Note biografice - Biblioteca Digitala BCU Cluj

Anul XLVI Nr. 19
4 Mai
S
PETRE
1930
Lei
PONI
literar
•290. -
UNIVERSUL
LIT LU M
Ctitorii
PETRU
PONI
(1841 — 1925)
de C O N S T . A. DISSESCU
Î n t r ' o seară, a c u m c â t e v a
săptămâni,
pestül de Radiodifuziune din Bucureşti, a
c o m e m o r a t p r i n glasul a trei iluştri p r o ­
fesori universitari — d-nii G. G. Longinescu, l. Simionescu şi G. Ţiţeica — um i n t i r c a a trei m a r i o a m e n i de ştiinţă şi
b u n i r o m â n i : P e t r u Poni, D r . I s t r a t i şi Nicolae Teclu. P u ţ i n m a i t â r z i u ,
societatea
tie ştiinţe, căreia i s'au alipit
guvernul,
Universitatea, A c a d e m i a , societăţile ştiin­
ţifice şi cele studenţeşti, au ţ i n u t ca p r i n
tr'o ş e d i n ţ ă festivă să a d u c ă p r i n o s u l dc
r e c u n o ş t i n ţ ă şi de a d m i r a ţ i e memoriei lui
Petru Poni.
La 24 Aprilie s'au î m p l i n i t cinci ani dc
la m o a r t e a lui.
.'Măturându-ne acestei m a n i f e s t ă r i ,
cu
u n sentiment d e p i e t a t e faţă dc sufletul
m a r e l u i d i s p ă r u t şi cu u n sentiment
de
m â n d r i e faţă de faptele şi realizările Iui,
ne î m p l i n i m o î n a l t ă d a t o r i e î n c h i n â n d
lui Petru Poni n u m ă r u l de azi al revistei
noastre.
renul politic ca un a p ă r ă t o r al ţ ă r ă u i m e i
iar pe cel economic ca un l i b e r a t o r al ei.
In felul acesta format e r a fatal ca Poni
să s t r ă l u c e a s c ă o r i u n d e ar fi fost c h e m a t .
N ' a existat chestiune pe care el s'o îm­
brăţişeze, n'a fost p r o b l e m ă c a i c să i se
încredinţeze, n'a fost funcţiune care s'o
ocupe, fără ca în u r m ă - i să nu lase pece­
tea m a r e i lui p e r s o n a l i t ă ţ i . P r e t u t i n d e n i
aceiaşi p u t e r e dc m u n c ă , aceiaşi a d m i r a ­
bilă o r g a n i z a r e , aceleaşi rezultate m i n u ­
nate şi ţ o a l e isvorîtc n u m a i din d o r i n ţ a
de mai bine,
din d r a g o s t e a de ţ a r ă şi
4
P e t r u Poni a fost o glorie şi o m â n d r i e
a n e a m u l u i nostru. P e r s o n a l i t a t e a lui a
d o m i n a t t i m p de o j u m ă t a t e de veac nu
n u m a i cercurile Universităţii ieşene, d a r
toate cercurile d i d a c t i c e d e l à noi,
toate
cercurile politico, ştiinţifice şi intelectuale.
Rar s'au g r u p a t î n t r ' u n tot a t â t de a r m o ­
nios a t â t a m u l ţ i m e de calităţi. Poni a fost
u n p r e d e s t i n a t . î n t r u n e a t o a t e ^condiţiile
spre a a j u n g e şi a a j u n s ! A fost u n m a r e
suflet, u n m a r e profesor, u n m a r e cerce­
tător, d a r m a i p r e s u s de toate u n b u n ro­
m â n şi u n m a r e p a t r i o t .
S u b i n f l u e n ţ a p ă r i n ţ i l o r săi, răzeşi de
frunte, a p r i n s d r a g o s t e n e s t r ă m u t a t ă de
satul şi p ă m â n t u l r o m â n e s c ; s u b . influen­
ţa dascălilor săi — a fost şcolar al Iui
L a u r i a n , P a p i u , B a r n u ţ i u — a î n v ă ţ a t ca
m u n c a s ă i fie crez, î m p l i n i r e a datoriei
obligaţie de fiece zi, modestia ideal.
Şi-a făcut s p e c i a l i t a t e a la P a r i s . Acolo a
u r m a t c h i m i a cu cei m a i r e n u m i ţ i s a v a n ţ i
ai t i m p u l u i . A a v u t m a g i s t r u p e î n v ă ţ a t u l
Louis S a i n t - C l a i r e Deville şi p e celebrul
Marcellin Berthelot. N u m e l e acestor doi
chimişti a t r e c u t d e m u l t h o t a r e l e F r a n ţ e i
şi a r ă z b i t dincolo de cercurile specialiş­
tilor, p â n ă în r â n d u r i l e t u t u r o r celor ce
şi-au făcut o cât de s u m a r ă c u l t u r ă ge­
n e r a l ă D e l à aceste m i n ţ i l u m i n a t e şi-a
însuşit Poni acea a d m i r a b i l ă p u t e r e
de
g â n d i r e , de a d â n c i r e a lucrurilor, de înţe­
legere a legilor ce g u v e r n e a z ă firea. Sain­
t e - C l a i r e Deville i-a t r e c u t a r t a de a e x p e ­
r i m e n t a , Berthelot p u t e r e a de concepţie şi
generalizare.
Urme tot a t â t de a d â n c i şi î n t i p ă r i t e în
sufletul lui veşnic t â n ă r p â n ă în anii b ă ­
trâneţii, a u lăsat şi ideile frumoase, pline
de a v â n t şi generozitate, de sinceră demo­
craţie şi largă libertate, ale generaţiei delà
1848. S u b influenţa lor, P o n i s'a manifes­
tat pe terenul social c a u n i u b i t o r al sa­
telor, pe cel c u l t u r a l ca u n apostol, pe te­
PETRU PONI
(bust d e I. Dim'itr'iUdBâpliad)
neam, din a d â n c a b u n ă t a t e a sufletului
său. C u n o a ş t e r e a l u c r u r i l o r şi sistematiza­
rea lor în vederea obţinerii celor m a i b u n e
realizări, pc căile cele m a i simple şi m a i
repezi, au c a r a c t e r i z a t î n t r e a g a o p e r ă —
şi ş t i i n ţ i i c ă şi socială — a lui P e t r u Poni.
P o n i a a v u t o origină m o d e s t ă . El a cu­
noscut şi g r e u t ă ţ i l e şi f a r m e c u l vieţii de
ţ a r ă . D e mic s'a î n v ă ţ a t să m u n c e a s c ă şi
să r ă z b e a s c ă singur. Şi singur el şi-a cu­
cerit şi c a t e d r a delà U n i v e r s i t a t e şi locul
la
Academie şi portofoliul de m i n i s t r u .
Cu toate acestea Poni n ' a fost u n v a n i ­
tos ! Nici o d a t ă n ' a cerut ceva ; t o t d e a u ­
na n u m a i lui i s'an cerut. P r e t u t i n d e n i a
fost c h e m a t , i m p u s ! E r a de o modestie,
cum p u t i n i oameni se m a i găsesc astăzi.
Şi a mers a t â t de d e p a r t e pe calea aceasta,
încât la b ă t r â n e ţ e — a t u n c i c â n d o u m i l ă
pensie a b i a îi mai a j u n g e a să t r ă i a s c ă de
azi p e mâine, el care ocupase a t â t e a dem­
n i t ă ţ i î n stat — a p r e f e r a t să sc r e t r a g ă
t ă c u t înir'o m o d e s t ă c ă s u ţ ă din Iaşi, decât
să ceară ceva.
f
Vorba lui P o n i era m ă s u r a t ă . Vorbea
r a r ..totdeauna serios. G l a s u l nu-i t r e m u r a
decât a t u n c i c â n d p o m e n e a de răzeşia lui.
Modestie, m u n c ă şi tăcere, iată firea lui
Poni ; inteligentă, m e m o r i e
şi
claritate,
iată mintea lui ; c r e d i n ţ ă , patriotism }i
b u n ă t a t e , iată sufletul lui.
Toate aceste c a l i t ă ţ i au format averea;
cu care Poni s'a a v â n t a t în v i a ţ ă .
A început ca profesor de ştiinţele fizicuchimice la liceul N a t i o n a l din laşi şi la
liceul militar. D i n p r i m u l a n se afirmă c«
unul din dascălii cei mai distinşi. In 1878
este c h e m a t şi la c a t e d r a dc chimie delà
F a c u l t a t e a dc ştiinţe, apoi şi la cea de me
dicină. ţ i n e a c u r s u r i — aşa cum numai
puţini ca el mai ştiu să ţie — în patra
locuri. E r a o m u n c ă s u p r a î n c o r d a t ă , pe
care o d e p u n e a însă cu t o a t ă tragerea de
inimă, nu p e n t r u
a
a c a p a r a posturi aj
p e n t r u a asigura, din lipsă dc specialişti,
r ă s p â n d i r e a cât m a i l a r g ă a cunoştinţelor
ştiinţifice. In vremea aceea ştiinţa la noi
era îu faşc. El a fost u n u l din creator»
mişcării ştiinţifice şi şeful şcoalci de chi­
mie din R o m â n i a . G e n e r a ţ i i l e noastre de
chimişti, delà Poni au p o r n i t . Pentru for*
marco lor, îşi sacrifica p â n ă şi orele de od i h n ă , p e n t r u ei m u n c e a el în a t â t e a locuri
Şi ca d o v a d ă că aşa a fost, stă faptul ci
imediat ce alţii mai tineri decât el se în-,
toreeau din s t r ă i n ă t a t e cu toate cunoştin­
ţele însuşite, el s i n g u r se d ă d e a deoparte
c e d â n d u - l e locul. Aşa a făcut cu dr. Rie-;
gier c ă r u i a îi lăsă c a t e d r a delà Facultatea;
de Medicină, aşa a făcut cu dr. Negreanf
— m a i t â r z i u r e n u m i t u l profesor de l'jzi-;
că delà Universitatea din Bucureşti
c ă r u i a îi trecu c a t e d r a dela liceul Natio­
nal, aşa a făcut cu Stravolca şi mai apoi
cu cl-1 Prof. Dr. H u r m u z e s c u — învăţatul
cu a t â t a a u t o r i t a t e azi — c ă r o r a le încre»,
d i n ţ a j u m ă t a t e d i n c a t e d r a dela ştiinţe,
şi a n u m e fizica. Astfel r â n d pc rând, ci
discreţie şi pe t ă c u t e , P o n i se retrăgea ii
colţişorul lui d r a g — l a b o r a t o r u l — căe
misiunea îi era î m p l i n i t ă , scopul atins.
Tot cu g â n d u l r ă s p â n d i r i i ctinoştinţeloi
deffizică şi chimie, a scris Poni acele i |
mjraliile c ă r ţ i de liceu. Pe paginile lor ai
învă{at serii întregi de elevi. Puţini, foat
te p u ţ i n i , s u n t intelectualii ;de azi cat
să nu ii a v u t ocazia să ţină în m â n ă ocări
dc Poni ; i m e n s a lor m a j o r i t a t e au învăţj
pe m a n u a l e l e m u n c i t e din greu şi scris
din suflet de d a s c ă l u l ieşean. Astăzi înioc
mi rea unei c ă r ţ i didactice, n u reclamă d
cât c u n o a ş t e r e a p r i n c i p i i l o r pedagogice |
o p r i c e p e r e deosebită în î n l ă n ţ u i r e a mate
riei. Pe a t u n c i s a r c i n a e r a cu mult im
grea. Nu a v e a m în p r i m u l r â n d , o termi
nologic ştiinţifică şi cel d i n t â i lucru a
t r e b u i a făcut e r a creerea u n u i vocabulei
de specialitate .românesc. P r i m u l pas spi
î n a i n t e al chimiei r o m â n e ş t i , a fost mai
cat t o c m a i p r i n această terminologie crea
tă oe P o n i .
C â n d f l a c ă r a ştiinţei a p r i n s a se măr
când profesorii s e c u n d a r i dc Fizico-Cli
mice au î n c e p u t a se m a i înmulţi, cânt
in sfârşit Societatea de Ştiinţe din Iaşi î)
desfăcuse aripile cu s i g u r a n ţ ă , Poni si
retras m u l ţ u m i t , r ă m â n â n d n u m a i cu ct
UNIVERSEL
toare şi a i e l a ş deplin succes, a avut Poni
de chimic dein F a c u l t a t e a de Ştiineu a r a n j a r e a pavilionului r o m â n la e x p o ­
primă m a r c o p e r ă era î n f ă p t u i t ă .
ziţia i n t e r n a ţ i o n a l ă (lela P a r i s din 1 8 9 6 .
Facultate însă o altă c h e m a r e îl aşA f i r m â n d u - s e o r i u n d e era c h e m a t , Poni
.Aci trebuia să d e s c h i d ă l a r g calea
tăvilor, să insufle p o r n i r e spre s t u d i u l . s'a i m p u s tot m a i m u l t . D i m t i i e S t u r d z a
al c ă r u i c o l a b o r a t o r de s e a m ă a fost, în
(iilor tării n o a s t r e . Şi c u m p e n t r u reatrei r â n d u r i a făcut apel Ia p r i c e p e r e a sa,
"a oricărui l u c i u , nici o m e t o d ă nu
încredinţându-i conducerea
Ministerului
mai hună ca aceea a e x e m p l u l u i d a t
de I n s t r u c ţ i u n e p u b l i c ă . Poni e r a u n de­
nducători. P o n i a p o r n i t cu
entum o c r a t convins. T o a t ă grija ca şi iubirea
, cu tenacitate si cu nesfârşite nălui î n t r e a g ă s'au î n d r e p t a t c ă t r e massele
', pe această cale.
p o p u l a r e , c ă t r e satele noastre. L u p t a con­
ra ştiinţifică a lui Poni este de o
tra î n t u n e r i c u l u i :şi a mizeriei, g o a n a con­
, însemnătate. R â n d pe r â n d a p r o a p e
tra ignoranţei şi a sărăciei, iată c a r a c t e ­
bogăţiile n a t u r a l e ale solului şi s u b ristica operei politico-sociale î n f ă p t u i t e de
i nostru, au fost s t u d i a t e de el. A
Petru Poni.
ifiat valoarea lor .şi a a r ă t a t cum
c cercetate. A făcut n u m e r o a s e exP â n ă la l l a r e t , nu am a v u t la ministerul
iini, alcătuind p r i m e l e colecţii de mi­
I n s t r u c ţ i u n i i un mai p r i c e p u t cunoscător
le fie la noi.
al p r o b l e m e i î n v ă ţ ă m â n t u l u i rural şi un
mai de s e a m ă reformator,
ca
modestul
adunat un b o g a t m a t e r i a l d i d a c t i c şi
dascăl dela laşi.
diu. A a n a l i z a t peste 8 0 dc minerale
D i n p r i m u l m o m e n t el şi-a d a t seama
din diferite regiuni ale t ă r i i : a ică t o a t ă vigoarea n e a m u l u i , că î n t r e g is'ficat două n e c u n o s c u t e p â n ă la el şi
vorul de energii c r e a t o a r e n u m a i în pă­
botezat hroştenila
şi badenUa,
după
t u r a s ă n ă t o a s ă a ţ ă r ă n i m i i noastre se pot
le localităţilor u n d e au fost găsite :
întâlni şi că deci acolo t r e b u c s c î n d r e p t a t e
"diat toate v a r i e t ă ţ i l e de c h i h l i m b a r
şi g â n d u r i l e şi silinţele noastre de î m b u ­
România, toate apele minerale, toate
n ă t ă ţ i r e . Până la el î n v ă ţ ă m â n t u l la sate
intele de sare. D a r d e a s u p r a ititustau cercetările sale a s u p r a petrolului
-esc. Primele preciziuni despre com"a şi proprietăţile chimice ale petro
, lui i se datoresc, d u p ă cum tot lui
furăm şi uncie i n d i c a ţ i u n i cu p r i v i r e
duşii de distilare o b ţ i n u ţ i î n t r e (Ii­
le limite de t e m p e r a t u r ă ,
aceste p r i m e j a l o a n e p u s e de el în
iu nerlesţelenit al chimiei r o m â n e ş t i ,
8 marea î n s e m n ă t a t e a operei ştiintia învăţatului
moldovean.
Dacă
ul inventiv nu se oglindeşte în ea,
din punct de vedere strict ştiinţific
operă nu s'a r i d i c a t la c u h n i p r e a
in schimb ea r e p r e z i n t ă s ă m â n ţ a
aruncată de Poni în b r a z d a trasă
Ш ogor virgin şi reflectează î n s e m n â PETRU PONI
bogăţiilor n a t u r a l e ale ţ ă r i i
româMedalie comemorativa,
executata
de sculp­
Opera lui Poni a r e un c a r a c t e r natorul
Dumitriu-Bârlud
, bine precizat. El a p r e f e r a t înainoricăror alte cercetări, c e r c e t a r e a ţârii
e r a foarte redus. P r o c e n t u l a n a l f a b e ţ i l o r
atingea cifre î n s p ă i m â n t ă t o a r e . Î n v ă ţ ă m â n ­
tul orăşenesc era ceva a p r o a p e interzis ce­
'n şcoala lui Poni au eşit şi profesorii
lor .lela fără.
ţi de chimic, cc fac azi fala l ni'"ţilor noastre, şi chimiştii î n v ă ţ a ţ i ce
Cu g r e u t ă ţ i n e î n c h i p u i t e reuşeau să răz­
lus cu d e m n i t a t e şi p r i c e p e r e mai debească p u ţ i n i , foarte p u ţ i n i d i n t r e fiii de
săteni şi n u m a i d i n t r e cei mai a v u ţ i . D i ­
studiul chimiei,
ferenţa de p r o g r a m e , ca şi t a x e l e prohibibitul între iubiţi, v e n e r a t u l î n t r e vetive, e r a u cauzele p r i n c i p a l e
ale acestei
', profesorul de m a r c talie, cc este
p r ă p ă s t i i ce se săpa tot m a i m u l t
între
:G G. Longincscu, o s p u n e t o t d e a u n a
şcoala dela o r a ş şi cea dela sat. Şi a s t u p a ­
imlrie : „ A m fost elevul lui Poni : de
rea acestei p r ă p ă s t i i formează victoria cea
am primit p r i m e l e cunoştinţe, delà
mare. cea mai de seamă, r e p u r t a t ă de Petru
învăţat m a r e a a r t ă dc a face lecţii",
Poni. P r i n legile întocmite dc el, î n v ă ţ ă m â n ­
"torul Universităţii d i n laşi, d-1 P.
tului rural i se a d u c modificări r a d i c a l e .
;n a fost nu n u m a i elevul, d a r mai
P r o g r a m e l e sunt s c h i m b a t e
considerabil,
'n chiar asistentul b ă t r â n u l u i profesor,
corpul î n v ă ţ ă t o r i l o r este p r e g ă t i t în connd pe r â n d i-au t r e c u t pe sub ochi,
diţiuni deosebite, trecerea spre î n v ă ţ ă m â n ­
Costăchescu, succesorul la c a t e d r ă
tul s e c u n d a r şi superior este a s i g u r a t ă ori­
•ttialul ministru al i n s t r u c ţ i u n i i , prof.
cărui doritor. Legea unificării p r o g r a m e ­
Dănăilă, c o n t i n u a t o r u l
operii
sale,
lor din î n v ă ţ ă m â n t u l p r i m a r , stă şi azi
. dr. Rungeţianu, P a n g r a t t i ,
Gheorde m ă r t u r i e nu n u m a i a priceperii d a r şi
şi mulţi alţii.
a dragostei cu care Poni a î n v ă l u i t tot­
ioratnrul de chimie
minerală
din
d e a u n a pe ţ ă r a n i .
mai cu s e a m ă d u p ă c l ă d i r e a noului
M e m b r u în consiliul superior al agriculUniversităţii, a j u n g e astfel
nu
turei, cl a ţinut să-şi pecetluiască trecerea
î cel mai de s e a m ă şi mai bine înşi pe aci, prin aceiaşi d r e p t a t e socială cc
t lfiborator d i n ţ a r ă , d a r şi forul dc
visa să o v a d ă î n t r o n a t ă şi la noi şi prin
lumină r ă s p â n d i t ă pe î n t r e g cu­
aceiaşi grije dc s t a r e a mizeră in care se
ti ţării.
găsea p ă t u r a n o a s t r ă
de p l u g a r i . D u p ă
1889 Poni a fost ales m e m b r u al Acam u l t ă î n c o r d a r e , făureşte legea islazurilor,
'i, după c â ţ i v a ani a j u n g â n d c h i a r
prin care a s i g u r ă p ă m â n t u l sătenilor. Exinte al ei. S u b î n ţ e l e a p t ă lui condu­
ouncrea de motive ce a însoţit
această
sul) mâna lui o r g a n i z a t o a r e , institulege nu r e p r e z i n t ă n u m a i o a r g u m e n t a r e
aceasta realizează p r o g r e s e î n s e m n a t e ,
bine î n c h e g a t ă ci însăşi crezul vieţii u n u i
iaşi pricepere, aceiaşi m u n c ă crea­
:
:
LITERAR.
