archiva istorica - Biblioteca Digitala BCU Cluj

Comments

Transcription

archiva istorica - Biblioteca Digitala BCU Cluj
ARCHIVA ISTORICA
A
\
ROMÂNIEI.
S U B A U S P I C I E L E M I N I 8 T E R I U L U Ï J U S T I Ţ I E I , C U L T E L O R U ŞI A L L Ù
INSTRUCŢIUNII PUBLICE.
REDACTOR:
B
PETRICEICU-HAJDEO
T o m C II.
BUGURESGI
IMPRIMERIA STATULUI
1865.
PREFAŢA.
Inaugurândii acestii allii duoilea annii allii publicaţiuniî n6stre, resimţimii in profundulu consciinţeî mulţumirea drUmaşului, cându, uîtându-se inderetu, priivesce callea ce o
străbâttuse^ şi-şîmurmură cu mândria: amu adjunsu departe!
Taciţii dise unii mare adeverii: victoriele nu obosescfi nici uă data
dar care
victoria să fie ea maî frumdsă, decâtu acea a istoricului, cândfi eutrierândii trecutulu, cuceresce in ellii in profitulii patrie! spaţiurî necunnoscute seu neâmblate ?
In cursulu primului annu publicarămii peste trei centurie de documente, atătu acte
precum şi scrieri, in cea maî mare parte ascunse pone acum de veduhl istoriei nostre;
obosit'amu 6re ? ba din contra, cu fie-care passii inainte, ne insuffleţîau nouî forţe, descoperindu-ni-se nouî orizonturi!
ţHarele române appreţuiră in d'adjunsu,—credemu noî şi credfi insele— importanţa
primelorii duo volume alle acestei publicaţiunî; îar din străini, ne măgulesce maî cu deo­
sebire suffragiulii celebrului filoromânu Veghezzi Ruscalla; sperâmii inse, că Archiva Is­
torică a României va deveni toţii din ce in ce maî interessantă, documentele, caşi vocabule,
căstigândii prin grupparea loru intr'unu „dicţionnaru" completa, din care pone aci noî nu
suntemu încă decâtu la littera A.
Annulii allii duoilea allii acestei collecţiunî nu va lipsi de a attrage assupră-şî uă
deosebită attenţiune prin publicarea preţioselorii documente, adduse din Italia şi Spania de
către eminentulii nostru litteratu d. V. Alexandresco. Părintele Episcopii Melchisedecfi ne
făgăduise, de assemenea, uă provisiune de acte: lectorii noştri gustu de mafnainte de effectulii promissiuniî Sânţieî Selle.
B. P. H.
20 Augustu.
1865.
No. 1.
INTRE
E s t ™ et e d i n c r o n i c a
1540-1580.
p o l o n o - l i t v a n a a l u ì Ulateia S t r y k o w s k i .
N O T A.
Scrisă polonesce, rară şi netradusă in altă limbă, acesta cronică fa cunnoscută pone acum istoricilorù nostri numai din n u m e : credemù déra a face
unu serviciu essentialù, reproducèndù din ea tòte passagiele attingetene de R o mâni, se inţellege inse că numai intru cătu autorulù vorbesce de propriulù seu
timpii, adecă intru cătu scrierea sea potè ave importanţa unui documenta.
'Martinii Strykowski,— aceste detallie sunt luate din inseşî operele selle,—
se născu la 1 5 4 7 . In 1 5 7 4 - 7 5 ellù visita Moldova, Ţerra-Românescă şi tòta
Turcia. Annulli morţii selle nu e cunnoscutù.
Opera principală, din care presentami! aci căte-va estracte, portă următoriulù titlu: „Ktora przed tym swiatla nie widziala Kronika Polska, Litewska,
Zmodzka i wszystkiey Ruşi." E tipărită la Koenigsberg, 1 5 8 2 , in-f.
F E A G M E N T U 1.
A cheac daley swiat zwiedzie do Turekem
jachal,
Gdziem iednak oyczyznie swey sluzyc nie
zaniechal,
Przeehodzac greckie panstwa y Insuly ony,
Moreyskie y Bulgarskie, Serbskie, Trackie
strony,
Y gdzie Multanskie pola y Woloskie kraie,
Y gdzie Besarabska wlosc stada owiec daiè,
Gdziem widzial o Iwoniamezny twoie glowe,
Z Drakulina, ktoremus dai byl panstwo
nowe.
Gdzie Multan, Serbin, Oygan, Grek, WJoch,
lud zmieszany,
Gdzie Naso do Tomirów srogich byl wygnany
FRAGrMENTU 1.
. . . . Iar voindu a vede regiuni şi maî de­
părtate, plecâî in Turcia, fără inse a inceta
şi acollo de a servi patriei: trecui ţerrele şi
insulele grece, Peloponesulii, Bulgaria, Serbia,
Tracia, câmpiele Ţerreî-Muntenescî, părţile
Moldovei, provincia Bessarabia ce abundă în
turme de oîe; veduî acollo capulii destrunchîatii allii vitezuluî Ionii-vodă, de'mpreună
cu allii luî Dracu-vodă, (1) căruia îî dedese
uă nouă domnia; veduî acollo pe Muntenii,
Serbu, Ţiganii, Grecii, Italianu, atnmestecaţî
la unu loeti; veduî acollo Torni, asprulu essiliîi allii luî Ovidiu . . .
Duo note alio autorului la passagiulu de maî susu:
(\) Aşa numesce Strykowski pe Vintila vodă, despre care vedi opera mea, cşită acum din ţipară: „Ionii Vodă cella Cumplitu"; p. 99 şi 169.
1. Iwonie Woloskiego hospodara glowa
na bramie w Bukorestu stolecznym dworze
y miescie multanskim, i Drakulina podle niego,
ktorego byl wsadzil Iwonia na hospodarstwo
Multanskie, wygnawszy Alexandra.
2. Wten czas musielismy iachae niezwyczayna droga, na Multan-ika, Bulgarska y
Serbska ziemie skalista, dia glodu wielkiego,
ktory w Woloszech i w Turcech roka 1574
y 75 panowa!, tak iako w Litwie w 1570.
1. Capulu lui Ionu, Domnulu Moldovei,
şi ailăturea capulu lui Dracu-vodă, pe care,
după allungarea lui Alexandru, illu pusese
dom/iu muntenescu, le-amu vedutu ambele pe
porta Bucuresciului, capitala şi reşedinţa Ţer •
reî-Românescî.
2. In acea căllătoriă furămu siliţi de a ur­
ma uă caile estraordinariă, prin Muntenia,
Bulgaria, Seri ia şi stâncele Balcanuluî. din
causa fâmeteî cellei mari ce ffaşeia în 1574
şi 75 Moldova şi unele părţi alle Turciei, assemenea Litvanieî in 1570.
F R A G M E N T U 2.
F R A G M E N T U 2.
A ten z dawna slawnie wziety obyczay i dzis w Greciey, w Aziey, w Tra­
ci ey, w ziemi Multanskiey y Siedmigrodzkiey,
w Woloszech, w Wegrzech, y w inâzyeh
krainach zachowuia, iakom sie sam temu
przypatrzyl y wlasnymi uszami nasluchal,
iz pospolicie na kazdych biesiadach, a w Tur­
cech na ulicach y na bazarach, pospolitych
rynkach, zacnych ludzi dzieie skladnymi wiei*szami spiewaia, przy skrzypicach kt6re Serbskimi zowiemy, lutniaeh, kobzach y arfach,
z wielka pochiecha ludu pospolitego, xiazat
y îycerzow zacnie przewaznych spraw sluchaiaeego. A u Turkow o naymnieyszey potrzebie y bitwie z chrzesciany zaraz piesni
ludzie na to z skarbu cesarskiego opatrzeni
skladaia, iakoz y przy mnie w Konstantynopolu, gdy Tunis y Golete roku 1574 pod
Hiszpany w Afryce wzieh, wszedzie po ulicaeh Tureckim y Slawanskim iezykiem y
ubodzy w Karwasseraeh, domach goscinnych.
piekne piesni krzykliwem glosem o meznym
dokazowaniu Ianczarow sturmuiacych y przewazney smialosci Bassow, Sendziakow, Czauszow y tfpahiow spiewali . . . .
. . . Acestù glorioşii şi anticii obiceîu se păstreză pone astădî in Grecia, in Asia, in Tracia,
in Muntenia, in Transilvania, in Moldova, in
Ungaria, şi in alte ţerre, precum me incredinţai eii insumî şi audiî d'adjunsù cu propriele melle urechîe in tòte adunările acelloru popóre, eră in Turcia pe strade şi pe
piaţe, unde faptele ómenilorti renumiţi sunt
celebrate prin cântece cu accompanimentulii
viórelorti, alăuteloru, cobzeloru şi arfelorii, căcî
poporulu de joşii se desfeteză peste mesură,
asculta ndu marile vitejie alle principi lorii şi
voîniciloru. La Turci sunt omeni speciali, sa­
lariaţi din visteria imperială, pentru a com­
pune cântece assupr>i tuturora băttăllieloru,
mari şi mice, cu creştinii (1) ; precum şi in
timpulâ petrecerii melle la Constanttnopole,
după ce Turcii luaseră dela Spanioli m A~
frica Tunisulu şi Goleta in 1574, pe tòte
piatele şi prin tote caravan seraiurile séu os~
pelluri, cerşitorii cântau turcesce şi slavonesce,
cu uă vóce ţipătoriă, frumóse cântece dtspre bravura emcerilorù mergendu la esca­
ladă, curagiulă Paşalleloru, sandjaciloru, ciauşiloru şi spahiiloru . .
FRAGMENTU S . '
F R A G M E N T U 3.
. . . . roku 1574, po Henrykowem uiachaniu, ktoregom koronacya wierszemdrukowana
w Krakowie y Gonea Cnoty Carmine Sapphico '£ niemnieysza praca wydal, gdym do
Turek in Interregno z zacnym koronnym
slachcieem Andrzeiem Taranowskim zaiachal,
. . . In annuiti 1574, după fuga luì Enricu
(de Valois din Polonia), a căruî coronaţiune
o amu fostu descrisu nu cu puţină băttaiă
de capii in nesce versuri tipărite la Craco­
via, plecâî in Turcia in timpulu interremnuluî, in suita demnului nobilii polonii Andreîu
(1) Oare nu s'ară fi conservBtu pone acum atari cântece despre Mireea, Ştefanii, Ţepeşn, Ionii şi Mihaîu?
7
izbych za morze pielgrzymuiac, nie tylko
iedno powietrza y nieba odmienial, staralem
sie o to z pilnoscia, coby bylo z dobra slawa
spoliiey rzeczypospolitey naszey, wszytkichem
sie postepkow, obyczaiow, traktatow Tureckich, w osboie Ulissesowey wybadal, ktemu
wszytki zamki, miasta, polozenie krain, tak
Woloskich, Multanskich, Bulgarskich, Raczkich, Tracyiskich, y Tureckich porzadniem
sobie spisal y takem wlasnie za iednym obeyrzeniem wyrazil, iako s i e w sobie y murami y wiezami y polozeniem albo przyrodzenim raieysca mialy . . . .
Taranowski; cugetândii inse ca acea căllătoriă
ultramarina să nu consiste numai in schim­
barea aerului şi a orizontului, ci să potă servi
şi spre gloria patriei, cercetai cu stăruinţă,
prin arta lui Ulisse, tote apucăturele, obiceiele,
tractatele Turciloru, pe longă cari şi tote ce­
tăţile, oraşele şi siturile moldovene, muntene,
bulgare, serbe, trace şi turce, descriéndu-le in
ordine sistematică după natură şi făcendu in
desemnă planurile lorü cu cea mai strictă accurateţă, cu muri, cu turnuri, cu posiţium, ar­
tificiale şi naturale . . . (1).
F R A G M E N T U 4.
F R A G M E N T U 4.
. . . ktory obyczay nie tylko u tych (Litwy);
ale i w Woloszech, w Multanskiey y Bulgarskiey ziemi zachowuja, com sam widzial
w kilku miasteczkach, w Buzowie, w Rusciuku, w Dziurdziewie nad Dunaiem y w Bukorestu stolecznym miescie Hospodara Multanskiego, gdzie k temu swieczki pala y kurza
kadzidlem na mogilach . .
. . . care obiceîu de a celebra memoiiamorţilorfi îllu conservu nu numai Lîtvaniî, ci încă
Moldovenii, Muntenii şi Bulgarii, precum vedui eu insumi in unele locuri, la Buzeu, la
Rusciucu, la Giurgiu pe Dunăre şi in Bucu •
resci, capitala Domnului Muntenescu, unde cu
acesta occasiune se apprindu luminări şi se
tămăeză mormintele . . . .
F R A G M E N T U 5.
F R A G M E N T U 5.
. . . Carol us Weg'ierski krol, gdy bez przyczyny podniosl woyne na Bazarada hospo­
dara Multanskiego, porazon iest fortelem na
glowe od Multanow y Wolochow, tak, iz w
maley druzynie ledwo sam krol z pogromu
ubiezal do Wegier. Na tym mieyscu gdzie
bitwa by la hospodarowie Multanscy mona­
ster zmurowali i slupy murowane trzy z kamienia postawili, ktorem la sam widzial roku
1574 z Turek iadac, za Giurgieciem miasteczkem, dwa dni chodu od Sybinova miasta
Siedmigrockiego, idac przez gory . . . .
. . . Regele ungarû Carolû rădicându unû
resbellû năprasnicii assupra domnului mun­
tenescu Bassaraba, fu băttutu cu deseverşire
prin stratagemă de către Munteni şi Moldojjejni, astû-felïu incătfl cu puţini ai sei abiaabîa putu scăpa cu fuga in Ungaria. Pe lo­
cuia băttăllieî domnii muntenesci zidiră uă bi­
serică şi rădicară trti stâlpi de petră, precum
vedui eu msumî in 1574, intorcendu-me din
Turcia, déncollo de terguşorulu Gherghiţa, duo
dille de drumii delà oraşulu transilvanii Sibiîu,
in munţi . . .
F R A G M E N T U 6.
F R A G M E N T U 6.
Swiadcza potym Latopiscze Litewskie y . . . Cronicele litvane şi rutene (2) mărturiRuskie, iz Juria Koriatowicza Woloszy na sescu, că pe (principele htvanu) lurie Kotiahospodartswo albo wojewodstwo Woloskie tovicz, din causa deosebitei sèlle bravure, my Moldawskie dia iego dzielnosci rycerskich vitdndu-lu la domnia Moldovenii, îllu coronară
(1) Acesta preţiosă Descripţiune
illustrata
a Moldovei şi a ŢerreX-Somânesct remase in manuscript» şi mi se scie unde arfl fi
râtăciudu acum: in bibliotecele eelle marî din Polonia amu căutat'o in zădaru.
(2) Strykowski avu in disposiţiune-î mai multe cronice manuscripte litvane şi rutene astădî necunnoscnte, şi despre cart eruditala
Polonii Ignatie DanUowioz scrise u& dissertati-ani deosel'itâ in Lilopisipo Litwy i Kronika Kuska, Wilno, 1827, in-8.
1
ARCHIVA ISTORICA A
ROMAXIKI.
wzieli, y w Soczawie na stolice wedlug swego
zwyczaiu podniesli, wszakze iako u nich iesfc
wrodzona niestateeznosc czestego odmieniania
panow, Juria Koriatowicza otruli w Socza­
wie, pochowan w Wasziulach monasterze mu
rowanem za Berladem, gdziem sam byl roku
1575, pul dnia iazdy.
după obiceîulă hru in capitala Sucéva; dar
fiindu din natură omeni iubitori de schimba­
rea Domnitorii, in currènda Viu otrăviră: e
mmorméntatu intimità monastire de petră ca
de vă diumetate-di déncoVo de Berladu, unde
amu foştii eii wsumi in 1575(1')
F R A G M E N T U 7.
FRAGrMENTU 7.
. . . . Ten Stephan woiewoda Woloski byl
chytry y fortunny, bo Turkow pultora sta
tysiecy iednym razem porazil, krom inszyeh
czestych a znacznych z nim utarczek. Ten
tez Matiasza krola Wegierskiego walecznego
z ziemie Woloskiey y z Czakielskiey wygual,
poraziwszy przy nim wielkie woysko Wegrow
y raniwszy samego trzemi strzalami, w miescie Bani, za ktorym zwyciestwem odial mu
y czakielska ziemie. Ten tez Tatary wielekroc porazal, tez y Polskiego krola Albrichta
nad nadzieje naszych pogromil. Ktorego moze
kazdy historyk z ta fortuna wielka a malym
panstwem slusznie wyslawiac. O tym Wolosze y Multani spiewaia ustawicznie w kazdey
biesíedzie na serbskich skrzypicach przygrywaiac swoim iezykiem: „ Stephan, Stephan
„woiewoda! Stephan, Stephan woiewoda! biial
„Turkow! bil Tatarów! biial Wegrow, Rus
„j Polakow!" Gdym iachal do Turek, widzialem w Bukorestu stolecznem miescie y
w dworze hospodara Multanskiego, u ktoregosmy byli na czci, obraz wymalowäny z
possochem staroswieckim, wzrostu wysokiego, tego Stephana w.koronie krolewskiey,
na murze w swietlicy hospodarskiey pokoiowey. Zowia go tez Woloszy Kara Bochdau
Stephan, to iest drogi Bochdan Stephan (Carus po lacinie, po wolosku Cara-drogi), a día
iego niewymowney dzielnosci maia go za
swietego . . . .
. . . Acellu Stefanu-vodă era astuti! şi no­
rocoşii. Eliti băttu intr'uă dată 150,000 de
Turci, affară de mai multe alte însemnate
victorie. Pe bravulu rege maghiară Mateîu
allunga din Moldova şi cuceri dela eliti şi
tèrra Secuilorti, după ce Învinsese uă mare
oste ungurescă in oraşulu Baia, insuşî regele
fugindù răniţii eu trei sagette. Adessea băttu
şi pe Tătari, ba şi pe insuşî regele polonii
Albertu. infrànse peste speranţă. Astu-felîu, ori­
care istoricii cată să celebreze marea virtnte
a unuî principe atătii de micii. Moldovenii şi
Muntenii cântu despre ellu negreşitu in tòte
banchettele loru, accompaniându-se cu musica
alăutei: „Ştefanii, Stefanu-vodă! Stefanu, Ste­
fanu-vodă! băltea pe Turci, bătteape Tătari,
băltea pe Unguri, pe Gahţiani,pe Poloni!" (2).
In cursulù călletoriei melle turcesci, vedui in
Bucur esci, capitala şi reşedinţa domnului muntenescu, carele ne pofti la prânţlu, •portreţulii
acestui Stefanu, cu coróna regala ş>- ynii to­
lgain
mână, de naltă statură (3), aninatu
pp
jiăreipje
p.tn.MiIut
princiarii. Moldovenii îllu
numescu Cara-Bogdanu Stefanu, adecă scumpulu Bogdanii Stefanu, „cam" românesce,
din carus
lătinescu, insemnăndu: scumpii.
Din causa nepovestitei selle bravure, Românii
ìllu socotescu de sfanţii . . .
u
n
F R A G M E N T U 8.
F R A G M E N T U 8.
. . . lest Chocim zamek piekny y obronny
na skale, podobny Kokonhauzowi w Liflanciech, jakom sie sam obiema przypatrzyl,
wszakzem iusz Turkami ossadzony widzial
. . . Hotinu este uă frumosă şi puternică ce­
tate, aşezată pe uă stânca, avendu aspectulii
fortereţeî Kockenhausen in Liflanda, căci le
veţluipe amenduo. In 1574 găsii Hotinulu deja
(1) Acestii facii este dc uă importanţă supremi, lurie Koriatowicz trăi înainte de 1350 şi, prin urmare, ară fi anteriora
lnî Dragoşft. Noi cunnóscemu unii documentă dela acesta principe, dar din nenorocire ftra data: îllă vomii publica cu
uă alta occasiune.
(2) Acestü anîicii cântesC, conservaţii pono astădT in 311ra poporului, vedî in scrifrea mea „Tonu-vodă cellu Cumplitü";p. 6 3 .
(8) Cum ore să impăcămu acesta cu statura cea mică a lnî Stefanu in Cronica lui Urechia?
roku 1574. Ale w nim przedsie ma Woie- in possessiunea turcă; lotuşi domnulu tnoldowoda swego Borkolaba, ktory nas tam dwa venescu mai conservă acotlo unu pitrcalabu-,
kroe imieniem hospodarskim podeymowal.... ce-lu represintă şi carele ne priimi de ' duo
ori in 'numele stăpânului seu . . .
F R A G M E N T U 9.
F R A G M E N T U 9.
. . . . Roku zas 1572 Bochdan woiewoda
od Iwonie z Woloskiego panstwa wygnany,
byl potym prowadzon od slawnego y przewaznie dzielnego hetmana Mikolaia Mieleckiego woiewody Podolskiego do Woloch, y
dokazal by byl swego przedsiewziecia, bo
sie iusz byl Iwonia, aczkolwiek wielkie woysko mial, strwozyl, ale wiecey szk> o przymierze z Turkiem, a Bochdan potym do Moskwy ziachal . . .
. . . In 1572 Bogdaiiu-vodă, fiindti allungata
din Moldova de Ionii, fu recondusti inapoi
de către eelebrulu şi eroiculti hatmanii Nicolae Mielecki, palatinuhi Podolieî, şi pe semne
arii fi reuşiţii, căci cam turburase deja ar­
mata cea mare a luì Ionii, să nu fi stătuţii
la midti-locu tractatulu celiti de pace cu Tur­
cia. Aşa déra, Bogdanii se retrase la Moscva...
F R A G M E N T O 10.
F R A G M E N T U 10.
. . . Tegoz ezassu (1574) Iwonia hospodar Woloski, ktory Bochdana wygnal, po
dlugich a przewaznie meznych bitwach z
Turki y z Multany, byl od swoich Turkom
wydany y na cztery czesci roztargany. lego
glowe widzialem sam roku 1575 przybita
na wrociech w Bukorestu stolecznym miescie
hospodara Multanskiego Alexandra, ktore¿>o
brat Petrilo na Iwoniowo mieysce Woloskim
woiewoda zostal. A Taranowski. Andrzey z
ziazdu Warszawskiego, tegoz- roku' 1574 w
iesieni o S. Michale do Turek byl poslan,
día potwierdzenia przymierza z krolestwem
Polskim i Wielkim Xiestwem Litewskim bez
krola. Iam tez przy nim iezdzil, ale día wielkiego glodu w Woloszech y na wszystkiclv
Tureckich goscincach panuiacego, musielismy
iachac niezwykla droga, przez Multanska,
Bulgarska, Tribalska ziemie . . .
. . . Toţii atunci (1574 Ionii, domnulu Mol­
dovei, carele allungase pe Bogdanii, fu vindutu de către aî seî Turcilorti şi rumptii in,
patru bucăţi, după ce inse cu uă rară vitejia
susţinuse îndelungate băttălie cu păgânii şi cu
Muntenî. Capulii seu amu vedutu eu insumi
in 1575 pironită pe porta Bucuresciului, ca­
pitala domnului muntenescii Alexandru, allii
cărui frate Petru urma Iui Ionii pe tronulti Mol­
dovei. Toţii in annuhl 1574, tomna, pe la
St. Mihaîu, camera dela Varsavia, in cursulir
interrenumluî, trimise pe Andreîu Taranow­
ski in Turcia pentru eonfirmaţiunea păcii.
Fuseî din suită. Fometea cea mare, ce dom­
nia in Moldova şi pe piaţe turcesc], ne sili
a incongîura prin Muntenia, Bulgaria, Serbia...
F R A G M E N T U 11.
F R A G M E N T U 11.
. . . . W Multanskiey ziemi okolo Buzowa . . . In Muntenia, tn giurulü Buzeului, eplinü
tawolhowych lassow peino . . .
de păduri de taulâ (spira ea erenata) . . .
F R A G M E N T U 12.
F R A G M E N T U 12.
. . . Garbuíy owoc wielki a slodkowodny, . . . Pepenii verdî, unu fructii mare, dulce
2
Tornii a. (Septembre 15, 1866).
iako banie, w Traciey sie tylko rodza, a w şi apoşii, se produca numai in Bulgaria şi
Dobruczkich polacli, acz kolwiekesmy ich y in câmpii Dobrodjeî. Tamu mâncaţii şi in
Muntenii, dar adduşi de peste Dunăre . . .
w Multanskiey ziemi iadali ale przynosne...
F R A G M E N T ü 13.
F R A G M E N T Ü 13.
. . . Tegoz roku Heliasz woiewodzic Woloski uciekl taiemnie z zamku Sieradzkiego,
na ktorym byl chowan pod straza Piotra
Szafranca, gwoli Stephanowi bratu, a przyszedwszy. do Woloch. zarazemjgyoysko na
brata Stephana zebral, za czym ieden drugiego wyganiaiac, wszystke Woloska ziemie
krwia obleli. Az potym roku 1436 krol Wladyslaw obudwu przez posly pogodzil y rozdzielil im na dwie czesci Woloskie krainy,
Stephan wzial za udzial Bialograd z portem
morza Czarnego, Teehinia, Kilia, Siiistria y
Oblucice, ktore dzis zamki, iakom sam widzial, Turcy opanowali. Heliasz zas otrzymal te strone od Niestru, Chocim, Soczawe,
Iassi (gdzie dzis stolica z Soczawy po zabitym Despocie przeniesiona), Brailow, Berlad, Uszi, Tehucz, etc. ktore miasta przy mnie
byl Iwonia wypalil roku 1573 . . .
. . . In aeellaşî annü Elia, íiiü de domnii din
Moldova, fugi in ascunsü din castellulü Siradieî, unde, după rugămintea fratine-seü lui
Stefami-vodă, se'affla confinatü sub paza luí
Petru Szafraniec, şi trecèndu in Moldova, in
grabü strinse uă òste, incătu amenduoî fra­
ţii începură a încrunta prin luptă tota térra.
Apoî in 1436 regele Vladislaü îi împăca prin
ambassadorî şi le impărţi in duo totü territoriulü Moldoveî: Stefanü avu inparte-î Cetatea-Albă cu portulü Măriî-Negre, Tehinea,
Kilia, Sihstria (?) şi Obluciţa (?), carî castellurî le stăpanescu astădî Turciî, precum
veduî eu insumî ; Elia avu in parte regiunea
Nistrului. Hotinulù, Sucéva, Iaşii, unde astădî
se muta capitala din Sucéva după mórtea luì
Despota (1); Brăila (?) Berladu, Huşii, Tecuclu., etc, cari orasele arse in timpulumeu Ionuvodă in 1573
(2).
F R A G M E N T ! ! 14.
F R A G M E N T U 14.
. . . Roku 1475, Machomet Turecki cesarz.
gdy Radulowi woiewodzie Multanskiemu,
przeciw Stepanowi Woloskiemu hospodarowi holdownikowi Polskiemu pomagal y zholdowal go sobie, poslal tez sto y dwadziescia tysiecy woyska Tureckiego z Tatary y
Multany do Woloch na burzenie, chcac tez
Stephana sholdowac. Ale Stephan woiewoda
Woloski, wziawszy pomoc od Cazimirza krola
Polskiego dwa tysiecy iezdnych. Woloch ow
tez czterdziesoi tysiecy zebrawszy y piee ty­
siecy Czaklow, ktore byl Matiaszowi krolowi
Wegierskiemu odial, z tym ludem wiecey fortelu niz moey uzywaiac, Tureckie straszlhve
a wielkie woysko zewszad trapil, a tym ich
wieccy zdzialal, iz nadolna ziemie. gdzie Turcy
mieli ciagnae, przedtym byl sam wypalil y
. . In annulù 1475 sultanulù Mahomet, după
ce îşî suppusese ca vasală pe domnulu muntenescu Radii şi-î adjutase contra domnului
moldovenescù Stefana, vasallulu Polonieî ; tri­
mise acum la Moldova 120,000 de Turci, afară de Tătari şi Munteni, pentru ca prin
resbellu să-şî suppună şi pe Stefana. Acesta
inse, luându in adjutorii de la regele polonii
Casimirù 2,000 de căllăreţî şi mai adunându
40,000 de Moldoveni şi incâ 5,000 de Secui,
pe a căroru ţerră o cucerise dela regele ungurescu Mateîu, se apucà a fulgera mereu
colossala armată turcă mai mulţii prin stra­
tagemă decarii prin forţă, cu atatu mai vertosu că tota tèrra de joşii, prin care trebu­
iau să trecă Turcii, o arsese de maî'nainte,
dândii focù vegetaţiuniî şi producendii pe-
(1) Despre neadevarulù acestei asserţtuni vedi „Ionii-vodă celli! Cumplitù"; p. '261.
(2) Aci sunt grămădite incuruăture peste incurvature. Oraşele de peste Dunăre Silisţria şi Obiuciţ» seft Jsakeia sunt puse
sub stăpânirea Moldoveî, precum şi Brăila mnntenescă; resbelluh! luî Ionii-vodă cu Turcii e dataţii cu annulli 1573, in
loci! de 1 5 7 4 ; Berladii, Tecuci şi Huşi sunt arretate ca arse de eătre Ionii-vodă, pe candii le nimiciră Tătarii după mór­
tea acestui vitézìi . . . Atarî încurcătura provini! in parte din greşella tipografiei, bună-oră 1573 pentru 1574, pe de altă
parte din errórea luì însuşi Strykowski. carele că'lâtorindfi deja după peirea luì Itmfi-vodă, nu se informa cu ossactitate
despre evenimentele acestei catastrofe.
wyglodzil y trawe ogniem posuszyl, za czym
sami y konie ich roskoszne z glodu ustawali.
Potym gdy ich przywiodl w niebespieezny
mieysea nad iezioro Rakowiec u rzeki Berladu, uderzyl ua nich, y tam Turkow y Tatarow za pomoca Boza malym ludeni sto tysiecy na glowe porazil, trupy pobitych kazal spalic, z ktorych ieszcze dzis znac kosci
wielkie a wysokie gromady, com sam do
Turek iadac roku 1575, wlasnym okiem widzial, y trzy krzyze na znak teg-o zwyciestwa
murowane stòia . . . .
nuriă universală, pentru ca păgânii şi frumoşii
lorii caî să aibă a peri de fome. Apoi îî attrase intr'uă embuscadă pe mallulii lacului Racova longă apa Berladului, unde, cumilaluî
D-deii, cu uă mână de omeni reuşi a sferma .
100,000 de Turci şi Tătari; şi ardendu ca­
davrele, făcu din osse mari şi inalte mjmil&r
ce le vedui eu insumfin căllătoria mea^tur^
cesca din 151'5, precum şi trei cruci de pe­
tră in memoria victoriei
F R A G M E N T ! ! 15.
F R A G M E N T U 15.
. . . Tegoz roku 1479, o S. Pawle w iesieni, Tureckiego woyska sto tysieey, nad
ktorymi bylo piec baszow hetmanow, maiac
z soba pomocne uphy Multanow, do Siedmigrockiey ziemie wciagneli, a u Sobinowa a] bo
Sibinowa miasta obozem sie polozyli, na ktory
gwalt Batori Istphan woiewoda z swoim
woyskiem zebrawszy sie, ciagnal przeciw poganom . . . . . tam wielka w uciekaiacych
porazka stala sie, abowiem zadnego krom
piacidziesiat zacnieyszych poymanych Wegrowie nie zywili, poleglo Turkow na roznych mieyscach y na placu wtenczas pobitych dziewiecdziesiat tysiecy, bo ich gonili
Wegrowie od Sibinowa do Griurgecza miasta
Multanskiego nad Buzowe rzeke, ktore poboyscze mnie sami Multani, co slychali od
swych dziadow, ukazowali, gdym tamtedy
do Turek roku 1575 iachal . . .
. . . In acellaşî anntt 1479, pe la St-Paulfl,
100,000 de Turci, commendati de cinci paşalle şi insoţiţî de contingentulìi muntenescii,
navălindii in Transilvania, stetură cu tabera
de'naintea oraşului Sibiiu, unde le eşi in pri­
pă intru intimpinare voevodulù Ştefană Ba­
tori cu ostile selle . . . Turcii fură acollo
macellati, căci Ungurii nu cruţară din tòta
armata păgâna decătu vr'uă 50 dintre capi.
Noue-decî miîe cădură morţi pe loculù battăllieî şi in alte locuri, fiindu-că Ungurii îî
goniră dela Sibiiu şi pone la Gherghtţa, oraşu
muntenescii pe apa Buzeuhti, unde insist Mun­
tenii imi arretară teatrulu carnagiuluî, dupe
cum ei ţinu 'minte din părinţi şi moşi* in timpidu căllătoriei melle turcesci in 1575 .
No. 2.
1640-1673.
E s t r a c t e d i n c r o n i c a p o l o n ă a Ini l o a c h i m ă J e r l l c z .
N O T A.
Născuţii la 1 5 9 8 in provincia polonă Volinia, dintr'uă familliă nobilă de
origină moscovită, autorulu intra in armată pe la 1 6 1 5 şi de atunci in coce
lua uă parte forte activă maî la tote resbellele Poloniei, maî cu semă acelle
cu Turcia.
Cronica seci, in cea mai m a r e parte, este relaţiunea u n u i m a r t u r ù ocularù allù evenernentelorù.
C u n n o s c u t u l ù archeologi! polonù Cazimirù Wojcicki o publica p e n t r u p r i m a
óra din m a n u s c r l p t ù in duo t o m u r i sub t i t l u l ù : Latopisiec albo kroniczka J o a chima Jerlicza, W a r s z a w a , 1 8 5 3 , i n - 8 min.
Istoria r o m â n ă câştigă din acestù d o c u m e n t u u ă m u l ţ i m e de facte puţinii
c u u n o s c u t e séù chi a n i de totù n e c u n u o s c u t e .
Passagiele despre resbellulù t u r c o - p o l o n ù din 1 6 1 9 - 2 1 lassarmi de u ă
c a m dată la u ă parte, fiiudù decisù a b- utiiisa in note la p u b l i c a ţ i u n e a u n u î
d o c u m e n t u m a i c o m p l e c t ă a s s u p r a acestei cestiunî.
F R A G M E N T U 1.
F R A G M E N T U 1.
. . .W tym roku takze Ksiaze Janusz Radziwil, Hetmán Polny Litewski, na Birzach i
Dubinkach dziedzic, ozenil sie, który pojal
eórke Hospodara Woloskiego Wasyìa Lupowa Mâryne, którym dawal slub ojciec Piotr
Mogila Metropolita Kijowski, w Jassach;
które wesele acz dostatkiem wielkim odprawialo sie, ale nie podlug zwyezaju polskiego . .
. . . Toţii in acestu annti (1645) principele
Ionii Radziwii, campeducele Litvanieî, seniorii
de Birza şi de Dubinki, se insurâ cu Măria,
fiîa Domnului moldoveneseu Vasilie Lup ulii.
Cununia fu celebrată de părintele Petru Mo­
vilă, mitropolitulu de Kiew, in Iaşi. Nunta
fu splendidă, dar se petrecu nu dupre obiceîele polone . . ,
F R A G M E N T U 2.
F R A G M E N T U 2.
. . . D n i a 1 J a n u a r i i — r o k u Bozego 1647
w dzien nowego lata, svvieta ruskiego S. Bazylego, z czwartku na piatele o godzinie 4
w nocy JM. Ojciec Mogila Piotr, Metropolita Kijowski, Archimandryta Monastyru
PieczerskiegoPrzenajswietszéj Panny Czystéj
Niepokalanéj Boga Rodzicielki, z tym sie swiatem i bracia swa pobozna rozlaczyl ; który
zyjac na tym swiecie i urzedzie, sprawowal
sie poboznie, dobrze, trzezwo, w pracacli naboznych zawsze dbajac okolo calosci cerkvvi
Bozéj, przestrzegajac trzody swéj; który tez
nie bez tego aby i slawy tego swiata nie
byl chciwy, dia któréj uczyniwszy podstep
pod drugim Metropolita, pierwszym który
mieszkal w Monasterze Michala Swietego Zolotowerehim Kijowskim. JMc. Ojciec Isaija
Kopinski za konsensem JKMci Zygmunta 111.
P o smierci którego gdy nastepowal Wladyslaw, przy koronacyi na sejmie pierwszego
sejmu Królewskiego, a majac Mogila w powierzeniu od calego .Duchowienstwa plenipoteneye i od ojea Metropolity Kopinskiego,
który dia choroby i niesposobnego zdrowia
nie jeclial na koronacye, ale jemu wszystkie
. . . La 1 genarü 1647, diüa annuluî nou,
serbătoriă rutena a St. Vasilie, joi spre vi­
neri, la 4 ore din nópte, muri, despărţindu-se
de lume şi de frăţia religiosa, părintele Pe­
tru Movilă, mitropohtu de Kiew şi archiman­
drita allu monastiriî Pescera Maiceî Domnu­
lui. Trăise şi funcţionase cuviosü, bine, de­
ştepţii pe căi religióse, agerii pentru unitatea
bisericeí luî D-deü, vrednicü păstorii allü tur­
mei selle; cu tote astea, era plinü şi de am­
biţiunea gloriei in acésta Jume. Iată unü essemplu. Din timpulü regelui Sigismnndü III
scaunulü metropolitanii de Kiew era oceupatü de părintele Isaia Kopinski, carele îşi
avea reşedinţa in monastirea St. Michaiu de
Zolotowerch in Kiev. Murindü Sigismundü
III şi avéndü a-i urma pe tronü reg-ele Vladislaü,
Movilă fu trimisü la solemnitatea coronaţiuniî deputatü din partea clerului rutenii şi a
lui insuşi mitropolitulu Kopinski, carele fiindü bolnavü şi slăbănogii, nu se putu depărta.
Atunci in acea dieta a coronaţiuniî, ca de­
putatü, Movilă reuşi a-şî face amici şi apoi
pleca de uă dată la Leopole, unde adduse
pe mitropolitulu moldoveneseu şi pe vlădici
s p r a w j powierzajac wyprawil; na ktörym
sejmie za plenipoteneya wyprawil przyjacioly
na Metropoiie. a skoro wyprawiwszy, do Lwowa jechawsz3 za listy pizywileju do mieszczan nalezacy i Urzedu Grodzkiego, prywatnie poswiecil sie od Woloskiego Metropolity i Wladyköw, a z tamtad przed soba
slal do Kijowa. Oglosiwszy sie odbiera dobra. majetnosci nalezace do Metropolii Sofizkiej, i onego degraduje z urzedu Metropolitanskiego, a nietylko jego ale i jego poswieconyeh Popow; ktöry nie kontentujac
sie tym i samego Metropolite Kopinskiego z
Monastyra ruguje, wszystko mu od mala do
wiela naslawszy na ubezpieezonego slug i W o ­
loszy zabral i w niwecz go obröcil, i samego
bedacego „w leeiech podeszlego starca, schorzalego od Kijowa w jeclnej wlosiennicy, przerzuciwszy przez konia jak wör jaki, prowadzili ku Monasterowi Pieczerskiemu malo nie
pol mili, a to dla tego, aby go nie turbowal
prawem duchownem i swieckiem, i aby nie
mial zaczem dochodzic. Ktöry potem od wielkiego uböstwa i zniszczenia, mizernie zywot swoj prowadzic musial w niedostatkach
wielkich;—tak tez za lakomstwem a chciwoseia wielka majetnosci, o polnocy na spiacych naslal. Druga sprava o pieniadzach: wiedzac, iz Ihümen Monastyra S. Mikoly Pustynskiego nazwanego, ma pieniadze, gdzie
i ten Monastyr nad prawo pospolite i slusznosc sama uprosil, nad ktörym, Ihumenem
niejaki Serafion Bilski lat ze 20 byl za przywilejem, do ktörego Monastera juz zostawszy
Metropolita a przyjechawszy do Kijowa i Mo­
nastera Pieczarskiego, zebra wszykilkaset czleka
z dzialami szedl, i otrzymal go; z ktörego
Ihumen lekko jako najpredzej uciekac z niektöra bracia musial, odbieglszy wszystkiego
w Monasterze. Ktöry otrzymawszy po odbiezeniu go przez Ihumena, czerncöw z Mo­
nastyra po jednemu pokladajac bil postronkami pöty, pöki o pieniadzach i srebrze gdzie
sic znajduja, nie powiedzieli, a ktöre pozakopy wane w ziemi byly. Potem blisko kilkunastu Czerncöw z Monastyra udespektowawszy powyganial, ktöre przy slusznosci samej
prawde möwili. Z ktörego to wygnania i
takich jego postepköw jedni do Unii udali
sie, a drudzy ni tak ni siak tulali sie po roznych miejscach. Niektörych tez Czernöw
Monastyra Pieczarskiego, uchodzac swego por
şi fu consacraţii de către eî ca mitropolitu
de Kiew. De aci făcu uă cerculariă către totu
clerulu din circonscripţiunea mitropoliei, apucă tòte bunurile metropolitane, degrada arbi­
trarii pe mitropolitulù Isaia, ba şi pe toţi preuţii consacraţi de ellu, şi-Iu allunga pe ellu
insuşî din monastirea St. -Michaîu. Slugele luì
Movilă, toţii moldovenime, aruncară pe bietulii ex-iiiitropolitù, imbracata numai cu uă
rasă de peru, pe caliti, şi duseră aşa pe betéguiu beirànù, ca unu sacii, pone la mona­
stirea Pesczera, caile ca de uă gîumetate de mi­
lă, unde fu inchisii, pentru ca să nu pota şicana
pe noulu mitropolitu cu dreptulu canonicii şi
civilù. Acollo muri nenorocitulù in sărăcia si
fómete. Iată şi unu alţii essemplu de lăco­
mia şi de violinţa lui Movilă. Sciendii că Sofronie Bilski, in cursu de 20 de anni egu­
menă allii monastiriî St. Nicolae numiţii din
Pustiîu, are adunaţi mulţi bani ; Movilă strìnge
vr'ua căte-va sute de omeni, îea cu sine tu­
nuri, păşesce, assedieză şi suppune monasti­
rea. Egumenulii şi uă sèma de călugerî scă­
pară prin fugă numai cu suffletele loru. Atuncî Movilă apucă pe ceî-l'alţî călugerî şi-î
batte cu curelle pone ce marturisescti locuia
unde sunt ascunsî banii si odórele. A poi îî
gonesce pe toţi dm monastire. Unu din acestî nenorociţi se făcură catolicî, alţiî retăcîaii ca vagabondi. Chiarii in monastirea Pescera ori-cine cuteda a arreta vre-uă nemulturnire, Movilă îllii arrunca in ferre şi-Iu trimittea la Cozacî, scriindu-le că este unii apostatii trecutu la catolicismii : aşa o păţise,
intre alţiî, Nicodemii Silicz, pe care Cozaciî
abia-abia îllii iertară, după ce inse seduse
mai multe dille şi nopţi legată la tunurî. Maî etă
incă ceva. Voindii a face in monastirea Troiţa uă
scóla pentru copii, Movilă allunga de acollo pe
călugerî şi pe bolnavi; şi candii egumenulii
Arsenie, orbii şi betrânii, cutedâ a sfetui ca
să se allega pentre scóla vre-unu locupeterritoriulu Statuluî, iar nu să se strice mona­
stirea, atunci fu despoiaţii de ce avea, băttutu
pone la morte şi ingropatù de viii. Nu e chipu
a desert- tòte faptele despotice alle mitropolitului Mwilă! Se otice, că după mórtea lui
s'au găsiţii bani gata 30,000 de galbeni, affară de altă moneta. Dar ce lesne se adunai,
lesne se împrăştie. Prin Jestamentulu seu fe­
tru Movilă lassa tòta acesta stare frăţme-seu lui
Moise Movilă (ex-domnu moldovenescu) ; dar
raowiska od pospolstwa. okowawszy w k a j dany, odsylal do kozakóvv udajac za Uniate,
a mianowicie : Nikodema Silicza, który u dzial
dzien i noe szesnascie niedziel siedzial. k t ó rego kozaey zyeie mu darujac, puscilì ; —
która nieprzyjazn b y l a urosla o szkoly. k t ó rycli c l i c i a l juz byl poezal i pobudowal d o m y
dia n a u k i dzieci, znióslszy czernców Trojeck i e h , szpitalnycli slepych i chromych, czego
mu czernee zabraniali—aby sobie jezeli chee,
przy miescie królewskim fundowal, a nie Monastyr znosii.— Jakoz napotém musial psowac i lomac ten budynek i do Kijovva przenosic, za co Arsenia, Ihumena tego Monastyru Trojeckiego. bedac slepego tak bito, iz
w k i l k a niedizel miniai umrzec,—którego b i wszy jeszeze kazal w trumne wlozyc. zabrawszy mu pieniadze i wszystko co miai. O
jego pr.stepkaeh wypisac c z l o w i e k nie moze,
ale ostatele Panu Bogu porucz3 e : po którego smierci powiadaja iz samych gotovvych
pieniedzy zostalo bylo 30,000 czenvonych
zloty eh, oprócz inszéj monety. A jakie zebranie takie tez i rozproszenie sie onych stalo;
który byl rodzonemu swerau Mojzeszowi Mogi le zapisal, i inne rzeczy i wszystek zbiór,
ale to kapitula po smierci jego przeinaczyla,
i kilku z niéj wszystkiém tém poizielilo sie.
Cialojego z dostatkiem w Monastyrze Pieczarskim jest p o g T z e b i o n e , dnia 19 Marca we
wtorek podlug starego kalendarza. Zyl na
swiecie lat 50 cale.— Na tym pogrzebie obrano Elektami JMc Ojea Syhvestra Kosowa
na Metropolja Kijowska i Halicka, a JMc
Ojea Józefa Tryzne na Archimandryctwo
Pieczarskie-Kijowskie . . .
soborulu mitropoliei strică testamentulă şi mem­
brii cei mai influinţî işî impartira intre ei
toţi banii. Corpulu reposatului fu inmormentatu cu pompă in monastirea Pescera, 16 mar­
tie, marţi, după calendariulu vechîu. Movilă
muri in etatea de 50 de anni. In loculu şeii
fură alleşî Silvestru Kossow mitropolitû de
Kiew şi Iosifu Trizna — archimandrita de
Pescera (1) . . .
F R A G M E N T U 3.
F R A G M E N T U 3.
. . . Dnia 25 t. in. ziemie Woloska z gruntu
ogniem i mieczem Tatarowie zniesli, a sam
Hospodar z Jass musial uciekae az do Bukowin, gdzie miedzy gorami w 4,000 ludzi
obrabal sie, a z tamtad przez kontrakty musial sie Hanowi Carowi Tatarskiemu okupowac, gdzie dal 100,000 talerów, a osobliwie
Hetmanowi kozackiemu który na pomoc temuz Hanowi szedl, 12,000 talerów dal. Tegoz ezasu, podezas gdy sie kozactwo ruszylo
do Woloch, chlopi sie do buntów udali za
. . . La 25 augustă 1648 Tătarii nimiciră
cu focă, şi cu sabia tòta Moldova. Domnulu
fugi din laşi in codri şi munţi, însoţită de
4,000 omeni, şi acollo retransându-se, intră
in negoţiaţiuni. Hanulu priimi 100,000 de ta­
leri, alliatulu seu hatmanulu cozacescu—12,000
de taleri, şi astu-felîu ei se invoiră a lăssa Mol­
dova in pace. Pecându Oozaciî se afflati duşi
la Moldova, ţerraniî de peste Nipru se re­
voltară şi. intre altele, D. Zalenski, omii de
ispravă şi ostaşii vechîu, fu uccisu de chiarii
r
(1) Detaliele lut Jerlicz despre caracterulu lin Petru Movilă sunt cu atătii maî preţiose, că toţî biografii acestui mar« omii
de Biserică se sileau a masca defectele selle. Acestii passagîu intregîi in originalulu polonii e forte prolixă.
Dniepreiiì, g d z i e P. Z a l e n s k i e g o zolnierza suppuşiî seî. Assemenea scene se petrecură
i kawalera starego, ezlowieka godnego zabili in maî multe localităţi Intorcerea Cozaciloru
wlasni jego poddani, i innych po róznych puse capetii revoltei . . .
miejscach i majetnosciach niemalo, a skoro
sie Kozacy zvvrócili n a z a d , t o s i e ta swywola
pohamowala . .
F R A G M E N T U 4.
F R A G M E N T U 4.
. . . W tymze czasie 1 miesiacu Hospodar
Woloski W a s y l L u p ó w uciekl do Kamienca-Podolskiego z zona, dziecini i dostatkami
swemi; który k n o w a l z d r a d e pod sasiadem
swoim Hospodarem Multanskini, cheac go z
Panstwa wygnac, a s w e g o synowca na nini
osadzic O czem d o A v i e d z i a w s z y sie Hospodar Multanski, jakoopevvnéj r z e e z y , od L o g o f e ţ i i Kanclerza Hospodara Woloskiego ze
inaczéj nie jest, zarazeni o k o l o tego p o c z a l
pilnie siestarac; zaciaga R a k o e e g o na poinoe i Ordy nieeo, obiecujac temuz Logofetowi za przestroge Hospodarstwo Woloskie ;
który bardzo sztucznie i misternie z nini postepowal;—ukazawszy przyczyne, pozyczyl
u Hospodara, Pana swego, 20,000 czerwony eh zloty eh, za któreczesc wojska z a r a z e m
zaeiagnal: gdyby nie miai dwóch kornetów
z Pulsici Niemców przy sobie, pewna ze by go
i samego uciekajacego Logofet byl pojmal ze
wszystkiemi skarbami, gdyz Wolosza odstapila onego.—W tym czasie s k o r o sie dowiedzial Tymoszko ziec Hospodara Wasyla Lupowa, iz tescia jego zegnano albo uciekl ze
swywoli, nazbierawszy Kozaków de 10,000
idzie ku Kamiencu, a tam znioslszy sie z Ho­
spodarem ida ku Jassom, napadlszy kogo zaskoczyli z Wolochów nie zy wili, miasto splondrowali do ostatka, i po innych miastach i
wsiach woloskich, ezego byli pierwéj niedopalili i niespustoszyli Tatarowie, to o n i teraz
dokonczyli . . .
. . . Totù atunce (1653, luna lui aprile) domnulû moldoveiiescu Vasilie Lupulu fugi la
Kamieniec, in Podolia, cu dômna, copii şi
tôte odorele. Ellû a fostă intrigatu contra
vecinului şefi domnului muntenescu, voindu
a-lă sc(5te din domnia şi a pune acollo în locu-Î pe propriulu seû nepoţii ; dar fusese trădatû de către marele logofëtù allû seû, prin
allu cărui intermediu insciinţându-se despre
t(>te domnulû muntenescû, îsï luâ mesurele, îşi attrase in adjutoru pe (domnulû trânsilvanu) Rakoczy şi uă seină de Tătari, pro­
mise domnia Moldovei logofëtuluï celluï tră­
dătorii, carele fiindu omu ascunsă şi forte di­
plomată, reuşi a stnnge ellu-insuşî uă este
cu chiaru banii lui Vasilie vodă, delà carele
împrumutase 20,000 de galbeni şi combină
lucrurile astu-feliu, încătă cătu paci era să
pună mâna pe insuşi principele, abandonată
de toţi ai seî, să nu-lu fi scăpată, pe acesta
duoi trâmbiţaşi, Nemţi din Polonia (1). Timuşu
(fiiulû hatmanului cozacescû Chmielnicki), gi­
nerele lui Vasilie Lupulû, cum afflâ de destronarea lui socru-seu, pe dată aduna ca la
10,000 de Cozacî, păşi spre Kamieniec, se
uni acollo cu expatriatulû domnû, şi merseră
împreună assupra Iaşuluî : Moldovenii nu fu­
ră cruţaţi, oraşulu fu jefuită cu deseverşire,
iar prin terguşâre şi şi prin sate, ce scăpase
mainainte de Tătari, peri acum din mâna
Cozaciloru . . .
*
F R A G M E N T Ü 5.
F R A G M E N T U 5.
. . . Tegoz czasu poslowie u Króla JMci we
Lwowie byli, od Hospodarów Woloskiego i
Multanskiego, laski zadajac, a obiecujac wszelaka zyczliwosc; trzeci od Rakoeego Wojewody Siedmiogrod zkiego obiecujac wszelaka
. . . Totu pe acellu timpu (1653, luna lui
Iuliu) veniră la Leopole trimişi delà domnii
moldovenescu şi muntenescû, cerendu amiciă
şi propunendù totu fehulu de servicie. Maî
veni unu allû treilea trimisă delà domnulû
(1) Comparéza cu narraţiunea lnï Mironü Costina.
przyjazn, i na usluge Krolewska i Rzeczypospolitéj. 30,000 wojska, ktôre ku Kamieneu przez Woloska ziemie maja isc.
Dnia 27 luiii—posel wielki Cara Moskiewskiego przybyl do Krola JMci do Lwowa.
Tegoz miesiaca Krôl JMc wyprawia 9,000
wojska przeciw wojsku Rakoeego do Woloch
znoszac sie z onym.
transilvanii Rakoezi cu acelleşî manifestaţiunî
şi propunendii unu contingentîi de 30,000
de oste, care să intre in Podolia prin Mol­
dova. La 27 iuliu sosi unu ambassadoru si dela ţarulu moscoviţii. Toţii in acesta lună M.
S. regele espedi 9,000 de omeni la Moldova
intru intimpinarea armatei lui Rakoczy . . .
F R A G M E N T U 6.
F R A G M E N T U 6.
. . Tegoz miesiaca wojsko Rakoeego i JS'iemcy
krôlewskiéj clioragwi rôzne, obstapiwszy Mo­
naster Soczawski, kilka niedziel dobywali Ho­
spodara Woloskiego z jego zieciem Tymoszkiem Ohmielnickim, ktory mial 10,000 Kozakôw; a doby wajac, Tymoszka z dziala zabito posrôd Monastyra; Hospodara do wiezienia wzieto i tych zbôjcôw rozgromili i
zniesli . . .
. . . La 1653, in septenibre, óstea luì Ra­
koezi şi Nemţii din armata polonă incongîurarà monastirea Sucéva si assediară acollo
in cursü de căte-va septemâne pe domnulü
moldovenescii şi pe ginere-seii Timuşii Chmiel­
nicki cu cei 10,000 de Cozacî. In fine, Ti­
muşii fu uccisii dintr'unü tunü, domnulü (dom­
ila?) fu prinsü şi incarcerato, eeì-Taltì hoţi
fulgeraţi şi pedepsiţi . . .
F R A G M E N T U 7.
F R A G M E N T U 7.
.. . Dnia 16 t. ni.— Chmielnicki wespól z Or­
da na Króla JMci i na cale wojsko napadl,
którego jak mówiono natenczas bylo polskiego wiecéj jak 30,000 a niemieckiego cudzoziemca -29,000, od Rakocego, Wolochów,
Multanów do 12,000 takze; które wojsko nad
Dniestrem stojac w ciasném miejscu. bardzo
znedznione wniwecz obrocilo sie i od koni
odpadlo. Czésc tez wojska pod Soczawski zamek wyprawiwszy (jako wyzéj pisano), gdzie
Chmielnickiego syn Tymosz byl, który chcial
macoche zony swéj z tego zamku ze skarbami na Ukraine wyprowadzic, a którego
Wolosza, Multanie i wojsko polskie oskoczywszy przez kilka niedziel dzien i noe szturmujae, Tymoszka zabili z dziala i hultajstwa
szmat z onym bedacego. Gdy prosba nastapila od saméj Hospodaryni do Króla* o milosierdzie, tedy Król JM. rozkazal tak Hospodarowi Woloskiemu nazwiskiem Logofet,
którego podal i osadzil na tém Panstwie, jako
pulkownikowi swemu panu Kondruckiemu :
aby Hospodarynie uwolnil i pozostalych
Kozaków, których wiecéj 4,000 »ywo puscili,
—co tak i uczyniono. Logofet Hospodar
skarby bedace zabral,—sama Hospodarynie
z synem i drugiemi dzieemi Rakocemu wy-
. . . L a 1653, pe la 16 decembre, Chmiel­
nicki de'mpreună cu Tătarii attacâ armata
regelui, compusă din 30,000 Poloni, 29,000
Nemţi mercenari şi pone la 12,000 Moldo­
veni. Munteni şi Transilvani de aî luì Rakoezi, carî inse toţi standü pe malulti Ni­
strului intr'unü locü strimtă, nu puteau servi
la nemica, iar mai allestì cavalleria. Uă altă
parte din óstea polonă, espedi tă, precum s'a
spusü mai susü, la citadella Sucevei, unde se
afla Timuşu, f nulii luì Chmielnicki, venită a
collo cu intenţiunea de a elibera şi a trans­
porta in Térra Cozăcescă, cu tòte tesaurele,
pe vitriga (sic) nevestei sèlle, reuşise cu adjutorulü Moldovenilorü şi allü Muntenilorü,
după vr"uă căte-va septemâne de unii asse­
diti ne'ntreruptü nicî di nici nópte, de a uc­
cide pe Timuşu şi pe cei-lalţimişei. Atunci
însăşi ex-dómnamoldovenésca adressdndü ru­
găminţi regelui, acesta porunci noului domnu
moldovenescii numită Logofeţii, aşedatu şiintărvtu pe tronii cu adjutorulu Poloniei, pre­
cum şi collonelului polonă d. Kondrucki, ca
să elibereze pe ex-dómna şi pe cél-Valfi Go­
zad, in numera, ca la í,000. Noulu vodă se­
cuestra tòte tesaurele, ìar ex-dómna cu filulu seu şi cei l'alti copii, pentru a scăpa de
17
dano ; bo ten Logofet chcial ich potracic ;
trupowi tez temu (Tymoszka) za rozkazem
królewskim poczciwose wyrzadzono: obiwszy trumne kosztownie prowadzono czterokonnie; kilku choragwiom odprowadzic do
Czehryna ku -ojcu rozkazal...
mórtea ce-ì menta noulu domnu, fu estradata
lui Rakoczi. Tota dm porunca regeluì cadavrulu luì Timusu fu asedatu cu onore intr'unù
coscìugu trasu de patru cai si condusu cu
pompa si cu stégurì pone la Czihrin, orasti
de a luì Chmielnichi tata . . .
F R A G M E N T U 8.
F R A G M E N T U 8.
.. . Jakoz Tymoszka şyna Chmielnickiego który byl u Hospodara Woloskiego córke pojal,
piorun w grób uderzyl, sklep i kosci rozrzucil onego zbójcy . . .
. . . In 1656 trăsnetulii lovi in mormentulu
luî Timuşu Chmielnicki, ginerele domnului
moldovenescii Fasilie Lupulu, sfermâ cripta
şi imprăşciâ ossele hoţului.. .
F R A G M E N T U 9.
F R A G M E N T U 9.
. . . Tegoz roku i od tegoz Baszy i od róznycb
narodów tak Wolochów, Multanów, Ormianów wiadomosc stanela, gdzie Hospodar Woloski tryumfowal i inni, iz sie Kandyjska pro^
wincya Turczynowi poddala, z któremi przez
40 lat nieprzestajac w o j o w a l i . . .
F R A G M E N T U 10.
. . . Tychze ezasów Hospodar bywszy Duka,
który zegnany byl i przekupiony od drugieg o , ujechal byl z niektóremi Woloskiemi
Panami. Miai z soba pod 7,000 czlowieka;
zebrawszy sie naszych ochoczych niektórych
wpadlszy do Jass zrabowali miasto; wsi pod
60 takze zlupili, zabrali, scinali, palili ; stada
bydla, owce pozabierali, osadziwszy Hospo­
dara nazad sie wrócili. Bywszy Hospodar
uciekl do Multali . . .
. , . In 1669, dela Capti-paşă
riţî omeni, Moldoveni, Munteni,
scire de cucerirea Candieî de
după uă luptă nentreruptă de
care victoria ottomană o strbâ
domnulu moldovenescii şi alţii .
FRAGMENTU
şi delafelîuArmeni, veni
către Turci,
40 de annî;
cu triumfu
. .
10.
. . . Pe la 1672 ex-domnulu Duca, allungatti
şi supplanMii prin bani de către unii altulii,
fugi din Moldova însoţiţii de uă semă de bo­
ieri şi aprope 7,000 de oste, trecendu in Ţerra-Muntenescă. Atunci vr-uă căţî-va volun­
tari din aî noştri năvălliră in Iaşi, jefuiră oraşulii; predară, tăîară şi arseră vr-uă 60 de
sate, apucară turme de vite, şi punendu pe
tronii unii alţii domnii, se intorseră in Polonia...
3
Tomă 2. (Septembre 23, 1805).
A R C H I V A ISTORICA A
18
ROMAMKI.
No. 3.
— 1594
I l ciati mien a i n b a s s a d o r i l o r ù m o s c o v i ţ i i n A n s t r i a d e s p r e i n t c p n t u i n r o ­
vo Id o ï T r a n s i l v a n i l o r ! ) ,
ftlnofcmloi
i i ş i Itloldovciiilo ù e o i s t r a
T u r c i e i .
N O T A.
In 1 5 9 5 tarulli moscoviţii Teodoni trimise ambassadorî la Praga căîre
imperatulu lludoliu II pe Micbailìi Yeliaminow şi Atanasie Ylasiew.
Relaţiunile Ioni, întrunite intr'uă singură Carte de Ainbassadă (Posolskaia
Kniga), lură publicate pentru prima ó r a , după originalulù depusù la Ministeriulù de Esterne de la Petersburgù, in publicaţiunea officiala: Pamiatniki diplomaticzeskich snoszenii drevnei Rossii s llimskoiu imperieiu; Petersb., 1 8 5 2 ,
" " t 2.
in-8,
Reproducemù de uă cam dată una singură din acelle interessante relaţiuuî.
.
.
.
haiia
PlI.WCKQII,
11T A A ì ( a H C K ! E CfA'IAH
KX
ROCUAAAM
OHX
IlOKAA^-kcTA
MOMh
ROEB0 \A
ROEBO^A
OA.H0AH»INO
AVEffiX
I1OCA0BX
U,EC4piO
AHNEHh'l;
CApEAAX
KEp^lACIA
R'IìTy
IlOWA'itCTA
JlEraph
MOMII
IIXX
KX
KX COE-
BOEBOAy
Ey^ETX ;
Il
11 e x
HopoAta
A f a
\'T-
110 CO
COÉAHHEHkt,
11 HuiiiAHCKoro
npii-
VKp'fciiAEHMa <\4AX
CECTpV
CROIO,
lvlf)A\'
ilpnh.iKHfarr.yio \ o i b , Mliin;.\\oi!TA KopCAia I I o a v
f
p o ^ N y » CfC'rpy, h
KopOAEBbJ
B
X
n
0
A
^
iwkcfairk;
rpAHHUy
J^ECApEKX
BEpftfaCb
RX COE^HHEIIhiì
UKOII
KX
iipHCKlAAAIf
H,*CApEM2
flp&TIIRX TypCKOrO { X II E —
k c e ^ x Hy^BHCTpoBX, A
roAy
103
II CX
HHMH
CX
(
CKOrO
C T X TypCKOTO M \ ' T R E p -
T y p C K O r O y'IHHIIAHCb., Il HA T 0 M X
CE \MlirpA/ljlţKOrO
co&y
^A
CoA&UKKCH
ÇA0AIIHX II 1!E MllpIITHCIA H II KOHMX
riAiiiiiiy
roeopy
lÌATypX,
ftA
COE^IIIIENEÌJ,
HT O I!AÌX
CTOIATH
OGbJMAEAVA.
BX
CKOH^X
llpOTHB\"
llpIICIATAAH,
b x t o î k x b p e A\ ia
ÀlHjfAIIAC',
OTAOKHACIA
C0EOW
\'MHyTX EMy
KCfe
^\a
rKliniMOHTZ
BOEKO^A
flpOHX
(
ftlACh
H
A1y«l
np*oTHKX
CKHX» . \ » , \ É M ,
h
HTOEX
HAVkETK, A OHM
AIO^MH H KAÇH0W.
MyThtaHCKCH
ah
KopcAh,
KX I^fcCApiO II
IÌHCAAH
I^ECApiO HOCAOBX,
GEftMHrpaAlţKOH
3A
IlllUlAHCKCH
CZ TypCKHAlX HE MltpUACIA II BOEBAACtA CX HHMX
nOMOrATII
li
Il
KlllAŞH
a
c r a s s a k k i a a bx
otboşhax
K p A T X AIakCHMIIAÌIAHX.
MAHCKOH
TypcKiro
KOTOpMÊ
CX U j C û p E A U ,
H GoAOUJCKOH
1
11
ha
yr
GEAMMrpAA'
KOER&A*
MHoni^x
ctotat! ,
h
BX
J^EMA-fc,
t'XX
ee
Y
M A
"
Typ-
I10KHBAAH
ropoAX / l m i y 'JEAMnrMAUKoti y T y p c K o r o
k^iaax:
.'. . Papa Romei şi regele Spaniei şi toţi prin­
cipii Italiei scriseră şi sollicitară prin ambas­
sador! pe longă imperatulu, ca ellti singurii
să nu se impace cu Turcii, ci să urmeze cu
resbellti din tote puterile selle, îar eî nu vorii
lipsi de a-î adjuta cu bani şi cu omeni. Toţii
atunci domnulii Transilvaniei Sigismundii Batori, domnulii muntenescu Mihaîu şi domnulii
moldoveneseu Aronfr se lepădară de Turcii
şi, făcendu intre eî uă allianţa, trimiseră am­
bassador! către imperatulu pentru a negoţia
unire cu ellii, jurândfi de a combatte împre­
ună pe Turci şi de a nu se impăca cu eî
pone la ultima picătură de sânge. Arunci imperatulti, după consiliulă Papeî şi allti rege­
lui Spaniei şi dupre decişi unea principi Ioni
electori germani, priimi acea propunere; îar
pentru maî mare intăritură, dede domnului
transilvanii incăssătoriă in 1595 pesoru-sa.fiîa
arehiduceiuî Carol ti şi soia cu regina jwlonă
a regelui Sigismundii. Cununia fu celebrată
in luna luî Iul iii şi fratele imperatuluî, Ma­
ximi lianţi, conduse pe miresa pone la hotare,
AUiându-se astu-i'elm cu curtea imperială,
domnii transilvanii, muntenii şi moldovenii
începură Jupta cu Turcii, uccidendu pe aceî
cc petroecaîi in acel le ţerre. Apot domnulti
transilvanii cupprinse de sub Turci (brlereţa
Lippa. Totû atunci iniperatulii trimise in Un­
garia de josû pe frate-seû Matia eu 50.000
H M MX
IliATkAECIATX
T b l C ^ H K , A SX
BEpXHNIO BX
de omenï, ïar in Ungaria de susû j)e unû
YropCK"(IO ŞEMAIO nCKAAAX A p v r O I ' O E p A T A C R O E T O
altû frate allii seû Maximilianû eu 13.000
AldKCHMHAfffllM, A CX HIIA1X T p i I N J A I ţ A T h TldCfZOih.
ômenï. Matia veni sub cetatea Gran in luna
H A \ A T I i K U J 1 X ( X CB0HA\X BOHCKOAAX (OEpABCIA, n p l l lui luniii şi stetu acollo 12 septemàne. In
U l f A X riO \X
r p A H X B'A IlON'G A v k c i A l ţ t M CTOIAAX
luna lui Augustû sosiră in adjutorulû celloru
I10A.X
rpAHOMS
A B ' k H A A l ţ A T h NEA'kAb. H B X ÛRassediatï 5,000 de Turci, sub beglerbeïulii de
Buda, fiïulu lui Sinan-paşă ; dar Matia le
rycrk
Avfcciatrfc
n p t i u i A i i R U A O KO TpAtiy H A 110tăia dnimulu spre cetate, îï băttu, şi apoï comAAOWli B X OCAA.X CX G l l N A H X nAUlHIIWAAX CX CblHOMX
mendà unû assediû generalii. Storşi din pu­
CX G E r A E p S E r O A \ X CX %AfeJHCKIIAAX
IIAUIOW 5000
teri, Turcii capitulară in fine in 23 Augustă,
T y p : K a ; H i\1 A T b i a u i z , AAE A o n y c n A . n\%
AO rocu
condiţiunea de a eşi liberi cu familliele
pÙAA, H 0 E I I A 7 , Il I10KI1BX I ^ X , 8E.VGAX KX l\0pOAy
lorû,
ceia ce au şi căpetatu. Matia lăssa in
r i p H c r y i i A T i i NAKp-kriKo. II TypcKiE A I O A H . K H A I A C B C E
Gran pe margrafuhi de Burgau, iar singură
H^HE.MOffiEHbE,
T0p0 \X A\AThlAUjy Ç A A A I J
îlBI'yCTA
BX
23 AEHK H A T O M Z , MTOKX H \ ' X B i i i n y C T H A X C X merse de mai lua delà Turci, in Septembre
1595, oraşulu Vişegradu in josulu Dunării,
aîEHAAUi H c x A^TisMii; M AUmauix,
no
HX'A
5 inilurî delà Granu, şi oraşulu Blindsberg,
tlpOUlEHblO, I I X X BbJliyCTHAÏ, à B X ropOA*k OCTABI! AX
4 milurï delà Buda, si in Croaţia oraşulu
MAArpA(j)y G y p r A B C K o r o . II nocA'k T o r o B A Hkin'fc
Peter,
şi apoi păşi spre Buda, unde se află
UIHEAIX B X 1 0 4 - M X ro \\'
B X GEMT/ARpt M A T K l a U i X
şi
astădi,
in speranţa de a o eupprinde, căci
B51AAX
y TypcKoro ropOA»
BwuiEropo\x n o AyTurcii
nu
pré au ômenï. Cellu-1'altû frate im­
HAK5 I(A H H ^ X , OTX
F p A H A 5 Mil \ k
AA
l"CpOAX
perialii
Maximilianû
remâne in Ungaria de
IÎAHH,\EKApX*X O T X EyA,b> N A 4 M H A H , A,A B X X o p susii,
sprijinindû
de
acollo
pe domnulu tran­
KATLţKOfl ÇEAU-fc TOpOAX l l E T p H H Z ; A N K I n t AE
AUsilvanii.
In
annula
presentu
1595, in sep­
TblAWX
nOUIEAX 110 \ X E y A U N b , A HAHAKJTCIA El'û
tembre,
urma
pe
Dunăre,
in
Croaţia,
uă băt851ATH, T o r o A A I A M T o y T y p c K o r o p A T t M E M H O tăliă
intre
Sinan-paşa
şi
domnulu
transilvană
:
TAIA
BX
COKpAllh'k. i ï
A'VAKCHMHAil&HK I^ECApEBX
Sinanu-paşa
făcuse
podû
pe
lanţuri
şi
se
preK p A T X CTOHTX B X YlOpCKOH SEAUts A,AIA EEpEîKEgătîa a trece in Transilvania, dar fu intirnNKIA, nOMOTAETX GEMHrpAACKOA*.y. HfcJH'kllJNÉrO
104,
pinatu
acollo longă Dunăre de către dom­
BX
G E H T i a s p - k A v k c i a i r k B O H E M A X H A A^HA-k B X
nulu
transilvană
şi domnulû muntenescu cu
X o p B A T U K O H Ç E A W f c ClIHAHX HAWfc CX G E A A \ H I ' p A A 20,000 de ômenï de aï lorû şi 600 ômenï
IţKMMS BOEBOAOW : ^A/fcAAAX G l l N A H X flAUJA H A ^ y de elită de aï luï Maximilianû. Sinan-paşă
HA'k AAOCTX HA HEIlfAJfX H X " " ^
HTTH HA G E
şi collegulù seû paşa de Silistria avêndû nuM H r p A A L ţ K O r O ; H GEAAHrpAA,UKOH BOEBC*A,A BCTp'fcTHAZ
maï 7,000 de ômenï, fură battuţî cu deseETO HA À y H A t , A C X I I H M X A \ y T h r a H C K O M BOtBOAâ;
verşire. Sinan-paşă cu remăşiţele armatei fuA
EOUCKA C X
H H AMI EklAO 20000, A,A A I A K C H A I H gindû pe podû, acesta se dărmâ, şi uă mul­
A i f A H O F k l X X A \ ' T H M X X AK>A,EH 600
HfAOB'kKX, A C X
ţime de ômenï se inneeară: insuşî SinanGHHAHX
nAiiiow
E U A X I I A U J A G E A H C T P ^ H C K O H , A BOIIpaşa abia scăpa din apă. După acesta bătCKA A E C X NHMH EKIAO 7000,— H y GfJHANZ flALUli
tălliă, paşa de Silistria se pregăti din noû,
G E M I i r p A A , H K O H B0E80A,A H O E H A X M H O T H X X A K S A E I I , A
intra in Muntenia şi o cuceri, ïar domnulu
C X A O C T A A H b l M H AWAAMI G l I H A H X IIAUJA HOb'kïfiAAX
muntenescu fugi in Transilvania, unde şede
AAOCTOMX, H A10CTX flOA,X H H M H nOj\AOMKACIiA 11 M H O si astădi. Pe domnulû moldovenescû Aronû,
rie
AWA,II
BX
AyHA-fe n o T O N y A i i , A G H H A H X
IIAHIA
domnulu transilvanii îllû prinse şi-luessecutâ{'?)
C X AlOCTy 11AAX H pAŞEHACtA H O ^ B A y HETO y H E sub pretextă că începuse negoţiaţiunî cu Tur­
CAH
(sic); A G E A M C T P ^ H C K O H flAUJA, cx T o r o K O W cia ca să se despartă de allianţa cu Tran­
COEpABCIA, nOHJFAX HA A l y T h l f t H C K y W 5 E M A W H B ^ K V A X ;
silvania şi să se intoreă sub vassalitatea Portei
A M y T b l A H C K O I I B0EBOA,A yTEKX K X G E A I H T p A ^ l ţ K O Ottomane ; care lucru affiândû domnulû tran­
My
11 « y H - k a î H R E T X y G E M H I ' P A A H , K C I ' O .
il Ë O silvanii, prinse pe Aronû cu femeia şi co­
AOHJCKOrO BOEBOAy
ApONA GEMHrpAAUKOH
B0E8OAA,
piii luï, îllû essecutâ, depredâ şi pustii totă
IIOHMABX,
KAŞHHAX
§A T O ! fipHCWAAAX K X N E M y
Moldova şi era s'o şi annexese cu Transilva­
T y p C K O H , HTOKX CX GE^A\HrpA(\CKHMX HA H E PO NE
nia. Atunci sultanulû trimise ordinû la lianulû
A
ïjECAph
BX
Yropcnyio
TO
ŞEMAK»
BpÉMia
HJCAAAX
EPATA
CBOEI-O
BX IIMJKiiyiO B X
AUTEIAUJA,
A
CX
(
f
t
f
0
CTOIAAK,
POAAOBAAX
EMy
1
8
HOIIpEiKHEMy,
A OHX
yH-
20
Orimuluî ca să intre cu òste in Moldova şi
să pună acollo domnii pe vre-unulii din ne­
CU10AX, X O T - k A X O T X C E A , M H r p A | \ U K 0 r O O T C T A T b . H
poţii seî, îar pe domnulu transilvanii să-Iu
C B t A A B X T O , GEA,MHrpAA,U,KOII BEA"kAX ETO I10HMATH
respingă. Invasiunea Tătarilorii fu prevenită
CX flîENOW II C X A / k T M H , H ETO K A Ş H H A X , H B O A O ' J l de cancellariulu polonii Ionii Zamqjski, ca­
CK\'K>
ŞEAUIO
BCIO
BkirpAEHAX
H
BbJnyCTOUlHAZ,
rele veni cu 18,000 de omeni la hotarele
II p T ' K A X EE B Ş t A T H Ş A CEGIA. H T y p C K O I I nOCAAAX
Moldovei, lăssândti pentru padă in Podolia
KX
KpbJMCKOMy ,
MT0KZ
KpbJAUKOH
IIJOAX
BX
pe principele Ionii Zbarazki şi pe hatmanulu
GoAOUICKyK» ŞEA\AIO
p A T b W H flOCA^MAX HA G o A O polonii Zolkiewski cu 10,000, pentru ca eî
X'bXX
flAEMIAHHIIKA CROETO KOTOpOTO H H E y ^ H , A GEsă oprescă pe Tătari. Atunci era in Moldova
MHrpAA,CKOMy
HE
&ABAAX ;
H KpklAUKOH X
" ^
vodă din partea Transilvaniei Rezvanu-agă,
EbJAO H T T H BX G o A O X H ; H CB1SA,ABX npO HETO KANcarele insciinţându-se de apropiarea lui ZaUAEpZ IIoACKOH M N X S A A I O C K O I I , HTO E M y H T T H BX
mojski de hotarele Moldovei, se speria, lua
G O A O X H , COKpAKCtA, IlOUIOAX NA rpAHHLTy NA B o A O W cu sine tòte tunurile, pustii tèrra şi fugi sin­
C K y i O , A CX
HHMX
18000, A y KNIAŞta M H y i l l A gură din orasti (Iaşi?). Apoi trimise domnulu
^ E A p A J K C K O r O , A A T E T M A N A I l O A C K O r O HiEAK'kEBCKOrO
transilvanii la Zamojski pe Ungurulti Kornis
OCTABHAX ftAIA KEpEiKEIIhlA HA O o A O A K ' i î , A CX HHMH
cu ameninţări, ca să se retragă dela hotarele
ftECIATt
TbKIAMb, MTOEX K p b J A U K O r O
BX G o A O X H N E
Moldovei şi să nu mai facă acollo ammestecăture; dar cancellariulti respunse, că nu se
n p o n y c T H T H H G O A O X X K X y E E p E M H ; A B X T"k n o teme
de ameninţări şi că-şî face datoria, apfitJ «IblAZ BX
GoAOX'kxX G E A A H r p A ^ l ţ K O H BOEBOA.A
perându
Polonia şi vassala eî Moldova con­
P E Ş B A N X f l r A , H CB-k^AA», NTO n p H U l E A X H A TpAtra
Tătarilorii
de Crimti. In acellu timpii ve­
N H l ţ y KAHl(AEpX I I o A C K O H , H nOEAK>A,IACb EPO, f i y i l l niră
la
Zamojski
uă sèma de Moldoveni, ruH H BbIBEŞZ H B C W ŞEAAAIO G o A O U J C K y W B b i n y C T O U I M A Z ,
gându-lti să le dea lorii domnii pe Ieremia
A CAAAX H Ş Z P5pOA,A flOG'fcîtîAAZ. H nocA-k TOTO n p i i (Movilă), ceia ce le fu accordarti; care Iere­
CWAAAX
GEAAHrpAAUKOH
KX K A H I ţ A E p y
Y r p E H H H A
mia depuse juraméntti de a fi cu tòta tèrra
K A p H W O J A CX r p O J A A I H , HTOKZ KANH,AEpZ O T X Eoin vassalitatea Poloniei, plătindti inse tributti
AOLUCKiE ŞEAAAH OTUJOAX HpOMIi H BREpE^X HE B C T y Turciei, pe basea tractatului polono-turcti din
riAACia B X N E E ; H K A H l | A E p X 0 T K A Ş A A Z , *)T0 r p O Ş Z
dillele regelui Sigismundti-Augustti. Afflândti
ETO HE EAIOftETCIA, A KOpOHHTZ
OHX OTX K p K I M acestea domnulti transilvanii, trimise pe hat­
UOBX CBOIO H o A C K y W
H BoAOHKKyiO
ŞEMAI0. H BX
manulu
cozaceseti Naliwaiko cu 2,000 de
T O m% BpEAMA n p i ' k X A A H KZ KAHLţAEpy G o A O X H E H Oozacî
Zaporojenî
mercenari, cu pomnea de
TH
M E A O M K , M T O E X y H H X X nOCA^HAX BOEBO^y 8 a
pustii
domenurile
ereditarie alle luì ZapEAVkl&UIA,
H KAHlţAEpZ
H O H \ ' Z ' HEAORHTbIO 8 p £ mojski in Polonia. Atunci cancellariulu se
M ' k i A u J A H A GoAox"bxs I I O C A A T I A X ; H n p m i a r A A X 8 vedu siliţii de a eşi din Moldova, grăbindu-se
pEAvfelMllX HA T0A1X, MTO EAAy B f l E p E ^ X ElvITII nOA,X
la Zamostie, pentru ca să'şî apere proprie­
HpHCtArOlO KopOAEBCKOlO
BX IlOCAyiUANK'fe CO BCEIO
tăţile contra Cozacilorti lui Naliwaiko; îar in
Ş E A W E W , A T y p C K C M y A>\Hb A,ABATH 110 llpEJKHEMy,
Moldova lăssâ in loculti seti in capulti ar­
KAKZ EkIAO n p H / K n r H M O N T ' b KopOA-fc CX T y p C K H M X
matei pe Zebrzidowski, staroste de Cracovia
ŞAnHCANbl.
II
GE^A\HrpAA,tţKOH
BOEB0,\A ,
CBtşi voevodti de Lubel, carele să stea acollo
A.ABZ npO T O , MTO K A H l ţ A E p Z nOCA^HAX HA G o A O pone la definitiva pacificare a terrei. Trimi­
X'AXX
S p E A ^ m U J A , fiOCAAAZ S A n O p O Ş C K O r O ATAAAAHA
sese la Zamojski şi paşa de Silistria din Mun­
NAAHBAHKA,
A CX N H M Z
2000 MEAOB'kKZ KAŞAKOBX
tenia, rugându-lti să nu-lti impedece a intra
3 A n o p O Ş C K H \ ' X . KOTOpiilE E b l A H y NETO HA H A H M y , HA
in Moldova, assupra carii Polonii nu aii nici
KANIţAEpOBO H M ' k l ' b E , A BEA^AZ KANLţAEpORO HM'tiNbE
unti drepţii dupre tractate; dar cancellariulti
R b i n y c T O U J H T h ; 11 H A A H B A H K O A E H , K A I I H . X E P O B O I I refusa acesta, respundendti că Moldova pe
MtHbE
B h i n y f T O U l H A X ; H KAHLţAEpX
KEpEîKEtimpulti invasiuniî polone era deja a dom­
N b l f t M M " k N h i a CBOETO H Ş X G O A O X * llpHE-kffiAAZ BX
nului transilvanii, nu a Turciei, incătti Polo­
S A M O C T b E , A BZ CBOE M I Î C T O OCTABHAX BX
fîOAOnia nu călcase de locii tractatele sèlle cu TurX"kxX CX BOHCKOMZ CTApOCTy K p A K O B C K O r O , BOEBOcia; îar dèca Turcii vorti ameninţa cu resA y illOSEACKOrO S i E E p l l ^ O B C B O r O ; A C T O I A T b ftE IIMX
bellti, apoi Polonii vréndu-nevréndti se vorti
Ao T " k x x M " b c T Z , K A K Z y K p - k n i a T X G O A O U I C K V I O Ş E M ­
NETZ
ErO
KETS;
II
A,Ep7KATH
GoAOCKOH
no
ETO
BOVfc,
BOEfiO^A
KAKX
flpONZ
EM\' NAftO-
HA
EUAO
TO
0
AW.
^A
KX KAHIţAEpy
fKZ
^EH npHCWAAAX
IIŞX
1
My-
TIsìANCKÌE
iţAEp'A
lia
nAIJIA G E A l i C T p i H C K O H ,
ŞEAAAH
nponycTiiAX
MEE
BcrynAAcm,
HE
NApyiHHBAaX.
phia
ero
HApyUlHBAETX,
HE
TATApX
HE n y C T I I T Z ,
GoAOUKKAIA
IjKMAìZ.
fiEpEAMiphia
KAHLţAEpZ
M
^ E ŞEMAIA
il
BIlEpE/lX &EH
AEHénKV
(\t
HACTynHTX,
ONII
KyA.£TX
yMiiyTX
XPECTblANCKHAAH T o c y ^ A p i l
TypcKoro
TOBA
H
ŞA
5ACA,HHX,
HAAAH
.
.
a
H
CBOErO:
H M I l t E U A A §A G E A M I t r p A A , -
£ A ËOAOCKyiO SEMAIO M A E T X BOIiNkl.
uiy
uni şi eì cu imperatulii şi eu toţî principii
creştini
I-E
TypOKX
IIOCA^IIAX
CKOMy
RCkMII
t-Uwa
II
W T O HEpEMIi-
A E X ÉoAOX«
A NE ZJA T y p C K H M X .
y KAHLţAEpA :
ŞEMAW
K S
OTKAŞAAX,
Il BO£B?AY
KAH-
MTOEX
B X BoAOuicityio
TypCKOH
ex
II A
IloA-
II,ECAPEA\X
CTOIATb
BOAOUICK.UA
T\'p-
Û yA\MUl-
A
E
II C O
llpOTIIBX
§0A\Aia
ro-
.
No. 4.
— VARSAVIA, 1587, iuniu 1. —
P r i m a s e n s ó r e a i i n i i ţ i n i n î p a p a l a in P o l o n i a d e s p r e p r o p a g a r e a c a t o ­
l i c i s m u l u i in M o l d o v a .
NOTA.
Annibalu di Capua, archiepiscopu de Neapole, juca unu rollìi însemnaţii in di­
plomaţia papaia din aliti patrulea palraru allìi secolului XVI, de'ntâîu pe longă impe­
ratulii Rudolfu II, apoi in Veneţia, in fine in Polonia.
Illuslrulii Torquato Tasso, conscolarulu seu in universitatea dela Padova, îllu,
crecju demnii de a-i dedica, luì şi frăJM-seii, urmatórìa strofă:
„De duo quindi Ionlan giovani in vista
„La sacra mitra ha Tun, l'altro la spada,
„Un Annibal di Capua, onde di trista
„Convien, che lieta Roma un tempo vada,
„L'altro che la fortezza al senno mista
„Havendo, al ciel si farà larga strada."
(Cant. 8 mim.
10.
Nunţiada polonă a luì Annibalu din Capua ne interesséza in specia.
Ea este cupprînsă inlregă intr'unu manuscriptii din Biblioteca Brancacciana la
Neapole, intitulaţii : Primo tomo del Negotiato, dell' 111. et Rev. Monsignor Annibai di Capua, Arcivescovo di Napoli, legalo residente nel Regno di Polonia nelP an­
no 1 5 8 7 .
Originalulu iialianu remâne pone acum inediţii; dar ne este daţii a cuimosce
raaî multe din piesele celle maî interessante in traducţiunea polonă a contelui Ale­
xandru Przezdziecki, publicată sub titlulu: Listy Arini hala z Kapui, Warszawa, 1 8 5 2 , in-8.
Reproducemi de uâ cam dată una din elle, prima prin ordine cronologică şi
purtându adressa cardinalului Montalto.
Monsynior Arcy-Bisktvp Lwowski w tu zalaczonyni liscie, do Ojea Swietego pisanym,
zdaje szczegolowa spravve o dobréj woli, która Xiaze Multanski (il principe di Moldavia) okazuje w popieraniu religii Katolickiéj w tych
stronach, i o staraniach jakiemi zasluguje sie
w téj mierze niejaki Bartlomiéj Bruti, Wloch,
faworyt tego Xiecia. Przyslal mi Arey-Biskup J. M. oryginalne listy pisane do niego
przez Wojewode Woloskiego (il Palatino di
Valacchia) przez tego Bartlomieja Bruti, i
przez ojea Hieronima Arsenii, który tytuluje
sie Wikaryuszem Apostolskim, i Biskupcm
Nominatem Multanskim (Vescovo Chiamato
di Moldavia); oraz kopia Ustawy Synodalnéj Woloskiéj, co wszystko przy niniejszym
liscie przesylam. Zalaczam tu takze list ArcyBiskupa do mnie pisany, azeby W. M. wyraznie mogi w nini dostrzedz zadanie, aby
Ojciec Swiety raczyl kazac napisac do Wojewody Woloskiego, i laske swoja oswiadczyc
Brutemu, a synowi jego jakie benefieium
nadac . . .
Monseniorulü archiepiscopü de Leopole, in
epistola aci allăturată către Sânţia Sea Papa,
descrie cu amenunţimî buna voinţa a prin­
cipelui moldovenescü de a se propaga catolicismulu in acea térra, si stăruinţele celle
meritorie m acesta pr.ivinţă din partea 6recăruî Bartolomeu Brutti, Italiană, favorită
allu acellui principe. Archiepiscopulti îmi communicâ scrisori originale delà acellû domnii
romanesca, delà disulu Bartolomeu Brutti şi
delà părintele Jironimu Arsenghi, carele se
intituleză vicaria apostolică şi episcopu nominatü allu Moldovei; îmi maî trimise in co­
pia Staiutulă Sinodală allü Moldovei (1); cari
tote allăturezu pe longă acesta epistolă, Maî
allăturezu şi scrisórea archiepiscopü!uî către
mine insu-mî, ca să puteţi studia in ea lă­
murită dorinţă, ca Papa să scrie către domnulü moldovenescü, să manifeste graţia sea
luí Brutti, îar fiîuluî acestuîa să-î accorde
vre-unü beneficiu . . .
No. 5.
ZLOCZOW, 1672, septembre 21 —
S c r i s ó r e a «loiniiuluï mnntencscil Í S r i g o r a s ü I* hic a c ă t r e liatiitaniiliì
polonii Io a fi Soïïieski.
NOTA.
Aceslü documentii, precum şi acellu cc-ï urtnézà, sunt publicate dupre o riginalurï in interessala collecţiune a d-liu Ambrosiu Grabowski, Ojczyslc spominki
w pismach do dziejow dawnéj Polski; Kraków, 1 8 4 5 , in-8, t. 2.
(1) Acesta importanţii documentii s'urü pute descoperi in Archívala
Vaticanului.
Attragemü alîenţiunea la subscrierea
latinesc! a principelui muntenescü.
W obozie za Zloczoivem d. 21 7bris 1672.
Din tabera de longă Zloczoiv, 1672, sept. 21.
Jasnie Wielm. J P . Hetmanie w. kor.!—
Przy woli najjasn. Cesarza Jmci Porty ottomanskiéj, takze tez J. W. Wezyra Jmci z
rozkazaniem oboieh stron, z W. Imc Panami Kaplanem Basza, z Hanem Jmcia, z Hetmanem wojska zaporozskiego P. Doroszenkiem, jad ac przez panstwa J. K. Mei, i W.
M. Pana, poczelismy sie zblizac ku L w o w .
A ze pod ten czas W. M. Pan o dobrn i
calosci Rzeczypospolitéj zaradzae raezysz, ja
bedac z wrodzona zyczliwoscia ku W. M.
Panii i nieodmiennym przyjacielem, elice dac
przychylnosci méj dowckl w tern, coby sie
sciagalo do calosci i dobrego skutku, i pozyteczneg-o J. K. Mei i caléj Rzeezypospoli­
téj ; i w tém poufalego mego Mikolaja Porueznika mego cío W . M. Pana poslac umyslilem in tali materia, jezeliby wola J. K.
Mei przystapila, z najjasn. Cesarzem Jmcia
Portae ottomanicae traktowac o pokoju, usilnym do takowego traktowania podejmuje sie
byc mediatorem: nie watpiac bynajmniéj 't
obu stron wyzéj pomienioiíj'ch, ze ucieszona
milym pokojem korona polska i wszytka Rzeczy pospoli ta zostanie. O czém cheiéj W. M.
Pan przez tego poufalego sluge mego Porueznika Mikolaja, bez odwloki día niebespieezenstwa z jakiéj strony, zdanie swoje otworzyc mi. Ostatek co papiér nie mogl w sobie confiriere, ustnie ten sluga mój sobie majac zlecone, obszerniéj W. M. Panu opowie
—Zyczliwe zatém uslug'i moje etc.
Domnule hatmanii regalii! Cu voia şi din
ordinalii atătii din partea sultanului, cum şi
din a vizirului, me afflu de'npreună cu Caplanu-paşă, cu haniilu şi cu hatmîhmlii cozacescu Doroszenko, intraţii pe temtoriulii
Poloniei şi deja nu departe dela Leopole.
Fiindii inse că binele şi întregimea regatului
depindă acum de grija D-telle, allu cărui
suni amicii nestrămutaţii şi •bine-voitorii sim­
paticii ; de aceia me grăbescii a da Uă probă
de sinceritatea sentiinenteloru melle pentru
Polonia, pentru M. S. Begele şi pentru D-tea.
Aşa deră, amu trimisă către IJ-tea pe famil­
ii arulu meu officiaru Nicolae, propunendu-ţî
zelosa mea miclu-locire, la casii deca M. S.
Regele arii ave intenţiimea de a intra in negoţiarea păcii cu Porta Ottomană: şi nu mS
induoeseu, că prin silinţele ce mî-aştt pune in
acesta impregiurare, regatulu va pute căştiga
uă pace plăcută. Prin urmare, bine-voescî
a-mî comunica fără intărdiare, prin trimisulii
meu, opiniunea D-telle, pentru ca să putemii
preveni pericolele ulteriorîe alle resbelluhu.
Familliaruhi meu Nicolae îţi va mai desluşi
verbalii, ceia ce nu se putu cupprinde in acestă epistolă.
Remânii etc.
(Iscăllitii:) Ionu Grigorie Ghica, principele
ambeloru Românie.
J . Gregorius Gika utriu que
Valacliiae Princeps.
No. 6.
— UCHAN, 1672, septembre 28. —
R c s p u n s u l Ini I o n u iSobieski la
Jasnie Wielm. Mei Panie Wojewodo ziem
multanskich!— Bylem tego rozumienia, ze
to bylo m i alo dawno dojsc do wiadomosci
Waszéj Hospodarskiéj Mei, jako Król Jmc
¡ cala Rzeezypospolita spuscila sie na me-
s e r l s ó r c a Ini €»r»goraşii G h i c a .
Pré-luminate .princi])e aliti Ţerreî-Muntenesci! Credeamu că trebue să fi adjunsù la
D-ta scirea, clinica Regele şi totu Regatulu
liriiniiră niediaţiunea, ce o propuseseră de
bună-voiă ILinulu de Crimu şi Domnulu Tran-
diaeia Hana Jrnci i Xcia Jinc siedmiogrodzkiego, którzy obadwa dobrowolnie sie ofiarujac. przvslali przed wejsciem jeszcze
woj.sk Cezarza Jmc w panstwa J. K. Mei i ealéj Rzeczypospolitéj ; i dia tego wojska J. K.
Mei nie zblizyly sie ku granieom tamtym,
a ile gdysiny nie czuli, abysmy najmniejsza
do rozerwania poprzysiezonego pokoju mieli
dac z siebie okazya.— Oswiadczyl sie z tém
J. K. Mose przez poslannika swego, przez
którego o naznaczonych do traktatów oznajmil Komissarzach, ale juz ten pod Kamiencem Cesarza Jmc zastal, i ten tylko respons
przyniósl: ze Cesarz Jmc przyjmuje Hana
Jmci mediacya i na Komissarzów czekac bedzie, i Han Jmc swoim to pi'zy naszym potwierdzil poslem.— Dalem j a tedy znac przez
poslanców moich przed kilka dni wyprawionych, o teraz w drodze bedacych Komissarzach, ale ani wiadomosci ani poslanców nazad doczekac sie nie moglem, bez których
jako i bez pozadanego konwoju nie mogli
sie J P P . Komissarze w taka droge bespiecznie puscic. Ze jednak W. M. Pan z dawnéj
swojéj ku nain zyczliwosci i przyjazni, mediacya swoja ofianijesz, i w przyspieszeniu
traktatu pokoju podjac cheesz prace i stararne, wielce W. M. Panu imieniem mojém
dziekuje za to, co ze i J. K. Mose z cala
Rzeczypospolita wdziecznie przyjac zechee,
bynajmniéj nie watpie.— Chciójze tedy W .
M. Pan wyswiadezyc to w skutku samym
Ichm. P P . Komissarzom J. K. Mei, juz na
tamtém beclacym miejscu, co przez posìa swego w liscie ofiarowac raezyles, azebysmy za
spolna Hana Jmc i W. M. Pana mediacya,
znosny i uczciwy pokój otrzymac mogli, pamietajac na to, ze najpotezniojszy i najszczesliwszy wojennicy, najslabszycli nie zwykli
do ostatniéj przywodzic desperacyi.
Zwykle zatem eie.
silvanieï incă mai 'iiainte de intrarea armatei
sultanului in Polonia; din care motivii ostile
nôstre nici nu inaintară spre acelle părţi, cu
atàtû mai vertosu că din parte-ne nu ne
simtimu a fi daţii cea mai mică oceasiune
pentru rumperea păcii. Acesta a esprimat'o
Regele şi prin ambassadorulu. şeii, trimişii
pentru a preveni despre commissarî numiţi
pentru negoţiarea păcii, dar carele găsi pe
sultanulu deja sosiţii Ia Kamieniec şi nu ca­
pota altû respunsu, affară numai, că sulta­
nulu accepe mediaţiunea hanului şi va aştepta
venirea comissarilorû. Acestû respunsû îllù
confirma şi lianulu. Apoi trimeseî şi eû uă
altă insciinţare despre plecarea commissarilorii, dar nu putui aştepta nici intôrcerea trimişiloru mei, nicî vre-uă altă seire, iar co­
misarii se vedură siliţi a se opri multû timpii
in drumă din lipsa sicuranţei. Findu inse că
D-ta, din causa vechiei simpatie şi amicie
ce ne porţi, vii a ne offeri mediaţiunea Dtélle, saerificandu-ţi munca şi stăruinţele pen­
tru a grăbi incheîarea tractatului de pace;
apoi îţi mulţumescu de uă cam dată in nu­
mele meii propriu, iară a me induoi că nu
mai puţinii recunnoscëtorii va fi şi Regele
şi Regatulu. Fii deră bunii de a-ţi proba sin­
ceritatea in faptă, adjutândù Commissarilorû
noştri, cari se vorû fi afflândû deja acollo,
intru tôte câte aï bine-voitû a ne propune
prin trimisulû D-télle; astii-feliu incătii prin
midû-locirea commună a Hanului şi a Dtélle să putemû obţine uă pace supportabiiă
şi onorabilă; căci nu uitaţi că ostaşii chïarû
cei mai puternici şi mai norocoşi toţii incă
se ferescu de a adduce la ultima desperaţiune chîaru pe adversarii cei mai slabi.
Priimesce etc.
In tabera delà Uchan, 1672, Septem. 28.
Allû Domniei telle de toţii bine-voitoru amieii şi servii Ionii Sobieski, mareşailulu Re­
W obozie pod Uchaniem d. 28 7bris 1672. gatului.
Waszéj Hospodarskiéj Mosci cale zyczliwy
przyìaciel i sluga Jan Sobieski Marsz. w. koi\
No. 7.
— CATRE 1170 —
Itelaţiimea rabbiiiiiluï ovreescü Beniamini! ilesnre Komânï
iliii jflacetlonia.
NOTA.
Beniaminti era fiiulû luï Iona, Ovreïu din orasulû Tudela in Spania."
EHû muri in 1 1 7 3 , peste puţinii timpii după intôrcerea sea din eăiletoriă,
in care cutrierase aprdpe tôta Europa, Africn, şi Asia.
Scrierea sea fu pnblieatà sub titlu : p£rj2 'ai^tf rnybo
Noî amu utilisatû ediţiunea celebrului ebraisul Constantinii L'Empereur ab Oppyck* Lugduni Batavorum, 1 6 3 8 , in-8.
Autenticitatea càlletorieï luï Beniaminu e probată intr'unti modîi peremptoriu de
Lelewel, Géographie du moyen-âge ; t. 4 , p. 3 5 etc.
PassagiuM despre Românî remăsese pone acum necunoscuţii istorboilorû noştri.
4
i
. . . Aici (de'ncollo de riulû Sperchio) se în­
noian »rni enna D a^r^ h w t a r\bnn juni
cepe
Valachja, aï eăriî locuitori, aşedaţî pe
t n n n p ts*rw irotu» wbp om p*£a nmpjn
o r p ^ j n ^ ^ D n H p m p" pix b* nato *itoth
n-'pm orai orrby y tsbtn * w "jtos pw nontoA
om,Tn nifiWj onva ootf n\x^pi onatun nna
c i i n ^ cioip vm vn crmv onv q^tbik vñ
'\nin w h i om» w n a duim iksîd^si u t o
•m orc> bn^ pw
^amnttf îoa dhik"
munţî, îşi dau. numele de Valachî. Inîuţellă
eî sunt assemenea capriôrelorû. De pe munţî
eî se pogora in Grecia pentru predă şi hoţia.
Nemine nu cuteză a-i înfrunta in resbellu şt
nici unu rege nu-i putu birui. Eï nu se pré
ţinu de legea erestîneseă, dau cooiilora numi
ebraice (1) şi numescu pe Ovrei fraţi (2) ; ceia
ce îndemna pe unii a-le accorda uă origină
israelită (!!!) Cându appucă pe unu Ovreu Mu
despoîu, dar nu-lu uccidu, precum aii obiceiu
de a uccidepe Greci (3). Trăescii fără l e g i . . .
Aromi,
(1) Numt din Testamentul!! Vechi erau nă dată in modă !a Români:
Moise, Davidii, Sotomnnii, etc. tîă nr-pda
curiosa, care ne intimpină şi in istoria Furitanilorü englesî.
(2) Românulii din Macedonia numesee „frate" totă lumea.
(3) Grecii se apperaü şi Românulii îî uccidea; Ovreulii eădea cu faţa la paméntü şi Românulu se mulţnmia a-lîi despoia.
Din registrurile tribunalelorü nóstre ne puetmü încredinţa, că chitiră astadi hoţii românî moî nici odată nu uccidu pe Ovreî.
Tornii 2. (Septembre SO), »8«i.
I
j
j
No. 8.
INAINTE D E 1547
Relaţuinea lui l*atiliì Giovio despre alenili rele domnului
moldovenesc»! P e t r a Raresu.
NOTA.
Născuţii la 1 4 8 3 , mortu la 1 5 5 9 , Paula Giovio este unulu din ceì mal c e lebri istorici din secolulu XVI.
Opera sea principală, din care presintâmu aci unii estraclu, fu publicată pentru
prima óra la Paris in 1 5 5 3 , in-f.. sub titillili: Historia sui temporis ab anno 1 4 9 4
ad annum 1 5 4 7 .
Giovio vorbesce ca unu contimpurénti, carele, prin innalta sea posiţiunea de
amicii cu trei papi (Leone X, Adrianii VI şi Clemente VII) şi cu unu rege (Franciscu I), posseda tote informaţiunile celle mal autentice assupra evenementeloru timpului.
Narraţiunea luì Giovio e nu mai puţinii interressanta prin esposiţiunea sea viuă,
drammatica, pittorésca...
. .Sed quoniam in Petri Moldavi perfidiosi
cruentique hominis mentionem incidimus, operae praetium pntavi, quo dolo Majlatum ceperit, et qua fortuna saevitiaque in recupe­
rando regno usus sit, breviter enarrare, ut
sicuti jam piane tempus nos admonet, ad Germaniae consiliuin, consiliaque Caesaris, nihil
intercisa rerum serie, opportune redeamus.
Solymano in Pannoniam contendente, Moldavus adversus Maylatum evocatus, uti supra
memoravimus, cum Achomate Nicopolis praefecto castra conjunxerat. Erant enim praeter
pedites , quorum numerus more gentis erat
exiguus, supra quinquaginta millia equitum:
nani et suas quoque Transal].)inus alter Va­
lacchia imperatas antea copias praemiserat.
May latus multitudine hostium circumventus imparque viribus , desperatis auxiliisque a Ferdinando majore belli mole occupato,
frustra postularat, uti superiore aestate prementibus regiis feliciter accidisset, in oppidurn Fogaras confug-it. Ibi enim, uti loco na­
tura atque arte permunito, totius substantiae
et bellici quoque apparatila instrumentum ipsaque praesertim Gritteae praedae spolia servabantur, admotis copiis Achomates, postquam
vi atque tormentis, non nisi multo temporis
spatio, multoque labore arcem expugnari pos­
se videt, dolo ac insidiis vincendum ratus,
. . . Allimecândii cu vorba despre perfidulii şi
sângerosulu domnii moldovenescu Petru, credemîi de cuviinţă a descri aci pe scurţii la
unii locii tote alle luî: cum prin viclenia prinsese
pe Maîlatii şi, pe urmă, cu ce norocii şi energiă îşi redobândi perduta cor6nă; îar apoi
ne vomii grăbi a ne int6rce la nentrerupta
narraţiune despre Dieta germană şi despre
planurile imperatuluî, la cari ne chîamă şinilii
istoriei. Arreiaseramu deja că, pe timpulii espediţiuniî luî Suleîmanu contra Ungariei, Petru-vodă, in unire cu Ahmed, sangîaculii de
Nicopole, fură trimişi contra luî Maîlatii. Affară de pedesfrime, totu-d'a-una puţinii numerosă in anualele turce, eî aveau peste
50,000 de cavalleriă, intre cari şi contingentulu veniţii, după ordinea sultanului, din partea
domnului muntenescii. Împresuram de mul­
ţimea duşmanilorii; avendii forţe mulţii inferiorie, lipsiţii de speranţă de adjutorii dela
regele Ferdinandii, carele era Încurcaţii intr'unii resbellu mai importanţii, Maîlatii se
inchise in oraşulu Făgăraşu. In acellu locii,
intăritîi prin natură şi prin artă, se afrla magasinulii de provisiunî şi arsenalulii şeii,precum
toţii acollo erau depuse şi odorele. jefuite după
omorulu luî Gritti. După ce Ahmed se în­
credinţase de greutatea de a suppune fortereţa
prin putere, pentru a-şî cruţa munca şi timpulii
legatos ad Maylatum mittit, hortatur, ut Solymano se dedat, appellarique ab eo amicus,
quam judicari hostis malit, cuncta enim ab
eo prospera atque secunda sperari posse, qui
vel hostibus regna dono dare sit solitus; se
vero qua polieret authoritate apud imperatorem amice daturum operam, ut ejus clementiae et liberalitatis fructum sentirei, ornareturque ipsa Transylvaniae praefectura, quam
paulo ante sibi concedi tributi nomine concupisset, tantis siquidem copiis circumsesso
nihil esse rutins, quam honestis conditionibus pacisci, idque salubre consilium celeri ter expedire, quo praeter certain salutem, opes conservet, dignitatemque retineat. Adventare enim cum victore exercitu Solymanum,
qui inanem spem sustinendae oppugnationis
certo supplicio vindicaret, si ejus imperiis
parére praeferoci vel obstinato animo intempestivum esse videretur. Ad ea Maylatus, qui
pacis atque concordiae Consilia dubio bello
potiora providebat, se neque pacem abnuere,
si non iniqua eonditione pararetur, neque Solymani imperia, quae summae aequitatis esse
consuessent, detrectare graviter respondit.
Proinde si obsides darentur, se colloquendi causa, ut de conditionibus coram ageretur, in castra venturum. Postulabat autem,
ut filius Achomatis impiger juvenis pro obside traderetur: id quum se facturum pater
negaret, quod filius a pueritia Solymano de
more dono datus, paterni juris potestatem
evasisset, pro uno insignes quatuor alarum
praefeetos daturum pollicetur. Accepit conditionem Maylatus paratae fraudis ignarus, magnoque ac ornatissimo comitatu educto, Gritteas exuvias superbe ostentans, in castra hostium contendit. Exceptus est comiter atque
magnifice : sed ex prima salutatione colloqui­
um , ut non incipi modo, sed commode etiam finiri posset, in sequentem diem differtur: quo Moldavus notum sibi hospitem solemni epulo exceptum comprehenderet. Eo
modo Maylatus fervente convivio, in rixam
arridente dolis fortuna pertrahitur : ex com­
posito enim a Moldavi compotoribus impor­
tuni primo sermones, ac inde maxime cri­
minosi adeo proterve ac petulanter inducti
sunt, ut vel obscurae contumeliae vir insolens
et natura quidem iracundus, minaci dextra gla­
di i capulum perstringens, e mensa se proriperet, ita insurgentibus convivis frustra fre-
ellü se decise a recurge la inşeilăcîune. Aşa
déra, trimise către Maìlatti cu insinuaţiunî de
a capitula, preferindü a fi amicii decătti ina­
micii aliti luì Suleimanti, şi sperândti mulţii
déla generositatea unui monarcti deprinsü a
dărui corone chiarii vrăjmaşiloru sei; iar eliti,
Ahmedü, promittea din parte-i prietenesce totti
ce va puté pe longă imperatulti, nu numai
pentru ca Maìlatti să fie imbrăţişatti, ci încă
să capete şi gubernamentulii Transilvaniei,
pentru carele a fostti stăruiţii atâta la Porta
Ottomana, offerindü a-i plăti tributü; in fine,
Ahmed arreta că, fiindü incongiuratü de atăte osti, Maìlatti nu putea allege nici uă
calle mai sicura şi mai utilă, decătti a se in­
china şi a se suppune cu condiţiunî onora­
bile, dar fără nici uă intărdiere, pentru ca
astti-feliu, af'fară de scăparea vieţeî, să reuşescă a-şi mai conserva avuţi ele şi demnitatea,
şi pentru ca sa prevină nentărdiata sosire a
lui insuşî Suleimanti cu uă armată victoriosa
şi cu furia de a resbuna înfruntarea ordinilorti imperiale şi deşerta speranţă de a pute
susţine unti assediti. înţellegendu şi eliti sin­
gurii, că e mai bună pacea şi concordia, de
catti unii resbellti dubioşii, Maîlatu respunse
cu cumpănelă, că nu respinge pacea, dèca
o va puté ave cu condiţiunî juste, fiindü gata
a se suppune ordinilorii unui sultanii cunnoscutti. prin principíele sèlle de equi tate; şi,
prin urmare, dèca i se vorü da ostateci, eliti
va veni in tabera sangiacului spre a negoţia
in persóna condiţiunile păcii; dar in numSrulti ostatecilorti cerea să fie şi bravulü june,
inulti lui Ahmed. Sangîaculti intimpinâ, că
fiiulu şeii fiindü din junia offeritti in darii
sultanului, dupre obiceîulii turcii, nu se mai
affla sub autoritatea paternă; dar in loculti
acestui june se vorti pute da, ca ostatici, pa­
tru din cei mai de frunte capitani. Nepricepéndìi viclenia, Maìlatti priimi condiţiunea
şi, însoţiţii de uă mare şi strălucită suită, îm­
podobită cu resturile jafului luì Gritti, merse
cu màndria la tabera inamică. Fu intimpinatti cu prietenia şi cu magnificenţă ; dar san­
gîaculti îllii informa totu-d'uă-dată, că negoţiaţiuniie nu se vorü incepe in acea di, fiindü
deja tarditi, ci se vorü incepe şi se şi vorti
fini in a duoa di, pentru care sferşitti Petruvodă, vechili cunnoscutti, îllii invita la sine
pentru a-lü regala cu unii banchetti. Acollea
Mailatü, inferbéntatü prin petrecere, căci de-
I
I
\
i
I
j
;
28
ARCHIVA ISTORICĂ A ROMÂNIEI.
_
.
mens, «eque prorlitum inclamans, coinprehenditur. Nee mora eoncursu Moldavorum tabernaeula diripiuntur, comitatusque ejus omnis. qui praerioso eultu avarae gentis oeulos
ad praedam illexerat, armis, equis. et denique rebus omnibus exuitur et capitur. Voeii'erante adliue Majlato supervenit Aehomates,
tarn acerbe, qimm simulanter Moldavum reprehendit, quod hospitalis mensae jura cunetis intemerata genti bus immani facinore
edito snbvertat, quod ab se praestitam seeuritatis tidem violet, fortissimosque viros
Turcici nominis obsides ad necem prodat.
Ad ea Moldavus. specie confemnentis, respondet, se gravi de causa May latum eepisse, eumque porro incolumem Solymano servaturum,
ad quern onmino pertineat, sententiam ferre,
jure an injuria captas fuerit. Nee multo post
arx ipsa liberatis obsidibus deditur, incerturn metu an perfidia custodis, quod de sa­
lute Maylati, totiusquc ejus comitates liber­
iate solicitus, autnon obscure maglio inductus praetio. deditionem maturasse diceretur.
Ita duo Hnngarorum longe nobilissimi duces,
Valentinus, atque Maylatus, qui uni omnium
antiquum illud Hunnici sanguinis decus, intestinis primo odiis, et mox Turcarum armis
foede proculcatum erigere possent, invicti certe
armis, sed perfidia decepti, in potestatem Barbarorumdevenerunt. Occupatis Fogaris, Transylvani fere omnes, concedente demum Solymano, in Stepliani pueri regis nomen inclinatissimis animis juraverunt, quod justum
miteque imperium Ioannis jmtris in ea pro­
vincia per triginta ferme annos fuisse meminissent, tulereque saepe dona puero fidei pi­
gnora, quum Isabella mater cum Georgio Yiehioque tuvoribus in Lippa regione consedisset. Earn mult arum rerum abundanteni Maros amnis Hercyniis saltibus effusus interfluit,
praecipitique demum cursu in Tybiscum evolvitur. Hunc plerique Sergetiam antiquis
vocatum asseverant, in cujus aversi et mox
reducti fluminis vado, Decebalum Daciae regem, urgente victricibus armis Trajano Caesare thesauros condidisse i'erunt, quum Barbarum in ea rerum desperatione se ipso
crudelior, ne latebrae secreta proderentur, ar­
tifices atque operas ad unum omnes in ves­
tigio perfecti operis necavisset. Caeterum ad
«tinniti se declară in fa vomiti inşeilăcîunii.
fu attrasù in cèrta, dupre unii planù preme­
ditată de maï'nainte: companionii luì Petravodă de'ntâïu incepură cu vorbe muşcătorie,
apoï trecură la atăta insolenţă şi battere de
jocti, incătti Maïlatu. nedeprinsu a sufferi nici
cea mai mică insulta şi omii iute din fire,
sări delà mésa furioşii , punêndû mâna pe
sabia. OeîTalţi pe dată îllti incoiigîurară şi-Iu
prinseră, lăssându-lu să strige in zădaru contra
perfidiei. Attuncï năvăllindu d'uă-dată Moldo­
venii, jefuiră corturile şi suita lui Maïlatu,
carea prin splendidele sèlle vestminte eseitâ
la j)redă ochii acestei lacome naţiuni: arme,
cat, fote lucrurile fura luate şi omenii prinşi.
