ACTIVETOGETHERNESS LEARNING SPACES FOR ALL AGES

Transcription

”Active Togetherness - Learning spaces for all ages”
Coordinators:
Anca Viorica GRECULEAC
Gabriela DUMITRAȘCU
"Smart Learning Spaces and the
Feeling of Togetherness"
Romanian final products conceived within the
Grundtvig Partnership
as part of the project
”Active Togetherness - Learning spaces for all
ages (ACT)”
ID European 2013-1-GB2-GRU06-11154 2
ID national GRU-13-P-LP-354-SV-UK
Laura SALCIUC
Linguistic consultants:
Cristian SĂLĂGEAN
Suceava, Romania, 2015
~ 1 ~
Anca VIERIU
Contents
1. EXCELPIOR ORGANISATION ....................................................................................................................................... 4
1.1. INTRODUCTION TO THE ORGANIZATION........................................................................................... 4
1.2. TYPE AND SPACES OF LEARNING PROVIDED BY THE “EXCELPIOR ASSOCIATION OF
STUDENTS' PARENTS FROM “PETRU RARES”NATIONAL COLLEGE, SUCEAVA, ROMANIA .......... 4
1.3. USE OF LEARNING SPACES AS FRAMEWORK FOR TOGETHERNESS ........................................... 6
1.4. BEST PRACTICES OF LEARNING SPACES - 2 EXAMPLES ................................................................. 9
1.4.1. OUTDOOR CLASSROOM, AN ALTERNATIVE OF EDUCATIONAL SPACE .................................. 9
1.4.2. CHILDREN’S “PALACES” – STUDYING PLACES FOR CHILDREN - UNIQUE IN EUROPE,
WITH WHOM THE NATIONAL COLLEGE “PETRU RARES”, RESPECTIVELY THE EXCELPIOR
ASSOCIATION ANNUALLY SIGNS A COLLABORATION PARTNERSHIP ............................................ 10
1.5. CURRICULAR OPENINGS ON SUBJECTS PROPOSED BY MORPHOLOGICAL THEORIES OF
THE SCIENCE OF COMPLEXITY ................................................................................................................. 11
1.6. THE IMPACT OF INFORMATION & TECHNOLOGY. COMMUNICATION, PERSONAL IDEALEDUCATIONAL PURPOSE IN THE ROMANIAN PROCESS OF LEARNING ........................................... 17
2. LEARNING SPACES FOR ALL AGES –THE FIRST REFLECTIONS .................................................................... 20
2.1. GRUNDTVIG ACTIVITIES ..................................................................................................................... 20
2.2. PROJECT’S OUTPUTS ............................................................................................................................. 22
2.3. PROJECT’S DISSEMINATION ................................................................................................................ 24
3.RISK SPACES, SECURED SPACES – STUDIES PRESENTED AT SIMPOSION .................................................... 26
3.1. RISK AND SAFETY IN LITERATURE SPACE FOR CHILDREN AND TEENAGERS ....................... 26
3.2.VULNERABILITIES OF TEENAGER MUSICAL SPACE....................................................................... 28
3.3. RISK AND SECURITY FOR STUDENTS IN SPACE ONLINE .............................................................. 31
3.4. INVENTION AND INNOVATION – FORMS OF INTERDISCIPLINARY EDUCATION AT
NATIONAL COLLEGE“PETRU RARES” SUCEAVA, CONNECTED TO THE STUDENTS’ SECURITY
IN THE SCHOOL ENVIRONMENT ................................................................................................................ 34
3.5. CYBERSPACE-BETWEEN SAFETY, UNCERTAINTY AND UTILITY ............................................... 39
3.6. CHILDREN IN RISK SITUATIONS ......................................................................................................... 41
3.7. RESILIENCE – AND HOW TO HELP CHILDREN DEAL WITH THE DIFFICULT SITUATIONS
ENCOUNTERED IN THEIR LIVES ................................................................................................................ 44
3.8. PRACTICING MARTIAL ARTS SAFELY IN AN UNSAFE WORLD ................................................... 47
3.9. THE TEENAGER’S MIND- A COMFORT ZONE, OR A DISCOMFORT ZONE .................................. 49
4.STUDIES- DECISION IN FAMILY- PRESENTED IN ITALY MOBILITY .............................................................. 50
4.1. TYPES OF BEHAVIOR IN TAKING BUYING DECISIONS BY CHILDREN AND ADULTS ............ 50
5.STUDIES- PRESENTED IN TURKEY MOBILITY ...................................................................................................... 52
5.1. THE IMPORTANCE OF FAMILY EDUCATION IN SELF DICOVERY - INTERPRETATION AND
CONCLUSIONS................................................................................................................................................ 52
6.FOREIGN LANGUAGE COURSE – SUMMARY, PRESENTED IN POLAND MOBILITY ................................... 58
7.STUDY PERFORMED IN ROMANIA ............................................................................................................................ 63
7.1. THE NECESSITY OF READING FOR ALL AGES – STUDY PRESENTED ON INTERNATIONAL
WORKSHOP ..................................................................................................................................................... 63
7.2. THE CIRCLE – WORKSHOP ................................................................................................................... 69
7.3. CIRCLE AND CREATIVITY- MANDALAS EXHIBITION .................................................................... 73
8.ARTICLES PRESENTED AT INTERNATIONAL SYMPOSIUM "LEARNING SPACES FOR ALL AGES" ... 76
8.1. STUDY SPACES DURING THE SUMMER COURSES .......................................................................... 76
8.2. LEARNING PLACES FOR ALL AGES ................................................................................................. 78
~ 2 ~
8.3. THE LUDIC HYPOSTASIS OF THE LITERATURE- LEARNING SPACE FOR ALL AGES .............. 80
8.4. SCOUNTING – AN EXPERIENCE FOR ALL AGES .............................................................................. 82
8.5. AN INSIGHT INTO THE FIRST LEARNING SPACES OF HUMAN BEING ....................................... 85
8.6. SCHOOL IS FOR DIVERSITY – AN ANSWER TO THE CULTURAL PLURALISM .......................... 86
8.7.THE THERAEPUTIC EFFECTS OF READING ....................................................................................... 91
8.8. WWW.UDUDEC.COMVIRTUAL LEARNING LABORATORY ........................................................... 91
8.9. MODERN LEARNING SPACES............................................................................................................... 95
8.10. SPEECH THERAPY CABINET-LEARNING SPACE FOR PRESCHOOLERS AND YOUNG
SCHOOLCHILDREN ..................................................................................................................................... 101
8.11. ENCOURAGING CREATIVE THINKING ........................................................................................... 105
8.12.THE SCHOOL LIBRARY-LEARNING SPACE FOR SCHOOL AND FOR LIFE ............................... 108
8.13.L’EDUCATION NON-FORMELLE A TRAVERS LA REVUE SCOLAIRE- LA REVUE BCBG ...... 111
8.14. FIELDS OF ALTERNATIVE LEARNING ........................................................................................... 113
8.15. THE INTERNET CHANGES THE MIND............................................................................................. 116
8.16. SCHOOL ON WHEELS - SCOALA PE ROTI ...................................................................................... 119
8.17. LEAVE – THE FRAMEWORK OF NON - FORMAL EDUCATION .................................................. 126
8.18. EDU INTEGRATOR LEARNING SPACES ......................................................................................... 129
8.19. LYON---ESPACE D’APPRENTISSAGE ............................................................................................. 133
8.20. FRIEDRICH’S CLOUDSORABOUT READING AS A SPACE OF LIBERTY................................... 133
8.21. THE ROLE OF PRACTICAL TRENING IN ENTREPRENEURSHIP AND TEHNOLOGICAL
EDUCATION .................................................................................................................................................. 139
8.22.THEMATIC PROJECTS AND THEIR ROLE IN THE MODERN EDUCATION ................................ 142
8.23. ORIGINALITY IN NON – FORMAL EDUCATION THE PARTIPATION OF ”VIDEO ART” CLUB
FROM ”PETRU RARES” NATIONAL COLLEGE FROM SUCEAVA IN THE INTERNATIONAL
FESTIVAL OF AMATEURS CINEMATOGRAPHY (UNICA) 2014 ........................................................... 147
8.24. THE ETHICS OF COMMUNICATION IN FORMAL LEARNING SPACES ..................................... 149
8.25. NON-FORMAL LEARNING SPACES ................................................................................................ 151
8.26. CONTEMPORARY DIMENSIONS OF THE THEORIES CONCERNING THE FORMS AND
METHODS OF SCIENTIFIC RESEARCH .................................................................................................... 154
~ 3 ~
1. EXCELPIOR ORGANISATION
1.1.INTRODUCTION TO THE ORGANIZATION
Location and background of The EXCELPIOR Association of students' parents from
“Petru Rares” National College Suceava , Romania

Founding year: 2009
•
Address: Mihai Viteazu, 24, zip code 720059, Suceava, Romania
•
Telephone: 0040330401177
•
E-mail: [email protected]
•
Who can become a member: ”Petru Rareș” National College students ‘parents, at
request
•
Losing membership: at their son/daughter’s graduation
•
President: Economist Luiza Cecilia Robciuc
Aims of organization
According to the regulations of this association, its mission is
both to support the teaching process at “Petru Rares” National
College (the school attended by their children) and to promote
education, science, art, sport, cultural traditions, local and
national values at the European and international level.
1.2.TYPE AND SPACES OF LEARNING PROVIDED BY THE “EXCELPIOR
ASSOCIATION OF STUDENTS' PARENTS FROM “PETRU RARES”NATIONAL
COLLEGE, SUCEAVA, ROMANIA

Learning aimes and objectives
The purposes and the aims of the activities developed by the organization, respectively of the
use of the learning spaces are:
- The support for educational activities accomplished by ”Petru Rares” National College
Suceava through project activities during almost a school year - The use of the learning spaces
of the high school and increase the feeling of confidence derived from them based on a
cooperation protocol
- The extension of school learning spaces, either through building new spaces or renting spaces
of other organizations

Target groups (ages / gender / emăployment/ status)
~ 4 ~
The target groups are:
a) Direct target groups (founders and members of the EXCELPIOR organization - total
210), aged between 38 and 62 years old, among whom 52% women, 48% men, 80%
employees, 20% retired persons or unemployed persons, generally of a medium
condition – according to the Romanian standards of living.
b) Indirect target groups – associated members for the ongoing of some limited time
projects, which vary depending on the number of projects undertaken at some time.
c) The children of the EXCELPIOR’s members

Results and outcomes (individual feedback / statistics)
The activity’s results unrolled by the organization may be quantified by the following
indicators:
- The members’ number The partnerships’ number: increased annually by 26%:
increased annually by 11%
- The projects’ number unrolled annually by the EXCELPIOR Association
locally/regional/ national: at least two
- The number of the European funded projects: at least one
- The accomplishment of the budget exercises in order to cover all the costs and to
achieve budget surplus. For example:
a) Financial result year 2013 – surplus 6.510 lei (1479 Euro)
b) Financial result year 2014 – surplus 8.284 lei (1882 Euro)

Intergenerational learning with focus on adult education
Adult education at ”EXCELPIOR” Association is conducted both formally and informally. The
association unrolls intern projects, basically for one year, depending on the needs identified in
the opinion polls among its members and depending on the regional/national or international
partnerships that it has. These opinion polls/ partnerships also identify the target groups for
each project.
An example of formal education is represented by the courses run under the coordination of
the psychologist at “Petru Rares” National College in Suceava under the generic name of
Parents’ School. For example, during the 2013-2014 school year, there were 2 groups of
participants including the parents of the 12 to 14 years children and the children themselves.
There were approached topics such as: behavioural changes connected to age, children’s
reactions to stress, self-awareness activities that can be organised with both parents and
children etc. The number of parents who participated in the activities of this project was 128.
At a national level, there are many organizations in Romania, like The National Federation of
national organizations for child, The National Federation of Associations of Parents, save the
children etc. which unroll national projects, but EXCELPIOR focused on the organization of a
project to correspond exactly with its needs.
Another project established from a formal point of view in the school year 2013-2014 (with
the implementation period in the school year 2014-2015) is the one entitled Choose the health,
unrolled between 17 county partners, including The Regional Center of Prevention, evaluation
and anti-drug counselling Suceava, “Petru Rares” National College Suceava and The
EXCELPIOR Association, which has an intern protocol with the high school.
~ 5 ~
Over this period there have been organised activities with parents and children alike related to
topics such as: the prevention of school dropout, the negative effects of the consumption of
illegal substances- alcohol, cigarettes, drugs, etc. and the way in which these events
interconnect. The number of the families (parents, organization’s members and their children)
that took part in the activities was 128. At a national level, according to the national report
regarding the drug’s situation in 2014, made by The Romanian Anti-drug National Agency,
there were many information campaigns through 3.262 activities of prevention, of which 2.976
in urban areas and 329 in rural areas, which were attended by a total of 163.880 students, 6.220
parents and 8.988 teachers.
(http://www.ana.gov.ro/rapoarte%20nationale/RO_RN_2014.pdf).
Another example of a recent project is the one related to the way in which we can cooperate
with the families in order to take some decisions which reverberate on all its members. The
purpose of this project is to present good behaviours and to practice some ways of
communication, information, data analysis and to be able to decide regarding the investments
in the family, to sensitize the parents regarding the value of the children’s opinions in those
families. The number of the families that were part of this project is 66.
Among the non-formal activities carried out by EXCELPIOR Association there are the winter
and summer schools focusing on foreign languages, the arts, entrepreneurship and sciences at
an academic level. Another type of activity is counselling in the fields of economics and law
provided to the Students’ Council at “Petru Rares” National College Suceava, with an aim to
education.
1.3.USE OF LEARNING SPACES AS FRAMEWORK FOR TOGETHERNESS
The EXCELPIOR association uses the learning spaces of the “Petru Rares” National College
Suceava for the benefits of the last mentioned. The spaces are situated in the high school
campus and usually, regard the classrooms that have a big number of seats – The high school’s
Aula (120 seats) and those with electronic equipment – computers, projectors, screens, smart
boards etc., like the 6 scientific and computer elaborators and the three foreign languages' labs.
The accessibility to these locations is between 8 a.m.-8 p.m. during the week, provided that
they are not occupied by school courses and unlimited during the weekend. The following
activities take place in these spaces:
1. The annual additional prize awarding of the students who got meritorious results at
national contests (literature, mathematics,
science, informatics etc.)- incentives
2. Supporting students’ involvement in different
cultural and sport events, etc. by paying a part
of the travelling and accommodation costs.
3. It realizes accounting operations by which
parents’ donations and sponsorship can be
administrated (members or non-members) for
educational activities.
4. It offers expertise in organizing educational
and free time activities Example:
a) Organizing Christmas and other feast festivals
~ 6 ~
b) Organizing shows
c) Organizing graduation festivities
d) Organizing outdoor activities (there is an internal procedure by which outdoor
activities can be authorized only if EXCELPIOR Association ensures a
companion). For example, a didactic pavilion was built in 2014, where many formal
outdoor activities take place. In 2015, The EXCELPIOR Association intends to
realize, in a partnership, the arranging of the park with areas like: a therapeutic alley,
a didactic weather station, two scientific stations to collect characterizing data for
the environment, two restored geological structures also having a didactic role.
~ 7 ~
5. It is an equal partner in organizing national activities:
a) Video Art National Festival for High school students
b) Mihail Iordache National Contest of School Diaries and
Reviews
6. Financed projects – example:
Non-formal education workshops for the development of students’ key competences, the future
designers and doers of the society based on NEXT-T knowledge (non-formal – extracurricular
for youth’s education). Type of project FSE.
The EXCELPIOR Association establishes partnerships with organizations that possess
learning spaces, or rent learning spaces for the following activities:
- Trips
- Discovering and polishing talents activities (music, dance, sport, informatics etc.). For
example, there is an annual partnership with the Children’s Palace from Suceava for
this type of activities.
- Educational and vocational guidance activities in a partnership with ”Stefan cel Mare”
University from Suceava
Education system in Romania
The Romanian educational system strives to provide its citizens with the knowledge they need
to succeed when they embark on their careers, whether in Romania or abroad. The structure
of the education system is set up to teach skills and knowledge on many different levels and to
challenge those enrolled in Romanian schools.
~ 8 ~
The Romanian educational system consists of four levels of studies. These levels are
kindergarten, primary, secondary and higher education. As per the educational guidelines as
set forth by the Ministry of Education and Research, kindergarten is optional for children aged
three to six. Formal schooling, also called primary school, begins when the child is age six or
seven. This level of education (transitioning to secondary schooling) is obligatory until the
tenth grade.
The next phase of schooling is higher education and is also an optional phase of education.
The subjects of study include standard subjects such as Math and History but the school system
also includes English as part of its curriculum in addition to religion and computers, even at a
basic level.
In addition to the formal system of education there is the much more informal practice of the
private tutoring system. While an integral piece of the educational system this system remains
optional. Most tutoring is private and done outside of the formal education system. Typically,
it is offered to secondary students who wish to be optimally prepared for various scholastic
examinations.
1.4.BEST PRACTICES OF LEARNING SPACES - 2 EXAMPLES
1.4.1.OUTDOOR CLASSROOM, AN ALTERNATIVE OF EDUCATIONAL SPACE
Author: teacher Carmen AMORĂRIȚEI
“Petru Rares”National College Suceava
It is necessary for us to promote “outdoor” education as a complementary instrument to indoor
education. Outdoor learning needs material resources such as special places created for
learning.
Our schoolyard space is a growing innovation, an alternative educational space. In order to
allow students and teachers to have more educative and interactive activities, last year we
transformed a part of our schoolyard by building an outdoor classroom. As a space, it offers
regular curriculum classes in the garden, especially in topics such as science, art and health.
This was built as part of the project “Learn about nature” (financed by the program “Green
Spaces”). The project is training and taking responsible behaviour by students and the wider
school community to environmental issues and their involvement, accordingly, in consistent
actions nature protection. The benefits of this outdoor space includes: improved mood and
happier students, improved learning experience for tactile and experiential learners, increased
understanding of complex ecological concepts, opportunity to get out of the classroom if the
school does not have the funds to go on field trips.
We have already had two scientific projects related to this outdoor space. These refer to
efficient illumination and resistance to wind. All classes can be taught outside and should be
encouraged among all teachers of our school.
~ 9 ~
1.4.2.CHILDREN’S “PALACES” – STUDYING PLACES FOR CHILDREN - UNIQUE IN
EUROPE, WITH WHOM THE NATIONAL COLLEGE “PETRU RARES”, RESPECTIVELY
THE EXCELPIOR ASSOCIATION ANNUALLY SIGNS A COLLABORATION
PARTNERSHIP
Author: teacher Anca Viorica GRECULEAC
”Petru Rares”National CollegeSuceava
Each county town has an educational structure entitled Children’s Palace that is directed by
the Ministry of Education in Romania. Its entire activity is free for the students. The purpose
of this institution is to offer a wide range of activities for children’s free time under the
competent guidance of fully qualified teachers.
For example in The Children’s Palace of Suceava (situated on 13, ”Dragos Voda” Street,
Telephone number 0230522984, Website: pacosv.ro) develops 24 cultural, technical and sports
circles (astronomy, auto modelling, informatics, protection of the environment, computer skills
and artistic circles: fantasy workshop, textile arts, ballet, literary circle, clothing, English
culture and civilization, modern dance, folk dances, ethnographic folklore, journalism
radio/TV, folk music, pop music, traditional music, painting, tapestry and the sports- touristic
circle: karting, radio club, chess, protection of the environment and martial arts. The building
has a surface of 1010 square meters, with 6 classrooms, 9 workshops, 3 laboratories and a
dance room).
Children come to attend these courses driven by their passion for a certain field or out of the
curiosity to learn something new. Having in view the courses are not obligatory, there are no
grades, it is a different form of competition, and children come with pleasure. Here the
programme is every day even during the week-end. Thus, they discover themselves and their
~ 10 ~
new passions and interests. Their pleasure also stems from the fact they make here new friends,
different from those at school. The courses take place even during the week-end when they
have no school classes and they feel freer these days.
Each circle has 9 groups of students according to their level of knowledge: beginner, advanced
and proficiency, each group of students participate at an activity of 100 minutes per week. The
total number of students that attend these circles this school year is of 1400. As an evaluation
method of activities we can emphasize the competitions on the local, county, national and
international level, as well as exhibitions, performances, symposiums.
1.5.CURRICULAR
OPENINGS
ON
SUBJECTS
PROPOSED
MORPHOLOGICAL THEORIES OF THE SCIENCE OF COMPLEXITY
BY
Author: physics teacher Anca Viorica GRECULEAC
”Petru Rares”National College Suceava
Today's society is, without any doubt, continuously changing, with processes of construction
and deconstruction alternating in order to accentuate one of its fundamental characteristics the constant change.
Corroborated with the need of human dignity, of respecting human rights, of protecting the
weak and making the most out of those who are potentially creative and strong, of a chance at
life for all those who got it as an absolute gift, the society, with all its responsibility, takes upon
its shoulders the education of children, youth and adults alike. It is surely a problem that is best
described in relation with other goals and which has the most varied and, sometimes opposed
approaches.
The answers are not only given by the sciences of education (the psychology and sociology of
education, the philosophy and history of education) too split in domains and sub-domains, but
also concrete sciences, that once again offer formalities that can be applied in varied subjects,
including the education immersed in the social system.
Here are some actual facts:
- The society asks complex questions that cannot be split in multiple easier questions with
answers given by particular subjects of study or activity.
- Between global and local, understanding and action, nothing is the same when it comes to
solving problems
- Scientific knowledge loses ground against non-scientific knowledge, the latter's goal being
the revigoration of contemplation, of understanding the world
- Human kind has more and more request directed to science. But the theories suggested seem
to fail to provide what one needs and what one can understand or is willing to understand, given
the speed of the life he lives
The simplest way of approaching these realities is redirecting science to what the man needs
and lost with regard to his personal development, and not to what science considers to be
necessary for his growth. The simplicity is only apparent, as the theories that make it are united
under the name - The science of complexity.
These are the morphological theories that propose the study of the apparition and evolution of
shapes in today's universe, using different methods from traditional science. These shapes abide
their own laws, different from the laws of matter. The morphological theories don't attempt to
presume the shapes based on elementary processes, but tries to treat them as independent
realities, unrelated to the environment they apply to. The laws that govern the evolution of the
shapes are totally different from the laws that govern matter. Another fundamental methodical
trait of the morphological theories, along with the concept of the indepence of the shape by
~ 11 ~
matter, is their holism. The shapes are seen as not only independent, but also global, entire
totals irreductible to the sum of their components. The behaviour of shapes is not, hence,
deducted from the behaviour of the shapes they are made of.
The morphological theories are: The theory of catastrophes, Rene Thom, the theory of fractals,
Benoit Mandelbrot, the theory of chaos and strange attractions, David Ruelle, the theory of
dissipative structures, Ilya Prigogine. Others include the synergy theory of Hermann Haken or
the games theory.
Here are some basic ideas regarding morphological theories, with emphasis on their holistic
vision and the integrated approach to studied realities.
1.
The theory of catastrophes - Rene Thom
In this theory, the catastrophe occurs when the continuous variation of certain causes produces
the discontinuous variation of the consequences. The meaning of catastrophe in this theory is
linked to inconsistency, while the colloquial catastrophe is something tragic and hard to
foresee. "What the shape owns is the fact that it expresses itself through a discontinuity of the
environment" says Thom. "A perfectly homogeneous basis is the same as the lack of any
shape". The shape is analysed strictly from a topological point of view, being created by
immersing itself in a basis, or otherwise named morphological sub-basis. The point’s part of
the continuous zone and those part of the catastrophe become active where the "aspect" of the
sub-basis suddenly changes. For example, a city is the material representation of the sub-basis
of the environment in which it is situated. The outline of a cloud is not a zone of catastrophe
belonging to the atmosphere, if it does not meld into fog.
2.
Theory of fractals - Benoit Mandelbrot
Fractals are recurrent graphics that follow an initial rule or rules that change randomly. The
concept of "fractal" was introduced in 1975 by the creator of modern fractal geometry, Benoit
Mandelbrot, in order to allow the mathematical study of the traits of irregular systems.
According to Mandelbrot's definition, an object is a fractal if it has the
following characteristics:
1. It is very irregular of fragmented
2. It is made of elements that re-occur at different scales of analysis
3. It is self-similar or self-affinity
The last affirmation discusses the possibility of repeated splitting into piece that are just alike
the original (self-similar) or look closely to the original (self-affinity). Alexander F. Walz
considers a fractal to be a shape copied an infinite number of times in a finite space. If an object
is made of elemts similar to it can be split in a number of elements "n" times smaller, theit’s
fractal dimension is equal to the following formula:
Here are some fractal examples:
Sierpinski's triangle
~ 12 ~
Sierpinski's floor:
- fractal created by applying only 1 scale factor:
-
fractal created by applying 2 scale factors:
The Von Koch Curb
Mandelbrot's Set
It is a fractal that became known outside mathematics not only for its appearanca, but also for
its complicated structure that is defined through a simple formula. Mandelbrot's Set is defined
as the set of "c" points for which if we repeatedly apply "z^2 + c" starting z=0, the rezult
remains the same in the interior of a finite range circle. Below you can find Mandelbrot's Set
and some images representing its escalation.
~ 13 ~
3. The theory of chaos and strange attractions - J. Yorke, D. Ruelle, L. Landau, F. Takens
Usually, through "chaos" we understand disorganization, a confuse state of elemnts. Chaos is,
however, an false state of confusion, created by the interaction of complex dynamic systems
whose laws are not always easy to reveal. With the help of this theory, many seemingly random
events can be exaplained, even though they do not follow newtonian laws and are to say
the least confusing because of their chaotic appearance. The unpredicted appearance of
epidemics, the turbulence of fluids, the evolution of meteorological phenomema, even the
arithmias of the human heart in the seconds before physical death can be explained using this
theory. Here is how chaos revolutionizes our entire perception over the world, becoming
the center of modern science, from mathematics and physics, through medicine and economics
and...even in art.
The characteristics of chaotic system:
1. Chaotics systems are dyamic, described by unliniar
differential equations
For example, the equation
, associated to
a model of population growth by P. H. Verhulst (1845), with
limited life conditions, becomes, trough digitization"
yn+1=ayn(1–yn); y
(0,1) şi a
(0,4). In the graphic
representaton of yn+1 for a=3.7, we can see that the system has
an absolutely chaotic behaviour, its state never being foreseeable in the long run (while for
other values of the parameter it can have a necessitarian behaviour).
2. The systems whose dynamic final states are dependent to the imprecision of determining the
initial state are chaotic.A slight initial error can
propagate and lead to a real disaster, contrary to
common sense, which states - insignificant causes
lead to insignificant effects. However small the error,
perceived as noise, can lead to a final state very hard
to foresee, hence the link between the Chaos theory
and the Catastrophe theory.
3. The chaotic behaviour is typical to systems defined
through strange attractors of a fractal dimension.
Through attractors we understand a state in which a
system magnetically attracted. Any attractor is
"submerged" in a space with a number of dimensions necessary for the system to describe is
~ 14 ~
evolution in time (0 dimensions for a dot, 1 dimension for a line, 2 dimensions for a
plane).The attractors of chaotic systems, named "strange attractors" are characterized by
fractional dimensions.
4. Chaotic systems destroy temporal symmetry, being defined by 2 different equations - one
describing the evolution towards the future, and one describing the evolution towards the past
5. Chaos makes the border between simple and complex systems to be easily passable For
example, the Toro asteroid respects a fractal orbit during a period of 1000 years.
4. The theory of dissipative structures
The dissipative structures are open systems that when out of balance create new internal
structures. The states far from being balances are defined by non-linear equations that can be
linear, however, in certain conditions, therefore creating near-balance states. When confronted
with the amplification of noise, confusion, these systems can reconfigure interanlly with the
purpose of exploiting the new information and also for opposing the law of entropy increase.
The dissipative structures consume their own energy for their restructuring.
Dissipative structures fully probe the holistic principle of morphological theories, as they
represent assemblies whose behavior is impossible to deduce from the way separate parts act.
The applications of dissipative structures are multiple, in most diverse existential areas. For
instance, in cognitive psychology (forming and performing of competences, articulating mental
structures, etc.) or in social psychology (psychology of groups), etc.
More and more factors agree that what distributes education as being knowledge cannot remain
anchored in the already limited frames of disciplinary formality, of linear deterministic
theories. In fact, it is the social needs which impose new types of knowledge and education, in
close connection with their dynamic and complexity and not with the rigors of scientific
process as it is understood in the academic world. Surrounding reality is not linear, nor is it
predictable, simple or reducible to simplifying structures. It has order elements as well as acute
disorder accents. Consequently, knowledge and learning need to observe these characteristics
and consequently restructure themselves in connection with them.
Surprisingly, pressure towards transdisciplinary knowledge is beginning to emerge from the
area of cognitive disciplinary structures. These, well positioned in a hierarchy and structurally
organized are open to undergoing an ample process of integration in order to generate
knowledge (des savoirs) oriented towards solving problems. Knowledge will have to renounce,
at least partially, its vocation for universal truth in favor of efficient action at local level. The
global is thus sacrificed to the advantage of the local when it comes to dealing with complex
issues (the local is not simple…). Although morphological theories situate understanding
higher than acting, the efficiency of local action is a form of appreciating the quality of the
knowledge act.
The practice of integrating knowledge demonstrates the fact that the forms of (techno)
knowledge vary in correspondence with the economic and political goals that have generated
them, depending on the location where they are produced (companies, independent experts, the
academic world) and the devices used. Very much has been gained in terms of sensitivity to
social demand, however, unity of approach has been lost. Unity of approach has been attributed
to traditional patterns of knowledge taking into account the procedure from theory to
experimentation and its re-enactment as many times as it is necessary. Thus, areas of
knowledge have been replaced by domains of institutional, instrumental economic and political
practices. Therefore, it is more important to know how to proceed in generating knowledge and
education, even in circumstances of lack of academic knowledge than possess advanced
information that would prove incapable of solving punctual problems.
In synthesis, we can appreciate that among the openings that morphological theories create
within the processes of generating knowledge and education (these including the difficult
procedure of continuous curriculum structuring) are:
~ 15 ~