_
291
iubitor dc oameni. C â n d mult mai târziu
— îu 1 9 1 8 — votul universal şi reforma
a g r a r ă au fost î n f ă p t u i t e , P o n i a a v u t
m u l ţ u m i r e a să r e c u n o a s c ă în ele, t r a d u c e ­
rea în faptă a ideilor sale.
C a m i n i s t r u a mai înfiinţat C a s a Şcoalelor, instituţie de m a r c folos p e n t r u în­
v ă ţ ă m â n t şi C a s a î n v ă ţ ă t o r i l o r .
In Г ) І 8 a a v u t fericirea să facă p a r t e
din g u v e r n u l care a p r i m i t în C a p i t a l a
ţ ă r i i pe Regele î n v i n g ă t o r . B ă t r â n u l care
a deschis ochii pc v r e m e a c â n d e r a m două
p r i n c i p a t e n e î n s e m n a t e , se simţea în alte
lumi, v ă z â n d u - ş i {ara î n t r e g i t ă şi respec­
tată. A fost clipa de m u l ţ u m i r e s u p r e m ă ,
care l a făcut să t r e a c ă cu
indulgenţă
peste t o a t ă
n e r e c u n o ş t i n ţ a cu care l-au
t r a t a t în anii grei ai b ă t r â n e ţ i i , cei ce l-au
pensionat fără a se fi îngrijit de restul
zilelor sale.
C O N S T . A. DISSESCL1
NOTE BIOGRAFICE
Petru Poni s'a n ă s c u t în satul Scgăreşti
din j u d e ţ u l Iaşi, la 4 I a n u a r i e 1841.
Studiile s e c u n d a r e le-a făcut în at­
mosfera de înalt patriotism dela Academia
Mihăilcană — d e v e n i t ă m a i târziu Liceul
Naţional — unde a a v u t ca dascăli pe Au­
gust I r c h o n i u L a u r i a n , pe B a r n u ţ i u şi alţi
luptători de seamă.
In 18(>5 trece la Paris u n d e
urmează
chimia. A a v u t norocul să studieze cu doi
din cei mai iluştri chimişti ai Franţei :
Bcrthelot şi S a i n t - C l a i r e Dcvillc, d a r
si
nenorocul de a î n v ă ţ a tocmai în epoca în
care l u p t a d i n t r e v e c l r l e şi noile
teorii
era mai a c e r b ă . La S o r b o n a teoria echiva­
lentelor era a p ă r a t ă cu î n v e r ş u n a r e de că­
tre Proust, în t i m p ce la F a c u l t a t e a de
Medicină, Wiiriz p r o c l a m a cu t ă r i e teoria
atomistică. Poni a ştiut să-şi însuşească
p e n t r u e x a m e n e , concepţiile cele vechi şi
a reuşit să-şi asimileze p e n t r u sine
pe
toate cele noi. ln cercurile ştiinţifice dela
Paris, Poni e r a foarte bine a p r e c i a t .
O d a t ă studiile t e r m i n a t e el
revine
in
(ară şi este n u m i t profesor de fizico-chimice la l i c e u l N a ţ i o n a l şi la cel Militar
din Iaşi.
In 1873 este c h e m a t la Universitate, u n d e
deţine şi c a t e d r a dela F a c u l t a t e a de Şti­
inţe şi pe cea dela Medicină. Mai t â r z i u
se r e t r a g e şi r ă m â n e n u m a i la c a t e d r a de
chimie m i n e r a l ă dela ştiinţe.
Гп 1 8 8 9 este p r o c l a m a t m e m b r u al Aca­
demiei Române.
Tn 1 8 9 0 i n t r ă p e n t r u p r i m a o a r ă în gu­
vernul liberal ele sub şefia lui Di mi trie
Sturdza. P r i n t r e rivalii lui politici se nu­
m ă r a Titu Maiorescu şi cu el Poni a a v u t
ele dus unele l u p t e p a r l a m e n t a r e . P e n t r u
a doua oară ministru la 1 8 9 7 este silit să
se r e t r a g ă pc chestiuni bisericeşti. In 1 9 i S
deţine portofoliul i n s t r u c ţ i u n i i p e n t r u
a
tieia oară.
R e t r a s la pensie, c o n t i n u ă să lucreze în
l a b o r a t o r u l de chimie dela Iaşi, l a b o r a ­
tor în care Poni a î n t r e p r i n s o m u l ţ i m e de
studii p r i v i t o a r e la ţ a r a n o a s t r ă .
Ultimele zile lc-a d u s m u l t mai greu,
spre r u ş i n e a n o a s t r ă a t u t u r o r .
P e t r u Poni a m u r i t în v â r s t a de 8 4 ani,
la 2 4 Aprilie 1 9 2 5 .
C. A. D .
«a»
292. -
'UNIVERSUL LITERAR
p o e z i e
FIRMAMENT
Văd un copil eu ochii însoriţi
l-ai pus pe frunte brumă de cicoare,
Şi'n ochii lui şifn pletele lui Soare
Ca împreună mingea is'o sivârliti.
Ca literi vechi pe-un vânăt pergament
Nedeseifrate'n înţeles şi formă,
Stau tainele pe pânza ta enormă
Nemărginit în zi şi noapte firmament.
Cu-adânei fântâni de zori şi înoptare
In zodiile basmelor ne-aidunii,
Şi să ne'nveţi «lăvitele-ţi minuni
Cobori p e gândul nostru ca pe-o zare ;
Cântări şi îngeri ţi-au făcut poteci,
Şi ochii noştri punţi până la stele ;
Dar tu dincolo de priviri n e treici.
Şi gândurilor noastre întinzi schele.
Luceafăr dimineţii, sten polară,
Privighetori cântând pe crengi te cer ;
Un p l u g ulbaistru'n lumea noastră ară
Şi-ţi samănă grăunţele de cer !
Pe căi de lapte sanieni trandafirii
Când mugurul din lut săruţi c'o rază:
Şi mările cu tine scânteiază
Când razele p e largul lor înşiri...
G. TALAZ
T
T
A
Ä
IIii'zionarea-ţi
Sufletu-ţi spre ceruri şi-a luat avântul...
Trupul tău î n roze şi-a primit vestmântuil...
Ţi-ai sfârşit pedeapsa, — mu mai vezi pământul...
nensămanală...
Drumul vieiţei melle este tot mai greu
Fără time, tată ; doair în Dumnezeu
A rămas speranţa sufletului meu.
Dar spre tine, tată, gândul ліі-іі îndrept
Şi în lumea-aceiaista pare că te-aştetpt
Să-ţi ascult, — acuma, — sfatul înţelept
El ţi-a dat răsplata : nu mai vezi pământul
Trupul tău în roze şi-a primit vestmântu/l
Sufletu-ţi spre ceruri şi-a l u a t «vântul.
Insă, azi când sufăr, nu pofi să vii, tată,
Ca să-mi dai puterea ta de altă-dată :
NIKIT A
A
In aspra dimineaţă când te-au dus,
După atâta tiimp de stat în casă,
O clipă — cea diin urmă — ţi-a fost pus
Sigiliul liniştei p e faţa trasă.
Pe drumul spre biserica bătrână
Era un pod de proaspătă zăpadă
întins s'ascun/dă lacoma ţărână
Care-aştepta făgăduita pradă.
Pe sicriaşul ea o jucărie
.Ningeau mereu hulubi fâlfâitori,
Căci D u m n e z e u în vaţga'i vecinicie
Se ruşina că le-a lăsat să mori !
Şi clopotele cari a v e a u delir
D e groaza 'nsăreinării lor nebune,
Sumau de parc'aveau mereu să sune,
ETERNA
Am adormit... Şi dorm atlît d e sfînt
Şi-atît de cufundat în iinfiniilt,
încît ditn mime — amiull adormit —
Nu maii există urmă p e pămînt.
O, c u m mă teim să niu mă fi sfîrşit !
Sint prea eter şiii preta fără cuvînit ;
încerc să spun o vorbă şi' să cînt
Şi 'ncetrc să mă sugrum ca u n smintit.
L
MACEDONSKI
B
Vestind neînţelesusl tău martir !
Puseseşi singur marea mea awere !
In gându-mi se 'împietrea ori ce cuvânt,
De-avea să fie jadeu-mi, o tăcere
De lespede pe micul tău mormânt !
Mi se păru atuneea că anume
N'uveai în jur flori, cântece şi soare ;
Ca tot să poarte doliu alb pe lume
Când un copiii duios ca tine moare !
Că zarea se făcea imaculată
Ca tot în jur să'ţi semene mai bine,
Şi că în doliull alb. era o pată
Doar sufletul întunecat din mine !
ALICE S O A R E
RICA...
— Cum, Doamne, Tu omori pe cei ce dorm ?
DesleagH-mă din somnul uniform,
Desleagă-mă o Doamne — mă deslegi ?
Şi m'am trezit eu-avintul pămîntesc
Prin c a r e şi c e i dîrzi ş i cei betegi
Se luptă 'n somn să ştie că trăesc.
TH. l O R D A C H E - P E C H E A
UNIVERSUL LITER AU. — 295
PRIZONIERII
de D. IOV
щ şi viscol, să nu laşi u n c â n e a f a r ă ,
iada izbeşte, cu a r i p i de h u l u b alb, în
işti. Vântul u m p l e valea de chiote de
Jrarez. Deasupra oraşului f u m u l î n a l ţ ă
jpi de humă. Inserarea î n c e n u ş e a z ă p r i ­
cea albă.
rina, aducând i a r n a în rochii, i n t r ă ţigd ceva în cojile de r a c fiert a m â n i Insurită de o m ă t . s'apropie de sobă,
braţele întinse.
-Dudue, uitaţi-vă ce-am găsit...
lesface palmele c ă u ş şi-arată :
- ...o păsărică... m ' a m Tlus să scot a p ă
gă'.it-o î n ţ e p e n i t ă l â n g ă f â n t â n ă ,
iţi-vă, sărăcuţa, n u p o a t e să zboare...
ia o vrabie, ciufulită, n u m a i cu două
it în coadă : p a r ' c ă i le-a smuls v â n t u l
se joace cu ele p e o m ă t .
• Vai, dudue. oare n ' a r e să m o a r ă ?
icnii de cafea p r ă j i t ă a Iriuei privesc
rio.şi Apropie p ă s ă r i c ă de obraz v r â n d
'ci săi asculte, eu faţa, b ă t ă i l e înimei.
îigtu'ndu-şi buzele, a b u r e ş t e c ă l d u r ă
ipra căpsorului în care ochii, cât g ă m ă de bold, s'au rotunzit, m a r i .
odae e cald. D i n sobă izbucneşte do­
rea jăratecului. In v ă p a i a de r ă s ă r i t de
a focului, v r a b i a priveşte fiuta, ne(catn. holnăvioară. Trina vorbeşte aşa.
r'o doară :
De unde-o fi ea. s ă r a c a !...
frabia par'că a înţeles
vorbele scrviirei. A închis ochişorii, p r o p t i n d u - ş i ca­
pe vârful ciocului. în p a l m ă .
Moare, D u d u e , ţ i p ă Trina
aşezând
(binta pe covor.
Rsärira a s+at p u ţ i n , crh^musor. apoi,
fflortitn de frig s'a î n ă l ţ a t pe picioarele
chibrit şi-a ' n e e p u t să ţopăe, în sali mici.
-Vai Dudue, uite-o... s'a'ncălzit săra. uite-o cum merge...
-Mai bine adă-i ceva de m â n c a r e ,
unde Duduia, u r m ă r i n d mica vietate
!ând vine Irina cu miez de p â n e , vra
nicaeri. Л găsit-o s u b p a t , î n t r ' u n coif
necos. F'ărămăturile de p â n e le ein­
en pofta unui f l ă m â n d . P ă r e a сй
te sa se mai s a t u r e . Apoi c â n d guşa
mi cât nuca. v r a b i a încercă să zboare,
două ori s'a ' n ă l ţ a t cât p a l m a şi de
li ori a căzu* n i a t r ă pe covor,
na o ia, o — " n g â e şi-o c a u t ă . în b ă focului 1° " u r a sobei.
• Are aripioara r ă n i t ă . D u d u e , urina
Ф
• 0 fi desrerată.
Nu. îi rănită, uitaţi-vă cum o fine'n
iffiiid sub a r i p ă , s u b puf descopere o
roşie.
Iaca aice-i rănită, s ă r ă c u ţ a
tine 'n m i m n şi-i vorbeşte :
Ce te doare ne tine, v r ă b i u f o ? Ari­
ira te doare C i n e te-a pălit pe m a t a ?
«bia închide ochii şi p a r ' c ă z â m b e ş t e
ttrălueirea focului.
• Ce facem cu ea. D u d u i e ? Jos n'o
!jt lăsa că s*a v â r î u n d e v a ş'a m u r i .
0 vàrSm î n t r e ferestre, r ă s p u n d e D u , si să laşi sus gemuşorul deschis, să
ţa căldura.
ina se sue p e - u n scăunel, deschide ge­
mu şi dă d r u m u l p a s ă r e i . V r a b i a a
1 ca un bidgăr, p e nisipul
dintre
'două fereşti.
Oare n'are să-i fie frig, D u d u e ?
?
— C u m să-i fie frig ? că d o a r nu-i afară.
Jos, d u p ă cercevea v r a b i a nu se m a i
vede, a ngtilţit-o î n t u n e r i c u l .
După c â t e v a zile, v r a b i a a j u n s e p r i e t e n a
casei. D i m i n e a ţ a , c â n d î n c e p e a să fugă
î n t u n e r i c u l din odae, ciocănia în geam :
cie-cic-cic-, cu pliscul ei cenuşiu,
vrând
par'că să spue : b u n ă dimineaţa...
v'aţi
sculat ?
Şi D u d u i a se trezia în toaca m ă r u n t ă a
vrăbiuţei. D u p ă ce Trina făcea focul, se
u r c a la fereastră. C u m o v e d e a r i d i c â n du-se pe scaun, î n ă l ţ a c a p u l , p r i v i a sus,
spre geamuşor, a ş t e p t â n d p l o a i a de fărm ă t u r i . M â n c a , m â n c a , p â n ă i se umfla
guşa ca un merişor. Apoi, fiindcă fereas­
tra era p r i n s ă ' n eue şi nu să p u t e a des­
chide, în loc de a p ă Irina îi a r u n c a t o m ă t
în care v r a b i a îşi î n f u n d a ciocul.
Afară viscolul să'nteţia izbind p u l b e r e
albă în fereşti. C u l c a t ă , cu picioarele în
nisip, p a s e r e a a s c u l t a vijelia iernei, gândindu-sn poate la v r e m u r i de s ă n ă t a t e
când, pe e v a n t a l i i l e mici ale
aripelor,
răzbia un vifor p â n T a streaşină unde-şi
avea c u i b u l şi unde, d u p ă obosiala h r a n e i ,
se odihnea a l ă t u r e a de-o altă vrabie, îng h e m u i t e u n a ' n alta.
P r î n e ă p ş o r u l ei trecea felurite g â n d u r i :
F. bine aici între g e a m u r i , l a c ă l d u r ă .
M â n c a r e cât doreşte şi v â n t u l n'o p o a r t ă ea
pe-o suveică... D a r afară, liberă, î n lar­
gul fără oprelişte, cu tovarăşele ei s t â n d
ciucur
pe crengile subţiri de c ă t i n ă !...
O r i c ă u t â n d . în s c o r m o n i t u r i l e picioarelor,
seminţele mici. de buruene... Afară !.. Pe-o
c u m p ă n ă de f â n t â n ă , ori pe s â r m a de te­
lefon, sus. p r i v i n d d e a s u p r a lumei... U n
om a d a p ă vita. In uluc a r ă m a s a p ă , în­
tr'un colţ. ca un ciob de sticlă. Ce b u n ă
e şi rece !.. Si sara. c â n d se d u c e la cuib,
obosită, cu frigul î n t r e pene, ce dulce e
odihna, sub streşină, a l ă t u r i de-o priete­
nă... A d o a r m e . în cântecul de m u z i c u ţ ă a
nopfei...
C â n d D u d u i a pleca de-acasă. Trina a p ă ­
rea' cu mezul de p â n e în m â n ă . C u m f\i
\ e d e a a p r o p i i n d u - s e de fereastră, v r a b i a
î n ă l ţ a c a o u l şi aştepta, p r i v i n d cu ochi
de mărgelufe, ridicată pe picioarele s u b ­
ţiri, ea nisfe s â r m e . S e r v i t o a r e a f ă r â m i ţ a
p â n e a şi-o lăsa să c a d ă p e a u r u l nisipului.
V r ă b i u ţ a eîugulia r e p e d e p â n ă i se u m ­
plea guşa, apoi r ă m â n e a în colţul ei, t u p i lată. a ş t e p t â n d p n r ' c ă să-i vorbiaseă fe­
reastra. S e r v i t o a r e a se r ă z ă m a de prîchici
şi-o p r î v i a . Tn liniştea odăei i n i m a ei se
zbătea ca şi a v r ă b i u ţ e i : încet. r a r . v r â n d
par'că să-şi încetineze t r e m u r ă r i l e . Un
pneniiniş de lacrimi îi îmrreuia genele.
Privia v r a b i a , a s e m ă n â n d u - s i vieţile. Ad u s ă Ia s t ă p â n din satul ei de p e malul
N i s t r u l u i , d e - u n an se chinueste ca v r a b i a
între cele două fereşti. Are de toate : bu­
c ă t ă r i e c ă l d u r o a s ă , l u m i n ă să a r d ă n o a p ­
tea l a m p a cât vrea, m â n c a r e cât îi cere stom.ahnl... Are de toate... si totuş p a r c ă n ' a r e
nimic. Şi arinele sufletului ei s u n t rănite.
Ar vrea să zboare, d e p a r t e . în satul u n d e .
din cuşmele albe ale caselor, se toarce fu­
mul în i a r n a c a r e - a î n t r o e n i t hudiţele. Să
schimbe l a m p a p e l u m i n i ţ a în care abia
se desluşesc, n o a p t e a , l a clăci, povestitorii.
?ă m ă n â n c e b o r ş u l cu gămboasc
pregătit
de m â i n i l e cu b ă t ă t u r i
ale m ă i c u ţ e i . Să
d o a r m ă p e c u p t o r u l cald
ciugulind, ca
p ă s ă r i c ă seminţe prăjite...
La icoane a r d e candela... I r i n a a b a t e p r i ­
virea spre l u m i n ă :
— ...şi să-mi fie s ă r b ă t o a r e a , s ă r b ă t o a ­
re. L a c r i m i i se p r e l i n g d i n p l o a p e ca
din nişte stteşine. P r i n p â n z a lor
vede
v r ă b i u ţ a ea ' n t r ' u n s t r a i de cenuşă.
Uşa s'a deschis şi D u d u i a a i n t r a t v â r t e j
de p r i m ă v a r ă .
— Sta-ai t o a t ă ziua, ca o leneşă. N ' a i
făcut nimica de c â n d m ' a m dus... ?
Ţi-am s p u s să m ă t u r i p r i n odăi, să scoţi
covoarele afară, să laşi b l ă n i l e la v â n t şi
să le baţi : ţ i - a m spus să speli m ă r u n ţ i ş u ­
rile colea şi să dai sobele cu v a r că u i t e
ce u r â t e sunt, ca la ţ i g a n i . E u n u ştiu
u n d e ţi-i capii, I r i n o . . . D e - a t u n c i c ă l c a m
şi rufele care-o m a i r ă m a s , c'are să p r i n d ă
mucigai de c â n d zac... O fată h a r n i c ă nici
n'avea ce face î n t r ' u n ceas.
Trina iesa, cu v r ă b i u ţ a 'n g â n d . F u r t u n a
r ă m â n e 'n casă cu Duduia....
Sfârşit de F e b r u a r i e . C e r de sticlă al­
b a s t r ă . Soare de a r a m ă , c ă l d u ţ . Streşinele
au î n c e p u t să p l â n g ă . Pe o m ă t u l p u h a v să
fugăresc lumini. Zarea s'a lărgit şi din b i ­
serica ei vin m i r e z m e p r i m ă v ă r a t e c e . P e
cerdac. Ia soare, câinii sorb c ă l d u r a . Pe
un salcâm ciorile îşi aerisesc strnele n e cre.
într'o asemenea zi cu soare. Trina a in­
trat în odae veselă, ca o d i m i n e a ţ ă de Mai.
Aducea prietenei ei u n d a r : o cren-rută
de z a r z ă r cu musrurii cât niste
cărăbuşi
mîci. C â n d s'a ridicat la gemu=or. v r a b i a
a s^l+at în sos. «егчнпгЬі-со d**-o s'n°*ura'
îp'îrtX i-Jnr U l i S*a T-tn+ip în"ttq Т Т Р 1 І + T^trţn
a v â r a b cât a nuntit Т Т Р П Я <:î-a qr,rïîîni+
crenguţa în+r'nri u n e b p r . Si d e o ' W * narr-î
puteri noui se treziră în t r u n s o r u l mic.