Pecândû Maïlatu se sbucïuma, supraveni Ah­
med şi , mascându-şî mulţumirea , începu a
dojeni pe Petru-vodă cu asprime pentru că,
prin uă purtare aşa de crudă, călca legile
mesei ospitaliere, legi sacre la tòte popórele;
rumpse parola de siguranţă dată de către eliti,
Ahmedû; şi espuse morţii flórea Turcilorù,
reţinuţi la Făgăraşti ca ostateci. Petru-vodă
îï respunse cu unu felin de despreţu, că prin­
derea lui Maïlatu are cause grave, şi că prinsulti va fi trimisû neattinsû la manele lui Suleimanti, carele singurii are dreptu de a de­
cide, dèca fapta e bună seu rea, In curêndû
după aceïa ostaticiî turei fură eliberaţi şi fortereţa capitula, nu se scie dèca de frică séti
prin viclenia commendantului : unii diceati
că eliti o făcu pentru a scăpa vièta lui Maï­
latu şi a suiteî sèlle, alţii affirmait că se vindu
pentru unu mare pretti. In acestti modti, duoî
cei mai alleşî generali maghiari, Valentinii
Torok şi Maïlatu, cari singuri intre toţi arii
mai fi putută rădica onórea sângelui hunnicu (1), înjosită de'ntâïu prin lupte intestine,
apoï prillarmele Turcilorû; amênduoï nebiruiţi in resbellu, dar amăgiţi prin perfidia,
cădură in manele păgânilorti. După luarea
Făgăraşului, toţi Transilvanii eăpetară invoirea lui Suleïmanti şi se grăbiră cu bucuria
a se suppune noului rege, pruncului Ştefanii,
cu atâtti mai veri osti, că-şî adduceati a-minte
justa şi blânda administraţiune a părintelui
seu rege Ionnû (Zapoly) in cursti ca de treïdeei de anni, din causa căriî adesea duceaţi
copilluluî daruri in seninii de credinţă în­
că pe candii mumă-sea, regina Isabella,
(1) Cumcà Maïlatu ta Românii, ïar nu Ungurù, vedi documente in Sincaïn.
confluentes Marum atque Tibiscum Segadino,
celebri in oppido, nova a Turéis praefectura
constituía est, quara eo nomine salutarem ominamur, si donee adolescat puer, obtinendi
regni praerogativa videatur, quod minime credi
par est, in hae perditi vel insanientis seculi
fortuna, postquam immani Galli regis et Caesaris dissidio, dum Germani cunctatores eximii, turpissime bellum gerunt, non Pannoniae modo regnum, sed universam quoque
Ohristiani nominis remp. Barbaris hostibus
impie prodi conspicimus. Ca°terum de Petri
Moldavi ingenio, liti supra polli citi sumus,
ex rebus ab eo gestis, liquidius patebit, si aliqua
de Valachico regno, regionisque situ et gentis
moribus, uti ignota multis, ex instituto operis
refeiuntur. In primis Valacchiae reguíos antiquissimae stirpis ferunt repetita origine aFlacco
praeside Romano, qui illustri virtutis argu­
mento, suum nomen provinciae reliquerit. Ab
eo enim tempore, Mysiam, quae ultra Istrum
ad Scythicas gentes extenditur, Flacciam appelari caeptam constat, quam demum corrupta
sensim voce in Valaechiam abiisse perspicimus.
Ajiu^l^^aLacclios__enim, non Romanae modo
dijscjpjinae. certi..mores* jet leges vigente„sed
ipsa quoque Latm
tur. Ea gens equitatu pollet, nam quisque
vel egentissimus domi equum alit, quo praedatur et militai: sento, hasta, gladio, uti Hungari solent et nonnunquam lancea missili, at­
que arcubus rem gerunt. Equi eorum pectorosi robustique non pernicitate quidem in
cursu, sed perseverancia et viribus ma­
xime probantur. Proinde tenellis mos est na­
res proscindere, ne angusta respiratione fatigentur: quando nec mediocris equi sit laus
triduo, vel per aestivos soles bellicae agitationis laborem pertulisse. Deum Christum colunt, sed Graecorum ritus secuti deceptique
opinione, a nostris dissident. Apud eos patram nostrorum memoria regnavit Dracula
belli pacisque artibus clarus et diu Turcarum hostia, sed ex calamitate Ladislai regis
qui ad Varnam ab Amurathe superatus interiit, certo inito foedere, tributum pendere
coactus est. Ab hoc Dracula Petrus pronepos
qui hodie regnai, imperium accepit, vir in­
genio quidem militari, sed maxime turbulento,
crudelitateque simul atque perfidia infami: nam
cum finitimis belli pacisque studium nequá­
quam stabili fide, sed in diem occasione et
eu tutorii seî Frate George şi Vicchio, era
retrasă in provincia Lippa; uă ţerră fertile,
spellată de fluviulu MureşQ, carele izvoresco
din codrii Erţinî şi apoi se versă cu iuţelă
in Temeşîi. Sunt mulţi, cari affirmu, că Mu reşulii se numîa în anticitate Sargetia, in care,
aeollo unde fluviulu formeză unu unghîu, se
dice că regele Daciei Decebalu, strimtoraiu
de armele lui Trajanu, ară fi ascunsu tesaurele selle, şi apoi prin escessulu crudimiî,
provenită din mărimea desperaţiuniî, pentru
ca să conserve secretulu com6reî, omorî din
dată după aceia pe toţi lucrătorii. A.cum,
intre fluviiî Mui-eşu şi Temeşîi, in celebrulu
oraşii Segediim, Turcii stabiliră unu noii sangîacatii, pe care îllii menţionâmîi aci cu spaimă,
ca unii midîi-locu pentru Turci de a cupprinde
totti regatulîi Ungai-ieî pone ce noulu rege
va eşi din copiilăriă: cu atâtu mai allesu, că
in ac^stu nefericiţii secohi uă discordia cum­
plită aţiţă pe regele Franţei contra imperatuluî, iar trândavii Nemţi se sfaşiu unii cu
alţii, incătii Turcii ameninţă nu numai Ungaria.j ci chiaru t6tă crestinetatea. Dar să trecemu la istoria domnului moldovenescu Petru-vodă, presintându totii-d'uă-dată, pentru mai
multă claritate, 6re-ce assupra României, mai
eu semă in privinţele geografică şi etnografică,
atătu de puţinii cunnoscute. Se dice, eă domnii
români arii fi de uă origină f6rte antică, anume descendinţî dela prefectulîi romanii
Flaccii, carele, din causa illustreloini seile virtuţi,
lăssâ numele seu provinciei intregî, incătii de
atunci inc6ce t6tă Mysia, dela Dunăre pone
la Nistru, incepu a se numi de'ntâiu Flaccia,
iar apoi, prin treptata corrupţiune a cuvîntuluî, Valachia. In adeverii, Românii con­
servară nu numai unele obiceîe şi legi romane,
ci chîaru limba latină. E i escelleză prin cavalleria lorii, incătii fie-care Românii, chiaru
cellîi mai săracii, are cellu puţinii unu calin,
ce-î servesce in resbelle şi in hoţie. Eî intrebuinţeză in genere scuturi, lănci, săbie, în­
tocmai ca Ungurii, îar căte-uă-dafă suliţe şi
arce. Caii lorii sunt peptoşi şi vertoşi, dar
se distingti nu atâtu prin răpedicîune, cătii
prin putere şi prin rebdare; iar causa este,
pentru că Românii le despică nările, ca să
p6tă resuffla mai cu înlesnire, incătii callulu
cellu mai ordinarii suffere fără oboselă căte trei
dille chîaru vera foculti unei băttăllie. Românii
se inchinii luî Christii, dar nu ca noî, ci ur-
commodis nietitur, suaque pariter ac aliena
arma nomini unquam cerf us liostis, sed improvisus seni per exercet. Caeterum Valacchia
omnis in duas partes , duoque imperia di.stinguiîur. Altera ad meridiem vergit termi­
nata Danubio, arque item ab oecasu Trausylvaniae fines attingens ad oppidum .Severinum, ubi Trajani ponti s admîrabiicd pilae
iriginfa quatuor, nequaquam totas a bruente
Danubio visuntur. Ab oriente autem piscosam habet laeuni, quom Hierassus .aninis ab
accolis Pruthes vocatus, ei'ficit, suisque dé­
muni aquis adauctum et late stagnali te m relinquens, in Istrum evolvitur. Ad septentrionem autem finirur Hoyna ignobili flumine, et
direetis ad Istrum terrestribus terminis, cur­
vata admodiim regionis Ironie, contra Peucem insulam spargente se tum primuin in ingentes ramos proiiuente Istro, antiquis scriptoribus notam, quam hodie Barillanam dicunt.
Haec Valacchiae pars a nostris Transalpina,
il Turcis autem communi utrique nomine, quod
uigrum frumentum ierat, Carabogdana minor
vocatur. Regulus, qui in ea hodie régnât regiamque habet Ternovizam, continuo parendi
obsequio Turearuin amicitiam tuetur, aureorumque nummûm myriadem tributi nomine
quotannis pendit, ac ea vel indecora pace perfruitur, quod impune fidem mutare nequeat,
quum in opposita Danubii ripa, Serviae Bul­
garia-eque praesidia in antiquis Triballorum
Mysorumque sedibus spectentur. Coluit et peramplis annuis muneribus Ioannem regem,
cujus praesenti ope adjutus rebellantes Transalpinae proceres oppresserai Altera Valacchiae
pars agrorum etpastionum amplitudine major,
armentisque et militaribus equis opulentior,
ab amne, qui mediani intersecat, Moldavia
dicitur. Is ortum habet paulo infra Hierassi
fontes e Transylvaniae montibus, quibus an­
tiqua Dacia ad ingentis theatri similitudinem,
obversa in occasum scena, praecingitur, delapsusque Zuchaviam Pétri regiam praeterfluit,
atque inde violentus Hoynam, Dobovizam, Argiamque parvos sed perennes amniculos secum trahens in Oltham effunditur. Oltha vero,
qui antiquitus Alutas fuit, non Transilvaniae
modo, cujus partem ab adversis montibus de­
s c e n d e s rigat, sed Moldaviae et Transalpi nae
mândii erroriloru (ireeiloru. Din memoria
părinţiloru noştri domnia la Români Draeuvodă, bărbaţii iliustru in resbellu şi in pace,
şi carele mulţii timpii ţinuse contra Turciloru,
dar după catastrofa regelui Vladislaii, învinşii
şi uccisu. la Vama in băttălîa cu sultanulu
Amuratii, el Iii fu silită a se împăca şi a plăti
tribuiu Turciei. Dela aeesiii Dracu-vodă se
trage strănepotulii seu(î) actualulu domnii
moidovenescii Petru, mare ostaşii, dar spiritu
turbulenţii, omu renumiţii prin crudime şi per­
fidia, făeendu pace şi resbellu cu vecinii seî
nu dupre principie de dreptate, ci dupre inspiraţiunile momentului şi alle egoismului;
rădicându sabia pe cându nici te aştepţi şi
desfătendu-se in ammestecăture. Totă Ro­
mânia se divide in duo părţi, formându duo
State. Una priivesce spre sudu, terminându-se
cu Danubiulu şi attingendu despre appusu
hotarele Transilvaniei iongă oraşulii Severinu,
unde se vedu celle 34 minunate columne din
podidii lui Traianii, căci nu sunt tote accoperite de undele Dunării. Despre resăritii, acestă regiune are unii Iacii plinii de pesci,
provenită din fiuviulu Hierassu, ce locuitorii
îllu numescu Priită (2), şi carele ceva mai
joşii se versâ in Dunăre. Despre nordu, hotarulu adj unge la riuleţulu Hoîna şi apoi prin
uă liniă strâmbă pe uscaţii se lassă spre Du­
năre in direcţiunea insulei, formate prin fiu­
viulu aeollo unde ellu se divide in căte-va
mari crenge ; care insulă se numîa in anticitate Peuee, iar acum se numesce Barillana(?). T6tă acesta regiune a Romanici se
dice Muntenia, iar Turcii intrebuinţeză pentru
ambele Românie unii singură nume de Carabogdania, ceia ce insemneză turcesee ,,grâti
negru", productuhi principală allu acestora
ţerre; către Muntenia inse se mai adauge epitetulu de Carabogdania mică. Domnulu muntenescu actuală, a cărui reşedinţă este in Tergovisce, se mânţine prin servilitate in amicîa Tur­
ciloru, plătindu-le imiitributuannualu de 10,000
galbeni, prin care îşi cumperă linisce, dar uă
iinisce desonorată, fără probabilitate de a pute
scutura- acesta jugu, căci are in faţă-î din
ceia parte a Dunării garnizonele turce din
Serbia şi din Bulgaria, ţerre locuite in ve­
chime de poporulu Triballiloru şi Mysilorii.
(1) Uă curiósa încurcătură genealogica.
(2) Uâ geografii şi maî încurcată deeătu genealogia! Hotarele Mo'doveî şi aile Ţerreî-Românescl sunt confundate prin unii
galimatias inextricabilă.
ARCHIVA ISTORICA A ROMAN1EÏ.
minora flumina in orientem reflexus, a d N i copolim in Danubium rapit, Omnium vero
amplissimus Tyras, qui ab indigenis vocatur
Nester, ab Aquilone Moldaviam terminât, ortus
enim e Carpato Sarmatiae monte et recta
in Euxinum contendens, Russiae, Podoliae
et Tartariae demum fines attingit. -Tenuere autem lias regiones antiquitus Roxolani, Arpii
et Tauroscythae, ita Moldavia ad pontum us­
que protenditur, tantumque orae maritimae ad
orientem intercipit, quantum ab ultimo Istri
ostio quod antiquis Lithostomum fuit, a Tyra
profluente relinquitur. In hoc littoris tractu
Moncastrum insigne oppidum in vestigio Harmonacti antiquae urbis eonditum, Ottomannis
paret, Moldavo multis ante annis ademptum,
quum Turcarum arma ad expugnandam Theodosiam, quae Gaffa dicitur, in Tauricam pé­
nétrassent. Sed pro Moncastro, quod vel ob id
amissum videretur, quoniam cum Christi anis
Dracula stetisset, Matthias rex, ut ejus Draculae fidem völuntatemque redimeret, Cizovium
et Chechillam oppida dono dédit. E a sunt
in extrema Transylvaniae parte, qua per saltum Moldaviae jungitur. Sed in Petro profe­
rendi imperii libido ingens, his omnino finibus minime terminatur. Cum Sarmatis in
Podolia repentinis incursionibus bellum gerit,
quum id totum, quod intra Tyram et Hyerassum Moldaviae inseritur, suae ditionis esse
contendat, quin et Transylvaniae quoque animum adjecit, quum Ioanne et Ferdinando didimicantibus in contrariaque studia diductis
proceribus Pannoniae regnum alternante for­
tuna jactaretur. Confugerat Ioannes ad Si­
gismunden Sarmaiiae regem. Ferdinandi armis
Buda pulsus et desertus ab Hungaris, quibus
natura mos est i n s i t u s , cum fortuna fidemmutare, quod nihil indecorum, modo utile sit,
arbitrentur, nec rerum suarum C o n s i l i a in spem
longinquam sed ad praesentis commodi ca­
sus expédiant. Ita Petrus Perenus, Valentinusque Turacus, praecipui Ioannis duces
ad victorem transi erant et ut externo regi
operam fidemque probarent, oppida Tran­
sylvaniae, quae Ioannis praesidio tenebantur,
circumductis copiis expugnabant. Sed Moldavus foedum id facinus praevertente for­
tuna', inexpeetatus hostis in Transylvaniam
irrupit, utpote qu?Cizovio Chechi 11 aeque timendum putaret : quae oppida ab Vladislao, Ludovicoque regibus repetita atque oppugnata
31
Se maî mănţinea elhi altă dată şi prin splen­
dide daruri, ce făcea regelui I6nnă, cu allă
cărui adjutoru infrenase pe boîerî, ce s'aă
fostă resculatu. Cea-raltă parte a României,
maî mare prin întinderea câmpilorti şi a păşuniloru şi maî avută in dobit6ce şi in cai
de resbellu, se numesee Moldova, de pre nu­
mele fluviuluî, ce o despică la midu-locă. Acestu fluviu isvoresce ce-va maî josă de matca
Prutuluî din munţiî Transivanieî, carî incungîoră antica Dacia ca unu felîu de teatru cu
scena spre appusu; de aci trece prin Suceva,
capitala luî Petru-vodă, apoî crescândă in răpedicîune, priimesce in sine Hoîna, Dîmboviţa
şi Argeşulu (!), rîuleţe micî dar nu periodice,
şi se aiTuneă in O M (!!), numită in vechime
Aluta, şi carele scaldă nu numai uă parte din
Transilvania, unde îşî îea inceputulu in munţiî
maî de'ncollo, dar apucândă apoî spre resăritu,
priimesce in sine rîurile Moldoveî şi alle Mun­
teniei , şi in fine se versă in Dunăre pe la
Nicopole. Dar din t6te fluviele cellu maî mare
e Tira, numită astădî Nistru, care delimiteză
Moldova despre nordă-resăritu, luându~şî ob8rşia in Carpaţiî polonî şi de acollo, in linia
dreptă spre Marea-negră, scăldându hotarele
Galiţieî, Podolieî şi alle Tatarieî, ţerre locuite
in anticitate de Roxolanî, de Arpî(?) şi de
Taurosciţî. A stă-felîu , Moldova se întinde
pone la Mare, occupându totu littoralulă intre
Nistru şi ultima ustiă a Dunării, numită in
vechime Litostomu (Lykostomu ?). Pe acesta
littoralu se affiă Moncastro (Cetatea-albă), oraşu însemnatu, aşezaţii pe ruinele anticului
Ermonactu ; uă dată proprietatea Moldoveniniloră, dar care a încăpută in manele Turciloră
de pe timpulă cândă aceştia, pentru assediulă
oraşului Teodosia seă Caftă, ' petrunseseră in
Crimea. Inse in locuia Moncastruluî, perdutfi,
pare-se, pentru că Dracu-vodă ţinuse cu cre­
ştinii (!), regele Mateîu (Corvinu), pentru a
resplăti credinţa şi buna-voinţă a acestui prin­
cipe, îî depe duo oraşe, Ciceulă şi Kukullow,
aflăt6rie in codrii, la hotarulu Transilvaniei
cu Moldova. Dar ambiţiunea cea mare a hă
Petru-vodă de a-şî lăţi ţkrra, nu se mulţumi
cu aceste limite Aşa deră, ellu nu contenta
de a se batte cu Polowi, totu năcălindu pe
neaşteptate in Podolia, sub pretextă că toţii
territoriuln dintre Nistru şi Prutu, invecinatu
cu Moldova, este allu seu. Ellu visa de asemenea şi cucerirea Transilvaniei, folosindu-se
32
meminerat. Ferdinandum quoque Germaniae
copiis et Caroli fratria opibus f'retum, longe
maximum, sibique obiter metuendum Pannoniae regem futurum existimabat : vel ob id ma­
xime, quod Solymanus Persici belli cogitationibus occupatus, nequaquam grave bellum
pro Christiano rege, suscepturus esse videretur. His de causis Moldavus Austrianos op­
pida passim expugnantes, non longe a Braxovio in Barzae campis adortus, tumultuario
atque improviso pugnae genere profligavit, et
quo major et clarior Victoria redderetur, om­
nibus etiam tormentis exuit. Nec mora Joan­
nes ea hostium clade magnopere laetatus, per
legatos inexpectati atque ideo summi beneficii Moldavo gratias agit, postulatque magnis
precibus atque promissis, ut sibi ad repetendum regnimi adesse velit. At ille successa
rerum se ipso ferocior , nequaquam alieno
eommodo Victoria utendum ratus, invadendae
Transylvaniae consilium capit confisus maxime
tormentis de hoste captis : nani aeneis atque
muraiibus antea earuerat, quum exilibus et ferreis rudique artificio fabrefactis uteretur, quae
circa oram Ponticam navigantibus extorta,
aut parvo empta praetio comparasset. Pri­
mo atque impetu Verstricium insigne oppi­
dum occupatimi est, atque eodem terrore
pagi aliquot in potestatem sunj; redacti: po­
stremo ii omnes, qui irrumpenti, denegato
commeatu, hostiles animos ostendissent, gravibus aftecii incommodis infesti victoris vini
atque saevitiam senserunt. His extemplo eognitis Joannes ditionissuae injurias deprecatili',
id nisi incepto absistat Solimanum iniquo animo laturum ostendit, sibique demum reddi
Vestricium postulat, sed id quidem humaniter. Neque enim tum gravius succensendum
existimabat, ne ferocis importunique hominis
vim iniquissimo rerum suarum tempore acrius exagitaret. Ad ea autem ingenio suo uiens Moldavus, amice quidem respondere, pro­
lixe admodum adventus sui causas referre,
et quo demum periculo pro aliena salute at­
que poientia confüxerit, jactanter enarrare.
Postremo dicere se ejus animi non esse, ut
cui quam vel insigne beneficium objectari velit:
verum a regia dignitate minime alienum ar­
bitrari, si Ioannes in victoriae praemium benefi ciique memoriam id oppidum ab se manu
captum, Cizovioque propinquum condonaret,
vel ipsius Solymani exemplo, cujus liberali-
de anarchia, in care fu arrancata Ungaria prin
lupta intre regii Iónnu şi Ferdinanda şi prin
desbinarea nobleţei maghiare. Alungatü din
Buda de către Ferdinandü şi abandonnatü
de Unguri, omeni nestatornici ca şi noroculü,
cari socotescü onorabilü totü ce e utile şi ju­
decă despre binele patriei nu in perspectiva
viitorului, ci potrivită cu interessele presentului; regele Ionnă recursese la regele polonă
Sigismundü. Atunci Petru Perenyi şi Valen­
tină Torok, principalii generali al regelui
lónnü, trecendă in partea invingetorului, pen­
tru ca să probeze stăpânului celluî streină
fidelitatea şi devotamentulă lora, începură a
assedia cetăţile transilvane, in cari remăseseră
garnizonele regelui Ionnă
Pe dată Petruvodă, utilisându acesta mişelliă, navalii fără
veste in Transilvania, dându a inţellege, că se
teme a perde oraşele Ciceulu şi Rükülow, căci
deja mainainte regii Vlad-slau şi Ludovica se
încercaseră a i le răpi prin forţă Mai ţlicea
că nu-î vine de locü la socotellă de a vedé
pe tronulu Ungariei pe regele Ferdinandü,
vecină pre-puternică şi prin urmare pré-periculosu prin simpatiele Germaniei şi prin for­
ţele frăţine-seu Imperatului Carola ; cu atătu
mai verlosü că tocmai atunci sultanulu Suleimanu, accufundatu in planulu resbelluluì cu
Persia, nu se putea gândi la unu resbellă eu­
ropea, atătu de importantă
Pe aceste con­
sideratami, Petru-vodă atlacâ în câmpii Bârsei,
longă Braşovu, armata regelui Ferdinanda,
împrăştiată icî-colleala assediarea fortereţtloru,
şi prin uă năvallă furiósa şi neprevedută o
băttu cu deseverşire, ba încă pentru ca vic­
toria să fie cu atătu mai strălucită, lua dela
Austriaci tote tunurile A irlandă de uă data
despre acesta calomitate a duşmaniloru sei,
regele Ionnă se bucura peste mesură , grăbindu-se a trimitte ambassadorî către Petruvodă spre a-i mulţumi pentru uă bine-facere atătu de mare şi pentru a-lü ruga prémultă, fără cruţare de promissiunî, ca să adjute regelui Ionnă de a-şî recăstiga perdutulă regată. Dar inmândritu prin succesulă
trecută, Petru-vodă nu voi ca alţii să cullegă fructele victoriei sèlle, ei se hotărî a
cuceri ellă singură Transilvania, punendă spe­
ranţa mai cu sema pe artillería dobândită
dela inamici, căci pone afonei ellü nu avu­
sese tunuri de bronzu, nici tunuri de assedia,
ci numai tunuri mici de ferru , de fabrică
33
tate Pannoniae regiium acceperit. Heel paucos
demum post dies Moldavus, sire quod supra
spem ea expeditione profeeisset, vel quod Solymaui nomen in ea causa offendere vereretur,
abaeta ingenti omnis pecoris praeda in Valacchiam rediit, conversusque demum in Sarmatas, qua cum gente de finibus, uti supra
diximus, saepissime dimicabat, Pocchutiam vastabundus pereurrit. Ea est regio inter Hierassum et Tyram ultra Chamenetium Podoliae emporium in ulteriorae Polonieae ditionis
ripa, contra Zuhannam, Tyrae impositum. Ne­
que enim veteres termini, de quibus ambige-re exercendo arma, qnam ex aequo et jure
disceptare, atque otium pati Moldavi malunt,
Cheronio vado finiuntur. Id enim locus est
ad Hierassi amnis trajeetum longe facilimus.
Nec Sarmatae'adversus improvisum hostem nu­
meroso equitatu et terrore tormentorum cuncta
quatientem, consistere audebant, priusquam
suoruni auxilia supervenirent; sed adventu de­
mum Ioannis Tharnovii, qui praetorianas cataphractorum alas adduxerat, ad Obertinum
castellimi se conglobarunt. Erat Tharnovius
militaris disciplinae peritia et consilii gravitate
antiquis ducibus exaequandus. Moscos enim
ad arcem Starodubam ingenti praelio superarat,
saepeque Tartarorum^irruptiones felici victoria
vindicatis injuriis repressemi Is in temeritate
hostis victoriae spem reponens, perpetuo carrorum munimento castra vallaverat, magnaque timoris simulatione, suos continebat. Turn
vero Moldavus, qui pugnae avidus cum tota
mole copiarum advolarat, ostentare aciem,
pugnar» ciere, exprobrare imbelles animos et
circummunitiones magno clamore edito, decurrere : postremo, quum nemo in aciem prodiret, prolatis tormentis munimenta castrorum
verberare atque prosternere. At Tharnovius,
qui aliquandiu singulari patientia, ut in contemptum deveniret, militum ardorem monendo
obtestandoque repressemi, ubi videt currus
majoribus globis diffringi, indeque perturbari
ordines vallo proximos, gravique fremitu a
tota acie, ne inulta ac ignobili morte cadendum foret, praelium deposci, confestim
ab hostium temeritate suorumque periculo
erumpendi consilium capit, constanti atque
Lietissimo vultu insignes quosques equites nominatim atque signiferos adhortatur, ut acer-
(1) Despro artillería
raoldovenéscà
grossiere, luate prin violinţă dela navigatori,
cari se apropiau de Uttorahdü maritimü alla
Moldovei, séü cumperate cu puţini bani (1).
Aşa dora, la prima năvallă fu luată Bistriţa,
oraşu importanta ; apoi spaima tăcu să maî
capituleze vr-uă căte-va localităţi secundarie ;
in fine, toţi acei, cari refusavi luì Petru-vodă
provisiunî séü i se arretaü ostili, fura per­
secutaţi fară cruţare, esperimentândii crudimea şi forţa insolentului invingetorü. Audindü acestea regele Iónnü, pe dată trimise
ambassadorî, pentru ca să róge pe Petru-vodă
de a nu mai ultragia Statele sèlle, insinuându-i
că, de nu se va abţine de la assemenea caile,
va să-şi attragă negreşitu nemulţumirea lui în­
suşi Siileímanü; şi ceréndü inapoiarea Bistriţei;
dar tòte astea eu multă blândeţe, căci in starea
de essiliu, in care se affla atunci regele, nu
i se părea opportunü a întărâta pe unu
omü atătu de terribilu şi puternicii. Dar priceputulü Moldovénü respunse şi ellü cu di­
plomaţia, povestindü pe largii caúsele invasiuniî selle şi lăudându-se de cate făcuse cu
pericoluhi propriei selle viete pentru j'salutea
şi mărirea regelui. In fine, dedea a inţellege
că, de şi elhi însuşi nu pretinde nicî-uă resplată pentru servicíele adduse cuî-va şi orîcătu de mari, totuşi socotesce că chiarii simţuhr demnităţii suverane arii cere ea regele
Iónnü, recunnoscendü mărimea victoriei şi a
consecuenţelorii ei, să-î dăruescă Bistriţa, cu­
cerită prin arme şi necessaria Moldovei prin
vecinătatea sea cu Oiceulü; cu a ătu mâl vertosü, că generosulii Suleìmanii óre nu dă­
ruise eUü lui însuşi Iónnü regatulü Ungariei?
Dar cu puţine dille mai in urmă, séü pentru
că se săturase de folosuri peste speranţă ca­
stigate in acea espediţiune, ori pentru că se
temea de a irrita pe Suleîmanu, orî-cum să
fie, Petru-vodă, punéndü mâna pe uă immensa
cuantitate de feliurite dobitoce, iăssâ Tran­
silvania şi se intórse in Moldova. Apoi ellü
îşi îndrepta armele contra Polonilorü, cu cari,
precum spuseserámü maí susü, avea ne­
contenite resbelle pentru hotare; năvălii şi
jefui acum cu deseverşire tòta Pocuţia. Acésta térra se întinde intre Priiţii şi Ni­
stru , la marginea Poloniei. Hotarele selle
celle vechie cu Moldova ne fiindü bine limpedite, Moldovenii preferii a le lassa mai
-
4
4
vedi in opera nostra „Ionim-vodà cellü Cumplitü ; p. 82.
Tornii 2. (Octombrc 10), 1865.
rimo impetu in latrones suo more eontra vini bine pentru totü-d'a-una încurcate ca unü
fuga uti solitos, erampant, maxime conferti pretextó eternii de resbellü, decătii a remâne
pugnent, intentisque mucronibus inermiape- in linisce, ceréndü dela justiţia si dela raţiune uă
•
O
7
}
)
ctora perfodiant. Erant circiter septem milia
equitum, quorum major numerus fulgentibus pacinică lămurire a neinţellegeriî. Aşa deră,
armis protectus visebatur, in tres omnino aeies fiuviulii Prutü presentându in calle unü vadă
distillerà, totidemque castrorum obversa portis, forte indemănaticu, iar Polonii fiindü ne pre­
ita signo dato Decumana porta panditur prima gătiţi contra unui inamică subită, gróznicü
acies, in quam dux moris hostium peritus, prin cavalleriă şi prin artillería, Petru-vodă
non temere pugnacissimum quemque contu- nu iiitimpinâ nici uă improtivire pone la molerat, in Moldavos erumpit, magna editur cae- mentulü, cându detaşamentele locale, simţindes, totisque agminibus tumuìtuatur: neque du-se întărite prin sosirea adjutórielorü sub
enim insolentes Barbari tantae virtutis facinus commenda lui Ionü Tarnowski, carele adduse
Sarmatas ausuros crediderant, sed inox ad- cavallerî catafracţi din garda regală, se con­
currenteet coliortante Petro universa Valac- centrară cu toţii iongă castellulü Obertinü.
chorum multitudo circumfusa in perrumpentes Acellü Tarnowski, atătu in resbellü cum şi
Sarmatas convertitili'. Nec occasioni deest in pace, rivalisa cu eroii cei antici. Ellü se
Tharnovius, a dextro enim laevoque latere ca- illustrase deja pone atunci prin uă mare vic­
strorum duabus adapertis repente portis, in- toria assupra Moscoviţiloru longă oraşulu Stastructas ad id secundam et tertiam acies in rodub şi prin desse reuşite contra invasiulafera hostium induciti ita Moldavi inermes nilorü tătare. In casulü de faţă, punéndü tote
a catapliractis triplici certamine distrac ti cir- speranţele selle pe temeritatea Moldoveniîoru,
cumventique in medio conciduntiir, et in fu- ellü reţinea ardórea Polonilorii, mărginindu-se
gam vertunfur, sequentibusque per opportune a sta in taberă, retranşată totü-d'a-una prin
equitum victoriam peditum cohortibus, uni- carre si simulându uă frică estrema, Atunci
versa tormenta capiuntur. Petrus ipse, qui a- Petru-vodă, carele in aprinderea-î de a comcerrime dimicando totani pene primam aciem batte se g-răbi a veni şi ellü la Obertinü cu
oppresserat, cura globo delectorum equitum totă căllerimea, offeri Poloniloru băttaiă, făcu
sese e manibus hostium eripiens, suscepto unü attacü, îi mustra de a nu ave animă, şi
vulnere profugit. Eo praelio Yalaechoruin qua- cu unü recnetü furioşii năvălii assupra retuor milia cecidère, nobiles vero notique du- tranşamenteloru polone; dar vedéndü cu tote
ces, supra quadraginta capti, in queis fuere astea, că nimene nu-i esse intru intimpinare,
Clogoffetes consiìii et scrinii magister atque îşi plantă artillería şi începu a batte şi a ri­
item familiac praefectus, et pari nobilitate ac sipi tabera. Dar Tarnowski, carele uă bucată
forma juvenis pocillator, quorum desiderio de timpü rebda pone şi despreţulu Moldove­
et cladis et vulneris magnopere dolorem in- niîoru, pe cându totu-d'uă-dată prin sfaturi
tenderat. Hos omnes et tormenta circiter qua- si rugăminţi infréna indignatiunca ostasiloră
draginta octo, in (jueis Ferdinandi regis gen- sei; ved ndă acum retranşamentele selle spul­
tilitia insignia aeri incisa visebantur, Tharno- berate de camionadă şi partea ostii cea mai
vius ad Sigismundum regem Oracoviani per- apropiată de Moldoveni espusă deja lovirilorü,
duxit, ejusque pugnae atque acti triumphi si- incătu totă armata striga in gura mare să
militudinem egregie depictam ad memoriam. ! se dea ordinii de băttaiă, pentru a nu peri
posteritatis in tempio dedicavit. Exinde Pe- ! de uă morte misellescă si neresbunată; Tartrus tanto accepto incommodo, amissisque prao- nowski.—dicü.— hotărîndu-se. in fine, a ressertim Austriauis tormentis, quibus subnixus pinge pe inamici, eşi cu uă faţă liniştită şi
se formidandum finitimis ostentarat, aliquandiu veselă şi, adressându-se către cavallerii cei
conquiescere est visus, ita tamen, ut Moldavi j mai alieşî, îi invita pe fîe-care anume să năa latroeiniis nihil eessarent, nec a Transyl- j văllescă cu vitejia assupra acellorü hoţi obicivanis,velipsis quoque Transalpi ni s suae gentis ) nuiţî a fugi de'naintea forţei; cu atătu mai
finibus abstinereut, sed antiquo recenti(pie o- \ vertosü, că Polonii , combăttendu intr'uă li­
dio Polouis iiuesti. in eandein Pocchutiain nia forte compactă, nu vorü ave decătu a
incurrendo praedandoque indomita anna sae- j íotü lovi cu aseuţişulu armei pepturile cel,' le desármate alie Mo]¿ovenilorü. De acei
A
pius exercerent. Quibus de eausis Sig-ismundus, ne semper adversus repentinas diversasque vagantium incursiones Justus exercitus
magno et inutili sumptu cogendus foret, invadendae atque delendae penitus inquietae gentis
consilium suscepit. I s i h i i tarnen prius conandum ratus, quam Solymani animum exploraret, quod Petrus Valachique omnes in cli­
entela Turcarum essent, quorum amiciţia ati| ;e praesidiis tuti viderentur, Byzantium le­
gates misit, qui quotidianas prope adversum
se Petri et Moldavoruminjurias deferrent, ac
antiqua limitimi documenta Uteris et picturis
ostenderent, peterentque demum, ut sibi liceret, amiciţia incolumi salvisque foederibus,
immanium latronum injurias vindieare: se nuper ea tantum poena, quam ipsi nefaria
ac ob id infelici temeritate ad Obertinum contraxissent, contentimi fuisse, quum Poloni fa­
cile perşequendo, ae in intima Moldaviae pe­
netrando, profligates cum scelerate principe
ad internicioiiem delere potuissent. Ad ea Solymanus respondit, Ottomanici moris esse, clientes suos, qui probe imperio et dicto audientes sint, ab externa injuria constantei*
tueri: eosdem porro, si Immani juris obliviseantur, arroganterque delinquaiit, graviter
punire. Propterea Sigismundum hune ab se
fidelis amicitiae fructum relaturum, ut nullo
suo cum labore atque periculo liostem, qui
vel toties humaniter castigatus furere non de­
sinerei, merita poena multatum videat. Oderat
enim Petrum Solymanus, ufi violentimi indomitoque ingenio, ubi arma valerent, cuncta
pertnrbantem : utpote, qui Grittum ab eo ab­
rupta fide deceptum atque obtruneatum insontesque demum ejus liberos in Moldavia
crudelissime necatos menimi sset, sed nee tributuni quotannis pendi solitimi ab eo Byzan­
tium mittebatur, cujus officii nomen adeo ar­
roganter contemnebat, ut quum nulla ambiguae libertăţis signa forti regulo praeferenda
praedicaret, se bellica virtute immunem factum
profiteretur. Steplianus quoque per id tempus
Petri germanus fra ter, tanquam imperii aemulus, superbe domo expulsus, detectis multis
seeleribus, invisum antea fratris nomen apud
Turcas infame reddiderat. Nec multo post
Solimanus cum ingentibus copiis e Thracia
profectus, Istro ponte juncto, juxta Peucem
in Valachiam pervasit, cujus adventu territus
Moldavus, quod viribus esset impar et a suis
:
cavalieri era in totul u aprópe la sépte miìe,
ceì mai mulţi proveduţi cu armă albă şi im­
partiti toţi in trei divisimi!, fiă-care aşedată in
faţa uneia din celle trei porţi alle taberei. La
primulii semnii se deschise porta cea mare,
şi Moldovenii vedurâ de uă dată inaintea loru
prima divisiune, in care Tarnowski, cunnoscèndù maniera de a se batte a inamicului,
avu petrunderea de a pune toţii pe cavalleriî
cei mai de frunte: măcellulu fu mare şi uă
spaimă şi mai mare cupprinse pe toţi Mol
doveniî, căci aceşti barbari insolenţi nu se
aşteptaţi a vede din partea Polonilorti atăta
decisiune; dar Petru-vodă allergd acollo in
persóna, imbărbătându pe aì sei, şi tòta ar­
mata moldovenescă se grămădi contra acelleî
divisiunî de cavalieri. Inse nici Tarnowski nu
dormita, ci pe dată deschise celle-Falte duo
porţi alle taberei, din drépta şi din stânga,
şi răpedi in ambe cóstele Moldovenilor ii cellel'alte duo divisiunî de cavalieri, cari aşteptau
numai momentul opportunu ; incătii inamicii,
reu-armaţî şi strinsi in midîi-loeu din trei
părţî, fură battuti fără cruţare şi rumpseră
la fugă ; apoî infanteria polonă, supravenindu
la timpii, le luâ tòte tunurile. însuşi Petruvodă, carele combăttendu ca unu adéveratu
vitézu, a fostă sdrobitu aprópe tòta prima divisiune de cavalieri poloni, fu rănită şi fugi cu pu­
ţinei căliăreţî de elită. Pe câmpulti luptei mu­
riră 4,000 de Moldoveni ; 40 de boîerî şi
căpitani cădură in manele Polonilorti, cei maî
principali anume marele Logofetu, marele
Vornicii, şi Paharniculu, unti june de mare
nomă şi de rară frumseţe ; perderea acestora
spori multă in ochii lui Petru-vodă durerea
învingerii şi a propriei sèlle rane. P e cei
prinşi, precum şi vr'uă patru-decî şi opta de
tunuri, pe cari era săpată in bronza stemma
regelui Ferdinanda, Tarnowski îî transporta
la Cracovia la regele Sigismundu, şi consacră
intruă biserică, in memoria victoriei, unu frumosu tablou, in care e depinsu triumf ulu seu
assupra Moldoveniloru. După uă daună atătu
de simţibilă, şi maî cu sèma perdendă tunurile
celle austriace, prin cari ingrazia pe toţi ve­
cinii, Petra vodă se linişti pentru uă bucată
de timpu; dar Moldovenii sei totă nu se abţineaă de a face hoţie in Transilvania, chiara
in consângena Muntenia, dar mai allesă, urrîndu acum pe Polonî şi maî multă decătă
înainte, eî nu contentati de a totă sfâşia prin
36
desererefcur. cum panel s pei- nemom et so­
litudine;; in fugam se eonjecit. In aree sifjuideni ZucJnwie, quam munierat. obsidionem
veritus sc eondnere. a « t in campis eoaeto e(uiitatu consistere minime; ansus, errando failendoque inseeutos hoste.«, in Transilvaniam
eursum intendebat, quum Transalpinus imperio
aeeitus in id bellum a latere ineumberer, et
armata Poionorum manus in finibus spectarotu'% dilfusaque Turcarum agmina undiqu.e
perurgerent, et ad Ponticam oram appui.sa
liostium classic navaüs effugii f'acultatem eliperet. Itaque diu eircameuudo, quum magna
aliquot numi na incomparabiüs equi virtute
felieiter tranatsset, ad Alviam amnem. tum
maxime imbribus iniiatum, saevis vortieibus
natandis equi vires superantem, pervenir. Erat
usque adeo lassitudine, inedia doloreque perditaram rerum et ibedae mortis metu consternatus. ut mergi fructibus mallet. quam ab
infenso fratre, ve! a T u r a s ad supplicium
capi. Sed haee animo volutanti, non defuit
fortuna extremis mortalium casibus illudere
solita : oblatus enim est piseator Transylvanus,
qui forte admota na.vicula ripam subierat, ab
eo siquidem magnis promissis et preeibus impetravit, ut trajiceretur atque co duce pedibus
per sylvosos notosque tramites Cizovium duceretur. In eam enim arcem cognito Turcarum adventu uxorem et parvos liberos earioremque supeileetilein, ut quam ultissime servarentur, paulo ante praemisserat. Àt Solymanus, ubi Petrum ex eertis fugae vestigüs
per avias soiititudines evadentem Yalachiae
finibus excessisse fama compertum est, Moldavos in fi dem reeipit, eos omni timore liberal,
Stephanumque l'etri fratrem Moldaviae regem
eonstituit, sed quum ad veteris tributi sinnmani nihil adderetur, certam agri partem adimit, quae . Moncastro proxima videbatnr, atque bis eonfectis rebus in Traeiam revertitur.
lnterea rex ioannes ad Solymani niotum excitus cumfriginta milibus equituin in Transyivaniam pervenit. in speeiem quidem. ut
S t u d i u m suum osienderet, tamquam in id bel­
lum vires suas additurus, sed occulto C o n s i l i o ,
u t proviueiae fines tueretur: nani magnopere
tiinendum putabat, ne Tureae per simulalionem petendae Moldaviae reflexo eursu in
Traiwylvaniam penetrarent. Seeundum enim
eam pacem, quam cum Ferdinando rege seeretis conditionibus ini tarn fuis.se dociiimus,
;
invasiunî ş i depredai'! Poeuţia. Aşa d e r ă , re­
gele Sigismundii, pentru a nu fi silitu de a toţii
ţine pe pi ciorii eu multa cheltuelă uă mare
òste contra acestora neaşteptate şi neintrerupte hoţie, se decise, in fine, a attaca şi a
stinge ea totulâ pe turburătorii Moldoveni.
Dar mai'nainte de a cerca acesta ultimă caile,
eliti voia a se inţellege cu Suleîmanti; căci
Petru-vodă şi Moldovenii, fiindti in vasallitatea
Turcie!, se f a l l a t i cu amicia şi sprijinulti sul­
tanulu?. Deci, trimise ambassadorl la Con­
stanti nopoie, pentru a relata (binicele injurie
din partea Moldoveni lorii, pentru a justifi­
ca prin documente şi planuri raţiunea antieeloru hotare intre Moldova, şi Polonia,
şl pentru a cere autorisaţiunea de a pedepsi
crimele cumpliţilorti hoţi, fără a se călca prin
acesta amicia şi legăturile intre Polonia şi
Turcia; căci de eurrèndù. in bătiăllia dela
Obertinu, regele se mulţumise a da Moldovenilorti numai u ă mică învăţătură, ce şi-o attraseră eî-însişî prin scelerata şi fatala lorii te­
meritate ; deşi Polonii, in urma victoriei, lesne
arii fi pututù petrunde in însăşi ànima Mol­
dovei şi a o nemici eu tot ulti de'mpreună eu
criminalulu ei principe. La acestea Suleîmauu
respunse. că obiceîulu Turciloru este de a apera contra străinilorii pe vasalii cei loiali
şi ascultători, şi de a pedepsi ei-insîşî cu
asprime pe vasalii cos neumanî şi arro­
ganti. Astti-felîu , Sigismundii căpetâ dela
amicia lui Suleîmanti , că Petru-vodă, ca­
rele dupre niaî multe reprimanole prietenesc!
toţii încă nu s'a infrènatù, va fi pedepsită
dupre cuviinţă, fără nici uă muncă seu vre­
unii pericola din partea Poloniloru. In ade­
verii, Suleîmanti urr'îa caracterulu violentă şi
nesteniperatu aliti domnului moldovenescu,
carele cu arma tn mană se desfeta a turbura
tote lucrurile. Ellu îşi addiiceaa-minte, că Gritti,
(lupe ce priimise assicurărî amicale de către
aeesiti principe, fuse amăgită şi peri, e r ă
nevinovaţii sei copii fură apoi macellari cu
erudirne in Moldova.. Pe longă aceste, Pe­
tra-vodă nu mai. imnmiUea la Comiantinopole
tributala celili annualu, pretindendu-se cu ar­
roganza mai pe susu de uă assemenea înjosi­
re , nepotrivita cu cualitatea unui adeveratu
principe, .<?} făudăudu-se
a-şt fi rescumperatu
libertatea prin arme. In fine, fotti iu aceilii
timpu Stefana, fratele luì Petru-vodă, alhuigatti cu ruşine din palata sub pretesiti, de ri-
quod legatos Lasclius, privato dolori nimium
indulgens, Bizantii cuneta prodidisset, usque
adeo se invisum inspectumque apud Solymanum fuisse merninerat, ut cum multis ìegationibus ejus facti suspicionem aegre diluisse
videretur, vix multa largitione apud purpuratos gratiae nomen sustentare! Itaque ea
solicitudine liberatus, ubi Petnim desertum
a suis, ae exutum regno in Cizovium confugisse didicit, ad obsidendum eum festinat:
ratus advenisse tempus, quo veteres injurias
ulcisceretur, gravissimamque inde operam
Solymano praestaret, et Stephairi quoque animum eo beneficio promerendum arbitraretur.
Pro inconstanţi en im et turbulento alteram
fratrem nova imperii fortuna contentum, ac
in tutela Solymani quiescentem . regno finitimum exoptabat. Duravit obsidio supra
quatuor menses, suppetebantque obsessis ali­
menta, idemque animus nullis fractis incommodis Petro aderat, ut ad supremas spes usque
fortiíer obduraret. Sed non eadem erat con­
stantia in defensoribus: ii erant partim Transylvani, partim Moldavi, qui ex uxoris comi tatu in
oppidi custodia remanserant, facileque dissentiebant, quum non una omnium persistendi causa
videretur. Rex namque omnibus extrema sup­
plicia denunciara!, nisi postquam efjfugia perpetuis stationibus eircumsepta eonspicerent.
uti jam undique desperatis auxiliis, triduo ad
certam veni am se victos deditione faferentur:
ea res in Moldavo contumaces Spiritus fregit.
Itaque vir acutus, eorum more, qui ex ipsa
necessitate peri culi, habile ingenium ad prudentiam flectunt, priusquam suorum dissensio
in apertam cruentamqueseditionemerumperet,
maturandum ratus , liberali facta deditione,
portas aperuit, id tantum praefatus, ideo seipsum uxoremque et oppidum fortunasque om­
ites dedere, quod plane seiret Ioannem, regio
promis animo, aliquante facilius injuriarum
oblivisci, quam ullius beneficii memoriam deponerc consuesse. Proinde se tantum spem ne­
quáquam temere desumpsisse, ut piane confideret s ibi misero apud eum, qui in persimili cala­
mitate aliquando miser fuisset, humanitatis et
clementiae locum minime defuturum. Ioannes
hominem complexus consolatusque bono animo esse jussit, confìrmavitque data fide se
Cizovio contentum fore, quod oppidum, uti
Pannonieae ditionis superiores reges repetissent: caeterurn aréis possessionem apud ip-
valitate, învenina şi mai mulţii in ochii Turciloru odiosulii nume ailu acestui principe,
deseoperindu-le lorii mat jmulte dîn fapte­
le-! celle criminale. Aşa deră, peste puţine
dille Suleîmanu pleca din Tracia cu uă ar­
mată colossală , făcu unu podii pe Dunăre
longă insula Peuce şi trecu in Moldova: inspăîmentatti, nepregătiţii şi părăsiţii de ai sei,
Petru-vodă, iiitovăreşitu de vr'uă căţî-va cre­
dincioşi, fugi prin păduri' şi pustietăţi. Căci
temendu-se a se închide in cetatea Sucevei,
ellu nu putea nici să stea pe locu, nici eu atătii mai puţinii să essă in câmpii cu eavalleria sea contra Turcilorii; ci retăcindu şi ascundendu-se de iiaintea inamicului ce-lti gonîa,
căuta a scăpa in Transilvania, fiindii-că din
fote celle-1'alte părţi callea mântuirii era în­
chisă : Muntenii, din ordinulii sultanului, venîaii dintr'uă parte; dintr'uă altă parte era
armata polonă; detaşamente turce erau îm­
prăştiate in tote direcţiunile, iar din partea
mării sosia marina ottomană, Astii-felîu după
uă lung-ă retăcire, reuşindii a trece vr'uă căte-va
mari fluvie mulţumită agerimi! minunatului seu
callu, ellu adjunse la apa Alvia, crescută atunci
peste mesură prin ploîe, şi carea prin furia undelorti respingea tote silinţele bietului callu. Aci
Petru-vodă era atătti de coverşitu de oboselă, de
fome, de durerea perderilorii selle, incătupreferîa maî bine a se arrunca in fluviii, decatii a
peri din mâna rivallului frate seu a Tureiloru..
Dar pe cândti ellii cugeta acestea, noroculu, de­
prinsă a-şi bafte jocii de perturbaţiunile omenescî, îi veni in adjutorit. Iată, din intemplare , unu pescarii Transilvană , apropiându-şî de mallii luntricica. Prin mari promis
siunî şi rugăminţi Petru-vodă îllii înduplecă
să-lit trecă din ceîa parte, şi apoî pedestri ei
străbattu amenduoî prin păduri şi căi pu­
ţinii cunnoscute şi adjungii la Ciceti. încă
de mai'nainte, affândii de venirea Tureiloru,
Petru-vodă, pentru sicuranţă, trimisese la aeellii eastellu pe domnă-sea, pe copillaşiî sei
şi tote lucrurile celle maî preţiose. Insciinţându-se, in fine, cum şi in ce ciripii Petru-vodă eşi
din Moldova, Suieimanti priimi ornagiulti de
vasallitaie allti Moldoveni lorii, le linişti spi­
ritele, şi constitui rege aliu ţtrreî pe Ştefanii',
fratele lui Petru-vodă; fiindti inse că nu vru
să sporescătributulu de mai'nainte, apoî se com­
pensa annexândti către sangîaeatulu de Moncastro uă bucată maî apropiată di n territoriulti mol-
sum uxoremque imo tantum mutato praesidio permansuram. in qua luti ab injuria,
certique salutis meliorem rerum eventum expeetareni At Stephanus, ubi fratrem deditum
in potestate Ioannis esse didicit,per legatos Solymanum orat, ut Petrum sibi tradì iinperet : eo enim vivo, Moldavian! mmquam dicto parentem,
nunquam pacatam, mmquam externo aut inte­
stino bello vacuam fore. N ec mora Solymani literis frequentibusque nuntiis deposeitur, loan
nesjusetaequum dataefidei proponit. negai se
tantum sceleris admissurum, utmiseri sponteque
dediti salutem prodat : id autem Solymano im­
perio , cui parendum esse fateretur, se daturum, ut Petrus, quo omnis amittendi regni
metus Stephano demeretur, laudili, quam So­
lymanus vellet, in eadem custodia permanerei
Postremo, quum severi ori bus Uteris repeteretur,
quod jam purpurati ea cunctatione laedi majestatem existimarent, medium, ac ob id Petro
admodum salutare consilium sumsit, rescribens se Petrum non captivi more, sed legati
nomine Byzantium cum insigni comitatu trans missunim, ut coram objecta elimina diluat,
et si fas sit, veiiiam quoque impetref, modo
Solymanus a magnitudine animi erga prostratum, seque inprimis religione datae fiele!
obstrictum, non incertam clementiae et lenitatis spem praebeat. Non discessit ab liumanitate Solymanus, nipote, qui servandae fidei
necessitudinem honestissimo excusationis no­
mine apud regem vel tacitus probaret, no-bilemque illum expetitum magnis regibus,
sed raro oblatum a fortuna, clementiae laudis
fructum excerpere cuperet. Itaque non obscura
significatione confirmatis amborum animis,
Petrus suis opibus studioque Ioannis exornatus, Byzantium mittitur, commendatus prae
caeteris purpuratis Luplitibejo, cui ampliora
dona detulerat, ut praepotentem ex aula patronum sibi in dicenda causa compararet. Dedit
et gemellos uniones superbi pyri magnitudinem adaequantes, qui ex Grittea praeda fuìsse
dicebantur. ut Iiis , pro inauribus Solymani
fili a Rostani desponsata in nuptiis ornaretur.
His sibi conciliates, ubi admissus est, adeo luculenter causam dixit, ut quum susceptorum
a se bellorum causas atque sueeessus. aerarii
inopiam, Gritti casum, fratris et procerum
dolos, ae antiqua jura finium cum Polonis
enarassef, veniamque supplex petisset, indigne
multatus a fortuna videretur. Erat enim ejus
dovenescü, şi de aci se intórse peste Dunăre.
In acellü intervallü, regele Iónnü, audindü
de mişcarea sultanului, se ţinea gata in Tran­
silvania cu 30,000 de cavalier!, sub pretexta
că merge in adjuíorulü luí Suleímanü contra
Moldove!, dar in realitate pentru a-şî appera
térra contra Turcilorti ; căcî avea mar! bănuelle, că păgâni!, sub chipü de cucerirea Mol­
dove!, îşî vorü intórce armele assupra Tran­
silvanie!. In adevérü, regele íónnü sciea bine
ea-şî attrăsese nemulţumirea lui Suleîmanu
printractatulücellü secreţii, ce-lu ineheîase,
precum diseramü cu uă altă oceasiune , eu
regele Ferdinandü, şi care tractată fu desmascată ajioî in Constantinopole de ambassadorulă Laski, dintr'uă egoística resbunare; in­
ca tu de atunci incóce regele Iónnü abîa-abîa
işî nuu conserva graţia Porţeî Ottomane prin
necontenite ambassade şi mari daruri. Acum
inse, vedéndu-se despoveratü de grija Turcilora şi affiăndu că Petru-vodă, părăsitu de
ai seî şi gonitü din térra, şede refugitü in
Ciceü , regele Iónnü se grăbi a-lü assedia ,
credéndü timpulii sosită pentru a-şî resbuna
trecutele injurie, íacéndü totii-d'uă-dată unü
serviciu essenfialu lui Suleímanü si indatorindü şi pe nourii domnü moldoveneseü Şte­
fanii, carale, mulţumită de corona ce dobân­
dise şi liniştitu prin protecţiunea sultanului,
era mai bunii vecinii pentru Transilvania decătă turburătoralti şinestatorniculu Petru-vodă.
Assediulü dura deja peste patru lune ; dar
nici provisiuni nu lipsiaü cellorü assedîaţi,
nici curagiulă nu scâduse cătu de puţinu in
peptulu l-d Petru-vodă, decisă a se apera cu
vitejia pone la ultima picătură de sânge; inse
va!, mai puţină animă avea garnisónea, com­
pusă parte din Transilvani, parte din ace!
Moldoveni, car! veniseră cu dómna lui Petruvodă şi remasseră de atunci in cetate: străini
unii altora, ei lesne adjungeaü la neînţelegeri.
Pe de altă parte, Regele ameninţa eu mórtea
tota garnizónea, déca nu va capitula in cursü
de trei dille, de vreme ce tote căile de scă­
pare îi sunt închise şi nu mai |ióte ave nici
uă speranţă de nicăirî. Acesta abăttu, in fine,
obstinaţiunea lui Petru-vodă. Aşa deră, omii
dibacîu, sciendü a-şî combina putarea dupre
impregiurări. ellü nu perdu timpii, capitula
cu onóre şi deschise porţile, mai iiainte de
a se preface discordia garnizonei intr'uă re­
voltă feţişă şi sângerosă. Dându-se in pute-
viri excellens bello virtus, quanquam ingentibus vitiis atque sceleribus aequaretur, militaribus Turcarum animis ad admirationem
spectata grataque usque adeo, ut purpurati
vel nulla largitione corrupti, virum fortem
tantis illustrem casibus, neque impotenti fortunae invictum animum concedentem, omnino
defensuri crederentur. Verum Solymanus su­
spenso judicio neque damnavit reum, neque
penitus absolvit, ne Ioannis nomen abruptae
fidei contumelia suggilaret, vel ipse parum
sceleribus infensus, abjecta severitate videretur.
Itaque Moldavus in PeranvLygurum coloniam
est releg-atus: beneficio quidem ingenti quum
ibi nequáquam obversantibus Turcis, ad leniendum exilii dolorem alendamque spem recuperandi regni cum Christianis hominibus
versaretur. Erant ei praeter numerosam familiam, plures Hungari comités liberaliter
instructi. Graeci quoque quibus cum religionis
ritus erat communis, et mercatores Italici, Turcaeque item ut epulando vinum potarent, do­
mimi ejus frequentabant, ita ut vir ille co­
mitate cunctis obvius, principalis aulae speciem referret. Nac diu voto ejus fortuna defuit: Stephanum enim avarius ac iniquius
quam putassent regnantem, populares obtruncant. Fit magnas in Moldavia tumultus, quum
sublato rege, multitudinis studia in Petrum
verterentur, et contra nobilitas ei vehementer
infensa, quemcumque alium praeferendum putaret: nequáquam temere meritas poenas pertimescens, si iratus et saevus ab exilio vocaretur. Sed Bojares, qui sunt ex ordine optimatum, ipsa populi multitudine, authoritate
atque opibus potentiores, adolescentem Moldavum nomine Alexem regiae stirpis, qui diu
in Podolia inops exularat, celeriter evocant,
principem constituunt in Zucavaque regia appositis praesidiis confirmant. Haec ubi Byzantii
nuntiata sunt, Petrus ánimos attollit, purpuratos novis muneribus aggreditili', prehensat
omnes, sed in Lupthibejo recuperandi regni
summam spem reponit. Interim Moldavorum
legati a Bojaribus instructi Byzantium perveniunt, postulantes, ut Alexes regii sanguinis,
uti omnium expetitus votis et publico con­
sensu rex acclamatus, postquam Stephanum
fata sustulerint, Solymani liberalitate confirmetur. Tum vero Petrus purpuraros obse­
crare, ut nihil de pseudoregulo ementiente
regi am stirpem temere crederent, illius nomen
rea regelui, eliti avu abilitatea de a dice, că
scie pré-bine că ànima cea adevératu domnescă a Regeluî Iónnìi va uita mai de grabă
injuriele decătti să pèrda memoria vre-uneî
bine-faceri, şi-şi va adduce a-minte că şi re­
gele fusese cându-va torti in aşa impregîurărî
şi torti aşa nenorociţii, precum este acum prisonierulu seu. Ce-î drepţii, regele Iónnù îm­
brăţişa pe Petru-vodă, îllu consola, îl Iu incuragiâ şi-î declara, că se mulţumesce cu pro­
prietatea Ciceuluî, de oră ce o ambiţionnati şi
regii predecessoriî sei, fiindu pe territoriulii
ungarii; dar totuşi lassa luì Petru-vodă şi
domneî selle possessiunea acestei cetăţi, .unde,
sub protecţiunea garnizoniî reg'ale, eî vorti
pute aştepta in sicuranţă sosirea unorti timpi
maî favorabili. Dar Stefanu-vodă, pe dată ce
afflase de capitulaţiunea fratine-seti, trimise
ambassadorî către Suleîmanu, î-ugându-lii să
poruncescă regeluî Iónnti de a-î estrada pe
Petru-vodă; căcî in catti tjmpti va trăi acesta,
Moldova nu va fi aşcultătoriă, liniştită, fără
pericolu de resbellu străină orî civilă. Su­
leîmanu se grăbi a essecuta acesta rugăminte,
trimittèndù una după alta maî multe ambassade către regele Iónnu. Acesta, scusâadu-se
prin dreptulu ginţiloru, respunse că ară face
uă mişeîliă estradându pe unu nefericită, ce
i se dede ellu-singuru de bună-voia ; dar to­
tuşi , pentru a nu călca ordinea imperială,
căriî doresce a i se suppune, e g-ata, dèca
Suleîmanu va crede de cuviinţă, a ţine pe
Petru-vodă inchisu sub padă in Ciceu, pen­
tru ca să nu potă supera pe Stefanu-vodă,
Constriiisù, infine, prin ordinî severe, in cari
Pòrta Ottomana îllu ameninţa că va socoti
orî-ce amănare ca uă'insulta contra majestăţiî
sultanului, regele Iónnu luâ uă mesură di­
plomatică şi forte utile luì Petru-vodă, îar anume ellfi respunse că e gata a trimmitte pe
acesta la Constantinopole, inse nu ea pe unu
prisonnieru, ci in cualitate de ambassadorti
aliti seu şi însoţiţii de uă suită onorifică, pen­
tru ca astu-feliu eliti, să se apare şi, dèca va
pute, să-şî dobândescăîertareaimperială;incătti
Suleîmanu să bine-voescă a promitte de maî 'nainte clemenţă şi umanitate in priivinţa umilitului
nenorocită, căruîa eliti, Regele Iónnti, îî de
dese parola de siguranţă. In adeverii, sultanulti
se arretâ plecaţii spre indurare, cu atatti maî
vertosti că in animă eliti approba motivele
regeluî şi ambiţionna şi eliti acea reputaţiune
et genus antea incog-nitum testavi, idque in­
ducami commento et malignitate Bojarum d i o
tifare, ut ipse avita regni sede per summam
injuriam excludattir. His de causis, Moldavi
minus aec[uis auribus anditi sunt. vel ob id.
quod nequaquam modeste et reverenter in
deligendo creandoque rege properantes, Solymani liberalitatein atque judicium praevenissenf. Itaque legati continuo ad suos d<>mum perscribunt, angnstas omnino spes sibi
ostendi, ut quicquam pro Alexe impetrai'i
posse credant: praeoeeupafas en im esse pu rpuratoriim voluntates oecultis magnisque muneribus. commovereque sese vehementei* Petrum, atque contendere, ut per Turcas reducatur. Proinde sibi difficiles aditus praeberi,
frigidaque ab omnibus et piena pudendae dilationis responsa reddi. His cognitis, Bojares.
ut tyrannum, veluti non dubiam eladeni ipsis
allaturum novi s eonsiliis regno penitus exeludant, legatos dissimulato habitu ad Carolimi
Caesarem, Ferdinandumque regem mittunt,
qui doceant, quo in statu periculoque Moldavi
novi principis res sint, pcditum auxilia im­
plorent. Ea si impetrentur. Moldavos icto foedere promirtanf Christianorum regimi socios
et Turciei nominis perpétues hosies futuros.
Rem autern praesentis necessitatis in eo oecasionis momento verti, ut si decern m ilia
peditum submittantur, ipsi cum quadraginta
milibus equituni omnem vel maximi Turcarum exercitus impetum susţinere audeant. Sed
Ferdinandus trarre Caesare peragendis conventibus occupato, quod multas longum id
iter diffieultates habere videretur, nec condu­
cendo militi pecunia suppeteref, ei negotio,
quod maxime liberali* officii ceìeritatem exigere videbatur, adesse non potuit. Caeterum
ea legatio, quae din celari non poterai, per
speeulafores Byzantii nunciata, usque adeo
in Petrum Turcarum studia aceendit. ut Solymanus supplicem ac adjutum purpuratorum
preeibus. elientemque se et denique 'fidelem
servimi Ottomannici nominis jurejurando profitentem, in gratiam receperit. Nec multo
post Himbrachor stabuli magister dignitate
et virtute bellica illustris. qui Petrum regiis
ornatimi insignibus in Moldavian! reduceret,
est delectus, paucisque inde diebus coacto exercitu ad Danubium ponte jungendum eontendit. Turn vero Bojares metu perniisi, quum
desperatis Christianorum auxiliis ìmilti tildi-
de clemenţă, ce Pestinulü o aceordă mimat
regiloru eelloríi man. Aşa deră, inţellegerea
intre ceí duo'í monarchi fiindü deplină, Petruvodă . însoţită de tote bogăţiele selle şi de
sprijini:Iü regelui Iónnü, fu trimisă la Constantinopole, avéndü uă recommendaţiune spe­
cială către Eufti-beîu, căruia îi dede daru­
rile celle mai aHesse, pentru a castiga în ellu
unu puternicii patronă pe iongă Suleimanü.
ii dărui, intre altele, duo perle de mărimea
perelorü, juvaerü ce se dice că-î remăsese din
jafulu tesaurclorii lui Gritri şi care apoi ser­
vi ca cercei la cununia fiicei sultanului cu
Rustan-paşă. După ce astü-fellu îşi cumperase
audienţa in eonsiliulu imperialii, apoi ţinu acollo unu discwm, în care desfăşura cu atăta
artă caúsele şi consecuenţele resbellelorii selle,
penuria visteritî moldoveneşti, catastrofa lui
Grita , viclenia frăţine-seu lui Ştefan ü-v o dă
şi a boîeri'.oră, vecinele condiţiunî alie hota
reloră Moldovei cu Polonia, şi in fine se scvsâ
cu atâta elocuente, încătă, păru, tutor oră a fi,
unü omü fără dreptate persecutată de sortă.
In adeverii, ca wnu mare ostaşii ce era, deşi
piinu du mart riţiuri şi sceleratele, ellu, nu
putea să nu eietusiasmeze dnimel celle ostă­
şeşti alie Turciloru, ţi-şî atúrase simpatia lorii
pone la unü aşa gradă, incătupaşahele, chîaru
să nn ji fostă corrupţi prin aură, totu încă
arii ji aperóla îa tute chipuri e pe ac-stă vi­
teză, illustru prin atăte, fapte, şi luptdndu- se
cu însăşi gana fatalităţii.
Totuşi Suleimanü
nu pronuncia de uă cam dată nici uă sentenfă, nici illü condamna, nici îlfu acuittâ: pe
de uă parte pentru a nu nemulţumi pe regele
Iónnü, pe de altă parte pentru a nn se paré
pré-niólie in pedepsirea crimelorîi. Deci, Pe­
tru-vodă fu numai relegată la Pera, colonia
genovesă; ceia ce-î fu uă mare graţia, căci acollo, neobservată de Turci, ellu se consola
petrecéndu in societatea crestiniloră şi asteptându recăstigarea perdutei corone. A fiară
de numerosa-î familliă, îllu însoţiră acollo
maîmulţi Unguri distinşi. Correligionaria Greci,
commercianîî Italiani, chîaru uă semă de Turci
îliă visitau, bandă vină în casa principelui încălii prin amabilitatea şigenerositatea sea, Pe­
tru-vodă ţinea, chîaru in essiliu unü feliu de
curte suverană. Peste puţină, noroculu incepu
a-î reali sa dorinţelele. Stefanii-vodă, clegenerându şi ellu in domnii avarii şi injustă,
fu măcel lată de Moldoveni. Urma apoi uă
1
nem consternatam et magnopere Turcai'iim
arma ,formiclantem conspieerent, summo concepto scelere obtruneandi Alexis consilium
desumunt: neque enim antiquae rebellionis
noxam nisi immani ali quo perfidiae f'acinore
deieri posse judicabant. Nonnuuquara enim
aceidit, ut mortalium animus scelere semel
occupatus, quum in praesenti periculo timor
ing'i'uit, facile vel inusitati seeleris infamiam
contemnat. Ita insontis ac intempestivi principis conjuratorum coneursu patratur caedes,
accumulataque feri tate jacenti caput decidi tur,
ut Bojares, veluti expiata vetere perfìdia atrocem adversum se tyranni animum eo cruento munere mitigarint. Arrisit Petrus exoptata
dona ferentibus placatique animi speciem praebuit, quum diligentiam maturati beneficii simulata oratione laudasset, utpote qui saevi
ultorisque animi decretum recondere vellet
donec abiret Himbrachor. Is egregia omnium
voluntate passim receptus, Petro Zucchaviae regia in sede constituto, acceptisque muneribus,
in Thraciam rediit. Nec mora Bojares circiter
viginti, detegente odium tyranno, alius alia de
causa comprehenduntur, et securi percutiuntur
non iniquo quidem jure, vel ob idsupplicio damnati, quod veterem injuriam apud tyranni animum recenti beneficio pensari posse existimarint. Haec sunt quae de Valachia, uno
scribendi tractu sub unum aspectum prodenda
censuimus. . . .
mare turburare: poporulü de josü doria intórcerea lui Petru-vodă, iar boierii, cari illü
xirriaü peste mesura, preferían pe orí-car e a/tu
principe; cu atătu maí allesü, că nu tară cuvíntü eí se temeau de meritata resbunare a
luí Petru-vodă. Aşa dora, boierii séü aristo­
craţia, intrecéndü poporulü de jos'i prin pu­
tere şi avuţie, chiamă grabnicii din Podolia,
unde retăcia pone atunci, pe junele Moldo­
venii Alexiü (Alexandru Cornea), de nómü
domnescü; íllíí adducü la domnia şi- lü aseda,
sub patronag-iulü lorü, in capitala Sucéva.
Adjungéndü la Constantinopole scirea despre
aceste mişcări, Petru-vodă se incuragîeză ,
cumperă pe paşalle prin noui daruri, intrigheză, dar maî cu semă îşi pune totă spe­
ranţa pe adjutorulü luî Lufti-beîu. In acellü
intervallü sosiră la Constantinopole ambassadoriî boîeriloru moldoveni, ^eréndü dela liberalitatea luí Suleîmanu confirmaţiunea lui
Alexiü, fiindii din nómü princiarii, doritü
de totă térra şi allesü la domnia pnn votü
universală, după mórtea lui Stefanu-vodă.
Atunci Petru-vodă ruga pe paşalle să nu dea
nici unü credeméntu origineî cellei domnesci
a impostorului, omü de totü obscurii, simplu
instrumentul, prin care boierii voescü a-lu despoîa de domnia pe ellü, Petru, adevcratulü
loru principe. Astu-feliu, ambassadorii fură
reu-priimiţî, cu atătu mai vertosü, că in allegerea noului lorii domnü arretaseră puţinu
respectü pentru Suleímanü, carele se aştepta
ea insăşî nominaţiunea să fie sollicitată dela
graţia luî. Prin urmare, ambassadorii pe dată
scriseră la Moldova, că nu pre-speră să potă
căpeta domnia pentru Alexiü, paşallele flindü
corrupţî prin marî şi seci'ete daruri alle luî
Petru-vodă, carele face totü ce pote pentru
a fi restabiliţii pe tronü cu adjutorulü Porţeî
Ottomane; incătu eî cu greü reuşescu a obţine
căte uă audienţă şi nu capétü dela nimene
decătu respunsurî reci şi ruşinose amânări.
Priimindü acesta atătu de ameninţătoriă relaţiune, boierii născocescu noui midü-lóce de
a impedeca intórcerea luî Petru-vodă: eî trimittü in secreţii ambassadorî către imperatulü
Carolü şi către regele Ferdinandü, arretându
pericolulü noului vodă, ceréndü unü contingentü de infanteria, promitténdü in schimbü
uă strinsă allianţă cu toţî suveranii creştini
contra păgâniloru, şi adăugendu ca nu le trebuesce decătu vr'uă-^ece ?nii de infantería, pe
6
Eedactora. B. P. HSjdeQ.
Temu 2. (Octombre 17), 1865.
lovgă cari avendu ei 40,000 de cavalleria moldovenesră, vom pute susţine năvalla unei ar­
mate tureeseî orî-cătu de mari. Dar imperatulti Carolù era occupata cu Dieta Germa­
nică, iar frate-seti regele Ferdinandìi refusa
sub cuveniţi că, întreprinderea cerèndù multă
grabă, eliti nu are bani spre a recruta sol­
daţi pentru uă călletoriă atătti de lungă şi
grea. Orî-eătti de secretă era acea ambassadă,
totuşî spionii in currènda o denunciala la Constantinopole, ceia ce mări acollo pone la unu
aşa gradii favórea luì Petru-vodă, incătti Suleîmanu, vedèndu-lti că se portă cu modestia,
că e susţinută de paşalle şi că promitte sub
jurămentu de a fi in viitorii vasallti credin­
cioşii aliti Portei Ottomane, se hotărî, în fine,
a-î intórce graţia imperială. In eurèndù după
Imbrohorulù séu marele comisă allù
sultanului, barbata illustra prin demnitate şi
prin reputaţiune militară, fu trimisă pentru
a restabili in domnia pe Petru-vodă, ornatii
de însemne regale : însoţiţi de armată , ei
amenduoî trecură pe podii Dunărea. Atunci
boierii, petrunşî de spaimă, desperându de
adjutorulft stateloru crestine şi vedèndù popo­
ralii consternată de'nainteaarmelorù ottomane,
se hotărîră a pune culme scelerateţeî , măcellândti pe vodă Alexiù; căci judecau că nu
vom puté sterge crima trecutei rebelliunî con­
tra lui Petru-vodă decăiti prin vre-unti actti
de mârşavă trădare in favóre-i. Aşa se intempla mai totu-d'a-una, că sceîeratulii e gata
a scăpa de pedópsa ce i se cuvine pentru uă
crimă vechia chiarii prin committerea unei
alte crime nouî incă mai înfricoşate. Asftifeliu, nevinovatulti şinenorocitulu principe peri
din mâna conjuraţilora, cari, prin escessulii
crudimii, descapitară cadavrulu, pentru ca,
prin damiti sângerândului capii , să potă
imblàndi resbunarea ce le pregătîa terribilulu
Petru-vodă pentru vechia lorii perfidia. Acesta, in adeverii, de'ntru'ntâîu le zimbi, se
păru a uita toţii irecutulă, îi lăuda şi le mul­
ţumi cu uă vorbă viclenă pentru unii serviciu
atâtti de mare şi atâtii de grabnicii; in fine,
sciu a-şî masca vindicativele planuri pone la
momentuìù candii, după uă priimire strălucită,
incărcatu de daruri, Imbrohorulii se intórse
la Constantinopole, lìissàndti Moldova pacificată. Atunci Petru-vodă se grăbi a-şî des­
coperi anima: vr'uă duo-deci de boieri fură
I descapitaţî sub felîurite pretexturî, dar in rea-
litate pentru a fi socotiţii că prin uă crimă
nouă vorii spella vechia lorii trădare. Ace­
stea sunt cate credurărnu de cuviinţă a aduna
aci la unu locîi in priivinţa României
No. 9.
— PRAGA, 1551, decembre 28 —
epistola luí Ferdinandit, regelui austriacü, către domnulu
moldoveiiescii Ştefanii.
NOTA.
Acestu documentù e in strinsă legătură cu acellu publicaţii in tomulu I allu
collecţiuna nostre sub Nr. 3 2 1 .
Ambele sunt estrase din Biblioteca Ambrosiana dela Sfilanti de d. Vasile A Iexandresco.
Importanţa loru e cu atatu mai mare, că pone acum nu se sciu maî nemicu
assupra re!a|;iunilorti luì Stef nu-vodă Rareşii cu curtea austriacă.
Traducţiunea documentului e propria a redacţiuniî.
Spectabili et Magnifico Stephano Waywodae Moldaviensi etc. nobis sincere dilecto.
Ferdinandus divina favente clementia Romanorum, Hungariae, Bohemiae, etc. Rex
semper Augustus, Infans Hispaniarum, etc.
Speetabilis et magnifice, sincere nobis dilecte. Oum vos erga nos regnumque nostrum
ac Christianam Rempublicam et Religionem,
cujus ab antiquo Majores semper vestri praecipua membra extiterunt, omni tempore optime affectos fuisse, nobis perspectum sit, deque ista vestra pia in Religionem Christianam
voluntate, propensoqne in nos et regnum no­
strum animo, non vulgaria a vobis edita esse
indicia, avgumentaque nobis persuasum habemus. Freti in posterum quoque eodem vos
animo et bona vicini tate erga subditos nostros
futuros, non possumus hisce de causis vicissim
vos non ex animo, favore et benignitate nostra
prosequi, omniaque vestra vestraeque istius Provineiae commoda ornamentaque maxime habere cordi, et ea nobiscum, ac cum Regno nostro
praedicto reputare communia. Quemadmodum
Respectabilului şi măreţului Stefanü, voevodulü Moldovei etc., pró-iubitü noue.
Ferdinandü, prin darulu clemenţieî divine
regele pururé-augustü allü Romanilorü, allü
Ung-arieí, allü Roemieí, etc., infantulü Spanielorü, etc.
Respectabile şi măreţule pró-iubitü noue!
P'iindü incredintatü de statornica vóstra af-,
fecţiime către noî, către regatulíi nostru şi că­
tre totă crestinetatea, aî căriî membri distinşi
erau din vechime totü-d'a-una strămoşii vo­
ştri; şi avéndü din parte-vé dovedi positive
de acelle pióse şi bune disposiţiunî alie vóstre pentru creşti nétate, pentru noî şi pentru
regatulü nostru; in speranţă că şi de acum
inainte veţi conserva aceiaşi simpatia şi bună
vecinătate in priivinţa suppuşiloru noştri; nu
putemu deră nici noî, pe basea reciprocităţii,
a nu vé respunde prin favórea şi graţia nostră, dorindü din totă anima pentru voî şi
provincia vóstra tote indemănările şi îmbu­
nătăţirile, ca şi cându amü fi in cestiune noiinşine şi propriulü nostru regatü: acelleaşî,
sane a vobis quoque reputare confidimus. Misimus propterea ad vos in praesentia hunc
fidelem nostrum praesentium exliibitorem, per
quem nonnullis de rebus vobis significamns.
Hortamur vos clementer ac requirimus, verbis
ipsius plenam fidem adhibere, et talem vos
erga nos Regnumque nostrum ac Christianam
Rempublicam exhibere velitis, qualem et Majorum vestrorum vestigia et nostra in vos
summa benevolentia exposcunt. Quibus vestris
i'actis non nostrani solum, sed etiam reliquorum Principimi Christianorum singularem favorem et benevolentiam vobis conciliabitur in
orane tempus. Valete. Datimi Pragae die vi­
gésima octava mensis Decembris, Anno Do­
mini Millesimo quingentésimo quinquagesimo
primo.
Ferdinandus.
Nieolaus Olakw E. Agrien.
nu ne induoimii, sunt şi sentimentele vôstre.
Aşa déni, trimittemu acum către voi pe infăţişitorulu acestei epistole, unu crcdincosu
allù nostru, prin core vë insciinţămu de oreşl-cari lucrurï, stăruindu şi cerendu ca să vë
incredeţî deplină spvselorû selle; şi sâ bine-voiţî
a vë arrêta in respectulu nostru, allû rega­
tului nostru şi allu crestinetâţiî astu-f'eliu, pre­
cum vë inveţă şi essemplulu strămoşiloru vo­
ştri şi distinsa nostră bună-voinţă către vos;
ceia ce vë va căstiga, nu numai din parte-ne,
ci şi din partea celloru-l'alţî principi creştini,
uă deosebită favôre şi bună-voinţă. Remăneţî
sănetoşî. Datû in Praga, 28 Decembre, 1551.
(Sub-scrişî: ) Ferdinandû.
Nicolae Românulû, episcopû de Agria.
No. 10.
— 1551, aprile
Articoli!, propuşi tic g-eneraliilu Castaldo, eapiilìi armatei austriace in Transilvania, assupra inidu-lóeeloru de a conserva acesta
provincia; urmaţi de resoliiţiimea reg-elui Ferdinanda.
NOTA.
Toţii dintre documentele d- lui Vasilie Alessandrescu, cstrase din Biblioteca Am­
brosiana dela Milium.
Ne fiindu intr'uă legătură directă cu istoria română, ne mulţumimu a reproduce
numaî textulu, fără traducfiune, in interesulu acellora, ce se occupu in specia cu
istoria Transilvaniei.
Artieuli propositi per loannem Baptislam Castaklum cum ăeltberatione ac resoudione
Sacrae Regiae Majestatis.
I. Si Catapliractis nondum cum caeteris copiis ad Tibiscum conjunctis Frater Georgius profectionem in Transjlvaniam sollicitaret, an sine dictis Cataphractis una cum reliquis copiis proficisci debeat aut equitum adventum expectare.
II. Sin autem potentia hostium vires nostras superaret, atque adeo necessitate compulsus Frater ipse Georgius Germanos quoque milites, qui in confinibus loco Hispanorum
colloeantur, in auxilium parendos censeret, quid Suae Majestati hac in re consultum es­
se videtur.
III. Si contingeret, quod Frater Georgius aliquid ordinaret, in quo exercitus nostri
perieulum sequi possit, ac si totis copiis confligendum ei videretur et similia, hoc, antequam Majestatem Vcstram certiorem reddam, exequi debeam.
IV. Si Thurcae v e r o in confinibus dubiis, fortalicia aedificare attentarint, quomodo
insuper Vicegerens se gerere debeat.
V. Et quoniam intelligitur Magistrum Postarum juvenem quendam loco et nomine
suo minime expertum constituisse, Sua Majestas magis provisum curet.
VI. Cum inter se Consiliarii varia sententia in rebus bellicis disceptarent, an debeat
Vicegerens quod ei consultius visum fuerit, ut moris quoque est, exequutioni demandare.
VII. Ut illi, qui in locum Domini Rainperti Campi Magistri suffectus fuerit, Stipen­
dium pro ai-bitrio Suae Majestatis ordinetur.
Vili. Si Thurcae fortalitium Zolnock expugnare voluerint, et nos illud defendere c o geremur, atque eodem etiam tempore a dicto Fratre Georgio avocaremur, s i nobis aut
fortalitium defendendum, aut commissis et avocationibus Fratris parendum sit.
IX. Ut quae provisio exploratoribus eadem similiter et viae ductoribus adhibeatur.
Sacrue Romanorum, Hungariae, Bohemiae etc. Regiae Majestatis Domini nostri Clementissimi Dehberatio, et Resolutio super Articulis per Spectabilem et Magnificum Dominum Marchionem Cassani et Comitem Platinae Serenissimi Principis, et Domini Domini Maximiliani
Regis Bohemiae etc. Archiducis Austriae etc. in rebus bellicis Vicegerentem in Instruclione
sua consideratis et ponderatis est, ut sequitur.
Ad primum si videlicet equitibus Cataphractis cum ceteris eopiis ad Tybiscum nondum conjunctis, copiae Majestatis Suae in Transylvaniam vocarentur, Regia eius Majestas
committit praefati Domini Marchionis Cassani, ac Consiliariorum Majestatis Suae, bellieorum
videlicet Dominorum Reimperti ab Eberstorff' etc. Wolffgangi a Quechhaim Montanarum
Civitatum Capitanei etc. Bernardi de Aldana, e t Erasmi Teuffel judicio et deliberationi,
an tunc pro rerum statu, et conditione necesse fuerit expectare adventum dictorum Cataphractorum equitum nec ne, et s i cog-noverint negotium Transsilvaniae magnam celeritatem postulare, nec ex eo, quod Cataphraeti equites n o n una essent, periculum imminere,
poterit ipse Dominus Marchio Vicegerens cum peditatu Hispánico, equitibus levis armaturae ac peditibus Hungaricis noviter conductis s e movere, et in Transsilvaniam profectionem suam accelerare.
Ad secundum Regia eius Majestas similiter ipsius Domini Vicegerentis et Consi­
liariorum Bellieorum, quos penes se habuerit, iudicio e t sententiae committit, u t pedites
Germanos omnes , vel eorum partem, prout sine denudatione Confiniorum , habito etiam
de super dictorum Consiliariorum et Officialium Suae Majestatis C o n s i l i o , et deliberatione
fieri posse existimaverit, secum i n Transylvaniam accipiat.
Ad tertium, Regia ejus Majestas non potest ei aliam clare resolutionem, quam quod
ipse Dominus Vicegerens pro rerum statu, et conditione, cum C o n s i l i o Consiliariorum bel­
lieorum, de super tractet et deliberei, ac ea denique agat, quae Majestati suae Regiae,
Regno, fidelibusque subditis ejusdem, magis utilia, et proficua (sic) e s s e judicaverit; existitam
enim Regia ejus Majestas fieri n o n posse, ut propter locorum distantiam in tali casu de­
liberati onem, et resolutionem Suae Majestatis expectare possit.
Ad quartum, si videlicet Turcae aliqua fortalitia in confinibus dubiis erigere attentarent, Regia ejus Majestas annuit, u t Dominis Vicegerens, in quantum i d sine magno periculo fieri potent, eos impediat, ita tarnen et non aliter, quam ut profectio in Transyl­
vaniam propterea n o n differatur, vel impediatur ; e a r n enim tanquam majoris importantiae
Regia ejus Majestas ad optatimi finem perduci principaliter desiderai.
Ad quintum Regia ejus Majestas talem mandabit aclhiberi ordinem, u t circa offi­
cium Postae, et missionem litterarum nullus defectus appareat; s i quem tarnen defectum
intervenire animadverterit, de eo Majestatem ejus Regiam primo quoque tempore admoneat.
Ad sextum, si contingeret bellicos Oonsiliarios in rebus bellicis variis sententiis dis­
crepare, Regia ejus Majestas tribuit ipsi Domino Vicegerenti facuitatem, ut in tali casu
id quod sibi consultius esse videbitur, agere et executioni mandare possit. Confidit enim
Regia Majestas eum non nisi ea acturum et suscepturum, quae Majestati Suae Regiae Regno
ac subditis ejusdem utilia fore existimaverit, prout id pro sua prudentia, et summa rerum
bellicarum experientia facere sciet.
Ad septimum, de Magistro Campi Regia Majestas ore tenus ea de re cum Domino
Vicegerente loqni statuii, et ordinem quoque dabit, ut illi, qui in Magistrum Campi surrogabitur, stipendium competens deputetur.
Ad octavum, si Turcae fortalicium Zolnoek expugnare conarentur, ac defensio ejusdem loci expeditionem Transylvanicam non impediret, annuit .Regia Majestas, ut Dominus Vicegerens defénsionem ipsam suscipiat, alioqui autem eum Majestas Sua Transyl­
vanicam expeditionem majoris importantiae existimet, quam defénsionem loci Zolnoek,
cupit Regia ejus Majestas, ut illa ob liane causam non impediatur, sed quod ad requisitionem Commissariorum Majestatis ad Fratrem Georgium
sine mora in I . . . .
prius tamen Zolnoek firmo praesidio communiât, ita quod obsidionem
susţinere possit et valeat et ne in eodem praesidio exercitatorum militum defectus existat,
committit etiam Regia eius Majestas, ut quinquaginta Hispanos pedites penes alios milites
ibidem in praesidium collocet, ut eius loci defensioni propter Hispanorum experientiam
eo magis prospectum sit, et ab eis tanquam expertis, alii minus exercitaţi animentur, instruantur, et fortius se defendere discant. Praeterea vult etiam Regia eius Majestas, et com­
mittit, ut ipse Dominus Vicegerens cum Dominis Rainperto ab Eberstorff, Wolffgango a
Quechhaim, Bernardo de Aldana, et Erasmo Teuffel diligenter consultet, tractet, et concludat, quanto praesidiorum militum numero Zolnoek, Agria, et alia confiniorum illorum
loca sufficienter provideri, et quomodo aliis rebus neeessariis communiri possint, ut po­
stulante necessitate se defendere, et ulteriorem suceursum, et defénsionem expectare queant.
Similiter etiam consultet. et concludat, quomodo Civitates nostrae Montanae (quarum gra­
tia dictus Wolffgangus a Queclihaim tamquam in eisdem Majestatis Regiae Capitaneus,
et Montanaram Regionum optimam notitiam habens, evocatus est) ab invasione, et excursione hostium defendi possint et conservări, et quae praesidia ob earn causam ibi quoque
necessaria sint, et facta de rebus istis diligenti consultatione, et conclusione, etiam prae­
sidia necessaria ad omnia loca distribuât, et disponat, priusquam in Transsylvaniam vocetur, aut moveat, si possibile fuerit; sin minus saltern talem tantumque numerum Germanorum militum tantisper post se in eisdem locis finitimis pro praesidio dimittat, quibus
eisdem locis sufficienter sit provisum, donee alii milites conscribantur, et in eorum locum
substifuantur ne ex denudatone ipsorum confiniorum aliquod periculum oriatur et praesertim Civitatibus Montanis damnum detur. Si enim nécessitas postularci tantum Germanorum numerum in Transsylvaniam ducere, ut pro Confiniorum custodia alios milites conseribere opus esset, Regia eius Majestas concedit ipsi Domino Vicegerenti, et necessarium
militum numerum pro firmandis praesidiis conducere,, et in locum Germanorum militum
etiam educendorum substituere possit, non dubitando quin ea in re nullas superfluas expensas sit facturas, curaturusque sit, ut loca finitima praesidiariis Germanis militibus non
denudet, priusquam alios in eorum locum conductos eo collocaverit. Quicquid igitur in
praemissis ipse Dominus Vicegerens cum praedictis Dominis Capitaneis concluserit, et expediens fore judicaverit de eo
citra moram frequen
sua earum omnium
et eo melius ea quae
fuerint tempestive
Ad nonum
ipsi Domino
exploratoribus solutio fiat
Aprilis Anno Domini Millesimo
.
Ferclinandus.
Ad mandatum Sacrae
Regiae Majestatis proprium
I. Ionas D.
Yicecancellarius.
Hordanus.
No. 11.
— PILSEN (BOEMIA), 1599, noembre 20 —
Conferinţa amuassadoriloru lui Tlihaiu celiti Vitézii e n
amuassadoriï tzaruluî moscoviţii.
NOTA.
Acestu preţiosu documentii, assupra unul punctă de toţii necunnoscutu pone
acum istoriciloru noştri, se affla publicată la unu lorii cu documenlulu, ce l'amu
reprodusă sub Nr. 3 .
. . . La 20 noembre veni a-casa la ambassadorulu tzaruluî, la consjliaruhi Atanasiu Wlasiew,
noABopbE MyThtancKoro A I H X A H A A B O E B O A U r o H E u x
trimisulu domnului munteneştii Mihaiu, Or8pMHHX I l E T E p X CX TOBAphJljJH, KOTOphlE nprfeXAAH meny Peter, insoţitu de alţi, şi intrându in
salonu, vorbi aşa: „ Domnulu nostru Miliaiii,
O T X M H X ' A H A A CX CEyHMOAAX ; H B U I É ^ X BX flOAATy,
„voevodulă ţerreî muntenescî, ne trimite căr o B o p H A H : roty<\apt luaia
MHXAHAO ,
BOESOAA
„tre
majestatea sea Cesarulu -adducetori de
ŞEMAH A l y T h t t N C K i E , n p i K A A A X HACX K X jQ,ECApCK0My
„veste, cum că eu milaluî D-deîi Mihaîu-vodă
F j E A H H E C T B y CX T ' K M X , MTO Ç A Eo?KÌEK> I I O A A O H I j I O ,
„cuceri Transilvania, cupprinse oraşele, şi
GEMHrpAftUKyio
SEMAIO
MHXAHAO
B O E B A A X H ropoA,bi
„uccisepe domnulu transilvanii Andreîu Batori;
nOHMAAX, H ^HAPEtA
I l A T y p A , H TO KbJAX H A G E „îar apoi merse contra Turciloru peste DuMHTpAA'kXX, y S H A H , H § A T\pCKHAAH A K J ^ k M H \0„năre, caile de trei dille, maî-maî pone la
AHAH
Ş A ^yHAH
TpH A H H ,
A
IJ<jp"bro„Consiantinopole. Ne porunci Mihaîu-vodă
pOA^ ; A llpilKAŞAAX
M H X A H A O B0EB0AA R U T H
„a-ţî relata acestea şi ţie, ambassador ului ma­
y TEEia, I | A p c K o r o Ë E A H H E C T E A y F I C C A A , H B E A Ì Ì A X
iestăţii- selle Tzaruluî, clin causa buneî inTEB'k H § B " k c T H T H ,
A
BEAHKÌH
Tocy„ţellegerî ce este intre Mihaîu-vodă şi ma­
A A p h , U , A p k H Ë E A H K - Î H KNI&.§K B o p H C X # E 0 A 0 p O B H M X ,
mele inonarcu Boris Teodorowicz, tzaru, arKCEA Pycih G d A A O A E p f K E U X , MHXAUAA KOEBOAy 7KA„chiduce şi autocraţii allu Russieî; şi urr,eză
AyETx, H M H X A H A O
BOEEOAA
O IJAPCKOAAX
§a°P°
„Michaîu-vodă pentru sănetatea Tzaruluî, ruBb"k
AAOAHTX EoTA : A
Eo<KE §AP «2 K W A X H A
„gândii pe D-deti să-Iii conserve in mulţi
AANOriE
A-feTA B X CSACAHKOMX B A A A " k H h t HA CBOHXX
„annî
pe tronti de'mpreună cu fiîu-seu prin­
n,ApCTEAX'X II,Apb. H I j E A H K Ì H KlItAŞh E o p H C X
•0'Ecipele
Teodor Borisowicz; îar majestatea
AOpOBHHK K C E A PycÎH GAAAOAEpTKEUX, Il CX C h l H O M X
„sea
Tzarulu
să toţii ţină in graţia pe MiCBOHAAX C X II,ApEKHWEMZ, C O R H ' K ^ E M X
-6'EAOpOAAX
„haîu-vodă."
BopHCOBHHEAAX; A ET0 GX, MllXAHAA R0Ei<0Ay, U , A p La acestea Atanasiu Wlasiew respunse:
CKOE K E A H M E C T B O ÎKAAOBAAX.
„D-deu voi aşa ca' Mihaîu-vodă să biruescă
H O A O N A C E H roBOpHAX:
T O a'^AO EOJKÌE, I T O
„pe vassalulu. turco-fitvanii Andreîu Batori
E o r x noAApoBAAX
AlnxAHAy BotBOAt HAA»
TypHolAKplA
HOiWy
AÎAKy
BX 20
KX nOCAAHHHKy H K X
ftENh,
K X O&OHAChIO
M
A,a
Afl
ftyM-
Ë A A C h E B y npMXOftHAH HA
T o r o
D
A
H
0
T
F , E
0
0
A
CKOrO H /ItlTORCKOro
E A T y p o M x
ŞEAAAIO
BŞIAAX ;
H 0A0A"kniE
A HTO
TypcKoro
C T O H T X , — M U ,
llpABOCAABHHlE
PEAX
XpE'T^'aNCKAta
AACK
A EECEpMENCKAlTA
cyAApta
CETO
H
?KAA06àNhE,
KhIAO,
CBOEH
UEpKOBNOE
BOA'fe
pyKA
IJECAPEMX
XPECThlANE,
TOAty p\ -
EoTX A , A A X ,
MTOKX,
N A A X
GECEpMEHbJ
NHŞHAACb.
BbJCH-
ËEAHHECTRA,
KA§NW
HOCblAAAX,
K X CEK'fe
BflE-
BEAHKOTO
û
IV
MHAO-
BCIIO.V.O/HEIIhE Md^AHAy
UApCKÎE
CTpOENhE
IjApCKOE
BCEPO
e x
êro IjApcuoro
inuiEro,
H
CEp,\bE
HEtipilTATEAIA
CAATAHA
EoTA,
H npOCHAAZ
iltlApEEMX
GEMHrpAAiţKyio
H
MpOTHBZ.
XpECThiAHCTBA
A,yfMCKV
N A A X
I0AA0KHHK0MX
noirEA,y
npEiKX
H A CflOMOÎKEHbE
H Mh^AHAy
AAMAOCEpAbE
BOÉ-
npurOîfîX n A -
A/UATOBATH.
H
MH^AHAOB»
BApkiaiH
ËEAHHECTBy
H
KAK8
E r o U/ipCKOE
BAIAETX,
UEpKOBNOE
TOHEllX
roBopHAx:
ECTb
CTpOEHhE,
CBOEK)
ÏÏETEpX
CX TO-
BOEBOAA
IjApCKOMy
R ' k p H b l M nplTAAAbJH
BO BCEMX,
MHAOCEpA.bE
MTO ISrO
BCnOMOfôEHhE
8pMHHX
MHXAHAO
H BCflOMOffiENbE
D,ApCKOE
BbKAA-
BEAHMECTBO
npHCAAAX
npOTHBX
TypCKOrO
OKpA^bl,
H
IJApCKOlO
KA§NOK>
„şi să cucerescă Transilvania. In cătu prii„vesee despre allianţa luî Mihaîu-vodă cu im„peratulu germană contra sultanului turcescu,
„noi âştia, creştini ortodocşi, ne bucurămu
„şi rugâmu pe D-deu ca să facă să se totu
„innalţe creştinii assupra păgânilorti şi pă„gâniî să totu scadâ. Ceia ce se attinge de
„graţia majestăţiî s611e Tzaruluî, apoi Mihaîu„vodă nu trebue să uite, că î-au adjutatu
„deja şi pentru zidirea bisericeloru, şi prin
„bani din vistieria russescă."
La acestea trimisulu luî Mihaîu-vodă Ormeny Peter şi ceî-l'alţî trimişi diseră: „Mi„haîu-vodăepre-devotatu majestăţiî selle Tza„ruluî şi laudă in gura mare mila şi adju„toriulu ce primise din parte î, atătu icone
„pentru hiserice, precum şi bani contra Tur„ciloru
"
No. 12.
— 1571, maîu 2 —
Confirmaţiunea metropolitană assnnra cumperăturei
unui Ţiganii.
Originalulu e publicaţii in collecţiunea luî Venelin, B A A x o - E o A r A p c K i r a T p a m a t u ( P e lersburgti, 1 8 4 0 , i n - 8 ) .
Docuraentulu e interessantu din duo punturî de vedere:
l - o . Arretândii in parte întinderea autorităţii metropolitane Ia vechil Românî;
2-o. Arretândii preţ lu unui sclavii Ţiganii in a duoa jumelate a secolului XVI
Cu mila luî D-deii pre-sântultt mitropolitu
kyr Eutimiti a totă Ungro-România. Dă vlădicia mea acestii actii logofetuluî Tată GrăH H U 1 E A 1 Z BAA^HHECTnO A M I C Î E KHIITË
fiAAA,HHECTBA
şenu şi soţiei selle Staneăî, ca să le fie loră
MH
T A T y A O a ' O T X rpAUJE / l o r . H T K H T ' i j A H H l J E E M y
Ţiganulu anume Radu, dintre Ţiganii Sântei
GTAHKXK'
I7AK0ÎKE A,A H M h ECTb E A H H X E A H I l '
flllHcumperatu logofetulu
TAH'
H A HAVfc P A A \ " A X O T X f l U H T A H H G B t T O M y J W H - Mitropolie , căcî şi-l'a
Tatu dela Sânta Mitropolia in preţu de 1,000
TpOnOAÎIC. H o N E f K E T A ECTb n O K V T I H A X T A T y A X
âof.
banî gata. Aşa deră să-î fie luî din
O T X
CB-kTA M H T p O n O A i t O
Ş A M ACIlpII T O T O B H .
G E r O * aspriî
parte-ne etc. Iar marturî pune vlădicia mea
p A A H A A A O X X H E A A A H M E C T B O Afty H OpOM. CE/tiE H
pe logofetulu Lăudată dela Vlădenî şi alţii,
CBHA/kTEAÎE n O C T A B A t E M X
f i \ A A , H H E C T B O M H I /IxyA,ATX
ilor. O T X B A A A ' E H H etc. H A Ş X H B A N X O T Z şi amu scrisă eu Ionu Golăşescu ih 2 a lui
rXAEUJElHH n H C A X X
AAECHU^A MAE B A N H B X ; § 0 A maîu 7079.
MHAOCTÎIÔ EOÎRHEIO
KvpX
8(j)THMÎE
iipEocR'bijiEiiinii
BhCOH
ŞEAAAE
MHTPODOAHTX
OyrrpOBAAXiHfKOE
:
No. 13.
1420 —
D i n călletoria ierodîaconului russeseii Ztosima către Sântele
locuri, prin Jfloldova*
N O T A .
Documentă scurlu, dar forte interessantu şi prin noţiunile c e cupprinde şi prin
raritatea vechielorti calletorie in Jrerrele române.
Textulii e publicaţii de d. Saharoff in G k a ş a i u i a P y c c K A r o H a p o a a (Pelersburgîi,
1 8 4 9 , in-8), t. 2 , carte 8 .
. . . . Dela Kiev cu neguţitorî şi cu boieri mari
amii mersă 30 de miile, eră uă millă e ce-va
pesie 5 verste, şi amii adjunsă departe la
•ItarilETX
OAH-fe A O A - f e t 5 B E p t T h . a O K p ' f c T O X O A ' V X
unii fluviu numiţii Bugii, unde stă oraşulă
pt«y
KEAHKV. RX ^AAM'IiH S E M A * ! " , E 3 5 E
SOBETOA
Braslavu, şi amti stătută aeollo uă septemână.
G y r x
»i T y C T G H T X
rpAA,x
E p m c A A R X , h t8 mu
De aci amu purcesu prin câmpulă tătărescu,
CTOiaXWWX
HEA/KAN.
H nOH^OXOAAX B X n O A E T a meigendă 50 de miile prin acellu şlehă tăTApCKOE, H HftOXOAAX 50 M HA h T O W ftOporOW T a TApcKOM,
e a " e ş o r e t c i a : ha ëeahk'ih A »
°" tărescă, numită „druină spre Dunăre;" iar.longă loeulu Mitirevi-Kămini amă dată peste
cp'kToxo.MX p * k « y B E A H K y , n o f t x M h t h p e r u m h K w fluviulii
numită Nistru. Aici fu trecetoriă şi
MHHAAAH, E J K E Ş O B E T C t A : ^ H " f c c T p X . T y T O K I & U I É I 1 E graniţa
moldovenescă;
din cea-l'altă parte a
pEBOÇX H n o p y B E 3 > h E GOACÎKCKOE : H T y O K O H X f l O A X
Nistrului
se
plătesce
pentru
trecetoriă Moldo­
CTpAHW
fioAOXOBE
ÇA
fiEpEROŞX
ÉAIUWTX , A <WK>
ve
niloru,
eră
din
cesta
parte
marelui duce lit( T p A H y
beahkapo K h i r ç i a B h t o b t & 6 u ; A T A M r y c *
vanu
Vitoldu,
adecă
totalitatea
dării se tea
npoxoA«MMXX E M A i o T x , h t o t r a o K o i i n o A ^ A m T a .
din
partea
din
care
se
începe
trecerea
si opoi
H oTT0A"fe 3 AHH n y T H AO B-kAArpAAA, n o B o a o ì k Moldovenii şi Litvanii şi-o impartu pe jumetate.
<KOH CTpA»rk, H n p E B K I X O M X
B X E ' f e A - b r p A A ' f c AB'k
UEA/fcAH.
fi OTX K-kAArpAA* A O M O p l A 9 B ï p C T X De aeollo caile de trei dille pone la Cetaieaalbă, pe territoriulă Moldovei. Şedurămu in
notiarHETX.
H a caahomx
y c T f k
^ckcTpA t T O A n x
Cotatea-albă
duo septemâne. Dela CetateaC T O H T X eìKe j o B E T C t a : ( | ) 0 H A p h , h T y Bttvuiy n p w albă
pone
la
Mare
este uă distanţă ca de noue
BAAhl K O p A E E . t h N h l E
H H AH ACROMA K O p Ç O CEK*fï K 0 verste.
Chiaru
la
ustiia
Nistrului stă wnu s0pu
p A E A h , H nOHAOXOMX HA M O p E
numiţii Fonaru: aci e schellea pentru corabie.
Nu fu greu a se găsi uă corabia şi ne imbarcarămă
. . . . H H \0XX
(
ca
beahkhmh,
O T X KiEBA C X K y n U h J
h haoxx
30
H BEAhMOffiAMH
mhak, a mhaia
ohz
ko n o -
h
No. 14.
.
— 1682 —
Inventariuju officialii «le documentele depuse in eastellulii din.
Cracovia şi relative l a Români.
NOTA.
Acestu. fragmentu face parte dintr'unii inventariii generalii, redesft din ordinulu
K«dactort. B> P. Hfijiiofi.
Tdiuû ii. <0cto>i>l>re 23), J8Cf>
celebrului rege polonii Ionii Sobieski şi publicaţii pentru prima oră după msnuscriptu
de SA). Rykaczevvski : Inventarium omnium et singulorum privilegiorum, lilterarum, diplomatum, scripturarum et monumentorum cpiaecunque in Archivo Regni in arce Cra­
coviene continentur (Lutetiae Parisiorum^ 1 8 6 2 , i n - 8 ) .
Edilorulu, intre altele, (\ice: „Originalulu se affla in biblioteca Vaticanului; mai
„sunt patru copie, una toţii la Vaticana, duo la Peristi, una la Dzikow
Inse nici
„chîaru originalulii nu e fără greşelle . . . "
OrI-cum să fie, acestu inventariu, in care e cupprinsă indicaţiunea mai multoru
documente aslad,! perdute, este de uă valóre nespusă pentru istoria română.
Reproducemu textulu întocmai, iar eirorile ne-amu siliţii a le correge in tra­
ducere.
Cartea amu împrumutat'o din Biblioteca Archiveloru Statului, mulţumită obli—
ginţeî d-lui Gr. N. Mano.
I
CORRESPUSDENŢA DIRECTĂ CU ROMÂSIA.
Litterae quibus continetur Petri palatini
Moldaviae cum gente sua subjectio, et fideiitatis homagium Vladislao régi, reginae et
successoribus eorum, regnoque Poloniae praestitum, juramentumque ejus corporale, quod
secundum consuetudinem orientalis Ecclesiae,
signum vitae in manibus Cypriani metropolitae Kiioviensis ore proprio osculatus praestitit. Datum Lemburg-i, die Translations S.
Stanislai, anno 1387.
Consiliarii ejusdem Petri palatini Molda­
viae homagium eidem Vladislao régi, et Hedvigi reginae praestitum confirmant, seque et
gentem suam régi et regno Poloniae fidèles
subditos fore pollicentur, et jurant ritu ori­
entalis Ecclesiae signum vitae m manibus
Cypriani metropolitae Kiioviensis exosculati.
Datum Lemburgi, die Translations S. Stanislai, anno 1387.
Litterae ejusdem quibus significat Warszewski nuntio regis tria millia rublorum argent!
a se data esse. Anno Domini 1388.
Mainus et Romanus Hericki comités Miricii
woiewodae Transaipini, et Dugoyus Petri
woiewodae Moldaviensis marschalcus, oratores, foedus nomine Miricii cum Vladislao rege
Poloniae, et societatem belli contra regem
Hungariae sanciunt. Datum in Radom, f'eria
sexta post diem Conceptions B. M. V., anno 1389.
Miricius woiewoda Transalpinus, Tfogoras,
et Omlas dux, Severini comes, terramm Dobrodicii despotus, promittit Vladislao régi Po­
loniae se praesto futurum contra hostilem in-
1. Actulii, in care se cupprinde suppunerea şi omagiulii de fidelitate din partea lui
Petru-vodă şi a poporului moldovenescti, de­
puse regelui Vladislau, reginei, successoriloru.
lorii şi. regatului polonii; precum şi jurămentuiu corporala, ce-lu depuse sărutândii cu
propria sea gură, dupre obiceîulu bisericeî orientale, crucea din mâna lui Cyprianii, mitropolM de Kiew. Leopole, 1387, diiiaTranslaţiunii Sântului Stanislau.
2. Consiliarii acelluîa-şî Petru-vodă confir­
mă omagiulii seu. acelluîaşî rege Vladislau
şi reginei Edviga, promittendă in propriulu
nume şi in numele compatrioţilorii a fi cre­
dincioşi suppuşî regelui şi regatului, şi jurândii cu sărutarea crucii din manele lui Cy­
prianii, mitropolitii de Kiew, dupre obiceîulu
bisericeî orientale. Leopole, 1387, ditia Translaţiuniî S. Stanislau.
3. Actu din partea acelluîaşî vodă, constatândii, că dede lui Warszewski(?), trimissuluî re­
galii, summa de trei miîe ruble de argintii, 1388.
4. Manea si Romanii Herescu, boîeriî domnuluî muntenescii Mircea, şi Dinga, vorniculu domnului moldovenescii Petru, ambassadorî, incheîu in numele lui Mircea-vodă cu
regele polonii Vladislau unii tractaţii şi uă
allianţă de resbellu contra regelui Ungariei.
Radom, 1389, feria a 6-a după diua Concepţiuniî Maîceî Domnului.
5. Mircea, voevoduhl Munteniei, duce de
Făgăraşii şi de Amlaşu, banii de Severinti şi
stăpână allii ţerreloru. Dobrudjeî, promitte
regelui polonii Vladislau adjutorie contra in-
cursum regís Hungariae, rex quoque eundem
contra illum juvare debebit. Datum in Lublin,
in vigilia S. Agnetis virginis, anno Domi­
ni 1390.
Foedus inter eosdem sancitum. Datum in
Soczow, in festo S. Gertrudis virginis, anno
1390.
Juramentum fidelitatis Vladislao regi, Hedvig-i reginae, regnoque Poloniae a Romano
palatino Moldaviae, ejusque consiliariis praestitum. Anno 1393.
Valachi nobiles pollicentur Stephanum palatinum ad Vladislaum regem cum consiliariis
suis venturum, homagiumque eidem regi praestiturum pollicentur, et qui non venerint, ejusmodi juramentum corani legatis regis praestare debebunt. Sniatynum, Colomiam et Pokucie non reposcunt, de castro vero Kieszyn
et Chmielow posteaquam ad regem veneri t
palatinus, secund,um voluntatem regiam componet. Anno 1395.
Homagium cum juramento fidelitatis Vla­
dislao regi Poloniae a Stephano palatino Moldaviensi praestitum. Anno 1395.
Vlad woiewoda Bessarabiae, nec non co­
mes de Severino, Vladislao regi Poloniae praestat homagium nomine ditionum suarum, easque a rege praefato tanquam regni Hun­
gariae haerede se aceepisse agnoscit, et contra
omnes hostes se praesto fore promittit. Datum
in oppido Argisch, ipso die Trinitatis, anno
Domini 1396.
Litterae quibus hvaszko, Petri palatini
Moldaviae filius, promittit regi Vladislao, Vitoldo duci, et regno Poloniae fidelitatem. si
dominaturai paternum recuperaverit; promittit
condonatque regi et regno terram Sepinensem secundum suos antiquos limites, insuper
remittit pecuniam, quam pater ejus regi mutuo
dederat. Anno Domini 1400.
Costa Valachus nobilis promittit fidelita­
tem Vladislao regi et regno Poloniae, et si
forte palatinus ejus regi rebellare vellet, se
non velie assistere ei. Anno 1402.
Alexander palatinus Moldaviae de consensu
consiliariorum suorum promittit fidelitatem
Vladislao regi et regno Poloniae, ita ut non
alium velit quaerere et recognoscere domi­
num. Datum in Soczawa, 12 martii , anno
1402.
(1) Iată uuìi documenti! feudală
fòrte remarcabilii!
vasiuhiî ostile a regelui Ungariei, sub condiţiunea reciprocităţii la casii de trebuinţă.
Lublinu, 1390, in adjunulii Sântei vergine
Agnete.
6. Tractaţii intre aceiaşi principi. Suceva,
1390, serbătorea Sântei vergine Gertrude.
7. Jurămentulă de fidelitate, depuşii rege­
lui Vladislau, reginei Edviga şi regatului po­
lonii, din partea domnului moldovenescu Ro­
manii şi a consiliarilorii seî. Annulii 1 3 9 3 .
8. Boierii moldoveni promittu regelui Vladislaii, că Stefană-vodă, Însoţită de consiliariî
sei, va veni şi va depune regelui omagiu,
iar cine nu va veni, să fie datoră a depune
acellaşi jurămentu de'naintea trimisului regală.
Se desistu de Snetinu, Colomia şi Pocuţia, tar
in privinţa
costellului Kieszyn,(î)şi Chmie­
low Stefanu-vodă se va inţellege personnafu
dupre voinţa regală; annulu 1395.
6. Omagiulu şi jurămentulu de fidelitate,
depusă regelui polonă Vladislau din partea
domnului moldovenescu Ştefană , in an­
nulu 1395.
10. Vladu, voevodulu muntenescîi şi bană
de Severină, depune omagiu regelii polonă
Vladislaă, in numele possessiuniloru selle, recuunoscendu-se vassalu allu regelui, ca allu
eredelui regatului ungară, şi promittendu adjutorîe contra tuturora inamiciloru. Argeşu,
1396, diua Trinităţii.
11. Actu prin care Ivaşco, fiîulu domnului
moldovenescu Petru , promitte fidelitate re­
gelui Vladislaă, ducelui Vitoldă şi regatului
polonă, deca-şî va redobândi domnia paternă;
de assemenea promitte şi dăruesce regelui şi
regatului districtulu Şipineţului, in cuppnnsvlu
vechieloru selle hotare; mai iertă regelui banii,
ce datoria lui Petru-vodă. Annulu 1400.
12. Boierulu moldovenescu Costa promitte
fidelitate regelui Vladtslau şi regatului polonii,
şi de a nu adjutx domnului seu moldovenescu
decă aru voi a se revolta contra regelui. An­
nulu 1402 (1).
13. Domnulu moldovenescă Alexandru, eu
învoirea. consiliarilo'U sei, promitte fidelitate
regelui Vladislaă şi regatului polonă, astufelîu incătă să nu-şî mai caute şi să nu re-r
cunn6scă unu altă suzerană. Suceva, 1402,
martiu 12.
14. Ionă Vladu, domnulu muntenescă, pro-
52
ARGUIVA ISTORICĂ A
Joannes Albi(?) palatiiuvs Bessarabiae promittit fidelitàtem Vladislao regi Poloniae ex
formula priorie suae obligationis praestandam.
Anno 1408.
Homagium Vladislao regi, reginae et filiis
eorum, regnoque Poloniae ab Alexandro pa­
latino Moldaviae praestitum. Anno 1404.
Musilo et Bartosz Buczacey promittunt Mi­
chaeli cancellano Valachiae, si necesse fuerit.
Sniatynii usum quorundam fructuum. Anno
1404.
Alexander palatinus Moldaviae cum eonsiliariis suis, quorum nomina sunt inscripta
et sigilla appensa, Vladislao regi et regno
Poloniae conflrmat fidelitatem suam juramento
quae Cameneciae fuerat praestita. Datum Leopoli, die 13 octobr., anno 1407.
Litterae recognitionis Vladisläi regis, quod
mille rublos argenti ab Alexandro palatino
Moldaviae mutuo acceperit, cum promissione
intra biennium solutionis, interim autem Sniatyn, Kolomyja et Pokucie pignoris loco pa­
latinus ' tenebit ; quod si argentum tale rex
solvendo non habüerit, litvanica moneta aut
argento rudi solvei Anno Domini 1400.
