Contributions to the characterization of

Comments

Transcription

Contributions to the characterization of
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
CONTRIBUTIONS TO THE CHARACTERIZATION OF
PLANTAGO SPECIES FROM ROMANIA
Review
Nicoleta IANOVICI, Gabriela ŢĂRĂU, Alina LiviaTODOSI, Elena IRIZA,
Adelina DANCIU, Lenuţa ŢOLEA, Delia TUDOSIE, Felicia MUNTEANU,
Daniela BOGDAN, Violeta CIOBĂNICĂ
West University of Timisoara, Faculty of Chemistry-Biology-Geography,
Department of Biology and Chemistry, Pestalozzi 16, Romania
ABSTRACT
Plantago sp. has been studied by a high number of romanian scientists and many
articles have been written on the topic. This paper is a brief summary about the
researches on the genus Plantago in Romania and worldwide. The paper presents
personal contributions on some morphological features, anatomical and
ecological aspects. The taxonomic position of the species in Romania needs
further biosystematic investigations with classical and modern multidisciplinary
approaches.
KEY WORDS: Plantago, morphoanatomical features, ecological aspects
Familia Plantaginaceae însumează 3 genuri cu specii erbacee, rar
arbustive, cu frunze simple, întregi, rar lobate sau fidate, alterne, adesea dispuse în
rozete. Genul Plantago L. cuprinde 265 de specii ierboase anuale şi perene şi
specii subarbustive, având o distribuţie cosmopolită (Willis, 1980). Clasificarea
infragenică a fost revizuită de mai multe ori. Decaisne (1852) a clasificat
taxonomic aproximativ 200 de specii grupate în 20 de secţiuni. Clasificarea lui
Pilger (1937) cuprindea aproximativ 260 de specii grupate în 2 subgenuri: Psyllium
cu speciile corespunzătoare şi Euplantago care includea 18 secţiuni asemanătoare
celor existente după clasificarea lui Decaisne. Mai târziu Rahn (1978) a împărţit
acest gen în trei subgenuri: Plantago, Coronopus şi Psyllium. Rahn a introdus un
nou subgen Coronopus cu secţiunile Maritima şi Coronopus sensu Dietrich (1975)
care includeau speciile mediteraniene. Recent Rahn (1996) a propus o nouă schemă
taxonomică, după care acestui gen îi aparţin 6 subgenuri: Plantago, Coronopus,
Albicans, Psyllium, Littorella şi Bougueria. Reclasificarea a avut la bază 90 de
caractere morfologice şi anatomice. Unii autori precum Sojak (1972), Holub
(1973) şi Dietrich (1980, 1982) consideră subgenul Psyllium (Juss.) Harms un gen
distinct. Taxonii Litorella şi Bougueria, consideraţi de către Pilger genuri distincte
ale familiei Plantaginaceae, au fost incluşi în subgenul Plantago (Rønsted et al,
2003). Într-un studiu recent (Ronsted et al, 2002) de filogenie moleculară ITS
ribozomi nucleari şi ale regiunilor trnL-F plastidiale, s-au obţinut cinci clade
monofiletice corespunzătoare unui număr similar de subgenuri: Plantago,
Coronopus, Bougueria, Psyllium şi Littorella. Dintre acestea, Psyllium cuprinde
specii din subgenul Albicans după clasificarea lui Rahn iar Littorella s-a dovedit a
fi un grup care deţinea caractere întâlnite la toate celelalte grupuri ale genului
Plantago (Ianovici, 2009a).
37
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
STADIUL CERCETARILOR ÎN LUME ASUPRA GENULUI PLANTAGO
Primele studii efectuate asupra genului Plantago au descris caracteristicile
macromorfologice ale speciilor (Decaisne, 1852; Harms and Reiche, 1895; Pilger,
1937). Darwin menţiona în corespondenţa sa din 1863 fenomenul de protoginie la
Plantago lanceolata. Lucrările ulterioare au evidenţiat caracteristicile embriologice
(Misra, 1964), morfologia polenului (Dietrich, 1968; Clarke & Jones, 1977; Saad,
1986; Ubera et al, 1988), micromorfologia seminţelor şi structura seminală (Rezk,
1980; Barthlott, 1981; Kamel, 2003; Shehata, 2006), caracteristicile citogenetice
(Kozhuharov et al, 1974; Dietrich, 1975; Brullo et al, 1985; Matsu & Noguchi,
1989; Sharma et al, 1992; Hamoud et al,1993; Pramanik & Sen-Raychoudhuri,
1997; Badr, 1999; Squirrell & Wolff, 2001; Hale & Wolff, 2003; El-Bakatoushi &
Richards, 2005), tipurile de peri (Andrzejewska-Golec & Swietoslawski,
1987,1998; Rahn, 1992; Andrzejewska-Golec, 1992; Hosny & Waly, 2001).
Cele mai importante descrieri la nivel anatomic asupra speciilor genului
Plantago aparţin lui Metcalfe si Chalk în “Anatomy of the dicotyledons” (1950). In
ultimele decenii, aspectele anatomice sunt prezentate pentru a ilustra adaptările la
diferite condiţii de mediu (Lersten, 1997; Zarinkamar & Marzban, 2010).
Investigaţii fitochimice au relevat prezenţa de alcaloizi (Peyroux et al,
1972), derivaţi ai acidului cafeic (Andary et al, 1988; Murai et al, 1995), cumarine
(Haznagy, 1970), grăsimi şi uleiuri (Tosun, 1995), mucilagii (Brautigam & Franz,
1985; Kanbi & Chakraborty, 1990), polizaharide (Samuelsen et al, 1995), steroli
(Afifi et al, 2001), substanţe volatile (Kameoka et al, 1979; Fons et al, 2008).
Cercetările fitochimice au mai pus în evidenţă iridoidele, flavonoidele, taninurile,
triterpenele, saponinele (Haznagy et, 1976; Handjieva & Saadi, 1991; Long et al,
1995; Murai et al, 1996; Jensen et al, 1996; Taskova et al, 1999; Galvez et al,
2003; Jurišić Grubešić et al, 2005;). Ca markeri chemotaxonomici au fost utilizate
zaharurile (Gorenflot & Bourdu, 1962), acizii fenolcarboxilici (AndrzejewskaGolec & Swiatec, 1986), feniletanoid-glicozidele (Andary et al, 1988; Ronsted et
al, 2000), flavonoid glicozidele (Harborne &Williams 1971; Tomas-Barberan et al,
1988, Kawashty et al, 1994; Nishibe et al. 1995) şi iridoid glicozidele (Swiatek,
1977; Rymkiewicz, 1979; Kuzmanov et al, 1984; Andrzejewska-Golec & Swiatek,
1984; Andrzejewska-Golec et al, 1993; Andrzejewska-Golec, 1997; Ronsted et al,
2000). Iridoid glucozidele au fost subiectul unui număr considerabil de studii,
acestea dovedindu-se a fi buni markeri chemotaxonomici ai subgenurilor şi
secţiunilor din cadrul genului Plantago (Rymkiewicz,1979; Kuzmanov et al, 1984;
Andrzejewska-Golec,1997; Ronsted et al, 2000; Taskova et al, 2002).
A fost fundamentată eficienţa Herbei Plantaginis utilizată în medicina
populară (Blumenthal et al., 2000). O gamă largă de activităţi biologice a fost
găsită la extracte sau compuşi izolaţi, inclusiv activitatea cicatrizantă,
antimicrobiană, antiinflamatoare, antiastmatică, antitusivă, imunomodulatoare,
antileukimică, antioxidativă, anticancerigenă, antivirală şi hematopoietică (De
Castagno, 1970; Debrauwer et al, 1989; Ravn et al, 1990; Pettit et al, 1990;
Lithander,1992;Tosun, 1995; Chang, 1997; Saracoglu et al, 1997; Marchesan et al,
1998; Xiong et al, 1998; Skari et al, 1999; Ren et al, 1999; Flores et al, 2000;
38
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
Michaelsen et al, 2000; Samuelsen, 2000; Chiang et al, 2002; Bermejo et al, 2002;
Tamura & Nishibe, 2002; Chiang et al, 2003; Galvez et al, 2003; Krasnov et al,
2003; Park & Chang, 2004; Velasco-Lezama et al, 2006; Stanisavljevic et al,
2008). Polifenolii sunt consideraţi a avea activitate antimicrobiană şi
antiinflamatoare (Brantner et al, 1994; Jurišić Grubešić & Vladimir-Knežvić,
2004). Au fost confirmate efectele bactericide, fagocitoza de inducţie, creşterea
nivelului de interferon, bronchiolitică, antitumorală şi capacitatea de sinteză a
compuşilor anti-QS (Ianovici, 2009a).
Literatura de specialitate consemnează numeroase atribute ale compuşilor
chimici provenind de la speciile genului Plantago. Lucrările de etnofarmacologie
le atribuie efecte hemostatice, cicatrizante, antiinfectioase. Sunt menţionate în
tratamentul cancerului în Grecia antică. În India se foloseau în durerile urechilor,
extern în tratarea rănilor, în tratarea aftelor, reducerea leucoreei, antidiareice, în
diabet, tuberculoză, malarie, în tratamentul afecţiunilor digestive prin efectul
laxativ. Arabii le-au folosit în cosmetologie. În China şi Taiwan se menţionează
efectele antioxidante, antibacteriene, antiinflamatoare, hepatoprotective şi
antihiperlipidemice, antidepresive. În Vietnam sunt folosite pentru efectele
antihipertensive. Frunzele sunt apreciate ca fiind comestibile şi surse de acizi graşi
esenţiali (Ianovici, 2009a).
Specii din genul Plantago au fost testate pentru activitatea inhibitorie
asupra unor microorganisme şi insecte. Spre exemplu, extractul de P. intermedia sa dovedit a fi inhibitoriu pentru Escherichia coli (Uzun et al, 2004), extractul de P.
major a fost activ împotriva unor anumiţi virusuri (Chiang et al, 2002), bacterii şi
fungi (Samuelsen, 2000), iar o linie de indivizi de P. lanceolata cu un conţinut
sporit de iridoid glicozide, a avut o rezistenţă mai mare la atacul insectei
Spodoptera exigua şi a fungului Diaporthe adunca (Biere et al, 2004). Anumite
studii au investigat şi activitatea extractelor de Plantago spp. împotriva unor
paraziţi nematozi. Plantago major a redus pagubele cauzate de Xiphinema index pe
struguri (Aballay et al, 2005), iar extractele au fost nematicidale pentru X.
americanum şi X. index (Insunza et al., 2001) şi au controlat extinderea
patogenului Ditylenchus dipsaci pe usturoi (Insunza & Valenzuela, 1995).
Extractul de Plantago asiatica a avut un efect negativ dar reversibil asupra
activităţii speciei Meloidogyne javanica, fiind letal în cazul speciei Pratylenchus
vulnus (Ferris & Zheng, 1999). Indivizii de P. lanceolata au redus densitatea
populaţiei de Mesocriconema xenoplax de pe răsadurile de piersic (Whittington &
Zehr, 1992). Studii cu extracte de P. lanceolata şi P.rugelii au demonstrat
toxicitatea acestora pentru Meloidogyne incognita dar nu şi pentru bacteriile şi
fungi testaţi (Meyer et al, 2006).
Compuşii alelochimici din plante afectează nu numai comportamentul
nutriţional şi hrănirea ierbivorelor, dar si comportamentul nutriţional şi buna
funcţionare a unor organisme din nivelurile trofice mai ridicate, incluzând
prădătorii şi paraziţii ierbivorelor. Concentraţiile de iridoid glicozide (aucubina şi
catalpolul) din populaţiile naturale de Plantago lanceolata variază de la greu
detectabile până la cca 9% din masa uscată, variind şi de la o populaţie la alta
(Bowers, 1991) dar şi de la un individ la altul (Darrow & Bowers, 1997).
39
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
Concentraţiile IG din P.lanceolata sunt pe de-o parte sub control genetic însă
variază şi în funcţie de vârsta frunzelor şi respectiv a plantei (Bowers & Stamp,
1993), de sezon (Bowers et al, 1992) dar şi în funcţie de factori abiotici precum
lumina, nivelul de nutrienţi (Marak et al, 2003), sau poate fi indus de patogeni şi
ierbivore (Marak et al, 2002). Darrow şi Bowers (1999) au dovedit că în cazul unei
carenţe de nutrienţi se semnalează nivele mai ridicate de aucubină în rădăcinile de
P. lanceolata.
Fig.1. Compuşii alelochimici la Plantago: aucubină (1) si catalpol (2)
Aceşti compuşi IG reduc creşterea insectelor ierbivore generaliste
(Lymantria dispar, Spodoptera eridania, Spodoptera exigua) însă nu şi a celor
specializate (Melitaea cinxia, Junonia coenia) (Bowers & Puttick, 1988). Insectele
specializate folosesc IG ca stimuli în depunerea ouălelor şi hrănire (Pereyra &
Bowers, 1988; Nieminen et al., 2003) şi le reţin în propriul organism pentru a se
apăra de proprii dăunători (Bowers & Collinge, 1992; Suomi et al, 2001). La
Plantago, IG conferă plantei rezistenţă atât faţă de S.exigua (insectă polifagă
ierbivoră) dar şi D.adunca (ascomicetă patogenă), însă în timp ce în primul caz
aceasta pare să se datoreze gustului amar al IG, în cel de-al doilea, rezistenţa se
datorează produşilor enzimatici de hidroliză. Plantele care conţin un nivel ridicat
de IG pot să aibă avantajul unei dezvoltări fungice mai lente în spice, prin
maturarea mai multor inflorescenţe, înainte ca fungul să ajungă la rozetă. De altfel,
aceasta poate reduce rata de creştere fungică, spicele infectate se pot ofili la finalul
sezonului, înainte ca ciuperca să afecteze rozeta şi planta poate să îşi continue
dezvoltarea şi anii viitori (Biere et al, 2004). Avantajele unei concentraţii mari de
IG asupra sănătăţii plantei poate să fie sporită în multe moduri, incluzînd şi
protecţia faţă de consumatori nelegitimi ai nectarului, reducerea competiţiei prin
intermediul efectelor inhibitorii asupra germinaţiei competitorilor, inhibarea
ierbivorelor polifage şi efectele antimicrobiale asupra patogenilor vegetali
(Bowers, 1991).
Tehnologiile de fitoreabilitare sunt considerate alternative promiţătoare la
metodele tradiţionale aplicate în cazul solurilor difuz sau moderat contaminate.
Fitostabilizarea implică atât modificări aduse florei cât şi solului pentru a reduce
concentraţia de metale din sol. Fitoextracţia implică scoaterea metalelor din
substrat, decontaminând astfel terenul. Plantele care hiperacumulează metalele,
endemice substraturilor metalifere, au o extraordinară capacitate de reţinere a
metalelor grele. Până acum, au fost identificaţi aproximativ 400 hiperacumulatori
de metale (printre care P. radicata şi P. subulata). Aproximativ 300 de taxoni au
40
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
fost identificaţi în întreaga lume drept hiperacumulatori de Ni. Alte metale care se
hiperacumulează în ţesuturile plantelor sunt Co, Cu, Mn, Pb şi Zn. Studiile
experimentale arată că P. lanceolata a prezentat nivele înalte de colonizare după
inocularea fungilor arbusculari şi a fost cea mai de succes specie în substratul
siturilor reziduale. Este o pseudometalofită care creşte atât pe soluri contaminate
cât şi necontaminate (Freitas et al, 2004; Díez Lázaro et al, 2006).
P. lanceolata a fost utilizată drept fitometru în măsurarea caracteristicilor
interne ale ecosistemului experimental fără a avea efecte directe asupra acestuia.
Pentru studiul complexului biodiversitate-specii ierbivore, prin urmărirea ratelor de
predatorism asupra acestui fitometru se încearcă evidenţierea interacţiunilor la o
scară mai redusă în interiorul sistemului. S-a demonstrat că indivizii de P.
lanceolata din comunităţile succesionale timpurii se pot debarasa de efectele
nocive ale ierbivorelor supraterane prin intermediul iridoid glicozidelor (Brown &
Gange, 1989; Stamp & Bowers, 2000). Mulder et al (1999) a arătat că speciile
ierbivore au tendinţă de creştere odată cu bogăţia specifică vegetală. Alte studii
arată însă că importanţa bogăţiei specifice vegetale asupra nevertebratelor ierbivore
a fost supraestimată, în special în comparaţie cu alţi factori, cum ar fi identitatea
funcţională a plantei, care pare să aibă o importanţă mai mare. Predatorismul se
intensifică asupra P. lanceolata o dată cu creşterea suprafeţei foliare (Scherber et
al, 2006).
Adaptarea locală a paraziţilor vegetali şi animali este considerată a fi o
dovada indiscutabilă a coevoluţiei (Laine, 2004). Studiile referitoare la sistemul
gazdă-patogeni din metapopulaţiile naturale au arătat o diversitate mare a
fenotipurilor de rezistenţă a gazdei din populaţii. Patosistemul P.lanceolata–
Podosphaera plantaginis a fost studiat în sud-vestul Finlandei şi este caracterizat
printr-o distribuţie foarte fragmentată a gazdei. Infecţia nu este letală, însă
constituie un factor de stres care duce la reducerea creşterii şi reproducerii gazdei.
În cazul în care infecţia coincide cu alte condiţii de stres din mediu, se poate induce
mortalitatea gazdei. Populaţiile gazdă sunt foarte variabile şi deosebite prin
rezistenţa faţă de patogeni. S-au evidenţiat dovezi care susţin influenţa variaţiilor
geografice asupra modelului de adaptare locală a patogenului (Laine, 2005).
Mai mulţi autori au raportat deja că polenul de P.lanceolata face parte
dintre cele mai importante tipuri de aeropolen şi ar trebui introdus în spectrul
testelor de examinare alergologică (Schenk et al, 2006). Sensibilizarea alergică la
polenul de Plantago a fost raportată pentru prima dată de către Bernton (1925) şi
există o bibliografie relativ apreciabilă pe această temă: Tuft & Blumstein (1937),
Serafini (1957), Duchaine & Spapen (1961), Izco et al (1972), Saenz de Rivas
(1978), Bousquet et al (1984), Subiza Martin et al (1986), Watson & Constable
(1991). Polenul de P.lanceolata (English plantain, ribwort) este cunoscut a fi un
cauză comună a polinozelor în zonele temperate din America de Nord, Australia,
Europa. Deşi importanţa clinică a acestei plante a fost demonstrată în mai multe
studii efectuate în diferite ţări (Lewis & Imber, 1975; Spieksma et al, 1980;
D'Amato & Lobefalo, 1989; Peat & Woolcock, 1991; Subiza et al, 1995; Calabozo
et al, 2001), rolul său în etiologia acestora a fost oarecum ignorat. Aceasta se
întâmplă probabil pentru că polinoza apare în acelaşi sezon cu polinoza declanşată
41
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
de alergene relevante ale altor plante, cum ar fi poaceele, iar monosensibilizarea la
polenul de Plantago nu este găsită în mod frecvent în rândul pacienţilor alergici.
Rata redusă de monosensibilizare la polenul de Plantago şi faptul că cei alergici la
Plantago sunt, de obicei, alergici la graminee şi alte tipuri de aeropolen, în acelaşi
timp al anului, face greu de evaluat adevărata importanţă a acestui fitoalergen.
Cum vârful de polenizare se produce în lunile de vară timpurie, simptomele
alergice pot fi asociate cu polenul gramineelor (Gutierrez et al., 1999). Studii
clinice care să prezinte şi sensibilizarea la polenul de Plantago s-au derulat în
ultimele decenii peste tot în lume (Bryant et al, 1975; Subiza et al, 1995; Garcia
Gonzales, 1995; Cabon et al, 1996; Torrecillas et al, 1998; Moral de Gregorio et al,
1998; Kadocsa & Juhasz, 2002; Gioulekas et al, 2004; Saracevic et al, 2005).