Sări p.? 'n+âia c r e n g u ţ ă şi 'ncepu să cirim'ască. Vorbia, pe l i m b a ei. p r i v i n d p e
b i n a . Apoi începu, cu ciocusorul ari. să
ciutrulească un mu s u r care se dejgheocă
şi r ă m a s e ca un z â m b e t a t â r n a t .
P u t u . d u n ă t r u d n i c e încercări.
să se
uree pe-a Hona сгеапга". APU пгіѵія rie «us.
afara, s c ă l d a t ă 'n soare si'n b i m i n * ochi­
şorii ei p ă r e a u mai lucitori ea smoala.
Tn fiecare d i m i n e a ţ ă o Er*sîa m a i sos.
De-acolo. de u n d e se u r c a , ciocănea în
geam să le trezească.
Săria din creantră 'n c r e a n e ă . voioasă,
ca ' n t r ' u n conac. C i r î o î a m ă r u n t si c â n d
încerca zborul, a r i p a b o l n a v ă r ă m â n e a ne­
mişcată.
într'o zi cu soare m u l t şi p r i m ă v ă r a t i c ă
adiere TrinEI l u ă o h o t ă r î r e :
— Fu îi dau d r u m u l . D u d n e . să se b u ­
cure şi ea..
D u s ă afară, v r a b i a încercă să zboare,
dar nn p u t u t decât să tonăe. I r i n a se 'nfris+~. O duse iar la locul ei, în ocTae. Si
v r ă b i u ţ a sări cu ereu. p e c r e a n e ă de îos
şi r ă m a s e , cu ciocul î n pene, n e m i ş c a t ă .
— Ti b o l n a v ă D u d u e .
— O fi m â n c a t p r e a mult... dac'o î n d o p î
t o a t ă ziulica
D i m i n e a ţ a a a d u s soarele "n ndne "mprăştb'nd m a c i de a u r ne covoarele înflo­
rite. S'aude p a r c ă l u m i n a cân+ând înepf.
Şi p e n t r u î n t â i a o a r ă ciocul cunoscut n ' a
bătut deşteptarea.
Trina se sue p e scăunel, cu m â n a p l i n ă
de p â n e . P e c r e a n g ă nimic. Se uiTă *n j o s ;
n'o vede. Şi sare, r ă c n i n d : Dudue
-
294. — U N I V E R S U L
LITERAR
UN PAŞTE IN TREN
de NIC. VLĂDOIANU
C â n d a p r i m i t C o a n a Zinca t e l e g r a m a
•din Râninicu Vâlcea că t r e b u i e n e a p ă r a t
•să plece în ziua de Paşti în orăşelul m u n ­
tos din iodul Olteniei, e r a cât p'aci să-i
\ i c leşin ! Nu care c u m v a să credeţi
ca
cine ştie ce interese sau motive, m a t e r i a l e
şi sufleteşti o legau pe c o a n a Zinca de
Buzău, aşa încât p r e z e n ţ a ci cu prilejul 1 n
vierii M â n t u i t o r u l u i , să fie absolut obli­
gatorie acolo. Deşi nu o lega nimic, totuşi
c o a n a Zinca nu p u t e a să plece. Nu putea,
d a r t r e b u i a să plece ! O fată e o fată şi
u n ginere e un ginere. Poate că ar fi ple­
cat c o a n a Zinca şi dacă fiica d-sale s a r fi
plâns do blestemăţiile reale
sau imagi­
n a r e ale soţului său, d a r a t u n c i când te­
l e g r a m a era nu dela fiică, ci dela ginere
şi când acesta încerca î n t r ' u n stil de o re­
voltătoare v e h e m e n ţ ă să
atace
odrasla
Coanei Zinca, este uşor dc înţeles că d-ei,
n'avea altceva de făcut, decât să se suie
în tren spre a a r a n j a lucrurile.
Ce s p u n e a t e l e g r a m a cu pricina ? „Ma­
rioara luat câmpii,
vino imediat.
Mişu".
C u v i n t e p u ţ i n e , d a r grele ! C a să fie cu­
vinte p u ţ i n e într'o telegramă a d m i t e a Coa­
na Zinca, care t o a t ă v i a ţ a ci a fost pildă
de economic, d a r gravele a f i r m a t u l u i te­
legrafice au revoltat-o a t â t de m u l t încât
a p r o v o c a t o a d e v ă r a t ă î n t r u n i r e a cunoş­
tinţelor d-sale din Buzău cu care prilej a
ţinut să înfiereze aşa cum se cuvine, pc
p ă c ă t o s u l de ginere. Ce n'a spus coana
Zinca despre ginerele ei ? Ce n ' a p u t u i
să spuie această m a m ă ideală şi soacră
infernală ? Ce n'a i m a g i n a t ? Logica d-sale
infailibilă a mers p â n ă acolo încât şi-a
f o r m u l a t cam în acest fel concluziiinca :
..Chiar d a c ă fie mea Par fi omorît
pe
Mişu şi tot n'ar fi a v u t d r e p t p ă c ă t o s u l
să-mi dea o t e l e g r a m ă ca asta".
T r e b u i e să recunoaştem că în acest caz.
intr'ude'văr ginerele d-nei nici n ' a r fi tre­
buit, nici n ' a r mai fi p u t u t , telegrafia la
Buzău. D a r r a ţ i o n a m e n t u l d-salc e p r e a
personal şi subiectiv ca să se oprească la
asemenea m ă r u n ţ i ş u r i şi h o t ă r î rea d-sale
a fost l u a t ă : ..Plec la
Râmnicu-Vâlcea
să-mi scot fata din ghiarclc parastasului"...
C o a n a Zinca n u m e a . . p a o i s t a ş " pe ginerele
d-sale, fiindcă pe când era copil fusese
crescut î n t r ' o m ă n ă s t i r e catolică. P r e o a rativele au î n c e n u t r a p i d e şi jalnice. A lă­
sat b a l t a şi făina, şi z a h ă r u l si coşurile
cu ouă şi şuncile şi toate celelalte p r o -
EŞITĂ
a f a r ă . î n g e n u c h i a t ă pe
prispă.
I r i n a o c a u t ă cu p r i v i r e a .
î n t r ' U N coif.
d u p ă cercevea, v â r â t ă , cât a p u t u t . Î N N I ­
sip, v r a b i a zăcea ca'nfr'o a l b i u ţ ă . I-a cio­
cănii în geam, d a r nu s'a mişcat.
I z b u c n i in odae, f u r t u n ă :
— Dudue, a MURIT...
I N cerdac, Î N b a i a de soare, Trina tine 'n
mâni t r u p ş o r u l rece, mai rece ca a t u n c i
când l'a găsit la f â n t â n ă .
Ş I plânge....
Hange.... Ş I mi p o a t e i n g ă i m n o v o r b ă . . .
P a r c ă ţine ' N m â n i i n i m a E I . viaţa E I . . .
A d o u a zi, când D u d u i a strigă servitoa­
rea, nu r ă s p u n s e nimeni.
I r i n a plecase în larg, d u p ă soare, d u p ă
mireazma proaspătă a pământului, după
л â n t u l primăverei....
D . IOV.
Soroca
vizii dc Paşte, şi-a înghesuit lucrurile îu
d o u ă g e a m ă n t ă n a ş e şi s'a dus la gară.
G a r a din Buzău nu e desigur cea mai
p r o a s t ă g a r ă din România, d a r a r e o ca­
racteristică specială de tristeţe pc care nu
o are a p r o a p e ,'iici oaltă gară. Atmosfera
aceasta reuşi s'o i n d i s p u n ă şi mai mult pc
c o a n a Zinca, mai ales că nici în salonul
de a ş t e p t a r e , nici în r e s t a u r a n t u l gării nu
găsii pc nimeni cunoscut, c ă r u i a să-i poa­
tă c o m u n i c a c o n d a m n a b i l a p u r t a r e a gi­
nerelui.
C â n d t r e n u l a sosit în gară. C o a n a Zin­
ca s'a repezit spre u n c o m p a r t i m e n t
de
clasa Il-a, s'a certat un pic cu h a m a l u l
pentru bacşiş si s'a aşezat lângă fereastră.
In c o m p a r t i m e n t nimeni. In ziua de Paşte
p e r s o n a l u l C ă i l o r ferate nu poale conta pe
altă clientelă decât pe aceea a soacrelor
u â s d r ă v a n e . Ce să facă c o a n a Zinca ? Cu
cine să stea de vorbă ? A î n c e r c a t şi d-ei
să lege o conversaţie cu c o n d u c t o r u l de
tren, d a r acesta, impasibil p e n t r u revol­
tele sufleteşti ale m a m e i soacre, a s a l u t a t
rece şi a închis uşa c o m p a r t i m e n t u l u i . Şi
ce încet m e r g e a trenul !
In sfârşit, cu chiu cu vai,' a a j u n s la
Ploeşti şi acolo î n t â m p l a r e a , sau D u m n e ­
zeu, a d a t Coanei Zinca un t o v a r ă ş dc
călătorie : un nepot al cuscrului mătuşii
moaşei socrului nevestii din p r i m a căsă­
torie a lui C o n u Grigore, fostul coleg de
şcoală al b ă r b a t u l u i Coanei Zinca. Şi cum
c o a n a Zinca a v e a v e n e r a ţ i a legăturilor de
familie,' a î n t â m p i n a t pe acest colateral
tot aşa de r u d ă cu d-ei ca şi d-ta citito­
rule, care citeşti aceste r â n d u r i , ca pe pro­
p r i u l ei copil. In m a i p u ţ i n dc d o u ă mi­
n u t e şi-a a d u s a m i n t e dc n u m e l e lui, de
p o j a r u l de care a suferit când avea şapte
anişori, dc c ă ţ e a u a vecinului care-1 m u ş ­
case dc picior c â n d era în clasa l l l - a pri­
m a r ă , (ie caişii din c u r t e a lui E u n d u l e a
pc care t o v a i ă s u ! de a c u m le fura cu o
r a r ă abilitate, pe când avea II ani,
de
ş a p c a liceanului, de cele două p a h a r e spar­
te în b u c ă t ă r i a lui Nenea Tase, în sfârşit
de toate antecedentele posibile şi imposi­
bile ale t â n ă r u l u i din c o m p a r t i m e n t , care
r ă s p u n d e a la modestul n u m e dc Ion Tonescu şi pc care C o a n a Zinca îl boteză
p r o m p t : ,.Nollu".
Bine înţeles, p r i m u l p u n c t a d u s în dis­
cuţie a fost t e l e g r a m a pe care vagul ne­
pot o r e p r o b ă cu t o a t ă î n d â r j i r e a ca să
nu contrazică pe C o a n a Zinca.
(^ând trenul a j u n s e la Bucureşti, C o a n a
Zinca începuse deja să aibă p e n t r u Nclu
o afecţiune deosebită aşa că hotărî să ple­
ce î m p r e u n ă ca să facă o raită prin C a ­
pitală p â n ă ce vor lua t r e n u l s p i c R â m ­
nicu-Vâlcea. I m a g i n a t i v ă
şi
fantezistă.
C o a n a Zinca se uita la Nclu şi surfldca
m u l ţ u m i t ă . Soarele dulce de p r i m ă v a r ă o
î m b u n a s e . Îşi uitase chiar m â n i a c o n t r a
ginerelui, ba uitase aşa de m u l t de el în
cât se gândi să d e s c h i d ă v o r b a cu Nelu
despre fiica d-nei fiindcă.... p o a t e . . . de ce
nu... s'o ia el de nevastă....
lonescu, care p ă r e a foarte uluit de aceste
p r o p u n e r i n e a ş t e p t a t e , o lăsa să înţeleagă
cc vrea şi cât vrea. Peste două ceasuri,
l u a r ă t r e n u l spre R â m n i c
Se î n o p t a s c .
C o a n a Zinca consumă vreo două b r â n zoaice. oferi lui Nein tiei. se înveli en un
t a r t a n şi a d o r m i . Nelu a d o r m i .şi el îni r e b â n d u - s e d a c ă î n t r ' a d e v ă r sc duce la
R â m n i c u - V â l c e a să-şi .(vadă familia;
ca să se î n s o a r e . Dtipe m u l t e ore dej
cin şi de p u f ă i a l ă , t r e n u l i n t r ă în s
în orăşelul în care C o a n a Zinca tu
să-şi î m b r ă ţ i ş e z e şi să-şi salveze fatt
peron, M a r i n a r ă veselă şi sprintenă, 1
intru î n t â m p i n a r e a mamei
sale. C
Zinca s c ă p ă o l a c r i m ă de bucurie. Q
lături dc Marioara,
d-neaei văzu I
Mişu şi la a c e a s t ă s u r p r i z ă ,înecă i
crimă de necaz. Se u i t ă spre Nelu şi
ca acesta să fi c e r u t vreo încurajări
crezu obligată să-i d e c l a r e : .,Nu-ţi
frică, maică, c h i a r dacă s'au împăcţ
tot o divorţez, O divorţez şi ţi-o dl
de nevastă. Scoborî din vagon, îşi s
fata pe a m â n d o i obrajii şi când Щ
să-i s ă r u t e şi el m â n a , a p r o a p e că-iit
se spatele.
— Nici nu v r e a u să stau de vprl
duuMteata.
— De cc m a m ă s o a c r ă ? Christos
viat ! Vino dc mă s ă r u t ă !
— A d e v ă r a t a înviat, d a r nu te cui
— D a r ce e p a r a p o n u l ăsta pe n
In loc să m ă săruţi că i-am spus Mt
iei să-ţi g ă t e a s c ă tot ce-ţi place dura
că ţi-a făcut p a s c ă şi mici fript |J
ceste ? Cc ai cu mine, m a m ă SOACRA
— Auzi, cc a m cu dumnealui, îl
Marioara ce s p u n e ? ! Se face cănuşţ
telegramă
— Ba ştie m a m ă , că el ţi-a dat-Q
v r u t să-ţi facem o b u c u r i e de Paşte.
— B u c u r i e ? Asta se chiamă bucJ
Se vede t r e a b a c'ai u i t a t ce ai scrii
telegramă.
— Ba dc loc, a m scris doar atât;,
rioara luat c â m p i i , vino imediat".
— Ei şi asta, î n s e a m n ă bine? Dupâl
permiţi să vorbeşti cu astfel de cuvin
odorul tuen, vrei să-ţi mai dau buna a
— Cc c u v i n t e m a m ă , zău că nute
cep nici cu. Din economiile pe careI
făcut am c u m p ă r a t c â m p i i din dosi
voiului şi Mişu ţi-a telegrafiat cai
b u c u r i şi d-ta şi să faci Pastele cu m
— Л. aşa... vasă zică nu a vrut)
— Vezi d a c ă ţi-e g â n d u l la rele, i
soacră. Am c u m p ă r a t 30 de pogoane
câmpii ăia frumoşi pe u n d e îţi plăci
d u m i t a l e să te plimbi. Ei, haide vii
mă s ă r u t ă !
— Să te s ă r u t , cc să fac, măcar ci
trebui.
— D e cc m a m ă ?
— C u m de c c ? F i i n d c ă cu în Ü
ăsta ini-atu făcut toate socotelile ji
a m venit cu Nclu, care voiam să ji-l
de b ă r b a t , Marioaro. Nu aşa Nelule
C o a n a Zinca se u i t ă j u r împrejur si
i r a i descoperi p r o b l e m a t i c u l ginere,
băiat serios, se silise într'o birje
dusese spre casa p ă r i n t e a s c ă .
UNIVERSUL
LITERAR.
-
29Л
I L I N C A
de LT. PAUL EPUREAJNU
Cum te laşi în spre Bucureşti delà Afuj-Haţi in jos, p e şoseaua care se ţine d r e a p ЩІІ înainte ca o fâşie de p â n z ă de in î n Itinsă la soare, v e n e a u î n t r ' u n a h i u r g dc
tAprilie i(L a n u l 1821, doi c ă l ă t o r i încovoliaţi in şei şi l e g ă n a ţ i în p a s u l domol
al
Scailor obosiţi. E r a u t ă c u ţ i şi g â n d i t o r i .
Unul din ei rupse t ă c e r e a
— Radule, am jievoe de-o iscoadă deş­
teaptă şi gata la sacrificiu.
— Măria Ta, p o a t e să a l e a g ă u n u l din
Rloţi căpitanii : cinci toţi s u n t e m g a t a penika Măria Ta.
Domnul T u d o r z â m b i .
— Nu, R a d u l e ; nu m ă îndoesc de voi,
[căpitanii mei ; d a r v r e a u să cunosc suflef'tnl Eteriei Greceşti, aşa c u m nu este el
tiu afară ; v r e a u să aflu tainele inimei ale
j celui mai n e î n s e m n a t
soldat al Eteriei,
^ căci numai acela nu p o a t e a s c u n d e flăcă­
rile nemulţumirilor ce-1 a r d . P e n t r u acea|sla îmi t r e b u e ş t e
o femeie, o r o m â n c ă ,
; care să fie aşa c u m sunt ele n ă s c u t e , iar
^гш făcute : î n ţ e l e g ă t o a r e , s u p u s ă , r ă b d ă ­
toare, şi cu sufletul la p ă m â n t u l ei, şi cu
• dragostea Ia N e a m u l ei.
. ?
Ia vezi: îmi trebueşte astă seară o fc'••meie isteaţă.
. Radu gândea.
Noaptea îşi lăsa u m b r e l e ei tot m a i dese;
călătorii îşi u r m a u d r u m u l t ă c u ţ i . î n t r ' u n
târziu ajunse la m a r g i n e a Colentinei. U n
slrigăt p u t e r n i c îi opri.
— Stă ă-ă-ă-ă-i !
_ ?.
— Cinei !
— Oameni b u n i .
— Cuvântul ?
— Oltu.
Străjerii deschise b a r i e r a de lemn şi cei
doi călători se a f u n d a r ă în c â m p u l plin
j lie corturi soldăţeşti. D e s c ă l e c a r ă în f a ţ a
celui mai m a r e cort care e r a păzit de doi
\ oşteni î m b r ă c a ţ i în p o r t oltenesc. Un oş­
tean sări la cai, î n g e n u n c h e şi-ajută ce­
lor doi să se scoboáre.
— Hai la mine. R a d u l e !
— Vin, M ă r i a Ta.
Intrară în cort. Un soldat r ă s ă r i t ca din
, piim.int. ajută celor doi călători să-şi scoa­
lă cişmele de iuft pline de noroi.
Apoi D o m n u l se întinse pe laviţa acope­
rită cu c h i l i m u r i l u c r a t e în ţ e s ă t u r ă ol­
tenească şi-şi puse m â i n i l e c ă p ă t â i .
— Aşa R a d u l e , g â n d e ş t e - t e la vreo fe­
meiuşcă delea dc se ţin d u p e noi, şi vezi
carc-i mai de n ă d e j d e .
4
?_
— E grea î n c e r c a r e a , d a r şi n u m e l e ei se
ia săpa îu inimile t u t u r o r Românilor.
_
?,
— înţelegi tu, c iscoada care va d a v i a ţ ă
san iroarte muneci n o a s t r e p e n t r u n ă p ă s ­
tuitul R o m â n .
_ ?.
— Hei ! Ce crezi R a d u l e ?
— Apoi, Măria Ta, să am p l e c ă c i u n e ,
l'am gândit si m.'am r ă s g â n d i t . Eu
am
Ies-o d u p ă g â n d u r i l e mele şi d u p ă treminţa Măriei Tale. D a c ă Măria T a bine
Voeşte a-ir,i d a a s c u l t a r e c h i a r în astă sen­
ară copila mea Tlinca, frumoasă cum nu
sunt multe si vioaie cum nu sunt toate,
cn sufletul b ă t â n d a b ă i a t mai mult decât
jf fală. femec ce loveşte p a s ă r e a din sbor
ţa flinta, sare m u r g u l pe deşelatc şi trece
Oltul dând înuot mai abitir ca un P a n d u r ,
Uacă Măria T a o primeşte, io p ă r i n t e l e ci.
o d a u D o m n u l u i Meu s'o încerce în p r i ­
mejdii grele, aşa c u m e î n c e r c a t ă b i a t a
ţară.
R a d u r ă m a s e smerit.
Îşi c u n o ş t e a el p u i u l lui de fata, şi t a r e
ar fi v r u t s ă i p r i m e a s c ă D o m n u l sfatul
lui şi isteţimea ei. D o m n u l T u d o r , D o m n u l
P a n d u r i l o r de pe Jii şi Olt, deschise la
î n c e p u t ochii m a r i n e d u m e r i ţ i , apoi
îşi
)ăsă genele lui negre şi dese să-i î n c h i d ă
l u m i n a ochilor.
Ilinca !
B ă e t i i i u l cu chip de fată. Bujor, Bujo­
rel, c u m îi s p u n e a el, D o m n u l şi S t ă p â ­
nul ci. O vedea cu ochii ei negri ca m u r a ,
cu faţa î m b u j o r a t ă şi cu cozile pe spate,
cum se c l ă t i n a de p l ă c e r e că el, D o m n u l
Tu.lor o lua încet de b ă r b i e şi-o c h i n u i a
spunându-i râzînd :
— Ilinco, llinco : cu te-as face un P a n ­
dur, llinco nu nevastă la gospodărie.