Litterae homagü Vladislao regi Poloniae
ab Alexandro palatino et proeeribus Vala­
chiae praestiti, iisdem societas contra omnes
hostes, nominatim vero contra regem Hungariae ini tur. Anno 1419.
Alexander palatinus et haerés terrae Moldaviensis et Elias palatinus elicti Alexandri
filius, cum proeeribus (quorum nomina describùntur et sigilla appensa litteris), Ringalae
sorori regis Vladislai et Vitoldi ducis Litvaniae, uxori suae, obligat ad vitae ejus tem­
pora oppida Sereth et Rotkowiec cum om­
nibus attinentiis atque proventibus, ac insu­
per obligat se eidem uxori quotannis binis
ratis sexcentos hungaricales exsoluturum, et
in casu non exsolutionis poenam regi altero
tanto soluturum, quam summam conjunctam
duodecim centum ducatus si non persolvet,
liberum regi erit mercatores cum omnibus
mercimoniis in regno suo arestare usque ad
exsolutionem summae. Datum die S. Luciae
virginia, anno 6929.
Vladislaus rex Poloniae dat veniam Ale­
xandro, palatino Moldaviae et filio ejus Stephano, ratione rupti foederi et damnoruin, 1433.
ROMÂNIEI.
mitte a depune omagiu regelui polonii Vla­
dislaii, in conformitate cu formula omagiului
seu precedinte. Annulu 1403.
15. Oinagîulii din partea domnului moldo­
venescu Alexandru, depuşii regelui Vladislaii.
reginei, copiilorti şi reglatului polonii. An­
nulu 1404.
16. Musilo şi Bwtosz Buczacki promittu
logofetuha moldoveneştii Mikaiu, la casă de
nevoia, unu beneficiu in Snetinu. 1404.
17. Domnulu moldovenescu Alexandru şi
consiliariî seî, alle cărora numi sunt înscrise
şi peceţi aninate, confirmă prin jurămenttt omagiulu ce a fostă depuşii in Cameneţu re­
gelui Vladislaii şi regatului polonii. Leopole,
1407, 13 octobre.
18. Adeverinţa din partea regelui Vladi­
slaii pentru uă miiă de rubli de argintă, îm­
prumutaţi dela domnulu moldovenescu Ale­
xandru, pe termintt de duoi anni, dându lui
vodă drepţii ipotecă Snetinulii, Colomia şi Pocuţia; cu oTbligaţiuno, deca reg'ele nu va pute
plăti in rubli de argintii, să plătescă in bani
htvanî şeii cu argintii in bucăţi
Annulu
1400 (1).
19. Actulu omagiului depuşii regelui po­
lonii Vladislaii din partea lut Alexandru-vodă
şi a boîeriloru -moldoveni, cu ua allianţă ge­
nerală contra tuturorti inamiciloru şi in specia
contra regelui Ungariei. Annulu 1419.
20. Alexandru, domnii ereditarii! allil ţerreî moldovenesc! şi fiiulii seu Elia-vodă, de'nipreună cu boierii, .alle cărora numi sunt
specificate şi peceţt aninate, aceordă pe totu
limpidă vieţeî oraşele Siretu şiRadouţii?) cu
tote dpendinţele şi veniturile lorii do mnei *et'le
(a luî Alexandru-vodă) Ringalei, surorii regehtî Vladislaă ţi a ducelui htvanu Viloldu;
iî maî aceordă acelleî domne a selle in căte
duo căştiurî pe annii căte 600 galbeni un­
guresc! in bani, îar la casii de neplată va
da regelui pe d'assupra uă amendă toţii de 600
galbeni unguresc!; care summă totală 1,200
galbeni deca nu o va plăti, regele va fi li­
berii de a arresta pe toţi negustorii moldo­
veni, petrecetorî in Polonia, pone la plata summeî. 1421, diiia Sântei vergine Lucia.
21. Regele polonii Vladislaii iertă dom­
nului moldovenescu Alexandru şi fiîuluî seu
(1) Editoruln polonü crede că arii fi mai bine a s e citi annuiti
1111.
53
Litterae, quibus continetur homagium Vla­
dislao regi, filiis ejus, et regno Poloniae, ab
Elia palatino Moldaviae praestitum. Die 3
junii, anno 1433.
Homagium Vladislao regi et successoribus
ejus, regnoque Poloniae a Stephano palatino
Moldaviae Colomiae praestitum. Anno 6941.
Donatio quatuor villarum sub titulo Alexandri palatini, 6941.
Alexander palatinus Moldaviae duas villas
donat Drohowski. Anno 6941.
Consiliarii regni Poloniae approbant pacta
inter Vladislaum regem, filios ejus et succes­
sore», et regnum Poloniae ab una, et Stephanum palatinum Moldaviae et successores
suos ab altera parte, per Michaelem Bnczacki
castellanum et eapitaneum Haliciensem facta,
et homagium ab eodeni palatino regi prae­
stitum, ratum habent, jisdem litteris dantur
oblivioni omnes injuriae secundum pacta Alexandri. Anno 1433.
Vladislaus rex confirmat palatinatüm Mol­
davia© Stephano, et promittit ei defensionem.
Czerun et Chmielow, castra et territoria inter
Sniatyn et Sepin sita, et limites suos habentia
a fluvio Poloczyn usque ad magnum fluvium
Dniestr secundum descriptionem in eisdem
litteris limitum, donat dicto palatino et po­
sterie ejus jure perpetuo. Datum Lanciciae,
die S. Luciae, anno 1433.
Stephanus palatinus Moldaviae homagia antecessorumsuorum regibus et regno Poloniae
facta confirmat, et test&tur juramentum fidelitatis Vladislao regi et filiis ejus coram nuncio
ejus Michaele Buezacki capitaneo Haliciensi
se praestitisse, promittit se personaliter venturum ad regem, vel praefectos ejus in Russiam. ubi denuo vocatus fuerit juratus. An­
no 6942.
Ejusdem Stephaui litterae super villani Baczynin, 6942.
Idem veuiam dat fratri suo majori Eliae.
Item litteras quas regi se restituturum promiserat amissas cassat, fideinque pollicetur.
Datum Belgradi, anno 6943.
Elias palatinus Moldaviae donat duas villas
in districtu Ohocknensi Stanislao Babicz, an­
no 6943.
Ejusdem litterae quibus fatetur se concordiam iniisse cum Stephano fratre, Kiliamque
et alia bona ei contulisse, promittens cum
Stefauii rumperea tractatului şi pagubele. An­
nuiti 1433.
22. Actulù omagiului depuşii regelui Vla­
dislau, fiilorti sei şi regatului polonfi, din par­
tea domnului moldovenèscii Elia. 1433, iuniìi 3.
23. Omagiulù depuşii regelui Vladislau,
successoriloru sei şi regatului polonii in Co­
lonna din partea domnului moldoveneşeti Şte­
fanii. Annuiti 6941.
24. Donaţiunea a patru sate in numele luì
Alexandru-vodă. Annulii 6941.
25. Domnulii moldovenèscii Alexandru h&răzesce duo sate lui Drohowski (? séti in districtulu Dorohoiuluî?). Annulii 6941.
26. Consiliariî regatului polonu approbă
tractatulii, încheiaţii intre regele Vladislau
de'mpreuna cu fiii, successori! sei şi regatulii
polonii, şi intre domnulii moldovenescu Şte­
fană dempreună cu succesorii sei, prin intermediulii lui Michaiu Buezacki, castellana
şi capitana de Halicz; precum ratifică şi omagiulii depuşii regelui din partea acellujaeî
Stefanu-vodă, dândii totii-d'uă-dată uitării tote
injuriele, urmate după tractatulti încheiat de
mafnainte cu Alexandru-vodă. Annuiti 1433.
27. Regele Vladislau confirmă lui Ştefanii
domnia Moldovei, promittèndu-i protecţiune,
şi dărmndurt, luì şi successoriloru sei, cu dreptulu perpetuu, Czerun şi Chmielow, caştellurî
şi pămenturî afflatone între Snetinù şi Sepin,
cu hotarele dela rîulu Poloczyn pone la Jiuviulu Nistru, dupe cum se specifică cu aimnunţime în însuşi actulù. Lanczicz, 1433, diua
Sântei Lucia.
28. Domnulii moldovenèscii Ştefanii con­
firma omagiele predecessorilorii seî, depuse
regilortì şi regatului Poloniei; mărtulisesce
a fi juraţii fidelitate regelui Vladislau şi fiiloru seî de'naintea trimisului regalù Mihaiu
Buczaeki, capitana de Halicz; şi promite a
veni in persóna la regele séu la locotenenţii
sei in Galiţia, pentru a jura din noii după
chiamare ce i se va face. Annulii 6942.
29. Crisovulu acelluîa-şî Stefanii-vodă assupra satului Baczynin. Annulii 6942.
30. Acellaşi vodă se impacă cu fratele seù
mai mare Elia; deassemenea annulloză unu
acta, ce îllti perduse şi pe care trebuia să-Iii
inapoescă regelui, şi promitte fidelitate. Getatea-albă, 6943.
31. Domnulii moldovenèscii Elia hărăze-
54
eo pariter fidelitatem Vladislao regi Poloniae.
Anno 1435.
Homagium Eliae palatini Moldavi ae, Vladislao regi, fratri ejus Casimiro, et regno
Poloniae praestitum Soczaviae , anno 1435.
Proceres et consiliarii Moldaviae homagium
Eliae palatini sui Vladislao regi et regno Po­
loniae Leopoli praestitum eonfirmant, muniuntque suiş sigiÜis, auxilia contra hostes communes promittentes. Datum Leopoli, die 19
septembr., anno 1436.
Litterae quibus terra Sepinensis cum arcibus et oppidis Chocim, Czerun, et Chmielow Vladislao regi et regno Poloniae ab Elia
palatino Moldaviae in vim compensationis
damnorum, per Alexandram patrem suum in
Colomiensi et Sniatynensi territoriis datorum,
redditur cum obligatione restitutionis privilegioram super praefatam terram a regibus
Poloniae concessorum. Die dominica post S.
Matthaeum, anno 1437.
Consiliarii Moldaviae jurant fidelitatem regi
Vladislao et filiis ejus, ac regno Poloniae,
cum Elia palatino domino suo, sigillaque ap­
pendigli Anno 1441.
Consiliarii Eliae palatini Moldaviae pro se
et omnibus incolis faciunt homagium Vladi­
slao regi Poloniae, et Casimiro fratri ejus,
et successoribus eorum, illudque juramento
et sigillis suis firmant. Die 8 septembris, an­
no 6951.
Litterae quibus a consiliariis et nobilibus
Moldaviae cum Petro palatino fidelitas Ca­
simiro regi et regno Poloniae apud Choèimum praestatur, etiam pro absentibus et posteris, etiamsi palatinus ipse fidem mutaret.
Anno 6956.
Petrus palatinus Moldaviae juramento in­
terposto promittit se fidelem fore Casimiro
regi et regno Poloniae. Anno 1448.
Alexander Palatinus Moldaviae corani oratoribus regiis, magnifico Przedborio de Koniecpole castellano Sandomirieilsi, et Joanne
de Wisnicz Kmita SandominVnsi et Premysliensi capitaneo , homagium praestat, promittitque se rursus more majoram suorum
regi in térras Russiae venienti idem bomagium praestiturum, in loco, ad quem vocatus fuerit. praesertim vero Cameneciae et Sn atyni. Datum die 23 septembris, anno 6961.
:
(1) Iarăşi feudalismul
sce luì Stanislati Babicz duo sate in districtultt Hotinului. Annuiti 6943.
32. Acellaşî vodă insciinţoză, că s'a împă­
caţii cu frate-setì Ştefanii, accordăndu-î Kilia
şi alte proprietăţi, şi promitténdti amenduoî
de'mpreună fidelitate regelui polonii Vladislati. Annuiti 6943.
33. Omagiulti din partea domnului moldovenescti Elia regelui Vladislati, fratelui re­
galii Cazimirti şi regatului Poloniei. Sucéva, in 1435.
34. Boeriî şi consiliari] moldoveni confir­
mă şi intărescti prin sigilhele lorii omagiulti
domnului lorti Elia, depuşii in Leopole re­
gelui Vladislati şi regatului polonii, şi promittu adjutórie contra inamiciloru communì.
Leopole, 1436, septembre 19.
35. Actfilii, prin care domnulu moldove­
nescti Elia inapoesce regelui Vladislati şi re­
gatului polonii districtulu Şipineţului cu cetă­
ţile şi oraşele Hotinu, Czerun şi Chmielow,
ca indemnisare pentru pagubele ce tată-seu
Alexandru-vodâ le pricinuise pe territoriulu
Colomiei şi allu Snetinuluî; şi promitte a re­
stitui actele, prin cari regii poloni concesseseră Moldovei acellti distnctu. 1437, duminica
după St, Mateîu.
36. Consiliarii moldoveni, dempreună cu
domnulu lorii Elia-vodă, jură fidelitate rege­
lui Vladislati, fiiloru sei şi regatului polonii,
şi aninft sigilhele loru. Annuiti 1441.
37. Consiliari] domnului moldovenescù Elia, in numele lorti şi aliti tuturora Moldovenilorti, depunti omagiu regelui polonii Vla­
dislati si fratelui regalii Cazimirti cu successorii lorti, intărindti omagiulti prin jurămentu
şi prin sigillie. ' 1442, Septembre 8.
38. Actulti, prin care consiliarii şi boeriî
moldoveni, dempreună cu Petru-vodă, jură
fidelitate in Hotinu regelui Cazimirti şi re­
gatului polonii, chiarii in numele celloru ab­
senţi şi allu posterităţii, şi chviru dèca în­
suşi Petru-vodă s'aru abbatte de la acea fide­
litate (1) Annuiti 6956.
39. Domnulù moldovenescti Petru promitte
sub jurămentu de a fi credincioşii regelui Ca­
zimirti şi regatului polonii. Annuiti 1448.
40. Domnulti moldovenescti Alexandru de­
pune omagiu de'naintea ambassadorilorti re­
gali magnificulu Przedbor Koniecpolski ca-
Pensio centum aureorum annuatim ex zuppis Cracoviae vel Russiae Miehaeli canceliario
Moldaviae solvendorum, a Przedborio de Koniecpole castellano Sandomiriensi, et Joanne
Kmita de Wisnicz Sandomiriensi et Premysliensi capitaneo, nomine Casimiri regis constituta. Datum in Sereth, die dominica post
festum S. Matthaei, 1453.
Alexander palatums Moldaviae cum consiliariis suis, quorum nomina subscripta et
sigilla litteris sunt appensa, coram Andrea
Odrowaz, et aliis proceribus, Casimiro regi
fidelitatem suam obligat, promittitque se juramentum fidelitatis coram ipso rege praestiturum in loco ubi vocatus fuerit. Spondet
item auxilia contra omnes hostes more majorum suorum. Matri suae Mariae amitae regiae de Sieroczko et Targowisko confirmat
litteras, usque ad aliam transactionem cum
rege. Datum Chocimii, die 6 octobris, anno
1455.
Casimirus rex Miehaeli cancellario, Duma
et Theodoro fratribus, terrigenis et boiarinis
Moldaviensibus, dat salvum conductum, conjvmctim et divisim, cum uxofibus, liberis, familia, equis, rebusque omnibus in regno, signanter in palatinatu Russiae, et civitatibus
Oamieniec , Kolomyia , Drohobicz et ceteris
civitatibus manendi, negotia transigencli, et
sine quo vis aresto redeundi, etc. Datum Cra­
coviae, anno 1456.
Stephanus palatinus Moldaviae ad instantiam regis dat salvum conductum Miehaeli Logopheto et fratribus ejus Duma et Theodoro.
Datum Soczaviae, die 28 junii, anno 1456.
Petrus palatinus Moldaviae more majormn
suorum, Alexandri patris, Eliae et Stephani
fratrum, praestat homagium et fidelitatem ,
adhibito juramento, Casimiro regi et regno
Poloniae, cui pollicetur assistentiam contra
omnes hostes, nullius se subditum fore nisi
praefati regis et coionae, illius commoda procuraturum, et de conatibus hostium certiorem
facturum, in persona sua regi semper praesto
futurum cum Iota sua potentia, inscriptiones
a praedecessoribus suis factas observatunun,
cum nullo alio foedus initurum, homagium
in persona sua in Colomia vel in Camieniec
regi praesenti praestiturum , alienata bona
recuperaturum , neque inscio rege et regno
quidpiam alienaturum. Si rex contra Prussos
bellum geret, quadringentos hastatos equites
I stellanti de Sandomiria şi Ionti Wisnicki Kmita.
! capitami de Sandomiria şi de Przemysl, şi
| promitte de a maî depune unti aliti doilea
.omagiu, dupre obiceiulu strămoşilorti sei, in
loculti in care ìllti va chiama regele venindti
in Galiţiă, dar mat .cu'- preferinţă in Snetinu
séti in Cameneiu. 1452, septembre 23.
41. Przedbor Koniecpolski castellanti de
Sandomiria şi Ionu Kmita Wisnicki capitanti
de Sandomiria şi de Przemysl, in numele re­
gelui Cazimiru, reguleză de a se p'ăti logcfeluluî moldovenescul Mihailu uă pensiune an­
imală de 100 galbeni din venitulù ocnelorù
cracoviane séu galiţiave. Şireţii, 1453, dumi­
nica după St. Mateîu.
42. Domnulu moldovenescti Alexandru cu
consiliariî set, alle căroru numi sunt speci­
ficate şi sigillie aninate, depune omagiu re­
gelui Cazimiru denaintea lui Andreîu Odrowans şi al torti nobili, şi promitte de a face jurămentti denaintea personei regelui in loculti
unde va fi chiămatti; accorda de assemenea adjutóriele selle, dupre obiceiulu stranioşiloL'ti sei, contra tutùrorù inamicilorti regali;
şi confirmă, pone la uă ulterioriă inţellegere
cu regele , actulti prin care dedese mumei
sèlle (a lui Alexandru-vodă) Maria, mătuşei
paterne a regelui, Sierocko (Soroca?) şi Tar­
gowisko (TergUlti-Frumos?). Hotinti, 1455,
octombre 6.
43. Regele. Cazimiru dă salvu-conductu fo­
gojetului Mihailu şi fraţiloru luì'Duma şi Te­
odorii, pămenteni fi boieri moldovenesci, în pu­
terea căruia el să aibe facultatea, toţi împre­
ună şi fie-care îndeosebi, cu femeile, copii, familliele, caii şi tòte lucrurile, a petrece în re­
galii, şi anume în Galiţia şi oraşele Cameneţu,
Colomia, Drohobycz şi aHe oroşe, unde să-şî
facă treburile loru şi de unde să se pată intórce înapoi în Moldova fără
niciuăpoprelă,
etc. Cracovia, 1456.
44. Domnulu moldovenescti Ştefanii, dupre
rugămintea regelui, dă salvti-conductti (de intórcere in Moldova?) logofetuluî Mihailti şi
fraţiloru lui Duma şi Teodorii. Sucóva, 1456,
iuniti 28.
45. Domnulu moldovenescti Petru, dupre
essemplulti predecessorilorti sei, allu tatălui
Alexandru-vodă şi allu fraţiloru Elia şi Şte­
fană, jură omagiu şi fidelitate regelui Casimirti şi regatului polonii, promitténdti a da
sprijinii contra tuturoru inamicilorti, a nu
56
missuram, nee non quadringenios boves dai turum. Contra Tartaros totis viribus regi mi! litaturum. fîlios Szachmal caesaris Tartarorum
regi extraditurum. Legatos ad regem quotI anis cum muneribus rege dignis ratione pen! sionis homagialis missurum. Mariam relictam
I olim Eliae Moldaviae palatini viduam, circa
! oppidum Sereth, et villam Olehowiec, aliasque
villas dote illius oneratas conservaturum, et
in manus ejus, quem Przedborius de Koniecpöle easiellanus Sandomiriensis mittet, assignaturum. De Chocim et Czeczury , quae
doti ejusdem Mariae subjecta sunt, cum rege
transacturum. Anastasiam filiam ejus, secundum arbitrium régis, nuplui daturum. Cite­
ras differentias ad primum cum rege conventum differt. Datum Soczaviae, 26 junii.
anno Domini 1456.
Idem palatinus cum proceribus suis con­
sentit super redimendam pacem a Turcis tri­
buto duorum millium dueatorum. Datum So­
czaviae, die 5 junii, 1456.
Liberias ab omnibus per totum regnum
Poloniae teloneis Michaeli cancellarlo Mol­
daviae. et factori ipsius a Casimiro rege con­
cessa. Datum Leopoli, feria sexta post do­
min icam Judiea, anno Domini 1460.
Musilo de Buczacz castellanus Camenecensis
obligat se Michaeli cancellarlo Moldaviae quinquaginta florenos, triginta hungaricales, et
viginti tureonses, quae apud ipsum in lega­
tone sua in Bessarabia mutuo aceepit persoluturum. Datum,in Sniatyn, anno 1461.
Juramentum fidelitatis Casimiro regi, et re­
gno Poloniae a metropolita, et aliis commissariis Moldaviae cum Stephano palatino praestitum, quem in fide et officio permansurum
pollieentur. Anno 6970.
Litterae Casimiri regis Poloniae. quibus
datur salvus conductus et facultas demorandi
in finibus Poloniae et negotiandi, Michaeli
cancellano Moldaviae cum fratribus et toto
comitatu. Datum Cracoviae, die SS. Fabiani
et Sebastiani, anno 1462.
Stephanus palatinus Moldaviae fidelitatem
Casimiro regi et regno Poloniae promittit,
neqüe ipso inscio se quidquam alienaturum,
imo alienata recuperaturum , et homagium
personale cum vocatus fuerit a rege pvaestiturum. Anno 1462.
[ priimi nici uă altă suzeranitate affară de a
i regelui şi a regatului polonă, de a se ingriji
| de binele Poloniei, de a insciinţa despre ui neltirile inamiciloră, de a fi totti-da-unagata
in persană şi cu t6tă puterea sea la serviciulii regelui, de a păcii obligaţiunile domnilorti moldovenescî precedinţî, de a nu tracta
cu unii altu Stată, de a depune omagiu per­
sonală regelui in Colomia şeii in Cameneţu,
\ de a redobândi pământurile moldovene în­
străinate (?) şi de a nu înstrăina altele fără
scirea regelui şi a regatului, lu casii de resbellu regală cont? a Prussici de a trimilie în
adjutoru 400 de suhţaşi căllari şi de a da
400 de boi; de a combatte cu regele din t6te
puterile contra Tătariloru, de a (strada re­
ghin pe fin hanului tătar eseu Sahmat; de a
trimitte către regele in toţi annii ambassa­
dor! cu daruri demne de ună rege, in semnii
de vasalitate; de a lăssa Măriei,
veduvei
fostului domnii moldovcnescu Elia, oraşulu
S«Ve/«, sătulii Olhoveţu (?) şi alte sate ce for
meză dotarulii seu, şi de a da actulu de întăritură in acesta priivinţă la mâna acelhiia,
pe care îllu va espedi Przedbor Koniecpo'ski,
castellanu de Sandomiria; de a transige cu,
regele despre Hotinu şi Czeczury (Ţpţora pe
Irutuî)
cari făcu de assemenea parte din
dotariuiii acettti domne Maria, pe a carii fii­
că Anastasia să o căsătorescă dnpre cum ta
decide regele. Celle-l'alte eestiunî sunt amănate
pone la prima întrevedere cn regele. Soceva,
1456, iuniu 26.
46. Acellaşfi vodă, de'mpreună cu boierii
seî, consimte a-şî cumpera pace dela Turci
prin unii tributu de 2000 galbeni. Soceva,
1456, iuniu 5.(1).
47. Regele Cazimiru concede immunitate
de văme in toţii regatulu Poloniei logofeului
moldovtnescu Mihaihi seu vechilului seu. Leopole, feria 6 după duminica lui Juda, 1460.
48. Musilo Buezach, castellanu de Comeneţu, se recvnosce datonu logofetuhi moldovenescv, Mihailu 50 florini, 30 galbeni unguresci şi 20 galbeni tmcescî, împrumutaţi pe
cându mergea ambassadoru la Ţerra-Muiitenescă. Snetiuu, 1461.
49. Jurămentulu de fidelitate, depusă re­
gelui Cazimiru şi regatului polonii de către
mitropolitulu, şi alţi commissarî din partea
(1) îaiS déra data c«a positiva, ä frinitili» tributi! moldovenesc^.
Idem eidem promittit fidelitatem, et quod Moldovei şi a lui Stefanü-voda, promitténdü
Tartaros captivos non dimittet nee cuiquam că domnulă loră va persista in credinţă şi
tradet praeterquam ipsi regi, si voluerit. An­ in datoria. Annulă 6970.
no 1462.
50. Regele polonii Casimira accordă logoIdem Stephanas et consiliarii ejus conven­ fetuluî moldovenscu Mihailu cu fraţii şi totual alium commanem constituunt ratione ad- vareşii seî salvü-cnuductulü pentru a locui şi
ministrandae justitiae. Datum adChotimum, a neguţa ia hotarele Poloniei. Cracovia, diua
S-loră Fabiană şi h'ebastianu, 1462.
die 6 octobris, anno 1467.
Idem eidem spondet fidelitatem, more majo51. Domnulă moldoveneseü Ştefană prorum suorum, et venturum se personaliter, cum mitte fidelitate regelui Oazimiră şi regatului
vocatus fuerit, ad regem Cameneciam, Colo- polonü, de assemenea de a nu instrăina nemaam, vel Sniatynnm, ad praestandum jura- micu fără scirea regală, ba incă de a resmentum , neque suscepturum bella, aut de cumpera celle înstremaie pone alunei; şi de
quo tractaturum sine consensu regis. Datum a depune regelui omagiu personnală cândă
Soezaviae, anno 6976.
va fi chiămatu. Annulă 1462.
Idem promittit Casimiro regi fidelitatem,
52. Acellaşî vodă promitte fidelitate acelmore antecessorum suorum, auxiliaque contra luiaşi rege, şi de a nu elibera nici de a estra­
quosvis hostes pro viribus et consuetudine, da cui-vape Tătarii cei robiţi, decătă numai lui
et in persona sua cum aecersitus fuerit Ca­ insuşî regele, deca acesta va voi. Annulă 1462.
meneciam, Colomiam, vel Sniatynum ad dan53. Acellaşî vodă şi consiliariî seî stabidum jusjurandum se venturum, neque sine lescă ună altă cong-ressă reciprocă pentra
consensu regio bellum aliquod suscepturum. limpedirea neinţellegeriloră juridice interna­
Anno 1470.
ţionale. Hotină, 1467, octobre 6.
Salvus conductus cum venia et restitutione
54. Acellaşî Stefană-vodă promitte fideli­
bonorum Michaeli Logopheto a Stephano tate regelui Cazimiră, dupre obiceiulă străpalatino Moldaviae. Colomiae, anno 6993.
moşiloră, şi de a veni in persona, fíindti chiăStephanus palatinus Moldaviae, significat mată, pentru a depune juramenta regelui, la
se interventu Vladislai regis Hungariae cum Cameneţă, la Oolomia séü la Snetinü; de
Joanne Alberto rege Poloniae de injuriis mu- assemenea de a nu face resbellü séü pace fără
tuis transegisse, pacem perpetuanti cum praefato consimţimentulu regelui. Suceva, annulă 6976.
rege Poloniae, Alexandro et Sig-ismundo fratri55. Ună altă documentă analogă, cu abus ejus constitutam esse, pollicetur pro seetpro daugerea promissiuniî de a adjuta regelui du­
filio suo Bogdano tranquillitatem regno prae- pre putinţă şi dupre datoria contra inamistiturum, de mutuis amicis se certiores facient. ciloră. Annulă 1470.
Quando rex Hungariae, et Poloniae, ille per
56. Domnulă moldovenescu Ştefanii accor­
Bessarabiam , hic per Obloczyca Danubium dă logofătului Michailă salvă-conductulu cu
contra Turcam transibunt, ipse quoque te- (imneshă şi cu restituirea avenlorü confiscate.
nebitur in persona eos sequi et tueri. Mer- Colomia, annulă 6993.
catoribus in Moldavia securitas sit, justitia
57. Domnulă moldoveneseă Ştefană con­
administretur damnapassis. Datum in Herlow, stată a se fi înţellesă in privinţa injurieante festum S. Margarethae, anno 1499.
loru mutuale cu regele polonü Ionu-Albertu
Contractus matrimonii inter Bogdanam pa- prin midü-locirea regelui ungaru Vladislaü,
latinum Moldaviae per internantios ejus et urmându uă pace perpetuă intre ellă şi diElisabetham Alexandri regis Poloniae sororem sulă rege polonü de'mpreună cu fraţii luî
his conditi onibus, ut rex per legatos suos Alexandru şi Sigismundü; promitte in nu­
determinet tempus et locum sponsaliorum, rex mele seü şi allü fiiului seu Bogdanii de a
si in persona sua non posset assistere solem- lassa regatulü in pace şi de a se insciinţa
nitatibus matrimonialibus, dignitarios spiri- Moldovenii şi Polonii unii pe alţii despre
tuales et saeculares cum omni reginali familia inamicii respectivi; iar cându regele ungarii
mittet, Bogdanus autem ecclesiam seu basili- prin Térra Muntenéscá şi regele polonă prii
cam cum fundatione episcopi ritus romani Isakcia vorü păşi pesU Dunăre contra Turexcitabit, et ad summ um pontificem mittet ciloru, atunci şi Stefanü-voda va fi datoră
Tomo í (Koembre t. lHtß).
cum declaratione hoc matrimonium pro bono
chnstianitatis et conjunctione virium contra
paganos cum- principibus initurum. Datum
Lublini, die 10 februarii, anno 1506.
Induciae inter Sigismundum regem Poloniae
etBogdanum palatinum Moldaviae, Anno 1509.
Vladislaus rex Hung-ariae significat pacem
inter Sigismundum regem Poloniae, et Bogdanum palatinum Moldaviae in Camieniec per
oratores suos confectam his conditionibus. Res
ablatae restituantur, Bogdanus litteras super
matrimonio Elisabeth sororis regis illi desponsatae restituât, nec matrimonii mentionem
faciat. De impensa a rege in bellum facta
Vladislaus rex statuât. Item an Petrus qui
se pro palatino gerit, et in regno Poloniae
moratur, sit extradendus, rex Hungariae dé­
cidât. Bogdanus de Turcarum conatibus re­
gem certiorem faciat, palatinos rex non suscipiat. Si contingeret Bogdanum a sua ditione
pelli, rex receptum ei in regno dabit. Mercatoribus regiis liber sit in Turciam et Bessarabiam commeatus. Judices delegentur, qui
de injuriis utrinque factis cognoscant, malefactores puniantur. Haec transactae sunt in
Camieniec, die 23 januarii, anno 1510.
Quae rex Hungariae approbat et rata habet.
Petrum praefatum in Polonia non debere manere decernit, ab expensis Valachiam absolvit,
ditiones eontroversae ad quem pertineant, se
commissarios suos missurum ut cognoscant
promittit. Datum in arce Zata, feria quinta
post festum SS. Viti et Modesti, anno 1510.
Litterae Bogdani palatini Moldaviae per­
petui foederis cum Sigismundo rege Poloniae
per mediationem Vladislai regis Hungariae
sub certis conditionibus, videlicet apparatus
et res ecclesiasticas in auro, argentoque reddet palatinus, et utraque pars litteras binas
sub magnis sigilliis ab Alexandro rege et
consiliariis ejus sibi datas de Elisabeth sor ore
in matrimonium suum elocanda palatinus reddet ad manus Vladislai regis Hungariae per
commissarios suos, memoriaque hujus matri­
monii abolebitur , damna matrimonialia ex
utraque parte oblivioni tradentur, expensa
Sigismundi regis in suos milites qui terras
Moldaviae transibant dantur arbitrio Vladislai
regis. Datum in Jassy, anno 7018.
Joannes Stephanus palatinus Moldaviae consiliariique ejus foedus cum Sigismundo rege
a merge in persană în adjutorulu lorii; neguţitoriî se voru bucura in Moldova de se­
curitate, şi dreptatea se va administra cellorii
cu price. Hărlâîi, in adjunulu serbătorieî
S-teî Margarete, 1499.
58. Contractulu de căsătoria intre dom­
nulu. moldovenescu Bogdanii, prin representanţiî seî, şi Elisabeta, sora regeluî polonii
Alexandru, sub următoriele condiţiunî: regele,
prin ambassadoriî seî, să allegă timpulu şi
loculii logodnei, şi decă nu va pute veni in personă la solemnitatea nunţeî, să trimittă totă
familia regală cu dignitariî spirituali şi se­
culari; îar Bogdanii va funda uă biserică
pentru unii episcopii de ritii catolicii şi va
trimitte ambassadorî la Papa cu declaraţiune,
că acesta căsătoria are de scopu binele crestinetăţiî şi allianţa forţelorii contra păgâniloru. Lublinii, 1506, februariu 10.
59. încetare dela arme intre regele po­
lonii Sigismundii si domnulu moldovenescu
Bogdanii. 1509.
60. încetare dela arme intre regele polonii
Sigismundii şi domnulu moldovenescu Bog­
danii, prin midu-locirea ambassadoriloru ungarî, in Cameneţîi, cu următoriele condiţiunî:
lucrurile răpite să se inapoescă, Bogdanii să
intorcă actulu logodneî selle cu sora regală
Elisabeta şi să nu maî vorbescă de acea că­
sătoria, regele Vladislaii să decidă assupra
cheltuelelorii de resbelhl din partea Polonieî;
totu regele Vladislaii să decidă deca trebue
estradatu din Polonia emigrantulu Petru, ca­
rele pretinde a fi domnu motdovenescu; Bog­
dana să insciinţeze Polonia despre încercările
Turcilorii; regele polonii să nu priimescă pe
pretendenţii moldovenescî; la casii de desţerrare Bogdanii să potă refugi in Polonia; neguţitoriî poloni să aîbe libertatea de a merge
prin Moldova la Turcia şi la Ţerra-Muntenescă;
să sedelege judeeătorîpentru neînţellegerî inter­
naţionale intre cetăţeni; reu-făcătoriî săfiepede­
psiţi. Lucrată in Cameneţii, 1510, januariii 23.
61. Regele Ungariei approbă şi ratifică
actulu de maî susu, hotărându ca pretenden­
tului Petru să nu. r•emanăpe territoriulu polonă,
Moldovenii să fie scutiţi de a plăti cheltuelele resbelluluî, îar in privinţa Pocuţieî promitte a trimitte commissarî, carî să decidă
cui appartenesce acea provincia. Cetatea Zata,
feria a 5-a după serbatorea S-lorii Viţii şi
Modestii, annulu 1510.
62. Bogdanu-vodă ratifică şi ella concluPoloniae renovant. Datum Cracoviae, in con­
siunile tractatului încheiată in Cameneţu. laşii,
vento generali, anno 1518.
Consiliariorum suorum foedus cum Sigis­ annulă 1510.
63. Domnulă moldovenescu Iona Stefana
mundo rege Poloniae, Stephanus palatinus
şi consiliari^ sei rennoescu allianţa cu regele
renovat confirmatque. Anno 7026.
Foedus Stephani palatini Moldaviae reno- polonă Sigismundă. Cracovia, in dieta ge­
vatur cum Sigismundo rege. Cracoviae, in nerala a regatului, annulă 1518.
conventu generali, die 10 febr., anno 1539.
64. Stefanu-vodă rennoesce şi confirmă al­
Elias palatinus Moldaviae cum consiliariis lianţa , încheiată de către consiliariî sei cu
et fratribus suis Stephano et Constantino ju- regele polonă Sigismundă. Annulă 1518.
rejurando confirmant foedus cum Sigismundo
65. Domnulă moldovenescu Stefana rennoe­
rege et Sigismundo Augusto filio ejus , ac sce allianţa cu regele Sigismundă. Cracovia, in
regno Poloniae, per Joannem comitem de Tar- dieta generală a regatului, 1539 febr. 10.
now castellanum Cracoviensem initum, et e66. Domnulă meldovenescu Elia, cu con­
jusdem castellani juramento firmatum w Ho- siliariî sei şi cu fraţii sei Ştefanii, şi Con­
rodzie niemieckim, his praecipue conditionibus. stantinii, confirmă prin jurămentu allianţa cu
Ab invadentibus hostibus liberum sit recli- regele Sigismundă-Augustă şi cu regatulu
natorium Moldavis eum uxoribus, liberis, the- Poloniei, încheiată prin intermediulă contelui
sauris suis in dominiis regni, cessante neces­ Iona Tarnowski, castellana de Cracovia, şi
sitate et tempestate hostili liber sit redditus juruită de acellaşi castellana in oraşulu Nemţii,
eisdem sine omni detentione. Contra hostes sub următoriele condiţiunî principale : la casă
regni omnibus viribus palatinus et proceres de invasiune ostilă, Moldovenii, cu femeîele,
Moldaviae se opponent, conjungentque se e- copiii şi tesaurele loră , se voru puté adă- .
xercitui regali, in visceribus ditionum suarum posti in Polonia, de unde apoi, după trecerea
nullum hostem contra regnum fovebunt. Li­ nevoii şi a vijeliei duşrnăne, se voră pute inmites antiqui conservabuntur, ad terram Po- tórce fără vre-uă impedecare in Moldova ;
kucie, uti veram haereditatem regni, nullum vodă şi boierii sei voru combatte din tòte
jus Moldavi praetendent in perpetuum. Mer- puterile loră pe inamicii regatului, se voru
eatoribus viis suetis in Moldaviam et Tur- uni cu oştirea regală, şi nu voru sufferi pe
ciam, persolutis teloneis solitis, libertas me- territoriulu M »ldoveî nici unu duşmană alla
andi et remeandi erit, similiter et Moldavis regatului; intre ambele terre se vorù conserva
in Poloniam. Fures, latrones in limitibus pu- hotarele celle vechie; Moldovenii se desista
niri debent, subditi profugi ab utrinque non pentru totu-d'a-una de orî-ce pretensiune assususcipiantur et extradantur iis quorum sunt. pra Pocuţiei, fiindu unu netăgăduiţii patri­
Nationales et haereditarii molendinis ab u- moniu allu regatului; neguţitorii poloni voru
trisque ripis regalibus Dniester fluvii non ave facultatea de a merge in Moldova şi in
utentur nisi ex volúntate regum, nemo cum Turcia şi de a reveni inapoî, ţinendu-se inse
mercimoniis, equis vel absque consensu regis, de căile celle usitate şi plătind'/ văme obici­
vel quorum est proprius, figat habitationem. nuite; intocmaî ca şi neguţitorii moldoveni in
Justitia in alus antiquis Iitteris descripta ad- Polonia; furii şi hoţii internaţionali se voru
ministretur. Sequuntur palatini cum consili­ pedepsi, îar ţerraniî pribegi nu se voru priimi,
ariis spiritualibus, metropolitae Soczaviensis ci se voru estrada cui se cuvine; nemine,
et procerum fratrisque palatini inscripta no­ boierii seă neboîeru, nu va posseda mori
mina et sigilla appensa. Datum die 30 no- pe ambele ţermurî regale alle fluviului, Ni­
vemb., anno 7055.
stru fără in voirea regelui; nemine, cu măr­
furi séu cu caî, mi-şî va stabili locuinţa pe
Foedus et juramentum Sigismundo Augusto
territoriulă polonă fără voia regelui séu a
regi ab Alexandre palatino Moldaviae et
proprietarului; justiţia intre cei dela frun­
consiliariis ejus coram Stanislao comité de
taria se va administra dupre vechiele trac­
Tenczyn castellano Leopoliensi et Joanne
tate. Urmeză numele luî vodă, alle episcoBoratynski oratoribus ad eum a rege missis
piloră, alla metropolitului de Sucéva, alle bofactum. Anno 1561.
îeiilorti şi alle fraţiloru domnescî, fiindii aninate şi sigillieie lorii. 1546, noembre 30.
67. Allianţa jurată regelui Sigismundu-Au­
gustă din partea domnului moldovenescii Alexandru şi a consiliarilom seî , de'naintea
contelui Stanislau Tenczynski, castelană de
Leopole, şi Ionii Boratynski, ambassadorî
regali trimişi in Moldova. Annulu 1561.
II.
C O E R E S P U N D I N Ţ Â CU T u K C I A
Imperator Turcarum régi Poloniae signifíeat se pacem fecisse cum Petro palatino
Valachiae, et mandasse suis subditis ut non
impediant negotiationem mari et terra. Anno
1.455.
Baiazetis soltani salvus conductus mercatoribus Poloniae transeuntibus per omnes ditiones ejus. Anno 1464.
Ejusdem salvus conductus mercatoribus Po­
loniae idiomate valachico scriptus, et sigillo
imperatoris signatus. Anno 1464.
Solimanus significat Sigismundo régi, quod
severe mandat palatino Valachiae, ut ipsi in
omnibus praetensionibus satisfaciat, Sigis­
mundo etiam suadet ne amplius oratores suos
in Valachiam, Moldaviam et Transilvaniam
mittat, et cum Hano in bona amicitia perseveret, anno 1531.
Ejusdem litterae idiomate itálico ad Sigismundum regem Poloniae ad quaerendum
falcones. Anno 1531.
Ejusdem responsum ad legationem et litteras Sigismundi régis, in quo terras Ukrainae et Valachiae sibi appropriât. Anno 1532.
Vesirii Solimani imperatoris ad Sigismundum litterae, quibus postulat ut Petrus palatinus Valachiae, profugus intra fines regni
Poloniae degens, qui inter imperatorem Tur­
carum et regem Poloniae, inimicitias agebat,
aut vivus aut mortuus Portae extradatur,
1533.
Solimanus coram eodem conqueritur de injuriis ab Ukrainensibus et Valachis transfugis
IN
PRIIVIN'fA
ROMÂNIEI.
68. Sultanulu turcescu insciinţeză pe regele
polonii despre pacea încheiată cu domnulu
moldovenescă Petru, şi despre porunca dată
suppuşiloru turceşti de a nu împedeca commerci'dă pe uscată şi pe mare. Annulu 1455.
69. Sultanulu Baezidu (1) assicureză neguţitorilorii poloni libera trecere prin tote
possessiunile ottomane. Annulu 1464.
70. Prerogativa analogă dela acellaşî sul­
tană şi sub sigilliulu imperială, s c r i s ă i n
l i m b a r o m â n e s c ă . A n n u l u 1404.(2).
71. Sultanulu Suleîmanu insciinţeză pe re­
gele Sigismundu, cumcă poruncise cu asprime
domnului moldovenescii de a satisface tote
cererile regale, îar pe insuşî regele îllti r6gă
de a remâne in bună amiciă cu hanulu tătărescu şi de a nu mai trimit» ambassadorî
poloni tu Moldova, Muntenia ş Transilvania.
Annulu 1531.
72. Uă altă scrisore dela acellaşî sultană,
scrisă in limba italiană (3), cerendu şoîmî.
Annuhl 1531.
73. Acellaşî sultanii respunde la ambassada
şi scrisorea regeluî Sigismundu, pretindendu
că Ţerra-Cozacescă şi Moldova sunt possessiunî turce. Anulu 1532.
74. Vizirulu sultanului Suleîmanii scrie către
Sigismundu, cerendu ca să fie estradatu Turciei
viu şeii morţii domnulu Petru, carele, ascumdendu-se in Polonia, intărâtă duşmănia intre
sultanulu turcescu şi regele polonii. 1533 (4).
75. Sultanulu Suleîmanu se plânge rege­
luî Sigismundu contra injarieloru făcute Tur­
ci) Greşellă in locù de Mahomedu II fiiulu luì Baezidu I. P e actele turcesc! din acea epocă se menţiona totu-d'a-una
numele părintelui sultanului, ceia ce occasiona acesta erróre.
(•2) Iată cellù mai vechîu monumenti! de limba română scrisă! N u se potè presuppune, ca să fie aicî vr'uă greşellă. căci
commissari! însărcinaţi cu facerea inventariuluî reproduci! insuşî cupprinsulù actului şi, prin urmare, inţellegeau limba, in
care era scrisii; cu atătu mai vertosu că in timpulu regeluî SobiesM necontenitele resbelle cu Turcii p e territqriulu Mol­
dovei familiarisaseră pe Poloni cu graiulu romănescu. D a r unde se va fi aflându astădî acea epistolă romanésca din 1464?
— a c i e cestiunea!
(3) Citămu acestù actu, numai pentru a areta că autorii inventariuluî erau attenţî de a adnota, intemplându-se ca vre­
unii documenti! să nu fie scrisa polonesce, slavonesce seu lătinesce — trei limbe ordinarie diplomaţiei polone.
(4) Seu că nu e vorba despre Petru-vodă Rareşu, ci despre vre-unù pretendenţii la tronu ; ori că annulù 1533 e greşiţii.
(
illatis, tum requirit satisfactionempraestandam.
Anno 1537.
Idem ab eodem repetit Theodorum pala­
tini Valachiae fratrem ejusque liberos et faeultates, ac ceteros Valachos profugos, 1537.
Vesirii Ibrahim Bassae ad Sigismundum
regem Poloniae litterae de damnis Petro pa­
latino Valachiae factis. Anno 1539.
Solimani ad eundem Sigismundum regem
pro refusione damnorum circa Oczakoviam
illatorum, tum quod Poloni cum tormentis
et cohortibus multis ad dislimitationem, Turcae vero paucissimo numero comparuerunt.
Item de molendino a Petro palatino Vala­
chiae in fundis Poloniae extructo pleniorem
informationem vult habere. Anno 1539.
Item ejusdem ad eundem regem pro re­
fusione damnorum itidem illatorum ad Oczakoviam a subditis regis, tum de Szefirio
invasore, nec non de molendino controverso
per Petrum palatinum Valachiae in fundis
Polonicis extructo. Anno 1539.
Litterae Osmani szach gubernatoris Bialogrodensis ad commissarios, ut veniant et
compareant ad dislimitandum campos desertos, alias Dzikie pola. Anno 1542.
Litterae a sendziaco Bialogrodensi ad re­
gem Sigismundum Augustum de expeditione
Wisniowieckiego et Laskiego in Moldaviam.
Solimanus imperator petit a Sigismundo
Augusto ut Stephanum Tomszam palatinatus
Valachiae occupatorem ad se vivum mittat.
Anno 1561.
Idem expostulat cum Sigismundo Augusto
de extraditione ejusdem Stephani. qui expulsus ab Alexandro recessit in Poloniam.
Anno 1561.
Idem postulat Sigismundum Augustum ut
idem Stephanus Tomsza captivetur, si est in
Polonia. Anno 1561.
Idem .sigismundo Augusto per Nicolaum
Armenum significat palatinum Valachiae, Despotum, ad instantiam Valachorum se conser­
vasse. Item quod emendorum causa variorum
mercimoniorum pro necessitate sua in Polo­
niam miserit suos mercatores quos specificat. Anno 1562.
Ejusdem litterae ad Sigismundum Augu­
stum ratione quorundam mercatorum Vala­
chorum in Polonia detentorum. Anno 1562.
ciei de către Cazaci şi de către Moldoveni
pribegi, şi cere satisfacţiune. Annulû 1537.
76. Acellaşî sultanu cere delà acellaşî rege
estradiţiunea lui Teodoră, fratelui domnului
moldovenescu, cu copiii şi cu averile, şi a celloru l'alţi Moldoveni pribegi. Annulû 1537.
77. Scrisôrea vizirului Ibrahim-Paşă către
regele polonă Sigismundă despre daunele pri­
cinuite domnului' moldovenescu Petru. An­
nulu 1539.
78. Scrisôrea sultanului Suleïmanû către
acellaşî rege despre uă nouă constatare a
dauneloru pricinuite in prejmele Oczakovului,
de vreme ce la prima constatare Polonii se
presintară in mare numeru şi eu tunuri, iar
Turcii de fotă puţinei ; de assemenea cere uă
informaţiune mai amenunţită despre mor a,
aşedată de domnulu moldovenescu Petru pe
territoriulu Poloniei. Annulu 1539.
79. Uă altă scrisore analogă din acellaşî annu.
80. Scrisôrea lui Osman-şahu, beiu de Akkermunu, către comissariî polonî, ca să vină
a delimita câmpii pustii numiţi Dzikie pola.
Annulu 1542.
81. Scrisôre delà sandjaculû de Akkerman
către regele Sigismundû-Augustù despre invasiunea lui Wiszniewiecki şi a lui Laski in
Moldova.
82. Sultanulu Suleïmanû cere delà Sigis­
mundă-Augustă, ca sa-ï estradea viû pe usurpatorulu moldovenescu Ştefană Tomşa.
Annulû 1563. (1)
83. Epistolă analogă din acellaşî annu
despre Stefanu Tomşa, fugitû in Polonia de'naintea luî Alexandru-vodă.
84. Idem.
85. Sultanulu Suleïmanû, prin trimisulu seu
Nicolae Arménulû, insciinţeză pe SigismundăAugustă, despre conftrmaţiunea
luiDespotape
tronvlu Moldovei, dupre rugămintea Moldovenihru; de assemenea, că pentru cumperarea differiteloru mărfuri necessarie, sultanulu
trimitte in Polonia neguţitorî specificaţi anume. Annula 1562.
86. Delà acellaşî către acellaşî rege despre
nesce neguţdorî moldoveni arresta\i in Polonia.
Annulû 1562.
87. Delà acellaşî către acellaşî despre vodă
moldovenescu şi nesce neguţitorî. Annulû 1563.
88. Delà acellaşî către acellaşî, in cestiu-
\i) Corrigènda data, mal amintimü uă dată lectorilorfi nostri, că cronologia inventariuluî trebuesce limpedită prin uă
critică ulterioriă.
Idem ad eundem scribit de palatino Valachiae et mercatoribus. Anno 1563.
Idem ab eodem expostulat provideri, ne
ex ditionibus ejus Bialogrodenses infestentur.
Anno 1563.
Idem cum eodem renovat pacta per Jazlowiecki, et expostulat de Alexandra pala­
tino Valachiae, de restitutione Ohocimi, de
annihilatione nundinarum prope Chocim, de
pascuis in campis. Anno 1563.
Ejusdem litterae ad eundem per Strasz
nuntium allatae, quibus petit Tomszam transfugam et rebellem remitti aut caput ejus.
Adjunctae sunt aliae litterae. Anno 1563.
Litterae ejusdem ad Sigismundum Augustum, quibus significat venisse ad se Georgium Jazlowiecki, castellanum Camenecensem, seque eum honorifice recepisse, amicitiam se gratum habere, libenter se videre
quod transfugas qui pacem turbabant puniret, arcem Ohocimensem restitueret. Scribit
se Alexandra palatino Moldaviae mandasse
ne occasionem inimicitiarum det pastoribus
ovium, ut pascua pretio emant, et capitaneis locorum suas oves recenseant. Anno 1565.
Vesirii magni Machmet Bassae litterae ad
eundem ratione palatini Valachiae transfugae, et quod eum receperit Jazlowiecki palatinus Russiae. Anno 1572.
I ' . m scribit ad eundem regem ratione
Bogdani palatini Valachiae. Anno 1572.
Selim Solimanus cum Sigismundo Augusto
expostulat ratione Bogdani palatini Valachiae,
ut ipsum rex sibi tradat cum omnibus ejus
domesticis, aut caput ipsius Portae mittat,
quod si non fecerit minatur restrictione foe­
deris et pacis. Anno 1572.
Idem scribit ad Sigismundum Augustum
pro extraditione uxorum, liberorum aliquorum bojarorum Valachiae ad Jedykulam incarceratorum. Anno 1572.
Litterae Bassae Machmet ad Augustum
regem ratione Bogdani palatini Valachiae
profugae ad regnum Poloniae. Anno 1572.
Pacta inter Mustafam imperatorem Turcarum et Sigismundum HI regem Poloniae
per ducem in Zbaraz praefectum stabuli reg­
ni, his conditionibus.
Oonfìnia ab incursionibus Kozakorum sint tuta, et nemo Kozakorum in Ponte Euxino compareat, idem
societatem cum Moschoviticis non ineant ;
alias, si auxilia illis darent, puniantur. Si!
nea invasiuniloru polone in provincia Akkermanuluì.
89. Acellaşî sultantì, prin intermediulu luì
Iazlowiecki , rennoesce tractatultì cu Sigismundù-Augusta ; şi stăruesce, în favórea dom
nulul moldovenescù Alexandru, de a i se re­
stitui Hotinulù, de a se desfiinţa bălaie în apropiarea Hotmuluî, şi mai roga în priivinţa
păşiuniloru cellorù din locurile pustiîe. Annuiti 1563.
90. Sensóre dela acellasì sultanù către aceliasi rege, trimisă prin ambassadorulu Strasz,
cu cerere de a se estrada, viti séti morta,
fugarulù rebellù Tomşa. Annuiti 1563.
91. Acellasì sultanii insciinţoză pe acellaşî
rege, că priimi cu onore pe George Jazlowiecki,
castellanti de Cameneţu, sositù la Constantinopole ; că ţine la amiciă cu Polonia, şi că
pedepsirea transfugilorù moldoveni cellorv, tur­
burători şî restituţiunea Hotinului îî este pré
plăcută ; că scrisese la domnulu moldovenescù
Alexandru de a nu supera pe ciobanii poloni,
cu condiţiunea ca eî să plăteseă pretutù pă­
şîuniloru ţi să dea sèma de numerulu oiloru
la pârcălabii locuriloru respective. Annulli
1565
92. Vizirulù Mehmedu-paşă către regele
Sigismundu-Augustu in- priivinţa domnului
moldovenescù Bogdanii. Annuiti 1572.
93. Dela acellaşî vizirii către acellaşî rege
in priivinţa acelluîaşî domnii moldovenescù
refugitti in Polonia Ia Jazlowiecki , palatinulti Galiţieî. Annuiti 1572.
94. Sultanii Selimii cere de la SigismundtiAugustii estradarea domnului moldovenescti
Bogdanii cu toţî servitorii lui, ori să trimittă la Pòrta Ottomana capulti principelui ; iar
în casti contrariti ameninţă cu stricarea pă­
cii. Annuiti 1572.
95. Acellaşî sultanii către acellaşî rege, cerendti estradiţiunea ţemneXoru şi a i-op^loru
unora boieri moldoveni, i carcerati in Itdicula. Annuiti 1572.
96. Epistola viziruluî Mehmed către re­
gele Augustti în priivinţa domnului moldo­
venescti Bogdanii, refugitti în Polonia. An­
nuiti 1572.
97. Tractatulti de pace, încheiaţii prin
intermediulti marelui cornişti regalii princi­
pe Zbaraski, între sultanulu Mustaţa şi re­
gele polonii Sigismundù III, cu următoriele
condiţiunî: hotarele turcesci sa fie assicurate
militer imperator securitatem a Tartaris regno
cavet; transitum hostibus regni ad eivitatem Kioviae impediant, quod si neglexerint,
puniantur; donarium Hano Tartarorum rex
exsolvat in civitate Jassy, ille vero suos ab
exeursionibus arceat, et requisitus subsidia
regno ferat; ad bellum jussu imperatoris
profecturus, ne fines regni attingat, sed solitis passibus transeat ; Tartari terram Valachiae non incolant.
Captivi absque omni
mora dimittantur, damnaque regno resarciantur. Si eontigerit imperatorem Turcarum
movere arma contra christianum aliquem principem, rex Poloniae nulla subsidia hostibus
Turcarum ferré et praestare tenetur. Transfugae mutue reddantur, commercia libera et
secura sint, navigantibus fluvio Tyra ad portum prope Bialogrod liber sit transitus. Pa­
latini Valachiae fideles se erga reges et re­
gnimi Poloniae pro more antiquo exhibeant.
Captivi, qui non transierunt ad fidem Turcicam, eodem pretio redimantur, quo ipsi
mercatores emerunt.
Legati et nuntii mu­
tui sine litteris passus secure et libere commeant. Derelicta mercimonia post decessum
mercatorum fisco non sint obnoxia, sed successoribus eorum restituantur ; intuitu alienorum debitorum mercatores per repressalia
injuriam non patiantur. Justitia administretur a praefectis et custodibus finium, hosti­
bus regni non permittatur transitus trans
Boristhenem, exceptis mercatoribus. Telonea non augeantur sed pro more solvantur.
Datum 20 aprilis, Anno 1623.
III.
CORRESPUNDENŢA
CD
contra Cozacilorù, carii să nu se apropia
nici de cum de Marea-negra, nici să se allieze cu Moscoviţii, iar în casti contrarili
să fie pedepsiţi; de assemenea sultanulìi
să assicure Polonia contra Tătariloru, ca­
rii să nu se apropia de regiunea oraşului
Kiew, iar în casti contrariu să fie pedepsiţi ;
regele să plătescă hanului tătărescu darulu
cellu obicinuiţii, ia oraşulu laşii, iar hanulu
să oprescă pe aî sei de la depredărî şi, dèca va fi poftiţii, să mergă in adjutoruhi re­
gatului; iar candii ìllù va chiama sultanulìi unde-va la resbellu, să nu trecă prin territoriuhi polonù, ci prin căile celle obicinuite;
Tătarii să nu locuescă în Moldova; prisonnieriî să fie eliberaţi tară nici uă întărdiare,
şi pagubele regatului să fie indemnisate ; întemplându-se ca sultanulìi să intre în res­
bellu cu vre-unu principe creştinii, regele
polonii nu va adjuta inamiciloru Turciei;
pribegii se vorù estrada din ambe părţile;
commerciulu va fi sicuru şi liberii, precum şi
navigaţiunea pe Nistru pone la portulu aprópe de Cetatea-albă ; domnii moldovenesci
vorù fi credincioşi regiloru şi regatului Po­
loniei dupre obietîulu vechia; captivii, cari
nu vorù fi îmbrăţişată mahometismulù, se
voru pute rescumpera în preţuiu piaţeî ; ambassadorii şi trimişii reciproci voru căllători
în libertate şi în sicuranţă fără passa-porte ;
mărfurile, remase dupre mórtea neguţitoriloru, nu se voru confisca în folosulu fiscu­
lui, ci vorù trece la moştenitori; neguţitoriî
nu vorù fi strimtoraţî pentru datorie con­
tractate de către alţi compatrioţi ai loru;
dreptatea internaţională se va administra de
către prefecţi şi custodi de la fruntaria ; duş­
manii Poloniei nu vorù fi lassati de a trece Nipruhl, ci numai neguţitoriî; vâmelenu
se voru mări, ci vorù remane dupre obiceiù.
Annulli 1623, aprile 20.
UnGARIA
IN PRIIVINŢA
RoMÀNlEÏ.
(Tote actele enumerate in acesta rubrică, tote fără vre-uă escepţiune, sunt pu­
blicate in collecţiunea lui Dogiel şi in Acta Tomiciana).
IV.
COKRESPUNDEXŢA
POLONĂ
Vladislaus rex Poloniae cum Semovito Masoviae duce, proceribus regni, Sigismundo
duce Litvaniae. Boguslao Stolpensi, Balthasaro de Sleven, magistro ordinis S. Joannis
Hierosolimitani de Lagow, Helia palatino
INIEKlOEIĂ
RELATIVĂV^LA
ROMÂNI.
98. Pe de uă parte regele polonu Vladislaii cu ducele masovianu Semovitu, şi no­
bilimea regatului, ducele litvanii Sigismundii,
principele Boguslau Stolpnicki, Baltasaru de
Sleven magistrulu ordinului ioannitu jerusa-
Moldaviae, ac nobilibus de Wedel, Tucano
et Falkenberg- ex una; et Paulus de Büs­
dorf magister Prussiae cum magistro Alemaniae et Livoniae, ac Swidrigal duce Litvaniae ex altera partibus, inducías paciscuntur ad festum Nativitatis Domini duraturas,
ut interea de paee constituenda agatur, cu­
jus causa rex ad Breste consiliarios suos pro
festo S. Andreae mittet, eodem et magister
suos. Datum in loco campestri exercituum
circa C a s t r u m Jasieniec, 13 septembris an­
no 1433.
í d e m ómnibus statibus
regni omnia jura,
privilegia approbat, promittendo nil se in
contrarium facturum, nee a regno quidquam
et singulaviter térras Litvaniae, Russiae,
Podoliae, Moldaviae, et quascunque alias alienaturum, ñeque earundem castra et fortalitia alicui extraneo commissurum esse. Da­
tum Petricoviae, anno 1438.
Vladislaus Opoliensis et Russiae dux donat
villam Odrypole cum attinentiis servitori suo
Ladimiro nomine Valacho. Anno .1378.
Woloezko de Kutlina fatetur a Vladislao
rege solutas sibi esse centum marcas pro
Elia palatino Moldaviae. Cracoviae, anno 1436.
Casimirus rex acceptis ex palatinatu Russiae
de consensu et volúntate nobilium auxiliis in
subsidium Alexandri palatini Moldaviae, cav e t ómnibus incolis Russiae, quod quemadmodum haec sibi benevole praestita sunt,
ita in consuetudinem hoc trahi non debeat,
Datum Czestochowiae, post dominicam Laetare, anno 1450.
Petrus Odrowaz de Sprowa, palatinus et
capitaneus generalis Russiae, et Przedborius
Koniecpolski, castellanus Sandomiriensis, fidejubent incolis terrarum Russiae pro rege
Casimiro, quod eorüm profeetio in terram
Yalachiae ad auxilium Alexandra palatino
ejusdem terrae contra Tartaros ferendum Ju­
ri ipsorum officere non debet, et quod regia
majestas singulis super hastam consuetum
S t i p e n d i u m quinqué marcaran
sit solutura,
Datum in ripa fluvii Dniéster, circa C a s t r u m
Chocimense, anno 1450.
Idem Michaeli, cancellario Moldaviae, coneedit super exemptionem bonorum Lubko­
wice. Datum in Radzieiow, anno 1459.
Boleslaus Swidrigal, magnus dux Litva­
niae, cum proceribus suis ad decursum unius anni inducías c u m rege Vladislao pa-
lemitanü de Lagov, domnulü moldovnius ü
Elia, si nobilii de Wedel, de Tuczno si de
Falkenberg; iar pe de altă parte Paulü de
Russdorf magistrulü Prussieî de'mpreună cu
magistrulü Allemanieí si alla Livonieî si cu
ducele litvanü Swidrigal ; înceteză de la resbellü pone la serbatória Crăciunului, în ca­
re intervallü să se pota desbatte condiţiunile pâcii, pentru care scopa regele şi magi­
stralii Prusiei vovü trimitte pe consiliariì lorü
la Brest la ditia St. Andreiü.
Lucratü in
tabera armatei longă castellulü Iasieniec, 1433,
septembre 13.
99. Regele Vladislaü approbă tòte drep­
turile şi privilegíele tuturora statelorü rega­
tului, promittèndu a nu se abbatte de la acésta şi de a nu înstrăina nemica din corpulü regatului, iar mai cu deosebire Litvania, Galiţia, Podolia, şi Moldova, în cari de
assemenea să nu pună capi prin cetăţi şi
castelluri decătu numai dintre indigeni. Pe­
tri covia, 1438.
100. Vladislaü, ducele de Opolia şi de Ga­
liţia, hărăzesce satulü Odrypole, cu dependin­
ţele, slugei selle Românului Vladimirü. An­
nuiti 1378.
101. Woloezko Kutlinski recunnósce a fi
priimitu de la regele Vladislaü stimma de
100 libre, cuvenită din partea domnului mol­
doveneştii Elia. Cracovia^ 1436.
102. Regele Cazimirü, priimindù din voevodatulti Galiţiei, de buna voinţă a nobili­
mii, uă òste care să mérga in adjutorulü
domnului moldovenescti Alexandra, garantéză tuturora locuirorilorti Galiţiei că nu va
abusa cerèndu altă dată ca datoria ceia ce
este din partea lorü unti sacrificiu.
Czenstochow, 1450.
103. Petra Odrowans Sprowski, .palatinii
şi capitanti generalii aliti Galiţiei, şi Przedbor Koniecpolski, castellanti de Sandomiria, promittti locuitorilora Galiţiei, în nume­
le regelui Cazimirü, că mergerea lom in
Moldova în adjutorulü lui Alexandru-vodă
contra Tătariloru nu va fi socotită ca uă
obligaţiune, şi că majestatea sea regală, pe
longă solda obicinuită, va mai da fie-cărui
suliţaşti căte cinei libre. Pe mallulti Ni­
strului, longă cetatea Hotinuluî, 1450.
104. Regele Cazimirü elibereză de dări
proprietatea Lubkowice a logofetului moldo
venescü Michailü. i?adzieiov, 1459.
(io
ciscitur. locum conventui futuro Parczow et
Brzescie assignat, promittitque suo et magistromm Prussiae atque Livoniae nomine,
et Alexandri palatini Moldaviae hanc pacem
firmam tore, et quod Tartaros non inducet
in ditiones regis. In Czartorysko, die S. Aegidii anno 1431.
105. Marele duce litvanu BoîeslauJ[Swi(Irigai, de 'mpreună cu nobilii seî, inceteză
de la resbellu cu regele Vladislau, liotăresce
loculii viitoreloru conferinţe la Parczow şi
Brest, promitte a nu aţăţa pe Tătari assupra regatului, şi assigură conservaţiunea pă­
cii în numele seu si în numele magistrilorii
Prussieî şi allii Livonieî, precum şi in nu>ne<e domnului moldovenescu Alexandru. Czar­
torysko, 1431, diua St. Egidiii.
No. 15.
— D U P Ă 1516 —
Vieţa lui Maximii, mitropolitulu Munteniei.
NOTA.
S
publicaţii in
Â
FAACHWKZ
AP^U^TBA
CPECKE
CAGBECHOCTH,
EEGTPAAI
1 8 5 9 , i n - 8 , t. 1 1 ,
dupre uă C O P I A din secolulu X V I , găsită de d. Vukomanovicî.
In cronica luî Urecliîa afflamu sub annuîu 1 5 0 8 următorulîi passagîu de­
spre mitropolitulii Maximu
„. . . a arsu (Bogdanu-vodă) din Milcovu pone in Rîînnicu şi in joşii pe
„amb.e părţile pone la Siretu, şi acollo dela Radulu-vodă l'a'ntimpinatu solu
„unu călugeru anume Maximianu, lecîorulu luî Despotu domnulvi serbescu,
„şi s'a rugaţii luî Bogdanu-vodâ să facă pace cu Radulu-vodă, pentru că sunt
,,crestinî şi de uă seminţia \ deci Bogdanu-vodâ, vedendu rugămiutea"dela acellu
„călugeru, a făcutu pace pentru voîa luî şi a triinisu solî la R a d u l u - v o d ă . . . ' ,
M'kcEllA
II A M E T *
riEHgApÏA
H JK E B X C K E T U H j [ l i
ApX'lEnHCKOnA
Cxil
OKIITEAh
EAAfKENHW
AECdOTiV
WprÏA
RţhCi'BOAAh
pAŞSMF
aîAEAE
A°
NA
CTE([>ANb
JECII
MAXIME.
EbICTb
AIUglIMK,
NEMANhl
/KE EbICTb
WTb
CKIIlh îfîE
CbINb
TE\pA-
MHWrhl]*K.
npOCASTIl
EFO,
B«il»ctor(S B. P. Hajdefl.
CE
AMIIp'k
KOyilHO
0
KpACOTOlO Î K E
XPAEpbCTBE
ETO H
A M g p A T A , ONb ffiE B X H
18.
Memoria celluî de'ntre sânţî părinte allii no­
stru arcliiepiscopu Maximu cellii Noii, foştii
despotă allii Serbiloru.
V i e r s u l u . F l o r e nonă pe pâmentu, o Maxime, căpetaşî
unu locaşîi nou in ceruri!
HEKECE^b.
CXH ?KE CTElj)ANh MSApOCTÏK) II
CAMOrO
BHA'feTII
JECII
CVMEWHA
np-kBKCXOAE
(ip-kuSAHXA, IAK0
0
CE
H ^HRHbi
CTE(ţ)AHA
AGIOTA.
I<\l5,\b
WKp"KAb
KAArO-IUTHBArO
KOpEHA
E bl B 111 A r 0
CpXKAÎEMb
NORONPOUXBTEHÏE
N0B8
W T l| A H A UJ E T O
M A 3 II M A H O B A T O
A ECn O T A
GTHXh:
LUNA LUI GENARIU,
HI.
CX EpATOMb
fpX-
Aeestii fericiţii si minunaţii Maximu fu
din nemulii cuviosului Simeonîi Nemania, anume fiîu allii luî despotu Ştefanii, carele
era fiîulu luî despotu George.
Tată-seii Ştefanii întrecea pre maî mulţî
prin inţellepcîune, prin vitejia şi prin uă ra­
ră frumseţe, ineătii insuşî sultanulii Amuratii aiulindii de ânîma şi mintea luî, dori
să-Iii vodă de 'mpreună cu frate-seii GrigoTomu 2. (;Noeml>re 8 1865.)
| rie, şi espedi către tată-loru George rugăI mintt de a trimitte pe fiii luî ca să-î vedă
P0K> H K A E ' I B O K 8 T R p X ( \ H B X R X Ş R p A T H T H H ^ h MMpNO R X | sultanesa Mara, sub jurămentă. şi pe credinCROIA C H , W T b U b A Î E P"fcp8 ÎEAAb. I l O O I A A E T k I I J F K K X A A U I - | ţă de a-î int6ree apoi nevătemaţî în patria.
p£ H A N O R F C U Ï E N Ï E AXUJEpE C60E A M U P A " K E KECEAO II A K > - |
Tatălu credu şi-x trimise să visiteze pe
K O K H O N P Ï E A A A I E T K H ^ K . O H H HVE M H U T g XpAKpOCTK 1 ) 0 - j sora-loru
femeia sultanului. Amuratu priîK A Ç A U I E H A KOHCKOMh pbKTAHÏK). I 4 K 0 fi* l I E H A B H C ' I B ! mîndu-î cu bucuria şi cu dragoste, eî arreriOA,8HrN8TM A T A p E H E XPAEpKCTBO H KpACOTA ,
i tară atătă bravură la cursa de cai, incătu
H
TAKO
CXUlHKAIOTh
K A É B E T H ŞAKHCTHWÎE.
W
K£
| păgânii, pizmuindu vitejia şi frumseţea loru,
se appucară a ţese calomnie individiose şi ne­
ţ A K O H H A r o CXB"IÎ.TA
W HECHTÏE A P X Ş O C T H .
npntT8legiuite,
şi abordeză pe sultanulu dicendu:
HATOTK
KX UAp8 R A A R O A W Q I E , A I J J E N8CTHII1M 5AP»KH
decă
vei
lăssa teferi pe aceşti viteji, eî ne
TAKOBÏE
XP'KhpitE. AABL V K O HOCA'kîKAE W T K H I I \ ' K
voru
birui
mai in urmă, îar decă-î vei slu­
NOK'fc}f5(\EHHIVL
K8,\EAAH.
AUIE A H HCKAŞMIIIM H J ' h . AAHJ
ţi,
noi
vomă
pute usurpa ţerra şi patria loru.
ŞEAAAK) H W T b N b C T R O BXÇMEAAb 8X HAUJE AO'TOIHNÏE
Aşa şi fu.
TAKOASE
H
K b J C T h . IL TAKO OKAAHHbl
UAph
CKBpXNS
R*kpS CBOK> H KAET88 np-fccTStlHBh.
OSAA K P A T A AHAfurisitulu sultană îşi călca mârşava cre­
IHAETK SEHHUh C / H H K I ^ K . H T A K O K X W T U . 8 HXh " 1 0 dinţă şi jurămentulu şeii şi, lipsindu pe amenduoî fraţi de lumină, îi trimise orbi la ta­
CIIAAETK, W T h U h m
CAblUIABh H R H ^ t B K H\h. Î K A tălu loru, carele audindu si vedendu acesta,
AOCTH
H pKIA*HÏA
HESTtlIlHAWA MCIlAbHHBb C E . MHWse implu de uă jale şi de uă plângere neTAA
HApHUAE rAArOAAAUJE, nOCA-k/fiAE E^BA BX C E K " k
măngăîată, de'ntâîu se risipi in blăsteinurî,
K M R h , DOBEA'fe flpHBÊCTH
A"iH WîKbCTBO
HCMAHATEAb
apoi revenindu in simţiri, porunci să se adCFCA>
H A ŞEMAH
OEHE
HCKAATH H ^ H , A O N ^ E I K E BXCh
ducă inainte-î uă mulţime de Turci, sedu
o r p E Ç H S EX KpXRhl \1\h.
H TAKO B X TAKOR'feu
AOCTH
HO
AAAA"k E P ' K M E I I M ÎKHTÏE OCTABAfAETb H K > - josu şi dise să-î macelle pe toţi, pone ce
se scălda în sângele loru; după aceia pes­
HEHLUH CWNb E T O AAŞApb HA np-fccTOAX R O C N O ^ K C T B A
te puţină timpii muri de mare tristeţă,
BXŞBfcAEHI» KKICTb. H T 0 A A 8 E A , H N O A " K T O
UApKTBOK A B U J 8 K X l'OCnOAS WTbX'OAHTb
HECKRpXHHA T A A
Tî urma pe tronu fîîulu seu cellu mai mică
Lazaru, dar peste unu annu de domnia ne
A8UIA, H C A M H rpxrSpb W T h X O A '
X
A P
vinovatulii seu suffletu merse la I)-deu.
RAACM W C T p i i Ç A É T K .
C T E ( J ) A H l \ FFIE npiEMAIETb
AE"
Cellu-l'altu frate, Grigorie, călugerindu-se
CIÎOTKCTBA
CAtlh. H T A K O
X P K p O S A R h H A ATApEHE
in monastirea Cliilandaruluî, Ştefană obţine
E A U KO
.W O U I H O
C R I Ï T A HEŞpf U J 0 M 8 .
OCTABAfAETK O T B demnitatea de despotă şi după ce se băttuse
MbCTBO II WTbXOAHTK
HA 2,AflAAh,
KECApb
ITIE W
cu Turcii cu atătă bravură, cu cătă o pu­
HÏEAAh S B ^ A E R h , H p H Ş b l B A E T K E T O K X C E K ' k
ÎKAASE
tea face unu omu lipsită de vederi, părăH A N K X Ş H O oysptaîAAE
A E CE n p ^ M S A p o c r H E T O .
sesce patria şi se retrage la cesarulu ger­
II
4,AETk
BX
SnOKOENÏE
K-FEAB
rpAA> H R K E R X
mană, carele insciinţându-se de ellii, îllu po­
(jtpHWAE, H T 8 K p A K 8
CXMETARAET C E
noiEAAAÎETb
fti la sine, îllu miluesce, îî accordă ospita­
CEK'fc c e y i l p S - f - H H U S , A ^ U J E p b KHEÇA
ApbBAHIITCKAro
litate,
se miră de multa-î înţellepcîune, şi-î
A p A H t . T A XP P
yP A I T E A Ù O , H T 8 pATKA^ETB
dă
pentru
subsistenţă oraşulă Beligradu in
KAATATO H K P A C H A L'O OTpOKA R A A / f i E U H A T O CETO a 1 a provincia Friululuî.
3I1MA. H KXAAETb C E 8 M H T H CE c r e u 1 e h h a h h KNHPAAIUI.
ùtl <KE CKOpO M ^ K H K B KOrOA^XHOBEHAA
NHCAHÏI
a
Aci ellu luâ in căsătoria pe Kyra Ange­
lina, fiîca bravului principe albanesu AraKOHI^a.
H TAKO
BXABApAET CE K X A Pk KECApEB"fe.
nită, si dede vietă bunuluî si frumosului
BXCH O Y E O KpACOT"k E T O H AASApOCTH A
*X8
CE.
pruncă,
acestu fericită Maximă, pe care illu
H tAKO M CAAAOM A 4 J P E KpAAJEROH B X ^ A E A E ^ H K P A puse
la
învăţătură
prin citirea Sântei ScripCOTKI E T O . H EAHHOK)
KECTSAHE
KX
HJEAAg pEUJH ,
ture.
KOMS ECMb A ^ B nOAOEHAA. KAAffiEMbJ 7f.B P E M E , O H0AA8
HÎKE AAAAAA H EBR8 H Ş pirA HŞREAIUOMS.
H
După incliîaîarea acestui studiu, Maximă
se stabili la curtea cesaruluî, unde toţi ad­
TAKO noepAAAHBb
K> K W T b CEK"fe WTpAÇHBb H n o
mirau pone intru atăta frumseţea şi inţelCEMb CAblUJABb 8rpXCKbl K P . \ A H 0 lUEA^B H W K p A T ' k
lepcîunea luî, incătu insăşî feta cesaruluî do­
E T O ÏWAHHE. HCCHAAETh KX KECApS nOCAATH HXX K X
ri frumseţea luî si-î dise uă dată uîtându
NÎEM8, H TAKO
CX NXCTÏW
WTI18UIEHM
KWUJE.
0 ruşinea: "cu cine semenu eă ore?" dar fericiCTABAMWTB
»|)pHWA8, Il BXÇXAAUJE M O U J H O T I ' A C K O rSp.Mh
EAA8
riOCIlAAETb
CbJNkl
CBOÏE
KX
HA
0 T U 8
rEWplïW.
H\'B
.MApE
RH^EHÏE
M
r h
1(E.
L'APIL
8
HOCAATH
X
M B'fe-
H A Â H
A
H
fl
, , R
AG
K
TVR0
K
0
K0
H
X
£
K
A
,
67
tulii îi respuiise: „semeni cu acella, care amăgise in raiii pe Adam şi pe E v a ; şi astuHXk
CpEAth, H T A K O 8K0 A O K . M E C T X G M ' k X p A K p ö S A B U I E
felîu înfrunta şi respinse dela sine pe prin­
HA A r a p E H E . FlOXBAAlAEMhl K ^ X KpAAlEAAh, AAKAETh
cipesa.
JKE KpAAh CpOAHHL|8 CBOW C E M 8 E A A J K E N 0 M 8 A / \ A § H M 8
Apoi regele ungurescii audindii de Ma- j
HMEHEMh C Z E E A 8 .
rAKO R U T H EAI\8 BX J K E H 8 ,
EAAximii şi de frate-seu Ionnii, R U G A pe cesa- \
JKEHHhl
mE pEHE.
AHJE
X
P
CCTABHTb
rulîi să-î trimittă la ellii; şi aşa, fiindii congediaţî
cu on6re, ei părăsiră Friululii, lua­
\i\
BħMEMh,
O H A JKE HE B Ä C X O T E . OH JKE W T A
ră cu sine m6ştele părintesci, şi veniră în
W T K HJEE C E K ' b C Ä E A l O A h , II 8 T A H B CE BfbX OCTpHUngaria.
§AETH
MhCTHbliE CBOJE BAACbl, fipHXOA,HTk BX MJKE
W T h HJETO
C X § A , A H N h l M O N A C T h l p h , NAIIHf AßK CEfifc
Regele îi priimi cu dragoste şi le resti­
tui patria lorii Serbia.
BX BKlUJHiH lEpOCAAHMK, CXE"feAA JKE pACKAABUJM CE
WTXOAHTh KX HJKE W T h NhIXh HHOKHHIAMh
H TAA
Acollo fraţii se luptară cu atăta vitejia
contra Turcilorti, incătfi regele, lăudându âO C T p H g A E T h BAAChl. IWAHHh JKE KpATK ETO H A U T M
nima lorii, propuse fericitului Maximii mâ­
H BXCH BAACTEAhl A^NWrh flAAMX M JKAAOCTh CÄTna rudei regale, principesei Isabella; dar feBOpHUlE.
OHK JKE CAhlUlABb
XP
TEVAHTEAIH
ricitulu
respunse: „o voiii lua decă se va
T A A R O A L O U L A , TA*feHA OCTABAh H H E T A ^ H H A A B Z C f l p l E T h .
lăpeda
de
catolicismfi," ceia ce ea nu vru.
HE OCTABAh M S j K h C K M nOAh K 0 H A M H 8 JKAAOCTh OCTAAstii-felîu remănendii deslegaţî unulu de
BHBh pOA« CpXBCKOAflS. HO C h M p Z T H JKE KpATA ErO
altulu, ellii se ascunde de toţi şi se călugSflOHSJKAEHh
E h l B A E T h AAA;ÜHMh KpAAJEMh H BXCEAMI
resce in zidita de ellii monastire numită IeBAACTEAhl, IIA KU f l p l E T H ^ECflOTCTBA CAHh. OHh JKE
rusalimuIii-de-Susu, iar Isabella, cădendu in
HE BhCXOTEfih OVBhJ HpHXO,\HTh HHOflAEAAEHHHKh RX
desperaţiune, se face şi ea călugăriţă dupre
A O M h H\'h II W T h N h C T B O .
MHOnAEMEHHKh
JKE OHh
ritulu catolicii.
HgrOHHTh
HXh.
EAAJKEHHhl JKE M A g H M h B Ä ^ h M h MOIonii, fratele luî Maximu şi toţi boierii aLflM OTUA H RpATA
CBOETO
M AlATEph.
fipHXOAHTh
vură
atunci mulţii plânsă şi jale; ellii înse
PAA8A8 C T p A T H A A T S B A A U J K O M 8 , XPHCTOAlOEhlJh JKE
urma cu statornicia euvintelorii luî Cristu în
NPMEAAAIETH
HXh
pAAOCTHOW
FTSUIEW
H
BECEMEMh
Evangeliii: lassă-te de celle treceto're şi imCpXAUA H T88
flOKOH
llOASHAWTh l & K O BX C?OMXh
brăţişeză celle ce nu trecii.
CH. HEHABHj\EH
JKE A , O ß p i M
A'iABOAh B X § A B H § A E T h
Despota Ionu murindă fără a lăssa copii
pATh
MEJKA8
CTpATHAATH
OKOE A
pA^SAOAAh
de sexu bărbătescu, popomlu serba se veH G O r ^ A H O M h BOEBO^OMh H BAH£8 CXpAJKEHIIO EhJKIllS
du in estremitate; incatu regele ungurescii
EAAJKEHHhl JKE MA^MMh l & K O K p H A A T h f l p H T E K h 1 1 0
tp'k^'k OKOHXh (lAXKOKh, H KOrOA\8ftpUHMh pA§8M0Mh şi toţi boîeriî silîaă pe Maximu de a j m i mi demnitatea de despotă; dar ellti nu vru
CBOHAAh.
OyTOAMBh
OKA C T p A T H A A ,
H AtOKOßi'lO
şi, vaî! veni străinulu şi cupprinse Serbia.
O y T ß p X A H B h , MHpHO B X § B p A T H U J E CE K X 3 5 A 0 RX CßOIA
Allungatu din casă şi din patria, fericitulu
CH, CAABELjJE KOTA H O y r o A H H K A ETO. OKA JKE BOElua cu sine moştia fratelui şi alle
KOA"fe AWKOBh flOAOJKHUJE KX C6ET0M8. E A A 8 J K E HE XO Maximu
părinţiloru sei, şi merse la Radii, domnulu
TEUJ8
B Z 5 B E A U J E X POTOHHCAUJE
HA n p f c C T O A h
ApMunteniei, carele fiindu iubitorii de ' ristu,
X'lEpEHCTBA KAAUIKAATO. H HO Bp"KAAEHH pA(\8Ah B O E Mu priimi cu bucuria suffletescă şi cu vese­
BOAA W T X O ^ H T h KX r O C n O ^ S , MHAOCTHBA T Z 4 A 8 U J A
lia, şi-î dede unu locu de odihnă ca şi %n
M H A O C T H C N O ^ O E H CE. H n o NIFMh n p H X O ^ H T h § A 0
patria.
H p A B H M M W X N A BOEBOftA. C B E T B J !KE npHJptßh E Dar diavolulu, du^manu allu fapteloru bu­
TOBO § A 0 0
KOBApCTBO.
tAKO nptAATH XO
»
pSU'fe A M H p E ATAp'fcHCKOMS. OYX P
°V
" ne, aţiţă resbellu intre domnit ambeloru Da­
TWH, H NOCHAAETH
rAAPOAATH
HEKOHXh W T h B A A - cie, Radu şi Bogdanu-vodă, şi era aprope să
se incepă băttăllia, cându iată fericitulu Ma­
CTEAh E I K E flOCAATM K X KpAAK) 8rAphCK0M8 AAHpMAA
ximu sburâ, ca uă pasere, in miflu locuia
CXTBOpHTH.
O H JKE W T f l ß H J A E T h
ErO CX K S K B A M H ,
ambeloru armate şi, prin divina inţellepciune
CBETHL
JKE
T A H RCEXh CBOHXX
B & 3 A I \ h . II T X U I H O
p*bK8 O A h T h np'BXOAHTk, » TAKO E E ^ CTpAXA KpA j a minţii selle, alin,ă pe amenduoi domnii cari,
prin dragoste, s'au întorşii fie-care
ÄRA
A
§ A T h , H B X C A rajKE o AMip'K A°sp"b 8 - | întăriţi
pe
a-casă,
lăudându pe D-deu şi pe sântulii,
C T p A I A E T h , H KHHPbJ KpAAiEBH K Ä M H \ ' H W FlOCAAKh. |
pe
care
amenduoî
Mu luară in dragoste.
K T C M 8
HE B » § B p A T H T H CE HA CBOH np'fccTOAh, HHJKE I
£r\V
H AtATEpE
flpHETH
KKIU1E
H OPH^OAETII
KpAAJEMX.
K X KpAAK,
i m h
A
B X 5 A
E
T
K
AWEXJHö
WTbShCTBO
8
0
U
I
E
U
,
H
E
E C t
K
H C T A
B
X
4KIE
E
u)ETh
wul
0 C T , ,
E
aETK
K0
R
CRE
M
HIlOUAEMEHHKh
liAKkl
MONACTHpk.
CCTABH
OH
H X HdlpOCHBk
LUHKK
CTE(j>AHA
HTEMK
KpACNA, KpSlUEAOAN
U1ÎIO
IWANNA
ORHTEAk.
KOrOpO/\Ht^E.
TpS^OAKIKNO
CAk£AMH
H
H
ETOffiE
riEHSAp'lA
HI,
CKklXh,
pEIUH
NEX
K
Ero,
EM8
WEftA
nO/\BHŞAHTE CE
FlOflEulilTE
C E O CROEMk
l'ECTk,
C E . A/UlWrAA
e
WKpAŞ'fe
H
r
w
m
-
o
CIIA-
HA^k O C 8 ^
E
B X TOCnO/\S
M'KCEUA
npiî^
£i\\8
B H ^ T H
(UTp'lApkXk
KV'pHAA
CX
XP*"
I1QCKHENÎE
H
f l O B ' k c T R S l O T k ÎKE BXCH
WTk
AAE3AHA,pf\-
BX O K p A § \ - k
K X NA.VIk
CHK MSîT.ÎE.
no
MNWI'klXk
WTKP'ABEHÎA
KpâCHhIXk
KdlOUlHXk
HiEfO
CXJj^A'.WEM
B
x
A ^ T O W T K p k l B U l E pAK"8
T ^ A O Iţ'kAO II HEp8W,fA\0
K A A '.* O 8 X A N î E M k
BXCEX'n M W B ŞNdMEHÎA
TBOpE
CX B t p d l O
ffiE
KAA -
NE
1
H oyA.H6AfAE.
CXBpXIUAtTk
KpACOTg
ETOÎKE
B X Ş-AAOE
NE.iSiKHMiE,
npH^CtlIE
ÎKE Ş N A M E N N M H X » »
OKp'KTOUIE
CX O A E A I M E M h .
HCIlAXHfJE
HClţtAfAE
WTk
H
Ilpt-
H HEHŞPEMENNMMk C B ' K T O M k CKAHCTAEA1H.
W HW(\ECkl
KtflINO
CTBA
6X
IlOMO-
CXKpABk
GOrOAWSNAA CBOia
8uJ
rWfelINMH
CKAŞATH,
t
W T k MAAA.CTBA 8 X Ş A I 0 K H ,
A.O,ANACÎA
C'ÎAIOlJJHXk,
H
H
ftkNh.
AITEAA
i\BAA
BH \t
AiUI W/KkCTBA
HHOOKk
HC^OA^ A E
HA
(!
BXŞftBH^AETk
T8
W RXŞAANIH KtC'KAOBAUlE.
OTXOftHTk
CTOEU1EH
AOGpO
Ş O K O M h . CX
BOEBOftH
fipHKAHiTîdETh
MSH"b
W
TAKO
CXKpAUJENO
Rp'k.ME
CXMpXTNOE
A\t?CT0
rAATOAAARIE,
KpATÎE
CE
Ero
Bh MA1E EAArOB'tiUlENÎA
ilOJKHBE
HAKAŞ8E
CTOAWKNAA
CENÎH.
AIApKA
H*KKOEI'0
KAirOA"fenn8
CBEThlE
H
EPO B X CKOH
CBOHX CBATOBK I A K -
WTk
K*
NiEAlS
CE CXKOpk
OKMT'lvAH.
II
n|iHTE~
ETO B X H?KE
Atunci Maximă, fără vota lui, fu innălţatu şi hirotonită la tronulu metropolitanii
allu Munteniei.
După unu timpu muri Radu-vodă, căruia
D-deu ii accordâ graţia divină pentru bună­
tatea sufletului seu; şi-i urma pe tronu immoralulu Mihne-vodă, carele vrea să se vîn­
dă sultanului lurcescu.
Inţelkgendu acestea, sântulu Maximu unelti prin boieri pe lângă vodă ca să fie tri­
mişii ambassadoru pentru incheîarea păcii cu
•regele ungur eseu ; apoi luă toU oile sel/e, tre­
cu in grabă fluviulu Oltu, adjurise fără pedecă la regele, regula cu suecessu condiţiurdle păcii şi trimise Im Mihne diploma rega­
lă; i<cr ellu însuşi nu se mat intorse la metropoha Munteniei, şi nici in vecina sea monastire (Ierusalemniulii de Susii) nu se maî
putea intoree, fiindii ea sub doininaţiunea
strâiiiiloru; ci işî eăpetâ prin rugăminţi dela
rudele selle Ştefanii şi Marco Iacşiciî unii
locu bunii şi frumoşii la vedere, numiţii Cruşedolu (in Serbia), şi acollo cu adjutorulu
unul voevodu ore-care Ionii, zidi unii mân­
dru locaşu in numele Bunei Vestiri a PreSânteî Maîceî Domnului, aduna uă mulţime
de călugerî, trăi prin muncă, şi cu lacrime
inveţa pe pioşil sel pupilii, dicendu : innaintaţî, fraţi Iubitori de Cristii. şi ingrijiţi-ve
de mântuirea vostră, căci timpulu e scurţii
şi mortea e apropiată: şi multu le maî vor­
bea despre judecată, şi muncă, şi resplată.
Apoi se strămuta la D-deu, pe care îllti iu­
bise din copilăria, a lunel lulgenariu in 18 dille.
Toţi cel presinţl la mortea lui povestescii (1), că la eşirea suffletuhiî seu i se
arretară duoî âiigerî avendu chipurile sânţilorii Atanasie şi Cjrillu, patriarcî de Alexandria, cu feţe strălucite de frumseţe şi
de uă lumină nespusă, şi diseră: de unde
ne vine acestfi cuviosii bărbaţii, a cărui
fmm sete nu se p6te esprime?
După multe semne şi revelaţiunî, peste 6
anul dela mortea sântului, ellu fu clesgropatii şi — o minune! — cadavrulu fu afflatu
intregii şi neattinsu, de'mpreună cu haina,
implendii şi uîmindu tote simţirile prin aromă, făcendii miracole şi vinclecându pe
bolnavii, cari se indesă cu credinţă la hramulu seu in monastirea ce o zidise.
(1) D o v c d ă , că j i a v n i ţ i u i i o H o coatimpnrenă.
>
No. 16.
— VENEŢIA, 1518, MART1Ü 7 —
Innălţarea unui ambassadorü románü l a demnitatea de
eavalleru-auratiï veneţianii.
N 0 T A.
Descoperitü de d lonü Sohaffarik in Archívele Veneţiei şţ pubiifcâfSS%i :
Acta archivi Veneti spectantia ad historiam Serborum Bielgradi, 1 8 6 3 , t. '2/?ri-8.
Acestü documenti! e prtţiosu mai cu deosebire prin arretarea amicalelorü
relaţiuni intre Veneţia şi celebrulü prin învăţătura sea principe allü nostru Négoiâ-vodă Bassaraba.
Militile privilegium pro domino Hieronymo Matievich, illustris domini Bosarab vaivodae Transalpiensis nuncio seu oratori.
Leonardus Lauredanus, Dei gratia dux Venetiarum etc. ad perpetuam rei memoriam.
Consvevere maiores nostri multis ac varus
modis animi sui gratitudinem aftectusque in
eos deelarare principes et claros viros, quos
et virtute et excellentia prestantes cognovissent. Quum ad praesentiam dominii nostri
nuperrirne accesserit spectabilis et egregius
dominus Hieronymus Matievich Ragusiensis,
nuncius seu orator illustris et excelsi domini
Bosarab vaivodae Transalpiensis, visum est
nobis, sic suadente amicitia et benivolentia,
qua vehementer prosequimur ipsum dominum
vaivodam, nec minus dignitate personàe dicti
oratoris, eundem honoribus tituloque comuni
decorare ; quo omnibus nota sit eius
praestantia. Ipsum igitur dominum Hieronymum post expositionein et expeditionem eorum quae in mandatis habuerat, coram nobis
in frequenti collegio nostro constitutum, ritu
solenni servato, ad honorem, gradum et dig­
nitatem equestris ordinis promovimus, militemque creavimus, ense, cingulo, calcaribus
aureis solenniter de more accinctum, cum pre­
rogativa, ut in posterum miles splendidus cognominetur, auctoritaternque habeat et facultatem, vestes aureatas, ensem, cingulum, cal­
carla et alia cuiuscumque generis aureata in­
signia militaria perpetuo gestandi, gaudendi
honore, preeminentia. jurisdicione, libertate
Privilegiulti cavalleriei pentru d. Hiero- '
nunti Matievicî, trimişii séti ambassadorti aliti
illustruluì doranti Bassaraba, voevodulti Terreî-Muntenescî.
Leonardù Loredano, cu mila luì D-deti
ducele Veneţiei etc, spre eterna memoria a
celioni cupprinse in acestù actti. Străbunii
nostri, prin multe şi felîurite moduri, obieinuiau a proba mulţumirea şi simpatia lorfi
acellorti principi şi bărbaţi renumiţi, pe cari
ìì vedeaù distingèndu-se prin virtute şi per­
fecţiune. Fiindti deră că ni se presenta de
eurrèndù respectabilulti şi escellentulti d. Hitronanu Matievicî, originarii din Ragusi, tri­
misă séu ambussado -ii aliti illustruluì şi înal­
tului domnii Bussaraba voivoda Terrei Mun­
teneşti; amti creduta de cuviinţă, atătti pen­
tru amicia şi buna voinţă ce ne tmesce strînsâ
cu însuşi domnulu vodă, precum şi pentru
demnitatea personnală a disumi ambassadorti,
a-lii orna cu onorile şi titilliti de cavallerfi,
prin cari să se facă cunnoscutu tuturora meritulti lui. Aşa deră, după ce îşi împlinise
ţinta ambassadeî, 1'amu înaintaţii cu solem­
nitate la onórea, graduiti şi demnitatea or­
dinului cavallerescti şi Tamii facutti cavalieri!,
iinpodobindu-lti cu ceremonia obicinuită cu
sabia, brâu Iii şi pintenii, şi aceordându-î pen­
tru viitorii dreptulti de a se numi cavdlleră
splendidă, mai dându-î fatuitatea şi autori­
tatea de a purta totti-d'a-una haine aurite,
precum şi sabia, brâti, pinteni şi alte ori-şicarì însemne militare aurite, şi de a se bu^
70
et privilegiis omnibus, ad veram militiam, equestremque dignitatem spectantibus. In cuius
rei testimonium et robur has fieri, nostroque
plumbeo sigillo communiri iussimus. Datae
die septimo Martii, indictione sexta, M. D.
XVIII.
cura de onore, preeminenţă, jurisdicţiune, li­
bertate şi tote celle-l'alte privilegie alle ordi­
nii cavallerescî. Spre mărturia şi confirmaţiune amă poruncită a se anina sigilliulu
nostru cella de plumbă. 1518, martiu 7,
indictionu 6.
No. 17.
— BRUXELLA, 1555. —
Opuscul ulii latinii allu lui Despota, mai in urmă domnii moldo­
venescul assupra resbellului fraiico-gernianii. l a care luase ellii
însuşi parte intre generali.
NOTA.
Acesta scriere ue este cunnoscută dupre patru ediţiunî: 1, De Morini quod
Terovanam vocant atque Hedini expugnatione e t c , Antverpiae, ap. Io. Bellerum
1 5 5 5 , i n - 8 ; 2. Sub acellaşî titlu in Schard, Opus historicum, Basileae, 1 5 7 4 ,
iii'f.; 3 . Sub acellaşî titlu iu a duoa ediţiune a luî Schard, Giessae, 1 6 7 3 , iu-f.;
4. Francesesce: Recit de la prise de Theroane ft Hesdin, avec Ia battaille de
Renti e t c , Anvers, chez Plantin, 1 5 5 5 , in-8.
Textulu latinescu Tamu publicata cu commentariî in diarulu „Lumina" t.
2 şi 3.; îar aci reproducemu numai traducerea făcută de d. Petru Răşcanu şi
corresă de noi, precum amu maî reprodusa deja, t. 1, nr. 9 şi 1 3 5 , toţu in tradu­
cere, alte duo scrierî, una ellină şi alta latină, din alle luî Despota, unulu din
ceî puţini principi românî autorî.
Tipărită in Belgia, sub ochiî curţii imperiale, chiam in annulii evenementeloru, in duo limbe universale, narraţiunea luî Despotă merită uă incredere d e ­
plină in genere, îar in specia ne presintă assupra vieţeî autoruluî maî multe
detallie scăpate pone acum cu deseverşire din vederea istoricilorii, precum, bună
oră, că servise in „cavalleria negră" a imperatuluî Carolu V şi nu ca simplu
ostaşu, ci ca mâna dreptă a celebruluî conte Gunter de Schwarzburg, in totu
intervallulu diutre 1 5 5 3 - 5 5 , assistându la assediulu Teruenneî şi a Hesdinuluî,
la băttăllia de la Valenciennes şi dela Renty şi la tote mişcările armatei impe­
riale , operate intre Namur şi Dampierre!
Scurtă şi adeverată povestire despre luarea Terovaneî ş'a Hesdinuluî, despre
lupta dela Renty, şi despre tote celle cu schimbări de norocü petrecute intre
Imperiali şi Franci pone la acestü annü 1 5 5 5 .
De Mu,rchezulii Iacobu
Basilicu,
Despota
Samosului.
Lui Fn.li'C, KEGELUÎ ANGLIEI, FBANŢEÎ Ş'ALLU NEAPOLEI, APABATOKULUÍ CREDINŢEI, PKÉ-PÜTEKNICDLUÍ PRINCIPE ALLÜ
Sl'ANIELOllÜ, ETC,
Dedice marchezulft Iacobu
Basilicu.
Otărăndu-me a descri faptele, ce Carola V Augustulă Cesara le făcu cu strălucire
in térra anticiloră Morinî, şi la cari tote amă luată şi eă insumí parte; sum plină
ARCHITA ISTORICA A ROMÂNIEI.
•
71
de speranţă, eă acesta lucrare a me nu se va păre zadarnică nu numai ómenilortì de faţă,
dar chiarii şi cellorù următori. Ce e dreptulu, nu lipsescti scriitori renumiţi cari ••şi mal
bine, şi mai cu elocuenţă, aù inşi ratti, deja aceste întâmplări in monumente literarie ; dal*aeadjunsulti torti, (cam fòrte respânditti in tòte părţile) e de a fi vânaţii prin pompă şi impodobîri
mai multti după propria lorii gloria, decătfi după essactitate şi 'veracitate. Noi socotirăţi a,
fi mai nimeritù—chiarii in genere vorbindti—ca să ne silimti mai cu inadinsulti a inder
stilila pe acei, ce dorescti nu atătti ademenirea şi poleîela unei scrieri deşerte, precatti cu­
raţii cunnóscerea adevărului. Orî-cum să fie, m'amti indemnatti a-ţî dedice ţie, o! préputernice rege, acestti micii monumentti aliti zelului şi devoţiunii melle către Cesaruiu, a că­
rui ai moşteniţi! nu numai virtute, ci încă slava şi puterea luì ; cu atătti mai multti, că
autoritatea unui aşa monarca, atătti de illustra in causa religiuniî creştine, îmi va servi
ca celiti mai tare scutii in contra relleî voinţe a hulitorilorii. Voîu simţi uă bucuria cu
atâtti mai viuă de a priimi acesta covărşitoriă resplată, că, adăpostiţi! fiindti sub ocrotirea
ta, voîu pute întreprinde, fără sfielă, alte lucruri mai mari. Sănetate.
P L A C I T O ŞI FRCHOSL' D I A L O G Ò
DESPRE TÒTE
CELLE
INTÉMPLATE
Î.A
ANNULÙ
INTRE
IMPERIALI
ŞI
FRANCI
CB
SCHIMBĂRI. DE
NOROCfi
PONE'
1555.
E R C U L E şi N E S T 0 R Ù .
ERCULE. De multti timpii, o Nestore, locuimti impreună in insulele fericiţilorti, de*
partati de acelle superăciose desfătări, la cari e suppusă vieta ómeniiorù; cu tòte astea,
numi adducti a-minte să se fi grămădiţii la noi pon'acum atare mulţime de sufflete ve­
stite şi intr'unti respasti de vreme aşa de scurţii. Potè că unii din trăitori, călcândti pe
urmele nòstre, se lupta pentru patria, copiii, altarele şi vetrele lorii; şi astti-feliu îşi trimiti! unulti altuia suffletele in regiunea morţii. Te rogti, să-ţî dai părerea ta despre acestti lucru.
NESTORU. Nu te mira, o rege, că acum năvallescu atătea gufitele; pentru că adì
se facti intre cei de pe pământii resbelle aşa de cumplite şi crunte, precum nu s'aft mai
intemplatti înainte nici in Africa, nici in Asia, nici in Europa.
ERCULE. Şi óre se găsescti in véculti acesta intre omeni atăţîa şi aşa viteji, cum
ati foştii pe timpulti nostru, caeî apoi, rîvnindu virtutea şi tăria celioni antici, -să facă- assemenea resbelle?
NESTORU. Ba încă forte mulţi.
ERCULE. Eti unulti, pe Joîe, gândîamti, că după eroii nostri nu se vorti mai affla
alţi cari să-î adjungă.
NESTORU. Şi după ce murisemti noi, o Ercule, toţii a remasu cine să facă lucruri
mărişi strălucite; dar acuma, in secolulu de faţă, e unii bărbaţii cu drepţii cuvèntuşi celiti
mai putinţe, şi celiti mai ferice dintre toţi căţî ati fostti vre-uă-dată: care negreşitti cată
să-şî tragă viţa din aî nostri şi este şi demnii de a fi alăturaţii cu eì. Se numesce Carola
V, imperatulti Romei. Imperiulti seti se întinde multti in tòte părţile pământului, şi colos^
sala-î putere e cunnoscută nu numai in remnele Germaniei, Spaniei, Italiei, Belgiei, intregeî Africe, şi in celle-l'alte insule, aliti cărorti numera nu se mai scie; ci se lăţescepone
la estremele Indie occidentale, necunnoscute vécurilorii anteriórìe şi aflate prin virtutea, curagiulti şi noroculti luì. Virtutea şi fericirea acestui Carolti V nu numai că adjunge pe alle
străbunilorti nostri, dar le şi întrece şi le precumpănesce peste mesură. Dacă aşîu sta
să-ţî enumerti faptele lui celle luminate, de la primulti anni! şi pon'acuma, abia ni-ai-ti fi
destullii unii seeolti ; totuşi, nu vreti ca să-ţî fie necunnoscute mâcarti acelle, cari audti că
le îndeplini in aceşti duoî anni din urmă (1553-55), cu o isteţime ca şi supra-omenoscă.
ERCULE^ Şi cine spusu-ţî-a acesta?
NESTORU. Unu stegarii de'ntre aceî, ce le elicti „căllăraşî negri", care nu de lemultti
părăsi vièta, pi'iimindu uă rană la Cambray. Adrianti de Croy, conte de Ruth, intre-
bându-hl despre acel hi erou, ellii, riindù şi eu faţă, îî povesti de'hteîu despre Thérouerine, cea vestită şi pre-intărită reşedinţă a antieiioru Moria!
ERCULE. O Nestore! Te rogu pe Jote, repeţesce mi şi mie eelle povestite
NESTORU. Ella spuse, că politia Thérouenne, întruna alta rìndù, cu puţini anni
niaî'nainte, în zădaru încungîurată şi battuta, acuma s'a supusă acestui victorioşii principe:
în adeverù, dentatasi dată, deşi maehinele surpaseră deja turnurile, cu tòte aste, departe de
a se arèta inspăîmaţî, orăşenii au susţinuta pre-bărbătesce lovirea, şi şanţurile s'au ro­
şită de sângele îuptătoriloră ; dar mai la urmă, sosindu, ca un altu Achile, Filibert-Emanuele, principele Pedernunteniloru. li dede o aşa groză, că, depunendă josù armele, deşchidèndu porţile şi întindendu mâinele peste întăriturî, ca nisce rugători, ei închinară pe
sine şi alle lorù în despusecîunea inamicilorti, cari, dupé ordinea imperatuluî, îndată
au dărîmată tote tăriele, zidurile, edificiele intregei politie, facendu-o una cu pământulă;
de ai puté dice cu toţii dreptulu:
Cosa seceră acuma De loculfi T e r o v a n e î ;
Buiacesce terna'ngrăşată prin sângele franc.
Dupe aceia, armata păşi la Hesdinu, a cărui cetate Francii o întăriră de minune lăs• sandu în ea uă garnizóné alesă şi bărbaţi de mare nume şi nobilitate, si o credeau
neluabilă.
ERCULE. Şi óre au luaţii Imperialii Hesdinulti, acesta speranţă a Franciloru, în
care resboîaă atâţî-a eroi tari şi animosi?
NESTORU. Lati luattt. • Ia ascultă. Vedândil că pre-resboînicuhl principe aliti Pe­
dernunteniloru, capti a tòta armata imperială, strică întăriturele, di şi nópte tară întrerumpere, prin tunuri, mine, felîiirite tecne minunate, şi-şî pregătesce ast-felin intrarea ; Fran­
cii din Hesdinu, spăîmentaţî ca şi acei din Thérouenne, desperându de a mai puté lup­
ta şi de a adjunge la ispravă prin callea armeloru, au suppusu duşmaniloru fortereţa pe
jumătate dărâmată. In foculti luptei, pré-nobilulu cavalieri! Oratiti Farnese, stându pe valiti,
muri lovitu de unii glonţu. Imperialii aii rasă cetatea. Nobilii, căţi se prindeau, se
• trjmitéti in Flandria: intre aceştia unulii din generării de căllărime ai Franciloru, De la
Marck, duce de Bouillon. Astă biruinţă făcu atăta spaimă în fotă Franţa, că mulţi
din Parisienî, lăssându'şî politia, nu gândîaă decâtti numai la fugă.
ERCULE. "Şi óre ce făcea regele Franciloru (Eliricii II), vedendii pe ai sei într'uă aşa abattere.
NESTORI;. Strinse îndată uă armată fòrte numerósa, ca să impedece pe Imperi­
ali a intra in lăiuitrulu remiiuhiî ş a îngrozi din nou pe Parisienî, ceia ce se întâmplase
acum de eu rènda (lucru, la care nici se gândise). ìnse -candii vedu că Imperialii, în micii
numera, lassando de uă parte Dorlanulu, ţinti callea către Hain aut, începu a pandi oeasiunea bătăliei. Imperialii, cunoscându-î piami Iti, Fati aşteptaţii la Valenciennes, poli­
tia frumosă şi întărită, cu gândii de a intra în luptă, de şi ei erau inferiori prin nuraeru,
dai" nu şi prin curagîu. Totu în acelaşfi aprópe timpii imperatulă intra în cetate.
Candii Franculù înţelese despre presinţa luî Carohl, revnitoruluî teu în înfrenarea monstriloai, o Erculei eliti perdu curagîulu şi, sufferindii nespuse perderî din causa machineloru şi a călărimeî imperiale, lăssendu pe neamicî. fugéndil tòta ilóptea, se retrase in
Franţa, prăpădindu pe drum il nenumărate glóte.
ERCULE. Şi óre nu s'aă mai intorsu Franculil, dupé ce şî-a reînfiinţată şi în­
dreptata puterile, şî-a adunaţii pe ceî ce-î maî remăsese din fugă ? Caci voinicul ti fuge,
ş'apoî îarăşî se^ batte, cum zice proverbulti vulgului!
NESTORU. La inceputulu erneî, sciindil că trupele imperatuluî sunt imprăştiete
icî-colea prin tabere, elti îşi strinse armata şi intra in provinciele imperiale ereditare, ardènda tot fără cruţare şi aducéndù nu puţină stricăciune
ERCULE
Şi óre Carohl, atare ostasti, putu sa audă cu nepăsare despre atâtă perdere a lor sei?
NESTORU. Ba ella n a zăbovirii de a pedepsi pe Franculu, care se retrăsese, şi că
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
73
tre inceputulü luneî luí genariü, stringendu-şî trupele, reslăţite in tabere de iernă, intra in
Franţa şi o pustii in lungü şi in latü timpü de patru-spre-decî dile, pricinuindft ast-feliu
regelui nişce perderî şi maî mari ; apoi dupé resbunare, eliti îşi aşedâ erăşî pe militari in
castre de ernă.
'
ERCULE. P e Joe, multe fapte măreţe se petrecu acum intre trăitori şi multe ááfü
auditü, mai cu sèma, despre acestu eroică imperarti; dar tè roga, să-mî spui totii ces'aîi
íntémplatü in cursulü anului, de vremè ce-ţî e cunoscută tota şirulă istoriei.
NESTORU. Nu pré lesne se potü povesti in căte-va cuvinte luminatele fapte ale
imperatuluî in acelü annü ; totuşi, vedèndu dorinţa ce aî de a le aña de la mine, îţi voîu
repeţi disele mai susü pomenitului stegarii, remânendu ca mai mulţi alţi marturî să recunoscă veracitatea lorii.
EROULEj Te poftescü.
NESTORU. Franculü, sciindu pe neinvinsulu imperata a fi ocupată cu alte trebe
importante, strìnse uă numerósa armată, ataca din nou, fără veste, terre de sub stăpâni­
rea Cesaruluî, şi, seu prin inţelegerî cu trădători, ori prin lenevirea pârcălabului, intra fără
nici uă luptă, pe porţile deschise, in Marienburg, cetate clădită in anniî trecuţi de către
înălţimea sa Maria, regina Ungariei şi Boemieî. De aci, intărindu Marienburgülü cu
òste, ella păşi cu tabera.spre Dinant, ' pe care băttendu-lu di şi nópte necontenită, a voită
să-Iu îea; d a r d e d o u e ori fu respinsă de la ziduri cu fòrte mare perdere. In line, Liegeniî şi cei puţini Spanioli, lassati spre aperare, lipsiţi fiindü de adjutóre şi neputendü a mai
susţine ruinele fortereţeî in contra neprecurmateî bombardări, aü supuşii cetatea la Francai >
cu óre-cari condiţiunî, pe cari duşmanii nu s'aii sfiită a le călca. . Adoacli Dinantulu fii •
dărîmatu şi arsii, ca şi Bovines, doue oraşe asédate pe ambele ţermurî alle Moşseleî, şi
din cari Dinantulü aterna de impernila, iar Bovines de episcopulü de Liége.
ERCULE. Ei bine! vedèndu intrarea Franciloru in provinciele selle, imperatulü...?
NESTORŢJ. Strìnse longă Namur uă numerósa armată, cătră care s'a mai adăosu illustrulü şi marinimosulă Gunterü, conte de Schwarzburg, cu uă miîă de călăraşi negri, nu
se potè mai bine disciplinaţi.
Franculü,' audindu că imperatulü are uă armată dam
mică, dar compusă din ceî mai aleşi bărbaţi, şi că e oţărîtñ a se batte, n'aii socotiţii de cuviinţă a incerea tăria pedestraşiloră şi călăraşiloru imperiali, ci se intórse in Fran­
cia, pustiindü cu focü orí-ce 'i eşîa în cale; intre altele arse Bineh, pentru că in acellu locu serenissima regină Maria îşi ave palatulă ; devasta Marimont; b a i n c ă éllÜL şi. cü
nobilii sei nu s'a ruşinată de a strica viele, măcar ca in oştea lorii era cumplită lipsa de
grâu şi de alte lucruri. Imperatulü, pentru a nu-şî desminţi némulü, virtutea şi vecliîa
demnitate, decisă fiindu să cerce sortea armeloru, l'a urmată şi l'a adjunsu la Rehty, foi*tereţă aşedată in Artesia, pe care incungîurând-o, Franculü spera, dar degeba, că o va
lua uşoră prin mijloculü necontenitei bombardări. Cástrele imperiale fură puse in de­
părtare de alle neamieiloru ca de uă pătrime de millă nemţoscă. Atunci s'aă probată
minunata dibăcia şi ispită castrometică a eroului Beniecourt şi a lui Ion-Botezü Castaldo.
ERCULE^ Şi s'a intemplată aci bătăllia?
NESTORU. Dar, deşi loculü era nepotrivită din causa munţilorü, codrilorü şi vailorii.
ERCULE Cum s'au'arătatti ambe păi-ţile?3
NE6T0RÜ. Franculü nu inceta a batte din tunuri murii cetăţii. Imperatulü se silîa
să îea una din înălţimile, pe a carii pogorîşă se affla uă pădure, unde duşmanulu ascunsese ¡
uă embuscadă. Deci la a doua-di, mutându-şî tòte trupele pe câmpia şi compunèndu-le
dupre cum cerea posiţiunea locului, ellü s'a grăbită a inainta uă cetă de pedestri puşcaşi
spre apucarea unei înălţimi, invecinate cu disa pădure, cătră cari s'aü mai adauşu şi pu­
ţinei căllărî de grea armătură., pentru ca să-î'apere, la casü de nevoia, de vr'uă năvălire
acălăriloru franci dela spate; după aceîa^ s'aü orânduită pe culme căteva tunuri dé celle
mari. Acum se incinse uă bătaia cruntă din ambe părţile, prelungindu-se cu norpcü indoelnicü, nici unii nici alţii voindü a da dosü. Dar in fine , tăria şi curagiulü Imperialilorü aü făcutu pe Franci să o îea la fugă prin pădure. In acesta isbire aü
1
Redactorii B- P- Hăjdett.