a totalizing holistic approach of these processes ( in agreement with the laws of shape,
of its appearance on nonhomogeneous backgrounds, in correspondence with the fact
that the whole cannot be fragmented in parts with characteristics and behaviors
comparable with what the larger structure reveals, as it is, in fact, a dissipative structure
generating internal order only in its totality. This is also in resonance with the fact that
the whole is especially sensitive to its initial conditions, represented by local
characteristics. The approach can have surprising elements, fragmented and possibly
redundant on different scales).
The approach in terms of local characterizing elements (studying layered space, points
of discontinuity, attractors, organizing potentials, etc.). Just like identical ideal spaces
applied to layered spaces result in different actualizations of shape, the unfolding
process of generating knowledge in different environments guides towards different
”types of knowledge” in close connection with cultural, social, economic and political
elements. As for the education process, the layered space of shape envelopes the
complete previous experience, interests, capacities and attitudes that students have at
the moment of their exposure to this process, fact which should always be considered
significant by teachers.
organizing and obtaining consensus in a group, the manner in which understanding
(with external energetic input and abrupt ordering within the whole individual
psychological system) as well as the reasoning method, the manner in which
competences are developed by children and adults, all these are processes of some
dissipative structure systems.
Bibliography
Lucian Ciloan,”Integrated Learning. Fundaments for a Transdisciplinary Curriculum”,
Polirom, 2008
Marcel Bodea, ”Premises of Interdisciplinarity”, electronic document
”Theories of Language. Theories of Learning – Debate Between Jean Piaget and Noam
Chomsky”, Editura Politica, 1988
Aurelian Burcu s.a. ”Fundaments of Transdisciplinary Research”, Argonaut, 2003
Basarab Nicolescu,”Essential Questions about the Universe”, Conferences of Astra
Library, no.18/2008
Basarab Nicolescu, ”Transdisciplinarity. Manifesto”, Polirom, 1997
Ilya Prigogine, I. S., ”Between Time and Eternity”, June 2007
I. Stengers, ”Learning Modern Sciences”, Polirom, 2001
Ilya Prigogine, Gregoire Nicolis, ”Exploring Complexity”, 1989
James Gleick, ”Chaos-Making a New Science”, Viking, New York, 1988
Ioan Ianos, ”Territorial Systems”, Editura Tehnica, Bucharest, 2000
Marin Dinu, ”What is Knowledge Society ?”, ASE, Bucharest
Florin Munteanu, ”A Study of Complex Systems, Opportunity for shaping youg
generation in the Spirit of Knowledge Society”, electronic document
Felix Palea, ”A Brief Introduction into Morphological Theories”, electronic document
MECTS, ”Suggestions for Restructuring National Curriculum”, July, 2009
MECTS ”Syllabus for Science”, PHARE Program, 2003
~ 16 ~
1.6. THE IMPACT OF INFORMATION & TECHNOLOGY. COMMUNICATION,
PERSONAL IDEAL- EDUCATIONAL PURPOSE IN THE ROMANIAN PROCESS
OF LEARNING
Author: teacher Gabriela DUMITRAȘCU
”Petru Rares” National College,Suceava
Communication represent the essence of interhuman bonds, expressing the capacity to
permanently decipher the sense of social contacts accomplished with the help of some symbols
and meanings socially confirmed. Human communication has, to put it differently, the intention
to influence the human existence as far as quantity and quantity are concerned, to produce
behavioral modifications, to preserve qualities.
The purpose of communication in school does not refer only to academic success but
also it pursues human success in all conditions and in all moments of life. School is the one
that can inoculate to students the capacity to transform a message into meaning so as the student
to have the ability to choose and construct adequate messages. Student’s absorption of these
languages can contribute to the accomplishment of the equilibrium between education and
communication.
Through communication the achievement of the educational phenomenon a whole is
pursued. By making a connection with this type of communication a particular form of
communication: the didactic are can be distinguished. This represents the basis of the process
of teaching assimilating knowledge and it involves a bilateral ratio between teacher and
student.
The didactic communication pursues the achievement of some goals that have as a
consequence the efficient accomplishment of studying and preparing students for life. A lot of
things are taken into consideration such as the achievement of the pedagogical aims, the
transmission of some contents which carry information and instructions and stimulation of the
affective implication of students in the process of learning.
Each individual communication’s style has to have the following features:
 Clarity ( the level of concision, of systematization);
 Accuracy (the level of fitness to the syntactic rules and topic);
 Adequacy ( using the right words in relation to the intentions of communication);
 Purity (the level of saturation with archaisms, neologisms, regionalism);
 Brevity (focusing on the theme, eliminate redundancy);
 Precision (using additional supplementary tolls to facilitate the understanding
We can assume that, as the communicational experience is growing, a person will get a
specific communication style which will define that person especially in the area of level of
social communication performances. At teachers, this style will determine attitudinal
influences towards the learning process.
The communication style means: specific ways of receiving / decoding the message; the
personal qualities of processing / interpretation of messages; specific ways of expressing the
response, the personal particularities of feedback. It is fundamentally determined by three
elements:
1. person’s attitudinal process as a constant report to others and themselves;
2. models of achieved communications tools: assertive, non-assertive, and aggressive
(with its variant to passive-aggressive), manipulative;
3. temperamental constitution as a type of nerve cell reactivity.
From the beginning of our research we wanted to reveal the role that the teachers’
communication style has on their pupils’ attitudes towards the learning process. The research
~ 17 ~
was focused on revealing the role of teacher’s communication style on preadolescents’ attitudes
towards the learning process. It was determined by the findings, at today Romanian
preadolescents of an increased level of cognitive development and a high level of decrease of
the emotionality level in such manner that sometime the behavioral patterns that are used are
not suitable for the current situation.
Educational communication is the one that enables the achievement of the educational
phenomenon regardless the content, the level, the forms or the partners involved.
The nature of his mission obliges the man of the school to act as a professional of
communication. Being a teacher does not only mean possessing specialized knowledge but also
having the ability of transmitting and translating didactically.
However, the efficiency of communication also depends on the student’s personal
involvement and his urge for knowledge. The students can pleasantly get engaged in a cognitive
activity or they can avoid reflecting too much upon a problem.
When it comes to the communication relationship, the teacher must accept his role, in
such a way, so that the student should feel the need to encounter the teacher both as a person
but also as a dialogue partner. The situation that best enables the student to express himself is
when he is being listened to. Being able to listen is a fundamental characteristic of
communication that encourages the other partner to express oneself. Lack of communication
can also be the result of the lack of listening.
There are four communication styles:
1. Non – assertive style is characterized by the tendency to hide, to run away rather than
face people. It can manifest itself through: an excess of kindness and conciliation, by
the tendency to postpone the process of making decisions, by letting the right to decide
to another people. Underlying these events is a morbid fear of being judged by the
others, as the intense anger felt for a possible failure - individuals prefer to avoid them
to obey the decision of others.
2. The aggressive style is characterized by tendency to always be present; by the tendency
to have the last word, to impose at any price, even at the cost of damage and grief to
others: to dominate any means appear to be usable - terror, contradiction, humiliation,
compromising others, shocking attitudes and behaviors and retaliation, assuming an
excessive risk. This attitude stimulates aggression of the partners and has the effect of
dislike and for that person the effect is the feeling of not being loved, respected and
appreciated; facts that make it even more aggressive. It creates a vicious circle of
aggression.
3. The manipulative style is characterized by a preference for a backstage role, by the
tendency to wait for the opportune moment to come to light and to highlight, the
tendency to look for any hidden intentions behind the statements of others. The persons
avoid saying openly what they think, change their views with those of the party, like to
be around to the big and strong people (as a compensation for their weaknesses) hoping
to gain benefits from proximity to them. People in this category ensure that others do
what they would like, but this does not mean open confrontation, they rather wait the
return of the situation to their advantage. Often these individuals play different social
'roles' as a sign of failure in maturation process, and in connection with a low social
status, poor, unsatisfactory. The problem of manipulative individuals reflects that these
persons hide their weakness, have the abilities of not being caught, because they are
afraid of law and others not to be marginalized.
4. The assertive style is characterized by its ability to self-assertion, a honest, and a direct
speech; the abilities of straightforward opinions without aggression and without harm
to others, follow their interests without violating the needs of others. The person knows
and is willing to listen to understand, to know it (without simulations and "role
~ 18 ~
playing") and rely on themselves. This is the best approach to achieve goals that no
other cause resentment and even winning their sympathy“.
In school, the communication process is part of education training process.
“The modern projects that are in education and in the general training system, some
creative, some critical, require a constant revival of educational discourse, special styles for
approaching the social reality”. This revival of education discourses implies: ensuring the
transfer of knowledge, shaping teaching objectives and scientific contents, achieving practical
learning projects, preparing the students for the learning process, ensuring the students
satisfaction during the training sessions.
Teaching, as one of the three processes that are done through training, is based on a
particular and specific communication known as teaching communication.
The teaching communication is a process that involves both teachers and pupils and
has the following specific functions: informative function - transmission of the education
messages and teaching: formative function- that stimulate pupil’s thinking and imagination
process; educational function- transmission of educational influences for school groups in area
of cohesion and affirmation; the evaluation and regulation function of the teaching – learning
process; solving function of educational problem school mediators conflicts.
References:
Marcus, S. (1995). Empatia - cercetări experimentale. Cluj-Napoca, Editura Academiei;
Neacsu, I. (2010). Psihologia educației și dezvoltării, Iași, Editura Polirom;
Soitu, L. (2001). Pedagogia comunicării. Iaşi, Institutul European;
Ezechil, L. (2002) Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
5. Cucoş, C, (2006) Pedagogie, Editura Polirom;
1.
2.
3.
4.
~ 19 ~
2. LEARNING SPACES FOR ALL AGES –THE FIRST
REFLECTIONS
2.1. GRUNDTVIG ACTIVITIES
The activities carried out in Romania for the ACTIVE TOGETHERNESS project:
1. The formation of the project team, according to the internal decision of EXCELPIOR
ASSOCIATION and the setting up of the responsibilities for each member of the team
2. The implementation of GANDT chart of the project
3. The conceiving of the working forms for the main stages of the project: project meeting
draft protocol, feedback draft questionnaire, midterm and final assessment
4. Project meetings (twice a month)
5. Testing the adult training needs of the members, including the members of
EXCELPIOR ASSOCIATION, based on standard choices data sheets
6. The analysis of the training needs included in the standard data sheets and the
distribution of adults in mobility’s ( for example, the adults requesting training in
musical fields were directed to the mobility in Italy, those interested in Moodle platform
were advised to choose the mobility Poland)
7. Work team in order to accomplish the project final and pre-final outputs of the
Romanian team
8. Implementing the dissemination activities for different sequences of the project,
respectively for final and pre-final outputs
9. Preparing the mobility’s from the logistics, cultural, financial and formal point of view,
as well as the mobility indicators and EUROPASS certificates
10. Mobility implementation (Cyprus, Italy, Poland)
11. Mobility assessment from the logistics, cultural, financial and formal point of view
12. Project mobility in Suceava (preparation, implementation, assessment and
dissemination with the project partners). The following topics were included during the
mobility in Suceava:
a) “Mental and experimental learning spaces”-lecture and seminar (each partner team
performed an activity for 20 minutes, previously prepared at home, inviting all
participants to take part)
b) “The circle as a space of learning”- workshop: university students and young
children
c) “Necessity of reading for all ages”- International Workshop
d) “Learning spaces for all ages” International Symposium (each partner team
presented an overview of learning space representative of the town / country they
represent)
e) “Competitive and collaborative Learning” - practical study
f) “Learning spaces for all ages” – examples of good practices (visiting: Cacica, –
The Polish Union In Romania-Suceava branch, family enterprises in Suceava
13. Working on the composition of the mutual final outputs of the project
14. Implementing the dissemination activities of the entire project
15. Midterm and final assessments.
Photos from Romanian mobility:
~ 20 ~
~ 21 ~
2.2. PROJECT’S OUTPUTS
As far as the Romanian team is concerned, the implementation of the Grundtvig project
ACTIVE TOGETHERNESS was a good opportunity for working together on some studies
(some of them are real research papers), analysis, investigations etc. which had their origins
both in the diagnosis and prognosis needs of the EXCELPIOR Association of the pupils’
parents from “PETRU RARES” National College – Suceava, namely the College itself and in
the requirement of the project indicators completion.
Consequently, beside the usual presentations of the organization, of the region where it
activates, of the Romanian Educational System, and of the defining elements of Romanian
culture (ppt), the Romanian team realized the following tangible final outputs:
1. The site of project - http://www.activetogetherness.eu
2. The logo of the project
3. The set of 10 studies on "Risk spaces, secured spaces",that the Romanian team
presented in the mobility in Poland.
4. The study research paper on ”Types of behavior in taking
buying decisions by children and adults”, which the
Romanian team made in 2014, having a number of 80
respondents as volunteers, and presented within the
mobility in Italy.
5. The study research paper “The importance of Family
Education in self-discovery”, which the Romanian team
realized in 2014 on a number of 60 respondents and
presented in the mobility in Turkey.
6. The Romanian presentations (studies, researches, reviews etc.) at the International
Symposium "Learning spaces for all ages", in a total of 67, each work including one
page summary in English. 11 works have been also made public during the Symposium
(with a PPT in English)
~ 22 ~
7. The study research paper ”Necessity of reading for all
ages”, presented in the mobility in Romania. (ppt).
8. The study of the necessity of the adults to learn English,
realized on 60 adult respondents (Excel).
9. The daily filming of the activities carried out in the
mobility in Poland.
10. The conceiving of an unitary film of all the activities of
the project, under the coordination of Viorel Ieremie
(the one who realized the mobility in Poland and leads
VIDEOART Club, where a big number of young
volunteers learn the technique and the art of the
cinema).
11. 15 EUROPASS certificates, in which there are
annotated the developed skills at adults who realized the mobility’s in Poland and
Turkey (for whom the duration of the mobility and the unwound courses allowed their
release).
~ 23 ~
2.3. PROJECT’S DISSEMINATION
The dissemination activities were realized continuously
during all the implementation period of the project. Of all
these, we may mention the following:
1. The general presentations of the project (title, ID,
partners, aims, activities, results, performance
indicators, budget) realized at the semestrial
meetings of the persons responsible with the
European Projects within each organizational
structure, that take place under the coordination of
European Projects Inspector from Suceava.
2. The minimal presentation of the project, together
with all the unwound projects in Suceava county
between 2007-2014, in the European Projects Gala,
organized by the Suceava County School
Inspectorate, completed by giving plaques and
certificates of participation to the project
coordinators
3. Press Releases – given for publication (after each mobility)
4. The public presentations realized in the form of essays, presented during The
communication session of the Teachers' House from Suceava, in February 2014 and
February 2015.
5. Press articles, published in all Suceava newspapers, promoting the unwinder of the
International Symposium Learning spaces for all ages, on 8th of April 2015, organized
during he mobility of the foreign partners in Suceava, which also acted as an invitation
to take part in this Symposium
~ 24 ~
6. The all local TV channels reports broadcasted on 8th of April 2015, with the occasion
of the International Symposium Learning spaces for all ages
7. The visibility elements of the project, unitary designed, had also a disseminative role.
8. The activity reports of the EXCEPLIOR Association, realized in accordance with the
organization’s statute.
9. The public presentation of some final outputs of the project at the General Meetings of
the project (the movie with the unwound activities in the mobility in Poland and unitary
movie of all the project’s activities, made under the coordination of the teacher Viorel
Ieremie)
10. The publication of the mutual final outputs for all the project partners (mentioning the
co-author) and their usage for a disseminative purpose during the public activities of
EXCELPIOR Association.
11. The project’s site, which represent the most enduring form of dissemination of the
project. The Romanian team designed and administered the site.
~ 25 ~
3. RISK SPACES, SECURED SPACES – STUDIES PRESENTED
AT SIMPOSION
3.1.RISK AND SAFETY IN LITERATURE SPACE FOR CHILDREN AND
TEENAGERS
Author: teacher Anca Gianina CAZACU, PhD
“Petru Rares” National College, Suceava
Translated by: Arch. Mihai-Serban Mara
Strongly rivalled by the world of computers (games, internet, social networks),
contemporary literature often turns to the common ground, means of expression and even the
language of virtual space. Inspired by this mimetic reality, the study we propose brings up a
series of questions regarding a possible risk zone in literature space for children and teenagers.
The reason for this interrogation is that while this “new literature” gains more space on library
shelves, an increasing number of illustrious names is starting to contest its value, and
furthermore, to draw attention on the risks that this type of lecture has on young readers.
Moreover, these names belong to competent people: teachers of Romanian language, popes,
psychologists or literary critics, the latter considering this genre to be non-canonic.
Referring to a preordained hierarchy of names and referential works, the “canon”
establishes a generally immutable repertoire of authors in universal literature, as well as in
national literatures. Some of these writers are found in the school syllabus and the “mandatory”
bibliography, from the 1st grade to the 12th. This list barely makes it to the present day, usually
limiting itself to – at least in Romanian literature – one or two known and/or popular names.
One could easily notice an evident disproportion between the number of authors from previous
centuries and the one from the past decades.
In this context, the attraction a certain foreign literature exerts on the young
contemporary public is in inverse proportion with the interest canonic literature exercises on
the same group. The book market is invaded by flawlessly printed volumes, richly illustrated,
written in a colloquial language, direct and nonconformist. A thematic analysis of these
volumes points out the preference for morbid surrealism, with signs from “the other side”,
spirits and vampires that become best friends of real life characters, genre that competes (fairly)
with magic literature, with trolls, hobbits and wizards. After this so called “vampire literature”,
the new trend is defined by the dystopia thrillers. Obviously not part of the canon, these texts
come under what theoreticians call “para-literature” (consumer literature), which stands out by
the very discrepancy between the critic’s aloofness and the market success that recommends it
as actual, agreeable, accessible and thus, potentially shaping for young generations. What is
certain is that, because they fuel the desire to experiment (imaginary worlds, exquisite
adventures, unexpected solutions), the new books are acknowledged as a “must read”.
Satisfying the need for imaginary and entertainment of the contemporary reader, the
vogue of this type of literature (in a post-modern approach) manifests itself both in children’s
literature, as well as in literature for teens, each one adapting the traditional themes of these
ages (adventure, love). But considering that literature tends to shape personalities and tastes,
doesn’t this “vampirized” literature trap the readers into a limited aesthetic zone – the
paradoxical risk zone of literature? This is the question for which our study is trying to provide
an answer.
On the one hand, looked at from a cautious point of view, it seems that this literature
cultivates the model of the “alternative” hero – no matter if he/she is a dreamer, an unfortunate,
~ 26 ~
absent-minded or geek, the adventure in store could catch him/her often deprived of friends,
cast out from the community, which considers him/her peculiar at least. These are the
ingredients which ensure the hero’s projection in “different worlds”, or contact with other
entities, from here or from “the other side”, such as vampires or wizards, who become his best
friends. It’s this very path that becomes questionable, considering the amount of risk it could
come along with: the young reader tends to drift away from reality and cease contact with it,
fact which can render him helpless when confronting the rather difficult situations adulthood
usually implies. Suppose it is so. But then, another question springs, the answer to which is
quite obvious: How helpless were youngsters in the romantic age, those fed with the sense of
uniqueness, those captivated by surreal worlds? They used to read Frankenstein by Mary
Shelley, or Jekyll and Hyde by Robert Louis Stevenson, or Dracula, by Bram Stocker. It’s
common sense – and psychologists are the first to confirm it – that man has always been
attracted by the new, the undiscovered, or by mystery in general. Fantasy – which Mihai
Eminescu regarded as “the mother of ideas” – has always built compensating spaces where
people retreated to in order to endure “the terror of history”, as Mircea Eliade used to state.
That’s how myths and fairy tales emerged into the culture of mankind. We could interpret
today’s literature for children and adolescents as a new series of fairy tales, readjusted to the
world we live in: a globalized one, but also a world dominated by a profound crisis in almost
all domains.
On the other hand, looked at from a different point of view, a more realistic one this
time, children’s and teenager’s literature today represents the alternative to the generous offer
computers bring about. And not till we consider this offer can we truly talk about risk zones,
which we will not name, however, because they do not constitute the subject of our paper.
Today’s youngsters reserve not only their right to read the classics, but also the right to read
scarcely, selectively, to riffle or not to read at all. And, from a literature teacher’s stance, not
until the youngster is confronted with imposed literature, through the terrible “mandatory
school bibliography”, does the fate of books become a rather sad one. We are certain that
never had any writer thought of compelling his readers to read his works. This would be an
equally shattering dystopia as never ever reading a book would be. That’s the reason why
worlds populated by trolls, wizards, sorcerers, vampires, whisperings from the other side,
secret societies and strange organizations must be plainly understood as they are: imaginary,
fascinating worlds, dominated by the unforeseen. These worlds allow books to exist, to be
sought and read feverishly, never to be let go of, to be read with a flashlight under the blanket
until the late hours of the night, even until dawn. And here is where we have to ask ourselves
another question: Isn’t this what we all actually want, teachers and parents, our children to
read more? Obviously, this is a rhetoric question as well. We know the answer quite well; it
has been expressed as a brink of hope by each one of us.
It is without doubt that legends, fairy tales, science fiction works of yesterday or today
don’t aim to be part of the great literature, keeping the readers safe from risks of any nature.
And this is due to the fact that reading has never presented risks of any nature in the history of
mankind, with one agreeable and enjoyable exception, however: reading “addiction”. “For
there is no dalliance more lovely and useful in the life of man than book reading”, as the great
Moldavian scholar Miron Costin used to claim more than two centuries ago.
~ 27 ~
3.2.VULNERABILITIES OF TEENAGER MUSICAL SPACE
Author: teacher Marius Constantin CAZACU
Translated by: Arch. Mihai-Serban Mara
Music is the art of expressing feelings and ideas with the aid of sounds combined in a
specific manner (according to DEX – explicit dictionary of Romanian, 1998). A similar
definition is given by the people at Oxford, and it goes as follows:Vocal or instrumental sounds
(or both) combined in such a way as to produce beauty of form, harmony and expression of
emotion (as stated on http://oxforddictionaries.com).
Musical space is regarded as abstract, an imaginative projection of musical processes
in the psychic of the creator, the performer and the listener (conforming to http://dexonline.ro).
Therefore, from a psychological point of view, musical space belongs to and is interconnected
with cultural space in general and is reflected in our social life. Music genres, bands or favorite
artists become cultural models for fans, which tend to copy and adapt their clothing, pattern
their look and adopt their social behavior pursuant to the message sent by these musical idols.
What kind of music do we listen to?
While in the animal world sounds are mainly used for communication purposes, man
created music in order to acoustically satisfy a series of neurological, physiological and
psychological needs, to relax or to amplify certain states of mind. Moreover, music enhances
communication, encourages the development of team spirit by bringing people together and it
stays in tune with body movement, through dance. All these processes have psychological
effects that contribute to shaping the human personality. But if the physical act of receiving
music is common to each individual in most of its aspects (auditive, sensory, affective, and
intellectual), the effects of music differ, dependent on the way the listener perceives the genre,
the rhythm and the message sent. Thusly, musical preferences appear, individualizing the fans.
Youngsters and music
Music plays an important role in the lives of young people. A study has been done 1990
on a number of 2760 US teenagers with ages between 14 and 16 and it showed that they listened
to music nearly 40 hours per week, on average. Another survey, done in the year 2000 on 2465
British teens, reported an average 2.45 hours per day of music being listened to. Furthermore,
in 2005 in the US, it turned out that 85% of children and teeners with ages between 8 and 18
allowed themselves somewhere between 1.5 and 2.5 hours per day to music listening
(according to http://pediatrics.aapublications.org).
In Romania, a survey conducted in 2007 on listening habits and musical preferences
showed that 90.5% of youngsters from the age of 14 up to 24 listened to music on a daily basis,
closely followed by those of 25 up to 34 years old, with a solid 78% (as reported by
http://www.daedalus.ro/music/music_rom.pdf). It stands out that teenagers and children have
a natural fondness for music listening, higher than other age classes.
Regarding popular music genres, a recent study, done by a group of Romanian
sociologists, identified five profiles of typical music consumers. These come as follows: “the
Old o fashioned/vintage youngster” – 29.7%, “the calculated high-flyer” – 19.2%, “the
confused pessimist” – 17.2%, “the opportunist” – 15.8% and “the neighborhood rebel” –
17.9%.
~ 28 ~
The old fashioned/vintage youngster, as presented in the above-mentioned study
(including the nowadays hipster – a subclass of vintage youngsters that thrives on being openminded and particularly appreciative of late 19th and up to late 20th century values), listens to
what radio, television and internet media provide him with. He is a declared adversary of the
manele (low quality song with oriental influences) listener. For the calculated high-flyer of the
“tech generation”, music should shape the personality of the one who receives it, and it
generates the background for any activity. They tend to limit their interaction to their
community and frequent only certain clubs and/or events (similar in all aspects to the confused
pessimist). The opportunist (quite often a listener of “manele” – a subclass of opportunists)
considers that the music he listens to defines him in certain ways (“I like to enjoy myself and
to party – I don’t mind listening to manele”). In addition, in order to complete his perceived
image (when strictly referring to manele listeners), other musical genres, such as hip-hop or
pop are more or less tolerated, excepting one genre, which is rejected with outstanding
brutality: rock music. The neighborhood rebel, an avid hip-hop consumer usually, denies other
musical genres, even if he is similar to the manele listener through closely related values he
appreciates: money, misogyny, alcohol (as Dan Petre, Vlad Tureanu and Dragoș Iliescu
consider in their study, 2009).
Vulnerabilities and Risks
So, what are the risks or vulnerabilities associated with musical space? We consider
that, from the above-mentioned categories, some segments present risks of different intensity.
For instance, listeners of rock music may receive messages such as: “Religious death, I
instigate/ From what the bible demonstrates/ Does it document creation/ Of this hopeless
infliction/ Of a godless heretic/ Not a god-fearing lunatic/ Not a god-fearing lunatic/ That's why
it's become my obsession/ To treat God like an infection” (Slayer – Hate Worldwide), or
“Always pretending to want you/ It's so easy to make you play my game/ Always deceiving to
get you/ So goddamn easy to make you scream my name/ No remorse, no repent/ Still to you
I'mheaven-sent/ I don't need a reason to hate you/ I don't need a reason to break you/ Just keep
that mouth wide open and drain me, my darling, drain me, my darling!” (Sentenced – Drain
Me), or “This world is a cruel place/ and we're here only to lose/ So before life tears us apart/
Let death bless me with you / Won't you die tonight for love? / Baby join me in death... / Won't
you die tonight for love? / Baby join me in death / won’t you die tonight for love / Baby join
me in death” (HIM – Join Me in Death). Part of these rock musicians does exercise a
considerable amount of influence on some of their more sensitive audience, but not all of it
positive: there are frequent cases of alcohol, drug abuse and suicide that draw unwanted
attention from youngsters, who tend to copy and implement this behavior. For instance, in 1999
in the State of Colorado, two American teenagers entered Columbine High-School, where they
were studying, while carrying firearms. They opened fire, killing 12 colleagues and 1 teacher,
and injuring 24 other people, 3 of them while trying to escape the massacre. After the
investigation, the authorities found that the two were die-hard heavy metal and gothic metal
fans, information quickly caught up by the media channels, which started to blame the violent
messages coming from these genres, starting with Marilyn Manson, their main suspect (as
found on http://7p.ro). Also linked to the rock music scene in general are the suicides of the
“Emo” movement adepts.
Hip-hop and rap stand out by negating social order and dismissing traditional social
values, which are considered to be perverted: “All I see is murder, murder, my mind state /
Murder, murder, murder, and kill, kill, kill!“ (Eminem); “Bitch quit talkin' / Crip walk / If you
down with the set / Take a bullet with some dick / take this dope from this jet / outta town put
it down for the father of rap“ (Snoop Dogg). Video clips filled with sexual content, extravagant
~ 29 ~
clothing and jewelry overload draw attention to the fact that this musical genre may have a
negative influence on young people.
House music and dubstep, with popular remixes often played in clubs are considered to
facilitate the use of MDMA, cocaine and other “uppers” – substances with an energizing effect.
These musical genres are gaining more popular as the years pass by.
The “Manele” genre is appreciated for its rhythm and accessible lyrics. Evolving from
oriental love and/or grief songs, in present times they correspond with the so-called Balcanic
urban folklore, which is suffocated by this false model, defined by the importance given to
money, beverages, enemies, women, expensive cars and power wielded by gangsters: “With
money comes great value/ You have the world at your feet/ You harvest whatever you need/
You don’t get dirty/ And are listened to plenty” (Feraru de la Buzau), or “Booze, booze, booze
and manele/ And 7-star women/ Booze, booze and chicks/ Never leave this place” (Cristi
Dules). Reading these lyrics (similar to many hip-hop creations) points out that young people
listening to manele grow up in an environment that lacks real values.
Conclusion
All in all, it is safe to assume that holding artists and their music alone entirely
responsible for eventual accidents or character shaping of youngsters is quite a shallow
approach. However, due to the fact that children and teenagers especially tend to be influenced
and even to identify themselves with the music they listen to and the artists that perform it,
there are some undeniable risks in musical space that need to be considered. From a certain
point of view, it is arguable that, if some music genres tend to amplify depressions, leading to
extreme situations in the short run (such as rock or punk), other genres may produce long-term
effects such as anti-social attitudes or cultivate non-values (such as hip-hop or manele). So how
can we overcome these vulnerabilities in musical space? There are some courses of action that
could be taken. Firstly, we should encourage the dialogue between the generations, because the
parents of today were yesterday’s rebels. We should also support the dialogue between the
creators of music and the consumer society. It is of paramount importance that youngsters
understand the fact that music, no matter the message it sends, is but a form of artistic
expression. It allows deviations from the daily routine, placing itself in an abstract space in
which reality is replaced by symbols. Secondly, it is worth noting that learning to accept
diversity (through education) determines teenagers to discourage individualism, on a musical
level amongst others. An important role in this context is played by the school, by encouraging
a tolerant attitude and multicultural awareness. Finally, one should accept that time is what
refines musical taste; although it is often accepted that one stays loyal to the music he or she
grew up to, once we age, musical space becomes broader and more flexible.
REFERENCES:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
http://www.daedalus.ro/music/music_rom.pdf
http://dexonline.ro
https://groups.yahoo.com/neo/groups/fanclubcornelchiriac/conversations/topics/1139
http://www.oxforddictionaries.com
http://pediatrics.aappublications.org
hptt://www.youtube.com
~ 30 ~
3.3. RISK AND SECURITY FOR STUDENTS IN SPACE ONLINE
Author: teacher Gabriela DUMITRAȘCU
National College”Petru Rares”, Suceava
The internet provides an extraordinary virtual word of communication, information
education and entrainment.
New technology is part of children’s educational and life experience. Including mobile
phones, 3G devices, iPods, play stations etc.
We as parents need to ensure we have the knowledge to keep them safe and an
understanding of what to do if things go wrong.
Risks to children and young people online - categories:
a) Exposure to illegal content and / or harmful;
b) Victimization through bullying, harassment or threats (or "cyberbullying");
c) Selling or theft of personal data;
d) Sending or receiving videos, pictures or messages of a sexual nature (or "Sexting");
e) Grooming (solicitation to commit sexual acts);
f) The identity, online reputation and security on the Internet;
g) "Download", "copy paste" and copyright;
h) Information not verified;
i) Excessive use of or reliance on computer games and the Internet;
j) Reporting of illegal content / malicious.
Parents and educators need to understand these risks to find the time when children /
their students go through such experiences online or offline. Children whose parents or
educators regularly call into question the safety of the Internet tend to behave more responsible
when using social networks or webcams, or transmitting messages, collect information or post
personal blog. Resource persons, adults thus helping to make the Internet a safe and useful
children both at home and school.
~ 31 ~
Online risks for children
Typology of risks
Most children and young people use the Internet positively but sometimes behave in
ways that may place them at risk. Some of these actions to them seem harmless but could
expose them to potential harm. In addition, some of these risks do not necessarily arise from
the technology itself but result from offline behaviours that are extended into the online space.
A young person can be a victim of online abuse through exposure.
Potential risks to children and young people using social networking and other user-interactive
services can include, but are not limited to:
-
bullying by peers and people they consider “friends”;
exposure to inappropriate and/or harmful content;
involvement in illegal or inappropriate content;
posting personal information that can identify and locate a child offline;
theft of personal information;
sexual grooming, luring, exploitation and abuse through contact with strangers;
exposure to information and interaction with others who encourage self-harm;
exposure to racist or hate material;
encouragement of violent behavior, such as “happy slapping”;
glorifying activities such as drug taking or excessive drinking;
physical harm to young people in making video content, such as enacting and
imitating stunts and risk-taking activities;
leaving and running away from home as a result of contacts made online.
~ 32 ~
It is also important to remember that content posted online can impact on a young
person’s reputation, both positively and negatively, now or in the future. While social
networking services offer great opportunities for children to be creative and express themselves
online, they are often unaware that their words or images, although intended for a small
audience, can quickly attract a far larger one and may have a lasting impact.
Some individuals have become notorious as a result of their online postings, which have
had both negative18 and positive impacts on their lives.
Sexual exploitation of children and young people online
There is also concern that the capabilities of social networking services, combined with
children’s own high-risk behaviour, may increase the potential for sexual exploitation of
children and young people by adults, or sometimes by other young people.
This exploitation can include:
-
-
exposure to harmful content, including adult pornography and illegal child sexual
abuse images;
in sexually explicit communications and conversations that may reduce children and
young people’s inhibitions;
manipulation and exploitation, which can include being encouraged or paid to pose
in sexually provocative ways and pose naked and/or perform sexual acts via
webcams;
grooming and luring of children to meet offline to sexually exploit them
Where are children most a risk?
o Chat Rooms and Instant
Messenger
o Blogs, Forums and Social
networking
o Mobile Phones
o Gaming
Additional things we can do to stop online child abuse
Protect your PC
-
Firewalls, antivirus, stop spyware, backups,
spam email, browse internet by content
filtering
- Protect your PC
Protect yourself
-
Banking online, shop safely, passwords, contact the Hotlines
~ 33 ~
Conclusion
Risks vary from country to country depending on children’s ability to access the Internet
as well as on a range of social and cultural factors.
As children’s activities, skills and resilience vary, so do their interactions with the online
environment and the related consequences.
Children’s vulnerability to online risks results from their lack of experience, awareness
and critical capacity to fend off or manage risky situations. While these capabilities are likely to
increase with age, so can their own risky behaviour.
3.4. INVENTION AND INNOVATION – FORMS OF INTERDISCIPLINARY
EDUCATION AT NATIONAL COLLEGE“PETRU RARES”
SUCEAVA,
CONNECTED TO THE STUDENTS’ SECURITY IN THE SCHOOL ENVIRONMENT
Author: teacher Anca Viorica GRECULEAC
“Petru Rares” National College,Suceava
“Petru Rares” National College from Suceava has a Invention Club where students who
want to develop their inventive and inovative spirit can be selected. The coordination of
students is done interdisciplinary manner by teams of teachers of different disciplines. The
students choose themselves the topic of research and according to their choice, they are
frequently co-opted by specialists of different types (engineers, economists, doctors, etc),
parents mainly, members of EXCELPIOR, for counselling, overcoming the blockage moments.
The school research of a topic lasts almost one school year and at the end of the
school year each team has a final product, that in many cases is an « invention ». These final
products take part in different national and international competitions, showrooms,
conferences.
Out of these final products that aim at the security system, devised in the School’s Club of
Inventions, we can mention the following:
~ 34 ~
1. Real Time Home Security Alert System
Hypothesis
Can a fire alert system be built, a system which contains specialized sensors used for identifying
all four phases a fire; can the system recognize, analyze and transmit relevant data for phase 1
and 2 of a fire?
Tests (step by step)
1. Identifying the relevant physical and chemical parameters of a fire, methods of
measuring and transmitting data remotely.
2. Building the first experimental module (smoke and gas, temperature, humidity, IR
radiation, sensors and a microcontroller) and carrying out tests in two separate stages.
Smoldering and open flame fires obtained by burning common materials met in closed
premises. The fire was sparked keeping the other parameters constant: air flow, initial
temperature, humidity etc. The collected data from the smoldering phase of the fire
(phase 1 and 2 of a fire) was later used as reference data when compared to the rest of
the experimental data. Data provided by the module was not relevant, constantly
triggering false alarms, the IR radiation sensor values being triggered both by open
flames and incandescent light bulbs. Research was done to improve the module.
3. It was decided to introduce a new sensor to the module, respectively the light sensor
(photoresistor) in order to obtain relevant information when calculating the possibility
of occurrence of a fire.
4. Running 10 arson supervised experiments (including all 4 phases of a fire) with the
newly formed module.
It was noted that the data collected in phase 1 and 2 of a fire, could trigger an alarm of
a possible fire this being the novelty element of our study.
A criticality parameter was established for phase 1 and 2 by multiplying the values from
the first column, the result being 60000 AU (arbitrary units).
A human presence (PIR) sensor was introduced to the module in order to help identify
the possible victims close to the fire.
A fire alert system was build, a system formed of modules that are wirelessly connected
and can be placed in every room/enclosed space of a building. It was tested and observed how
the data provided is gathered, analysed, displayed and how the system can trigger an automatic
alarm.
Displaying data and alert methods
With our mobile application that used augmented reality combined with the 3D model of the
building, the user can easily identify the affected areas.
On the website the user interface or the Specialized Intervention Services can also see the date
transmitted by sensors in real-time, increase or decrease the tendencies of values, accessing the
database in order to study different phases of the fire or the possible causes of the outbreak of
a fire.
~ 35 ~
Conclusions
The built module forwards, in real time, relevant data thus detecting and alerting the first and
the second stage of a fire. This may
contribute to a faster, better
intervention
to
limit
the
spread/increase of subsequent phases
and, consequently, to limit human
and material damage.
Subsequent implementation
possibilities
 Measuring
the
criticality
parameter in an actual fire and
possibly recalibrating the criticality
parameter.
 Expanding the use of the fire alert
system to other situations: forest fires
 And other open spaces. (the
module was only tested in enclosed
spaces and in the absence of air
currents).
~ 36 ~
2. “Vizor” Project
”Vizor” Project from Petru Rares National College has participated at the national
invention competition ROSEF 2011, organised in collaboration with Intel Romania has won
the 1st prize.
The team that has worked for this project was made up of :
 Andrei Blaj, Research ingineer, Brainient, as the coordinator of the project, former
student of the college
 MihailErhan, IT Teacher at “Petru Rares”National College Suceava, suervisor of the
project
 Anca Greculeac, deputy headmaster of “Petru Rares” National College, project advisor,
member of EXCELPIOR Association
 3 students of “Petru Rares”National College, implimenters of the project
The Objectives of the project
The Vizor project established to implement a system of access inside Petru Rares
National College Suceava based on automatic authentication by detecting the face features of
a person by the help of an IP video camera.
~ 37 ~
Example: extraction information irrelevant without subject
The requests of the system
The system is made up of the following hardware components:
 an IP video camera
 a calculator
 access module for doors with a microcontroller
 communication system between the calculator and access module microcontroller
Software system is made up of the following components:
 an application which contains all the college students’ photos
 data base that stores all the information about the school students’ faces
 An application that manages the video camera and compares the received information
from the camera with the information from the data base. This application has the
following submodules:
- Module that captures information from the video camera
- Module of processing the information from the video camera (including the
comparison with the information from the information base)
- Module of communication with the help of the microcontroller of the access
module
- Module of managing the access information: who entered and at what time.
The steps of the project
1. Choosing the team
The requests of the participants at the project have been the following:
 C knowledge:
- memory management (pointeri, array-uri),
- structural programming (functions/procedures),
- algorithm – understanding of the algorithms
 Mathematics –matrix, algebra
2. Training of the students participants in the project
The introduction of the students in the image processing. The coordinator of the project
provided materials for the students to gain knowledge as soon as possible.
3. Definition of the functional and technical specification of the project
~ 38 ~
The team will meet to establish how to realise the implementation of the project:
 The assignment of the technical necessities of the project:
o Hardware
o Software
 The tasks for each member of the team
4. Implementation of the project
At this step, all the specifications created at this point have been transposed in code.
5. Testing
At this step the project has been tested on a limited data base (10-15 faces)
6. The creation of a data base with students
Once created the software application is filled and the system of performance has been tested
(speed, precision).
7. The creation of the documentation for the competition
The Status of the final product: the equipment couldn’t have been implemented due to the
large flows of the students on the two entrances of the college at the peak hours, does not allow
the individual passage and the stopping of each student for 2 seconds in front of the camera.
3.5. CYBERSPACE-BETWEEN SAFETY, UNCERTAINTY AND UTILITY
Author: teacher Viorel IEREMIE
The 21st century began in force regarding the use of the cyberspace, and that fact was
ahead television, which seemed to be the absolute queen of 20th century virtual environments.
The accessibility has spread globally in a galloping way, so we talk today about billions of
people who are constantly accessing the internet. There are, however, different degrees of
freedom in the use of the online environment.
On the one hand, there are authorities (governments) who have a voice, requiring
different information or imposing restrictions to ban the online environment. Typically, such
situations are based on totalitarian political reasons specific to undemocratic regimes. (Syria,
Vietnam, China, Iran)
On the other hand, there are unlimited access, which is conditioned only by local and
technical conditions, which, however, are resolved in time. In this situation there are
democratic states that have unlimited freedom of information and access to information of any
kind.
In such a context, people everywhere enjoy the limitless possibilities of accessing any web seit
virtually anywhere in the world.
~ 39 ~
Of course, from the perspective of web-sites accessed site we can talk for hours, we can
make tables, depending on the occupational area, age, sex, nationality or religion.
The fundamental aspect that I wish to discuss now is the safety and environmental uncertainty
online and the usefulness of networks, according to age-specific needs, concerns and personal
beliefs. As a practical example, we address the problem website Facebook, one of the most
popular online social media world much discussed or accepted blame, but - above all accessed.
Since its inception in 2004, Facebook has managed to capture the interest of all age
groups, without exception, the only condition is being capable to handle the computer.
The options for the use of this social networking have developed from year to year, so that at
this time there are over 500 million registered users, and their number is growing. In my
opinion, the most important reasons that people use Facebook are the following:
High degree of dispersion of information, almost instantly, since posting them;
Keeping in touch with childhood friends; Create professional groups; The ability to advertise;
Being in contact with many people in a very short time; Real source of obtaining new fans;
Promoting low-cost business system; Increased online visibility; Open communication;
friendly image
Beyond the benefits listed above, you can notice (notice) items that are downright disturbing.
If we talk about the public image of each of us when things get complicated and it requires a
very careful selection of the information posted.
Our opinion is that the most exposed are teenagers, young people in general and because
they want to socialize, they start to abuse. As a teacher, I believe that the online environment
can become highly uncertain in terms of personal safety unless certain restrictions are imposed
regarding the posts of any kind. Sociologists have already raised the alarm regarding the use of
Facebook, meaning that online media has identified numerous reasons that we should delete
our accounts. Among the many reasons to abandon this social network they mention:
1) Staying in the front of the computer can damage our health, especially the eyes;
2) Facebook creates the illusion that you have many friends;
3) Facebook gives the impression that all Facebook users tell the truth about their
accounts on Facebook;
4) Using Facebook and other social sites you learn to manifest yourself, but only when
you are online (which is much easier);
5) Facebook acts as a "trap media junkie brains;
6) Facebook uses you to produce money by selling your personal data;
7) Posting on Facebook has so many details about yourself is a self-sabotage your own
lives and the future of your life;
8) Facebook is responsible, because of jealousy;
9) Facebook creates the illusion that if you like a certain "handsome action", you've done
your duty as a citizen, like other social sites, about destroying marriages and
relationships between partners;
10) Easy access to the internet, especially Facebook means ... million phones in hand,
staring at the screens million precious time wasted.
Considering the information presented in the report of the average American will have
obvious reservations, if not suspicion of posting anything on Facebook. The conclusion is the
following: the degree of freedom when posting on a network any personal information should
be seriously reduced or at least controlled by adults, so that no one and nothing can not cause
any harm to the teenagers. In this situation is the role of the teachers as essential, when you
"educate" them in terms of public exposure of their personal life.
~ 40 ~
So, talking about safety, uncertainty or utility use social networks? Like the great truths
of humanity (mankind), the truth stays somewhere in the middle. While there is discretion in
posting personal information and this in turn causes no harm to others, we do not see any major
threat. As for usefulness, it depends on our personality. Introvert or extrovert character of every
teenager will say what is has to be said. The introverts would prefer the online version of
socialization, and the extroverts will consider that the direct contact with others is more
beneficial in any case.
3.6. CHILDREN IN RISK SITUATIONS
Author: logopedist teacher Lăcrămioara Nicoleta PLUGARIU
CJRAE (County Centre for Educational Resources and Assistance), Suceava
Children who made penal acts, but do not answer in front of the law yet, are mostly
children with problems and not criminals with an already established conduct.
In conclusion, the social and educational system and not justice is or should be to blame
for this target group.
Children and families who are making these efforts to work out their problems by
themselves must be treated with the special respect, for they are the initial step of the prevention
and intervention strategies.
Taking into consideration the specific characteristics, is well established that childhood
depends on the place and the moment in which a person passes through certain individual
experiencies during his, her life.
Besides the fact that they are taking part actively or they should be, at different social
processes that affect both the victims and the other members of society, they must also be seen
as builders of their own childhood, in a certain historical moment and as actors involved in the
development of the society.
Children do not live in a world so different from the youngsters, grownups or elders
from a certain society. So they are exposed to the actions of the same echonomical, social,
cultural and institutional forces, which also affect the other categories of the society.
Since December 1989, when the socialist reign was removed, in Romania had been
taken place many dramatical changes, good and bad, in a very complex situation.
The new political, echonomical, social and cultural environment had influenced in a
powerful way the situation of children and youngsters from Romania.
Children must be protected against risks, for example violence and the parents
neglecting or of those who take care of them led to drugs addiction and involvement in criminal
activities.
Children need protection in special situation, in which, for example they are vulnerable,
unaccompanied children or the ones with special needs, those who belong to some ethnic
minorities, homeless children or the ones with an abnormal behavior or already condemned
ones.
All the children are vulnerable after all because of the fast changes which happened
during their growing.
All the basic needs of the children must be accomplished, and not only those regarding
their survival and protection, but also those which contribute to the development of their
personality, talents mental and physical abilities.
Children need all these in order to develop properly.
Children that need a special atention are:
~ 41 ~
 Children that risk to be separated from their parents. This category also includes
those from the families who are in a crise situation, as natural desasters, the lack of a home,
unemployment, etc.
 Children separated from their parents. This category also includes the ones who are
place in authorised foster families or centers.
 Homeless children. This category is made out of children living and or working on the
streets, alone or with their family.
 Children who show a criminal behaviour. This group of children are risking to be
taken fron their families care and include those who have criminal intentions or thoughts.
 Deliquent children. This category includes children who had already done criminal or
violent acts and were not punished for their deeds or those who were.
The risk factories which lead to antisocial behavior:
 Difficulties during the child s development
- a limited level of intelligence, capacity of speking, school performances,
cognitive development
- concentration problems, ADHD syndrome
- aggressive or anti-social behaviour
 Low attention and education for some children
- the lack of emotional support from the family/ emotional rejection
- deficiencies in education/ lack of attention given to children
 Errors seen in the educational conduct of the parents
- severe education/ permissive education
- low stimulation from the parents / low cognitive encouragement/ low
instrumental support
 Family situation
- high level of stress in the family
- a depressive mother/ a mother with phsyhical problems
 Aspects regarding the social status of the family
- a mother who was young at the child s birth
- a father/mother who grows the child/children bu himself/herself
- a very low level of education in the family
The work with children who commit penalty acts. Programmes,
principles