Sau în alte zile când D o m n u l venea la
ei să bea c a f e a u a în c e a r d a c u l de vară,
de u n d e se vedea c r e a s t a m u n ţ i l o r în spre
unguri :
— llinco, ţie-ţi t r e b u e b ă r b a t de m u n t e
llinco. cu pieptul dc s t â n c ă şi cu ochiul
de v u l t u r llinco.... şi ochii ei se a c o p e r e a u
eu genele ei lungi şi negre, şi obrajii i se
aprindeau.
— Te-ai a p r i n s Bujor, Bujorel ?
Ochii D o m n u l u i se a p r i n s e r ă şi ei.
— Ei bine, Radule, nu se p o a t e o p o t r i ­
veală mai nimerită. Şi eu mă g â n d e a m la
Ilinca ta, d a r mi-cra t e a m ă de tine, p ă ­
rintele ei.
?
— Nu-i lucru uşor sa te a v â n ţ i tu, fe­
meie t â n ă ' ă în ini jlocul bestiilor de oa­
meni. ...
— - <.
— Ş'apoi 1 linca (i-c d r a g ă R a d u l e . E cea
mai mică d i n t r e fiicele ialc .şi s i n g u r a care
a r ă m a s in casa 11.
_ ?.
— Nu ţi-c greu, R a d u l e
_.
Aristia P o i u c i c u îşi lăsă oamenii în r e p a u s
şi plecă d u p ă ea.
— O ! fromoşica f ă t u ţ a ; ţe d u ţ i în sa­
cul d i a s p a t e ?
Ţ i g ă n c u ş a îl privi vicleană î n t o r c â n d ti­
chii a vino ncoacc.
— Urzici, A r h o n d e ofi(er.
— Urziţi ? A m a t r e b u e ş t e şi la mini ur­
ziţi bre f ă t a t a , eu mi-ţi plăteşte bini.
Şi Aristia privi fata în a l b u l ochilor. O
d o r i n ţ ă p ă t i m a ş e j u c a în fulgerilc lor.
— Vini cu mini ! şi Aristia o l u ă î n a ­
inte şi ţ i g ă n c u ş a d u p ă el. T r e c u r ă p r i n
târg. ocoli t u r n u l de foc şi o l u a r ă la d r e a p ­
ta. S j o p r i r ă în f a ţ a unei casc cu p r i s p ă
ţi u r c a r ă sus
— Y'ini iţi ' a t u ţ a şi p u n e uizifili în ca­
mera asta.
f i g ă n c i ş a intră şi Aristia închise
uşa
ciupâ ea cu ivorul Se repezi la ea ca un
scos din m i n ţ i .
— A m a fromoşica f a t u ţ ă . ochişorii tăi,
t i u p i i s o r u l t ă u m'a fermecat.
p.
— Ama....
— Înapoi ! A r h o n d e ofiţer, î n a p o i !
Şi ţigăncuşa îşi scoase b i s m a u a de pe
cap şi îi vorbi îu cea mai c u r a t ă grecea­
scă.
— A r h o n d e ofiţer, nu sunt ţigancă ; sunt
R o m â n c ă de ueain, d a r mi-s d r a g i ofiţerii
Eteriei şi m a n i î m b r ă c a t aşa în h a i n e de
ţigancă ca să-i pot vedea mai bine.
Arisfia î n m ă r m u r i s e .
— I e r t a r e D o a m n ă , i e r t a r e . Eu v ' a m luat
d r e p t ce v'am v ă z u t ; clar... totuşi f r u m u ­
seţea d o m n i e i - v o a s t r e mă a t r a g e şi
voi
face tot ce-mi va sta în p u t i n ţ ă să vă fiu
plăcut.
Ţ i g ă n c u ş a se u i t ă galeş Ia el.
— O ! N u t r e b u e să faci m u l t e p e n t r u
mine.... Să a d u c i m â n c ă r i şt b ă u t i u i şi să
p e t r e з т ziua de azi n u m a i noi a m â n d o i .
Aristia crezu că visează.
— O h ! K e r a - m u , totul este la picioarele
domuiei-voastre.
?.
— H a i să c ă u t ă m a l t ă fem»ie !
Radu zâmbi.
— D a c ă e voia Măriei Tale, c ă u t a - v o m
si alta, dai- eu t a r e m'aşi Înăl(a să p o a t ă
Ilinca să ne ridice îu slăvi tic toţi ai ei.
Nu mi-e t e a m ă Măria Ta. Eu nu o ştiu
fată, cu o ţiu băiat. Şi dacă D o m n u l meu
cere sufletul t a t ă l u i , apoi sufletul copilu­
lui e ca şi al lui tătă-so. Ş'apoi d a c ă o fi,
s'o fi să p i a r ă , mai b i n e să piară p e n t r u
T a r ă decât să p i a r ă cu mâinile în sân Mă­
ria T a , ea nu-i nimic, noi suntem binele
şi r ă u l T a r e i . T r ă i m noi, t r ă e ş t e ţ a r a , m u ­
rim noi, m o a r e ţ a r a . Las-o M ă r i a T a să se
ducă acolo u n d e este p r i m e j d i a . Ea nu ştie
ce este p r i m e j d i a , ş-apoi este a t â t dc isteaţă,
i n c â i Eteriştii, oameni cari s'au î n f l ă c ă r a t
p e n t r u o cauză, d a r care nu au d a t ochii
cu focul, cu greu ar p u t e a - o j u c a
după
voia lor.
Se ridică în picioare. S.dn'a rusească ce-o
p u r t a la b r â u , străluci în l u m i n a opaiţului
î n t u n e c a t . F a ţ a lui era l u m i n a t ă , ochii Iui
erau aprinşi
I n t r ' o d i m i n e a ţ ă dc p r i m ă v a r ă ,
ostaşii
Eterici greceşti ce stăteau rezemaţi în flin­
tele lor lungi cu cremene pe c â m p u l de exerciţii din fata t â r g u l u i din a f a r ă , v ă z u r ă
t r e c â n d o ţ i g ă n c u ş e p l i n u ţ ă şi frumuşică
cu u n sac la s p i n a r e d u c â n d u - s e Ia t â r g .
Pe la c ă u t a t u l al doilea de encoş. ţigăn­
cuşa e r a la cortul D o m n u l u i T u d o r ,
—Măria Sa d o a r m e .
— T r e b u e să-i vorbesc a c u m : am» liber­
t a t e să vorbesc cu M ă r i a Sa ori c â n d .
P a n d u r u l s t ă t u pe g â n d u r i , apoi c h e m ă
pc ofiţerul c o m a u d a n t u l străjilor.
— O fetişcană cam ţ i g â n o a s ă v r e a să
vorbească n u m a i decât Măriei Sale ; zice
că ace voie să vie la M ă r i a Sa o r i c â n d .
— E Ilinca.
P e r d e a u a delà i n t r a r e a c o r t u l u i se ridică,
Ilinca i n t r ă şi se a r u n c ă Ia
picioarele
D o m n u l u i . Un p l â n s cu s u g h i ţ u r i o 'necă.
— M ă r i a Ta, ţi-c v i a ţ a 'n p r i m e j d i e . Că­
pitanii tăi te-au v â n d u t . Grecii îţi î n t i n d
cursa să te ucidă. Să nu te duci la ei. Mă­
ria Ta. Iţi vor a r ă t a voe b u n ă 'n faţă, şi-m
-pate îşi vor ascuţi iataganele...
D o m n u l T u d o r r ă m a s e g â n d i t o r . Ridică
pe Ilinca delà picioarele lui şi-o
privi
drept în ochi.
— llinco, c h i a r de m ' a r tăia m ă d u c .
D o m n u l Tudta' nu ştie ce este frica. D a c ă
eu şovăcsc, ce vor face C ă p i t a n i i mei, ce
or face P a n d u r i i mei ? Vor C ă p i t a n i i mei
să pier ? Să pier ; d a r din sângele meu
2Я6. -
UNIVERSUL
LITERAR
• •t *lr€iiii€il€ilc»
UMBERTO BISCOTTINI
d e IRINA C . I O N E S C U - S À N G E R
Ieşiserăm în g r u p , să a d m i r ă m — ca
fiecare ..roman", acel j o c de lumini, acea
o n d u l a t ă d a n t e l ă a p r i n s ă ce desemna mă­
reţia bisericii „Sau Piedro". cu cele două
p r i m i t o a r e colonade laterale. Ne î n d r e p ­
t a m a c u m spre ..Pincio", cel de al doilea
p u n c t de a t r a c ţ i e al mulţimii, căci de pe
î n n ă l ţ i m e a vestitului
deal î m p ă d u r i t cu
brazi, şi î m b ă l s ă m a t de t r a n d a f i r i şi por­
tocali ce nu rodesc, privirea-ti alunecă
pe luciul î n t u n e c a t al T i b r u l u i p â n ă de­
parte, către m i n u n e a i l u m i n a t ă . Şi, alte­
ori a t â t de liniştit, poeticul p a r c al P i n ciului foroftea de l u m e : unii suiau venind
dela ,,San P i e d r o " şi î n g r ă t n ă d i n d u - s e pe
b a l u s t r a d e l e de p i a t r ă sau la „Casinou".
să privească î n d e p ă r t a t u l c o n t u r iluminat,
nlţii coborau grăbiţi, să-1 vadă m a i de aproape.
I a r g r u p u l nostru,
reflectând
asupra
embelor aspecte, c ă u t a a c u m u n Ioc de
odihnă. Ne a ş e z a r ă m pe nişte bănci dc
p i a t r ă , s u b uriaşele
u m b r a r e ale acelor
pini m a r i t i m i
ce decorează
misteriosul
parc.
„Priviţi în f a t ă , - d r e p t , zise unul din noi,
si spuneţi ce-aţi văzut...
pp p
— „Pc mine mă a ş t e a p t ă acest soclu
gol"...
Vorben Umher Io Biscottini,
profesorul
de 2 0 de a n i . doctor în litere şi filozofie,
a u t o r u l d o c u m e n t a t u l u i studiu „L'Anim a
della .Corsicit"
(Bologna
1 9 2 8 ) lucrare
vor r ă s ă r i alţi T u d o r i , alti r ă s b u n ă t o r i
ai P o p o r u l u i Român.
_ ?.
— llineo. Zici că m â i n e nu \ o i mai f i ?
Hm !
_
?.
— Vino l â n g ă mine.
_ p.
— îlinco. uită-te în ochii mei. Ce-fi spun
fie a d â n c u r i l e lor ? Ce-fi vorbesc ţie lumi­
nile lor, şi ce ti-au vorbit t o t d e a u n a ? Nu
simţi c u m te pierd ochii mei în a d â n c u l
lor ? Nu simfi c u m te 'nconjoară p e tine
îlinco, flăcările lor
Ilinco, mi-ai fost
d r a g ă ca copilă, Tlinco mi-eşti d r a g ă ca
femee. Acum tu te-ai
î n ă l ţ a t Tlinco şi
mi-eşti d r a g ă ca R o m â n c ă .
Te-ai d a t în
m â n a bestiilor p e n t r u R o m â n i i t ă i , p e n t r u
Ţ a r a ta. Se vor î n c h i n a R o m â n i i p e n t r u
sufletele noastre, d a r nu te voi u i t a nicio­
dată, îlinco. femeie de R o m â n i d i n ţ i n u t u l
Oltului...
Cu l a c r ă m i c u r g â n d , s ă r u t ă D o m n u l obrajii şi fruntea Ilincăi.
«
P a n d u r i i c a r e - a u p r i b e g i t p r i n văile O l ­
tului d u p ă u c i d e r e a D o m n u l u i T u d o r , a
«nus că noaptea eşea d i n s p u m a apei un
glas de fecioară, ce î n g â n a o d a t ă cu v a ­
lurile O l t u l u i , jelind, cântecul D o m n u l u i
Tudor.
..Tudor, Tudor,
Tudoréi
Dragul mamei
voinicel...
'Locot. PAUL EPUREANU
dc u n m a r e interes spiritual pentru popo­
rul italian.
Tu fata noastră, în înşiruirea albă, den­
să şi uniformă a b u s t u r i l o r de m a r m o r ă
c e înfăţişează celebrităţi d i s p ă r u t e , e r a un
soclu gol. Şi toti g l u m i r ă m ,
protestând
zgomotos c o n t r a părerii profesorului Bis­
cottini, p r o p u n â n d u - n e reciproc p e n t r u oc u p a r e a locului vacant pe soclul a l b , apoi
sfârşirăm discuţia a n i m a t ă , d e c r e t â n d unanim şi a p r o a p e serios, că singurul indi­
cat pentru, o c u p a r e a acestui post liber prin­
tre celelalte celebrităţi ale Italiei, va fi
tot doctorul U m b e r t o Biscottini, d a r peste
o sută de ani...
v o r b i r ă m despre î n f ă ţ i ş a r e a tristă a b u s ­
turilor albe în î n t u n e r i c u l nopţilor liniş­
tite, a m i n t i r ă m , fiecare, c r â m p e i e din via­
ta unora, se p u s e p r o b l e m a ochilor lui P e ­
trarca, p o m e n i r ă m de L a u r a şi de n e m u ­
ritoarele sonete...
A l u n e c a r ă m în diferite domenii...
Era o a n i m a ţ i e şcolărească în glumele
noastre, al căror miez îl forma de obicei
câte o ideie l a n s a t ă de isteaţa vervă a doc­
torului Biscottini, a l ă t u r i de b o n o m i a so­
ţilor Tsopescu.
Umberto
Biscottini, directorul
impor­
tantei reviste : „II Giornale di polilica e di
letieratura"
(revistă care a î n c h i n a t n u ­
m ă r u l său din D e c e m b r i e , c . României), c
a u t o r d r a m a t i c , director general al şcoalelor streine, profesor... D a r să lăsăm ti­
tlurile şi să vorbim de om. El e un protec­
tor şi u n amabil î n d r u m ă t o r al R o m â n i l o r
aflafi în c a p i t a l a Ttaliei. Tnformafiuni b i ­
bliografice şi d r fot felul, adrese de scrii­
tori, legături cu editurile, orice fel de lă­
muriri în toate domeniile de a c t i v i t a t e in­
telectuală. U m b e r t o Biscottini le p u n e .
în m o d precis, cu multă gentileţe la înde­
m â n a celor ce au nevoo dc ele. cu a c e i
n a t u r a l e l e care te face n u m a i să nu te
simfi deloc î n c u r c a t oridecâteori te-ai a dresa lui. ci chiar să ai impresia că-1 cu­
noşti de când lumea, şi că el a r fi d a t o r
să-ti vie în ajutor cu vreo b u n ă v o i n ţ ă .
U m b e r t o Biscottini s'a născut în T o s c a n a ,
la Pistoia, în 2 0 Aprilie 1 9 0 1 . şi-a t e r m i n a t
studiile la Universitatea din Pisa. u n d e s'a
laureat în litere şi filozfie. a funcţionat ca
profesor cinci ani la liceul din Lucea p â n ă
când a fost c h e m a t la Roma, la Ministerul
afacerilor străine, u n d e lucrează şi în p r e ­
zent E fascist înfocat. A fost secretarul
p a r t i d u l u i naţionalist.
Suflet meditativ, el a s t u d i a t p r o b l e m e l e
literaturii şi ale filozofici în legă tură cu
marele m o m e n t istoric pe caro îl traver­
sează f tal ia de azi.
S u b acea a p a r e n t ă de tineresc ontimism
si lipsă de p r e o c u p ă r i . U m b e r t o Biscotini
a s c u n d e o n a t u r ă d c p r o f u n d cugetător,
mint:- c u p r i n z ă t o a r e de largi persocetive
în domeniile criticei şi istoriei Stilul său
e concis, plin de vervă şi de acel spirit
p ă t r u n z ă t o r cu r a f i n a t e ascunzişuri.
Acest precoce scriitor, în vârstă de abia
2 9 a n i . a r e deja t e r m i n a t e , n u m e r o a s e lu­
crări, p r i n t r e cari (menţionăm n u m a i pe
cele principale) :
Culegere de poezii comice,
Torino 1925.
Alfredo
Ariani, cugetător
şi artist (Pisa
1 9 2 4 ) , precursor al fascismului.
Asupra conceptualismului
artei la Tom•iiaseo, Pisa 1 9 2 4
Viaţa şi operile lui Cezar Balbo, I.hor­
im 1926.
L'anima della Corsica, l u c r a r e de o mare';
i m p o r t a n ţ ă , pentru vederile guvernului ac­
tual, despre care am m a i vorbit, Livorao;
'926.
li Facismo e Io St alo, Livorno. 1929, lu­
c r a r e ce va fi c u r â n d t i p ă r i t ă în limba
română in prezent, sunt în curs dc tipă­
rire (în t i m p u l lunci Martie, la Livorno,
e d i t u r a Cinsti) : Asupra
italianilăţii Daimaţiei, Livorno 1 9 2 9 .
Insula
Persică, note de călătorie prin;
( orsica.
In curs de p r e p a r a ţ i e :
Poeţii Renaşterii
(Cinsti. Livorno).
Masai mo d'az.eglio, (Le Monnier, editoré
l'irenze).
U m b e r t o Biscottini a fondat şi dirijează,
dola naşterea
revistei, i m p o r t a n t u l : П
G i o r n a l e di politica o di Letteraliira, în
c a r " a risipit multe i m p o r t a n t e articole,
unele a d e v ă r a t e studii, d u p ă c u m multe
articole le-a risipit prin ziarele şi revistele
italieneşti şi streine.
Profit de oeazitine şi do b u n a sa dispo­
ziţie şi-i p u n câteva î n t r e b ă r i a s u p r a ţării
noastre •
— C e credeţi despre R o m â n i a ?
El mă priveşte l a n g , s u r â d e şi-mi răs­
p u n d e cu a m a b i l i t a t e :
CE C R E D EU D E S P R E ROMÂNIA?
Nu e uşor s'o spui în două trei vorbe,
deoarece a t u n c i când vorbesc despre un
popor, m ' a m obişnuit să ţiu seamă de tim a n i t a t e a sa. adică de realitatea puterii
'-ale. şi do voinţa sa naţională, fără să mă
las furat
de a d e m e n i r e a sentimentului,
ceeace în cazul de faţă a r p u t e a fi de o
semnificaţie nu tocmai indiferentă pentru
Italia Modernă, care m a i m u l t ca oricând
simte azi g r e u t a t e a istoriei salo trecute.
Noi Italienii suntem si voim să rămâ­
nem prietenii Românilor, p c cari îi consi­
derăm ceva din noi. l ă s t a r i ai aceleiaşi ră­
dăcini, p l a n t a t ă în orient p e n t r u a înălţa
însăşi d r a p e l u l nostru, d a r tot astfel, pen­
tru noi. pentru existenta şi n u m e l e noastre
comune, am dori ca R o m â n i i să fie deo­
potrivă depozitari ai acestei trndiţhini şi
ai acestei m â n d r i i pc cari singuri astăzi
în E u r o p a le simţim ca u n d r e p t al nostru
şi pr> cari. deci, să ştie a le descurca din
eventualităţile politice, (cari o fac să surâdn uneori acelora
ce r e p r e z i n t ă încă
pentru R o m a e x c l u d e r e a d i n cercul divin
al s p i r i t u l u i ale c ă r u i stindarde
sunt denpururi
aquilele.
şi ai c ă r u i
apostoli
sunt legionarii).
D i n R o m a se vorbeşte as­
tăzi E u r o p e i c u v â n t u l unei noui civilizaţii
în numele Romei să s t r â n g e m astăzi mai
p u t e r n i c laufurile sângelui şi ale culturii:
vom culege î m p r e u n ă
roadele cele mai
bune.
UNIVERSUL
LITER M L
29?
criticei literarei
CONST. A R Q E Ş A N
fi ALEXANDRU BIBESCU :
«Ferdinand catolicul»
(Dramă în versuri, în 4 acte)
/Vom zice dela î n c e p u t : o fericită rewstituiic d r a m a t i c ă a u n u i a d i n t r e cele
ni sgiiduitoare m o m e n t e istorice. Titlul
№ tocmai potri\ it) ne-o s p u n e : sân te m
t шетеи lui Ferdinand
Catolicul
(în
eacăt amintim că. p e n t r u c o n ţ i n u t u l lu
rării de rare ne o c u p ă m , l-am fi- prefe­
ri pe acesta) pe vremea inchiziţiei s p a iole conduse
de îndeobşte
cunoscutul
lomaş T o r q u " m a d a .
D r a m a nc z u g r ă ţşte sfârşitul acestuia — ca o u r m a r e
(teptată, ca un act de d r e p t a t e (scena V,
Id. IV) ca o ispăşire a p u r t ă r i i lui i n u иле şi nechibzuite. D e u n s i n g u r lucru
è pare rău : de rolul r e d u s p e care toc­
ai Ferdinand C a t o l i c u l îl j o a c ă în aceat piesă. D i n cele ce ni se spus aici. îl ve­
rni evlavios şi destul de energic.