Puţine studii au încercat să identifice alergeni în polenul de Plantago.
Baldo et al (1980) au detectat cel puţin şase-IgE cu greutate moleculară între 10300 kDa. Dreborg et al (1987) au găsit cel puţin 13 de alergeni. Doar componenta
de 30 kDa dă cross-reactivitate cu poaceele (Asero et al, 2004). Glicoproteina Pla
L 1 este principalul alergen din polenul de P.lanceolata (Calabozo et al, 2003). A
fost studiată şi legătura dintre activitatea alergenică a polenului şi conţinutul în
poliamine (Palavan-Unsal et al, 2004).
Pe baza studiilor efectuate în multe oraşe europene (Longo & Cristofolini,
1987; Spieksma et al, 1980) concentraţia de polen de Plantago în aer a fost găsită a
fi redusă şi neregulată. În Europa, taxon aeropurtat dominant a fost determinat în
Belgia (Spieksma et al, 1991), Franţa (Spieksma et al, 1991), Grecia (Apostolou &
Yannitsaros, 1977), Turcia (Guvensen & Ozturk, 2003; Celenk & Bicakci, 2005),
Germania, Anglia (Spieksma et al, 1980), Spania (Subiza et al, 1995; Hernández
Prieto, 1998; González et al, 1998; Rodriguez-Rajo et al, 2003; Recio et al, 2006),
Polonia (Weryszko-Chmielewska & Piotrowska, 2004; Kasprzyk, 2006), Croaţia
(Peternel et al, 2003). Polenul de Plantago nu este frecvent prelevat (mai puţin de
0,1%), chiar dacă mai multe specii sunt comune în vestul Statelor Unite (Lewis et
al., 1991). Transportul la distanţă, dinamica intradiurnă şi dinamica concentraţiilor
zilnice au fost analizate, inclusiv prin corelarea cu factorii de mediu (Wallin et al,
1991; Frei, 1997; González Minero et al, 1998; Molina et al, 2001; Perez et al,
2001; Nitiu, 2004; Garcia-Mozo et al, 2007). Levetin & Buck (1980) au arătat că
P.lanceolata este un alergen major iar P. major un alergen minor.
Plantago a fost un gen deosebit de interesant pentru studii evolutive,
datorită gamei largi de sisteme de împerechere (Hale & Wolff, 2003). Modul de
moştenire a trăsăturilor de androsterilitate şi dinamica populaţiilor naturale în care
apar plante cu flori femeieşti şi plante cu flori hermafrodite, a fost intens studiat
(van Damme et al, 2004). Studii recente demonstrează senescenţa demografică în
populaţii naturale de P.lanceolata (Roach et al, 2009) sau plasticitatea fenotipică şi
diferenţierea genetică drept mecanisme de adaptare la diferite condiţii de mediu
(Hammad, 2002). A fost elaborat şi un model de simulare demografică la P.major
în care s-a luat în considerare faptul că frecvenţa autopolenizării este de 85% (Van
Dijk, 1988).
42
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
În general, diferite specii de ierbivore sub- şi supraterane induc răspunsuri
diferite asupra aceleiaşi specii de plantă. Când P.lanceolata este atacată de
ierbivore, atât toleranţa (creşterea compensatorie) cât şi rezistenţa (inducerea
metaboliţilor secundari) depind de identitatea dăunătorulului. Interacţiunile dintre
organismele ierbivore supraterane şi subterane sunt influenţate de identitatea
ierbivorelor, de combinaţia realizată, de mecanismele de apărare ale plantei şi de
condiţile abiotice. Pentru a putea înţelege mecanismele de interacţiune dintre
organismele supra şi subterane de la nivelul plantelor s-au realizat mai multe
cercetări, inclusiv asupra influenţei exercitate de fungi cu care planta stabileşte
relaţii simbiotice de tip vezicular-arbuscular (Gange & West, 1994; Borowicz,
1997; Karban & Baldwin, 1997; Jarzomski et al, 2000; Gange, 2001; Wurst et al,
2003; Wurst et al, 2004; Wurst & van der Putten, 2007).
Studiul asupra speciilor de Plantago în mediul natural au fost legate de
studiul ecologiei sale (Clauss & Venable, 2000; Lacey & Herr, 2000; Sanderson &
Elwinger, 2000), manifestărilor alelopatice (Newman & Rovira, 1975), relaţiilor cu
insectele (Bowers & Stamp, 1993), interacţiunile cu bacteriile, virusurile şi
ciupercile micoritice (Baas & Kuiper, 1989; De Nooij & Mook, 1992; Verhagen et
al, 1995; Staddon et al,1998; Klironomos & Moutoglis, 1999; Byrne & Mitchell,
2004; Roesti et al, 2005; Blaszkowski et al, 2006), cu poluanţi (Siegel & Siegel,
1984), ozon (Davison & Reiling, 1995; Whitfield et al, 1997; Lyons et al, 1999;
Zheng et al, 2000; Tonneijck et al, 2004), aspecte nutriţionale (Blacquiere et al,
1988; Den Hertog et al, 1996), stresul salin (Ferron et al, 1977; Jefferies et al,
1979; Konigshofer, 1983; Flanagan & Jefferies, 1989; Harvey, 1989; Koyro,
2006). În alte studii s-au realizat culturi în sere sau camere de creştere (Sanderson
& Elwinger, 2000; Tamura & Nishibe, 2002; Reynolds et al, 2005). Pe de altă
parte, culturile in vitro au fost investigate pentru a îmbunătăţi tehnicile de
micropropagare la Plantago (Barna & Wakhlu; 1988; Mathur et al, 1991; Jasrai et
al, 1993), în vederea îmbunătăţirii cunoştinţelor privind profilul fenolic
(Budzianowska et al, 2004), pentru a studia procesele de biotransformare corelate
cu metabolizarea compuşilor polifenolici (Fons et al, 1998), pentru a selecta
mutante de înaltă rezistenţă la stres/sare, sau cu conţinut ridicat de compuşi
bioactivi (Li & Li, 2005).
Pentru multe dintre speciile genului Plantago s-au descoperit noi staţiuni,
aşa cum este cazul pentru P.maxima (Tzonev & Karakiev, 2007) în Bulgaria.
Diverse lucrări menţionează şi prezenţa speciilor invazive de Plantago,
considerată de către fermieri ca fiind în detrimentul plantelor cultivate (Montegut,
1983) care impun crearea unor erbicide specifice pentru protecţia culturilor (Gange
et al, 1992).
Deci, trebuie remarcat faptul că speciile genului Plantago pot fi
considerate plante de intruziune în agronomie, potenţial fitoalergeni dar mai ales ca
resurse benefice pentru omenire.
CERCETARI IN ROMANIA ASUPRA SPECIILOR GENULUI PLANTAGO
În România, studiile anatomice de referinţă asupra plantaginaceelor aparţin
academicianului Constantin Toma (1998) asupra celor mai comune specii:
43
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
P.major, P.lanceolata şi P.media. Se adaugă lucrările cu referire la unii taxoni
halofili (Raţiu & Nicolau, 1967; Pop, 1977; Simeanu, 2004; Pătruţ et al, 2005;
Grigore & Toma, 2008; Grigore et al, 2010). O abordare histoanatomică de detaliu
a organelor vegetative la speciile genului Plantago identificate în ţara noastră dar şi
adaptările ecologice, respectiv determinarea microscopică a parametrilor foliari, a
realizat Ianovici (2009a). În această teză de doctorat sunt abordate şi implicaţiile
practice ale cunoaşterii anatomiei acestor specii, în special cele cu privire la
impactul asupra sănătăţii umane, cu precădere a celei urbane, şi a securităţii
alimentare. Alt aspect practic cercetat se referă la posibila utilizare a speciilor cu
largă răspândire ca bioindicatori ambientali prin testări care să nu implice mari
costuri financiare (Ianovici, 2009a).
Istoria vegetatiei din Carpaţii româneşti continuă să fie scrisă prin analize
palinologice. Acestea pun în evidenţă şi prezenţa speciilor de Plantago pe teritoriul
ţării noastre (Farcaş et al, 1999; Bodnariuc et al, 2002; Feurdean, 2004; Tantau et
al, 2006). Menţionăm de asemenea investigaţiile palinologice asupra polenului
actual (Şerbănescu-Jitariu, 1971; Tarnavschi et al, 1981).
În proiectul BIODIVMARK cercetătorii ieşeni (Ivănescu et al, 2008;
Pădureanu, 2008; Gostin, 2009) şi-au propus să identifice, testeze, selecteze şi
utilizeze unii biomarkeri morfologici, structurali şi ultrastructurali pentru a evalua
gradul de impact pe care îl are modificarea antropică a unui ecosistem (în special
prin acţiunea diferitelor surse de poluare) asupra biodiversităţii. Zona luată în
studiu a fost reprezentată de Parcul Naţional Ceahlău şi zona limitrofă. Pe lista de
plante analizate în perimetrul respectiv s-au aflat P. media şi P.lanceolata. Cele
mai frecvente modificări se referă la acumularea produşilor polifenolici atât la
nivelul celulelor din mezofilul foliar cât şi în celulele epidermice. Acest parametru
a fost considerat ca principal biomarker structural ce poate fi utilizat în
evidenţierea influenţei poluanţilor atmosferici asupra plantelor superioare. Catalaza
poate fi considerată ca un marker al gradului de poluare, pentru unele specii de
Plantago. Diagnoza histo-anatomică a fost utilizată şi în Timişoara (Ianovici,
2009c). Rezultatele determinării unor parametri fiziologici (conţinut de apă,
substanţă uscată, elemente minerale totale, pigmenţi asimilatori, concentraţia
celulară lichidă) sunt prezentate de Stratu et al (2010). P.major a fost investigat
spectrofotometric de Merca et al (2008) sub aspectul acumulării în frunze de Hg şi
Pb. Primele studii din România cu privire la cuantificarea gradului de colonizare cu
micorize vezicular-arbusculare la P.lanceolata în medii poluate cu metale grele sau realizat la Universitatea de Vest din Timişoara (Ianovici, 2009a; Ianovici et al,
2009b; Ianovici, 2010).
Stomatele sunt indicatori ai calităţii aerului, care reglând mecanismele
intrării şi ieşirii gazelor din frunze, oferă posibilitatea de a studia interacţiunea
dintre plante şi mediul lor. Numărul de stomate pe unitatea de suprafaţă a fost listat
între cele 10 caractere morfologice, anatomice, fiziologice şi biochimice utilizate
ca bioindicatori de poluare. Studii realizate în vestul României, au demonstrat
potenţialul ridicat al caracteristicilor stomatice la P.lanceolata şi P.major, cum ar
fi densitatea stomatică şi a perilor, pentru biomonitorizarea calităţii habitatului
44
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
urban (Ianovici et al, 2009d). Polenul este foarte sensibil la poluanţi şi a fost
utilizat pentru monitorizarea poluării aerului. Ianovici et al (2009c) au folosit
viabilitatea polenului de P.lanceolata ca bio-indicator ambiental în Timişoara
(Ianovici, 2009a).
În scopul asigurării securităţii alimentare şi controlul calităţii alimentelor,
polenul este un instrument esenţial în analiza mierii. Spectrul polinic constituie
singurul criteriu concret pentru verificarea sorturilor la mierea monofloră (Ianovici,
2008d) şi un bun indicator în depistarea situaţiilor de falsificare a produselor
respective. S-a demonstrat că polenul de Plantago este o prezenţă sporadică în
aceste sortimente (Ianovici et al, 2009a).
Între anii 2006-2010 au fost întocmite analize de tip cluster diviziv şi
aglomerativ, analize ordinative de tip CA, PCA, PCoA şi hărţi de distribuţie a
speciilor în urma culegerii datelor ecologice, fitogeografice, biologice pentru 15
asociaţii vegetale diferite din vestul bazinului Transilvaniei, evaluând starea
habitatelor şi a populaţiilor studiate. P.schwarzenbergiana se mai întâlneşte în
Valea Sărată Turda şi lângă lacurile sărate – Carolina, Durgău, Ocnei şi Rotund –
situate în extremitatea sudică a masivului de sare ce se dezvoltă la vest de oraşul
Turda. În Depresiunea Sibiului, locaţiile cu P.maxima indicate de SchneiderBinder (1978) au dispărut. P.cornuti a fost identificat în următoarele locaţii:
Morişti, Valea Berteleag (în aceste prime două locaţii prezenţa speciei nefiind
semnalată anterior în literatura de specialitate)(Prodan, 1922; Pop & Hodişan,
1980; Pop et al, 1983), Ploscoş-Valea Sărată, Buneşti şi Hăşdate (Alec, 2010). În
acest context trebuie menţionată descoperirea unui nou taxon pentru flora
României: P.sempervirens (Puşcaş et al, 2003) în Şinca, judeţul Mureş. Este foarte
probabil ca şi în alte ţări balcanice să fie identificate de acum încolo populaţii
izolate de P.sempervirens.
A fost descrisă distribuţia unor specii halofile în cadrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunãrii (Strat, 2005), bazinul Bahlui (Lupaşcu et al, 2005), Argeş
(Nicolae-Dănescu, 2008), Neamţ şi Bacău (Aoncioaie, 2008), Banat (Pătruţ et al,
2002) sau depresiunea Transilvaniei (Diodiu, 2010).
Informaţii referitoare la compoziţia chimică a frunzelor, herbei, seminţelor
şi rădăcinilor se regăsesc în literatura de specialitate românească (Grigorescu et al,
1973; Constantinescu, 1979; Bodea et al, 1982; Herold et al, 2003; Ştef et al, 2004;
Hărmănescu et al, 2008; Antal, 2010). Sunt distinct menţionaţi compuşii organici
caracteristici, aucubina şi catalpolul şi variaţiile acestora de la o specie la alta, de la
un organ la altul sau în funcţie de fenofază. Numeroase cercetări s-au derulat de-a
lungul anilor cu privire la dinamica fitocenozelor sau distribuţia plantelor
medicinale, incluzând specii ale genului Plantago, în diferite zone ale României
(Coste & Arsene, 2003; Antal & Csedö, 2004; Ruprecht, 2005; Arsene et al, 2006;
Dăneţ & Borcean, 2007; Imbrea et al, 2007; Făgăraş, 2007; Onete, 2008; Arsene,
2008; Anastasiu & Negrean, 2008; Tiţă et al, 2009; Manole et al, 2009; Oprea &
Sîrbu, 2010; Costică et al, 2010; Neacşu et al, 2010; Răduţoiu et al, 2010; Pop &
Mărculescu, 2010; Karacsonyi, 2010; Vonica & Anghel, 2010). Radu et al. (2009)
au realizat nanopreparate terapeutice pe baza de iridoide izolate din Plantago. Au
45
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
fost evaluate extracte de P.major pentru efectele lor asupra imunităţii celulare la
găinile ouătoare (Dorhoi et al, 2006).
În stabilirea sistemului de fertilizare la pajişti este necesar a se ţine seama
de componenţa floristică, de proprietăţile fizico-chimice ale stratului de sol
înierbat, de cerinţele speciilor concurente, de condiţiile de temperatură şi umiditate
din cursul verii, de modul de folosire al ierbii dar şi de condiţiile economice ale
zonei respective.În acest sens multe studii fac referiri la speciile genului Plantago
(Stana & Vârban, 2005; Moisuc et al, 2007; Rotar et al, 2010).
Într-un studiu derulat la staţia de cercetare Timişoara, s-a urmărit gradul
de control al erbicidul glifosfat asupra buruienilor în plantaţiile de măr (soiul
Pioneer). Printre speciile combătute, care nu s-a mai găsit în cartografierea finală,
a fost şi P.major (Alexa et al, 2010).
În România, la testarea sensibilităţii cu amestec de polen provenind de la
ierburi (Artemisia vulgaris, Plantago lanceolata, Rumex acetosella, Urtica dioica)
au fost găsite 13,13% cazuri de hipersensibilitate (Popescu &Vieru, 2001) şi 2,77%
din pacienţi (Faur et al, 2003).
În vestul României, pentru anii 2000-2007 s-a calculat indexul polinic,
acesta reprezentând procentul de aropolen de Plantago din totalul concentraţiilor
tuturor tipurilor polinice identificate pe parcursul fiecărui an de monitorizare.
Valorile indexului variază de la 0,94% (în 2001) la 3,28% (în 2002), cu o medie de
2,03%. În Timişoara, distribuţia procentuală lunară a aeropolenului de Plantago ne
arată variabilitate de la un an la altul. Media concentraţiilor lunare ne indică un
vârf al sezonului polinic pentru Plantago în luna iunie. Sezonul polinic începe la
sfârşitul lunii aprilie şi se încheie la începutul lunii septembrie. După metoda 90%
de calcul a sezonului polinic atmosferic, durata medie a acestuia pentru Plantago
este de 88 de zile. Conform calculelor realizate prin metoda 95%, durata sezonului
polinic atmosferic la Plantago este de 96 de zile. Concentraţiile aeropolenului sunt
scăzute şi pot ajunge până la valori moderate. Datele înregistrate confirmă faptul că
cel puţin cantitativ, aeropolenul de Plantago nu este un important factor alergen
pentru vestul ţării (Ianovici et al, 2003; Ianovici et al, 2004; Ianovici, 2006;
Ianovici, 2007a; Ianovici, 2007b; Ianovici, 2008; Ianovici et al, 2008; Ianovici,
2009c; Ianovici, 2009a).
CONTRIBUŢII PRIVIND CARACTERIZAREA ECOLOGICĂ ŞI
MORFOANATOMICĂ A SPECIILOR DE PLANTAGO SP. DIN ROMÂNIA
The European Environment Agency (EEA) este agenţia Uniunii Europene
care a construit EUNIS Database. Datele EUNIS sunt colectate şi întreţinute de
către Centrul European privind Diversitatea Biologică şi Reţeaua Europeană de
Observare pentru Informaţiile privind Mediul pentru a fi utilizate raportărilor
despre mediu şi asistenţă procesului NATURA2000 (UE Păsări şi Directivele
privind habitatele) şi coordonate în legătură cu Reteaua Emerald a Convenţiei de la
Berna. EUNIS biodiversity database (http://eunis.eea.europa.eu/) oferă posibilitatea
găsirii speciilor, habitatelor şi siturilor de pe întregul continent. Am adoptat
nomenclatura celor 36 de specii aparţinând genului Plantago de pe continent după
46
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
consultarea acestei surse coroborate cu Flora Europaea (http://rbgweb2.rbge.org.uk/FE/), http://www.rbge.org.uk/ şi http://www.ut.ee/taimenimed/.
Pentru genul Plantago, pe lângă cele cincisprezece specii descrise în
Flora României (vol. VIII, 1961), Ciocârlan (2000) introduce un al şaisprezecelea
taxon distinct Plantago uliginosa, denumire sinonimă pentru Plantago major L.
subsp. intermedia (DC.) Arcang. Nomenclatura pentru speciile genului Plantago
din România asupra cărora ne-am oprit în lucrarea de faţă este următoarea:
Plantago altissima L., Plantago arenaria Waldst. & Kit., Plantago argentea
Chaix, Plantago atrata Hoppe, Plantago cornuti Gouan, Plantago coronopus L.,
Plantago gentianoides Sibth. & Sm., Plantago lanceolata L., Plantago major L.,
Plantago maritima L., Plantago maxima Juss. ex Jacq., Plantago media L.,
Plantago schwarzenbergiana Schur, Plantago tenuiflora Waldst. & Kit. Distribuţia
geografică a acestora la nivel european poate fi vizualizată pe hărţile preluate din
EUNIS biodiversity database.