Building social abillities- group activity
In order to develop and extend the social abilities of affected children, the specialized
measure of surveillance can include an educational programme for a certain group of children.
The main purposes are always the same: getting enough social abilities, so that the child
can be integrated in a pro-social group of children from the same generation.
The basic principles which are repeated using the elements of individual method, are:
- to identify and express my own emotions and recognize the others
- my things, your things
- other social and legal rules
- we play together

Intensive individual work
~ 42 ~
Taking into consideration this intensive form of help they must apply the basic
principles:
- the school counsellor and the child choose each other, it must be a connection
between them and they must agree with this from the beginning
- the school counsellor explains the rules, apreciate applies the consequences
- the chill dis trying to achieve the objectives
- the school counsellor supports the child in achieving those aims
- the school counsellor speaks regularly with the parents, with other important
persons from the child s life and with his children from school, in the presence of the child/or
not.
Working with parents
The help given to a child is often more efficient if the parent can get help too and also
if they accept it.
 Preparing for developing parental skills
Interested and motivated parents have the oportunity to reconsider their parental
conduct and achieve new skills, in groups made aut of parents who have similar problems with
their children.
The purpose of these programmes structured for parental education is to help the parents
and to become positive, motivated and efficient parents.
The content of these programmes intends to help the parents at:
- breaking the vicious circle who makes the school education/ home-eduction to be
inefficient
- underlining both with the child, of the positive and difficult situations
- planning and organising the activities of spending together the spare time
- establishing of some rules
- living the negative and positive consequences

Advice for the parents
It is possible that parents individually or as a couple, not to be confident enough in such
a group programme, or to wish to leave the programme shortly after its beginning. Those
parents must be given the opportunityto receive sessions of individual counselling.
~ 43 ~
3.7. RESILIENCE – AND HOW TO HELP CHILDREN DEAL WITH THE DIFFICULT
SITUATIONS ENCOUNTERED IN THEIR LIVES
Author: teacher Ionela Dorina RÎMBU
Technology High School "Mihai Eminescu" Dumbrăveni, Suceava
"Don't walk in front of me, I may not follow.
Don't walk behind me, I may not lead. Just walk
beside me and be my friend." - Albert Camus
We all have the tendency to idealize childhood, considering it as the happiest, the funniest
and the most carefree period of our lives. When we talk about it, we should also have in
mind the vulnerability children are exposed to, and that the fulfilment of their needs and
desires depends entirely on the major presences in their life: parents, teachers, and form
teachers.
Adults’ lack of availability towards their children, their ignorance regarding their
emotional needs are the clear result of their own social and emotional shortcomings and will
definitely lead to kids’ vulnerability while confronting life. Some situations , as adapting to
a new educational context, can be difficult for them ,others, like living the experience of being
humiliated , harassed by a classmate or abused by an adult can be extreme difficult even
impossible to overcome. All these negative aspects do nothing than increase uncertainty and
turn childhood into something totally different from a beautiful stage.
Despite of these sufferings, we still have the chance to grow properly if we rely on
our basic resilience skills.
It is well known that most current scientific and philosophical terms have their roots in two
ancient languages: Greek and Latin. For example the word ’’ resilience’’, borrowed from
French ’’resilience’’ actually comes from Latin resilio meaning to get over an obstacle. The
physicists were the first to use it .For them, it meant the metals’ property to resist to shock
preserving their original shape. Later, the term was used with different meanings in economics,
computer science, biology, politics, finance, and mainly in psychology.
From the educational point of view, resilience represents a large range of abilities to master.
Building resilience – the ability to adapt to terrible, threatening, traumatic events or situations
which generate a lot of pressure - helps children not only to learn how to deal with stress,
anxieties, and worries but also increase their tolerance degree to uncertainty. Being resilient
does not necessarily mean failing to go through difficult and uncomfortable situations. It means
to know how to adjust to a difficult and uncomfortable moment, how to cope with tough
situations. Suffering and sorrow are natural and normal emotional reactions occurring when
we go through a major trauma such as when we lose a beloved person.
Each child must inherit this skill because it will help him/her to face the daily challenges
–e.g. the breakup of a friendship, the move to a new school, a defeat in a game, severe problems
caused by a parental divorce, being adopted by a new family, the illness or death of a family
member.
~ 44 ~
Some useful tips on building resilience in children and adolescents.
For a child, the greater the number of challenges is, being resilient will be more difficult.
Even if resilience is considered to be an ability which everyone can easily develop, parents still
play a great and active role in this process. They have the power to support their children’s
development, and, at the same time, to develop their own resilience because it is a process
which involves, on the one hand the adoption of a certain behaviour, a particular way of
thinking and acting and on the other hand time to learn how to do it.
1. Focus on children’s social and emotional skills. Teach them how to make friends and how
to maintain a friendship. Empathy, the ability to "put yourself in somebody's shoes” to be able
to understand other person’s feelings, to feel his/her pain or discomfort, is the most important
acquisition in developing our resilience. To develop social and emotional skills as making
friends, being in good terms with people, show empathy, you have to encourage your children
to adopt appropriate behaviours while interacting ,to encourage them to judge their own actions
,to ask them put in somebody’ s shoes before judging ,to think how he/she would feel if he/she
were in that situation, to analyse the long-term consequences of their actions, to identify and
adopt prosaically behaviours in order to solve possible conflicts arising during their interaction
. Be ready for giving children a strong and unconditionally support in fighting with the
inevitable moments of sadness, disappointment and helplessness they may encounter. There
are cases when they need our support in order to integrate and interact with their classmates.
Their established relationship with others is the real proof of a strong social support and the
key factor in developing their resilience.
2. Encourage children to help people in need. This way they feel useful and give a new
meaning to their life. Involve them in volunteer activities according to their level, ask for their
help in performing tasks, help them identify different ways of solving their classmates’
problems.
3. Establish and keep a certain code of rules (meals, sleep, doing homework).Obey them and
you will provide your children comfort, safety and predictability.
4. Keep them away from potentially harmful statements or messages. Teach them how to
choose the right information. Children’s dreams and worries are often related to the information
they are exposed via Internet, news or by eavesdropping adults’ conversations.
Make sure your own kids do not listen to such kind of information. The educational system
often rewards children according to their performance, and this tends to become a risk factor
~ 45 ~
in developing most emotional problems like: anxiety and depression. This time the teacher’s
job here is to spend more time with them and to give the chance to be creative.
5. Teach kids how to take care of themselves, how to adopt a healthy lifestyle by being a
good model for them. Children take for granted their teachers, their parents and that’s why we
should spare more time with them. Make sure your children have a balanced activity
programme including exercise and relaxation and that they obey it. Play time is an essential
condition for children’s proper growth. Their concern for their welfare will help to have a
balanced lifestyle and to gain the necessary qualities for a happy life.
6. Teach children to set reasonable and realistic goals; act according their aims. Show
them how important each small step they make is. Praise them for their progress and efforts. If
you do this, your students will be aware of what they have already achieved and will be able to
focus on what they have not achieved. This approach help children to be more confident and
to overcome their fears and limitations.
7. Create a positive self-esteem in your pupils. Encourage them to remember their happiest
moments. Help them understand that past challenges will offer the power to face the following
challenges. Help them be confident in their own abilities of solving problems and making the
right decisions. Show them how useful jokes are in some situations. Make them see how
important their behaviour and personal achievements were in building a happy and productive
atmosphere during the class.
8. Create a positive environment. Even if children faced with painful events make them see
clearly the whole situation. No matter if they are pre-schoolers or too small to have a long-term
perspective on the topic, you still have the duty to help them see how they will overcome the
present situation. Spot good things that may happen to them. Focus on the positive aspects that
may arise and, help them practice their ability to predict.
9. Give your children the opportunity to reveal themselves. Hard times often help them to
discover their real face. Help them analyse the way they dealt with a certain situation, what
they have learnt from it, and how they overcame it. At this point we can organize debates
encountered by them in various situations and talk about what they have learnt from them.
10. Be open to the new, to the change because it is an integral part of our life. Changes can
be sometimes frightening for children. Help them see it as something natural. We can discuss
how the change occurs when they move from one class to another, from one level of schooling
to another. It is also important to discuss how these changes influence their development.
KEY MESSAGES IN BUILDING RESILIENCE
You can create a positive family environment, which
increases the the children’s resilience, by sending them.
Few key messages every day such as:
Life is beautiful, but occasionally everyone has a difficult
time. It is a natural part of life.
Almost always, things get better, even if sometimes it takes
a little bit longer than you expect. Don’t lose your hope and
look for solutions to your problems.
If you talk about your worries or hassles with someone you trust, you will feel much better and
you will find solutions to your problems quicker. Nobody's perfect! We all make mistakes!
~ 46 ~
If you can find something positive or funny in a difficult situation, no matter how small it is, it
will help to solve it.
Take responsibility for what you have or have not done to make the situation worse. Do not
cry over it because there are always circumstances or people to help you.
If something cannot be changed, accept it as it is and try to adjust to it. There is no need to feel
miserable imagining that the worst scenario.
When something goes wrong, it affects only one part of your life. Focus on others which work.
Each person feels scared at least once in his or her life, but not everyone is afraid of the same
thing. If you confront your fears, you will grow stronger.
Do not get overwhelmed by emotions. Calm down and find a solution to your problems.
(Work done in collaboration with Sorina Petrică-Psychologist at The Emotional and Behavioral
Education Center of “Save the children!” organization.)
REFERENCES
1. Anca Munteanu, Ana Munteanu, Violenta, trauma, reziliența.,Iași, Editura Polirom
,2011
2. Al Siebert, Avantajul rezilienței - Stăpânește schimbarea. Prosperă sub presiune.
Repune-tepe picioare după lovituri, București,Editura Busine$$ Tech, 2009.
3.8.PRACTICING MARTIAL ARTS SAFELY IN AN UNSAFE WORLD
Author: teacher Sorin Constantin RÎMBU
In a world daily exposed to political and
economico-social
transformations,
different
religions and multiple cultures, the universally
understood language by the whole humanity is
sport. Either game, or high level competition, either
with or without materials and installations, sport
finally succeeded in overcoming all the ideologies.
From this point of view, sport is part of a common
culture which comes from the beginning of time,
accompanies the civilization’s evolution and
participates in creating an art. Sport represents one
of the most dynamic social activities with the
purpose of perfectioning the human being, based by
physical exercise practicing.
A coordinating, efficient and regular way of practicing sport are martial arts. Martial arts are
old ways of fighting, transformed in sport, self-defense and recreation. They can be seen as a
tight bond between basic motility skills such as running and jumping on one side, and the
specific motility skills, accessible and attractive for every age and sex on the other. Some of
the benefits this sport has are the health and inner balance’s improvement, contributing to a
better well-being. Generally, martial arts are safe in comparison to other sports, the risk of
accidents being reduced by using adequate equipment and the new trainees’ gradual initiation.
~ 47 ~
Some of the advantages of practicing martial arts from a small age are:



The development of interpersonal and emotional intelligence, vitality and health
Physically harmonious development thanks to the equal involvement
of all the
muscular groups
The improvement of concentration beause of the exercises’ complexit
 The improvement of the distributive attention thanks to
syncronisingwith the other colleagues in kata executions
 The development of the capacity of quick decision making
because of the number of the decisions which have to be made
 The improvement of team-working
 Improving the capacity of communication, overcoming the
stress and anxiety thanks to the collaboration and direct implication
in decision making with the other participants



Developing the sense of responsibility by assuming the consequences followed by the
taken decisions, but also by protecting the training partener
Improving the spirit of discipline by adapting to a healthy environment
Developing the capacity to assimilate new information, each training having a new
element
The martial arts do not encourage violence and lately, it combats and controlles it. It is a
sport recommended to children becomes it activates the whole muscular and nervous
systems, in which concentration, determination and decision overtake in importance the
force. Martial arts can be used as therapy for youngsters with aggressive behavior. During
the training, children with behavior problems (lack of attention, aggressiveness, anxiety,
lack of discipline, hyperactivity, vulgar language, fight between brothers etc.) are put to
work with children with totally opposing personalities, so that the shy child will build up
courage because he sees that he can learn how to defend himself and how to execute a
procedure, whereas the rude one tempers himself because he can observe how easy a
situation can reverse. Although the work is made with a group, the targets are evolution
and mastery of each participant for the best assimilation of the self-defense techniques
Martial arts and ADHD
Many parents and instructors believe that practicing this sport
can be used as therapy for children with ADHD (deficit of
attention / hyperactivity) which characterizes as lack of
concentration and an impulsive, overreacting character. Martial
arts promote concentration and reduces impulsivity with
intense focusing over some exercises, obeying some visual and
verbal commands and are practiced in a controlled, disciplined
environment. There are reported cases which describe the
martial arts as a successful helping therapy for children with ADHD.
~ 48 ~
In conclusion, practicing martial arts can accomplish diverse function in the pedagogic process:
efficient method of educating or a way of organizing activities. It also represents an important
factor of time saving and a way of accelerate social development
3.9.THE TEENAGER’S MIND- A COMFORT ZONE, OR A DISCOMFORT
ZONE
Author: teacher Vasilică Daniel TODERAȘ
Most of the times there is a fine line between the two concepts. Even adults are
“confident” that one of the fundamental elements of life is “lack of confidence”. Then, what is
“confidence” for a teenager?
The changes undergone physically, but especially psychologically in adolescence lead
to lack of confidence prevailing over confidence. Teenagers seem to be self-confident in public,
where they cannot afford to fail because this may undermine their social status, which was
gained harshly through either positive or negative performance. Some devote their time to
study, others to sports or music, and others look good or dress according to the latest trend in
fashion, or they excel in possessing the latest mobile phone on offer at the moment.
Some choose to stand out through bullying and physical or verbal violence towards their peers
or their elders, even if not their acquaintances, or towards their teachers or parents, which is
more alarming.
Yet, may this apparent self-confidence conceal inner lack of confidence? Why is it that
sometimes, when caught unawares, these same teenagers are day-dreaming or even have tearful
eyes? Why do they refuse to talk about private matters? I believe this is due to the fear that
others may find out things that could endanger the safety of their “comfort zone”. That is why
I think teenagers find comfort in their own mental identity. Nothing can be more painful than
revealing private matters. To a teenager, this is 100 times more intense. This is actually the
source of the problem and it generates their refusal to talk about private matters.
Teenagers have their own ideas, mentalities and justice. All these are connected to their
mental space. Trying to change them through forceful methods would mean, to them, a threat
posed to their personal safety. Adults believe teenagers’ mistakes must be fixed by any means.
But they fail to understand a fundamental idea- that every teenager is unique. We cannot use a
standard method with an entire group of teenagers. I do not believe that, for instance, a teenager
who abuses animals can be approached in the same way as one who finds refuge in reading.
Similarly, a teenager who loves plants and flowers cannot fall into the same category as one
who likes extreme sports.
Many adults who work with teenagers, and by this I mean teachers in particular, forget
that they were once teenagers too. They forget they once had to undergo the same experiences.
They forget how the trespassing of their “comfort zone” made them feel. Maybe we should
recall those moments, which would enable us with a more pragmatic, but also a more
sentimental approach of the relationships with “the ones who can still afford to fly”.
~ 49 ~
3. STUDIES- DECISION IN FAMILY- PRESENTED IN ITALY
MOBILITY
4.1.TYPES OF BEHAVIOR IN TAKING BUYING DECISIONS BY CHILDREN AND
ADULTS
Authors teachers : Petronela Marinela AGA
Dana Gabriela CAPBUN
Lorin PREDA
National College “Petru Rareș”, Suceava
Economist:Liliana CĂBULCĂ
Introduction
 Is it may be possible to have a normal and friendly communication between those who
educate and those who are addressed educational messages?
 If both sides, adults and children, would make an effort of walking in the other one’s
shoes, if the relationship would be relaxed and the communication would be open and
lacking prejudices, if both sides would be able to cooperate, everybody would win. This
effort should be done especially by adults.
 The project we are facing with proposes a comparative study on the behavior of taking
purchasing decisions between adults and young ones.
 For the identification of the influence of age characteristics in taking decisions it has
been chosen the behavior of the consumer because this type of behavior is influenced
by a myriad of factors which permits us to better inspect the differences between
children and adults.
The objectives of the study
 investigating the sources of primary information which are of most importance in taking
buying decisions
 investigating the establishment of relevant criteria in the analysis of possible solutions
 investigating the level of knowledge of the characteristics of available products
 investigating the most attractive and interesting products
 comparing the options
 highlighting the factors that influence the decision
 identifications the grade of which people are tempted in assuming the risks of spending
more than the allocated budget
Working assumptions
 The majority of families are put in the situation of deciding on the purchase of a car.
There are differences between the car brand, price and characteristics depending on the
adults and kids. These differences are dictated by the needs of the consumer, depending
on the age, the sources of information and the attitude on the family budget.
Establishing the sample
 In the establishment of the sample it has been taken in consideration the age ratio
existent in the European Union and, for the adult sample it has been taken in
consideration the distribution of the study levels in the EU.
 30 adults and 45 children have been interviewed.
FIRST QUESTION
~ 50 ~

What are the first types of data that we collect? Create a file with the sources from
which you gather information, and the information that you have acquired.
Parents have mentioned that as a first source of information they have chosen the car
dealership and then, in order, magazines, car fairs and, as a last source, the internet,
while children have stated that the internet was the primary and, in many cases, the only
source of information.
The first information of interest for adults are technical specs, fuel consumption and
price, while, for the kids, the most important information is the car brand, top speed,
acceleration and color.
SECOND QUESTION
 What is the conclusion? What kind of car do we want? Create a file in which you
include the characteristics that interest you. For every characteristic mention at least
one argument.
 Adults say the fuel consumption and technical specs are of the most importance, while
children are more interested in the brand and colour.
THIRD QUESTION
 What are the possible solutions? Make a file in which you write the chosen brands and,
in every case, mention the advantages and disadvantages.
 Adults seem to be more interested in family cars and choose the well-known brands,
while children choose to shock with powerful sports cars.
FOURTH QUESTION
 Out of all possible solutions, which one do we eliminate? Why?
 Adults take out the most expensive solutions, while children eliminate the common,
boring cars.
FIFTH QUESTION
 Is the budget big enough? If not, what are the sources of financing?
 Part of the children doesn’t seem too preoccupied by the financing sources, while others
consider opening a family business.
 Adults specify the bank loan as a financing source, made with prudence.
SIXTH QUESTION
 Is the financing plan sustainable? What are the repercussions on the family budget on
a long term?
 Children do not seem preoccupied by the repercussions of the decision on the family
budget on the long term, while adults specify spending less in order to pay debt.
CONCLUSIONS