Ce păcat că uneori c p r e a absent.
Asa n u n c toată a t e n ţ i u n e a autorilor
ide asupra lui T o r q u e m a d a cu a c ă r u i a
»arte lucrurile se liniştesc. Ni se s p u n "
Bpre el că era un c r i m i n a l sadic, un
tafriinai ipocrit :
Ab, fata cea de Maur
.l-uluia de
frumoasă....
TORQUEMADA.
Şi perne moi şi fine,
Ce chiaină par ca n taină
cu mângâere
dulce
Sfioase două trupuri
ala­
iuri să se culce.
(insinuant)
Iar starila e bună...
N a t u r a l , că toate acestea se fac în n u ­
mele si la a d ă p o s t u l C i u c i i . D e fapt această voiniă este destul de a d â n c i t ă . Ast­
fel îl vedem c o n v i n g â n d pe rege de m a ­
i c a vinovăţie a lui Gomcz
(de c a r e dc
fapt nici el nu e r a prea convins), h o t ă lindu-i s i n g u r p e d e a p s a , b a chiar pregăiindu-se pentru tron :
Aşa ci mâine. însăşi In­
fanta, dopa
lege,
l'a denen: proscrisă...
iar
tronul pentru
Rege
tU'oine-o
jucărie.
fron
al nimănui
!
TOIÎQUEM \ D A .
Când ui" în
mâuă-un
Sceptru,
pot fine şi
pe al lui.
«u:
Pe fula cea de Maur
0 vreau, ciliar dacă
dânsa
pe mine nu mă orea.
(scrâşnind)
Un rug i^iens in piaţă
oa arde pentru
ea,
Da., orice 'mpolrioire
la
mine n'are
rost...
(hotă rît).
Un ruî (sacadat) '
Cel mai
năprasnic
din toate câte-au
fost
1 singura
răsplată...
Şi mai ios :
Dar tio iubesc... o vreau
doir, a mea cât mai
curând.
AUGUSTIN
Şi dispreţul lui pentru a d e v ă r a t u l con­
d u c ă t o r al ţării se vede în scena u r m ă ioare :
Biierica
nu poate din
parfén
nimănui
Un ordin să
primească..
în scena cu J u a n a :
S'a sfârşit !
pu tere n lume. nici Papa
cel
sfinţit
Nu poale să mai erte bles­
temul
pronunţat.
Nicio
d a r mai ales în scena cu regie (TU. 3) :
Vi Hernie sta pe fronu-i şi
lotuşi mantia
scos-a
Ca s'o lârască'n
târnă
pc drumul
spre
Canossa.
Jín urmă...
TOIIOUEMADA
(bestial)
Rugul.
Pofta de-a
o vedea
arzând...
încă :
Sa mergem, Augustine,
şi
noi spre mănăstire ;
fa-aşteaptă braţe albe
ii calde.. şi'n potire
Un Din spumos de Xeres....
ceti toarnă foc în vine.
Ce zici ?..
AUGUSTIN (cu bucurie)
Citm vrei,
stăpâne,...
sau îu scena XII, actul I I . Şi tot a t â t de
interesantă e Juana
î n replicele satirice
sau î n scena nebuniei. F o a r t e p u ţ i n relief
Cornez a c ă r u i a s a l v a r e n u e destul d e m o ­
tivată estetlceşte. p a r e m a i m u l t t r a s ă de
păr. I n e x i s t e n t ă regina. N a t u r a l că n u ne
g â n d i m Ia o a n a l i z ă a m ă n u n ţ i t ă a acestei
încercări care merita, desigur, m u l t m a i
m u l t ă solicitudine decât t ă c e r e a cu care
a fost p r i m i t ă .
Tn ce m ă priveşte voiu m a i a d ă o g a :
p l a n u l a r h i t e c t u r a l şi forma, uneori, mi­
n u n a t ă . C ă , din acest p u n c t de vedere, vor
fi şi unele s c ă p ă r i — n u e de m i r a r e : a u ­
torii (mai ales d. Bibescu) se găseşte, mi
se p a r e , î n faţa u n u i d e b u t . N u ne'ndoim
că, la o e v e n t u a l ă revizie, vor reuşi să le
ocolească fată din ce c a u z ă ne g r ă b i m să
le subliniem :
Ab,
VI'GÜSTEN.
(hi
Şi nu-s pe lume lacrimi să
prindă'n
boaba lor
Atâta suferinţă
şi-atât
amarnic
dor
O altă voinţă i n t e r e s a n t ă este aici aceea
i J u a n e i pe care o v e d e m suferind p e n ­
tru logodnicul ales. E p o a t e s i n g u r u l m o ­
ment d e factură r o m a n t i c ă această i u b i r e
nu tocmai c o n t u r a t ă şi totuşi a t â t de n e ­
fericită. L i r i s m u l , de a s t ă d a t ă . e evident
si v e r s u r i l e care, r a r e o r i , m a i p o t şchio­
păta, aici devin l u m i n o a s e şi sclipitoare ca
l a c r i m a . C i t ă m p a s a g î u l m a i ales p e n t r u
valoarea lui lirică •
Indură-te,
o tată — de sufletu-mi
ce moare I
Alâta am pe lume...
Sfi­
oasă ca o floare
Mi-a răsărit iubirea
atâ­
ta de
curată,
Că nu-i pe lume
cântec
s'o fi cântat
vreodată
nu-i uit nici
privi­
rea, nici ţipetele ei...
l a masa mea a l ă t u r i , in ca­
sa mea a stat...
Nu-mi sfărâma
nădejdea
ce-abia m a i mi-a rămas...
Nu-i vinovată
S p a n i a că nti-şi
au fura lor...
Nu pot sta două săbii î n t r ' o
aceiaş
teacă...
şi mai ales a b u z u l de sinereze dela p a g .
61—62 : graţie : ре-о-поа-re
şi
con-ştiin-fă:
pro-tec-ţia :
Sau forme d e d i n a i n t e de Alecsandri ca :
Ce gânduri
cu-a lor
oin liniştea să-ţi
valuri,
curme?
Şi. p e n t r u c a să fim compleţi, am fi do­
rit mai multă grife feehnică (îndeosebi u n
snaţiu mai vizibil î n t r e acte) ortografică
şi — d e cc nu — c h i a r la p u n c t u a ţ i e (în
special la vocativele a t â t de dese f ă r ă a fi
puse î n t r e virgule), m a i p u t i n ă i n t e r v e n ­
ţie a n u m e l u i m a r e l u i I n c h i z i t o r care dă
autorilor 1 0 — 1 " versuri, o u t i l i z a r e m a i
•umpănîtă a u n o r r i m e (aur—tezaur)
care
încep să devie s u p ă r ă t o a r e ,
restabilirea
fonetică
a numelui etnic d e Maur (nu
Maur) şi m a i m u l t ă a t e n ţ i u n e (dacă dra­
ma vrea să fie î n t r ' a d e v ă r istorică) p e n t r u
c u l o a r e a locală.
7
F tot eeiace se p o a t e s p u n e •— î n t r ' o analiză s u m a r ă , d a r obiectivă d e s p r e încer­
c a r e d-lor C. O r g e s a n şi Al. Bibescu cari
au păşit, fără îndoială, cu d r e p t u l în ge­
nul d r a m a t i c .
PAUL, I. P A P A D O P O L
298. — u n i v e r s e l
literar
A C T O R U L ŞI A R T A L U I
d e D n a LILLY B U L A N D R A
C u n o s c u t a a c t r i ţ ă d-na Lilly N. Bulan­
d r a a făcut să a p a r ă de c u r â n d u n ele­
gant volum cu titlul dc mai sus. C a r t e a
d-nei B u l a n d r a occidental t i p ă r i t ă şi scri­
să cu nerv şi cu c o m p e i i n ţ ă este o luci-are merituoasă, care umple a b i a u n gol
mic din i m e n s i t a t e a celui f ă r ă dc sfârşit
din această r a m u r ă .
La noi s'a scris foarte pufin în m a t e ­
rie de teatru, şi adesea s a u b ă t u t câmpii
fără rost şi mai m u l t îu chestiuni perso­
nale clin care să iasă în e v i d e n ţ ă în deo­
sebi p e r s o n a l i t a t e a a u t o r u l u i şi ьл ser­
vească interesele lui, de cât pe cele gene­
rale ale breaslei
Nimeni nu s'a g â n d i t la şcoala actoru­
lui. C o n s e r v a t o a r e l e gem. de elevii cari sta d a p ă la izvoarele unui biet curs abso­
lut e l e m e n t a r al
învăţării
meşteşugului
numai prin ceeace le a r a t ă maeştrii lor.
C ă r ţ i p r e a p u ţ i n e , d a c ă n u c h i a r de loc,
s'au
scris p e n t r u
ei. D c abia în ulti­
mul t i m p s a stabilit o p r o g r a m ă m a i se­
rioasă în care să se c u p r i n d ă şi s t u d i u l
t e a t r u l u i din toate t i m p u r i l e şi al litera­
turii d r a m a t i c e clasice şi actuale.
D a r cărţi româneşti nu s'au scris, nu e>istă c ă i ţ i cât de e l e m e n t a r e în care ele­
vii să înveţe c u m să-şi şlefuiască unele
calităţi, sau c u m să se d e z b a r e ele unele
defecte, cum să p r o n u n ţ e , c u m să-şi for­
meze o dicţiune b u n ă .
Această lacună o u m p l e d-na Lilly Bu­
l a n d r a , o distinsă şi t a l e n t a t ă
artista a
teatrului Naţional din C e r n ă u ţ i , u n d e e
şi profesoară la C o n s e r v a t o r .
Cu un spirit de observaţie c a r a c t e r i s t i c
actorilor de rasă, a j u t a t ă de o c u l t u r ă fru­
moasă şi dc e x p e r i e n ţ a unei vieţi de t e a t r u ,
d-na L. B u l a n d r a a <lat la iveală u n volum
pe cât de interesant, pc a t â t de neaşteptat.
Se ştie. pc a r t ă se întemeiază c u l t u r a şi
civilizaţia u n u i popor. D a r d i n t r e toate
artele, celei t e a t r a l e îi revine mai mult
misiunea dé a instrui şi a moraliza, s p u n e
d-na B u l a n d r a în p r i m u l capitol al c ă i ţ e i
sale.
S a r a h B e r n a r d c o m p a r a a r t a t e a t r a l ă cu
un a r c imens cu care geniul poeţilor a r u n ­
ca săgeţi b i n e f ă c ă t o a r e a s u p r a Societăţii
şi moralei. T e a t r u l d e ş t e a p t ă p a t r i o t i s m u l
adormit, biciuieşte neghiobiile şi a b u z u r i l e :
pe nesimţite face e d u c a ţ i a celor lipsiţi dc
c u l t u r ă , a ţ â ţ ă î n d r ă z n e a l a timizilor, susţi­
ne c r e d i n ţ a , dă s p e r a n ţ a şi ne invnfă mila".
Nu se poate o c a r a c t e r i z a r e іглі b u n ă
şi m a i minuţios şi d o c u m e n t a t e x p r i m a t ă
cum e a c e a s t a f o r m u l a t ă de m a r e a S a r a h .
Teatrul
nu are n u m a i
m e n i r e a de a
distra.
Pe lângă p a r t e a m o r a l ă care l a d i a z ă d i n
el cu a t â t a î m b e l ş u g a r e este de necontes­
tat faptul că p e n t r u mulţi şi în deosebi
p e n t r u cei mai lipsiţi de c u l t u r ă , t e a t r u l
"ste raza de l u m i n ă care-i călăuzeşte
în
bezna lor şi-i e d u c ă chiar.
D e aceea nu
trebue
să v e d e m în el
n u m a i p a r t e a distractivă : ci d i m p o t r i v ă
c-l este şi o m a r e şcoală la care se a d a p ă
şi cei lipsiţi de c u l t u r ă .
Piesele cu subiect eroic deşteaptă în su­
fletul poporului d o r i n ţ a de a fi la fel eu eI O U I clin piesă, — îi răscoleşte
sentimen­
tele de p a t r i o t i s m .
Plecând d u p ă repre­
zentaţie va d u c e cu el a m i n t i r e a celor pe­
trecute pc scenă şi prin exemplele văzute
va învăja să deosebească binele de răii.
Victor Hugo a zis : — „Nn t r e b u e ca
m u l ţ i m e a să iasă de la teatru
fără să
d u c ă cu ca c â t e v a noţiuni morale, austere
şi p r o f u n d e " .
D n a B u l a n d r a d u p ă ce ne dă e x e m p l e
inteligent alese din cei m a i m a r i preoţi
ai artei t e a t r a l e şi d u p ă ce a r a t ă calită­
ţile, îităscute ale u n u i actor p r e c u m .şi pe
acelea care se pot obţine p r i n studii, îşi
î m p a r t e cartea în mai m u l t e capitole în­
cepând cu Dicţiunea,
acea
însemnată
calitate a a c t o r u l u i , fără ele care celelalte
ori cât dc m a r i ar fi, se pierd şi nu mai
î n s e m n e a z ă nimic.
I a t ă cum. defineşte D-sa dicţiunea :
— „ O p r o n u n ţ a r e clară, o frazare corec­
tă şi o j u s t ă c a r a c t e r i z a r e a cuvintelor,
toate acestea calităţi formează o b u n ă dic­
ţiune.
Dicţiunea
este deci, a r t a de a vorbi
distinct, corect, expresiv şi p l ă c u t . O vor­
bire clară, corecta este folositoare nu nu­
m a i actorilor ci ori cui în v i a ţ ă . C â n d tul
orator, cu o dicţiune corectă vorbeşte, e
ascultat cu mai m u l t ă p l ă c e r e ; a v o c a t u l
convitige mai uşor ; profesorul e înţeles
m a i bine cie elevi ; m i l i t a r u l dă mai fru­
mos c o m a n d a .
D i c ţ i u n e a , s p u n e D-sa, e un lucru care
se poate d o b â n d i prin m u n c a pusă în serv iciul voinţei''! (Deşi cea mai b u n ă d i c ţ i u n e
nu-i cea f ă c u t ă ci aceea cu care te-a înzes­
trat n a t u r a . N. R.)
D u p ă ce a r a t ă că sunt trei feluri de dic­
ţiuni şi a n u m e : p r i m a corectă, a d o u a ex­
presivă şi a treia d i c ţ i u n e a ritmică; a u t o a ­
rea trece la alt capitol dc o i m p o r t a n ţ ă de­
osebită in c a r i e r a artistului : a r t a de al
— T r e b u e să înveţi să citeşti ca să
să vorbeşti, zice Legouvé
Există deci o a r t ă a cetitului.
F ă r ă îndoială. Actorul care citeşte M
i'jle greşit sc va obişnui cu intonaţii fi
va lucra pe nisip, uu va clădi, nu va
j u n g e la nimic.
Şi astfel c o n t i n u ă c a celelalte capi
ale volumului, d o c u m e n t â n d şi exemp
când, într'o l i m b ă r o m â n e a s c ă pe în|
sul t u t u r o r , î n t r e a g a p a r t e care cuprindl
de capitole, p u n â n d la p u n c t chestii!
Respiraţiei,
Vocea, Pauza,
Punctuaţiei
iiunea
expresivă,
Reprezentarea
mini
Privirea, Mimica, destul,
Atitudinea, f
cui, Sensibilitäten,
Puterea de exten
zare, Spiritul de observaţie,
ele.
Actorul
si arta lui este o carte 1»
E scrisă simplu şi fără p e n d a n t i s m , cu fu
cizelată şi corectă şi pe înţelesul tutui
Merită t o a t ă a t e n ţ i u n e a .
D-na BiilaB
si-a pus în e v i d e n ţ ă î n c ă o calitate:
b ă n u i t ă şi n e c u n o s c u t ă p â n ă acum
care m e r i t ă tonte laudele. Volumul e
ricit realizat bine d o c u m e n t a t , şi b
exemplificat încât se i m p u n e dcia
chiar şi actorilor versaţi cari tot mai
ceva ele î n v ă ţ a t din ea, şi în deosebii
vului de c o n s e r v a t o r şi tinerilor actori
căror calechism
t r e b u e să fie.
D a r cartea e atât de interesantă în
poate fi ele folos ori cui doreşte să sei
trăiască
G E O R G E
SCRIOŞTEANI
TEATRUL NAŢIONAL — CERNAU
î n c h i d e r e a
Cu piesa „Alt O m " dc Re y în t r a d u c e ­
rea lui H a r a l a m b I.eca T e a t r u l Nation il
lin C e r n ă u ţ i îşi î n c h i d e stagiunea.
Vor
mai u r m a şi alte spectacole d u p ă cum s'au
a n u n ţ a t , — dale în diferite scopuri dc bi­
nefacere : spectacole p e n t r u şomeuri, pen­
tru sinistraţi şi p e n t r u alte m u l t e categorii
sociale similare. Acest s u r p l u s ele activi­
tate denotă că t e a t r u l n a ţ i o n a l din Cer­
năuţi se complace într'o m u n c ă fără p r e ­
get pe car;-: de altfel a preconizat-o tot
anul şi care i-a a d u s roadele ce m a r c h e a ­
ză u n progres indiscutabil faţă de sta­
giunile anilor p r e c e d e n ţ i . D a r m u n c a de­
pusă în această direcţie a a v u t un a t r i ­
but tot pc a t â t ele i m p o r t a n t : p r i c e p e r e a
cu care a fost fixat repertoriul stagiunii.
M a reuşit să î m p a c e perfect necesitatea
de a r ă m â n e în c a d r u l p r e o c u p ă r i l o r de
p r o p a g a n d ă c u l t u r a l ă p e n t r u care e me­
nit orice t e a t r u naţional, cu exigenţele
unui p u b l i c care în p r i m u l r â n d plăteşte
p e n t r u ea să se distreze. D e a c e i a specta­
cole ca : Scrisoarea
pierdută,
Punctul
negru, Fracul, Prostul,
Palima
roşie, vor
r ă m â n e în sufletul ceinănţeiiilor ca fru­
moase şi n e u i t a t e a m i n t i r i .
Nu
putem
vorbi, însă, de aceste succese fără ca să
nu vorbim ele d-nul profesor B ă d ă r a n di­
rectorul t e a t r u l u i , — şi ele aceda care a
i'ost tot sufletul stagiunii : d-nul Mişu Eotiuo. Munca, priceperea, t e n a c i t a t e a şi vo­
inţa care s'au i m p u s c r e a t o a r e cu orice risc
din p a r t e a directorului de scenă — el-1
Misii I n t i m i , a d a t î n t o t d e a u n a spectacole
serios studiate, realizate cu u n a n s a m b l u
s t a g i u n e i
disciplinat în care elementele componenţii
simţeau fiecare la locul său. D-l Mişu F
tino, in toate piesele pe
care le-a p
în scenă şi în care a fost şi interpret
a d u s m u l t simţ al artei a d e v ă r a t e şi ol
t ă g ă d u i t ă distincţie, ceeace i-au atrasti
t ă d r a g o s t e a p u b l i c u l u i cernăiiţeaii ci
l-a s ă r b ă t o r i t . Secondat admirabil de i
lorii, - în frunte cu d-nii N. Bulad
Economii, Balaban, Aurelian, Moruzan
d-nele Annie C a p u s t i n , Lilly
BulanJ
\ n c a Balaban şi Ecatcrina Mironescu,o
si-au valorificat cu prisosinţă frumon
lor însuşiri d r a m a t i c e şi au muncit
r â v n ă şi dragoste, s'a reuşit să se dea)
blicaţiei o stagiune din cele mai mulţi»
mare.
ă
Se cuvin.", totodată, să relevam şi fall
Iul de comic al t â n ă r u l u i actor Gritj
VasiIiu care a/iitat ele c u l t u r a ce o pose
va face în t e a t r u carieră strălucită.
D a r toate acestea au fost aranjate
sprijinite cu suflet de a d e v ă r a t părinte
către cl-1 profesor
u n i v e r s i t a r Bădări
directorul t e a t r u l u i care, datorită gosj
dariei ci sale înţelepte, a a d u s atâtea I
b u n ă t ă ţ i r i dc ordin m o r a l şi materiali
Irului noştri! ele aci.
E U G E N LI TE AM
C e r n ă u ţ i . 18 April 9 5 0 .
UNIVERSUL
p I a ж ¥ • c
LITERAR.