Tabel 1. Denumiri acceptate şi distribuţia geografică pe continent a speciilor genului Plantago întâlnite în
România (adaptat după Ianovici, 2009)
Denumiri acceptate
Taxoni infraspecifici cu denumiri
Distribuţia geografică in
acceptate
Europa
Plantago altissima L.
Distribuţie: Al Au Bu Cr Cz Ga
Ge Gr He Hu It Ju Rm Rs(W,E)
Sinonime:
• Plantago lanceolata L.
subsp. altissima (L.) Nyman
Plantago arenaria Waldst. &
Kit.
Distribuţie: Al Au Be Bu Co Cr
Cz Ga Ge Gr He Ho Hs Hu It
JuPo Rm Rs(B,C,W,K,E) Sa Tu
Sinonime:
• Plantago stricta Schousb.
• Plantago indica L., nom.
illegit.
• Plantago
latifolia
E.D.Wissjul., non Salisb.
• Plantago psyllium L., nom.
ambig.
• Plantago ramosa Asch.
• Plantago scabra Moench.,
nom. illeg.
47
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
Plantago argentea Chaix
Distribuţie: Bl Bu Ga Gr Hs Hu
It Ju Rm
Sinonime:
•
Plantago serpentinicola
Rech.f. & Goulimy
•
Plantago
victorialis
Poiret
Plantago atrata Hoppe
Distribuţie: Al Au Bu Cz Ga
Ge Gr He Hs It Ju Po Rm
Rs(W)
Sinonime:
• Plantago montana sensu
Lam., non Huds.
• Plantago saxatilis M.Bieb.
• Plantago fuscescens Jord.
Plantago
cornuti
Gouan
Sinonime:
•
Plantago asiatica auct.
eur. pro parte, non L.
Plantago coronopus L.
Distribuţie: Al Az Be Bl Br Bu
Co Cr Da Fa Ga Ge Gr Hb Ho
Hs It Ju Lu Po Rm Rs(K) Sa Si
Su Tu
•
•
•
•
Plantago coronopus L. subsp.
coronopus (Plantago weldenii
Rchb., Plantago coronopus L.
subsp. weldenii (Rchb.) Arcang.)
Plantago coronopus L. subsp.
commutata (Guss.) Pilg.
Plantago coronopus L. subsp.
cupanii (Guss.) Nyman
Plantago coronopus L. subsp.
purpurascens
Pilg.(Plantago
macrorhiza
Poir.
subsp.
purpurascens Nyman, Plantago
purpurascens Willk., non Nutt. ex
Rapin)
48
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
Plantago gentianoides Sibth.
& Sm.
Distribuţie: Al Bu Gr Ju Rm
Plantago lanceolata L.
Distribuţie: Al Au Az Be Bl Br
Bu Co Cr Cz Da Fa Fe Ga Ge
Gr Hb He Ho Hs Hu Is It Ju Lu
No Po Rm Rs(N,B,C,W,K,E)
Sa Si Su Tu
Sinonime:
• Plantago glabriflora Sakalo
• Plantago lanuginosa Bastard
Plantago lanceolata L. subsp.
lanceolata var. sphaerostachya Mert.
& W.D.J.Koch
Plantago major L.
Distribuţie: Al Au Az Be Bl Br
Bu Co Cr Cz Da Fa Fe Ga Ge
Gr Hb He Ho Hs Hu Is It Ju Lu
No Po Rm Rs (N,B,C,W,K,E)
Sa Si Su Tu
Sinonime:
•
Plantago asiatica auct.
eur. pro parte, non L
•
•
•
Plantago maritima L.
Distribuţie: Al Au Be Br Co Cz
Da Fa Fe Ga Ge Hb He Ho Hs
Hu Is It Ju Lu No Po Rm
Rs(N,B,C,W,K,E) Sa Si Su
Sinonime:
• Plantago salsa Pall.
• Plantago schrenkii K.Koch
• Plantago krascheninnikowii
Ye.V.Serg.
• Plantago juncoides Lam.
•
•
Plantago major L. subsp. Major
(Plantago borysthenica (Rogow.)
E.D.Wissjul., Plantago major L.
subsp.
pachystachya
(Ces.)
Arcang., Plantago major L.
subsp. vulgaris (Hayne) Dostál)
Plantago major L. subsp.
intermedia
(DC.)
Arcang.
(Plantago
intermedia
DC.,
Plantago uliginosa F.W.Schmidt,
Plantago major L. subsp. dostalii
(Domin)
Dostál,
Plantago
paludosa Turcz. ex Ledeb.,
Plantago pauciflora Domin, non
Lam., Plantago major L. subsp.
pleiosperma Pilg., Plantago major
L. subsp. rigidifolia (Ces.)
Arcang.)
Plantago major L. subsp. winteri
(Wirtg.) W.Ludw.
Plantago maritima L. subsp.
juncoides (Lam.) Hultén
Plantago maritima L. subsp.
serpentina
(All.)
Arcang.
(Plantago serpentina All.)
49
.
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
Plantago maxima Juss. ex
Jacq.
Distribuţie: Hu Rm Rs(C,W,E)
Plantago media L.
Distribuţie: Al Au Be Br Bu Cz
Da Fe Ga Ge Gr Hb He Ho Hs
Hu It Ju No Po Rm Rs
(N,B,C,W,K,E) Su Tu
Sinonime:
•
Plantago brutia Ten
•
•
•
Plantago media L. subsp. media
var. nevadensis Willk.
Plantago media L. subsp. media
var. pindica Hausskn. (Plantago
media
L.
subsp.
pindica
(Hausskn.) Rech.f.)
Plantago media L. subsp. media
var. urvilleana Rapin (Plantago
stepposa Kuprian.)
Plantago schwarzenbergiana
Schur
Distribuţie: Hu Rm Rs(W)
Endemic
Sinonime:
•
Plantago sibirica auct.
eur., non Poir.
Plantago tenuiflora Waldst. &
Kit.
Distribuţie: Au Bu Cz Hu Rm
Rs (C,W,K,E) Su
Sinonime:
•
Plantago minor Fr
Borza (1968) a inventariat diferitele denumiri populare româneşti pentru
speciile genului Plantago.
Plantago cornuti Gouan – Iarba minciunii.
Plantago gentianoides Sibth. et Sm. – Limba oii; Minciună; Patlagină; Pătlagină; Plătagină.
Plantago indica L. – Ochiul lupului, Strugurele vulpii.
Plantago lanceolata L. – pătlagină îngustă; căruţele; coada şoricelului; de căruţă; iarba tăieturii (jud.
Cluj); limba oii; limba bălţilor; limba broaştei; limba şarpelui; limbariţă; minciună; patlagină;
50
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
pătlagină; pătlagniţă; pătlagină; pătlăgină îngustă; plantagină; platagină îngustă; platagină; plătagină
bălţilor; protagină.
Plantago major L.– pătlagină; batlagină; iarbă de cal; iarbă grasă de grădină; iarba bubei; iarbă mare;
limba boului; limba oii, mama ploaie; mama ploii; minciună; mama pădurii; palagină; parlagina;
patlagea; patlagină; patlagină lată; patlagine; pălagină (Şinca Nouă); părlaghie; părlaghină; părlagină;
pătlagină lată; pătlăgină; pindanică; pîrlangină; plantagea; platagină; platangină; platarniţă (Trans.);
plăcinţica vacei; plătagină; plătagen; plătanger;plătangină; plîtagină; plîtangină; plotanger;
Plantago media L. – patlagină; iarbă de cale; limba mînzului; limba oii; minciună; patlanjer;
părlagină (Mţii Ciucaş); pătlagină; pătlagină bună; pătlagină moale; pătlagină mică; pătlagine;
plantagină; platagină; platangină; plătagină; plătangină.
Denumiri generice sau neidentificate specific: minciună; sămînţa purcelului; limba oii.
Tulpinile florifere, de regulă, sunt lipsite de frunze, terminate în
inflorescenţe spiciforme. Florile bisexuate sau unisexuate, tetramere, actinimorfe,
rar zigomorfe, au corola persistentă, scarioasă, gamopetală, gineceul bicarpelar,
sincarp şi superior.
*, ↑ K4 [C(4) A4 ]G (2)
Fig.2. Floarea la Plantago (adaptat după Flora RPR-RSR), formula şi diagrama florala pentru
Plantaginaceae (din Ianovici, 2009a)
Speciile genului Plantago aparţin la 5 clase de vegetaţie (Ianovici, 2009a):
Chenopodietea (buruienişuri din culturi prăşitoare)
Festucio-Brometea (pajişti zonale de stepă şi din locuri secetoase)
Plantaginetea majoris (buruienişuri din locuri virane)
51
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
Molinio-Arrhenatheretea (grupări din locuri umede).
Puccinellio-Saliecornietea (pajişti de pe soluri sărăturate continentale).
Sanda et al (1998) menţionează 15 asociaţii în care se întâlnesc speciile
genului Plantago:
Plantaginetum androalbidae Popescu et Ştefureac 1976.
Plantaginetum schwarzenbergianae-cornuti (Borza 1931 n.n.) Grigore (1969),
1971.
Plantaginetum arenariae (Buia et al. 1960) Popescu, Sanda1987.
Plantagini lanceolatae-Medicacinetum (Balázs 1944) Soό et Timár 1954
Plantaginetum coronopi Tx. 1937
Plantaginetum maritimae Rapaics 1927
Plantagineto cornuti-Agrostetum stoloniferae Soό et Csűrős 1944 corr.
Carici dacicae-Plantaginetum gentianoidis Boşcaiu et al. 1972 (Syn.:
Caricetum dacicae Buia et al. 1962)
Pholiuro-Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendenbeg 1943.
Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn.: EriophoroSphagnetum auct. roman.)
Soldanello (pusillae) – Ranunculetum crenati (Borza 1931 n.n.) Boşcaiu 1971
(Syn.:Soldanello (pusillae) – Plantaginetum gentianoidis Boşcaiu 1971)
Triglochineto maritimae-Asteretum pannonici (Soό 1927) Ţopa 1939
Brometum arvensis (Şerbănescu 1957 n.n.) Kiss 1964 (Syn.: As. de Bromus
arvensis Şerbănescu 1957 n.n.)
Ambrosietum artemisiifoliae Viţalariu 1973
Lolio – Plantaginetum majoris (Linkola 1921) Beger 1950.
Sârbu et al (2001) au inventariat un număr de 29 de unităţi de pajişti în
România. Unele specii ale genului Plantago sunt edificatoare şi de recunoaştere
pentru cinci tipuri de pajişti de pe teritoriul ţării noastre.
• Pajişti slab înţelenite de nisipuri continentale - Corynephorium canascentis
Kilka 1934, Bssio laniflorae-Bromion tectorum (Soo 1975) Borhidi 1996,
Festucion vaginatae Soo 1929 Plantago arenaria
• Pajişti de sărături mezofile central şi sud-est europene- Puccinellion peisonis
Wendelb. 1943, Puccinelion limosae Klika et Vlach 1937, Beckmannion
eruciformis Soo 1933, Juncion gerardi Wendelb. 1943 - Plantago maritima,
Plantago tenuiflora
• Pajişti stepice de sărături central şi sud-est europene- Festucion pseudovinae
Soo 1933 - Plantago schwarzenbergiana
• Pajişti mezofile colinare-montane, pe soluri îngrăşate- Arrhenatherion W.
Koch 1926 - Plantago lanceolata
• Pajişti higro-mezofile de luncă- Agrostion albae Soo 1934, Alopecurion
pratensis Passarge 1964, Potentillion anserinae R. Tx. 1937 - Plantago
altissima.
Doniţă et al (2005) au încercat o descriere unitară a principalelor tipuri de
habitate care se întâlnesc pe teritoriul ţării. S-au făcut corespondenţe cu
52
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
principalele clasificări existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD,
CORINE, PALAEARCTIC HABITATS şi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de
habitate care se încadrează în 7 clase şi 24 subclase ale sistemului de clasificare
PALAEARCTIC HABITATS. Dintre acestea, 47 prezintă în structura şi
compoziţia lor floristică specii ale genului Plantago (Andrei et al, 2009).
Tabel 2. Habitate din România cu Plantago(cu valoare conservativă mare şi foarte mare)
R6405-Pajişti ponto-panonice pe dune continentale
Plantago arenaria
Valoare
conservativă:
nefixate cu Bromus tectorum
mare.
R6404-Pajişti ponto-sarmatice pe dune continentale
Plantago arenaria
Valoare
conservativă:
nefixate cu Plantago arenaria
foarte mare.
R6403-Pajişti ponto-sarmatice pe dune continentale
Plantago arenaria
Valoare
conservativă:
nefixate cu Mollugo cerviana
mare.
R6306-Comunităţi sud-est carpatice chionofile cu Poa
Plantago gentianoides
Valoare
conservativă:
supina şi Cerastium cerastoides
moderată.
R5401-Turbării sud-est carpatice, eu-mezotrofe, cu
Plantago gentianoides
Valoare
conservativă:
Carex nigra şi Plantago gentianoides
mare, habitat endemic în
Carpaţii Sud-Estici.
R5101-Turbării sud-est carpatice, mezooligotrofe,
Plantago gentianoides
Valoare
conservativă:
acide cu Eriophorum vaginatum şi Sphagnum
foarte mare, habitat
recurvum
prioritar
R3615-Tufărişuri pitice sud-est carpatice de sălcii
Plantago gentianoides
Valoare
conservativă:
alpine (Salix herbacea)
mare
R1607-Comunităţi vest-pontice cu Schoenus nigricans
Plantago maritima
Valoare
conservativă:
foarte mare.
R1605-Comunităţi vest-pontice cu Secale sylvestre,
Plantago arenaria
Valoare
conservativă:
Apera maritima şi Bromus tectorum
foarte mare.
R1603-Comunităţi vest-pontice cu Carex colchica şi
Plantago arenaria
Valoare
conservativă:
Ephedra distachya
foarte mare.
R1602-Comunităţi vest-pontice cu Elymus (Leymus)
Plantago arenaria
Valoare
conservativă:
sabulosus şi Artemisia (arenaria) tschernieviana
foarte mare.
R1533-Pajişti ponto-mediteraneene de Polypogon
Plantago maritima,
Valoare
conservativă:
monspeliensis
Plantago coronopus
mare.
R1531-Pajişti ponto-panonice de Festuca pseudovina
Plantago
Valoare
conservativă:
şi Achillea collina
schwarzenbergiana,
mare.
Plantago cornuti
R1528-Pajişti pontice de Hordeum marinum
Plantago tenuiflora
Valoare
conservativă:
moderată.
R1526-Comunităţi ponto-sarmatice cu Triglochin
Plantago cornuti
Valoare
conservativă:
maritima, Aster tripolium ssp pannonicum,
mare.
Scorzonera parviflora şi Peucedanum latifolium
R1525-Pajişti ponto-sarmatice de Juncus gerardii
Plantago cornuti,
Valoare
conservativă:
Plantago maritima
mare.
R1524-Comunităţi ponto-sarmatice cu Iris halofila
Plantago tenuiflora,
Valoare
conservativă:
Plantago media
mare.
R1523-Comunităţi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina)
Plantago
Valoare
conservativă:
altaica, Scorzonera austriaca var. mucronata şi
schwarzenbergiana
mare.
Lepidium latifolium
R1522-Comunităţi ponto-sarmatice cu Plantago
Plantago maritima
Valoare
conservativă:
maritima şi Limonium gmelini
Plantago coronopus
mare.
R1521-Comunităţi ponto-sarmatice cu Puccinellia
Plantago maritima
Valoare
conservativă:
limosa şi Plantago maritima
mare.
R1520-Comunităţi ponto-sarmatice cu Lepidium
Plantago maritima
Valoare
conservativă:
crassifolium şi Puccinellia limosa
mare.
R1518-Comunităţi ponto-sarmatice cu Salicornia
Plantago maritima,
Valoare
conservativă:
(europaea) prostrata şi Suaeda maritime
Plantago tenuiflora
mare.
R1517-Pajişti vest-pontice de Agropyron elongatum
Plantago
Valoare
conservativă:
schwarzenbergiana
moderată-mare.
53
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
R1516-Comunităţi
vest-pontice
cu
Pholiurus
pannonicus şi Plantago tenuiflora
R1513-Pajişti vest-pontice de Beckmannia eruciformis
şi Zingeria pisidica
R1510-Comunităţi vest-pontice cu Limonium gmelini
şi Artemisia santonicum
R1508-Comunităţi vest-pontice cu Camphorosma
annua şi Kochia laniflora
R1502-Comunităţi vest-pontice cu
strobilaceum şi Frankenia hirsuta
Halocnemum
Plantago tenuiflora
Plantago tenuiflora
Plantago maritima
Plantago maritima,
Plantago tenuiflora,
Plantago lanceolata
Plantago maritima
Valoare
mare.
Valoare
mare.
Valoare
mare.
Valoare
mare.
conservativă:
Valoare
mare.
conservativă:
conservativă:
conservativă:
conservativă:
Am analizat literatura de specialitate pentru a evidenţia bioformele,
ecoformele şi geoelementele (Sanda et al, 1983; Ciocârlan, 2000). P.arenaria şi
P.tenuiflora sunt anuale (terofite) iar P.coronopus poate fi anuală, bisanuală sau
plurienală. Din Hemicryptophyta rosulata fac parte majoritatea speciilor genului
Plantago. În ceea ce priveşte geoelementele, 4 taxoni au areal eurasiatic, 3
eurasiatic continental, 2 eurasiatic mediteranian, 1 eurasiatic alpin, 1 atlantic
mediteranian, 1 mediteranian, 1 balcano-panonic, 1 carpato-balcano-anatolic, 1
panonic-dacic (tab. 4).
După Ellenberg, în funcţie de aciditatea solului, grupele ecologice sunt:
⇒ R4 – specii care cresc pe soluri slab acide până la alcaline (slab acidoneutrofile) – P.altissima, P.argentea, P.maxima, P.media, P.coronopus;
⇒ R5 - specii ce cresc pe soluri neutre, până la alcaline (alcalinofile) – P.cornuti,
P.maritima, P. schwarzenbergiana; P.uliginosa, P.tenuiflora;
⇒ R0 - specii indiferente faţă de reacţia solului, deci slab indicatori pentru acest
factor (euriacidofile, eurioxifite) – P.lanceolata, P.arenaria, P.major.
După cele 6 graduări ale scării lui Ellenberg pentru temperatură:
⇒ T3 - specii mezoterme – P.maxima, P.cornuti;
⇒ T4 - specii termofile, sensibile la temperaturi scăzute – P.media, P.coronopus,
P.schwarzenbergiana, P.arenaria, P.argentea;
⇒ T0 - specii indiferente faţă de temperatură: P.lanceolata, P.maritima.
După scara lui Ellenberg pentru umiditate (U):
⇒ U1 - specii xerofile (cresc obişnuit pe soluri foarte uscate şi sunt sensibile la
umezeală) – P.argentea, P.arenaria;
⇒ U2 - specii mezoxerofile (în staţiuni uscate, temporar umede)- P.media;
⇒ U3 - specii mezofile (în staţiuni cu soluri moderat de umede şi fără a ajunge la
uscăciune extremă) – P.major, P.schwarzenbergiana;
⇒ U4 - specii mezohigrofile (în staţiuni umede, nu suportă uscăciunea
îndelungată)-P.coronopus, P.maritima, P.maxima, P.altissima, P.gentianoides,
P.cornuti, P.atrata;
⇒ Uo - specii indiferente faţă de apa şi aerul din sol (eurifite care sunt adaptate la
oscilaţii mari ale regimului de umiditate care adesea este alternant sau
amfitolerante) – P.lanceolata.