There are big differences in taking decisions between adults and children.
Pre-adolescent children try to act more like their parents, while adolescents tend to have
a completely different type of behavior.
While parents have a prudent behavior, they being more interested in the reliability of
the car and the problem of the budget, teens seem to want to shock with their
acquisitions, not caring about the budget.
While adults manifest a reserved attitude when talking about stepping over the budget,
kids seem to be tempted by risk, wanting to be spending more than the allocated budget
with the illusion of opening their own business.
~ 51 ~
4. STUDIES- PRESENTED IN TURKEY MOBILITY
5.1.THE IMPORTANCE OF FAMILY EDUCATION IN SELF DICOVERY INTERPRETATION AND CONCLUSIONS
Authors: Teacher Ionela Adina ADAM
Teacher Daniela DUNGEANU
Teacher Ramona MORAR
Teacher ANCA VIERIU
Teacher CRISTIAN SĂLĂGREAN
The study was conducted on a representative sample for our school, for pupils aged
between 15 and 17 years, corresponding to the class of X. The group includes 20 boys and 10
girls.
The aim is to verify the role of the education received in the family\/the teenagers and
career choices, instinctive or voluntary, they make them, according to sex and age. The
Questionnaire is anonymous and is organized on four requirements with type subjective
responses that can be correlated to validate the findings. In commenting on these topics,
F = girls ' responses involved,
B = answer the boys involved.
Requirement 1. Note the features that you consider crucial, in descending order of
importance, for both men and women.
This requirement becomes the key of the second requirement for interpretation,
validation\/invalidation principle of sincerity. In essence, a large proportion of the entire group
impose traits such as elegance, delicacy and beauty for women and intellectual effort, solidity,
intelligence, calm, will, strength, for men. The relative uniformity of responses, that is why
the interpretation here will not decouple the girls ' responses to those of boys.
Requirement 2. You think are trades that are the best fit men and women?
The results shall be recorded in one area of the clichés about men\/women, both boys
and girls which proposed trades-standard.
For men, the trades that require courage, order, discipline, even taking risks, as well as
the policeman (F-3, B-4), fireman (F-3, B-3), pilot (F-2, B-2), military (F-3, B-4). Men also
are proposed and trades by the doctor (F-3, B-4), lawyer (F-2, B-4), involving intellectual
effort, solidity, intelligence, but also those which concern the ability of physical exertion,
strength in difficult conditions, such as constructor\/employee (F-2, B-3). Noting the response
of a young boy who proposes „father" for the man’s occupation or another, that proposing
"priest". A possible explanation of these atypical choices relative to the whole, is given by
family members, a weak point of the questionnaire being unable to correlate a reply with a
reality reflected in a possible requirement such as: "What profession has the mother\/father?".
For women, trades in the foreground are: teacher (F-4, B-4), nurse (F-5, B-6), doctor
(F-5, B-4), accountant (F-3, B-3), Secretary (F-3, B-2), stewardess (F-3, B-2),
~ 52 ~
psychologist (F-3, B-1), PR expert (F-2, B-2), all related to the specific characteristics
indicated in the sequence 1: elegance, delicacy and beauty. In addition, hairdresser (F-2, B2) and maid (F-1, B-1), proposals which should be viewed through the prism of the election
requirement 1, trade-related traits such as love and emotion. A boy who seeks the top job for
women as a cleaning lady , correlates, also in the first place, features such as sensitivity. A girl
proposes that the main characteristics for women emotional involvement and spirit of
leadership, the trades related to being a professor or a doctor, but on the last position proposes
fighter pilot. She is also in total disagreement with the statement "Men shouldn't cry ever."
The correlation between the 5-positions of requirement possibilities 1 to the requirement 2
check the respondent at the level of sincerity in positively.
Requirement 3. Marked with \"X\" degree of agreement with the statement (5maximum agreement, 1-strongly disagree).
1. Men are more rational than women.
2. Women are not good drivers.
3. Men shouldn't cry ever.
4. Women are more emotional than men.
5. The husband is the head of the family.
6. Women take more care of themselves and, consequently, they live longer.
7. Men take more risks than women.
8. More easily a child raises without a father than without a mother
.
Answers go on line type patriarchal education, specific to the Romanian society, in
which the man, considered the head of the family, was in charge of feeding the others, major
decisions, should be introduced, sometimes brutally, on the principle of \"beating\" is
acceptable, not to be a permanent, active participant in the education of children, and became
a standard of strength of character: "Be a man!". This depiction is supported and how men
and women relate to laws written and unwritten of the Church and the community. On the other
hand, women are in charge of educating children, preparing meals, daily cleaning. The
separation of a couple seemed almost impossible and even non-existent as a serious possibility.
Reality shows us that the woman gradually assigned tasks considered of men: bring money for
the family because she has a job, she's the head of the family through divorce or separation
because of husband's departure to work abroad, take important decisions in these
circumstances, but none of her traditional duties is transferred to man. Today, radical and rapid
changes in mentalities occur due to labour market quite, the woman is often disadvantaged by
domestic, Romanian employers, considered incapable of constant physical effort, and preferred
in the labour market from the outside, where the aging societies need people capable of
providing social assistance, legal or illegal. A certain inertia makes the mothers themselves to
disregard mother’s role and to impose archaic behavioural patterns- outlined above- to
sons\/daughters. It is clear that the schools and other contexts, such this multicultural project,
must intervene in the definition of the relative equality between man and woman, both in the
education of adolescents and adults, without destroying any of the respect due to each other.
Taking into account the previously said, two boys have tended to brava and to choose
extreme, such as "Men are more rational than women" and "Women are not good drivers"maxim-5 agreement, " Men shouldn't cry ever„-disagreeing-1. Otherwise, respondents have
shown steady, reflected and chose accordingly. For example, a boy is in agreement with the
statement "Men take more risks than women", but disagree with the statement " Women have
take more care of themselves and, consequently, they live longer".
~ 53 ~
The girls seem to faster overcome the inertia, refusing reasonable the statement
"Women are not good drivers", without exaggerations, 6 of them enrolling in similar answers,
3.
Requirement 4. Read the following excerpts and fill in the blanks with some thoughts
that come into your mind and that are intended to link the fragments, using the way you report
quoted character ideas.
Faced with the depiction of a critical report from the two quotes from „The last night
of love, the first night of the war”, by Camil Petrescu (1894-1957), to refer to the more complex
situations involving male-female relationship, students showed their fear of commenting, of
giving verdicts regarding the manner in which each of the partners may influence each other.
Thus, the first fragment presented a man who thinks that the destiny of the wife "is and will be
changed by me." The second highlights is the dependence of a man of his wife, his efforts to
please her, but also an opportunity for her to choose another road, despite the effort of the
husband.
Conclusions:
It is necessary to release the clichés through an education that exceed the traditional space. In
the 21st century, parents seem to have forgotten that the preservation of the teenagers’ identity,
even sexual identity, involves adapting to new social needs, and so the mother's duties to be
fulfilled by men, and attributes such as "will" start to join the women, in a greater proportion.
The discovery of the self, the discovery of our own personalities requires the courage to believe
that you can and you will conquer your limits, presented through stereotypes and prejudices of
patriarchal societies and he Church. Educating adults is necessary, their emotional and
principial adaptation to the needs and realities of a highly dynamic market work being vital in
the modern realities of the EU
The husband is the decision-making power pole, at any age. Mothers-In-law are part of the
family, with a role in children's education.
The family in the country side, the woman with her pots; her husband, concerned with the
important decisions.
~ 54 ~
The conventional image of the jobs that can embrace a woman.
Modern hypostases of a man
Can remain in paternity leave.
The term "nurse (engl.)" redirects to a woman. In
"Meet the parents“(2000), there are often mocked
these clichés; the job of the protagonist, played by Ben
Stiller, is the reason for jokes for the future father-inlaw.
Norway is the first NATO member country and the
first European State to introduce compulsory military
service for women in peacetime.
In the American movie "G.I. Jane“(1997), starring
Demi Moore, a woman- soldier becomes a political
tool, reaching the point of having destroyed his career
and personal life. She will defend herself and defeat a
system full of prejudices.
First female engineer in Europe
~ 55 ~
Elisa Leonida Zamfirescu.
Born on November 10, 1887, she is dismissed from the
School of Bridges and Roads in Bucharest (the future
Polytechnic Institute), where there were preferred men as
students. She was not discouraged and, in 1909, she is
admitted as a student at the Royal Academy of
Technology in Germany where she becomes the first
woman engineer in the world, in 1912.
The first woman doctor in law, in the world
Sarmiza Bilcescu. Born in Romania, on 25 April 1867,
is the first woman admitted to the Faculty of law in Paris,
graduating in the 1890s, winning, all there, her doctorate
in law.
The first woman pilot in Romania
First woman parachutist certificate for the country and
the European Champion at skydiving in 1931 and in the
world in 1932 -Smaranda Brăescu (1897-?1948) (Amelia
Earharta was the first woman to cross the Atlantic by
plane on 17-18 June 1928)
Joke…
A man at the library:
~ 56 ~
- I wish the book with the title "Equality between man and woman"!
- Utopia and science-fiction at 1st floor, please!
Joke…
- Johnny, eat the bread!
- I hate it! Why should I eat?
- To grow big!
- Why grow big?
- To earn your own bread...
-Did I mention that I hate? ?!
Reader…..choose for yourself the sentences that represents your opinion about woman/man
and argue in a few words
1. Men are more rational than women.
2. Women are not good drivers.
3. Men shouldn't cry ever.
4. Women are more emotional than men.
5. The husband is the head of the family.
6. Women take more care of themselves and, consequently, they live longer.
7. Men take more risks than women.
8. More easily a child raises a without a father than without a mother.
~ 57 ~
5. FOREIGN LANGUAGE COURSE – SUMMARY, PRESENTED
IN POLAND MOBILITY
Curs de limbă străină
Basic Phrases 1
Numbers
English
- 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
- 20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90, 100
Romanian
- 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90, 100
Months
English
Romanian
January, February, March, April, May,
June, July, August, September, October,
November, December
Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai,
Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie,
Noiembrie, Decembrie
Days of the week
English
Romanian
Monday, Tuesday, Wednesday, Thursday, Luni, Marți, Miercuri, Joi,
Friday, Saturday, Sunday
Vineri, Sâmbătă, Duminică
Greetings/Presenting yourself
English
- Hello
- How are you?
- I'm fine
- What is your name?
- My name is...
- Where are you from?
- I am from...
- Goodbye
- Nice to meet you
- Please
English
Romanian
Bună!
Ce mai faci?
Bine.
Cum te numești?
Mă numesc…
De unde ești?
Sunt din …
La revedere!
Îmi pare bine să te cunosc!
Te tog.
Romanian
~ 58 ~
- Thank you
- Yes
- No
English
- I need...
- Where is...
- What is this?
- How much is it?
- Can I pay by card?
- Can I pay by cash?
- Can I have the bill, please?
- small
- big
- day
- week
- month
- hour
- minute
Mulțumesc.
Da.
Nu.
Romanian
Am nevoie de …
Unde este …?
Ce este acesta/aceasta?
Cât costă?
Pot plăti cu cardul?
Pot plăti cu bani gheață?
Imi puteți aduce nota de plată, vă rog?
mic
mare
zi
săptămână
lună
oră
minutes
Accommodation
English
Romanian
- Hotel
Hotel
- Can I have a double room/single room?
Îmi puteți da o camera simplă/dublă?
- I want a room for 1/2/3 nights
Doresc o cameră pentru 1/2/3 nopți
- Do you provide... towels/breakfast/ a kettle/an Oferiți prosoape/mic dejun/ibric/
adapter/ blanket/ pillow
adaptator/priză/pătură/pernă
-extra
altele
-Can I book
Pot să fac o rezervare
Restaurant
English
- Restaurant
- Can I have...
- Water -still/sparkling
- Coffee
- Tea
-Juice orange/ apple
- Beer
- Wine
- Chicken
- Beef
- Pork
- Fish
- Vegetables
- Fruit
- Potatoes
- Rice
- Fries
- Pasta
- A glass
- Ice
Romanian
Restaurant
Îmi puteți da …?
Apă plată/mineral
Cafea
Ceai
Suc de portocale/mere
Bere
Vin
Carne de pui
Carne de vită
Carne de porc
Carne de pește
Legume
Fructe
Cartofi
Orez
Cartofi prăjiți
Paste
Un pahar
Gheață
~ 59 ~
- Dessert
- Fork
English
- Knife
- Spoon
- Cold
- Warm
- plate
- boiled
- grilled
- fried
- cooked
- spicy
- medium
- rare
- well done
Desert
Furculiță
Romanian
Cuțit
Lingură
Rece
Cald
Farfurie
Fiert
La grătar
Prăjit
Gătit
Condimentat
Mediu
În sânge
Bine făcut
Shopping
English
- Mall/market/shop
- Souvenirs
- Food shop
- Clothes
-shoes
-jewellery
-toy
- What size is it?
- Bigger/smaller
- Do you have it in another colour?
- Red/yellow/pink/green/orange/purple/
blue/grey/brown/black/white
Romanian
Mall/piață/magazin
Souvenir
Alimentară
Haine
Încălțăminte
Bijuterii
Jucărie
Ce mărime este?
Mai mic/mai mare
Aveți și alte culori?
Roșu/galben/roz/verde/oranj/purpuriu/
albastru/gri/maro/negru/alb
Health
English
- Doctor
- Hospital
- Pharmacy
- I have a pain in my...
- I have a pain in my...
-leg
-hand
-head
-stomach
- I feel sick
- I need...
- Medicine for pain/ stomach/
temperature
Romanian
Doctor
Spital
Farmacie
Mă doare…
Mă doare…
picior
mână
cap
stomac
Mă simt rău.
Am nevoie de …
Medicamente pentru durere/stomac/
temperatură
Transport
~ 60 ~
English
- How do I get to...
- Tourist centre
- Map
- Left/Right
- Straight/go back
- Bus/train/tram/Metro
- Rent a car
Romanian
Cum ajung la …?
Centru de informare turism
Hartă
Dreapta/stânga
înainte/înapoi
Autobuz/tren/tramvai/metrou
Închiriere mașini
Basic Country Information 2
English
- Currency ”leu”
- Weather
- temperate continental climate, with
temperatures ranging from – 30 degrees C in
winter to +35 degrees C in summer
- four seasons – spring, summer, autumn, winter
- due to global warming, we have been
witnessing a shift to two seasons, one - wet and
cold, and the other, hot and dry
- Local customs - typical dishes
Among the most popular local dishes are:
-”Mămăligă cu brânză” (a kind of maize porridge
served with cheese)
-”Sarmale” and ”stuffed peppers”, with the
stuffing consisting of mincemeat, onion, rice and
other ingredients (wrapped up in
cabbage or vine leaves in the case of
”sarmale”)
-”tochitură” (a kind of pork, beef or mutton stew,
with onion, usually served with
”mămăligă”)-”ciorbă”, a kind of sour soup made
from either vegetables alone, or
from meat (beef, cow stomach, chicken)
Very popular desserts are:
-”plăcinte poale-n brâu”, prepared from leavened
dough, with quark stuffing –
”cozonac”, a kind of sweetbread, with nut
stuffing, baked in the stone oven
- Basic culture
Romania is rich in culture and traditions:
- the majority of the population speaks
Romanian, with minorities speaking
Hungarian, German, Ukrainian and Polish
-Men kiss a woman’s hand when meeting
and greeting. A respectable form of greeting is
hugging and kissing once on each cheek
-chocolate and flowers are mainly given
as gifts
-Wine is the most popular drink, along with
”țuica”, a traditional drink obtained by
distillation from plums
-most Romanians are Christian Orthodox,
Romanian
Valută/Moneda națională - leul
-Vreme
- climă temperat-continentală, cu temperaturi
care variază de la – 30 grade C iarna, până la
+35 grade C vara
- 4 anotimpuri – primăvara, vara, toamna, iarna
- din cauza încălzirii globale suntem martorii
trecerii la două anotimpuri, unul rece si umed,
celălalt cald si secetos
Obiceiuri locale – mâncare specifică
Cele mai populare feluri de mâncare ale
locului sunt:
-mămăligă cu brânză
-sarmale și ardei umpluți
- Tochitură, ciorbă rădăuțiană/de văcuță/de burtă
- desert: cozonac
plăcinte ”poale-n brâu”
Elemente de cultură de bază
România are o cultură bogată în tradiții:
-majoritatea populației vorbește limba română,
iar minoritățile vorbesc maghiară, germană,
ucraineană și poloneză
-bărbații sărută mâna femeii ca formă de salut;
O formă respectabilă de salut este îmbrățișarea
și sărutul pe obraz
- ciocolata și florile sunt cele mai frecvente
cadouri oferite
-vinul este cea mai populară băutură, alături de
țuică, o băutură tradițională obținută prin
distilare din prune
~ 61 ~
which is why there are many unique
customs associated with Christmas (sacrificing
the pig) and Easter (egg painting, preparing the
Easter basket)
-an unique tradition is ”Mărțișor” – the
celebration of the first day of spring (March 1st),
when people pin to each other’s
chest a
symbol in the form of a figurine,
decorated
with red and white intertwined strings
-the most valuable cultural heritage is
represented by the painted monasteries of
Bucovina and the wooden churches of
Maramureș (some listed by UNESCO as
World Heritage Sites)
-Folklore has been well-preserved. Folk music is
widely enjoyed and played at weddings and
parties, while ”hora” is a very lively group dance.
The richly embroidered traditional clothes are
outstanding too.
- Tips of communication in country
- shake hands when first meeting a person
-address people using honorable titles:
”Domnul” for Mr and ”Doamna” for Mrs. Only
friends and family address each other without
using the titles.
-when going to someone s house for dinner,
dress formally. Do not start eating before the
host says ”Poftă bună!” (good appetite)
- as a gift, flowers should be given in odd
numbers
-cei mai mulți români sunt creștini ortodocși,
motiv pentru care există multe obiceiuri
associate cu Crăciunul (tăierea porcului) și
Paștele (încondeiatul ouălor, pregătirea coșului
de Paște)
-o tradiție unică este Mărțișorul – sărbătorirea
primei zile de primăvară pe 1 martie, când
oamenii își prind unul altuia în piept un symbol
in formă de figurină decorate cu fire împletite de
ață roșie și alba
-cea mai valoroasă moștenire culturală este
reprezentată de mănăstirile pictate din Bucovina
și bisericile de lemn din Maramureș (unele
dintre ele monumente UNESCO)
-folclorul este bine păstrat. Muzica populară
este foarte iubită și ascultată la nunți și
petreceri, iar hora este un dans de grup foarte
vioi.
Costumele tradiționale bogat brodate sunt și ele
extraordinare
Informații utile pentru comunicarea cu
localnicii
- dă mâna la salut când întâlnești prima data o
persoană
- adresează-te folosind titlul ”Domnul” sau
”Doamna”. Doar prietenii și membri familiei își
vorbesc fără folosirea acestor titluri
- când mergi în vizită, la masă, îmbracă-te
formal
- nu începe masa înainte ca gazda să spună
”PoftăBună!”
- florile cadou se oferă în număr impar
~ 62 ~
6. STUDY PERFORMED IN ROMANIA
7.1.THE NECESSITY OF READING FOR ALL AGES – STUDY PRESENTED ON
INTERNATIONAL WORKSHOP
Authors teachers : Petronela Marinela AGA
Dana Gabriela CAPBUN
Lorin PREDA
I FIND TELEVISION VERY EDUCATING. EVERY TIME SOMEBODY TURNS ON THE
SET. I GO INTO THE OTHER ROOM AND READ A BOOK – GROUCHO MARX
•
We live in a perpetual changing world. The information invades and pollutes us, it makes
us struggle but at the same time we are addicted to information. The pace at which new
information appears and the speed of outdating the information makes the internet the main
means of research; while the book becomes old, it takes a lot of time from its conception
to the finished product, even though information from books has more value, the book
and library as we know them risk becoming history.
•
The question is how we see the changes? Do we wish to adapt or resist against these digital
trends, staying loyal to books?
•
The need to adapt to the context of life we live, to be competitive, to
be active, makes us adapt but the recent studies show us that the internet changes the brain.
•
Nicholas Carr is an American journalist reputed for his articles published in some of the
most prestigious American newspapers like The New York Times, Financial Times or The
Guardian, which relate about how the way of documentation on the internet affected our
brain.
•
“Over the past few years I’ve had an uncomfortable sense that
someone, or something, has been tinkering with my brain, remapping the neural circuitry,
reprogramming the memory. My mind isn’t going—so far as I can tell—but it’s changing.
I’m not thinking the way I used to think. I can feel it most strongly when I’m
reading. Immersing myself in a book or a lengthy article used to be
easy. My mind would get caught up in the narrative or the turns of the argument, and I’d
spend hours strolling through long stretches of prose. That’s rarely the case anymore. Now
my concentration often starts to drift after two or three pages. I get fidgety, lose the thread,
and begin looking for something else to do. I feel as if I’m always dragging
my wayward brain back to the text. The deep reading that used to come naturally has
become a struggle.”
•
We see these symptoms even in our children. The information provided by the internet
not only provides us with material to think but also changes the way of thinking. The
abundance of images improves the right side of the brain, inhibiting the left side.
~ 63 ~
•
The research shows us that the right hemisphere tends to process
the information in a non-verbal way, simultaneously, intuitive, non-linear, timeless,
imagistic, here seems to be the main center of those intuitive flashes which were named
the “Evrika” factor. A recent study by scientist Justin Sergent from the McGill University
caused the apparition of the hemisphere function theory; the study states
that the left hemisphere excels in details, processing the information on a low scale, asking
for high resolution, while the right hemisphere is better at recognizing patterns and
processing information on a large scale and also the synthesis process. The right
hemisphere absorbs information fast on a large scale, while the left one takes time for
processing details.
•
It looks like the right hemisphere provides the shape and the frame
while the left hemisphere fills this frame with details. The left hemisphere seems to be the
main center of logical-mathematical thinking, of the language while the children show that
they possess an intense activity of the right side of the brain, they are absent-minded,
intuitivemelodious and they seem not to have a time knowledge,
responding to an unforeseeable interior rhythm. They think fast, in flashes exactly like the
information is provided on the internet to them, having a global perception of the
phenomena without analysing or deeply thinking over them.
•
It is hard for them to express their ideas and if they do, they seem
lost in finding words, they skip from one idea to another in an infernal rhythm, answering
to an interior clock which we, the ones who grew up in the world of books, don’t
understand and we are the possessors of some connections and relations between facts and
phenomena which we can hardly follow.
•
Task: Please form two groups.
- One group is going to read one story from the printed page.
- The other group is going to read the same story from the computer screen.
- After 10 minutes, when you have finished, will answer the following questions.
•
The studies show that the readers who read the information in a digital format save less
than those who read the same information on paper.
•
In conclusion we are more impatient, it is harder for us to focus, Google, the mobile
reminder became now an extension to our brain, we don’t accept to save information
which our parents’ generation would save naturally. In the help of this affirmation I can
tell you a recent fact. Some days ago I forgot my phone at home. I found that I
don’t know any phone number of any of my family members and the
absence of my phone was giving me the feeling of insecurity. My parents knew their
friends’ phone numbers, and I found that my generation is very bad at this thing. I have
fewer friends and the time I spend with them is on-line, on Facebook, on the phone and
less meeting in the classic way. Things seem to become very bad for our
children.
•
On the other hand the information on the internet is so free, that we
don’t know how to begin to filter or synthesise it. The fact that we have access to so much
~ 64 ~
and complex knowledge doesn’t help us control it. The big diversity of information and
its accessibility doesn’t make us smarter.
•
Our creative capacity has become small, many of us resort to taking
clichés found on the internet and giving them to the others without filtering them into our
minds and values.
•
Another fact is remarkable even though our devices are multitasking,
our mind isn’t, so the capacity of our devices confuses us, it takes our energy without
helping us do complex things.
•
All these bad things of informational technology doesn’t have to make us give up to the
exterior world. Knowing these effects we can protect ourselves from bad things, we can
fight back, we can analyses information which we can easily obtain. We have to give time
to our brain to overthink, to reformulate so it can be good at our aspirations
and become part or ourselves.
•
The good things given by the digital era can smash or can rebuild us
in a more performing way. It is up to us to make things better. My conclusion is that we
should offer patience to meditation and- why not- to the refusal of the on-line world.
•
The traditional book gives the brain the needed time to process the
information. The book has this soothing miracle in the patience to wait for years, even
decades, for the right reader to come and pick it off the shelf and read it at ease.
•
When we get lost in a book, we’re doing more than just following the
story. We imagine what’s happening and this triggers our creativity, our empathy. Reading
helps improve communication and socializing abilities, helps us relate to those around us
and better understand the emotional part through sympathetic connection.
•
For most of us, reading a book has become a luxury, a pleasure that
we indulge ourselves in so rarely nowadays. But, if we look at it carefully, we find out
that reading has real benefits on different levels. First of all, it’s known that a good general
culture is built by reading. And this comes altogether with a fluent, coherent and
correct use of the language.
•
Most books show us realities looked at from different perspectives
and this helps us exercise analytical thinking. Looking at the truth from more angles we
could find clever solutions to current life problems.
•
Research shows that reading books stimulates cerebral activity, improving memory. Brain
exercise has good on the long term, reducing the risk of degenerative diseases, like
Alzeimer..
•
According to professorJohn Stein, from Magdalen College, Oxford,
reading is not at all a passive activity, it puts our brain in motion. Reading stories to your
children helps their brain to develop new abilities to analyze the cause, the effect and the
•
significance of the event. Imagining what is happening in the book is a very good thing
for activating our brain. In other words, our brains stimulates real
~ 65 ~
experiences, like when we experience them. This is not happening when we watch TV or
play a video game on the computer. The fact that we get lost between the pages of a book
is a beneficial thing for our mental health.
•
Trying to imagine the happenings from our reading improves our imagination .The main
component of creativity is our imagination. In addition, imagination helps us to anticipate
and build new assumptions.
•
A right book for a stage of our life could help us to find novel solutions to daily problems,
to develop our personality to go over obstacles. A right book could help us to relax making
us evade from the daily routine.
•
In conclusion, the book doesn’t offer us only information but it also reduces the stress,
activates the brain functions so it prevents the aging of it
Read the text and choose the correct answer
Anton Rosicky was a young man of 18 when he arrived in London with no money and no
connections except the address of a cousin who was supposed to work at a confectioner’s.
When he went to the pastry shop, he found that the cousin had gone to America. He tramped
the streets for days, sleeping in parks until he was in utter despair. He knew no English and the
sound of the strange language all around him confused him. By chance he met a poor German
tailor who had learned his trade in Vienna and could speak a little Czech. The tailor didn’t need
an apprentice, but he was sorry for the boy, hired him and gave him a place to sleep. The tailor’s
family lived upstairs in three rooms: a kitchen, a bedroom, where the tailor, his wife and the
five children slept, and a living room. Anton shared the living room with another lodger, a boy
who played the violin and practised there.
~ 66 ~
~ 67 ~
~ 68 ~
7.2.THE CIRCLE – WORKSHOP
Coordinator – Anca VIERIU
EXCELPIOR, Suceava
The circle is geometry, art, poetry. The circle is the mental model of the eternal return
to origins. It is a forever go round experience, which means a knowledge adventure.
This is why we saw in the circle one of the faces of togetherness.
Around 50 participants from 5 countries (Cyprus, Poland, UK, Turkey and Romania) were
present at the workshop organized on 7 April 2015. They were of different ages and
professions: CNPR students between 12 and 18 years old, dressed in Togetherness tee-shirts,
students from “Stefan cel Mare” University, teachers, parents, adult education professionals,
retired seniors (mostly participants from Poland). We experienced a feeling of spiritual
brotherhood generated by the fact that we were all in the same place (“Petru Rares” National
College Aula), having, for about 4 hours, the same interest: building together a circle of trust,
knowledge and fun.
The circle card
All the participants made Friendship Circle Cards. Each wrote down a warm thought towards
somebody else in the room and offered it to the new friend.
Dancing in circles
~ 69 ~
Two talented CNPR students offered the participants a show of elegance and beauty. After that,
all the participants were invited at HORA, a traditional Romanian dance.
The circle and the magical Π
Eight of CNPR students, coordinated by their Mathematics teacher, Manuela David, revealed
to the assistance some secrets of the number Π.
The circle of life
A Power Point presentation made by two CNPR students, coordinated by Ramona Morar,
offered the image of life evolution.
~ 70 ~
A special literature circle: Ceainaresti
Daniela Bejinariu, an exceptional student at “Petru Rares” National College, told the
participants the story of an interesting and fulfilling literary experience lived by a group of
students who initiated a literary circle.
Circles in art and mythology
A superb exhibition of mandalas was presented to the guests in the Aula of CNPR. The
mandalas were made by the Romanian high school students, coordinated by their Arts teacher,
Isabela Ignatescu.
~ 71 ~
Poetry, meditation and fun in circle
Using as a pretext a poem by the great Romanian writer, Nichita Stanescu, a student, Daniela
Bejinariu and her teacher, Anca Vieriu, together with all the participants, articulated a
captivating kinesthetic game.
All these activities made use of the magic of circle as a way of connecting different knowledge
topics and different people. Both the Romanian hosts and their guests formed a big European
family and experienced with joy the togetherness state of mind and soul.
Anca VIERIU,
Teacher and EXCELPIOR member, Romania
~ 72 ~
7.3.CIRCLE AND CREATIVITY- MANDALAS EXHIBITION
Isabela Maria IGNĂTESCU, arts teacher
Summary
“Creativity can solve any problem. The creative act, the defeat of habit by originality,
overcomes everything.” -George Lois
In geometry, a circle is the sum of all dots in a plane at an equal distance from a point
called the center. The circle also is a symbol for accuracy, one we could also use in arts
workshops. Starting from the theme of project “Circle”, I have organized an arts workshop
together with the students from our high school. They were very receptive to the idea and in
our attempts to incorporate the circle in our creations we have crafted the mandalas. The
students fiddled with the geometry of the circle in an attempt to discover an unseen world, one
that only children can feel. Their imagination is blooming at this age so we used circles to
create new pieces of art, while also playing with colors and tones. The students started from
the “circle” theme, which can be segmented in different ways. Beginning from a simple shape,
they played with the elements of the language of fine arts and they've crafted beauty with
harmony.
The number of colors used during this project is vast. Not only did they use warm and
cold colors, but also complimentary and different nuances and tones. The point, the line and
the shape interacted well under the supervision of the young artists, of our pupils. The best of
the mandalas were selected to adorn the walls of the conference room of the “Petru Rares”
National College, creating an atmosphere perfect for artistic activities.
We were able to apply all the artistic techniques that we've managed to study during
this year in the workshop. The pupils used water colors, acrylic colors and tempera. They were
absorbed by the world of colors and used them as they saw fit, letting themselves guided by
emotion and feeling... or calculating the symmetry of shapes inside the circles.
“Creativity is contagious. Pass it on.” -Albert Einstein
Cerc și creativitate
- expoziție de mandale “Creativitatea poate rezolva aproape orice problemă. Actul creativ, îinfrângerea obișnuinței
prin originalitate, depășește orice obstacol.” George Lois
~ 73 ~
Mandala constituie un simbol, este o diagramă circulară ce păstrează cu rigurozitate o anumită
simetrie care se concentrează cu toată forța asupra unui centru, având ca structură tipică
împărțirea suprafeței în patru segmente egale. Mandala este un cuvânt compus din doi termeni,
manda și la. În sanscrită manda înseamnă cerc, dar și sferă, iar la are sensul de conținător. La
un anumit nivel universul vorbeste prin geometrie si matematică.
În geometrie, cercul este mulțimea tuturor punctelor din plan, egal depărtate de un
punct fix numit centru. Cercul inseamna geometrie si acuratete, pe care o putem folosi și în
cadrul atelierelor de pictură. Așa se face că, pornind de la tema proiectului “Active
Togegerness” - the spatial dimensions of togetherness -, am organizat un atelier de creație
artistică împreună cu elevii liceului nostru. Aceștia au fost foarte receptivi la tema dată și,
încercând să dezvoltam ideea, de cerc am creat mandale. Elevii s–au jucat cu geometria cercului
și a formei încercând să dezvăluie o lume nevăzută, o lume pe care doar copiii o pot simți.
Imaginația lor este în creștere la vârsta aceasta, astfel că, împreună, am creat imagini folosindune de forma cercului, invadând-o cu diferite culori și nuanțe. Elevii au avut ca temă “cercul”,
acesta putând fi împărțit în multe moduri. Pornind de la simpla formă a cercului, elevii noștri
creativi s-au jucat cu elementele de limbaj plastic și au realizat compoziții armonios executate.
Cromatica folosită în susținerea acestei teme a fost vastă, s-au folosit culori calde, reci,
complementare, s-au realizat nuanțe și tente de culoare. Punctul, linia și forma au interacționat
foarte bine sub atenta observație a micilor artiști, a elevilor noștri. Cele mai bune lucrări
plastice au fost selectate pentru a decora pereții aulei Colegiul Național “Petru Rareș”,
formându-se un cadru artistic pentru o bună desfășurare a activității..
~ 74 ~
Tehnicile artistice pe care le-am studiat de-a lungul anului , în cadrul acestui atelier,
le-am putut pune în practică în adevăratul sens al cuvântului. În consecință, elevii au folosit în
lucrările lor tehnica acuarelei, acrylicul, temprera și creioanele acuarelabile. Aceștia au intrat
în lumea culorilor și au folosit așa cum au simțit nuanțele sau chiar au calculat simetric formele
și culorile în interiorul cercului. Perfecțiunea cercului a fost respectată și de aceea desenele au
păstrat geometria impusă de temă.
~ 75 ~
7. ARTICLES PRESENTED AT INTERNATIONAL SYMPOSIUM
"LEARNING SPACES FOR ALL AGES"
8.1.STUDY SPACES DURING THE SUMMER COURSES
Laura Salciuc, English teacher at
How important are the learning spaces during the summer courses? I could say the
space or location is equally important to the content of the courses during the holidays. Students
want to feel free and creative and to personalize their learning space in order to be comfortable
and effective when they study there.
Every summer holidays Petru Rares National College hosts summer English courses
where the trainers are Scottish students who come to work with students from the school in a
more friendly way as the emphasis is on games and conversation.
Moreover, the Scottish students teach participants much information about the British
and Scottish culture and civilization. The activities the students love the most are the Scottish
dances as they are very rhythmic and dynamic, involving a lot of movement. The music is also
very lively.
~ 76 ~
Each trainer has a group of students with whom he/she works for 4 hours a day for 2
weeks. There is a strong bond that is created between them as they work in a very relaxed
atmosphere. All the products they make during the courses are exhibited in their rooms, thus
the students feel more at home in the working spaces.
For the Scottish dances, the school yard is used in order to offer enough space and air
for the dynamism of the activity. Here the students can move freely, express themselves in a
creative way and experience the belongingness to a different cultural group which makes the
whole experience very memorable.