Tomă 2. (Noemtre 20 1866.)
peritii nenumeraţî din pedestrimea francă, toţii militari viteji, d'ale cărora trupuri poţi
dice că se impluse pădurea. Aci intre altele s'a destinsă virtutea pre-strălucituluî şi
pre-marinimosuluî Gunter, conte de Schwarzburg, carele, —faptă indrăzneţă şi demnă de
pomenire,—cu 20 de călări grei ataca pe neaşteptate şi fugări, fără a perde din aî seî,
maî multă de 200 de Franci pedestri, readunaţi din gonă pe vîrfulu culmii. P e cândă
Imperialii şi Spaniolii măcelaii pe fugarii Franci, înălţimea fu occupată şi s'au strămutată
pe ea 300 de călăraşi negri, sub povaţa contelui de Schwarzburg , dinpreună cu uă fa­
langă de Germani. Atunci atâta frică a cuprinsă pe Franci, că, părăsindă tunurile, cu
cari bătea fortereţa, ei au occupatu câmpii de dincolo de culme şi şi-au aşedatu armata
in ordine de resboîu, pe cătu le ierta spaima şi groza cea mare: fiiridu faţă insuşî regele,
care, căllare pe unu callu albă, aştepta in arriergardă isprava lucrului. Sângerosa şi fe­
ricea victoria câştigată in acea di, dede Imperiali loră multă gloria, şi era să pate reu
Francia intregă, dacă unu desertoră anume Sinon n a r ă fi îmbărbătată pe înamiciî, ce deja
fugîau, incredinţându-i, că voru ave a face numai cu 300 de călări negri şi cu uă sin­
gură falangă de pedestri şi puţinei puşcaşi, fără nici unu tună de celle mari, şi că, prin
urmare, nu era primejdia de a-î ataca, pone ce se voru aduna tote ostile in g-rămadă spre
adjutorulu loru; dacă nu cum-va Franculu preferesce a fugi cu ruşine, decătu să se folosescă de uă propice occasiune. Audindă acestea, Francii au maî prinsă ore-cum la inimă şi
au înaintată puţinelu, gata a năvăli asupra puşcaşi loru, cari au adjunsu maî departe îna­
inte. Acum contele de Schwarzburg, ghicindu gândulu loru, a sburatu spre adjutorulu
puşcaşiloră cu 300 de călări negri, potriviţi cu cererile timpului şi locului. Se vedea in
avant-gardă ellu insuşî, pe a căruia dreptă povăţuîa marchezulă Basilică, nobilă grecu;
pe stânga inse, mărinimosulu Hugo de Schimberg; si sub aceşti doi maî mulţî alţi conţi
şi baroni, toţi illustri in iscusinţa artei militare. Mauricîu Fris, bărbată nepregetatu, sin­
gură a pornită înainte. Francii, vedendii acestea, s'au spăîmentatu şi au stetută inlemniţî
de frică. îndată ce contele de Schwarzburg a zărită pe inamici, tară de veste comandându năvală, ellu a inruptu cu unu mare strigată in turma cea pătrată a călărimiî loru şi,
implinindă îndatoririle unui bravă militară şi alle unui bună hatmană, a imprăştiat'o şi
fugărită. Aî fi dîsu, că inamicii sunt atinşi de fulgerulu lui Joîe: precum merele, după
ce s'au pre-coptu, cadă din arbore, aşa picau călării de pe caî. Pe cându îî uccidea şi-î
fugărîa pe aceştia, uă alta turmă de Franci a năvălită busta asupra căllariloru lui Schwarz­
burg ; cari inse, nu numai că au susţinută eu curag-iă ataculă, ci cu mare isbândă î-a şi
silită să dea dosuliî, ca eeî dintâi; regele cu totă armata privindu ruşinosa fugă şi ruina
soldaţiloră seî. După aceia totă eăllărimea francă a atacată pe ceî 300 Imperiali; cari,
obosiţi de luptă, şi pentru că nici aveu locu să 'întrebuinţeze tunurile, n'au putută să maî
ţină şi aă otărîtu să se retragă şi să-şî caute de scăpare prin pădure. Francii au bătută
atunci forte urîtă pe unii din aceştia şi au redobândită din noii culmea. Spuneau toţi câţi
au fostă feţă, că dacă s'aru fi silită Imperialii s'o intăreseă cu căruţe şi altele cum se obicînuesce la resbellu, victoria in ace di ară fi fostă de sigură in partea lorii.
ERCULE^ Ş'au peritu mulţî in lîiptă ?
NESTORU. De'ntre Franci au peritu mulţi şi maî cu semă treî cu platoşe strălucinde de aură şi cu caî acoperiţi cu matasă, cari au fostă uccişî de mâna contelui de
Schwarzburg. De'ntre călării negri patru-spre-decî răniţi au peritu, iar ceî numaî vătă­
maţi pone la unulă şî-aă redobândită sănetatea.
ERCULE^ Re'noitu-s'a lupta in dilele succese!
NESTORU. Nici de cum; pentru că Franculu, temendu-se de vitejia călariloru ne­
gri, in noptea U r m ă t o r i ă , lăssândii nepropicele assediă ală fortereţeî, a fugită, f â r ă nici unu
vuetu de tobe seu de trimbiţe; ş i , părăsindă uă mulţime de tunuri, s'a retrasă tocmai in
fundulu Francieî. Regele a licenţiată ua parte din armată, şi pe ceîa-l'altă a aşeclat-o in
castre de iarnă. Imperatulu, cu tote astea, a urmată pe Franci şi, maî intâîu, a bătută forte­
reţa Auchy, arruncându eăte-va b6mbe din tunurile celle mari; dupe aceia, trecendă Somona, care despărţeşce Picardia de Artois, grăbi mersidu la St. Riquier şi, fiindu că
nu era in ella nici uă garnisonă, l'a luată şi i'a arsii: devastándü apoi eu focă şi sa­
bia, fără cruţare, in lungii şi in lată, tòte locurile pon' la zidurile politiei Abjbeville din
Ponthieu. Dupé aceia, făcendu-şî spre intórcere a-casă unii drumü incungiurătoră, pre­
cum ară fi trasü cu compasulü, intra in Dampierre, fortereţă întărită de fluviu şi cu
şanţuri, şi in alte oraşe şi sate, pustiindă totul ü cu flacăre de focü, trecu inapoî Somona, şi la uă pătrime de milă de la Hesdin, celti " dărâmată, clădi şi didi, eu uă răpegiune
de mirare, uă fortereţă neluabilă, pre-intărită cu turnuri, valuri şi şanţuri.
ERCULE. Cum se numesce acé politia?
N E S T O R I . Hesdinfert. '
.
ERCULE^ Mi s e p a r e , că fert nu insemneză nimica; pote că se numesce Hesdinfort.
NESTORÜ. Ba nici de catti; pentru că feri e simbolulu lui Filibertă Emanuele Prin­
cipele Pedemuntenilorti, consistându din patru litere iniţiale : Tăria lui a coprinsü RodvM
(Forti tudo Eius Rhodum Tenuit).
ERCULE. Şi Francii nu s'aü încercaţii să impedece edificarea unei politie spre
paguba lorü?
NESTORÜ. Pe candii ea se zidia, călării imperiali, colindându longă Montreuil şi
Dorian, două cetăţi din Picardía siliaü pe Franci de a se ţine mulcomi.
ERCULE. Şi după ce s'a zidită oraşulti, s'aü eongediatü trupele?
NESTORÜ. Nu; ci punéndu-se garnizonă in noua politia, tòta armata se porni eătră Auchy şi, după ce a mai trecutü uă dată fluviulü, a intrată in Picardia prin alte lo­
curi, şi, facèndti in acea di unü drumü de şepte mile, a adj unsă la Rue, orasela intăritü
cu ostaşii contelui de Rhin, a trecutü ca unü focü prin mijloculü luí, şi, după ce a pu­
stiită satele pone la cinci mile, s'a odihnitü uă di : in timpulti acesta militarii imperiali p r e ­
dau şi ardeau tòta còsta maritimă dincolo de Rue. Atunci unü fumü aşa de desü a cuprinsü aerulti din causa pojareloru, că pe la amédi nu se putea vedó cerulü , fiindü sórele de totü intunecatü. După amédi s'aü veduta optü stéguri de călări franci ; că­
lării imperiali priimindü ordinü, i-aü urmăritu şi necontenitü í-aü fugăritu trei mile pone
la zidurile de Abbeville. J t a t ü de mare era fervórea şi dorinţa de luptă a mílitarilorü !
în acestü locü adjungéndü commendantulü J.lfons Pimentel, illustru in nobleţă spaniolă, a
provocată la duelü pe unü calarü francü, şi s'a aratatü ca unü adeveratu erou. In dk>a
urmăitoriă desf^céndu-se tóte casti-ele, armata' a pornitú, ardendü tòte in ealle-i, către Amiens, metropola Pieardieî. Câte-va companie de călări şi pedestri franci s'aü fostü dispusü
pe malulü Somonei ca să impedece pe ai nostri de a trece fluviulü: pe aceştia î-a atacată
uă sema de Spanioli din călărimea uşoră, aü inceputü harţa şi î-au frântă cu deseverşife,
prindéndü vr-uă căţi-va, ce înnotaă in fluviu. In astă luptă Ludovica de Avila, prefectulü
miliţiei de Alcantara , şi Garcia, tribunulü militarilorü, s'aü aratatü bărbaţi fòrte curagioşî. Adoa-di s'aü dusü la Corbie. între acestea, locuitorii din Amiens totü sloboziaü
in imperiali din tunuri, dar nu le-aü făcută nici uă stricăciune. De aici òstea s'a pornită
către Ancre, ş'a dărâmată cu tunuri de celle mari turnurile şi fortereţă ; după aceia a adjunsü
la Bapaume, tăria din Artois , dându-se ordină ca să nu se cruţe de felîu satele, oraşele
si fortereţele. La Cambray, parte din trupe s'a licenţiată; iar alta s'a distribuirti in castre
de iarnă. Aceste le-amu audiţii dela acellti stegarii despre resbellulti purtaţii in astti timpii
intre Imperatulti Cafolü şi regele Francilorti.
;
ERCULE. Facă Joieca, invingéndu pe toţi inamicii, fără zăbavă să guste in linişte
uă biruinţă nesângerosă; şi atunci nu me indoescti, ca va mântui din tirania şi barbaria
turcă pe acea de mulţi anni apăsată Grecia, care indelungatü timpii strălucise, atitti prin
hărăzirea la nemuri a luminei sufletescì a artelorti, cum şi prin isbândele selle ostăşescî
pe mare şi pe uscaţii!
NESTORI!. Torti aşa sperii şi eü: căci e unii barbata de uă pietate şi religiune essemplarie, şi pe catti aré dorinţa de a protege pe omenii miseri şi nenorociţi, pe atâta doresee
a resbuna de uă unta şerbitute pe aeeî geméndi sub uă tirania nedreptă; şi acestea nu le
possedă numai ella, ci e unu lucru propriu şi Înnăscuţii in tòta familia sea:
Cel tari s e n a s c ă din ceî tari şi buni:
Virtutea se reproduce in cai, in j u n c e ;
Crunţii vulturi încă şi eî de asemenea
N u scotù la vieţă pacînica turturică.
Astă-felîu a făcută ella chiara in anniî trecuţi la Tunis; căci, luanda politia, a scosă
de prin inchisorî şi a scăpată peste 20,000 creştini de jugulă luî Enobarb, pe cari ace­
sta î-ameninţase că'î va arde pon la umilii. Mai cu sèma este ce-va, Ercule, ce nu potti
trece cu vederea.
ERCULE. Te roga, Nestore, să cdmplectezî aceia ce aî fi uitată in şirulti narraţiuneî.
Oare şi'n Italia tota aşa portă resbóie imperatulă Carola?
NESTORU. Cu bună sèma; căci a incungîuratu Sienna, vechîă politia a Etrurieî ;
pentru că, desbinându-se de eliti, ea priimise uă garnizonă francă. Siennesiî fiindti
cuprinşi de mare lipsă de bucate, pe cându Francii se găteau să le transporte şi miliţia
şi grâu, marchesulă Marignan, barbata prò viteză şi credincioşii, comendantulti trupeloră
imperiale dela Sienna, luândă uă parte de òste a pornită întru intimpinarea inamicilorti,
şi orânduindă armata, a ţinută unti cuventă scurţii şi eleganţii, nu cu scopti ca să mai
adaogă curagiă militariloră voinici, seă să facă din unu leneşă unii curagiosti, séti din
unii fricoşii unu inimoşii, ci ca să li adduca a-minte vechia loră virtute. Atunci făcense ună mare strigată din ambe părţile, se incaerti la luptă, aruncă săgeţi • cu maşinele,
se batti de aprópe şi se luptă cu cea mai mare ardóre. Germanii, amintindu-şî de ve­
chea lorii tăria, s'aă luptată zdravănu, pone ce inamidila parte fu ucisă, parte a fugită,
şi armata imperială a castigata victoria cea pre-multă dorită; măcară că era multă mai
inferiória in numera de catti a Franciloru. Pedestraşii Germani, cari resboîati contra Germanilorti şi Elveţiloră eelloră uniţi cu Francii, după ce î-aă invinsu, apoi ca neşte bărbaţi
viteji despreţuîndă cumplita esplosiune a tunurilorti, aii datti adjutóre pedestraşilorii spa­
nioli, ce se luptau cu ardóre, şi gonindu pe Aquitanî şi Italiani, imperialii aii castigarti
victoria. Cu câtă tăria şi cu catti focii s'ati bătuţii din ambe părţile, se cunósce de pe aceia, ca locuia pe care fie-ce soldată şi'lu alesese viă, pe acella 'Iii apăra cu corpulii chiara
morţii fiindu. Mare bucuria a cuprinsă sufletele militariloră din tòta armata, fiindă că
nu mersese Franciloru după cum gândise eî. Şi acestea le amă audiţii totti dela acellaşî stegarii.
No. 18.
— BARYSZEWKA, 1673, septembre 17 —
Colonel! ni ii cozăcescu Oiiiiitrie I l a i c î a insclinţeză pe noeriilii
moscoviţii cnéMU Trubetzkoi despre mişcările tiirco-polone la
hotarele Ifloldoveî.
NOTA.
Acestu documentìi, pré-importantù pentru istoria annuluî in cestiune, şi
scrisu in limba malorossiană, e publicatù in G H H K H P C K Ì H G K O P N H K X , VltropuHecam H A C T b ;
Moscva, 1 8 4 5 , i n - 8 , t. 1.
Attragemù attenţiunea lectorilorù mai cu deosebire assupra perspicacităţii
politice a neguţitoruluî românii L u p u l ù , principalulû personnagiù dru acestû
docuventû
Tzaruluï Alexie Mihailowiez, noï, robiï teï,
TocyA. U- i. b. kh. û\. M H X - , bcea fi. H M.
Poe. T A M O A E P A - n y , x © N N tboI, I O U J K A Tpy George Trubetzkoi eu collegiï. In acestù
annii 1673, septembre 20, eu robulu teu Ge­
KEL'KOi.
C TOBAPUUIII,
MEACMX
KBWTX.
Ë
HHLNEHLhemz, rocyAapt, bo 182 roAy, cehtkvepia bx 20 orge amû priimitû din Baryszewka, delà Dimitrie Raïcïa, polcovnicii de Pweïaslavù, urAEHH,
IlHCAAR KO M U T , X
Y
BOBMJ
H)UJKE,
H §
matôrïa scrisôre cu noutăţi, allăturată aieï in
GAPKLLLLEBKI,
DEPEIACAOKCKOH
NOAKOBHHKZ
^MHTpÉH
PAHHA
O BECTIAXA,
H
NPHCAAAX
ahctx; H totx copia.
Annula 1673, septembre 19, copia:
AHCTX
nOCAAAH
K TEE*K,
B E A . TOCYA
\\> I R . K H .
„Cnezuluî George sin-Petru Trubetzkoi,
A A É K C . i V l H X A H A . , R C Ê A 6.
H M.
H E . P o C . CAAA0„boîarulu tzaruluï etc., voevodu de Kiew şi
A£P5KI4Y, M b J , X
TBOH,
D O A C E » OTFLHCKOK).
182 roAy, C E N T i a E p t a bx 19 ^IUH, c n H c o K x c „loeoţiitoru de Nizegorod , graţiosului meû
„bine-făcetoră.
AHCTA.
„Eu, Dimitrie sin-Grigorie, din a tzaruluï
EoffiHEW
AAMAOCTHW,
BEA
TOCyAU,. Î B E A K H .
„armată
zaporojéna polcovnicu de Pereiaslavû,
FLA
MHX-:
BCEA
fi.
H M.
H E. P O C . C A M O A E P J K U A
„îţî
dorescă
cu zelă delà puterea lui D-deu
H M H O r H X X
TOCyAApCTBX
II Ş E A A E A B B O C T O H H W X X H
„sănetate,
yieţă
lungă, şi birainţă assupra vrăjŞinAAHlilX H C E B E p H b J X X O T M H M A H A^A*** ' "
„maşiloru.
Silindu-me
totu-d'a-una cu şjătA'EAHHKA
I rOCyAAplA
H O E A A A A T E A I A , E T O U A P . FLPECR.
„
Î
T
I
I
N
Ţ
Ă
de
a
aduna
felïurite
scirî, îţî
KEAHH.
EOIAPHLIY
I B0EBQ \ K H E B C K O M Y H H A A V F C C H H K Y
NNA\EropoAi|KOAiy, khiaşw lOpbio Hetpobhmio Tpy- „cunnoscute următoriele. Unu MoldovénûM
„mitu Lupulû, bunu amică allu meu,sosindu
KELŢKOAAY, M O E M y
AACKABOAAY
KAArOA^TEAIO.
„la mine ia, Baryszewka la 16 septembre, duÊRO
7R% I Ţ A P .
n p E C B . BEAMHECT.
BOhCKA
^AILOPOÎKpă ce plecase din laşi e acum a treia sepCKOrO
NOAKOBHHKZ
nepEiaCAûBCKHi
^MHTPEH
TpH^temână, nu atătu pentru negustoria, precum
ROPKEBIISB
GAPABHIA,
A A
A P ypentru a-mî communica din amiciă planuTAMH
ŞHAMHARO
¿ 0 ' ^ " « » * °A°
BPI?flKOE
AECNH„rile, inamicului creştinătăţii Turculu şi allé
LŢBL E o Ş C K O E , y C É P A H O
NOA\HHTH
ÎKFAAIO.
G T A p A W ^casnicului nostru duşmanii. Doroszenko, po­
MLLCIA l a ^ A B C E T A A
H
IIHAHORO
MOERO
n p H K À A A A W M H
vesti,
că sultanulu deja de trei septemâne
AAta O A O E p A H i a
RUJ£AtAKHXX
B-KAOMOCTEH
IIEBHhiXX
„intra
cu vizirulă in oraşulă Baba^ia depăr­
CTA|>AHIA, Ş M O E H f l O B O A H O C T H n O A A I O , ftO O Ş U A J M E H I A
t
a
r
e
«caile
de treï dille delà; Iaşi. La ple­
AAHAOCTH
TBOEÎ,
HîKb
BOAOUJHHX,
HA HMIA
JÏYILAAX,
c
a
r
e
a
numituluî
Moldovenii din Iaşi, spionii
L L P H K L T E A B M O I A ^ S p E Ş H A E A A B L I , t l p E E k l R U l l l A° M E N E
„domnului
moldovenescu
, trimişi m Turciaf
B BApHlUEBKy,
16
CEHTiaKpia , KOTOpOAAy
iaKX M §
^insciinţară
despre
probabila
morte a viziUICX
TpEThia
HEA'KAia,
H ETAKX
A A II»
KYFLEUCTBA,
„ruluî;
ceia
ce,
dacă
arû
fi
adevëratû,
ară
IAKO
A'IIA O K H L A B A E N H L A HAAVX 0 § A M B K A A X X H E H p H „adduce
uă
schimbare
in
cabinetulti^iscescă,
IATEAIA K P E C T A T o c n O A N i a T Y P M H H A H A O M O K O r O H A IUETO H E n p H i a T E A t a / ^ o p O l U E H K A , i a K O Ç K I M A H B B L I , AO" ,in care vizirulă nu se impăca prenne cu
„Kaplan-paşă şi cu alţî duoî-spre-dece paşi (1).
EPE
AAH'K Ş H A E M B L I
N P H I A T E A B , OFLQB'KAX,
HÎK U E C A p
„Sultanulu
trimise la domnulu moldovenescu
•RYPET|KHI
h ^ bejhpemx fro A/I-FCCTA Eaem I A K X Y „unu
dau
fu
cu scrisori către regele polonii,
BOIUJOAX,
H E A ' K A H. T P H M H H Y A O ;
A T O E M"FCCTO
BAKA
„pentru că domnulu moldovenescu să espedéTPH
a °A Hrx ia§A 7
A
Ha otx„scă m Polonia pe unii boierii măre, pe^a•fcşAE
TOrO
MEHEHORO
B0A0U1HNA IIÇX McZ, L I P E Ş
„re să-Iu insoţescă acellu dauşu incognito, in
ROHIŢEBX
rocnoAApm B O A O C K O R O N O C B I A A H B I X X ao T Y P „chipu de slugă, iar in realitate,
caunûomu
H H H A , B T A O M O C T H Ş A f l O E E r A A , IAKOEBL B E Ç E P B n O M E p X ;
„cunnoscetoru de mai multe limbe, pentru a
KOnAAHX
n A I J J A . H Ç APY
A *"*" ''!*™ n A111A A U ) „spionna intenţiunile Poloniloru. La acellea
M
IŢECAPEMX
C B O H M X
H HO
CEH »IACX, Ş
HEIAKOECB
„scrisori, in earî sultanulu cerea tributulă anH
O A
B.
0
A
C
T
N
m
OAOnM
1 1
a
HA
E
t
v
OAro
EHCTBH,a
H
HA
8
A
A
E r o
h h
w
T
rHAAH
NPHHHNBL,
ŞOCTAETH
B
A
K
X
A
5
H E g r O A E ;
A
1
H
(1) A ş a a m û i n f e l e s û noi u ă frasă forte
e
K
0
11
EÎKEAH
obscură.
REŞEPB
„nualti stabilitû in urma luării fortereţeî Ca„meneţu, regele polonu respunse prin unû
rocnoA,opia
KOAocKoro
CBOTO
MAyoiy M Ş
AHCTAAIH
refusu, basatû pe subita şi ruinósa invasi„une a armatei turce in hotarele Poloniei, şi
*,o KopoAta
noACKorû
n n c A N U M H , M T O S rocnoAAjix
„maî adause, că e gata la resbellu contra
B0A0CKHÌ nOCAAAX
CBOETO JHAHNATO 11AHA A MAyUJA
„Turciei Oastea polonă' era grămădită aTOCO,
BAltcTA 4EAmAHHKA , CEKpETHO, A,AIA R b J B t „tuncî longă Trembowle, nu departe de CaAUKANfA O AfA^CKH^X
KONBEpCAUHraX»,
IAKO Ş A 1 H O nt^x IAŞMKOKX
yivvKAoro
HOCAANO,
ynoAAHHAyMHCiA
„meneţu; iar oştea turcă, de'mpreună cu a0
AAN
rpPUIOSytó , HOCTAHuBAENyiO Ş A BglATf&.UX „cea moldovenescă si muntenescă, si cu ne„guţitorî, se afflă longă Hotinu, flindu inse
KAAAEHUA
HoAOACKorO flOpOSHyiO ; HA KOTOpOE H AH
„forte incommodată de bòia de cai. Maî maC T U , KOpOAk
TypHHHOBH OTKAÇAAX T U M 2
CnOCOE,
„rele peste Turci e Hussain-paşă, beg-lerbeîu
ffiE ÇHEHAUKO B MOI
KOpOAEBCTBO BOHNOIO BI1ABU1H,
„de Babilonii. Avant-posturile stati calle de
AO 5 H H C M E H I A
flpHBEAX ; H H Ş T k l M X T o r o 1 1 0 C A A
^cincï millurï delà Snetinti, ïar avant-postuOA,HpARHAX, A.AWMH R-KA,ATH O TOTOBOCTH CBOEH n p O ­
„rile polone, anume cincï-spre-dece stégurï,
T H B K O ETO TypKA B O H H K ) ;
A BOHCKO PCTOBOE HA TOTX„se affla chïarû in terguşorulti Snetinti. Tòta
MACX
ŞOCTOBAAO
TpEMXEOAEA\X ,
OT
KAAIEH„armata polonă se divide in treî tabere:
UA lIoAMCKOrO
B KHAKy
MHAI&X& ;
BOHCBA
TSpEU„50,000
de soldaţi regulaţi, 100,000 miliţia,
Koro R K y n t
H
5 B O A O C K H A A X II 5 MyATktAHCKitMX
1 H § KyniţAAn, U O A , X O T E > E M X 5iiAiiA,yi0Tcia, MTM» „15,000 contingenti! austriacti şi svedianû.
„Pe longă acestea, imperatulti nemţescti inKOTOpUMH
BApŞO H KOHAAH H\% flOBETpE ŞOCTAETX;
„tărîtâ pe Rakotzy contra principelui tranA § BOHCKOAAX TklAtX CTApUJHMX, BOBIIAOHCBIIÌ H A li) A
„silvanti Michailti Apaffi, vassalû turcescti, şi
'©•yC AMAVA PEHAAEHTX; A CTOpOÎKA CTOHTX O T G l I l A „se pare că resbelhilû s'a şi inceputu. Me
T H H A B I 1 R V T Ì M H A I A X ; * AIAlţKAlA CTOpOffiA l U A T „mai înştiinţa acelîu Moldovenii Lupulu, cumKATUATk KCpONTBEH B CAAAOMX MECTEMKy C N I A T H H y
„că Polonii aveau de gândii a lovi aŞH-mâine
AVKETX CBOE CTAHOBHCKO ; 5 BOHCKA flOACKOrO H H N O T O
„armata turca sub Cameneţu şi sub Hotinu;
rOTOBATO B TABOpA^S
TpO^X
KBApUfAHOrO
II r p o UIOBArO niATkA,ECtATX ThlCIA IEH, P É N H I l o c n O A M T O H „căci d'mnulu moldovenescu trimise la Iaşi
„pentru a preveni pe locuitori de a se ascunde
CTO TklCIAMEH, UECAptA X P
UJKEA/KOro
„în munţi, ferindu-se de întelnirea armatei
TkKfiVNEH WATHIATUATk ; A npOTHBKO îlnaAII
MH„•polone,
destinate, firesce, contra Turcihru.
X'AAIA KOpOAIA BENTEpCKOrO, KOTOpbli IIOFI, T y p ^ H H O M X
„
Amu
maî
întrebaţii pe acellu Moldovénù, dégOCTAETX ,
nOCAAAX
UECApk
X P
'
BOHHCK)
„
ca
este
vre-uă
probabilitate de pace, dar ellu
KOMEHA,EpOKAHUMX
C HHM P o K O H E r O , H y?KE BOHHy
„respunse
negativă^
incredinţându că nici staSAIIERHÉ T O M H T X . I O TOMX Ş M E H K O B A A X , !KE AIAX"
„
turile
învecinate
nu
voru lăssa să adyungă
AVKAH HA C H X X HACfe.X» KOHEHHO nOft K A A A E H E U K l l o „la
acesta,
şi
că
domnii
moldovenescu şi mun&0ACKHÌ H XoT'BHE HA BOHCKO TypEUKOE y ( \ A p H T Ì ;
„tenescu nu înceteză de a negoţia în taină cu
s o roeno^aph. B Q A O C K H Ì npiicAAAZ A,O H C B J O C T E P E „regele polonu, cerêndû delà ellu sprijină şi
T A I O M H , MTOGX SO BCEAAH HAGhJTXKAAAH,
BApyWMHCIR
„aţiţdndu-lu contra Turciloru, cu atătu mai
OA, BOHCK8
I10ACKHXZ, 8 TOpbJ C ^ H A M ,
KOTOpklE
„vertosu,
că, prin încheierea păcii, Polonia
BOHCKA ŞAflEBHO KOpOAEBCKHE npOTHBKA TypKA
BOH„totu
nu
va redobândi înapoi Cameneţulu,
HOK)
TIAXNyTa.
nWTAAECEMZ
H O TOMX,
ECAHKKI
„ba
încă
va perde şi alte oraşe, şi va ar­
AIAXH C T y p K O M X Ş M H p l A T i M'GAll ; CKAŞAAX ^ O B O vunea
pe
toţi Românii în cea mai estrema
AHE, ÎKE HE MOJKHAIA
T O r O E C T k prEMk pO^pUBATH
„robia
păgână.
Scopulii sultanului, dèca nu
yCTAHOBAEHyW
Ş E P O UApkCKHAAX MpECB'fcTAMA\X BE„se
va
împăca
cu
Polonii — dicea Lupulû,—
AHHECTBOMX
Ş r O f t V , A 3 T y p K O M R Ş A A W p H T H ; ROHk
„este
de
a
merge
opoî
în persóna contra reH H H k l E OKpECTHklE H A U J H ( ? ) T o r o HE ITOSBOAIAIOTa.
„gelui,
pe
la
primavèra,
tr,imittêndu totu de
ToCllOftApk
ROAOCKHÌ H MyATXtAHCKHÎ
TAHHO MACTO
„uă
dată
pe
hanulu
tătărescu
şi vr'uă căţî-va
<\0 KOpOAlA nHUJIOHH, n p O C I A T Z , A B U ^ H N H A X BCIlApTE
„paşalle
assupra
Kievului;
căci
dtde poruncă
n p O T H B K O T y p K A , A HE M H p H A X ; \ 0 1 & G kl H M t A X
„în
tòte
provinciele
turce
dea
se
găti la res
Ş M H p H T H , TO I1EBHO K A M E H U A R I O ^ O A C K O r O HE 0 „bellu
în
cursulu
îernei;
cu
tòte
acestea sulA E p î H H T X , AAE î 0BU1EMX ftO Ş r y K k l OCTATHEE T0„tanulu
arii
dori
pré-multu
pace,
dar nu o
pO^kl
CBOÏ
yMHHHTk, H C A A A H H H A C X B GOAtiiyW
„voru
Polonii.
Mai
spunea
Lupulu,
că dèca
HE80AK) E E C y p M A H C K y » B n p O B A \ H T I \ ; S O IIAMHpENHE
flOMEpk,
A.HAHIA
TO
MOrVTX
npEHTTH.
CEE
fi,0
ŞEMAH
ŢROFRBI
I^ECApk TypEUKHi
\
nOE-
lipHCAAAX
ftO
r
X
v
H
{
T
,
!
,
(
A
T
,
C
K
O
R
O
H
C
T
T
A
H
H
T
K
H
ero
UEAKOMX
^rOAKI
n o r . u o i H A
NE y W I N H T X ,
noft
KHEBX
CBOHX»
nywHWio
§HMy
Atax^MH
4
AIAXH
H
A
H
HAUHIAXX
şroA'b
5
A
X
ECAH
^ o
w
r
HTTH MfcETX ;
P
E
?
f
K
AI&X"
l
1
0
H
AAE
A BOHCKA
RpAHbJE
noft
KOTOpOro
a
MAETI,,
AOCTH
BAHJEM,
a
i
a
HHNA,
CEKpETApA
BXCKOrO,
TOMy
§
AYMEro
UECApfiX
ŞNAXOAHTH
(O ?
MA
B
MTH
rOHUOBX
AOpO§E
"kAy»IOÌ MOÌ
TpE
H
A
5
"
MEJEIIFNKA
ya»E
0^ T y p -
EEÇnpECTAHHO
XorkNtA
H
E
OHOMy tlOCAAHLţy
EfclAX,
nOChlAAETX,
E
H nUTAACKV, T A - k
EAE"E
^cpOUJENKO
K O T O p t l X X MHOTO B
^ H A E M E U k H n p H I A T E A X A\EHO-
CnOTblKAtO'IH,
XcrtlIlO,
Ë
BAAA"fe|OTX,
ApMATbl
B CAMOMX
§AMKy,
OA,
nOOTEIfpAAH
AOXX, H.lţEpKQBX n p A B O C A A B H y i O
MACX
Ml)A
TypEUKoro, yîKE
yKAŞAAX;
ïloftOACKOrO
KAMENUA
IlOIONH
ŞAHACU
BşrAia-
0§HAMMyiO M l l -
nOBEpuyAaCia /
lETHpHHA
TypKOBE
llECApIft
nOCBIAANhli
CBOHXX
BAAX
H
N"klAKGTOCb
CtlOTKAAX,
§HAX<>A
BRpEAh
A°
MHHA
A°
ilyflAAX
AOpOUIENKOBy
KOTOpblH
ŞHMOBATH
Koroporo
A B " b M H H y A O , KOTOporO B A ° P ° ?
HAN
O
H T 0 A M A M A A OSbJBATEAIA p A U I K O -
AHCTAMH
HEA'bAh
A
HE yAA-
§ACTAK)TZ.
nOCAAAX
HÎKX
_
MA I10TOMX Ş O E p A T H
^OPOUIEHKA H E T O ÇAMbJCAAX*
AOMX
A
CEE OCEHH H A
TypEUKOE
B XoTEHK)
MIIOTHE
T
(10ACKHE G y A V M H E ÇO-
T O T O E BOHCKO
X O T K N E M X
XA'KEHblE
AO
KoAnilUE
pOCnyCTHAH,
Moryrx,
NE
6
BO
C
OTNYAX
BOHCKOn OAaXoT"bHEMa§OKpAHArOTypEHKOrO
PHAH ,
A
KKITH,
CTAPAETCE,
H ECAHKbJ
opAbJHO-
flGNfcBAÎIÎX
TOTOBBIMM
MOUHO
HÉ X ° ' ' x !
n
YKAXAAX
KOPOAEMX
O H X UEC«ipX
KHAKO
MAETX,
BOHHKI
C
CAM»
"AWEÎ
npHAyHOÎ
HA BECH*k
«ctxa
T O M » ,
ntSNA
BOMttOW i i p O T H B K O KOpOAlA
TypEUKHÎ
A TyTX
BATH
o
TO
H A MEHETb
B O -
OKEpHyAH.
O T A K O R h l X » HE6AIAHHhlX& NOBHHAXX, T E f l E p -
OKOAO
npHIATEAA,
MHAOCTh
Ero
BHyTpHETO
npECBtTAorO
NAUfETO A
XTHTE
J
E H ) UA-
flHCATM ,
BEAH^ECTBA
HE-
ftOMOBOTO
t l O C T A p O T H C E O MOMX
A ° BEA. r O C y A -
BAWA
pXCKOrO
HAUJErO
^OpOHJEHKA,
HHMX
T O T X H E f l p H t a T E A h B rOTOKO.CTb CBOK) IlpHGEpETCIA ; A
TEnEph
HACX
^OpOUJEHKA
A TAKOBhIMX
AEpinABBi
K0K0MX
HEA"bi,
AAAEÌ
B
Ehi
nOA Ş H M y ^ n p O M b l C A X OKOA|ş E R O
yHHHHTH:
IlOHÊgAyRX B n p E , \ B
J
norAKHHy ri
50CTAIOMEBO
KO A H
rOTOCOCTX
HE
CnOAEBATHCH
E M y ^OpOUlEHKOBH
EyAETX ;
CHAX
NAA^X
fipECB'bTAOrO
A
A ETX
REAHMÉCTBA
A
nOA
XoT'kHEAI
BOEHHyW
A t a
nEBHoro
0 E
I1ANX
E O 4 P
ÇAHOCHTCE,
T y p K O B H ÇHATM.
A
0
flpHEEpETCtA ,
P
0 E
Ero
O U J t
"
K o
UApXtKOrO
BÈÇTEH
OTEH-
^ A I A R Ş I & T b l R EU1E
nEBIIEiUJEF B ^ A O M O C T t f ^ E C A H E b l AIAXH
TypÉl|KHM
CANE
r
TAI& AE(|)OAMr AllHtA
A norAHHMX
Ç B b l K A Z , UfO C E KOABEKX OT CTOpOHbl EfO
TpEEhl
0
Ero uApcKoro n p s c B ^ T A o r o B E A i m c T B A noA
npOBOAOKOK)
pAWMH,
UÒTpEEA,
HEgblMAHBOMX' C O C * E A "
H
§ BOHCKOMX
EyAyMHMX ,
M'IjAH yMHHIITII,
B
nOCAAAEM
noA"
yMbl
RkiB-kAhiBANta, MEAOB'tìKA noAy-
„Polonii nu voru lovi în astă tomna armata
„turcă de longă Hohnu, şi dèca norii liceriţia
„oştea lorii cea concentrată la Kolpffé, ppoî
„pe urmă nu voru mai puté să fie gata là
„timpii, pe cându Turcii voru ierna înlinfye
„lângă Hotinii, unde adunaseră mai muM
„provisiuni. Inc&tu priivesce pe Doroszenko,
„apoî vè insciinţezii, că trimise pe óre-care
„Grecu Ene, secretară şi dragomanii allu seu,
„locuitoră în Raşeovă, cu scrisori eătre sul„tană, sunt acum duo septemâne; care Ene
„intelnindă in drumu pe disulu d. Lupulă,
„îllă întreba unde să găseseă pe sultanulă, şi
„priimi dreptă respunsă, că la Baba. Màz%>a,
„cellu-l'altu solă alla luì Doroszenko, trimisă
„de mai 'nainte, se intórse deja din Turcia
„la Ozihirină. In genere, Doroszenko nu in„ceteză de a trimitte soli la Oameneţu şi la
„Hotină, din c a r i pe maî mulţi îî intélni in
„drumu acellă amică allă meă Lupulă. In
„Hotinu, atătu în oraşu cum şi în castella,
„stăpânescu Turcii, după ce luaseră tunurile
„dela Moldoveni şi prefâcvseră biserica orto­
doxă în giamiă. Aşa dară, afflându acestea,
„stăruiţi şi scriţî la majestatea sea tzarulă,
„pentru ca să putemă preveni fără intărdiere
„pe acellă inamică allă nostru casnică Do„roszenko, carele stă ameninţătoru lacóstele
nóstre, attragéndu assupra-ne pe păgâni şi
„ insciinţându-î regulată despre tote affacerile
„tzaruluî. Pentru ca să me pota assigura
„şi mai bine de intenţiunile Poloniloini in prii„ vinta armatei turce de longă Hotinu, tri„misesemu una omtì alla meă credincioşă
„tocmai la Nistru, eu ponincă de a se în„ tòrce din dată ce v a fi adunată şcirî. Re„gimentele cozace celle de ceîa parte a Ni„pruluî, cari au fostă venită in prejmele Kie„vuluî pentru a surprinde pe Hanenko, s'aă
„împrăştiată pe a l e a s ă . Tătarîi năvăliră sub
„Human şfsub terguşorală Stepanovka^ prin„seră robi, tăîară, şi se retraseră intr'uă tii„recţiune necunnoseută. Nu voîu lipsi d e a
„ve communica orî-ce veste îmi va veni la
„cunnoscinţă şi de acum inaint,e.
„Mé suppună cu zela favorii graţiei vòstre.
„Scrisă in Baryszewka, septembre 17, a„nulu 1673.
„Allă graţiei vòstre bine-voitoră şi gata
%
a
servi.
80
ARQHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
•CUAOrO,
ftO'^NECTpA,
m
KOTOpOMy
CKOpO OA,EpîKHTX, Ş N A T b
HHHHAX
phlE
OTTOA:
AVtAH
A,OMAX»
noAKii
XoHEHKA
pOŞhIUIAHCE;
^âWHH,
TOrOKOMNIilE,
TAAAX
flOft
KhEROMX
A KY(\A
CB*kA,OMO.
HHAH,
HE
BIIH'A,
I l O ^ A T H j\0
¿1
§A
TblM&
CBOÎ
y-
KOTO-
AOCTOBATH,
[10
TATApE nOA,HABUJH I10A Y a A A N X
H AAECTE^KO G T E f l A N O B K y , A K ^ E i
nopyEAAH;
npHKAŞAAEM&,
IlOBOpOTZ
GlJJO
HAKpAAH,
noBopoTZ
OTTOAX
CE TKNETX
OŞNAHMENIA
A
CBOÎ
HHhi\Z
yMH-
H H H b l X B NO-
NE §ANE)(AIO.
(1HANO AACLţE
MHAOCTH
BAUJEÎ O T -
AAWcra.
3
Eapkiujebkh,
MhAOCTÎI
BCETO
aiiia
ftOgpA
17,
centi&kpia
1673 pony.
îKEAATEAt II pAA, CAyffiHTb.
No. 19.
— IAŞII, 1665, APSILE 20, HÂRTIA. —
Unu «locuiiientu reiaţi vu Ia iiivasiunea lui Constantinii Şerliaiiii
în Moldova contra lui Ştefanii Lupulii.
NOTA.
Aeestri documentă, afflătoru in Archiva Statului, constata unu evenementu
abia cunnoscutu din cronicele Moldovei.
Illu reproducemu fără nici uă schimbare, inarginindu-ne a inlocui slovele
cirillice prin littere latine, dar conservându. in transcripţiune ortografia originală.
Io Evstratie Dabija etc. scriem domniîa me şi dâm ştire tuturor cui se cade pentru
rândul lui Vasilie Djalalăulu de aici din târgu din Iaşi, fiind şi el viclean domniei lui Şte­
fan Vasili vodâ şi ţărâi, când au venit cu Costantin vodă in ţară, al doile rând, spre dom •
niia lui Ştefan Vasilie vodâ, la scaun aici în târgu in Iaşi, în sila Im, fărâ ştirîa înparâţiei, trimisau Costantin vodâ pre Vasilie Djalalăul câmăraş la ocnă şi acolo au luat câtâva
soma de bani dela ocnă din venitul târâi, apoi Dumnezău au vrut şi au venit Ştefan Va
silie vodâ cu oşti tâtârăşti, şi îarâ<ş au scos pre Constantin vodâ din ţara şi îarâş au statut
el domnu la scaunul târâit atuncîa au prinsu şi pre Vasilie Djalalăul şi pentru vina lui
îau tâîat capul ca unui vinovat, îarâ pentru bani domneşti ce luase dela ocne îau luat
Ştefan Vasilie vodâ 6 dughene gata şi loc de 5 dughene din târgu din Iaşi pre podul
ai Hagioae, pre uliţa nod, şi neşte case gata pre uliţa braşoveneascâ, şi neşte vii la Miroslava, pre samă domnescâ; îarâ dupâ ace Ştefan Vasilie vodâ au dat şi au miluit pre
boîarinul nostru Stamatie postelnicul cu acele dughene gata şi cu acele locuri de dughene
şi cu casăle şi cu viile, pentru a lui slujba direptâ cîau slujit târâi, precum am vâzut
domniia me şi dires de danie dela Ştefan Vasilie vodâ; îarâ când au fost acmu, neavând
Djalalăul fecîori de trupul lui, sau sculat neşte veri a lui anume Caisin şi Ionaşco şi Mărica cu pâra câtrâ boîarinul nostru -Stamatie postelnicul, in trei rânduri, la divanul domnii
mele, dicând că nau fost varul lor Djalalăul vinovat, şi să vin lor a ţine moşiile lui;
deci domniîa me înpreunâ cu tot svatul nostru ştiind cum Vasilie Djalalăul au fost vi­
clean domniei Iui Ştefan Vasilie vodâ şi ţărâi, şi au cheltuit atâta somă de bani dela ocne
am dat domnié mé râmaşi pre rudele lui Vasilie Djalalăul, carii mai sus scriem, să naiba
ei trebâ cu moşiile Djalalăului, ce cui leu dat Ştefan Vasilie vodâ.acela să le şi ţie eu
tot vinitul, iară boîarinul nostru Stamatie postelnicul n'au vrut să lase pre rudele Djalar
lăului asé fărâ de nimica, ce de voé lui leu dat dela dansul casăle din Iaşi pre uliţa braşovenescâ şi viile la Miroslava, îarâ pentru dugliéiie ce sîntu pre podul ai Hagioae încâ
leu mai dat o suta de lei bâtuţi şi leu plătit etc. 8 Iacwţf BA-feTo ¿§por A V K C U U A an K A H .
(Iscălliţî:) Ion Istratie Dabijé voevoda. f Stratul Rug-ină.
No. 20.
— ADRIANOPOLE, înainte de 1698 —
l a scriere de filosofia morala in limba română*
NOTA.
Principele Dimitrie Caritemiru fu, fără induoelă, cellii mal inveţatu. Ro­
mânii din secol ulii XVII.
Dintre numerosele selle o p e r e , numai Croniculu şi Dibmmlu sunt scrise
românesce.
Croniculu fu reprodusu dupre manuscriptu in Iaşî, 1 8 3 6 , 2 volume i a - 8 .
Divanulu fu publicaţii in Iaşî numai in 1 6 9 8 . . . . ve puteţi inchipui, că
acea vechia ediţiune deveni uă raritate potu dice totu atătil de mare ca şi unu
manuscriptu.
Peste totu abia se maî afflă împrăştiate icî-collea vr'uă patru-cincî essemplare; ba şi acellea incă necomplecte, cellii puţinii cu cate uă pagină ruptă!
D. Ci parii, in Analectele selle, estrasse din acesta carte vr'uă c ă t e - va frag­
mente, carî sunt totu ce o face cunnoscută publicului nostru.
In faţa textului Vomănescu stă uă traducere grecescă; dar din epistola Iul
Cacavella, pe care o veţi citi mai la valle, se cunnosce clarii, c ă insuşî autorulii scrisese opera sea numaî românesce, ceia ce a scăpaţii din vederea d-luî
Ciparu: aşa dară, nu amu credutu de trebuinţă a reproduce aci uă grecescă
streină.
Dela primele rendurl ve veţi încredinţa, cătu de caracteristică, e stilulu luî
Cantemirii; d a r , pe longa importanţa-î pentru studiulii limbeî mostre, acesta
carte este unu documentii de mare valore pentru istoria cultureî naţion^k, c a
cea de'ntâîu şi, pare-se, singură pone acum operă filosofică româi»ă '^r^mS>!
Inlocuindu cirillica prin ortografia latină, ne amu feriţii de a \modifica c ă tu-şî de puţinii limbagiulu textului.
In note esplicarămu numaî acelle cuvinte vechie, carî vm se îqaal înfcrebuinţeză nici la Moldoveni, nici la Munteni, si prin urmare, eşiră cu t o t ulu <Hn usu.
,
U
Redactorii 15- P- Hăjdefi.
Tornii JJ. (1 )eeeml>r<> 1 1865.)
Esseniplarulu, de pre care reproducernu opera lui Cantemiru, e
rata, unde lipsîa vr'uă pagină, cu adjutorulu unui altu esemplaru; in
dâmu aci ediţiunea cea mai complectă, delainceputu perne la sferşitu.
restau­
cătu ve
DIVANULÛ S É U GÂLCÉVA I N Ţ E L L E P T U L U Î CU L U M E A
séû
JUDEŢULU SUFFLETULUÏ CU TRUPULÛ.
Prin de truda şi de osteninţâ Iubirea a luî
IOAKNU D I M I T R I E
OONSTANTINU
VOEVODU
ânteîu izvodită şi de iznovă din Vechïulû şi N o u l û Testamentu, in slava şi folosinţa moldovenescului némû, in vremile
a măriei selle blagocestivuluï pré-luminatuluï Moldovei oblădiiitora Ioannil Antiohu Constantinii Voevodu, alcătuiţii; turma
a pravoslavnicului moldovenescului nărodil de pre-osfinţitulu părintele Savva archiepiscopulti şi mitropolitul ii Sucevei ocărmuindu-se; iară cu osîrdia şi epitropia cinstitului şi blagorodnicului boiarii dumnélui Lupulû' Bogdanii liatmanulù, s'aû
t i p ă r i t a in oraşulu scaunului domniei in Iaşii, vlét delà Adamû 7206, iară delà măntuinţa lumii 1698, mesiţa avgust 30.
Şi s'aù t i p ă r i t u prin ostenéla smeriţi lorû şi mal micilorù Athanasie Ieromonahulù şi Dionisie monalmlii, Moldovenii.
(Urmeză pe verso marca Moldovei intre sôrele şi luna, cu inscripţiunea :
„Sorele cu luna pre unde lucesce,
„Adecă 'n totu loculu, slăvitu se grăesce!"
apoi mai joşii:)
STIHURI
ŢER11EÎ P B E
HERBUI.l"
STIH.
0.
Herbulu ţerrei, vechii şi-aii foştii allesu buoru,
Numele vestindu-şi ca tunulû prin nuoru,
Noùiï mai pre urmă, avèndu-lu moşia,
Totu acellû vechîu nume mai vestindu-Iu şie.
Intr'acestă vreme, cine-lu stăpânesce,
O Dumnedeu sfinte, tu îllu ocrotesce;
Că mâna ta sfântă la incoronatu-lii
Şi braţulu teii tare Ta intemeïatu-lû.
Părinţesca scară si seaunulu dându-i,
Cerésca ta armă, crucea, intindèndu-ï ;
Spata-ï poveţesce, biruindû pre totă
Vedut-nevedută vrăjmăşesca glotr. ;
Cărunteţe vedă, betrăneţe-adjimgă,
Slăvitu fericesce-lu cu vieţandelungă.
*
Blagocestivuluï pré-luminatuluï şi noue cinstitului, dulcelui şi mai mareluî frate, loaiinû
Antiohu Constantinii Voevodu, cu Dumnedeésea milă Domnii oblăduitorni terrei Moldovei,
delà aliti Măriei sèlle mai micii şi plecata frate Ioannii Dimitrie Constantinii^ Voevodu.
CAUTE D E
1NCH1NÀCJÏUNH.
Astronomii, adecă a stellelorû cunnoscëtorï,—pré-luminate cinstite ïubitulu meu frate,
—intru tòte căte intru a cerului trupă stelle se portă, duo mimai neclătitorie şi iiemutătórie*à fi arrêta,- carile, una in partea cerului de-assupra, iară alta in partea cerului de
desupt a se affla povestescû : una—polus arcticus, iară alta polus antarcticus le numescu,
prin carile a cerului trupû şi rotundellă se invertesce.
Aceste dară duo stelle,—mai marele meu şi iubită frate,—macara" că cu starea una
delà altă lungă depărtare şi mare deosebire au, inse iarăşi, după soeotelă, pururea nedes-
partite şi totu-de-a-una nedeosebite sunt ; şi a lorti una cătră alta dreptă potrivire şi ună
împotriva alteia neclătită odihnire şi rădemare, nici a cerului lată lăţime, nici a sferei pă­
mântului grosă grosime, a o opri séu a o despărţi potii ; eă, preeum 2 ròte intr'uă ossia
se legă, aşîa acelle printruă mintescă ossia,—carea àttov se chiama,—una cu alta sfy prin
atăta de meridiana despărţire, intrulocheză.
Intraceste duo stelle, centralii, adecă ţinta a midu-lociriî cătinţeî(1) cerului, se iamidu-îoeeză, şi in acea adeverată midti-loeire a rotundellei pământului se aşeză, carile dia
virtutea, a acellorii 2 dreptti-eumpènite şi potrivite stelle, acellea căte de assupra centrului
întemeiate sunt, nici cum in susìi séti in joşii, in drépta séti in stânga, a se muta
séti a se clăti potù ; ci orî-eăte in a cătinţeî cerului cupprindere se cupprindu, tòte intr'acellu in midu-locti drepte, midu-locitu centra, se radîmă spreste tòte.
Ou aceste dară 2 stelle,—dulcele meă ìubitii mai mare frate,—duoî fraţi séù duo ânime a duoî, inse adeveraţî, sării asseinena puté fraţi, carii cu starea locului şi cu depăr­
tarea deosebirii trupeşei măcar ti-câ catti departe depărtaţi şi eu petrecerea neintruloe&ţî
aru fi, inse după a suffletelorii de nemica ce-vaşî oprită petrundere,—de vreme ce sUftletulu neopritu şi prin tòte petrundetoru este, — pururea nedepărtaţî, totu-de-a-una şi'n
tòte date intrulocaţî se affla. Aemu dară, ce-î bine şeii ce-î frumoşii, decătti a petrece
fraţii împreuna? dice psalmulti 132. Aşîa dar, intre duoî fraţi dragostea, ca intre duo
stelle centrulù, nemutată pré-întemeiată se midu-loceză; adecă intre duo anime a duoî fraţi
nesmintită şi nebetejită se aşeză. Şi aşîa din duo anime uă adeverată dragoste izvoresce,
carea ca aliti treilea frate a fi se socotesce. Aceştiîa dară, cu acellti de aurti aliti dragostiî frâţesci legându-se şi impletindu-se lanţulti, nerupţi şi neindoiţî vorù fi. Mărturisesee
inţelleptulti: „funia întreită a-nevoiă se va rumpe'(Ecclesiastulti, cap. IV, vers, 12). Aeeştuă
totii-de-a-una in tòte şi pretutinderea bine vorti ambia, adeveresce iarăşi inţelleptulti : „trei
sunt carile bineâmblă" (Pilde, cap. XXX, vers. 29).
Thalesu filosofulti, carele dintre cei sópte a Grecilorti inţellepţî unulti era, pemlru trei ,
lucruri, bozilorii (2) seî mulţumită şi blagodareniă (3) a face obicinuită era: ântâîu căci
om ti şi nu dobitocù, a duoa căci barbata şi nu femeia, a treia căci Ellină şi nu barbarti,
Fati făcută. Aşîa dară eu,—'dulcele meă cinstite şi mai mare frate,— pentru trei lucruri
celluî in Troiţă (4) de uă fiinţă Dumnedeă, vecînieă a totu ţiitorîu şi chivernisitorîu imperatii, slavă, cinste şi închinăciune trimittti. Ântâîu, căci nezloslovnică (5) inoplemenică (6),
ci pravoslavnică creştină; a duoa, căci nu altei beserice, ci a resărituluî următorîu; a treia
căci nu altuia, ci măriei toile dintr'ună părinte şi dintr'uă maică, m'a făcută şi m'a nă­
scută frate, pre carele, ca pre uă întemeiată şi vertosă sprijinellă şi cetate, te ţiu. Ade­
veresce imperatulti Solomonă dicândă : „fratele, carele se adjutoresce de frate—caua cetate
vertosă" (Pildele, cap XVIII, vers. 19.) Aşijderea, precum izvorulă mică in apa mare a da
năzuesce, aşîa eă cătră măria ta şi cătră a măriei toile cinste allergândă, cinstea să mi
se marasca ; precum frumoşii grăesce Esthera (cap. X, vers. 6): „izvorulă mică in apa
mare se măresce." Şi măcară că de ună filosofa óre-care s a grăită: „gura, earea singură
pre sine se laudă, să fie puţindă;" mai vertosă, că alle măriei tólle laude alle melle şunt;
mse, precum adeverulu pre tòte biruesce şi preste tòte stăpânesoe, adeverită şi sciuttiîmî
este: cu a acestuia dar, a adeveruluî, veştmântă imbrăcându-me, „mirosulă veşemintelorti
melle—ca mirosulă zmirneî*, mărturisesee Cântarea Cântăriloră (cap. IV, vers. 11). Pentru
acesta, cinsti-voîu, lăuda-voîu, şi acesta tuturora mărturisi-voîu ; căci mie in cinste, in laudă
şi, cu a lui Dumnedeă adjutoră, adjutândă îmi eşti. Dar pre cine voîu cinsti ? prooroqujti
me inveţă: „nu da altuia slava ta, şi vrednicia ta—némului străină" (Baruch, cap. IV, yeis.
3). Pentru acesta, cu cinste, ca domnului şi fratelui meă mai mare, mé voîu inchina..-Şi
cum nu te voîu cinstî? iarăşi voîu dice. Şi cum nu voîu mărturisi ? iarăşi voîu. grai. Că
eă de voîu tace, ati anima şi dragostea nu-mi voră striga? Aă acellea alle măriei ièlle
cătră mine nenumerate de bine faceri nu voră mărturisi? Aă cu prooroculti împreună
A
1) Circoni'erenţă.
(2) Divinităţi pagane.
(3) Reounnoscinţă.
(4) Trinitate.
(5) Reu-cuvîntătoră.
(6) Străinu.
nu voîu carita: „părintele meü şi maica mea m a u lăssatu pre mine, iară domnulü meü,—
şi fratele meü,—m'a luată pre mine"? Pentru acestea dară a măriei felie totă-de-a-una
si'n tote dille către mine, dintru acea adeverată frătescă dragoste izvorîte, ca de vietă facétóríe, de bine tăcere izvore arrétate, cărora resplătire şi la preţă preţuire a da vrednică
nefiindü, aeestü allă meă puţintelluşă pentru multă, mitutelluşă pentru mare, dară, cu ru­
găminte spre priimire îllă adducă; carele dentâiu-născutulu a prosteî şi nevrednicei melle
minţi, ca unu de floricelle cullesă şi legată mănunchîaşu, carele ânteîa a osteninţeî melle
resădire şi odraslire este, spre a măriei télle bună miroselă, lamă, allegéiidu-Iü şi gătindu-lü, addusă. Inse, cu óre-ce şi oserdiă (1) şi osteninţă, din a multora, nu de pămentescî, ci cerescî ogóre, neveşteditorie floricelle, cu iiestricătoriu mirosă, adunate şi'ntrulocate, le amă prefăcute (2); inse cu acesta îndemnare, pre măria tea priimitoríu şi a ostenelle ca acestea insoţitorîu sciéndü, precum şi alte intru alie măriei télle vremi multe s a ü
resăditu şi aü înflorită, asía, me rogü, ca şi acestea alie melle ostenelle, carile sunt ca
nesce de unü prostü şi neinveţatti grădinarîu adunate floricelle, a se séména, a se sădi,
a înflori, şi tuturoru de preună a se obsci (3), să bine-voescî şi să nevoeseî. Şi mai vertosü totü moldovenesculü nostru némü, cu Cântarea Căntăriloru (cap II, vers. 12) a striga
şi, unulă altuia in bucuria arretândă, a căuta să se indemne dicéndü: „flori s'aü deschisă
in pămentulu nostru"!
Inse, măcară-că acesta allă meă dărişoră măriei télle nevrednică şi netrebnică este.
căcî mulţi minunaţi multe minunate slăvite şi lumii obscite (4) sie pre urmă lăssate ai făcutti ş'aî arrétatu, de pomenire destoinice şi vrednice lucruri, carile ca sórele in senina vre­
me daă rade şi ca lumina in intunereeă ce lumineză;—au pote dară luminuţa luminărellei
împotriva soreluisă strălucescă? ba!—inse, precum fericitulii Pavelă grăesce, adevératü este: „in casa mare nu numai,de aurü şi de argintü, ci şi de lemnü şi de lutü trebuescü
vase" (Cătră Timotheiu, cartea II, capü 2, vers. 20); şi măcarti-că tote blăstemăţiele şi
nevredniciele in mine se afflă, inse măriei télle plăcute şi invoite fundă, de trebă şi vred­
nice sunt; şi măcară-că acésta a dice nevrednică suni, inse „nevrednicia mea, aceia mi-a
adjutată", dice Isaia (capă LXIII, vers. 5); si cu acésta invrednicindu-mé, acesta a tinereţeloru melle ânteîa născută roda măriei télle inchinândă şi dăruindă, bine-invoită, priimită şi plăcută a fi, cu plecăciune rogü, poftescu, şi'ntru acésta remâîu
Allü măriei télle mai mică şi plăcută frate
Ioaniiii Oimîtrie Constantinii Woevoila.
Dela Udriîu (5).
CARTE CĂTBĂ CITITORlu.
Cititorului şi de osteninţă iubitorului, bucuria!
Cinstite şi de trudă îubitorule cititorii, iată trei spre a suffletuluî dulce gustare ţi se
întindă mescîore. In cea de'ntéíu dară alle lumii, adecă a trupului nebunia şi relie, suf­
fletuluî stricătorîe şi de totü omorítórie, pofte; şi împotrivă, a inţelleptuluî, adecă a suffle­
tuluî inţellepcîune cunnoscinţă, şi spre lumeseile, să nu dicti trupescile desfrénate pofte,
infrénare, oprire şi părăsire se cupprinde.
In cea a duoa, pentru alle lumii grăite minciuni şi bărfiture şi pentru a inţel­
leptuluî vorovite adeverată cuvinte mărfuri şi mărturie adducendu-se, lumea de mineîunosă, îară inţelleptulă de credincîosă, se dovedesce. In cea mai pre urmă, carea a treia
este, pentru gălcevele şi perele, carile mai de'nainte intre inţelleptă şi'ntre lume, adecă
intre suffletu şi'ntre trupă, s'au făcută, ca păceluiţî (6), bîne-invoiţî şi, după dumnedeescile
poruñee, aménduoi împreună pre uă caile şi pre unü drumü a âmbla şi a se îndrepta îi
inveţă; şi precum cea vecînică, asía cea vremelnică, intre denşiî a se alcătui pace şi prie(1) Zelu. (2) Sensulü í'raseí este: deşi florieelle aii perdutîi din valorea lorü fiiudü adunate de mine.
Divulgate. (5) In Adrianopolc. (6) împăcaţi.
(3) A publica. (4)
tenirea lï invitéza. Intr aceste treï mescïôre, adecă trătăjeî (1), ca intre luminôse şi nepi-ă vuite ( 2 ) oglinde, precum a trupului, asta a suffletului, staţii şi podobă, iţi, priivindii,
socotesce ; şi ce-va dintr acestea, lipsă séu grozavii ( 8 ) vedèndù, tocmesce şi cum se cade
frumoşii orânduesce şi impodobesce; şi precum lui Dumnedeû, aşia ômenilorû, plăcută şi.
cinstiţii a ti să te invrednicescî. Aicea dară, carea grozăvia şi frumseţea trupului, şi cărea grozăvia şi frumseţea suffletului să tie, vei affla; căci amëndurorû podôbele şi desbrăcările iată de faţa stau. Antâîu dară, lumea, adecă trupulii, spre cari in adâncime nernesurate bezne fără fundu, este să te răpescă şi in veci tară eşire să te, prăpădindîi, chinuescă; aşijderea inţelleptulu, adecă suffletulă, de acea beznă şi prăpastia ferindu-te, şi
despre a ei allergare impedeeându-te. spre care slavă, fericire si in veci tară sferşire bu­
curia te, indemnându. invitéza; carele bezna intunereculuî lumescă arrêta şi lumineză, şi
cellea carile cinsteşe şi de laudă vrednice a fi descopere şi inveţă.
Aşijderea a lumii, adecă a trupului, refi cunnoscute şi strâmbii grăite minciuni, cu
aile selle drepte respunsuri şi cu vechïele şi noiiele sfinte scripture, adeveresce. ivesce şi
desvălesce; carile, cu intregii suffletu cercându-le şi ispitindu-le, vecinica vei affia vieţă,
precum mărturisesce Evangelistulu : „ispitiţi scripturele, că vi se vede voue intr'ênsele vieţă veciloru a-eve" (Ioannu, cap. V , vers. 8 9 ) .
La aceste trei dară mese, iată şi duo ţi sau dată pahare, dintru carile, carele îţi va
fi voia, acella vei lua; inse iniiilu pre din affară cu frumosă şi plăcută poleială, iară pre din
lontru de aramă, cu cotlită şi cumpliţii otrăvită beutură; iară altulû nearretpsû şi nedrăgăstosu pre din affară, inse de aură pre din lontru, şi de a vieţeî apă şi plină de dulceţă
beutură plina este. Adecă, păharulu frumoşii arrëtosu—lumea seu imperăţia ei, păharulu
nearretosu şi cu smerita chipu—cerulii seu imperăţia lui, este. Dintr'aceste duo pahare
bogootzutii (4) Davidii bine, cum se cade, frumoşii, inţellepţesce şi-a allesii : „păharulu măntuinţei voiu priimi — dice — şi numele Domnului voiu striga" (Psalm. C X V , vers. 1 3 ) .
Păharulu vieţeî
Acesta adevëratû păharulu. carele vieţă drege şi nemôrte mestesce, este; a
Păharulu morţeî
acestuia păharu dulce beutură nu se mai sferşesce; a acestuia păharu pli­
nire suffletuln in veci cu vinul ii eellû de veselia şi de bucuria adapă ; acesta-î păharulu,
pentru carele domnulii nostru Iisusu Ohristosii şi mântuitorulu nostru, cellû cu braţu vertosu, dice: „luaţi beţi dintr'acesta toţi" (Math. , cap. X X V I , vers. 2 6 ; Marco, cap.
X I V , vers. 2 2 ; Luca, cap. X X I I , vers. 1 9 ) . Intr'acesta păharu acea duhovnicescă adecă
suffîeteseă este beutură, dintru carea toţi alleşii lui Dumnedeû vorû să bé, mărturisesce
Pavelû (Cart. 1 Oorinth., cap. V , vers. 4). Pentru nearrëtarea dar cea pre din affară, o
iubitule! nu te scărândăvi, nici te mălini; căci frumosû este, numai trupescilorû ochi near­
retosu a fi li se pare; ci cu dragoste priimindu-hi, ïea, bea; că suffletulû, săturându-lu
a necurăţieloru pojaru, şi innălţată pară va sting e, şi va, potolindû, stempëra. Aşijderea,
pentru a acelluia-1'altù pre din affară frumseţe păharu, ochïulû teu nu se amăgeseă şi ghizdăvia ( 5 ) lui anima tea să nu, rëvnindû, poftescă; că intrensulu otrăvită nebunia este şi,
pentru carii păharulu acella priimescu, Prooroculii asia dice: „beau şi se turbură şi se nebunescu." Pentru bëutoriï lui iarăşi alţii Proorocii dice: „turburatu-s'au şi clătitu-s'au
ca bétulu , şi fotă înţellepciunea loru şi-au versaţii" (Psalmii C V I , vers. 2 7 ) . Şi iarăşi
acella fericitulu dice: „focii, erbă puciosă şi duhu vivornicu ( 6 ) — partea paharului lorii"
(Psalm. X , vers 6 ) . ilcesta-i păharulu acella, pentru carele iarăşi acella blagosloviţii grăesce: „ a căruia drojdie nu voru scade şi vorû bé toţi peccătoşiî pământului " (Psalm.
IJXXIV, vers. 8 ) . Acesta-i păharulu allu urgiei lui Dumnedeû, pentru carele singură elice:
„iea păharulu a vinului urgiei nielle şi vei drege dintr'ênsulû tuturorû némurilorû pămân­
tului, şi vorû bé şi se vorû turbura şi voru nebuni." (Jeremia, cap. X X V , vers. 1 5 - 1 6 ;
caută şi Apocal, cap. XVI, vers. 1 9 şi cap. X I V , vers. 1 0 ) . După acésta, pre mescïôre
pre acestea iată totă feliulu de hrană, iată totù némulû de pôme: este porna vieţeî, este
pôma morţii, este pânea vieţeî, este pânea morţiî ;—carele vei vré, acellea vei manea. Fru-
(1) Tractate séù dissertaţiunî. (2) Ne pulberate. (3) Neperfecţ.iunc. (4) Tată de I,>eu. (5) Frumseţea. ( 6 ) De verteju.
niosă dar şi arrétósa la ciupii şi măngâiosă la vedere póma morţii; nu te amăgi; ci pomenesee (1) precum odinioră cu acesta póma Eva s'a insellata şi, dândù şi bărbatului seu,
săraculă ómeneseulii rodii in dată spre morte s a inturnatu. Că mâncându.dulce îţi
va paré; inse amărîndu-se, suftìetultì îţi va otrăvi; mărturisesee loannu: ., fâcutu-s a
— dice — gura mea ca mierea, şi dèca mancai . amăr'iui-s'a in pântecele meii" (Apoeal., cap- X, vers. 10).
Mésa neon- Pre mésa necurăţiei pânea şi vinulu nedreptăţii este, şi carii la dènsa sedii,
raţie»mănâncă pânea necurăţiei şi beau vinulu nedreptăţii," dice inţelleptulu (Pilde
cap. IV. vers. 17). Pre mésa lăcomiei bucatele nesaţiului sunt puse, şi carii dintrensă
mănâncă, saturarea nu sciii. Au nu pentru acestiïa dice prooroculfi: „cânii fără ruşine
nu scîurâ saturarea''? (Isaia, cap. LVI. vers. 1 1 ; şi Iezechiilu. cap. VII, vers. 19).
M é s a cm-iiţki.
Aşijderea. pre mésa eurăţiei pânea vieţei, vinulu nemortii este ; dice Domnulû:
,.cine carnea mea mănâncă şi sângele meu bea, nu va gusta morte * (Ioann. , cap. VI,
vers. 50-51). Pre acesta mésa póma a pomului vieţei se pune: cine o va mânca, in veci
va trăi. Pre mésa acesta hrana dumnedeesculuï euvîntu pusă este: „nu din singură pânea
viu va fi omulu , ci din totiî. euvèntiilù, carele din gura Domnului esse" (Deuter., cap.
VIII, vers. ?>: şi Math., cap. IV, vers. 4 ) . . . .
Acum deră. o destoiniciile cititorii! iată mésa dreptăţii, pânea vieţei, vinulû nemorţiî
şi póma de vièta dătătoriă; şi acestora luptătórie şi imponcişitorie (2) carile să fie? a-eve
şi chiarii ţi se arrêta. Acestea deră, cu scrisórea a le însemna — osteninţa la mine, iară
dintr'acestea. earile a face si carile a nu face. în voinţa la tine este.
Aşijderea, a-minte să-ţi fie, că in cartea de'ntâni, la care pera in cartea a duoa care
mărturia se adduce, glavinele (3) pre margine însemnate sunt, pentru mai pre lesne pri­
ceperea,
s
Aşijderea, celle pentru aşedarea păcii 76 de ponturi, care pontă pentru care trebă
să fie, iarăşi cu glavine pre margini îţi sunt arretate.
Acestea deră cercândii. citindu şi ispitindu, nu numai cu citélla să remai ; că pone
nu le vei duce la praxen (4), folosinţă nu-i, precum frumoşii sfântulû adeveresce Grigorie :
„învăţătura acelluia ce grăesce se perde, candii glasulù cu lucrulu nu se adjutoresce,, ; şi
precum dice vlpostolulii: „nu celja, carele a cunnoseutu poruncele, ci care le-a făcuţii pre
densele, numai acella va eşi măntuitii." (loan. cap. XIII, vers. 16: şi Iacovii, cap. I, vers. 25).
Spre acestei ai nòstre osteninţe din sfintele scripture dându-te şi, precum sciutu este.
ce-va gresellă séû lunecare afflândii: celili negreşitii, cine să fie, pomenesce şi celle smin­
tite şi greşite îndreptă şi tocmesce; şi Duninedeu milostivuhi in fericită vieţă cruţându-te,
in tòte bine, precum trupesce, asia suffletesee, adauge şi sporesce.
;
Voitorulii de bine
loannu Oimiirie Constantinii Voevoctn.
Pré-Iuminatului, blagocestivuluişi pre-euvintăreţuluiloannu Dimitrie Constantinii Voevoda.
Tòte celle delà Dumnedeû dorite!
A măriei telle poslaniă (5) şi carte cu tòta anima şi cu bucuria priimitamii . şi cu
atăta mai multu, căci pre a lorii telle inveţăture ânteiu odraslă (6) o amu cunuoscutii. Ferice-ţi de buna invoinţă, pre-vitézulu meii suffletii! Inţellepţesce ai judecaţii, ca eii, plugandu, carele la holda minţii telle amu ostenită , după Apostolului cuvîntù, mai ânteiu
din róda ei să ïeaû; de care lucru să me credi, — de vreme ce affară din tòta imbunarea grăescii,—atăta de frumósa şi dulce in gustare mï-a păruţii, cătu a nu striga, n'amii
pututu: o, intru totu imperătesă retorică! cu cate daruri, cu eăte slave, in puţină vreme
pre iubitorii tei imbogăţesci! Şi in dată a-minte de roditoruhi acella pământii rni-amu ad(1) Amintescc. (2) Oppuse. (3) Période, (i) Practică
fo) Epistolă. (61 Origină.
dusu, pre carele Evangelistulă, cum că a rodită cu multulă immulţită semenţa ce-a priimitu, îllă lauda; si, cumcă acesta pildă şi intru blagorodia (1) minţii telle s'a plinită, amu
disu; carea, puţină semenţa aî smeritei melle didascallie priimindu. intru inveţătwe cu
miîele immulţită a resărită r6dâ. Şi cu acestea ineă mirându-me, amu, totă atuncîaşî, creştinesca ta revnă lăudată; că îndată, spre slava luî D-deă, in candella acestei cărtecelle,
a darului şi a inveţătureî, ce intru tine aî, lumina a aprinde, nu te-aî lenevită. Şi mal
vertosu, pentru' ca toţi, a cărora ocliî sămăluitorî sunt, să vedă şi să. mărturisescă, cum
că inveţătura, unde vre-uă fiinţă bună, adecă vre-uă iscusită minte afflâ, precum a măriei
telle, pre celle g-relle — îuş6re, şi pre celle, ce la mulţi peste putinţă sunt, putincîose le
face. Lăudată deră, ca pre uă vrednică şi intru tote deseverşită, amu cunnoscutu cartea; şi aşa o
» va cunnosce fiete-cine, aî căruîa cu fumulu zavistiei sufftetesciî ochi Întunecaţi nu vorufi;
de vreme ce cartea acesta afflare minunată şi gându, de-aci-a şi didascaliă cu totuluî totă
pravoslavnică, are, carea capulu şi începătura credinţeî nostre este; aşijderea, despărţirea
părţiloru eî, după pricine, forte cum se cuvine; şi a vorovei infrumseţare, precătii a mol­
dovenescului nemu limbă a cupprinde pole, cu retoricescu meşterşugu împodobită, adâncă şi
bogată; la dovedirile aî vechîeî şi aî noăeî Scripture, cu istorie "şi respunsurî şi a celloru
de pre din affară inţellepţî îndestullită infrumşeţată; şi, ca cu unu cuvîntu să dicu, cu di­
dascaliă tocmită atăta, cătu maî mulţi ceî ce de ângeresca istecîune şi a minţi-ţî ascuţire
scire n'au — pentru pre de minune lucru ce este! — a mărieî telle osteninţă a fi a o
socoti se voră induoi. Ce măcaru cum, de vreme ce, precum Thalesii filosofulă dice:
„decătă tote lucrurile maî inţelleptă este vremea", singură ea va arreta, de ună vreme
ce incepeturele pone intr'atăta îţi sunt, cătu de slăvite rodurî şi pre-cinstite lucrări sfSrşitulu aşteptă. Acmu deră, pre-luminate, bine cilletoresce şi, cu dandu luî Dumnedeu,
spre a inveţătureî şi a inţellepcîuniî dragoste sporesce; şi asia adeverită să fiî, că nu în­
delungă vreme, şi in rendulu a mariloru seî viteji inţellepcîunea numerându-te, te va în­
cununa. Vieţuesce, aî pravoslavnicei beserice cu miîele doriră odoru, şi, de-pururea prin
inţellepcîune intru celle către Dumnedeu innălţărî procopsindu, intru a celloru de aprope
folosire să fii. Amin.
A mărieî telle smerită slugă şi rugătorii
x
Ieremia Cacavella.
(Urmeză pe pagina verso uă xylografiă forte grossieră, represintându duo figure, l i ­
na: ^fC<j)pXNATA A S M E CAS T p g f l S A k , şi alta: W M 8 A . ^ N t ţ E A E l l T CA8 C 8 ( J ) A E T 8 A h ) .
4 luî loamiu Diniitrie Constantină Voevoda Divamilii ironii cu inţelleptnlu sen judeţnlu
snffletoloi cn tropiilu
CARTEA Â N T l U .
Inţelleptnlu. Vrere-aşă şi aşă pofti ca să te sciu , precum mi se pare,
° ' lume. falnică, amăgitoriă şi trecetoriă. Cine te-a făcută? şi ce eştî? de cândă
sci ţi se cade. estî ? si de candii estî cum te tiî ?
n.
Lumea. Eu sum fapta şi plăzmuirea a vecîniculuî imperata, şi sum gră^eTacu^â dină P ă de pomî, séu pomî plini de róda, şi maî adeverată: vistiariu plină
fi crede.
de totă binele. Şi sunt 7207 de annî, de cându intr'acesta chipă frumosă Doflinulu i n a meşterşuguită; şi me ţiîu cu omenii şi ómeniì cu mine.
ni.
Inţelleptulll. Adeveratu, precum plăzmuirea luî Dumnedeu să fiî, schi şi
toriata fi să d ă ; aşijderea, grădină plină de florî; numai eă pre cătu pricepu, florile télle
scii.
iară curundu vesteditórie, cadétórie si in nemica intorcétórie; şi pomiî şi póI
e
n"-T făcut&a
u n
eC
(1) Nobleţă.
c r e
inele pomilorü tei, me temü să nu — ea pomulu cellü ce Dumnedeû a poruncită luí Adam a nu mânca —' să fîă ; — şi porunca Dumnedeului şi a ziditorului seă călcându. a
mâncată si cu mòrte a muri tü. Iară avuţi ele vistiariului teu — nestătătorie. Petrecerea
tea cu omenii si omenii cu tine—deşertare şi amăgelă este. Iară pentru a annilorü ve­
chime câtă ai, multu me mini: atâta catti eşti de amăgitoriă, mineinosă şi şugubeţă, cum
te Dumnedeû rébdâ şi nu te, cu unu césti mai înainte, prăpădesce V ci cu acésta pre a sea
pro-bogată milă şi indelungă rebdare svitesce.
iv.
Lomea. O, nebunule şi deşertule de minte! Giunca amăgitoriă şi minciufnimse^ewue
" ^ & fiu. dici. I\u cauţi să vedi şi să cunnosci frumseţile melle? nu priiamăgi.
vesci podóba mea ? nu oglindesci bunurile melle? nu ieai a-minte desfătările şi
desmierdările melle?
V.
Inţelleptlllu. Veda frumseţile şi podóba tea ca èrba si ca florea erbei,
înlFcTpravuhi bunurile telle — in mâna tâlhari lorii şi in dintele moliiloni; desfătările telle—
maintea vén- pulbere şi fuma, carile cu mare grosime in aeră se înalţă şi, in dată răşchi'
rându-se, ca cându nară. fi foştii, se facti.
VL
„ . t.„ Lumea Vai,. nepriceputule
şi
streinule de minte! Ce dici,
că ai
bună \ priPre imperata
.
'
> ;
„
limbelorü pu- cepere i t u ce minte şi cu ce socotella cuvmtu ca acesta dici i hso. lea a-minte
t e m i c i vej j
¿
p e imperati, cum sfărâmă si facă cetăţi, cum prăpădescii si facă
dendu, nu te ', ,
, „
„
^
„
.
.'
.
. ' '
,
'
mălini.
»ste, cum omora şi iartă, cum îeau şi dau: şi pn vesce pre bogaţi, pre carii
eu îi imbog'ăţescu, că nici cum ce-va le lipsesce, şi toţii ce pofteseti li se affla: aü nueü
le dau ? aă nu déla mine ieaü acestea ?
vu.
Intelleptolll. Dară pone cându acesta bună alla teă si fericită dară mon
s
s
i u l m
1
í
A
p
e
s
a
m a
1
u
r
r
w
Lumésca novocire n'are
s
t
e
'?
fericire.
"
9
»'=»^ •
n e
l t J
s
e
-
u
.
u
Lumea. Nu aü botarti nici severşitii.
Intelleptnlü. Cunnoscut'amü. şi adevëratti
V IIL
„ .
este. că nu aü hotarü ; ci cându
fi. nici se găndescii, atuncia fote acestea le lipsescü şi de fote se golescă şi se
sărăcescu ; şi din vestita şi lăudata bogăţia in blasfemata şi defăimată serăciă trecu , şi
sferşituhi , ce hună şi dulce să fie ară trebui şi veselă sară cade, in refi şi in amară
se intóree, şi cu nepovestită întristare se intórce in ţerena sea: iară suffletulü in ghehenna fără milă se, in veci fără de severşitii, chinuesce.
LX.
Lomea. Pune amü disti eii, că priceperea îţi lipsesce, iară mintea te-a lăscliïefe i s t o r i e
streinii. Dară nu ai istoriele citiţiiV nici ai direnicele cercată, ca să scii
ïea.
şi să te înveţi, in cătă de puţinea şi scurtă vreme Alexandru imperarti, feciorulti lui Fi lippu, cătă lume a supplisti? căte terre a agonisită? câte cetăţi a sfarămatu şi-a
făcuţii? şi căte avuţie a eăştigatti? şi cu cinste intru a sea imperatiti sa severşitii.
x.
Ifltellepttllìi. Pa citită s"amñ cercati!: ci încă amii mai afflati!, că de uă
Alexandru*
câ
" slugă şi in puţină băutură, uă picătură de vinii ummestecatti, dinmarele.
tratata mărime, ce avea, inai de josti de catti toţi l'aï faciliti: din imperatiti in
sărăcia, din virtute in slăbiciune, din frumseţe in grozăvia si ponegreţă, şi, ca să cu unii
euvêntti dicti. din viaţă in morte şi din viii mortti lai făcută, şi cu mare întristare suffle­
tulü la ïadu l'ai mutată. Dară acesta este facerea de bine a tea? cu acesta, celioni ce cu
tine se semeţescu şi in tine se nădâjduescti, plătescî? acesta este severşirea şi mai pre
urmă eşirea acellorti, ce ţinti şi socotescii. că bunurile telle nati severşitii? O. vrednică
eşti de urrîre şi de lăpedare!
„ X L , , Lomea. Dară cu acesta minte te porti? si cu acesta socotéla ambii, o! sbun
ră hotar
s a t u
n i ]
a
D u p a morte
numele nu in
a
,
,
.
«
T
\
-
u v
t
. ^
'
, '
'•<
•
,.
.
-
^
i.
j
ratine de mintei Dară eu, caci dişi că bunurile melle n aii sferşitu, n amu disu
r e n t a ţ i , ci m r
î ce le stăpânescti nu von! muri : inse. de voră si muri ei, iară nutnmataţi vestit
,
.
,
„
,
' . .
.
să remâîe. mele şi slava , loru
nu more, nu se trece, nu se severşesce, ci in veci remane:
şi pentru acesta voi toţi, mai vertosii de cătă pentru tòte, ve siliţi ca. voi treeêndu-vë,
numele cinstitti
să vë remâie.
Nume vestitiì
' n ţeMeptulo. Oh. cu ce dulceţă de miere, inse cu otravă ammestecată,
cu facerea de a me ospăta poftesci; şi a face siiescï, adecă eu cu slava bogăţiei t e l l e a m i
)
1
X1
r
e
c
u
m
c
e
1
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
_
39
iet nu vei a- a ine afila- să silescü, ea nume vestitul să agonisescă şi in pu^năj.yxeniŞ tdtfj
gomsi.
-celle-alie poftei trupului meu să facă, precum Alexandru. Ce foltós¿.twoítt«id&B
căci ellü atăta rótundélla a pământului călcândă, şi atătea imperăţie s u p p u n e m î ^ . ^
mórte locü mai multü de şepte palme nu i-a remasă, şi pe acella nu ellü, ci păiaf
pe dénsulü l a stăpânită; căci că terrena pe peptulă lui s'a suitu, ochii î-a implutii,'
î-a astupata, şi cu acesta pildă adducendu-i: că nesăturându-se de slavă, să se sature!
Iută; şi trupulü acella, ce omenii fiíu lui Dumnedeă, pentru frumseţea, a fi socotiau, Vefe*
mii şi gândacii pământului l'aă mâncaţii; şi din ţerrenă fiindti, iarăşi in ţerrenă s'a íjbm
to-rsă. Aü doră mai de-a firea deeătu dénsulü me voiu face? Au la mai Wafe stepehăljj
me voiu sui? Deci acnra, o amăgeinico! acesta este imperăţia tea, aşia este puterea te%
intr'aeesta chipü remâne slava tea! O, vrednică eşti de ocară; şi incă mai de riiiíltá de&îtnai'e
celîu ce-ţt- -crede- .tie'.-si-. te poftesc» pre tine şi, apucându-te, hrăpesce şi nu te lapSdăi
XIII.
'
l > W n e a
é ™ anima teâ
nu poftescă,
XIV.
Dragosteafrumstricăciuni
duce.
"
Intellei» I t l l ü .
j mi
S 6 ţ i i o r u muit-6
ad-
*/•
,
v
Ba frumosă de te voiu socoti—că estî grozavă!—ca de a
u
i
w
ţ
tel le Irumseţe sa nu me nebunescu.
Lumea. Dară* aü nu sum bună?
„ InteII<épt«Ill.
Ba bună de te
Vre-ram bine de
. V . 7 \ u
v - „
* c
«
• ,
la lume nu vei
agonisi.
"••
D a r ă ce vrei să diei? aii doră nu sum frumosă?
prin rentate bunu sa me făcu
şi
voiu — precum rea să fii—cunnóscé', ca
....
•,.
„
î ' < •
la mai mare bme sa adjungu.
^
w
•
Lumea. Dară nu sum inţelleptă şi
XVI.
Enţellepiiilă. Ba inţelleptă
de tota cunnoscinţa plină?
i
de te voiu—nebună!— ţine şi prin a tea ne*
niţeUepcîune nu buniă inţelleptă să me facă şi mai vértosti! căci inţellepciunea tea riebu-s
vei affla.
niă este.
Lumea. Aii şi la acesta a respunde vei affla: aü itu sunr pinS^de toţii binele?
in lumB^une
'Hţelleptulu. Ba plină, de me voiu pricepe precum tu estî: deşertarea,
t a t e ş i odihna nu deşertăriloi-ii şi tote îţi sunt deşerte.
;'|
v i i nemeri'.
.
'
• '
ţillllieft
Oare cu ce felîu de socotelă mai rea decătu totü reulü me socotescl ? Căoî;
pre mine, singură Dumnedeü, ziditorulü meü, déca m'a deseverşită făcutu, aü n'a disă,căjîi
bine? adecă,a y e d u t u ^ ă sum bună.
; . ; Î ,
L u m e ^ s ^ ' e bi
ÎHţellep^uIU. Adevărată că, după acesta a luă.Dumnedeü cttvífttü,.:estí,
n e h ^ î a r ă ^ s p r e bună; căci Dumnedeü pré-bunulü nemică reă, ci totü bine face: pentru ar
den"°f5tiis«
*
- ^
--fose, asís, erai omului pone a nu se, de frumseţea şidulqei^
xrk.
pomului celluî de mórte adducétoru, amăgi, pre a căruia pomü pomă anăncatu ^Tea âS
d ă , cella, de ânteîu • omü intru aceiaşi dată. inuritorü s'a fócu^^p&^-íiBHn^
prefăcuţii,
nedeă pre ó p ü nemuritprü, îllu facuse<—iară după aceia tu omului-in; trud$,
te-ai făcutu şi in amară te-aî intorsă. Deci, acea bogată dumnedeoşcă niilă, p^e,, facerea]
şi plăzmuirea a lorü-sélle mâne pone in severşitu a se prăpădi ş i ; a p.e^ ,nevr^ttdă,,şi cu,
acesta midă-locă altă pămentă şi altă ceru nou i-a juruită, allă căruj; pămentă* florie ne-,
veşteditorie şi in ţpte timpurile preste mesura dândă roda; s e a ; şi allă căruia ceră la niésură căldura sorelui,, şi la mesură frigulă gerului, şi mai vertosă acollo arşiţă şi secetă^ i^i
va fi, şi iarna va .lipsi, şi sórele nu va appune, căci nópte nu se va face; şi, ca să,,-cu.. u n u .cuvîntă dîcă, 'totü' binele nu va lipsi şi reulă la nime se va attingş.; Inse aejeşteaţi
cu acesta tóemela omului intru moştenire s'aă juruită,; ca de tine şi de alie télle degejtărî
ş i intru nemică folositórie amăgiri lăpedâudu-ne şi ferindu-ne, acelle eşresci şi alifean^ef
nóstre ceiî vecinicesa cercâmă ş i şâ le ur^ântul; precum a cantată poetíeulü ^
„cu cinste priivesce, minte! eerulă; celle paihintespî cu reă le> caută fcatjocure;" şi «ítalü:
„noue moşia cerului''
D
6
P
c e
a
e
s
u n a -
c a n
é
ti •
1) Treptă.
2) Poetultt.
Bedaotortt B. P. Hăjdett.
1
2
TomS 2. (Decembre 1», 1865).
x
?-
„ Ijìimea.
Eu dica, că tu Sfânta Scriptură n'aî citiţii. Aù nu Evangelia
d e s i e g a r e ^ o u l t t dice, că Dumnedeti-părintele
atăta a iubiţii lumea, pre mine adecă, catti şi
Adamu adecă
p
fnulii .seti unulti-născutti mi l'a dată? Dară tu, nebunule, cum şi in ce
C h r i s t o s u a veni Y.
.
,
v
«o
a trebuita.
f
Ş pentru ce sa me urresci {
. XXL
Illţelleptlllu. Ba citită ; ci de l'a daţii, nu doră ca ţie să se obscescă,
rtos^şVapeccaci ca pre aî sei din tine să-î oseboscă şi pre alleşiî luì să-î allega; ca nu
tuluî
deslegare cum-va, intru a tea lumină âmblândii, intunereculii cellu vecînicu să
moşteo r o c î d ? s e , ^ară nescă, ci lumina tea ponegreţa socotindii, lumina soreluî celluî neappusu să
v e n i n d u eliă i m - dobăndescă ; căci lumina tea—intunerecu, şi frumseţea tea — grozăvia, şi buJuruesce. ^
" nătatea tea — reutate, şi îndemâna tea — rescollă şi neaşedare, toţii omulii
cu mintea intregă a fi socotesce . şi aşta de tine se feresce şi te urresce ; şi intr'acesta
chipă Evangelistulu Ioannă, capă 1, mărturisesce : „şi lumina in intunerecă lumineză şi intunericulù pre dènsa nu o cupprinse."
xxii. '
Lumea. O puţinii socotitorule! Dară ochii de ce trebă îţt sunt? Aù nu
farteleséfkcunghizdavă şi frumosă lumină să priivescî? Şi au nu vedi aceste duo
nósce
lumine mari, carile Dumnedeu puterniculă, una spre luminarea dilleî şi alta
spre luminarea nopţiî, mi le-a daţii? şi acestea nu pentru altă, ci ca să-ţi ochii lumineze
si alle melle frumseţe drăgăstose să priivescî şi lucrurile să-ţî slujescî : deci, cum nu sum
să me indrăgescî? Că en socotesce, nesocotitule ! Candii lumina soreluî cu nuorî séti cu
negure se accopere, dici că vremea este melancholică séti tristă, şi cu vremea şi a tea vo­
ia 1) se strică, şi incă lipsindù luna nóptea, căllătoru, cătă a primejdiei frică porţî! şi ca­
tă veselia şi bucuria aî ave macara ce-va-şî de s'arfi lumina, ca callea tea a cunnósce să
poţî; incă, maî cu de-dinsii, o fluturatecule! du-te la celiti orbii de ochi şi intrebă, cătă
este dulceţa lumineî melle şi ce aru da ca să o dobândescă; şi intrebându-lu pre densulă,
ţî-arti spune dulceţa lumineî melle; şi aşîa şi tu a me indrăgi te-aî invăţa, precum ţi se
cade să me. indrăgesci şi să rné îubescî şi să-mî mulţumescî.
c d a ? î e ce Inţelleptlllu. Dumnedeu a totii-puterniculii nu numaî aceste lumine a
ţi s ' a u d a t u , spre făcută, ci şi alta; ci aceste duo le-a făcută ca de-assupra capului omului să
t i n e , î a r ă n u spre lumineze, iară cea a treia in lontrulă capului. Deci, celle pre din affară, prereu,satesujesci.
^
luminarea ochiloră mei, ca, vedéndu-le, pre cella ce le-a
făcută să cunnoscă şi, cunnoscendu-lă, să nu-lă uită, şi precum acestea totă-de-a-una îmî
lumineză ochiulă, aşîa Ellă dela mine nepărăsită să se proslăvescă; îară nu precum aî
disă ca pre tine şi alle télle deşertări priivindu-le, să le indrăgescă, — căci nebună este,
carele îubesce ce-va indeşertă. Iară cea din lontrulă capului lumină este socotélla minţii
melle; cu carea de lumine dătătorulă Dumnedeă m'a luminată, ca a socoti să pochi, de
vreme ce faptele cuvîntuluî seu sunt aşîa de frumóse, aşa de ghizdave, aşîa de luminóse,
— cu cătă Ellu maî frumosă, maî ghizdavă, mai luminosa va fi: aă nu voru ave ose­
bire cătă intunereculă cu lumina? căci aşîa şi Ioannă propoveduesce, că Dumnedeă lu­
mina, îară lumea-î intunerecă ! Decî, fundă tu intunerecă, cum nu te voîu urrî ? şi fiindă
Ellă lumină, cum nu-lu voîu indrăgi? Căcî felîu2) şi fără de minte va fi acella, carele
mai vertosă intunereculă decătă lumina ară iubi : adevărată, acella decătă tine ară fi mai
nebună! Deci, pre Densulă pre-frumosă, pre-luminosă seiendu-Iă,—lumina tea ponegreţa,
negură şi medă-de-nopte, lipsindă lumina, să o socotescă; şi pre densulă să-hi laudă, să-lu
slăvescă, să i me'nchină şi să-lti îubescă, iară pre tine să te defăima, să te hulescă, să
te urrescă şi să te ocărescă ; caci a lui este lumina şi Eliti — lumina cea adevărată, iar a
tea cea stricătoriă şi tu estî intunereculii cellu primejduitorti.
XXIV.
L u m e a Bre heî ! 3) omti necunnoscătorti ! Vine-mî ca nepărăsitti de tine
^Porbùf mu"a
4 - ^
)
& P
lumina mea ambii şi cu
şi s u r d a te f&
dènsa in tòte trebele télle te slujescî, şi dici că lumină n'amti ?
C e a d e ^ o î so***ţelleptulu. I credinţă, bine-mî-aî disti „neeunnoscătoi-ti", căci de à
cotesce. *
télle nemica sciti ; îară de le şi sciti, precum mincìunóse să fie le sciti. Iară
r e
e u u
l
te
6
c a
a
n i e a
X
s a
r î
u
n
u
t e
v e d î
c a
t u
î n
m
i
n
e
r i n
n
V
1) D i s p o s i t e n e .
a r a
2) Smintiţii.
3) I n traducţiunea grecéscà de assemenea: finţii
Zr,.
ARCHITA ISTORICĂ A ROMÂNIEI.
*
,
lea a-minte
severpta
de sum, după alla teă cuvìntti, necunnoscétorti, pentru acesta sum, căci ruin
.
U
• •
'
Jr
tine amblandu, amblu ca cum nu asu ambia in tine
0, lume! încă
^ întreba poftescă, cellorti ce-ţî, cumu-tì este voia. sluiescti, ce le dăru-
la ce
va
91
A
veni
I
I
A
I
introiti,
chipu a a
e
tnţelleptului urtrebare: ispitesce tn- © S C I I
ţelleptulu.
v
A
I
I
A
r
_
.
_„
xxvil.
A v u ţ i a îmmulţin-
'
Orî-ce ară pofti.
.
„
I
'
r
_ „
Intelleptulu. Eu poftescil avuţia,
Lumea. Zidulu casei télle, pre carele
reutaţî p r i c i n ă :
I
' '
(
Lumea
, XXVI.
Avuţia a multora
W
.„
.
, „
*
-
strămoşulu teu fdcendu-lu,
j
•
»L
,v
^
^
„
fărâme^
\
J
u
sura-avuţia mtrensulu a ziditu, şi mani demmeţă seu mai poi-mani se va
Să zavistia ae
P '
avuţia ce o zidise strămoşu-teă intrensulti o veî affla, carea este
nasce.
mai multă decătti poftescî tu: şi aşîa iată că te-amti făcută bogată.
Illţelieptlllll. 0 , lume! Eă poftescă mai multă: ca vestită şi cu nume mare să
me facă.
.
Zavis^^fratî
I j | i m e a ' - Erate-teu, soă prietenulă teă, are multă avuţia, şi se ţine şi peomo'ră!*
trece forte bine; carele nu este bine să fie de uă potrivă şi intr'uă mesură
cu tine ; ci cu avuţia, ce aì afflata in zidulă strămoşu-teă, silesee şi fă întruna chipu,
doră îllă veî omorî şi, omorîndu-lii, î ţ i veî lua şi a luî: şi iată că maî avută, malvestita
şi decătti toţi maî lăudată te veî face.
LacomSatotîsă
taţelleptulii. 0 , lume! Eă poftescă moşie şt moşteniri, adecă sate, ţaracî a f i p o f t e s e e . fine şi viie; ca maî multă să me intărescti şi maî slăvită nume să-mî agonisescu.
Lumea. Iată că eu ţî-amă dată avuţia multă: du-te la cei, ce, de lipsă, moşiele şi
satele îşi vindu, şi acmu in mare stringare fiéndu cu eftenu preţu le veì cumperaî); şi, intr'acesta chipu, îată că cu moşie şi cu ocine te veî face.
'
„ J x x x : . . Intelleptulu. 0,' lume! Eu poftescă térgùrì şi cetăţi 2).
ţarine, sate pof- Lumea. Iată că vecinulu, séa cella de aprópe alla tea, satu şi cétate are,
drutò' n
umafeuă ^
megieşi, maî avuţi decătă tine, nu le aă; şi tu cu avuţia banilorti
omu i a r ă alţii d o - îlltî intrecî
Acmu dora, cheltuesce óre-ce puţină dintm aliti teu, séti cu mâna
testr *
°" ^ * ° '
uccide séu îllu desrădecineză, şi altulu străinii nu va încape $ă
ie cumpere şi, măcaru de-arii şi incapè, se va teme de tine să se ammestece,
căci tu eşti vestită de bogată şi de puternică ; şi asia, neadăogendii preţulu, pré-lesne şi in
cătu de puţinii preţu le vei dobândi : şi, cu acesta midti-locti, şi cetate şi térgù veî dobândi.
XXXI.
Intelleptulu. 0, lume! Eti, după acestea după tòte,- şi cinste poHticescă
n u m celiu maî ceru-şi poftescu.
,
innaitù cercă.
Lumea. Fiete-unde între ómeni passă; şi ei, precum că boga tu eşti scxindu-te, loculii cellu mai de susu, şt capulu mesei îţi voru arreta ; şi, ori- carele vedéndu-te,
în pictore sculânduse, ţi se va inchina. Iată că, intr'acestti felîu, şi cinste veî-affla.
XXXII. ;
Intelleptulu. 0 , lume ! Eu decătu acesta si maî mare cinste îmi pofdu-se ,
lăcomia
S C
s u r
ă C
a
p e
c a r
fl S 0 C
a
ra
man-
Bogatului
e
,
v*
tescu :
d r u - D - d e u vrăjm a s ă luì.
.
.
A • -
,
«
«
•
j
•
-
intre stăpâniri sa me mvredmcescu.
şi
Lumea. Du-te la uşa imperătescă séti domnescă, că pentru numele celiti vestitila
bogăţiei toile, şi mai vértosu şi cu puterea avuţiei, boeriă îţi voru. da, şi încă şi cea maî
de frunte; pónéincatu, cu a banilorti adjutoră, şi domnia şi crăiă; macaru şi imperăţiă, poţi
să agonisescî. Iată deră, că tòta cinstea lumii nu-ţî lipsesce.
Intelleptulu. 0 , lume! Eù, cu acestea împreună, şi imperăţia cerului voîu să agonisescu şi să moştenescti.
xxx Lumea. 0 dulcele meu prietenă ! Dară nu-ţî adjunge, nieî te-aî i^iest»curàluWfia- l
<* P
poftită, nu ţî-a lipsiţii? Au fiindti tu R a t a t a
nevoia e s t e : nime jnste si slavă, găndescî că vei maî muri? Au assemeni-te cu ceìa-Któtì 6^
^
ţ
potrivesce? Au dorălipsesce-ţî
J
111
a t u
r e
l u m e
o r î
e e
a î
?
c
a^domniasiu-
d
t i n e
c
Ì
M
e s t e ?
s é a
c i n e
i e
s e
1) S ă n u se uite c ă autorulu n u face aci d e c ă t u a generalisa cela ce s e p e t r e c e a in Bomănia.
2) Castellurî feudale s é ù boerescì.
î n traducţiunea g r e c e s c ă : xóorpi;.
ce-va? Dar, bunule meu prietenă, căci in multe gânduri şi socotelle dându-te, îţî izblăznescî firea şi socotesc! acellea ce întristare îţi adduca ; iată tòte, căte-ţi placă, înaintea ochiloru le ai: lassa acmu dară alte prepuneri, ci numai sedi, bea, mănâncă şi te veselesce; că, cătu ai, nici odinioră nu le vei sferşi!
XXXiv.
Inţelleptulil. O, lume ! Dară eû sciti, precum şi alţii mulţi ca mine, ini ^ t r e î ' v r ^ î ^ t e că şi mai puternici decătu mine, au fostă ; dară póne la sferşită ce s'ati făcută ?
cumpănesce.
Oe s'ati făcută imperaţii Persilorti cei mari, minunaţi şi vestiţi ? Unde este Kyros
şi Cresos ? Unde este Xerxes şi Artaxerxes ? acestiîa, carii in locă de Dumnedeă se socotîati şi mai puternici decătu toţi omenii lumii se ţineau, póne intr'atăta cătu şi cu luciulă
marii şi cu vallurile furtunei ei vreau să stăpănescă, ómenilorù sei poruncindă, ca să battă
marea cu toege şi să o puia in obedî, căci i-a stricată podulu celiti ce preste mare fă­
cuse la bogazulă delà Chersonesosă, care loca se chiama acmu Bogaz-hisari ; şi alte lu­
cruri multe de virtute ce-au arrëtatti. Unde este Alexandru marele Macedonenulă ? carele
nu pentru mărimea statului, ci pentru mari şi minunate resbóie şi a multe ţerre biruinţă
marele se numesce. Şi, să nu te mai, pentru alţii vechi şi minunaţi a Grecilorti impe­
rati, întrebă, ci pentru aceşti mai de curundu: unde este Constantinii marele, ziditorulu
Tzarigraduluî? unde este Justinianu celiti ce a, acea minunată şi de tòta lumea lăudată
şi in tòte unghiurile a rotuudelleî pământului vestită, zidită beserică, carea se chiama Sfânta
Sofia? unde este Diocletiană, Maximiană şi Julianû, tiranii ceî puternici şi mari? unde
este Theodosie celiti mare şi Theodosie celiti micii? unde este Vasilie Macedoni! şi cu fi­
nirti seă Leonti Sofos şi alţi imperati puternici, mari şi vestiţi a Grecilorii? Unde sunt
imperaţii Romei, cetăţii ceii de tòte biruitoriă ? Unde este Romulus şi cesarti Augustti,
căruia tòte părţile i s'ati închinată ? Şi ce să-ţi mai dicti ! Unde sunt moşii-stramoşii no­
stri ? Unde sunt fraţii, prietenii nostri ? cu carii erî-al'alta-eri aveamti împreunare şi intr'unu
locti petrecere? carii acmu din midă-loculti nostru perirà şi acmu se pare că n'aă mai,
nici odinioră, foştii ! Acmu dară, pentru acestiîa, adevëratu şi fără inşellăciune, să-mi spui,
in ce chipti şi in ce feliu s'ati petrecuţii?
Mórtea sosindù
J-*W* **- Prietene! In grea m'ai suppusu intrebare. Ci, de vreme ce ai
avuţia <e foiose- oserdiă a-î sci, iată că intru adeverii îţi voîu povesti. Toţi acestiîa, pré carii îi întrebi, după acea de omu. slabă fire, datoria — trăesce tu! — aii
murită şi, părăsindu-me pre mine, ^şi-aû schimbată loculû. dicêndu, că vorti să traescă mai
multu aiuri nu sciti unde.
,, tPţP^h ,.
î n ţ f l l i e w t l l l H - Dară după morte, spune-mî, dintr'atăta avuţia şi vistiare
pântecele maïceï, ce-au avutu, ce au raqicatu şi au dusu cu sine i
ce^n'tofnă "
l-«
«*- ^
" ' că numai cu uă felegă de pânze inveititi, ca cum arti fi
in cămeşia cea de metassâ invescuţi; şi intr'unû sicriă aşedaţi, ca in haina
cea de purpură mohorită îmbrăcaţi; şi in gropniţă arruncaţi, ca in saraiurile şi polaturile
celle mari şi desfetate aşedaţi, s'ati dusu-se: îară altă nemica, uicï in sină, nici in spate
nati rădicată, cu sine să ducă.
A tutmw&^fer
l n ţ e I U ? | r t i i l u . Bine, că pentru a lorii vieţă şi avuţia pe dLrepfû mï-aï
şitulu «nuiu, a- spusti ; dară pentru a lorii sufflete, óre cum socotesci să fiă ? şi cum să pedecă mórtea.
trecă in lumea aceia, căriîa sëvërsitû nu este? şi mai vërtosû pentru acesta,
ca fără minciună să grăesci, voîu.
I^ilIIlCii Acmu dară voîu să-ţî graescti şi eti după a vòstra socotellă, adecă pre­
cum socotiţi pre ceî buni de raîu şi pre cei rei de iadă sa fie moştenitori; deci, să sciî
că, de este asia, mai mulţi in îadti decătu in raîu se affla.
n
XT „?^ăXL
iiitelleptiilù. Hai, lume insellatomi! Dară ia acesta sfersitti pre cei. ce,
tinjă adduce.
cum iţi place şi cum iţi este voia, iţi slujescu, n adduci ! şi plata simbriei
loră ïadulû le arreţi? P a r ă cum nu eşti tu amăgitoriâ şi mincîunosă? Da^ră au nu-mi diseşî tu mai djaiioră, precum că bunurile telle sferşitu să nu aibe? Iată dară, au nu sunt
avuţiele telle fumti, şi bunurile telle prafii, şi desfetările telle—pulbere de vêntti rădicată,
cinstea şi slava tea—ocară şi defăimare! Ce ai făcută sceptrulu imperatuluî, de carele
e
X
s c e !
1 0 1
,im<?
8 C
ARCH1VA ISTORICA A ROMÂNIEI.
93
lumea tòta, spământându-se, se cutremura; şi, cine de a luì cătrădènsulti venite audia, eheîele cetăţilorti sèlle póne a nu sosi le trimittea? alla căruia avuţia nu era nui&$jjti,: şi pu­
terile lui invincire nu aveau, caii şi carrele lui iuţi şi multe, căllăreţiî puternici, pedes­
traşii luì tari ^i cu ferrti imbracati, şi armele loriL ascuţite şi vrăjmaşe pururea «"pite de
sânge versare gata, cetăţile lui multe şi largi, cu ziduri innalte şi gróse, şanţurile * | ^ ^
adânce şi late, zimţii 1) loru groşi şi vertoşî, dobitocele lui multe, scumpe şi frumóse. M,
Dară ţiitorîele luì celle allese, ca cu frumseţea pre all'alte a lumii fete să intréca! Dara;
viîele lui celle cu róda strugurului pline, şi gradinele celle cu totu felîulu de fióre, de mir
rosti purtătoriă, împodobite şj infrumseţate! Dară palaturile şi saraîurile lui celle minu­
nate şi de petră incolţurată zidite! şi şeruirî2) de săpa ture iscusite şi cu totu felîulu <ie
marmură scumpă ghizdavă pardosite ! . . Acmu.dară'şi pentru acestea pentm tòte.; intru
adevèrù şi pre ameruntulti, să mi, le, ce le ai făcuţii, dovedescî.
; ,
n a^ ^ V.• ..-JLlUP**»' O vai de mine! Ţî-amă disti, precum puţină-ţî este cunnoscintà;
JJ-U.6U SCJ11DÎD2L ŞL '.
,
11 V»
• i
T~V
I îiu,, IO
,
W•
muţftimperăţiele. Şi pre-multa necuonpscmţa. Dara eu nu suni inşellatoria, precum tu «ie o?
caretei, ci sum dreptă şi tòte pre dreptate facă; căci eu, orî-eăte amu in mine cupprinsej
pre tòte pa pre nesce fiî le ţiîu; şi, precum unu părinte, carele are mulţi fii, s i l e imr
parte avuţia şi bunurile sèlle; şi, dintru dânşii templându-se vre-unuîa a muri, şi aceHuîft-i
avuţia iarăşi fraţilorti mortului şi fiilorti lui o imparte; aşîa facti şi eu Şi de acestea de!
tòte, de cate m a i întrebaţii, drepţii a-ţî spune nu me voiu ruşina; căci nu strâmbii şi
vrednicii de ocară, ci dreptă şi vrednică de laudă amu făcuţii. Sceptrulu lui, altuia l'amu
datti; avuţiele şi bunurile lui, cărora nati siliţii să căstige amù impartirti ; puterile uşi stras*
niciele luì, cu patru scândure in a pământului pântece le-amu legată; caii şi carrele Im
pre câmpuri le-amu fărămatti; căllăreţiî luì — pie dólurì şi pedestraşii lui — p r e şesgErî
hulturil şi alte a cerului passeri i-aù mâncaţii; armele loru, rugina le-atopitu; cetăţile lu^.
alţiî le-au fărâmată şi le-aii cu pământulă allăturată; şanţurile loru s'ati implutu cu gunoîu
şi zimţii cei frumoşi de pustietate s'ati răsipitu.; dobitocele lui—mesă întinsă jiganielQEu
le-amu făcută; gardurile viîelorti lui — focului, şi strugurii loru de picîorulti străinti s'afiî
călcaţii ; livedele şi pomii loru cei cu róda dulce, de tòta securea şi de tòta mâna, carea;
n'a răzsăditii (sic), s'ati tăiată; ţiitoriele lui celle iscusite — curve cetăţii le-amii făcutti<;n
florile grădineloru lui, degetele străine le-aă cullesti şi nasulă celiti necunnoscuttt le-a a«f
mirosiţii; palaturile lui — selaşe boghelor.fi şi puhaceloru 3) le-amti premenifti 4) .,., Iatft.
dară, că acesta este dreptate: ca cu toţii tòte alle melle daruri să moştenescă şi să stăpănoscă.
Lametta oni Irtţpllcptulu. Pentra acesta dară, o ! lume măgulitoriă, pre mine a lâm
sta^TT*!»^"* măguli nu vei puté; căci eu, precum tòte zestrile telle, ca nuorulti şi ca um*
primejdia spre a bra ntioruluî să fie, amu cunnoseută; si incă cunnoscut'amiî că, de voiu şi'
snffletului per.
,, '
,. , '
. •
, „
-- \ < j
' J<
dere estî.
pre tine şi pre tota avuţia tea agonisi, ce folosii mu este! de vreme ce
cellii nepreţuiţii suffletu îmi repuîu. Şi cu acesta, in tine şi in zestrile toile idei juâ/ dir\\
nióra nu me voiu nădejdni, precum nu me nădejdues.cti fără de vasti pre mare aâmbla.
? -. .
L u m e ţ i . X)ară pentru ce pricină şi pentru care lucru suffletultişă-|£pet(J|?
pw^^^bogaţî Au doră socotesci că, bunurile şi desfetările melle agonisindu, suffletulti'îţi
fiindu, imperâţia ^ repune ? Vedi dară acmu, o cinstite prietene, că .nu bună socotellş. in ehinişttfi! nu te fe- vernisela tea pui, ei numai celle ce spre reu mergti găndesci, iară nu şi celle
meţice. spre bine. Că, de aî găndi in tòte chipurile, pentru carile ţi se şi cade;
să îeaî a-minte, nu aî acesta minte in capul u teă purta, ci ţî-aî a-minte adduce pentru.
Davidii, carele intru atăta slavă imperăţindu şi cu oşti şi cu avuţie, — dară cătră min,
fletu stricatu-î-ati ce-va aceste a melle iscusite zestri ? ba! ci incă şi imperati], şiprooroeti$,
şi după morte şi sfanţii a foştii, şi raiului s'a invrednicitti. Pentru acesta; dară, d e v r e m e
ce inţelleptu te nunieşci, lassă-te de a mai hulire infrumseţate podóbeje a zestrilpimmèli®,
căci nu numai Davida, ci şi alţiî mulţi imperati, bogaţi, cinstiţi, mari, tari şi vestiţi ca-»
X
X
;
;
-
J
s
L I
v
l
U
a
1) Créneaux. 2) Tablouri. 3) Bufniţe.
4) Schimbaţii.
94
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
riî toţi, cu alle melle de indrăgită podóbe fiindă imbracati, se purtau; şi din pricina aeestora nici cătu-i negru sub unghia scădere de binele suffletuluî loră nu s'a attinsi! ; ei
precum mai susu ţî-amă pomeniţii, imperăţiei cerului s'aù indestoinicitìi.
Lume^^mulî
' M ţ e l l e p J l l I i i . Audî tu, nesăţiosă de a uccidere alle ómeniloru suffìete
immunebunetaţî lume! Aceste izvóde, carile tu mi le arreţî, eù de multe ori şi de multă vreintemeiap fijndu^ e le-amă ispitită şi le-amu cercată, şi forte primejduitórie le amu afflatù.
ì-Vintorsu.
En addu-ţî şi tu a-minte pe acestti lauda tu Davida imperata şi proorocu, uă
dată la ce stepenă, cu alle télle Rimesci pofte ingurluindu-se, l'ai'addusu? că nu numai
căci i se scurta vieta, ci incă, in locii ce era să moştenescă raîulii, ghehenna îllu înghiţîa ; şi acésta era candii, eu a tea îndemnare — o de reti voitoriă. a omului lume! —
pe Virsavia, muierea luì Uria Hetteus, spre curviă luase; ci numai cu atăta a hălăduitu 1)
din laţulu teu, căci indată-ţî cunnoscu spurcata .indemnare şi a începută a se mărturisi,
după dovéda lui Nathanii prooroculii, şi a dice: miluesce-me, Dumnedeă, după mare mila
tea, căci fără-legea mea eu o sciu şi peccatulu meu innaintea mea este pururea. Şi incă
mai prin ispită sciti, căci iarăşi, cu acella ce te laudi, prorocu Davidii, ţî-a disu : deşer­
tarea deşertăriloru şi tòte sunt deşerte; adecă tu estî deşertare şi lucrurile télle deşertări.