54
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
Tabel 4. Bioformele, anteza, ecoformele şi geoelementele la Plantago sp (după Ianovici, 2009a)
Taxon
Bioforme
Anteza
Ecoforme
Geoelemente
Plantago arenaria Waldst. et Kit.
Th
VI-VIII
U2
T4
R0
Eua (cont)
Plantago coronopus L
Th-TH
VI-IX
U4
T4
R4,5
Atl-Med
Plantago tenuiflora Waldst.et Kit
Th
V-VI
U3,5
T3,5
R5
Eua (cont)
Plantago altissima L.
H
VI-VIII
U4
T3
R4
Balc-Pan
Plantago argentea Chaix.
H
V-VIII
U1,5
T4,5
R4
Med.
Plantago atrata Hoppe
H
V-VII
U2,5
T2
R4
Eur (alp)
Plantago cornuti Gouan
H
VI-IX
U4
T3
R5
Eur (Med)
Plantago gentianoides Sibth. Et Sm
H
VII-VIII
U4
T2
R3
Carp-Balc-Anat
Plantago lanceolata L.
H
V-VIII
U0
T0
Ro
Eua
Plantago major L. ssp. intermedia
H
VI-VIII
U4
T0
R3
Eua
(DC) Arcangeli
Plantago major L. ssp major
H
V-VIII
U3
T0
R0
Eua
Plantago maritima L.
H
VII-X
U4
T0
R5
Eua
Plantago maxima Juss
H
VI-VII
U4
T3
R4,5
Eua (cont)
Plantago media L.
H
V-VIII
U2,5
T0
R4,5
Eua
Plantago schwarzenbergiana Schur.
H
V-VII
U3,5
T4
R5
Pan-Dac
Literatura de specialitate menţionează şi alte încadrări ecologice pentru
speciile genului Plantago (Anghel et al, 1971), unele fiind demostrat a avea funcţie
de bioindicator ambiental, în special la nivelul solului (tab.3).
Tabel 3. Specii de Plantago – indicatori ambientali (după Ianovici, 2009a)
Specii nitrofile
Specii psamofile
Specii oligotrofe
Plantago arenaria
Plantago arenaria
•
Plantago arenaria
•
Plantago
coronopus
subsp.coronopus
•
Plantago atrata
•
Plantago major subsp. winteri
Specii calcifile
Plantago argentea
În ceea ce priveşte garnitura de cromozomi, s-a constatat că numărul
haploid poate fi egal cu 5 sau 6. În celulele diploide, majoritatea speciilor au 12
cromozomi. Cantitatea de ADN din nucleul gametic este menţionată ca C-valoare,
indiferent de nivelul de ploidie al unui grup taxonomic. THE PLANT DNA CVALUES DATABASE conţine date pentru 5150 de specii diferite de plante.
Feulgen microdensitometria s-a folosit pentru determinarea valorii ADN C nuclear.
Valoarea medie a ADN C nuclear la Plantago este estimată la 1.11
(http://www.kew.org/cval/database1.html). C-ADN nuclear şi mărimea genomului
sunt caractere importante ale biodiversităţii cu semnificaţie biologică fundamentală
şi multe utilizări (Bennett et al., 2000).
Tabel 5. Garnitura diploidă, IPCN şi Valoarea DNA C nuclear / Valoarea ploidiei la speciile genului
Plantago (din Ianovici, 2009a)
Specia
Garnitura
IPCN
Referinţa bibliografică
Valoarea
diploidă
Index to
ADN C
Plant
nuclear /
Valoarea
Chromosome
Numbers
ploidiei
12
79-81
Strid A. & Franzen R., 1981
1.14
Plantago
arenaria
12
90-91
Baltisberger M., 1988
12
96-97
Petrova A. & Stoyanova K., 1997
12
98-99
Kiehn M., Vitek E., Dobeš C., 2000
55
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
Plantago
atrata
Plantago
argentea
Plantago
cornuti
Plantago
coronopus
Plantago
gentianoides
Plantago
major
Plantago
maritima
Plantago
lanceolata
Plantago
tenuiflora
12
24
24
24
12
12
12
12
12
79-81
84-85
84-85
92-93
96-97
82-83
84-85
94-95
94-95
12
12
12
10
90-91
90-91
94-95
79-81
10
10
10+1B,
10+2B
79-81
82-83
84-85
10
10
12
86-87
90-91
98-99
94-95
12
79-81
12
12
12
12
12
12
12
12
12
12
79-81
79-81
79-81
79-81
82-83
82-83
82-83
84-85
84-85
79-81
12
79-81
12
12
12
24
12
12
12
12
12, 24
12
82-83
84-85
84-85
84-85
96-97
98-99
84-85
84-85
84-85
84-85
84-85
12
12
12
12
12
24
86-87
86-87
88-89
90-91
90-91
98-99
Lessani H., Chariat-panahi S., 1979
Blaise S., Cartier D., 1982
Strid A., Andersson I.A., 1985
Baltisberger M., 1992
Petrova A. & K. Stoyanova, 1997
Montserrat Marti J.M., 1981
Strid, A. & I.A. Andersson., 1985
Druskovic, B. & M. Lovka, 1995[
Starlinger, F., E. Vitek, K. Pascher & M. Kiehn,
1994
Ma, X.-h., X.-q. Ma & N. Li, 1990
Krasnikov A. A. & D. N. Schaulo, 1990
Malakhova L.A., Kurbatsky V.I., 1995
Van Den Brand, C. , F. C. M. Van Meel & J. H.
Wieffering., 1979
Gonzalez, F. & S. Silvestre., 1980
Brown, M. J. & W. D. Jackson, 1982[
Brullo S., Pavone P., Terrasi M.C., 1985
Kumar G. & S. S. Raghuvanshi, 1984
Wentworth J.E., J.P. Bailey & R.J. Gornall , 1991
Malallah, G. A. & G. Brown, 1999
Starlinger, F., E. Vitek, K. Pascher & M. Kiehn,
1994
Bartolo, G. , S. Brullo, P. Pavone & M. C.
Terrasi., 1980
Gonzalez, F. & S. Silvestre., 1980
Aryavand, A., 1980
Javurkova, V., 1979
Lessani, H. & S. Chariat-panahi., 1979
Magulaev, A. Y., 1982
Zhukova, P. G., 1982
Brown, M. J. & W. D. Jackson, 1982[
Dmitrieva, S. A. & V. I. Parfenov, 1985
Krogulevich, R. E., 1984
Van Den Brand, C. , F. C. M. Van Meel & J. H.
Wieffering., 1979
Fernandez Casas, J. & M. L. Rodriguez Pascual.,
1978
Moore, D. M., 1981
Arohonka, T., 1982
Gervais, C. & J. Cayouette., 1985
Halkka, L., 1985
Dobeš, C., B. Hahn & W. Morawetz, 1997
Gervais, C., R. Trahan & J. Gagnon, 1999
Arohonka, T., 1982[
Sharma, P. K., A. K. Koul & A. Langer, 1984[
Strid, A. & I.A. Andersson., 1985[
Brullo, S., P. Pavone & M. C. Terrasi, 1985
Kartashova, N.N., L.A. Malakhova, Koslova &
N.A. Dubrova., 1974
D'Ovidio, R., 1984
Badr, A. & M.A. El-Kholy., 1987
Matsuo, K. & J. Noguchi, 1989
Sareen, S., A. K. Koul & A. Langer, 1990
Malakhova, L. A., 1990
Murín, A., Z. Svobodová, J. Májovský & V.
Feráková, 1999
56
0.86/2
0.85/2
0.89
0.95
1.20
1.30
1.33
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
Plantago
maxima
Plantago
media
24
82-83
Magulaev, A. Y., 1982
24
24
12
82-83
84-85
84-85
24
12, 24
24
90-91
90-91
92-93
24
24
24
94-95
96-97
98-99
Magulaev, A. Y., 1982
Dmitrieva, S. A. & V. I. Parfenov, 1985
Kartashova, N.N., L.A. Malakhova, Koslova &
N.A. Dubrova., 1974
Parfenov, V. I. & S. A. Dmitrieva, 1987
Van Dijk, P., 1990
Hollingsworth, P. M., R. J. Gornall & J. P.
Bailey, 1992
Druskovic, B. & M. Lovka, 1995
Dobeš, C., B. Hahn & W. Morawetz, 1997
Lövkvist, B. & U.-M. Hultgård, 1999
0.93 /4
1.63
Sunt menţionate relaţii caracteristice genului Plantago cu numeroşi fungi,
virusuri, nevertebrate (lepidoptere, coleoptere, diptere, himenoptere). Este
menţionat şi un caz special de parazitism la P.coronopus realizat de Orobanche
minor var. maritima şi atacul la P.lanceolata produs de fitonematodul Ditylenchus
dipsaci sau Pratylenchus penetrans.
U.S.Department Of Agriculture's Chief Scientific Research Agency a
întocmit o bază de date deosebit de bogată cuprinzând fungi fitopatogeni cunoscuţi
[http://nt.ars-rin.gov/fungaldatabases]. Pe baza informaţiilor prezentate în această
bază de date şi adăugând alte surse bibliografice consultate, am întocmit o listă
referitoare la fungi a căror gazdă este una din speciile genului Plantago. Este vorba
despre 49 genuri de fungi: Aecidium, Alternaria, Aphysa, Ascochyta, Cercospora,
Clathrospora, Colletotrichum,Coniothyrium, Diaporthe, Discosia, Elsinoe,
Entyloma, Erysiphe, Glomerella, Golovinomyces, Leptosphaeria, Leveillula,
Lophiostoma, Mycena, Mycosphaerella, Myrothecium, Mollisia, Oidium,
Pellicularia, Peronospora, Phoma, Phomopsis, Phyllactinia, Phyllosticta,
Physarum, Plasmopara, Pleospora, Podosphaera, Puccinia, Pyrenopeziza,
Ramularia, Rhabdospora, Rhizoctonia, Septoria, Sphaceloma, Sphaerotheca,
Spilopodia, Stemphylium, Synchytrium, Thanatephorus, Trematosphaeia, Uredo,
Uromyces, Zygosporium.
111 specii sunt menţionate ca fitopatogene, mai frecvente fiind:
Cercospora pantoleuca, Erysiphe cichoracearum, Erysiphe sordida, Erysiphe
lamprocarpa, Leveillula taurica, Mycosphaerella plantaginis, Mycosphaerella
plantaginicola, Oidium plantaginis, Peronospora alta, Phomopsis subordinaria,
Pleospora herbarum, Ramularia rhabdospora, Septoria inconspicua, Septoria
plantaginis, Sphaerotheca fuliginea, Sphaerotheca plantaginis, Uredo plantaginis.
La Plantago major au fost identificaţi 57 taxoni, la Plantago media 18
taxoni, la Plantago maritima 16 taxoni. Numărul cel mai mare de taxoni este
consemnat la Plantago lanceolata (68 taxoni) (Ianovici, 2009a).
MycoBank (http://www.mycobank.org/mycotaxo.aspx) reprezintă o bază de
date on line extrem de valoroasă a Asociaţiei Internaţionale Micologice. Cu
ajutorul acesteia am putut identifica sinonimiile pentru fungi în relaţie cu Plantago
menţionaţi în România (11 specii de fungi):
• Cercospora pantoleuca Sacc. 1879,
• Cercospora apii Fresen. 1863,
57
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Septoria inconspicua C. Massal. 1874,
Septoria plantaginea Pass. 1879,
Septoria plantaginis-psylli Savul. & Sandu 1935
Sphaerotheca fuliginea (Schlecht.) Poll., 1905, Alphitomorpha fuliginca
Schlecht., 1819, Erysiphe fuliginea (Schlecht.) Fr., 1829, Sphaerotheca
castagnei Lév., 1851, Sphaerotheca calandulae Malbr. & Roumeguere, 1888,
Sphaerotheca erigerontis Oud., 1897, Sphaerotheca humuli (DC.) Burr. var.
fuliginea Salm., 1900, Sphaerotheca fulginea (Schlecht.) Salm., 1902, Oidium
erysiphoides Fr., 1832, pro parte.
Sphaerotheca plantaginis (Castagne) Junell 1966 - Erysiphe plantaginis
Castagne 1845, Podosphaera plantaginis (Castagne) Braun & Takam. 2000.
Ramularia rhabdospora (Berk. & Broome) Nannf. 1950 - Cylindrosporium
rhabdosporum Berk. & Broome 1875, Ramularia lanceolata Dearn. & House
1918, Ramularia peckii Sacc. & Syd. 1899, Ramularia plantaginea Sacc. &
Berl. 1884, Ramularia plantaginis Peck 1879
Puccinia cynodontis Lacroix 1859 - Aecidium plantaginus Ces., 1859,
Dicaeoma cynodontis Kuntze, 1898.
Erysiphe sordida Junell 1965 - Erysiphe artemisiae var. sordida (Junell)
Ialongo 1992, Golovinomyces sordidus (Junell) Heluta 1988
Leveillula taurica (Lév.) G. Arnaud 1921 - Erysiphe taurica Lév. 1851,
Oidiopsis taurica (Lév.) Salmon 1906
Fig.3. Cei mai frecvenţi fungi în relaţie cu Plantago citaţi în România
HOSTS - a Database of the World's Lepidopteran Hostplants reuneşte un
corp enorm de informaţii cu privire la lumea fluturilor şi la hrana omizilor.
Versiunea Web reprezintă un proiect al Natural History Museum din Londra şi
oferă un set de date de aproximativ 180000 de înregistrări taxonomice de plantegazdă pentru circa 22000 de specii de lepidoptere. Probabil este cea mai bună şi
58
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
cuprinzătoare compilaţie de date disponibile. Această bază de date am utilizat-o
pentru a a realiza o listă cu lepidopterele ce folosesc Plantago sp. drept hrană
(http://www.nhm.ac.uk/research-curation/projects/hostplants/). Pentru speciile de
Plantago sunt menţionate 201 lepidoptere: 54 Arctiidae, 4 Gelechiidae, 9
Geometridae, 2 Gracillariidae, 1 Limacodidae, 5 Lymantriidae, 72 Noctuidae, 28
Nymphalidae, 1Psychidae, 3Pyralidae, 1 Scythrididae, 3 Sphingidae, 18
Tortricidae. Pentru România sunt menţionate 4 specii de lepidoptere în relaţie cu
Plantago sp.: Didymaeformia didyma, Melitaea diamina, Mellicta athalia,
Mellicta britomartis.
Alte surse bibliografice menţionează relaţii interspecifice între diverse
specii ale genului Plantago cu specimene aparţinând coleopterelor (Mecinus,
Trichosirocalus, Gymnetron, Alophus, Longitarsus, Phaedon), dipterelor
(Phytomyza, Chromatomyia) şi himenopterelor (Tenthredo obsoleta).
Tabel 6. Relaţii interspecifice între Plantago sp. cu specimene aparţinând coleopterelor, dipterelor şi
himenopterelor (după Bullock, 1992; http://www.bioimages.org.uk, Cox, 2007; Benson, 1952; Spencer, 1972 ; Morris, 1997;
Kevan, 1967; Hodge & Jones, 1995, http://www.leafmines.co.uk/html/Plants/plantago.htm; Ianovici, 2009a)
Plantago
coronopus
Plantago
lanceolata
Plantago major
Plantago maritima
Plantago media
Mecinus collaris (Coleoptera: Curculionidae)
Trichosirocalus dawsoni (Coleoptera: Curculionidae)
Orobanche minor var. maritima - (Orobanchaceae)
Chrysolina intermedia (Coleoptera: Chrysomelidae)
Chrysolina haemoptera (Coleoptera: Chrysomelidae)
Phytomyza plantaginis - (Diptera: Agromyzidae)
Tenthredo obsoleta (Hymenoptera: Tenthredinidae)
Chrysolina banksi (Coleoptera: Chrysomelidae)
Chrysolina staphylaea (Coleoptera: Chrysomelidae)
Chrysolina haemoptera (Coleoptera: Chrysomelidae)
Phytomyza plantaginis - (Diptera: Agromyzidae)
Ditylenchus dipsaci
Trichosirocalus troglodytes (Coleoptera: Curculionidae)
Trichosirocalus rufulus (Coleoptera: Curculionidae)
Mecinus pyraster (Coleoptera: Curculionidae)
Mecinus circulatus (Coleoptera: Curculionidae)
Gymnetron pascuorum (Coleoptera: Curculionidae)
Gymnetron labile (Coleoptera: Curculionidae)
Alophus triguttatus (Coleoptera: Curculionidae)
Phytomyza plantaginis (Diptera: Agromyzidae)
Chrysolina haemoptera (Coleoptera: Chrysomelidae)
Mecinus collaris (Coleoptera: Curculionidae)
Trichosirocalus rufulus (Coleoptera: Curculionidae)
Trichosirocalus thalhammeri (Coleoptera: Curculionidae)
Longitarsus plantagomaritimus (Coleoptera: Chrysomelidae)
Phaedon concinnus (Coleoptera: Chrysomelidae)
Chrysolina intermedia (Coleoptera: Chrysomelidae)
Chrysolina staphylaea (Coleoptera: Chrysomelidae)
Chrysolina haemoptera (Coleoptera: Chrysomelidae)
Phytomyza plantiginis (Diptera)
Chromatomyia horticola (Diptera)
Phytomyza griffithsi (Diptera: Agromyzidae)
Chrysolina haemoptera (Coleoptera: Chrysomelidae)
59
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
Fig.4. Didymaeformia didyma (adult, pupă, larvă)
Fig.5 Melitaea diamina (adult, pupă, larvă)
Fig.6 Mellicta athalia (adult, pupă, larvă)
Fig.7. Mellicta britomartis (adult, pupă, larvă)
Fig.8. Phytomyza plantaginis
Fig.9. Chromatomyia horticola
În baza de date Plant Viruses Online - Descriptions and Lists from the
VIDE Database (http://md.brim.ac.cn/vide/) sunt menţionate 10 specii de virusuri
care au gazdă naturală una sau mai multe specii de Plantago: Plantago 4
60
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
caulimovirus (PlV-4), Plantago mottle tymovirus (PlMoV),Plantain 6 carmovirus
(PlV-6),Plantain 7 potyvirus (PlV-7), Plantain 8 carlavirus (PlV-8), Plantain mottle
rhabdovirus (PlMV), Plantain X potexvirus (PlVX), Ribgrass mosaic tobamovirus
(RMV). Alte virusuri cu o specie de Plantago drept gazdă naturală: Broad bean
wilt fabavirus (BBWV, BBWV-1, BBWV-2) şi Arabis mosaic nepovirus (ArMV).
Speciile arată o plasticitate crescută şi o mare capacitate de adaptare la
mediu, de aceea putem identifica trăsături comune din punct de vedere anatomic la
specii morfologic diferite. Pentru construirea cheii de determinare morfoanatomice
am consultat cele mai importante sisteme de clasificare din literatura de specialitate
(Barneoud-1845, Decaisne-1852, Pilger-1937, Rahn-1996, Shipunov-1998). Datele
noastre privind anatomia organelor vegetative la speciile genului Plantago din
România este în acord cu sistemul reconfigurat al plantaginaceelor lui Rahn.