Therefore, every year, numerous students participate at this event enthusiastically,
eager to make new friends, find out new linguistic and cultural information, practice their
language with native speakers and in the end wait anxiously for the new summer to come.
~ 77 ~
8.2.LEARNING PLACES FOR ALL AGES
Amos Doina
High School “Petru Rareş“ Suceava
Summary
Miracles in the lab
Starting from the fact that teachers of physics, chemistry and biology lab chemists are
working in preferment laboratories, equipped with the necessary substances and with
computers and not least with their passion for the items which they teach, all of these offer to
the students and other participants the opportunity to present or to test interactively different
ways of teaching and learning through the equipment, applications or content. The laboratory
is an interactive classroom, which illustrates the traditional arrangement of space and which
can use the technology to enhance student’s interaction and participation.
Science has no limits or age
The laboratory is a modern space where are ongoing educational activities which can
offer:
 Open-space, reconfigurable, divided into areas where can be explored innovative
usages of new technologies for learning;
 Encourages the participation, creates a space for forum discussions and the modular
furniture and interactive whiteboard with flexible layout makes possible to work in
groups;
 Area for work in small groups to a predefined task, under the passive observation of the
teacher;
 Secluded area which is favorable for study and research, individual activities;
laboratories may be used to implement the idea of erasing the boundaries between
learning at school and at home, to familiarize students with usage of mobile
technologies with smartphone apps;
Interdisciplinary is now a necessity, because the reality is so complex that only one
science, no matter how powerful it is, cannot answer to all questions. Competitions and
games that involve activities with documentation, assembly, communication and
knowledge, are things that captivates attention quickly and have revealed the competitive
spirit.
The study of sciences requires teamwork
From the perspective of the laboratory assistant which is responsible for the activities
that are designed to quickly coagulate the team spirit, I can testify that our students choose to
cooperate towards in achieving all the tasks, but in a nice and amusing way at the same time.
Why? Because they have benefited from educational activities designed for this purpose. The
working environment, relaxed atmosphere and the good communication with the students
during the lessons in school labs, where are the practical matters, helped to increase students’
interest for the study discipline. In all of these activities, alongside to the teacher is the
laboratory assistant.
~ 78 ~
Therefore, labs practical work, like for physics, chemistry, biology are driven in an
attractive way, group tasks are performed smoothly and our students are aware that no
remarkable human achievement is made in isolation, and without communication and
teamwork results are modest.
SPAȚII DE ÎNVĂȚARE PENTRU TOATE VÂRSTELE
Minuni în laborator
Pornind de la faptul că profesorii de fizică, chimie și biologie, laboranții lucrează în laboratoare
performante, dotate cu echipamente și substanțe necesare, cu calculatoare și nu în ultimul rând cu
pasiunea lor pentru obiectele pe care le predau, toate acestea oferă elevilor și altor participanți
posibilitatea de a prezenta sau de a testa moduri de predare-învățare interactive, prin intermediul
echipamentelor, aplicațiilor sau conținuturilor folosite.
Laboratorul este o sală de clasă interactivă care ilustrează modul de dispunere tradiţională a
spațiului, care poate folosi tehnologia pentru a spori interactivitatea şi participarea elevilor.
Știința nu are limite…sau vârstă
Laboratorul reprezintă un spațiu modern în care se desfășoară activități educative care conferă:
 un spațiu deschis, reconfigurabil și amplu, împărțit în zone unde pot fi explorate utilizări
inovatoare ale noilor tehnologii de învățare, o zonă pentru adunări și activități informale
derulate de elevi/cadre didactice, prezentări, întâlniri, vizionări, demonstrând înțelegerea
noțiunilor și folosirea tehnologiile multimedia;
 vizibilitatea lucrărilor, încurajează participarea, creează un spațiu propice unui forum de
discuție, iar mobilierul modular și tabla interactivă cu dispunere flexibilă face posibil lucrul în
grupe;
 flexibilitate pentru lucrul în proiecte, activități practice de grup, pe teme de științe/tehnologie
folosind tehnologiile moderne integrate, așezarea meselor individuale poate fi reconfigurată în
funcție de activitate, iar activitățile desfășurate pot include studierea și cercetarea folosind
microscoape, notebook sau dispozitive de înregistrare de date, dezvoltând competențe legate de
rezolvarea problemelor folosind instrumente diverse;
 favorizează dezvoltarea competențelor de utilizare a tehnologii și oferă un context real pentru
exersarea abilităților de prezentare și de lucru în grup;
 zonă pentru lucrul în grupuri mici la o sarcină fixată, sub observația pasivă a cadrului didactic,
ideală pentru activități colaborative, învățare bazată pe proiecte, încurajarea muncii în echipă
și a abilităților de management al proiectelor;
 zonă retrasă, favorabilă studiului, cercetării, activităților individuale sau învățării informale,
laboratoarele pot fi folosite pentru a pune în practică ideea de ștergere a granițelor dintre
învățarea de la școală și cea de acasă, pentru a face cunoștință elevilor cu utilizări ale
tehnologiilor mobile cu aplicații pentru smartphone, pentru folosirea unor instrumente cum ar
fi platformele online, jocurile educaționale,.
Mulți elevi au dorit să-și completeze cunoștințele de fizică, de chimie, de biologie și să
efectueze lucrari practice de laborator. Domeniile alese: fizică, chimie, biologie sunt pe placul elevilor,
fiecare regăsindu-și pasiunile în cele mai multe dintre ele. Competițiile și jocurile desfășurate implică
activități de documentare, de asamblare, de comunicare şi de cunoaştere, sunt lucruri care captivează
atenţia repede şi care scot la iveală spiritul competitiv.
Relațiile inter/transdisciplinare în cadrul disciplinelor şcolare rezultă din legitatea generală,
conexiunea universală, care evidenţiază că fenomenele, realităţile obiective care sunt în interacţiune se
condiţionează reciproc.
Interdisciplinaritatea este actualmente o necesitate, pentru că realitatea este atât de complexă,
încât o singură ştiinţă, oricât de performantă ar fi, nu poate răspunde tuturor întrebărilor.
Studiul ştiinţelor presupune muncă în echipă
Din perspectiva laborantului însărcinat cu activităţile practice din laboratoare menite să
coaguleze rapid spiritul de echipă, pot depune mărturie că elevii noştri au ales să coopereze pentru
~ 79 ~
realizarea tuturor sarcinilor încredinţate într-un mod eficient, dar şi amuzant în acelaşi timp.
De ce? Pentru că au beneficiat de activităţi educative concepute în acest scop.
Astfel grupele de lucru au fost formate din elevi de la clasa a V-a până la clasa a XII-a,
exercițiile de autodezvăluire, de comunicare şi de dezvoltare personală au făcut rapid ca majoritatea
barierelor invizibile dintre elevi să devină permisive, iar aceştia să se bucure de rezultatele imediate ale
colaborării şi comunicării eficiente. Mediul de lucru, atmosfera destinsă şi comunicarea adecvată cu
elevii în cadrul lecţiilor din laboratoarele şcolare în care sunt prevăzute lucrări practice, contribuie la
creşterea interesului elevilor pentru obiectul studiat. Tratarea individuală a elevilor, dirijarea discretă a
activităţilor, crearea unor situaţii problemă, stimularea gândirii elevilor pentru a formula ipoteze,
rezolvarea prin descoperire cu ajutorul unor lucrări practice, a problemei, sunt modalităţi de activitați
didactice eficiente care permit o formare complexă şi o evaluare mai bună a elevilor. La toate acestea,
alături de professor este laborantul.
În consecinţă, activităţile practice de laborator propriu-zise de fizică, chimie, biologie se
desfășoară în mod atractiv, sarcinile de grup sunt îndeplinite fără probleme, iar elevii noştri
conştientizează faptul că nici o realizare umană remarcabilă nu se înfăptuieşte în izolare şi că fără
comunicare şi spirit de echipă rezultatele obţinute sunt modeste.
8.3.THE LUDIC HYPOSTASIS OF THE LITERATURE- LEARNING SPACE FOR ALL
AGES
Authors: Teacher Ionela Adina ADAM
Summary
Cliché or even redundancy, literature leads us to new, define social, psychological,
ethnic or religious. The question that every teacher must have is what remains to the student
after reading experience. Naturally, the student makes/has the same question, which generates
a filter proposed texts, even their refusal. No time! SMS replaced phone calls, the note has
generated a whole Industry- post-it notes, magnets and e-mail about ... Writers understood that
the reader must be lured into the fictional universe, must persuade him to stay there, reading
must be reissued, as in novels or comedies. Twists were replaced and / or backed by playful
texture. The teacher should follow suit, seeking continuous almost Sisyphean, how to rebuilt
the bridge between student and literature as art. We're talking about the same degree student
who has enrolled in the genetic code written word love, which sank in indoor reading as a
cathartic world, and about one in contrast, traveling, willingly and unhindered, only posts on
social networks.
It is appropriate to begin with a brief overview of ways in which the writer and his work
may prevent the needs of readers, come within the scope of a potential reader, taking into
account the manifestations accessible to aesthetic message sender.
Poetry is essentially a form with a geometry which tends sometimes to visual arts, as
Calligrams, a syncretism painting, poetry, sign of seeking a new way of literary expression
Mircea Cărtărescu sends us to a page that does not exist or puts us in a position to go
through the description of an object ravishing essential for someone, as if to prepare the noun
key discovery on the next page, follow a word that no longer appears, as in Why do we love
women? (2004).
Florin Bican (b. 1956) changed the game and the world of fairy tales, as clear from the
title of the book and the story I told you so - nice horse adventures remembered by
themselves (2014). Overlapping strands of narrative texts and popular cults, so only now we
learn that she is a Red Emperor (who else?) Redhead.
Puzzles have as examples. In Ţiganiada (1800-1812), Ion Budai Deleanu used anagram.
~ 80 ~
N. Stanescu invents a language "poezească", "non-words" that aspires to express the
inexpressible, and Nina Cassian writes poems in "spargă" language.. Ion Barbu, Ana
Blandiana, Tudor Arghezi, Gellu Naum, Marin Sorescu, and the list goes on, playful spring
exploited literature, both in vocabulary, and especially in the poetic techniques.
As pseudonyms to mention? If we say that Ion Theodorescu and Gregory N. Pisculescu
adopted monastic robe, that Otilia Valeria Coman studied the crimes of communism, Popa
Smantana sold tobacco and Joseph Hechter wrote a diary that has remained unprinted over 60
years, only literati could "translate"!
Future teacher must play, to entice and even to conquer the student. The game can
generate transformation scenes in novels anthology proposed to study the pretext support
effective learning and communication.
We often talk about the dinner scene in the novel Moromeţii, Marin Preda (vol. I, 1955,
vol. II, 1967). We talk about "the time had no patience" with siliştenii and Elijah. Viewing the
scene in question, through a software created with the needs of teachers and learners, any
receiver can adapt a script multiudini communication and learning. The position of each
character occupied in the narrative space is translated differently depending on the degree of
knowledge of the text. We all know that teaching, learning and assessment must be based on
the texts that meet both criteria attractiveness and accessibility.
For one who is just now but with contact details of Moromete family, everything can
be more seductive. Space exploration reveals "porch" where the family dines. Reporting to
facilitate understanding of reality denotation of that period, the entrance hall is a room that only
appears in average condition peasant families, poorer households with a single room, not two.
This explains why "Elijah stood on the threshold of the two chambers". Low and round table
becomes a genuine excuse semiotic. Since the symbol of equality, romances of the Middle
Ages, a roundtable was converted and symbol of a discussion attended by specialists and / or
ordinary people. In empirical terms, it is the most economical way to use the space and material.
In other news, exploring cyberspace entails putting in clichés about Romanian traditional
family organized patriarchal. The discussions have grace can now be launched to update the
message text XXI century, generate an active listener, able to convert the speaker. What is the
status of women today? You have redefined family? Learn about us, about how attitudes have
evolved in Romanian society.
Continuing exploration game virtual food can be brought into question spoken in the
scene (juice weeds, polenta and milk)
"The game" must have our awards, even if symbolic. The possibility interactive software
allows the transfer characters translated as mere name in one side of the material, the places
mentioned in the text, generating success praise, displayed at the top: "Bravo, Catrina there
stood" with a sign exclamation of excitement you have to play. Participant game can proceed
to the next level only after completion of this step necessary, but not enough on-line learning.
The test requires a working time of 5 minutes, with the possibility of return, during this time,
to some uncertain answers. The 9-item multiple choice or combination of elements have
verified answers. The prize can be achieved with success at this new level, apparently last. In
fact, the amalgam of requirements simple, intuitive even with those depths is to determine
memorization, foster self-esteem and acceptance reading creation underlying cause.
The scene has eroded the operation and permanent citation in an education system that
perpetual reforms, but does not change anything. It remains the responsibility of the teacher to
find fresh approaches of classical literature, to present the game, whatever it may be, adapting
offer each generation. Notebooks with dozens of pages dictated to them that we all become.
~ 81 ~
8.4.SCOUNTING – AN EXPERIENCE FOR ALL AGES
Author: teacher Vasilică Daniel TODERAȘ
Summary
To many of us, the concept of “education” only stands for the idea of school. This
implies the presence of a person who is knowledgeable in a specific field, of an audience which
may or may not be willing to acknowledge information, of a classroom and of the materials
which are necessary for the transfer of this information as accurately, fast and clearly as
possible. Therefore, we ignore the option of education being provided in the absence of the
three “milestones”: teacher, students, school.
In 1999 I was approached by someone who asked for my help in organizing a scout
group in the school where I work. As I did not know much about this field, I accepted with
much reluctance. Although things proved to be more difficult than I had expected, I was
appointed leader of the “Romanian Scouts” Club at “Petru Rares” National College Suceava.
The activities organized over the years have stirred my mind into finding out as much as
possible about the methods used in this type of education.
In scouting, the activities performed by children and teenagers take place under the
discreet but careful supervision of adult leaders. The role of the adult in scouting is not that of
teaching nor to discipline, as scouting is a field of self-education. His role is to ensure the
functionality of the educational side in scouting. He makes sure that there is friendship, mutual
trust and the free expression of each individual’s skills and abilities among the scouts. Most
activities are based on volunteering and the adult leaders volunteer as well, with the purpose of
bringing a contribution to the education of the young. Scout education is meant to take the
beneficiary of education, the student, out of the dormant state which may be induced by the
stereotypes of conventional education. He who is pushed into an extreme situation develop a
different way of thinking, make fast decisions which they have to be responsible for, both
individually and as a group. The individual failure of one member may lead to the failure of
the entire group, which is why a team spirit is essential in this type of education.
The young ones have to face situations which they do not come across on a daily basis:
cooking (based on the slogan ”you’ll eat what you cook”), effort management (into the
mountains, most of the times, “the first one may well be the last one”), making a fire (Homo
habilis would die laughing!), putting up a tent (based on the slogan “you’ll sleep on the bed
you’re making”), packing the rucksack (most often heard reply: “I don’t know where my mum
put this”), the prevention of dangerous situations (based on the slogan “so what if it’s raining?
My tent is torn anyway”), following a present plan (“Sir, 5 more minutes, please, I would sell
~ 82 ~
my soul for 5 extra minutes of sleep”), devising rules whose breaking leads to punishment
(“Did I suggest this punishment? I’m so stupid sometimes!”) etc.
The young ones are much more perceptive when education implies personal
experiences from which they can learn directly, without any intermediaries which they render
as useless. If those who provide the wood for fire do not do it in time, the one who is to make
the fire will have to wait; if the one responsible with making the fire is in trouble, the group
who is to cook will have to wait; if the one who is to bring water for cooking is late, then the
one who is to wash the vegetables cannot do it; if the ones who are in charge with cooking are
delayed, then the WHOLE group will starve. This interdependence will strengthen the cohesion
of the group in time, and its members become united once they realize the importance of team
work. The benefits of this type of education are huge, since it prepares the young ones for life,
for the creation of inter-human relationships which are adequate in different circumstances.
Adjustability is another important milestone in scout education. Selfishness is much
often found in children and teenagers. The activities they perform are meant to blur this mostly
negative characteristic. They eat together, the helpings are equally shared at first (later, they
are adjusted according to each member’s age and build), everybody eats at the same time and
the same food, they all have to clear the table and wash the dishes, and these are things most
of them do not do in their daily life. They help each other with putting up the tent, give each
other useful advice, borrow things from each other.
Therefore, education does not necessarily imply the presence of a teacher, a group of
students and a classroom. It can be performed with a leader (not necessarily a teacher), of a
group sharing the same interests (not necessarily children) and a space that is appropriate for
the activity (not necessarily a school). New experiences are always exciting, regardless the age.
They enrich our lives, improve our behaviour and make us better persons.
Cercetăşia – experienţe la orice vârstă
Pentru mulţi dintre noi, termenul de educaţie este sinonim doar cu noţiunea de şcoală.
Aceasta presupune existrenţa unei persoane care posedă informaţii într-un anumit domeniu, a
unui auditoriu, dornic sau nu să şi le însuşească, o sală de clasă şi materialele necesare
transmiterii într-o manieră cât mai corectă, rapidă şi clară a informaţiilor. Aşadar, ignorăm
posibilitatea ca educaţia să poată fi făcută în afara celor trei “pietre de temelie”: profesor, elevi,
şcoală.
În 1999 am fost abordat de o persoană care mi-a solicitat concursul pentru a organiza
un grup de cercetaşi la nivelul şcolii în care activez. Neavând multe informaţii despre acest
domeniu, am privit invitaţia cu destul de multă circumspecţie, dar am acceptat. Deşi lucrurile
au fost mult mai dificile decât m-am aşteptat, am devenit liderul Clubului “Cercetaşii
României” de la Colegiul Naţional “Petru Rareş” Suceava. Activităţile organizate de-a lungul
timpului mi-au incitat mintea şi inima spre a cunoaşte cât mai mult din metodele folosite în
acest tip de educaţie.
În cercetaşie, activităţile iniţiate de copii şi de adolescenţi se desfăşoară sub îndrumarea
discretă dar atentă a liderilor adulţi. Rolul adultului în cercetăşie nu este de a "preda" şi nici de
a "disciplina", căci cercetăşia este un teren al autoeducaţiei. Rolul lui este de asigura
~ 83 ~
funcţionalitatea cadrului educativ al cercetaşilor. El veghează ca în grupul de cercetaşi să
domnească un climat de prietenie, încredere reciprocă şi exprimare liberă, de afirmare a
calităţilor şi talentelor individului. În cercetăşie primează activităţile bazate pe voluntariat, iar
educatorii adulţi lucrează benevol, din dorinţa de a contribui la dezvoltarea şi educarea tinerilor.
Educaţia “scout” are menirea de a scoate subiectul educaţiei, elevul, din starea latentă ce poate
fi indusă de stereotipiile educaţiei convenţionale. Cei care sunt puşi în situaţii limită, îşi
dezvoltă o altfel de gândire, iau decizii rapide pe care trebuie să şi le asume, atât la nivel
individual, cât şi colectiv. Eşecul individual al unui membru poate atrage după sine eşecul
întregului grup, tocmai de aceea solidaritatea este un element de bază al acestui tip de educaţie.
Tinerii iau contact cu realităţi pe care nu le întâlnesc în viaţa cotidiană: prepararea hranei (sub
deviza “mănânci ceea ce găteşti”), dozarea efortului (pe munte, de multe ori “cel dintâi poate
fi cel din urmă”), aprinderea focului (Homo habilis s-ar prăpădi de râs!), montarea unui cort
(sub sloganul “cum îţi aşterni, aşa dormi”), pregătirea rucsacului (cea mai întâlnită remarcă:
“Nu ştiu unde mi-a pus mama…”), prevenirea situaţiilor periculoase (sub deviza “şi ce dacă
tună, cortul meu e oricum spart”), respectarea unui program prestabilit (“Domnu’, cinci minute
vă rog, dau un regat pentru cinci minute de somn în plus!!!”), conceperea unor regulamente a
căror nerespectare atrage pedeapsa (“Eu am propus pedeapsa asta? Sunt un prost!”), etc.
Tinerii sunt mult mai receptivi atunci când educaţia presupune experienţe personale,
din care pot învăţa direct, fără intermediarii consideraţi de ei inutili. Dacă cei care procură
lemne nu o fac la timp, cel care aprinde focut stă; dacă cel care este responsabil cu aprinderea
focului are dificultăţi, grupul care prepară hrana aşteaptă; dacă cel care aduce apa pentru
prepararea hranei întârzie, cel care curăţă legumele nu le poate spăla; dacă cei responsabili cu
fierberea hranei nu termină la timp, TOT GRUPUL nu poate servi masa. Această dependenţă
întăreşte cu timpul coeziunea grupului, iar membrii săi devin solidari, realizând importanţa
lucrului în echipă. Beneficiile acestui tip de educaţie sunt imense, deoarece pregătesc tinerii
pentru viaţă, pentru a crea relaţii interumane adecvate în situaţii diferite.
Adaptabilitatea este un alt pilon important al educaţiei “scout”. Individualismul este
unul dintre lucrurile întâlnite frecvent la copii şi tineri. Activităţile în care sunt atraşi încearcă
să estompeze acest fenomen, de multe ori negativ. Se mănâncă în comun, porţiile sunt iniţial
egale (apoi fiecare după “capacitatea cilindrică”), servirea mesei se face în acelaşi timp, toţi
mănâncă acelaşi meniu, toţi debarasează masa şi spală vasele, lucruri pe care cei mai mulţi
dintre ei nu le fac în viaţa obişnuită. Se ajută reciproc la montarea corturilor, îşi oferă sfaturi
utile, îşi împrumută echipamentele personale.
Cea mai importantă experienţă în această activitate a fost participarea la Jamboreea
Naţională a “Cercetaşilor României”, organizată în luna august a anului 2011, în judeţul Sibiu,
o zonă aflată la 500 de Km de Suceava. Grupul era format din 19 cercetaşi-temerari, cu vârsta
variind între 11 şi 13 ani. Totul a durat 10 zile, în condiţii de cazare exclusiv la cort, împreună
cu 1.300 de cercetaşi din toată ţara şi din străinătate. În condiţiile în care unii dintre copii nu
călătoriseră vreodată cu trenul, iar alţii nu fuseseră cazaţi la cort decât cel mult o noapte,
experienţa a fost una extraordinară. Au învăţat să construiască un adăpost personal pentru
noapte, să măsoare distanţe, înălţimi şi ora cu mijloace neconvenţionale, nu au avut acces la
televiziune sau internet, iar telefoanele nu puteau fi încărcate. Au făcut muncă voluntară la
~ 84 ~
cabinete medicale, biblioteci, grădiniţe. Au fost nevoiţi să se orienteze singuri în oraşul Sibiu,
având acces doar la o hartă şi la bunăvoinţa localnicilor. Au făcut o drumeţie de 22 de Km,
orientându-se cu busola şi harta. Au asigurat paza perimetrului pe timp de noapte, au respectat
un program prestabilit, cu “stingerea” şi “deşteptarea” la ore fixe, au servit masă de campanie,
au avut acces la toalete ecologice, dar fără apă caldă, au avut acces la duşuri la ore fixe.
Distracţia a fost asigurată de spectacole şi jocuri specifice cercetaşilor.
La întoarcerea din acest camp, am urmărit cu atenţie reacţiile copiilor. Am observat un
amestec ciudat de sentimente: pe de o parte erau bucuroşi că-şi vor revedea părinţii şi prietenii,
de care nu este uşor să te desparţi la o vârstă atât de fragedă; pe de altă parte puteam observa
tristeţea despărţirii de această experienţă minunată, pentru unii unică în viaţă. Unii chiar au
plans, şi nu de bucurie că au plecat.
Aşadar, educaţia nu presupune obligatoriu existenţa unui professor, a unui grup de elevi
şi a unei săli de studiu. Ea poate fi realizată şi cu un lider (şi aici nu vorbesc de un profesor), a
unui grup interesat (şi aici nu vorbesc de copii) şi de un spaţiu adecvat desfăşurării activităţii
(care nu trebuie să fie neapărat o şcoală). Noile experienţe sunt întotdeauna incitante, indiferent
de vârsta pe care o avem. Ele ne îmbogăţesc viaţa, ne corectează comportamentul, ne fac să
fim mai buni.
8.5.AN INSIGHT INTO THE FIRST LEARNING SPACES OF HUMAN BEING
Author: Teacher Cristian SĂLĂGEAN
National College “Petru Rareș” Suceava , Romania
Introduction
Since the beginning of our journey, we have experienced the paradox of life through
different perceptions and spaces. The “journey of spaces” metaphor follows us throughout our
existence as we have always dealt with new and never-ending challenges. Each learning space
itself may be regarded as a journey of its own.
Everything starts when we made our first step in life. Just take a second to pass through
the portal of spirituality and transcend into the new-born you. You taste the freedom with the
eyes of a foreigner, an untrained body that trembles at the thought of a brand new challenge.
You can feel your first learning experience: you memorize your mother’s heartbeat while she
holds you in her arms as this is your first learning space after you have reached out to the new
world. Hypnotized by your pristine blossom, you are unconsciously counting every move, word
or sound around you, in vain trying to reproduce them by yourself. You actually face your first
phase of your journey: the interaction with self-awareness.
Your destination brings you the next learning space. You are gradually evolving into a
whole new stage of life: a toddler craving for experience. You find yourself sitting in the centre
of a room which eventually takes the shape of a spiritual temple. Between those walls that no
longer represent the symbol of isolation, you create your own universe, piece by piece. For the
first time, you became the master of a world governed by your desire to progress. It is no longer
the need of copying your parents, but the one of encountering the danger of the labyrinth of
life. Your curiosity chronically overflows each corner of the room but you are safe because
your beginning of the journey is carefully supervised by your guiders. Later in life, you find
out that your essence is trapped in that room.
Without being able to overcome your limited possibilities, you discover the need of
reinventing yourself. This is the moment when education seems to be the only way of shaping
your identity and a new learning space is provided: school. It is often said that a good education
begins at home, not at school. Underestimation is replaced by self-confidence and power,
~ 85 ~
provided by the knowledge you acquire day by day. Different walls, same story; different
learning spaces, more complex information to gain. The path that you have been following
starts to wind and leads to other targets.
8.6.SCHOOL IS FOR DIVERSITY – AN ANSWER TO THE CULTURAL PLURALISM
“The glory of creation lies in its infinite diversity.” - Gene Roddenberry
Author: teacher Ionela Dorina RÎMBU
Technology High School "Mihai Eminescu" Dumbrăveni, Suceava
Author: teacher Sorin Constantin RÎMBU
Author: Student Raluca RÎMBU
National College “Petru Rareș” Suceava.Romania
Summary
Diversity means accepting the fact that some people are different and all the differences
between us give us some advantages and unique characteristics, but also give us different
perspectives upon life. The way in which each and every person of us understands and respects
these differences affects the development and the consolidation of our society.
In a decent society, our differences cannot be the reason to discriminate or to give privileges.
The approach of the concept “different” must be made with discernment in a safe and positive
manner, a manner that is opened to social understanding. Understanding someone doesn’t mean
just tolerating, but accepting and enjoying discovering the richness that diversity brings,
richness that exists in all of us.
The social reality of our days determined all specialists in education to emphasize the idea of
“School for diversity”, a school for everybody as a new way to organize a school.
In agreement with this new perspective upon school, the purpose of education is to delineate
and support a cultural place to which anyone’s access should be favored, no matter their race,
sex, deficiency or any other circumstance or special situation.
Not knowing others may generate tense interethnic relationships and an unsecure place that
will not favor education. A modern educational system that focuses on students must aim to
decrease the deficit of understanding one another through intercultural dialogue and through
artistic manifestations of interculturality.
In the instructive-educational process, many different activities could be developed in order to
promote all the contributions that different cultures have upon the Romanian patrimony and
lifestyle, and also to the validation of the intercultural dialogue as an essential factor the future
Romanian and European multicultural culturality.
A school that promotes diversity requires the compliance of a concrete intercultural conduct.
The openness people should manifest towards one another, an open mind to the unusual, an
attitude that allows to perceive what is foreign to us, accepting a different person as being
different, living ambiguous situation, ambivalence, a favorable attitude towards experimenting,
facing and destroying all kinds of fear towards one another, the capacity of placing in our own
terms different perceptions, the rejection of an utopia that is “the egalitarian communicative
speech”, a right attitude towards the assumption of conflicts, the capacity to recognize and to
relativize our own national cultural and central-society values, the performance to conquer
larger identities, to develop a new type of loyalty.
Reflection theme
~ 86 ~
Meditate on this poster that can be found in a Turkish restaurant in Peru:
Your God is Jewish.
The car you own is Japanese.
Pizza is Italian,
and couscous is Algerian.
The democracy you have is Greek.
Your coffee is Brazilian.
Your watch is Swiss.
Your shirt is Indian.
Your radio is Korean.
Your leisures are Turkish,
Tunisian or Moroccan.
Your digits are Arab.
Your letters are Latin,
and…you reproach your neighbor he is a foreigner!
Bibliography:
1. The foundation of intercultural education: diversity, minorities. equity. Publishing
House Polirom.
2. Culture and Diversity. An introduction in Sociology.
3. An introduction in the measurement of diversity.
Şcoala pentru diversitate – răspuns la pluralism cultural
Diversitatea
discernământ
toleranță
acceptare
bucurie
"Diversitatea - o şansă pentru viitor"
Aplicații :
- activități desfășurate în cadrul orelor de
consiliere și orientare școlară;
- lectorate cu părinții;
- proiecte educaționale.
Etimologie
DIVERSITÁTE s. f. Caracterul sau însușirea a ceea ce este divers; varietate, felurime. –
Din fr
diversité, lat. diversitas, -atis.Sursa: DEX '98 (1998) |
DIVERSITÁTE s. felurime, multiplicitate, multilateralitate, pluralitate, variație, varietate.
(O ~
de aspect).Sursa: Sinonime (2002) |
Diversitate≠identitate, unitate, unicitate. Sursa: Antonime (2002) |
~ 87 ~
Diversitatea :
- înseamnă a fi diferit;
- înseamnă să acceptăm faptul că oamenii sunt
diferiţi;
- înseamnă recunoașterea și înlăturarea
prejudecăților;
- înseamnă modul în care discutăm deschis şi
sincer despre diferenţele dintre noi pentru a
le/ne înţelege mai bine;
- se bazează peegalitate de şanse şi include
principiile echităţii.
Diversitatea nu înseamnă:
- simplificarea standardelor;
- discriminare pozitivă (înseamnă încurajarea
acţiunilor pozitive).
Consecințele lipsei/pierderii diversității:
- monotonia formelor identice, repetate
obsesiv;
- omogenitate;
- discriminare;
- intoleranță.
„Gloria creației stă în diversitatea ei infinită.”(Gene Roddenberry)
„Diversitatea e însăși condimentul vieții, ce-i dă întreaga sa savoare.”(William Cowper)
A-ți da seama că oamenii din jurul tău sunt unici, diferiți, dar egali.
Diversitatea înseamnă să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiţi, iar diferenţele dintre
noi ne dau nişte avantaje şi caracteristici unice şi o perspectivă distinctă asupra vieţii. Modul
în care fiecare dintre noi înţelege şi respectă aceste lucruri contribuie la dezvoltarea şi
consolidarea societăţii.
„Diversitatea se autoimpune, este inevitabilă, este un atribut intrinsec al socialului,
naturii și culturii. Diversitatea a existat dintotdeauna, există și va exista indiferent de voința
indivizilor sau a grupurilor.
Ar fi imposibil să trăim într-o lume a omogenității și a monotoniei formelor identice,
repetate obsesiv”( Nedelcu, Anca, 2008, pag.9).
Fiecare persoană este diferită și are dreptul de a-i fi respectate diferențele
individuale/colective (rasă, etnie, gen, orientare sexuală, statut social și economic, vârstă,
abilități fizice, credințe religioase, convingeri politice/ ideologice).
Într-o societate decentă diferența nu poate fi motivul discriminărilor/privilegiilor.
Abordarea diferenței trebuie să se realizeze cu discernământ, într-un spațiu sigur, pozitiv,
deschis învățării sociale. Înțelegerea celuilalt presupune trecerea de la simpla toleranță la
acceptare și la bucuria descoperirii bogăției diversității, existente în fiecare dintre noi.
Realitatea socială a zilelor noastre i-a determinat pe specialiştii în problemele educaţiei
să accentueze ideea de şcoală pentru diversitate (şcoală pentru toţi) ca o nouă formă de
organizare a şcolii.
În acord cu această nouă perspectivă asupra şcolii, scopul educaţiei este acela de a
delimita şi susţine un spaţiu cultural la care să aibă acces toate persoanele, indiferent de rasă,
sex, deficienţă sau orice altă circumstanţă ori situaţie specială.
Şcoala pentru diversitate pune în centrul atenţiei sale persoana umană ca fiinţă originală
unică şi irepetabilă, accentuând ideea că în fiecare societate există persoane diferite, grupuri
diferite, motivaţii, raţiuni şi puncte de vedere diferite.
Simpla necunoaştere a „celuilalt" poate genera relaţii interetnice tensionate și un spațiu
nesigur, nefavorabil educației Un sistem educațional modern, centrat pe elev trebuie să își
propună ca scop diminuarea acestui deficit de cunoaștere prin dialogul intercultural propriu-zis
şi prin manifestarea artistică a interculturalităţii. Într-o societate modernă, contemporană,
~ 88 ~
complexă, caracterizată prin coexistenţa diferitelor credinţe și identităţi culturale, dialogul
intercultural urmăreşte întărirea respectului pentru diversitate.
În procesul instructiv-educativ se pot desfășura diferite activităţi care să urmărească
promovarea contribuţiilor diferitelor culturi la patrimoniul şi modul de viaţă din România şi
validarea dialogului intercultural ca factor esenţial pentru dezvoltarea viitoare a societăţii
multiculturale româneşti şi europeane, societate în care cunoaşterea celuilalt, de lângă noi,
poate fi o resursă semnificativă pentru fiecare individ, dar şi o bogăţie prin care o comunitate
dobândeşte o identitate puternică și tolerantă.
Prin includerea pe lângă artişti şi a activiştilor din sfera civică în acest dialog
intercultural, vor putea fi inventariate căi inovatoare, dar şi bune practici din viaţa cotidiană
care pot contribui sau care deja contribuie la relaţii interetnice armonioase.
Activitățile pot fi integrate într-un proiect și pot viza, în primul rând, promovarea în
rândul tinerilor majoritari, dar şi minoritari, a cunoaşterii şi acceptării diferenţelor culturale,
religioase, etnice şi lingvistice.
Posibile componente ale unui proiect:
un concurs pentru elevi, de cunoaştere a diversităţii culturale, etnice, religioase şi
lingvistice din România în vederea combaterii prejudecăţilor;
 colocviu ştiinţific pentru profesorii din școală, din județ sau din ţară despre cum
poate cunoaşterea diversităţii să genereze acceptarea acesteia şi combaterea
prejudecăţilor, respectiv cum putem folosi ca resursă diversitatea (cele mai reuşite
lucrări pot fi publicate pe un CD cu ISBN);
 masă rotundă (temă posibilă „Convieţuirea interetnică din perspectiva
interculturalităţii") la care vor fi invitate să participe școli cu care s-au stabilit
parteneriate, membrii ai comunității locale și mass-media;
 activități culturale în care se vor prezenta portul popular, obiceiurile, tradițiile și
folclorul altor popoare;
 activități de diseminare a proiectului.
Într-o şcoală pentru diversitatese impune respectarea unor conduite interculturale
concrete :
1.
Deschiderea spre altul, spre străin, spre neobişnuit . Această deschidere este
dificilă, pentru că ne obligă să ne interogăm încrederea în noi, propria noastră viziune despre
lume, dar această interogativitate constituie un prealabil indispensabil pentru capacitatea de a
trăi experienţe noi.
2.
Aptitudinea de a percepe ceea ce ne este străin. Avem obiceiul de a aranja
ceea ce este străin după grile de lectură ce ne sunt proprii, de a nu percepe pe altul decât prin
modul obişnuit de a simţi sau gândi.