Şi incă mai audit'amă, ce ai lucraţii acelluîaşî proorocu pre-inţelleptii Solomonă fiîu; că,
după atăta ce de mare cătră Dumnedeă avea Iască 2), cătii singurii gura, cu gură cătră
sine a grăită, apoi pe urmă, iarăşi de tine nebunită fiindă, cătu căleândti Dumnedeésca
poruncă femeie şi fete de némtì străină intre ţiitoriele sèlle a luată. Atuncó dară, pre acellă minunată intru inţellepcîune, alle télle desfetărî, şi cu frumseţea muîerescă împreu­
nată fiindă-, din inţellepcîune in nebunia, din curăţia in spurcăciune, şi din dreptate in
strîmbetate, şi din sfântă — peccătosă, l'aă premenită ; cătă şi capisce 3) boziloră de mână
de omă făcuţi a făcută. Acmu dară, de vreme ce tu póne intr'acésta cu alle télle meşterşugurîa face putuşi, şi pre acellă inţelleptă, carele de singură Dumnedeesculă nespusă
rosta 4) intru inţellepcîune fu lăudată, intru credinţa a acelluîaşî Dumnedeă a se sminti
îllă fâcuşî; dară pe mine, săraculu, carele nu dintru inţellepcîunea lui uă parte s e ă a treia
parte, ci nici a miîa parte dintr'uă cirtă5) a inţellepcîuniî lui amu, cum nu me vei ade­
meni ! şi cum nu me vei, precum ţî-a fi voia, premeni ! Că aşîaşî de t o t a pre acellă allă
meă ziditoră şi de vieţă dătătoră Dumnedeă a-lă uita mè vei face ; şi pre acella, ce a fă­
cută cerulă şi pământulu, marea şi tòte implorile 6) eî, să părăsescu; şi aurului, argintu­
lui şi lucruriloră a mânuloră (sic) omenescî să me inchina, şi cu alle télle, prin desfetărî,
mâncări şi beuture, mai vertosă pântecele a-mî fi D-deă să priimescu; pentru care lucru
fericitulă Pavelă tare şi vertosă, a me feri frumosu şi minunată—me—inveţândă, opresce.
PremnMaudind
l ' " * e A . 0 prostatecule omă ! Dară iarăşi te abbati din drópta şi buna
c ă cu avuţia ra- socotellă? Dară ce socotescî? Aă doră că, cu zestrile melle împodobită şi imlulfi moşia a u bogătită fiindă, suffletulă îţî vei perde? Şi nu sciă ce-mi spui, că, cu alle
c e ™ a p r t o i n ă « - melle de nehulită-euviose desfetărî, te vei inchina boziloră ? 0 , minunată lucenwTmafmultî
^
*
P
P
Ş de grosimea intempiriî minţii telle! Dară
ladulu ie-a că- nai cunnoscutu, că cu multă avuţia cu multulu folosu suffletuluî teu vei facet
stigatn.
(J avuţia poţi zidi beserice, monăstirî, fontane, poduri; cu avuţia poţi scote
robi, a plăti datornici; cu avuţia poţi a milui, a întări pe cei slabi; şi, mai vertosă, n'aî
citită, — au potè fi că estî neinveţatu,—Sfânta Scriptură? că imperăţia cerului este forte
eftenă, căci uă femeia, duoî bani numaî in gazofilachiă 7) arruncândă, imperăţia cerului
şî-a cumperatu (Math., cap. II). Acmu dară, cum nu este fericită avuţia mea? şi cum
nu vei fi nebună de nu vei sili a o agonisi, de vreme ce şi suffletuluî şi trupului înde­
mână şi bine îţî face?
m
n
e
U
C 1 U
e
m
a
r
e
a
e a
n
e
r
e
c
e
e
r
e
l
u
X
LIV
I i l ţ e l l e p i i i i l i . Ah, lume linguşi toriă ! cum
şescî! Eă, măcaru-că adeverată, după allă teă
, să nu ţi se im- prostatecă sum; inse, precătu in putinţă mî-a
petresca.
cercată; şi iarăşi intr'acea Sfântă şi adeverată
A
-
avuţieie^ anima
1) Scăpaţii.
2) Graţia —
cuvîntii polonii.
3) Templu.
4) Graîu.
te, spre a mea amăgire, lingucuvîntă, de carte neinveţată şi
fostă, Sfintele Scripture amă
Scriptură afflai, unde dice, că
5) Trăsetură
6) Commodităţile
7) Vistieria.
ună voinicii, pre Domnulû Christosu intrebândû, dise : bunule inveţătoru ! ce voîu face să
moştenescu imperăţia cerului? Bunul û inveţătoru buna inveţătură î-a dată: să se pădescă şi să se ferescă de tôte de cellea ce pravila şi legea opresce, să ţiiă şi să facă tôte
acellea, cari le legea şi pravila a face îndemnă şi poruncesce. Ellă a respunsu, precum
acestea tôte se afflă pădindu-le şi ţiindu-le; dicêndû: acestea din tinpreţea mea le-amă
pădită. Atunci Domnulă acea de plinii î-a arretatu trebuinţă, dicêndu-ï: du-te de vinde
totă avuţia tea şi o dă săracilorii. Atuncîa mişellulu, fiindă cu a tea dragoste deprinsă'
şi cu a tea inşellăcîune cupprinsû, rett se întrista şi cumplită se măhni şi maî vertosă te
asculta pre tine — o! vrednică de hulă lume — decătă pre dascallulu, pre carele pre­
cum este bună maî de'nainte îllti mărturisise. Şi aşîa, cu frântă voia tristă intôrcêndu-se,
porunca cea bună a didascalluluï celluï bunu a o face cu greû îî fu. Dară acesta pentru
ce? Au nu căcî era cu tine şi cu desfătările telle deprinsă şi spre poftele telle cu to­
tului împinsă? Şi aşîa maî tare cu avuţia a închisă şi a perdută decătă a deschisă şi a
agonisită imperăţia cerescă; şi pônë intr'atăta de strimtă şi de aspră i s'a făcută, cată maî
pre lesne să fie cămilleî a intra prin urechiele acului decătă luî in imperăţia cerului; Pen­
tru acesta dară, më temu că nu ca săraculu banulu voîu da, ci ca bogatulu, cândă î M
va cere cine-va, me voîu întrista. Oi nici cu acésta nu më vei inşella, căci nu-ţî poftescă bogăţia tea.
XLV
- . „ Lumea. Acmu dară, tn nicî cum nu më iubesci?
şi ™entru ce l ă
IuţelleutuIU. Ba îubescă, precum te-a îubită şi fericitulă Davidă ; că te,
se î u b e s c ă ?
precum temniţă să fiî, socotia ; şi iarăşi ca Davidă luî Dumnedeă a-totu-puterniculti cu smerenia më rogă, dicendă : Scote, Domne ! din temniţă suffletulă meu, a më
mărturisi numeluî teă !
Lumea. Dară că acesta cuvîntu maî multă spre urrîre şi defăimare decătă spre
dragoste şi laudă este, încă îmi dicî că sum şi temniţă ; dară pentru acesta intru adeverată
vine-mi să rîdă de întunecată orbirea tea ! Dară nu më vedî, eătă sum de largă şi lată,
luminosă şi frumosă, cuviosă şi drăgăstosă, o sărace? Pentru acesta întrebă pe cei ce şedu
in temniţă şi inehisoriă: să-ţi spuiă, ce este inchisôrea temniţei şi slobodenia mea?
Desfrliate voia Ittţ^l^PtlllU.
Adevëratu, după a tea nebună socotellă şi precum ţi se
s i f f l e t u l û * spre pare, eşti largă şi lată, inse spre a facere reutăţî, nu bunetăţi; luminosă şi
morte Tăpesce.
arretosă — spre a lumina şi a arrêta eărrările celle strîmbe, versătorie de
sânge şi perdëtôrie de suffletu ! Dară după a mea socotellă, bine precepu şi frumosă cunnoscu, că, pre cătu poţi, pre atăta siiesci, ca prin acésta a tea intunecosă lumină cu slo­
bodă voia şi desfrenată poftă a âmbla să më facă; şi aşîa, de uă dată cu a tea lumină
intunereculu nebuniei să më eupprindă, in perire să më afflu, şi in bezeisniciă in vecî fără
de sferşitu să më cumplitû chinuescă.
^XLVii. ^
Lumea. Vaî, vai! Cum a te pricepe nu poţi! şi pre acestiîa, ce in mine
n u este nic^ii- slobodă lôcuescû, cum sunt de fericiţi si in tôte bişugiţî, a cunnôsce să t e '
manuiû fericitû. invrednicescî şi loră a te obsci să te nevoeseî.
XLVIII. . IntelleptillÙ- Ba minţî, falnică şi minciunosă ce estî! Căcî inţelleptulă,
h î m e a ' n u ^ a a" n i pe cella ce este in tine, ci pe cella ce-a eşitu din tine, fericesce ; şi incă
mestecatu.
şi maî fericită cella ce n'a venită in tine! Şi nicî cu acésta a më dovedi veï puté.
XLrx.
Lumea. O, blăstematule, ticăitule şi nemică cunnoscëtorule ! Dară Patriv a ^ i ă t i d e ' o r i - c e arşiî, Proorocii, Apostolii, Mucenicii, şi all'aiţî sfinţi, au nu cu toţii in mine
i s'aru tëmpia.
locuită? Aă nu cu toţiî cu mine s'aă "slujită? Dară, de vreme ce aceïà .
cu toţiî se numescă fericiţi, pre carii eu in mine, ca într'unu sicriu, ca pre nesce o<&>>«
scumpe, i-amă pădită; ca ce tu atâtea de mine nevrednice cuvinte îmi grăesci? şi necuviôse respunsurî înrî respundî?
,
11
D e i u n i e ï a edânïnt^^Pt *"5
lătr&toriă şi de mincîunî spuitoriă estî! Dară tu",
d u . « r f e « M « f e r i - pre aceia ce-şu maî susă poifceniţî sfinţî, aă din tine să fie fostă îî socotescî?
c i r i ï v e ï agonisi.
t i e să se fi© slujită găndescî? Dară că eî, — o fericiţii! — ântêïu
de tine şi de dulceţile telle lăpedându-se, allă fericirii titulu şî-au agonisită, şi — aceî
-
l
ei
l
a
a u
A
e
a u
c u
n
î
0 0
intru pomenire de trei orî fericiţii — nu numai de tine, ci şi singurii de sine s'aii lepă­
daţii, porunca bunului lorii Inveţătorii pădindă, unde dice: „cine va să vină după mine,
să se lepede de sine"; şi pone intr'atăta te unise, că, cândă le elicea cine-va că voru să
moră, adecă să essă din tine. atuncîa bucuria nespusă şi nepovestită le venîa; şi, pre lân­
gă acea fericită şi nu in zădară bucuria, orî fie ce felîu de cumplită, otrăvită şi nemilosă
morte in seină nu băgau, ei unii intrându in focă ca cum ară intra in rouă, alţii intrândă
in geru şi in gliiăţuşu ca cum ara intra in căldură şi in feredeu, alţiî de codele a cai
sirepî 1) şi nemolliţî 2) cu iute allergătură târâiţi şi pre a uliţeloră petre şpercuiţî, ca cum
ară fi in primblări şi priveliscî o) âmblatu; şi a altora a mulţi alte multe fără mesură
cumplite şi nesufferite pedepse pătimîau, şi pentru acestea nemică nici cum se scărăndavîaă, ci mai vertosu cu dragă animă cătră densele, adecă c&tră munce, allerg-au
Şi
pentru ce aşîa"? Pentru ca cu unu cîasă mai înainte din tine să essă, sila ţenchîulu4),
cellu ce din a lorii cuconiă5) a adjunge silîau, să adjungă. Aşijderea săhastriî,—o no­
rociţii ! că partea cea mai bună şi-au allesu! — carii, pentru a tea de urrîtu urrîcîune, prin
straşnici munţi fărde soţie singuratecii numai fugindu şi, prin găurele adenceloră vertâpe 6),
intrunu locii cu jig-aniele veninate şi cu fiarele cumplite a petrece ascundendu-se, şi pen­
tru ce acesta? pentru căci bine socotiră, că mai cumplită, mai vrăjmaşă, maî veninosă
gadină7) decătu tine nu va fi; şi, mai vertosu, ca urrita şi de totă intregulă cu mintea
hulita tea grozăvia să nu priivescă, carea, slabiloră de fire trupesciloru ochî ore ce frumseţe a-evea se pare, eu carea cei maî mulţi prin amăgella necunnoscinţeî reu se amăgescă;
dară ei — o, de toţii ros tu lu de trei orî lăudaţi!—maî bine prin gaure a locui, de fome
a muri, şi de sete a se topi, au allesu, decătu in tine a locui, cu bunurile telle a-şî pe­
trece, şi cu desfetările telle a-şî sminti nepreţuluitele selle osfinţite sufflete; pre carii tu, o
elevetitorule! nebuni să fie fostă îi cu bărfella numescî, la a cărora nebunia, cu toţiî cu
oserdiă lui Dumnedeu să ne rugâmu, ea şi pre noi părtaşi-să ne facă: şi pre noî nebuni
şi fără de socotellă să ne socotescî.
Cu poftele iu
nuntea. Multă me mirii, de ce rulezi şi de ce blojoresci, grâindă in demescî deprin^en- şertă? Acmu tu veî să dicî, precum că aceia, ce de mine se lapedă, petrecu
du-te, Dumnede- v'ună bine seă afflă vre-ună folosii. Oh! dară că iarăşi, că me miră si me miescile
porunce
,.
, „.
.
, .',
i
T% - ' v
grelle îţi
voru nunezu, vom elice! b i en îea a-mintp, ce vom a te întreba.
Dara unu omu,
P
'
carele intr'unu munte pustiîu locuesce, şi intr'uă gaură de bălaură seă intr'uă
pesceră de leu, seă de ursă, seă de pardosu, vieţuesce,—6re ce felîu de petrecere va să
facă ? şi ce felîu de custu 8) va să euste 9)'? seu ce chipu de traîu va să trăescă ? puru­
rea în recnetele leiloru, în mormăiiure.le vrştloru, în şueretele bălauriloru şi a şerpiloru; H E n p E C T A N u o 10), ca să nu dică nepărăsitu, g-roza şi frica
cumpliteloru jiganie seu să le dicu
dihanie purtându; şi cutremurându-lă vera ferbintella şi pripeculăll) ferbendu-lă şi cocendu-lă, îema frigulă şi gerulă recindu-lu şi inghiăţându-lă, fâmea leşinându-lă şi hemisindu-lă, setea aprindendu-lu şi topindu-lu; şi de va, şi ee-va de măncatu seu de beutfi,
affla, — doră rădecina erbeî şi apa din borta copacîuluî, pre 'carele nu ellă le mănâncă
seu bea, ci elle pre densulu topescu şi sferşescă. Deci, acesta ţie inţellepcîune de se pare
a fi, mare nebună estî, şi in numerulă celloru fără de minte să te socâteseî!
.
I i l t H I e i l t l l B u . Ah. feţarnică si pulbere ce estî lume! Darâ bine sciî tu
D-deii dragoste că dragostea pe tote inmnce şi biruesce, carea, in anima
unuia ca acelluîa
cepoftesce, aceîa intrându si. eupprindeiiclu-o,
adecă cea de plină si adeverată dragoste, tote
aeellea. carile maî susu mi ie-aî pomenită, eătă sunt de relle, cumplite şi de
straşnice, tote in blânde, bune şi in plăcute se intorcă: cându flămăndesce şi insetoşeză,
prin adeverată şi deplina dragoste de tată hrana dulee şi de totă beutura bună se indestulită satură; pripecuiii cellu ferbinie şi ardendu-pălitoru şi gerulă cellu iute şi vrăjmaţuînghiăţătn?'u, in vântulă, cellu ce primăvera in rezversatulu (sic) zoriterft sufflă, se intârce
şi, spre a trapului şi a cărnii slabului omu îndemână, se premenescu; g&ngâniele, jigâu
w
u
v
ă r i L
L
IL
;
1) Selbatec;. 2) Neinveţaţi 3) Spectacole. 4) Scopulu. 5) Copillăriă. 6) Grotte. 7) Reptila. 8) Traîu. 9) Tr&escă,--din lăt i n e s c e : consto. 10) Neîncetata -- cuvîntu russescu. 11) Arşiţa.
A R C H I V A I S T O R I C A A R O M A N I E f.
97
niele, fiarele celle vrăjmaşe şi cumplite, blânde şi domolite i se făcu, catti şi piciòrele îï
sărută şi incă şi slujbă îî făcu; şi, pentru ca să intr'unu euvîntu dieu, tòte acellea, ce împotrivă şi relie sunt, urinatone, ascultătorie si bune se făcu; căci că acellû de plinii bine,
adecă Dumnedeû, cu dênsulîi pururea este şi, Ellû de faţă fiindû, nici una îî lipsescel.
,- J
^
Ijlimea. Dară in mine, ce vei căuta şi nu vei affla? séù ce vei pofti si
LI
L
n
Omulu imperati!
„ .„
~
..
'
,
.
'
,
.
„
.
-
-
i
n
'
nu vei gasii Ln prnvesce tote circumstanţele, aaica tmpregiuru-starile melle:
tòt* fai'dlipft'de ^ f f ^
' ^ norodóse, cetăţile celle vertóse, satele celle desse, viielè celle
z a l o g u î î sunt date roditórie, ţarinele celle de bişugu dătătorie, gradinele celle -cu flori frumos©,
li vedele celle cu pometurï drăgăstose
tea a-minte săraturile celle mari a damm'loru şi
a boerv.orù; socotesee palaturile celle innalte şi desfătate a crailorû şi a imperaţilorti; priivesce uhţele celle late şi cu petra cuptuşde a cetăţiloru şi a tërgurilorû ; ïea sema avtiţîelorû şi a lucrurilor ti scumpe, carile intr'acestea se affla. . . . . Dară pentru all'alte in mine
ce sunt nepovestite cunune, de dăruiţii şi pe cella ce fără induoinţă îmi sluj'escede/nţipodobitti! precum sunt pesciï mării, pîticiï ) përaelorti, fiarele şi tòta dihania pSmêntulin.
paserile cerului, şi all'altele, cu carile Dumnedeesculû euvîntu m'a implutû, şi a Luï ifriână
sfântă prin mine, — prin frumósa sea zidire, — le-a împrăştiaţii ; şi maï vërtosû, o brjïr
datecule ! prin a mea pricină şi prin mîdu-loculu meu tu cu densele să te slujesc! şi, mân*
cândû, bêndû, desfëtându-te, să te veselescî; şi, binele meu ciinnoscêndti, cu totă suffletulti
să-mî mulţumesci. Dară, o sărace! Solomonù au n'a mai inţelleptti decătu tine foştii? şi
şi ellû incă acesta inveţă, căci numai acesta îţi va remane.
~ , .PYI l l t C l i e i l t l l l U - O, cursă si latti prin intunerecu intinsu! Dară să nu cunpeste tòte lucru-
r
ur
e
c e
e
1
D u l c e f a lumii o -
C
»
* „
,
'
'
i
v
•
.
„ ,
noscu eu, ca tote acestea ce mi le-ai pomenitu, şi aşiasi tu singura unoru
pomi te assemenï, carii pe longă. laculti, unde uă dinioră a foştii Sodomulu, precum să
se affle se povestesce; carii, decătu alţi pomi ai lumii precum mai frumoşi, mai umbroşi
şi mai cuvioşi să fie se povestesce, iară ispitindu cine-va a cerca in lontrulti lorii,—pu tregaïu, şi in pómele lorii,—putregiune, plevă şi amărăciune affla. Ci inse tu mai cum­
plită şi mai otrăvită amărăciune porţi; căci pómele a pomilorti acellora gustulu amăreseti,
iară a tea otravă gustulti indulcindii, adecă poftele trupului plăcendu, omora şi otrăvesee'}
pentru care lucru tuturorti de strigaţii este : o ! lume, ce esti miere ammestecată cu fiere !
„ ,LVInimica. Multă stau, si de a tea scurtă si prostă minte me mirii. Cum
trava suffletuluï.
Ou lumea, pre-
.
.
, .
„
•
1
,
v
»,
Ţ
>
„
V
„
T
.
„
•
şi in ce chipu miere ammestecată cu fiere a fi imi dici : Dara pre cani vrea d e v ë r a t u p r i e t e - uă-dinioră ai auditû să dică: o, că de-arti muri numai pentru urrîtulti lumii?
găndi. '
'
H a ! Sciii că vei, precum mulţi se afflă şi pre mulţi ai audiţii, sadici; dară
sciti pentru ce: nu doră că pentru reniti meii, ci pentru a lorii de crieri puţinătate, necunnoscinţă, şi a puţintelluşe òre-ce băutuelle nerebdare şi nesufferire. Iară celiti intregti
cu crierii şi coptti cu mintea, acesta nici odinioră dice, nici vre-uă-dată pomenesce. Oare
carele este acella, ce şî-ani urrî mamca ), să nu dieu maica )? căci, precum ţi-amti şi mai
teisti, eti pre toţi ca pre nesce fii îi ţiiu, ca pre nesce prunci îi applecu, şi ca pre nesçe
coconi îï grijescu; şi, intr'acesta chipti eu pre dânşii socotindu-i side tótti reulû ferindu-ï,
óre in ce ciupii? in ce feliu? şi cine arti fi acella ce arti, de mine a se despărţi, vré?
Căci eû tuturorû şi in tòte bună şi blândă sum: şi de bine cine a se dezlupi (sic) ară
pofti ? Şi de vreme ce-i iubeseti, iată că le sum prietenii : şi care arti fi acella, ce arti
vré de prietenulii seti să se înstrăineze? Nime! Iată dară, că de iubiţii şi de indrăgitu sum.
lIntelleutlilù. O, cum si in ce feliu, precum me ïubeseï, mi te arretìt?
cum vre-uă dată
c g a
V
u u
2
3
L V
Lumea maica r e -
.
.
r
1
.
„
7
' ,
„
,
7
1
.,
u
,
„
^
*i
Şi mea tu singura pre tine, dupa a tea greşita socoteua, precum sa n i . a e
tălhariloru este. ï bitû, te dovedesei ? Dară adevărata,
că a ) totti •omulu a sci şi acesta a
cunnósce se cade: căci prieteşugulti teu unoru tălhari se assemenă, carii lătinesce philaetes
lalrones se cliiamă, adecă tâlharii, carii in chîpû de prieteni pre eăllătoriă drumeţului se
arrêta şi, ca cum arii fi omeni buni, cu cuvinte dulci pre călletoru tumpină (sic) şi: Cu
dènsuhi împreună la caile tovarăşi se facii; inse, cercându-şi vremea ca, îndemână cărlenutăţiloru şi gazda
4
u
') G r e c e s . e : TÀ îimpâxia
"-) Doica.
:l
) Muma. ') La.
du-le, pre săraculu cellü fără seire căllătoră şi cellü pentru denşiî fără de nici uă padă
mergetoră să-lă uccigă şi să-lă prăpădescă ; şi asia, vremea şi locuia afflândă, fără de milă
versare de sânge făcendu, pre săraculu, ca pre unü mîelluşellă fără de vină, morţii şi peririî îlu daă. . . . Inse, acei tâlhari totă mai buni decătu tine, şi tu mai rea decătă den­
şiî: căci eî trupulă, îară tu suffletulu uccidî.
, LYil;
L o m e a O vaï de mine si de mine ! cum tălhariloră, uccigasiloră si ómeL u m e a decatu
.,
„
v
-r»
y
v
• •
i •
-
•
«
i
M
«
•
1
tălhuii mai rea, niloru rei me assemeni i Dara cum şi in ce chipu şi eu nebuniloru şi celcăcî tăih»r» t n i - j
lipsiţi de minte nu te voîu potrivi? Dară ian socotesce: ore eă ca acei
o
r
u
Dulu iară •iuiQ6ft
*
suffletulu uccide. tălharî facü ? căcî tâlharii silescü, ca pre omă de tote de căte are să-lă lipseseă şi să-lă pustiescă; dara eă nu aşîa, ci pre cei ce in mine locuescü, eu de tote îî
inbişugescu, îî immulţescă, şi nici una a le lipsi silescă.
Pofteie /umesd
înţelleptulu. Adeverată, acestu subţire şi de mulţî omeni necunnoscută
ca tirenele p r é mesterşugu delà sirene, — acestora Moldovenii
„fete de mare" le dieu' ),—
uTliw?ianéci" ^' *
^ '
^ '
frumóse, envióse şi măngăiose versuri, pre să'
' racii de eorabieri nebunindu-î, îî adormă ; şi aşîa, precum spune fabula, elle,
in corabie sărindu, îî imbrăţişeză şi, in fundulă luciului măriî affundându-i, îi cobora şi fără
veste îî innocă. Ci tu, de ătă sirenele, totü mai de reă făcetoriă: căcî elle trupulü, iară
tu suffletulu innecî. Inse inţelleptulu căllătoră ce face? îşi vërtosu urechiele selle astupă,
ca nu cum-va, glasulă sireneloră audindu, să se aţipescă; şi aşîa, prin aloră cântece, ca
cându n'arti audi cântece, trece; şi, dintru acea de vieţă primejduitoriă meşterşuguire cu
amăgellă scăpându, fără poticală hălăduesce. Ca acelluîa dară inţelleptă şi bine-socotitoră
căllătoră şi mie a face, şi ca densulă a me pădi forte mi se cuviindă cade; ca, in tine
lócuindü, ca cum n'aşu fi in tine să me socoteseu, şi cu acésta de aile telle indivuri-inchipurî de amăgelle să me scutescu.
T o t e îndemână
I^mHC». De vreme ce cu acésta socotellă te slujescî, cu bună semă bine
n i e fiiiorû v é c u - să sciî, că prostatecü estï ; căcî eu nemeruï vre-ună reü a face silescü, nicï
îuï acestuia d e - p
pñmeidia séü perirea cuï-va me nevoescă; ci, mai vërtosu, tuturora in
VI
1
a
g
SCIT fi 8 1
m
a
c a r
e
c u
a
ü
e
s e U e
r e
YFôuîUCfl
de risü.
tote totü binele, îndemâna şi totă lesnirea invoescă şi nevoescă, precum toţi
inţellepţiî meï acésta mărturisescă : nemeruï făţărnicescu, pe nime amăgescu, pre nime urrescü, pre nime din mine izgoneseti, ci tuturora bine le poftescu şi pre toţi, cum pre «cei
mari aşîa pre cei micî, in ce chipă pe tineri intr'acellă chipu pe betrânî, ca pre nesce
fii, cu mare dragoste cupprindendu-i, îi imbrăţişeză ; inse nu ca sirenele, precum pre piz­
mă dici tu, nici măgulindu-î ca să-i innecti, precum pre strâmbă reü grăescî tu; cî pre­
cum unü bunü-chivernisitorü părinte, precum pentru cellu de'ntâîu născută fiiu a-Iii cresce
silesce, aşîa pentru cellü mai pre urmă născută se nevoesce, că şi pre acella mare cre­
scută a-lü vedé poftesce ; aşîa dară şi eă pentru toţi fiii mei nevoinţă puîu, ca, orî-ce ară
cere şi orî-ce ară pofti, nemeruï, intru nemică, nemică ce-va sa-î lipsescă : de me, pentru
acesta, dară tu inşellătoriă şi de reu voitoriă socotescî, — precum puţină estï la crierî,
totă omulü să sciă.
Vaï ac^Uuïa c a
înţelleptulu. Adeverată este acesta allü teü minţitoră cuvîntă; căci şi
rele ce-va d e c ă t u fiiiorû véculuï acestuia, — pre carii tu fii îî numesci şi ei pre tine maîcă
a "af&i e f r e ă " *
" ^ ^
^
f ^ o n ă , precum să le fiî, inşelântlu-se te socoteseu, —
nemică a le lipsi şi cu tote îmbogăţiţi şi indestuliiţi a fi li se pare. Ci, pre­
cum eu socoteseă, şi nu numai eă, ci totă intregulü la minte aşîa va cunnósce, eă nu de
totă binele şi de. totă avuţia să fie bişugiţi, ci mai vertosă de totă sărăcia şi de totă reulă
să fie eupprinşî. Şi cu adeverată şi forte fără de greşă, totü omulü să sciă, că acellora,
ce tu fiii tei îî numescî şi, precum tote bunurile şi tote avuţiele Ie dăruesci, dici ; ca nu bogaţi,
ci mai vërtosu săraci, nu in bunătăţi mart şi de tote sătui, ci mai vertosü mesen şi flămândî, precum a cantată Davidu. Iară déca socotélla cea intregă şi chiverniséla cea bună
a sci şi a pricepe veî pofti, acesta este: că totü cella ce va fugi de tine şi se va feri de
U n
x
6
a
e
mG
a c
) U n ü detalliü pré-üiteressantü pentru mitologia n o s t r a poporală.
totil binele teû, şi cu tòta anima şi cu intregă suffìetulù pie Donmulù va cerca, nu se va
lipsi de totu binele. O, ascultă-me, lume! că cu càtù voïu fi in Domnulû de săracă de­
cita tine, şi decătu tòta avuţia tea sum m a i bogată! şi de Domnulû tinêndu-më eatù
voïu fi de slabû decătu tine, şi decătu tòta puterea tea s u m m a i vërtosû! precum inveţă
fericitulă Pavelă.
Omur^'
"
Llimea. O neprieeputule şi in tòte ticăitule! Iea-ţî in minte şi-ţî pune in
luì lăssatu, carele socotelă tăria şi virtutea, mărimea şi puterea îubiţiloră m e i fii, carii, cu mise
mai 8U8Û se va gluiindu-se, eu de aceste nepreţuluite cunune ï-amû incununată,
şi cu in-.
sui, mai cu grea
j.
,
,
*
-
.
.
•
,
.*
cacatura va căde. frumseţate coronne i-amu incoronotw, pre c a n i tu, cu a tea rea şiprostăsocotellă, săraci şi meserî îî socotescî, slabi şi neputincioşi a fi îï numescï. Aû nu uniî Africa, Asia şi Europa şi, maî bine să dica, tòta a pămentuluî ròtundélla şi acestora po­
menite părţî avuţie aă agonisită? Aii nu unii falca leuluî aă despicată? Aă nu alţiîma­
rea eu lanţuje de ferră aă legată ? Aă nu alţii munţiî şessurî aă făcută ? Aă nu unii apele
din gârlele loră aă abăttută? carile pró-adànca adâncime avêndû, la trecerea loră nicî genunehïulû omului să nu se ude, le-au făcută ; şi din m a r i mici, din adâncï neadâncî, le-âă
premeni tu. Aă nu uniî minunate şi nepovestite cetăţi a u făcută şi, cu de zidù innălţime
şi grosime pré-grósa şi pre-innaltă, le-aă incungîuratu şi le-aă întemeiată? Aă nu alţii
cetăţi m a r i , târî, puternice c a acestea, in clipélla ochiului le-aă fărâmată şi zimţii cei innalţî cu terna temelliei î-aă ammestecată? Şi ce să maî laudă şi să le spuîu minunile
loră cătră ună nepricepută ca tine! căci de aşă şi tace eu macara, aile loră preste mi­
nuni minunate fapte se arrêta şi prin ochîulă şi urechia a toiu omulă se portă; precum
şi alte alle loră, a fiiloră mei adecă, in mulţime nenumerate şi nemesurate puteri şi bo­
găţie, carile de nu le poţi cu ochîulă privi, du-te la c e i vechî şi la cei nouî istorici, şi
tòte de plinû îţî vorû arrêta: căte minunate şi slăvite aă făcută şi aă desfăcută!
Vërsta^noroei
Inţelleptillu. In mare mărime a mirării mirându-më şi uïtându-më, stau.
rea^immi caròta Ou ce cântece, cu ce laude, cu ce slavă, voïu canta, voïu lăuda şi voïu slăvi
tesce*
' P
bft
l minte, iscusită la socotellă şi intregă la chite'lă zugravii,
carele, decătă toţi ânteîu, a-eve forma şi chipulă a avuţieî fiiloru teî aşeruită şi adeverată o a zugrăvită! O, frumosă, intregă şi decătu simcéûa briciului maî ascuţită şi maî îute minte ! că rotei prin ossia invertitone o a assemenată : şi adeverată dară,
şi deu forte fără minciună adevëratû! Că, precum partea rotei cea de desuptă se sue in
susă şi, adjungendă in midă-loculu cumpenirii, unde, de nu multă, macara cată-va-şî
puţintică vreme a sta s'ară cade, nici minuta macara, adecă nicî cătă ară clipi ochîulă, nu se
zăbovesce, ci din cumpëna midă-locirii spre im Ijosului parte cu mare ràpedïune se povërnesce ; şi aşîa partea, carea mai dineórea o vedeaï suindu-se in susu, acmu şi mai intr'acellă ciasu o vedi cuborindu-se in josă; şi partea, carea era in midu-loculû cumpenirii ceî
de assupra, este in midu-loculă cumpenirii cei de desuptă; şi, precum ochîulă a rotei sèma, candii
se sue cândă se pogóra şi cândă face uă invërtejire, a lua mai nu potè, aşîa vièta şi versta
vieţeî fiiloră teï, cândû se nasce şi cătă trăesce, ce face şi cândă mòre, mintea a-pricepe
mai nu potè ; şi, precum partea rotei, carea delà pămentă s'a, in susă suindu-se, sculată,
iarăşî in josă pogorîndu-se, de unde s'a scullată, se suppune, aşîa şi fiii teî, de in pă­
mentă eşindu, îarăşi, prin maî nepricepută ) vreme, iarăşî in terna loră se intorcu; şi,
pentru puţintelluşă a puţintică vreme deşertă şi fără foiosa desmîerdare, grozavă in scurtă
vreme morû şi se trecu ; şi, mai vërtosû, adevëratû de plânsă şi de tănguită este, că după
vièta fără de folosû, murindû cu trupulû, morû şi cu suffìetulù, şi alla ghehennei nestin­
sului focû moştenitori şi locuitori se facă. Iar eù, o lume! celluî de tòte darurile deseverşită-dătătoru Domnû fiîu fiindă, inno -se-voră, ca <i hdunulm, tinereţile rnellel
L
L
Luniea. O sărace óme ! Cum maîcă mincîuniloră şi izvorû de cuvinte deN u ™,
t
vécù, ci in celui şerte te făcuşi! Cum lucru ca acesta a fi se potè? că eû sum de 7207 de
iTim'' s i î e s c e ^ " ' decan dû sum de gtăpânu ă meă făcută; şi pone acmu, căţî ómenì şi căţî
se ungi si e s c .
^
^ ómeniloru au venită in mine, nicî a unuîa tinereţile să se innoescă amu
86
ÌDVàr
i e
a c e u u
su
re
a
e
1
a n I
') Imperceptibilă.
védutii, nici bătrânii séti la versta bétranetilorù viindù, tarasi tenerti să se facă şi la versta
tinereţiloru să se intórca, amu audiţii. Ci dora numai pe tine de-mî v a l i a t e vede! Inse,,
precătti. socotescu, nicì tu veì ti mai de-a-ftrea séti mai harnică decătu all'alti omeni, carii de
atâtea miie de anni atâtea nenumărate miîe de omeni s'ati trecută; şi câţi acmu incă vii
se affla! Şi să dici, că potè să fii şi tu mai de-a firea şi mai harnică decătu câţi-va ; dară
mtr'atăta soma de ómenì óre nu vr'unulti să se mai ca tine affle? şi să i se innoescă ti­
nereţile ? şi din slabă tare, din betrânu tènera să se facă ! Ci numai, precum mai susti
ţî-amu clisă, eă tu maica mineîunilarti şi izvorù basneloru te făcuşi : căci bine socoteseù
şi adevăraţii sciti, că şi tu măcară cu ce-va mai multti decătu alţî omeni nu vei fi.
Viete^vlcînică '*»ţelleptîllll. Nu aşîa, făţarnico ! nu aşîa ! Ci, precum prafulti inaintea
sferşitun'are,nicî vèntuluì, aşîa mineîunose minciunele cuvinteloru telle inaintea ventului ce-amu
din betrânu te- digu, adecă inaintea adevărului si adeveratu-cuvinteloru melle ; că nu dela mine,
neru, ci din pec-
.
„
. ,
'
~
v
>,
.
„
.
.
l A
,
'
a nici din singura mintea mea, amu disu ca nu se voru mnoi ca a vulturului
te face nevoesce. tinereţile, ci mai vertosti perăşti ţie şi marturti mie pre Dumnedeesculti pă­
rinte Davidti psaltistti. Şi îea dară in minte şi pune in urechîe cuvintele melle! că, căci
arati disti că se.vorti înnoi tinereţile melle, nu numai a melle, — macara că peccătosti
sum, numai aceia nădejde tragă, — ci a^tuturorti alleşilorti luî Dumnedeti ; nicî amù disu,
că s'au innoitù séti se innoescti, ci amu disu că se vorti innoi; şi acesta crede, şi cu bună
semă aşîa va fi. Nici tinereţile prin de a duoa óra intórcerea dillelorti, ci prin bune şi
sufllefuluî folositórie fapte se vorti innoi; iară nu in véculti séti imperaţia tea, ci in véculu
şi imperaţla cerului, unde suffletulti omului, prin bunătăţi intinerindu-se, nicî odinioră va
maîimbefrăni. încă, de-ţî veî adduce a-minte de a Domnului cuvîntti, unde dice: cinstesce
pre taiă-teti şi pre maîcă-tea, de veî vré să fiî viti multă pre pământii. Iată dară, că bu­
nele fapte, nu numai in cella vecii ce-î fără sferşitti, ci şi intr'aeestu cu sferşitti vieta lungesce şi tinereţile innoesce. Inse, maî vertosti noue, nu tu, ci cerulti moşia ne este.
N u c e R e a c e trn
^
- Dară cum îţi voîu dice, séti cum cu ceî inţellepţî te voîu numera?
p u l Q v e d e , d c e l - de vreme ce lucrurile spuse şi nevedute credi, şi pre celle viitórie şi fiitórie
Ve sce^cd'ìo * sp^jinescì ' Ş' P
^ i carile : ce sunt ? cum sunt ? şi candii vorti fi ? nerâ'medejdues^e!
cunnoseèndu-le, le mărturisescî ! şi prin intunereculti necunnoscinţeî şi nesciinţeif te nedejduescî! Caci eti, căte ţî-amu spusti, — ţi le-amti şi arrétatù: şi cum a - W melle cuvinte nu te încredinţezi, ci cellorti fiitórie, nevedute, ne-audite şi nepricepute te
năzuescî? Că, de aî fi proorocii, aşii dice: acesta este proorocu şi cunnósce celle viitórie;
dară de vreme ce proorocii nu estî, iată dară că estî unti omti ca şi all'alti omeni; şi, de
vreme ce estî ca şi all'alti omeni, iată dară că celle fiitórie nu pricepi. încă îmî spuî,
că la sferşitulii veculuî acestuia va fi aşîa şi aşîa, şi tu, nu numai celle dela sferşitulu véG U I U Î , ci nicî mâîne, nicî mai apoî, ce va fi şi ce se va lucra, nu poţi a sci.
Iată dară
că tu, cu acesta minte purtându-te şi cu acesta socotellă slujindu-te, mintea tea este in
véntti şi soeotélla in nuorî, de vreme ce tòta nedejdea şi tòta credinţa tea in 'celle viitó­
rie şi'n celle fiitórie puî. Acmu dară, lăssândti pizma, vino la mine : caută de vedî, îea
a-minte şi pricepe, eă tòte alle melle sunt adevărate! că nu numaî căci eti iţî spuîu, ci şi
de alţiî inţellepţî aşîa sunt mărturisite; căci tòte, căte ţî-amti spusti, iată că şi de'naintea
ochilorti ţi le-amti puşti. Şi i u fiî pizmătarii şi necredinciosti, ci următorii şi credincioşii.
„ . ^ X V ) - .. Intelleptlllu. Hat prin data cu laţe şt niare prilesteţă ) ce estîl Cum lată
d o ş u M i n z ă d a r u şi largă, inse cu ghîaţă
căptuşită caile îmî arreţî! Şi cu ce ascuţită, inse
nu este.
d omulti cunnoscătorti priceputa meşterşugti, precum tu să fiî credincîosă şi
eti să te credti, mă -înveţi! Dară cu acestea alle tele mincìunóse insellature ànima nu-mî
veî smomi, nicî eu gândulti mă voîu induoi; şi nu numaî să le credti, ci nicî a le audi poftescu. Căci
eti pre tine să te dovedescu, nu-mî trebue! căci tu singură pre tine, precum basne grăescî,
te dovedescî; maî vertosti, că prò cu adeveratù sciti şi pro cu bună seină pricepu, că
tòte lucrurile telle comedieloru, — carile óre-ce a fi se paru, tară preste puţinellu ciasti ca
cătosti dreptu
H
le
6
l
e
m
e
a
r e
G
G
e
1
e
') Seducètória.
102
• AKCHIVA ISTORICA A
ROMÂNIEI.
me ce Pavelă este carele mărturisesce adeverată a Domnului făgadă? carele, ca şi Domnu-seă, a minţi nu scie. Ah, poveţă òrba ce estî lume ! ah, plină ce estî de meşterşugurî şi cursă intinsă ce estî lume ! ah, spuitoriă de basne şi mărtui-isitoriă de minciuni ce
estî lume ! cum silescî şi a me face te cu linguşiri nevoescî, ca : cuvintele telle să fie adeverate şi a Domnului şi alle crediacìòse slugele Domnului să fie mincîunî, să dică, pen­
tru care lucru morte voîu priimi. Şi acesta nu numai a face, ci nici a dice nu o voîu
găndi; ci erosi cu glasu mare voîu dice: rebdândă voîu rebda Domnului şi nedejduindă
me voîu nedejdui adeveratuluî cuvîntu allă slugeî Domnului ; şi, dintru acesta nepoticnindumS, după a mea nedejde mi e'a izbândi. ^lară pre tine, părere deşertă şi visă de nălu­
cire te voîu soeoti; şi celloru ce ţie urmoză, poveţă òrba le voîu numi.
O'i inS^ ere^e
dară, ce póne intr'atăta tăria nedejde aî, şi pre multe
dinţa celle ceresc! viitórie şi fìitório te intemeezî; şi, nu celle ce vedi, ci celle ce audî, credi;
P
I
unànÌi1ceiÌe
)a* *
^ară
^
lucruri in tòte alle telle lucruri şi chiverniselle te
6
mentisci ţi Pse slujescî ? Anteîu dară, că ce in mine locuesci ? că ce hrana şi bucatele melle
ioni da.
mănânci? că ce pâuea şi bivşugulu ţarineloră melle strìngi? că ce ródele
pómeloru melle eullegì? că ce cu hainele melle te investi ) şi incingèndu-te te invellescî? că
ce vacca mea mulgi? că ce mierea albineloru melle strîngî? că ce cu boulu meu pămentulu meu ari? că ce cu semenţele melle semeni? că ce cu corabia mea pre mare şi cu
callida meu pre uscată ambii? şi ce să-ţi spuîu maî îndelungă ! ci pre scurtă; căci, pre­
cum ţî-amu mai disă, cu tòte alle melle te slujescî şi, de vreme ce, precum eă să nu fiă
bună nici făcetoriă de bine îmî dici, că ce, alle melle bune părendu-se, in totă chipulu
eu densele te chivernisescî? Ci acestea tòte, orî-căte le faci, eu sciu pentru ce le iaci:
pentru ca să nu-ţî ce-va mâine lipsescă şi mai multă in casa tea tòte să se immulţescă.
Şi eă-ţî spuîu, săracule de minte, alta, carea sciă, că nu o vei puté tăgădui. Aă nu te
Sfânta Scriptură inveţă: „nu te griji ce veî mânca seă ce veî bé mâine"? Au putó-vei
acesta tăgădui? seă pute-veî, că acesta nu este aşa, să dici? Ba! că ce dară nu cu ne­
dejde trăescî? că ce ambii şi nu sedi? că ce muncescî şi te grijescî?. . . Că, după cuvîntulă Scripturei, de vei şi sedè şi să nu te grijescî, mâine tòte acestea, ţie trebnice nelipsindu-ţî, voru fi gata. Acmu dară, acesta trebue să cunnoscî şi, cunnoscéndu, mie să-mî
mulţumescî. Căcî eu sum tuturora in tòte de totă binele făcetoriă şi dătătoriă; şi, pre­
cum pre alţii, asia şi pre tine, macaru că indergpnică estî, bunuriloru şi vistiareloră melle
părtaşă te facă şi, din cătu aî, maî multe îţî adaugu. Şi pentru acósta, cunnoscéndu,
trebue, erosi dicu, să-mî mxilţumescî.
l'ime»,
c
c e
c u
v
a
r
e
e
m
e
m e U e
1
Nu robiei stă- Ijnţelleptolu. Cuvîntulă, carele-mi arreţi, adeverată aliti Sfintei Seripture
pânuium'iî D-deu este : şi aşîa este, şi aşîa eu îllu creda. Inse, îţî addu a-minte, că, după ce
tmàcéstatn ' deseverşită te-a Dumnedeu a tòte puternieulu plăzmuită; şi tòte in tine locuidènsa^ìarà nu ea tórie ce se afflă, adecă pămentulu şi cellea ce ella le nasce, marea şi tòte
a
^Lés'ft
&:
S ă
en
St
u n u
u e
e î
a
c u t u
m
*" P '
'
&
î a ì pre urmă' de tòte pre mine, din Iută şi ternă, m'a
'
zidită. Şi ţie a disă şi te-a făcută; iară pre mine singură cu alle Luì puternice mâne m'a frementată şi, după acesta sufflându-mî cu duhulu seu, m'a insuffleţată
dicèndu: Adam—zidirea mânuloră melle. Şi, după assemenarea Luì, şi preste tòte căte tu­
tòrie in lumea, in tine adecă, stăpână şi domnu m'a innălţată; tòte pre mână şi pre soma
mi-a lăssatu : oile, boiî, incă şi pesciî măriî, şi all'alte. Şi cu óre-ee puţintellu mai josu
decătu ângeriî m'a încununată şi, cu ună cuvîntă să-ţî dicu: pre mine stăpână, pre tine
slugă, pre mine poruncitoră, pre tine ascultătoră, a fi a poruncită;, şi in voia lăssându-me,
precum mi-a fi voia, aşîa să me cu tine slujeseă. la ;ă dară, eă nu eă ţie, ci tu mie estî
suppusă ); nici eă pre tine, ci tu pre mine a asculta trebue. Şi pentru caci dela a tòte
dătătorulă Dumnedeu póne i d r a t a t a pozvoleniă ) mi s'a dată; pentru aceîa, cu lucrurile
telle, precum îmî va place, aşîa me voîu sluji. Inse, spre celle bune, nici să găndesi-î eă
de me voîu lassa in nedejdea acelluîa, ce mî-a dată nedejde, Dumnedeă, îmî va lipsi cen
;
3
2
3
') îmbraci. ) Cu dupplicaţiune: cSnnSCrT. ) învoire.
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
103
va'? ba; adevëratû tòte deplinù voìu avé, si una maearû nu-raï va lipsi! eă ceïa ce. cérca
pre Dumnedeû, nu vorû fi lipsiţi de totû binele. Ci, érôsï a lui poruncă sfântă ascultândă, voîu munci şi in sudori voìu agonisi hrana mea; inse érôsï nu numaî pentru mine
voîu sili, ci şi altora voîu nevoi a le folosi : şi maî vërtosu ca şi pe alţii darului meii, déla
stăpânulă meû dată, părtaşi să-î facă, şi neguţitorindu talanţii mei, maî multă dobândă
să facû. Inse, dobândă făcendă, nu in deşerte şi a, fără foiosa multă, trupului şi suffletuluî stricătorie desfetărî şi desmierdări să me desfrënezû ; ci, lucrando pămentulă meă,
voîu mânca şi eu şi pe fratele, meă voîu hrăni. Că, maî vërtosu, ce oiîiiî m'aşu numi,
seu cum dreptă slugă Domnuluî meu m'aşu socoti, cându in spurcate şi fără zăballă desfrënate alintăturele telle darulu şi căştigulii meu aşii cheltui? Să nu dea Dumnedeû! că
acesta nu mimai dobitocele sâmăluitorie, adecă omenii, ci nicî dobitocele simţitorie vedemû
că nu facû : căcî şi elle una către all'alta uă dragoste arrêta. Ci iată dară, eu cum Voîu
—relie şi stricătorie cuvintele telle — asculta? şi mai reû decătu dobitocele să me facû,
şi firea cea omenoscă să o schimbă pre firea dobitocescă; şi ineă clecătă dobitocele maî
reû, de voîu asculta şi voîu face după cuvîntulă teu!
,e^xx^Lnmea. Acmu vedû, că tu multe cuvinte, inse fără socotellă cuvinte, a
D
cătoşiiorfiavemlu respunde veî affla; dară inse voîu să te intrebu. De vreme ce dici, că Sfînta
cu cmmai ver-.Scriptură citeseï, aû nu dice intr'unû locû: „îea a-minte passerile cerului, că
tosu a drepţiloru
. „
r
„
. „
/
„
.' ,
. . .
0
.
,*
„
1
„
,
,
'
va avé.
nici ara, nici semena, şi hrana nu le hpsesce" ? Acmu dara, ea ce tu de Sfân­
ta Scriptură neascultătorii te faci? şi că ce, porunca Domnuluî nesocotindu-o, o calcî? şi
in totu chipulû te silescî şi te nevoescî, ari, sémenï, venezi, lucrezi, şi all'alte? şi că ce
nu te laşi pre nădejde? şi atuncia să vedi, cum vei trăi: atuncîa vei cunnósce, câtû sum
eu de bună şi eătii sunt de bune bunurile bunătăţiloru melle!
^F^}' - Illtellept lillà• Aû cu acesta a tea amăgelnică socotellă să me amăgesci
JN u CGlloru IfîiiGsî
*
.
ci c e l i o n i oste- şi, precum că ce-va reû facû, vei să-mî arroti ? căcî ară sementi şi cu muncă
ruriîe 'sélk^dì!* " dreptă brană îmi agonisescû. Dară acesta nu socotescî,—aû adevëratû că,
de şi socotescî, te faci a nu socoti, — că Dumnedeû, in veci fără sferşitu
lăudatulu, cătă de iiiţelleptă, frumosă şi de mintea omenescă nepricepută a orânduită tocmellă? Că, precum ţî-amu şi maî disû, că pre mine, acestora tuturora stăpână şi maî
mare lăssându-me, precum la unû imperata, orî-căte sluge ară ave, tòte a lui p i t ă ) a
mânca aşteptă, şi precum eû delà impëratulii meû Dumnedeû in darû şi fără altă preţu
ïeaû, aşîa lorû in darû şi fără plată să le daû; maî vërtosu că pricina mea, adecă a oniuluî, all'alte tòte s'aû fâcutû, pentru slujba şi pentru lesnirea luì: pentr'aceia şi slugele
melle din remăşiţe'e fărămuşeloru melle să se hrănescă. Deci, să scii. că unde dice Scrip­
tura pentru passeri, că nu semenă, nici ară, şi părintele cellû cerescû le grijesce; va să
clică pentru cei săraci, cariï a ara putere n'aû, nicî a semena pota, carii prin pricina cel­
ioni ce semenă şi ară se hrănescă. Şi-ţî addu a-minte, unde maî elice Scriptura, prin rostulû credinciósei Hananencei: căci cânii se hrănescă din farămuşurile, ee cadă de pe mé­
sa stăpânului. Aşîa deră, eă arândii şi semenândii, şi passerile cerului din remăşiţa ţa­
rinei, şi cânii din farămuşurile pâniî melle se hrănescă: nici passerile in cuïbulû lorû, nici
cânii in stratulu lorii şedendu, le vine hrana là gură; ci passerile i u sburarea şi câinii
cu âmblarea şi c u aduhnăcarea hrana îşi agonisescû; şi eî pe hrană, iară nu hrana pe
densele cercă. Acmu deră, aeellea purtătorie de duhii nesimţitoru fiindû, spre a lorii hra­
nă se nevoescû; dară eû, purtătorii de dulia simţitorii fiindû, de voîu cerca hrana mea ,
lui Dumnedeû ce greşescu? mai vertosă, că elfii singurû, dintr'a lui' pré-bogatâ milă, pămêntuluï a ponmcită să crésca seménte, să dea róda, spre a mea hrană ; şi pentr'acésta
totû-de-a-una ine voîu nevoi. Că nu cellorû leneşi si trândavi, ei celioni nevoitori şi os­
tenitori a dăruitu Dumnedeû bunurile selle, precum a clisă: bafte şi ţi se va deschide, ce­
re şi ţi se va da.
rxxm.
Lumea. Acmu, după a tea prostă minte si retăcită socotellă, cunnoscu,
»T
1
1
;
Cate
fortune
lume
sunt,
') Hrană.
ui
tòte
„
„
„
.,
1
ca vei sa dici, precum cate reutaţi, cate greutăţi,
MI
caie
^,
reseolle. cate nevoie,
104
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
omuluï a l e tra
c
g { bezcisnicie, si căte blăstematie, — tote in mine sunt; si, după cum buïe
26 11 GStG
i
'
*
guescï, eă să fiă mai rea decătă fotă reulă şi mai amară decătă totă amarula: nici bine séa bunëtate, nici odihnă séü asedare, nici îndemână seă lesnire, in mine
se afflă; ci nu m aï in tote totă rea şi totă reuluï potrivindu-më me assemenî. O sărace şi de
trei ori mişellule! o străinule de minte şi lipsitule de crieri! o! cum una grăescî şi măr­
turisesc!, şi alta cei şi poftescî? Dară de vreme ce, cum dicî tu cu acea animă strâmbă
şi cu acelle buze mindunóse, sum aşîa de rea, aşîa de cumplită, asía de amăgitoriă şi aşîa de aspră; că ce in mine lôcuescï? şi adevëratu sciă, că şi, ca vieţa intr'acestă lume
Dumnedeü să-ţi lungescă, te rogi; şi incă cu bună semă mai sciă că, de te-aî sci adevë­
ratu că estï să mergi in raîu, şi de te-ară lăssa in voia tea şi să te întrebe: veía ţi-î să
mori şi să mergi in raîu, aă să te intr'acestă lume a trăi lasse ? — pare-mî, şi ce dicti
că-mî pare! că adevëratu de raîu te-aî lăssa şi de mine te-aî apuca; şi spre raîu cu ochî
reî, îară spre mine cu ochî bunï, aï căuta; şi, maî pre scurtă, maî bine pre mine decătă
raîulu aï allège!
L X X Î V .
ïnteliei)tlllii. Pré cu adevëratu si cu bună semă că, căte tituri (sic) de
Cunnoscetorului
sta muncă şi i a d ü
M
-
oma lumea acéz
. „
U
„ „
„
„
„ \
• „
„
,
•
• , > - ,
i •
-
reutaţi ai pomemtu, caci dieu eu ca le ai, aşîa este; şi intracesta cnipu tota
id¡ ea si totă firea omenescă să te sciă. Căci, iară altă de socotinţă indăor
î l 6St©
'
•
•
•
élla, asïa estï. Si adevëratu si in tine şi intre reutătile telle maî multă a trăi
lui Dumnedeü me rogü ; inse nu ca dora pentru că vre-uă dragoste seă vre-unü libovü )
spre tine séü spre desbrăcate podóbele telle amü, ci ca, maî multă intre chinurile reutăţiloră telle trăindu, prin reutăţî bună să me facă. Şi incă cu adevëratu in scire să-ţî fie,
că eă pre tine intr'acestă chipu te socoteseă şi cu acesta te potrivescă, lume: tu adecă
estï focă, trupulă meă —ollă, şi preculă zlătarulă ) cu cătă maî multă in ollă ferbe aurulü, cu atăta maî lămurită ) esse ; aşîa dară, eu pentru acesta in tote şi de tote slăvituluî Dumnedeü me rogü, ca mai multü in tine a vieţui vreme să-mî daruescă; şi aşîa,
pre cătă prin maî multă vreme mai multü pedepsindu-më şi de cumplită foculü teú gróznicü ardèndu-më, cu atăta maî de frumosă cunună podobă să me spodobescü ); precum
şi a luí Christosü allesulu'vasă, Pavelă, grăesce: „ca prin focü
" ; la care cuvîntû
cu greşită socotellă dică papistaşiî, precum in ceîa lume să fie unü focü curăţitoră, că­
ruia cu limba loră purgatorium íllü numescă; ci la acesta şi impotriva acestuîa euvîntă,
precum ţie, aşîa papistaşiloră, respundü, că nu dice acollo fericitulü Pavelü, precum este
deosebitü allü treilea locü, — adecă raîulu, íadulü şi purgatorium, — eăcî nici biserica
nostră acesta priimesce, ci numaî duo locuri, raîulă, îadulă, îară de purgatorium nicî beserica resărituluî, nicî altă sfântă scriptură pomenesce,—ci numaî „ca prin focü", adecă pe
tine te numesce focü, şi drepţii, in tine âmblându, ca prin focü âmblă şi ca prin focă
curăţitoră imï estï; şi, cu cătă in tine mai multü, precum amü maî clisă maî susă, vom
trăi, inse nu dupe a tea poftă, ci după a luí Dumnedeü poruncă; cu atăta mai fericită
şi de maî mare dară vrednică voîu eşi. Aşîa dară, să scii, că tu intr'acestă vécu trupurilorü omenesci focă curăţitoră estï, iară nu altulu in ceia lume, cum brudescü papistaşiî.
Ci pre cei cu minte intregă, temëtoriï de Dumnedeü, de se ferescă de tine şi de desfëtările telle, mai luminoşi, maî curaţi, mai lăudaţi şi mai fericiţi, cătră veculă cella fără de
sferşită îi scoţi; şi tu fiindü rea, lorü bună şi de folosü te faci. Iară pre cei slabi la
minte şi ticăloşi la firea, carii, poruñéele şi legăturele Domnului şi Dumnedeului lorü uïtândă, spre a telle desinîerdăcîuni şi desfetărî se daă, şi cu tote felïurile telle de slobodenie se ingurluescă; pre aceîa, săi acî şi goli de totă binele izgonindu-î, nu cu atăta ii
laşi, ci prin pricina tea şi ghehenneî moştenitori îi faci. Şi precum ceî drepţî fericiţi şi
plini de totă darulu deseverşitu, şi impodobití a cerurilorü imperăţiă; aşîa ceî. nedrepţi şi
peceătoşî — deşerţi de totă binele, plini de totă reulă şi amarulü, — a îaduluî şi a ghe­
henneî, sataneî şi slugeloru aï gătită focă! — şi multă, fără sferşitu in vecî, cumplită şi
nesufierită
muncă
vorü) Puru
să moştenescă,
' ) Amorü.
•)
Anrarulü.
') Să mcritü. a cărora rescumpërare şi vre-uă-dată Certare nu este.
1
2
3
4
-
z
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
LX
V
?-
Lumea.
I m p o t n v a lumu
! , ^ T - >
adecă a diavoluluï,
vitejesce de
105
Me roffă dară aemu, dulcele si ïubitulû meû prietenă, pentru nuT .?
I
~
•
,-
1
• »
„
mele lui Dumnedeu, de vreme ce şi eu amu mceputu a cunnosce, ca cuvintele telle cum nu sunt relie, si eu, orï-catû impotriva tea m'aşă pune, mâ-
vei sta, birui-lu-
„
w
•
-
-
^
'J
*
,
i
i
«
*
?>
• *
,.
eï.
caru ca şi eu amu a-ţi respunde, sa te dovedescu nu voiu pute, mei eu tme
intrunù jugù a trage voïu birui ; numaï érôsï te, pre numele viului Dumnedeu, jurii să-mi
spui pe dreptû: că nicï eu, ce sum? şi cum sum? a me sci nu potû; şi cu tine decândû
me gălcevescu şi disputaţie faeii, mintea ca cum mï-arù fi intrată in labirintulû Crituluï,
şi nici intr'uă parte-v'uă caile seu deschidere, măcarii că mulţii amu silită, a affla sum
harnică; ci, de vreme ce Dumnedeu a tòte ziditorulù nu petră, séû lemnû, séû altă ce-va
din dobitoce nesimţitorie, ei omă cu minte şi cu socotellă te-a făcută şi cu duhû dumnedeescu te-a prefăcută; érôsï dieu şi te rogû, spune-mï: ce felïu de reiitate şi ce felïu de
bunëtate amû? şi, decândû vieţueseî şi ambii in mine, ce-va să-ţî placă şi de tine vred­
nică nu ai afflata? şi, precum dicû, de vei affla şi de va ce-va placé, de tine, iubitule,
neoprittì şi neaperată iţi este, şi ce-ţi va fi voia, aceia îea şi fâ; èro de nu vei ce-va
sâ-ţî placă găsi, nici eù cu de-a sila séû cu v'uă assuprelă a-ţî placé te sileseû, séû amu
eu v'uă putere spre acesta să te assuprescû; ci, de vreme ce nici cum cu mine şi cu a
melle bunuri in prieteşugu a te da nu veï, nicï a me lăuda pofteseï, incaïlea taci şi gura
îţi stinge, şi nu me cătră toţi de ocară face; şi érôsï dieu şi më rogû: taci, că sciï că
tacerea-ï de omenii inţellepţî lăudată.
**T
r ìimT
InteUeptulft. De vreme ce pre numele a marelui şi celluî d i n t r u W farăTuffletuiace- turi Dumnedeu m'ai juratû, ca àcésta a tea in labirinta Crituluï intrată minte
ruiuï se potri- j ^ caile şi la uă eşire să o scotă; forte bucurosă şi intru adeveră spune-ţi-voîu, şi nu te voïu amăgi. Tu estï plazma şi zidirea a vecïniculuï Im­
perata, şi infrumseţată in tòte podôbele telle, — căci Dumnedeu ce-va grozavû şi neplăcutû nu face, — prin vreme a şesse dille de plină intru tòte isprăvită; precum, decătu
toţi maî vechiu istorică, scrie Moïse şi pre tine lume mare te chîamă: pildă şi typos a
lumii mice, adecă a omului ; şi tòte podôbele, şi celle ce in tine se afflă — spre omu, şi
celle ce sunt in omă — spre tine, se potă tălcui. Dicû dară, ânteîu in tine este lumină,
carea la omă este credinţa; la tine intăritura, adecă cerulû, carea la omû este nedejdea;
la tine sunt apele de-assupra, carile sunt la omă delà Dumnedeu lassate grije; apele de
desûptû, sunt carile din trupû născetorie dodeîelle ; in tine este pămentă, la omu—trupti;
erbele şi copaciï sunt bunele lucruri; ródele şi seminţele telle — sunt bunetăţile şi pomenele ; sórele — a vecïnicelorû inţellepcîune ; luna — a vremennicelorû arrotare ; pescii,
carii sunt pururea in apă, sunt plecăciunile ; passerile sburătorie sunt cerescile privelle ; do­
bitocele — a săraci lor û adjutorû şi adjutoriă; tărrăitoriele, adecă lighióele, carile pe pân­
tece se tragă, sunt a altora durroi (sic) pătimiri; jiganiele insemneză a demoniloră şi a
reutâţiloru chitiri
Iară omulû, spre a lui Dumnedeu închipuire făcutu, insemneză
hireşia séû firésca a omului alcătuire şi hireşia şi firésca a minţiî plinire. Raïulû — acea
de severşitu fericire şi a slavei urinare arrêta. Pentru acesta dară, lumea mică adecă omulă, avêndû lumina, adecă legea, credinţa, şi avêndù intăritura, adecă nedejdea, — şi
acestea ânteîu îmi sunt trebnice, -— ca lumina credinţei adeverulû să arrête, iară greşella
şi intunereculu să împrăştie şi să i*eşchire. Intr'acesta chipû estï tu, o! lume. Mai intrebatu-m'aï incă, ce felïu de bunëtate şi ce felïu de reutate aï ? Şi acésta să ţî-o svitescû ).
Bunëtatea este acésta: cacï, cândû voïu socoti, că lumina tea este inchipuitória credinţei
melle, şi precum tu intru a trupescului ochïu pravilă estï curată, aşîa eu in lumina cre­
dinţei fără ceţă să fiû şi printrènsa cu bună padâ să âmblu; şi precătu este intăritura
adecă cerulû teu de vërtosû şi mare, aşîa nedejdea mea cătră Dumnedeu să fie tare şi
vertosă ; şi aşîa cellea-Valte tòte, precum maï susû amû insemnatû şi ţi-amă arrotata, de
le voïu socoti ; atuncìa bună şi pre-bună îmi estï, şi cătră a trupului şi a suffletuluï meu
folosinţă më adjutoresci. Iară reutatea tea incă acésta şi intr'acesta chipû este : că lumea
V
L X
V
a
u
v e s c e
1
')
Esplica.
14
.Redactorii B. P. Hfljdefl.
ToroS 2. (GBBM-ÌIÌ 30, 1866).
mică, adecă omulă, de nu se va lumina cu credinţa şi nu se va intări cu nedejdea, şi de
nu se va griji de ispite şi de dodeede, carile impregîurulă seu are, şi de nu-şî va spre
bune lucrurî nevoi trupulă, ca să nască şi să odrăslesca rodă de bunetăţî, şi de nu va cu
plecăciune şi cu smerenia ămbla; şi de nu se va uita celloru ceresci, ci eelloru pămentescî; adecă de va după a trupului, eră nu după a suffletuluî, voia ămbla; şi de nu va
pe ceî neputernicî şi săraci adjutori; şi de nu i se v a , de a altora pătimire şi nevoia,
jelle şi milă face; şi de nu va socoti şi va chiti, precum de demonî şi de a lorii cătră
firea omenescă spre reu silitorie reutăţî îi este a se feri şi a se apera; şi de' nu-sî va aminte adduce, că ellu spre închipuirea ziditorului şeii. adecă a lui Dumnedeă, este făcuţii
şi cu allii Seu sfinţii duhii inviuată şi prefăcuţii; şi de nu va cunnosce, precum ellu omii
ero nu dobitocii, este, şi cu minte de plinii şi de severşitu a cunnosce binele şi reulu, de
reu să se pădescă şi să se ferescă, ero binele să-Iii aibă şi să-Iii facă; şi de nu va sili
şi de nu va nevoi ca, in tine fiindu, cu aceste mai susfi pomenite şi de trei ori fericite
bunetăţî, raîulii, adecă slava cea de severşitu, să-şî agonisescă; — atuneîa rea estî tu şi
relle tote alle telle. Că, lipsindu-se lumea mică, adecă omulu, de aceste luminate podobe,
alle a greşellelorii şi a peccateloru grozniee de intunecărî bezne, a lumina nu va pute şi
aşîa îaduluî şi focului ghehenneî se va da; la carele, — o ticălosulu! — cuvîntulu acella
allii Domnului Ohristosă se pote dice: „mai bine ară hi (sic) fostă acelluîa petră, ero nu
omă, să fie născută.
Intr'acesta chipă dară, omului rea şi cumplită te faci; şi intr'ace­
sta felîu, din bună — rea, din dragă — urrîtă, şi din blândă — groznică, din frum6să
— grozavă, din folositoriă — strieătoriă; şi, cu ună cuvîntă să dicd, din inviuăt6riă omorîtoriă te schimbi şi te prefaci. Iată acmu dară, că din labirintulu, adică din mvălluirea şi din inchisorea, carea mintea îţî cupprinsese, te-amă scosu; şi ce estî? şi cum estî?
—ţî-amă arretaiu; şi adeverată aşîa să te cunnoscî şi să te sciî, şi aşîa totă zidirea să te
cunnoscă. Inse dară, pre urmă, vicîeşugulă şi reutatea, carea intr'ascunsulă ânimeî telle
ascundendu ţii, a nu-mî arreta, a ţine, nu ai putută; ci m a i rugaţii că, de vreme ce te­
amă eă cunnoscută, încaî altora să nu te svitescă, — care lucru peste fire îmi este! Ca
dice unu inţelleptă stihotvorţu ) arăpescă: „duo lucrurî smintellă minţii facu: cuvîntulu
in sine a-lu ţine in vreme de grăită, şi a grăi in vreme de tăcere; îară in vreme de tre­
buinţă aceia este bine ca in vorovă să te nevoescî." Pentr'acesta dară, macara de totu
— şi ce dică de totu!— că nici a miîa parte nu te-amă cunnoscutu; ci ero, pre cătă
te-amă pricepută, netăcendă tuturora, nepărăsită totă-d'a-una, te voîu mărturisi, căci ace­
sta imî şi trebue şi mi se şi cade.
„
fXXVll.
l ^ l i m e A . Cunnoscut'amă si priceput'amă acmu dară, că drepte-tî sunt culaudă, ore este vintele şi bună îţî este socotella; şi pentru căci acesta a minţii melle ceiî neprecum dico 6^ cunnoscer6rie mî-aî arretată drumulă şi a drumului eşire, cum se cade forte
previne t^Spi" îţî mulţumescă. Şi pentru acesta eu cu totă anima ţie me juruescu, ca nu
t e s c e ; nici cu a,
j bună, nu groznică, ci blândă, nu strieătoriă, cî folositoriă, nu omorît6măndrescî.
? înviuetoria, sa-ţi nu. Şi de acmu mamte in pneteşugulu şi m drago­
stea mea să te affli, pofteseu; şi eu in tote, ca ună bună prietenă şi ca uă credincîosă
şi de fiîulu seu duîosă maică să-ţî slujescu.
^ xyil j
Inţelleptlilu. Eă sum forte ascultătoră şi cătră totu cuvîntulă bună şi
s c u i t ă f c e i i e b u n e adeverată urechîa plecătoră.
Şi eroşî, după socotella mea, sema cum se cade
° P ^ s c e , c e i l e r e l - să-mi îeau; şi, de voîu affla şi voîu găsi, precum estî in cuvîntă şi in cree izgonesce.
<j ţă stătătâriă, şi chipurile a unuîa cu a altuia de ni se voru potrivi, şi firea
unuia cătră a altuia de se voru lipi, bucurosă şi la prietenia te voîu priimi.
a
1
r e a
5
r i a
x
c
0 1
I
T6t
a
m
Socotella:
Siibstările, asmprastarile, împregturu-stările şi celle din lontru cupprinse, precum mai susii
amu pomenită, precum le aîtu, le amu şi eu: pre tine macrocosmosu, pre mine microcosmosu,
') Poetu.
A R C H I V A
I S T O R I C A
A
107
R O M Â N I E I .
me chiama; tu estî rotundă, eu sam rotundă;—şi, de veî întreba, în ce chipu sum rotundă? mesóra
dm creştetulu capului póne in taipele piciór eloru şi din verfuta degeteloru manei drepte pone in
vèrfulù degeteloru mâne/i stânge şi vedi, că tota uă cătinţă a mèsurei într amènduo părţile
vel afda; şi asia iată că şi eu sum rotundă, numai cu cătinţa a ne assemena nuputemu,
căci tu estî mai mare. eu sum mai mică ; acmu, tu estî mai mare şi rotundă, eu sum mai
micii şi eră rotundă, tu din fire aşîa si eu din fire eră asia; şi duo glonte rotunde unulu
peste altulu potè să s'ea? ba! ci numai unulu de pe altuia este să se restórne şi să se~p-răvădescă, mei peste totu póle unulu de altulu să se lipescă;. şi, ca cum amu face: pre v'unii
rotundă sclipu ) séù în ver fu/u acelluî rotundă sclipu séu cumbé ), unu rotundă tăvăllicu
de petră pate să stea? ba! ci numai îi caută a se prăvălii! Aşîa dară, firea tea celle pămenUscî, iară a mea acelle cerescî caută, şi atâta, osebire f^cu, cătu apa din focu; şi de
va puté focuiu cu apa întruna tocă a locui şi duo rotunde glonte unulu peste altulu a se
sprijini, şi eă cu tine prieteşugă voîu puté a alcătui' ). Pentru acesta cleră, in zădară şi
in deşerţii te rogi; căci nici te voîu asculta, nici ce te rogî voîu face.
LXXIX.
Lumea. O cinstitulă meii prietenă si dulcele meă fiîu! Dară căcî îtî, ca
1
2
0
î»ici cum l o c u
• ,
da
,l>
tulli
c
°? 3 ,
p e c
v
u
/ÎW j .
~
•
>, i
^
v
j
,
pnetenu sa-mi ni, dicu, şi caci catra dragostea panntesea te invuezu; nici
dicu eu in tote dille si totù-de-a-una cu mine si cu îndrăgitele melle să te
peccatuluî să n u
a
P ;
C 3 t U uGlUlCU.
*
'
i
o
veselesc! desfétarì ; ci, de nu in treì dille uă dată, macara intr'uă septemână
marîreutaţiaiug dată, prin vremea a şesse dille lucrându şi isprăvindu tòte rucodeliele )
telle, îară a şeptea di tp odihnesce, precum şi dumnedeésca poruncă te inveţă;
şi, odihnindu-te, bea, mănâncă, te desfeteză, te desmîerdă şi te veselesce, ca şi tu din
munca şi din truda mâneloru telle să cunnoscî dulceţă. Că, deca ţi-î voîa să-ţî spuîu cu
dreptulu. numaî câtă veî bea şi-î manea, atăta aî agonisită; îar altele tòte voru remane,
şi nicî elle de tine, nici tu de densele veî ave foiosa; şi, cătă vreme îţî va fi bine şi te
veî veselindu-te desfeta, numaî atâta ai trăită. Decî, socotesce si in minte-tî aséda cuvintele melle şi, de vreme ce estî inţelleptu, cum îţî va pare că-î maî cu caile şi maî bine
aşîa intr'aeesta chipu fa, numaî binele şi îndemâna poftindă şi acesta ţie maî de foiosa
allegéndu. Cătră acesta te îndemnă şi acesta te inveţă.
Poftele^ hun
î
BnţcUentulU. O, lume ! Că eă disu-ţî-amă, că cătră tòte cu urechîa me
a d e c ă peccatele plecă şi ascultă şi, precum albina, prin tòte florile şi prin tòte locurile puvieţa scurteză.
îndu-se, cercă şi, unde ară dulceţă affla, mìere strìnge, îară unde amărăciune
găsesce, èro acollo o lassă; aşîa dară şi eu, precum tòte alle telle şi bune şi relle amă
ascultată cuvinte, şi acesta voîu asculta. De vreme ce intr'uă septemână îmi allegî uă di,
adecă 6 dille după a mea, îară uă di după a tea, voia să facă ; inse ânteîu dillele a vieţeî
melle să-mî socoteseu şi, de voîii affla vreme ca să me pocîu desfeta şi veseli de saţiă,
precum imi dici tu, face-voîu şi aceia ; Iară de nu voîu affla vre-uă lungime a vremii, ci
numaî cândă voîu incepe atunce să se sferşescă, — óre de ce trebă? şi cu ce socotellă
voîu şi acellă alla teă cuvîntu asculta?
TreUu^ "
Lume». Ascultă-me, rogu-me, puţinteilă ; şi să-ţî uă frumosă socotellă arrureapomenesce:
f 5
carea fòrte bine sciă că-ţî va place, căcî, deă! de plăcută este; îară
^"ré'tr'ce * ^
"^
place, iarăşi şi tu te veî socoti. Di aşîa: custulu vieţeî telle să
sa fie J u d e o a t ă . fi 100 de annî şi, de veî pune in annu eăte 50 de septemâne, facă 5,000
de septemâne, din carile allegendă cate uă di, facă 5,000 de dille, carile facă 13 annî şi
320 de dille; îară de vei allege căte 2 dille din septemână, aprópe de 28 de annî. Deci,
iea a-minte şi fâ intr'aeesta cliipù. Póne veî adjunge la vrésta de 20 de annî, seă n'aî
avută prilejă, séu aî fostă sub a altuia ascultare şi a petrece şi a te desfeta n'aî putută;
îară după ce veî adjunge la acestora 20 de anni verstă, socotesce somma dilleloră a 5,000
de septemâne, carile, precum amă clisă, căte uă di facă 13 anni şi 320 de dille, iară căte
2 dille facă 27 de anni şi 280 de dille; şi aşîa dela vèrsta a 20 de anni bea, mănâncă,
jocă, te veselesce şi te desmîerdă póne la versta de 48 de annî séu póne la 50 de annî;
pricină afflando,
4
u
1
r e
u
e
3 1 6
n u
v a
e
a
J
') Grecesce: &ó).ov.
) Grecesce: % xovuTtk.
străbunii nostri. *) F a p t e l e mânilorii.
3
) Acesta
periodù
intregù
este unii modelù de limbagìu
filosoficù
la
iară denia, dèca veï să socotescï şi celle ceresci, incă 50 de anni îţi remane. Şi intr'acesta chipü, şi pre lume îţi vei petrece, şi la versta de 100 de anni, cu cinste severşindu-te, şi imperaţia cerului veï moşteni. Aü nu este frumosă şi iscusită şi intr'âmbe păr­
ţile bună şi vrednică de laudă socotélla acesta? Şi, de më veï asculta, in deşerţii şi fără
ispravă altă mai bună socotelă a affla, sbuciumându-ţi mintea, crierii nu-ţi mai pedepsi;
căci buna şi cea de sëvërsitu socotélla acesta este: şi drumulă acesta este; şi, ea unii bunü
viiézü şi destoinicii voinică, passă pe densulă.
D e ' v e n x ă i ônë
îttţelleptîlln. I ă dară că eü a tea socotélía, mălcomu ), tăeendă, o as­
ia* uro d e ' a n n i ! cultaï. Acmu dară ascultă şi tu, şi eu îţi voïu arrêta altă socotélla ; căci soo c a n ™ " âf ° ° t
*
potrivesce cu unii cuvîntă, ce se dice, că péscele in baltă ñpocamç ^
^
¿¡2 mû vindi; şi, după ce voïu şi eü a mea arrêta socotélla, să caute alti
— î a t ă p u r u r é g r i - omeni intelleptï, si carea vorü dice că-Î maï bună,
aceïa voïu tiné, si acea t
1
2
3
P
m e
C
e
u
a
a
s e
s a
e
?
jitû şi pocaitu a
m<
1
v
w
Ş!
c
t°ţ
'
,
j
'
'
>
u
a o ţine se cade.
LXXXlll.
Lumea.. Arrêta dară, acésta cu ce socotélla dici?
vieţei
télie"pune*
Illţelleiltulu. Socotélla mea acésta este. Unü omü, cândă la versta de
80 de anni adjunge, orï-cine îllii vede, îllii fericesee, dicênda: aï! fericitü este omulii acesta şi ferice este de dênsulii, căcî sï-a implutü custulu vieteï selle şi la adânce betrăneţe
a adjunsü! Şi póne iiitr'atăta tota omulü poftesce, cunnoscêndu că ce-ì mai multü , cu
tòte felïurile de durori şi de pătimiri sunt îngreuiaţi şi îngreunaţi', precum psahnistulü a
cantată Davida: „dille ai lorù-nostri 70 de anni, iară de in putire''') 80 de anni, şi mai
mulţii loră — trudă şi durere!" Acmu dară, iea a-minte bineşoră şi vedi. Di dară acmu,
că eă sum de versta a 80 de anni, şi apoi să më socotescü : trăit'amu aceşti pomeniţi
anni, aă ba? Socotesce. Eu intr'acestî 80 de anni 7 despărţiri facă, adecă 7 verste al­
lega. Verstele swnt acestea: pruncia, copularía, <'ătărigia, voi-nicia, bărbăţia, cărvnteţele şi
betrăneţe/e, Intr'aceste dară 7 părţi a custulvi aceşti 80 de anni se cupprindă. Deci, dică
că intr'acestî 80 de annî 40 de anni numai amă fostă viii, îară 40 mortă. Adeverată
dară şi negreşită socotélla este, căci in 24 de cîasurî uă invertejire se face a sórelui: 12
ciasuri intunerecă, adecă nópte, şi 12 ciasurî lumină, adecă di. Diăa dară dică că traessi!,
iară nóptea inorili ), adecă diăa viă iară nóptea mortă sum; căci, in pată dormindă, in
chipulă celluia, ce in năsiliăjace, më facă: mintea, simţirea perdendă, cu ochii nevedendă,
cu urechieJe neaudindu, mirosulă neadulmăcandă, gustala n-priceuendă, şi, mai vertosă, tòte
alle trupului organe amurţindă şi slăbănogindu-se. Aşijderea: eü affundată in pilotă ), ellă
ingropată in gropniţă; ellă accoperită cu ternă, eă invellită cu obială ); ellă in patru
scêndure a sicriului, eă in patru păreţi ai casei ; a mortului suffletă viă, şi allă meă suffletu viă remane; şi precum, eă dormindă, numai vinele celle viue mi se clătescu şi se
battu, semnă erósi de deşteptare arretândă, asia la mortă viăele a Sfinteî Scripture cu­
vinte, precum erósi va se inviăe, adeverescă. Şi asia amënduoï : ellă din gropniţă, eü din
aşternută; ellă din sicriu, eă din casă; ellă din morte, eă dinsomnă; — ne vomă sculla.
Îată că nici uă deosebire unulă de altuia avemă. Şi aşîa, iată că numaî 40 de anni amă
fostă viă, iară 40 mortă ; şi iată 40 de anni mi-a vieţă remasă. Acmu dară să socotimă:
óre aceşti 40 de anni vieţuitu-i-amă deplină? aă ba? Ascultă. Intr'acestî 40 de anni vomă
să allegemă celle 7 verste alle omului ; şi apoï, a fie-te-care dintr'aceste verste, ce feliu de
vieţă şi de^ tram amă avută, să cunnoscă şi pre tine — o, lume ! — incă a pricepe să
te facă. Anteiu dară, pruncia eă dică că nu mi-a fostă vièta de plină, adecă in vremea
a 7 anni a prunciei; căcî cella ce vieţuesce, scie ce face, cunnósce ce vede, inţellege ce
aude, pricepe reulă-binele, vorovesce, âmblă, şi socotélla are ; carile acestea tòte la pruncă,
adecă la versta prunciei, lipsescă, şi nici de unele de acestea in scire îï este. Iată dară
că, pruncă fundă, amă fostă ca cându n'aşă fi fostă ; şi aşîa îată că, adeverată, vièta 33
de annî mi-a remasă. După acesta dară a dăoa versta copillăriei urmeză, carea póne la
14 anni se sue. Deci, precătă in minte ţiu, după acésta de acmu verstă, dică, că atuncïa
fi ţi s e cade.
i a
u
4
5
6
') Căinţă.
*) In tăcere.
") Maximum.
*)
MopK)
Asternutü.
6
) Plapomă.
viu, èro nu omü amú fostü ; că, ânteïa-sï dată a omuluï este ca să cunnoscă credinţa, le­
gea şi pravillele; reulü şi binele să cunnoscă. hrana şi beutura să-şî agonisescă. Credinţa
amü disü ânteiu; adecă să créda, să cunnoscă, să sciă, că este Dumnedeü şi tòte vedu­
tele şi nevëdutele a făcută. Aduoa: pravillele şi legea, adecă de ce-î este a se feri. şi ce-i
este a pădi, să cunnoscă. A treia: hrana.şi beutura. adecă să potă a ara, a semina, vita
a lucra, neguţitorie a face, ) carile tòte pentru a omului chivernisellă sunt. Deci eü, intr'acea verstă fiindû, de acestea de tòte lipsită eramü; mai vertosü, ca nici pre Dumnedeü
precum este seieamü şi, deşi in beserică mărturisîamu, dară de ce clicii? pentru ce mărturisescü? şi de ce foiosa imi este acea mărturisire? nu cunnosceamü ; că ântêïu pre Dum­
nedeü a pricepe mintea îmi lipsïa, a dăoa că in Dumnedeü a crede şi alle lui sfinte poronce a pădi, de ce folosii să-mi fie şi să pocîu cunuósce, credinţa nu me adjutorïa. Deci,
îmi pare că nu numaï eu, ci tota cea de obsce omenescă fire, asia şi intr'acesta chipü să
fie. Iară de vei dice, precum unii, in versta copillărieî fiindù, cunnoscinţa acelluï la ver­
stă coptü omü aü avutü ; acésta nu tăgăduescu, căci Dumnedeü şi părintele luminelorü,
carele darurile celle de seversitü trimitte, pote acésta să facă, şi nu numai in firile omenescî, ci şi in celle dobitocescî acesta a arrêta puternicii este; precum uă dinioră măgarulü lui Valaamü eunnoscea pre ângerulû lui Dumnedeü, iară Valaamü nu-lü cunnoscea;
aşijderea şi leii cei flămândi pre Daniilü, precum este prooroculü Domnului, pricepură şi
intru nemică illü vătemară; şi erosi cuptorulü şi foculû cuptorïuluï Vavilonuluï pre ceï
trei prunei, precum nevinovaţi să fie, simţi, şi firea focului, carea nu numai lemnele ci şi
petrele mănâncă şi mistuesce, iară frageda şi moUecelluşîa a acellorü brudiorì cuconaşi*)
cărnecea a o beteji ) sóü a o ovili*) macarü ce-va-şi nu putu ; şi alte multe nenumeratein
mulţime şi nemësurate in mărime a facutü şi a arretatü minuni, la carile omenésca fire
nu se potrivesce; ci pentru cea hirişă şi de obsee, mai vertosü pentru a mea fire, dicü,
că in vei'sta copillărieî de acelle mai susü pomenite ponturi nici cum ce-va pricepeamü,
macarü o părtecea nu cunnosceamü ; şi cine dară cunnoscinţa nare, şi pre Dumnedeü nu
scie şi pre sine — pentru ce s'a născutu ? şi ce şi cine este ? — nu inţellege, iată că nu
omü ci dobitocü séü ca altă ce-va nesămăluitoru şi nesimţitoru este, precum lemnele, pe­
trele şi all'alte; căci şi all'alte in lume căte sunt, precum dobitocele, lemnele, petrele, passerile, pesciï, nu se că nu sunt dieu, ci sunt, inse nu omenii se chiama; ci fie-te-carea,
după chipü după assemenare şi după némulü lom se numescü. Asia dară eü, nu n'amü
fostü, ci amü fostü; ci ca cum arü fi numaï cu assemënarea şi cu chipulü omului, iară
nu deplină omü, ci mai multü, — nu cu chipulü, ei cu socotélla, — dobitocului decătu
omului me potriviamü. Pentru acesta dară, decătu voïu dice c'amü dobitocesce vieţuitu,
mai bine voïu dice că aşaşî nici ş'amu macarü uă di trăitu; şi decătu cu chipü de omü
şi cu fire dobitocescă, maî bine mortü şi fără duini de vicţă, me voïu numi. Şi iată da­
ră, că vièta mea 26 de anni a remasü. Intre acestî dară 26 de anni 5 verste se cupprindü:
cătărigia, voinicia, bărbăţia, cărunteţile şi betrăneţile; din carile ânteïu este cătărigia, carea
delà 14 annï pone la 21 se sue; inse, după a mea socotélla, póne la 17 anni totü d e a
copillărieî fire se ţine; şi aşîaşi pone a, adjunge omu'.u la versta de 11 anni, adecă póne
a începe, cum se dice, a infiera musteţă, totü copilă se chiama, — căci după limba lătinescă acésta verstă pubertas se chiama, adecă pubes se chiama perii, carii ântêîu la musteţă
séü la barbă resarv, — şi aşiaşî mai totü cu a copilluluî minte se slujesce, şi versta cătărtguJuî totü in tòte cu a copilluluî se potrivesce póne la 17 anni, — allesü ) de-şî va
mintea cu inveţătura preface, — precum şi íericitulü imperatulü Davida adeveresce, dicendü: „peccatele tinereţiloru melle, Dómne, nu pomeni", adecă tenera fiindû ce nu sciea
făcea şi ce nu pricepîa lucra. Şi cu acésta socotélla. età că incă 5 anni din vieta mea
perdui, şi intr'acesta chipü la 23 de anni remase vièta mea. Ac mu dară, intr'aceste treï
remase verste incă 3 anni voïu mai scade, cu acésta socotélla: adecă să-i fiü perdutü in
bólle, in nevoïe, in inchisorie, in robie séü nevolnicie. Căcî omulü, săraculu. in bólla fi1
3
5
1
') Avuţia in inţellesulu economiei polit. ' ) Gingaşi copulasi. - ) Vătenia.
1
In sensulü francesü : avilir.
5
) Cu escepţiune.
110
ARCHTVA ISTORICA A R O M Â N I E I .
iudă, precum erosi se va insănătoşa, adeverită a fi nu potè ; aşijderea, in'chisoriă, in ne­
volnicie fiindii, precum se va erosi măntui, adeveratti a sci nu potè; şi acestea jumétate
vièta èro jumetate mòrte se chiama; şi nu numai acestea, ci şi altă fie-te-care vieţă cu
neindemână şi nesufferită, orî-care omu cu minte intregă arù fi, nu vieţă ci morte, nu pe­
trecere ci inchisoriă, nu îndemână şi linişte ci muncă şi caznă, o va numera şi acestora
o va assemena ; caci unde este muncă, nu este vièta, ci morte, căci şi munca veeiloru morte
se numesce. Iată că din 80 de anni tòta vièta mea la 20 de anni se sprijini. Dară candù
asii fi numai 60 de anni trăiţii ? ară fi remasti. 15. èro din 40—dece si din 20 numai 5 asti fi afflatti.
Acmu dară, o, curondu (sic) trecétória lume! addu-ţî a-minte, că mi-ai disti, macara dintr'uă septemână uă di să facù voia tea şi să âmblu, in desfetările telle tăvăllindu-me. Veduşî că, după socotélla cea dreptă şi adeverată, din 80 de anni numai 20 afflai aî mei. Deci, in 20 de anni 1000 de
septemâne facă şi, scoţendu dintr'uă septemână căte uă di, 1000 de dille facă, şi 1000 de dille se
facti 2 anni şi 270 de dille. Şi, cu atăta de scurtă şi puţină vreme, óre ce felin de des­
fătări ? óre ce felîu de petrecanie voîu să me desfetezu şi să petrecu ? Ci, decătti să te ascultti pe tine si să fiii cu atăta. mai bine să nu te ascultă si să fiii si fără de atăta. Si
mai bine eă de tine şi tu de mine să né despărţimu şi să ne depărtâmă. Pentru acesta
dară, tota cellù cu pricepere şi fie-te-carele ce-î cu minte, inţellepţesce şi cu intregă inţellepcîune, ca ună inţelîeptă, forte pre a-menuntulă să îea a-minte şi să soeotescă, că,
de vreme ce, luândă sèma à 80 de anni, de desfetată şi după a lumii voia de ambiata
numai 2 anni şi 270 de dille găsii; dară, carele va trăi 40, că numai ună annă şi 135*
de dille îi vorù remane; aşijderea, precum amu mai disti, cellù mai cu puţini anni ineă
mai puţină vreme îi va fi ! Şi, măcarti in multă măcarti in puţină vreme, cuvintele şi inveţăturele, carile lumea inveţă, de făcută nu sunt; căci şi cea multă şi cea puţină vreme
toţii mulţii strică. Căci in multă vreme mai mulţii vei greşi, iară acea puţină, macara
uă di, şi nu uă di ci macara intr'unu clasù, seă intr'unu cîvertu de cîasu, cu poftele lumescî omulă, săraculă, suffletulă îşi va perde; şi, pentru dulceţa, carea trupulă in vremea
unui cîasă are, nevinovatuiu suffletu, gioznică fără milă, cumplită tară dojenellă, multă
fără numera, in veeî fam sferşită, chinuindu-se, se va nepărăsitu pedepsi. Nu intr'aceia
nedejde omulă, ticălosulă, să se lasse, dicèndu : că maearu de-amă şi făcută relle in tine­
reţe, èro după ce voîu adjunge la betrăneţe me voîu lăssa şi me voîu pocăi. Nici lăssa
péccatulù, cândă ella pe tine te lassa, că foiosa n'aî; ei, precum dice inţelleptulă: „juruindu nu dice: intorcèndu-mé mâine voîu da, căci póne mâine nu sciî ce-ţî va fi ţie." Aşijderea slăvituluî Christosă Dumnedeti cuvîntă pomenesce punire, unde dice la pilda bo­
gatului: „mănâncă, bea, sufflete, că aî multe şi bune," — şi nu scie, că, mâîne va sase
îea suffletulă de la densulă. Si să soeotescă totă omul ti, ce cu socotellă si intellegere se
slujesce, că nu numai desfetările şi desmîerdările lumii, ci aşîaşî tòta lumea şi tòte bu­
nurile eî de-ară agonisi, şi nu 80 seă 100 de anni, ci aşîaşî cătă lumea de-ară trăi, —
şi perdendu-şî suffletulti, ce foiosa are? mai vertosù că, dèca-Iti va perde, a-lti găsi nici uă
cărrare, inse nu intr'acósta lume, nu i se arrota ; şi déca-lu va cu peccate iadului vinde,
măcarti cu cătu de scumpii preţu, vre-unti midu-locti de rescumperare nu i se dă. Pen­
tru acesta dară, fie-te-cine, celiti ce omu se numesce şi cu chivernisirea a intregeî minţi
se slujesce, fòrte cu tòta nevoinţa şi cu aménuntulft să se soeotescă şi, socotindă, săpricepă ce este lumea: adecă ce este trupulu lui şi ce este eliti? adecă ce este suffletulti luî
şi ce sunt lucrurile lumii? adecă ce sunt poftele trupului ce-lu indemnă lumea? adecă la
ce-lti trage pofta trupului si ce-î este lui a face? ce poftesce lumea, adecă ce poftesce car­
nea, şi ce i se cade luî adecă, şi ce se cade suffletuluî a lucra? Şi, cunnoscèndti acesta,
să vedă, că tòta lumea cu duo lucruri se slujesce: cu lumina şi cu intunerèculù, adecă cu
binele şi cu reulti. Şi assupra acestora duo 4 venturi tari şi cătu ce potu se battìi şi se
oşteseti ; adecă imperăţia cerului şi suffletulti, imperăţia lumii şi trupulti. Cerulă şi suffle­
tulă spre a binelui parte silescu, adecă spre lumină nevoescă şi assupra intunereculuî adecă a reuluî resboescu: pre bine vorti să-Iii facă, èro pe reă vorù să-Iu isgonescă; lu­
mea seu imperăţia lumii şi cu trupulù de partea reuluî ţinu, èro assupra lumineî, as-
supra binelui adecă, se oştescă : pre reu să-lu facă, èro pe bine nici să-lă pomenescă ! Cătră acesta dară, totă omulă de plină, spre a suffletuluî nevoinţă şi osirdiă forte
tare a se pune ii trebue; ca sa nu cum-va partea cea mai mică pre cea mai mare să cal­
ce, nici trebue robulu mai mare decătă stăpânulă seă să se facă ; căcî cenila mai mare,
vecînică şi netrecétória, oro lumea mai mică, eurundu stricătoriă şi nestătătoriă moşia este;
aşijderea trupulă — ternă, muritoru şi in nemică intorcétoru, eră suffletulă duhă dumnedeescă nemuritoră şi pururé trăitoră este, precum a poeticulu cantată. Ca să fii intregă
cu sufnetulu , óre ce ai tăgădui ) a sufferi? căci acesta parte decătă trupulă maî mare
preţu are. Şi, maî vertosă, fie-te-cine sèma bineşoru de ară lua, măcaru ce-va-şî inţellepteî minţi a place n'ara affla, şi de ară şi affla acellea, carile trupului şi oehîuluî trupescu placă, frumosu evanghelistulă ne inveţă loannă: „nu îndrăgiţi lumea, nici celle
lumescî.
Pentru acésta, omenésca minte cerescile socotescă, èro pămentescile să battujocurescă; şi prin felîurî de felîurî de nevoie spre ceruri să se întindă, unde şi scaunulu
şi adevérata odihnă îi este. Căci noăe lumea nemernicia ne este şi intr'ènsa prişleţî )
suntemu ; èro cenila moşia şi acollo casnicî şi moşneni suntemă. Inse cândă va fi acesta?
cându de lume ne vomă lăpeda şi, precum dela dènsa nici ună foiosa precum nu avemă
cândă vomă cunnósce, şi cellea, carile amu cunnoscută şi amă auditu, dumnedeescî apostolicescî şi besericescî porunce de le vomă severşi eu fapta, precum dice: „nu cella ca­
rele a cunnoscută poruncéle, ci cella ce le-a făcută, se va ferici." Acestea dară cândă
îndemână voră fi şi pre lesne se vorù face? cându cu totă ânema şi cu deseverşită dra­
goste de acestea ne vomă a le face apuca; căcî dragostea, pe tòte tnvincindu, tare biruesee.
1
u
3
larăşi-pomeiiirea trecuteloru. )
Veduşî dară acmu, o prietenule, de'nceputu lumea cum? ce? şi în ce felîu este? Ve­
duşî : bunurile, desfătările lumiî la ce severşitu essă ? Veduşî : ce poftesce şi la ce indemnă
lumea, adecă trupulă pe ormi, adecă pe suf'fletu să facă? Veduşî că te măguliture, cate la­
turi şi căte curse spre a ticălosulă omenesculu suf'fletu in tòte părţile şi in tòte cărările
arruncă. Veduşî, vietasi custură omuluî in lume cătă vreme este. Pentru acesta dară de
totă bunii şi de totă plină de bunătăţî a fi silesce; că aşîa, nefîindă strimtă, este callea
ceruriloră şi, precum dice: „póné nu v'eţî intórce şi să ve faceţî ca pruncii, nu veţi intra
in'perăţia cerului"; adecă in tòte curaţi sin tòte blandì să fi mă. Inse, pentru cea slabă
de omă fire, multă şi in multe felîurî ni s'aă de măntuinţă arretată midă-loce ;. şi macara
de nomă pute la verfulu stepeneî bunătăţiloru, incaîlea aprópe de verfă séu la midă-locă
să ne afflâmd. Căcî multe sunt sălaşele luì Dumnedeu şi să nu fimu de totă, de totă dintr'acea caile instrăinaţî şi depărtaţi; ci erosi de totă de acésta lume a te lăpeda cu grea
ţi se pare, şi îţi este voîa ca intr'aeestă lume nu de totă pustiiu şi săracă să fii şi in
vièta tea şi óre-ce îndemână să nu cunnoscî cu grea este; căcî, precum este cămilleî greu prin
urechîele acului a intra, incă mai cu greu bogatului imperăţia cerului. Inse èro acellu Mi­
lostivă dice, că acésta la omeni nu, èro la Dumnedeu se potè, căci ce-va luì Dumnedeă
a nu se puté nu este; ei, tòte in mâna luì fundă şi deschidèndu-o, tòte de bunetate se
implu. Ci, de vreme ce acésta trecétória lume este lumea chiverniselleî, că de nu se va
chivernisi cine-va, nu va precorsi, şi de va puté cine-va cu intréga inţellepcîune şi cu bună
socotólla in lume fiindă pe lume să chivernisés* ă şi suffletulă nebetejită şi neîntinată să-şî
pădescă, frumosu şi minunată lucru ară fi, de vreme ce şi omeniloră şi lui Dumnedeă ară
fi plăcută. Şi acella óre cine ară fi? ară ii aceila, care acellea cile lui Andrdu Vissovatius 77 de ponturi ce arrota, pre carile strămurarea a bunătăţiloru şi freulă peccateloră le numesce, adecă indemnarea spre bunătăţî şi oprella spre peccate; şi acestea dară
carile mai înainte a le arréta vomă şi a ţi le denaintea ochiloră pune silimă,—forte pre
amenuntulu a-minte să îea şi cu alle suffletuluî urechîe să asculte, ascultândă dară şi in' ) Refusa.
V Venetici.
3
) Recapitulaţiunea.
ţelleg-endu, să le facă; că, pare-mi-se, că şi omeniloru şi luî Dumnedeu bine-invoitu va fi,
incă şi de cea trecetoriă şi de cea viitoriă vieţă se va folosi; şi, după vieţă slăvită şi cin­
stită, in morte cinste şi după morte cinste, la a duoa venire eroşî cinste va găsi. In slava
Tatălui şi a Fiîuluî şi a Sfântului Duhu, aemu purure şi in vecii veciloru, amin.
A
1
Coneţulu ) Cărţeî Anteîe.
A LUI
IOANNÍJ DIMITRIE CONSTANTINÜ VOEVODA,
la divanulü lumii cu inţelleptulu séü la judecata suffletuluî cu trupulü, alie
suffletuluí spre a trupului séü a inţelleptului spre a lumii, dovedă pentru cellea ce-a g r â i t u minciuni si spre a sea mărturia pentru ceilea ce-a grăiţii adevératü;
CARTEA A DOUA
2
I ) Lumea acesta şi tote plinirile, adecă tote împregîuru-stările ei, de cine făcute a fi, a
sci ânteîu ţi se cade; după acesta, precum trecetoriă şi nestătătoriă este, a pricepe îţi trebue; precum singură Ziditorulü eî Domnulü Cliristosü dice: „cerulu şi pămentulu se va
trece" (Math., cap. V, vers. 18); şi altulü, acesta urmându, inveţă: „tote le are vremea
şi cu vremile selle vorü trece tote" (Ecclesiastü, cap. III, vers. 1).
II. Lumea dară acesta de Dumnedeu a tote făcătorulu este făcută, precum cellü decătu
toţi maî vechîu istorică Moyse: „de'nceputu făcu Dumnedeü cerulü şi pămentulu şi alfalte" (Nascerea ), cap. I, vers 1)
LumeacauăgrăLumea dară ca uă gradină, intrensa omenii ca nesce flori, precum mărtuflorile.
risesce „Israilu va rezsări (nc) ca crinulü" Osie (cap. XIV, vers. 6), „totă
carnea fénü şi totă slava ei ca florea câmpului" Isaia (cap XL, vers. 7 şi 8); séü c a p o mulü este omulü şi ca roda; adecă ca pómele faptele luí: din pomulü bunti va eşi rodă
bună. Cătră acesta urmeză, unde dice pentru omulü bunü: „şi va fi ca lemnulü longă
izvórele apelorü şi la vremea sea va da roda sea, şi frunda luî nu va căde." (Psalm. I,
vers, 3 ; şi Ierem. cap. XVII, vers. 8).
v^tíarü- s ^ e b f
lumea ca unü vistiarü, inse după ceste vremeniiice. Cu avuţia dară
neVuiiuVeră^pre bine de te vei sluji, bine veî ave, inse „avuţia strînsă spre reulü stăpânurefi de t e v e î s i u - eü." dice Ecclesiastulü (Cap. V, vers. 12) si órósi dice: „cine îubesce avu'
' ţia, rodă nu va mânca déla densa" (Ecclesiastulü, cap. V, vers. 10.)
III. Credéndü dară, precum lumea de Dumnedeü să fie făcută, aşijderea, precum
acesta trecetoriă şi alta viitoriă a fi, crede; pentru că theologulü mărturisesce Ioannü: „şi
veduî cerü noü şi pămentu nou, căci cerulu de'ntâîu şi pămentulu de'ntâîu aü trecutü"
(Apocal., cap. XXI, vers.' 1)
„ceruri noüe şi paméntü noü aşteptâmu" (Petru, carte II,
cap. III, vers. 13)
Trupulü lumii
Lumii dară sinanrü omulü urmeză, pentru că dice: „omulu ca érba dillele
3
S
urmeza,omulu—
.
.
.„
r
°
. „
N
T
,
1
1
,
n
,
„
n„
i '
nu (1 sal 111, vers. Io). Pentru ca ce dara: rentru ca ce aeellu dsnteiu
ziditü omü, după a Ziditorului seü poruñee neâmblându, şi a luí poruñee neascultându,
muritorii şi dintr'acestă lume mutătoru s'a fácutü? Dară cu ce a greşitu? Cu a pómelorü
frumseţe amăgindu-se. vedu dară muierea, ea bunü să fie lemnulü la mâncarea şi frumosü
ochilorü şi la privellă măngăîosu, „şi luâ din roda luî şi^măncâ şi dede bărbatului seü"
caérba^illeleiuí.
') Sférsitulü.
) Resúmatele marginale celle numerotate fiindü in acesta a duoa carte identice cu a c e l l e a din cartea
de'ntâîu, le supprimarămu, lăssându numai cifi'relo la locuiţi lorii, ca semne, şi păstrându alte resúmate marginale noüe
şi nenumerotate.
) Génesis
l
3
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
113
(Nascere, cap. III, vers. 6); intr'aceîasî dată dară alle lumii bunuri séfi avuţie nestătătorie
şi omului nefolositórie s'aă făcuta, precum a Ecclesiastulă cunnoscută:" golă a eşitu din pân­
tecele maîceî selle, aşîa golu se va intórce şi nemică va duce cu sine din osteninţele selle. "
(Cap. V, vers. 14).
î n lume deşertaDupă acesta, intr'acestă lume deşertarea urmeză; că erósi acesta dice: „de­
şertarea deşertărilom şi tòte deşerte." (Ecclesiastulă, cap. I, vers. 1)
lui Tuinned "
^
^ * * vreme, precătu săraculu omenesculă nòrodu intru deşertări şi
trâesce.
fără socotelle lucruri afflându-se, şi póne in diua de astădî, de atăta somă de
anni, intr'ènsa omenii trăescu, acesta dintru acea pré-bogata dumnedeescă milă să o sciî;
că dice: „îndelungii rebdătoni, multă milostivă, nici după fară-de-legile nòstre face noăe"
(Psal. Cil, vers. 8 - 9 )
IV. Inse tu, pentru alle cesteî lumi podóbe şi frumseţe nu te amăgi, nici in des­
fătările eî cu tòta anima te da, că mai pre urmă risulti durerilorii se va ammestecaşi „cel­
le de apoi alle bucuriei lacrime cupprindu" ( P i l , cap. XIV, vers. 13).
V. Aşijderea, tòte alle lumii lucruri, — osebită de celle bune, — „ca pravulă îna­
intea vèntului" (Psal. I, vers. 4); şi erosi „ca avuţia de tâlhari predată şi ca haina de mollie fărâmată."
VI. Inse erosi tu, pre alţii vedèndu, adecă precum sunt imperata, domnii şi all'alti,
carii cu bogăţia şi cu a lumii slavă multe şi ce li-î voia facă, de acesta nu te mâhni nici
te intrista, precum prooroculu te inveţă: „nu te teme, cându se imbogăţesce omulu şi eându
se va immulţi slava casei lui" (Psal. XLVIII, vers. 17); „căci plecată este spre morte
casa lui şi la celle de desuptu cărrările lui" (Pil., cap. II, vers. ]8). Nu este dară Dum­
nedeescă priivire assupra lui seă assupra slavei lui, pentru care lucru mărturisesce Isaia:
„spre carele să caută, fără numai spre sărăcuţi si zdrobiţi cu duhulă? si să cutremure de
mine!" (Cap. LXVI, vers. 2).
VII. Nici să socotescl seă să găndescî, că acesta a loră lumescă norocire vre uă de
plină fericire va ave
VIII. Nici vre-unu hotaru seă vre-uă adevărată şi însemnată, alle avuţieloră trecătorie, voru ave vreme.
IX. Şi măcaru că lumea, adecă după lumésca socotellă, bogaţi, şi slăviţi se nu.mescă;
înse săraci şi de tota goli simt şi orbiţi eu mintea, acésta necunnoscèndu, precum adeveresce Ioană: „dici cumcă — bogată suin şi nici una îmi lipsesce — şi nu sciî c.1- tu
estî mişellQ, săracă, orbă şi golu" (Apocal, cap. III, vers. 17). Acésta Davida, imperata
fiindu, a eunnoscutu, dicendu-şî sie: „eu suin săracă şi mişellu." Aşîa dară, a unora
acestora la reu sevărşită şi la rea calle callea le va eşi, pentru carea frumosă se dice.*
d e s f i t t o t ă „ , f „este caile, carea omului dreptă se pare,
orò cea inai de apoi a ei duce la
te adduce.
morte" (Pilde; cap. XIV, vers. 12); şi eroşî acollo: , callea celloră fără caile
duce la morte" (cap. XII, vers. 28). Căci tota trupulù in ternă se va intórce, incă mai
curundu decătu all'alti cella puternică, precum dice: „totu puterniculu scurtă" (Ecclesiastu,
cap. X, vers. 11); şi la reu deră sevărşită voră adjunge, pentru carii frumosă vorovesce
Iovă: „avuţia, carea a înghiţită, va borì, şi din pântecele luì o vazmăci Dumnedeă" (cap.
XX, vers. 15), adecă cu alle iadului cumplite le va resplăti munee.
X. Nicî din vechîele istorie cu une pilde să te amăgeseî, ci mai vSrîosă cu acellea
să te inţellepţescî ; căcî vei affla pentru imperati, carii' in scurtă vreme multe au biruită, că
nu este cine-va să se temă de ceia ce trupulă uccida, ci de ceia ce suffletulu (Math., cap.
X, vers. 28); şi maî vertosu, că tota cella ce omora, omorî-se-va. că eroşî dice: „toţî ca­
rii scotă sabia, in sabia voru muri" (Math., cap. XXVI, vers. 32), incă de cella cătu
de mică.
XI. Pentru acésta dară, frumosă pildă depe Alexandru Marele a lua poţi, precum
la istoria lui ' scrie, că de uă slugă a Iul să fie otrăvită şi omorîtu, adecă pe cella mare
a omorîtă cella mică şi pe impăratulu a uccisa sluga ; pentru cariî bine dice Ecclesiastulă:
„veduî slugele pe caî şi domnii âmblândă pe josu ca slugele" (cap. X, vers. 7 ) ; şi al>
l i
a
n
s
e
e
a
a
a
1
lată
15
Bed actortt B. P. HSjdca.
Toma' -î.
tulû dice: „aceia aii imperăţitu, érô nu delà mine" (Osie, cap. VIII, vers. 4); şi aiurea:
„cădu şi fu risipirea lui mare" (Jezechiilii ; cap. XIII, vers. 12). Assemenea, aşii acesta
a potrivi puté: pre ferrû rugina îl lu topesce, pe elefantû, séil precum se dice pre fdu ş{)recele îllii omora.
XII. Socotesce-te dară. De vreme ce acea mat de apoï morte este, incailea nu reû,
ci bunii nume să-ţi remâiă, că „mai bine-i numele bunii decătu avuţia multă" (Pilde; cap.
XXII, vers. 1); şi aiurea dice: „mai bine-ï numele bună, decătu mirurile scumpe" (Ec­
oles., cap. VII, vers. 2); inse nu in a omenescului ochiu privellă, ci in acea dumnedeésca oglindire, Carele ânimele privesce şi gândurile cunnôsce. Pentru acesta inveţă: „so­
cotiţi să nu dreptatea vostră înaintea omeniloru faceţi" (Math., cap. VI); şi ca nu cum­
va pentru tine să se dică: „perit'a pomenirea lui cu sunetă" (Psal. IX, vers. 7). Asia
dară, in t e t ă vieţa tea spre acesta silesce, ca acella a lui lovu cuvîntă după a tea morte
a elice să poţi: „slava mea pururé se va înnoi" (cap. XXIX, vers. 20).
XIII. Pădesce-te, érôsï dică, ca nu cum-va tie să se dică: „ce te slăvesci in reutate
cella ce eşti puternică?" (Psal. LI, vers. 1).
Şi acesta a sci forte ţi se cade, căci intr'aeestă putredă lump, măcară asia, măcaru
O n in ce feiïu
*a j scurtă vreme slava ei vei moşteni, precum adeveresce Iovă : „ca fioy
as
iu
luni6
scurtu
n
'
w
•
t
>
? i
/'
rea esse şi ca umbra fuge şi nici dinioră intr'acea stare remâne" (cap. XIV,
slava eï.
vers. 2). Assemenea, acella allû Ieremieï s'aru puté adduce: „vai de noi!
că s'a plecată diăa şi s'aă făcută mai lunge umbrele de seră" (cap. VI, vers 4).
Nici doră, in norocire seă in bogăţia afflându-te, ce-va-şi mai multă decătă eşti să
te ţii; pentru că frumosă sfântulu inveţă Grigorie: „de vei a inţellege — dice — in ce
chipă esti, trebue ânteïu a cunnôsce ce nu esti, ca din forma buneloră să te mesuri, precătă cu a buneloră lipsă să fii grozavă" (In cartea a cincea a Obiceiniceloră). Inse, după
Davidesculu cuvîntă, „tu esti verme şi nu omă" ; că ce este vieţa nostră? „aburii" (Iacovă; cap. IV, vers. 14). Şi pururé acella allă Isaiei pomenesce cuvîntă: „eu sum omă.
allă dureriloră sciêndu slăbiciunea" (cap. VIII). Aă doră tu cu ce-va decătu ăilalţi 6meni mai multă vei fi? ba. Pentru acésta, cuvîntulû acesta s'ară învrednici a se dice:
„sum dară şi eu muritorii omu, assemenea tuturora omeniloru" (Inţellepciunea lui Solomonu, cap, VII, vers. 1)
XIV. Nici pentru aile lumii de urrîtă frumseţe să te nebunesci; „nici să poftescă
anima tea frumseţea ei," dică Pildele (cap. VI, vers. 25).
XV. Dragostea frumseţiloră multe stricăciuni adduce ; că scrie istoria, pentru frum­
seţea 'a unei muieri, a Elenei, vestita cetate s'a răzsipită Troada ; şi cu frumseţea pômeï
s'a amăgită Ev va.
XVI. Nici vre-ună bine delà réua acésta lume precum vei agonisi, să găndesci; căci
pentru densa strigându, dice Isaia, că „tu dară pamêntulû teu prăpădişi şi poporulă teu
ucciseşi" (cap. XIV, vers. 20).
XVII. Nici vre-uă inţellepcinne intr'ênsa vei affla, căci „inţellepciunea lumii nebunia
este longă Dumnedeă„ (Cătră Oorinth., cartea I, cap III, vers. 19); şi aiurea urmeză, că
„nebună s'a făcută totă omulă de sciinţă" (Ierem., cap. X, vers. 14). Assemenea acestora
Inţelleptulu la Pildele selle dice: „nu este inţellepciune, nu este sfetuire, nu este cunnoscinţă Împotriva Domnului" (cap. XXI, vers. 30), şi Apostolulu cătră Romani ):
„inţel­
lepciunea trupului morte este" (cap. VIII, vers. 6; caută şi Isaia, cap. V, vers. 20).
XVUI. Aşijderea, nici vre-uă bunătate s e ă vi'uă îndemână, intr'ênsa cercândû, vei
affia, precum, in cartea mărturieloru, sfântulu arrêta Augustinu şi dice: „vai suffietuluî acelluîa, carele delà tine, o Dômne, deslipindu-se, a gândită că va avé ce-va mai bine ;
impregiurări şi invălluiri, inderepnice şi impotrivnice, din dosă şi din coste, şi in pântece,
şi éta, tôte aspre!"
XIV. Inse pre lume pre acésta Dumnedeu milostivulu, pré-bunulu şi pré-marele şi
traiulfi şi scurtă
1
') N u Rîmlem,
precum s e scriea la noi
atun î .
C
a
puterniculü eï ziditorü, spre a omului folosinţă şi indemână o făcuse. Acesta a se do­
vedi pote; căcî, precum nemuritorü a fi îllă făcuse şi, de vreme ce nemuritorii era,'etă
dară că lumea acésta de foiosa îi era.