Tabel 7. Sistemul de clasificare BARNEOUD ( 1845)- selectiv
Divisio prima: Polyspermae
Sect. I. Virginica
Sect. II. Major
Sect. IV. Eriantha
Divisio secunda: Dispermae
Sect. I. Montana
Sect. II. Lanceifolia
Sect. VI. Psyllium
P. tenuiflora Waldst. et Kit.
P. major L.
P. maxima Juss. ex Jacq.
P. cornuti Gouan.
P. maritima L
P. coronopus L.
P. argentea Chaix
P. montana Lam. (= P. atrata Hoppe)
P. lanceolata L.
P. arenaria Waldst. & Kit.
Tabel 8. Sistemul de clasificare DECAISNE (1852)- selectiv
Sect. I. Polyneuron
P. major L.
Sect. II. Micropsyllium
P. tenuiflora Waldst. et Kit.
Sect. III. Lamprosantha
P. media L.
Sect. IV. Heptaneuron
P. cornuti Gouan.
Sect. IX. Arnoglossum
P. lanceolata L.
Sect. X. Oreades
P. montana Lam.
Sect. XII. Leptostachys
P. gentianoides Sibth. & Smith.
Sect. XVI. Coronopus
P. maritima L.
P. coronopus L.
Tabel 9. Sistemul de clasificare PILGER (1937) - selectiv
Subgenus Plantago
Sect. 1. Polyneuron Decne.
Sect. 2. Micropsyllium Decne.
Sect. 3. Palaeopsyllium Pilger.
Sect. 7. Coronopus DC.
Sect. 11. Lamprosantha Decne.
Sect. 13. Oreades Decne.
Sect. 14. Gentianoides Pilger.
Sect. 16. Arnoglossum Decne.
Subgenus Psyllium (Juss.)Harms
Sect. 10. Mesembrynia Decne.
Sect. 19. Psyllium (Juss.) Barn.
61
P. major L.
P. tenuiflora Waldst. et Kit.
P. cornuti Gouan
P. coronopus L.
P. maritima L.
P. holosteum Scop.
P. subulata L.
P. media
P. maxima Juss. ex Jacq.
P. atrata Hoppe
P. gentianoides Sibth. et Smith
P. lanceolata
P. altissima
P. argentea
P. schwarzenbergiana Schur.
P. indica L.
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
Tabel 10. Sistemul de clasificare SHIPUNOV (1998) - selectiv
Genus 1. PLANTAGO
Subgenus
Sectio Plantago
PLANTAGO
Sectio Palaeopsyllium Pilger
Sectio Mesembrynia Decne.
Sectio Lamprosantha Decne.
Subgenus
CORONOPUS
(Lam. et DC.) Rahn
Subgenus
ALBICANS Rahn
Genus 2. PSYLLIUM
Sectio Micropsyllium Decne.
Sectio Maritima Dietrich
Sectio Coronopus Lam. et DC.
Sectio Lanceifolia Barn.
Sectio Montanae Barn.
Ps. arenarium (Waldst. et Kit.) Mirb.
P. major L.
P. uliginosa F. W. Schmidt
P. cornuti Gouan
P. gentianoides Sibth. et Smith
P. schwarzenbergiana Schur
P. maxima Juss. ex Jacq.
P. media L.
P. tenuiflora Waldst. et Kit.
P. maritima L.
P. subulata L.
P. coronopus L.
P. altissima L.
P. argentea Chaix
P. lanceolata L.
P. atrata Hoppe
CHEIE MORFOANATOMICĂ DE DETERMINARE A SPECIILOR GENULUI
PLANTAGO DIN ROMÂNIA
1a.Tulpină aeriană ramificată cu structură secundară edificată prin activitatea cambiului, periciclu bistratificat,
floem intern absent, frunze liniare opuse
SUBGEN PSYLLIUM (Juss.) Harms & Reiche
Plantago arenaria Waldst. & Kit.
Psamofită cu frunze centric omogene, mezofil cu celule palisadice, extensiuni
ale tecii de legătură, stomate anisotricitice, anisocitice şi diacitice,
DS=164/223stomate/mm2), peri aculeiformi curbaţi, flagelaţi multicelulari şi
unicelulari verucoşi, pubescenţă crescută (DP=22/34 peri/mm2), termofită cu
o cuticulă de 11,5 µm; periderma rădăcinii cu tendinţă de exfoliere, inel
extern subţire de liber şi un corp lemnos central gros; 2 seminţe de 2.5-2.8
mm
1.b.Tulpină aeriană floriferă scapiformă cu structură primară, floem intern constant prezent în dreptul
fasciculelor caulinare, frunze în rozetă…………………………………………………………………………..2
2a.Frunze uninerve sau trinerve………………………………………………………………………………….3
SUBGEN CORONOPUS (Lam. & DC.) Rahn
Xeromorfice, heliofite, halosuculente cu mezofil ecvifacial cu structură centric-heterogenă cu ţesut lacunar
acvifer şi creşterea progresivă a parametrilor celulelor palisadice, densitatea stomatică este uşor mai mare la
nivelul epidermei superioare, grosimea laminei de aprox. 1mm, DP foarte mică, DS foarte mare, cuticula de
13,8µm, stomate diacitice, peri aculeiformi; conturul secţiunii transversale prin tulpina aeriană este circular,
periciclu pluristratificat şi lignificat, fascicule numeroase, peţiol semilunar cu coaste neregulate şi trei fascicule
foarte mari
3a. 2 seminte, 1.6--2.3 mm; frunze liniare întregi cu tendinţă ericoidă
Sect. Maritima H. Dietr.
Plantago maritima L.
Peri curbaţi 3,4-celulari şi peri capitaţi multicelulari de 82.8 µm, DS= 243 si
187 stomate/mm2; rizom cu suber gros, felodermul şi scoarţa cu celule
dispuse în şiruri radiare între care se formează lacune aerifere, liber inelar,
lemn mai gros şi fragmentat de raze medulare;
3b.4 seminte, 0,7 mm; frunze partite
Sect. Coronopus (Lam. & DC.) Dietr.
Plantago coronopus L.
Rar prezintă şi stomate isotricitice, DS= 231 si 151 stomate/mm2, peri
flagelaţi, macle foliare; rădăcina cu suber necrozat, stratul intern rămânând
conectat la cel extern prin fâşii de legătură reprezentate de celule suberificate
dispuse radiar, celulele corticale au o dispunere laxă formându-se lacune de
aer, ţesuturile conducătoare secundare inelar aşezate şi în cantitate egală
2b. Frunze multinerve.............................................................................................................................................4
4a. 2 seminţe............................................................................................................................................................5
62
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
SUBGEN ALBICANS Rahn
Frunze lanceolate cu vârf acut, ecvifacial centric heterogene şi intermediare spre vârf, aparate stomatice
predominant diacitice, scap cu lacună medulară; peţiol semilunar-adânc costat, larg deschis la faţa adaxială cu
fascicule mari şi mici; rizom cu structură secundară şi edificată pe seama cambiului şi felogenului, suberul
peridermei se exfoliază treptat, grupe de sclereide corticale, aspect fascicular al cilindrului central din cauza
breşelor parenchimatice
5a. 2 seminţe mari (4,5 mm)
Sect. Montana Barnéoud
Plantago atrata Hoppe
Frunze xeromorfe ecvifacial centric heterogene şi intermediare, microtermă
alpină cu cuticulă de 11,5 µm, peri flagelaţi şi capitaţi, sclereide foliare,
DS=162/255 stomate/mm2, DP=18/20 peri/mm2, în baza frunzei fascicule cu
teci sclerenchimatice, conturul secţiunii transversale prin scap este eliptic cu
8-9 fascicule vasculare reduse; rădăcina secundară cu ţesuturi conducătoare în
cantitate redusă şi celule endodermice îngroşate; rizom cu sclereide medulare
5b. 2 seminţe mici (2-2.6 mm)
Sect. Lanceifolia Barnéoud
Peri flagelaţi cu conexiune ”în coadă de rândunică”, peri capitaţi multicelulari, leucoplaste în
celulele epidermice, tulpina aeriană neregulat-pentagonală cu coaste atenuate şi valecule; rădăcina
secundară cu corp lemnos gros şi inele anuale vizibile
Plantago altissima L.
Frunze mezomorfe, mezofil bifacial dorsiventral atipic cu celule palisadice
joase şi centric-omogen, gros de 368 µm, 6,9 µm, fasciculul din nervura 437
µm, DS=127/253 stomate/mm2 , DP=12/19 peri/mm2; peţiol semilunar-adânc
costat cu 7 fascicule; scap cu 30 fascicule dintre care 7-9 mari; rădăcina cu
lacune corticale mari şi periderma redusă; măduva ocupă 25% din rizom,
liber intralemnos frecvent
Plantago argentea Chaix.
Frunze xeromorfe cu mezofil ecvifacial centric heterogen şi intermediar, gros
de 340.4 µm, termofilă cu o cuticulă de18,4 µm, fasciculul din nervura 253
µm, DS=151/285 stomate/mm2, pubescenţă crescută DP=25/35 peri/mm2;
peţiol semilunar-adânc costat cu 7 fascicule cu teci sclerenchimatice, scap
rigid cu coaste şi valecule foarte adânci corespunzătoare fasciculelor mari;
rădăcina cu periderma foarte groasă; arcuri de sclereide corticale în rizom,
măduva ocupă 5% din rizom, sclereide medulare
Plantago lanceolata L.
Frunze mezomorfe si xeromorfe, 161 µm,cuticula 9,2 µm, fasciculul din
nervura 207 µm, DS=(193, 161) 118 / (278, 285) 137 stomate/mm2, DP=
(14,20) 5 / (22,29) 8 peri/mm2 variind de la o subspecie la alta; peţiol
semilunar-adânc costat cu 5 fascicule; măduva rizomului 50%, sclereide
medulare
4b. 4 sau mai multe seminţe....................................................................................................................................6
SUBGEN PLANTAGO
6a. Plante perene.....................................................................................................................................................7
7a. frunze lanceolate, ecvifacial centric heterogene şi intermediare, xeromorfe, stomate predominant
isotricitice
Sect. Mesembrynia (Decne.) Rahn
Plantago schwarzenbergiana Schur
4 seminţe de 1,25 mm; densitatea stomatică este aproape egală pe cele două
epiderme; stomate isotricitice, rar anisocitice, tetracitice şi diacitice; peţiol de
contur semilunar, cu două coaste laterale şi una mai proeminentă mediană,
cele 3 fascicule mari au calote sclerenchimatice care se unesc; scap de contur
circular, periciclu sclerenchimatic gros şi sinuos, 8 fascicule mari; rădăcina
secundară cu suber subţire, inel subţire de liber şi un corp lemnos central
relativ subţire; felodermul, scoarţa primară şi o parte a liberului secundar
ocupă cea mai mare parte a rădăcinii, celulele au dispunere radiară ca nişte
şiraguri de mărgele, laxe, formându-se lacune de aer.
7b. frunze ovat-eliptice, bifacial dorsiventrale, mezomorfe, stomate predominant isotricitice şi
tetracitice…………………………………………………………………………….…………….8
Sect. Plantago
8a. pereţi epidermici relativ drepţi, peri aculeiformi şi capitaţi cu glanda bicelulară, celule stomatice
63
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
cu conţinut dens
Plantago gentianoides Sibth. & Sm.
2-4(7) seminţe, 2-2,5 mm; limb gros de 506 µm; DP=20/28 peri/mm2;
DS=176/236 stomate/mm2; cuticulă 11,5 µm; scap cu 10 de fascicule
vasculare mari, rădăcina cu scoarţa groasă şi multe amiloplaste, endoderma
îngroşată, ţesuturi conducătoare în cantitate mică
Plantago cornuti Gouan
4 seminţe de 2-3 mm; limb gros de 573.8µm; DP=24/33 peri/mm2;
DS=151/231 stomate/mm2; peţiol cu 3 creste proeminente, după fructificare
teci sclerenchimatice ce înconjoară fasciculele în totalitate; scap cu contur
circular-multicostat, periciclu ondulat accentuat, fiecare denivelare în dreptul
unui fascicul; rădăcina tipic secundară; rizom cu cilindru central de aspect
fasciculat, liber=lemn, fără sclereide
8b. pereţi epidermici ondulaţi..............................................................................................................9
9a. scap florifer neregulat cu 8-11 coaste şi valecule accentuate
Plantago maxima Jacq.
4 seminţe de 1.9-2.4 mm, limb gros de 473.8µm; cuticula 9,2µm; fasciculul
din nervura 529 µm; DP=6/19 peri/mm2; DS=95/141 stomate/mm2; conturul
secţiunii transversale prin peţiol semilunar, costat, cu un şanţ îngust deschis
adaxial şi extremităţi curbate, 7 fascicule cu teci sclerenchimatice; rădăcină
tipic secundară cu inele anuale evidente
9b. scap cu contur circular, peri capitaţi cu glanda bicelulară
Plantago media L.
Peri flagelaţi, limb gros de 414 (368) µm; fasciculul din nervura 322 (368)
µm; cuticula 6.9-9,2µm; DP=21 (20)/35(27) peri/mm2; DS=126 (101)/226
(177) stomate/mm2; conturul secţiunii transversale prin peţiol este puternic
semilunar-costat, endoderma amiliferă şi cristale prismatice; rădăcină tipic
secundară cu inele anuale evidente şi lacune corticale; 4 seminte de 1.5-2
mm,
Plantago major L.
Peri aculeiformi; conturul secţiunii transversale prin peţiol are forma literei
V, cu coaste abaxiale slab proeminente, rădăcini fasciculate, contractile,
scoarţă cu rol de depozitare, ţesuturi conducătoare puţine, lemn>liber
Plantago major ssp.major
6-10 seminţe; limb gros de 345 µm; cuticula 6.9µm; fasciculul din
nervura 354 µm; DP=8/10 peri/mm2; DS=115/176 stomate/mm2; 11
fascicule mari în peţiol; în scoarţa rădăcinii lacune de mici dimensiuni
Plantago major ssp.intermedia
12 (20)-23 seminţe; limb gros de 265 (276) µm; cuticula 9,2µm;
fasciculul din nervura 330(283) µm;DP=10(15)/13(31) peri/mm2;
DS=102(110)/184(144) stomate/mm2; 5-7 fascicule mari în peţiol
Plantago major ssp.winteri
10 seminţe; limb gros de 365 µm; cuticula 9,2µm; fasciculul din
nervura 380 µm;DP=14/15 peri/mm2; DS=114/201 stomate/mm2; 7-9
fascicule mari în peţiol; puţin lemn în rădăcină
6b.Plante anuale cu frunze liniar – filiforme
Sect. Micropsyllium Decne.
Plantago tenuiflora Waldst. & Kit
Peri aculeiformi, stomate diacitice, DP=4/5 peri/mm2; DS=115/150
stomate/mm2; frunze xeromorfe cu mezofil ecvifacial cu structură centric
heterogenă şi parenchim acvifer; rădăcina fasciculată tipic secundară cu suber
având tendinţă de exfoliere, lemn>liber; 8-16 seminte de 1-1.5(2) mm
BIBLIOGRAFIE
•
•
Aballay E., Parraguez A., Insunza V. Nematicidal evaluation of five plant species incorporated into the
soil as organic matter on the population of Xiphinema index in Vitis vinifera L. cv. Thompson Seedless.
Fitopatología 40:35–42, 2005.
Afifi M.S.A., Amer M.M.A., Zaghloul A.M., Ahmad M.M., Kinghorn A.D., Zaghloul M.G., Chemical
constituents of Plantago squarrosa. Mansoura J. Pharm. Sci., 17 (1), 65-84, 2001.
64
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Alec A., Interrelaţia între substratul geologic şi populaţiile unor specii de halofile rare din bazinul
Transilvaniei, Teză de doctorat, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţa Mediului,
2010.
Alexa E., Micu R., Negrea M., Şumălan R., Iordănescu O., Research on the weed control degree and
glyphosate soil biodegradation in apple plantations (Pioneer variety), Analele Universităţii din Oradea Fascicula Biologie, Tom. XVII / 1, 5-8, 2010.
Anastasiu P., Negrean G., New alien plants to Romania, Analele Univ. din Craiova. Seria Agricultură,
Montanologie, Cadastru. 38/B: 1-10, 2008.
Andary C., Motte-Florac M.E., Gargadennec A., Wylde R., Heitz A., Les esters cafeiques du genre
Plantago. Identification et valeur chimiotaxinomique. Plant. Med. Phylother., 22, 17-22, 1988.
Andrei M., Ardelean A., Ianovici N., Habitatele din România cu Plantago sp. şi valoarea lor conservativă,
NATURA – Biologie, Seria III, vol. 51, nr.1, 41-67, 2009.
Andrzejewska-Golec E. A taxonomic study of Plantago subgenus Psyllium (Miller) Harms. Bot. J. Linn.
Soc. 108, 49-53, 1992.
Andrzejewska-Golec E., Ofterdinger-Daegel S., Calis I., Swiatec L., Chemotaxonomic aspects of iridoids
occurring in Plantago subg. Psyllium (Plantaginaceae). Plant Syst. Evol. 185, 85-89, 1993.
Andrzejewska-Golec E., Swiatek L., Badania Chemotaksonomiczne rodzaju Plantago I. Analiza frakcji
irydoidow. Herba Polonica 30, 9-16, 1984.
Andrzejewska-Golec E., Swietoslawski J. The morphology of hairs in species of Plantago L., sectio
Coronopus DC. Acta Soc. Bot. Pol. 56, 367-379, 1987.
Andrzejewska-Golec E., Swietoslawski J., Microhairs of Plantago maritima L. under electron scanning
microscopy, Feddes Repertorium, 109 (3-4), 225 – 229, 1998.
Andrzejewska-Golec E., Taxonomic aspects of the iridoid glucosides occurring in the genus Plantago L.
Acta Soc. Bot. Pol. 66, 201-205, 1997.
Anghel Gh., Răvăruţ M., Turcu GH., Geobotanică, Ed. Ceres, Bucureşti, 1971.
Antal D.-S., Csedö C., The medicinal plants from the pastures of the Aninei mountains,
GYEPGAZDÁLKODÁSI KÖZLEMÉNYEK, /2, 70-72, 2004.
Antal D.S., Medicinal plants with antioxidant properties from Banat Region (Romania): a rich pool for the
discovery of multi-target phytochemicals active in free-radical related disorders, Analele Universităţii din
Oradea - Fascicula Biologie, Tom. XVII / 1, 14-22, 2010.
Aoncioaie C., Protected taxa from the Bistriţa river basin between Piatra Neamţ and Bacău, Analele
ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, , s. II a. Biologie vegetală, 1 Tomul LIV, fasc. 1, 29-135, 2008
Apostolou E.K., Yannitsaros A.G., Atmospheric pollen in the area of Athens, Acta Allergol., 32(2):109117, 1977.
Arsene G.G., Coste I., Neacşu A.G., Grigoriu A.L., Imbrea I.M., Faur F.M., Arsene A.M., Bistrian
D.S., Notes sur la flore des terres arables abandonees dans la province du Banat (departements de Timis et
de Caras-Severin), Scientifical Papers: Agricultural Sciences Nr. 38 (I), 331-338, 2006.
Arsene G.G., Ecological Aspects of Recently (After 1990) Abandoned Fields in Banat (S-W Romania),
Agroecology and Ecological Agriculture, Proceedings. 43rd Croatian and 3rd International Symposium on
Agriculture. Opatija. Croatia,129- 132, 2008.
Asero R., Analysis of new respiratory allergies in patients monosensitized to airborne allergens in the area
North of Milan, J Invest Allergol Clin Immunol; Vol. 14 (3): 208-213, 2004.
Baas R., Kuiper D., Effects of vesicular-arbuscular mycorrhizal infection and phosphate on Plantago major
ssp. pleiosperma in relation to internal cytokinin concentrations. Physiol. Plant., 76, 211-215, 1989.