3.
Acceptarea celuilalt ca fiind altul. În întâlnirea cu alteritatea, avem obiceiul
de a-l interpreta pe altul ca fiind similar sau identic, fie de a-l percepe ca pe un duşman şi a ne
îndepărta de el.
4.
Trăirea situaţiilor ambigue, ambivalente. Situaţiile ambivalente ne
derutează. Nu dorim ambiguitate. Ea ne provoacă frică. Aceste trăiri pot constitui preambulul
pentru acceptarea diferitului.
5.
Aptitudinea favorabilă de a experimenta. În linie generală, noi pretindem
reţete, reguli bine fixate. Doar aşa ne simţim în siguranţă. Este posibil să ne apropiem de altul
având curajul de a experimenta, explorând moduri existenţiale diferite.
~ 89 ~
6.
Alungarea fricii faţă de altul. Sentimentul de xenofobie face parte din zestrea
cea mai veche pe care istoria ne-a transmis-o. Această frică trebuie să dispară pentru a-l primi
pe celălalt.
7.
Capacitatea de a pune în chestiune propriile norme. Privirea spre altul este
determinată de sistemul referenţial socio-cultural care ne fasonează comportamentul. Cu cât ne
dovedim a fi mai incapabili să ne recunoaştem relativitatea propriului sistem de referinţă,cu
atât rămânem orbi sau insensibili faţă de ceilalţi.
8.
Neacceptarea utopiei “discursului comunicaţional egalitar”. În caz de
divergenţe de interese, nu trebuie să cedăm principiului după care cel mai tare îşi pune puterea
la încercare, în faţa celui mai slab. Dimpotrivă, trebuie continuată discuţia până când cele două
părţi se regăsesc pe un proiect comun.
9.
Aptitudinea de a asuma conflicte. Există două tipuri de conduite în cazul
divergenţelor de interese: una de a refuza să vezi realitatea, punând-o între paranteze, alta de a
transforma divergenţa în ostilitate. Conflictele trebuie asumate cu calm şi rezolvate într-o
manieră productivă.
10.
Capacitatea de a recunoaşte şi a relativiza propriile repere etno şi sociocentriste. Asta nu înseamnă să-ţi renegi propriile tradiţii, ci să nu le transformi în ceva absolut.
11.
Performanţa de a cuceri identităţi mai largi, de a dezvolta o loialitate de tip
nou. Nu trebuie renunţat la identitatea noastră (de român, ungur, ţigan etc.), dar trebuie să
accedem la alte tipuri de identităţi mai înglobante, precum cea de european sau cetăţean al
lumii.
12.
Temă de reflecţie
Meditaţi la următorul afiş, care poate fi citit la un restaurant turc din Paris:
Dumnezeul tău este evreu.
Maşina pe care o ai este japoneză.
Pizza este italiană,
iar couscous-ul este algerian.
Democraţia pe care o practici este grecească.
Cafeaua ta este braziliană.
Ceasul îţi este elveţian.
Cămaşa este indiană.
Radioul tău este coreean.
Vacanţele tale sunt turceşti,
tunisiene sau marocane.
Cifrele tale sunt arabe
Scriitura îţi este latină,
şi… reproşezi vecinului tău că este străin!
Bibliografie:
1. Nedelcu, Anca, 2008, Fundamentele educației interculturale : diversitate, minorități,
echitate, Editura Polirom, Iași, pag. 9-11
2. Anastasiu, Ionuț, 2011, Cultură și diversitate.Introducere în sociologie, Editura ASE
3. Purcaru, Ion, 2011, Introducere în măsurarea diversității.Teorii șiaplicații, Editura
Economică
~ 90 ~
8.7.THE THERAEPUTIC EFFECTS OF READING
Author: Teacher Lorin PREDA
National College “Petru Rareș” Suceava
Romania
Offering us potential behavioural patterns, portraying various situations, creating
alternative worlds, the therapeutic effects of reading are indisputable.
Firstly, reading enhances our abilities on the communicational level, especially by
helping us to relate to the ones surrounding us, activating our imagination and our empathy.
Secondly, reading develops a vast aspect of our general knowledge, along with correct,
coherent language.
Moreover, reading presents realities that were analysed through various, different
perspectives, aiding us to consolidate our analytical thinking.
To continue with, reading stimulates cerebral activity, improving our memory,
preventing the development of Alzheimer.
According to professor John Stein (Magdalen College Oxford), reading is not a passive
activity, but one that is very challenging for the brain. Reading to children at early ages helps
their abilities of analysing the cause, the effect, the significance of events.
In conclusion, reading is not a luxury, but a necessary good. Not only does it provide
much valuable information, but it also reduces the stress level and activates brain functions,
preventing its aging. So, if I have an apple and you have an apple, we, together, have two
apples. But if I have an idea and you have an idea, we, together, have a concept. In a world of
the concrete and only the concrete, we much learn to appreciate the invaluable assets of our
minds.
7.8.
www.ududec.comVIRTUAL LEARNING LABORATORY
prof. Marius UDUDEC
Colegiul Naţional „Petru Rareş” Suceava
e-mail: [email protected]
web: www.ududec.com
Summary
In the last years, the development of information technology, interactive programming
languages and the Internet has led to the design and implementation of laboratories on
computers. Such laboratories, which are available on the Internet or on portable storage
supports, can be found under the generic name of virtual laboratories. Such a virtual laboratory
has the main purpose of offering its users the possibility of documentation, experimentation,
solving problems and collecting data. These laboratories combine a set of instruments and
services which offer the beneficiaries a space in which they can work and collaborate.
The virtual laboratory encompasses the traditional and also the modern training
methods and techniques and it allows the student, through the use of the technology of
information and communication, to understand and master the information and skills in a
certain domain of knowledge.
~ 91 ~
Such a software platform provides its users with easy, fast and efficient access to
knowledge and information and it represents an alternative to the way the students are being
educated in the current society. The particularities of this kind of training technology create
new dimensions to the education process and can be complementary or alternative to the
traditional methods in the field of education.
In this context, I have developed an online educational platform, available
at www.ududec.com, which allows students to understand certain concepts concerning
computer programming and the technology of information and communication.
Also, thewww.ududec.com website offers the students the possibility of self-education
and provides them with the informational contents they need and also a series of worksheets
with the aim of developing their programming skills.
The learning process puts the participation of the students on the first place. This is a
type of teaching method that offers the student an active role in the learning process. The
students, active participants, create their own working pace and their own strategies. This
learning method is individualized, not standardized.
The presented interactive materials, the lessons and the worksheets are created in
accordance with the current curriculum and they have the role to make studying much easier.
The materials can be accessed anytime, on any computer with an Internet connection.
The www.ududec.com educational web space has the main purpose of improving the teaching
methods the learning skills and the assessment techniques of the high school students.
Laboratorul virtual de învăţare www.ududec.com