- 299
a
EXPOZIŢIILE O. BRIESE ŞI R. HETTE
(GALERIILE REGINA MARIA)
de MIHAIL GH. CONSTANTINESCU
Pictorul O. BRIESE nu este necunoscut
publicului a m a t o r de a r t a frumosului plas­
tic. E a p a t r a o a r ă de c â n d
expune
în Bucureşti. Insă o m a n i f e s t a r e m a i in­
tensă a desvoltat în cetatea Moldovei —
z u l t a t u l unei m u n c i de i n t e n s i t a t e a p r e ­
ciabilă, a d c q u a t ă unei înţelegeri s u p e r i ­
oare
J o c u l m ă i e s t r u al u m b r e l o r ce se depla­
sează cu o u ş u r i n ţ ă r e m a r c a b i l ă , este bine
prins, r e d â n d v i a ţ a şi a n s a m b l u în : stradă
din Iaşi. poiana, peisaj de munte,
amurg
la margine
de sat, case în asfinţit,
casă
din mănăstire,
dealul verde, etc
Un c a r a c t e r esenţial şi de m a r e p r e ţ al
pictorului O. Briese, este p u t e r e a sa coloristică, ce r e d ă
o realitate atrăgătoare,
p r i v a t ă dc orice clemente de n a t u r ă me­
tafizică. Astfel, natură
moartă
(ghivece),
mac, ochiul
boului,
flori din
mănăstire,
mac roşu, trandafiri,
margarete
— precum
şi — turc cu ţigară, băt ânul
Izet,
Ileana,
copilul
de Turc, mamă cu copil,
ţigancă
sunt t r a t a t e cu o fineţe şi n a t u r a l e ţ e ce
î n c a d r e a z ă p e pictorul O. Bliese î n t r ' o at­
mosferă dc c o n t e m p l a t i v ă s e n i n ă t a t e pic­
turală.
r
Sculptorul R. IfETTE a d u c e ceva nou în
atmosfera încărcată a sculpturi prezente.
Ideia a n a l i z a t ă psihologiceştc sub toate
aspectele, r e p r e z i n t ă i m a g i n e a a d e v ă r u l u i
p e r p e t u u . D a c ă u n sculptor — ca şi un
pictor dealtfel — v a c ă u t a să redee par­
t i c u l a r i t ă ţ i subtile ale fanteziei lui, atunci
l u c r ă r i l e , îşi vor fi t r ă i t v i a ţ a d i n clipa
executări.
S c u l p t o r u l Hette î n ţ e l e g â n d acest l u c r u ,
a c ă u t a t să redea p e r p e t u u l . D e s i g u r că
a s u p r a acestui deziderat a i n f l u e n ţ a t şi
stilistica deosebită ce o posedă e x p o z a n
tul.
Astfel, vagabond
— o p u t e r n i c ă întru­
p a r e a e x p r e s i v i t ă ţ i i — filozof
grec şi
dansatoarea
cu castagnete
— d u p ă modes­
ta m e a p ă r e r e cele m a i interesante, —
i r a n s p i r ă acea înţelegere psihologică dc
iniortalitate, ce rezultă d i n t r ' o t r a t a r e p u ­
ţin d e c o r a t i v ă . însă s u p e r i o r înţeleasă.
Şcolarul,
schiţă
de nud, haine
vechi,
evreu adormit,
hamal, după
muncă
—
a t r ă g ă t o a r e p r i n a t i t u d i n e a lor — suzana,
turc făcându-şi
ţigara, tătăroaică,
salahor,
etc.... — i n t e r e s a n t e p r i n specificul i m p r e g ­
nat, confribuesc în m a r e p a r t e la califi­
carea superioarei facturi a s c u l p o r u l u i R.
Hette.
O. BRIESE : Flori
in Iaşi — c r e i n d d e l à 1910 u n p u t e r n i c
curent artistic, acolo u n d e se simţea ne­
voia de o p r i c e p e r e l a r g ă şi ele o p u t e r e
EXPOZIŢIILE
G. ŞTEFĂNESCU-AREPHY
D u p ă c â ( i \ a ani de o d i h n ă îl r e v ă d pc
pictorul A r e p h y în e x p o z i ţ i a sa d i n sala
Mozart.
A făcut frumoase şi v ă d i t e progrese în
m â n u i r e a pensulei şi ne a d u c e de astă
d a t ă l u c r ă r i la c a r i n u ne a ş t e p t a m . E r a
firesc să fie aşa. C i n e m u n c e ş t e a j u n g e să
se d e s ă v â r ş e a s c ă şi acest lucru ii poate
c o n s t a t a ori şi cine i-a vizitat expoziţia.
L u c r ă r i l e sale s u n t i n t e r e s a n t e şi prin
aceea că a r t i s t u l a e v o l u a t , m e r g â n d î n a ­
inte p e calea p r o g r e s u l u i şi şi-a î n b o g ă ţ i t
cunoştinţele s t u d i i n d în s t r ă i n ă t a t e . Lu­
crările pe cari le vedem azi în Sala Mo­
zart, se relevă p r i n p ă t r u n d e r e a psiholo­
gică,—printr'un desemn sigur şi cât m a i a
p r o a p c de r e a l i t a t e şi m a i ales p r i n ten­
d i n ţ a de a c ă u t a i z v o a r e noui de inspira­
ţie.
O. BRIESE : Copil
de muncă ce s'a e v i d e n ţ i a t în mai bine dc
16 expoziţii. A p r o a p e fiecare an, m a r c a un
progres, cc d e s f ă t a pc e x p o z a n t d a r şi pe
Ieşenii a t â t de sensibili îu faţa „ f r u m o ­
sului",
Expoziţia p r e z e n t ă , n u este decât
rc-
Artist il este u n modernist, u n înfocat
a d e p t al şcoalei noui, care c a u t ă să redea
nu a t â t frumosul, cât m a i ales simboliza­
rea unor realităţi p r i n s e în linii severe d a r
totuşi corecte. Aceasta se e v i d e n ţ i a z ă în :
pescarul,
floarea soarelui în grădină,
ve­
dere spre Berendeşli
(Argeş), p r e c u m şi îu
fotoliul verde şi câteva nature
moarte.
L u m i n a vibrează, aerul se simte, pers­
pectiva te farmecă, l a t ă trei l u c r u r i ce
se o b s e r v ă în toate p â n z e l e sale.
Această expoziţie este o m a n i f e s t a r e me­
r i t u o a s ă care se i m p u n e să fie v ă z u t ă .
I.
PANTAZI
In sala de j o s delà Mozart e x p u n e sculp­
t u r ă t â n ă r u l artist I. P a n t a z i .
D e l à î n c e p u t ţ i n e m să s p u n e m că sculp­
torul P a n t a z i este u n artist care calcă pe
d r u m u l cel d r e p t al artei şi să păzeşte de
ex age ră rile mode m c .
V i z i t â n d e x p o z i ţ i a a m a d m i r a t f ă r ă re­
zerve c â t e v a c a p e t e foarte expresive, a m
p r i v i t cu m u l t interes unele din baso-reliefurile pline dc a r m o n i e cari î n c â n t ă ochiul,
p r e c u m este „ L u p t a gladiatorilor", altele
cu subiect mitologic şi altele cu subiect
m i l i t a r p r e c u m şi „ostaşul r o m â n " care
r ă s a r e d â r z din mijlocul acestor l u c r ă r i
şi încheiem
cu• c o n s t a t a r e a că
tânărul
s c u l p t o r I. P a n t a z i , v a d a la iveală pe vi­
itor l u c r ă r i din ce în ce tot m a i intere
s â n t e ÎL a ş t e p t ă m .
D.
CASELLI
300. — U N I V E R S U L
LITERAR
Gcizefciri
B O A B E D E G R Â U e titlul unei l u m i ­
noase p u b l i c a t i o n ! r e d a c t a t e , din p a r t e a
„ D i r e c ţ i u n i i E d u c a ţ i e i p o p o r u l u i " , de d
Em. R u c u ţ ă . T i p ă r i t ă în condiţiuni tehni­
ce speciale — ea constituie — p r i n cli­
şeele de o c l a r i t a t e u i m i t o a r e , p r i n a r t i ­
colele de î n d r u m a r e şi cronici, o lectură
dintre cele mai instructive. N u m ă r u l a p ă ­
rut (Martie) ne a d u c e : d a r e a ' 3e seamă a
d-lui T. Bianti (Academia r o m â n ă şi biblio­
teca ei) — însoţită de 14 valoroase clişee
p r i n t r e care : m e m b r i i Societăţii a c a d e m i ­
ce r o m â n e la 1/13 Aug. 1867: o listă cu
.întâele d o n a ţ i i " o p a g i n ă din „psaltirea
v o r o n e ţ i a n ă " , un
d o c u m e n t dela
Petre
Şchiopul, din 28 Main 1570 în Iaşi, un m a ­
nuscris al lui F m i n e s c u , etc.
U r m e a z ă „Bucegii i a r n a " (eu 11 peisagii)
al d-lui Mihai Tlaret, preşedintele T n r i n e C l u b u l u i României.
D e s p r e ..statui é q u e s t r e " scrie sculptorul
Г. J a l e a (cu 9 clişee), iar d e s p r e „ C e t a t e a
Albă" (cu 8 clişee) d. Gr. Avakian.
Cei zece ani de e x p e r i e n ţ ă ai „Caselor
N a ţ i o n a l e " formează obiectul unei fuste
c a r a c t e r i z e a z ă din p a r t e a d-lui Jean Bart.
(9 clişee).
CUMPĂNA PĂRINTELUI TEODOR1T
se n u m e ş t e schifa m o n a r h i c ă p e care p r o ­
z a t o r u l G a l a G a l a c t i o n o p u b l i c ă în p r i ­
mul n u m ă r al rev. „Boabe de g r â u " . Ni se
zugrăveşte chinul
călugărului
Teodorii
care v r e a să facă — în acelas t i m p — d o u ă
f a p t e b u n e . M i n u n a t e — pasagiile descrip­
tive şi sensul m o r a l al operei...
FOARTE BOGATA
.cronică" a „Boa­
belor de g r â u " ne a d u c e preţioase înform a ţ i u n i d e s p r e : L i b r ă r i a de Stat, C u n o ş ­
tinţa de carte, biblioteca „ A s t r a " dela Bra­
şov, Asociaţia m o n d i a l ă p e n t r u e d u c a ţ i a
adulţilor, a n u a r u l mişcării c u l t u r a l e , şcoala
română dela Sofia, viafa s a t u l u i româ­
nesc, atlasul linguistic
il limbii r o m â n e ,
dicţionarul limbii r o m â n e , o expoziţie a
Românilor jngoslnvi. R o m a n i i din s t r ă i n ă ­
tate, l e g ă t u r i de c u l t u r ă î n t r e B u l g a r i şi
Români, R o m â n i a în noua enclielopedie
britanică. R o m â n i a l a Barcellona, l e g ă t u r i
cu fări vecine, o expoziţie a păcii, miş­
carea antialcoolică în R o m â n i a , p u b l i c a ţ i i
despre R o m â n i a în limbi străîne.
T
t r m e a z ă cronici speciale d e s p r e : t e a t r u ,
muzică, cinematograf, radio, turism, sport,
e d u c a ţ i e fizică, educaţia p o p o r u l u i la noi
şi în alte ţ ă r i .
O REVISTĂ L I T E R A R A p u b l i c ă studiul
unui s t i h u i t o r despre „poezia p u r ă " . I a t ă
un f r a g m e n t : „ D a r nu p e n t r u a discuta
noul în a r t ă scriem aici. Alţii, m a i î n m ă ­
s u r ă decât noi, an a b o r d a t , cu m a i m u l t ă
convingere, g r a n i ţ e l e cu p r o f u n d e l e ei r a ­
mificaţii : ale eticului, esteticului, etnicului
etc. t e r m i n â n d ln eoncluziuni de ordîn so­
cial sau p u r estetic".
î n t r e b ă m : se v a v a fi convins t â n ă r u l
confrate c ă — p r i n astfel de cercetări — va
p u t e a cuceri m a i c u r â n d P a r n a s u l ? E o
e r o a r e d e optică. î n t r u c â t n e p r i v e ş t e îl
sfătuim să lase altora „mai în m ă s u r ă "
această penibilă s a r c i n ă , iar d-sa să con­
fecţioneze ceva note de călătorie sau u n
j u r n a l s e n t i m e n t a l — l u c r ă r i l i t e r a r e ceva
m a i rentabile. Fireşte că - - î n a i n t e de
toate — e de t r e b u i n ţ ă să mai ia ceva leetinni de limbă r o m â n e a s c ă .
UN J U S T R A P O R T a s u p r a „integralisniului" (doctrina l i t e r a r ă a d-lui prof. M.
D r a g o m i r e s c u ) p u b l i c ă d. O. Şuluţiu în
„Viaţa l i t e r a r ă " (127). E un d o m e n i u p e n ­
tru care d-sa se p a r e mai bine pregătit.
DIN
SUMARUL
„Adeverului
literar"
'488) :
D e s p r e a r t a lui C a r a g i a l e de P a u l Zarifopol :
Amintiri despre Vlahnţă de G a l a G a ­
laction.
Vinuri b u n e de T. A g â r b i e e a n u .
B U L E T I N U L F E D E R A Ţ I E I c o r p u l u i di­
dactic (T, n.) pe Martie c u p r i n d e — d u p ă
prealabilele „ l ă m u r i r i " în l e g ă t u r ă cu ros­
tul acestui b u l e t i n — d a r e a de s e a m ă a
desbaterilor congresului din D e c , 1929,
d o c u m e n t e în l e g ă t u r ă cu constituirea fe­
deraţiei cum şi o
interesantă „chemare
pentru un ziar".
In „ E L E M E N T U L E S E N Ţ I A L IN A R T Ă "
d. Sabin Anca susţine că „ p r i n c i p i u l că­
lăuzitor de c a r e se c o n d u c e a r t a în rea
Uzarea tendinţei de a r m o n i z a r e este ade­
v ă r u l " : dc-aici deducţii că ea e morală
„prin însăşi a c e a s t ă t e n d i n ţ ă spre a d e v ă r şi
d r e p t a t e " . De-aici a p r o p i e r e a d i n t r e a r t ă
— p e d e o p a r t e — ştiinţă şi religie — pe de
alta. C o n f e r i n ţ a d-lui Anca este l ă m u r i ­
toare — fiind p r e s ă r a t ă cu n u m e r o a s e ca­
zuri concrete şi a p r o p i e r i p i l d u i t o a r e .
C O M E N T A R I I L E P O L I T I C E ale d-lui
Radu B u d i ş t e a n u dau
d o v a d ă de m u l t ă
m a t u r i t a t e , de un l a r g spirit de indepen­
denţă şi de p r i c e p u t ă î n d e m â n a r e stilis
lică. F i e c a r e n u m ă r trece în revistă eveni­
mentele i n t e r n e şi e x t e r n e politice. Tn nr.
2 se v o r b e ş t e frumos d e s p r e î n t r u n i r e a
oc. „Cultul Patriei".
u
I N „ v P E M E A L I T E R A R Ă " dela 10 Лprilie, d-nii T. Pillât şi O. W . Cisek p u b l i ­
că 2 t r a d u c e r i din G e o r g T r a k l . iar d. G.
Călinescu se p l â n g e de n e a j u n s u r i l e pe
care i le-a
p r o v o c a t meseria de critic.
D e m n ă de n o t a t este p o r n i r e a d-sale îm­
p o t r i v a „profesorilor de l i m b a r o m â n ă c a r i
îşi î n c h i p u e că, o d a t ă cu o r d i n u l de n u ­
mire, au c ă p ă t a t şi l u m i n i l e lui Aristarc".
Să a i b ă oare m a i m u l t d r e p t de a se ocu­
pa în d i r e c ţ i u n e a a c e a s t a — profesorii de
limba italiană ?
Şi î n c ă u n l u c r u : îmi a m i n t e s c de co­
legii a n u l u i î n t â i dela l i m b a r o m â n ă : ap r o a p e toţi — în tot c a z u l m a j o r i t a t e a co­
vârşitoare — î n c e p u s e r ă să fie cunoscuţi
şi în l i t e r a t u r ă . De-aici r e z u l t ă că : p r e d i ­
lecţiile l i t e r a r e îi î m p i n s e s e r ă spre limba
r o m â n ă , iar nu — c u m a r v r e a să creadă
d. G. Călinescu, — a c e a s t a s p r e l i t e r a t u r ă
A R E A P Ă R U T „ P o i a n a v i i t o a r e " —des­
p r e care a m m a i vorbit— cu acelaş entusiasm, cu aceeaş d r a g o s t e p e n t r u p ă t u r a
de jos şi p e n t r u s a t u l în care se editează
şi la a c ă r o r a î n ă l ţ a r e î n v ă ţ ă t o r u l L Ma-,
teescu, c o n d u c ă t o r u l şi r e d a c t o r u l foii, se
gândeşte a t â t de intens. C a z u l poate cons­
titui o pildă vie p e n t r u a ţ â ţ i tineri, şi în
special p e n t r u toţi î n v ă ţ ă t o r i i , roşi de vier­
mele politicii de p a r t i d sau de acela n\
afacerilor.
IN G R Ă D I N A Î N Z Ă P E Z I T Ă se numeşte
m ă n u n c h i u l de versuri pe c a r e îl publică
d-ra Florica R ă d u l e s c u . O m ă r t u r i s i m din
capul locului f a d m i r ă m
c u r a j u l acestei
a u t o a r e care t r e b u e să fie foarte tânără.
Dovezi : tinereţea care se d e s p r i n d e candid
din c r e d i n ţ a în v r a j a i u b i r i i - ^ d a r m a i ales
lipsurile de fond şi de f o r m ă de care aceasta „ g r ă d i n ă " dă p r o b e . F i r e ş t e că nu
găsim nicio realizare c o m p l e t ă — dar, ici
şi colo, î m p r ă ş t i a t e cu discreţie, unele ele­
mente de poezie. I n s p i r a ţ i a — în genere
melancolică — p r e s ă r a t ă , pe alocuri, cu
fragmente satirice sau n u m a i de cronică
r i m a t ă . (Divina simfonie, etc.). Autoarea
dă d o v a d ă de v ă d i t e î n c l i n a ţ i u n i muzicale
(Muzică). Mai fericite : In trenul
vieţii
Inalţă-te, Suflete, Sus şi simbolicul Vulcan.
l n e l e versuri e p i g r a m a t i c e ne fac să cre­
dem că — în aceste două direcţiuni —
a u t o a r e a a r a v e a d r e p t u l să m a i încerce.
T
Ş C O A L A S E C U N D A R Ă a p a r e la Craiova cu u r m ă t o a r e a p r o f e s i u n e de credin­
ţă : „organ de p u b l i c i t a t e
sincer $i pe
de-a ' n t r e e u l i n d e o e n d e n t c a r e a r porni
dela înşişi profesori şi de profesori susţi­
nut. C u p r i n d e un conios articol-studiu al
d-lui C. R ă d u l e s c u - M o t r u : „Scopul învă­
ţ ă m â n t u l u i s e c u n d a r " care este
precizat
prin : ..să dea elementele p r e g ă t i t e pen­
tru a fi isprăvite în î n v ă ţ ă m â n t u l sttpeîior". Dc-aici „ c e n t r u l interesului... îl con­
stitue i n d i v i d u a l i t a t e a şcolarului",
astfel
încât trezesc, în absolvenţii lor ..aptitu­
dini p e n t r u o m u n c ă de creaţie". Aceasta
însemnează că „scoală s e c u n d a r ă trebue
să p u n ă mai m u l t pref pe individualitatea
'devului decât pe valoarea cunoştinţelor".
D i n toate acestea rezultă ca specializarea,
nu c nevoe să se facă în liceu u n d e —totus
— not fi d e ş t e p t a t e a n u m i t e a p t i t u d i n i mai m u l t ..prin activitatea liberă a scoh
.•ului".
Li . . a n c h e t a " p r i v i t o a r e la reforma în­
v ă ţ ă m â n t u l u i s e e u n d n r r ă s p u n d d-nii: Tor­
so. Mehedinţi si C. R ă d u l e s c u - M o t r u . Tată
un p a s a t din r ă s p u n s u l celui de-al doilea:
c a r a c t e r i z a r e a si î n d r u m a r e a tineretului
cade în sarcina î n v ă ţ ă m â n t u l u i secundar"
Ceasul m i r a t u l u i h o t ă r î t o r nu p o a t e fi de
cât la sfârşitul u l t i m u l u i an de liceu, iar
tria rea t r e b u e s'o facă profesorii cari an
u r m ă r i t t i m p de 7 ani p o p u l a ţ i a unei scoa­
le". Tn alta ordine de idei — d. Al. Maren
face ri c o m p a r a ţ i e i n s t r u c t i v a î n t r e învîlţ ă m â n t u l limbii italiene în U n g a r i a şi la
noi.'
APe c o l a b o r ă r i : M. Marinescu (Programe
prea î n c ă r e n t e ) . G. Tomescu (Să ne organi­
zăm) : T. Dongorozi (însemnări) — cum
şi o bogată cronică de cărţi şi reviste.
U r ă m noului confrate v i a ţ ă l u n g ă si suc­
ces.
P. I. P.
UNIVERSUL
LITERAR.
— 301
literarei
o seama ile
cuvinte
i> c a z € • r
f.a începutul
secolului al XVlII-lea,
Pe­
tru, cel Mare, oizită Turnul cel rotund din
Copenhaga.