Badr A, Labani R, Elkington TT., Nuclear DNA variation in relation to cytological features of some
species in the genus Plantago L. Cytologia 52: 733- 737, 1987.
Baldo B.A., Chensee Q.J., Howden M.E.H., Sharps P.J., Allergens from plantain (Plantago lanceolata).
Studies with pollens and plant extracts. Int Arch Allergy Appl Immunol; 68:295-304, 1982.
Barna K.S., Wakhlu A.K., Axillary shoot induction and plant regeneration in Plantago ovata Forssk. Plant
Cell, Tiss. Org. Cult., 15, 169-173, 1988.
Barnéoud F.M., Botanique. Monographie générale de la famille de plantaginées. Paris, Fortin, Masson et
cie; 1845.
Barthlott W, Epidermal and seed surface characters of plants: Systematic applicability and some
evolutionary aspects. Nord J Bot 1: 345-355, 1981.
Bennett MD, Bhandol P, Leitch IJ. Nuclear DNA amounts in angiosperms and their modern Uses 807 new
estimates. Annals of Botany 86: 859-909, 2000.
Bermejo P., Abad M.J., Diaz A.M., Fernandez L., De Santos J., Sanches S., Villaescusa L., Carrasco
L., Irurzun A. Antiviral activity of seven iridoids, three saikosaponins and one phenylpropanoid glycoside
extracted from Bupleurum rigidum and Scrophularia scorodonia. Planta Medica 68: 106–110, 2002.
Bernton H.S., Plantain hay-fever and asthma. JAMA, 84:944-946, 1925.
65
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Biere A., Marak H.B., van Damme J.M.M., Plant chemical defense against herbivores and pathogens:
Generalized defense or trade-offs? Oecologia 140:430-441, 2004.
Blacquiere T., Voortman E., Stulen I., Ammonium and nitrate nutrition in Plantago lanceolata L. and
Plantago major L. ssp. major. III – Nitrogen metabolism. Plant Soil, 106, 23-34, 1988.
Blaszkowski J., Renker C., Buscot F., Glomus drummondii and G. walkeri, two new species of arbuscular
mycorrhizal fungi (Glomeromycota). Mycol. Res., 110, 555-566, 2006.
Blumenthal M., Busse W.R., Goldberg A., Gruenwald J., Hall T., Riggins C.W., Rister R.S., (eds.), and
Klein, S., and Rister, R. S. (trans.). Plantain, Texas: American Botanical Council; Boston: Integrative
Medicine Communications, USA, 2000.
Bodea C., Cucu V., Cioacă C., Tratat de biochimie vegetală, IV (2), Compozitia chimica a principalelor
plante de cultura, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1982.
Bodnariuc A., Bouchette A., Dedoubat J.J., Otto T., Fontugne M., Jalut G., Holocene vegetational
history of the Apuseni mountains, central Romania, Quaternary Science Reviews, 21,1465–1488, 2002.
Borza Al., Dicţionar etnobotanic, Ed. Academiei RSR, 1968.
Bousquet J., Cour P., Guerin B., Michel F.B., Allergy in the Mediterranean area. I. Pollen counts and
pollinosis of Montpellier. Clin Allergy; 14:249-258, 1984.
Bowers M.D., Collinge S.K., Gamble S,E., Schmitt J. Effects of genotype, habitat, and seasonal variation
on iridoid glycoside content of Plantago lanceolata (Plantaginaceae) and the implications for insect
herbivores. Oecologia, 91,201-207, 1992.
Bowers M.D., Puttick G.M. The effect of qualitative variation in iridoid glycosides on generalist and
specialist lepidopteran herbivores. J. Chem. Ecol. 14, 319-334, 1988.
Bowers MD, Stamp NE, Effects of plant age, genotype, and herbivory on Plantago performance and
chemistry. Ecology, 74:1778–1791, 1993.
Bowers, M. D., Iridoid glycosides. In Herbivores. Their Interaction with Secondary Plant Metabolites.
Second edn. eds G. A. Rosenthal and M. R. Berenbaum, 1, 297-325. Academic Press, San Diego, 1991.
Brantner A., Grein E., Antibacterial activity of plant extracts used externally in traditional medicine.
Jouranl of Ethnopharmacology 44: 35–40, 1994.
Brautigam M., Franz G., Versuche zur Gewebekultur von schleimbildenden pflanzlichen Geweben. Sci.
Pharm., 53, 237-246, 1985.
Brown VK, Gange AC, Differential effects of above- and below-ground insect herbivory during early plant
succession. Oikos 54:67–76, 1989.
Brullo S., Pavarone P., Terasi M. Considerazi oni cariologiche sul genere Plantago in Sicilia. Candollea
40, 217-230, 1985.
Bryant D.H., Burns W.M., Lazarus L., The correlation between skin tests, bronchial provocation tests and
the serum level of IgE specific for common allergens in patients with asthma. Clin Allergy, 5:145-157, 1975.
Budzianowska A., Skrzypczak L., Budzianowski J., Phenylethanoid glucosides from in vitro propagated
plants and callus cultures of Plantago lanceolata, Planta Med., 70, 834-840, 2004.
Byrne K., Mitchell D.T, Responses of mycorrhizal and non-mycorrhizal Erica cinerea and Vaccinium
macrocarpon to Glomus mosseae. Mycorrhiza, 14, 31-36, 2004.
Cabon N., Ducombs G., Mortureux P., Perromat M., Taieb A., Contact allergy to aeroallergens in
children with atopic dermatitis: comparison with allergic contact dermatitis, Contact Dermatitis, 35, 1: 27–
32, 1996.
Calabozo B., Barber D., Polo F. Purification and characterization of the main allergen of Plantago
lanceolata pollen, Pla l 1. Clin. Exp. Allergy. 31, 322–330, 2001.
Calabozo B., Dfaz-Perales A., Salcedo G., Barber D., Polo F., Cloning and expression of biologically
active Plantago lanceolata pollen allergen Pla I 1 in the yeast Pichia pastoris. Biochem J., 372, 889-896,
2003.
Celenk S, Bicakci A., Aerobiological investigation in Bitlis, Turkey, Ann Agric Environ Med., 12(1), 87-93,
2005.
Chang I.M., Antiviral activity of aucubin against hepatitis B virus replication. Phylother. Res., 11, 189-192,
1997.
Chiang L.C., Chiang W., Chang M.Y., Ng L.T., Lin C.C., Antiviral activity of Plantago major extracts
and related compounds in vitro, Antiviral Research 55, 53–62, 2002.
Chiang L.C., Ng L.T., Chiang W., Chang M.Y., Lin C.C., Immunomodulatory activities of flavonoids,
monoterpenoids, triterpenoids, iridoid glycosides and phenolic compounds of Plantago species. Planta Med.,
69, 600-604, 2003.
Ciocârlan V., Flora ilustrată a României, Ceres, Bucureşti, 2000.
Clarke G.C.S., Jones M.R., Plantaginaceae. In: The North west European Pollen Flora. Rev. Paleobot.
Palynol., 24 (4), 129-154, 1977.
66
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Clauss M.J., Venable D.L., Seed germination in desert annuals: an empirical test of adaptive bet hedging.
Am. Nat., 155, 168-186, 2000.
Constantinescu C., Plante medicinale în apărarea sănătăţii, Bucureşti, 1979.
Corner EJH, The Seeds of Dicotyledons. Vol. (1 and 2). Cambridge: Cambridge University Press, 1976.
Coste I., Arsene G.G., Aspects concernant la dynamique de la végétation sur les terrasses du pays de
Pădureni (les Monts Poiana Ruscă), Contribuţii Botanice, XXXVIII, (2), 105-111, 2003.
Costică M., Cărbunaru D.C., Stratu A., Preliminary aspects concerning the medicinal flora of the Rediu
forest (Botoşani county), Lucrări Ştiinţifice - seria Agronomie, vol. 53 (1), 40-44, 2010.
Csürös Kaptalan M., Vegetaţia halofilă din Valea Aitonului, Contribuţii Botanice,Cluj, 221-229, 1965.
Csürös Ş., Contribuţiuni la cunoaşterea vegetaţiei sărăturilor din împrejurimile Clujului, Buletinul Grădinii
Botanice, C luj, XXVII: 80-85, 1947.
D'Amato G., Lobefalo G. Allergenic pollens in the southern Mediterranean area. J. Allergy Clin. Immunol.
83, 116–122, 1989.
Dăneţ C.E., I. Borcean, Medicinal plants from the Nera Gargesused in the treatment of respiratory
diseases, Scientifical Papers: Agricultural Sciences Nr. 39 (I), 205-208, 2007.
Darrow K, Bowers MD, Phenological and population variation in iridoid glycosides of Plantago
lanceolata (Plantaginaceae). Biochem Syst Ecol 25:1–11, 1997.
Darrow, K., Bowers, M. D. Effects of herbivore damage and nutrient level on induction of iridoid
glycosides in Plantago lanceolata. J. Chem. Ecol. 25:1427–1440, 1999.
Darwin C., Frederick Burkhardt F., The Correspondence of Charles Darwin, Cambridge University Press,
2000.
Davison A. W., Reiling K., A rapid change in ozone resistance of Plantago major after summers with high
ozone concentrations, New Phytol., 131, 337-344, 1995.
De Castagno A.S., Presence of antibiotics in Plantago paralias. Rev. Farm. (Argentina), 112, 111-115,
1970.
De Nooij M.P., Mook J.H., Interactions with organisms other than plants In: Plantago: a multidisciplinary
study. P.J.C. Kuiper & M. Bos (eds.), Ecological Studies, 89, Springer-Verlag, Paris, 52-68, 1992.
Debrauwer L., Maillard C., Babadjamian A., VidalOllivier E., Laget M., Salmona G., Afzal-Raffi Z.,
Study in the chemical constituents of Plantago cynops L. and antibacterial evaluation of verbascoside.
Pharm. Acta Helv., 64, 183-187, 1989.
Decaisne J. Plantaginaceae. In: Prodromus systematis naturalis regni vegetabilis 13 (De Candolle A., Ed.).
Paris, 1852.
Den Hertog J., Stulen I., Fonseca F., Delea P., Modulation of carbon and nitrogen allocation in Urtica
dioica and Plantago major by elevated CO2: impact of accumulation of nonstructural carbohydrates and
ontogenic drift. Physiol. Plant., 98, 77-88, 1996.
Dietrich H. Cytologische Untersuchungen innerhalbder Familie der Plantaginaceae II. Math. Naturwiss R.
24, 437-461, 1975.
Díez Lázaro J., Kidd P.S., Monterroso Martínez C., A phytogeochemical study of the Tras-os-Montes
region (NE Portugal): Possible species for plant-based soil remediation technologies, Science of the Total
Environment 354, 265– 277, 2006.
Diodiu R., Plantago cornuti Gouan, a rare halophyte: sites from Transylvanian Depression (Romania),
ELBA Bioflux, 2 (2), 58-63, 2010.
Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S, Biriş I.A., Habitatele din România, Editura
Tehnică Silvică, Bucureşti, 2005.
Dorhoi A., Dobrean V., Zahan M., Virag P., Modulatory Effects of Several Herbal Extracts on Avian
Peripheral Blood Cell Immune Responses, Phytother. Res. 20, 352–358,2006.
Dreborg S., Sjögren I., Eriksson N.E., Einarsson R., Selection of patients for biological standardization of
mugwort, goosefoot and English plantain pollen allergens extracts/preparations. Allergy; 42:485-495, 1987.
Duchaine J., Spapen R., L’allergie respiratoire au pollen des Composees en Europe, etudiee par les
epreuves de provocation. Int. Arch. Allergy 18:121-130, 1961.
El-Bakatoushi R., Richards A.J. Karyological Variation between Two Taxa of Plantago major L., ssp.
major and ssp. intermedia (Gilib.) Lange. Cytologia 70: 365–372, 2005.
Făgăraş M., The flora of “Herghelie Marsh” natural reserve, Buletinul Grădinii Botanice Iaşi, tom.14, 8792, 2007.
Farcas S., de Beaulieu J.-L., Reille M., Coldea Gh., Diaconeasa B., Goeury C., Goslar T., Jull T., First
14
C datings of late- Glacial and Holocene pollen sequences from Romanian Carpathes. Comptes Rendus de
l’ Academie des Sciences, Paris, Sciences de laVie, serie II, 322, 799–807, 1999.
Faur A., Ianovici N., Nechifor C., Airpalynology Research Implications in Allergic Diseases, Annals of
West University, ser. Biol., 3-4: 7-14, 2003.
67
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Ferris H., Zheng L. Plant sources of Chinese herbal remedies: Effects on Pratylenchus vulnus and
Meloidogyne javanica. Journal of Nematology 31:241–263, 1999.
Ferron E, Coudret A., Gaudillere J.P., Effect de la salinite du milieu de culture sur les voies de
carboxylation d'une halophyte (Plantago maritima L. var. graminaea) et d'une glycophyte (Plantago
lanceolata L.). C. R. Acad. Sci. Paris, 285, 323-326, 1977.
Feurdean A., Palaeoenvironment in north-western Romania during the last 15,000 years, Thesis in
Quaternary Geology, Department of Physical Geography and Quaternary Geology, Stockholm University,
2004.
Flanagan L.B., Jefferies R.L., Photosynthetic and stomatal responses of the halophyte Plantago maritima
L. to fluctuations in salinity. Plant Cell Environ., 12, 559-568, 1989.
Flores R.G., Calderon C.L., Scheibel L.W., Guerra P.T., Padilla C.R., Guerra R.T., Weber R.J.
Immunoenhancing properties of Plantago major leaf extract. Phytotheropy Research 14: 617–622, 2000.
Fons F, Gargadennec A, Rapior S, Culture of Plantago species as bioactive components resources: a
20year review and recent applications, Acta Bot. Gallicai, 155 (2), 277-300, 2008.
Frei T. Pollen distribution at high elevation in Switzerland: Evidence for medium range transport. Grana
36, 34–38, 1997.
Freitas H., Prasad M.N.V., Pratas J., Analysis of serpentinophytes from north–east of Portugal for trace
metal accumulation––relevance to the management of mine environment, Chemosphere 54, 1625–1642,
2004.
Galvez M., Martin-Cordero C., Lopez-Lazaro M., Cortes F., Ayuso M.J., Cytotoxic effect of Plantago
spp. on cancer cell lines. J. Ethnopharmacol., 88, 125-130, 2003.
Gange A.C., Brown V.K., Farmer L.M., Effects 01 pesticides on the germination of weed seeds:
implications for manipulative experiments. J. Appl. Ecol., 29, 303-310, 1992.
Garcia-Mozo H, Dominguez-Vilches E, Galan C. Airborne allergenic pollen in natural areas:
Hornachuelos Natural Park, Cordoba, southern Spain. Ann Agric Environ Med, 14, 63-69, 2007.
Gioulekas D., Papakosta D., Damialis A., Spieksma F., Giouleka P., Patakas D., Allergenic pollen
records (15 years) and sensitization in patients with respiratory allergy in Thessaloniki, Greece, Allergy. 59,
2:174-184, 2004.
González F.J., Iglesias I., Jato V., Aira M.J., Candau M.P., Morales J., Tomas C. Study of the pollen
emissions of Urticaceae, Plantaginaceae and Poaceae at five sites in western Spain, Aerobiologia 14, 117–
129, 1998.
González Minero FJ, Candau P, Tomás C, Morales J. et al. Daily Variation Patterns of Airborne
Allergenic Pollen in Southwestern Spain, J Investig Allergol Clin Immunol, 8(2):89-93, 1998.
Gorenflot R., Bourdu R., Criteries biochimique et taxonomie experimentale du genere Plantago, Rev.
Cytol. Biol. Veg, 25, 349-360, 1962.
Gostin I., Structural modification induced by air pollutants in Plantago lanceolata leaves, Analele
Universităţii din Oradea, Fascicula Biologie, Tom. XVI / 1, 61-65, 2009.
Grigore M. – N., Toma C., Boşcaiu M., Dealing with halophytes: an old problem, the same continuous
exciting challenge, Analele ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, Tomul LVI, fasc. 1, s.II a. Biologie
vegetală, 21-32, 2010.
Grigore M. – N., Toma C.,Ecological anatomy investigations related to some halophyte species from
Moldavia, ROM. J. BIOL. -PLANT BIOL., 53 (1), 23-30, 2008.
Grigorescu E, Stănescu U, Bâsceanu V, Aur MM., Phytochemical and microbiological control of some
plant species used in folk medicine. II. Plantago lanceolata L., Plantago media L., Plantago major L, Rev
Med Chir Soc Med Nat Iasi.77(4):835-841, 1973.
Gutierrez A.M., Saenz C., Cervigon P., Alcazar P., Dopaza A., Ruiz L., Trigo M.M., Valencia R.,
Vendrell M., Comparative study of the presence of aeropollen from Plantago sp. at several locations in
Spain. Polen 10, 111-122, 1999.
Guvensen A., Ozturk M., Airborne pollen calendar of Izmir - Turkey. Ann Agric Environ Med, 10: 37–44,
2003.
Hale ML, Wolff K, Polymorphic microsatellite loci in Plantago lanceolata, Molecular Ecology Notes,
3(1), 134 – 135, 2003.
Hammad I., Genetic Differentiation and Phenotypic Plasticity I. Responses in Three Plantago lanceolata L.
Populations upon Changes in Mineral Supply, Pakistan Journal of Biological Sciences 5 (1): 12-18, 2002.
Hamoud MA, Badr A, Badr S, Elkington TT, Variation in 4C DNA content as related to cytological
features of some species of Plantago L. Taeckholmia 14: 79-92, 1993.
Handjieva N., Saadi H., Iridoid glucosides from Plantago altissima L., Plantago lanceolata L., Plantago
atrata Hoppe and Plantago argentea Chaix. Z. Naturlorsch., Teil C, 46, 963-965, 1991.
68
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Harborne J.B., Williams C.A. 6-Hydroxy luteolin and scutellarein as phyletic marker in higher plants.
Phytochemistry 10: 367–378, 1971.
Hărmănescu M., Moisuc A., Radu F., Drăgan S., Gergen I., Total polyphenols content determination in
complex matrix of medicinal plants from Romania by NIR spectroscopy, Bulletin UASVM, Agriculture
65(1), 123-128, 2008.
Harms H., Reiche K. Plantaginaceae. In: Die Naturlichen Pflanzenfamilien, IV 3b (Engler A. and Prantl
K., Eds.). Engelmann Publ., Leipzig, 1895.
Harvey D.M.R., Salinity tolerance in Plantago species: an ultrastructural and X-ray microanaly1ical
investigation of differences in ion transport in the roots. Scanning Microsc., 3, 527-533, 1989.
Haznagy A., 1970, Recents results with plantaginis folium (Plantain leaves). Herba Hung., 9, 57-63
Haznagy A., Toth G., Bula E., Apigenin-7-monoglucosid im Kraut von Plantago lanceolata. Pharmazie,
31, 482-483, 1976.
Hernández Prieto M, Toledano L.F, Cortina R.A, González .I, Yges L.E, Bullón C.A., Pollen calendar
of the city of Salamanca (Spain). Aeropalynological analysis for 1981-1982 and 1991-1992, Allergol
Immunopathol (Madr), 26(5):209-222, 1998.
Herold A, Cremer L, Calugăru A, Tamaş V, Ionescu F, Manea S, Szegli G., Antioxidant properties of
some hydroalcoholic plant extracts with antiinflammatory activity, Roum Arch Microbiol Immunol. 62(3-4),
217-227, 2003.
Holub J. New names in Phanerogamae 2. Psyllium Mill. Folia Geobot. Phytotaxonomy, Prague 8, 155-179,
1973.