XX. Aşijderea. după greşella şi peccatulü acelluî de'ntâîu o mu, tote acellea, ce de
foiosa erau să fie, in stricăciune, şi celle dulci in amară, şi celle ce lesne — cu nevoia
şi i u trudă, acea ce săraculu de omü a agonisi, s'au prefăcută; precum a-eve scrie Moyse: „luî Adam dise, căcî ai ascultaţii glasulü muierii telle şi aï mancata din lemnulü, carele poruncisemü ţie să nu mănânci, blasfemata pămentulu in lucrulü teü ; şi in osteninţă
vei manca dintr ensulii in tòte dillele vieţeî telle ; spinï şi ciuline va rezsări ţie şi vei mânea
erbele pământului ; in sudòrea feţei telle vei manca pâînea tea, pone cându te vei intórce
in pământu, din carele estî luată; căcî prafü estî şi in prafă te vei intórce." (Nasc. cap.
III, vers. 17—19).
^ " " e w f tV^e
Dupe aceîa îarăşî acellă milosă şi milostivă Dumnedeû, cu mila sea cea fără
sléga, a a r e t a t ü . măsură bog-ată, cătră a sea plazmă cu miloserdiă intorcându-se, arretatu-î-a
moduri şi midü-lociri, ca de sub legătura acelluî blăst&mu a eşi să potă, ca erosi in veci
trăitorii şi nemuritorü să se facă.
XXI. La acesta dară fără greşu acésta a trebuitü şi acesta s'a făcuţii. Adecă vechîulu Adam a greşită şi érôsï unü noü Adam să-lu măntuescă şi, trupă pentru trupü
pătimindu, să-lu izbăvescă. Pentru care lucru mărturisesce sfântuiu ' Augustinü : „Dumnedeü precum te-a făcuţii pre tine fără tine, aşîa nu. te va măntui pre tine fără tine;" adecă, nu numaî singură Dumnedeirea carea este a iotă puternică, ci împreună şi omeni­
rea, carea este luì Adam părtaşă, aü trebuitü ; adecă Dumnedeû şi omü ; şi aşîa să se facă
noü Adam şi blăstemulu să se deslege.
XXII. Acesta dară, Isusü Christosü Dumnedeû şi măntuitoru, nădejdea şi scutirea
nòstra, fu; carele maî de'nainte prin sfinţii sei prooroci s'a arrëtatû, pone mai j>reurmă
dară, celle scrise prin proorocï a se plini vremea sosindü, singurii s'a arrëtatû; de fecïoresculû pântece, ncscărăndăvindu-se , din Maria fecïora şi din Duliulü sfântû omenescü
trupü Iuândû şi intrupându-se, pătimindu şi restignindu-se, şi a treïa-di inviuându, după
cum era prin aleşii seï scrisû, pre vechîulu şi păccătosulu Adam noulü şi cellü fără pec­
cata Adam, împreună cu sine pre totă omenesculü norodü, a din mòrte scullatü. La acésta, póne a nu fi, adevëratû mărturisîa, cu Duhulü sfántü cunnoscêndû, Osia: „inviuane-va pre noî — dice—după duo dille şi in diüa a treîa ne va sculla pre noï" (cap. VI,
vers 2 ) ; şi „pre carii intunerecü şi in umbra morţii," precum dice Isaia (cap. IX, vers.
2), „luminatu-ï-a sórele dreptăţii", precum dice la Troparulü născutului. Acésta strigă
Apostolulü, dicându: „uă dată aţi fostü intunerecü, érô acmu lumină,, (Cătră Efes., cap.
V, vers. 8). Acésta in umbra legeì de'nceputü se însemna, precum dice: „tuturorufiîlorû
luí Israîlû era lumină, érô intunereculû şi ceţa peste totü pămentulu Egyptuluï" (Ishod ,
cap. X, vers. 22).
,
Carele crede in
Venindü dară ellü, ce dice? ,.Cine crede in mine—dice—de va şi mortüfi,
1
1
Domnulü, de va
.
v
.
.
,
, \.
'
•
•>
A
•
'•
.
ri
trai-va ; şi carele traesce şi crede in mine, nu va muri in veci" (loan., cap.
v a , şi carele ere- XI, vers. 25).
Acésta dară cum pote? pote! „pentru căci singurü cúsan­
me™ murían gele lui dela mòrte ne-a resciimperatü" (Efes., cap. 1, vers. 7), séü precum de
<*
a düoa óra ne-arü fi născutu; precum dice Apostolulü prin Evanghelia: „eü
v'amü născutu pre voi* (Corinth., cartea 1, cap. IV, vers. 15); şi aşiaşi „cellora ce intrensulü credură, le dede lorû putere fiî luì Dumnedeû şi luì fraţi a fi„ (loan., cap. 1,
vers. 12) şi cu sine impreună imperatici selle moştenitori,—inse acésta cellora ce de acésta lume se vorü lăpeda şi să urineze luî, ca precum ellû, aşîa ei in lumină să âmble.
Dară a carii împărăţie moştenitori ii face? carea ochíulü n'a veduta, nici urechïa a auditû, nicï in anima omului s'a suitû; „carea maî de'nainte a gătitu-o Dumnedeû cellora
ce-lû ïubescû" (Cor., cartea 1, cap. II, vers. 7 ) ; adecă „noUe locuirea cerulü" (Cătră Fişi m o r t ü f i , trăi-
ve
V Cartea Exodului.
lippü, cap. III, vers 20). Acésta mai de'nainte Prooroculu cunnoscea, dicêndu: „acesta
moşia slugelorü Domnului" (Isaia, cap. XXIV, vers. 17) şi „drepţii ca sórele vorü străluci"
(Inţellep., cap. III, vers. 7; Math., cap. III, vers. 43); şi „lumina loru va fi mîelluşellulă,
căcî nópte nu va fi acollo" (Apocal., cap. XXI, vers. 23.)
XXIII. Maî cu de-adinsulă pre Dumnedeă de bine-facetorulü, de pre alie selle mi­
nunate fapte, a-lă cunnósee vei puté, carile puniré in privélla ochïuluï teü nelipsite sunt;
şi, precum elle singure îllă mărturisescu, „cerurile povestescă slava lui Dumnedeă" (Psal.
XL, vers. 1); şi elle in-de elle, una pre alta, pre Dumnedeă facetorulă şi ziditorulă eî
a cunnósee invetă: „diua dilleî scote cuvîntă şi nóptea nopţiî vestesce pricepere." (Psal.
XVIII, vers. 2) '
ortMflindü ™e
^ ^
®
^
^ '
lăţime, lărgime, şi fără nicî uă oprélla
'ntunerecu "'âm- a voiî, slobodă vedèndu-te, să nu cum-va cu frumósele şi bunele selle dablându, să nu-tï
t carile delà densulă îţi sunt dăruite, spre reulu si spre perirea tea să te
e
U
cum-va para c ă
in lumină estï.
r u r
,
.
7
a c
s t a
s e
„
„
*
c a
e
i -
c a
m t r a t a t a
.
in
i
• ^
v
*
Vi-
-
A
-,'
,o
1
.
/
,„
„
slujesci ;. sa nu candai,
lumina ca ambii parenclu-ţi, mtunereculu sa atfli, pentru cariî se dice: „întunecară ocliiî loră. să nu véda" (Psal. LXIX, vers. 23). Nicî
prin'funereeü ca orbii, ci prin lumină să âmbli, precum se dice: „carele âmblă diăa —
adecă carele âmblă in lumina legiî, căcî „legea lumină este" (Pildă, cap. VI, vers. 23)
—nu greşesce" (loan., cap. Xf, vers. 9); căcî, pentru cariî socotescă lumina lumiî ace­
sta, numele pune: „orbi sunt şi povetă orbilorti" (Math., cap. XV, vers. 14); şi maî ver­
tosă lumina lumiî aeesteîa intunerecu este, că bine a cunnoscută Iovă, că „noî in intune­
r e c u ne invălluimă" (cap. XXXVII, vers. 19).
XXIV. Aşîa dară, cu multe zestri dumnedeesci spre a tea slujbă înzestrată fiindă,
cu acestea mintea să nu-ţî intunecî, să nu cum-va pentru tine să se clică: „de assupra a
cădutu focă şi nu vedu sórele" (Psal LVII, vers. 9); şi pre cella, ce-a şi pre Densulă şi
pre tine făcută, să nu cunnoscî; ci, a credinţei lumină avendă , cunnósee; şi pre Dumne­
deă dătătorulu şi părintele lumineloră nu uîta; şi acésta di: „ce voîu da Domnului pentru
tote, carile mi-a datü mie?" (Psal. CXV, vers. 12).
D e s p r e pofta trugj despre a trupului ocliîu poftă forte te pădesce, să nu cândaî, pentru
pulul forte te p a '
,
, „
.
,
.,
•
ny
„ •
• i„
zesce.
vre-une deşertări şi amagiture, sa te mşelli; căci, pentru puţina invoinţa, pre
urmă multă îţî va urma căinţă; că frumosă Domnulù inveţă: „de ochîulă teü te smintesce, scote-lă şi-lă lapedă delà tine" (Math, cap. V, vers. 29).
séï? lumină "^* *
^
t ^ l
i frumosă şi maî luminosa decătă cea Dumm a i f r u m ó s a ' T é ü nedeoscă să cercî; căcî ellă dice: „eă sum lumina lumiî" (loan., cap. VIII,
"n^TaDumne"
'
acésta mai de'nainte a cunnoscută Isaia, dicendă: „norodulu, că­
dească, să cercî, rele ămbla in intunerecu, vedu lumină mare ; acellora ce petrecea in umbra
morţii, lumină a resărită lorü" (cap. IX, vers. 2). Căcî maî multă de atatü cercându, vei
dice lumineî intunerecu şi intunereculuî lumină, de care lucru bine se elice: „in intune­
recu ca in lumină âmblă" (Iovü, cap. XXIV, vers. 17). Şi eryşi pentru acésta se dice:
„îubiră omenii maî vertosă intunereculü decătu lumina" (loan., cap. III, vers 19). Pre
aceîa văereză (sic) Isaia: „vaî, cariî diceţî bunului reü! ceia ce pună amarulă in dulce!
ceîa ce pună intunericulă lumină şi lumina intunericü." (Cap. V, vers. 20).
XXV. Pentru acésta dară, in lume intr'acésta şi prin intunereculü lumineî eî ămblându. tote in nemică le socotesce şi spre allé eî de pofte inveţăture surdă şi mută te
fâ; precum dice Prooroculu : „érô eü, ca surdulü, nu audiamü şi, ca inutulü, ce nu-şi de­
schide gura sea" (Psal. XXXVII, vers. 14); adecă nu numai a le face, ci nicî a le audi,
nicî a le grăi să poftescă anima tea; pentru că adeverată să scii, că „prostă intr ensa şi
săracă vieţă purtâmu" (Tovie, cap. IV, vers. 23).
XXVI. Bună soeotitorü dar fii şi ceîa, ce delà lume ce-va poftescü, la ce sferşitu
vorü adjunge, a-minte iea.
XXVII. Anteiu dară va avuţia să poftescă, din carea multe şi in multe felïurï a se
nasce reutăţi potă; şi suffletulu la iadă îllă cobora şi, in ce-va puţină incependu, nicî cu
cellü multü se satură; precum la pildele luí Solomonü dice: „pântecele necuraţiloru nesă4
r
r
v
NiCÏ
c
v e r s
r u m s e
v
e
8
u
A
u
m
m
a
m
a
ţiosu" (cap. XIII, vers. 25); pre carii cu măniă certă Isaia: „câinii fără ruşine nu sciură
saturarea" (cap. LVI, vers. 11); şi altulu adeveresce: „nu se va împle lacomulu de bani"
(Ecelesiast., cap. V, vers. 9).
XXVIII. Avuţia zidurile şi cetăţile fărâmă şi temelliele rest6rnă. Avuţia, cu cătti să
immulţesce, cu atăta lăcomia cresce. Lăcomia ineepe zavistia, zavistia nasce m6rte, precum
elice: „incepu durere şi născu fără-de-lege" (Psal. VII, vers 15).
XXIX. Pentru zavistia Câinii pre fratele şeii Avelu uccise, precum scrie istoricule
(Nascerea, cap. IV, vers. 8). Avuţia nasce măndria cea spurcată, precum dice sfântulu
Augustinu: „a-nevoiă este ca nemândru să fie cellu bogaţii."
XXX. Căci adevăraţii este, că avutulfi, adecă lacomulu, numai ellii avuţii şi îmbo­
găţiţii, ero alţii toţi săraci şi mişei, a fi poftesce.
XXXI. Neadjungendu-î ţarinele, poftesce sate; nesăturându-se de sate, poftesce tfergurî; neindestullându-se cu tergurile, poftesce cetăţi şi all'alte.
Aşijderea mândrulu, adecă cellu innaltu cu firea, numai ellii omu, ero alţii toţi do­
bitoce, a fi socotesce. Addu-ţî dară a-minte, că, pentru măndria, ângerulu din cerii cădu
şi dracii se făcu, dicendu: „in ceru mă voîu sui, assupra stelleloră cerului voîu innălţa
scaunulu meu." (Isaia, cap. XIV, vers. 13).
XXXII. Intr'acesta chipu bogatulu, prin tămplărî imbogăţindu-se, cinstea şi scaunulă
cellu mai de susu cercă; şi, cu cătti s'aru mai susu sui, cu atătfi incă maî susii a se ur­
ca, poftesce; şi nici la uă stepenă de cellu maî de josu a se popri aru ave; pentru carii
a se dice s'arii pute: rădicâ-se innaltulu, ca cu maî grea cădătură să ca4ă.
XXXIII. Şi ardem sluge lângă cei n,ari a fi adjungendu-le ), ponă intr'atăta cumin­
ţea adjungu şi a face nevoescu, că ei stăpâni şi pre stăpâni sluge a face silescu, şi cu acesta socotellă, ca totă cinstea, slava lumii acesteia, să nu le lipsescă. Şi Dumnedeii neprietenulu lorii! căci Domnulu mândriloră se imponcişeză ), ero cellorîi smeriţi le dă darii,
şi precum grăesce Davidu: „ochii mândriloru vei smeri" (Psai. XVII, vers. 28).
XXXIV. Nici să te gândindu inşellî, că cu avuţia a cerului împărăţia veî cumpera;
căcî „nime pote a duoî domni a sluji" (Math., cap. VI, vers. 24). Căci avuţia maî vertosii închide, decătu deschide, şi maî multă opresce, decătu îndemnă. Avuţia dice, că nu
veî maî muri; avuţia dice, că altulu de potriva tea nu este; avuţia dice, că ea nici odini6ră te va părăsi; avuţia îţi dice, că nici odini6ră vre-uă întristare veî ave; avuţia îţî
dice: „bea, mănâncă, sufflete, căcî ai multe bune; nicî îţî pomenesce, că mâine şeii poîmâne suffletulu ţi se va lua şi ea va remăne" (Caută la pilda bogatului, Luca, cap. XII,
vers. 17). Ci, precum frumoşii inveţă Ecclesiastulu: „nu scie omulii sfărşitulu vieţeî selle,
ci ca pescele se prinde in undiţă;" pre carele inveţă Isaia: „orănduesce casa tea, că vei
să mori şi nu veî fi viu" (Cap. XXXVIII, vers. 1), „nicî voru folosi avuţiele i n d i u a r e s plătirîî" (Pilda, cap. XI, vers. 4); şi maî vertosu, precum singură de adeveiii grăitorii
rostulu Domnului mărturisesce: „vaî voue, bogaţilor», carii aveţi desmîerdăcîunea vostră!
vai voue, carii săturaţi sunteţi, că veţi ilămăndi! vaî voite, carii rîdeţî aemu,că veţi plânge!"
(Luca, cap. VI, vers. 24-25; assemenea caută la pilda bogatului cu a săracului Lazaru,
Luca, cap XVII, vers. 19-20).
XXXV. Pentru acesta dară Seneca, macaru că păgânu era, inse frumoşii inveţă:
„de este suffletulu teu inţeileptu, in trei vremî să se cumpenescă: fiit6riele forte a pădi,
aceste de aemu bine a chivernisi şi celle trecute adesu a pomeni"; adecă cellea ce s'aii
t+ecutii in minte ţi le addu şi, ce-au foştii uniî şi in ce s'ati intorsă, veî vede, precum
dice: „pre cei bogaţi îî trimise deşerţi" (Luca, cap. I, vers. 53). Spre acesta acellaalhi
Senecăî multă a folosi pote cuvîntă. Răzsiptrea celluî maî dinainte cădutu pre cei mai
depre urmă inveţă; şi intracesta de aemu vreme forte cu socotellă mtregă să te ocărmuescî, căci nici unele înfipte seu stătătârie le ai. Mărturisesce Danîilu: „mută vremile, ver­
stele; imperăţiele schimbă şi le aşedă" (Cap. II, vers. 21). „Cella ce informase lumina şi
1
1
2
Obiceïu romănescu vechïu.
J
) Se oppune.
face intunereculû ; cella ce face pacea şi plăzmuesce rëulti; eû, Dumnedeulû, cella ce face
tòte acestea" (Isaia, cap. XLV, vers. 7). Aşijderea Sirachă inveţă: „pomenesce celle de pre
urmă, şi in veci nu vei greşi;" (cap. VII, vers. 36); căci macara imperata, măcaru slugă,
macaru bogată, macarû săracă, măcaru tare, măcaru slabii, — toţi uă vieţă portă, şi aceîa „săracă, săracă vièta purtàmu!" dice Tovie (cap. IV, vers 23); şi a tuturora eşirea
este dintr ènsa una, adecă spre morte, pentru carea adeveresce Davida : „eu intru pre callea a totă pămentulă" (Imper. III, cap. II, vers. 2); precum şi Sirachu strigă : „o, morte!
catti de amară este pomenirea tea omului impăceluitu in suppusele selle" (cap. XLI, vers.
1). Şi érôsï, vieţuindă, toţi pre uă caile âmblăndă, şi pre aceia erosi intórcere cuï-va nu
se dă; pentru că frumoşii adevereză Iovă: „etă scurţii anni trecu şi pre cărările, carile
nu me voïu intórce, âmblu" (cap. XVI, vers. 22). Şi Ieremia pre acesta sevăereză: „vai
de noi! că s'a plecată diua şi s'au făcută mai lunge umbrele de seră" (cap. VI, vers. 4).
XXXVI „Pentru acesta dară in minte să-ţi fie, — elice Sirachu, — că mórtea nu
va zăbovi" (cap. XIV, vers. 12). Viindă dară mórtea, imperăţia, avuţia şi bogăţia ce folosesce ? Căci vrăjmaşă şi cumplită este celloră nedrepţi ! Căci mórtea colibele săraciloru şi
palaturile imperaţiloru totu cu unu picioru calcă şi precum s'arû dice: „góla este mórtea;
argintulû si aurulă loru nu-ï va puté măntui in diăa maniei lui Dumnedeû " (Sofonie, cap.
I, vers. 18)
XXXVII. Pentru carea pomenesce Iovă: „golu amû eşitu din pântecele maicei melle
şi golû me voïu intórce" (cap I, vers. 21). Adecă despărţi-se-va suffletulû delà trupă,
despărţi-se-va omulû delà casa lui şi in mormêntû va intra, despărţi-se-va de duhulă, de­
spărţi-se-va de putere şi de avuţia, şi in slăbiciune şi in sărăcia va merge; nemică dintre
alle sèlle a rădica şi cu sine a duce va puté, precum sfântulû vorovesce Augustine: „hireşă aliti nostru nemicû avemû, fără numai pëccatulu."
XXXVIII. Vedi şi pricepe aemu dară, că allu tuturorû sferşitulu mórtea este. Ve­
duşi pre imperati şi pre cei tari la ce adjunseră ? pentru carii Prooroculu proorocesce :
„a lega imperaţii lorii in oberii şi boeriî lui in cătuşe de ferra, ca să facă intr'enşii ju­
decată, şi in mânule drepţiloru sabia de âmbe părţile ascuţită" (Psal. CXLIX, vers. 7-8);
„căci n'aii cunnoscută că, decătti cellû innaltă, mai innaltu altulu, adecă Dumnedeu este,
şi acella le va, in dreptatea sea judecându-i, resplăti" (Ierem., cap. XVII, vers. 10; Iov.,
cap. XXXIV, vers 1 1 ; Isaia, cap. XI, vers. 4); pre carii Scriptura mustră: „n'aii ascul­
tată glasulû, n'aû priimitu inveţătură"; i proci ) (Sofonie, cap III, vers. 2).
XXXIX. Pricepi aemu dară, că nesocotinţa şi neascultarea patimă adduce ; şi celluia, ce strâmbii lucreză, in locû de simbria ïadulu i se dă, precum adevëratû Osie grăesce: „ventu semenară şi viforû secerară" (cap. VIII. vers. 7).
s^e ^reulû Btà
V ? Ş Î j precum avuţiele şi puterile nemică foiosa făcură ; veduşi, că avuţia
pànu-seû.
strînsă spre rëulû stăpânu-seii, érô nu spre binele lui este; veduşi, că pome­
nirea lui cu sunetti peri ; veduşi, că bunurile şi bogăţiele spre a cerului suire grelle sarcine sunt. Mărturisesce Avacum: „vai celluia, carele adună nu alle selle, póne candii va
grămădi assupra sea-lutti Îndesată" (cap. II, vers. 6); „că etă aemu in pulbere jace,"
dice Iovă (cap. X, vers. 9).
reu\?tea rj (]eû
" ^ ' t ^ & Ş' intr'acestă vieţă puterniciloru cu reutate, resplătesce Dumrespiătesce. '
nedeû, precum scrie la Parallipomenonu: „innălţatu-s'a âneina lui şi se făcu
mania lui Dumnedeu assupra lui" (cap. XXXII, vers. 36, cartea 2). Că celiai in lume
vërtosû, dice Dumnedeu: "lua-ï-voïu din mâna dreptă săgettele şi din mâna stângă arculû"
(lezechiilă, cap. XXXIX, vers. 3 ; şi cap. XXXVIII peste totu). Şi cellû a toţii puterniculù Dumnedeă carrelé şi caii, şi ostaşii cei puternici şi implătoşaţl ), in mare îi innecă,
passeriloru cerului şi peseiloru mării mesă ii face; ellă pe măndru lovesce şi pe cellu vër­
tosû rănesce; ellă cetăţile lom fărâmă şi le răzdumică; precum s'aru puté dice: „Alecsandria va fi răzsipită şi Memfisu cu nevoie in tòte dille" (lezechiilu, cap. XXX, vers. 17).
1
U
l â
ll0
ll
a
e (
u
081
c
2
') Şi altol<\
') Platoşă—armură.
Eliti face, şi in viîele lorfi róda mi va fi; eliti uccide din oraii póne in dobitocii; şi, pre­
cum a mulţi imperati şi puternici pilde vei puté affla, cercă Scripturele
XL. Aşijderea a acestora schimbă imperăţiele şi le mută, şi, precum Sirachti adeveresce: „împărăţia din nému in nému se mută pentru nedreptatea" (cap. X, vers. 8 ) ;
şi Dumnedetì dice: „vai tie, carele vei preda; au nu şi eliti se va prèda? „(Isaia, cap.
XXXIII, vers.'l).
Casele puternicului mândru locaşă passeriloru le face, precum a potrivi s'aru puté:
„ Vavilonulu s'a făcută locasti a tòta passerea (Apocalipsis, cap. XVIII, vers. 2) ; şi pre
celiti mândru blăstemâ Davida, dicéndu: „Dumnedeulu meu, pune-lu pre densul u caròta"
(Psal. LXXXIII, vers. 13); şi erósi dice: „stăpănia lui să o îea altuia, copii să-î facă
săraci şi muierea lui văduvă" (Psal. CIX, vers 8-9). Acelluîa Amosti îi spune: „femeia
tea in cetate va curvi" (cap. VII, vers. 17). Unuia ca mândrului dice Davida: „trecui şi
etă nu era, cercaîu-lu şi nu se afflâ loculti lui" (Psal. XXXVII, vers. 36).
teUe^dne^âstă
-acestea
lumiî remăitorie nefolosinţe cunnoscut'a Ecclesiastulti, dicéndu:
pani, nu sciî.
„pre carele nu cunnoscu, óre inţelleptfi au nebună, va stăpâni in osteninţele
melle, cu carile amu assudatu" (cap. II, vers. 19). Pentru acesta, de cella ce celle vecînice le are, te teme; precum Ieremia strigă: „cine nu se va teme de tine, imperatulti némuriloru?" (cap. X, vers. 7); căci alle lui numai remanti, érti all'alte tote trece-vorù ca
umbra" (Intel., cap. V, vers. 9).
XLI. Aceste dară trecute pomenindu, şi celle viitórie socotindti, pădesce-te, căci in
mari te affli primejdie, ca nu cum-va, lumea agbnisindu, suffletulti să perdi, precum Domnulti grăesee: „că ce va folosi omului de aru agonisi tòta lumea şi pagubă suffletuluî seti
să facă" (Marc, cap. VIII, vers 36). Şi, ca cum cu vasulu pre mare, aşîa in primejdia
cu suf'fletulti in trupă estì ; că dice Ecclesiastulu: „carii vénslescu (sic) pre mare, povestescti primejdiele ei" (Cap. XLIII, vers. 26); şi Apostolulti dice: „cu catti mai mulţii suntemti in trupti, ne instrăinâmu dela Domnulti" (Corinth, cartea II, cap. V, vers. 6).
XLII. Aşijderea prò cu tota de-adinsulti a te padi in minte să-ţi fie, ca nu cum-va
cu une pilde induoindu-te, să tè amăgescî; căci in Sfintele scripture vei găsi, precum uniî imperati cu ţiitorî şi cu muieri multe, bogaţi şi cu putere fiindti, şi aşîa imperatici
cerului s'ati învrednicită. Căcî dumnedeesciloru taine părtaşii cine s'a făcuţii ? Inse ţie ânteîu acésta a sci ţi se cade, că, 'precum dice Apostolulti : „rădăcina a tuturora reutăţilorii
este pofta avuţiei" (Timoth., cartea I, cap. VI, vers. 10). Căcî alle poftelorti ineepăture
dulcî, érti celle pre urmă amare essti, precum se assemenă acesta : „făcutu-s'a in gura mea
ca mierea dulce şi, dèca mancai, amărîtu-s'a in pântecele meii" (Apoc, cap. X, vers. 10).
Şi péccatulti numai óre-ce ânteîu pricină cérca, èro de-aciîa pre lesne,spre morte a lucra
potè; că dice Apostolulti: „péccatulti, afflândfi vreme, prin poruncă me amăgesce şiprintr'ensă me uccide" (Cătră Roman., cap. VII, vers. 4). Şi aşîa adevărată să sciî, că lumea
adecă trupulti, gazda tălhariloru, adecă locuinţa poftelorti, este; pentru care lucru mărturisesce Ieremia: „au pescera tălhariloru este casa acesta?" (cap. VI, vers. 11); şi nu nu­
mai pre ceî fără soţie şi nepădiţî, ci incă şi pre ceî pré intrannaţî şi forte bine străjuiţi,
a-î uccide şi a-î omorî in multe felînrî se ispitesce şi in tòte chipurile se nevoesce, precum s'a cătră mulţi veduta.
XLIII. Acesta vedită şi adevărată este, căcî pre mulţi intregî la minte şi cu bună­
tăţile intemeîaţî la mari nebunirî şi la intunecóse orbiri î-a intorsti : pre Davidti ferieitulti
la pre-curviă l'a indemnatu, carea o a şi făcuţii şi, apucându dară păccatulti pricină, nici
cu atăta l'a lassata, ci incă şi la de ormi uccidere l'a impinsti; precum istoria, la a duoa
impărăţiă, cap. XI, vers. 2, şi maî josti, scrie, că, luândti pre Virsavia, fiica buî Eliavti,
muierea luì Urie Hetteulti, a curvitti cu dènsa şi, după acesta peccatti făcută, a addusti
pre Urie, căcî era la òste cu Ioavti vezirulù lui Davidti, şi după ce a veniţii, <éro la trimisti; şi scriindù carte, şi cu mâna luì trimise la Ioavii, ca, dèca va merge, să-lti pună
unde va fi resboîulti mai greti; şi Ioavti aşîa făcendti, căcî l'a puşti la cetate unde erati
bărbaţi maî vărtoşî, şi eşindti din cetate şi dândti resboîu, şi uccidèndù pre inulti, a pe6
a H e
rită şi Urie Hetteulu. Aşijderea, pre fiîulii seă Solomonu, din inţellepcîune, carele mat
multă şi intregă decătă toţi 6meniî avea, mai nebunii decătă t6tă lumea l'a prefăcuţii; că,
precum cartea la a treia imperăţia, cap. XI, vers. 1, că îubindu Solomonu muieri multe
de altă nemă, şi de a loră dragoste nebunesce cupprinsu fiindu, capisce luî Hamosu, idoluluî luî Moavfl, a zidită; şi, singură Domnulă de a duoa oră arrătându-i-se şi acestea
a nu face poruncindu-î, nu asculta. Şi alţi mulţi assemenea acestora.
B i n e este p e c c a qj acesta ţie intr'acesta chipă pildă să-tî fie; căci acestiîa, atăta întăriţi si
tuluauu-lufaco,
.
.
? .
,.
„
f
i
J
,
' ,
'
J
v
,
.
„
,
'
'
sprejeniţi, şi i n a credinţei legature tare legaţi nmdu, şi numai cu ore-ce
M "ind^mărtu*
P
P ^ * începătură făcendă, intr'acesta chipă, precum mai susă scrie,
riseece.
trupescile şi lumescile pofte i-aă intorsă. Aşijderea Davidu ţie frumosă pildă
să-ţî fie, că, după făcutulă păccatu, precum eroşî împărăţia a duoa, cap. XII, scrie, trimisendă (sic) Dumnedeă pre Nathan prooroculă cătră Davidu, şi nemică ce-vaşî peccatulă şi vina Iui tăgădui, ci, indată mărturisindu-se, dise psalmulu LI pentru mărturisirea
păccatului, şi apoî după acesta nu a maî greşită. Şi altora mulţi cinstiţi vei affia pilde,
carii, după păccată, indată, nemica zăbă vîndă, s'aă intorsă; şi acesta să sciî, ca ce pote
fi aceîa maî cu ferbinte si maî cu adevărată dragoste cătră Dumnedeă se intorceaă, si cu
acea socotelii* ca să nu maî greşescă; inse, precum dice Inţelleptulă in pildele selle: „de
şepte ori va cade dreptulu in di şi se va scula" (cap. XXIV, vers. 16).
curriă te fere
^ ^
^ P b'U
păditu să fii, inse maî vertosă pentru a cursce.
viei pofte; eăcî neprietenulu diavolulă cu multe, inse pricină avendă, a amă­
gi pote, erS mai pre lesne cu muîeresca frumseţe, carea ca foculă seu ca marea este de
cumplită, precum Thalesă filosofulu bine a eunnoscutu şi dice: „foculă, muierea şi marea,
trei reutăţî de uă potrivă."
măncEi i beu
^ '
^ * ' luinescile, să nu dicii trupescile, pofte prin mâncări multe
t u r i multe!
şi beuture fără mesură se aţiţă şi se adaogă, carile lipsire minţii adducă .
precum mărt.urisesce Ieremia: „beaă, şi se tulbură, şi se nebunescă" (cap. XXV, vers. 16);
şi decătă dobitocele maî reî se facă, că dice Varuchu: , dobitocele maî bune sunt decătă
denşiî" (cap. VI, vers. 67), „allu cărora Dumnedeă pântecele le este" (cătră Filippti, cap.
III, vers. 19); ero Ecclesiastulă împotrivă dice: „cine postitorii va fi, va adauge vieţă"
(cap. XXXVII, vers. 34).
XLIV. Aşijderea pre mulţi, că cu avuţia a cerului imperăţia aă cnmpăratu, vedendu,
intru acesta nu te semeţi; căci nu toţi pre avuţia a o stăpâni potă, ci pre cei maî mulţi
bogăţia 0 robesce. Inse, precum teologulă Nazienzenulu grăesce, adevărată este: „scumpulă seă lacomulă ascunde avuţiele ca unu robă, ero darniculă le cheltuesce ca ună Domnă."
Inse aceia, ce cu banii a ceruriloră împărăţia şî-aă agonisită, ânteîu dară acesta trecetoriă lume şi maî vertosă de sine s'aă lăpedată şi, cu milostenia împreună, tote all'alte aă
urmată bunătăţi, după Dumnedeesca învăţătură: „cine va să visă după mine, să se lapede de sine;" şi, maî vertosă, macara bogată, macara săracă, luî Christosă a urma cum
se cade», caută Luca, cap. XIV, vers. 26 şi Matheîu, cap. X, vers. 37-39. Şi adeverată
dară, c;ă credincîoşiloră imperăţia cerului eftină este; căcî tălharulă cu ună cuvîntă, inse
plină de credinţă, împărăţiei cerului s'a invrednicitu (Luca, cap. XXIII. vers. 43j.
in d a r t s ă d a i '
^
-^
4 5 milostivulă şi de omă îubitorulă, fericire dându-ţî şi in
tote inbişugindu-te, intra acesta chipă socotesce, cum nu alle telle, ci alle
luî sunt, şi, nepărăsită sfântulă'luî nume lăudândă, in lauda numelui luî, din cellea ce ţî-a
dată, dă; şi, precum in dară aî luată, aşîa in daru sa dai. Cătră acesta adevărată a luî
sfâ.ntă clisă este: „pentru una însutită va da" (Caută Math., cap. XIX, vers. 2 9 ; şi Marc.
cap. X, vers. 29-30; Luca, cap. XVIII, vers. 29-30). Incredinţeză-te dară acmu, căci,
cându maî multă vei da, atuncîa maî multă vei agonisi
XLV.
Adăogându-ţi-se dară avuţiele, să nu ţi se cum-va anima impetrescă, ca mi­
lostenia a fa ce să te lenevescî si, pre cella săracă vedendu, să te scărăndăveseî; şi cu acellea, cu cai'ile bine suffletuluî a face ai pute, spre răulu şi spre peirea tea să le fiî strînsă.
Addu-ţî a-mii ite de a bogatului cu a săracului pildă, şi nu face ca acella, ca să nu paţî
îar
făcendu-in
s
0
6 t
e r
r e
e
&
a
c c a
u
e
m
e
a
i
e n
v
r
O S u
U
a
U
n
s
e
u m n e
e u
t o t e
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
121
ca acella. (Caută Luca, cap. XVI, vers. 20). Addu-ţî a-minte de voîniculu, carele către
Domnulă nostru Isusă Cliristosă veni şi pentru imperăţia cerului, cum o va agonisi, intrebâ, căruia îi respunse, după ce se afflâ tote alie legii poruñee săle fiepăditti: „devei
deplină a fi, du-te, vinde carile ai, şi dă sărăcitorii, şi vei ave corn oră in ceru, şi vino
de urmeză mie" (Math., cap. IX, vers 21); şi acella, căci multe moşteniri ) avea, grea îî cuvîntulă dascalluluî bunii păru, şi se duse tristă. Socotesce dară, să nu şi tu, ca acella,
de inveţătura Domnului să te măhnescî, şi să n-i cum-va cheia îndreptă invertesci, adecă,
vrendă a descuia, cu bogăţia să imperăţia cerului incuî, şi dinaffara porţiloru fericirii
să remâî.
¥i
} " Pentru acésta dară, nicî cum ce-va-şî tocă lăcomiei să dai, căci lăcomia, a
dai? căcî" ca îo- se lăţi şi a se immulţi incependă, de densa a te desbăra a-nevoiă este; penc u l u , n u se va t
că frumosü Séneca adeveresce: „macara că all'alte reutăţi, imbetrănindu
noi, imbetrănescu şi elle, numai singură lăcomia intmeresce."
XLVI Şi cu acosta ineă a te insciinţa ţi se cade că, de te lumea seă poftele lumii
spre indrăgirea ei trage, socotesce, frate, pentru ce? şi că ce lumea să fie de indrăgită
seă de iubită? de vreme ce Prooroculă temniţă o numesce, şi adevératu asia este; şi îm­
potriva lumii Apostolulă inveţă: „ nu iubiţi lumea, nici celle lumesci" (Cârteai loan., cap.
II, vers. 15). Lumea dară temniţă este omului, asia trupulă temniţă este suffletului; şi pre acelîă
blagorodnică suffletü, cu amărăciunile pofteloră lui ticălosulă omă îllu dosădesce; căruia
mare nevoia, nesufferitâ şi cumplită amărăciune îi adduce; de care lucru bine Aristotelă a grăită: „blagorodniculu suffletă nicî a face, nicî păţi strimbétate pote;" şi după densulă
Séneca adaoge: „ acellu de bunu némü dosada a sufferi nu pote." Că adevératu dară, că, precum
temniţa trupulă ovilesce, asia trupulă, in slobode voie ămblândă, suffletulă lăngedesce şi-lă
prăpădesce; căcî acelle, trupului large şi late, înguste şi strimte suffletului sunt. Pentru
acésta Davidă striga: „scote, o Domne, din temniţă suffietuiă meu" (Psal. CXLII, vers. 7).
XLVII. încă de pricepută este, că desfrenata voia suffletuluî pagubă şi morte ad­
duce şi, ca cum cine-va pre callulă sirepu fără zăballă ară fi, aşîa neopritele pofte spre
morte răpeseă, pentru care lucru cuvîntulă acesta s'ară potrivi: „etă callă galbenă, şi cine
şede pre densulă, morte numele luî„ (Apoc. cap. VI, vers. 8). Lata caile strimtă eşire are
şi fie-te-cine pre ce căî va ămbla, sema i se va lua, pentru că minunată Ecclesiastulă
inveţă: „veselesce-te, voînicule, intru tinereţile telle, şi în bine să fie anima tea şi in privélla ochilorü tei, şi să ¡flíií că pentru tote acestea adduce-te-va Dumnedeă la judecată"'
(Cap. X L , vers. 9), unde fie-te-cuî după a selle va resplăti fapte.
XLVIII. Nu este dară in lume fericire, nu este cella cu a lumii pofte fericită, nu
este necuratului pace, nicî cu denşiî să te obscescî; căci „cine se va attinge de pecură,
*ma-se-va de ea" (Ecclesiastulă, cap. XIIf, vers. 1).
XLIX. O, fericită, carele cu lumea ammestecare n'a avută; şi „fericită bărbatulu ca­
rele nu âmblă in sfetulă necuraţiloră" (Psal. I, vers. 1). O, fericită, carele nu este cu
lumea; că dice Domnulă: „eu v'amă allesă pre voî din lume" (loan., cap. XVI, vers. 19).
Şi decătă alle lumii fericiri, maî fericiţi sunt morţii cei curaţi, că viăiî trăescă cu trupulă
şi sunt morţi cu suffletulă, ero curaţii cu trupulă murindă, suffletulă vieţă vecînică le agonisesce. Pentru acésta te socotesce: că, cândă viă esti, să fii ca mortulă; ca, cândă
vei muri, să inviuezî şi atuncîa de plină să te fericesci.
L. Mulţi minunaţi, mulţi slăviţi, mulţî fericiţi aă venită şi aemu sunt in lume, carii,
din bunele selle fapte, ca nesce munţi tari intemeîaţî, pre carii a Domnului urdiré este,
şi ca cedrii Livanuluî inrădecinaţî, carii de fortuna şi vivorulă cătă de mare nu s'aă clă­
tită, — mărturisesce inţelleptulu: „nu va întrista pe dreptulă ori-ce i s'ară intempla" (Pil.,
cap. XII, vers. 21); acestiîa, ca nesce vértósesi luminóse diamanturi, nici cum de ce-va s'au
betejitüséü saü rojditü; căcî, Dumnedeésca deplină dragoste avendă, dică: „loviră-me şi nu
m'a durută, trasseră-me şi n'amă simţită" (Pil., cap. XXIII, vers. 35).
1
cî c u m
ăco
r u
l
) In sensü de moşie.
Bedaclorfi B. P. Hftjdoa.
16
romă 2.
ARCHIVA ÏSTOHICA A ROMÂNIEI.
12'2
LI. Acestora dara de te veï assemăna, şi cărăriloru loru de vei urma, şi de lume
de acésta de te veï lăpeda, bine să scií, că titolulü fericirii veï agonisi; că singurii Dum­
nedeü adeveresce: „fericiţi, săraciloru, căci a vostră este împărăţia cerului! fericiţi, cariï
acmu flămânditi, că ve veţi sătura ! fericiţi, cariï acmu plângeţi, căci vet í ride! fericiţi vefí
fi, càndu vorü urri pre voi omenii şi candil vorü izgoni (pre voï) şi ve vorü ocări, şi vorii lăpeda nu­
mele vostru caprereü, pentru numele fitului omenescü." (Math., cap. VI, vers. 20-22) că érôsï
dice : „cine a afflatù suffletulü seü, perde lü-va pre dênsulu, şi cine si-arü fi perdutü suffletulü seü
pentru mine, affla-lu-va pre dènsulu ' (Math. cap. X. vers. 39); şi inca dice: „cine va sa vină dupa
mine, să se lapede de sine şi, luându crucea sea, să vină după mine"; adecă virtutea, putereaspre
iotă a diavolului iscuşeniă ) ; că dice Domnulü, şi adeveratü dice : "etă că v'amü datü voüe putere
a călca assupra şerpilorü şi a scorpiilorù şi preste iotă puterea neprietenului, şi nemică va strica "
(Luca, cap. X, vers. 19). Şi acésta impremía cu ce ? cu dragostea cea adevărată, însoţită a fi ; că
„deplina dragoste affară scote frica" (loan., cârteai, cap. IV, vers. 18); carii nici focü, nici ferru,
nici toégü, nici altă ce-va de pedepsă cinia ), in semă băgară; şi cu acesta socotellă şi cu acesta
intregă nedejde, că: „carii in lacrime voni semena, in veselia vorii secera" (Psal. CXXV, vers. 5);
„credinţa, leulü şi zmeulü calca, prin credinţă duhulü intăresce slăbiciunile nóstre" (Ro­
mani, cap. VIII, vers. 25); „credinţa adduce dragoste, dragostea crede, tote nedejduesce,
tote suffere" (cartea I Corinth., cap. XIII, vers. 7); credinţa cuvîntului aeelluia crede, că
„virtutea in slăbiciune se plinesce" (cartea a II, Corinth., cap. XII, vers. 9); credinţa
dice: „cinstită-i mórtea pre-cuvioşilorii seï înaintea feţeî Domnului" (Psal. CXV, vers. 5);
credinţa de cella ce suffletulü, nu de cella ce trupulü uccide, se teme; credinţa numai de
Dumnedeü se teme, căci acella şi trupulü şi suffletulü a omorî pote, precum dice Iezechiilü: „uccide suffletele, carele nu morii, şi inviuă pre ceia, carii nu trăescu" (cap. XIII,
vers. 19) ; credinţa acesta face, că cu cătfi s'arü pedepsi mai multü, cu atăta se intăresce
mai multü; pentru că frumosü sfantulü arrêta Augustinü: „cutea ferrului, cuptor ulii aurului, bieiulü cal lu lui, iutr'acesta chipü sunt nevoîele — dreptului"; acestiïa, prin credinţă
de dragoste aţiţaţi fiindü, singuri sie îşi dicü: „nevoesce, ca unü bună ahu lui Christă
oştenii" (Cătrâ Timoth., cart. II, cap. II, vers. 3); acestiïa suffletelorü selle dicü : „săi prin
munţi ca passerile, căci peccătoşii întinseră srcă" (Psal. X, vers. 2); acestiïa cuvintuhi
acella pomenescă: „o, morte! cătu de amară este pomenirea tea omului nedreptă; împo­
trivă, nedejduesce-se dreptulü in mórtea sea'' (lnţellept., cap. III,- vers. 4); acestiïa cuvîntului aeelluia se semeţescu: „fericită omulü, carele suffere ispitele, căci, cându se va în­
treba, lua-va corona vieţei, carea a juruită Dumnedeü cellorü ce-lü ïubescu" (Iacov., cap.
I, vers. 12)
1
1
LII. Inse acésta forte bine a cúnnósce îţi trebue, că omulü, săraeulti, in bezeisnice
şi de ocară vrednice allé lumii pofte şi fără ispravă desmïerdarï deprindèndu-se, tote, oricăte spre a suffletului fencinţă sunt, grelle şi aspre i se arrêta, şi sfintele dumnedeeseï
poruñee nu numai a le face, ci şi a le audi, cu urîtu îi pare ; nici de a Domnului ade­
veratü cuvintü a-minte îşi adduce, unde dice: „luaţi jugulü meü assupra vostră, şi invëţaţi-ve delà mine, căci blându sum şi umilită cu anima, şi veţi affla odihnă suffletelorü
vóstre, că jugulü meii netedü este, şi sarcina mea uşoră" (Math., cap. XI, vers. 29-30).
Inse, adeveratü, că ce-va mai uşoru şi mai netedü, decătu dumnedeescile poruñee, a fi nu
pote ; séü ce-va mai de folosü séü mai de tréba, decătu in legea Domnului Dumnedeuluï
nostru a ambla, a se affla nu pote. Că, de vreme ce aile lui grelle, séü aile lumiï uşore, şi de vorü cei ce lui slujescü nenorociţi fi, aü ceï ce lumiï slujescü fericiţi vorü fi?
b a ! acésta nu dea Dumnedeü! Pentru că biue sfantulü Augustinü dice: „vai fericirii vécului acestuia! vai uă dată! vai de a düoa oră! şi vai erăşi!" Inse acésta să scii, căci
deplina catră Dumnedeü dragoste, împotriva a totă asprimea şi greutatea lumescă, birnesce; şi, ca cu unü cuvîntii să dicü, pre tote biruesce dragostea.
LIII. Pentru adevărata şi deplina cătră Dumnedeü dragoste, pomenesce şi addu-ţi a') Tentaţiunc.—
-) (ierni séü
ordino.
minte pentru minunatele a lui Dumnedeă minuni, carile cu ceï ce-lû ïubeseû sfinţii sel a
lucratû ş'a arătată. Anteïu Noe dreptulu, şi cu fainiUia Uri, din a totă lumea potopii,
prin versate preste vërf'ulû munţiloru ape cu corabia a vënsla şi din reversata dumnedeésca urgia întreg fi şi nebetejitu spre a ômenilorù de a dăoa oră innoire a scăpa; apoi
dară, luï Avraamû seminţia ca stellele cerului nenumeratu s'a immulţitu (Caută Nascerea,
cap. XV, vers. 5); Moyse împotriva lui Faraonii a sta şi Israelitinesculu némû din mâna
lui a scote şi. prin Marea-roşiă, ca pre uscaţii, a-lu trece; şi all'alte mari minunate minuni!
(Caută Ishod, cap. III, vers. 10; şi cap. V, vers. 1; şi cap. VI, vers. 1 1 ; cap. VII, vers.
8 i proci; şi cap. XIV, vers. 22); după acesta Moyse in munte 40 de dilleşi40 de nopţi
a nu manca şi a nu bé! (Ishod; cap XXIV, vers. 18); aşijderea, Israeltinesculu nôrodû
in pustiiu, după ce cu mari minuni din Egypetîi î-a scosu. 40 de annî cil mannă şi cu
bucate cerescî î-a hrăniţii! (Ishod, cap. XVI, vers. 4 ; şi Numerû, cap. XI, vers. 31) nici
altă ce-va î-a lipsiţii ! pre Iliă in pustiîă corbulă cu pâine şi cu carne l'a hrăniţii ! (Impërăţ. III, cap. XVII, vers. 6)'şi all'alte cu dènsulû lucrate cîudese ): cu carrulii in ceru a
se sui (împărăţia IV, cap. II, vers. 11), pre unu copiliţi morţii a inviûa (Imperăţ. III, cap.
XVII, vers. 22); şi cătră dènsulû ceî trimişi de Ohozi impăratulă Samarieî 50 cu naeîalniculii ) lorii, dise: „de sum omuhi lui Dumnedeă, pogoră-se focă din ceru şi să te inghyţe ) pre tine şi ceî ce-su cu tine! "şi aşîa focii din ceru s'a pogorîtă şi î-a înghiţită
(Imperăţ. IV, cap. 1, vers. 10); aşijderea indûoite sunt allé ucenicului seu a luî Ieleseîu ;
pre Daniilă, in grdpa leiloră, de flămânde a jigănieloră fălci nebetejitu fa ferită ! şi ângerulu Domnului pre Avvacum la Vavilonă in clipélla ochïuhiï adducêndù ! şi pre Daniilă
cu linte a hrăni! (caută in cartea, unde scrie pentru Vilă şi pentru Zmeu, cap. I, vers.
37, şi Daniilû, cap. VI, vers. 16 şi 22) ceî trei prunci, Anauia, Azaria şi Misailu, cariî
cu limba haldeescă Sidrah, Misah şi Avdenago se numTaă, cu a luî Navăhodonosoră po­
runcă in cuptoriu arruncaţî, neperjoliţî s'aă arrêtâtu ! (Daniilă, cap. III, vers. 21) prooroculă Iona in pântecele chituluî 3 dille ne ammistuilù şi eroşî sănetosu la uscată l'a lăpedată ! (Iona, cap. II, vers. 11) şi încă ce să-ţî mai pomenescu eu, căci Sfintele Seripture de acestea sunt pline, căcî nenumerate de multe şi nemăsurate de marî cu pre-cuvioşiî
seî Dumnedeă a făcută ! Şi încă in sfântulu Noă Testaments ca acestea fără numără veî
affla
începătură singură Domnulu şi mântuitorulu nostru Isusă Christosu făcendă : orbiî
a lumina, surdiî a audi, muţiî a grăi, schïopiï a ămbla drepţii, bolnavii a-î tămădui, şi
morţii a inviua! Şi allesă după Dènsulû sfintele şi credincïôsele selle următorie sluge de
totă felïurï de minunî arrătându, şi prin credinţă de totă primejdia pădiţî a fi : din tem­
niţă incuîată şi nestricată pecetea cu neseiută socotellă a scote (Fapte, cap. V, vers. 18);
pre Pavelă de treî orî fericitulă din vallurile mării, şi luî şi tuturora corăbiariloru vieţă
dăruindu, la ostrovulă ) Militta l'a mântuită şi acollo, veninôsa muşcându-lu vipere ), ceva-şî macara nu l'a dodeitû (Faptele Apost., cap. XXVIII, vers. 4-5); luî Macarie Egyptenulă in pustia 2 puî de leă îî slujîaă : caută la prologulă a treî sfinţi, Sergie, Regină şi
Teofilu, cariî prin atâtea multe şi cumplite allé părţii resărituluî jigânie atăta locă au ămblată, şi fără smintellă s'aă intorsă la Ierusalimii, M E C H I I A ) . . . aşijderea, pentru patriarşî,
mitropoliţî, episcopï aî seî sfinţi, Vasilie, Grigorie, Ioannă Zlataustu ), şi all'alţî, precum
sveti Nicolaîu, Spiridonă şi KE§cp£KzpHHH'in ) Panteleîmonă, Cosma, Damianos, cariî slăvite
şi de laudă vrednice au lucrată minunî ! aşijderea sfinţii luî mucenici şi muceniţe ! dai
pentru de totă lăudaţii stălpnici, carii érna frigidă, véra pripëcuiû, in tôte dillele vieţei
lorû aă purtată şi aă rebdată: véra dară ventulă credinţei aburându-le şi érna a dragostiî cătră Dumnedeă vestminte imbrăcândă. O, fericita dară cătră Dumnedeă dragoste!
că cu gollulu picîoră ascuţitele calcă simcelle. Inse cu aceşti mai susă pomeniţi, cu toţii
împreună, curăţia ămbla, că, precum dice Apostolulă: „curăţia spre tôte este lesne" (Car­
tea I, Timoth., cap. I, vers. 8).
1
2
s
4
5
6
7
s
1
LIV.
••) M i r a c o l e . -
Inse, cătră acesta, precum fie-te-cine a cunnôsce şi a pricepe pôte, că Dom*) Capulû.—
») ^ N r v i ţ E . —
luna . . . data nu e specificată.—
7
4
) Insula.--
) Gură de aurii.--
8
3
) Cu accentulû
) Fără-argintii.-
pe prima sillabă:
BHflEpE.-—
8
) Ia
nulü, a totü puterniculü. a omuluî, a lumii şi a tuturora védutelorü izvoditoră şi făcătoru,
macara că in tota lumea acesta şi'ntru tote plinirile ei stăpănitoru, şi cu slobodă voia stăpănitoru, şi in nemică oprită te-a lăssatu, şi ca pre unu impératu a tuturoru pămentesciloră
te-a aşedatu, precum mărturisesce: „pusu-l'aî spre lucrurile mânuloră telle, tote ai suppusu sub picíórele luî" i proci (Psal. VIII, vers. 7-8); cu acesta dară nu te îmfla nici
te semeţi, că, precum Ecclesiastulu a cunnoscutü: „împotriva binelui reă este şi împotriva
vieţeî — morte" (cap. XXXIII, vers. 15); adecă, cu alie selle bine slujindu-te podóbe,
bine-ţi va fi, căci împreună cu binele reulu se portă; deci, precum dice Domnulu: „seă
faceţi pomulu bună şi poma luî bună, séü faceţi pomulă reă şi poma lui rea" (Math ,
cap. XII, vers. 33); şi mai josu érosí acollo dice: „bunulu omă din bunulu vistiară allu
ânimei selle bune scote, şi reulă omă din reulu vistiară — relie" (Math , cap. XII, vers.
35). Socotesce dară, că după vieţă mórtea allergă, căci, precum Apostollulu mărturise­
sce: „nemernici suntemu pre pămentu" (Evrei, cap. XI, vers 1 3 ; Filippü, cap. IU, vers.
2 0 ; Petr., cartea I, cap. II, vers. l l j ; „nici avemu cetate remăitoriă, ci fiitoriă, să cer­
eam u" (Evrei, cap. XIII, vers. 14); nici pentru celle impregîurulă-stările lumii să te nedejduescî; nici, cercându a lumii vremea, cea mai bună veiaffla; căci acestea, carile a emu
sunt, la alţii erau răzsipite; şi carile odinioră au fostă, eră aemu sunt sfărâmate; pentru că a Eccle­
siastulu cunnoscutu şi dice: „ce este cella ce-a fostă? acella ce este să fie! ce este cella
ce s'a făcută? este cella ce-i să se facă!" (cap J, vers. 9). Şi, mai vertosă, de vei vechiele istorie ispiti, acollo să vedi, odinioră ce imperăţie, ce cttăţî, ce térguri, ce sate, ce
viie, ce gradine aü fostă! de carile aemu mai nici temelliele nu se cunnoscü. Şi carile
aemu vestite şi lumii sciute se affiă cetăţi şi imperăţie, pre atuncîa nici sate era, nici omenî pre acellea locuri locuiau. Şi, din celle vechie, căte-va să-ţi pomenescă: unde este
Nineve, celatea cea pré-mare? (caută Nascerea, o p . X, vers. 11) unde este Vavylonulă,
carele 60 de miile impregiurarea zidului era şi 50 de cop teslăresct innălţimea, şi pre gro­
simea luí carrele ămblau? (caută istoria in lucrurile persiesex, cartea XII, unde pentru chipulü Vavilonuluî serie) unde este grădina cea in slavă făcută a Vavylonuluí, carea din celle
7 minuni a lumii una era, carea raîulu spendurată se chiamă? (caută eroşî istoria PersiJoru, cart. XII) unde este Troada, carea in lărgime 300 de miile dicü să fie cupprindéndu,
ai căriîa aemu de-abia ciî-şi-collea căte ce-va din temelliă, pre cătă să fie fostă, se cunnósce ? şi alte multe, carile pentru lungimea nu le mai insemnezu. Pentru acesta şi pen­
tru alle lumii lucruri frumosu dice Iovă: "ca florea esse, si ca umbra fug-e, si nici clinioră intr'acea stare remane" (cap. XIV. vers. 2). Aşîa dară tote circumstanţele adecă impregîuru-stările alle lumiî sunt!
tó- j
t acestea de le vei, ca cu odihnă si cum se cade a le moşteni, vré:
celle ce- ânteiu imperăţia iui Dumnedeu cere, şi „cu aceia împreună ţi se voră da all'resa.
l t e " (Math., cap. VI, vers.'33).
LV. Mai vertosă dară a sci ţi se cade, că otrava suffietuluî dulceţa lumiî acesteia este,
adecă in voîa sea este, pecată este, precum Augustinu dice: „peceatulă atăta este slobodă in voia,
adecă poftitoră, că de n'aru fi slobodă in voia, n a r ă fi peceată, carele trupulă indulcesce
şi suffletulă otrăvesce"; pentru carele se dice: „făcutu-s'a gura mea ca mierea de dulce, şi
decă amă măncatu, amărîtu-s'a in pântecele meu" (Apocal., cap. X, vers!''10).
LVI. Vre-uă-dată, că cu lumea te vei in adevérata lega prietenia, séu vecînică eî
moştenitoră te vei face, nu găndi; căci, cându prin a vremiloră templărî, precum ce-va
spre folosă a fi ţi se pare, acesta să sciî, că cu cătă mai multă îtî slujesce, cu atăta mai
vertosă te legă şi sub a ei te suppune stăpânire; pentru că dice Séneca: „cu cătu ne-amă
suită la suişu, cu atăta ne-amă suită la frică." Şi pentru acesta dară totu-de-a-una lumésca vieţă, cu cătu mai norocită, cu atăta maî primejduitoriă este. Cătră acesta eroşî Sé­
neca adeveresce: neodihnită lucru este norocirea, pentru căci pre unii spre măndriâ, pre
alţii spre curviă îndemnă, pre unii îmflă, pre unii moîe, şi pre toţi îi istovesce." Ca ace­
stea dară, dragostea lumescilorú norociri şi cătră omă arretatele selle blândeţe, intr'acesta
chipă allü facă.
Agoniseai
n
s
u
e
nisitü
a
v
LVII. Bine dară să sciï, că pentru lume Ieremia dice, că „pescera tălhariloru este
casa acesta" (cap. VII, vers. 11). Şi adeveratü, că tote poftele eî tălharî şi ea gazda este;
şi pre cei intr ensa nepădiţi căllători, ca cum prieteni, adecă folositórie şi de bine voitórie,
le-arü fi, inse, de năprasnă şi fără veste zugrumându-ï, iî omora. De care lucru érôsï
Ieremia dice: „pace cu prietenulü se vorovesce, şi pre ascunsă îi intinde cursă" (cap. IX,
vers. 8); şi „încă-lu pădindu, pre săracă să-lu apuce aleşuesce" (Psal. IX, vers. 20-21).
Cându deră lumea blânda şi'ntru tote după a tea voia lesne şi cu indemână ţi se arrêta,
atuncïa mai păditu şi mai străjuită să fii; căci, cându te va îmbrăţişa, spre
morte te va stringe, şi cându te va sătura, cu veninoşii dinte şi de morte adducetoriă te
va muşca muşcătură; că mărturisesce : „cu intrare blândă, eră mai pre urmă muşca-va
ca năperca" (Pil. cap. XXIII, vers. 32); şi altü proorocü inveţă, dicêndu : „nu crede prietenului, nici vë încredinţaţi in ducëtorî; déla cela ce dórme in sinulti teu pădesce inclu­
derea gureï telle, căci fiiulü vîcleşugu face părintelui seu, şi fiica iscodă assupra maiceî
selle, şi neprietenii omului căsaşiî seï" (Michea, cap. VII, vers. 5-6.) Aşîa dară, lumésca
norocire Iudei lui iscariotesu se assemenă, carele cu sărutarea pre Domnulü Dumnedeulă
seu spre morte vindu (caută Math , cap. XXVI, vers. 20 i proci). Asia dară, norocirea
véculuï acestuia, cu allé trupului pofte pre nevinovatulü suffletü ca prietenulü imbrăţişându-lü şi sărutându-lu, morţii vecïnice şi diavolului vindendu-lti, îllu daă.
LVIII. Pentru acesta dară fie-ţi in minte, că norocirile lumii cu spurcatele injungéndu-se pofte, decătu tâlharii cei ce trupulü din veştminte desbracă şi din lumésca vieţă
scoţendu-lu îllu uccidü, inse mai rea şi mai cumplită este; căci tălharii, trupulu uccidêndu,
de veştmintele de lână séü de metassă îllu desbracă, éro ea, trupulü invescându şi imbrăcându-lu, suffletulu uccide şi de allü sfântului duhü vestmêntu îllu golesce; pentru carile
Solomonü intru Pildele selle dice: „este ca cum aru fi bogată, şi nemică are"; împotrivă,
pentru acellă, cu bună a su/Jletuluî padă îmblăndu ), grăesce: „este ca cum aru fi săracă
in multe bogăţie" (cap XIII, vers. 7).
LIX. Străjuesce-te dară cu intregă inţellepciune, şi forte păditu să fii, căci pre Iu- •
neeosă şi măzgosă caile căllătoresci, şi prin marea, plină de sirene, vênslescï; adecă lu­
mea acesta multe, şi in multe felïurï subţiri, spre intr'ênsa a locuitorilorü, amăgiri are;
şi, precum ea amăgitoriă, asia şi desmierdările ei inşellătorie, căci ea maica poftelorti şi
nascëtorïa desmierdăriloru este, de carea dice Iezecheilü : „precum maica, asia şi fiica"
(cap. XVI, vers. 44), adecă precum lumea, asia şi poftele desmierdăriloru ei, trecetorieşi
suffletului stricătorie şi reppuitórie ) sunt; şi mai vertosü cu allé lumii desfătări, să nu
dieu ocăre, pre acellti cu densele ingurluită, appindu-se îllu adormti şi, ca cum de nesce
măngăiose aru fi măngăiatu de cântare versuri; pre care adormită, Solomonü intru Pil­
dele selle, cu inţellepţes idü cuvântă, ca cu unü boldü lovindu-lü, îllu deşteptă : „nu iubi
somnulü, să nu te impresóre becisnicia" (cap. XX, vers. 13); căci ea, din blândă şi măngăiosă, groznică şi cumplită leoică se face, mărturisesce Iezechiilü : „ leu s'a făcută şi s'a
inveţatu a preda şi pre omeni a inghiţi" (cap. XIX, vers. 6). Astupă dară urechïele telle
a nu audi versurile ei, mărturisesce Amosü: „du delà mine dulceţa versurilorü telle, cânte­
cele lăutei telle nu voïu audi" (cap. V, vers. 23); si Psalmistulü: „éró eü ca surdulü nu
audíamü" (Psal. XXXVII, Vers. 14).
LX. Pricepe dară, că îndemânările fiiloru véculuï acestuia, precum dice Ieremia,
„deşerte sunt şi lucruri vrednice de risü" (cap. X, vers. 15); macarti că ei, cu a sea ne­
bună înţelepciune aşîa mărturiseseti, precum folositórie sa Ie fie; carii fără pricepere fiindti,
pentru denşii Varuhü dice: „dobitocele mai bune sunt decătu ei" (cap. VI, vers. 67); şi,
ca cum in somnii şi prin a visului părere fiindti, a-eve şi adeveratü fiindti li se pare, pen­
tru care frumoşii cântă Cântăreţulti: „ dormirá somnulü şi nemică afilara toţi bărbaţii din
avuţiele selle" (Psal. LXXV, vers. 6). La acesta frumoşii Isaia se potrivesce, dicêndu:
„precum viseză cellti ce* flămăndesce că mănâncă, érô după ce se deşteptă deşertă este
1
2
' ) E remarcabila, c a fraseología.--
*)
p x n n S H T O d p E . —
suffletulû luì ; şi precum viseză cellù ce inseteză că bea, ero deşteptându-se leşinândti incă
maï insetoşeză şi suffietulu luì deşertă este" (Isaia, cap. XXIX, vers. 8); şi mai vërtosu
ca cum cineva sburându s'arû visa, deşteptându-se, erosi in loculti carele s'a culcată, se
affla ; asia dară Joru, precum in tòte sporescù şi se adaugă părendu-li-se, èro eï totû
intr'acea mesura, inca şi in cea maï de joşii, remanti.
LXI. Asia dérô, fiii véculuï acestuia ee-va maï bunii şi maï de folosii de catti fiiï
luï Dumnedeû a affla cercă şi, de Dumnedeû deslipindu-se, lumii se lipescû, ca de viitóriele primejdie să se scutésca; de care lucru cuvioşesce sfàntulû Augustinû adeveresce:
„vai suffletuluï aeelluïa, carele, de tine deslipindu-se, ce-va maï bunii că va affla a gân­
dită;" èro Prooroculû dice: „mie a me lipi de Domnulû bine-inï este" (Psal. LXIII, vers.
28). Şi aşîa, desfrânatele lumescï afflândû pofte şi desmïerdarï, acésta socotescû fericire
şi maï bună decătti fericirea vecïnica ; şi afflândû avuţie, acésta socotescû inţellepciunea a
ii, mărturisesce Solomonti: „barbatula bogaţii singură pe sine inţelleptă a fi îî pare" (cap.
XXVIII, vers. 11); şi feliu de felïurï de măncărî şi de bëuture găsindu, acésta saţiulti a
fi găndescu; pentru carii se dice:,, bogaţii meseriră ) şi flămăndiră" (Psal. XXXIII, vers.
10.) Aeestiia cu unsorile de felïurï de myruri feţele in frumseţe a le străluci socotescă,
de carii dice Naumti : „feţele lorti ca negreţa olleî" (cap. II, vers. 10). Inse fericiţii acella. carele eunnosce, că „nu numai din singură pâinea viii va fi omulti, ci din totû cuvîntulti, carele esse din gura Domnului" (Legea II, cap. VIII, vers. 3 ; şiMath., cap. IV,
vers. 4; L u c , cap. IV, vers. 4); căci acella, cercându şi ascultândii cuvîntulti Domnului,
„nu va fi lipsită—dice—de totti binele" (Psal. XXXIII, vers. 11), şi Sfântulii Duini tòte
slăbiciunile lui le va intări, mărturisesce Apostolulti, că „duhulfi intăresce slăbiciunile" (Ca­
fra Roman., cap. VIII, vers. 26)
LXII. Inse pre fiii véculuï acestuia târî, mari, puternici şi avuţî vedându-i, şi intru
tòta voia slobodă àmblândti privindu-i, nu se smintescă anima tea; căcî totti omulti in
voïa sea delà Dumnedeû lassata este, mărturisesce Psalmistulû: sloboçlitu-ï-a pre dênsiï
—dice—după poftele ânimeï lorû şi vorù ambia in izvoditurele lorû" (Psal. LXXX, vers.
3). încă precatû se vorû sui maï susû, pre atăta vorû cadé mai josû, că erósi dice: „se
sue póne la ceru şi se pogóra póne la beznă şi sfétulû lorû in reutăţî leşină" (Psal. CVI,
vers. 26); că slava lorû nu delà Dumnedeû, ci delà lume este, că dice Domnulû:,, aceia
aù imperatati, érô nu delà mine" (Osie, cap. VIII, vers. 4)
DumnedeesciDupă acesta, măcară cătă-va mai multă vreme intru acea a stăpânirii lorii
le taine desco.
„ -,
„
-,,
, ,
« ,
i„,
^ v
î
«
j
perite.
stepena de i-ai vede, nici ae acesta sa te clatesci, caci a ascunseloru clumnedeescî taină omului descoperită nu este, că pentru acésta Ecclesiastulû se miră : „acesta
veduï—dice—in dillele deşertării melle, dreptulii pere in dreptatea sea şi strâmbulû multă
vreme custă inreutatea sea" (cap. XVI, vers. 16); inse temeïulû adeverinţei acesta este:
„dreptulu din nevoie se va izbăvi şi se va da necuratulă pentru densulă" (Pilde, cap. XI,
vers. 8) ; şi măcaru tòte imperăţiele şi tòte părţile de-aru dobândi a pământului, ce folosti
are ? de vreme ce, ellû murindû, golfi şi săracu se duce, èro imperăţiele şi avuţiele la al­
tuia remânû, precum şi delà altuia la dênsulû au remasû, căruia Davidûdice: „treeă din
némû in némû şi dintru imperăţiă intr'altû némft" (Psal. CIV, vers. 13). Inse tu, acesta
cuvîntû a-lû pomeni ţi se cade: „bucura-se-va lumea, éro voï v'eţi intrişta" (Ioan, cap.
XVI, vers. 20); şi erosi să scii, că „virtutea in slăbiciune se plinesce" (cartea II Corinth.,
cap. XII, vers. 9); şi tu cândû slabû vei fi, inse in Domnulă, atuncîa decătă totû puterniculû pamêntescû maï puternicû estï, că erósi dice: „cândû slăbescti, atuncïa tare sum"
(cartea I Cor., cap. XII, vers. 10); căcî „nu este in omû putere, nicì va măntui necurăţia pre necuratulû" (Ecclesiast., cap. VIII, vers. 8), şi slăbicîunea lui Dumnedeû decătă
omenii maï tare este.
LXIII. Pricepe acmu dară şi eunnosce şi acésta, ce este versta, fericirea şi noroci­
rea lumii şi aeellora carii in reutate se slăvescu şi in puterea nebunătăţn lorû se mărescu :
1
;;
1
') Cădură in miseria.
ca cându, mergendü carrulü, cine-va pre rota sa stea,—la acésta s'arü potrivi puté. A
luí Davida spre neprietenii sei blastema dicendü : „Dumnedeulă meu, pune-î pre dènşii ca rota" (Psal. LXXXIÍI, vers. 14), adecă vèrsta şi norocirea ca rota să li se invertindu-se inforca, seă fericirea loră ca lumea intr'uă mesură nestătătoriă să se facă; ade­
veratu dară că in chipulă rotei fericirea veculuî acestuia este. Precum unü Skitku, adecă
Tătară,—inse măcară că Tătară era, dară frumosă a cătră Alexandru marele grăită, cându
Alexandru, după ce a battuta pre Crisosu şi l'a prinsă viii, după aceia assupra Tătariloru
trecendă Araxu apa a mersă, atuncîa solă au trimisă Tătarii la densulă şi ânteîu acesta
cuvîntă să fie solulü disü, scrie istoria: o, Alexandre! necredută lucru este norocirea, căci
noroculă cu aripe şi fără pictore este. de tota a sbura şi dela orna a se duce potè, èro
de tota pre cine-va a se pune şi pre dènsulu a locui nu potè, adecă căci nu are picióre.
si l o r o c u i ü " " '
P"
dară a fiíului veculuî vieta, aşa şi norocirea este, că precum dice
buni.
Apostolulu. adeveratu este, că „ce este vièta nòstra?— aburü" (lacovü, cap.
IV, vers. 14). De vreme te scurtă ne este vièta, necredută norocirea, ce trebue dară?
acesta, precum dice Domnulă: „cine crede in mine, nu va muri in veci" (loan., cap. III.
vers. 36). Iată dară, că a proorocului se va plini clisă, că ,.innoi-se-va ca a vulturului
tinereţile lui" (Psal. CIL vers. 5 ) ; adeveresce altuia, dicéndu : „ero cariî nedejduescă in
Domnulă, schimba-voru puterea şi vorti lua pene ca vulturiî, voră allerga şi nu voră osteni,
voră ambiasi nu voră slăbi" (Isaia, cap. XL, vers. 31); „şi slava lui puniré se va innoi",
dice Iovü (cap. XXIX, vers. 20).
LXIV. Cătră acesta darà fiî nevoitorü, ca nu intr'acostă vieţă, ci in cea viitoriă,
dillele custuluî teii să se lung-eseă şi să se invoescă. Inse adeveratu să sciî şi adeveratu
să fiî, că, de te veî după sfintele dumnedeescî poruñee bine şi cum se cade chivernisi, nu nu­
mai in cea viitoriă, ci şi intr'acestă de aemu vreme clillele spori-ţî-vorii şi adaoge-ţî-voru.
Mărturisesce singură Domnulă in celle dece poruñee: „cinstesce pre tatălă teă şi pre maica
tea, ca să-ţi fie bine şi să vieţueseî mulţi annî pre pămentă" (Deuteronomia, cap. V, vers.
16). Acesta dară cea de plinii şi de severşită cinste este, ca să asculţi poruñéele lui Dumnecleu şi, ascultându-le, să le faci ; adecă dela reă să te abbati şi binele să faci, pentru
că dice psalmulă: „cine este omulă, carele va dille să vedă bune? opresce limba tea dela
reă şi buzele telle să nu grăescă inşellăcîune. abbatte-te dela reu şi fa bine, cercă pacea
şi ogonesce pre dènsa" (Psal. XXXIII, vers. 13-15). Cu acosta dară luì Iezechie custură
i s'a adaosă, mărturisesce Isaia: „bolnavului şi celluî muritorii inăditu-i-s'aă 15 annî" (cap.
XXXVIII, vers. 5 ; şi Imperăţia IV, cap. 20, vers. 6).
LXV. Inse ţie mai vertosă cea viitoriă hmginie de vieţă a cerca şi a cerceta ţi se
cade, căriîa sferşită şi trecută nu este; nicî din betrână tènera, ci clin peecătosă drepţii
a fi silesee, ca prin bunele telle fapte suffletulă să-ţî intinerescă. Căci nicî noî, nicî vi­
èta nòstra, dintr'acésta lume este, ci „noăe locuirea cerala" (Cătră Pilipsení, cap. III,
vers. 20), in care locuire — clătire, smintire, mutare, trecere, bólla seă morte nu este.
Acesta dară cu ce se agonisesce? cu credinţa şi bunele fapte; că Domnulă dice: „carele
crede in mine, nu va muri in veci" (loan., cap. VIII, vers. 51); şi erosi elice: „cinetrupulă meu mănâncă şi sângele meü bea. nu va gusta mòrte" (loan., cap. VI, vers. 35,
d e ^ a düoa óra
^ ^ domnulă şi părintele nostru Isusu Christosă prin a sea
ne-amíi născutu. bună-vestire ne-a de a dăoa óra născută (Cartea I Cor., cap. IV, vers. 15)
şi, fiiî seî facèndu-ne, alle ceruriloră moşteniri, adecă vecînica vieţă ne dăruesce; èro pre
all'alti, căci pre densulă şi a luì bună vestire nu priimiră, vii fiindu, morţi îî numesce,
că elice: „ lassati morţii să ingròpe pre morţii loră" (Math., cap. VIII, vers. 22).
LXVI. Aşijderea, cu tòta anima şi cu fotă suffletulă silitoru fii, ca nu cum-va eellea ce trupesculă ochîu vede, să le credi şi loră să te nedejduescî, ci cellea ce snffletesculă ochîu, prin credinţă, le mat denainte póne a nu fi vede şi le cunnósce; eăcî, de
veî tòte cu vederea cerca şi apoî să le credi, acésta in mare péeatü şi mai vèitosu in
tăgăduirea dumnecìeésea te va adduce, căci pre Dumnedeü nime l a veduta unde-va, inse
prin alleşiî seî mărturisitori şi prin sfintele selle scripture însemnată, şi prin mari minunile selle
1
1
St
1
6611111
a r
arrétatü, adevératü şi vederatü ülü avemü. Iară fiii vóculuí acestuia acelle ce numai cu ochíulü
trupului privescü, acellea cunnoscü şi cu acésta eí in-de-eî inţellepţi şi cunnoscetori sá fieli
separe, precum mărturisece Domnulü: „fiii véculuí acestuia mai inţellepţi decătă fiiilumineî intru nómulü lorü sunt,, ( L u c , cap. XVI, vers. 8), şi celle fiitórie—nefiitórie le socotescü
şi precum ua dată.sunt să fie, tăgăduescu, şi mai vértosü pre cei ce le mărturiseseu, nebuni şi fără
socotelă a fi ii numescii; precum odinióra fericitulü Pavelă eătră Atheniani pentru inviăarea
Domnului Oliristosă pomenindă, diseră a nouiloră demoni vestitoră a fi se pare (Faptele,
cap. XVII, vers. 18); şi maí josa ero, déca audiră a morţiloru scullare, unii cu alţii rideaü (cap. XVII, vers. 32). Cu acesta dară proorocia Isaieî s'aimplutü, unde dice: „peri-va dară intellepciunea dela inţellepţiî eî, şi inţellegerea dela cei pricepători o va ascun­
de" (cap. XXIX, vers. 14.)
LXVII. Inse „inaintea ochiloră passeriloru in zădară se arruncă mrejea" (Pilde, cap.
I, vers. 17); căci a-eve şi mărturisită este, că prin credinţă nedejdea in zadaru seă indeşertu nu este, şi intru acésta carea suntemü bine suntemă, precum dice Apostolulă: „cu
darulă lui Dumnedeü sunt acestea ce sunt, şi darulă lui Dumnedeă in mine deşertă n'a
fostă" (cartea I Cor., cap. XV, vers. 10). Că, precum amu şi mai disă, avéndü credin­
ţă, avemă dragoste, avendu dară dragoste avemü nedejde, căci „dragostea tote crede, tote
nedejduesce" (cartea I Cor., cap. XIII, vers. 7); precum dice şi Psalmulü XV, vers. 9 :
„carnea mease va odihni spre nedejde ; cătră acésta cuviosü sfântulu mărturisesce Augustinu: „odihnită este ánima mea, Dómne, pone cândă odihnesce spre tine"; şi adevă­
rată dară, că altă nedejde, fără in cuvîntulă lui Dumnedeü, amăgellă şi nebunia şi turburare de beţia este; pentru carea adeveresce Căntăreţulă: „turburatu-s'aă şi elătitu-s'au
ca betulă şi totă intellepciunea loră şi-aă versată" (Psal. CVI, vers. 27); şi asía nebunindu-se, fiii véculuí nalucirüorü, séü cum amü dice, comedieloru s'aă sprijinită, şi loră
trainice şi veeinice a fi s'aă nedejduită.
N ă d e j d e a in
j
ţ punendă nedejdea, neclătită fii, căci Dumnedeă pre-credincîosulu,
14
n
Domnulü necia-
,
s
e
u
.
1
., *
•
¿
-
J
T-»
\
V
•
,•
de ce a juruitu, nu se va intorcendu-se cai: „Dumnedeu a minţi nu scie,
nici acésta pote" (caută Tit., cap. I, vers. 2); şi cătră Evrei dice: „neputută este Dum­
nedeă a minţi, pré-vértósa măngâere să avemü, cu carea năzuimu la cea de ţinută mai
de'nainte pusă nedejde" (cap. VI, vers. 18).
LXVIII. Fie-ţi dară in minte, că spurcate lumescile pofte, şi cu dénsele cupprindendu-te, nu numai cu cătă despre dumnedeescă milă despărţindu-te, te osebescă, ci incă
uă greutate, uă ponegreţă şi minţii uă întunecare îţi adducă; ca uâ dată de ţi-i de Dum­
nedeă şi de a lui sfinte poruñee a-minte adduce, şi dela dénsele a fugi şi a le lăpeda aî
vré, ca deciîa vre^ună folosă şi pocăinţă a nu ave să-ţi pară, ca mai vértosü in nedejde
să te dai, şi ca cum a se dice, precum nici pentru bine, nici pentru reă, vre-uă resplătire vei ave şi, cu unü cuvîntă să dică, in acelle de trupă şi de suffletă uccidetórie şi
omoritórie a oceaniei să te lege legăture, din cari a te deslega in veci să nu mai poţi,
in care legăture Lucéferulü ) şi Iuda aă eădută, şi ca cum din morte inviăare şi drépta
a Domnului şi straşnica judecată n'aru fi, şi ca cum drepţiloru altü bine mai bună şi mai
mare decătă acesta nu va mai fi, şi ca cum ară dice că nu-í Dumnedeü tétele omenescî
macarü cătă dintr'ascunsü lucruri să priveseă. Mărturisesce Prooroculă: „dise nebunulă
intru ánima sea, nu este Dumnedeă" (Psal. LII, vers. 1), şi ea cum ară uă socotellă pune,
precum duhulă omului, ca aburulü dobitocului, muritoră şi in nemică intorcetoră să fie;
adecă, căci cândă cu trupulă, şi cu suffletulă vei muri; şi macara că allă omului suffletă
precum nemuritoră să fie adeverită şi adevărată este, inse adevărată dară că, după lumescile
de vei ămbla pofte, şi cu trupulü şi cu suffletulă vei în veeî muri, precum adeveresce în
Pildele selle Solomonü: „omului mortü necuratü nici uă nedejde îi va maifi„(cap. XI, vers.
7) şi "mortea păccătoşiloru cumplită," dice Psalmulü XXXIII, vers. 22.
tită este.
1
') S a t a n a . —
LXIX. Inse tu de vei după dumnedeescile sfinte porunce ămbla, precum in veci nu
vei mai muri, multe mărturie aï. Că cu acestea pădită fiindă, nici putregïune de ôssele
telle va da, nici suffletulû teû in perire se va afla, mărturisesce ântêïu Psalmulă : „nu
'veï iăssa in iadû suffletulû meu, nici pré-cuviosuluï teû a vedé putregïune" (Psal. XV,
vers. 10). Acésta dérô cu rebdarea şi pentru numele Domnului cu dragoste a tuturora
nevoïelorû şi greutăţiloră sufferirea, căcî „multe griji drepţiloră" (Psal. XXXIII, vers. 20)
cărora Domnulă cu blăndeţă grăesce: „sufferit'aî pentru numele meii şi n'ai seădută"
(Apocal., cap. II, vers. 3); „pentru acesta îţi voia dărui dérô. — dice Domnulă, — bi­
nele carele n'a vëdutû ochïulû, nici urechïa a auditû, carele mai de 'nainte amû gatitû
ţie, căci m'ai ïubitû" (Cartea I Cor., cap. II, vers. 7) Şi alte multe şi nenumărate, pen­
tru a drepţiloru nedejde, in sfintele selle seripture veï affîa do vede; precum dice: „vieţă
a cerşută delà tine, şi ï-aï datû lui lungimea diUelorû in vecï şi in véculû véculuï: mare
este slava lui intru măntuinţa tea şi mare cinste vei pune assupra lui" (Psal XX, vers
5-6); şi érôsï: „fericită bărbatulă, a cui este numele Domnului nedejdea lui, şi in deşertă­
ciuni şi in nebunie mincïunôse n'a căutată" (Psal. XXXIX, vers. 5); aşijderea in solomonescile Pilde: „aibî încredinţare in Domnulă şi nu te rădima intru inţellepcîunea tea"
(cap. III, vers. 5); şi intru aile selle Inţellepcîunî adevereză: „deşi înaintea omeniloră
cazne aă păţită, nedejdea loră de nemârte plină este" (cap. III, vers. 4); şi Isaia acesta
plinesce: „nedejduit'amă in Domnulă Dumnedeulû tare in fără-sfărşită " (cap. XXVI,
vers. 4); şi Ieremia acesta intSresce: „blagoslovită bărbatulă, care nedejduesce in Dom­
nulă şi va fi Domnulă nedejdea luî" (cap. XVII, vers. 7). Acestiîa şi alţii mulţî ca acestiîa din­
tre ceï vechï, intréga şi adevărata mărturia mărturisindă adducă. Aşijderea de la singură de
adeveră dicătorulă allă Domnului Cliristosă rostu mărturia veï puté lua, căcî „in numele
lui némurile voră nedejdui" (Math., cap. XII, vers. 21); şi Apostolulă seă fericitulă Pa­
velă urmeză:" prin carele — dice—avemă apropiare prin credinţă şi darulă acesta, in
carele stămă şi ne slăvimă in nedejdea a slavei a fiiloră luî Dumnedeă" (Romanî, cap.
V, vers. 2); „că eu „nedejdea, — eroşî act Ha Apostolulă dice, — nemă măntuîtă". érô pen­
tru nedejdea tumiî dice : . nedejdea dérô care se vede, nu este nedejde, căcî ce vede cine­
va şi nedejduesce? (cătră Romanî, cap. VIII, vers. 24); şi cătră Collossenî scrie: „Cliri­
stosă este in voî nedejdea slaveï" (cap. I, vers. 28).
LXX. Deplina deră a nedejdiî avendă credinţă, precum ca prin dumnedeésca milă
fiitôriele şi vecînicele moştenitorie fericiri să moştenescî, cu acelle vecînice împreună nici
aceste pămăntescî îţi voră lipsi. Inse tu celle cerescî cere si cu densele tôte, şi celle pămentescî, ţi se voră da. Inse Dumnedeă bunû-chivernisitorulù, orî-căte le-a lăssată, tôte
cu uă pricinire ôre-ce le-a lăssată, pentru ca una alteîa să fie spre adjutorinţă; pentru
că, cum deră tôte pentru omii, aşîa omulă pentru tôte m a i chivernisitoră şi maî lucrăreţă
decătă all'alte nesemeluitôrie dobitoce să fie. Inse, pentru că în a peccatuluî blăstemă le­
gată şi suppusă fiindă, în muncă să se hrănescă şi spre dosadă să se nască ; precum
Domnulă cătră Evva ânteiă a disă : „în durerï vei nasce fiî", şi apoî cătră Adam : „blăstemată pămentulă în lucrulă teă şi în sudorile feţeî telle veï manca pâînea tea" (Naseerea, cap. III, vers. 16—19). Cătră acesta Iovă mărturisesce : „omulă se nasce spre trudă"
(cap. V, vers 7). Pentru acésta dérô forte bine omulă să soeotescă, după socotélla dérô
să cunnoscă, că nu dintru a sea vrednicia, ci din pré-bogata dumnedeésca milă traesee;
căcî, de-ară dice omulă căte arû dice, în zadară grăesce, precum Sfântnlă Grigorie Nazienzenulă mărturisesce: „in deşertă ostenîa limba de n'ară fi fostă a Mântuitorului milă",
şi precum frumosă Apostolulă arrêta: „trăescă eă. inse nu eă, ci trăesce in mine Christosă" (Gralat, cap. II, vers. 20); şi tôte câte spre a luî şi a vieţeî luî trebuinţă sunt, pre
mână ca spre a luî slujbă să fie i le-a dată, şi maï vêrtosû ellă grijea tuturora portă;
că pentru acesta sfânta ne inveţă scriptură, să nu ne grijimă ce vomă manca seă ce vomă
bé, adecă nu cellea ce trupului, ci cellea ce-să luî Dumnedeă plăcute să pădimă, şi aşîa
nemică ne va lipsi, căcî, „ceî ce cercă pre Domnulă nu voră fi lipsiţi de totă binele"*
(Psal. XXXIII, vers. 11).
Tomă 2.
130
ARCHITA ISTORICA A ROMÂNIEI.
LXXI. Socotesce deră, că de vreme ce Dumnedetì plăzmuitorulii teu pre pământii
şi preste tòte all'alte alle sèlle fapte stăpănitorti şi imperata te-a arretatu, şi cu tòte darurile dèca te-a încoronată, età dérò că nu robă, ci stăpână lumii te-a lassata, pre carea
dupre dumnedeescile sèlle porunce a o chivernisi ţi se cade; nici poftele lumii pre tine,
ci tu pre densele să le infrenesì şi să le hăţuescî
Şi socotesce, ună persiescă omu inveţatu, numele Heilsadt, macara că păgână era, dară frumosu a grăită, ţlicendă: nuerulă
şi véntulù, luna şi sórele şi rolundélla, lucreză póne căndu tu uă pâine să-ţi agonisescî în
palmă. Tòte pentru grijea tea gata şi porunca pădescu : nu va fi socotellă dreptă, ca
tu porunca să nu-mî ţiî ; adecă, după dumnedeésca poruncă tòte ţie îţî slujescu, aşîa dară
ce omenia veî ave, cându tu porunca plăzmuitoruluî şi a tuturora daruriloră dătătorulti nu
veî ţine ? Şi încă acesta sâ cunnoscî, căcî adevărată este, că acella ce ţî-a dată atăta, are
şi potè şi maî multă decătu atăta; şi, de te veî cu aceste puţine bine sluji, îţî va da şi
maî multă decătu atăta. „Cereţî dară ânteîu, — dice, — împărăţia luì Dumnedeu şi drep­
tatea luì, şi tòte se vorti adauge votie" (Math., cap. VI, vers. 33). Dobăndindti darà fote
căte aî poftită, acesta trebue să sciî, că nu numaî pentru tine, ci pentru ca şi pre alţii
bunuriloru selle părtaşi să faci, ţi le-a dată; şi precum in daru aî luaţii, aşîa in darii
să daî, că dice unu cuvîntă: „dă săraciloru şi se voru împle jitniţele telle „(Pil-, cap. III,
vers. 10). Şi maî adeverită singură Domnulti şi Dumnedeulu nostru Isusu Ghristosă la
pilda talantului dice:" aferimu slugă bună şi credincîosă, că pre puţine ai fostă credincîosă, maî pre mulţii te voîu pune; intră in bucuria Domnului teii „(Math., cap. XXV,
vers. 22); ere maî pre urmă pentru celiti scumpă dice, adecă slugeî, carele talantulu in
pămentu a ascunsă: „luaţi dela dânsulă talantulu şi-lu daţi eelluîa ce are dece „(Math.,
cap. XXV, vers. 28). Acésta dora de bogăţia plină dumnfedeoscă mila, nu numaî omenii,
ci înca şi- dobitocele cu uă socotellă óre-care a o cunnósce se pare. Asia dérò, maî vâr­
toşii cu cătti nu este ruşine că tu, omti socotitorti fiindti, acésta a pricepe să nu poţî?
şi deeătti dobitocele mai reti şi maî fără minte să te faci? séti, precum s'arti acesta aliti
Isaieî cuvèntti a chiama puté: „cunnoscut'a boulti pre stăpânulu, şi asinulii ) îeslea dom­
nului seti, oro Israilti pe mine nu m'a cunnoscutii, şi poporulù meu n'a inţellesti" (cap. I,
vers. 3). Şi apostolulti acesta-şî adeveresce dicéndu Pavelti: „dobitoculti omti nu pricepe
cellea ce sunt a duhului luì Dumnedetì, căcî nebunia este luì. „(Cătră Cor., cap. II, vers. 14).
1
LXXII. Vedi acmu déro, că Dumnedetì, de bine făcătorulu nostru, nu numaî pentru
noî, omeniî, ci incă şi pentru păsseruîce şi pentru alte lighioi in grijă are. Adecă, pre­
cum s'arti a tălcui puté, nu numai pre ceî drepţi, căcî pré-milostivù este, ci încă şi pe
ceì peccatosi şi fără socotellă hrănesce şi chivernisesce. Adeveresce Căntăreţulti : „deschidându-ţî tu mâna, tòte se vorù imple de bunătate" (Psal. CUI, vers. 29). La acesta
socotellă unu poetică arăpescu frumosu grăesce, dicéndu : " O bunule Domne ! acella ce din
nesciuta tea comoră inchinatorilorti de bozi ) şi -inchinătorilorti de focù léfă nafacă le
daî ; dérò pre prietenii teî că ce să-î laşi săraci ? tu, carele şi spre neprieteni îţî ţiî cău­
tătura séti privirea!" Aşîa dorò, „de vreme ce pentru passeri in minte îi este şi le grijesce, eu catti mai vărtosti pentru alleşiî sei in grija îî va fi?" (Caută Math., cap. VI,
vers. 26); precum scrie şi Isaia pentru grija, ce are Dumnedetì de poporulù seti (cap.
LXII, vers. 1 2 ; caută şi cartea II Petr., cap. II, vers. 9; şi Psal. XXXIII, vers. 8; şi
Inţelleptulti, cap. III, vers. 9); şi aiurea dice: „dreptulti din nevoia se va izbăvi şi seva
da necuratulti in loculti luì" (Pilde, cap. XI, vers. 8); „şi nu va dosădi cu fóme Dom­
nulti suffletulu dreptului" (cap. X, vers. 3); şi fericitulti Davidti mărturisesce : „ tenerti fui
— dice — şi etă imbătrăniî, şi nu văduî pre dreptulti lassarti şi seménta luì cerşindu
pâine"
LXXIII. Inse şi acésta a sci ţi se cade, că nu leneşilorti şi trăndavilorti, ci cellorti
ostenitori şi de trudă iubitori Dumnedeti bunurile selle dă; căcî ânteîu decatti tòte temeîulti şi temellia, dela dènsulti pusă, acésta este: „creşceţî şi vă îmmulţiţî şi impleţî pămèntulii, şi stăpâniţi pesciloru mării, sburătorielorti cerului, dobitócelorti pământului, i
2
(') Asinul. —
(*) Idoli. —
proci" (Nascerea, cap. I, vers. 28); după acesta urmeză: „şi in sudôrea feţeî telle vei
manea pâinea tea" (Nascerea, cap. III, vers. 19); după acesta urmeză: „eşi-va omulă la
lucrulu seu şi la lucrarea sea pônë in seră* (Psal. CUI, vers. 24); după acesta urmeză:
*du-te la furnică, o leneşule, şi socotesce căile ei, şi fii inţelleptă ea densa" (Pilde, cap.
VI, vers. 6); după acesta urmeză: „cine va lucra pămentulu seu, sătura-se-va de pâine"
(Pilde, cap. XII, vers. 11). Acestea dérô nu numai omenii, ci şi dobitocele, passerile
şi jigâniele tôte a le urma şi a le cerca se vëdû, mărturisesce Prooroeulu: „ţintii leului
recnindu a apuca şi a cere delà Dumnedeû hrană şie" (Psal. CUI, vers. 21); şi Ieremia:
„turtureua, şi rêndunéûa, şi stereulû ) cunnoscû vremea venirii selle" (cap. VIII, vers. 7)
Aşîa dérô darniculû Dumnedeû cellorù ce ceru, érô nu celloru ce tacii, bunurile selle va
da, pentru că singură înveţă: „cereţi şi seva da voue, cercaţi şi veţi affla, batteţi şi se
va deschide voue" (Math., cap. VII, vers. 7).
LXXIV. Addu-ţî dérô a-minte că, câte blestemăţie, căte nevrednicie, căte bezcisnicie,
căte nevoie, căte greutăţi, căte assuprelle şi dodeîelle sunt, tôte in lume sunt, şi acestea
tôte a le petrece, a le vedé şi la capu a-ţî veni sunt; că dice Iovii: „omulu spre trudă
se nasce" (cap. V, vers. 7); şi din nascerea sea în totû cursulû luï tôte cu amărăciune
şi cu otravă ammestecate îi sunt, mărturisesce Isaia : „ pomeni-voîu toţi annii mei intru amărăcîunea suffletuluî meu" (cap. XXXVIII, vers. 18); şi mai ver^osă in tôte dillele ca
in césulù morţii, să nu dieu ca morţii", să te sciî, mărturisindu Apostolulu : „ ca morţiî, şi
etă că trăimu" (cart. II Cor., cap. VI, vers. 9). Acésta dérô adevëratû să sciï, că cu
câtă mai multă cu curată anima le vei sufferi, nemică stricându-ţî, mai fericiţii vei fi.
Adeveresce sfântulû Augustinu: „pre aură foculû, pre ferrû meskiulu, pre dobitocă boldulû ïutescû, érô pre dereptulû (sic) necadurile şi dodeîellele intărescu;" eră altuia dice:
„nu se va întrista direptulû (sic) orï-ce i s'arû tëmpla" (Pilde, cap. XII, vers. 21). Şi
macara de ţi s'arû şi ce-va intr'acestû vécu vieţa prelunga, nu pentru a acestei lumî sa­
turare séû pentru a eî slobode voie şi in desmîerdărî a petrece să-ţi paie că trăescî, ci
acesta pomenesce, că „Dumnedeu nu va môrtea peccătosuluî, ci ca să se întorcă să trăescă" (Iezech., cap. XVIII, vers. 23). Aşîa deră prin acestora de aemu reutăţi midălocire celle fiitôrie bunătăţi a agonisi silesce şi a le câştiga nevoesce,
LXXV. Şi acesta să sciî, că cunnoseëtoruluï şi celluî de plină omû lumea acesta şi
pedepsă îî este, şi printr'ênsa celluî dreptû de celle spurcate a se curaţi forte lesne îî este; căci Dum ledeu pre alleşiî seï intr'acestă vécu îî certă, precum dice: „Dumnedeu
pre cine îubesce, îllû certă" (Pilde, cap. III, vers 12; caută şi Tovie, cap. XIII, vers. 2,
şi apost Pavelu către Evreï, cap. XII, vers. 6; Iovû, cap. V, vers. 7; Iacovû, cap. I,
vers. 1 2 ; Apoc, cap. III, vers. 19); celloru drepţî dice: „bucura-se-va lumea, é r a v o ï v ë
veţî întrista" (Ioan; cap XVI, vers. 20); şi mai vërtosû intr'acésta a lumii vieţă ca
într'unû foeû curăţitoru, — carele papistaşiî in vieţa viitoriă a fi îllû socotescû şi cu nu­
mele „ purgatorium" îllû numescû, adecă curăţitoru, — a fi ne poruncesce, ca cu cătu
ne vomû pedepsi mai multă, cu atăta să ne curăţimu, inse să nu ne spureâmû, maï
multû. Pentru acésta dérô lui Dumnedeû să ne rugâmû, in vieţă intr'acésta, adecă in
foculă curăţitoru. maï multû să trăimu, precum se ruga Davidû: „să nu morîu, Domne,
ci să tràescû" (Psal. CXVII, vers. 17). Aşîa deră tu, cu cătă mai multû in vieţă intr'
acésta trăindă şi pedepsindu-te, ca argintulû in foeû lămuritu să te faci, precum eroşî
dice: „argintă lămuritu şi ispitită de şepte ori, érô tu, Domne, ne vei feri pre noî şine
vei pădi pre noî ( sal. XI, vers. 7). Intr'acésta chîpû dérô Domnulû pre alleşiî seï a-ï
preface va; şi acésta eu ce dérô? cu pedépsa, eu necasurï, eu nevoïe, eu sărăcie, şi cu
alte intr'acestû chipn; pentru care lucru frumosû mărturisesce Isaia: „fertu-te-amu, inse
nu ca argintulû, — allesu-te-amû in cuptorulû sărăcieî" (cap XLVIII, vers. 10); şi Inţelleptulă dice: „ca pre aura in cuptorû ï-a ispititû şi ca jertfitulû curbanû a luatû pre
dênsiï" (Intellepcïune, <-ap. III, vers. 6); şi Zacharia prooroculû adeveresce, dicêndû: „şi
voïu adduce a t-eïa p a r e prin foeû şi voîu topi precum se topesce argintulû, şi voïu
1
(')
EEdp§K, — cuvintû bulgarescù. —
ispiti precum se ispitesce aurulû; ellû va striga numele meu şi eu îllu voiu audi; dicevoïu: poporulùm eu estï, şi ellû va dice: Domnulû Dumnedeulû meu" (cap. XIII. versă in
sferşitu). Unde dérô mai bunû focû curăţitoru decătu lumea acesta vei affla? căci .ade­
văraţii să scii, că altû focû curăţitoru, fără lumea acesta, nu este ; érô cine că este dice,
reu dice; érô eu acésta socotescû, că pône nu-ţî veï trupulû acesta in chipû de o-llă si
suffletuîù in chipă de aură şi lumea acésta in chipû de focû face; şi aşîa suffletulu îm­
preună cu trupulû de nu-ţî vet in para vieţei acesteia ferbe, — măntuinţă nu al. Că,
precum trupulû cu suffletulu împreună au greşiţii, aşîa împreună aă se pedepsi trebue; şi
precum in lume intr'acésta au făcută peccatulu, in lume intr'acésta pocăindu-se, iertare să
îea; căci la iadă nu este pocăinţă, precum cântă Psalticulû, ca „nu este in morte cine
să te pomenescă; şi în ïadû deră, cine se va mărturisi ţie?" Şi maï vërtosû, pônë estï sănetosă, precum pocaania ) să fie de făcută, caută ecclesiastulă luï Isusû Syrachû (cap.
XVII, vers. 24, şi cap. XVIII, vers, 25) ; că tu singură pre tine de nu te veï îndrepta,
nicï singură Dumnedeû nu te va măntui, la care lucru sfàntulù Augustinû mărturii îmï
este, unde dice: „cine te-a făcută pre tine fără tine, nu te va indrepta pre tine fără ti­
ne." Şi precum deră in trupă şi in sânge aï greşită, aşîa in trupă şi in sânge să te
curăţescî, căcî intr'altû chipû curăţire nu este, sfântulă Pavelă mărturia îmï este:" tôte
in sânge se curâţescu'-şi fără sânge nu se va îerta peccatulu" (către Evreï, cap IX, vers.
22). Iată dérô că, după ce tu murindă şi aile trupuluï teă stiehie ) una de altă după
ce se voră desparţi, şi trupulû delà suffletû se va deosebi, — cum şi in ce chipă pec­
catulu ţi se va îerta ? şi nu unu lătinescu părutu purgatorium, ci uă miiă macarû de-ară
fi, ce-ţî voră folosi, de vreme ce in Îadă ispovedaniă şi pocaania nu este ? Vederată dérô
este eă, precum ia facerea pëccatuluï tôte aile trupului stiehie împreună aă fostă, aşîa şi
la deslegarea pëccatuluï tôte împreună a fi se cade ; şi precum tuturora spurcata a lumiî
desmîerdare plăcută a fostă, aşîa şi greutatea pocaanieï cw tetele împreună a ridica şi a
rebda le trebue; şi precum tôte aă greşită, aşîa tôte îertăcîune să îea; şi intr'acésta
chipû se voră măntui, érû intr'altû chipû — ba, in véculû acesta. Fiï dérô acmu, intr'
acestu putinû vécu, puţintelluşî rebdatorù şi sufferitoră, şi odihna şi desfëtarea cea multă
veï agonisi, eăriîa sfârşită nu este, pentru carea adeveresce Ecclesiastulă : „puţintellă osteniî şi multă odihnă afflaî" (cap. XLI vers. 35). împotrivă, celluî necurată şi in statulu
spurcăeîuniî muritu, dice Pildele: „omuluî mortă necurată nici uă nedejde îï va maï fi"
(cap. XI, vers. 7).
1
2
LXXVII. Şi acésta a sci forte ţi se cade că, cu totû de-adinsulû de veï împotriva reutăţiloru pofteloră lumiî acesteia vitejesce şi neclătită sta, nicï cum ce-va a-ţi strica va puté, mărturisesce fruntea Apostolilor u: „stă împotriva diavolului şi va fugi delà tine" (Petr.,
cartea I, cap. V, vers. 9). Căci lumea multe scie şi multe pofteseă poftele eî, inse inţelleptulă şi eellû adevëratû omû — maï multû şi mai multe puterile luï. Şi érôsï dicû,
că lumea, adecă omulă carele lumiî slujesce, multe precum să fie invëtatû i se pare, şi
tôte aile luï — sciute, adeverite şi vëdite i se vëdû a fi ; inse tôte invëlluite şi nici intr'
uă parte spre eşire locû séû cărrare affiă; că adevëratû dérô Bernardus in Chitirile ) selle
adevereză: „mulţi multe seiû, şi singuri pre sine .nu se sciû." Inse tu, de veï cu intregă
Cu mţeiiep- înţellepciune si cu bună socotellă cerca, pare-mi-se si adevëratû, că in lume
ca, îumescft c e - i n t r acésta măcară ce-va-şî spre a inţellepcîuniî plăcere nu veï affla; că „ de­
mi vei affli° Ş
deşertăriloru.
dice Ecclesiastulă, — şi tôte deşerte" (cap. I, vers.
1); şi érôsï dice: „in zadarû mrejea de 'naintea ochilorû sburătorieloră se arruncă" (Pilde, cap. 1, vers. 17). Aşîa dérô, in deşertă lumea pre eellû de inţellepcîune
cupprinsû a amăgi silesce. Nicî deră cu acésta precum te veï desvinovăţi să găndescî,
adecă precum diavolulû séû aile luï meşteşuguri să te fie amăgită ; că cu acésta maï mare
agonises cï pëccatù, căcî diavolulû assupra tea a stăpâni putere nu are, nici altă ce-va a-tï
adaoge pote, fără catû pote să te indemne, érô pëccatulû a-lû face séû a nu-lû face in
3
UtCl
(') Căinţă. —
e r t a r e a
4
( ) Elemente. —
Meditaţiune. —
mâna tea este. Pentru nestăpănirea diavolului assupra tea şi precum macara unii perii
din capii a-ţî smulge vrednicii să nu fie, caută sfintele scripture, că de acesta mărturia
pline sunt (precum Imperăţia III, cap. XXII, vers*. 2 2 ; Paralip., cap. XVIII, vers. 20 i
Iovii, cap. I, vers 1 2 ; Marco; cap. V, vers. 1 2 — 1 3 ; Efes., cap. II, vers. 2 ; Timoth,
cartea II, cap. II, vers. 2 6 ; Apoc, cap. XX, vers, 7). Acestea dero pricependă înveţă,
şi inveţându-le nu tace, ci in totă vremea pre toţi in tote lucrurile înveţă şi mărturisesce.
LXXVII. Lumea eu cella deobsce cuvîntă, adecă cerurile, pămentulă, marea, beznele,
şi ali'alte carile in lume se cupprindă, cu unu cuvîntă tote, lume se chîamă Aşîa dero a omuluî trupă, cu tote căte in lontru şi din affară, cu unu nume trupă se chîamă Adecă,
precum sară assemena, trupulă lume este, precum Petru Belcherius^ unde pentru sferă tălcuesce, diee: „sferă este bărbatulă deplină, carele, precum sfera intre duo poluri, aşîa
ellă intre duo ţenchîurî, intre nascere şi intre morte, cu nepărăsite clătirî. mutări şi griji,
este suppusă " Adecă lumea, carea cerurile cupprindă, lumea mare; trupulă, carele vieţa
cupprinde, lumea mică, se chîamă; şi amenduo de tină ziditoră şi de unu făcătorii fă­
cute si de ună Dumnedeă şi de unu Domnu stăpânite sunt; inse una împotriva alteia
forte imponcişitoriă: ânţeiu despre partea suffletuluî nemuritoră, a dăoa căcî tote alle lu­
mii mari lucrurî trecetorie şi nestătatorie sunt, ero lumea mică cu dumnedeesculă seă
dară acesta pote, ca t6te acellea alle eî trecetorie şi putreditorie in vecînice, in netrecetorie şi pururea trăitorie a le preface, şi prefăcendu-le, in vecî să le moştenescă. Şi
acesta cum? intr'acesta chipă: adecă lumina lumii in lumina credinţei, adecă in sorele
cellu neapjiuitoru, a o preface; adecă prin credinţă Dumnedeă lumina lui să se facă. Adeveresce „lumina lui este miellnlu, căcî nopte nu va fî acollo" Apocalipsis (cap. XXI,
vers. 23); şi Isaia: „nu va maî appune sorele teă" (cap. LX, vers. 20). O, luminosă se
va lumina lumii preface, precum dice: „fi-va lumina luneî ca a soreluî, şi lumina soreluî înşeptită" (Isaia, cap. XXX, vers. 26).
Nedejdeatare
Aşijderea intăritura, adecă cerulă lumii mari, lumea mică in intăritura cea
vesce"
°
adevărată, adecă in nedejdea credinţei să mute, carea decătă intăritura maî
tare şi maî vecînică este, căcî eerulu se va trece, ero nedejdea nu; precum singură
Domnulu mărturisesce: „eerulu şi pămentulă se va trece, ero euvîntulu meu, — adecă
nedejdea, carea v'amă dată voue, — nu va trece" (Math., cap. XXIV, vers. 35); şi maî
vertosă. că nedejdea intăritura adecă ceră noă se va face, mărturisesce loannu: „şi veduî
ceră noă şi pămentă noă" (Apoc; cap. XXV, vers. 1); adecă acella ceră intăritura şi
plinirea nedejdiî este, precum Apostolulă adeveresce: „ceru noă şi pămentă noii şi făgada lui aşteptâmu" (Petru, cartea II, cap. III, vers. 13).
Aşijderea apele, adecă marea, amărăciuni şi dodeiallă se tălcuesce; pre care mare
cu a credinţei căldură să o ussuce şi de totă de la omu să lipsescă şi să nu maî deaciîa fie, precum bogoslovulă mărturisesce Ioannă: „şi mare de-aciîa nu este" (Apoc,
cap. XXII, vers. 1), adecă în cerulă nou şi pămentulă noă amărăciune şi dodeîelle să
nu fie.
F a p t e l e bune
După acesta, a lumiî mari rode si seminţe, a lumiî mici bunele seu relm u l u î ^ â n i e l o r f i lel
selle fapte sunt; adecă, precum in lume intr'acesta le va fi semenatu,
bune seu relle g î
acollo le va secera, de carele Solomonu dice: „mănca-voră viptulu căiî
se p o t n v e s c u .
„(Pilde, cap. I, vers. 31); ero pentru cei deşerţi se dice:" ventă semenară şi viforă secerară" (Ossie, cap. VIII, vers. 6 ) ; ero „carii in lacrime semenă, in ve­
selia voru secera," dice Psalmuiă CXXV, vers. 5. Pentru acesta mai de multă s'adjsă:
„nu din singură pâinea viă va fi omulă, ci din totă cuvîntulă, carele esse din gura Dom­
nului" (Deuteronomon, cap. VIII, vers. 3. şi Math., cap. IV, vers 4; Lne. cap. I V /
vers. 4). Acesta dero hrana cea cerescă şi pâinea cea ângerescă este.
y e c i n i c a inUrmeză, ca pre sorele lumiî mari lumea mică in vecînică adecă in dumreluî se asseme-nedeesca inţellepcîune a-lă muta, pentru carea Apostolulă dice: „inţellepcîunea
lumiî nebunia este longă Dumnedeă „(Cartea 1 Cor., cap III, vers. 19), adecă
lumina soreluî lumiî — carea de nu se vâ in credinţa inţellepcîuniî ceiî de plină preface,
1
S e P
t n
e
a
nă
a
adecă in lumina seă serele, carele nedejdea arrêta — înaintea mïelluluï — carele serele
dreptăţii este — adecă inaintea dumnedeesciï lumine, intunereeă şi nopte este.
A i i e vremeniară soţia sôreluï, luna, carea tândă plină, tându deşertă, carea avremenniceloru
deşer-
.
•
V I-
V
J
,
>,V
>
i
i
.
W .
niceloru lipsa seu deşertare arrêta, pre carea sorele, cu lumina imprumutân
•ălcuesce.
du-o, o plinesce, adecă inţellepciunea cea vecinică aceste de aemu deşerte şi
neplinite este să le plinéscâ, adecă „fi-va lumina luneî ca a sôreluï," adecă totă deşertulă
capă de inţellepcîune şi de cunnoseinţâ se va impie; pentru acesta bună şi credincîosu
martură pe Malachia amă, unde dice:" atuneïa voru vedé — adecă le va mintea la capă
veni şi voră cunnôsce — ce să fie între dreptulă şi intre strâmbulu „(cap. III, vers. 16).
Priveliele cePasserile" dérô cerului lumii in privirile şi privellele nouluî ceru a le asîiTse p o t m e s c a semena pôte, carele prin intréga credinţă, ca passerea sburătoră, cerescile
privelle şi seirurî ) va privi; cătră care socotellă acella allă Proorocului s'ară cuvîntă a
potrivi puté: „cine îmi va da penne ca a porumbului, şi voîu sbura şi voîu odihni"
(Psal. LIV, vers. 7).
Aeollo săracii şi mişeiî cei slabî, carii ca mïellulù spre junghiare şi ca ôïa spre tun­
dere, aşîa eï spre ceï ce-ï asuprîau, nedeschidendu-şî gura sea, şi ca dobitoculă ce cu
povora şi cu jugă se cu sufferirea ingreuïe, volnicï, târî şi puternici se voră arrêta, căci
Dumnedeă — adjutorulă loru; pentru cariî Iovă dice: „cui estî adjutoră? aă nu celluî
slabă? '„(Cap. XXVI, vers. 2).
° ^ E. î
Atuncîa durerile, pătimirile, carile ca şerpele îî muşca şi ca scorpia îi in­
şi tace-va Hpsă venina, nu voră fi; aeollo rellele chitirî seă vrăjmaşele ispitiri, carile ca de­
mi va fi. moniï seu ca diavolii îî băntuîaă • şi-Î dodedîau, nu voru trece, nici cătră dênşiî vre-uă putere voru avé; căcî loră s'a disu: „îată v'amă dată voăe putere assupra serpiloru şi assupra seorpiiloră şi preste totă puterea neprieteniloru, şi nemica v'a strica"
(Luc, cap. X, vers. 19).
Aeollo se va
Aeollo, carele hirişu si deplină omă a fostă şi carele luî Dumnedeă facătăciuni luna se
1
x
m
e
ră
ia
JLLLPLCF* F*Â.L*P]P 1111
r
}
±.
}
f
torulă seă s'a ass?menată, se va alege ; căcî poruncele luî pădindă, din omu
assemenata.
Dumnedeă seă fini luî Dumnedeă s'a făcută; pentru carii mai de'nainte Davidă se mira: „eu dişî—dice — voîu Dumnedeă a fi" (Psal. LXXXVI, vers. 6); şi mai
pre urmă Ioannă mărturisesce : „érô căţî priimirà pre ellû, le dede loră putere fiî luî
Dumnedeă a fi" (Ioan., cap. I, vers 12).
Slava, cinstea
Acestiîa slava, norocirea şi fericirea cea de plină voru lua şi în vecî o
d e p l ° n ă blagos* vorii moşteni, cărora linulă şi cella de bucuria glasă seva, dicêndu-se, audi:
lovenjă Dumneveniţi, blagosloviţii părinteluî meă, de moşteniţî gătită voăe imperăţia ceruoieesca e s e.
^
ţ
jdi
} j î „(Math., cap. XXV, vers. 34).
P r e \ u m e a aIntr'acesta chipă dară lumea mică, adecă omuld, pre lumea mare, adecă
Dumnedeû
s'a
j;
e
cesta ce svviitoria
a
,
z
r e a
um
r
„
v
.
.
v
.
,
. .
w
'
.
.
*
.
J V
.
pre acesta amagelnica şi trecetona vreme, m imperăţia cea tara sferşitu şi
fără trecută, nevoindu-se, a o muta şi a o premeni va puté, şi acelle mai sueă pomenite
de fericire şi de slavă neveştedite şi neovilite va câştiga cunune, cu carile puterniculă
Dumnedeă acelle aile selle de demultă ascunse va descoperi minuni
îumebună^iva
^eră, ^
lume ţie bună ţi-a fostă, căcî nu intr'a eï, ci intru
fi^cândû*
după a credmţeî, ade ă intru a sôreluï celluî adeverată, aï ămblată lumină ; şi sub
ămb]a°
t ă r i t u r a cea decătu cerulu mai vertosă, adecă sub nedejdea cea fără smintélla, suppunêndu-te, te-aî aciuată ), şi cu densa te-ai aceoperitu, i procî.
tan ieie ]u "
Aşijderea aceste aile lumii ţie pomenite pilde şi typurî ) de nu te veî intr'
. p ë c c â t o s u l u ï p ë - a c e s t a chipă a le premeni sili, ci numaî spre a trupescuhiï ochïu privi-veî şi
reşe |
dovede p
trupului poftire ămbla, acellea ţie përêse şi dovede îţî voru fi, şi acest»
a ţi se dice urmézà : aă singură pre tine n'aî euuoscută? aă pildă nu aï avută?
aii învăţătură seu inveţătoru ţî-a lipsită ? aă nebună aï fostă şi acestea a cunnôsce inţellepcîune
n'ai
avută? ——[V carile
şi bâhă a prinde ) nu veï puté; căcî ţie inţellepcîunea
(•) Meteore.