Regele Danemarcei,
Frederic
al
lV-lea,
care gazdimé
pe Petru, il urma in toate
excursiile. Ajunşi
la Turnul
cel
rotund,
cei doi suverani
se opriră un moment să
admire panorama
care se
desfăşura
în
faţa lor. Petru explica
lui Frideric
siste­
mul său in
politica.
— Doriţi Sire, spuse el deodată, să vă
dau o probă de câtă autoritate
mă bucur
eu fafä de supuşii mei ?
,Si fură să mai aştepte răspunsul lui Fre­
deric, fondatorul
monarhiei
ruseşti
făcu
semn unui cazac din suita sa şi
arătându-i
cu degetul abisul ce se deschidea
în faţa
hi lise :
— Sări ! !
Cazacul privi pe ţar, îl salută şi fără
nici o şovăire se aruncă în
prăpastie.
— Ce părere aveţi despre asta Sire ?
•puse Petru întorcându-se
către regele Da­
nemarcei. Aveţi printre supuşii Voştri un
antfel dt credincios ?
— liin fericire, nu ! zise
Frederic.
PĂŢANIA
Edinoii See, într'o familie,
discuta
cu
Tristan Bernard intre altele de
Academia
Franceză.
— M'am întrebat
întotdeauna
şi n'am
găsit răspunsul
pentru
ce d-ta
maestre
n'ai candidat
niciodată
la Academie !
— Dragă prietene,
spuse Tristan
Ber­
nard, ifi voi da eu răspunsul:
Costumul
de academician
costă prea mult : dacă nu
mă înşel vreo douzăcei de mii de franci !
Aşa că neavând
disponibilă
această su­
mă, aştept şi eu, să moară un
academician
de statura mea !
José Germain a scris o carte intitulată :
„Regele Cocoşilor"
care a fost tradusă
de
Soviete sub titlul : „Cocoşul".
José
Ger­
main a scris editorului
rus să-i trimită un
exemplar. Editorul
i-a răspuns •
— Regret că nu vă pot satisface
dorin­
ţa, de oarece sau epuizat
complect
zece
mii de cocoşi !
Un. rabin vorbeşte
de Dumnezeu
într'o
sinagogă. Printre altele spune că
Dumneгеи ne-a creat
perfecţi.
Printre credincioşii
ce-l ascultau, se afla
ч v.n cocoşat. La sfârşitul
slujbei,
coco­
ţatul se apropie de rabin şi cu un fon de
reproş îi spuse :
- Domnule
rabin eu cred că le înşeli
spunând ca Dumnezeu
ne-a creat
per­
fecţi.
Rabinul mirat de felul cum fusese
apos­
trofat, îl privi lung şi numai dupe
câteva
minute îşi dete seama că avea
dreptate.
•- De cinci minute
mă uit la tine şi
mi-ţi găsesc nici un defect fizic. Vezi deci
că eu am août dreptate
când am spus că
Dumnezeu ne-a creat
perfecţi.
caricatura zilei
D I S T R A T !
UNUI C A L A T O R F R A N C E /
IN S T A T E L E U N I T E
P ă ţ a n i a contelui i r a n c e z
Louis ele Ia
Bassetierè e d i n cele m a i neobişnuite. De
aceea o p o v e s t i m m a i la vale. F ă c â n d o
călătorie d e p l ă c e r e î n Statele-Unite s'a
pomenit a r e s t a t şi ţinut m a i m u l t e zile pe
insula Fllis de l â n g ă New-York, u n d e sunt
transportaţi imigranţii cărora marea re­
publică nu vrea să le d e a ospitalitate.
F a p t u l ca d o m n u l delà Bassetière era
u n u l d i n s t r ă n e p o ţ i i lui C h a r l e s de C a rollton, u n u l din s e m n a t a r i i D e c l a r a ţ i i de
I n d e p e n d e n ţ ă , n ' a fost un titlu valabil
p e n t r u a i m p r e s i o n a p e inspectorii de imi­
graţie cari 1 d e c l a r a r ă arestat. A t r e b u i t
i n t e r v e n ţ i a p e r s o n a l ă a uneia din rudee
contelui, vara sa Miss C o r n e l i a Briscoe,
la secretarul de stat dc la d e p a r t a m e n t u l
M u m i i p e n t r u ca a u t o r i t ă ţ i e să-1 libereze.
Ou m. a p u t u t fi luat d r e p t i m i g r a n t acest
c o l a b o r a t o r al u n u i a din intenieetorii Staiclor-Unite ? Pentru a înţelege confuzia
trebuie să s p u n e m că posturile a m e r i c a n e
sunt î m p ă n a t e cu inspectori delà serviciul
imigraţiei, cari n ' a u alt rol decât p e acea
de a descoperi un.... i m i g r a n t spre a-1 e x ­
pedia dc u n d e a venit, î n t r u c â t n u m ă r u l
dc e m i g r a n ţ i a d m i s în Statele-Unite c mult
mai mic ca n u m ă r u l celor ce vor să-şi
facă o situaţie în m a r e a republică. De
aceea mulţi i m i g r a n ţ i c a u t ă să se i n t r o d u c ă
în mod clandestin.
Miss Briscoe povesteşte că v ă r u l ei fu­
sese a t â t de s u r p r i n s de m o d u l c u m fusese
luat în p r i m i r e de inspectorii a m e r i c a n i
delà sosirea în a c e a s t ă ţ a r ă s t r ă i n ă , î n c â t
acestora Ic-a d a t i m e d i a t do b ă n u i t că
bogatul conte francez e r a în l e a l i t a t e un
i m i g r a n t şi un c ă l ă t o r venit să viziteze
şase luni America.
„Nu doriţi să vedeţi fabrica lui „ F o r d "
l a î n t r e b a t ca să-1 încerce unul d i n ins­
pectori. Contele c a r e auzise de rolul co­
vârşitor j u c a t d e F o r d î n o r g a n i z a r e a m u n ­
cii negreşit că a r ă s p u n s a f i r m a t i v .
„ D a c ă F o r d v ' a r oferi u n post b u n l'aţl
lua ?" a c o n t i n u a t m a i d e p a r t e
celălalt
inspector. Contele a r ă s p u n s s u r â z â n d că
o astfel d e p r o p u n e r e a r fi foarte intere­
santă. Atât le-a fost de a j u n s celor doi
inspectori a m e r i c a n i . C o n v i n ş i că a n p u s
m â n a p e î n c ă u n e m i g r a n t c l a n d e s t i n l'au
d e c l a r a i a r e s t a t , l u c r u r i l e reuşind ча se
descurce decât m u l t m a i t â r z i u .
LINDBERGH INAUGUREAZĂ
L I N I E "AERIANĂ
-- D o m n u l ia m a s a ?
— Dă-nii mai întâi o h a l b ă de bere :
aştept o d o a m n a .
Blondă sau n e a g r ă ?
— O h ! frumoasă, dar.... ce te intere­
sează p e d u m n e a t a ''.(Berliner Hl. Zeitung)
SOŢIE
IDEALA
— Ei, d r a g ă b ă r b a t e , fii a t e n t ! Iţi vei
rupe p a n t a l o n i i !
PIESE D E SCHIMB
O NOUA
Colonelul L i n d b e r g h a i n a u g u r a i S â m ­
b ă t ă o n o u ă linie p o ş t a l ă aerianU, î n t r e
New-York şi Buenos-Ayres.
F a i m o s u l a v i a t o r a pilotat u n h i d r o a vion S i k o r s k y de l a M i a m i Ia C r i s t o b a l d ,
o localitate din zona c a n a l u l u i P a n a m a ,
a v â n d p e b o r d î n c ă u n pilot şi u n o p e r a ­
tor d e r a d i o .
C o r e s p o n d e n ţ a a fost l u a t ă m a i d e p a r t e
de u n alt a v i o n care a c o n t i n u a t d r u m u l
spre S u d . P r i m u l t r a n s p o r t v a a j u n g e la
destinaţie m â i n e l a orele 4,30.
D i n c a u z a circulaţiei intense,
pietonii
sunt azi nevoiţi să p o a r t e şi ei piese de
nchimb.
(Judge — New-York)
302. — U N I V E R S U L
LITERAR
Pagini uitate
APOLON
PITIANUL
de AL. ODOBESCU
F e b u s Apolon şeztt l a locul s ă u d e naş­
tere, în i n s u l a Delos din mijlocul mărilor.
Pe t o t a n u l se a d u n a u acolo strănepoţii
b ă t r â n u l u i Ion, c a să-i facă j o c u r i şi ser­
b ă r i d i n a i n t e a t e m p l u l u i său. D a r când
crescu mai m a r e şi se î n t ă r i , . t â n ă r u l zeu,
cu p ă r u l d e fir. se simţi p o r n i t a s t r ă b a t e
l u m e a si a o limpezi dc iesmele î n t u n e r i c u ­
lui.
L u â n d cu sine lira lui d c aur, p e care
îi p l ă c e a a c â n t a , el m a i întâi sosi l a p r a ­
gul Olimpiilui. u n d e sta Zevs î n m ă r i r e a
lui, î n c o n j u r a t d e ceilali zei n e m u r i t o r i ;
acolo se p u s e a c â n t a , şi toţi îl a s c u l t a r ă ,
uimiţi d e plăcere. N o u ă fete ale lui Zevs,
toate meştere c â n t ă r e ţ e , Muzele, se a p u ­
cară şi ele a c â n t a c u viers dulce, ferici­
rile fără d e s e a m ă n ale zeilor n e m u r i t o r i ,
şi apoi nevoile şi necazurile bieţilor o a ­
meni m u r i t o r i , c a r i cu nici u n chip n u pot
scăpa nici de b ă t r â n e ţ e nici de m o a r t e .
A t u n c i celelalte zâne şi zeiţe ale Olim­
pului, Orele blajine, H a r i t e l e p l i n e de dal u r i , Ebe şi A r m o n i a , d e z m i e r d ă t o a r e a Afrodită şi voinica Artemis, sora lui Apolon,
se p r i n s e r ă îu h o r ă , şi p r i n t r e ele se ames­
t e c a r ă zeiescii flăcăi, Ares cel viteaz şi
E i m e s , carele ucisese pe negrul b a l a u r x\rgos, cel cu o s u t ă d e ochi. Astfel se p e ­
trecea t i m p u l î n O l i m p , c u j o c u r i , frumos
rânduite, cu cântări
frumos m ă s u r a t e ;
iar Zevs, î n a lui m ă r i r e , se b u c u r a din
suflet d e aşa m â n d r e serbări.
Lui Apolon însă îi a r d e a m a i c u s e a m ă
de a folosi p e m u r i t o r i c u v i r t u t e a s a d e
a-şi alege p e uscat u n locaş statornic, d e
u n d e s ă r ă s p â n d e a s c ă p r i n t r e o a m e n i lu­
mina p r e v e s t i t o a r e a oracolelor sale.
El se cobora de p r e O l i m p î n ţ a r a Pierici, l a cetatea Ilcos, şi p r e câm.pia Lelantei din insula Ëubei ; d a r nicăieri, p e
acolo, n u găsi loc p o t r i v i t p e n t r u t e m p l u l
său. Apoi s t r ă b ă t u apele s ă r a t e ale E m i pului şi, t r e c â n d p r i n
Micalesa şi p r i n
grasele p ă ş u n i ale Temusei, ajunse p e lo­
cul u n d e a v e a s ă fie Teba, cetatea c e a
sfinţită ; d a r nici aci n u voi s ă se oprea­
scă, fiindcă o a m e n i n u p ă t r u n s e s e î n c ă
în aceste locuri ; n u e r a u nici căi, nici po­
teci, ci n u m a i codri sălbatici.
El îşi u r m ă calea t o t î n a i n t e ; află p e
drum d u m b r a v a Onchestci unde păşteau
ergheliile d e c a i a l e l u i Posidon ; trecu
p â r â u l limpede a l Kefisului, şi, l ă s â n d î n
nrniă-i cetatea O c a l e a , se o p r i î n câmpiile
Aliartei, t o c m a i l â n g ă f â n t â n a Telfuzei.
Acolo îi veni gându-1 a-şi clădi u n t e m p l u ,
căci locul e r a p l ă c u t şi î n z e s t r a t c u d e
toate ; deci el v o r b i într'astfel c ă t r e fân­
tână : — „ O , Telfuso î n v â l c e a u a t a cea
p l ă c u t ă îmi vine să-mi aleg şezătoare ; aci
vor veni o a m e n i i d e p r e t u t i n d e n i s ă c a
poveţe din oracolele mele şi să-mi c e a r ă
ajutor Ia v r e m e d e nevoe ; i a r t u vei fi
vestită preste t o t p ă m â n t u l , c â n d m ă vei
avea p e m i n e d c s t ă p â n şi d e o a s p e " .
D a r Telfusei n u - i p l ă c e a de fel s ă v a z ă
pe Apolon l u â n d î n s t ă p â n i r e vălceau ei
şi a ş t e r n â n d î n t r ' î n s a temeliile t e m p l u l u i
său. F a îi vorbi a t u n c i c u m e ş t e ş u g şi-i
spuse aşa : — „Ia, ascultă m ă şi p e mine
o F e b u s Apolone. T u u m b l i să-ţi faci lo­
cuinţă, şi n u te gândeşti că într'accst loc
nu vei afla nici o d a t ă repaos. C â m p i a mea
c l a r g ă ; deci oamenii toţi a c i a u să-şi
p o a r t e luptele lor, şi, cu strigătele lor, cu
sgomotoasele l o r c a r u r i , î n c u r â n d u - ş i a r ­
măsarii şi mularii, a u s ă t u l b u r e liniştea
t e m p l u l u i t ă u sfinţit.
Apoi c h i a r şi î n
timpii de pace, t u r m e l e şi cirezile vor veni
mereu să se a d a p e î n apele mele, şi m u ­
getele l o r sălbatice v o r strica
armonia
dulcelor tale c â n t ă r i . D u - t e m a i bine p â n ă
la Crisa, şi alege-ţi şezătoare î n v r e u n a
din văile a d â n c i ale P a r n a s u l u i :
acolo
oamenii vor merge m a i b u c u r o s să-ţi a d u c ă
d a r u r i , din toate colţurile lumii".
Apolon se încrezu Telfuzei ; trecu din­
colo d e ţ a r a f legerilor şi, suind repede
stâncile P a r n a s u l u i , se opri l a Crisa. Acolo,
î n t r ' o vale a d â n c ă , u m b r i t ă d e piscuri
p r ă p ă s t i o a s e , el aşeză temeliile t e m p l u l u i
său. Feciorii l u i Ergin, meşterii Trofoniu
şi A g a m c d e , a d u c â n d d e aiurea l u c r ă t o r i
mulţi, î n ă l ţ a r ă pereţii t o t cu lespezi l u ­
cioase d e p i a t r ă .
D a r î m p r e j m u i r i l e acestui loc e r a u p u s ­
tii, căci a p r o a p e d e acolo, l a g u r a unei
fântâni, t r ă i a o i a s m ă sălbatică, u n b a l a u r
uriaş care p r ă d a , şi b â n t u i a j u r î m p r e j u r ,
pe oameni şi p e vitele lor.
F i u l pocit a l Erei, c r u n t u l u r i a ş Tifaon
crescuse la s â n u l său cel plin d c cugete
rele, p e acel ş a r p e v e n i n a t şi îi dase dom­
nia peste acele a s p r e locuri.
F e b u s Apolon înfipse o săgeată î n ini­
m a b a l a u r u l u i , carele căzu l a p ă m â n t u r ­
lând şi svârcolindu-se ; sângele lui, scur-
gându-se pe nisip, făcu o m l a ş t i n ă în care
p â n ă în sfârşit s-3 nomoli şi t r u p u l lui puloios. Atunci Apolon îi s t r i g ă : — „Piei
aci, fiară t u r b a t ă ; p u t r e z i - ţ i - a r trupul în ;
această ţ ă r î n ă , p e c a r e s t â r v u l t ă u o va
îngraşă ! De a c u m î n a i n t e t u n u vei mai
chinui p e bieţii m u r i t o r i .
Zilele ţi s'au
împlinit, şi nici Tifeu cel c u suflarea ve­
ninoasă, nici urgisita Chimei ă cu trei ca­
pete d e fiară, nici alte iesme n u te vor
mai s c ă p a : ci n u m a i m u c e d a ţărînă şi
dogoreala soarelui v o r p u t r e z i a c i ramă.
şiţele s t â r v u l u i tău !"
Astfel pieri b a l a u r u l , şi î n t r ' a d c v ă r el \
putrezi c h i a r p e acel loc, carele, de pe
limba o a m e n i l o r d e acolo, se numi de í
a t u n c i Pito, a d i c ă puliejune
; d c aceea se
dete şi m â n t u i t o r u l u i F e b u s
Apolon, la'
care oamenii se î n c h i n a u î n t e m p l u l ves­
tit din P a r n a s , n u m e l e de Apolon Pitianul. '
D e pe aceste f a p t e însă, zeul Febus ínjelese că Telfuza îl amăgise, căci ea nu-i
spusese nimic nici despre b a l a u r , nici des- ;
p r e firea a s p r ă a locului. E l se întoarse \
a t u n c i c ă t i e d â n s a , plin de m â n i e şi-i vorbi!
a ş a : — „Telfuzo, nu ţi se c ă d e a ţie să mă
înşeli p r i e c u v i n t e p r e f ă c u t e . Ai voit să
aibi, singură, p a r t e d e aceste
frumoase :
locuri. Să ştii însă c ă n u v a fi p e gândul
tău : voi c u r m a izvorul apelor tale, şi
n u m a i e u voi r ă m â n e a m a r e şi t a r e aci!"
î n d a t ă rostogoli d e p e m u n ţ i , câteva
stânci d ' a s u p r a isvorului, şi apele înce­
t a r ă de a m a i curge, iar v â l c e a u a stârpită
a Telfuzei r ă m a s e pustie şi părăsită, pe
când, p o p o a r e l e s e r b a u m ă r i r e a lui Ароіоц
P i t i a n u l , î n templul s ă u strălucit delà
Crisa.
UNIVERSUL
LITERAR.
— 303
Interview-urî
...CU D-L MIHAIL DRAGOMIRESCU
critic. Şi cu sunt critic. C e r c u l „ R i t m u l u i
vremii" n u este desfiinţat : cl se ţine în
fiecare J o i dela 6—8 seara l a U n i v e r s i t a ­
te. Dar a c u m nu m a i c cerc deschis, ca
mai nainte. I n acel cerc deschis n ă p ă d i s e
o m u l ţ i m e d c n e c h e m a ţ i (am ţ i n u t şedinţe
literare c u câte 44 d e asistenţi cei m a i
mulţi d e acest fel) şi l u c r u l devenise obo­
sitor din cale a f a r ă . A c u m cine a r c ceva
dc d a t p e n t r u noul „ R i t m a l v r e m i i " , se
adresează unuia dintre redactori :
d-lui
Л . / . Russu. Raul Teodorescu
sau George
Dumitrescu,
s a u directorilor : d-lui Murmi sau mie, şi. î n cerc închis, se a r a n j e a z ă
manuscrisele î n t r ' u n mod m a i p u ţ i n a n a ­
litic d e c u m se făcea î n vechiul cerc.
г
k interoieiv cu Conu Mihaladie Y
ï toi ce ponte fi mai interesant
şi mai
I vogue".
ïcrnn ar putea fi astfel, când nu exisin toată tara noastră, om atât de disЫ, atât de criticat
şi atât de lăudat,
tinde, bincinjeles,
de preferinţe
şi de...
AVE H
O C A R T E D E CĂPĂTÂf ?
Utidă".
imerntii întregi de scriitori şi mai toţi
Am mai multe. P ă r e r e a mea e că, pen­
mari de astăzi au trecut pe la „Certru a-ţi p ă s t r a sufletul t â n ă r , căci t r u p u l
! (D-sa nu poate suferi
cuoântul C e ­
î m b ă t r â n e ş t e , t r e b u e s ă nu-ji treacă o zi
lui) literar" al Conului Milialache
Draf ă r ă s ă n u vii î n c o n t a c t c u m a r i l e spirite
nirescu.
ide omenirii.
foia D sa au auzit primul
cuvânt de
Şi astfel p e n o p t i e r a m e a d e l â n g ă p a t
Htajare, prima laudă şi prima
dojana
a m o mică
bibliotecă n u d e
întâlneşti
tot de acolo au căpătat
sprijinul la
o „Biblie" englezească, o „ E v a n g h e l i e " gre­
urina primului
volum mulţi din scricească, „ l l i a d a " î n t r a d u c e r e , „ O d i s e e a "
rii consacraţi de astăzi.
Pindar
şi „ P h e d o n " al l u i Platon în
Di»' gratitudinea
e ingrată ! Vreau să
juxte.
,Divina C o m e d i e " şi „ D o n Q u i re „raia avis", căci mulţi
dintre înehotc'' în original, Shakespeare
în pro­
%crii de alădată au uitat
trecutul....
priile mele t r a d u c e r i p e care le retuşez
Уаг putea spune
că, ingratitudinea
u
când a m v r e m e , „ T e a t r u clasic" francez,
tt locul
gratitudinei.
„ F a u s t " , o Antologie rusească....