Hosny A, Waly NM, Plantaginaceae in the flora of Egypt 1, systematic revision of the indigenous taxa.
Taeckholmia 21: 239-255, 2001.
Ianovici N. Plantago atmospheric pollen in the area of Timişoara in 2006-2007, Annals of West University
of Timişoara, ser. Biology, X, 1-10, 2007a.
Ianovici N. Preliminary investigations on the arbuscular mycorrhizas in Plantago lanceolata. In: Şesan T.
(Eds.), Romanian approaches on mycorrhizas in the frame of European Researches, Ed. Universităţii din
Bucureşti, p. 61-72, 2010.
Ianovici N., Şteflea F., Tilică Dondera P., Date preliminare privind viabilitatea polenului ca bioindicator
al calităţii aerului în Timişoara, Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, XI, 9-14, 2008c.
Ianovici N., Analiza aerobiologică asupra calităţii aerului prin monitorizarea volumetrică a
aeroplanctonului şi aspecte privind impactul plantelor invazive şi alergofitelor asupra biodiversităţii
mediului urban, raport la contractul de cercetare cu Primăria Municipiului Timişoara, 2008b.
Ianovici N., Cercetare şi dezvoltare în domenul protecţiei mediului – studiu aerobiologic asupra calităţii
aerului prin monitorizare volumetrică, raport la contractul de cercetare cu Primăria Municipiului Timişoara,
2009c.
Ianovici N., Faur A., Juhasz M. Aerobiologic study of pollen in Plantago, The 5th International Symposium
“YOUNG PEOPLE AND MULTIDISCIPLINARY RESEARCH”, Section Environmental Protection, 6-7
November 2003, Timisoara, Romania, 616 – 623, 2003.
Ianovici N., Ionuti A., Zbîrcea S., Craşovan G., Preliminary contribution to the characterization of
commercial unifloral honey samples by melissopalynology analysis, Annals of West University of
Timişoara, ser. Biology, XI, 85-94, 2008d
Ianovici N., Juhasz I. E., Radišič P., Juhasz M., Sikoparija B., Plantago atmospheric pollinic season in
the Danube-Kris-Mures-Tisza Euroregion (2000-2004), Analele ştiinţifice ale Universităţii “A.I.Cuza” din
Iaşi, Secţiunea II Biologie vegetală, Tom LIV, fascicula 1, 54-63, 2008.
Ianovici N., Morphoanatomical researches on Plantago species from România, PhD Thesis, 306 p.,
University of Bucharest, 2009a.
Ianovici N., Novac I.D., Vlădoiu D., Bijan A., Ionaşcu A., Sălăşan B., Rămuş I., Biomonitoring of urban
habitat quality by anatomical leaf parameters in Timişoara, Annals of West University of Timişoara, ser.
Biology, XII, 73-86, 2009d
Ianovici N., Studiu aerobiologic asupra calităţii aerului – monitorizarea polenului alergen din
aeroplancton”, raport la contractul de cercetare SC-2006-7279 cu Primăria Municipiului Timişoara, 2006.
Ianovici N., Studiu aerobiologic asupra calităţii aerului prin monitorizarea volumetrică a aeroplanctonului,
raport la contract de cercetare SC-2007-5005 cu Primăria Municipiului Timişoara, 2007b.
Ianovici N., Ţărău G., Mujescu M. , Quantification of Vesicular-Arbuscular Mycorrhizal Colonization on
Plantago lanceolata in Zlatna, Valea Rizei and Timişoara, Fungi & Mycotoxins, vol.3, 291-296, 2009b.
Ianovici N., Vujdeu M., Faur A. Study on the Plantago airpollen dynamic`s (2000-2003), Annals of the
University of Craiova, 143-148, 2004.
Imbrea I.M., Nicolin A.L., Imbrea F., Identifying the main medicinal and aromatic plants in the Almăj
Depression (Caraş-Severin County, România), Scientifical Papers: Agricultural Sciences Nr. 39 (I),179184, 2007.
69
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Insunza B. V., Valenzuela A. Control of Ditylenchus dipsaci on garlic (Allium sativum) with extracts of
medicinal plants from Chile. Nematropica 25:35–41, 1995.
Insunza V., Aballay E., Macaya J. Nematicidal activity of aqueous plant extracts on Xiphinema index.
Nematologia Mediterranea 29:35–40, 2001.
Ivănescu L., Toma C., Zamfirache M. M., Galeş R.C. Some aspects concerning the interaction between
needle surfaces and solid industrial pollutants, Studia Universitatis Vasile Goldiş, Arad, Seria Ştiinţele
Vieţii, 18, 275-280, 2008.
Izco J., Ladero M., Saenz de Rivas C., Flora alergógena de España. Anal. Real Acad. Farmacia
38(3):521-570, 1972.
Jasrai Y.1., Yadava N., Mehta A.R., Somatic embryogenesis from leaf induced cell cultures of Plantago
ovata Forssk. J. Herbs, Spices & Med. Plants, 1, 11-16, 1993.
Jefferies RL., Rudmik1., Dillon E.M., Responses of halophytes to high salinities and low water potentials.
Plant Physiol., 64, 989-994, 1979.
Jensen SR, Olsen CE, Rahn K, Rasmussen JH. Iridoid glucosides in Plantago alpina and P. altissima.
Phytochemistry 42: 1633–1636, 1996.
Jurišić Grubešić R., Vladimir-Knežević S., Kvalitativna fitokemijska karakterizacija nekih vrsta roda
Plantago L., Farm. Glas. 60 (7-8), 297-309, 2004.
Jurišić Grubešić R., Vuković J., Kremer D., Vladimir-Knežvić S., Spectrophotometric method for
polyphenols analysis:Prevalidation and application on Plantago L. species, Journal of Pharmaceutical and
Biomedical Analysis, 39, 837–842, 2005.
Kadocsa E., Juhasz M., Study of airborne pollen composition and allergen spectrum of hay fever patients
in South Hungary (1990–1999), Aerobiologia, 18: 203–209, 2002.
Kamel WM, Plantaginaceae in the flora of Egypt: 2. Taxonomic significance of seed characters.
Taeckholmia 23: 97-110, 2003.
Kameoka H., Wang C.P., Yokoyama K., Constituents of the essential oil from Plantago asiatica L.
Yakugaku Zasshi, 99, 95-97, 1979.
Kanbi V.H., Chakraborty M.K., Biochemical changes in developing seeds of isabgol (Plantago ovata
Forsk). Indian J. Plant Physiol., 33, 286-293, 1990.
Karacsonyi C., Research regarding two vegetal associations specific to the hills area in the North-West of
Romania, Studia Universitatis “Vasile Goldiş”, Seria Ştiinţele Vieţii, 20 (4), 47-52, 2010.
Kasprzyk I., Comparative study of seasonal and intradiurnal variation of airborne herbaceous pollen in
urban and rural areas, Aerobiologia, 22:185–195, 2006.
Kawashty S.A., Gamal E.D., Abdalla M.F., Saleh N.A.M., Flavonoids of Plantago species in Egypt.
Biochemical Systematics and Ecology 22, 729–733, 1994.
Klironomos J.N., Moutoglis P., Colonization of nonmycorrhizal plants by mycorrhizal neighbours as
influenced by the collembolan, Folsomia candida. Biol Fertil. Soils, 29, 277-281, 1999.
Konigshofer H., Changes in ion composition and hexitol content of different Plantago species under the
influence of salt stress. Plant Soil, 72, 289-296, 1983.
Koyro H., Effect of salinity on growth, photosynthesis, water relations and solute composition of the
potential cash crop halophyte Plantago coronopus (L.), Environmental and Experimental Botany, 56 (2),
136-146, 2006.
Kozuharov S., Petrova A. and Markova T. Plantaginaceae. In: IOPB chromosome number reports XLIV
(Love, A.). Taxon, 23, 373-380, 1974.
Krasnov M.S., Margasyuk D.V., Yamskov I.A., Yamskova V.P., Effect of extremely low doses of the
novel regulatory proteins obtained from plants. Radiatsionnaya Biologiya, Radioekologiya, 43, 269-272,
2003.
Kuzmanov B., Evstatieva L., Marekov N., Popov S. Chemosystematic study on genus Plantago L.
Fitologia 24, 29-34, 1984.
Lacey E.P., Herr D., Parental effects in Plantago lanceolata L. III - Measuring parental temperature effects
in the field. Evolution, 54,1207-1217, 2000.
Laine A.-L., Resistance variation within and among host populations in a plant–pathogen metapopulation:
implications for regional pathogen dynamics, Journal of Ecology , 92, 990–1000, 2004.
Laine A.-L., Spatial scale of local adaptation in a plant-pathogen metapopulation, J . EVOL . BIOL. 18,
930–938, 2005.
Lersten, N.R. Occurrence of endodermis with a Casparian strip en stem and leaf. The Botanical Review 63:
265-272, 1997.
Levetin E., Buck P. Hay fever plants of Oklahoma, Annals of Allergy 45: 26-32, 1980.
Lewis W.H., Dixit A.B., Wedner H.J., Aeropollen of weeds of the western United States Gulf Coast, Ann
Allergy.,67(1), 47-52, 1991.
70
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Lewis W.H., Imber W.E., Allergy epidemiology in the St. Louis Missouri area. IV. Weeds. Ann. Allergy 35,
180–187, 1975.
Li Y., Li P., Method for culturing Plantago major by inducing adventitious buds. Patent written in Chinese
CN 1685811, 9 p., 2005.
Lithander A. Intracellular fluid of waybread (Plantago major) as a prophylactic for mammary cancer in
mice. Tumor Biology 13: 138–141, 1992.
Long C., Moulis C., Stanislas E., Fouraste I., Aucuboside and catalpol in Plantago lanceolata L.,
Plantago major L. and Plantago media L. leaves. J. Pharm. Belg., 50, 484-488, 1995.
Longo LR, Cristofolini G., Airborne pollen sampling in Trieste (Italy). Grana, 26, 91-96, 1987.
Lupaşcu A., Aniţei L. – G. , Niacşu L., Caracterizarea unor asociaţii vegetale halofile din bazinul bahlui
pe baza indicilor ecologici, Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. Nouă,117-125, 2005.
Lyons T., Ollerenshaw J., Barnes J. Impacts of ozone on Plantago major: apoplastic and symplastic
antioxidant status. New Phytol., 141,253-263, 1999.
Manole V., Popescu C., Davitoiu S., Medicinal and aromatic plants (MAP) – A chain of competitiveness
in romanian agriculture, Paper prepared for presentation at the 113th EAAE Seminar “The role of
knowledge, innovation and human capital in multifunctional agriculture and territorial rural development”,
Belgrade, Republic of Serbia, December 9-11, 2009.
Marak H.B., Biere A., van Damme J.M.M. Systemic, genotype-specific induction of two herbivoredeterrent iridoid glycosides in Plantago lanceolata L. in response to fungal infection by Diaporthe adunca
(Rob.) niessel. J. Chem. Ecol. 28:2429–2448, 2002.
Marak HB, Biere A, Van Damme JMM, Fitness costs of chemical defense in Plantago lanceolata L:
effects of nutrient and competition stress. Evolution 57:2519–2530, 2003.
Marchesan M., Hose S., Paper D.H., Franz G., New investigations of antiinflammatory activity of
Plantago lanceolata extract. Dtsch. Apoth.-Ztg., 138, 2987-2992, 1998.
Mathur J., Mukunthakumar S., Gupta S.N., Mathur S.N., Growth and morphogenesis of plant tissue
cultures under mineral-oil. Plant Sci., 74, 249-254, 1991.
Matsu K., Noguchi J., Karyotype analysis of several Plantago species in Japan with special reference to
the taxonomic status of Plantago japonica. J Phytogeogr Taxon 37: 27-35, 1989.
Merca V., Tomulescu I. M., Radoviciu E. M., Pollution indicators species. the quantitative determination
of Hg and Pb by AAS spectrometry from Achillea millefolium L.,Centaurea cyanus L. AND Plantago major
L., Annals of the University of Craiova, the series Biology, Horticulture, Food Produce Processing
Technology, Environment Engineering., XIII (XLIX), 20-24, 2008.
Meyer S. L. F., Zasada I. A., Roberts D. P., Vinyard B.T., Lakshman D.K., Lee J.-K., Chitwood D.J.,
Carta L.K., Plantago lanceolata and Plantago rugelii extracts are toxic to Meloidogyne incognita but not to
certain microbes, Journal of Nematology 38(3):333–338. 2006.
Michaelsen T.E., Gilje A., Samuelsen A.B., Hogasen K., Paulsen B.S, Interaction between human
complement and a pectin type polysaccharide fraction, PMII, from the leaves of Plantago major L. Scand. J.
Immunol., 52, 483-490, 2000.
Misra RC, Ovule in Plantago. Curr Sci 33: 438-439, 1964.
Moisuc Al., Samfira I., Cojocariu L., Horablaga M., Sărăţeanu V., Durău C., Codrea M., Ecological
reconstruction of Banat’s grasslands degraded by natural and anthropic factors, Scientifical Papers. Faculty
of Agriculture, Vol. XXVIII, 255-260, 2007.
Molina R.T., Palacios I.S., Rodriguez A.F.M., Munoz J.T., Corchero A.M. Environmental Factors
affecting airborne pollen concentration in anemophilous species of Plantago, Annals of Botany. 87(1):1-8,
2001.
Montegut J., Perennes et vivaces nuisibles en agriculture. S.E.C.N., Aubervilliers, 479 p., 1983.
Moral de Gregorio A., Senent Sanchez C., Cabanes Higuero N., Garcia Villamuza Y., GomezSerranillos R., Pólenes alergénicos y polinosis en Toledo durante 1995-96. Rev. Esp. Alergol. Inmunol.
Clín. 13, 2: 126-134, 1998.
Mulder CPH, Koricheva J, Huss-Danell K, Hogberg P, Joshi J, Insects affect relationships between plant
species richness and ecosystem processes. Ecol Lett 2:237–246, 1999.
Murai M., Tamayama Y., Nishibe S., Phenylethanoids in herb of Plantago lanceolata and inhibitory effect
on arachidonic acid-induced mouse ear edema. Planta Med., 61, 479-480, 1995.
Neacşu A., Arsene G.- G., Stroia C., Stroia M., Flora and vegetation of Sânandrei reservoir (Timiş
county), before and after draining, Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii.
Tom. 26 (2), 47-51, 2010.
Newman E.1., Rovira A.D., Allelopathy among some British grassland species. J. Ecol., 63, 727-737, 1975.
Nicolae – Dănescu C. S., Plante medicinale în flora pădurii Regep, ECOS, 20,116-118, 2008.
Nieminen M., Suomi J., van Nouhuys S., Sauri P., Riekkola M. L. Effect of iridoid glycoside content on
oviposition host plant choice and parasitism in a specialist herbivore. J. Chem. Ecol. 29:823–844, 2003.
71
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Nishibe S., Tamayama Y., Sasahara M., Andary C. A phenylethanoid glycoside from Plantago asiatica.
Phytochemistry 38: 741–743, 1995.
Nitiu D.S. Intradiurnal fluctuation of pollen in La Plata, Argentina. Part I, herbaceous pollen types,
Aerobiologia 20: 69–74, 2004.
Nyarády E.I., Enumerarea plantelor vasculare din Cheia Turzii, Monitorul Oficial şi Imprimeria Naţională
Bucureşti, 317 p., 1939.
Onete M., Species monitoring in the Central Parks of Bucharest, Ars Docendi, Institutul de Biologie,
Bucureşti, 2008.
Oprea A., Sîrbu C., Phytocoenotic surveys on some mesotrophic –eutrophic marshes in Eastern Romania,
J. Plant Develop.17, 75-108, 2010.
Pădureanu S., Variability of some pollen morphological traits of certain taxons in the bordering area of the
Ceahlău National Park, Anale şt.„Al.I.Cuza” Iaşi, s. II a, Biol. vegetală, LIV, 79-85, 2008.
Palavan-Unsal N., Buyuktuncer D., Efe A., Polyamine contents in Plantago species exhibiting different
allergic significance, Biotechnol. & Biotechnol. Eq., 18, 96-100, 2004.
Park K.S., Chang I.M., Anti-inflammatory activity of aucubin by inhibition of tumor necrosis factor alpha
production in RAW 264.7 cells. Planta Med., 70, 778-779, 2004.
Pătruţ D. I., Pop A., Coste I., Biodiversitatea halofitelor din Câmpia Banatului. Edit. Eurobit, Timişoara,
2005.
Pătruţ D., Grigore S., Coste I., Flora and Vegetation Dynamics within the Diniaş Reserve Timiş Counthy from 1975 to 2001, Procceedings of the Simposium Studies of Biodiversity West Romania Protected Areas,
Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 72-81, 2002.
Peat J.K., Woolcock A.J. Sensitivity to common allergens: relation to respiratory symptoms and bronchial
hyper-responsiveness in children from three different climatic areas of Australia. Clin. Exp. Allergy, 21,
573–581, 1991.
Pereyra PC, Bowers MD, Iridoid glycosides as ovipositionstimulants for the buckeye butterfly, Junonia
coenia (Nymphalidae). J Chem Ecol 14:917–928, 1988.
Perez C.F., Gardiol J.M., Paez M.M. Comparison of intradiurnal variation of airborne pollen in Mar del
Plata (Argentina). Part I. Non-arboreal pollen, Aerobiologia 17: 151–163, 2001.
Peternel R., Čulig J., Mitić B., Vukušić I., Šostar Z., Analysis of airborne pollen concentrations in
Zagreb, Croatia, Ann Agric Environ Med, 10: 107–112, 2003.
Pettit G.R., Numata A., Takemura T., Ode R.H., Narula A.S., Schmidt J.M., Cragg G.M., Pase C.P.
Antineoplasic agents, Isolation of acteoside and isoacteoside from Castilleja linariaefolia. Journal of Natural
Products 53: 456–458, 1990.
Peyroux J., Mehri M.H., Plat M., Rossignol P., Velette G., Plantago arenaria Waldst. & Kit. Isolation of
narcotin and a new alkaloid arenaine. Ann.Pharm. Fr., 30, 51-54, 1972.
Pilger R, Plantaginaceae. In: Engler A (ed.) Das Pflanzenreich. Berlin: Engelmann Verlag, pp. 1-466. 1937.
Pop A., Flora şi vegetaţia halofilă din Câmpia joasă a Timişului, Studiu floristic, ecologic şi geobotanic,
Teză de doctorat, Univ. Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, 1977.
Pop I., Cristea V., Hodişan I., Raţiu O., Studii biologice asupra florei şi vegetaţiei din zona lacurilor de la
Ocna Dej şi Sic (jud. Cluj), Contribuţii Botanice, Cluj-Napoca, 45-63, 1983.
Pop I., Hodişan I., Analiza cormoflorei şi a vegetaţiei de la Băile Cojocna (jud. Cluj), Contribuţii Botanice,
Cluj-Napoca, 69-87, 1980.
Pop O. G., Mărculescu A., Ethnobotanical survey and plants collection monitoring - tools for sustainable
management of medicinal and aromatic plants in Piatra Craiului National Park, Proceeding of the
International Conference BIOATLAS,Transilvania University of Brasov, Romania, 25-33; 2010.
Popescu F.D., Vieru M., Consideraţii privind sensibilizarea la polenul de Artemisia vulgaris, Conferinţa
Naţională de Alergologie şi Imunologie Clinică "Alergia - o problemă de sănătate publică", Târgu- Mureş,
2001, http://www.astmasan.ro/rezumate/22.html
Pramanik S., Sen-Raychaudhuri S, DNA content, chromosome composition, and isozyme patterns in
Plantago L. Bot Rev 63: 124-139, 1997.