Odihnitu. a —tăgădui
( ) A nega.
este de a g o n i s i t a
r
f t e n U v e Î
u a
a c e s t a
m
2
6
C i r
2
m
S
r e
a
r u
5
3
ARCHIVA ISTORICA A R 0 M A N I E Ï .
135
duhului, carea este vieţă, ţi s'a dată, — că ce aî lăpedatu? şi inţellepcîunea trupului, carea este morte, aî cercată, — că ce o aî luatu ? Căcî inţellepcîunea trupului mòrte, èro a
duhuluî vièta a fi, Apostolulu mărturisesce (caută Roman., cap. VIII, vers. 6); pentru
inţelleptulu déro cellù trupescù asia se dice: „acella va muri, caci n'a avută învăţătură"
(Pilde, cap. V, vers. 23); èro inţellepcîunea duhuluî acesta face: „inţellepcunea zidi sie
casă şi sprijini stelpî şepte" (Pilde, cap. IX, vers. 1); adecă inţelleptulu cu duhulu găti-şî casă imperăţia cerului, pre carea in celle a duhuluî şepte daruri o a întemeiată, şi
suffletulu intr'ènsa a vieţui şî-a aşedată, căruia smintellă séu răzsipire nu va fi: fiindu
pre petră zidită, venindu povoîulu nu o va săpa.
6
m e fi" *ata 'ca
Acestea déro aşîa a le sci ţi se cade, şi intr'acesta chipu a le cunnósce şi
STremea^'în* a le pricepe ară trebui, ca la vremea de intrebare a respunde să poţi, şi
trebare a r e s - i g, ş{ cellorù ce nu te vorii întreba, tu precătu poţî le spune şi le mărtupunde s e poţi.
j
. ^ * ^ t e \\ \ iî
lucrurî, — póne nu le vei spre bine premeni, —
deşerte sunt şi lucrurî vrednice de risu" (Ieremia, cap. X, vers. 15).
Cându l
umea j tu, măcaru de te veî dela lume precum in bunătăţi să fii lăuda, ca­
ste p r e c u m ^ i c ă tra acesta singură ţie judecată să-ţi fii: óre precum lumea dice au
intr'altu
omenjî? singura hipu să fiî? Nu maî multu pre alţii, pentru tine ce vorii dice, ci singură
t e w e ^ n i c î c u ^ - sciinţeî ânimei telle, crede; căcî lumea nu pentru binele tetì, ci pentru reulù
cesta s ă t e m ă n - teu te laudă, adecă ca şi ţie să pară, precum maî multu ce-va decâtu estî
dresci.
„
«
]
p
ţ inţeliepţî şi buni, decătu pe cei rei şi
nebuni, a-î oborî şi a-î dărăma silesce, precum frumosu vorovesce Seneca: ,precătu
ne-amtì suită mai susii, pre atăta ne-amu mai la frică apropiată." Şi fulgerulu totud'a-una locurile inalte lovesce. Nicî să găndescî, că tòte drumurile şi alle drumuriloru ei eşirî a cunnósce veî puté, că cu acesta pre lesne te veî amăgi, pentru căci şuvăite căile veculuî acestuia. Nicî te ispiti pre strâmbele cărrărî, că veî dreptă a ambia
pute; ci, unde cea dreptă caile veî găsi, pre dènsa ămblându, nu o părăsi; adecă că,
intre celle indéreptnice ămblându, şi tu a nu te indereptnici cu nevoia este, precum inţel­
leptulu grăesce: „aii potè déro omulù a ascunde foculu in sină şi veşmintele să nu-şî
ardă?" (Pilde, cap. VI, vers. 27). Asia déro, in prieteşugulu lumii, aiecă in îndemâna
şi in norocirea ei fiindă, in ce-va a nu te sminti putinţă nu este : pentru acésta déro de
densa departe şi din cărrările ei intr'uă parte depărtată te abbatte ; căcî candii maî lină
ţi se ivesce, atuncîa laţurî îţî gătesce, şi cându maî cu dragoste îţi-vorovesce, atuncîa a
te zugruma silesce-. Mărturisesce Ieremia: „pace prietenului seă vorovesce şi pre ascunsă
îi pune lui laţurî" (cap. IX, vers. 8).
LXXIX. Inse şi acosta a sci fòrte ţi se cade: căcî tote a asculta şi a cerca ţi se
cade, celle doro bune opresce, èro celle relle dela tine le izgonesce, şi precum sunt,
aşîa dreptă le judecă şi le socotesce, precum elice: „carele ce cunnósce grăesce, judeţulu
allu dreptăţii este" (Pilde, cap. XII vers. 17). Şi aşîa veî affla precum lumea acesta,
măcaru că multe ţi s'a juruită şi spre maî multe ţi s'a adeverită, inse nicî odinioră intr'
unu cuvìntù séti cu tine intr'unù locu va sta, nicî in fără sferşitu cu dènsa veî puté
custa; şi trupulu cu lumea măcaru că fòrte se potri vesce, inse suffletulu de dènsa fòrte
se deosebesce; căcî trupulu spre celle pămentescî, èro sulfletulă spre celle cerescî caută;
căcî fiete-care fire celle sie assemenea îubesce; trupulu dară, muritoru, putreclitoru şi trecétortì, — muritórele şi putreditóriele şi trecètóriele ; èra suffletulu nemuritorii, neputreditoru şi vecînicu — nemuritóriele, neputreditóriele şi vecînicele oglindesce; cu acosta dară
atăta împotrivire şi deosebire au, cătu stichia uscată de cea umedă séti cătu cea rece da
de cea ferbinte.
Sufletuitt c e a
Pentru acésta déro, suffletulu allu omului mai vrednică si maî mare fiindù,
n
nc
r
g e g c e
n
s
e
c
0
a
e
um
e
c
g
mai
vrednic»
parte este: acéstatrebuegrijită
e a
m a
m u
t u
,
e
l v /
c e
„
.„
.
>
'
ellu pe trupu, ero nu trupulu pe densulu a stăpâni trebue ; şi trupulu după
dènsulù, èro nu ellu după trupù a ambia fă.
L X X X . De tote păditu şi în tòte grijitù fiî; nicî să cum-va vre-odinidră dici: „că
tòte all'alte bune le amă;" şi de veî una numai rea, adecă după a trupului poftă ce-va,
136
A R C H I T A ISTORICA A ROMÂNIEI.
face, ce va fi? — căci peccatulù prilejù şi pricină cérca, ero de-aciîa a se lăţi pre lesne
îî este şi „dintr'uă scăntee se va apprinde focă" (Ecclesiastulă, cap. XI, vers. 34), „şi focuìù nici odinióra va «lice — adjunge" (Pilde, cap. XXX, vers. 16). Şi acesta, adecă
facerea peccatuluî, nu intr'uă septemână séu întrunii annă uă dată, ci aşîaşî măcară odinioră in vièta tea, — macara că fără greşellă unulu DumnedeB, — a nu greşi şi pof­
tei trupului teii a nu te smomi silesce şi pro nevoesce. Căcî, numai uă dată voia şi pofta
desfrenându-se, multe nebunie de-aciîa pre urmă îî urmeză şi spre maî mari şi maî adânce de greşelle bezne a-îu răpi cutedă, că „dintr'ună peccata multe se facii," mărturii
Apostolulă (Rom., cap. VI); şi deeiîa trupului altă de a suffletuluî deosebită lege dobăndesce şi streine obiceîe agonisesce, adevereză Apostolulu: „vădă altă lege in mădullările
melle oştindu assupra legiî minţii mele" (Romani, cap VII, vers. 23).
LXXXI. Şi macaru că de veî şi cuvintele lumii asculta, şi după trupescile voîe veî
ambia, şi nu intr'uă septemână séu într'unu annu uă dată, ci aşîaşî in tòte dillele vieţeî
telle şi in tota cósultì custulù teu,
ee-ţî folosescu? adevărată acesta foiosa aî, că de
ţî-aru şi ce-va vièta maî lungă fi, maî scurtă o făcu, şi aşîa tota puţină desfătarea şi
scurtă-ţî este vièta, şi din césti ce trece ineă maî scurtându-o o sferşescî, precum
frumoşii Solomonii intru alle selle grăesee inţeliepcîunî : „noi déro, cariî născuţi suntemii
totii-d'a-una sferşiţî a fi" (cap. V, vers. 13). Şi macarù că, in lungimea vieţeî de te
semeţescî, socotindii că veî ave vreme de reutăţî şi de alle trupuluî pofte să te părăsescî,
dérò de năprasnă de ţi se va acella allă Proorocului cuvîntu grăi: „orănduesce casa tea,
că veî să morì şi nu veî fi viu „(Isaia, cap. XXXVIII, vers. 1). Inse tu singurii pre tine
te cercă şi, dintr'unu capétù póne intr'altii capetti aliti vieţeî telle sèma luându-ţî, allergă;
că, precum dica eu, că scurte îţi veî septemânele affla şi pré puţinii intru desfătările lumiî
îţî va fi a ambia, incă candii aî trăi catti de mulţii
LXXXII. Maî cu de-adinsti inse acesta in tòta vremea şi peste fotti césulu din minte
şi din chitellă ) să nu-ţî èssa, adecă: născutu-m'amti — muri-voîu, muri-voîu — şi erosi
invitia-voîu, inviăa-voîu şi la straşnica şi drépta dumnedeescă judecată a eşi îmî este.
După acesta, „împotriva binelui reulù, èro împotriva vieţeî mórtea este", dice Ecclesias­
tulu (cap. XXXIII, vers. 15); mórtea dérò neadevératti candii, ero adeveratti uă data a
muri; şi erosi acella elice: „in minte să-ţî ne, că mórtea nu va zăbăvi" (Eccles., cap.
XIV, vers. 12); şi in sfântulti Noulu Testamento : „veniva — dice — Domnulti slugei
aceia in cósultì carele nu va sci ellfi „(Luc, cap. XII vers. 46). Pentru acésta inveţă:
„străjuiţi, căcî nu sciţi candii fîîulu omeneseti este să vină* (Math., cap. XXIV, vers.
42 şi L u e , cap. XII, vers. 4 0 ) . Iată déro că nieî ţenchiulii vieţeî telle unii annti séti
dece séti uă sută să puî nu esie; că nu numai annuiti séti diua ce vine, ci aşîaşî şi resuflarea a dăoa neadevarata şi nescititâ-ţî este. Căcî cea trecută a trecută, pre carea a o
mai intórce nu poţi, şi aceîa din vioţă ţi s a scurtată; èro, cea viitoriă, precum o veî
adjunge, nu te veî adeveri. Şi precum déro, cându te veî nasce? — n'aî sciută ; aşîa
cându veî muri, nu veî sci; şi precum cesulă morţii telle, carele va fi, nu cunnoscî,
aşîa nici jumătatea vieţeî telle, care di va fi, nu veî pricepe. Pentru acesta, să nn cum­
va socoteseî, dieendă : jumătatea vieţeî melle voîu manca, bé, şi pre lume .mă voîu cum
îmî place desfăta, èro în cea remasa jumătate suffietulă de celle maî denainte de mine
cu spurcăciuni întinată îmi voîu curaţi ; că, de veî lassa peceatulă cându pe tine te lăssă,
ce foiosa veî ave? căcî, in betrăneţe părăsindu-lă, atuncîa neputendă nu-lăfacî; èro cella
ce potè şi nu-lu face, fericiţii este! Pentru acesta, „addu-ţî a-minte, —dice Ecclesiastulă,
— de plăziiiuitorulu teu in ibliele tinereţiloră telle" (cap. XII, vers 1); nici să dici :
mila luî Dumnedeă este mare şi tòte peccatele melle nu va pomeni, căcî „mila şi mania
de la Densulă de sirgù-) se apropie" (Ecclesiastulă, cap. XIII).
1
7
LXXXIII. Inse, de va după a lumii poftă carea te inveţă socotelă fi, adecă ţenchîuiă vieţeî telle 100 de anni puiièndù, 50 după alle ei invăţăture şi pofte ămblândă,
(') Meditaţiune.
2
( ) Cu grabă.
èro 50 de celle relle a te curaţi şi a te pocăi ; de va fi asìa, bine va fi. Déro de veì
cu poftele cu acellea pre Dumnedetì mania şi nicî la cet 50 nu veì adjunge? séù de veì
şi adj unge, déro de veì peste ceì 50 alla cincilea céstì muri, şi vreme de căinţă side po­
căinţă nu veì găsi? — reti va fi, refi, reti, de tfeì ori retì! şi léctì nu va fi, vai, vai,.de
de treì ori vai şi măngăere nu este! Pentru acésta déro, tottì-dé-una aceia trupultì să-ţî
poftescă, carea in cesala eşirii sufletului din sine arti pofti. Inse de-aî şi trăi macara acei
remasi 50 de anni, să dicti intr'acea socotélla, acésta forte cu primejdia este şi, cu reulfi
inveţându-te, a-ltì desvăţa cu nevoia este, mărturisesce Ieremia:" de va puté Arapul ii pelliţa sea muta si pardosulti pistruirea sea, veţi puté si voi face binele, dèca aţi învăţaţii
reultì" (cap XIII, vers. 23).
LXXXT.V. Pune déro bună socotélla şi dreptă judecată vremii vieţeî telle şi ade­
vărată sămăluitorfi şi judecătorii annilortì tei te fa.
LXXXV Acésta déro forte pre lesne a cunnósce vei pute, căcî dillele anniloru tei
70 séti 80 de anni, -macara că şi acestiîa cu multe invălluirî şi dureri iî vei petrece, èro
cei mai mulţi, preste mesură durere netămăduită şi fără léctì bolla este. laro candii in
tinereţe séti in mai tènera versta veì fi, nu socoti că, după ce la cea neputincìósa verstă
veî adjunge, atuncîa din nebuniele poftelortì tede te veî inţellepţi şi de celle alle tinereţelorfl fără-isprăvnicie te vei părăsi ; că tu la 80 de anni gandindtì, dére de nu veì póne
la 8 cìasuri séti póne la unii cìastì adjunge şi fără veste mórtea intru alle sedete va le­
gature stringe şi de mallulu prăpastie! celi fără fundfi te va impinge? precum dice: „nu
scie omultì sfersitultì seti, ei ca pescele se prinde cu undiţa" (Ecclèsiastultì, cap. ÎX,
vers. 12).
Din 7 vèrste a
i ă şi acésta a sci ispitesce si a eunnósce fòrte chitesce, că in 80 de anni
vieţei, in carea _
„
J
. K
,
.',
_
„
,
.
»,
.,
»,
veì muri, nesci- ». vei Ba muţi verste, şi intr acelle 7 verste, ore scn in carea sterşitulu iţi va
ută-ţî este.
fi?
; gì niacartì că cea mai decattì tòte pre urmă, adecă betrăneţele, pre­
cum cu mórtea mai de-aprópe vecină este, sciuttì este, in carea şi mai pre lesne poţi de
laţurile lumiî a te păcii, căcî, la acea verstă adjungèndù, adevăraţii la versta morţii cea
sciută şi cunnoscută aî adjunsii; inse in celle 6 mai necópte şi maî nebune vărste cu
tó ă anima şi cu intregă nevoinţă este să te strâjueseî-, căcî mórtea nu numai pe vărste,
ci aşîaşî pre cîasurî şi pre tòte minutele stăpănesce, şi cum şi cândă va veni — cuî-va
macarti nu desvăllesce; èro cea temeinică şi adevărată so otellă acésta este: „să nu facî
multe necurăţesce, nici să fii nebună, ca să nu morì nu in vremea tea" (Ecclèsiastultì,
cap VII, vers. 18).
de rè viéta°tea
Socotélla déro bună şi intregă chitellă pune, şi singurii depre tine pildă-ţî
îea.
agonisesce, şi acèsta pri vesce, că tu, incă viu fiindtì, èro jumătate estî morţii;
şi pre tine de nu, èro pe a tulii in somnù fiindtì a privi poţi : aii are vre-uă despărţire séti
despre cella morţii vre-uă deosebire? şi cui se assemănă, fără nnmaî mortului ? Aşijderea,
atì culcându-te precum te veì sculla te veî adevăra? ba! nicî cu unii gându aşedatii te
veî sci, ci cu duo, adecă séti a diioa di din somnii, séti la a dtioa venire din morţi te
veî rădica. Pentru acésta dar în tòte dillele vieţeî telle, cândă spre dormire te culci, spre
morte gata sâ fiî, de vreme ce, candii scullarea îţi va fi nu sciî ; la care*lucru cuvéntulu
acesta s'artì a chiama puté: „nu te lăuda pre cea de mâine, necunnoscèndu ce va să arréte diua ce este să vină" (Pil., cap. XXVI, vers. 1).
n c
v
v
1V
u
D a
P
d
1
a
• Pentru celle şepte a vieţei omenescî verste şi vièta omului ca póma.
A
Antăia déro vărstă şi fìórea vieţeî omenescî pruncia este. Candii pre lume pruncii
te-ai născuţii, acosta să sciî câ nu pentru altă ce-va te-aî născuţii, fără numai, spre cre­
dinţă venindu, pre Dumnedeu plazmuitorultì tetì să cunnoscî şi, cunnoscèndu-ltì, să-Iii proslăvescî; precum frumoşii óre-cine grăesce: „pruncuhi de curundft născuţii, este de curundfl spre a credinţei învăţătură chiamata, sétì păccătosii de cururdu spr«; pocaaniă addustì" (Constantinii, cart. III, cap. XXXIV) Aşîa déro, din pruncia tea spre pocaaniă chia­
mata fiindù, în tòte dillele vieţeî ielle spre pocaaniă passa si dintr'aceia calle in drépta
'
18
'
'
Tom» 2.
séti in stânga nu te abbatte; precum Prooroculă inveţă : „acesta este callea, ambiati pre
densa" (Isaia, cap. XXX, vers. 2 1 ; caută Math., cap. XVIII, vers 3); şi intr'altù loeti
Domnulă nostru pentru Apostolii sei, pre eariï cunnoscêndu-ï Domnulû în curăţia şi in
nereutate, prunci mituteï îi numesce çlicêndû: „mărturisescu-me ţie, părinte, domnule a
cerului şi a pămentuluf, căci ai ascunşii acestea despre inţellepţii şi pricepëtoriï, şi le-aî
descoperită mituteiloră „(Math., cap. XI, vers. 25). Aşijderea pruncia tipos şi pildă alle
altora verste este, adecă fără nici uă remate fiindû şi deciïa, din di in di crescèndi!, cătră aeelle mai copte verste mergeiidă ; adecă, precum s'ara cade din di fn di" pocaania
şi cătră Dumnedeti cunnoscinţa să, crésca, arrêta ; aşijderea, binele soă reulă necunnoscendă,
adecă nemerui bine seă reti facêndû, arrêta ca eellea l'alte verste nu cu mintea prunciei,'
ci cu reutatea ei să ămblâmu, precum şi Apostoluhi inveţă : „să nu copii cu soeotelă fiţi,ci cu rëutatea pruncuşori să fiţi" (Cart I. Cor., cap. XIII, vers. 20). Pentru acesta cu
rëutatea pruncă fii, èro cu mintea in tòte dille precum prunculă aşîa şi tu cresce şi te
adjutoresce.
A
duoa şi a
^ d oa si a treia verstă, seă legătura florii a vietei omenescî, copillăriâ
U
tr6Ï3i verstă
1
.
'
%
-
•
şi cătărigia este, la care verstă omulă adjungêndû, precum horea de va in
vreme bună lega, bună póma face, èro de in vreme rea, rea póma va fa<e, aşîa tu din
verstele acestea dumnedeescile porunce te inveţă, precum dice: »să se dea copiiloră is~
tecîune şi tinereiloră sciinţă şi inţellegere" (Pilde, cap. I, vers. 4); càci iu copillăriâ séti
bune séti relie deprinderi séti obicee vei puté lega, şi carile in cătărigia vet agonisi, in
betrăneţe le vei moşteni ; de care lucru inpotrivă se dice : . earile in tinereţe nu le-ai adunatti, cum in betrăneţe le cerci?" (Ecclesiastulti, cap. XXV, vers, 5) In copillăriâ le­
gea vei inveţă, in cătărigia istecîunea vei deprind*; in copillăriâ pedepsi a sufferi vei in­
veţă, in cătărigia invitatura şi mintea vei agonis'; şi macară-că deplină şi cum se cade a
pricepe nu vei puté, inse frumosă vreme póma iegàndu, erósi cu vreme dulcea róda vei
manca, seă adâncă şi grosă temelia lăpedându, mare şi innaltă şi frumosă de assupra
vei zidi casă. Acésta dérë cătră fiii sei a părinţiloru datoria este, ca certăndu-t, pedep
sindu i, in inveţătura siinteloru so ipture a-î intemeia li se cade ), să nu cum-va omă ca
dobitoculă şi viti'ca mortulti să fie; căci se dice: „acella va muri, căci n'a avutti inveţă­
tura" (Pilde, cap. V, vers. 23). Mai vërtosû încă pentru copiî, certaţi şi pedepsiţi fiindu,
in legea Domnului inveţaţî, de vei sfintele séti şi alte de citită vrednice scripture cerca,
pre mulţi vei affla, carii in copillăriâ cu versta, inse in betrăneţe cu mintea era?"- ; pre­
cum ceî trei copii Anania, Azaria şi Mioaiió, şi assemenea D uiiilă, soţia lorii ; Davidti,
mită între fraţi şi mai mieti în casa părintelui seu fîindă, spie imperaţiă dtla Samoilă
prooroculă s'a pomăzuitu, şi pre Goliath uriaşului cu prăştiuţa a omorită, şi măntuinţă
norodului luì Israilti a făcuţii; după densulă fiîulă seă Solomonă in copillăriâ pre toţi
omenii cu inţellepciunea i-a întrecuţii ; aşijderea cei 7 fraţi Maccaveî, carii oi maiceî loră
inveţătura tinêndû şi ascultândii, pre tiranii nu ascultară şi porcină a manca legea nu
calcara, mórtea şi* foeulti in sèma nu băgară. . . . şi de carii să-ţi mai pomeneseti ? căca
acestiïa mulţi şi nenumeraţî vei affla, carii multe şi nenumerate, în copillăriâ fiindu, betrănesci şî de Jau/lă vrednice aii lucraţii şi fapte aii arretatti? Iată dérô ca inveţătura cin­
stită pre denşii, în chipti omenescu fiindu, eu minte ăngerescă î-a prefăcuţii ; inpotrivă,
copiii nepedepsiţî din chipti omenescă in minte dobitoeéscâ se premeneseti.
Inse acesta forte să seiî, că omulă cu mintea şi cu inveţătura din dobitoce se allè­
g e ; ero acésta lipsindii, şi decani dobitocuhi mai reti este. Cătră acésta unu cuvîntu a
unni stichotvorţu persiescù forte se cuvine, carele dice: „amulu cu socotélla mai bunû este
decătu dobitoculû; dobitoculû decatû dênsulû mai bunû, dacă nu va grăi dreptu La acésta socotélla vedi Prooroculă ce grăesce: „macarti de n'asti fi barbata avendă duhti,
decâtă să grăescă minciuna adecă mai bine mortă decăiă viă mincîunosă a fi." (Michea,
cap. II, vers. 11).
1
il
(') R e g u l a vechiei p e d a g o g i e române, pentru allu căriî studiu e i n t e r e s s a n e întregulû passagïu, incepêndû maï de susû.
Stichu :
Copillulu neinveţatii dobitocii micii cresce,
Iară mare f ă c e n d u - s e b o u mare se numesce.
Căci pedépsa şi iuveţătura lipsindă, nu numai in copillăriă, ci aşîaşî şi in betrăneţe
toţii dobitocii se va numi şi assemenea celloră tară socotellă se va socoti. Pentru co­
piii nepedepsiţî şi neinveţaţî frumosă pildă ai, că copiii ceî ce batjocurîaă pe Ieliseiu,
urşii î-au sfărâmată. (Caută a IV Imperăţiă, cap. II, vers. 23) Aşijderea cellorù inveţaţî,
ângeriî straja loru sunt. (Caută Math., cap. XVIII peste t o t a , şi mai vertosă vers, iO).
Vèrsta IV.
a patra verstă seă încă de curându legată póma ai vieţeî omenescî, voîr
nicia este, carea ca cum ară fi uă póma, ai carila incă stichiele spre dulceţă seă spre amărîme nu s'aă aşedată, carea forte pădită şi nebefejitu pădită a fî se cade, ca nu cum­
va cărăbuşulă venindă să o incolţescă, séu paingulu cu painjina să o invelluescă; căci
in ce-va betejindu-se, a nevoia in dulcoţa seă in gustulă carele era să fie va veni. Asia
deră voîniculu de tote socotită şi străjuită a fi se cade, că intr'aeea verstă mai mulţi
neprieteni decătă in altă verstă are; ânteiă singură versta a tinereţiloră, carea óre-cum
can retăcită seă incă bine neaşedată este ; a. dăoa, sângele, carele intr'aeea verstă maî
multă izvoresce, adecă poftele mai multă se adaugă, care pofte maî multe şi maî îuţî
decătu a altora vèrste sunt, de carile fòrte a ne pădi tare Apostolulă inveţă: „de tinerescile pofte fugi şi urmeză dreptatea, legea, dragostea şi pacea" (Cart. II Timoth , cap.
II, vers. 22). Aşijderea Eeclesias ulă: „in tinereţe sèma fapteloră să ne luămu" inveţă;
„veselesce-te, — dice, — tenérule, intru tenereţele telle şi in bine să fie anima tea in dillele tinereţeloru telle, şi ambia in căile ânimeî telle şi in privélla ochiloră tei, şi să sciî
că pentru tòte acestea adduee-te-va Domnulu la judecată" (Cap. I, vers. 9). Iară pre­
cum tineriloră a fi şi in ce ehipă a ambia se cade, inveţă Apostolulă (caută Timoth.
cap. II. vers. 6 ) ; şi nicî odinioră in sfétuirea tinerescă nu te rădema, că Rovoamă, sfétulă betrâniloră lăpedândă şi a tineriloră allegendă, pomenesce şi addu-ţî a-minte Ia ce
stătu a adj unsă (citesce istoria a III imperăţiă, cap. XII).
Vèrsta v.
a cincea verstă, seă cócerea pómeì a vieţeî omenescî, bărbăţia este, şi cătăva vreme intr'acellă chipă şi 'ntr'acellă gusta remane. Asia déro omulă, Ia versta băr­
băţiei adjungèndtì, in tote dulce, intregtì, coptă a fi i se cade; nicî să se facă cum-va
assemenea unoru póme, carile pe din affară arretose-şi chipeşe se arrota, eră muşcândă,
amărăciune şi cumplită gustă vei affla; aşijderea altele intrege şi nebetejite la cóje, èro
in lontru cercândă, putredă şi putredita o vei affla. Adecă, in versta bărbăţieî adjungendă, să nu cum-va cu trupulă barbata, èro eu suffietulă ticălosă, seă cu trupulă frumosă şi sănăiosu, èro cu suffietulă grozavă şi bolnavă să fiî. Şi acesta socotesce, că de
vreme ce cu trupulă vertosă, tare, barbata şi vrednică eştî, cu cătă maî multă cu sufflètuia maî tare, maî vertosă, mai barbata si mai vrednică să fiî. Şi acesta să sciî că,
cândă estî mai tare, atuncîa şi neprietenă maî tare îţî va veni, şi împotriva celluî ver­
tosă duşmanulu se invertoşeză In vèrsta déro intr'acesta, ' cu lumea, adecă cu diavolulu,
ca unu barbata inpotrivă-I stă şi va fugi dela tine ; precum povestea acesta s'ară potrivi :
„fiî barbata vertosă şi batte resboîu, resboîulă Domnului" (A II Imperăţiă, cap. X, vers.
12) Cătră acesta fericitulu se mărturisesce Pavelă: „aşîa daă resboîu, n u c a cum aşă lovi
aerala, ci trupulă meu curăţescă şi in slujire îllă tocmescă" (Corinth., cartea I, cap IX,
vers. 26-27). Inse cella deplină şi deseverşitu barbata carele este? acella ce Prooroeulă
îllă laudă, dicendă : „fericită barbatula, carele nu ambia in sfótulù necuraţiloră, in scaunulă uccidaşiloră n'a şedutu, ci in legea Domnului voia luî, şi in legea lui se va inveţă
diăa şi nóptea" (Psal. I, vers. 1).
Pentru lumesctk a omului de pedepsă templari, carde péntre a vhţei
verste se tempia.
acesteia
Templările déro pe'ntre alle omului viete vèrste, adecă pedepsitórie şi ca cum s'ară
dice trupului certătórie şi inveţătorie, acestea sunt.
Anteîu dero slăbiciunea, adecă bolla. Pentru acesta pedepsă aşîa să socotescî, că
nu numai pre ceî peceătoşî, ci incă şi pre ceî drepţi de multe orî a-î chinui se vede ;
inse să sciî, că pre ceî drepţî ca maî drepţî să-î facă. ero pre ceî peceătoşî din nebunia
adecă din peceatu spre căinţă să-î int6rcă. Acesta dero din pre-bogata dumnedeescă cătră omu milă şi dragoste să o cunnoscî, că „pre cine Dumnedeă îubesce, certă-Iă," dice
Inţelleptulu (Pilde, cap. III, vers. 12). Şi maî vertosă bolnăvirca şi boia, munca peceatuluî este, mărturisesce Sfânta Scriptură (caută Ishod, cap. XV, vers. 2 6 ; Levit., cap.
XXVI, vers. 16; Deuteronom , cap. VII, vers. 15 şi cap. XXVIII, vers. 2 7 ; şi Imperăţ
II, cap. XXIV, vers. 1 3 ; şi Imperăţ. a IV, cap. V, vers. 2 7 ; Paralipom., cartea II,
cap. XII, vers. 1 8 ; Ioan., cap. V, vers. 14; i proci). Pentru acesta, resbolire şi b61ă
templându-ţi-se, luî Dumnedeă mulţămesce şi pentru a peccateloră telle de rană vin­
decare socotesce, şi caută in Sfintele Scripture (căcî sfinţii a luî Dumnedeu alleşî, cum
şi in ce felîu sufferîaă şi cu mulţămită pentru bolă ce le venia numele luî Dumnedeu
slăvîau, cercă Nascerea, cap. X L I X ; Deuteronom., cap. XXXI, Imperăţ. I, cap. X I I ;
Imperăţ. III, cap. II; Isaia, cap. XXXVIII, vers. 1; Maccav., cart. I, cap. II, vers.
4 9 ; i procî; aşijderea pentru sufferirea şi îndelungă-rebdarea a sfinţiloră, pentru
felîu de felîu de necasuiî, ce le venîau, caută Nascerea, cap. XII, vers. 14—
1 5 ; Iovii; cap. I vers. 20 şi cap. II, vers. 9; Math., cap. V, vers 3 9 ; Pavelă, Romani,
cap. V, vers. 3 ; Cor., cart. II, cap. VI. vers. 4 ; Solon., cart. II, cap. I* vers. 4 ; Timoth., epist. I, cap. VI, vers. 11 şi epist. II, cap. II, vers. 1; Iacovu, cap. V, vers. 7 ;
Petr., epist. I, cap. I, vers. 6; cap. II, vers. 19; i procî). Inse şi acesta socotesce, că
cândă cu trupulu bolnavă veî fi, cu suffletulu pre-sănetosă a fi ţi se cade: că de voră
amenduo de uă dată muri, amenduo de uă dată von! peri, şi deciîa afflare seu însănetoşare nu va maî fi. Ci acesta in minte să-ţî fie, ca cândă bolnavă cu trupulă, sănetosă
cu safietulă să fiî, şi murindă cu trupulă, să inviuî cu suffletulă; şi maî vertosu că eelloră viuî cu suffletulă trupesca morte plăcută le este, că „cinstită-î mortea pre-cuvioşiloru înaintea feţei, Domnului" (Psal. CXV, vers. 15) şi „nedejdui-se-va dreptulă in mar­
ţea sea" (Inţelleptulă, cap. III, vers. 4)
Aşijderea acesta socotesce şi acesta pildă a-minte îea, că cândă cu trupulă bolescî,
cum ca cu doftori şi cu doftorie leculă boleî şi insănetoşarea trupului a afla silescî şi
nevoescî, eu cătă dero maî vertosă cu suffletulă in boia peccatuluî, — carea cu uă miîă
de părţi decătă a trupului maî rea şi maî cumplită este, — sciendu-te şi in patulă greşelleloru jăcendă vedendu-te, cu suffletesciî doftori şi cu dumnedeescile doftorie spre a
luî vindecare şi tămăduire nevoinţe şi osteninţe a pune ţi se cade. Că cândă cu suffle­
tulu veî muri, in veci veî muri, şi inviăare nu-ţî va mai fi, adeveresce Prooroculă; „nu
se voră sculla necuraţii la judeţu, nici peccătoşiî in.sfetulă drepţiloră" (Psal. I, vers. 5);
ero „drepţii in veci voră trăi şi la Dumnedeă este partea loră" (Inţellep, cap. V, vers. 15).
Templarea a
A dăoa templare seă pedepsă robia seă inchisorea este, carea eroşî a luî Dum­
nedeu certare seu iubire este, precum a incredinţa de pe Israiltînesculă norodă te
veî pute, pre carii Dumnedeă îubindu-î, cu acesta maî addesă îî certa; maî pre urmă cum
a crestiniloră imperaţiă se vede, carii multă se mărise şi susă se înălţase, pentru a că­
rora măndriă suppusu-î-a sub jugu şi ca pre boulă ce trage in plugă î-a îngreuiată; şi
acesta pentru a creştinescului norodă dragoste a făcută, că vederată este că pre cine îu­
besce Dumnedeă îllă pedepsesce, şi midă-loce ca acestea pentru a peccatuluî îertare îî arretă; că maî vertosă creştinului nu imperată, ci robă a fi se cade, ca aicea robă fiindă,
in .viitorii vtcî imperată sa fie. Pentru acesta, robă şi închisă cu trupulu fiindă, să nu
cum-va şi cu suffletulă închisă şi robită să fiî, că trupulă in robia omenescă fiindă, îer­
tare şi scăpare are, ero suffletulă in diavolesca robia remănendă, scăpare şi îertare nare,
inse după ce de trupă se va despărţi. Acestea dero lumescî închisori şi robie celloră vecînice fiitorie pilde şi inveţăture îî sunt; că de vreme ce tu acesta lumescă de robia şi
de inchisore pedepsă a sufferi ) nu poţî, dero cea diavolesca robia şi a iadului inchisore
1
(') A
c8(j)<j)£pH.
ARCHIVA ISTORICA A ROMANIEÏ.
141
cum veï puté rëbda? şi de vreme ee acestea grelle şi nesufferite sunt, cu cătii mai vërtosû acellea nici cum de sufferitû şi aile lorû greimï nici cum de purtată voră fi ? îm­
potrivă, că precătii celloră drepţi mai multă şi nesămăluită binele, slava şi imperăţia, —
pre atăta celloru peccătoşî reulu, ocara, robia va fi!
Stihuri împotrivă;
F i - v a munca ne'acetată,
Căcî la îadu nu va fi plată.
Pentru tine, c e ' v e ï dice,
Oanie drepte? — totu f e r i c e !
A treia dérô a vieteï de pedepsă tëinplare sărăcia este, carea midă-locitoriă
acelloră duo mai susă pomenite pedepse este, cu carea Dumnedeă milostivulă ânimele şi credinţa nu numai acellorû peccătoşî, ci mai vertosă acelloră şie alleşî drepţi ispitesce, precum pildă şi typos de la dreptulă şi credinciosulă Iovă a lua veï puté, precum
la istoria lui arrêta, carele pre mâna neprietenului seu diavolului spre ispitire Dumnedeû
dându-lû, şi diavolulû precum a-ï strica ee-va şi din credinţă a-lă mişca^se găndîa, numaï ellû, — o, de trei ori fericitulă ! — cu cătu î î scădea avuţia, pre atăta îî adăugîa cre­
dinţa, şi precătu îî sărăcia trupulû, pre atăta i se imbogăţîa suffletulă ; carele, căte pe­
depse şi in avuţia şi in trupiî de la neprietenulă roduluï omenescû diavolulû a iuatû, tôte
cu dragoste le-a sufferitû şi cu omiiinţă (sic) le-a priimitû, şi'n tôte lui Dumnedeû mulţămîa, dicêndû: „golu amu eşitu din pântecele maïceï nielle, golă me voïu intôrce acollo ; Domnulă a datû, Domnulû a luată ; precum Domnuluï a plăcutu, aşîa s'a făcută,
fie numele Domnuluï binecuvîntată" (Iovă, cap. I, vers. 21). Aşîa dérô tu rebdătoră şi
suffeiitoră dumnedeesciloră ispite să fiî, căcî Dumnedeû, in cuptorulû sărăciei trupulă ferbendu-ţî, suffletulă îţi lămuresce şi de imăcîunile carile are îllă curăţesce; că dice Domnulă: „rescoptu-te-amă şi allesu-te-amă in cuptorulă sărăciei" (Isaia, cap. XLVIII, vers. 10).
Aşijderea, după cea cu dragoste rëbdare şi către Dumnedeă negrăindă cuvîntă de
blăstemare, precum acelluîaşî Iovă perdutele avuţie indăoite, aşîa ţie indupplecate ) le va da.
Aşijderea acesta socotesce, cătă de urrîtă şi de săracă lucru a trupuluî sărăcia să
fie ; cu cătă dérô mai multă a suffletuluî mişelliă va fi ! şi de vreme ce cu trupulă săracă,
cu suffletulă bogată să fiî ţi se cade; şi de vreme ce cu trupulă avută şi bogată a fi
poftesci; cu câtă mai vertosă a sufletului bogăţia şi avuţia a cerca şi, afla du-o, a o apuea şi nici cum a o mai lăesa ţi se cade ! Şi- încă socotesce, că din bogăţia mare in
lume cum spre sărăcia a cade îţî vine tëmplare, şi cum pentru acesta a nu ţi se tëmpla
silescî; aşîa dérô cu suffletulă din credinţă tare nici cum ce-va a scade să te laşi Şi
de vreme ce trupulă a-ţi imbogăţi şi cu bani şi moi haine a-lu îmbrăca, şi pântecele totăde-a-una a-lă sătura; cu câtă maî vertosă suffletulă cu haîna dreptăţii a-lă îmbrăca şi
de totă dumnedeesculă cuvîntă a-lă sătura ţi se cuvine; căcî partea acesta mai mare
preţă are, — dice stichotvorţulă.
V ë r s t a VI.
A şessea verstă, seă începerea lăngedirii pômeï a vieţeî omenesci, cărunteţa este, carea ca uă pomă, cândă şi de uă parte şi de altă a se ovili şi a putredi incependă, din di in di incă spre mai mare putregîune merge; aşîa dérô omenésca vieţă,
decă in verfulă şi in stepena cea mai susă adjungendă, intr'altă parte, locă seă cărrare
a se abbat^e şi in laturi a se da, a affla nu pôte; ci numaî spre scădere pur edendă,
la ţenchîulă delà carele a purcesă este să se intorcă, adecă din ternă eşindă, spre ternă
purcede, şi din locuia din carele s'a luată, érôsï acollo este să se pună. Asia dérô, o
prietenule, ce găndesci? şi ce intrebândû allergï? îată inainte vestitorii ţî-aă venită, îată
solii ţî-aă sosită, îată perii albi ih capă şi in barbă ţî-aă resărită, îată g'enuchîele slăbindă spre pămentă a se inchina au începută; îată că midî-loeulă teu spre slăbiciune s'a
prefăcută, iată că din dùoï ochi patru îţi trebuescu ), iată că tôte' a trupuluî organe te
părasescă, iată că celle patru stichie cine-de-sine adesă se sfedescă, îată că spre împă­
carea şi aşedarea loră midu-locă şi midă-locire nu ţi s'aă d a t ă . . . Pentru acestea deră, de
Tëmplarea
a
1
2
( ' ) D u p p l e . — (*) F r u m o s ă şi caracteristică espressiă!
póne acmu de morte a-minte nu tï-aï addusu şi de a trupului şi a lumii pofte nu te-aï
părăsiţii, — părăsesce-te şi addirti a-minte acmu; căci mai denaintele trecute verste de te
spre lumescile nebunie intărtaă, ero acésta a acelloraşi nebunie urrîcïunï incepe a-tï ar­
rêta. Pentru acesta dérô, ineeputaï cu a trupului putere scadé, incepe cu a suffietuluï
virtute a adauge; iaceput'aï eu trupulû a imbëtrani, incepe eu suffietulû a intineri; slăbesce-ţî trupulû, intinerescă-ţi-se suffietulû; şi de vreme ce despre partea trupului te instreinezL nu este eu ruşine şi despre partea suffietuluï streină a fi? şi vedi că trupulû va
să-ţî mora, că ce şi suffietulû îţi laşi să péra?.şi de vreme ce dintr'aeestă lume te izgoneseî, că ce cea viteria să nu agonisesc!'? şi dèca de acestea moşie şi avuţie te părăsesci, că ce aïurea casă şi comoră şedenclă nu-ţî gătescî ? Iată şi nu multû, aceïa ce n'aï
ciinnoscinû veï cunnósee, şi foiosa n'ai ! şi aceïa ce n'aï priceputù veï pricepe, şi dobândă
n'aï ! Aşîa dérô versta acésta a o cunnósee ţi se cade, ca cum uă póma, adecă unu măru
seu uă péra, dèca intr'unû loca a putrecli o vedi, precum jncă nu multe dille, side t o t a
putredă şi de lapëd'atû èro nu de măncatu, că o veï vede, seiutû este. Pentru acésta,
precum maï vërtosû incepï a imbëtrani, cu aiata mai vërtosû incepe suffietulû a-ţî griji
şi cu bune fapte a-lû intineri.
Versta a vii.
a şeptea verstă, séû de totû putregïunea pomeï vieţeî omeneseï betrăneţea
este. Adjuns'aï clèro la betrăneţe, adjuns'aï la morte; şi macarû că intr'alte maï tinere
vërste mórtea nesciufă, èro in versta intr'acésta pré-sciut-i ca de'naintea ochilorû îţî este;
şi precum póma, de totû şi pes e totû putredindû, deciïa numaï de lapedatû este, asïa
versta adjunsă la betrăneţe deciïa fără altû lécû numaï de muritû este. Şi acésta să sciï,
că càndû lécû şi tămăduire trupului nu-ï, atuncïa vindecare şi lecuire suffietuluï e s t e . . .
cu ce? cu părăsirea reutăţiloru şi cu ferirea bunătăţiioră. Atuncïa adevëratû trupulû imbetrànindu, suffietulû intineresce, şi acésta a dice veï puté: „inoi-se-vorû ca a .vnlturuluï
tinereţele melle." (Psal. Cil, vers. 5). Acmu dérô in minte să-ţî fie, că „mortea nu va
zăbăvi" (Ecclesiast, cap. XIV, vers. 12). Şi dillele vieţeî nòstre ce să fie, socotesee: că
orï-carele, catû de multû a trăită, acelluïa annil pré-putinï ï-aû părută, precum dice:
„dimineţă ca erba să trecă, dimineţă să înflorescă şi să trecă, séra să cadă şi să se ussuce" (Psal. LXXXIX, vers 6). Şi macara că intre omenesciî ochï multă vreme şi inulti
annï 80 séû 100 se vëdû, inse a-eïa ce in dumnedeésca privélla este, aceïa cunnósee, că
pentru puţini cu relie fapte mulţi perdi, mărturisesce că u ă miiâ ele annïinaintea ochi­
lorû tei, Dómne, ca ditìa de eri ce-a trecutû" (Psal LXXXIX, vers. 4).
Pentru acésta dérô a lumiï acesteia desfëtarï şi curundû trecëtorie poftirï de vreme
ce precum vre-uă temelliă şi in ce-va vre-uă tăria a nu avé cunnoseï, — èro de nu cunnosci, aşîa să cunnosci, — lassă-le, fugî, şi de densele părăsesce-te, precum elice: „cine îmi
va da penne ca a porumbului, şi voiu sbura, şi voîu odihni" (Psal. LIV, vers. 7 ) ; „şi sai
prin munţi ca passerile, căci peccatosi! întinseră arculû" (Psal. X, vers 1). Bine dérô şi
pre amënuntulû a tuturora lucruriloru mărime şi a tòta lumea lărgime sèma le îea. Adevëratû
dérô că, după omenésca socotélla, óre-ce mare şi lumea acésta óre-ce largă a fi se pare,
inse pentru a lumii acesteia in dumneeleésca privellă cărinţă frumosû arrêta Augustinû:
„mai mică este - elice—tòta lumea in privirea lui Dumnedeu, decătu picătura înaintea
mării " Aşîa dérô tòta lumea, in a inţelleptului, adecă in a suffietuluï luï Dumnedeû următoiu, socotélla este. Pentru acésta dérô, de vreme ce a suffietuluï cea mai mare parte
este, a lui socotélla trebue a se adeveri, şi precum eliti socotesee, aşîa să fie socotită.
Şi de vreme ce ellû este cellû vecïnicû, érô rrupulû cella vremennicu, ellû trebue grijitû,
feritû şi socotitû ; ellû trebue tênërû şi sanëtosu a fi pâditû ; pentru a lui dérô odîhnire •
trupulû ca uă slugă a ostenişi a s e pedepsi s"e cade; precum stichotvorţulu frumosû cân­
tă, că să fii sanëtosu cu suffietulû, „ferru veï rëbda şi focă," adecă trupulu veï căzni,
suffietulû veï netedi; trupulû veï osteni, suffietulû vei odihni; trupulû veï perde şi-Iii vei
prăpădi, suffietulû vei affla şi-!u vei agonisi'; adecă a lumiï acesteïa imperaţiă veï lăpeda
şi in a slaveï ceii vecinice te vei a p u c a . . . acésta dérô cu ce ? cu părăsirea delà reti şi
r
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
143
cu facerea de bine; acésta candii? candii frica luì Dumnedeù in ànima tea va sălăşlui,
precum dice: „prin frica luì Dumnedeù se abbatte tota dela reù" (Pilde, cap. VIII, vers.
13); acésta unde? in lume intr'acésta şi in vièta intr'acésta şi in scurta vreme intr'acésta.
Abbăttendu-te dérò dela reti, curăţia urméza, carea mare şi multă putere şi biruire portă,
mărturisesce Apostolulu: „curăţia spre tòte, potè" (Timoth., cap. IV, vers. 7). Sferşituţî-aî déro verstele şi cu densele impreună vièta? după acesiea déro venitu-ţî-a vremea,
sositu-ţî-a cîasulu, şi mai multă a păşi ţi s'a scurtată passulii; fiî gata şi nu te măhni,
nicî te intrista,, căci acésta Dumnedeù milostivulii spre binele şi spre folosulă teii o face,
şi casa suffletului acea învechită, putreclită şi răzsipită a o zidi, a o intari şi a o innoi
va; şi acésta dice: vino, şi eù selaşurî, slavă, cinste îţî voîu da, carea in casa tea cea
maî de'nainte nicî aî veduta, nicî aî audiţii, carile, pe tine póne a nu te plăzmui, ţie ţi
le-amu gătiţii. Asia déro tu, o putredule trupù ! carele ca uă putredă pómù estî, — p ó n e
nu va putredi dérò póma şi nu-ì va in pamèntù cade seménta, au pure-va rezsări alta şi
din putreda intréga să se facă? şi de a dtìoa oră deiznovă să se prefacă? b a ! ei acésta
trebue să se râzsădescă, ca pre urmă alta să răzsară şi să odrăslindu crésca. Aşîa déro
a totu trupulù a muri, a putredi trebue, ca eroşî la a duoa a Domnului Christosft in
slavă şi in putere venire a invifia şi a se sculla să potă. Atuncîa déro cărţile vieţeî se
voru deschide, scaunele se voru pune, divanulii se va intinde, atuncîa totu trupulù in ivelă şi tòta carnea in privellă va veni: acolfo loeii de ascunsù séù ce-va unde-va de
suppvsu ) nu este. Atuncîa dreptulu, vecîniculu, şi alla némurilorù imperata, némurile şi
vecii in dreptate va judeca, carele fie-te-cv.î după alle selle va resplăti fapte. Pentru a
morţiloru inviuare şi pentru a cărnii, adecă a trupului, spre slavă mutare, sfintele mărturisescu scripture (caută cartea IV Ezdra, cap. II, vers. 1 6 ; Iovii, cap. XIV, vers. 13,
cap. XIX, vers. 2 6 ; Isaia, cap XXVI, vers. 1 9 ; Iezech., cap. XXXVI, vers. 1 - 9 ; şi
din sfântulu Nou Testamenti] cercă Math., cap. XXII, vers. 2 3 — 3 1 ; Lue, cap. X X vers.
2 3 — 3 1 ; Lue., cap. XX, vers. 3 5 ; Ioan, cap. V, vers. 2 1 — 2 8 ; Fapte, cap XXIV, vers.
15; Corinth., cart. I, cap. X V ; Colos., cap. III, vers. 4 ; Apocal., cap. X X ; èro pentru
a Domnului nostru Isusă Christosă dreptă şi nefeţarnică, carea in dillele de apoi va să
fie, judecată, cauta din vechiulu testamenti] I Imperăţiă, cap. II, vers. 10 ; Psal. LV, vers
13; Isaia, cap. II, vers. 10—19 şi cap. XIII, vers. 4 — 6 ; Ierem., cap. XXX, vers 23
Daniilă, cap. VI vers. 9 ; èro din noulii testamento citesce Math, cap. XII, vers. 36
cap. XIII, vers. 2 6 — 2 7 ; L u e , cap. XVII, vers. 24 3 0 ; Romani, cap. II, vers. 5—16
Evrei, cap. IX, vers. 2 8 ; Petru, cart. II, cap. III, vers. 1 : Apocal, cap. I, vers. 7
i proci).
1
Pon'aicea de'nceputu alle lumii şi a lucrurilorii eî reutăţî, neaşedărî şi mincìunóse
nestori şi mutări arretaîu. Aşijderea a inţelleptului mainte grăite şi a lumii arrétate cu­
vinte, precum adeverate şi negreşite a fi mărturie şi de credinţă şi pre-credincîosă măr­
turie, adduşi; lâ carii minciună nu se află şi dela sine grăire nu se găsesce, ci aceia ce
Sfântulii Duhii a afflata, aceia a resuflatu; şi cu ce dumnedeesculu Duhu î-a intăritu,
aceia aii grăită; şi spre ce le-a poruncită,, aceia aii slujită: nicî dela sine altă ce-va mai
multă séù mai de-assupra aii grăită séu au făcută. Acestora déro mărturie adducere pri­
cină a foştii acella allii lumii cuvin tu, carele, in cartea I, cap. LXVIII, cătră inţelleptulu
a disu: (ă nu duoî, ci unii marturî îî cere, arretându-se precum graiurile şi disseto eî
să fie adevérate, èro a inţelleptului să fie basne. Iată déro că inţelleptulu, adèncele şi
nenumăratele alle sfintelofii scripture vistiare cercândii şi marturî şi mărturie ca acestea
aflândii, spre a eî de minciuni grăirî dovéda î-a addasù, şi adeveratii doro că după a sea
nevoinţă o a suppusu.
Inse căta péra şi gălcevă lumea cu inţelleptulu adecă trupulù cu suffletulii a făcuţii,
şi căte necasurî şi dodeîelle despre mîncîunosele alle lumii blojiture a trasă! Iară inţel­
leptulu, ca unu intregă inţelleptă şi deplină eunnoseătoră, acella allii sfântului şi ferici- ,
tuluî şi Domnului allesuluì vastì, "a lui Pavelă cuvîntu, carele cătră Corinthenî, cartea I,
C) G8nn8c.
cap. XIV, vers. 33, a pomeniţii şi a-minte î-a veniţii, unde dice: „nu este aliti vrajbei
Dumnedeă, ei aliti păcii." Şi erosi pre lume, adecă suffletulu pe trupti, spre pace şi spre
învoire îlhi trag'e, ca intre denşiî pace fiindu, amendtioî dumnedeescile porunee să ur­
meze, şi cu acésta in tòte tuturora pace şi erósi dicu pace să fie. Ce voîu dice de tine
dérò, o! pace? — c ă fericită esci; ce voîu clic i de voi, o! impăcătoriloră ? că bună parte
luaţî şi minunată titulu assupră imbracati. Singură Domnulu mărturisesce: ,ferititi de
pace făcătorii, căci aceia fiiî lui Dumnedeti se voră chiama" (Math., cap. V. vers. 10.)
Pac a do o in trei chipuri şi in treî locuri se face. Chipulă ânteîu şi locuia ânteîu este singurii in sine: trupulă eu suffletulă singură cu sine a-şî impăca, Chipulă
aliti dâoilea este intre frati şi intre vecini cu pace şi cu in voinţă a petrece. Acésta déro
pace vremennică, adecă a lumii acesteia, se chiama, pentru care Apostolulu inveţă c
„cu toţi omenii pace să ave uti" (Romani, cap. XII vers. 40).
Chipuiti aliti treilea şi loculu aliti treilea aliti păcii este ca omulti cu Duirmedeti pa­
ce şi invoinţă să aîbă, carea pace vecinică adecă şi cerescă se chiama; carea cu a cre­
dinţei şi cu allă botezului testamentă intre omii şi intre Dumnedeti se leg-ă; carea forte
de c rcatti şi, afflându-o, de păditti este, ca nu cum-va cu, Dumnedeù pacea stricându,
noùe să n-s stricămu; că robulù cu imperatulti a se învrăjbi a-aevoiă este, căcî drepţii
este—elice— „suppusti a fi luî Dumnech-ti, şi celiti muritorii nu împotrivă a fi lui Dum­
nedeu, a se socoti av%m%oq, nobilis" (Caută Maccaveî, cartea I, cap IX, vers. 12). Şi
de vreme ce intre fraţi, intre prietenî, intre creştini, macara şi intre păgâni, pacea lău­
dată şi fericită este, cu cătu déro intre Dumnedeti şi intre rodulti omeneseti pacea mai
fericită va fi! că cu multala decătti a ómenilorù mai cinstită şi mai folositória este. A
ómenilorti doro pacea vremennică fiindu, vremenniceloră folosesce; èro a luì Dumnedeù
vecînică fiindă, in celle vecînice folosesce. Căcî ellă nu ca lumea, cî ca unu Dumnezeu
ne dâ noue pace, precum singurii mărturisesce: „pace lassa vone, pacea mea daă votie;
nici precum lumea dă votie, eă daă voăe, " (Ioan., cap. XIV, vers. 26). Acésta déro pa­
cea cea dumnedeósca este, carea Isaia mai denainté a cunnoscutu: „immulţise-va împă­
răţia luì şi păcii luì nu va fi sferşitti" (cap. IX, vers. 7). Intr'aceîa pace déro strică­
ciune, rescoiîă séti alţii semnti de neaşedare nu va fi, nici altă invrajbitorti se va ivi,
precum 4 ' Prooroculti : „nu va rădica némti asupra nemuluî, sabia nicî se va face deciîa resboîu" (Isaia, cap. II, vers. 4); şi Ioannti mărturisesce: „şi va şterge Dumnedeti
tòta lacrima dela ochiulti lorii, şi deciîa morte nu va fi, nicî plângere, nicî vaetti, nicî
durere va fi deciîa" (Apocal, cap. XXI, vers. 4).
Acésta pace Dumnedeti, părintele, prin trimisulti spre a norodului omenescu mân­
tuire unulu născutulti seu fiîu, credétorilorii luì a datti Pre acesta unulti născuţii aliti
părintelui din pre-curata fecîoră-Maria şi din Duhulti sfântti, ângeriî născendu-se vedéndu-lu, eu păstorii împreună căntaă slava celluî dintru'natturî Dumnedeu, „şi pre pământii
pace intru omenî bună voia" (Luca, cap II, vers. 14).
Pentru acestora in treî felîurî şi in treî locurî de pace legătură chipuri puţintelluşa
in osteninţă zăbavă făcându, puţintelluşa, eroşî clică, înainte a citi şi a ispiti sirguesce, adecă în cartea a treîa, carea pentru aceste mai susii pom> nite părţî şepte-decî şî
şepte de ponturi cupprinde, din carile multe şi trupului şi suffletului, in lume intr'acésta
şi in cea fiitoriă, precum a-ţî folosi, cunnoscutu şi pricepută este; nicî in jumătatea allergăriî, ci acellti desevărşitii aliti curgerii ţenchiu, neopritu allergândti, a adjunge silesce.
c e
1
Coneţulu )
( ' ) Sferşitulu.
cărţiî a duoa.
Pentru a pre-fericitei intre lume şi intre inţelleptu, seu intre trupu şi intre suffletû, păci;
şi pent'-ti vremennica şi vecînioa pace, legămentă şt aşedare: aşijderea pentru a
trecetôriei şi fiitoriel lumi buna ckiverniselă
i
CAKTEA
A
TKKIA.
Ponturi 77.
De vreme ce in lume intr'acésta omulû năseen^ai-se şi trecë ôrieloru acestora obseindu-se este; acesta este vitejia, acesta este vredn'eia; ca prin ammestecăturele şi neaşedările vremii acesteia, cum intre lumescî, aşîa intre ceresc!, cum intre suffletû, aşîa in­
tre trupû, cum intre 6meni, aşîa intre Dumnedeă, împăcaţii şi in liniştea suffletesculuî
bmanû acïuatû să fie. Şi de vreme ce neprietenulû omenescului némù diavoluhi mai
vërtosû intre trupu şi intre suffletû g ă l c e v ă , neprietenire şi neinvoire a fi pururea a în­
demna şi a invita obicinuiţii este; spre acestuia vrăjmaşii neprietenii biruire şi,atuturorû
gălceveloră şi nepăcluiriloră grabnică stëmpërare, şi precum a vreuienniceloră aşîa a vecîniceloră bună alcătuire şi aşedare, cu aceste înainte însemnate ponturi bine a-ţî ago­
nisi şi frumosû a te chivernisi veï puté.
Predoslovia^) pentru legătura pré-fericiteî
păci.
Ca bine, ferieesce şi cu odihnă, allfl vieţel cuştii precum să fie emuliîî de poftiţii şi
de cercată, e r ă cella reă şi blăstematu precum să fie de scărăndăvitu şi de lăpedatu, fiete-eine, carele adevărată omă este, adecă carele eu i n t r e g ă minte că se slujesee este
vrednică a se chiăma, pre lesne-ï este a cunnôsce şi a mărturisi; că nu reă şi fără socotellă, ci bine şi cinsteşu este de vieţuită, ca fericită să vieţuescă. Şi mai mult», carii
n u de fotă sunt domolliţî, adecă deprinşi cu ispitirea, ci nu "numai aceia, ci fie-te-cine
căţî cătră acesta de a-tocma sunt, năravurile relie şi peccatele a le scutura, érô bunătă­
ţile a le agonisi şi a le îmbrăca, arii vré şi ară pofti. Cătră acesta dérô ânteïu indemnătoriele şi impingëtôriele pricine trebue a sci, cari le precum cătră bunătăţi îllu îndemna
şi îllă inviteză, érô delà reutăţî îllu oprescă şi îllu infreneză. Ş i încă midu-locele şi focmellele a cunnôsce i se cade, carile spre acestei bune nevoinţe, ca şi spre a loră de
plină facere, a urma să p o t ă . Cu acesta sevënsitû dérô şi eu incă de demultu unele ca
acestea găndisemu şi de prin multe locuri, căte una cate una, cullesesemu. Acmu, intru
acesta ce me aflu verstă, eroşi acellea găndindîi, cu slove a insemna vrui. Ca precum
folositôrie să fie cunnoscută este, incă şi pentru celle fiitôrie, amă pusu socotellă ; căci acestea pre suffletû a-lû informai, a-lă intă'î, a-lû poveţui, şi la celle drepte şi cinsteşe a
urma, munţii — şessuri şi hărtopele — cămpie a-î face, si ascuţitele simcelle a-î suppune
potă; dintru carile de nu şi tote, ci érôsï macara unele, că şi acellea in multe felïurï
pre cei din multe felîurî a-î clăti şi a-î urni potă.
ÎSesciinţa şi necunnoscinţa lucruriloru, carile pre lesne sunt a se cunnôsce, s e ă nesămăluirea şi ômeniloru îv'găndirea, a multe reutăţî pricină este; adecă in părăsirile bunătăţiloră şi in agonisirea reutăţiloru s é û a peccateloră. Cade-se dérô înainte vre-uă sciinţă a purcede, ca deciîa a ascunsuluî ânimeî sciinţă să nu lipsescă. Nesciinţa dérô maî
vertosu incă se afflă aceia, carii multe a sci şi a multe lucruri cunnoscetorî şi pricepători
a fi li se pare; şi maî mulţî căcî adevărată şi precum se cade n'au cunnoscută nici sin­
guri pre sine, nici lumea, nici cellea ce sunt m lume, n i c i pre Dumnedeû, nici voia luî,
nici bunătatea şi reut^tea, nici acestora sferşitulu, nicï esitulù, nici pre a loră acea hirişă
fericire. Pentru acesta mal vertosu de strigată este: o, ôrbele a omeniloră minţi! o să­
racele de lumină! De vreme dérô ce pentru ômenï dieu, nieî eu pre mine rue feresefi,
càcï si eu unulû din cei mulţi precum să fiu cunnoscă; ci, precum a disû ôre-cine, ce-î
adeverată şi se cade, nevoeseă şi întrebă, şi totù intr'afésta c h i p a a face vrere-aşu.
(') Prefaţa.
19
T o m S 8,
Pentru legătura păcii pontulă 1.
Ânteîaşî dată dérô la cupprinderea bunătăţiloni trebue inţellepcîune, adecă
averea minţit pentru lucrurile, carile sunt adevărate de cunnoscută si dreptă
a se judeca, adecă sèma a li se lua, sunt vrednice Şi de'nteîu căci omnia sie mare ve­
cină şi de aprópe îşî este, singură pre sine a se cunnósce i se cade, precum odinioră unulă
clin ceï şepte a Greciloră inţellepţî elicea, Thalesă filosofulu: „cunnosce-te pre tine." Căci
fie-te-ce cellorû cunnoscëtorï cu fapta lesne se vede, inse adevărată aşijderea cellorû necunnoscătorî cu nevoia este. Acésta dérô a fără-isprăveî şi a nesocotinţei loră pricină este,
precum a scrisă Lactantius (Cart. I; cap. I): „cătră acésta déro omulă, pre sine cunnoscendu-se, cunnoscinţa nu numai acelluT pre din affară omu, carea este a trupului, ci
şi aeellui pre din lontru omû, carea este a suf'fletuluî şi cellea ce stăruescu spre a suffletuluî cupprindere, — căci partea acesta mai mare preţă decătă trupulu are, — iată déró
că de cunnoscutû: ce suntemu? şi ce a vieţui ne nascemă? care orănduelă ni se dă?
Dumnedetì ce ţî-a poruncită să fii? şi cu care pirte in lucrulû omenescu estî aşedatu?
inveţă." Omului precum de vrednicia, asia de nevrednicia firii selle, de gândită şi de so­
cotită este; vrednicia adecă, cu carea omulă pre all'alte pămenttsci pre tòte intreee, mai
vërtosû că duhă sămăluitoră are, adecă are minte adevăratele a intellege si bunele
a vré, plină de tòta slobodenia, cereseu óre-ce şi dumn?dtescu, ca cu acestea podóbe şi
zestre omulu spre buna vieţuire să se sliijescă, nici pre densele cu blăstemăţia nevrednicesce să le strice şi să le scărnăvescă, ci totu-de-a-una de acea dumnedeescă parte óre
ce vrednică să se facă. ca nu, omu fiindă, vieţă nu a omulu', ci a dobitocului să porte,
căci şi sfiintele scripture pre omenii, carii nu cu tocméllâ omeneseă vieţuescu, porciloră,
câïniloru, lupiloră şi altora jigànie îi assemănă : de ruşine este să ne fie, candii omeni
fiindă, dobitóeelorù să ne assemenâmă, ca nu cum-va să ni se clică „aii nu ve cunnósceţî inşi-ve pre voi?" (Cor., cart. II, cap XIII, vers ô) Dintr'alta parte, omului a sea
neliărniciă şi prostime de socotită ii este, adecă că omulă departe stă de Dumnecleă nu
numai cu locuia locuinţei, ci şi rcrtoşella firii, căci plăzmuirea, şi incă decătă ângeriî mai
joşii din ternă şi dintr'allu pămeutului Iută făcută trupă purtăndu, macara că cu duhu
delà Dumnedeù insuffleţatu, numai muritoru, slabă şi cu multe lipse şi m işellie impregi ti­
rata şi suppusă este. Deci, să nu se mai de-a firea decătă este socotescă şi cu deşertă
mandria îmfîându-se să se măndreseă, ci numai citii de deşertă şi mişel 10 lucru să fie
omulă, să cunnoscă, — inse póne eândă assupra celloru omenescï va fi sprejenită. Acesta
dérô. adecă omulă. pré-puternicu va fi, candii cu inţellepciunea neadjunsele lui va plini
şi acésta pururea socotindii să găndescă : omu sum şi nu Dumnedeii; şi erosi: omă sum,
éro nu dobitocii. Pentru eăcî pre omă partea lui cea mai rea, adecă carnea, cătră celle
pămăntesci şi cătră peccate îllù trage şi. resboindu-se cu resboîulu ce'lu din lontru ade­
că cu duhulu cella sămăluitoră, precum şi cei suppuşî obiciuiţi sunt assupra stăpâniioru
sei vicleniri şi rocoşenirV) à face
Pentru acésta cu mare pază bună strajă de nevoinţă
a pune se cade, ca pre suppuşî şi pre ceî ce suppuşî a fi se cade, ca să fie de-assupra
şi să biruescă să nu iaşi, nici pre tine delà acestiïa, ca delà nesce vrăjmaşi şi neinfrenaţi cai, spre rellele nccuveniri şi grozăvie a te răpi să te laşi. Socotélla drepîă şi intregă pre greşitoria poftă să o stăpănescă. ca r»u singură pre tine póne nu vei fi bunii
seu póne nu te vei face bună să te iubesc!; căci altă ce-vă, fără numaî binele a iubi."
nu se cuvine. Pre Însemnarea déró aceiî de obsec omeneseă fire incă şi agonisitele
solie obiceie şi adctîurî pre amenuntulu cerceta udii, fie-te cine a cuiinósie trebue, căci
umilii este datu spre veselia, altuia spre întristare şi măh-.icianc. altulu spre indrăznire,
altulii spre frică, altulu spre milostivire, altulu spie ruşine, abulii spre zavistia, altulu
spre măniă, altulu la curviă şi la alte pofte relie, altulu la iubire de argintă, altulû spre
scarnava mandria, i proci. Pre a sea dérô fie-te-ci ne minte să cunnoscă şi ascuţită şi
a bunelorù şi a irelleloră selle jndeţu să se arrête, precum a scrisă Ciceronii, I carte a
cunnósce
p i e tine.
(') Revolte.
te
faceriï, şi aicea elice acesta: „sfetuesce-te pre tine, di ţie cine să fii." Pentru acesta,
cunnoscèndu-te la ce peccatu să fiï mai aprope, acelluîa puternicesce impotrivă să-î staî,
şi cu acesta din lontru neprietenii, carele cu tine addesă resboïu a batte obieïuitû este,
addesu că ţî este cu densulă a te batte să găndescî. şi cum şi in ce felïu îţi este a te
lovi in minte să-ţî fie.
'
Dintru a sea cunnoscinţă omulă delà spiţa cea de josù mai susu a se sui
Dumnezeu.
trebue, adecă la a lui Dumnedeă cunnoscinţă. De şi dérô Dumnedeă cu omenésea socotellă nu se cupprinde, precum şi suffletulu omului, pentru carea necuraţii
se certă, căci pe densulă a îi îllă făgăduescă ; numai adevëratû a fi, prin alte socotelle
să ispitescă, mai vertosă delà a lumii părţi, şi nu numai delà celle mai mari, ci şi delà
celle mai mici şi delà singure a omului mădullări, la adeverate sferşiturî şi slujiri cu
tocmellă orënduite, carile acestui lucru pré-bine orënduitu pre ună meşteră orënduitorfl
cu inţellepciune şi cu putere pre-inaltă a fi arrêta. Acesta dérô este Dumnedeă (caută
Peal. XIX ; Romani, cap. I, Inţellepciune, cap. XIII), care Dumnedeă substare duhovnieescă şi pré desevërshû este, şi pentru acesta este vecinicu, fără de începută; din sin­
gură de sine, nu delà altuia trăindfi ; deciia singuratecă numai a totu puternică, atăta cătă
ori fie ce ară vré deseverşită a face pute; a-totă seiutoră, asia cată nemică oiï-ce s'a fâC U 1 U , ori-ce este să se facă, de cătu macara pre ascunsă, nu se ascunde; de totu bună,
carele de bunetate se bucură şi reutatea urresce; pré-sfântû, pre-dreptă; carele fie-te-cui
după faptele lui resplătesce, buniloru cerescile bunătăţi, érô reiloră muncele impărţindă.
Acesta, ca sôrele — numai nevëdutu — vieţuindă înţellegendu şi cu slobodă voia biruindă,
in ceru petrecèndu, prin radele duhului seu, delà Dênsulu trimisă fie-te-unde, chivernisesce şi tocmesce. Acesta a lume ca acesta, a părinţiloră ei şi a locuitorilorù ziditoră
este Pentru acésta dérô Dumnedeulă şi indreptătorulă cellû pré de susû, delà zidirile
selle celle cu inţellegere eupprinse, cu cuviosă şi pré-mare cinste, cu slujbă şi eu as­
cultare, ca delà nesce datornici, a se cinsti şi a se slăvi se cade; pre carele Epicuros, — deşi zidirea şi mai de'nainte cunnôscere, adecă pronia, necurăţesce tăgăduia,
— pentru innălţimea firii aceia de cinstită o a socotită. Pré-buna dérô a lui Dum­
nedeă cinste şi ascultare este: „poruncele lui a urma şi, cătă in putinţa omului ară
fi, după Densulă a ămbla" (Efes., cap V, vers 1) De însemnată este dérô intru a
lui Dumnedeă cunnoscinţă, nu pre atăta a firii selle a fiinţei ceii ascunse, pre cătă
mai vertosă a voïeï selle ceii delà dênsulu descoperită, cu cunnoscinţă a cup­
prinde; adecă ca să seie omulu, ce poftesce Dumnedeû delà densulă şi cum in Dumnedeescile porunce, mai cu de-adinsă prin Isusă Christosu fiiulă lui Dumnedeă unulă-născută date," sa âmble? şi érôsï ce va cu dmenii să facă? adecă cellorû ce ascultă de Den­
sulă făgăduitele a nepovestitelor^ ceresciloră bunuri, érô neascultătoriloră urgiele a grelleloru munce ; de carile de amënduo după acésta pre amenuntulă este de disă. Celluia ce
se lipesee cătră Dumnedeă, precum să fie Dumnedeă îi trebue «, crede, incă precum este
şi darnică, adecă milostivă cătră cei ce-lă cercă pre Densulă* (Evrei, cap. XI, vers. 6).
Acésta in Dumnedeă credinţă de se va cu suffietulă de plină cupprinde, face-va ca lui
Dumnedeă din anima a sluji să vomă ; adecă bunătatea şi curăţia, lui plăcută şi de Dên­
sulu poruncită, cu lucrurile a o deprinde, etă dérô că lui Dumnedeă a placé, te inveţă;
că „cine-mi elice pre Dumnedeă cum cunnôsce, şi inveţăturele lui nu pădesce, minciunosă
este ' (loan., cartea I, cap. II, vers. 4;.caută şi Ierem., cap. XXII, vers. 15—16). Pen­
tru Dumnedeă, nu atăta sciinţa cea privitoriă ) precătu cea praclicescă a sci, nevoinţă a
pune trebue; căci acésta, mai vertosă decătu aceia, a Iui cunnoscinţă inainte ne adduce;
şi acésta folosesce, ca pre Densulă cunnoscendu să iubimu, ca să ne iubimă delà Dênsulu.
n
6 1 > r e
-
1
Acelle a lui Dumnedeă de bine faceri, in omeni milă date, trebue pre
dênsiï cătră Domnulu acesta, adecă cătră părintele de bine făcetorulă, carele
cëtorulu de bine p
dênsiï cu dragostea sea ï-a imbrăţişată, sure iubire să-î împingă şi să-î
indemne; căcî omulu trăesce căci are vieţă, — şi celle ce spre purtarea vieţei caută, preiubesec
Dumiied'eû
fii-
r e
(')
Contemplativă.
cum mintea, socotélla şi all'alte, dela Dumnedeu meşterulu celiti dentru'nnalturî acestea
tòte purcedu; macara că ore-cariî acestea a firii au scrisă, ci acesta fire atăta de mare
inţellepcîune şi putere a venda, câtu cu mutată nume ) Dumnedeu este, carea intre limbe )
a eunnoscutu Seneca, a căruia graiuri de cinstită vrednice sunt, carele a scrisă pentru
de bine faceri (cartea IV, cap. III şi celle mai pre urmă). Cu multă mai vertosu noi cre­
ştinii, cărora darulii luì Dumnedeù s'a luminată, acésta cunnoscèndu, pre Dominila de
bine făcetorulu şi de noi îubitorulu cu toţii suffletulă şi cu dragă animă a-lu iubi ni se
cade. Dragostea dérò cătră Dumnedeu dela noi intr acesta chipu a se arréta trebue, că
aceia ce este luî plăcută să facemu şi poruncele lui sa pădimu" (Caută Ioannă, cartea I,
cap. II, vers. 3), orî-căte acesta ne poruncesce, macarù că şi fòrte grelle se pară să le urmâmu şi să le şi facemu ; şi câte acesta opresee, macaru că cărnii nòstre se placă, să ne oprin-iu şi de densele să nepărăsimu; căci acella a luî Dumnedeu mântuitorului dară, care tuturoru ómeniloru a luminată, ne-a insciinţatu ca, necurăţia şi lumescile pofte lăpedându, cu
stemperare dreptu şi curată să vieţuimu şi „acesta intru aeellu de aemu vécù" (Titfi; cap.
II, vers. 6 şi 12)). De vomă in lumină, adecă in sfinţenia, ambia, precum Dumnedeu este
in lumină, „obscire avemu împrumută,, (Ioană, cartea I, cap. I, vers. 7). Pre Dumnedeu
îubindu, obiceele nòstre să indreptămu, ca curaţî cătră curaiu a merge şi luì a place să
putemu, de vreme ce Dumnedeù cu lanţuhu de aură alla de bine faceriî lui la sine ne
trage; şi de căte ori cu alle luì daruri ne slujimu, de atătea orî spre a sea dragoste să
ne aţiţămu; să»nu ne dobitóceloru assemenămu, carile, cu ghindă hrănindu se şi apă din
păraîe bènda, puţină găndescu de unde acestea loru pre lesne să vină; incă să nu şi
mai reu de. atti dobitocele fimti, dintru carile nu puţine, pre carii le grijescu şi óre-ce
de bine facere pricepu, cu uă iubire óre-carea îi urmeză, precum câîniî, caiî, filă ) şi
all'alte, de carile sciinţa şi istoria mărturisesce : de temută este să nu ne pre noi, órecândti in dumnedeesculu judeţu, acestea a dobitóceloru pilde mustre.
1
2
3
nc
o
m
u
^ **
^ trebue lumea acésta de josti a cunnósce şi in puţină a o soîumiî
acesteia coti, nu pentru càci dela Dumnedeî in chipu frumoşii şi impodobită este, ci
deşertare.
^ \ omenii in chipti reti cu dènsa se slujeseti şi cu altele ce in lume se
cupprindu, — ca acestea sunt avuţiele pămentescî şi poftele trupului şi îubirea de slavă,
precum dice unu frumosu stichotvorţu : „poftirea cinstii şi avuţiele şi spurcata desfetare,
precum acestea treî in lodi de treî Dumnedeî lumea le are." Cu acestea şi cu acestora
pofte, ca cum ară fi nesce bunuri pro-marî, cei mai mulţi ómenì la peccate se daă şi
dela a bunătăţiloru calle se abbatta; precum Atalanta, cu merele cells de auru* pre lângă
drurnulu allergărn prin Hippomanes arruncate, ca să le cullegă cupprindèndu-se, cu alkrgarea sa întrecuţii. Şi macaru acestea şi bune de s'aru la faţă păre, numai pré-adeveratù deşerte, minciunóse şi trecètórie sunt; assemenea strălucitoriei stecle, dar fragedă; assemenea comeditloru, carile după scurtă vreme sunt lipsitorie; assemenea ore-cărora póme,
carile impregiurulu lacului, unde odiniora Sodomulu a foştii, a se nasce sepovestescă, carile
pe din affară chipeşe şi frumóse sunt, ère de véi stringe — pléva putregăîu şi fumu vei
affla. Asia socotesce, nu sunt acestea póne intr'atăta, ca omulu, ce este cu anima intregă, suffietulu cătră celle de susu îndreptată fiindă, la aceste pămentescî pogorindu-lu,
cu a loru inveţătui ă să se ţină şi intr'acestea fericirea sea să aşecle ? — căci intr'acestea altă
nu este, fără numai căptuşiture, amăgelle si mascarade. Acésta priceputa Solomonu, ca­
rele, intru imperătesea stare întărită, cu avuţie, cu cinste şi slavă mare, şi cu desfetărî,
inse inţelleptu fiindu, acestea a pricepută deşertări a fi şi de acestea in Ecclesiastulă seă
a mărturisită (cap. I, vers. 1). Aşijderea Septimius Severus, de josu omu fiindă, prin
multe stepene, la imperàţia Romaniloni s'a rădicată şi, morţii aprópe fiindă, a disti : „de
tòte fui şi ce-va nu mî-a folosită:" Adevératù déro că avuţiele lumeseî multe sareine
sunt, pre cellu clintr'acestă vieţă eşitoru ingreuindu-lă şi celluî eşitu neinsoţindu-se, adecă
de dénsulu remanétórie ; carile şi grije de primejdia ceru, cu mare nevoinţă şi cu multă
frică se pădeăcă şi, cu multe felîurî de i tâmplari împresurate, pre lesne se prăpădescu.
Cunnósce
a
c
c
!
(') Latinismu: mutato nomine. — (-) Păgâni. — ( i
Elefanti
\
!
j
j
j
j
!
Cinstile lumii aeesleîa nestătătorie şi fumului assemenea intru'nai turi intindèndu-se, ci iu
dată peritone; necmsteşele trupescile desfătări, dulceţă decătu a mierii mal multă au, ci
maî pre urmă in amară fiere se intorcu. Pentru acésta, orî-cine adevărată inţelleptu
este, de va aceste pămăntescî lucruri cu minte innaltă căuta, nu le va in locù de mare
iucru socoti, ei copillăresciloru jocuri Ie va potrivi, precum pre acestea Valerius Marele
in cartea a şessea la sferşitu le-a numită ; precum pentru in'ărrîtărele reutăţiloru şi în­
demnările a face peccate a opri, dreptu Apostolulu Ioannu inveţă: „să nu îubimu lu­
mea acésta, nicî pre carile sunt in lume, precum sunt poftele trupuluî, poftele ochiloru
si mandria acesteî viete" (Cart. I, cap. II); căci cine acestea euràndù-trecetórie îubesce,
si pre Dumnedeù a iubi şi voiî luì a sluji nu potè, şi pentru acésta nici in veci va re­
mane, căci şi lumea acésta, şi părţile eî, şi tòte se voru trece. „De socotită déro ne este,
in ce chipti in sfintele împreunări a fi ni s'arù cădo." (Petru, cartea II, cap. III. vers. 2).
Sticli u :
Lucru naare — o, minte! — cerulu s o c o t e s c e ;
Celle pămentescî, fără socotellă, lucru prostii le îiumesce!
Cu rei ochi cauta cellora ce poţi perde. Nu intr'atăta de mare lucru próstele a
lumii acesteia sa le preţăluescî, şi pentru densele să greşescî şi săracă să te intorcî. Nu
cumpăra atăta de scumpù a te cài. Feresce-te, ca nu binele teù cella mare in ternă să
cadă şi cu terna să péra. Omulù inţelleptu şi curată in pămenturî intr'acestea pururea
nemernică şi óspe a fi să se eoeotescă, şi „nu precum aicea fiindù infìptù va ave scaunu, cî numaì in scurtă salasulù îi este a muta." (Paralipomenon, cartea I, cap. XXIX,
vers. 1 5 ; Psal. XXXIX, vers. 1 3 ; Evrei, cap. XI, vers. 13).
„Noue moşia cerulu !"
ir
s
o
c
o
^
a
a
tuturora lueruriloru, suffîetulu cătră Dumnedeù să indemnamù. Din tòte lucrurile a lumii acesteia, carile séù cu mintea séù cu chinedeù să aîbî. téla se pricepu, omului intregù şi cu minte slujindu-se trebue ^a lorù izvorù
şi începătură, firea şi ceinţa ), puterile şi slujirea căutându şi pric'nă apucându, pre Dum­
nedeù izvorulù tuturorù a ruga şi pre suffletulù seù spre a lui cinste şi urmare a intórce ; căci acesta allù nostru pré-innaltù Dumnedeù acésta va şi noùe acésta a face poruncesce.
conósce
fru
^'^'"
suffletuluî, ce şi in ce felîu să fie inţe'.lepcîunea. Inţellepmósa inţellep- cîunea este substanţiă, adecă postanovaniă,
adecă supt-stare a totù lucrolù cu
f t ' ^
cinste a face séù după cinstitele pravile a trăi; este dreptă şi orenduită a
apa una
ffl tuluî întăritură; este priceperii fie-ca pre lesne in caile a-î pune; este a
omenescului suffletu sănătate, şi aceîa, adecă sănătatea suffletuluî, cu multa mai vertosă
decătu a trupuluî. Iată déro că mintea săuetosă a fi de poftită este şi acesta cu mare
nevoinţă de silită este. Călu déro de frumosă şi de mângăîosu lucru este inţellepcîunea!
căci făcendu ca intru dragostile şi in lucrurile ómenilorù frumosă chiverniselă şi cuviinţă
să fie şi ca cum arù fi uă frumosă resunare, cu multă decătu ceia a musichieî mai cu
măngăere cupprinsă, a eăriî inţellepcîunî cinsteşele şi frumóse frumuseţe de se vorù cu
a suffletuluî ochi privi, pre a sea mare dragoste in omenii eeî cu priceperea cupprinşi a
aţiţa potè ; precum a cunnoscutù Platon in Fedru şi dela acella Ciceron (pentru trebe cart.
1.) şi Seneca (cart. CXV.), unde scrie: „de ne-aru fi pre lesne a bărbatului bunù suf­
fletulù şi anima a privi, o că tu de frumosă faţă! o cătu de sfântă, einstitu şi dulcefulgerându, adecă slrăluminându, amu vedé-o!" De-aici cu dreptate, de-acollea cu puternicia ;
de-aicî chiverniselă cu socotelă şi cu inţellepţiă luminându, i proci. Inţellepcîunea din
singură de sine de laudă vrednică este; incă maî vertosă dela ceia, carii inţellepeîuniî
nu urmeză, ci numai, dèca din bunele fapte cunnoscù intr'alţiî, o laudă căci aşîa cum se
cade şi se cuvine se portă, macara că ea laudă nu poftesce. Omulù prin inţellepcîune nu
numai ângeriloru duhuriloru ctreseî, ei şi singurù luì Dumnedeù se assémena. Inţellepfletuia
tòte suf
la D u m -
1
c
U
e
d e c ă
b u n
SI1
e
e s t e
cïunea cella ce are, prin sfinţenia lui, adecă lui Dumnedeă se reduce. Asïa, intellepeïunea pre pamèntû unu lucru cerescû şi dumnedeescû este. Cine bunele fapte şi altele-şî
frumosû toemesce, din omu Dumnedeu a fi poftesce, şi deû! a fi se cade, de vreme ce
a invoinţeloră irijugare şi potrivire au. (Caută Epictelulu cătră Arianî, cart. II, cap. XIX).
Cine dérô, fără numai cella de minte săracu şi nu adevărată omu, cupprinsă de inţellepcîune şi cu densa Împodobită a fi nu va nevoi? cu atăta cu cătu ară puté omu dep­
lină să S<j facă şi m aï vërtosii dumnedeescû, şi aeelluîaşî Dumneeleû sa se assemene!
dară că ceţ
}\ ,
Aceïa a dreptelorû fapte frumuseţe, de-ï voru lipsi multămirile, nu se clănit séù a bună- tesce, adeca ce-va nu-i
stnea.
rolfă
'
^
^
- P
intellepcïunea nu numaï flore are, ci incă şi rôda dul­
ce, a radëcineï amărîmea càlcându, lesnirea şi îndemâna cea adeverată adduce :
s
P Ô n
â
Séfl
v e
e m u
r e e u m
„iîuna ştiinţă a ascunsului ânimeî."
Căci ânteïu intellepcïunea din sine a intr'adêneuluï ânimeî, adecă a buneî sciinţe a
ascunsuluî ânimeî, îndemnare spre bucuria adduce; că, de vreme ce a omului suffletă
singură lui precum se cade cinsteşti, dreptăsăfie viefuindă, îî mărturisesce, şiincăsemu,
intr'acesta vécu adecl lucrurile'şî, precum trebue şi se cuvine că le lucreză, îî svitesce;
dintr'aceïa a suf'fletuluî nepovestită fontână, linişce, bucuria şi veselia izvoresce, pre tôte
a tôte lumescilorû intrecêndû desfetărî şi coverşindii desfrenărî (Pilde, cap. XV, vers
15). Aşijderea şi pace intru in loiitrurî, in celle din lontru gălceve, pré mare odihnă şi
linişte este. Maî vertosă că singură intellepcïunea numaï bucuria fără grijă vecînică stă,
şi măcaru că unele ca in chipulu nuoriloră împotrivă se punû, déro nici vă dată nuoriî
pe di biruescu, adecă nicî uă dată intellepcïunea delà cine-va se biruesce (Seneca, cart.
XXVII); cacï numaï pre uă cărrare, prin a inţellepcîuniî adecă midă-locă, a odihneî vieţeî
adeverată se arrêta; deciîa cătră împotriviri şi inponcişerî nepovestită adjutoră se rădi­
că şi împotriva a facëtorilorû de reû, a reilorù vorôve şi năpăştî, hiresti de aramă zidii se
face: nemică reû intr'ascunsulu ânimeî sciindû, nu se va stidi ), nicî de v'o pobrosire )
faţa i se va galbeni.
Dintr'acellaşî a bumï sciinţe a ascunsuluî ânimeî, izvora ca acesta curge: „de nu
va pre voî anima vostră vinovaţî da, încredinţare aveţî cătră Dumnedeu," mărturisindu
sfântulti Ioannti (cart. I, cap. III, vers. 21), şi după acesta nedejde bună şi vertosă pen­
tru pré-marï bunuri şi izbânde, earile sunt să affle.
n » dea
Intellepcïunea déro şi bunele fapte, şi pre ceî de unele ca acestea îubitori
drepţiioru cura- Dumnedeû
pré-bunulû pre uă parte incă pre pămentti intr'aeestă de acmu
ţilorfi ie are de ieţă îî cu daruri dărues e, şi precum elice Isaia: „diceţî direptuluî, devreme
ce-a fostă bunti, ca rôda lucrurilorti selle să mănânce" (cap III, vers. 10).
In pacla lui Dumnedeû sunt (uraţii: acesta pre singură a sea pronia preste dênsiï întin­
de şi iăţesce; rugele lord, la vreme de trebă puse, cu bună voia îî ascultă; pre dênsiï
din primejdie îi opresce şi-î scote ; aşijderea de vrăjmaşiî loră nepărasită îî aperă. A
luî Dumnedeă către drepţi de aile selle de bine faceri pilde la arrëtare şi de pomenire
staă; precum Enoehu din .pămentti, ca morte să nu veclă, premenitû\; aşijderea Iona in
adâncimea şi lăţimea apeloră păditii ; Ilie cătră cerii rădicatti ; Lotii clin a Sodomuluî
ardere măntuitîi; Daniilti din fălcele leilorii şi cu a luî trei soţie din miclfi-loculu pareî
a Vavilonuluî cuptorti nemică betejiţî; Petru şi Pavelti din temniţă cu de miraţii socotellă izbăviţi; şi alte multe nenumerate acestora assemenea pentru Iosifu. Davidă, Ezechiihi, şi altele să le trecu (caută Psal. XXXVII, XCI, XCIX, XCLV la sfeilitti). Neimâcmnea mare adjutoru şi sprejenellă este. Cine de Dumnedeu cu firésca frică se teme,
acella de nemică de altă se sparià. Cellora ce pre Dumnedeu ïubescû, tôte, incă şi cellea ce relie se pară. împreună se lucreză spre.bine (Romani, cap. L, vers. 28). Môrtea
1
111
v
g r i J d
(') liuşiua — (') Afrontu.
2
celloni drepţi in locû de datoria a firii ceiï sevërsitôrie este sa se socotésca : lorû nu
straşnică, ci plăcută odihnire, adecă repaosû. le este.
.
.
Macara că ômeniï intelleptî eu cellea carile in lume bune se socotescu nu
A înţellepciunlï
a
.
,
',
J '
,
„
.
, .
v
. ,
,
v
.
v
s au slujitu ; inse loru, dupa acesta muritorul vieţa, dupa însuşi mortea, acea
pre-cinstită a intellepcîuniï cereseă cunună, din sir.ffurû dumnedeesculfi darii
bunătăţii
resplabrea, cea
r
pre d e s u s n p r e -
v
,
. ^
,
' ,
1
î ^ . , - - -
« •' ^
•, „
•
'i
i-
1 »
•
orenduita, le renume; adecă fericita veci nu-a vieţa, in carea a deplinului şi a
cinică este.
] severşituluî bine slujire plinită se cupprinde. De omulû pre pamèntû cătăva vreme in immulţiinea bunuriloiu pămentesci să ducă poftesce vieţa; cu catû maï ver­
tosă ca omulû muritorii, dintr'acestă muritoriă zidire cu multe felïurï de nevoinţe măntuitu. in lumea acea maï curată şi cereseă, a duhu simţitorii, trupû duhntcescû,, tare, nestrieacïosû şi slăvită îmbrăcată purtandu, de poftiţii şi pré de doritû este (Corinth., cart.
I, cap. XV, vers. 43 — 44). Aşijderea lucruriloru sciiuţeî şi a inţellepcîuoiî lucruri urmândû, tôte luï, omului adecă, de trebă fîitôriele deplinii moştenindu, de nemică lipsita,
cătră pré-bunulû şi pré-marele Dumnedeû şi cătră a luï străluminată privire trimisă, cu
dênsulû, cu Dumnedeû adecă, şi cu a luï unulû-nascutû fiïu, şi cu sfinţii luï ângerï,
cu intrégà părtăşiă invre Inicitû ; cu slavă cereseă şi imperătescă incununavii, cu desfătări
şi cu veselia de a omului fire neadjunse, neamàgitôrie şi cu vre-uă neindemână a turburară
neammestecate. in vecî stătătorie şi nici odinioră trecëtôrie (Petr. cart. I, cap. I vers.
4 şi 7—9; şi érôsï Psal. XVII la sfërsitû ; deciïa cătră Thessalonic, cart. I, cap. II,
vers. 12; şi incă cătră Cor., cart. II, cap. IV, vers 17 ; şi' maï dice Timoth., cart. II, cap II,
vers. 10); aşîa ca omulû, prin sfinţenia, dumnedesciî firi părtaşă sâ fie (Petr., cart. II, cap.
I, vers. 4), şi pônë intr'atăta, cată din omû maï Dumnedeû să se facă. Acesta este bi­
nele cellû mare, acesta este cea pré de susû fericire, cu a cărora priviri tote pămentescile bunuri deşerte şi in greutăţi aramestecate se vedu, şi âdevëratû că blăstemăţie şi
deşertări sunt; cu a căruia bine nedejde insufiîeţatulă inţelleptulu omû singurû pre sine
delà reutăţi şi delà rellele fapte a se resboi (Cătră Cor., cartea II, cap. VII, vers. I), şi
incă cu acestea fapte a se curaţi (Ioan., cart. I, cap. III. vers. 3), cu a inţellepeîuniloru
şi a bunătăţiloru trebuinţă a se adjutori ii trebue; aşijderea i se cuvine a se immulţi in
lucrulu Domnului, sciindu că „osteninţa sea să nu fie in zadarû in Domn ulii" (Cor, cart.
I, cap XV, vers. in sferşitu), căci Christosu Domnulû fiïulù lui r)umnedeû unulû năs­
cuţii, delà Dumnedeû insemnatulû şi la oiivni trimisulû, acésta a făgăduiţii si eu adevërate inveţăture in a sea sfântă evanghelia a intăritii. Aşîa déro, „curăţenia preste tôte
este ltsne, avêndii făgăduinţa acestei de aemu şi aceiï fiitôrie vieţe" (cătră Timoth, cart.
I, cap. IV, vers. 8), pre care vieţa vecinieă „fiitoriă drepţiloru a juruitû Dumnedeû, a
minţi nesciutorû" (Tit, cap. I, vers. 2). Socotesce dérô, nu este' atăta de a se cinstire
curăţia, macarii de i şi cu osteninţa? Pentru acésta mai vërtosû este de strigatu cu poeticulu, şi'ncă să socotimû inţellepcîunea, a o lăţi cu faptele:
fericita vieţii vc-
(
- Passa — omû bunu — unde inţellepcîunea te chiamă;
P a s s a cu picïorù fericită;
Mari de bine resplătirî est! să ï e a ï . . •
Ce stai?
Pentru acésta dérô de celle vecïnice pururea să-ţi a-minte adducï. Acésta aï ceresciï
de bine resplătirî pré-mare şi vertosă nedejde, cu mintea fiindii cupprinsă, suffletuluï ma­
re odihnă adduce ; precum petreï magnesuluï nu este odihnă fără numaï in polus, —
palus este stéua, căriîa n dieu Moldovenii fusulû, prin carele cerulû se invertesce, carea
nicï iiă dată nu se clatesce, numaï totii intr'unû locû se invërtesce, spre carele pétra
magnesuluï trage. Maï de 'nain:e bunulû sevërsitii caută, carele fără sëvërsitû remâne a
vecïniceï vieţe neindûdita nedejde; din sine curăţia nasce, şi ci'răţiă érôsï de plinû a acesteï vieţe nedejde nasce: la acésta ţintă., ţie inainte pusă, intru faptele telle totû-de-auna la dênsa a te nevoi şi a te intinde caută. Caută de vedi nedejdea luării de cinste
intre lucrători şi'ntre ostaşî ce lucreză ? Nedejdiï credinţa vertosă să nu-ï lipseseă, seu
încredinţarea pentru dumnedeescile' făgade să nu se smin fésca ; căeî acestea pre fie-te-care
osteninţă, macara câtă de amară, indulci-o-va.
După acésta maî vërtosû de socotită şi de chitită este, inţellepcîunii adscă
spurcate si uro- bunătăţii împotrivă pusă reutatea şi peccata Iu, ce? şi n ce f'elîu este?
Vina
seu peccatuii! de morte este a legii" dumnedeescî călcare. Dela drépta şi cin­
stita socotélla abbattere şi părăsire este suffletuluî omenescu prin reutate stricăciune séu
prin spurcare spurcată spurcăciune. Este rea a suffleiuluî b ó l l a decătu a trupuluî maî
pătrimă.
D è c a omulii nu vieţuesee cum trebue şi cum se cade, nicî cu cinste se aperă,
slugă şi robu trupesciloru pofte se face şi pre densele a stăpâni neputeroică ; prin ca­
rile mintea omenescă, turburându-se, din statuia seu cade; der-iîa cu densele maî multă adăugându,-se, nebună se face; multeloru dobitoce assemenea, incă decătu dobitocele maî
reft, de vreme ce sciêndû şi vrêndù face reulu. Acesta de stichotvorţi prin Cerchia face­
ti*/ ia de otravă însemnată este, carea cu beutura pahar ulm eî pre omeni iu dobitoce îi
premenîa. Aşîa déro omulû prin peccate singură pr3 sine demonului, adecă diavolului
şi duhului pré-reû, assemenea se face (Ioannu, cart. I, cap. III, vers. 8 ; şi cap. VIII,
vers. 44; şi cap. VI, vers. 70), de'carele noî forte tare a ne feri trebue, că „care omu
vre-uă reutate óre-carea cu suffletulû este pădindu, diavolului in anima sea loca arrêta"
(Efes., cap. IV, vers. 27) Curăţesce déro suffletulû teu de spurcatele a reutăţiloru lăture,
spella imăciunile acestea, si bóllele acestea a tămădui şi a insănătoşa nevoesce. O ! cătu
de nesocotiţi şi nebuni sunt, carii trupulu seu — frumosă alcătuită, împodobită şi mân­
dru stolitù a fi poftesctì, érû pe suffletulû mai multû grozavă, necurată şi nepodobitû a
fi îllû lassa.
zave
Socotesce că, de veï ce-va cu cinste, macartì cu osteninţă şi cu greutate,
fece, — după aceîa osteninţă şi greutatea se va duce, èro cinstea remane.
? , . g : Asiiderea, de veï ce-va scărnavu cu pofta face, pofta se duce, èro spurca­
se radica, ere a
'
'
.
,.
, „ „
»
i
• > . - » . » •
« « v> »i •
peccatuiuïspur- e i unea immane, din disa lui Uatonu Marele şi a un Muso mus cafra
beltius
cacìune remane. (Cartea XVI, cap. X).
^• -_
, „ Pre a peccatului spurcăciune si grozăvia, de o cine-va la sine putină veA
1
i)unàt"tiï
s é ù a inţellepcïnn
reuta
te
J
A
r
u
±
A peccatului
,
.
. •,
.
„
1
v
J
™„
,
•.
,.
.
w
.
.
r
,'
x
,
de, i n pilda a altui cuiva peccatosu canti-ua oglinda a o privi potè. JNu
cacìune la alţii intra deserta si fără ispravă odmióra Laconii fiilorù sei celiorù tineri, din
a d e c ă de la ai-necinstita beţia a-ï intórce vrêndù, pe hiloţi robii imbetâudu-i, cu fapte ne­
ţii pildă să ïeaï. cinsteşe inaintea ochiloră loru a-i pune obiciuiţî erau.
Vedêndû dérô tu pre
cine-va lucru necinstesu si necuviosu facónda, vedi-te si pre tine: au nu si tu intr'acella
ehipu estï? seă reutatea assemenea reutăţii loiû .lucrezi? Ce la altuia oeăresci şi defaïmï,
acésta tu nu face, ci din streinele, adecă a altora de tine privite greşelle, pre aile telle
indrepteză şi a te pădi te inveţă, ca pre tine streinele primejdie păditu să te facă.
Aplecatului
P
^
inceputulû, ci sferşitulu ii c a u t ă ; nici fruntea, adecă inrelie taceri a d - ceperea acellorû ce cu imblăndire pămentescile scărnave şi minciunósele desde a o f
' ^
Ş' umbrictósele lesnirï se arrêta, să ïeaï a minte, ci spre a suffletue apoi.
p j j
te intórce, ca după făcutulu peccata să vedi ce-ï urméza; adecă,
după ce poftele, carile peccatulû a se face poruncïaii, se recescu şi se lipsescu, atuncîa,
de'naintea spurcăciunii peccatului făcută, ruşinea, căinţa şi a suffletuluî amara durere vine,
carile la omulii cunnoscëforû in loca de muncă şi d e pedepsă îî sunt (caută cătră Rômlenï. cap. VI, vers. 21.)
Reia
••
Aicea cea din ascunsulă ânimeî réna sciinţă se cupprinde, de vreme ce
a ascunsului I- cuvîntulu suffletuluî pre omu, adecă pre trupă pentru relle-facerile luì cătră
"roboze'sceìmV
' * pravile, îllû pobrozesce ) şi-lu dojenesce. (Romani, cap. II, vers.
aretare
15); că deşi nici unu omu a reu-facer Horă selle este sciutoru, ei mintea tea
a aceii relie dintr'ascunsuluï ânimeî sciinte in locu de cercetătorii, de marturû si de iudeţfl, incă şi in locu de muncitoru şi de pedepsitorii îï este (caută Selmeris?
SatyraXIU).
Acésta a relleî din lontrAu ânirnei sciinte nmscare c a rodétura vermeluï din lontra este;
grozăvia séu stri
e c c a m m
C
1 C
m
a
ra er<
î
a
66
1
(') Mustră.
a n ,
u
ari
r
m
n
m e
v
r e
1
şi este ea cura arù fi uă gustare maî înainte a eelloră mai de pre urmă a peccatuluî
munce, cu carile maî pre urmă de reti făcetoriî dela Dumnedeă sunt să se certe (Cercese Tacitus pentru Tiberius, Annalium cart. VI, cap. VI; şi pentru Neronu, cart. XIV,
cap. X). Şi eroşî adeveratu este: „cella ce greşesce, să tremure, adecă să se temă",
dice Seneca (cart. XCVII).
Pedepsele.
numaî intr'atăta facerea rea a peccatuluî se sprijinesce, ci „multe
dur ori peccătosuluî " (Psal. XXXII, vers. 10) şi „nu este pace necuraţiloră" (Isaia, cap.
LVI, vers. 2 1 ; eătră Efes., cap. V, vers. 6); incă intr'acestă vieţă dela Dumnedeă cu
feiîu de felîu de bólle şi de greutăţi se certă, şi alte date eu multe felîurî de templari,
eroşî dela omenî cu nesufferite munce, şi acesta tară de blândeţă; încă şi drepţiloră unele ca acestea a le veni adduce templarea. Ci acea pré-grea a peccatuluî muncă peccătoşiloră remine candii ? cândă véculu acesta se va sf'ersi, vieta acesta treeètória va tre­
ce, la acellu nemincîunpsă maî de pre urmă judeţă dumnedeescă, la carele nicî uă pricină
de price le va folosi, nicî uă şuvăire, nicî uă aciuare seă sub pămentă fugire voră ave.
Atuncîa necuraţii — o, de văerată este ! — carîî lui Dumnedeă a place n'aă vrută — o,
de tănguită este !
nu numaî de pre-bunulă bine se voră despărţi — o, cătă de jelnică
despărţire ! — pre carele in vièta Icră a-lă agonisi îllu puteau, adecă vièta fericită ceréscă, dela carea se voră opri (Corinth., cart. I, cap. VI, vers 10; Gallai, cap. V, vers.
1 9 — 2 1 ; Apocal., cap. XXI, vers. 27); ci incă c,u dumnedeescă urgia — o nesufferită
durere ! — osândiţi, în pereulă fpculuî se voră arrunca, nu fără mari durorî ardindă —
o, cumplită muncă!— şi cu felîu de felîurî eie pedepse, împreună cu ducetorulă şi amăgitorulă loru diavolulă, să voră chinui: carea mórtea a dăoa este, din carea vre-uă
eşire nu se va maî dâ" (Math., cap. XIII. vers. 42 şi eroşî cap. XV, vers. 4 1 , 46 a l l e s ­
sai., cart. II, cap. XI, vers. 8—9; Evrei, cap. X, vers. 2 7 ; Apocal., cap. XX, vers. 15
şi eroşî cap. XXI, vers. 8) Mórtea acesta este a peccatuluî simbria séu lefă, şi numai
peecătoşiloră se dă'(Roman., cap. VI, vers. 23). De veţi după trupă trăi, muri-veţî"
(Roman., cap. VIII, vers. 13). „Pofta, după ce se începe, prăsesce peccata, èro peceatulă făcută nasce móne" (Iarovă, cap. I, vers. 15). Peccatala, la vreme plăcută, este
ca mierea ammestecată cu venină: „cea mai de apoi a pofteloră « eboră ce cu suffletulă
resboiă batta, intr'acestă chipă este" — ad că ânteîu miere, apoî venină (Petru, cart. I,
cap. II, vers. 2). Şi precum tălhariî cei ce in chipă de prieteni pre càllétorì tumpinindu-î, a-î omorî sunt obicîuîţî; aşîa precum şi sirenele, — acestea se chiama fete de
mare, — pre ceî ce pre mare irmotă, cu alle loră blânde şi măngaîose cântece precum
să fie innecată şi affondata, se grăesce; intr'acestă chipă „Ioavu pre Amasa cu blândă
chipă tumpinându-lu, nepădindu-se, cu sabia l'a petrunsă" (Cart. II Sarooilă, adecă Imperaţ. II, cap. XX, vers, 9—10). Iată déro
n u
:
Stichă:
Carile sunt de Stricăciune, le s o c o t e s c e ;
Macaru cătu de plăcute arù fi, lăpedă-le.
V
,^ -.
.
Scurtimea vieţeî acesteia
de
pomemtu şi p o menita,
multu
Deciîa de pomenită si de socotită este scurtimea şi fugirea acesteî pămen-
r
• ,
,
-
o '
t
i
-
j.
i
•
^
tesci vieţe, pentru caci „acesta vieta assemenea aburului este, carele in scurta
vreme se arretă si in dată pere" (lacovă, cap. IV, vers. 14); si singură o,„
,
.
»
'.,
r
v
. .
,.
,F
„
'
'
'. , ^
.
mulu otavei mlionte assemenea, şi in puţintelluşa vreme se prospeteza, mverdesce, inse pre lesne veştedesce, şi putredesce (Isaia, cap. XL, vers 6). Nime pre cea
oe mâne di a-şî făgădui potè, căci nesciuta séra ce adduce, nu scie. Spune-mî cella ce
dormi, poţi să nu te mai deştepţi? Di-mî cella ce eşti deşteptată, poţi să nu mai dormi
de aemu ? Di-mî cella ce te ducî, poţi să nu te maî întorci? Spune-mî, intorsule, poţî să
nu te mai duci? şi alte. (Seneca, cart. XLIX). Şi cătră acesta in scurtă a trăi, şi pre
tòte dillele numaî uà singură vieţă socotesce. (Seneca, cart. CI).
foiosesce.
_2(>
Tomfi 2.
Verşi :
P r e tòta crede diua ţie să o fie luminată pré de susii;
Pre-tăr^iă este vièta cea de mâne, trăesce astâdî,
D è c a aî v r e m e . . .
(Caută Psal. X C V , vers. 7)
Numai acesta doro adeverată trăesce, carele cu cinste şi cu sfinţenia vieţuesce. Ade­
vărată dérò că, spre a tuturora lucruriloră contenirea, nemică nu-ţî va folosi ca addesă
gândirea a scurtului tiaîu şi acestuia sferşitulă nesciută" (Seneca, cart. CXIV, la sferşitti).
Pentru acésta déro, curăţirea a vieţeî şi a obiceeloră telle pe nedejdea a neadeverateî
dille de mâne, seă la cea mai depre urmă a betrâneţeloră verstă, seă in diua morţii tel­
le, să nu te laşi (Sirach, cap. V, vers. 8). Nu atuncea dreptă a vieţui să-ţi fie voia,
cându îţî va fi din vieţă pogorîrea, — aicea multă folosesce acesta."
Stichă :
L a s s ă zăbăvirile: pururea a u stricată
A depărta celle g a t a . . .
Ou cătă mai îndelungă eu deprinderea peccatuluî te vei îndeletnici, cu atăta mai cu
a-nevoiă dintr'acea rea slujire, întărită şi'nrădecinătă, îţî va fi a te desrădecina. „Pădesce-te să nu cum-va la Domnulă şi a lui nuntă cu fetele celle nebune a merge silescî,
după ce uşa s'a inchisă" (Math., cap. XXV). Carele estî cella ce sciî, că reă te-aî
slujită eu darulă lui Dumnedeă, socotesce: óre este să-ţi dăruescă Dumnedeă din darulu
seă vreme de căinţă şi de pocăinţă? „carea rară sciută şi adeverită este" (Isaia, cap. LV,
vers. 6; Psal. XXXII, vers. 6). Feresce-te să nu fìórea vieţeî telle demonuluî dai, şi
deciîa hlujerile Domnului a adduce să-ţî fie voia Ci după greşellă, după peccata adecă,
să nu la oceania cădemă, căci a pocăinţei şi a căinţei pildă dată ne este ; ci nicî să pré
nedejduimfi, căci sferşitulă vieţeî nostre nesciută şi neadeverită este lassata. Şi nicî atuncea peecatulă a-lă părăsi să găndescî, cândă singură peccatulă pre tine te părăsesce.
XVISferşitulă si despărţirea acestei viete, adecă mórtea, totu-d'a-una ne gonesce
Mortea apro-
.
.
•
K
> 1
-
•
\ , , « j
-
v,
\
•
i
,
v
•
n
,
ne mtiresce. Acesta pre noi, inca catu de sanetoşi şi de tari, in ne-ie-catrecetoriă.
îasă in dată a ne călca potè, şi versta cea matoră şi betrână ne aşteptândă, precum do veda cea din tòte dillele inveţă.
pietoriă şi
ne- Şi
r e
c
Stichă :
Cându ? — neadevèratu ;
U ă dată a muri, — adevératft.
Totă-de-a-una déro spre a nunţeî venire gătiţi a fi ne trebue, ca să nu ne negatiti
apuce, căci in ce chipă ne va cupprinde, intr'acella chipă de'naintea straşnicului şi nefăţarniculuî a lui Christosă judeţu a ne judeca ne va pune. De vreme déro ce vreme de
vieţuitu aî, vieţuesce ca cum in cîasulă de mòrte ai vré să vieţuescî. In cîasulă morţiî
acellea nemică îţî voră adjuta, pentru carile cu poftele te-aî îndeletnicită şi peccate a î a gonisitu. Cu acesta împotriva dilleî morţiî să stai, mai de'nainte de tine reutăţile telle
să mòra. (Seneca, cart. XXVII). De vreme ce vièta poftescî, dă-î de te gătesce, ca mórtea
pre-puţinelle de mirosită a afla să potă.
Stichă:
Mortu s ă vieţuescî, viu îţî trebue a muri;
Deprinde-te dére p e n a n u muri — a muri.
Mórtea drepţiloră nu este in rendulă cella maî depre urmă a fapteloru, macara ea
prostesce aşîa dice, adecă „more"; ci cella dela acestei muntone pămentescî vieţe ho­
tăra la acellă a nemuritorieî şi fericitei ceresceî vieţe margine, este trecută. „De poftită
lucru este cu silitoriă voinţă dela mòrte in privélla lucruriloră luî Dumnedeă a intra"
(Epictetus, cătră Ariani, cart. LIII, cap. V). Dérò, ce trebue? Ca fericită pre tine mór­
tea să te apuce, inveţă-te a trăi. Ca să dreptă a trăi poţi, inveţă-te a muri. De ţi s'ară
in tote dille de'naintea ochilorü mórtea affla, nemică de celle de lutü, adecă pamëntescï,
ai g-ăndi ; nici fără soGOtélla de celle pamëntescï macarü ce-va-sï aï pofti (Epictet, Enchiridion, cap. XXVIII).
xv^îote
„Intre aceste déró de pre urmă şi mai de'hainte de morte şi după mófte,
telé telle aiiuţî judecata luï Dumnedeü stă" (Evreï, cap. IX, vers. 27), cándü Domnulü nosş a-minte de celle ţ Isusü Ohristosü, déla Dumnedeü iudeţu pusü, in străluminată din cerii ver u
mai pre urma,
.
• J
•
/RRV
-I
,
TT
T\T
I \
•
(limotn., cart. 1 1 , cap. IV, vers. 1); m
fr6Ş vifin^fer'
de acmu accoperite, accoperemênturile rădicânda-se, se vorü
citó).
descoperi, unde fie-te-cui după a sea faptă se va plăti (caută Roman., cap.
II vers. 5 — 1 0 ; şi cătră Thessal., cart. II, cap. I, vers. 6—9).
Acésta dérô a venirii lui Ohristosü di şi a judeţului de apoi fiinţă, macarü cătu de
tărdiu, inse nu va trece: „drepţiloru dérô veselă, ero neeuraţiloru tristă şi intunecosă va
fi" (caută Math., cap. XXV, vers. 31 şi 46). Acesta dérô fără greşu aşteptându, —
curăţesce, dreptü şi sfinţesce a vieţui de inveţatu ne este, ca „la acellü groznicü cîasu
neintinaţî de peccate şi nevinovaţi să ne afflâmu" (Petru, cart. II, cap. III, vers. 11—14).
Să^nu te clă
*
P ^
bărbatulu cu anima intregă, in bună aşedementu
tescïdincredin- şi in bună alcătuire fiindü, să se clătescă, să se mute şi să se turbure, penţă pentru scurta tru căcî cellorü necuraţi căte-va dille intr'acestă pămentescă vieţă
noroculü
norocire a necu,
w
j
«
.
'
•
j
v ,^ . u < , »
raţiloru.
a le curra se vede ; ca acestora norocita norocire, nu adeverata şi statatoria, ci
mincinosă şi sburătoriă este, carea érôsï in mare se va intórce misellătate ; şi macarü că
dumnedeésca izbăndire, resplătire adecă, cu încetată passü şi can cu impedecatü piciorü
pre dênsiï a-î goni se vede, numai óre-candü totü îï va adjunge şi zăbăvirea cu a munceï greime va resplăti.
şi in vecï
nu-í nirea sea, „judeea-va viun şi morţii
c a r e
1
v r e m e
a c e s t e
8
e s
e
e n
r u
c e
iV
Stichü :
Pré-pré rădică-se innălţătură,
Cu mai gré să ca$ă cădătură.
- (Caute-se érôsï pentru acésta socotellă disele Psalmului I la sferşitu, şi Psal. XXXVII
şi mai vertosü Psal. CI).
Să nu te turburi
^* * ^ P *
P
delà a bunătăţiloră acella a direpţiloru pe
de assupreliele pămentulu acesta can împotrivă sorţu să despartă şi să-Iu depărteze; căci adrepţiioru.
cestiîa, nu numai căci cu bunurile acesteï lumi puţinu a se părtaşi se vedü,
ci incă maî vertosü despărţirea bunurilorü şi a voii slobode, a desfătării şi'ncă şi a sin­
gurei vieţe, multe reutăţî, nevoie, a priimi şi a sufferi sunt obiciuiţi.