Eminescu,
Dar ce să mai discutăm
trecutul şi per­
Caragiale,
Creangă...
mi D-lui Profesor
Universitar
Mihalat Drăgornirescu ? E inutil.'Ar
însemna
pierdem vremea;
sunt atâtea
chezăşii
D A R C A T E LIMBI V O R B I Ţ I ?
ri vorbesc îndeajuns
şi cari-l
înalţă :
«lesen, Cornu, Rebrcanii, Sorbul, N a n u
Vreţi să ziceţi câte citesc.
Că de
lldovanu, Eftimiii, Stamatiarl, ş. a.
vorbesc
harnica acestora toate bârfelile
şi lau- vorbit, nici r o m â n e ş t e n u p r e a
bine. l l f o v e a n d i n n a ş t e r e şi b u c i i i e ş t c a n
ie oremelnice cad în vid : părintele şu­
dela 13 ani n u m ' a m p u t u t d e s b ă r a dc tot
tesc tronează în înălţimile
Ini astrale şi
nici p â n ă a c u m d e lipsa a c o r d u l u i . D a d e
poate fi
detronat.
citit citesc, m a i greu sau m a i uşor, vreo
Шаіі Drăgornirescu
va r ă m â n e : timpul
n o u ă limbi. I n a f a r ă fireşte d c r o m â n e ş t e ,
M spune cil prisosinţă,
f r a n ţ u z e ş t e şi nemţeşte, limbi
învăţate
p-l aşteptăm.
î n c ă d i n liceu, citesc, d u p ă u n e x e r c i ţ i u
dtda 40 ani încoace, latineşte, elineşte. L a
C E MAT F A C E Ţ I ?
10 d e ani a m î n v ă ţ a t binişor ruseşte, e n ­
glezeşte şi italieneşte, i a r a c u m mă înde­
Ш amil acesta şcolar, a m scris v o l u m u l letnicesc cu spaniola.
cincilea clin „La science ele Ia î i t t c r a t u ", volumul I I I clin „ P r i n c i p i i d e litera­
ri, pe care l - a m î n t i t u l a t „ O p e r a d c
CUM LE-AŢI D E P R I N S ?
itoozitate". Acum sunt p e calc de a ter­
na volumul I I d i n „ I n t e g r a l i s m " , p r e ­
ll şi punerea în p a r a g r a f e , more georneEu a m două metode şi u n t e r m e n pen­
'to, a î n t r e g u l u i sistem d c filosofic, p c
tru î n v ă ţ a t limbile s t r ă i n e . T e m e i u l c c ă ,
ie vreau să-1 p u b l i c s u b titlul „Un sisd u p ă teoriile mele, c u v â n t u l auzit este u n
ш filosofic". Tot î n acest t i m p am p r e - element esenţial efectului literar şi că deci,
Itiţ materialul literar p e n t r u o nouă r e ­
p e n t r u a g u s t a poezia, t r e b u e s o citeşti
ia, ce a s p i r ă s ă devină t i p u l unei r e ­
în original.
lie pentru l i t e r a t u r ă , î n ţara n o a s t r ă :
P r i m a m e t o d ă d e î n v ă ţ a r e p e n t r u tre­
Straul vremii".
b u i n ţ a mea, e să iau opere cunoscute
din
vreo t r a d u c e r e , şi să Ic citesc d e a d r e p t u l
fără dicţionar,
î n original. L a î n c e p u t nu
B E C E NU MAI Ţ I N E Ţ I C E N A C L U ?
pricepi
aproape
n i m i c . L a a d o u a şi a
treia p a g i n ă începe s ă ţi se lumineze me­
Ziceţi mai b i n e „ c e r c " decât „cenaclu".
c a n i s m u l limbii, p â n ă ce observi, că d u p ă
(MClu se constitue
împrejurul
unui
10—15 p a g i n i , începi să fi o a r e c u m s t ă p â n
iet; cercul se c o n s t i t u e î m p r e j u r u l u n u i
pe limbă. Acest m e t o d este î n t e m e i a t pe con­
vingerea că ceeace este i m p o r t a n t î n t r ' o lim­
bă este fondul cugetării, care-şi cere for­
ma. Negreşit, p e n t r u o Jinibâ m a i grea,
care mai are şi u n alfabet special, t r e b u e
să şi scrii. Prin scris c u v â n t u l se î n t i p ă ­
reşte m a i bine.
A d o u a m e t o d ă este p e n t r u t r e b u i n ţ a
şcolarilor. E a constă îii a p u n e p e şcolar
in s i t u a ţ i u n e a d e a avea i m p r e s i a c ă ştie
l i m b a p c care o î n v a ţ ă . P e n t r u aceasta,
a m lăsat l a o p a r t e m e t o d a foarfecelor,
şi a m c o m p u s c u însu-nii toate b u c ă ţ i l e
clin c a r t e a d e citire în aşa fel c ă elevul
să p o a t ă trece dela o b u c a t ă la alta pe ne­
simţite, a t â t d i n p u n c t d e v e d e t e lexical
cât şi g r a m a t i c a l . N u d a u d c î n v ă ţ a t d e ­
cât foarte p u ţ i n e c u v i n t e noi : 4—5. I n
cei 7—8 a n i d e î n v ă ţ ă t u r ă elevii v o r avea destule ocazii să-şi î m b o g ă ţ e a s c ă le­
xicul, mai cu s e a m ă c â n d se ştie c ă c u
500 d c c u v i n t e pot vorbi foarte bine. C u
alte cuvinte, c u ţin c a elevul să p ă t r u n d ă
mai întâi î n t o r s ă t u r a o r i g i n a l ă a limbii,
spiritul ci, şi apoi m a t e r i a l u l lexical.
D u p ă a c e a s t ă m e t o d ă a m c o m p u s cărţi
dc franţuzeşte, latineşte şi nemţeşti ; d a r
în p r i m a lor f o r m ă p r e a le-am î n c ă r c a t .
In forma din u r i n ă a m simplificat c u de­
s ă v â r ş i r e t e x t u l şi cred c ă profesorii, care
le vor a d o p t a , vor a v e a o m a r e înlesnire
în p r e d a r e a limbilor clasice şi m o d e r n e .
— Aţi, vorbit adineaori de
„Integralism?"
Parcă
spuneaţi
că aţi terminat
al
doilea volum în D1ALOGI
şi l-aţi
aşezat
într'alt
volum
pe PARAGRAFE.
Aduce
ceva nou acest sistem ?
Acest sistem, deşi se s p r i j i n ă p e î n v ă ­
ţ ă t u r i l e filosofilor m a i vechi şi deşi î ţ i
lace i m p r e s i a c ă s e a m ă n ă c â n d c u u n a
c â n d c u alta, el, î n realitate, p r i n p r i n ­
cipiile şi metodele lui, r ă s t o a r n ă t o a t ă es­
tetica d e p â n ă a c u m , înnoeşte psihologia
d e s f u n d â n d n o i t e r e n u r i d e c e r c e t a r e şi
creiază noi p e r s p e c t i v e î n c u g e t a r e a u m a ­
nă. O e x p u n e r e a înnoirilor
ce a d u c e
noua filosofie se găseşte î n No. 1 a l „Rit­
m u l u i v r e m i i " (fornta nouă) î n „dialogul
ïO" î n care, p e l â n g ă Gr.
Alexandrescu,
Tilu Maiorescu,
Vasile Conta, I. L. Cara­
giale,
Deldvrancea,
Duiliu
Zamfirescu,
Vlahufă
şi Jon Trioale, — mai sânt a d u ş i
in scenă şî Eminescu
şi Creangă. I n s c u r t
pot să spun că l n t c g r a l i s m u l a descoperit
l ă r ă nicio frică d c contestaţie, p e l â n g ă
l u m e a fizică şi psihică, o n o u ă lume, l u ­
m e a psihofizică, l u m e a frumuseţii. Al doi­
lea, a descoperit r ă d ă c i n a p r i n c i p i u l u i tripartiţiei
î n cele trei f a c u l t ă ţ i
sufleteşti
care, deşi absolut deosebite î n t r e ele, se
unesc totuşi î n t r ' u n fascicul u n i t a r , ce
constitue clementul mistic. Al treilea, c ă
acest element mistic constitue esenţa fon­
ti ului c a p o d o p e r e l o r
l i t e r a r e şî artistice,
singurele r e p r e z e n t a n t e a l e frumuseţii. Ai
p a t r u l e a că s i n g u r a frumuseţe p e l u m e , e
frumuseţea capodoperelor, căci s i n g u r e ele
au valoare simbolică, v a l o a i e estetică şi
valoare a b s o l u t ă . Al cincilea, c ă o c a p o d o ­
peră este tot una cu p r o t o t i p u l unei specii,
l u c r u ce nu-1 poţi s p u n e d e l u c r u r i l e arti-
504.
-
UNIVERSUL
LITERAR
ficialc ale rafinăriei şi modei sau de obiectele din n a t u r ă . Al şaselea, că feno­
menele psihice. în opoziţie cu cele fizice,
se s c h i m b ă prin a c t u l de cunoaştere, d a r
că sânt în p e r f e c t ă c o r e s p o n d e n ţ ă cu ele,
sânt integrale şi cvoluiază d u p ă a n u m e
legi, pe care i n t e g r a l i s m u l le stabileşte.
Al şaptelea, acest integrálisra, mai stabile­
şte că nu există n u m a i un a d e v ă r , adevă­
rul ştiinţific, ci trei a d e v ă r u r i : cel ştiin­
ţific, cel artistic şi cel p r a g m a t i c , care îm­
p r e u n ă constitue
patrimoniul
culturii
u m a n e şi a s i g u r ă
dăinuirea umanităţii
din punct de vedere sufletesc — în vea­
curi. Al o p t u l e a — d a r sânt m u l t mai
multe ideile noi, pe care nu le mai e n u m ă r
şi care derivă. în mod logic din cele de
nai sus.
L E ESTE ( 1
...ŞTIINŢA L I I E R A T U R I i "
LA P A R I S
Ştiinţa literaturii, din care au a p ă r u t
trei volume, al p a t r u l e a
şi al 'cincilea
fiind Sub tipar, a găsit o neaşteptat de
b u n ă p r i m i r e la Paris. E destul să s p u n .
că, deşi concluziile „Ştiinţei Literaturii"
isbeso iu metoda istorică, ce domneşte azi
iu Universităţi şi - din nenorocire - şi
in Academii — în cea niai m a r e résista
istorică din Paris „Revue (le synthèse
his­
torique" a p u b l i c a t . în r ă s t i m p de un an,
a s u p r a Ştiinţei Literaturii două dări de­
scânta, elogioas' în fruntea t u t u r o r d ă r i ­
lor de seamă, ce face. Ele sânt subscrise
de unul d i n t r e cei mai eminenţi publi­
cişti parizieni, Paul von Tieghein.
Dar în
a f a r ă de aceasta. „Ştiinţa L i t e r a t u r i i " a
provocat oare care f r ă m â n t a r e în cercu­
rile intelectuale pariziene. Incă de anul
trecut, ziare şt reviste, sub impulsia idei­
lor din p r i m u l volum, au început să-şi
p u n ă î n t r e b a r e dacă literatura t r e b u e stu­
diată biografie,
cum vrea m e t o d a istorică,
sau literar, cum vrea metoda estetică, sin­
gura metodă aci reni în aceasta chestiune.
\ciim îu u r m ă „ f e s nouvelles
littéraires",
cu toate m e n a j a m e n t e l e
pentru
câţiva
profesori de la Sorboua, a p u b l i c a t u n ar­
ticol subscris, de astă d a t ă , de
Philippe
van Tiegheni,
p r i n care a t a c u l în contra
nieloadei istorice se caracterizează ca un
a t a c mult mai viguros, mult mai î n d r e p ­
tăţit şi cu perspective m u l t mai largi de­
cât
al celorlalţi literaţi şi filosofi din
streinătate, d i n t r e care nu lipseşte nici
chiar
marele filosof
italian.
Benedetio
Croee.
1
Aţi făcut întinse studii in
streinătate?
Cum se explica
această simpatie
pentru
ideile D-voastră
într'un mediu uşa de deplrtat ?
\ m fost în s t r e i n ă t a t e . d a r n'am făcut
studii, cum se înţelege de obiceiu, la uni­
versitate Nu a m a p r o a p e nicio l e g ă t u r ă
cu profesorimea streină. Mergând în strei­
n ă t a t e să-mi completez studiile, a m evitat
sălile Universităţilor, pe c u v â n t u l că tot ce
se s p u n e a acolo, se s p u n e a şi mai bine în
publicaţiile, pe care p u t e a m să le cum­
p ă r şi să le citesc acasă în R o m â n i a . In
s t r e i n ă t a t e a m mers cu intenţia clară de a
vedea şi ele a auzi ceeace nu p u t e a m ve­
dea şi a u z i în ţ a r a r o m â n e a s c ă . Arhitec­
tură, pictură, s c u l p t u r ă , t e a t r u , operă, lu­
cruri rari în ţ a r ă la noi, au fost ţ i n t a asiduă a p r e o c u p ă r i l o r melc. ln cinci luni,
cât am stat în Paris, a m vizitat L u v r u
de zeci dc ori, p â n ă c â n d ceiace mi
se p ă r e a la î n c e p u t că e frumos, a m vă­
zut că e urât, şi ceeace mi se părea, la
cea d i n t â i vedere, că e urât, am văzut
că e frumos Acelaş lucru, d a r mai m u l t
pentru muzică, l-am făcut în cele opt luni
de Berlin. D r e s d a , München şi Viena. Arta
pipăită şi iar a r t ă , aci vedeam en funda­
mentul din care putea ţâşni o teorie ade­
văraţii estetică Acelaş lucru l-am făcut,
prin seminariile mele. t i m p de mai bine de
50 de ani, a s u p r a
l i t e r a t u r i i universale.
Este cea mai m a r e tărie a „Integrnlismului" şi a „Ştiinţii Literatul ii".
intrat b u r s i e r îu „Liceul Sf. Sava". Щ
luat b a c a l a u r e a t u l în 1888 şi licenţ
1802 cu o l u c r a i » de filosofic „Legi
d i n t r e premisele şi ultimele eoncliiz
ale filosofici lui Herbert Spencer. Ami
trimis în. s t r ă i n ă t a t e cu p r e m i u l Hillelui
a m stat 14 luni. N ' a m niciun doctor
(ia să a j u n g profesor la Universitate,
trebuit să d a u e x a m e n de docenţă în M
Sânii profesor din 15 O c t o m b r i e 1906.
( i
CUM LUCRAŢI :
Câtă vreme nu ajunsese In m a t u r i t a t e
sistemul meii de g â n d i r e , nu lucrat foar­
te greu. De trei-patru ani de zile încoace
însă, decămi ideile s'au rotunjit, lucrez ex­
t r a o r d i n a r d e uşor ln general, nu lucrez de
cât un eeas-doiiä noaptea dela 1- 4, de t r e i
a n i de zile în continuu, fie vreme d e lucru
sau de vacnnţie. Scriu între 4-- 5 pagini d e
tipar, ceeace face pe fiecare an •>—(>' v o l u ­
m e . !'. destul să spun că punerea î n 500
de p a r a g r a f e a ..Integrulismiiliii" n u m i - a
luat decât o l u n ă de zile. fără să-mi înI r e r u p câtuşi d c p u l i n activitatea
iiniverslt ni I.
I \ l \ M O I I VI I \
De a p r o a p e
zece ani
nu mai
pol
ţine
curs
în sălile
Uni versităl ii. Am­
fiteatrul ..Emulaţiei
universitare
( arol
I" chiar
începe să devină
nciucăpător.
Mi-a p l ă c u t t o t d e a u n a — ca să î n t r e b u i n ­
ţez un termen nu tocmai literar, d a r ex­
presiv — sâ scormonesc
în sufletele u n c ­
iilor studenţi. întemeiat pe a d e v ă r u l cu
puterea de creaţiune
in această vârsta se
uanifestâ.
Şi acest lucru este — se vede —
nespus de plăcut tinerilor. Lu mine e o
emulaţiiine de a lucra, că, în t o t d e a u n a .
!a sfârşitul a n u l u i r ă m â n zeci si zeci de
lucrări, care n'au putut fi citite de pe ca­
tedra lustiliitlui de L i t e r a t u r ă . Şi cu toa­
te acest'-a
Institutul de Literatură ţine.
şapte luni
pe an.
câte două
şedinţe
pe s ă p t ă m â n ă . Aceste şedinţe, cu toate că
nu î n t r e b u i n ţ ă m niciuii mijloc dc - recla­
mă prin ziare sau pe zidurile oraşului,
s â n t foarte vizitate. Lunea de la 11 — 12 Iu
f u n d a ţ i e şi Marţea, în cerc închis, dc la
' i — 7 la Universitate. Libertatea cugetării,
obiectivitatea discuţiei, au făcut în aceşti
câţiva ani să se releve forţe literare şi cri­
tice de primii ordine. E destul să amintesc
cu aceste forţe au î n t r e ţ i n u t două publi­
caţii . . f a l a n g a " şi „ R i t m u l vremii", iar
acum „ R i t m u l vremii", în cure se c u p r i n ­
de şi „ C o n v o r b i r i l e critice" şi „ F a l a n g a "
şi „ i n s t i t u t u l de l i t e r a t u r ă " . C u m vedeţi
nu pot să zic că nu sânt satisfăcut cu a
ceasta a c t i v i t a t e , căreia, în mod benevol,
ii dedic peste cincisprezece ore pe săptâ m â n ă .
СЛТЕѴ \
DATE
RIOt.R \l'l( F -
WIM
DE G Â N D S.\ MAI FACFJl
Să-mi p u b l i c tot ce am scris şi am pi
lesat şi să redactez ceeace a m scris, i
litnp de a p r o a p e p a t r u z e c i de ani, în tt
şi zeci de caete. care a d a s t ă ca nişte mii
neexploatate. Dar ceeace fiu mai m uit 1
lac. d u p ă ce voi t e r m i n a „Ştiinţa Uten
lurii", este să pun carne şi oase în „Ы
gralismnl"
redactai în p a r a g r a f e inrj
iînnin a b s t r a c t ă şi fără pic de cvempl
Şi-apoi. dc va vrea D u m n e z e u , amintii
Ic. care sânt a u r u l sufletului.
CI
POLITICA
CUM
STAŢI '
Sânt de ()2 dc uni. am scris la zi»
uni voi bit prin î n t r u n i r i publice şi la dd
dar - din ce pricini nu ştiu (căci nu voi
fi doar cel din urină în această tura) n'ai
fost nici d e p u t a t , nici senator. Funcţiiţl
a d m i n i s t r a t i v e n'am vrut să pr ini esc, ipái
Ini că. fiind om de iniţiativă şi de orş
irizare, n a n i p u t u t lucra niciodată sub «
dine. Fac politică liberală. Am cea lin
n i a r e iidiiiiruţiiiiie p e n t r u activitatea pal
u d u l u i liberal în această (ară, şi, în é
!t"r. en tot această admirajiuiie atu sl
pâsl rez.
:
După cc mi-a arătat şi paginaţia &
ultimul
număr a matei reoiste
,.Ritiml
Vremii", al cărei codirector
este şi dupi
ce mi-a vorbit cu suflet de adevărat pilinie, 'lespre câţiva din tinerii de la/ml
cari calcă regulai piagul „Institutului de
L i t e r a t u r i " . Conti Mih.dache,
işi scoaseichelari ii aburi puţin, ii şterse піЩт
di i'alislr, şi prioi
cu ochi galeşi pen­
dula din perete care bătu ritmic in COM
da-i metalică
12 lovituri
sonore.
Era
târziu.
înţelesei
Convorbirea
durase prea mult. Dar e'm
era dc vină Y
Vorba blajină,
amabilitatea
şi comuni
cativitulea
D-sale mă linliiise oie întretfk
vila din strada
Nifon.
li strânsei mâna, mă scuzai politicot )
plecai.
. Afară ploaia incela.se şi luna poleia g
pulbere de aur, vilele şi gradinele, т.Щ
date pană. pe deal...
/
Aclieii răcoroase şi o/.onale,
imbăhăwu
cu mirezme
de flori primâvăralice,
neţ
lese puternic din ţoale părţile
•<
Era miezul noplei.
. ; •
Crabii sa ajung mai repede
aiasă.
•-
Sunt
născut îu Plată teşii pe Dâinhoviţa ilfoveană în (după c a l e n d a r u l nou)
i Aprilie I86S. Am făcut clasele
pri­
m a r e la t a t ă l meu, care a fost î n v ă ţ ă t o "iil Moise Dragomircscii. I n t e r m i t e n t ani
luat lecţii de compoziţie ile la b ă t r â n u l
institutor şi publictist,
azi
preşedintele
pensionarilor din Ploeşti. Mihail
Nicolescu.
N'am venit la Bucureşti, ca să intru în
„Gimnaziul
(nu era pe a t u n c i „Liceu")
Lazăr" decât la 13 ani. D u p ă doi ani, am
TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", STR. BREZOIANU Nr. 11.
SCRlO.i