Prodan I., Oecologia plantelor halofile din România, comparate cu cele din Ungaria şi şesul Tisei din
regatul SHS, Buletinul de Informaţii al Grădinii Botanice şi al Muzeului, 1922.
Puşcaş M., Bărbos M., Başnou C., Frink J.P., Cristea V., Plantago sempervirens Crantz, a new species
for the Romanian flora, Contribuţii Botanice, XXXVIII, (1),7-12, 2003.
Radu N., Corobea C., Rău I., New nanobiomaterials based on irridoidic compounds in Nanobiosystems:
Processing, Characterization, and Applications II, edited by Norihisa Kobayashi, Fahima Ouchen, Ileana
Rau, Proc. of SPIE Vol. 7403, doi: 10.1117/12.828874, 2009.
72
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Răduţoiu D., Simeanu C. G., Răduţoiu A., Sinanthropus associations from Rovinari-Turceni area (Gorj
county, Romania), Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii. Tom. 26 (2), 5762, 2010.
Rahn K. A phylogenetic study of the Plantaginaceae. Bot. J. Linn. Soc. 120, 145-198, 1996.
Rahn K. Nomenclatorial changes within the genus Plantago L., infraspecific taxa and subdivisions of the
genus. Bot. Tidsskrift 73, 106-111, 1978.
Raţiu F., Nicolau M., Contribuţii la cunoaşterea ecologiei unor halofite, Contribuţii Botanice, Cluj Napoca,
315-321, 1967.
Ravn H., Nishibe S., Sasahara M., Xuebo L., Phenolic compounds from Plantago asiatica.
Phytochemistry, 29, 3627-3631, 1990.
Recio M, Del Mar Trigo M, Toro F, Docampo S, Garcia-Gonzalez J, Cabezudo B., A three-year
aeropalynological study in Estepona (southern Spain). Ann Agric Environ Med.,13(2):201-207, 2006.
Ren H.X., Wang Z.L., Chen X., Zhu Y.L. Antioxidative responses to different altitudes in Plantago major.
Environmental and Experimental Botany,42: 51–59, 1999.
Reynolds H.L., Hartley A.E., Vogelsang K.M., Bever J.D. , Schultz P.A., Arbuscular mycorrhizal fungi
do not enhance nitrogen acquisition and growth of oldfield perennials under low nitrogen supply in
glasshouse culture. New Phytol., 167, 869-880, 2005.
Rezk M. Seed structure as a phylogenetic criterion. A case of Plantago seed. Egypt. J. Bot. 23, 51-62, 1980.
Roach DA, Ridley CE, Dudycha JL, Longitudinal analysis of Plantago: age-by-environment interactions
reveal aging, Ecology, 90(6), 1427–1433, 2009.
Rodrıguez-Rajo F.J., Jato V., Aira M.J., Pollen content in the atmosphere of Lugo (NW Spain) with
reference to meteorological factors (1999–2001), Aerobiologia, 19, 213–225, 2003.
Roesti D., lneichen K., Braissant O., Redecker D., Wiemken A., Aragno M., Bacteria associated with
spores of the arbuscular mycorrhizal fungi Glomus geosporum and Glomus constrictum. Appl. Environ.
Microbiol., 71, 6673-6679, 2005.
Rønsted N., Chase M.W., Albach D.C., Bello M.A., Phylogenetic relationships within Plantago
(Plantaginaceae): evidence from nuclear ribosomal ITS and plastid trnL-F sequence data, Botanical Journal
of the Linnean Society, 139 (4), 323-338, 2002.
Rønsted N., Franzyk H., Mølgaard P., Jaroszewski J.W., Jensen S.R., Chemotaxonomy and evolution of
Plantago L., Plant Syst. Evol. 242: 63–82, 2003.
Rønsted N., Göbel E., Franzyk H., Jensen S.R., Olsen C.E., Chemotaxonomy of Plantago. Iridoid
glucosides and caffeoyl phenylethanoid glycosides, Phytochemistry 55,337-348, 2000.
Rotar I., Păcurar F., Gârda N. Morea A., The management of oligotrophic grasslands and the approach
of new improvement methods, Romanian Journal Of Grasslands And Forage Crops, 1, 57-70, 2010.
Ruprecht E. Secondary succession in old-fields in the Transylvanian Lowland (Romania), Preslia, Praha,
77: 145–157, 2005.
Rymkiewicz A., Badania nad gatunkami z rodzaju Plantago L. z uwzglednieniem karpologii i
chemotaksonomii. Monogr. Bot. 57, 71-103, 1979.
Saad S. (1986), Palynological studies in the genus Plantago (Plantaginaceae). Pollen et Spores 28, 43-60
Saenz de Rivas C., Polen y Esporas. Introducción a la Palinología y Vocabulario Palinológico. H. Blume
ed., Madrid, 1978.
Samuelsen A.B., Paulsen B.S., Wold J.K., Otsuka H., Yamada H., Espevik T., Isolation and partial
characterization of biologically active polysccharides from Plantago major L.. Phytother. Res., 9, 21 I-218,
1995.
Samuelsen AB., The traditional uses, chemical constituents, and biological activities of Plantago major. A
review. J. Ethnopharmacol., 71, 1-21, 2000.
Sanda V., Popescu A., Barabaş N., Cenotaxonomia şi caracterizarea grupărilor vegetale din România,
Studii şi comunicări Biologie vegetală, 14, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, Bacău, 1998.
Sanda V., Popescu A., Doltu M.I., Doniţă N., Caracterizarea ecologică şi fitocenologică a speciilor
spontane din Flora României, Studii şi comunicări 25, Muzeul Brukental, Sibiu, 1983.
Sanderson MA & G.F. Elwinger, Seedling development of chicory and plantain. Agron. J., 92, 69-74,
2000.
Sanderson MA, Elwinger G.F., Seedling development of chicory and plantain. Agron. J., 92, 69-74, 2000.
Saracevic E., Redzic S., Telacevic A., The frequency of pollen allergy at the population of Sarajevo region
during the 2002 year. Med Arh; 59, 4:221-223, 2005.
Saracoglu I., Calis I., Inoue M., Ogihara Y. Selective cytotoxic and cytostatic activity of some
phenylpropanoid glycosides. Fitoterapia 68: 434–438, 1997.
Sarbu A., Sarbu I., Coldea Gh., Negrean G., Ghid pentru identificarea pajistilor seminaturale din
Romania, Ed. Alo, Bucuresti!, 2001.
73
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Schenk M.F., Van Vliet A.J.H., Smulders M.J.M., Gilissen L.J.W.J., Strategies for prevention and
mitigation of hay fever, in Allergy Matters: New Approaches to Allergy Prevention and Management,
Gilissen, L.J.E.J.; Wichers, H.J.; Savelkoul, H.F.J.; Bogers, R.J. (Eds.), 205 p., Softcover, 2006.
Scherber C., Mwangi P. N., Temperton V. M., Roscher C., Schumacher J., Schmid B., Weisser W.
W. Effects of plant diversity on invertebrate herbivory in experimental Grassland, Oecologia,147: 489–500,
2006.
Schneider-Binder E., Flora şi vegetaţia Depresiunii Sibiului şi a dealurilor marginale, Teză de doctorat,
Universitatea Babeş - Bolyai Cluj-Napoca, 513p, 1974.
Schneider-Binder E., Importanţa fitogeograficã a populaţiilor de Plantago maxima Juss. din lunca
Ruşciorului (depresiunea Sibiu), Ocrotirea Naturii Mediului Înconjurător, Bucureşti, 24(1): 29–34,1980.
Schneider-Binder E., Zur Verbreitung, Okologie und Zonologie des Riesenwegerichs (Plantago maxima
Juss.), Studii şi Comunicări ştiinţe Naturale Muzeul Brukenthal, Sibiu, 22: 137-172, 1978.
Serafini U., Studies on hay fever (with special regard to pollinosis due to Parietaria officinalis). Acta
Allergolog. 11:3-27, 1957.
Serbanescu-Jitariu G., Cercetari palinologica asupra reprezentantilor familiei Plantaginaceae din flora
romana Anal Univ. Buc., Biol. Veg. 20, 69-73, 1971.
Sharma N., Koul P., Koul A.K. Genetic system of six species of Plantago (Plantaginaceae). Plant
Systematics and Evolution 181: 1–9, 1992.
Shehata A.A., On the Taxonomy of Plantaginaceae Juss.Sensu Lato: evidence from SEM of the Seed Coat,
Turk J Bot, 30, 71-84, 2006.
Shipunov A.B., Plantains (genera Plantago L. and Psyllium Mill., Plantaginaceae) of European Russia and
contiguous territories, PhD Thesis, Moscow State University,1998.
Siegel S.M., Siegel B.Z., Regional differences in plant-soil mercury relations in Equisetum, Plantago and
Taraxacum, Organic Geochemistry,5 (4), 255-257, 1984.
Simeanu C.G., Morphology and anatomy of the Plantago tenuiflora Waldst. Et Kit., Fam. Plantaginaceae
specie, Analele Universităţii din Craiova, vol IX (XLV), 2004.
Skari K.P., Malterud K.E., Haugli T., Radical scavengers and inhibitors of enzymatic lipid peroxidation
from Plantago major, a medicinal plant. In: Kumpulainen, J.T., Salone, J.T. (Eds.), Proceedings of the 2nd
International Conference on Natural Antioxidants and Anticarcinogens in Nutrition, Health and Disease. The
Royal Society of Chemistry, Cambridge, 200–202, 1999.
Sojak J. Nomenklatoticke poznamky (Phanerogamae), Casopis Narod. Muz. Odd. Prir. Praha 140, 127-134,
1972.
Spieksma F.T., Charpin H., Nolard N., Stix E., City spore concentrations in the European Economic
Community (EEC) IV. Summer weed pollen (Rumex, Plantago, Chenopodiaceae, Artemisia), 1976 and 1977,
Clinical & Experimental Allergy 10 (3), 319–329, 1980.
Spieksma FTM., Regional European Pollen Calendars. In: D’Amato G, Spieksma FTM, Bonini S (Eds):
Allergenic Pollen and Pollinosis in Europe, 49-65. Blackwell Sci Publ, Oxford, 1991
Squirrell J., Wolff K. Isolation of polymorphic microsatellite loci in Plantago major and P. intermedia.
Molecular Ecology Notes 1: 179–181, 2001.
Staddon P.L., Fitter A.H., Graves J.D., Effect of elevated atmospheric CO2 on mycorrhizal colonization,
external mycorrhizal hyphal production and phosphorus inflow in Plantago lanceolata and Trifolium repens
in association with arbuscular mycorrhizal fungus Glomus mosseae. Global Change Boli., 5,347-358, 1999.
Stamp NE, Bowers MD, Foraging behaviour of caterpillars given a choice of plant genotypes in the
presence of insect predators. Ecol Entomol 25:486–492, 2000.
Stana D., Vârban R., Biological, ecological and agricultural indicators of grassland flora from Aghireşu
area, Cluj district, Not. Bot. Hort. Agrobot. XXXIII, 7-14, 2005.
Stanisavljevic I.T., Stojicevic S.S., Velickovic D.T., Lazic M.L., veljkovic V.B. Screening the antioxidant
and antimicrobial properties of the extracts from Plantain (Plantago Major L.) leaves. Separation Science
and Technology 43: 3652–3662, 2008.
Ştef D. S., Gergen I., Traşcă T. I., Hărmănescu M., Ştef L., Biron R., Hegheduş M. G., Total
antioxidant and radical scavenging capacities for different medicinal Herbs, Romanian Biotechnological
Letters, 14 ( 5), 4704-4709, 2009
Strat D., Beach and sand dune species plant of deltaic shore between Cape Buival-Câºla Vãdanei
(Sãrãturile marine field), Revista de geomorfologie, 7, 51–60, 2005.
Stratu A., Bondar C., Murariu A., Physiological characteristics in the spontaneous herbaceous species
with economic value, Analele ştiinţifice ale Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, TOMUL LVI, FASC. 1, S.II A.
BIOLOGIE VEGETALĂ, 51-55, 2010
Subiza J., Jerez M., Jiménez J. A., Narganes M.J., Cabrera M., Varela S., Subiza E., Clinical aspects of
allergic disease. Allergenic pollen and pollinosis in Madrid. J. Allergy Clin. Immunol. 96, 15–23, 1995.
74
Annals of West University of Timişoara, ser. Biology, vol XIII, pp.37-76
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Subiza Martin E., Subiza Garrido-Lestache J., Jerez Luna M., Arboles, hierbas y plantas de interés
alergológico en España. In: A. Basomba et al. Tratado de Alergología e Immunología Clínica, Ed. Luzán,
Madrid, 257-366, 1986.
Suomi J., Siren H., Wiedmer S.K., Riekkola M.L. Isolation of aucubin and catalpol from Melitaea cinxia
larvae and quantification by micellar electrokinetic capillary chromatography. Anal. Chim. Acta 429:91–
99, 2001.
Swiatek L., Phenolic acid and iridoid glucosides in some Polish medicinal Plantago species. Herba
Polonica 23, 201-210, 1977.
Tamura Y., Nishibe S. Changes in the concentration of bioactive compounds in plantain leaves. Journal of
Agricultural and Food Chemistry 50: 2514–2518, 2002.
Tantau I., Reille M., De Beaulieu J.L., Farcas S., Late Glacial and Holocene vegetation history, in the
southern part of Transylvania (Romania):pollen analysis of two sequences from Avrig, JOURNAL OF
QUATERNARY SCIENCE, 21(1) 49–61, 2006.
Tarnavschi I., Şerbănescu-Jitariu G., Mitroiu- Rădulescu N., Rădulescu D., Monografia polenului florei
din România, Ed. Academiei RSR, vol. 1-3, 1981.
Taskova R., Evstatieva L., Handjieva N., Popov S., Iridoid patterns of genus Plantago L. and their
systematic significance. Z. Naturforsch., C, J.Blosci., 57,42-50, 2002.
Taskova R., Handjieva N., Evstatieva L., Popov S. Iridoid glucoside from Plantago cornuti, Plantago
major and Veronica cymbalaria. Phytochemistry 52: 1443–1445, 1999.
Tiţă I., Mogoşanu G.D.,Tiţă M.G., Ethnobotanical inventory of medicinal plants from the South-West of
Romania, FARMACIA, Vol. 57, 2, 141-156, 2009
Toma C., Rugină R., Anatomia plantelor medicinale. Atlas. Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1998.
Tomas-Barberan F., Grayer-Barkmaijer R., Gil M., Harborne J., Distribution of 6-hydroxy-, 6-methoxyand 8-hydroxyflavone glycosides in the Labiatae, the Scrophulariaceae and related families. Phytochemistry
27, 2631-2645, 1988.
Tonneijck A.E.G., Franzaring J., Brouwer G., Metselaar K., Dueck TA, Does interspecific competition
alter effects of early season ozone exposure on plants from wet grasslands? Results of a three-year
experiment in open-top chambers. Environ. Pollut., 131,205-213, 2004.
Torrecillas M., Garcia Gonzales J.J., Palomeque M.T., Muňoz C., Barceló J.M., de la Fuente J.L. ,
Vega Chicote J.M., Miranda A., Prevalencia de sensibilizaciones en pacientes con polinosis de la
provincia de Málaga. Rev. Esp. Alergol. Inmunol. Clín. 13, 2:122-125, 1998.
Tosun F., Chemical constitution and medical usage of Plantago L. species. Hacettepe Universitesi Eczacilik
Fakultesi Dergisi, 15, 23-32, 1995.
Tuft L., Blumstein G.L., Incidence and importance of tree pollen hayfever with particular reference to
Philadelphia and vicinity. J. Allergy, 8:464, 1937.
Tzonev R., Karakiev T., Plantago maxima (Plantaginaceae): a relict species new for the Bulgarian flora,
PHYTOLOGIA BALCANICA 13 (3): 347 –350, Sofia, 2007.
Ubera J.L., Galan C., Guerrero F.M. Palynological study of the genus Plantago in the Iberian Peninsula,
Grana, 27, 1-15, 1988.
van Damme JMM, Hundscheid MPJ, Ivanovic S, Koelewijn HP, Multiple CMS–restorer gene
polymorphism in gynodioecious Plantago coronopus, Heredity 93, 175–181, 2004.
Van Dijk H, Wolff K, De Vries A. Genetic variability in Plantago species in relation to their ecology. Part
3. Genetic structure of populations of P. major, P. lanceolata and P. coronopus. Theor Appl Genet, 75, 518–
528, 1988.
Velasco-Lezama R., Tapia-Aguilara R., RomanRamos R., Vega-Avila E., Perez-Gutierrez M.S., Effect
of Plantago major on cell proliferation in vitro. J. Ethnopharmacol., 103, 36-42, 2006.
Verhagen F.J.M., Laanbroek H.J. , Woldendorp J.w., Competition for ammonium between plant roots
and nitrifying and heterotrophic bacteria and the effects of protozoan grazing. Plant Soil, 170, 241-250,
1995.
Vonica G., Anghel L., Economic Analysis of Loviştea Inner Mountain Depression Flora, Bulletin UASVM
Horticulture, 67(1), 408-415, 2010.
Wallin J.E., Segerströn U., Rosenhall L., Bergman E., Hjelmroos M. Allergic symtomps caused by longdistance transported birch pollen. Grana 30, 265–268, 1991.
Watson H.K., Constable D.W., Allergenic significance of Plantago pollen. In: D'Amato G, Spieksma
FThM, Bonini S, editors. Allergenic pollen and pollinosis in Europe. Blackwell Scientific, 132-134, 1991.
Weryszko-Chmielewska E, Piotrowska K, Airborne pollen calendar of Lublin, Poland. Ann Agric
Environ Med, 11, 91–97, 2004.
Whitfield C.P., Davison AW. , Ashenden TW., Artificial selection and heritability of ozone resistance in
two populations of Plantago major. New Phytol., 137, 645-655, 1997.
75
IANOVICI et al: Contributions to the characterization of Plantago species from Romania
•
•
•
•
•
Whittington, D. P., Zehr, E. I. Populations of Criconemella xenoplax on peach interplanted with certain
herbaceous plants. Supplement to the Journal of Nematology 24:688–692, 1992.
Willis J.,A Dictionary of the Flowering Plants and Ferns, 8th edn. University Press, Cambridge, UK., 1980.
Xiong Q., Hase K., Tezuka Y., Tani T., Namba T., Kadota S. Hepatoprotective activity of
phenylethanoids from Cistanche deserticola. Planta Medica 64: 120–125, 1998.
Zarinkamar F., Marzban A. Effects of altitude on anatomy of Plantago major and Plantago lanceolata,
IRANIAN JOURNAL OF BIOLOGY, 23(4):532-540, 2010.
Zheng YB., Lyons T., Ollerenshaw J.H., Barnes J.D., Ascorbate in the leaf apoplast is a factor mediating
ozone resistance in Plantago major. Plant Physiol. Biochem., 38, 403-411, 2000.
76

Similar documents

Compararea impactului preparatelor enzimatice lipolitice asupra

Compararea impactului preparatelor enzimatice lipolitice asupra sunt rãspândite în straturile de piele. Întrucât numeroase studii au arãtat cã grãsimea de la suprafaþa pielii are un indice de iod ºi masã specificã mai mari, un punct de topire ºi un indice de sa...

More information

Modelarea bioacumulării metalelor grele în plante de cultură din

Modelarea bioacumulării metalelor grele în plante de cultură din (Botnariuc și Vădineanu 1982, Vădineanu 1998). Dintre categoriile de poluanți, cei stabili chimic și cu toxicitate mare ridică cele mai mari probleme manageriale. Metalele grele fac parte din aceas...

More information