Are Dumnedeü ziditorulü lumii drepte pricine a chivernisellei selle, pentru carile
într'altu locü vomü dice ; precum odinioră acésta pré-bunilorü bărbaţi, sfinţiloru prooroci
şi singurü fiïuluï seü unulü-nascutü, apostolilorü şi sfinţiloru mucenici a se templa a arretatü (caută cătră Evreï, cap. XI, vers. 36—38). Spre stelle, molie pămentescă caile nu
este; pe acésta innaltiï drepţii este să mergă; la acea fericită vecinică vietă prin ăngustă
califi este de intratü (Math., cap. VII, vers 13—14) Pătimirea şi a greutăţiloru sufferire pentru bunătăţi este pricină şi materia; adecă acésta este callea spre stelle, adecă la
ceru (caute-se Sene-a, unde scrie pentru Pronia). Aşîa dérô alleşii să se deprindă şi să se
ispitescă, căci bunătatea se ivesce şi se reutăţile ruşineză; că ceia ce îubescu pre Dumnedeü,
încă şi celle relie spre bine împreună se Iucreză (cătră Roman., cap. VIII, vérs. 18—28).
Nu atăta intrarea, pre cătu eşirea acestei vieţe este de cercatü; şi nu atăta acellea, carile
in lume acmu cu ochii ceî trupeşei sunt de privită, precătu celle fiitórie in ceru vecînice
cu ochii suffictuluí sunt de oglinditü (Corint, cart. II, cap. V, vers. in sferşitu). Asia
dérô, acestea aile lumii greutăţi şi pentru a suffletului curăţia sufferite pătimiri, cu mare
dobăndă se vorü schimba. Care dérô, inţelleptu neguţătorii fiindü, acestea va lăpeda?
£ „
Intru adeverü, de. credutu este, că nu numai prin a lui Dumnedeü mai de
c
X
GS
e
e n
r u
c e
r e
e m e - v a
x
if iiftL curate mă nime
citü
-
feri-
. '
ir
'nainte prin scrisóre însemnate poruñee, ca bunătăţii şi sfinţiei căci nevomu
inchina, p r e acea de severşitu a sea bună facere cu darulü seü intru fericire
156
:
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
a agonisi vomii puté ; ci mai vèrtosti, căci fără acésta de păditf; temelliă, ca pre unii vărtosă zidii de nu Ie vomii pădi, piv, acellea-şî aşîa cum se cade a Ie agonisi nu putemîi.
Acesta frumoşii dumnedeescile inveţă cuvinte, pi'ecum căfră Evrei: „sfinţenia precum
să fie de urmaţii, fără earea nime pre Dumnedeă va vedé" (cap. XII, vers. 14); „şi de
nu se va immulţi dreptatea vòstra mai multă decătu a fariseilorù şi a cartullariloru, nu
veţi intra intru imperaţia cerului" (Math., cap. V, vers. 20); „şi de nu veţi intórce şi
sa ve faceţi ca copillaşii, nu veţi in imperaţia cerului intra" [Math , cap XVIII, vers.
3); „intru acellu cerescă Ierusalimu macai ù ce-va intmafu nu va intra" (Apoc, cap.
XXI, vers " 27). La sfintele sălaşe a sălăşlui nu se dă a merge tară numai celloră ce
sunt sfinţi. Diavolulă, cândă in ceră locuia, din ceră in tirtarulu cella mai de desupt
s'a oborîtă, pentru că ce? pentru căci a greşită. Aă tu dora, cu gréûa a pëccatuluï sar­
cină încărcată, la locuia acellă innaltă gandesci că te vei sui? Acollo altă calle séìi altă
portă nu se cunnósce, fără de acesta angusta şi strimtă, carea de singură Christosu Dum­
nedeă arretată şi cu alle lui sfinte urme călcată. Nu este ca cine-va cu deşertă nedejde
singură pre sine să se amăgescă, ca doră pre furişă şi prin nescarï suppunerî ) acol­
lo a resbi sa potă. La fericita vieţă, fără bine şi cinsteşii trăirea, altuia nime potè
a adj unge. Aă dora mai bine vei allège pentru lucruri prèste, deşerte şi veştede, pre­
cum este beţia, curvia, izbăndirea de pizmă şi lăcomia, de vecinica cerésca vieţă a te
despărţi ca să rabdï ? Cu bună sema, acésta schimbare decătu aceia a lui Glaucus mai ne­
bună aru fi, carele alle selle de aură arme lui Diomedes le a dată, pentru carile delà dénsulu a luatu altele de aramă.
1
Pentru potrivirea pildeloră, înaintea ochiloră tei omeni cu intregă animă şi
curaţi, însemnaţi séu în bunătăţi vestiţi, pune; şi, prin a loru sfântă inveţăţiî culiege.
tură, loru a te potrivi şi de assemenea a te face silesce, séu încă pre denşii
şi a-i întrece te nevoesce. Şi macara că a-nevoiă este chipă ca acella, ca intrensulă
tòte bunătăţile şi inţellepciunile de plină şi de sevërsitû a se affla; ci din multe felïurï
de omeni felïu de felïurï de bunătăţi ţie a le potrivi nevoesce, şi acellea a le cupprinde
te ostenesce ; precum se povestesee Zeuxis zugrafulu a pré-frumóseì femeie çhipû a zugrăvi vrendu, căte-va cu frumseţea mai de frunte şi mat attese femeie a fostu attesa, şi aşia delà fie-te-carea că te uă parte cea mai frumosă a feţei loru a al lesă; precum amă
dice, a uneia ochii, a alteïa nasulu, a alteia gura, şi all'alte; şi, intr'ună chipă pe aces­
tea alle frumuseţiloră părţi informuindă şi alcătuindu-le, uă pré de femeia frumosă feţă
a şiruitu.
Piïdeie
delà
'™ ^ *
ï P
" istoriele ii scria pre caţi-va, mai vărtosă
sfinţi.
pre carii. îï sciî, înaintea ochiloră minţii îi pune; precum pre Avramă intru
pré-intréga cătră Dumnedeă credinţă şi dintru acésta izvorîndû drépta slujbă ; pre losifu
in devestevciă ) şi curăţia; pre Iovă in rebdare şi in sufferire ); pre Moyse pentru nebăgarea in sèma a avuţieloru şi a vistiareloră Egypetului; pre Davida la blândeţe; pre
Ezechie, pre Iosie, pre Daniilă şi pre soţiele lui in nesâmăluita curăţia, i proci; carii, cu
tòta dovéda pre-intărita, a veciniceî vieţe făgăduinţă, carea noi acmu avemă, nu au avutu.
K i d e d é l a lim
^ ^ ^ *^'
^
^
^
păgâni culiege pilde ; precum dreptăţile delà
be séû delà pă- Aristides. Camittus, Fabricius;
suffer ir ea sărăciei delà Curius, Menenius, Quin8
ctius Cincinnatus, i proci; contenirile*) şi părăsirile delà Bélier o fontes, Xenocrates, Scipion, Tuberon; rebdările şi atte mâniei potoliri delà Archita, Socrates, Platon,
Fociones, Pericles, Fillipû a Macedoniei imperata, — acesta a fostu tatălu lui Alexandru
Marele, — şi delà Antigonulu Primus ; a curviei oprire delà Eraclitus, Stilpon. Zenon ; adeverăcîunea ) şi nici in glumă a minţi delà Epaminonda şi Pomponius Atticus. Acestea de
lăudată, nu totă numai cu cuvêntulu a lăuda, ci cu faptele a urma, silesce. Ruşine dérô
să creştiniloră fie, pre adevërata a adevăratului Dumnedeă cunnoscinţă cu cuvintele arrunPiMele bună
tăţiloru delà al-
c
e
m
r e
a e e
a
r e
c a r
2
3
n c
â
n
n
n m
e
a (
e c a
e i a
l
5
(') Ascundëture. — ( ) Castitate; cuvmtii slavonii. — ( ) G 8 ( ţ ) ( ţ ) E p r i p E .
5
3
s
— (') Abstinenţa. — ( ) Veracitatea.
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
157
cândû, de nu vorü atâtea intru bunătăţi intrări avé, precum aeestiía, cu cunnoseintă cu
acésta nefiindfi intemeîaţî, s'aü arretatü.
PifdJ
luí
^ decátü tote maî cinstită şi mai de severşitu pildă şi archetypü, capü pilChristosü şi a delorü pre pâmêntu, Isusü Ohristos, duxulü credinţei nóstre a fostă
(Cătră
lui urmare,
Evrei, cap. XII, vers. 2), a cuï potrivire a face ni se poruncesce delà Dênsùlu singuru (Math., cap. XI; vers 29 şi cap. XVI, vers. 2 4 ; loan., cap. XIII, vers. 15)
şi delà a lui Apostoli, precum delà Pavelă, (cătră Filippisenï cap. II, vers. 5), carele şi
ellü lui Christos a urmată (Cătră Cor., cart I, cap. XI, vers. 1), şi delà Petru, carele a
serisü: „Christosu de vreine ce a pătimită pentru noi, a lăssatu noue pildă ca urmele
luï să urmâmu" (Petr., cart. I, cap. II, vers. 21) şi déla Ioannă, a cuï acestea-ï sunt
cuvintele: „cine çlice intrênsulu a petrece, trebue precum Ellü a ămblatti, şi ellü asia
a ămbla" (loan., cart. I, cap. II, vers. 6).
^uiDumne
^' *
* ^
^
* ' '"» pentru a peccatelorü invëlluire, blodeü p o r u u c e , n u jorescü in neputinţă a fi bunătăţiloru slujbă a da, adecă peccatele a izgonişi
çice că sunt in dumnedeesciie poruñee a pădi. A ómenilorü lenevire şi nevrere, acestea opneputinţacupa^. ç ^ ¡nvelluiri adducü inainte. „A nu vré, in pricină este; a nu
pute,-inainte t e intinde" (Séneca, cart. CXVI). Este dérô a bunătăţiloru caile de'nteîu
ore-ce can aspră şi grundosă, ei mai pre urmă pre lesne şi netedă se arrêta, mărturisindü Hesiodus. Iară loannü, allü Iui Christos Apostolü, a serisü: „ a c e s t a să fie dra­
goste cătră Dumnedeü, ca poruñéele luï să p ă d i m u : poruñéele dérô a luï să nu fie g r e ­
l e , " numaï să lipsescă că sunt in neputinţă (loan., cart. I, cap. V, vers. 3). Şi singurü
Christosu cu a lui de adeverinţă grăitorii rostü a spusü „jugulă seü a fi uşoru şi sar­
cina lui uşoră" (Math., cap. XI, vers. cellü maî de pre urmă)
c
s
a
e
n
a e
g
a
s e
a s c u
a r e
c e
a
ca1
e a
Nevoinţa pre tote biruesce,
Iar pre nevoinţa dragostea o aţiţă,
P e n t r u carea p e dreptû disü e s t e :
Pre tote biruesce dragostea.
Dragostea dérô cătră Dumnedeü, cătră bunătăţi şi cătră a bunătăţiloru cinstita cin­
ste, să nü lipsescă. A c é s t a dragoste pre t o t e , orî-cătu de silnice şi năsilnice arti fi, va
călca şi va domolii.
Verşi :
Ca s ă - ţ î rescumperî trupulü,
F e r r a şi focuri vel p ă t i m i ;
Şa fii sănetosii cu suffletulü,
Ore ce a sufferi veî tăgădui?
Ca bunü să te faeï, a vré ţi se cade, inse adeveratü şi cu totă anima şi veftosü cu
totă putinţa a vré ; inveţă-te şi cătră bunătate cu t o t e puterile intinde-te, ca in scolia, pre
dreptate séü curăţia, precum Apostolulü cătră Timotheîu inveţă (cart. I, cap. IV, vers. 7),
şi incâ a i t ü Apostolü m a i adjutoresce (Petr., cart. II, cap. I, vers. 3). „Cătră acésta, sin­
gură pre tine, cu t o t ă adjutorinţa inveţătureî adauge credinţei telle bunătate „(Petr., cart
II, cap. I. vers, 5). Deprinderea multă plătesce, cu carea t o t e mai pre lesne şi maî pre
însorii (sic) s é facü: incă maî vertosü cellea, carile la inceputü cu nevoia a fi se pare;
este dérô deprinderea ca uă altă fire. Acésta déró deprindere cu privirea a ómenilorü
celloru de a düoa o r ă prin curăţenia născuţi se agonisesce, adecă ceîa ce uă dată aă
greşitu şi apoi pocăindu-se s'au curăţită, ca cum de iznovă s'aru fi născutu.
KWeîe nu a ^
* £ 'ti P
inblăndescî şi in peceatti remănendu, să te zăcellorü ce gre- băvescî, séü acésta pricină să daï căci in sfintele găsescî scripture, preeum
şesett să te a- [ drepţii uă data aü greşită: ci maî vertosü pentru acésta te pădesce: de
n U
e
8 m
u l
r e
t
m
e
s
1
magesca, ci cel- '
'
e
s
r
a u
c u
» •>
c
a celloru dre-vreme ce a sfinţi
sunt de mm™
*'
P ^
' cădătură, nemică
nicî altă dată la aceîaşî s'aü
le
a
â
m t r U
v î >
-
m
,
w
ea acestna une-ori lunecări sautemplatu, eu catu mai multu
^ ^ binecosă caile îţî este a ămbla. Inse acëstiïa, după
zăbavă făcendu, s'aü sculatü, căinţă şi pocăinţă facendü ;
intorsü cădătură, ci multă maî cu pădă şi eu dragoste in
a c
s t
cinstita curăţia au ămblată; pentru acésta Dumnedeă milostivulù intorcêndu-se, vinovăţiele ce făcuse le-a iertată. Asia dérô şi ţie, greşindă, îţi este să te pocăesci ; şi precum
unii ôre-cariï, bolnavi fiindă, s'aă tămăduită, asia şi tu bôlla, carea in lontrulă trupului
o aî, trebue să o scoţi.
XXVII.
Mila şi bunătatea luï.Damnedeû delà binele .ce vei să faci să nu te ina m i M b a f r j u m - torcă, adecă milei lui nădejduindă să nu te pocăesci, căci Psaltipulă şi imnedeu nu este peratulă cantata Davidă: „adeverată bună este imperatulă Iui Israilă,"
ci a
de greşiţii.
j
.
adecă cellora carii cu curată sunt animă" (Psal. LXXIII), şi
intr'altă loca: „mila Domnului din veci in veci assupra cellora, ce se temă de Densulă,
şi dreptatea lui peste fiii fiiloră cellora, ce pădescă legea lui şi-şî adducă a-minte poruncele ca să le facă pre densele" (Psal CIII, vers. 17—18) Şi Pavelă Apostolulă pre
omulă, in peccată remasă şi de judeţulă lui Dumnedeă că va fugi nedejduesce, aşiagrăesce: „aă avuţieîe seă mulţimea bunătăţii lui şi a rebdării şi a blăndeţei nu bagi in semă,
necunnoscendă pre tine că bunătatea lui Dumnedeă cătră căinţă te duce? ci pentru inpetrirea tea şi pentru anima, carea a se căi nu scie, insuţî ţie vistiaru iţi siringi ma­
nia in diăa maniei şi intr'a ivirii dreptei a judecatei lui Dumnedeă, carele va resplăti
fie te-cuï după faptele selle" (Către Roman. cap. II, vers. 4 — 6). Aşîa dérô, carele cu
nădejdea milei lui Dumnedeă spre zăbăvire in peccată refl se slujesce, delà dumnedeésea
milă se opresce. Pentru acésta te vei teme. Pentru acésta cellora, ce se pocăescu, in
darulă lui Dumnedeă nu este să nu nedejduescă; şi erăşi cellora ce nu se pocăescu, in
mila lui Dumnedeă nu este să se sprijinescă. La ceï dérô ce se pocăescă făgăduinţele
a bunuriloră lui Dumnedeă, éro la cei ce nu se pocăescă — gătitele dumnedeescile ur­
gie caută.
RuIîiPmuitû
^ '
Dumnedeă şi hrï Ohristos adjutoră, carele prin Duhulă Sfântă
foiositôrie.
" noue este să se adducă, rugele din totă vremea cu totă anima, adecă, slujba
acésta macara in pré strimptorî este să se facă: „cereţi şi se v a d a v o ă e " (Math., cap.
VII, vers. 7 şi cap. XXI, vers. 22); „părintele cerescă da-va duhulu sfântă cellora ce-lu
ceră" (Luc, cap. XI, vers 13, şi Iacov., cap. I, vers. 5). Şi de vreme ce acesta dumnedeeseă ceremă adjutoră, socotesce precum Dumnedeă cellora ce nevoessu, nu cellora
leneşi, va adjuta.
a c
a u s u
})
u î
a
mU
Verşi :
Adjutorulu nevoinţă î u b e s c e ;
Cine dérë pre cellû deşerţii va adjutori?
Seu somnului nelucrăreţu va înjuga vertutea?
Acésta din totă vremea rugă ea uă impreună cu Dumnedeă vorovire este; după acésta, ca acesta folosă adduce, ea omulă printr'ênsa delà peccată să se intorcă şi precum
la ceruri cu Dumnedeă s'ară rădica. Şi cu acésta mai vërtosu cătră a sfinţeniei şi a
curăţiei intrare să ne adjutorirau, pentru care lucru de vomù vré cătră Dumnedeă slo­
bodă să avemă mergere, trebue anima nostră să nu ne osăndeseă şi ineă orî-ce amu
delà Densulă pofti, vomă lua, căci poruncele lui pădimu şi carile in privirea lui sunt
plăcute facemu (Ioan., cart, I, cap. III, vers. 21—22). „Carele dérô urechïa sea intdrce
a nu audi pravila şi ruga lui, este scărăndăvire (Pilde, cap. XXVIII, vers. 9 ; Isaia, cap.
I, vers 1 5 ; Michea, cap. III, vers. 4 ; Ioan. cap. IX, vers. 13). Rogă dérô pre Dum­
nedeă ca curată să te faci, şi fii curată ca rugele telle să nu fie trecute şi neplăcute.
XXIX.
A lui Dumnedeă sfântă duhă delà Dumnedeă nu vei lua, de vei trupă
seu averea Du- necurată, de peccate întinată şi imatu, vei purta ; şi de-lû vei mai de'nainte
huiuï sfàntû, de d ] Dênsulù trimisă avé, pădesce-te, ca nu pre desulă ca pre ună ôspe, carele de celle necurate se scărăndăvesce şi se ingreţăşeză, cu lăturele a relleloră telle fapte şi cu a necuviôselorû vorôve şi a gănduriloră întunecări, să-lă întristezi
şi să-Iii gonescï (Etes., cap. IV, vers. 30) Şi mai caută acestei dise, soeotindă Inţelleptulû (cap. I, vers. 5), că sfântulă duhă inveţăturei se dice precum să fie fugendă delà
viclenia şi să se dea indrëptu delà nebunele gânduri, i proci.
e
p a > 1
a
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI,
159
Pré-cinstitiì cu sfinţenia a luì Dumnedeă ângeri, de vreme ce bucuroşi sunt
presenta adecă dela Dumnedetì c&tră dreptî a se trimette, ca fie-te-unde nelipsindu-le să-î
£™"Vapere (Psal. XXXIV, vers. 8 si Psal. XOI, vers. 2 ; şi cătrâ Corinth., cart
X
A âBgeriloru
u n a
împreuna fiinţa,
r
v
T
,r-
,
T
.
A
v'
T
-t L\
• j'
.
de poftita.
I, cap. XI, vers. 10; şi catra Evrei, cap. I, vers. 14); şi deca a acestora
eerescî totti-de-a-una fiinţa a nu-ţî lipsi poftescî, ca unù ângera la sfinţenia la uă potri­
vire a fi te silesce, orî pre catti veî puté ; căci fie-te-ce cu acellti de assemenea sea a se
iubi, èro pre ceî ce nu se assemenă a-î urrî sunt obicîuîţî.
Primirea
luî
Grăndesce, precum tu nici uă dată de totti singură să fiî, macarti in locti
D u m n e z e u este dela alianti (sic) privitori cătti de depărtată, macaru in locu cătti de ascunsă ;
de cinstita.
g ţ punire dènaintea ne a opriţiloru dumnedeescilorù ochî estî.
Acesta nu
numai faptele, ci şi gândurile caută, macaru in pré-intunecósele alle nopţii intunerece
(Caută Psal. ^CXXXIX). Pentru acesta, fie-ţî ruşine orî-ce necinsteşti a face (caută Èoetius pentru măngăere, la sferşitti; ci şi Seneca, macaru că păgână era, intru acesta socotellă împodobiţii a grăiţii). Asia este de gândiţii, ca cum óre-cine in lontrulti peptului î-arti a privi puté. Asia adevératti este de vieţuitti, ca cum in privellă amti vieţui.
Ca ce déró folosesce dela omti in taină a fi, că nemică luì Dumnedetì este incuiatti? „in
lontrulti voìelorù nostre este şi in midti-loculti gândurilorti nòstre se affla" (Seneca, cart.
LXXXIII; assemenea intru a luî Epictetti scrisori cătră Ariani se affla, cart. 1. cap. XIV).
PrWrea a
^
^ P
" ^ărbatu óre-carele cinstită, cu curată greuime de dăscălliă )
muluî cinstita, şi de învăţătura plinii, ca cum totti-de-a-una de faţă arti fi şi tòte alle telle
ft'mató 'foiolitó" ^ P
privindu, de ţi-3ti veî găndi şi nelipsiţii in midti-loculti gândurilorti telle
riă. '
°" de-lti veî socoti, intru a căruia priviri ce-va a face ce nu se cade ruşine-ţî
va fi, — şi acesta spre a reutăţiloru oprire multti a-ţî folosi va puté. Bine dm a lui
Epieurus Seneca inveţă: „aşîa fă tòte, ca cum arii privi óre-cine;" şi după aceia ada­
uge: „de'naintea cui incă şi omenii ceî reî reutăţile séti vinele să-şî ascundă, de vreme
ce tu înaintea lui cu ce-va peccatti a face nu indrăznesci' (cart. XI şi XXV).
.
însoţirea a alleşiloră şi curaţilorti omeni urmeză, şi să o adjungî o gomeniloru curaţi nesce şi cu denşiî addesti te împreună, carii pre tine cu alle selle voróve şi
urmata ^
^ P^
* ^
* ^
puté, spre bunătate a te aţîţa şi spre lucrurile
bune a te trage şi a te adjutori (cătră Evreî, cap. III, vers. 13; şi cap. X,
vers. 24—25). Numai cu osirdiă te pădesee, să nu împreună cu bunătăţile şi nescareva reutăţî ammesteeî; căci de multe orî bărbaţii bunî maî pre urmă s'ati îndrepnicitu.
Acesta déro pe tîne din celiti de'nteîu bunii stătu să nu te înderepnicescă, inse cu tòta
anima şi cu totu suffletulti silesce, ca a cunnósee să poţi cui urmezi, ,,că de veî alleşilorti
urmă, allestì veî fi; de veî inderepnicîloru, indérépnictì veî fi" (Psal. XVII, vers. 25).
xxxivAsijderea de împreunarea neallesilorii fugî si de densa depărteză-te. ca să
c
c
m c
a
0
r e
u n
1
t e
1
1
6
Dela
d e
a
e
aduna-
m a
»
J
u n u
a
e
,.
a c e
,
a r u
.
,
„ „ w
1
, ,
f
.
,
'.
J
,
uu pre tine, ca ua duhmcesca ) lipiciosa ciuma a peecstetoru, împle şr sa te
de fugită.
strice (Psal. I; şi cătră Corinth., cap XV, vers. 33). Pre obiceele bune strică
voróvele celle tară ispravă. De veî pecura seu cătranulu attinge, ima-te-vei de dènsulù.
DeP^'- •
^ P i
' peccatelorii şi intărrăturele reutăţilorti, carile intr'acestă lume
peccatuiuitepăh e felîurî totti-de-a-una se tempia, cu intregă dragoste şi cu viteză odesce şi fugi.
j diă te pădesee şi te feresce, ca nu spre perire-ţî laţurile să te apuce şi să
te veneze. Pre callea lucia şi luneeosă cu padă să ambii, ca nu, poticnindu-te, in ispită
şi osândă să te impingî, şi erosi, candii pre dènsa căllătorescî, singură pre tine te inveţă
şi cu curatele gândurî, ca cu nesce scuturi împotriva a peceatuluî veninti, suffletulu teii
intr'armeză ; şi maî vertosii din pricina peceatuluî pricina imponcişateî'*) bunătăţi înainte
îţi pune, ca candii ineepî peccatti a găndi, îndată începe binele a face, ca pre a pecea­
tuluî prieinire să isgonescă şî eroşî împotriva peceatuluî "şi a poftei spurcate, in dată
domollirea, stémpérarea şi călcarea să fie „De veî cuvéntti reti audi, rebdarea să allerge,
şi asia la tote" (Caute-se Epictetu Enchiridion, cap XIV). încă maî vertosii celle relle
in bine, pre catti in putinţă arti fi, a le intórce, a inţelleptuluî iscusiţii mesterşugti este.
rea
nealeşiloru
e
i n
s
r
e m e
e
m u
r
(') Acesta frasă e caracteristică. — ( ) Miasmatica. — ('•') Oppuseî.
r
160
ABCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
e n e v
r e
.
e
l
* ^ ^ trândăvia, ca ale "perina Satanei, să fugi. Acestea, şi bupădatu.
catele, pricina a reuluî, plăcute sunt: pentru acósta déro, cu cinstită osteninţă şi suffletulă şi trupulu îţî adjutoresce, şi spre a greutăţiloru adjutoră îllu întăresce.
LenesTde le
Verşi :
Deşertei telle minţi vre-unu lucru dâ,
Cu dènsù s ă se ţină, ş'acesta — di — fa !
Cine nemica bună lucreză, reu a face se inveţă, precum leneşulă năimită seu argată
de vreme ce mai de cu vreme fènu bună nu stringe, in netrebnice erbe şi in grelle stuhurî îî este a se duce.
De^Ioninulu
^
îndelungată incă te părăsesce, căci odihna lungă a reutăţiîungu incă te loră stichieî slujesce.
*
e
s
o
m
n
u
m
părăsesce.
Cuvîntulă lui Dumnedeă, carele prin bărbaţi de dumnedeesculă duhu lu-
X X X V H I
Sfanta s c n p -
.
>
'
r
.
, , „
'
.
,
.
'
minaţi este insemnatu, cu dragoste şi cu tota nevomţa cttesce şiprocitesce seu
tură d e cititu.
rescitesce.
Verşi:
D i u a şi nóptea in mâni să-ţi fie,
Séra-dimiuéta in minte să-ţî vie.
Caută Psalmulă I, vers. 2, unde dice: „şi in legea luì se va inveţa diăa şi nóptea."
Intr'acestă sfântă sensóre, ca intr'uă cerescă gazofilachiă, vistiare nepreţăluite pre lesne
se cupprindă. Acollo a adevăratului Dumnedeă sunt cuvinte. Acollo a lui făgăduinţe, porunce, inveţăture, urgie şi pilde de arrétare se a f f l a , dreptă séu strimbă a făcetoriloru
scrise. Acollo, de ce este a fugi şi ce este a urma, veî vede Aceste legămenturi a acellui pré de susă monarchu suffletele invertejescu, celloru necunnoscetorî inţellepcîune
le dau şi ochii minţii deschidă şi-î lumineză. A acestora dise de va nescine străjui, cu­
rată va callea sea intórce, adecă vieta şi obiceîele selle va curaţi şi va spella (Psal.
CXIX). Acestea se cadă a fi noăe sfătuitori cu pilda lui Davida (Psal. V, vers. 2 4 ;
caută şi cart. II cătră Timoth., cap. III, vers. 15—17). Sfintele scripture ţie alcătuită
catalogulu, isvodulă, allu bunătăţiloru îţî adduce. Acollo, carile sunt să le pădescî şi ca­
rile sunt de peccata să te ferescî, tòte cu tine le allătureză; ca nu cânăai vre-una din
celle bune Iipsindu-ţî, a o agonisi să silescî ; şi ca nu căndai tòte celle relle midu-loce,
ca de densele să te măntuescî, îţî arretă. Că precum meşteşugulă doftorieî seă erbele
de doftoriă, póne voră fi in dughenă, celluî bolnavă póne nu le veî da nemică folosescu,
şi doftorulù póne cu densele pe cella boliécu de nu-lu va adjutori, nu-lă va insănetoşa;
aşîa sfintele scripture, in sfintele cărţi insemnate fiindu, póne tu la praxis de nu le veî
duce, nemică îţî voră folosi; adecă nu numai să le eitescî, ei cellea ce citescî să le şi
faci, şi atuncea dela densele dobândă veî ave.
^• , .?- ..
După sfintele slove, ca printr'uă primblare si a minţii înnoire, si alte
x
1
r
Ă i l a l ţ i scrii-
.
. .
^
r
>
cartecelle a citi nu strica, carne ca nesce sulfletesci insanetoşitorie şi alcaeste ş f f o i o s e s c e
^ d ^ "^
; precum dintre păgâni nu nevrednici óre-carii de a se ci­
tirea sunt : Cicero pentru slujbe, a hă Seneca unele, a lui Plutarchus obiceînice, a lui Epictetus enchiridionu, a luì lsocratu inveţătură cătră Demonică, i proci; aşijderea dintre creştini nu puţintei, precum Thoma Campitins pentru urmarea lui Clvristos, a lui Erasmus enchiridion pentru oştenulu crestina, Èthica Crellii Christiana, i proci.
Cuvine-se şi cade se dérò cnestinului ca albina să fie, carea mîere din multe felîurî de
flori ce cullege şi fie-te-unde a stringe, gătindu şie celle folositórie: „iote de ispitită şi
de cercatu, — carile sunt bune, acellea de ţinută" (Thessal., cart I, cap. V, vers. 21).
învetătura a
^ °
acutele nòstre cu acesta să tocmimă, ca Dumnedeă, carele Domnulu
slavei luì D u m - şi cella pro de susă cerescu părinte este, dela densele să se slăvescă şi laudă
nedeu.
jb _
Aşîa lumina nòstra innaintea omeniloră a lumina se cade, ea să
tori incă de ci-
t u
e
01
t
s
a
a
e
e
01
s u n t
ARCHIVA ISTORICA A ROMÂNIEI.
161
veda a nòstre bune fapte şi să slăveseă pre acellti aliti nostru părinte, carele este iu c e ­
ruri (Math , cap. V, vers. 16; şi Ioan., cap. XV, vers 8; şi Petr., cart. I, cap II. v>rs.
12). Aşijderea de păditti este, ca nu cum-va prin a nòstre relle fapte slava humnedeuluî nostru intre ómenì cu vre-uă defăimăcm>,e să se attinga, nici pentru noî ie>>e.i, oarea
o mărturisimti, de alţi să se blăsteme (Caută ca t I câtră Titnoih, cap. VI \trs. 1, şi
Tit, cap. II, vers. 5 ; Roman, cap. II, vers. 24).
5 \
.
Giijt-a a ómenilorti vecini séti aeellorù de aprópe ai nostri să aventi, ca
L I
Scandata
seu
i
n
de
u
P e
8
ă
n
U
8
6
p
»
.
.11
e. v
i
*.
.
r
». . .
-
•
r e
deuş'i cu pilde e a tara sprava lăcute'oiu ţ J o s T e tape sa i dusanm"
facâ
™ * * dtxievn şi striiându-î m a i reti să-î f a c e i n f i Vai acellu a, prin • arele
'
se tâmplă pi'eazulti, adecă pricină spre reulu altuia (Math., cap. XVIII, vers.
7). Mai vertosti déro, cu bune e şi cinsteşe alle nòstre fapte lom piidă ar etâudti, ca sp e
a binelui urmare să-î addu< emti şi să-î impingemti
' „
Să nu ne déro pre noî acesta smintescă s* ti să n e strice, sdeiă vedèndti
c»toşiWu de P** l ţ multe rt-lle făc£ndu şi in multe reutăţî àniblàn<lti, noi meă aşia
nebăgata in sé-ad^că cu dânşii să ămblâmii, séti lorti s i ne potrivimti, séti n«>î a lorti rele
obiceîe privindti, reti spre ace tea-şî obiceîe sa ne dâmti. Acesta este de socoti'ti, ca nu cu obiceîulu dobitoceloru să •urmdmu cellula ce merg'- inamtra turmî, <ari'e
morgii unde te d că, é> e nu und« • ste de mersă
A î Î < n>ì lucro pre noî cu •> eulâţi/e cel e
m<d man nu ne iwèll>sce, <a cândă la vo/ovă ne aş damă şi celle, ce pre-bune ne păru
şi de a socotellă in locă de mare se priimescă. a cărora pilde multe sunt la noî. Ntcî
d< pă socotellă, ci după assemen-m trăimu, î proci
Nu atfita cu omenescile lucruri bine se lucreză, precum a mai mulţi celle mai bune
placti Să cercau ti, c e este pré-bine de făcuţii, èro nu ce es'e o»>icîuitti (Seneca, pentru
vièta fericită, cap. I şi XI) Să nu n e inchipuirnu noi vécului acestui , ci să n t ..m/ormuimù prin înnoirea minţii-jfcsijHe (Rom-in, cap. XII, vers 2). „Iubitule, n u urma ce
este reti" (Ioan, eap. Ili, v & f l f ^ l ) Tu, nu ce faeu alţii, ci ce-ţi este ţie a face, aceia
tş nevoesce.
"
D e ' î a reuta
^ P răutatea, cătrâ ca ea cu catti mai vertosti estî aprópe şi plecaţii, cu
tea, carea mai atâta maî cu dragoste şi mai vertosti te opresce şi te indèi épiù trage şi, ca
josù te trage, de
g, zăb llâ smâncindti, cel ea ee in partea suffletuluî i.ipomişitorie sunt, cu
pricazu c e l l o r
S
s <
aca
& P6
r
m u
i e
la aceia uiaita-
c u
u
.
A
„
.
.
,
'
„
. L
,
,„
,
\ . „
',
_
.
nevoinţa le mdupplecă, ca asia in midu-loculu a di.o'reuiâţi, adecă a lumu
şi a trupului, venosa şi neciătitfi să stai, pre-um lemnulti comgită şi srrinibti, puţintelluşti încălditti, càtti-va in multe părţi să induoes-e, póne să stea drepţii.
Debile
In socotellă să albi acesta ce-î din pămeniti născuţii trupulu teii, şi spre
plăcute c-ărniîe-celle pămăntesci se intinde şi alle lui p ftn şi dulceţî forte ii placti
Rade­
ste de ferita,
sce-te de acestii blandii şi viclenii in chipti de piiet- nti neprietenii domesnicu
şi de casă, ea nu cum-va, precum odinióra Ev« cu a omorîtoruluî poniti • hipeşă vfdere
amăgindu-se, din pómele luì a mănca'ii ş pre Adam barbatula seti spre aceiaşi man­
care a smomitu; aşia déro pre tine trupé-ca poftă te va amăgi şi cu pre-cumplhă otiavă
suffletulti îţi va otrăvi. Addi-ţî a-minte ce este de proroculti nsemna<ti: „sieţă să fie
anima omului preste tòte" (Ierem., cap. XVII, v e r s . 9) Pentru acesta inti- denlr )
suffletuluî teii fòrte bine aliege c a nu cum-va mincìunosele a bunur lorti revnirî videţugti
'să-ţi facă şi să te trăntescă, pre carile ţie a le trânti ţi se cade. „Cu duhulti faptele
cărnii omorî, ca să trătscî" (Roman., cap. VIII, v e r s . 13). Luci*, lù «institù necinst ti
este lângă cella, ce-î este trupulii pro de mare grosime (Seneca, cart XIV) A cui trupti
este in grossime, acelluîa sufflè ulti in viVo'ii e. Puterea cărnii tu int-u-ţî o răd.es şi tru­
pulii teii — in slujbă cu Apostoiulti — îl iii tocmesce (Cătră Cor, cart. I, cap IX, vers.
27), ca, din rob a peccatuiuî măntuitti fiindii, adevăraţii mă tu tti veî fi
„ „ încă si cellea, carile cu dumuedeescile prin sensóre ponunce date nu sunt,
retedăindreptu.
1
Şi la celle mai
plăcute nu tota-
.
P I
de a-una de fa- s
(') Tendenţele.
m
,
'
, .
r
- i
v
v
i
"A
mea mai vertosu oprite, pentru acesta se vèdu să ne plăcute, macaru cin
( j ' rti nici relle fi, ci de vorti spre plecaţii vre unu mirosu trage
e
e n
a
21
Tomfi 3.
s
u
e
v o r u
a
v r e
u n e ï
r e u
^ ^
"
^ ţ î chipü avé, — părăsesce (Thessal.. cart I, cap.
va. '
Y, vers. 22); mai vértosü de vorü eu gâlcéva séü eu scandula slabicïuniloni
fi; şi pentru eăcî tote placate a fi se vëdij, dé"ô nu tote se cadü. „Creştinului slobodü,
se cade nici sub a unui lucru putere suppusü a fi" (Corinth., cart. I, cap. VI, vers. 12,
şi cap X, vers. 23); mai cu de-adinsü nu acestea tote, carile lui plăcute se vedü, să lu­
creze, căci cella ce slobodü eu densele se zăbăvesce, pre acella acelle plăcute pre incetü,
pre lesne, la celle neplăcute, celloiü plăcute vecine, íllü vorü abbatte.
p i c a t e l e cel
Macará şi celle mice peceate nu mşorelle să le soeotescî şi mititelle a fi să
le mitïuteiie nu ţi se pară. Prostesce obieiuitü a se dice este „acestu peceatu este de iertaţii,
™scă
°
^
^ " Ş' macará acestora ce mice peceate se numescü, de ie
va omulü fiinţa lorii trage şi intr'ênsele se va zăbăvi, — mânia lui Dumne­
deü aţiţă şi delà cerésca a lui Dumnedeü împărăţia se vorü opri, şi in mórtea vecînică
vorü remane. Nu numai curvăritulu ) şi curvia ), ci şi iubostele ) şi ziafeturile*); nu nu­
mai u eider le de omeni, ci şi neprieteşugurile şi gălcevele, nu numai marile imbetărî şi
beţie, ci şi ospeţele şi cinsti e mari ; nu numai furtuşagulu, ci şi lăcomia ; nu numai blăstemulü cătră Dumnedeü, ci şi sudalmele şi zavistiele cătră omeni; nu numai jurămenturile, ci şi minciunele ; — căte una, câte una, ca pre unü isvodü séü catastim, sunt de socotita.
Pentru acestea la dumnedeesculü Pavelü caută şi vei vedé ce ne arrêta (Cătră Corint., cart.
I. cap VI, vers. 9 — 1 0 ; Galat., c»p. V, vers. 1 9 — 2 1 ; Efes.. cap. V, vers- 3 — 6 ; şi
Petr., cart I, cap. IV, vers. 3 ; Apocal., cap. XXI, vers. 8). Nu numai celle mari a
undelorü mării valluri, carile peste usue se versă, ci şi pre cătinelluşî maî addesü ce pică,
pe corabia a inneca potü. Din mititelle scânteie, de nu se vorü stinge, mare pojará se
încinge şi, aţiţându-se, casele apprinde şi in cenuşă le intórce. Nime pré de grabă a
fostü pré spurcatü, ci spurcăciunea incă prin stepene se face, precum unií puţintelluşu
mai reí decătu buni sunt, şi precum cei de totü pătrimile
rei, aşîa şi ceî puţintelluşu
reí de!a acellü cerescü noü Ierusalimü se vorü opri, „uf^carele nemică ee-va-şî intinatü
séü fácendü scârnăvia va intra" (Apocal., cap. XXI, vers. in sferşitu). Aşîa déro, in cea
de'nteïu a spurcăciunii stepenă vedêndu-te, in dată te intórce, nicî maî susü a te sui
să cauţi
TÛ
nu SI
Ttric^ce
S ă S e S 0 C
0
n
u
e s t e
e
w o r
e
i
LaVu
c
m a i d e susü a
bunătăţii mprestciîiîio SÍ16SC6
1
z
Aşijderea, de vei apuca a bunătăţii vreuă spiţă a călca, să nu staî séü
să te opreseï, ci totü-de-a-una la cea mai de susü te intinde, şi incă la cea
¿
ţ ¿
gtu in putinţă îţî va fi să te sui ; si pre cellü poftita
p r
m a
e
S U S u
p
r
A
e
c
*
L
i
t
*
ï
r
J.
şi pró-bunü să apucî verfü, şi la severşire să adjungï. Pônë unde déró este
să ne intindemü? dumnedeeseile ne arrêta scripture (Math, cap. V ; Coloss., cap. I, vers.
28 şi cap. IV, vers. 12). Frumosü este acella, carele la cea de'nteïu séü la cea a düoa
séü la cea a treîa stepenă se intinde şi, de nu vorü altele mai inainte fi, să stea tare;
inse, de nu te veï la cea de'nteïu totü-de-a-una şi cu totă nevoinţa intinde, pre semne
nicï la cea a düoa, nieï la cea a treïa, veï puté sta neclătitu. Nu este bunătatea de pliuü,
decătu ceï pré-reï maï bunï a fi. Ci socotesce macarü unele la acea adeverată să se odihnescă severşire. Cându spre ţenchiu allergï, nu in midü-loeulü allergătureî să remâï;
căci, cându nu veï bărbătesce şi pre câtu poţî sili, inaintea luí Dumnedeü, acelluîa ce-a
cunnoscutü pre catü aï pututü, ce séma veï da?
Porta 'iar ă
*
^
^ P ^
ţ i 'l > socotesce porta largă şi callea băttută şi cliiséü lata de' fe- peşă de fugitü să-ţî fie, adecă tóemela a-vieţeî plăcute, cu trupesciî omenîce
ritu, e r e ă n g u s t ă
jnvoesce; pre care caile multï a merge purcedü si la eşire nu-ï duce. An t r u
n i
s e u strimta d e
„ .
e
a
t e
,' *
e
.
v i e
e
te
_
e
. ^
&
r
>
.
Y
w
şijderea. porta strimta şi callea angusta, pre densa de intratu este, carea Ja
vieţa vecînică <luce, - - măcaiu că puţini sunt canî o afflă, maî puţinî cariî aflându-o să
intre, şi incă maî puţinî cariî afflàndu-o şi pre dênsa intrându pêne la eşitu să rebde
(Math., cap. VII, vers. 13). Deciîa singur» intru tine socotesce, ore acesta caile numai
ăngustă este? aü pre urmă maî lată esse? şi érôsï caută, unde este să te ducă?
intrata este.
(')
>; noi/tia.
l
— ()
7 / Tzoçveia.
3
— | ) )/ axoi.aoia.
— (<) r)
ivTçane'/.ia.
n
t(
te
f
e
* ^ ^ ' nevoinţă, in callea bunătăţii a intra, pune; şi purure maî inadauge
ce-va nainte a adauge şi cu bunătatea a te adauge silesce.
De astă-dî allesu şi
sprefolosulu snf
fî
mâine maî bună ei maî allesu a fi te nevoesce: oă carele de'ntr'ună
locă maî înainte nu merge nicî mai adauge, acella pră pe lesne mderSptu se
dă şi scade. Nime folosulă seă, unde l'a lăssată, îllă atflă.
Iutfltedillele
o
u
n
ea
u
Verşi:
N u intr'altù chipìi se potè, fără
Căttt numai celiti ce in susulu apei
I n silă, cătil potè, caiculù urnesce,
In lopăţi vénslindu, măcaru prin templare
S ă nu cum-va mânule lăssându :
Kăpegiunea apei in dată-lu va duce
L a mallulu, de'nteîu de un i e - a eşitiî,
î n c ă mai silindù potè să-Iu restórne
Cu fundulù in susu
•
^
~^ ^
'
"
^
^
P din aff
şi in faţ?l numai
crites adecă%pentru ca sà te dela ómenì laudi; ci te nevoesce, ea fiinţa cea din lontru a
ţamicu.
bunătăţii şi a curăţieîj inse nu cea făţarnică, ci cea adevărată, in tine să aibî.
A fi bunu mai vărtosu să-ţî fie voia, decătă a te vede; cu care cuventă Sallustius pe
Catonu impodobesce.
Nu căutacel
^
* indéréptù, adecă ca să vedi péne unde şi péne la cătă peprisce
l e a ce s u n t ù i n - séti stadia suffletescă să fiî mersă, ci mai vértosù inainte privesce incă póne
ce^mirinadute * "* * ^
ţenchîu, carele dela slăvitulă Christosu este arrétatù,
" p e n t r u ca cerésea slavă să apucâmă. Aşîa déro Apostolulu Pavelă făcea : cel­
le din drăptă era uitându, èro etile maî de'nainte a le coversi silindu-se (Filip., cap. II,
vers.U 14).
în bunătăţile ^* lunula aşedămentă seu temeiti, pre carele uă dată vertosă îlhi apuci,
s u f l e t e s d , ma- cu vertosă intr'ună* locă stare şi cu rebdare î l u moşttnesce ),
să nu cum-va,
carù c ă trupeş- după ce vei a face tumula incepe, să nu-lu faci, ci să-lu desfaci : adecă, bipăre, rebdă şi nele incepèndu, să nu-lfl neistovită iaşi seu. precăiu vei fi făcută, să nu-lă
multa te zăbă- desfaci (La acesta sócotélla caută Luca, cap XIV", vers 29—30). Nicî unde
mâna spre bine îţi vei inunde, spre cellea carile indrăptă sunt in lume dela
tine lăpedate eăutându să o întorci (Lue. cap. IX, vers* 62). Asia déro să allergâmă,
ca allergătura să istovimu şi ce goniraă să adjungemă, ca nu cum-va vre uă dată să ni
se dică „frumosă allergaţî — cine v'a oprită?" (Gallai, cap. V, vers. 7) Să silimu ca să
mi perdemă ce amă lucratu, ci ca mesura plină să luămii (Ioan., cap. II. vers. 8). „Ca­
rele va rébda póne in sfărşită, acesta numai va fi măntuită" (Math, cap. X, vers. 22 ;
caută şi cătră Evreî, cap. X, vers. 36).
yP.
,
Pricina cea cătră bunătate şi cătră a lucruri oru bune facere adjurătoriă,
â
Să nu fii i o
u
1 un£
n u
e
c a u
a
c e u
u
e
e
v 0
a
c e
v a
e
c i n s t e
a
a c e
r e
ara
m e r s u
re
1
v
i ricin*! 3i DU"
•
•
•
•
numaî cupprindendu-o să o îmbrăţişezi, ci incă şi mai inainte cercă şi,
de apucatu.
ătă maî mubu vei affla, cu atăta cu tòta nevoinţa o apucă; nici ce-va
pârăsindu-o să se veştedescă şi să se trecă, ci orî-unde o vei adjunge, acollo o apucă şi
in tòte alle telle lucruri cu dènsa te slujesce.
LIV.
Gândurile celle nesocotite, carile se incep" ca rei lele erbe printre celebugândurifor^spre ne, mai de'nainte póne a se înrădăcina smulge-le, plivesce-le şi le tìesràdépeceata, de pă- cinézà, ca nu cum-va erescendu stricătoriă róda să adduca,
neioru
lucruri
D U
e
u
e
răsi tu.
Verşî :
A'ntra n u lassa pène noùe sunt a bóllei seminţe;
împotrivă st* despre'ncepetură ; tărţl ù se gătesce
Spre-acea bólla lécu, prin multe zăbâvî dèca se'ntăresce.
Gândirea despre reă îndată intórce şi spre bine o invertejesce. Peccatuluî, ca că­
tră tine viitorului neprietenii, şi spre a luì intrare im potrivă te pune şi macara cătă de
(') Stăpănesce.
puţină a-şî face locû opresce ; şi, macarû cătu de cu greu ţ î - a r u fi, luptându-te rébda,
cà-In vei birui.
L V .
„Vieţa n o B t r ă intr" acésta lume ca unu resboîu este," precum Iovă a disu
v i é t à a i i n t r ' i u i ù ( P - "VII, vers I) Aicea pismaşi mulţi şi de multe felïurï avemû, carii pre
r e s b o i u B â f i î p ă <>ï u aile lorû arme ne resboescù şi delà curăţia a ne intérce se nevoescû.
^ '
Acestea sunt multe şi in multe felïurï aile lumii lucruri ş i feţele ispititôrie şi
singură hirişa a nostră carne, impreună cu allé selle neorênduite ş i fără ispravă pofte,
carile, prin aile nostre érôsï peccate. noue piăpădnniă şi perire a ne agonisi potu, inse
de ne vomă i n lene affla.
ea
C
n
ltù
Verşi :
A u poţi, acestea padejurî stându,
Homnrt'û s ă te aţipiincă?
Că'mpregînrându te, incă şi nu mulţii
Primejdii vede-vei!
*
Nu dérô leneşă şi trândavă oştenu să fii. Pentru acésta dérô, intru acestea de acmu
primejduitône primejdie totă-de-a-una pădindu şi străjuindu, tôte din tôte părţile privindă,
impotriva tuturora bine intr'armatù şi sprejenitu să te affli. Nu vei biruinţa dobândi
pê.ë nu te vei vitejesce b a t e . Iubesce biruinţa pre nevoinţă.
Greşit'a ângerulû in certi, Adam in raïu, David in bună plăcerea lui Dumnedeu. Solomonu intru inţehVpeÎune tare, şi Iuda Iseariotes in scolia, in adunarea şi in insoţirea
luî Ohristos; carii déiô căindu-se s'au pocăită,—ïertatu-s'aû; carii dérô in peceatû au remasu, — ôsànditu-s'aû
ioladiavoiu
Ce lu mai mare şi'n totă vremea pismaşu şi căpilanulu a altora neprietenii
iui meşteşuguri Satana séû Demonulû
adecă draculû este, duhulû impotriva lui Dumnedeû
de păditu.
rëcosanù ) şi resboïnicû forte vërtosa, pré cu mare meşt şugu mesterû şi as­
cuţită izvoditorû de amăgiture şi de măestrie, prin-spre amâgélla a ômenilorû şi spre a
l o r û perire gata. Aşîa in multe felïurï şi in multe pelliţe, ca Proteus şi Vertumnius, pre
Proteus
era
schimba pôte, c â t e uă dată ea vulpea se linguşesce, éro câte uă
ş i v e r r u m n i u s dată cu Ieulû si> epă-) rëcnindû şi impregïurû àmblândû şi cercândù pre cine
'"tTrl^Aces
i
(^etru, cart. I, cap. V. vers. 8) Pusu-s'a şi sing rû pre Domnulû
I a s e t à i c u e s c ù , Ohristos a ispiti, şi- acésta nu numaî uă d tâ seu numai cu uă tocméllà; şi
ca ori in ce chip p
Apostolii luî ca cu cïurulù să-î cernă î-a pofti iû ( L u c , cap. XXII, vers.
i-aru fi v»ia se
.,
.
„
,
, .
,
. ,„
,
, , '
.
_
„ ,
pote schimb*.
¿1) şi cu v r e m e am vertosa c r e d nţâ i a la mduomţa addusû, mcă pre Petru
spre a Domnului tăgăduire l a sddusû; şi ca unû pré mesterû vënatorû, pretutindirea
mrejele şi laţurile, hranele şi plăcerile peccatelorû inainte iatîndêndu-le, ca pre cei nepăd ţ să apuce şi sà-ï răpescă. Este ca ui>ù stratigă, adecă ca unu si jitorii pré in'ă itu
in puteri şi cu mulţi stratigi slujindu-se, spre mulţi ômenï in multe felïurï resboiu dându-Ie cu multe tocmelle, incă şi cu chipulti a curatei şi a bunei ispite se arrêta spre a
ômendoiù delà adevërata şi curata siare intôrcere; că-Î ellii ş i in a âogeruluî lumine
ch pû se mută, de carea frumosù lac vu Acuatius in cartea pentru a Sauxnei ângerï séû
stratigi a arrëtatû. Pentru acésta dérô, impôt iva a sufflerescû pismaşu ca acesta cu aeea suffletés -ă armă sâ ne intr'armămu, <area delà cerésca armăriă es e luată, - arrétàne noue acella din a creştine cii oşti oştenu şi bună vitézû Pavelû (Cătră Efessenï, cap.
VI, vers. 13 şi acelle mai pre urma).
\'X
. ,
A crucii lui Isusû Christosû, fiïulû luî Damnedeû măntuitorulu nostru, si a
1
g
m
e
a
s e
U m
s ă
a
j U C e
r e
r
v
r
u
lt
Môrtea lui I-
.
w
.
.
'
.
•
'
j
groznicei selle nevinovatei morţi pomenire şi adducere a-rninte, sufnetului nu
ace loi û fără soci télla multû a folosi pôte: spre restignirea a h'rişti cârnî şi
spre poftele celle relie, car le cu morte sunt a st- seversi. Càcï Domnulû acesta allù
nost-u şi a v e , ului impëratù, şi a cerului ş a pământului stăpăiiitoru, nu numai ca ace­
stea a sunvritu ) cazne ş i morte atâta de groznică, nu numai duîosă ci incă ş i nepove­
stită in oimp'iriune a s^mţitu durere, — inse dupe trupû, nu după Dumnedeire, — şi fără
isusfl c h r i s t mu
de pomenita.
3
s
(') Revoltata — ( ) Selbatecû. -
3
( )
G8(J)(j)ÉpnT.
nici uă cârtire şi ca mielluşellulu blândă acestea tote a rebdată, şi acesta pentru ă nòstra pricină şi pentru a lui eătră noi — cârtitorii — dragoste, ca pie noi cu cheltuélla
sângelui seü şi aï straşnicei selle mòrte delà a peecatuluï caznă şi muncă să ne măntuescă. Nu se cade nici se cuvine dérô noï, de Densulă ca dintr'uă grea robia cu neprëţăluitulu seü sânge mântuiţi şi rescumperaţi fiindă, împotrivă şi noi eătră Densulă dra­
gostea nòstra să nu mărturisim^ cu carea mai vertosă poruñéele lui de paditù se facă
(loan, cap. XIV, vers. 21) Să ne lăssâmă dérô de peccate, şi juruinţeî să ne inveţâmu
şi cu dreptate să vieţuimu, de vreme ce. intre all'alte pricine pentru acesta sfântulă hă
sânge l'a versată (Petr., cap. II, vers. 24, şi cap. IV, vers 1—3; Tim., cap. II vers.
14; Evrei, cap. IX, vers. 14), şi de vreme ce supt acesta zidire suntemu. Sângele lui Isusă Christosă să ne eurăţescă pre noï déla totă peccatala, de vomă in lumină ambia
(loan., cart. I, cap. I, vers. 7).
\ . , „ Acea a creştinului, adecă a ucenieuluï lui Cbristos si a următorului seă,
L v m
A creştinului
•
* l
'
numire şi mărturisire, fie-te-cine unulu pre altuia a inveţa se cade, ca nu inJucru s ă
fie.
zădară acesta nume şi fără lucru ) să-Iu purtâmu, nici supt a creştinului nu­
me vièta a păgânului să avemă (Petr., cart I, cap. IV, vers. 4 ) ; că carii asia şi'ntr'acesta chipă vieţuescu, aceia, de-ară şi pe Ohristos alla loia Domnă numi, inse numai de
dênsulu precum ai lui să fie nu se eunnoscü, căci că lucrătorii fară-legii sunt (Math.,
cap. VII, vers. 2 1 — 2 3 ; L u c , cap. VI, vers. 46). „Precum tiiï lamine! in lumină sâărablâmă" (Efes., cap V, vers. 8).
LIX.
După acesta singură cu tine socotesee, precum cu acesta chiamare, cu ca­
de Christos chiă rea Dumnedeă ne-a prin Christos la sine chiamata, vrednicesce şi cum se
matü e s t î , v r e d - J e să fie de vieţuită (Efes., cap. IV, vers I ; şi Thessal., cart I, cap. II,
mcesce vieţueSingură pre tine insemneză-te şi cunnósce-te şi dtstoînicesce şi
vrednicesce cu acesta chiamare să vieţuesci, de vreme ce Dumnedeă te-a, nu la necurăţiă ci la curăţia şi la sfinţenia, chiamata.
LXMândria şi socotinţa spre mari lucruri, seă că dora pentru bunele telle
urmatòfmandria fapte a te simeţi, lapedă; macara de şi ce-va bună cu darulă lui Dumnedeă
de lăpedatu. ¿lela tine a eşită, nu te pentru acesta cu suffletulă innălţa, nici te cu firea
imfla, ci cu bună socotellă singură pre tine te a-minte ïea şi, pre cătă vei cunnósce că
eşti mbunătăţimată, cu atăta mai blândă şi mai snppusă să te porţi. Că'-Î mandria, prin
altele ce adduce relie, in bunătăţi 'Jh adauge opresce şi acea mai de susu stepenă a se
sui impedecă, la carea unii ară adjunge, de n'ară socoti precum aă adjunsă. Aşijderea
dérô a suffletuluï plecăciune, carea mai vestită blândeţe se d ce, d - vrt me ce in innaltuiă
a bunătaţiloră turnă este zidită, adâncă slobodita temelliă trebue să aibe, şi asia s re
mai susă abă turnului zidii e multă adjuroresce şi folos sce; căci fără acesta intr adân­
cată şi vertosă temelliă de s'arù şi zidită ce-va a fi vedé, inse nestătătoră şi pre lesne
clătindu-se răsipi-se-va şi sfărăma-se-va (Roman., cap. XII, vers. 16; Petr., cart. I, cap.
V, vers 5).
LXI.
Cându te cine-va pentru aile telle lucruri inveţă, séû mai vertosă incă
maclr^şTpe'nă- cândă pentru nescare-va greşelle dojenindu-te te ţine de reă, reă să nu-ţi
paste, d e s u f f e - p à ; seă pentru acea a lui dojenire, intulbui a n d a t e cu suffletulă, alte alle
n t u este.
^ |j jj
f p t _^ arreţî ; şi incă mai vertosă şi fără pricină de te-aru
mustra, şi aceia cu dragă animă primesee. Precum este uă doftoriă, prin vre-uă unsóre
de sănetate adducetoriă, macara şi cu usturime, inse de rebdatu-ţi este; necum acesta,
că suffletulă sporesce şi din tote bóllele cu a<-ea nepreţăluită a sea unsóre îllu izbăveşte.
LXH.
Peccatulă, de tine făcută fi ndă, cătră a cercetâriloră seă catta a certătoo a ï c m d u ^ c e ' ï riloru şi dojmitorilorü mărturisire nu-lă ascunde, nu-lă feri, nici îllă aceoce te dojenescü pen ; ci mai vëi tosü îllu arrêta şi-lă màrturisesce şi, mărturisindu-lă şi ei do­
jenindu-te şi mustràûdu-te, in pază să-ţi fie, ca de a dăoa óra erosi pentru aceia greşellă a te certa şi a te mustra să nu-ţi fie.
nume
nu
fără
1
ca(
v
e
r
g
a r
e
e
U n e
a
e
sa
(') In sensulü cuvêntuluï latină: luerum. —
Dan
1
e
ri
a
e r e <
m C 1 0 1
^ *
i
? " Ş* curaţii teï prieteni poftesce, ca faptele telle cu strîlpoftL'ce invefă- juitori ochi a-minte să iea, şi orï-ce intrênsele, déla drépta calle abbattèndu-se şi retăeindu-se arü vedé, să nu tacă, ci prietenesee precum este ade­
vărată să arrête, ca celle vădite şi pricepute să spelli imăciuni. Apelles ziigravulă cellü
de frumóse chipuri şeruitoru, se povestesce precum, după ce vre unü chipă de ce-va zugrăvîa, atuncia îllu de'naintea casei in uliţă scotea, şi elHî acollo sub tablă séü sub scîndură se ascundea, cu acesta pricină, ca pre uliţă mulţi fiindă ceia ce treceaă şi, a lui
zugrăvellă privindă, de se affla cine-va de defăima ce-va la luerulü lui, «llă aceia dre­
gea; căci tuturora tote a loră selle fapte bune le paru, inse delà privitori şi mai vërtosu
delà adevăraţii şi drepţii prieteni este de întrebată.
D
'
Incâ * vërtosu aile telle nesocotite fapte, adecă greşelle şi vinovăţie, cu
turi»esce.
carii te ai seu te mdeletmcesci, bumloru prieteni — duhovmciloru — te marturisesce intru adevărată, şi ca a unora buni doftori de bolle curăţitori şi grijitori pen­
tru tine, a loră la Dumnedeu să trimită ruge, si alie loră rugăciuni déla Dumnedeü poftes e (Iacovu, cap. V, vers. 16).
LXV,
l
şi delà neprieteni une fapte a telle de se voră ocărî şi se voru delorû " d S a m ă n faima, şi precum relie să fie ţi le voră arreta, macara că acestiïa cu de rea
in bine ţi le in-poftitorû
suffletü ţi le vëdescu, ci tu, intr'acea arrëtare de vei ce-va aşa
adevărată a fi socoti, acesta nu lapeda, nici te lenevî; ci indreptându-le, la
caile bună te aşedă şi asia din reulu, carele ţie a-ţî strica se nevoesce, ce-va bine să apuci, adecă delà nepnetenă folosinţă să pricepi, de care lucru Plutarchus cu cartea sin­
guratică frumosă inveţă.
LXVI.
Jje cei linguşitori inţellepţesce forte te pădesce, carii laudă şi celle de neşi ceía ce^gríi- lăudată şi nu certă celle de certată, şi celle mari necurăţie accopără, cu ca" lac fórte
* ^
- Pentru acésta dérô, delà unii ca acestiïa spre amăgellă să
te pădesce.
laşî, ca să nu te ca pre ună deşertă foile cu cuvintele şi cu voróvele
imfle, căci şi acestiïa alta cu gura grăescu şi alta cu anima ţină.
LXVir.
Pădesce-te să nu cum-va pentru altulü, déla callea bună abbăttuţî omeni
u n u f o m ü să n u voia, aile telle bune fapte să strici şi despre bine să te opresci, allesă penfacî altuia r e o . tru frica pobrozirii şi a ruşinii, carea, pentru voïa omeniloră, bunătăţii se pu­
ne in pomcisu; pentru carea cartea lui Plutarchus se afflă.
P^mâine a
^
^
î ' ' P
viitoria di de mâine, in carea cellea ce vei să faci,
ş e d ă ^ e T k ' b u n e îţi bu minte fie, in ce chipă intru faptele telle a te purta ţi se cade
Pune
à faoe, de celle înaintea suffletuluï, ca celle lui folositórie să le isprâvesci şi intr'acestă sore e a e en. ¿ j j
^
? te abbaţi delà reu şi să faci binele, după poruñéele
lui Ohristos Dumnedeă (caută şi Psal. XXXIV, vers. 1 5 ; şi Psal. XXXVII, vers. 2 7 ;
Amos., cap. V, vers. 1 5 ; Roman, cap. XII, vers. 9); şi acesta bună inainte-punere la
urmare o du, adecă ce ai de cu-seră spre bine găndi, aceia a dăoa di nefăcută să nu laşi.
- „.
încă mai vertosă in tote dillele, sferşindu-se diăa, mai de'nainte penă somsémarce^'ïiuc" nulă a nu te apuca, a trecutei dille faptele tote, ca printr'ună index, adecă
rata peste di.
scară, intorcêndu-le şi a-minte adducêndu-le, socotesce şi celle a-minte adduse
Ie insemneză, şi cu dreptă căutare şi cercare séma le iea şi le judecă, incă după ascunsulü ânimeï cătră a lui Dumnedeu poruñee cu totă osirdia abbăttutu.
P
turá
X
I
m a
V
n s e
0
n
e S
C Ü
1
,reC
1 6
m
e
i
c
e
n
e o t
e v e t e s c u
te
a
g a
i
u a e
r e m a
e
e n f T U
e a
s
L X I X
Verşi :
Ore ce-amü greşitu? şi ce făcutu l a vreme? şi ce uu-ï bineV
Că ce acestei fapte cinstea î-a lipsitü, s é ü ceïa-1-alte
Socotéla'ntréga? că c e m'amú lenitü? c ă c e a c é s t a şede —
R é ü a socotélla! — pro carea mal bine a o muta a ibstü?
Cinstesü fiindü lesne, că ce reü înainte, de nu cu grăirea
Macarü cu gândirea, alkţX mai spre bine?
Şi nu-ï bine aşîa
1
Caute-se Ausonius edyllium XVI, pentru barbatula bunii ).
Ca acesta socotelii odinioră Pitagora filosofulu ucenieiloru sei să se înveţe poruncîa
Spre acesta însemnare déro pré-socotesce, ca tu singură pre tine din vinovăţie şi'n greşelie pre iusorii să te socotescî, séu vre-uă pricină singură intru tin« ascundèndù, séti rădicându-se greşellele; ci mai vertosu totu-de-a-una certătoru şi dreptă-judecătoru pre sciinţa tea pune; nici singură ţie ca să nu cunnoscî ce-va să-ţî accoperi, ci mai cu de-addinsu celle bune cunnósce şi celle relle defaîmă ; fie-ţî ruşine ţie singură de tine, pentru
căci in că nu es$ precum ţi se cade. Căinţă adevărată şi pocăinţă lucrăreţă ) cu dra­
goste fâ, intr'acesta chipu pădindu-te, ca să nu cum-va eroşî ce-va in acellora ce te-aî
părăsită chipă să dobăndescî pentru carile la a duoa căutare şi luare de sèma eroşî af-.
fiându-le te veî ruşina ; èro de veî ee-va dreptu prin tîne făcută affla, cu făcute lui Dumnedeu
mulţămirî trimiţendă, bucură-te, şi după aceia erósi spre altele ea acellea a face te indemnă.
iiiFă "(lătu
^
^ ^ ' decă
bunătăţi fiindu, eădăturele celle maî de'nainte pu­
ra m a i p ă f l i t u s ă neţi le de'naintea ochitorii şi cunnósce precum cădăture ca acellea de lăpefiî, c a s ă nu cadi ( j t
fostă; şî după ce din cădătură te vei sculla, deciîa incă maî cu padă intr'acéajl calle să âmblî, ca să nu erosi la aceîaşî petră pieîorulu să*ţî
lovescî; că, după mărturisită căinţă, eroşî celle de căinţă a face scarnava lucru este. Feresee-te, ca nu cum-va ţie cu dreptate parimiele acellea să se tălcuescă: „intorsu-s'a câi­
nele la borătura sea şî porculù spellata in ciurfuialla păcleî" (Pilde, cap. XXVI, vers.
11 ; şi P e t r . cart. II).'
LXXI.
Si semnele óre-earile si scărele a lorii ielle in bunătăţi mergere voru foCauta e s e m - ,
.'
.
„
'.
^
•,.
.
.
,'
°
,
ne, o r e m a î s p o - tosi; încă şi remanerea înapoi a parii ş i a însemna trebue ca Sa vedi, ore
rescnnbunătaj
ers'ai ce-va înainte au aî inapoî remasu? şi dintr'a treeuteloru şi ace­
stora de acmu intre sine cumpănite singură pre tine să te cunnoscî şi să te
adeverezî, şi la cea mai de susu mergere a adjunge să-ţî vină îndemnări, pentru care
lucru frumosă a luì Plutarchus se affla cărtecea. Asia déro, in tòte lucrurile selle omenii addese socotelle a face obicîuîţî sunt, ca dintru a lorii venituri prin cătă-va vreme
cată dobândă seă pagubă să fie avutu.
LXXII.
Pentru fie-te-ce peccata însuşi tie uă qlóba óre-carea, ca cum arii fi uă
2
n
a
u
c e
e
u n e
a
111
a u
v
m
v
u
1 u
m
a
Pentru DGCCâ.-
'
îţi pedepsă a plăti cu vre-uă ingreuiare, séu cu a trupului vre-uă dosadă, séu cu
arranca
globă d l
plăcutele desfătări şi dela celle învoite cărnii despărţire, sétì cu dela as*
ternutulu şi euleuşulu mai mòlle părăsirea, séu cu paguba a vre-uneî dobân­
diri, ca cum arte a unei osândii sufferiri fi şi asia cu vre-uă muliă de bani summă cheltuélla de acestea să te scuturi; cu acesta socotellă, ca cu atăta maî vertosu precum să
fiî greşita a-minte să-ţî addfccî. şi încă maî cu de-addinsu şi mai cu grije a maî greşi
să te feresc!.
Prin™
'
bucatele Ş bantu rele, carile spre deprinderea reutăţilorti te tragă, maî
trupuîa îţ^cură- vertosu celle mai bune şi moi plăcute, carile îndemnările
şi'ntrarmăturelo
ţesce. '
zlobiveloru pofte sunt, macaru şt in dară de ţi s'ara adduce, singură pre
tine, fără numai cătu-î pentru traîu, te opresce şi te părăsesce; şi acesta pentru duo lu­
cruri : ânteîu ca pentru vre-unu trecută peccata ce veî fi făcută uă curăţire óre-carea săţî adduci; a duoa, ca in cea viitoriă vreme alle telle trupeşei pofte a călea să poţi, séu
ca pre nesce cumplite fiere şi jigânie cu ascunsă meşterşugu să le domolesc! Pentru acésta socortllă déro fie cându de poftită este asia. ca preste tòta diòa de tóre bucatele şi
te singurii ţie
e
a
1
(') Traducerea versificată a. luì Cantemirìi tiindù fòrte încurcată, reproducemu spre confrontare
din „De viro bono" a luì A u s o n i ù :
„Quae praetergressus? quid gestum in tempore? quid n o u ?
„Cur isti facto decus afuit, aut ratio illi?
„Quid mihi praeteritum? cur haec sententia sedit,
, Q u a m mei us mutare fuit? miseratu» egentem,
, Cur aliqnem fracta persensi mente dolorem ?
„Quid volui, quod nollc bonum foret? utile honesto
„Cur malus antetuli? num dicto, aut denique vultu
„Pestrictus quisquam?.."
(-) Activă. —
passagiuliì
,
textualii
bëuturele să te părăsesc! ; incă maï vërtosû in tënëra verstă, ci incă şi fără poftire de
celle plăcute de părăsită este; să nu carnea nostră indeletnieirile pofteloră trecă, padăsă
avemă, şi poftele eî de noi stăpânite să fie, precum Apostolulû ne inveţă (Roman., cap.
III, vers. in sferşită), ci cu fômea pëceatele de desupt să punemă.
L X X V I .
Càndû delà cine-va séù delà mulţi ôre-cariï, precum cu nesce nepovestite
Laudele ome-
,
„ ,
v
, „
.
.
,
.
v
,
i
seu mari bunătăţi cuppnnsu seu multu intrensele intratu sa fii, te laudi; nu
crede
p \ l e crede, ci ascunsuiû ânimeï telle mai vëitosù cu privirea străbatte,
căruia ţie mai vërtosû decătă alţii cunnoscetoiă a fi ţi se cade; şi camă. ore acesta mărtunsesce acesta?
Distichon.
niiorû n u le pré
re
e S n
Cundu de alţii te lauţii omeni, judeţulu tu-ţî e s t î :
N u mai mulţii altora crede, decătu singurii ţie.
1
Incă pré să s ii, că an.ma tea inaintea luî Dumnedeû sa lumineze şi să se arrête ),
care Dumnedeă decătu tine mai mare şi decătu anima nostră mai puternicii, şi scie tôte
(Ioan, cart. I, cap. III, vers 21).
^
n^^/j
I "â cândă vre-ună omă bună s o ă curată, precum vrednică de defăimare
al
„
Omenii drepţi
şi tmni cândute
~
w
•
. •
i
n
i
Şi de ţinutu reu sa ni şi obiceele telle Ie ocăresce şi le defăima, — să nu te
defăima, crede.
j nmltu pe tine decătă pe doii8uiă crt-dï, căci acea a tea singură cătră
tine diii fire nâs'etdriă dragoste pre lesne a te amăgi pôte. De nu vei a te defăima, nu
face «elle de defăimaiă.
N u m e a i veste
Măcaru că numele bună nu pentru a ômenilorû slavă este de cupprinsû,
b u n ă T t f s c o t e ! ci numai bunătatea este de cinstită, şi nomele btmă şi vestea bună ; nu este
nu te lenevi.
|
i ine-va, niăcaru că d«da alţii a te lăuda nu este de poftită, inse
intru adevërû -spre acesta este de pusă nevomţă, ca cellea ce maï vërtoû se laudă să
faci, eâcî acesta Apos olulă mveţă: fie-te-carele a bunei v< stï — dice — séù care laudă,
acestea găudiţi, acestea faceţi" (Filip., cap. IV, vers 8—9)
\cesta d e r ă spre adeverata
laudă şi slavă este, şi spre drept» şi neteda caile esse, ca in ce chipa a te avé vei, aşîa
să fiî; carea tiocrates inţellepţ sce inveţă: „trupulă acelluîa ce in lumină âmblă, umbră
agonisesce". Cea slavă după bunătate dvoresce-), ca să nu cum-va intr'acesta chi^ă să
găndescî séù să voroveseï ômenilorû séû să dicï: socotescă s e ă vorovescă pentru
mine cum le place! ce va fi acésta, déca delà mine vre-uă pricină dată nu tste?
— acesta ţie a - ţ i strica pôte
Ci mai cu de-addinsû acésta de făcută ni» esîe, carea mai
mulţi a o face obicîiiîţî sunt: căcî cătră ômenï bună vestire şi laudă ferindû şi pădindă,
une in a pomncelorû lui Dumnedeû şi impotriva a hiriseï^elle sciinţe fanù; ïar tu, de
şi inaintea ômenilorû şi a luï Dumnedeû de uă dată amëndurora a placé nu poţi, acé­
sta maï vërtosû poftesce, ca „la Dumnedeû maï vërtosû decătu la ômenï slavă a cerca"
(caută Ioan, cap. V, vers. 44 şi cap. XII, vers. 43). Ascunsuiû ânimeï fie bună, vestea
macarû rea să arii merge, de vreme ce tu bine te aï; că „prin dreptû suffîetù la acellû
cinstitû sfétû prin midû-ïoculû ocareï me voïu intinde; nime-ï maï vertosu decătă cellû
supplecatù ) bunătăţii; de şi vestea de omù bunû a perdutû, să n u - ş i şi buna sciinţă a as­
cunsului ânimeï perdă" (Se'neca. cart. LXXXI).
L X X V U .
Q J
ţ
j ltele ca acestea deşerte de la noi se di că şi deşerte
m a
a
s e
e n e v
c
r
s
t o t e
Om
a c i e s
e a
s
cuvmte -, ,
a
>
.
>
«
V
înţellepţî se cunnoscu, şi intru adeveru se cunnoscu, ele nu «e
ca lapte bune.
}
i p {^
adecă la faptă.
Pentru acésta, de ceva bine
scimù, aceia cu bunele fapte să arrëtaniù. Adcea aceïa a Apostolului Iacovû
clisa a se chiăma pôte: „eine-i inţelleptu s e ă cu inţellepciune cupprinsû intru voi, arrête
din buna adunare faptele selle" (Iacovû, cap IV. vers. 13): c ă c i şi oïele nu fènulû adducù vaccelorû, nicï arrêta pre cătu a u măncatu, ci, pasiunea intr'ênsele coptă, affară
daû lâna şi laptele; şi ta déro nu cuvintele să arretï necunnoscëtorilorû, ci faptele carile
cu a cuvintdoru reşca cere urmeză (Epictetos, enekiridion, LXIX). „Nu carele a cunnoscutû poruncele, ci caxele le-a fâcutû pre densele, numai acesta va eşi mântuită" (caută
buno să s e
fa-delà
v
( ' ) ăp-feTE. -
o
r
2
u
r
u
c
e
( ) Assista. -
a
rax
s
<») GSnriAEKAT.
Ioan., cap. XIII, vers. 17; si Iaeov, cap. I, vers. 25). Acésta clèro este eallea, — dice
Proorocultì, — ambiati pre dènsa" (Isaia, cap. XXX, vers. 21)
Pentru începută, slavă celluî fără începută; pentru sferşitfi slavă celiuî fără sferşitu
Dumnedeft, cinste si închinăciune trimittfl. Şi eroşî, pentru in trei despărţiri intru uă
carte cupprindere, pre unulu in Troiţă Dumnedefi, părintele, fiîulu şi sfântului Duhă de
uă fiinţă, innalţu, mărescu şi sfântulfi lui nume in veci voznesescu ). Că nefiirdu har- i
nicii a începe, mî-a adjutatu; şi nefiindu harnică a sferşi, mî-a adjutatu şi m'a sprijenitu. Că tu, D6mne, imperatulti vecilorfi, a şi o>, inceputulfi şi sfgrşitulu estî; şi fărâ tine
cine a începută? aşijderea fără tine cine a sferşitu? CU precum cerbulu, inseta'u fiindu.
izvorele apel a affla silesce; aşîa au nevoitu mâna şi cu gândulti, pene a se dice: plivi­
rea şi ochiulu sferşitulu privesce. Nu mie, D6mne; nu mie, ci sfântului teu nume sa se
dea slavă, aemu şi purure, şi'n vecii vecilorfi.
1
Amin.
Alie stoicüorü poruñee dece.
I*
Lui Dumnedeü si firii urmézá, si lorü suppusu să fii.
II. •
Fă fie-cui bine pre cătfi potï, si nemerui 5>ă strici.
III.
Asia te portă cătră altulfi, precum aï vré, ca si altulü cătră tine să se porte.
IV.
Totă nevoia, assupréla, carea ţi se face, suffere cu rëbdare si ingoduinţă.
V.
Tote celle împotrivă spre bine le soeotesce, deosebi de cellea, carile din smintélla
séfi greşella tea ţi se vorü templa.
VI.
Slujesce-te cu celle bune; şi lucrurile, carile intr'aeestfi pămentfi îţi sunt date, ca cum
ţi-aru fi imprumutfi date; şi déla densele cu dragoste te lipsesce, cândfi érôsï de'a Dum­
nedeu se cerü inapoi.
VII.
• Aşedă-ţi acea pré de susfi a tea fericire in voia lină, carea să nu-ţi fie intr'ascunsulu ânimei sciutoriă de reü.
VIII.
Fii mai cu de-addinsfi in fapte intelleptfi, decătfi in cuvinte.
IX.
Găndesce pururé de morte, dar de dênssa eă nu te temi.
X.
Odihnesce-te şi indestullitfi fii in dumnedeésca orênduélla, socotindfi ea a fi prédreptă, pre-inţelleptă şi noua pré-îesne, şi măcaru de ni s'arü paré noüe pre-aspră.
(') Exaltü.
22
Tomîï 2.
A altuia
inveţătură.
Crede in Dumnedeă. — Nu te crede pre tine — Fă c^lle hirişe. — Curate îţî vèrsa
rugele. — Cu celle puţintelle te slujesce. — De celle multe fugî. — Multe ascultă. — Grăesce puţintelle. — Taci celle tăinuite. — Inveţă-te celloră mai mici. — Cruţă, adecă facăţi-se milă. — Celluî mai mare urmeză. — Portă-te cu cei de uă potriva. — Rădică ză­
bavele, adecă nu fu leneşă. — Nemică te mira. — Pobrăzesce pe cella mândru. — Lapedă
celle relle. — Inveţă-te lui Dumnedeă a trăi. — Inveţă-te a muri.
GAABA
TpîynOCTâCNOMS
Eor8,
AAGOMS
TpHWACTHOM»
KHHfS
n o ŞAHAA'k
II
KWHEIţ ' ).
(Urmeză scara, c o m p u s s ă din titlurile summarie, ce noî le-amii reprodusa cu littere mici la marginea
textului).
Cinstitulă meă cititoră şi de suffletăscă osteninţă îubitoră, intrândfi cu osferdiă la citania acestei noile şi minunate cărţi, carea acmu ănteîu pre-luminatulă şi blagocestivulă
domnă Ioannă Dimitrie Constantină Voevoda nu numai câtă a ostenită de o a de iznovă alcătuită şi o a cu totă felîulu de frumseţe împodobită; ci, pentru mai multă folosulu pravoslavniciloră şi pentru vecînica pomenirea măriei selle, cheltuit'a de o a şi ti­
părită şi tuturora in dară o a hărăzită. Şi noî, ostenitorii meşterşuguluî tipografiei, poftimă şi ne rugâmu, afflându bogate ) greşelle in cuvinte şi in slovr, carile aă din neso1
(')
Multe.
cotellă aă din nes"ciinţă se voră fi făcută, cu blândeţe indireptându, iertă-ne pentru cella
ce de 70 căte de 7 ori ne-a poruncită să îertâmă greşelle, că de vomă ierta, îerta-nise-va; mai vertosu sciindă, că toţî uă fiinţă neputincîosă şi spre cădere pre lesne lunecătoriă purtâmă, ero cea de severşită negreşire numai singură luî Dumnedeă s'a dalii, a
căruia millă să fie eu toţî cu noî purure, amin.
Aî tipografiei ostenitori şi de totu binele-ţî rugători,
)
j
\
t
Athanasîe şi Oionisie,
!
cu ucenicii poftimă iertăciune.
{
(') S l a v o n e s c e : slavă luî D u m n e a e i in trei ipostasurî, carele dede acestei cărţi tripartite d u p ă începută şi sferşitu.
j
j
No. 21.
— Sucéva 1460, iuliù 3. —
Ased&méntulù
commerciala
inedita alla l u i S t e f a n a cella M a r e .
NOTA.
Acestù pretiosù documentù, scrisù pe pergamena, se affla in Archiva Mu­
nicipală de la Leopole, in fasciculù 5 1 7 , numërù 1 6 .
Din dosulù documentului e scrisù cu slove din acellaşî t i m p ù : Ordinario
Stephani Palatini Moldaviae de theloneis per iter Valachieum a Mercatoribus
Leopoliensibus extorquendis, Anno Mundi 6 9 6 8 , Xti 1 4 6 0 .
Mărimea documentului este 8 3 centimètre in lungime şi 4 8 in lăţime.
Sigilliulù e mare, dar s'a stricatù ; este legatù de documenta c u uă şvoră
de culóre vişinia.
Valórea acestuï documenti! se cunnósce din insuşf cupprinsulù seu, fără
a ave trebuinţă de commentarli.
Ellù arrêta cu precisiune hotarele Moldoveï la inceputulù domniei luì Ste­
fana, cellù Mare ; drumurile şi oraşele commerciale, caracterulù şi preţuhi mărfurilorù, procentulù vamalù, etc.
Ellù arrêta şi aceia, că numai Românii néùosï aveaù dreptulù de a spe­
cula cu cărcîume, măcelărie, brutărie şi celle-P-alte obiecte de consummaţiă.
Prin studiulû acestui documentò se p o t è restabili tabloulù cellù mai fidelù allû commerciuluï românù transmilcovianù sunt acum patru secoli.
y Cu mila lui D-lui noï Stefanû-vodâ,
domnulu terreï moldoveneseï.
Facemu eunnoscutü cu acestü acta alla
nostru, tuturorü cine íllü va vedé séü illa
va audi citindu-se, cui va fi acésta de trebuinţă, că a venită inainte-ne amicii nostrii
burgarit delà Leopole adducêndu-ne privile­
gíala cellü mare, ce-lü au delà unchîulă
nostru repcsatulă Stefâuă-vodă şi delà toţi
strămoşii noştri, şi rugându-ne a uşura vâme'e din acellă vechîu privilegiu.
Decï noï, sfëtuindu-ne cu boierii noştri şi
cu divanulu, le-amu iiig-odaită acellă dreptă,
cum adecă voră ave să âmble neguţitoriî
-f
M H A OCT 10
EO/ÎUEIO
M Kl
GTE(|>AH'A
BOEBOAA loru in térra nostră cu libertate si de bună
rOCüOAAp'A Ş E M A H
MOAAABCKOH
S H H H M ÇHAMEHHTO voia, şi cu ce felïu de obic îu
vorü ave a
HC 'î'KIM TO
HAUIHMX
AHCTOM'A
RACkM
KTO
NA plăti vâmele pentru mărfurile lorii.
T O T A HCT O y Ş p H T AAHKO ErO HTOyMH
OyCAklillHT,
Şi de'nteîu la vama principală, ia deposita
r»\E
;r,E
Toro
KOMOV
RSAET
HOTPEKH^HA
W;KE npiiin Sucéva, vorü plăti de cumperătură de
LÜAH IlEpEA HAC H A Ui 11 f i p Î A T E A', i', E KOypTApE AHBOB- grivnă 3 groşi.
fKi!t H llpHHECAH (lpHEHAIE 8 E A H K 0 E [jIO
HMAWT
WT
Jară de felíuritele mărfuri mënunte, pre­
OVHKA KAUIETO nOKOHHHKA G T E ( | ) A M A BOEBOA/I H C
cum pândă lituana şi pândă de Kr,?sno, şi
OVCH\'
H A I J J H X MpEAKOBX
H fipOCHAM HAC
AKbJXOM pândă
albastră, şi catifea, şi postavü in bucăţi,
H M X MfeJTA flOA6)(HHAH IAKO HiE HM C T O H T Oy
T E M si cisme, si harsu ),
si cuţite, si cose, si luCTApO.Yl npHBHAÎH H HO M M AOpAAHRtUHCA HC NAUIHAAH cruri de c o st oră, precum vasse, coffiţe, brâne
UAHbJ (I pAAOlO H A H H J H A I I ECMb.1 H \ ' HA TOAA llpAK'k ferecate
şi alte unelte, assemenea şofrană,
I! IIOTBEpAHAH
ECA10
H A \ TOTO
llpARA
KAK
A U I O T eusœe, ferre de pUigü, sabie ungureseï,
pa­
\'OAHTH
no
HAUIEH
JEMAH
H \ * KOyillţH
C A O S O A H O loşe, şi alte
lucruri mënunte, căte intră in
H AOKpOROAHO H K O T O p M M WKKHAEA\& H Al A10 T M b J ­ commerciulü
de detaïïiu ; de tote aceste se va
TA
r i A A T H T H W T CBOETO TOBApA HOME NUI H rAE ECT'A plăti vamă in Siretü de grivnă 3 groşi.
rOAOBHOE M M T O NA C K A A A 8 OV G o H A B ' k W T KOyilHA
Iar cumperândă in Sucéva marfă tătărescă
WT
r p t î B H o y Tpn
r p o i i m A W T K P A . W H W K p ' k i E H ijio (delà Gaffa) séü ultramarina, metassă, piperă,
C O y r p O ^ M A H T H p t M H nOHENUJÎi flOAOTHO AHTOBCKOE camhă,
tebencă, tămâia, vină grecescu séü
A KpOCEHCKOE H AlOyApOE II W T KApKATS II ; T IIOHA- scorţişoră, vorii plăti vamă de grivnă 3 g-'oşi.
TOrO COyKHA H W T HOrAUHlţH H W T \(ApCA ¡i W T H0 35H
Iar cumperându marfă tătărescă in alte
W T KOCH H W T CEpflH IţHHOBHH p"kM
A\HCHH K O N - orase alie nóstre, vorü plăti acollo la locuia
KHlţH
IIOACH
I10K0MHNH
UHB'kcH
UIA(f)pAN
UJAHKbJ cumperăturei
de grivnă 2 groşi, şi apoi la
ÍIASJKKAA /KEAHŞA KOpAH Al EH H H W T H H UI I ! H p^HH vama principală in Sucéva de grivnă 3 groşi;
ApOKNH\'
IjfOÎK K O KpAMO^ CAOy)(AlOT A
WT
T O T O si de aci vorü fi liberi a desface acea marfă
WT
oycero
inosu
ÎIAATHAH
oy
GEPETH
AIMTO
W T
cui vorü pofti.
rpiiSHoy TpH
r p o u i H A K O A H HMOyT K O V I U I T H T A Iar cine duce la Leopole marfă moldoveTApCKbJH TORAp'A H A H ŞAAAOpCKbJH 0\' GwMAB"fc H AH nescă. va plăti in Sucéva de vită cornută 1
MJOAKOy
!!
IlEpELţb
H
KAAA^H H AH
TEKEHKh.1 H A H groşu, de 10 porci 1
groşii, de 10 ol ereşî
TEMHANX
H A li
TpElţKM K(f>ACX H Ali
H NK'ip'Â
H AH
1 groşă, de 1 callü séü 1 epă 6 groşi, de
rîEpELlh
A WH H
AKKI I 1 A A T H A I Í
WT
rpHBKOy
TpH
100 veveriţe 1 groşă, de 100 vulpi 10 groşi,
rpomil M M T O
A KOAH H M O \ ' T K û y i l H T H TATApCKbJ H de 100 piei de oiă 4
groşi, de 100 piei de
TOHAf
OV H H K I X
TpZroX
NAUJHX *
HMOyT
miellü 2 groşi, d", 100 piei de bou 15 groşi:
T A AVA A A 8 A T I I TAL- K O y i l A T W T i'pHKNkl ABA l'pOUJH acésta e vama sucevenă.
A H A rOAOBMOAVA
M I s I T ^ Oy G O M A B Í
W T
rpilBHKI
Iar cine merge la térra tătărescă, va plăti
TpM
rpOUIH T A A S I U T O T
BApX (sic)
CMHA'A
f i p o - de 12 cantare d<s marfă,
cântăriţi in Sucéva,
1
1
W t n t
,\ .'; !!
KO A 1 0 V
A10 K HT
A
KTO
HAET
AO
/IfiOEA
HA
1
rOAOBHOM
MKIT'k
OV G o H A B ' k
WT
CKOTbJNhJ
A
rpOUJ
( ) Uà stofla de lânà uşoră, dar cam
Golembiowtki,
Uhiory
w Polsce; p.
219.
aspră.
—
Vedi
173
WT
A,ECAT
WA.HH
UJECTH
WT
CBHHH A rpOUJ
rpOUJ
A
WT
rpOUIH
CTO
A
HETHpH rpouiH
WT
WT
HAETX
KTO
AECAT
WT
tarH"kMÌH
rpouin
racKOM
rpooiH
A
CTOpOHM
OV
Tpxroy
oy
rpOUJ
A,BA rpouiH
T O M U T O
M J O C*k BAÎKHT
p o y s A H CEpEKpA o y
WAHH
no
CTO WRHHN C o p A N N U X
E R O KoiKtt
EÌ
KOKWAOV
KHAHUX
WT
A O TATApCKOH
KAHTApH
NOYUIMOAA A
HAH
CTO
rpOUJ
Koa; C K O T K I X
CTO
A
WT
ï
UIC Hit H
A W T A E C A T W B E l ţ l i EUJH3
KOHX
WT
ABAHA-
GwMABt
A rpouiH
WAHH
A oy A A -
noA
ropOAte
KHAOM
COHABCKOE
poyKAH
CE-
pEKpA A KTO HE H A E T X AO K E A o r o p O A A WH A B U A,AA Oy
AAnOyUJNOy M U T O
oy
KWAOrOpOACKOE K O A K O H A I A A A A B A T H
GWAOM r o p o A ' f c A . o y T H T H H I E
HCnEpBA
[lEpZ
HMAIOTX
BÌ
110
IIAATHAH
A
AA nAAT-kT
TMM/KE
flAATMTH
rpOUJH
TApX
MUTO
flOTNATH
MMTO
CWMABCKOE
lacox
rpouiH
oy AAnoyuiHOM
Oy CWWAB-fc UMECAECAT
rpoujH
oy
HMAWTX
HX
HHWX TOproX
A
A»
H
BOANO
BACApAB
AATH
•Tparoy
H o y KAKOB-k
BOŞA
rpHBHOy
M
IJIO
Cty
oyropx
cwHAB-k
WT
TKUK
nOA(j)TOpA
poTHT
B
B
rpouni
A
rpOUJH
oy
KANH
HMX
p
n o
§AATH
TpH
rpouin
A KOAH
CA
TOAOBHOM
rpoujH
M U T t
oy
KAffiA,oro
OT
(10BEŞTH
oy
BO-
Oy
POMAHOBA
AO
CWSAB"k
WT
Tpxroy
BO§A no
KAKOB'k
oy
KOTOpEM
oy
H
B 5AATW,
B rpouiH
U I O CC\'T
TEPXA
COVKHA
KAÎKAOrO T E p X *
Oy
BÌ
CEpEKpA
A Oy M O A A A B H l ţ H
B
A
Oy T O -
rpouni
W T
n o T p ï r p H B H H CAOKOftHO
O y r o p C K U H KOHH CAOKOftHO H M
A
WT
E M C T p H l l H H AO
BOpOTHTH W T
A KOHH
H
T8p-
CWHAB"k
Oy
THJK
H Oy T O T p o y i H H W T
HMOyT
TEpX»
TUX
ipHRHU
KAKOB-k
TpoyuiH
M Oy
ABA ŞAATKl
TpXrZ
o y MOAAOBHlţH W T K A î K A o r o T E p X A
no
KOAH
KoyA
rpHBHKi
rpHBNU
TpH
H AH
H AH
COyKHO AO
WT
WT
KACApAK
BAÎKHTH A pOyBAH
W T
rpOUJ
noyrHOK)
TEKOyMH
Oy
KABOAHOy
MO
A KTO H M E T X
A 0\'
00
pOMAHOBA
H oy
r p H B H b l H0A<ţ)T3pA rpOUJ
HC o y r o p s
KpAHJEBA
H AH
BOgA
U 1 0 HMOyTCA
oy
H
rOAOBHOM M U T " k
KAHH
no
A Oy
A;K8AA
pOMAHOBX
TpXrOB WT
KTO H M E T X I10BEŞTH
HO
rpOUJH
npHBEŞOyT WT
KAHTApH
A
H A O ToypKOB
KEAHIO
A U10
HA
COHAR-fc
TOprOKATH
B ŞAATH
A
A
coyKNO
HA TOAORHOM M U T - f c Oy
H oy
T O y p K O X HAH n E p E U X
A
AO
Tpll
WT
CKKIX
IACEX
BOAW f i p O A A T H HX
HMh
KEpAA^t
H
Oy
Oy
H Oy
KAKOBt
W T CTA
HOCTABH
BACAOyH
KpAHIJIHUX
Oy
TpOUlM
U J O H M X AIOEO K O y A E T A AO
HMET
WT
Oy
TA-
COyKHA A K T O n O B E Ş E T X COyKHO
COHAB'k
H
A
CKAAAX
BOA HO
KACAPAKX
MMX BKIKECTM
rpOllIH
NE H M A I O T
TOproM
HAUJHX
oyropz
AO
HAIUHX
nHNtŞAUl
HCTHA1H
OyCHM
HA
BOÇV
A,0
B rpouiH
rpouiH
A
flpOAAT
HETHpH
HO
WSEUX
CKOT
GoHAB'fc W T KAÎKAOH
CKOTHHH
AAfioymHoy
TE-
A HA CTOpOffiOy W T
KTO HMET
HA rOAOBHOM M K I T " f e o y
B
KAK?KÊ
H
WEUMAEM
TOpTOV
HMOyT
X
0
^
?
A
HX K o y -
/ rublă argintă; apoî in tergulù laşiloru 30
groşi, la Lăpuşna 30 groşii şi la cetatea Albă
\ rublă argintă.
Iar cine nu va merge la Cetatea Albă, să
dea la Lapuşna şi cătu era şă dea la Ce­
tatea-Albă.
Iar la Tigbinea se va plăti vama şi acuma
după obiceïulû de mai 'nainte, şi la strojă se
va da de carru 12 groşi.
Iar cine va duce vite la tèrra tătărescă,
va plăti in Stcéva de vită 4 groşi, in h şi
2 groşi şi in Lăpuşna 2 groşi; de 100 oi
in Stcéva 60 groşi, in laşi 30 groşi, şi in
Lăpuşna 30 groşi.
Postavurile să nu se vinŞ,ă nici intrunu
oraşu allii nostru, affava numai in Sucéva;
şi apoi cu banii realisaţî să-şî pota tërgui
după placă în tòte oraşele nòstre.
Esportaţia postavurilorû la Ungaria, la
Basarabia (Tèrra Romanésca), la Chilia şi la
Turcia e liberă.
Cine va duce postavuri la Basarabia, va
plăti vamă in Sucéva de grivnă 3 groşi, eră
in tergulu Romanului, in Bacâă, in Adjudu,
in Putna, in Vasluiu, in Berladă şi in Tecucîu, de carru 2 galbeni (turcescî).
Iar intorcéndu-se din Basarabia séû din
Turcia cu piperii, cu lână séu cu altă ce-va.
va plăti in Bacău, m Romană şi in celle- T
alte oraşe mărginene de mai susu, de carru
2 galbeni turcescî şi apoi in Sucéva, căntărinduse,$e va plăti de 12 cantare uă rublă argintă.
Cine va duce postavuri la Bistriţa séû
la Ungaria, va plăti in Sucéva de grivnă 3
groşi, in Baia de grivnă 1 \ groşi şi in Moldaviţa idem
Iar intorcéndu-se din Ungaria, va plăti in
Moldaviţa de Jie-care sarcină séû tërhatû 2
groşi şi in Baia idem.
Cine va duce postavuri la Braşovu, va
plăti in Sucéva de grivnă 3 groşi, èru in
Romanii, in Bacău şi in Totruşu de fiecare
sarcină séu tërhatû căte 2 galbeni.
Iar la intórcere in Trotuşu şi in Bacău
căte 2 groşi de sarcină.
Cumpërarea cailoru moldovenesc î cellorà de
3 grivne şi a caihru unguresci fie macara şi
in preţu de 100 galbeni, e liberă érû in care
oraşu voru cumpëra, acolio vorù plăti de callu
4 groşi, apoi in Sucéva de callu 6 groşi, in
Şiretă de callu 2 groşi şi in Cernăuţi idtm
Ducendă cai séu epe la Kamenec (in Po-
in Dorogunû (Dorohoïu)
vama Şiretului şi in Hotinû vama Cernăuţului.
n o H r p o u i A e y M E P H O B U , E \ ' K r p o u i W T KOH'R A
Vama fie de eallû, fie de épa, e totti aceïa.
KTO KO H II H AH
KO Khi A H ¿ 0
K A M E N U t i 1 ( 1 0 KbIAO
Cumperându vite cornute eéù necornute in
EMOy
A * ™ 0 \ ' CEpErfc T O H M E T fl,AT\ Oy
A ° P
Bacâû, in Romanû, in Némtû, in Baïa, séû
TOyN'b
A UIO KbIAO E M 8 A
° y HEpNOBUM TO in alte oraşe moldovenesc] aile nôstre, se va
H M E T
ftATH
Oy X ° ™ N H
TAKOÎK
E C T MbITO
W T plăti vam.i numaï la loculû cumperătureî şi
KOEblA
1AK0 H W T K O H H A KTO H M E T
K O y i l H T H se va lua delà vamesû adeverinţă cu pecete.
CKOT H A H K A p A N b l
HAH O y KAKOB HAH Cy
pOIar la loculû cumperătureî se va plăti vamă
MAHOBA
Tpar^y H A M o y H I J M U A H A H o y K A H H A - de vită cornută 1 gr<şă, de 10 oi 1 groşii,
1 groşii, de 100 piei de bou
AHKO
o y HNhix T p z r o x K 8 A r ^ E o y H A H J E H Ç E M A H de 10 porci
10
groşi,
de
100
piei de miellu 1 groşii, de
HEHA^OKi
NHr^E M M T A ftABATH A I I I I U J E T ^ E K O y n H T
100
piei
de
oiă
2
groşi.
H BXÇMÉT
flEHAT
W T M b I T H H K A A O y KOTOpOM
TpXroy
HMET KOyilHTH T A M HMET ^ABATH
WT
Şi apoi să mergă la vama principală la
C K O T A A rpOUI W T ^ E C A T W 6 E U 8 A rpOUJ W T frB- Sucéva.
C A T CBbIHH A rpOUI W T C T O KOÎKM CKOTJHX î rpOUJH
Iar vama tătărescă ce era aşeŞată in ce­
WT
CTO KOïfîH mrH'feHHX A rpOUJ W T
CTO KOJKH tatea-Albă, o amu iertată Leopoleniloru ca să
COpAHHhiX B rpOUIH T A H ^ O y T X HA TOAOBHOE M b I T O nu o mai plătescă nici unû banii, nici chïarû
HA C 8 M A B 8
A TOTO M M T O
TATApCKOE
yiO KbIAO dè miîe de galbeni şi nici chiaru cându îi va
acollo fiiulu hanului tătărescă
OyCTAHORAEHHO Oy K b I A O M T O p û ^ t A M h l T O ^ O M b I T O fi aşteptându
(ca
să
cumpere
delà eî marfă).
AHBOBMAHOM W T n o y C T H A H A K b l HE /^ABAAIi NH 1 1 H IIA ÇA
XOT'k W T T H C A H A KOfl X " ^
YA
TAIar in Siretù va urma a se plăti de lu­
TApCKblH
IţApEBHH X ^ T t
H E K 8 A A oy
CEpETCKOM cruri mënunte de grivnă 3 groşî, cum scrie
TpXrOV W T Kp.\M|lhl\' A K b l CA flAATHAO W T T p H B H b l n o maï susû.
Iar totû ce va merge din Moldova prin
T p H rpOUIH «KO H BblOIE n H H J E M A HITO KOAH HftET
HC HAUJEH Ş E M A H HEpEC COyHABS NA CEpET T A K O A K O Sucéva in direcţia Siretuluî, fie pîeî, fie lână,
M b i T A ftABAAH O y CWHAB"k TOKO H O A O B H H A H M A W T & fie alte producte de oiă, de tôte se va plăti
in S<retu jumetatea vâmei sucevene: acesta
A A T H O y CEpETH W T OyCETO H W T KOÎK H W T 8 0 A H M
H W T W B H H H T O E C T M b I T O CEpETCKOE A O y H E p - e vama Siretuluî.
In Cernăuţi de unu carru furmanescu
HORlţH W T (ţlOypMANCKOrO ROŞA M b I T O M E T H p H r p O ­
4 groşi şi de unii carru armenescu
UIH A WT
W p M E H C K o r O BOŞA
U J E C T X rpOUIH W T vamă
1 groşii, idem de 10 porci
C K O T H N b l A rpOUI W T i C B h l H h l A rpOUI W T ^ E c t i T 6 groşi, de vită
séû de 10 oïe, ïar de eallû séû de epă 2
WBIIH
A rpOUI A W T K O H H
A A H K O WT
KOKblAbl
nO
R
rpOUIH A HA U E p E K O Ş b l W T B O Ş A HAH W r H E A U U K M \ ' groşi; şi la trecetoriă de orî-şi-ce carrû, fie
HAH W p M E H C K h l X n o M E T H p H rpOUIH AAE K O A H H M O y T nemţescu, fie armenescu, căte 4 groşi ; inse
R O Ş M T b l IIOpOMOM, A KOAH G 8 j \ E T AE(\ H A Î H M O y T de vorû trece acelle carre cu barce, séû pe
nu vorû da
X O f l H T H O y KpOA TOr^H nEpEBOŞA HH rpOUJA A* HE ghîaţă, séû prin vadu, atunci
nici
unû
banu
:
acesta
e
vama
Cernăuţului.
ftAftOyT
TO E C T M b I T O SEpHOBCKOE A O y MEpNOBUEX
Iar in Cernăuţi vameşulu să nu scuture
B O Ş b l HE T p A C T H AAE K O y n E U X A K b l ftAA CBOE flpABO
A?KE H E H M A E T Ş A n O B t ^ A H I T O B A p X HA C B 0 E M 8 BO­ carrelé, ci să se mulţumescă cu declaraţia
neguţitorului că nu duce cu sine mărfuri
Şbl
K O y N H U H CEpEKpO B O C K K A A H K O K O H H
A P
argintă, ceră séû cai
ŞEMCKHH
A H M A T C A O O C T A B H T H UHHA K O y n N H O y oprxte, precum jderi,
coyMAB'k
t a K O B O A B O B ^ A A H R O B M A N E 410
H M o y T buni moldovenescî.
Iar preţuia lucrurilorû m Sucéva să fie
XOAHTH AO KpAHAA
HAH A
* A E H HO p H E O y HA
ca
in Leopole.
K p A H H b l X M H T A o y K A K O B t H A H O y E E p A A A HMAK5T
Iar
Leopoleniï, ce vorû merge la Brăila séû
A A B A T H M b I T O W T r p H B H b l flOATOpA r p O U l A A W T
la
Chilia
după pesci, să plătescă vamă la
BOŞA p H E O y
HE Ş A H M A T H A T A M B83MET f l E M A T
de grivnă
T A n p H H f t E T CAOKOANO A
COMABbl T A A<"T TOAOBNOE hotaru in Bacâû séû in Berladû
groşi, şi pesce din carrû să nu li se
M b i T O o y cSMABt W T r p H B H O y n o r r p o u i H A W T 1 |
BOŞA p H K H H E K p A T H A HA CEpETH H M O y T A & B A T H ïea; apoï luându de acollo adeverinţă cu pe­
să vină in libertate la Sucéva şi să
WT
r p b i K H b i n o noATopA r p o u i A A p b i K h i W T B O Ş A cete,
plătescă
de grivnă 3 groşi, şi érôsï pesce din
HE K p A T H
A O y H E p N O B l ţ H M h I T O OT
BOŞA
(MO
flHTK
WT
COyHABfc
KA<KA,orO
HO UJECT
f 10 METHpH
KON'K
rpOUIH
l'pOUlli
A O y CEpETH
WT
A
Oy dolia) vorû plăti
KON'fj
0
A
T
0 1
K 0
0 G
0
0
K
_
H
B L
ECT
OyCTAHOB/JNO
HE SpdTH
pMBOy
A KOAH
lipil- carré să nu li se îea, precum nici in Siretù,
unde voru plăti de grivnă 1^- groşi, şi in
Hll 0 TBA,\TOAÌ SEŞ r i l t N ' k Ş E I I H M Cernăuţi, unde voru plăti vama obicinuită.
Iar adducèndù Leopoleniî postavuri seu
W \HH A O K O T
AX O y Ş - k T H I I I ! MhITHHK
AH H
KOApHH ARA h [ AHI CAMH AAE KOAII BOVftETX H A MX oii-şi care altă marfă, nemine să nu îea dela
fă> â bani,
HAAOBbl HAM
O MAH H H A A
TOpfQBA'k H U A ei nici macara unu cotă cu forţa
nici
vameşii
nici
boenî,
nici
chiară
noi înşi­
AAHEO HA l II 11 MhITHIf Itti
MHOrO
MAH MAlo a | .Uhi
ne:
ci
dèca
ne
va
trebui
postava
seă altă
AKhl
TOprOBAA|
Ş A n A A T O y ^HAABUIIIII HA^OKHOE
marfă,
multă
séu
puţină,
noi
seu
vameşii
OyŞATM
A A*0K HE
UIO HMOVT CAMH
llpHNOnostri
să
terguimă
şi
să
ne
luâmu
cătu
ne va
C M T H CEpEKpO KEH6E WT O y r o p WT TOTO CEEGpAp
trebui,
după
ce
vomii
fî
făcută
plata.
k S a e t
a h
h a m | IIAftOEM
A MW AKhl\'OM O V
HIIX
Iar din argintă arsu, ce voru adduce Leo­
KOVHHAH
rOTOljlMH
nHN'KŞMbl
A
IJIO WCTAHET
TO MMX CAOKO/IO BhIREŞTH IIC Ş E A 1 A I 1 A M O V H T ' k H - poleniî din Ungaria, mut dnteîu noi ne voma
de la ei cu bani gata cătu ne va
B h l B E C T H A M h l ' O A MhITO (sic)
OV KAKOBt AAHEO cumpéra
jyrOpCKhlH HMZ CAOBO^HO HC ŞEMAH trebui, şi apoi restulu voru ave voia să eso y K E p « \ , \ , \ ' k a a ( £ o o y k a h m w a m n r p o u j a o y CO- porteze din ţerră.
SAB"k W T K A M E H Ì \ rpoUI H Oy CEpETt T H ! K A rpOUl
Iar esportaţia cerei muntenesci şi ungurescî
O y r o p t K K I H KOyNMIJH CAOBO^HO HMX h l t R O Ş h l T H A Mbl- e liberă, plătindfi vamă de fiecare petră de
TO H M O y T flAATHITH H A KpA H H IM M h I T h l OV KAllH A- céra in Bacâă, séù in Berladù, séù in Baia
a h e o oy sakobIj
\ir rpMKHhi noATOpA r p o u i A a coH'ks- căte unu groşii, in Sucéva idem şi in Siretu
CKOE M h I T O T rpOIIH W T rpllBBOy A O y CEpETII DOATOpA idem.
rpOUJA A W T T M X KOyHHUH 6*A AH HA Al HAA.0KM A M U
Esportaţia jderiloni unguresc! e liberă,
KOynHA\
SA TOT) Bhl\' llIJHEŞbl
A WCTAHOK CAO- plătindu vamă la frontieră ia Baza séu in Ba­
ROA,HO H M X BKIR § T H A EHI . E E CM H A,AAH ABOHWA
cău de grivnă 1 i groşi, in Sucéva 3 groşi,
HOM
A K h l AEpfRÌAH C O S h l / W A m i A
T O p r O B C K h l M in Siretù l i groşi.
WSbIMAEMX
O y 8 H a B t JAE O y T O M ftOMOy AKKI
Iar din acei jderi, căiu ne va trebui noue,
KOpHMOV HE A^P^AAIi P
>ATKhl A l i l i E p O B A p A A ! vomù cumpera cu bani gata, şi restulu să
CIAK AH Khi X O T A A^P^'™ T O T h l p t H H T O T U I O esporteze in libertate.
H M E T ffiHTH O y TOM A»MOy A WH ABhl T ' k r N O y A I
Amu muî dată Leopoleniloru dreptulu de a
HC M H CTO M X W T >yCH\' /p"k IE\' A TO E CM H O y H H - ! ţine in Sucéva uă casă commerciala, in care
H HA H
h O y i l U E M AHBOBHAHOM
rOCIIOA,ApA
H A U l f P O casă să nu fie inse nici cărcîumă, nici macel­
KopoA-k i i o A C K o r o HbycMbH o y c E H ş e m a h h noACKOii larla,
nici brovoar séu berăria: căci intemloru
A T O M h l UITO E MO (!AM I1HCAAH
CAWKb'EAVX HM plăndu-se vre-una din acestea, agentulu
din casă cu tòte lucrurile.
B"kHH0 5AEp!KATH H n y f l O A H M T H K E § A t c T H H E E Ç va fi dată ăffară
Acestea amù accordata neguţitoriloru leoXhITpOCTH
HA B' Khi M h l H IIAUIit
HAM^CnhlKU !
ai domnului nostru regele Poloniei
HHKOAM
HfcllOpoy IEH0 l i p i i HAUJEH MTI II l l p ì H A - polenî
tòta Galiţia şi Polonia; iar celle scrise
uifcH B - k p - k n o ^ A o y
xPUctìahckoto
npARA
a h a
t o 'din
nestrămuC B ' k , \ K O R E HiMII A\ T p O H O A i l T H pA/\A KpOAEBCKAA n A H ' promittemù a ţine şi a îndeplini
fără
XAAEUKhIM
H nA BATOBCKhlH UIO O y T O M HACOV tatù in veci, noi şi locotenenţii nostri,
'
amăgellă
şi
fără
perfidia,
cu
cinstea
şi
cu
B h l A h l O y HAC O J nOCOACTB-k W T HAU1EIO MAH A W T
;
credinţa
nòstra,
după
dreptulu
eresti
nescu.
KpOA"k H HAU1H n HOBE pAAA MOA^ABCKA/A I 1 A H ftOyMA
EpAEBHH
I 1 A M CTIHMWA IIAII B A A H K O ) A IIAH
TOIAH
Iar marturî sunt mitropoliUilă nostru şi
A,80pHHK IIAH MEI KO UIHKOpX IIAH KOCTE
^ A H O B H M consiliariî regali, veniţi tocmai acum in amflAH T O M f c k l l l ^ E nAH . U I I K KpAA IIAH I l E T p X IIONHM bassadă din partea domnului nostru regele,
nAH A A K X
IIAH
aŞ-fc MAH lìCAHA
H E M E U K h I H IIAH ; anume d. Chalecki şi d. Bagowski ; şi dd. din
CTEUKO A2M*KOyill IIAN KOÇAUIUA IIAH KOyjfrk IIAH consiliulu nostru moldovenescă, d. Dumu Brâ(j)ET HWH nAH CAKhllll C f l A T A p X NAH K>rA R b l C T I A A p - escu, d Stancîulu, d. Vlaîculu, d. Goîanu
HHK
n A H KpACHHHJ IIOCTEAHHK IIAH T A ^ O p MAIUHIIK! vornicii, d. Cetco Sciborti, d. Coste Dănescu,
nAHX Ş B H A p t cT.AHHK
n A H H W H KOMHC H IIAK d. Thoma Ghinde, d. Micii Cralu, d.
Petru
I1AHOBE
KpXPApE JH PAA.UI1 AHBOBCKMH
UIO T h I M h l Ponescu,
d. Albu. d. Lazea, d. Isaia dela
NAChl O y HAC SkJAH H C HAA\H T O T O y p4iHh EftHAAH ; Nemţii, d. Steţco Dămăcuşă, d. Cozmiţă. d.
HA H M t nAH K,\M|»eHTX n A H M H X A A H A II I l E T p X H I Buhtea, d. Iona Fetu, d. Sacăşu spataru, d.
BEŞoyr
ahbob[\ne
J'V'KNA
AAHSO KOyA,
KAKhl T O -
BApX A o y Hhl
r
0
M
iu
l
1
1
!
r
| Iuga visternicu, d. Crasnişil b o s t e aică, d. Ta| dorii paharnici), d. Sbiarea stolncă, d. Ionu
ECAUH
HAUiEMoy R'bpnoAA&y iiANoy ^ O K P O Y A O B H A C - j comisu, şi incâ dd
burgatx şi onsi'iarî din
roAEToy n H C A T H H
NEHAT
N A u i c y n p H B ' k c H T H K ! Leopole, cari veniseră acum şi icură cu noî
cEAioif A i i c r o y NAUiEMcy o y coywAB'k iiHCA U I E ( { > 8 A ! aşedămentulă de faţă, a nume (. Climentu.
B A*bT / 0 M B H : —
mciiA IOA r.
jd Michal, d. Petru şi d. Nimaijt scriiforulă
! oraşului.
! Iar pentru maî mare T Ă R I A jnturoru cel! loru maî susă scrise amu poruicitii credinj cîosuluî nostru d. Dobrulu log thetă a seri
'şi a acăţa sigilliulă nostru cătii acesta acta
i allti nostru.
In Suceva.
A scrisă Şefulă
In annula 6968\luna lui Iu U 1 n 3.
IMN
NHMAHTK
•nEiiiE
ro\v:y
MUC
nucApx
B&CEMS
a
Ha
KOAWEE
PKIUIENUCANNOMOY
NOTREP-
BEA'bAH
Aci publicaţiunea §'a supprimatu din
ordinulu Domnului Ministru de Instrucţiune mblică
C A. ROSETTI.
F I N I T U L Ù
to
ului
'i
\