Argument
Laboratorul virtual
www.ududec.com
Concluzii
Argument
Dezvoltarea în ultimii ani a Internet-ului, a bazelor de date, a tehnologiei informaţie în
general, a condus la necesitatea de a realiza aplicaţii distribuite, indiferent de platforma
hardware sau software. Prin domenii precum e-bussiness-ul, învăţământul virtual, bibliotecile
digitate sau divertismentul electronic, rolul tehnologiei informaţiei este de necontestat.
Progresele semnificative din domeniul reţei Internet şi din cel al tehnologiei calculatoarelor a
făcut posibilă dezvoltarea unui sistem bazat pe spaţii virtuale de învăţare, cu scopul de a facilita
învăţarea şi de a oferi elevilor posibilitatea rezolvării de probleme, susţinând astfel procesul
instructiv-educativ.
Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, precum șidezvoltarea
spiritului inventiv şi creator apar ca obiective impuse de sistemul economic în care trăim.
Indiferent de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să fie utilizabil; altfel spus,
trebuie să aibă toate calităţile unui produs.
Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei o are azi în toate profesiile, rezultă
caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu.
Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create
artificial.
~ 92 ~
În ultimii ani, folosirea pe scară largă a spaţiilor virtuale de învăţare a devenit
omniprezentă în procesul instructive-educativ. Varietatea de materiale folosite în educaţie
creşte în paralel cu schimbările rapide din domeniul tehnologiei. Această diversitate oferă
profesorilor asistenţă în procesul de predare, prin utilizarea diferitelor medii şi aplicaţii pe care
elevii să le folosească în studiu lor.
Odată cu reducerea dimensiunilor şi scăderea costurilor de achiziţie ale calculatoarelor,
puterea lor de calcul a crescut semnificativ şi, pe de altă parte, capacitatea oamenilor de a
înţelege ce pot face calculatoarele s-a modificat dramatic.
Primul pas în dezvoltarea sistemelor de calcul a avut în vedere crearea unor maşini care
să proceseze valori numerice. Odată cu dezvoltarea calculatoarelor a apărut necesitatea
procesării datelor, iar în prezent putem vorbi de mijloace de procesare a informaţiilor şi
simbolurilor.
Actualmente, putem vorbi de o societate digitală, care s-a instalat în toate subsistemele
societăţii actuale şi care a impus un ritm accelerat al progresului şi dezvoltării. Distribuirea
cunoştinţelor prin mediul Internet şi prin serviciile oferite de acesta a devenit o necesitate în
cadrul unităţilor de învăţămât, a instituţiilor publice, al companiilor şi al organizaţiilor
nonguvernamentale.
Laboratorul virtual
Dezvoltarea în ultimi ani a tehnologiei informaţiei, a limbajelor de programere interactive
şi a reţelei Internet, a condus la proiectarea şi implementarea de laboratoare pe calculatoare.
Astfel de laboratoare, care pot fi disponibile pe Internet sau pe suporturile portabile de
memorare sunt întâlnite sub denumirea generică de laboratoare virtuale. Un astfel de laborator
virtual are ca scop principal acela de a oferi utilizatorilor posibilitatea documentării,
experimentării, rezolvării de probleme şi corelare a datelor. Aceste laboratoare combină un set
de instrumente şi servicii care să ofere beneficiarilor un spaţiu de lucru şi de colaborare.
Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor a condus la schimbări
semnificative în sistemul de învăţământ, permiţând utilizarea de produse software educaţionale
în diferite domenii ştiinţifice. În plus faţă de platformele software, utilizarea tehnicilor de
realitate virtuală reprezintă o nouă posibilitate în instruirea elevilor. Avantajele unui laborator
virtual sunt, printre altele, accesul la instrumente diferenţiate de instruire, costul redus al
instruirii şi flexibilitate în învăţare.
Tehnicile frecvent întâlnite în formarea profesională a elevilor au ca tendinţe actuale
demonstraţii şi simulări, care sunt esenţiale pentru o pregătire tehnică. Demonstraţiile arată
unui elev cum se face un anumit lucru, iar simulările permit elevului să înveţe independent şi
să urmeze anumiţi paţi în desfăşurarea unei activităţi.
Laboratoarele virtuale combină aplicaţiile virtuale, tehnologiile informaţionale şi
conceptele reale de formare pentru a furniza forme de conţinut multiple.
Laboratorul virtual înglobează metodele şi tehnicile tradiţionale sau moderne de instruire
şi prin folosirea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor permite elevului să înţeleagă şi să
stăpânească cunoştinţele şi îndemânările într-un anumit domeniu al cunoaşterii.
O astfel de platmormă software oferă utilizatorilor accesul comod, rapid şi eficient la
cunoştinţe şi informaţii, reprezentând o alternantivă la educaţia elevilor în societatea actuală.
Particularităţile unei astfel de tehnologii de instruire aduc noi dimensiuni în educaţie şi pot fi
complementare sau alternative faţă de metodele tradiţionale din domeniul educaţiei.
O societate informaţională se naşte într-un mediu în care marea majoritate a membrilor
ei are acces la tehnologiile din domeniul informaţiei şi a comunicării şi utilizează frecvent
tehnologiile informaţionale, atât pentru instruire şi perfecţionare profesională, cât şi pentru
activităţi personale privind rezolvarea unor probleme economice, sociale, etc.
www.ududec.com
~ 93 ~
Utilizarea produselor software educaţionale în sistemul de învăţământ este o necesitate
dictată de cerinţele societăţii actuale, societate dominată de puterea inteligenţei ce închide uşile
tradiţionalismului şi deschide ferestrele cunoaşterii. Este important ca şcoala să-i înveţe pe
tineri cum să înveţe, promovând autonomia în lucru, flexibilitatea gândirii, capacitatea de
cooperare şi dialog, de anticipare a schimbărilor, adaptabilitate, stimularea autoinstruirii,
păstrarea unui echilibru între individualism şi socializare.
În acest context am dezvoltat o platformă software de învăţare, disponibilă la adresa
web www.ududuc.com, şi care să îi permită unui elev să înţeleagă anumite concepte legate de
programarea calculatoarelor şi de tehnologia infomaţiei şi a comunicaţiilor.
De asemenea, spaţiul virtual de învăţarewww.ududuc.com oferă elevilor posibilitatea
autoinstruirii şi pune la dispoziţia elevilor conţinutul informaţional de care au nevoie şi o serie
de fişe de lucru care să le permită dezvoltarea deprinderilor de programator.
Conceptul de asistare a procesului de învăţământ folosind spaţiul web de învăţare
www.ududec.cominclude trei elemente importante, şi anume:
 predarea unor lecţii de comunicare de cunoştinţe;
 aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoştinţe;
 verificarea unei lecţii sau a unui grup de lecţii.
Învăţarea pune accentul pe participarea elevilor, reprezintând un tip de instruire care îi
dă elevului un rol activ în procesul de învăţare. Elevii, participanţi activi, îşi imprimă ritmul
propriu şi propriile strategii. Modalitatea de învăţare este individualizată nu standardizată.
Interacţiunea elev-calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitând
accesul elevului la informaţii mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate în
modalităţi diferite de vizualizare. De fapt, nu calculatorul în sine ca obiect fizic produce efecte
pedagogice imediate, ci calitatea lecţiilor create şi vehiculate corespunzător, integrate după
criterii de eficienţă metodică în activităţile de instruire.
Predarea este în principal orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se
preponderent metode activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei. Astfel,
spaţiul web de învăţare www.ududec.com îşi propune:
- să asigure o individualizare a învăţării nu numai prin parcurgerea materiei în ritmul
propriu fiecărui elev, dar şi prin adecvarea activităţilor la stilul personal de învăţare;
- să sprijine procesul de predare/învăţare, lecţiile fiind proiectate şi prezentate într-o
manieră atractivă, modernă şi motivantă;
- să ofere noi metode de învăţare care îmbunătăţesc performanţa şcolară, şi contribuie,
prin atingerea obiectivelor operaţionale propuse, la formarea de aptitudini, abilităţi şi
competenţe;
~ 94 ~
- să transforme ora de informatică într-o activitate interesantă, o modalitate de a
descoperi şi explora;
- să ofere acces rapid la materiale auxiliare de calitate.
Materialele interactive prezentate, lecţiile şi fişele de lucru sunt realizate în
conformitate cu programele şcolare aflate în vigoare şi au rolul de a facilita însuşirea rapidă a
cunoştinţelor. Materialele pot fi accesate oricând şi de pe orice calculator care are o conexiune
la Internet. Spaţiul web de învăţare www.ududec.comare ca obiectiv îmbunătăţirea proceselor
de predare, învăţare şi evaluare a elevilor din învăţământul preuniversitar liceal.
Concluzii
Soft-urile educaţionale au menirea de a ajuta celelalte discipline care se predau în
şcoala. Calculatoarele îi atrag pe elevi, nu numai prin faptul că reprezintă un domeniu nou, din
acest punct de vedere, dar în același timp munca profesorului este uşurată. Responsabilitatea
este mult mai crescută, pentru că a nu reuşi să atragi elevul spre disciplina pe care o predai este
mai puţin grav decât a-l “pierde” undeva pe drum. Rolul profesorului este, deci, acela de a-i
face pe elevi să nu îşi piardă interesul pentru disciplina pe care o predă şi, mai mult, și să îi
motiveze, să îşi lărgească sfera de cunoaştere în acest domeniu.
Bibliografie și webografie
1. Marius Ududec, Lucrare de disertaţie, Laboratorul virtual. Aplicaţie multimedia de
instruire în domeniul proiectării şi implementării unui Data Warehouse, Universitatea
„Ştefan cel Mare”, Suceava, 2012
2. www.ududec.com
8.9.MODERN LEARNING SPACES
Dana Irina POSTOLACHE LUCAVESKI
National College “Petru Rares” Suceava, Romania
Abstract
In modern society we automatically associate learning with a school full of classrooms. While
it is true that the human element and the subject matter play an essential role in the process of
learning, there is another aspect that is perhaps worthy of our attention: namely the physical
space itself in which the learning takes place. By this I mean the school and the classrooms
where the students have their classes. It is not new knowledge that the quality of our physical
environment influences our mood and well-being. The ancient Chinese art of feng shui has
taught us to pay close attention to our living and working space and modern psychology has
backed this with solid research and information that should be found useful and applied
correspondingly in our schools. Actually, New Zealand seems to be pioneering this field and
such specialists in education as Mark Osborne from the Core Foundation in New Zealand have
~ 95 ~
come to consider the MLE = Modern Learning Environment, as the third important element in
education, beside the teacher and the student.
Osborne talks about the traditional schools, that is one big classroom with 30 students in it as
the industrial model of education, during which information is transferred from one head into
30 different other heads at the same time, in the same rhythm. It may have been useful a couple
of decade ago, but not anymore. Such things as mobile learning devices – mobile phones,
tablets, etc. have totally changed the paradigm of education since now anybodystudents
included, can access information anytime, anywhere: at the bus stop, in a café, at home, etc.
Information is readily available from the internet the moment you need to have it and the school
is no longer the only provider of knowledge.
So what is the role of school in modern society? What is school supposed to do if not provide
information? We are now in the process of re-defining what the exact role of the school is and
a few answers can be provided if we start from the question of what do we want our students
to be able to do with the information? What skills are they supposed to acquire and how will
they be able to integrate the knowledge into their lives?
Modern learning spaces
In the last decades or more the science of psychology and pedagogy have been
concerned with numerous ways in which the two partners involved in the act of learning can
influence its outcome.
Since we connect the idea of learning mostly to the early stages of life and especially
with the school years, we automatically think of children and teenagers learning in a classroom,
guided by a teacher. And yes, countless research and studies have been made available,
regarding the way students learn/acquire information at different ages, and hence how should
we, teachers, adapt our methods and ways of teaching in order to help students improve their
learning performance. Also, mainstream pedagogy has been primarily
concerned with what learning students have in common, in which ways we are all similar in
our learning process. It is only lately that the science of psychology has concerned itself with
how people/ students are different in the way they learn. Benefitting from the help of new MRI
scans psychologists have been able to determine what actually happens in the brain during the
learning process and have been able to realize that each and every student has his/her unique
way of learning, given a set of pre-requisites such as emotional engagement, previous
knowledge of the subject, motivation, etc.
In modern society we automatically associate learning with a school full of classrooms.
While it is true that the human element and the subject matter play an essential role in the
process of learning, there is another aspect that is perhaps worthy of our attention: namely the
physical space itself in which the learning takes place. By this I mean the school and the
classrooms where the students have their classes. It is not new knowledge that the quality of
our physical environment influences our mood and well-being. The ancient Chinese art of feng
shui has taught us to pay close attention to our living and working space and modern
psychology has backed this with solid research and information that should be found useful
and applied correspondingly in our schools. Actually, New Zealand seems to be pioneering this
field and such specialists in education as Mark Osborne from the Core Foundation in New
Zealand have come to consider the MLE = Modern Learning Environment, as the third
important element in education, beside the teacher and the student.
Osborne talks about the traditional schools, that is one big classroom with 30 students
in it as the industrial model of education, during which information is transferred from one
head into 30 different other heads at the same time, in the same rhythm. It may have been useful
~ 96 ~
a couple of decade ago, but not anymore. Such things as mobile learning devices – mobile
phones, tablets, etc. have totally changed the paradigm of education since now anybodystudents included, can access information anytime, anywhere: at the bus stop, in a café, at
home, etc. Information is readily available from the internet the moment you need to have it
and the school is no longer the only provider of knowledge.
So what is the role of school in modern society? What is school supposed to do if not provide
information? We are now in the process of re-defining what the exact role of the school is and
a few answers can be provided if we start from the question of what do we want our students
to be able to do with the information? What skills are they supposed to acquire and how will
they be able to integrate the knowledge into their lives?
All of these questions have led to answers which will redefine the model of education in which
case the traditional learning spaces are no longer the most suitable ones. That is why specialist
have come up with this newly coined phrase: MLE which is more than just a big, open space,
that invite cooperative learning. Such huge middle spaces are surrounded by smaller “caves”,
or enclousures, actually smaller rooms with walls and door that can be closed and that create a
quiet space where students can go when they need to concentrate or when they need to work
making a lot of noise that would disturb others.
Since we plan to prepare our students for the work environment, New Zealand specialists have
started their endeavor to re-design the learning space by visiting offices such as banks, law
firms, IT firms, etc.”Both the bank and the architects that we’ve visited have an emphasis on
open, collaborative and highly interactive spaces. There are hot desk stations, settings for
teams, presentation spaces as well as food based spaces; the coffee bar, the shared kitchen, and
outdoor seating.However, although cooperation is beneficial for learning and working, research
shows that informal interactions won’t flourish if people can’t avoid interacting when they wish
to and smaller, closed rooms can provide children with the peace and quiet needed to synthesise
a large amount of information and write a report.Students
must have access to some spaces that can be closed down, while at the same time having the
affordance of visibility.
These are the sort of spaces that Jonah Lehrer refers to in Imagine: How creativity works,when
he talks about the Pixar Animation Studios. They are the places of the incidental encounters,
casual conversations, the places for connections to be made, networks to be broadened. They
are Ray Oldenburg’s ‘third places’ - spaces that bring together diverse talents and view points.
Not that all the conversations that are going to go on there will be of high significance, just that
some of the are. What characterises these spaces is the openness, accessibility and proximity
for all. (Chris Bradbeer- 2013)
Elements such a temperature, colours, light, fluidity and size of space have a definite influence
on our state of mind and why not use all these to create an inviting and welcoming atmosphere
in our schools, so much so in the present day society, when temptations out of the school are
greater than at any other time in the past. Of course this must be done by teams of specialists
including architects, interior designers, psychologists and teachers. Also children themselves
might be asked to give their opinion. According to the Ministry of Education of New
Zealand:”The majority of school buildings were built between1950 and the 70s. Since then,
teaching practice and student learning needs have changed significantly. New technologies and
building materials allow for new, vibrant and well connected learning spaces. All students
deserve to be taught in these new modern learning environments, and benefit from new
teaching methods.”
~ 97 ~
http://www.minedu.govt.nz/NZEducation/EducationPolicies/Schools/PropertyToolBox/State
Schools/Design/ModernLearningEnvironment.aspx
Here is a definition of the modern learning environment as I have found it on a governmental
New Zealand site: „A learning environment may be understood to be the complete physical,
social and pedagogical context in which learning is intended to occur.
The use of the word modern implies characteristics that are contemporary or ‘fit for purpose in
the current time’ – the original Latin being modo, or “just now”. Thus, a modern learning
environment is one that reflects and supports what is current in terms of pedagogical practice.
When considered this way, a modern learning environment is one that is capable of evolving
and adapting as educational practices evolve and change – thus remaining modern and future
focused.
The term MLE is commonly used to refer to school classrooms but may include any designated
place of learning such as science laboratories, distance learning contexts, libraries, tutoring
centres, teachers’ staffrooms, gymnasiums, and the interaction between these spaces. These
might be better referred to as modern learning spaces.
http://mle.education.govt.nz/
Such spaces were also named „ Learning Landscapes” or „learning studios”— areas for
sitting, sprawling and gathering (with plenty of power outlets for laptops) for when
students are not in class.We know it’s often in such informal interaction that big ideas are
born — and that students are going to meet and sprawl in corners or corridors
anyway.“You look at where students are learning and it’s not always in the classroom. We
wanted to create environments that supported that.” says the dean of George Brown
College’s Waterfront Campus in Toronto.
Not only will such newly designed spaces induce a state of well being and thus openness
towards the learning process but they will also enhance the student’s aesthetic literacy which
is a mix of perception, intelligence and emotion, an understanding or trust that all environments
are pregnant with the possibility of learning if one adjusts oneself towards receiving it. This
process of acquiring aesthetic literacy that is often overlooked in pedagogy.
Although these new, modern learning environments in schools are not the norm yet, attempts,
very successful ones I should say, have already been made:
Cathy Cross and the wizards at 4D Creative create “immersive learning spaces” in England.
Using light, sound and projection they create a space that directly facilitates learning and
allows students to interact with the topics being taught on a different level. This space was
created at The Grange School in Manchester.
http://beautifullearningspaces.tumblr.com/page/5
~ 98 ~
The parents may take time to adjust but when they see their child is happier, more engaged,
achieving higher – then they will understand. A challenge for teachers may be students coming
out with the ideas on how to improve their learning.
Here is another example from the US:
The space featured here is from their project in Medford, Oregon where they were tasked
with rebuilding four aging elementary schools. Featured is the atrium that sits at the heart
of Jackson Elementary School. It’s “An adaptable space, used by students while enjoying
their “self management” status, and with visual supervision from the administration area.
“school without walls”: they had to be open enough to accommodate the free-wheeling
aspects of Vittra’s approach to education (no set classes!). But it also had to
~ 99 ~
include some spatial divisions that could promote different ways of learning—another key
part of the Vittra method—such as group work, concentration work, show-and-tell, and so
on.
While it is obvious for any teaching professional that in the past couple of years schools as
we have known them have become obsolete and that the present day generation of
children needs a different type of instruction, in a different type of space, leading to a
different, more adaptable and flexible adult, it is also clear that changing the outer aspects
of education – space, facilities, high tech, etc will not solve the problem. We need to change
mentalities and we need to start with the teachers. We need to teach the teachers how to
make use of all these elements of novelty in order to actually improve the chances of the
future generation.
Let me conclude with the words of Clairev Amos, Deputy Principal at Hobsonville Point
Secondary School, New Zealand:
„MLEs are pointless if the teacher still leads from the front of classrooms (albeit classrooms
with invisible walls). Learning Technologies are pointless when the students have the use of
their technology controlled and limited to little more than word processing and the odd google
search. The challenge will actually be to explore how the MLEs and Learning Technologies
can be used to genuinely change how and what we have been doing.
I guess my concern my concern is this - changing the environment and introducing tools is
easy, genuinely changing our thinking and letting our "caged" students go "free-range" - now
that's going to be a challenge.”
http://www.teachingandelearning.com/2013/02/are-modern-learning-environments-and.html
As a conclusion, we are to rethink not only the content of the subject matter and means of
delivery but we also need to literally re-shape the space we work in if we are to see modern
education have a real impact on our students.
Bibliography:
Johanssen,D. and Land S. ed. – Theoretical Foundation of Learning Environments 2nd
Ed. – Routledge, 2012
Osbourne, Mark- Modern Learning Environments, Core Education Tatai Aho Rau,2013
http://openlearningspaces.blogspot.co.nz/
http://elearning.tki.org.nz/Technologies/Modern-learning-environments
http://openlearningspaces.blogspot.co.nz/2013/03/open-learning-spacesand-smallerspaces.html
http://www.teachingandelearning.com/2013/02/are-modern-learning-environments-and.html
~ 100 ~
8.10.SPEECH
THERAPY
CABINET-LEARNING
PRESCHOOLERS AND YOUNG SCHOOLCHILDREN
SPACE
FOR
Teacher speech therapist: Lăcrămioara PLUGARIU
CJRAE Suceava
Summary
Interschool speech therapy centers and offices are integrated special education
structures for children / pupils with special educational needs, who have language and
communication disorders, and specific learning difficulties.
The activity held in interschool speech centers and offices consists in disorders of
language and communication, and the development and implementation of specific programs
/ projects, corresponding to main language and communication malfunction.
In the teachers` speech of the interschool speech centers and offices competence enter
the following language and communication disorders :
a) disorders of pronunciation / articulation ;
b) arrhythmias and fluency of speech ;
c) written language disorders – read;
d) language development disorders ;
e) voice disorders ;
f) other speech disorders which affect school and social adaptation of children .
Language plays an important role in the structure of psychic life . Due to this all mental
processes make sense. More, language problems cause disorder or dysfunction of the
personality .
There are obvious inferiority complexes caused by speech deficiencies to preschool
children. These are associated to the tendency of isolation, removal from other children, fear
of speaking in public ‚fear to be laughed at, avoiding to pronounce difficult phonetic structures
and then gradually delay in the general pace/rhythm of speech development.
Early detection of speech disorders and application of appropriate measures contribute
to their successful removal or, in the worst case, to improve them significantly.
All these disorders, more or less serious, if not treated in time, harm in a large extent
the activities of preschool and future student.
Speech therapist, in collaboration with teachers, may implement prevention activities
designed to help eradicate physiological dyslalia. They are focused on general motility
stimulating games and fonoarticulatorii motility, breathing exercises, relaxation and
stimulating phonemic hearing exercises .
It is also very important for parents to collaborate with speech therapist to improve and
increase the results of the therapy. Noteworthy is that what is it worked in the Office of speech
should be repeated at home.
Early treatment of speech disorders ensures an increased efficiency of this action,
because young children`s psycholinguistic automatisms are not consolidated and can be easily
replaced by correct habits of speech.
The treatment of children with speech disorders in collaboration with parents and
teachers is a hint/ shade of the principle of indirect treatment. It requires much tact from the
speech therapist and the parents and teachers.
Principles of speech, principles that complement each other in the most happy way,
being in an indissoluble unity, are the basis for any method that is used in speech therapy
lessons.
~ 101 ~
Cabinetul logopedicSpațiu de învățare pentru preșcolari și școlarii mici
Copilul nou-născut poate să vadă, dar fără să înțeleagă ceea ce vede;
poate să audă, dar nu să asculte; poate să zâmbească, dar nu să râdă;
să scoată zgomote, dar nu să vorbească.
Va învăța să facă toate acestea împreună cu noi, adulții!"
(Edenhammar)
Centrele și cabinetele logopedice interșcolare (CLI), sunt structuri de învățământ
special integrat ale învățământului preuniversitar.
CLI sunt structuri de învățământ special integrat pentru copiii/elevii cu cerințe
educative speciale, care prezintă tulburări de limbaj și de comunicare, precum și dificultăți de
învățare specifice.
Activitatea desfășuratăîn CLI constă în terapia tulburărilor de limbaj și de comunicare,
precum și în elaborarea și realizarea unor programe/proiecte specifice, corespunzătoare
principalelor disfuncționalități ale limbajului și comunicării.
Activitatea desfășurată în CLI constă în terapia tulburărilor de limbaj și de comunicare. În
competența profesorilor logopezi din cadrul CLI intră următoarele tulburări de limbaj și de
comunicare:
a) tulburările de pronunție/articulare;
b) tulburările de ritm și fluență a vorbirii;
c) tulburările limbajului scris-citit;
d) tulburările de dezvoltare a limbajului;
e) tulburările de voce;
f) alte tulburări de limbaj care influențează negativ adaptarea școlara și socială a
copiilor.
Limbajul joacă un rol deosebit de important în structura vieții psihice. Datorită lui, toate
procesele psihice capătă sens. Mai mult, problemele de limbaj determină dezordine sau
disfuncții la nivelul personalității.
Sunt evidente complexele de inferioritate pe care deficienţele de vorbire le provoacă la
copiii de vârstă preşcolară. La acestea se asociază tendinţa de izolare, de îndepărtare de ceilalţi
copii, frica de a vorbi în public de teamă să nu se facă de râs, evitarea pronunţării cuvintelor cu
o structură fonetică mai dificilă şi apoi treptat, întârzierea în ritmul general de dezvoltare al
vorbirii. Aceştia sunt copii a căror tulburare nu a depăşit limita normalului, deoarece la ceilalţi
are loc o alterare evidentă a evoluţiei întregii personalităţi.
Cele mai numeroase deficienţe de vorbire la vârsta preşcolară mică se referă la
pronunţarea incorectă a sunetelor limbii materne şi la folosirea sau aplicarea incorectă a
structurii proprii limbii române.
Aceste deficienţe se diferenţiază în două categorii distincte. Unele se manifestă în
condiţiile unei evoluţii normale şi aparţin particularităţilor inerente evoluţiei, exprimând
nivelul maturizării capacităţii de articulare corectă, respectiv nivelul dezvoltării aparatului
fono-articulator, a auzului fonetic şi a capacităţii analitico-sintetice a scoarţei cerebrale, iar
altele sunt consecinţa unor malformaţii anatomo-fiziologice sau urme ale unor boli
infectocontagioase ale copilăriei.
Apariţia acestor deficienţe se explică în cele mai multe cazuri prin particularităţile de
dezvoltare ale aparatului fonator: lipsa de antrenare a musculaturii fonatorii, a mişcărilor limbii,
buzelor, maxilarelor. Trăsătura caracteristică o constituie poziţia deplasată a limbii faţa de locul
corect de articulare.
~ 102 ~
Depistarea timpurie a tulburărilor de vorbire şi aplicarea unor măsuri corespunzătoare
contribuie la înlăturarea cu succes a acestora sau, în cel mai rău caz, la ameliorarea lor
considerabilă.
Toate aceste tulburări mai grave sau mai puţin grave, netratate la timp, dăunează într-o
mare măsură activităţii preşcolarului mare şi viitorului elev.
Vârsta prescolarã este cu precădere cea la care se sesizează o mare parte a tulburărilor
de limbaj. Un procent de 15-20% dintre copiii care frecventează grădinița prezintă tulburări de
limbaj. Acestea sunt inițial dislalii fiziologice, trecând apoi, pe măsură ce copiii cresc și nu sunt
corectați, în forme patologice. În afară de dislaliile specifice vârstei, în grădinița de masă
identificăm și alte cazuri de tulburări de limbaj. Sunt copiii care prezintă retard în dezvoltarea
vorbirii, hipoacuzie, dizabilități mentale, autism etc.
În consecință, apare ca imperativ necesară introducerea programelor terapeuticrecuperatorii pentru tulburările de limbaj, printr-o depistare precoce în cadrul structurii
curriculare moderne.
Terapia tulburărilor de limbaj este o propunere de cadru metodologic și o însumare de
programe corespunzând principalelor dezordini de limbaj. Gradinița este un loc ideal pentru
terapie deoarece logopedul, educatoarea și părinții pot lucra în echipă, educatoarea cât și
părinții putând relua exercițiile indicate de logoped de câte ori este necesar.
Logopedul, în colaborare cu educatoarea poate desfășura activități de prevenire menite
să ajute la eradicarea dislaliilor fiziologice. Acestea sunt centrate pe jocuri de stimulare a
motricității generale și a motricității fonoarticulatorii, pe exerciții respiratorii, exerciții de
relaxare și de stimulare a auzului fonematic
Este foarte important ca și părinții să colaboreze cu logopedul pentru ca rezultatele
terapiei să fie rapide și evidente. Demn de reținut este faptul că ceea ce se lucrează în cabinetul
de logopedie trebuie repetat și acasă.
Există un program anumit de recuperare pentru fiecare tulburare în parte, de aceea se
recomandă intervenția specializată a logopedului în recuperarea limbajului. Ceea ce începe
logopedul trebuie continuat în familie și la gradiniță.
Când o deprindere de articulare corectă nu este automatizată, copilul poate reveni după
o pauză la formulele defectuoase de rostire. Părintele trebuie să știe că el este responsabil de
modul cum va reuși copilul să comunice și să se integreze în colectiv. Copilul care intră în
școală cu defecte de articulare netratate are toate șansele să aibă probleme de scris-citit
(disgrafie- dislexie).
Tratarea timpurie a tulburărilor de limbaj asigură eficiență sporită acestei acțiuni,
întrucât la copiii mici automatismele psiholingvistice nu sunt consolidate și ușor pot fi înlocuite
cu deprinderi corecte de vorbire. Tratarea tulburărilor de limbaj încă în faza lor de debut, în
mod deosebit al tulburărilor cu caracter polimorf, creează premisele timpurii ale înlăturării
unora dintre cauzele insuccesului școlar, și anume a cauzelor de natură logopedică.
Tratarea indirectă vizează terapia copilului în mediul său obișnuit de viață. Respectarea
acestui principiu presupune inițierea factorilor educaționali (familie, părinți, școală) în munca
logopedică. Acest lucru se poate realiza prin crearea unei atmosfere propice în familie, în
grădiniță și în școală. Grădinița și școala, bunăoară, prin însăși specificul muncii care se
desfășoară în ele, pot contribui din plin la profilaxia și terapia timpurie a vorbirii copiilor.
Pentru aceasta însă, este absolut necesară o intensă muncă de popularizare, în rândul părinților,
educatoarelor și învățătorilor, a măsurilor de ordin profilactic și terapeutic. Deosebit de
eficiente sunt și întâlnirile de lucru ale profesorului logoped cu părinții și dascălii (educatoare
și învățători) copiilor cu tulburări incipiente de limbaj.
Tratarea, în colaborare cu părinții și dascălii, a copiilor cu tulburări de limbaj este o
nuanță a principiului tratării indirecte. El presupune mult tact atât din partea logopedului, cât
și din partea părinților și dascălilor. Din partea logopedului - în raporturile sale cu părinții,
~ 103 ~
pentru a le trezi și întreține încrederea în reușita deplină a muncii lor comune, iar din partea
părinților și a dascălilor - pentru a evita crearea la copil atât de nedoritului complex de
inferioritate. Când este vorba de forme ușoare de dislalie, de pildă, părinții pot continua acasă
munca începută de logoped în grădiniță, printr-o serie de exerciții realizate sub atractiva forma
a jocului, exerciții pe care profesorul logoped le va indica.
Stransa colaborare a logopedului cu “pacientul” său contribuie la înlăturarea
insucceselor și trezește la copil interesul și încrederea în reușita tratamentului. Unul dintre
puternicii factori educaționali este învățarea salutului la intrare și ieșirea din cabinet (din casă,
din sala de grupă, din clasă etc. ), cu repetarea corectă a sunetelor-problemă (ex.: rotaciștii
salută, fiecare în parte, la intrarea în cabinet: “Buna ziua, doamna profesoară”, iar la plecare:
“La revedere, doamna profesoară”). Un alt factor motivațional căruia trebuie să-i acordăm
importanța cuvenită îl constituie învățarea pronunției corecte a numelui propriu, mai ales când
în componenta lui se întâlnesc sunete-problemă. Factorii motivaționali mai sus amintiți, la care
s-ar mai putea adauga și alții, trezesc la copil plăcerea de a vorbi, de a frecventa cabinetul
logopedic. Atmosfera calmă și amabilă trebuie să-l înconjoare pe copilul dislalic tot timpul, nu
numai în cabinetul logopedic, ci și acasă (în familie), la grădiniță (în grupă) sau la școală (în
clasă). Ori de câte ori este posibil, el trebuie să fie răsplătit cu o laudă și încurajat. La copiii
mici chiar o mângâiere este o mare răsplată. Să ne reamintim bucuria pe care au trăit-o
împreună copilul Lucian Blaga și familia sa atunci când cel ce avea să devină marele nostru
Poet-Filosof a izbutit să imite prima oara un r purificat de orice aproximații. Evenimentul,
notează cu fină autoironie Lucian Blaga, marcat de exclamația de bucurie a tatălui său (Bravo!),
“este vrednic de însemnat în calendar” și de el (de acest eveniment) s-a luat act în chip solemn
în toată familia, ca de nașterea unui nou copil.
Subscriem la concluziile cu valoare de principii formulate atat de concis de Wulff, care
spunea că este necesar ca sunetul să fie format cât mai curat și cat mai clar cu putință; pronunția
corectă a sunetului să se exerseze cât mai degajat, mijloacele ajutătoare, mecanice, (spatule,
sonde etc.), să se folosească pe cât posibil cât mai puțin; controlul auditiv să fie introdus cât
mai repede; formarea corectă a sunetului să fie exersată în cele mai variate combinații
(vocalice, consonantice); exercițiile obositoare să fie efectuate cu cât mai multă voioșie și
dozate în timp.
Principiile logopedice, principii care se completează reciproc în modul cel mai fericit, ele
aflându-se într-o unitate indisolubilă, constituie baza oricărei metode ce se folosește la lecțiile
de logopedie.
Bibliografie:
 Avramescu Delicia Monica, Defectologie si logopedie, Editura Fundatiei România de
Mâine, Bucuresti, 2008.
 Ghergut Alois, Sinteze de psihopedagogie specialã, Editura Polirom, Iasi, 2005.
 Moldovan Ioan, Corectarea tulburãrilor limbajului oral, Editura Presa Universitarã
Clujanã, Cluj Napoca, 2006.
 Muntean Ana, Psihologia dezvoltãrii umane, Editura Polirom, Iasi, 2006.
 Revista Învãtãmântului Prescolar Nr. 3, Ministerul Educatiei, Cercetãrii si Tineretului,
2007.
 Tudose Florin, Fundamente în psihologia medicalã, Editura Fundatia România de
Mâine, Bucuresti, 2007.
 Bianca Bratu, Preşcolarul şi literatura, E.D.P., Bucureşti, 1977, p. 12;
 Constantin Păunescu, Tulburări de limbaj la copil, Editura Medicală, Bucureşti, 1984,
p. 30,31;
 Ursula Şchiopu, Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti, 1981, p. 29;
~ 104 ~
8.11.ENCOURAGING CREATIVE THINKING
Isabela Maria IGNĂTESCU
“Petru Rareș” National College Suceava
Summary
Step out of the box
“A creative man is motivated by the desire to achieve, not by the desire to beat others.”
Ayn Rand
“Creativity can solve almost any problem. The creative act, the defeat of habit by originality,
overcomes everything.”
George Lois
What is creativity? The term “creativity” comes from the Latin word “creare”, which means
“to create”, “to give birth”; in psychology, it was introduced by G. W. Allport in 1937. We can
say that creativity is generally a human phenomenon, the highest form of expression. The main
points of discussion when talking about creativity are: the creative process, the product, the
personality of the person involved in the process and the social background. In an attempt to
differentiate the personality from the rest, A. Koestler distinguishes between the amount of
consciousness involved, favorite experiences and the nature of the obstacle that is to be
overcome.
This century and the future ones require us to be more and more creative in our thinking. The
man of the future is a man that adapts himself easily to change. Psychologists agree that being
creative means to invent something new, original and appropriate to the world we are living in,
to bring something into existence, to give life. A creative person is one that distinguishes
himself/herself through originality and expressiveness. He is innovative and imaginative.
Creativity in the class room starts from the teacher. The method of teaching and the teacher's
behavior need to stay at the same level so that the enthusiasm transmitted by them should not
fade away with the passing of time.
The student will be given the possibility to develop his or her creative skills if: he or she has a
teacher with a creative spirit, his or her selfconfidence will be boosted during the teaching but
not limited to the time spent in the classroom, he or she will be encouraged to ask questions,
the activities organized in their free time will have an original concept, he or she will be given
challenging assignments that will not be assessed in a threatening way.
“Creativity is not an escape from discipline, it is an escape accompanied by
discipline.”
Jerry Hirschberg
~ 105 ~
Încurajarea gândirii creative
-Step out of the box-
”Un om creativ este motivat de dorinţa de a realiza ceva, şi nu de dorinţa de a-i învinge pe
ceilalţi.” Ayn Rand
“Creativitatea poate rezolva aproape orice problemă. Actul creativ, înfrangerea
obişnuinţei prin originalitate, depăşeşte orice obstacol.” George Lois
Ce este creativitatea? Termenul ”creativitate” provine de la latinescul ”creare” şi
înseamnă „a zămisli”, „a făuri”, „a naşte”; în psihologie, el a fost introdus în anul 1937 de G.
W. Allport. În sens larg, putem considera creativitatea ca pe un fenomen general-uman, forma
cea mai înaltă a activităţii omeneşti. Principalele dimensiuni care pot fi delimitate şi descrise
în cazul creativităţii sunt: procesul de creaţie, produsul creat, personalitatea creatoare, mediul
sau climatul social. În încercarea de a diferenţia personalitatea înalt -creatoare de celelalte, A.
Koestler distinge elemente legate de nivelul de conştiinţă implicat, experienţele preferate,
natura obstacolului ce urmează a fi depăşit.
Gândirea secolului nostru şi a celor viitoare se cere a fi tot mai mult o gândire creatoare, iar
omul prezentului şi al viitorului - uşor adaptabil la schimbări, inventiv. Psihologii susţin în
general că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii, a face să existe,
a aduce la viaţă, a compune repede etc. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate
şi expresivitate, este imaginativ și inovativ.
Creierul nostru ia decizii în urma unor automatisme pe care le construim în timp. Astfel se
explică de ce putem citi un astfel de text fară nici o dificultate.
« Pe bzaa uonr sudtii ale ueni uvetsniariti egzlene, nu are intortmapa in ce odnrie satu liertele
itnr-un cvunat. Imatpornt etse ca pmria si umtlia lireta sa fie la lcoul pitovrit. Rtseul leilretor
pot sta in ocire odrnie si tustoi ptoi ctii. Atsa e psboiil prnteu ca noi ctiim cunelvite irngtei si
nu letira cu ltirea. »
sau acesta :
4C357 M354J D3M0N57R34Z4 C4 M1N73A N0457R4 E573
4B57R4C71Z4R1 3X7R40RD1N4R3! 4B50LU7 1MPR3510N4N73!
C4P4B1L4
D3
L4 1NC3PU7 A FO57 M41 GR3U, D4R 4CUM, L4 4L D01L34 R4ND, M1N73A 74 1NC3P3
54 C17345C4 4U70M4T, F4R4 54 M41 G4ND345C4. P071 54 73 M4NDR3571! NU 7071
04M3N11 P07 C171 73X7UL.
~ 106 ~
Însă sub influenţa diferitor factori, creativitatea poate fi blocată. Printre blocajele creativităţii,
afirmate de elevi, intâlnim: timiditatea, teama de necunoscut, teama de critică, neîncrederea în
forţele proprii, anxietatea și frica, teama de afirmare, tendinţa de a amâna realizarea unor
obiective, preferarea poziţiei de mijloc, lipsa interesului pentru creaţie.
Psihologii consideră că, în cazul creativitații, blocajele mintale te pot ține pe loc, acestea
nu dau voie minții tale să creeze în orice domeniu ai încerca. Blocajele mintale îngradesc
creativitatea atât în cazul elevilor, cât și al profesorilor. Creativitatea în clasă pornește de la
profesor, modul de predare și comportamentul acestuia trebuie sa fie asemanătoare în așa fel
încât entuziasmul să nu dispară odată cu trecerea anilor. Blocajele mintale pornesc de la idea
preconcepută spusă de fiecare elev în parte că “nu am talent”, sau “nu sunt creativ”, “ sunt o
peroană serioasă”, ceea ce duce la un nivel scăzut de creativitate. Aceștia trebuiesc încurajați
și, împreună cu profesorul, este bine să încerce să treacă peste barierele autoimpuse.
Elevului i se va oferi posibilitatea de a-şi dezvolta capacităţile creative dacă: va avea profesori
cu spirit creator; i se va dezvolta încrederea în forţele proprii – atât în timpul lecţiilor, cât şi în
cel al activităţilor educative; va fi încurajat să pună întrebări; orele educative, alte activităţi
organizate în timpul liber al lor vor avea un caracter inedit, creativ; îi vor fi adresate întrebări
provocatoare; i se vor da unele sarcini care nu vor fi evaluate. Încurajarea elevilor în a pune
întrebari interesante, fară a se teme de o posibilă consecintă negativă, precum și excursiile în
natură sau în afara clasei de curs, duc foarte repede la formarea unei echipe care poate veni cu
idei creative foarte usor. Exprimarea opiniei libere și fară constrangeri crește creativitatea în
randul elevilor și stimulează spiritul de echipă.
“Creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoţită de
disciplină.’’ Jerry Hirschberg
Exercitii de dezvoltare a gândirii creative
• O femeie are 2 baieti care s-au născut în aceeași zi, aceeași oră, același an dar nu sunt
gemeni. Cum este posibil?
• Un copil cade dintr-o cladire cu zece etaje și nu pațește nimic. Cum este posibil?
• Sunt șase ouă într-un coș și șase persoane. Fiecare persoana ia câte un ou. Cum este
posibil ca în coș să mai fie un ou?
• Un bărbat și fiul său sunt implicați într-un accident de masină. Tatăl moare și copilul
este dus de urgență la spital. Când ajunge la spital chirurgul spune : « Nu-l pot opera, e
fiul meu! » Cum este posibil?
Lucrul în echipă
• Explicați ce este o floare unei persoane care nu a văzut niciodată una.
• Cum ar fi un meci de fotbal diferit dacă mingea ar fi sub forma unui cub?
• Imaginați-vă că parinții ar trebui să treacă un test înainte de a li se permite să devină
părinți. Scrieți șase întrebări care ar fi în acest test.
• Cum ar fi lumea fără electricitate. Scrie trei posibilități.
• Imaginează-ți că nu ai nevoie de somn, ce vei face cu timpul liber?
• Dacă oamenii nu ar vedea culori, cum ar funcționa semaforul? Inventează un sistem de
funcționare a semaforului fără culori.
• Care crezi că sunt mai importante: vehiculele motorizate ca masinile sau avioanele sau
calculatoarele? De ce?
~ 107 ~
8.12.THE SCHOOL LIBRARY-LEARNING SPACE FOR SCHOOL AND FOR LIFE
Ancuța DURA – librarian
National College”Petru Rareș”, Suceava
Summary
In order to keep up with the quick changes in technology, the school library has to adapt
and become a space that can cater for all kinds of needs.
The library of the future will function more as a provider of information rather than a
conservative element. Where the financial situation will not grant a full functioning CDI
(INFORMATION AND DOCUMENTATION CENTRE), then, the library will asssume the
role instead.
The main and most important reason why CDI is a far better option than a library is the
diversity and the multitude of activities that can take place within.
So that the right functionality be achieved the library space has to be put to use cleverly
and in a way which is compatible with the students requirements.
Lately the library has become a space suitable to host a CDI thanks to the requests
and activities that took place here, therefore the transformation has occurred naturally.
The attributes of a learning space, according to FRED KENT, the fondator of PROJECT FOR
PUBLIC SPACES, are:
1. Access and linkage
2. Uses and activities
3. Sociability
4. Confort and image
The library, which is now functioning as a CDI, will continue to exist in this state only
adapting to the needs constantly even when the space itself will not be perceived anymore being
a virtual CDI due to it's use.
Biblioteca școlară –
Spațiu de învățare pentru școală și viață
În ziua de azi, când există acces liber și gratuit în cele mai multe cazuri la informație,
mai ales prin intermediul Internetului, apare întrebarea dacă biblioteca mai este necesară.
Recunoscând însemnătatea și calitatea resurselor de informație on-line, nu putem să nu
recunoaștem și apariția riscului ca numărul utilizatorilor care apelează la bibliotecă pentru a se
informa, să scadă. Din acest motiv, pentru a rezista cu succes evoluției tehnologiei, acest loc
de învățare ar trebui să se metamorfozeze într-un spațiu deschis tuturor, primitor. Astfel,
depășește stadiul de colecție de documente cu caracter enciclopedic și-și mută accentul de pe
funcția de conservare pe cea de distribuire a informației. Dacă biblioteca se limitează doar la a
împrumuta cărți, s-ar ajunge să nu mai fie nevoie de bibliotecar, putîndu-se crea un automat
care să facă munca acestuia. Din acest motiv, trebuie căutate și implementate căi pentru a
rămâne relevanți în era Internetului..
Biblioteca ar trebui, pe lângă posibilitatea colectării informațiilor/ cunoștințelor și
procesarea lor, să faciliteze accesul la informație și la resurse atât grupurilor cât și în mod
individual, să fie un spațiu stimulativ de întâlniri de lucru și de învățare, ca un ”laborator”
creativ pentru munca în echipă și de dialog, să funcționeze ca un loc de integrare, un spațiul
social de învățare, încurajând studiul utilizatorilor, și integrarea socială. Pentru a concura cu
Internetul, biblioteca trebuie să dispună de echipament, software și conexiune mai bună chiar
~ 108 ~
decât au acasă utilizatorii care să fie puse la dispoziția utilizatorilor pentru căutarea
informațiilor, să fie un loc de lucru sau de recreere.
Bibliotecarul trebuie să fie pregătit în domeniul Culturii Informației pentru a-l putea
ghida pe utilizator în cercetarea sa on-line. Atât timp cât informația de pe Internet nu este
filtrată, noi, ca bibliotecari, intermediari între informație și utilizator, avem acest rol și, prin
urmare, este nevoie de noi. Totodată, spațiile trebuie regândite și valorificate la maxim,
asemenea celor dintr-un Centru de Documentare și Informare (CDI), unde diversitatea
activităților crește semnificativ datorită amenajării lor. De obicei, în demersul implementării
CDI-ului se ia ca punct de plecare biblioteca școlară, însă, acolo unde posibilitățile materiale
și infrastructura nu permit, biblioteca școlară trebuie să preia caracteristicile acestuia. În acest
punct, biblioteca se transformă într-un CDI, deoarece spațiile specifice unuia s-au conturat dea lungul timpului aici. Astfel, acest spațiu a devenit unul funcțional și poate să răspundă
misiunilor unui CDI cu toate că nu există o delimitare strictă a spațiilor existente într-un CDI:
spațiul de primire trebuie să ofere vizibilitate întregului CDI și să fie amplasat la intrare, pentru
împrumut și informare, spațiul documentaristului, spațiul lucrărilor documentare este organizat
pe domenii indicate de petalele florii documentarelor, spațiul presei, spațiul lecturii de plăcere,
foarte primitor și confortabil, permițând accesul la lucrări de ficțiune, romane, poezii, povești,
benzi desenate, spațiul de afișaj, spațiul destinat orientării școlare și profesionale cuprinzând
noutăți despre concursuri, oferte ale universităților, spațiul activităților în grup, spațiul de lucru
individual, spațiul de documentare pedagogică, spațiul informatic, spațiul audio-vizualului,
spațiul de multiplicare, spațiul de arhivare. Astfel, alături de spațiile silențioase există și un
spațiu de lucru în grup care permite elevilor să lucreze fără să-și deranjeze colegii, într-o o
atmosferă de colaborare și lucrativă. Se pot alterna, din lipsa spațiului, pentru fiecare în parte.
În cazul bibliotecarului, munca intelectuală trebuie să predomine și, în final, să
înlocuiască munca fizică (automatizarea bibliotecilor), iar sarcinile specifice unui profesor
documentarist ar trebui să fie preluate de bibliotecar pentru ca biblioteca să supraviețuiască.
Astfel, pe lângă sarcinile pe care le are (ordin 6566/17.06.1994), bibliotecarul ar trebui să-și
propună ca misiune asigurarea fondului documentar care să permită elevului construirea
autonomă/ asistată a cunoașterii; facilitarea învățării prin inițiere în tehnici de cercetare și
documentare; incitarea la inovație pedagogică și stimularea intelectuală.
Într-un CDI, diversitatea modalităților de educare prin informație este mai mare:
activități de animație (expoziții, întâlniri), de cercetare/ documentare/ informare (integrarea
noilor tehnologii, de difuzarea informației de orice tip (culturală, pedagogică etc.), de lectură
(literatură, documentară, noi tehnologii), activități personale individuale/ autonome /asistate
sau în grup. Centrul de documentare și informare este un spațiu unic, care deține monopolul în
ceea ce privește dezvoltarea autonomiei, deoarece aici este permis și facilitat accesul la
bogățiile patrimoniului, pentru ca fiecare în final să fie capabil să raționeze clar. Întreg acest
mediu este gândit în așa fel încât informația să se transmită, profesorii de la clasă să susțină
acest lucru, să ajute, iar documentele pedagogice, manualele sunt accesibile tuturor celor care
intră aici, lucru care este un aport semnificativ și original. În acest loc inovator, convivial și
stimulativ se caută modalități diverse de a lucra cu clasa, pe grupe sau individual.
Rolurile care se conturează în acest spațiu sunt: cel al elevului care are posibilitarea aici
de a-și dezvolta cunoștințele, de a le structura, pentru a putea lucra și a învăța; cel al profesorilor
care au posibilitatea exploatării acestei resurse și al documentaristului care creează condițiile
optime învățării. Activitățile cu clasa care se pot desfășura cu succes în CDI sunt cele centrate
pe elev, individuale sau în grupuri mici. Cadrul eficient de învățare se creează prin echilibrarea
instruirii frontale, individuale și grupate. Există posibilitatea apariției zgomotului, a pierderii
controlului asupra clasei, dar, prin perseverență și aplicarea unor tehnici de lucru eficiente și
cu ajutorul profesorului documentarist, se poate depăși acest impediment.
~ 109 ~
Dintre avantajele activităților organizate în grupuri mici amintim: dezvoltarea
abilităților de comunicare, pentru că dispare sau este diminuată teama de a adresa întrebări
colegilor de grupă sau de a emite păreri, mesaje, cei care-i ascultă fiind mult mai puțini; crește
gradul de implicare în activități, pentru că toți membrii unei grupe vor avea de îndeplinit o
sarcină de la care nu se pot sustrage ; fiind inzestrați cu abilități diferite, fiecare participă diferit
la realizarea sarcinii și, știind că nu sunt evaluați individual, se pot exprima liber; dezvoltarea
responsabilității elevilor pentru propria învățare și pentru grupă, pentru că subiecții
conștientizează faptul că de fiecare depinde reușita/ eșecul îndeplinirii sarcinilor.
Elevii învață în ritmul propriu, realizează un interschimb de informații care duce la găsirea mai
multor idei pentru soluționarea unei sarcini decât individual, motivația tinde să devină
intrinsecă, iar abilitatea necesară rezolvării de probleme se dezvoltă. Toate cele enumerate
mai sus cresc eficiența învățării. Lucrând în grup, ei află cum să se stimuleze sau să-și
pedepsească colegii cu scopul de a le crește gradul de implicare, își valorifică abilitățile,
dobândesc încredere în sine, le dispare sentimentul de frică de a fi sancționați atunci când
greșesc, își formează atitudini pozitive, cum ar fi spiritul de echipă, nediscriminarea, empatia
și sentimentele de toleranță, simpatie etc. Astfel, spiritul de cooperare este dezvoltat.
Oferindu-li-se posibilitatea de a se compara între ei, indivizii își conștientizează identitatea,
dobândesc încredere în sine și curajul de a-l înfrunta pe celălalt, iar profesorul și
documentaristul sunt percepuți ca prieteni care le oferă sprijin. Conversația este metoda folosită
pentru actualizarea cunoștințelor, brainstorming-ul stimulează creativitatea generând idei noi,
iar gândiți-lucrați în perechi-comunicați presupune un moment în care elevul caută
răspunsurile, un moment de confruntare cu ideile colegului (activitate în perechi) și ultimul
moment de lucru cu întreg grupul.
Aceeași structură de lucru pe grupe se păstrează și pentru realizarea proiectelor școlare
din afara orelor de curs ale elevilor, care însă sunt mult mai relaxați doar în prezența
profesorului documentarist. Cercetarea documentară care se desfășoară aici este eficientă,
deoarece este integrată în proiectul unității, se realizează prin colaborarea cu profesorii de la
clasă, este adaptabilă nivelului elevilor. Învățarea pentru viață, nu pentru școală, ar trebui să fie
idealul oricărui mediu de învățare. Din acest motiv, documentaristul ar trebui să încurajeze
elevii să facă mai mult decât să fie silențioși, să încurajeze învățarea informală în mediul formal
al școlii, să transforme acest spațiu într-o zonă în care elevul să poată să cerceteze, să inventeze,
să gândească, să comunice, să fie creativ, atât în timpul programului de la școală, cât și după.
Îndepărtând limitările impuse de spațiul tradițional al bibliotecii, documentaristul reușeste să
atragă vizitatori neașteptați. În acest spațiu, în care doar se ”consuma” informația într-un mod
silențios, este încurajată creativitatea, iar atmosfera abundă în idei, descoperiri și interacțiune
pornind de la informație.
Fred Kent, fondatorul și președintele asociației Proiectului pentru Spațiile Pubice1, a
realizat o ierarhie a atributelor unui spațiu de învățare care pot fi aplicate și spațiilor de
învățare dintr-un CDI pentru stimularea și eficientizarea învățării: astfel, primul atribut și cel
de bază este 1ACCES AND LINKAGE, care presupune ca locul în care este amplasat CDI-ul
să fie unul central, pentru a motiva elevii să utilizeze spațiul de învățare al CDI-ului.
Amplasarea aceasta permite comunicarea cu celelalte spații ale instituției, condiție iminentă
pentru a atrage elevii în CDI, deoarece aceștia doresc să fie aproape de colegi, sau măcar la
același etaj.
Un al doilea atribut, 1USES AND ACTIVITIES, subliniază nevoia introducerii în acest spațiu
a unor compartimente mai puțin tradiționale, care însă ar contribui la sporirea confortului
utilizatorilor: cafenele, expoziții. De asemenea, mobilierul ar trebuie să fie foarte flexibil,
pentru a putea fi aranjat în funcție de necesități.
~ 110 ~
este cel de-al treilea atribut. Astfel, interacțiunea și incluziunea sunt două
aspecte care trebuie dezvoltate într-un CDI, deoarece nevoia de a fi văzut și de a vedea pe alții
este una primară pentru om și motivează în alegerea spațiilor de învățare.
1CONFORT AND IMAGE, cel mai important atribut, se referă la ambianța care există acolo,
la cât de primitor, confortabil și plăcut este spațiul.
Doar adaptându-se cerințelor în continuă transformare ale utilizatorilor, biblioteca, care
a integrat funcțiile unui CDI, va rezista, chiar și atunci când nu va mai fi percepută ca un loc
fizic, ci ca unul abstract.
1SOCIABILITY
BIBLIOGRAPHY:
1. https://placesjournal.org/article/library-asinfrastructure/?gclid=Cj0KEQjw0fOoBRDn88Pol8bqhN0BEiQARGVJKhzZvTd1M
Ch5HrD0gp6ebJZX4ySF_FCfty5XeCUrr4waAiBo8P8HAQ
2. http://lj.libraryjournal.com/2012/10/buildings/lbd/how-to-design-library-space-withkids-in-mind-library-by-design/#_
3. http://www.theguardian.com/teacher-network/2015/jan/08/school-libraries-booksstudents-technology
4. http://speedchange.blogspot.ro/2013/10/making-learning-spaces-secondarylibrary.html
5. 1http://www.pps.org/
6. Apprendre l’autonomie au CDI, Marie Monthus, Hachette, Paris, 1997
8.13.L’EDUCATION NON-FORMELLE A TRAVERS LA REVUE SCOLAIRE- LA
REVUE BCBG
Auteurs:
professeur Laurica Ciurari,
élève Andreea Lucasevici, XIIème F
Avril 2015
~ 111 ~
La revue du collège en français existe depuis 2005, grâce à l’initiative des élèves
francophones et de leurs professeurs de français, désireux de faire du français autrement. Avec
le temps on a pu observer que, quoique sollicitant et parfois bouleversant un tel projet
n’apportait à chaque numéro, que des bénéfices, tant aux élèves qu’á leurs professeurs:

degré d’implication toujours plus grand avec chaque numéro

niveau de français des élèves impliqués toujours plus varié: à partir duA2, B1, B2 ou
même C1.

amélioration de la qualité de la langue de chaque personne impliquée

enrichissement culturel

développement personnel en termes de collaboration, de travail en équipe, de
recherche individuelle, de présentation des résultats devant un public

réalisation de produits finaux/revues très appréciées par les élèves, les professeurs, la
communauté locale/parents, etc.
Pour ce qui est de la réalisation d’une telle revue dans le contexte ? de l’éducation
non-formelle, l’avis des élèves-auteurs impliques est quasi-unanime : ils ont pris plus de plaisir
à apprendre des choses nouvelles, a échanger avec des copains d’autres classe du collège, à
soutenir un point de vue, a exprimer ouvertement ses opinions devant les autres et cela par et
pour le français.
« C’était une expérience toute neuve, celle de travailler à une revue scolaire et en plus en
français. Grace à ce projet, j’ai découvert une fois de plus la beauté de la langue française mais
également le rôle d’un tel travail dans mon développement personnel. J’ai appris à gérer mon
temps libre, a gérer la relation avec les autres collègues impliques (en tant que rédactrice en
chef), a mieux utiliser les TICE en langue étrangère, a négocier avec mes professeurs. Sommes
toutes, ce projet, BCBG, sera pour moi le tremplin pour d’autres activités non-formelles a
l’école ou en dehors de celle-ci. »
(Andreea Lucasevici, XIIème F)
Avec le temps on a pu observer que, quoique sollicitant et parfois bouleversant, un tel projet
n’apportait, à chaque numéro, que des bénéfices, tant aux élèves qu’á leurs professeurs :
~ 112 ~
•
degré d’implication toujours plus grand avec chaque numéro
•
niveau de français des élèves impliqués toujours plus varié: à partir duA2, B1, B2 ou
même C1.
•
amélioration de la qualité de la langue de chaque personne impliquée
•
enrichissement culturel
•
développement personnel en termes de collaboration, de travail en équipe, de recherche
individuelle, de présentation des résultats devant un public
•
réalisation de produits finaux/revues très appréciées par les élèves, les professeurs, la
communauté locale/parents, etc.
8.14.FIELDS OF ALTERNATIVE LEARNING
Teacher Cornelia CÎRSTIAN, National College “Mihai Eminescu” Kindergarten
Teacher Gheorghe CÎRSTIAN, National College ”Petru Rareș”
Summary
Making culture is, like the classics said, both beautiful and useful. The ideal represents the
connection between the two aspects with the aim of creating a modern human personality, an
European one. By its beauty, the culture sensitives, it enhances the feelings, the experiences
and the aspirations, with aesthetic expression. Its usefulness takes into account the use of the
cultural representations, the materialization of these representations. To act in a cultural manner
should fall into (and it already has) the category of good practices. Institutionalized, during the
instructive-educational process, through the school curriculum, but also individualized, which
represents the personal choice, through fields of alternative learning. The appointment with the
cultural dimenssion is facilitated in school. The materialization of these appointments is
beneficial to everyone that is implied, regardless of the age (preschoolers, secondary school
students, high school students, undergraduates etc.). The similarity between the methods and
ways in which the cultural action happens is surprising, in a specific manner. In other words,
beyond respecting some well-known principles, such as that of the accessibility, the teachers
working in kindergartens foster the access to culture and so do the teachers working in high
schools, obviously using more diversified methods and making use of fields of specific
learning. For this reason, among others, in our tactic we take into consideration both the
preparatory level (National College ”Mihai Eminescu” Kindergarten) and the secondary level
(National College ”Petru Rareș”). Culture can be cultivated using various forms of the
subjective memory (reflexes, words, images), but also using the forms of the objective memory
(things, landscapes, books, numbers, rules), with the mention that it does not limit to Arts. The
report aims to present, without using exhaustive details, three types of fields of learning, which
facilitate the access to culture in an exciting and accessible way. We take into account the
activity of a literary club (in the generic sense, that of a periodic cultural activity), publishing
magazines (thematic or not) and the initiation of cultural projects. Examples for kindergartens:
the educational project ”Veniți în lumea Cărții!”(”Enter the world of the book!”), the ”Cartea
Fermecată”(”The charmed book)” competition, the ”Voinicelul” festival, the ”Penelul
fermecat”(”The charmed brush)” competition, the humanitarian educational project „Nouă ne
pasă”. Examples for high school: the ”Săgetătorul” literary club (renamed Clubul de Poezie
ALECART), the cultural attitude magazine ALECART, the cultural journalism competition
~ 113 ~
”Mihail Iordache”. Due to the brief presentation of these activities, it may seem that the fields
of alternative learning have fallen into the category of good practices. They represent a
favourable context for the accessible and agreeable promotion of learning, as a sign of
normality.
Spații de învățare alternative
Motto: Utile dulci (Horaţiu)
Preliminarii. A face cultură e, după expresia clasicilor, şi frumos, şi util. Idealul îl
reprezintă conexarea celor două aspecte în formarea unei personalităţi umane moderne,
europene. Prin frumos, cultura sensibilizează, dă expresie estetică sentimentelor, trărilor,
aspiraţiilor. Utilitatea are în vedere folosinţa reprezentărilor culturale, într-un anume fel,
materializarea acestor reprezentări. Cultura trebuie să intre astfel (şi a intrat deja) în categoria
bunelor practici. Instituţionalizat, prin programa şcolară, în cadrul procesului instructiveducativ, dar şi individualizat, reprezentând aşadar opţiunea personală, prin spații de învățare
alternative.
Demers teoretic. Întâlnirea cu dimensiunea culturală e facilitată de şcoală.
Materializarea acestei întâlniri e benefică tuturor celor implicaţi, indiferent de categoria de
vârstă a acestora (preşcolari, elevi de gimnaziu, elevi de liceu, studenţi etc.). Surprinzătoare,
într-un anume sens, este similitudinea de metode şi mijloace prin care se manifestă acţiunea
culturală. Altfel spus, dincolo de respectarea unor principii cunoscute, cum este cel al
accesibilităţii, educatoarele din grădiniţă, să zicem, favorizează accesul la cultură ca şi
profesorii de liceu, evident printr-o paletă diversificată de metode și valorificând spații de
învățare specifice. Din acest motiv, la care se pot adăuga altele, în demersul nostru vom avea
în vedere nivelul preprimar (Grădiniţa cu Program Prelungit a Colegiului Naţional “Mihai
Eminescu”) şi respectiv nivelul liceal (Colegiul Naţional “Petru Rareş”). O precizare necesară:
cultura poate fi însuşită prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini),
dar şi prin intermediul memoriei obiective (obiecte, peisaje, cărţi, numere, reguli), cu
mențiunea că nu se limitează la domeniul artelor.
Aspecte concrete. Referatul de faţă își propune să prezinte, fără a intra în detalii
exhaustive, trei tipuri de spații de învățare, prin care se facilitează accesul la cultură, într-o
formă captivantă şi accesibilă. Avem în vedere activitatea de cenaclu (în sens generic, de
activitate culturală periodică), publicarea de reviste (tematice sau nu) şi iniţierea de proiecte
culturale.
I. Grădiniţă. Proiectul educativ “Veniţi în lumea Cărţii!” se desfăşoară în grădiniţă în
cadrul programului educaţional “Citim pentru mileniul III”, program cultural apreciat,
deopotrivă de educatoare și de părinții, pentru mobilitate şi diversitate. Proiectul are drept scop
îndepărtarea copiilor preşcolari de imaginile adesea negative ale televizorului şi, drept urmare,
apropierea acestora, cu ajutorul părinților, de cărţile cu poveşti, de textele literare valoroase,
însoţite de imagini, din literatura pentru copii. Pornind pe drumul cărţii cu poveşti, preşcolarii
au vizitat, însoțiți de educatoare și părinți, tipografia “Muşatinii”, librăria “Alexandria”,
Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera”. Drumul cărţii a fost încheiat (cu un popas binemeritat) la
Casa Memorială “Ion Creangă”. Familiarizarea preşcolarilor cu scriitori importanţi s-a realizat
atât prin lecturarea textelor literare, cât şi prin alte activităţi: omagierea zilelor de naştere,
realizarea de expoziţii cu desene care să ilustreze poezii despre natură sau scene din poveşti,
recitaluri de versuri, întâlniri cu scriitorii pentru copii: Liviu Popescu, Casian Balabasciuc,
Efim Tarlapan.De un real interes pentru copii au fost (şi sunt) vizitele lunare la biblioteca
liceului, în cadrul cărora copiii vizionează filme, vizitează virtual case memoriale, răsfoiesc
reviste şi cărţi, adresează întrebări bibliotecarelor.O reală preocupare a trezit în rândul
~ 114 ~
preşcolarilor Concursul “Cartea Fermecată”. Copiii au intrat în competiţie cu preşcolari de la
alte grădiniţe, probând recunoaşterea unor fragmente şi personaje din poveştile învăţate. Cu
adevărat, personajele din cărţile pentru copii au intrat precum prietenii buni în viaţa micuţilor
iubitori de poveşti.De asemenea, Festivalul naţional “Voinicelul”, organizat de I.S.J. Suceava,
a oferit copiilor posibilitatea de a recita, de a deveni povestitori sau de a dramatiza. Premiile
obţinute au răsplătit deopotrivă efortul preşcolarilor și grija părinților, cu toții convinşi acum
că recitând sau povestind se pot îmbogăţi cu diplome şi cărţi. Asemănător este Concursul
național “Penelul Fermecat”, prin care preșcolarii au avut posibilitatea să-și exercite abilitățile
artistico-plastice. În cadrul proiectului, copiii, îndrumați de părinți și de educatoare, au realizat
lucrări plastice în forme și culori deosebit de atractive (desene, picturi, colaje). Creaţiile cele
mai valoroase au fost expuse în cadrul expoziției organizate în Centrul comercial Shopping
City Suceava și apoi au fost inserate în revista grupelor de preşcolari şi în revista grădiniţei.
Un proiect amplu și îndrăzneț a fost proiectul educațional umanitar “Nouă ne pasă”, prin care
preșcolarii sunt familiarizați cu persoane și situații sociale defavorizate: bătrânii de la Azilul
“Sântul Ioan cel Nou de la Suceava”, copiii din centrele de plasament Blijdorp, Șcheia,
Mihoveni. Împreună cu părinții și educatoarele, preșcolarii i-au vizitat frecvent și au
interacționat, oferindu-le daruri cu diferite ocazii.
II. Liceu. Creat ca alternativă educaţională la activitatea de clasă, Cenaclul literar
“Săgetătorul” se constituie ca filială judeţeană a Cenaclului naţional “Săgetătorul”, cu sediul
la Bucureşti. Programul activităţilor se adresează liceenilor talentaţi din judeţul Suceava,
dornici să-şi afirme talentul, să publice în reviste, să participe la concursuri de creaţie literară
sau chiar să debuteze cu creaţie proprie. Cenaclul se reuneşte în şedinţe bilunare, manifestânduse ca un spațiu cultural deschis, în care liceenii pasionaţi de literatură să se poată constitui ca
grup, schimbând opinii, reflectând pe marginea propriilor texte sau pornind de la textele
colegilor lor sau ale scriitorilor consacraţi. Prin reunirea tinerilor talentaţi în contextul unor
activităţi comune (ateliere de creative writing, întâlniri cu scriitori sau personalităţi culturale
locale, regionale şi naţionale, dezbateri, lansări de carte, şedinţe de lectură etc.) se urmăreşte
stimularea creativităţii celor implicaţi, încurajarea experimentului literar şi a căutării unor
forme originale de expresie, confruntarea stimulativă a tânărului autor cu un prim public cititor/
ascultător/ critic, dar şi crearea unui curent de opinie favorabil actului cultural. Şedinţele
Cenaclului sunt programate joia, începând cu ora 17.00, în aula Colegiului Naţional “Petru
Rareş”. De menţionat că, în ultimii ani, liceenii participanţi la şedinţele Cenaclului
“Săgetătorul” au obţinut numeroase premii la concursuri literare naţionale şi, de asemenea, au
debutat cu volume de poezie, proză sau teatru. Revista de atitudine culturală ALECART este
o publicaţie (cu peste 100 de pagini) a tinerilor (liceeni și absolvenți) din trei licee (Colegiul
Naţional “Petru Rareş” din Suceava, respectiv Colegiul Naţional şi Colegiul Naţional de Artă
“Octav Băncilă” din Iaşi). Publicaţia face parte dintr-un proiect cultural amplu, care are în
vedere artele în general, fiind sprijinit de Universitatea “Al. I. Cuza” din Iași, Universitatea
“Petre Andrei” din Iaşi, Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava. Periodic, se organizează
manifestări culturale, la care sunt invitaţi liceeni, profesori, părinți, personalităţi culturale şi
ştiinţifice. Aflată la al 14-lea număr, revista se raportează la domenii culturale diverse:
literatură, artă plastică, cinematografie, dar şi domenii adiacente: mass-media, internetul etc.
Sunt publicate aici recenzii, cronici de teatru şi film, creaţii plastice, interviuri, dezbateri, opinii
despre teme culturale și sociale diverse, despre sisteme de învățământ din afară, creaţii literare.
Proiectul educativ intitulat Concursul naţional de jurnalism cultural “Mihail Iordache”
este iniţiativa catedrei de limba şi literatura română de la Colegiul Naţional “Petru Rareş”.
Concursul valorifică personalitatea culturală deschisă şi competenţa de analiză și interpretare
a elevului capabil de performanţă din învăţământul preuniversitar. Obiectivul fundamental este
centrat pe încurajarea abordării de către elevi a fenomenului artistic (cultural) contemporan,
domeniu extrem de dinamic şi de fluctuant, prin mijlocirea cronicii artistice (culturale). Un
~ 115 ~
scop adiacent îl reprezintă încercarea de profesionalizare a discursului eseistic în sfera
producțiilor culturale de dată recentă. Concursul se adresează elevilor din liceu pasionaţi de
lectură și își propune valorificarea, la nivel de competiţie naţională, a performanţei acestora de
a redacta cronici artistice (culturale). Concurenţilor li se evaluează abilităţile de susţinere a unei
argumentări personale, prin raportarea cu spirit critic şi imaginaţie creatoare la multitudinea de
opţiuni artistice (culturale) cu care sunt confruntaţi. Un spațiu determinant în promovarea
culturii contemporane îl revendică revistele de cultură, care au obligația să ofere un tip de
jurnalism coerent, onest și profesionist. Este evidentă prezența, în spațiul cultural contemporan,
a unei generaţii noi de reviste de cultură, axate pe dinamism și competiție, precum și pe oferta
de orizonturi culturale neperimate. Asumarea activă a jurnalisticii culturale le poate oferi
liceenilor grila de lectură specifică, prin intermediul căreia se vor putea raporta la valorile
culturale într-o manieră autentică, fundamental creatoare, în consonanță cu viziunea modernă
a omului cultural. Concursul se desfăşoară pe două secţiuni, la care pot concura elevii de liceu,
indiferent de clasă: Recenzie de carte beletristică, respectiv Cronică de spectacol artistic. În
raport cu secțiunea la care participă, elevii trebuie să deţină abilităţi de interpretare critică a
mesajului cărţii beletristice, respectiv a mesajului spectacolului artistic, prin exercițiul eseistic
specific, situat în sfera criticii de întâmpinare. Aflat la a X-a ediție, Concursul se constitui
drept un spațiu complex de cultură. În afara probelor propriu-zise, manifestarea cuprinde
manifestări la care vor participa elevi, părinți, public divers: workshop ALECART, lansare de
carte, excursie literară.
Concluzii (optimiste). Din prezentarea succintă a acestor activităţi, pare a rezulta faptul
că spațiul de învățare alternativ a intrat în categoria bunelor practici. Alternativele educaţionale
pot reprezenta un context favorabil pentru promovarea nu doar a culturii, ca semn al
normalităţii.
8.15.THE INTERNET CHANGES THE MIND
Author: Teacher Dana Gabriela CAPBUN
National College”Petru Rareș”, Suceava
Motto
I find television very educating. Every time somebody turns on the set, I go into the other room and read a book.
(Groucho Marx)
Summary
We live in a perpetual changing world. The information invades and pollute us, it makes us
struggle but in the same time we are addicted to information. The rhytm in which new
information appears and the speed of outdating the information makes the internet to be the
main way of our documentation while the book becomes old, it take a lot of time from the
conception to the finished book; eventhough information from books has more value, the book
and library as we know them risk to become history.
The question is how do we see the changes? Do we wish to adapt or resist against these digital
trends standing loyal to books?
The need to adapt to the context of life we live, to be competitive, to be active, makes us to
adapt, but the recent studies shows us that the internet changes the brain.
The studies show that the readers which read the information in a digital format save less then
those who read the same information on paper.
~ 116 ~
In conclusion we are more unpatient, it is harder for us to focus, Google, the mobile reminder
became now an extension of our brain, we don’t accept to save information which our parents’
generation would have saved naturally.
In conclusion, the book doesn’t only offer us informations but it also reduces stress, activates
the brain functions, preventing its aging.
Internetul schimbă mintea
Motto
Televizorul este pentru mine un mod foarte bun de a mă educa. De fiecare dată când cineva
pornește televizorul, mă duc în altă cameră ca să citesc o carte. – Groucho Marx
Trăim într-o lume care se schimbă permanent. Informația ne invadează și ne poluează,
ne solicită dar, în același timp, suntem dependenți de informație. Ritmul în care apar noi
informații și viteza cu care se perimează ele fac ca internetul să fie vârf de lance în
documentarea noastră, în timp ce cartea pe suport de hârtie devine prea lentă, are inerție prea
mare, de la concepție până la cartea pe suport de hârtie timpul este prea lung, astfel încât, deși
informația din cărți este mai valoroasă, cartea și biblioteca în formele pe care le cunoaștem
riscă să devină istorie. Întrebarea este cum ne poziționăm față de aceste schimbări? Dorim să
ne adaptăm sau opunem rezistență acestor tendințe de digitalizare, rămânând fideli cărților?
Necesitatea de a ne adapta la contextul lumii în care trăim, de a fi competitivi, de a fi
activi, ne obligă să ne adaptăm, dar studiile recente arată că internetul schimbă creierul.
Nicholas Carr este un jurnalist american reputat în articolele sale publicate în câteva
dintre cele mai prestigioase ziare americane, precum New York Times, Financial Times sau
The Guardian, relatează despre modul în care documentarea pe internet i-a schimbat creierul.
“În ultimii ani, am mereu o senzaţie neplăcută, ca şi cum cineva sau ceva ar încerca să-mi
modifice traseele neuronale, reprogramându-mi memoria. Nu-mi pierd memoria – pe cât îmi
pot da seama – însă ea se schimbă. Nu mai gândesc aşa cum gândeam înainte. Aceasta o simt
cel mai intens atunci când citesc. Înainte mi-era uşor să mă scufund în lectura unei cărţi sau a
unui articol lung. Mintea mea era prinsă în meandrele povestirii sau ale argumentaţiei, şi-mi
petreceam ore în şir parcurgând fragmente lungi de proză. Acum aceasta mi se întâmplă doar
rar. Concentrarea începe să se risipească după doar o pagină sau două. Devin agitat, pierd firul,
încep să-mi caut altceva de facut. Cititul atent, care înainte era ceva firesc, acum a devenit un
chin.”
Recunoaștem aceste simptome și la copiii noștri. Informațiile furnizate pe internet nu
numai că oferă materialul de gândire, ci și schimbă gândirea. Abundența de imagini dezvoltă
partea dreaptă a creierului, inhibând funcționarea părții stângi.
Cercetările arată că emisfera dreaptă tinde să proceseze informaţia într-un mod nonverbal, simultan, intuitiv, non-liniar, atemporal, imagistic, aici pare a fi sediul acelor flashuri
intuitive care au fost denumite fenomenul "Evrika". Un studiu recent al cercetătorului Justin
Sergent de la Universitatea McGill a provocat apariţia teoriei funcţiei emisferice; studiul afirmă
că emisfera stângă excelează în detalii, procesând informaţia la scară mică, cerându-se o
rezoluţie fină, în timp ce emisfera dreaptă este mai bună pentru recunoaşterea tiparelor şi
procesarea informaţiei la scară mare, precum şi procesele de sinteză. Emisfera dreaptă absoarbe
informaţia rapid într-un plan larg, în timp ce emisfera stângă are nevoie de timp pentru a
procesa detaliile. Se pare că emisfera dreaptă furnizează forma şi cadrul, în timp ce emisfera
stângă umple acest cadru cu detalii. Emisfera stângă pare a fi sediul gândirii logico-matematice,
a limbajului în timp ce copiii arată că posedă o activitate intensă a părţii drepte a creierului sunt
împrăştiaţi, intuitivi, vizuali, muzicali şi par să nu aibă niciun simţ al timpului, răspunzând unor
~ 117 ~
ritmuri interioare imprevizibile. Ei gândesc repede, în flashuri, întocmai cum informația le este
furnizată pe internet, având o percepție globală a fenomenelor, fără însă a le analiza, fără a
gândi în profunzime asupra lor. Le este greu să-și exprime ideile, iar dacă o fac, par a fi derutați
în a găsi cuvintele, sar din idee în idee într-un ritm infernal, răspunzând unui ceas interior pe
care noi, cei care am crescut în lumea cărților, nu-l înțelegem, și sunt posesorii unor conexiuni
și relații între fapte și fenomene pe care noi cu greu o putem urmări.
Studiile arată că cititorii care citesc informația în format digital rețin mult mai puțin
decăt cei care citesc aceeași informație pe hârtie.
În concluzie, suntem mai nerăbdători, ne este mai greu să ne concentrăm, Google,
reminderul mobilului a devenit acum o extensie a creierul nostru, nu acceptăm să memorăm
informații pe care generația părinților noștri le memorau în mod firesc. În sprijinul acestei
afirmații pot să vă relatez o întâmplare recentă. Acum câteva zile mi-am uitat telefonul acasă.
Am constatat că nu știu numărul de telefon al nici unui membru din familia mea și lipsa
telefonului îmi dădea sentimentul de nesiguranță. Părinții mei știau numerele de telefon ale
tuturor prietenilor lor, și aici constat că generația mea stă mult mai rău, eu am mult mai puțini
prieteni iar timpul petrecut cu ei este cu predilecție on-line, pe facebook, telefon și mai puțin
întâlniri în sensul clasic. Lucrurile par să se agraveze la generația copiilor npștri.
Pe de altă parte, informația existentă pe internet pe este atât de liberă, încât nu ştim de unde să
începem să o filtrăm şi să o sintetizăm. Faptul că avem acces la cunoștințe mai complexe nu ne
ajută să le și capitalizăm și să le controlăm. Diversitatea atât de mare a informației și
accesibilitatea ei nu ne face mai inteligenți.
Capacităţile noastre creative au scăzut, mulţi dintre noi ne rezumăm la a prelua clișee
găsite pe internet şi a le furniza celorlalți, fără a le trece orin filtrul minții și valorilor noastre.
Un alt lucru demn de remarcat este că, deși device-urile noastre sunt multitasking,
mintea noastră nu este așa, deci capacitățile device-urilor ne derutează, ne secătuiesc energia
și atenția, fără să ne ajute să facem lucruri mai complexe.
Toate aceste dezavantaje ale tehnologiei informației nu trebuie să ne facăsă renunțăm
la a fi conectați cu lumea exterioară. Cunoscând aceste lucruri putem să ne protejăm de efectele
nocive, putem să ne impunem să analizăm informația pe care cu atâta ușurință o putem obține
astfel incât să alegem doar cea care este cu adevărat valoroasă. Trebuie să dăm timp creierului
să o prelucreze, să o reformuleze, astfel încât să fie în acord cu convingerile și aspirațiile
noastre, să devină parte din noi.
Facilitățile oferite de era digitală ne pot strivi sau ne pot reconstrui, astfel încât să fim
mai performanți și mai adaptați. Depinde de noi încotro lăsăm lucrurile să evolueze. Concluzia
mea este că ar trebui să ne oferim luxul răbdării, meditației și, de ce nu, uneori al izolării de
viața on-line.
~ 118 ~
8.16.SCHOOL ON WHEELS - SCOALA PE ROTI
L. Dan Milici, Victor Şutac, Alexandru Mironov, Petru Crăciun, Cristian Pîrghie,
Cezar Cramariuc, Florin Munteanu, Ionuţ Şandru, Alina Pesclevei, Cezar Leşanu,
Anca Greculeac, Olivia Macovei
Abstract1
"School on Wheels" is a non-formal educational activity designed to complement training
young people in the current learning activities (formal) and/ or teaching activities which may
fall within the continuous training series.
Objectives:
- growing the interest of rural young people in the fields of art, culture, science and technology;
- transfer of knowledge and keeping abreast of new ideas occurred worldwide;
- motivating young generation areas for further study and for lifelong learning;
- discovering the young participants’ skills, their professional orientation;
- familiarize young people with modern information techniques;
- fostering creativity and ability to communicate and collaborate;
- training of skills to access and use modern means of experiential learning, training young
people for study, analysis, research and innovation, artistic creativity, scientific and technical;
- broadening general knowledge, artistic, scientific and technical, implementation of modern
teaching technology transfer, provision of modern learning methodologies for teachers
working in rural areas;
- enhancement of the numerous historical-geographical, artistical, cultural and scientifical
entities in the area.
Project relevance
The "School on Wheels" tries to solve some problems of Romanian educational system,
especially those related to the school dropout, the teaching technology transfer to isolated
schools, career guidance for young people and their encouragement to continue their studies.
It also aims to transfer information to communities in remote rural areas by means of lifelong
learning, completing of young's knowledge gained through various forms of informal
education.
The initiators of this action have over 10 years experience in promoting science and technology
in rural areas nationwide. Through this project Cygnus proposes a new approach, focused this
time on the personal development of young people in rural areas, to facilitate the rural youth to
have access to the latest information in science and technology and, last but not least, to
identificate the youngsters with skills from different areas of Suceava and encourage their
participation in summer schools organized on a regional and national level. However, the
project main goal is to train teachers in rural areas to assimilate on short time new methods
based on the use of means that, besides the advantage of a low cost, enable a deeper
understanding of nature phenomena.
Nowadays, a distinct problem is the access to education for rural youth. It is known that many
young people in villages don't even finish compulsory school grades, and less than 3% of young
people belong to the academic field. Quality of education due to the equipment and nonqualified staff in rural schools, time spent in family to prepare the lessons, limited access to the
Internet and television (programs of scientific information channels), distance from school,
M.R. Milici, L.D. Milici, A. Graur, SCHOOL ON WHEELS – Non-Formal Program for Motivating Young
Generation for Science and Life, Procedia - Social and Behavioral Sciences, ISSN 1877-0428, Volume 116, 21
February 2014, Pages 1739-1743
1
~ 119 ~
lack of technical libraries, all of these lead to limited access to knowledge and thus to form a
career which to take out the youth from the environment in which they grew. Another problem
is the large number of isolated villages. In concequance, we'll find a drastic reduction in
professional development oportunities for young people with above average intellectual
capacities and a lagging behind of community in terms of technical culture.
Efficiency and results obtained
The results of this educational program are to be observed after a longer period of time and the
efficiency can be truly monitored at intervals equal to the teaching macrocycles, that means at
least 3-4 years.
Short-term monitoring consists in questionnaires filled during the activities, questionnaires
from which one can understand the most valued topics, the way the information was
understood, the most efficient and polular teaching methods.
Medium-term monitoring consists in data collection at intervals of one year and processing the
information of till 3-4 years in order to observe the efficiency of previous editions and to
modify the project implementation strategies. This monitoring is focused on the evolution of
all participants from one year to another (teachers, students, parents, etc.) and is performed by
requesting information from the territory.
Long-term monitoring is done for young people with high potential. Their progress is
monitored at various levels of education and is accomplished through direct contact with them.
After the monitoring activities done till now we can draw the following conclusions:
• "School on Wheels" has changed the thinking and action of more than 60% of teachers who
took part in activities in the monitored ares.
• Activities done within the program led to a greater awareness of the role of lifelong education.
• Increasing community's interest for the scientific and technical areas. This was deduced from
the number of people participating in actions versus the previous release (47%).
• 12 young people (out of 40) within the communities included in the project, participants in
Metamorphosis Summer School, participated next year in various phases of school
Olympiads, and two of them achieved great results.
• Teachers from the visited cities kept in touch with the organizers - mentors, and one teacher
volunteered within the program.
• 14 pupils have continued to keep in touch with the organizers and participated in essays
competitions on scientific topics, organized by Cygnus.
• None of the students participating in activities abandoned school the following school year.
• A measure of the efficiency of the program is represented by the amounts attracted in the
program. In the condition of an economic crisis accentuated, increasing the amounts from one
edition to another leads to conclusions related to the program efficient management and to
the trust that third parties have in the efficience of this program.
The economic crisis that we are traversing had important consequences on families in these
mentioned zones, affecting them in a higher percentage than the national media and therefore
the results were influenced by this phenomenon.
Program’s steps:
• Promotion phase of the project at the level of schools and local authorities in the areas
concerned and through the media; a press conference at the opening of the project
(September)
• Open workshops organized at the level of at least 8 rural educational institutions in the
following areas: Gura-Humorului, Câmpulung-Moldovenesc, Vatra-Dornei, Rădăuţi and
Fălticeni (October to June)
• Organizing a summer school involving 40 young people from rural areas, selected during the
second phase of the project (July)
~ 120 ~
• Achieving a brochure containing information on courses held in summer school and on the
open workshops organized in rural schools (August)
• Press conference at the project ending (August)
• Printing and distributing the brochure in rural schools of the country (August-September).
„Școala pe roţi” - Spaţiul unor activităţi nonformale
Educaţia nonformală (de la latinescul „nonformalis” cu sensul „în afara unor forme
special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate”) este definită de către J. Kleis
drept „orice activitate educaţională, intenţionată şi sistematică, desfăşurată de obicei în afara
şcolii tradiţionale, al cărei conţinut este adaptat nevoilor individului şi situaţiilor speciale, în
scopul maximalizării învăţării şi cunoaşterii şi al minimalizării problemelor cu care se
confruntă acesta în sistemul formal (stresul notării în catalog, disciplină impusă, efectuarea
temelor)”.
Nonformalul desemnează o realitate educaţională mai putin formalizată sau
neformalizată, dar întotdeauna cu efect formativ-educativ. Din punct de vedere conceptual,
educaţia nonformală cuprinde ansamblul activităţilor şi al acţiunilor care se desfăşoară într-un
cadru instituţionalizat, în mod organizat, dar în afara sistemului şcolar, constituindu-se ca „o
punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţii acumulate informal”.
O caracteristică importantă a educaţiei nonformale se referă la faptul că aceasta se
desfăşoară în afara sistemului şcolar, cuprinzând activităţi extradidactice (cercuri pe discipline,
ansambluri sportive, artistice, concursuri şcolare, olimpiade) şi activităţi de educaţie şi instruire
extraşcolară.
Conţinutul şi obiectivele urmărite sunt prevăzute în documente special elaborate ce
prezintă o mare flexibilitate, diferenţiindu-se în funcţie de vârstă, categorii socioprofesionale, interesul participanţilor, aptitudinile şi înclinaţiile acestora. O altă trăsatură
caracteristică este caracterul opţional al activităţilor extraşcolare, desfăşurate într-o ambianţă
calmă şi placută, dispunând de mijloace menite să atragă.
Evaluarea activităţilor desfăşurate în cadrul educaţiei nonformale este „facultativă,
neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără note sau calificative oficiale”.
Educatorului nonformal i se solicită flexibilitate şi entuziasm, adaptabilitate şi rapiditate
în adoptarea variatelor stiluri de conducere a activităţii, în funcţie de nevoile şi cerinţele
educatului. „Trei riscuri pedagogice majore ar înregistra acest tip de educaţie:
 promovarea unui activism de suprafaţă, dependent doar de îndeplinirea obiectivelor
concrete, rupte adesea de obiectivele specifice educaţiei formale;
 avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice disponibile, care pot
dezechilibra corelaţia funcţională dintre subiectul şi obiectul educaţiei;
 eludarea posibilităţilor de validare socială reală a rezultatelor în raport cu cele obţinute la
nivelul educaţiei formale.”2
Plecând de la ideea conform căreia şcoala nu este singurul loc unde poţi învăţa, iau
amploare activităţile desfăşurate în afara sistemului formal, servind obiectivelor acestora şi
asigurând asistenţa informaţională şi practica unor categorii sociale dezavantajate.
Cu toate progresele tehnologiei, mulţi oameni încă mai trăiesc în comunităti mici, izolate.
În timp ce o mare parte a omenirii este supusă la un flux puternic de informare, comunicare,
empatie, emoţie, similar cu un tsunami, o altă parte este izolată, asemeni unei bălţi cu apă
stătută, având o mentalitate învechită, perpetuată prin tradiţie. Aceste lucruri se întâmplă întrun procent mai mare sau mai mic peste tot în lume. „Şcoala pe Roţi” este un proiect gândit să
trezească aceste comunităţi mici din somn.
2
J. Kleis, Educaţia nonformală
~ 121 ~
Educaţia nu se mai poate face eficient folosind în continuare exclusiv metodele
tradiţionale de învăţare. Orice şcoală are astăzi nevoie nu numai de tradiţionala bibliotecă, de
tradiţionalele săli de clasă dar şi de noi materiale educaţionale, noi laboratoare care să facă mai
accesibile şi mai atractive informaţiile pentru elevi, instrucţia, educaţia.
În multe şcoli există echipamente informatice şi multimedia, dar, de cele mai multe ori,
aceste mijloace tehnice, achiziţionate adeseori cu sacrificii de către comunităţile locale, nu sunt
folosite pentru nevoi educaţionale sau sunt utilizate în cu totul alte scopuri, în principal din
cauza lipsei de materiale didactice adecvate, dar şi datorită lipsei de pregătire a cadrelor
didactice în folosirea noilor mijloace de învăţământ.
Desigur, există şcoli în satele izolate dar acestea, de cele mai multe ori, nu pot face faţă
cu materialele şi dotarea lor. Datorită eforturilor depuse de Comisia Naţională a României
pentru UNESCO, de Sistemul Naţional Educaţional, de mediul de afaceri, împreună cu anumite
ONG-uri, unele dintre aceste şcoli au fost echipate cu IT şi conexiune la Internet dar nimic nu
poate înlocui contactul uman şi o imagine virtuală nu poate înlocui totdeauna Realitatea.
Începuturile acestui proiect au avut la bază proiecte de tip învăţare - spectacol, menite să
transmită informaţii într-un mod distractiv.
În calitate de coordonatori în ultimii 6 ani ai proiectului Şcoala pe Roţi (proiect premiat
la Gala premiilor în educaţie la categoria „Cel mai bun proiect educaţional”), vom prezenta în
continuare activităţile conţinute.
Proiectul „Şcoala pe roţi” încearcă să rezolve câteva probleme ale sistemului de
învăţământ, cu precădere cele legate de abandonul şcolar, de transferul de tehnologie didactică
spre şcolile izolate, de orientare profesională a tinerilor şi încurajarea lor pentru a-şi continua
studiile. Totodată, se urmăreşte transmiterea informaţiilor spre comunităţi din zone rurale,
izolate sau marginalizate social prin metode de învăţare continuă, completarea cunoştinţelor
acumulate de tineri prin forme diverse ale învăţământului informal.
Iniţiatorii acestei acţiuni au o experienţă de peste 12 ani în promovarea ştiinţei şi tehnicii
în mediul rural la nivel naţional: Academia internaţională de vară Atlantykron, Academia
naţională de vară Forum IT, Şcoala de vară Frontierele Cunoaşterii. Având o experienţă bogată
în derularea unor astfel de programe (prima şcoală de vară Metamorfoze a fost organizată în
anul 2000 împreună cu Centrul pentru Studii Complexe Bucuresti),Societatea Ştiinţifică
Cygnus – centru UNESCO propune prin intermediul acestui proiect o nouă abordare, orientată
de data aceasta pe dezvoltarea personală a tinerilor din mediul rural, pe facilitarea accesului
tinerilor din mediul rural la informaţiile de ultimă oră din domeniul ştiinţific şi tehnic şi, nu în
ultimul rând, pe identificarea unor tineri cu abilităţi în vederea participării acestora la şcolile
de vară organizate la nivel zonal, naţional şi internaţional. Totodată, proiectul îşi propune
formarea cadrelor didactice din colectivităţile vizate, în vederea asimilării în timp scurt a noilor
metode de învăţământ, bazate pe folosirea mijloacelor moderne (laboratoare virtuale, sisteme
de achiziţii de date, kituri didactice, instrumente de observare a micro- şi macro-cosmosului
etc.) care, pe lângă avantajul unui preţ redus, dau posibilitatea unei înţelegeri mai profunde a
fenomenelor din natură.
O problemă distinctă în contextul internaţional de astăzi o reprezintă accesul tuturor
tinerilor la educaţie. Se constată că, în multe ţări, tinerii din colectivităţile vizate nu termină
nici măcar clasele obligatorii de şcoală, iar în mediul universitar un procent foarte scăzut dintre
tineri aparţin acestui mediu. Calitatea actului educaţional datorat dotării şi personalului
necalificat din şcolile rurale, timpul alocat în familie pentru pregătirea lecţiilor, accesul limitat
la Internet şi televiziune (programele unor posturi de informare ştiinţifică), distanţa faţă de
şcoală, lipsa bibliotecilor, toate acestea duc la limitarea accesului la cunoaştere şi deci la
formarea unei cariere profesionale care să scoată tânărul din mediul în care a crescut. Dacă la
aceste probleme întâlnite peste tot în mediul rural românesc se adaugă numărul mare de
colectivităti izolate, vom constata o reducere drastică a posibilităţilor de realizare profesională
~ 122 ~
a tinerilor cu capacităţi intelectuale peste medie şi o rămânere în urmă a comunităţii din punctul
de vedere al culturii tehnice.
Din studiile făcute în cadrul proiectului s-a constatat că:
 doar un procent sub 3% din tinerii din aceste colectivităţi ajung să urmeze o facultate;
 datorită crizelor economice (scăderea nivelului de trai a populaţiei şi desfiinţarea unor şcoli
în zonele izolate) numărul tinerilor din zonele menţionate care urmează studii liceale a
scăzut, iar numărul celor care abandonează şcoala în gimnaziu a crescut faţă de anii
anteriori;
 procentul de cadre didactice necalificate este în unele zone de 80%, iar dotările şi
tehnologiile didactice utilizate sunt la nivelul secolului trecut.
În general, modul în care este organizat procesul educaţional astăzi asigură într-o măsură
acceptabilă cantitatea de informaţii pe care tânărul trebuie să o deţină la absolvire. Principala
problemă care se pune însă, în contextul unei dinamici fără precedent a progresului tehnic şi
tehnologic, este dezvoltarea unor abilităţi noi cum ar fi capacitatea de corelare dintre noţiunile
şi informaţiile primite, capacitatea de a se adapta la noile condiţii impuse de rapida dezvoltare
a ştiinţei şi tehnologiei, capacitatea de a opera într-un univers conceptual abstract, capacitatea
de a comunica şi coopera în echipă.
Pentru formarea acestor abilităţi extrem de necesare succesului unui tânăr în viaţa socioeconomică de azi, este necesară structurarea unui mediu adecvat, a unei problematici specifice
şi, nu în ultimul rând, a unor relaţii noi între partenerii tradiţionali: profesori - elevi. Şcoala pe
roţi se doreste a fi o variantă a acestui mediu de educaţie non-formală specifică structurării şi
dezvoltării societăţii moderne, bazate pe informaţie.
Programul „Şcoala pe roţi” implică deplasări în localităţi izolate teritorial, informaţional
sau social, realizarea de prezentări, demonstraţii, implicarea celor prezenţi în activităti practice
şi consilierea acestora în diverse probleme. La aceste activităţi poate participa întreaga
comunitate: cadre didactice din zonă, elevi, tineri dar şi părinţi şi membri ai comunităţii.
Accentul se pune pe transferul de tehnologie didactică către cadrele didactice şi spre orientarea
profesională a elevilor, încurajarea continuării studiilor şi identificarea abilităţilor,
deprinderilor şi aptitudinilor în vederea consilierii. Se realizează legături cu corpul didactic din
zonă în vederea preluării de informaţii viitoare, organizarea de viitoare acţiuni şi sprijinirea
acestuia în activitatea educaţională. Totodată, se încearcă identificarea tinerilor cu capacităti
peste medie în vederea monitorizării permanente a acestora, implicării lor în activităţi didactice
viitoare (şcoli de vară, concursuri etc).
Originalitatea soluţiei propuse
Din activitatea de documentare realizată în cadrul programului reiese că astfel de
activităţi nu s-au desfăşurat în zonele în care au fost organizate etapele anterioare ale acţiunii.
De altfel, acest program vine să rezolve o problemă majoră a societăţii.
Şcoala pe roţi este un program deschis în care flexibilitatea activităţilor în funcţie de
zonă, interes, specific, nivel de cunoaştere, vârstă, conduce la atingerea unor obiective din cele
mai diverse dar care au un scop comun: concentrarea eforturilor pentru aducerea populaţiei din
zonele rurale la un nivel apropiat de media naţională, identificarea şi sprijinirea tinerilor cu
capacităţi peste medie şi care nu au posibilitatea de a accesa niveluri superioare de şcolarizare
şi micşorarea decalajelor pe orizontală, între rural şi urban, în cadrul generaţiilor viitoare,
asigurarea accesului la informaţie şi la educaţie.
În urma participării la acest program, membrii unor colectivităţi izolate îşi vor îmbogăţi
cunoştinţele cu o serie de informaţii din domenii ale ştiinţei care nu sunt abordate în şcoala
tradiţională, cum ar fi: Astronomie, Ştiinţa Complexităţii, Biofizică, Ştiinţe ale viitorului
(nanotehnologii, robotică, cibernetică, sisteme neconvenţionale de producere a energiei
electrice - solare, eoliene, căderi de apă), Radioamatorism şi Radioastronomie, Trans- şi interdisciplinaritate, etc. Totodată, prin aplicaţiile practice la care participă, tinerii îşi formează
~ 123 ~
deprinderile necesare utilizării unor mijloace moderne de învăţare experimentală. Având în
vedere noutatea dar şi atractivitatea acestor domenii şi tehnici de lucru, preconizăm că
informaţiile sunt asimilate în proporţie de 70 — 80 %, fapt pe care îl vom regăsi în urma
evaluării testelor, chestionarelor şi a fişelor de aplicaţii practice. În urma discuţiilor cu colegii
de clasă şi cu cadrele didactice, experienţa acumulată pe parcursul programului va fi
multiplicată, împărtăşită şi dezvoltată în perioada care va urma. Materialele puse la dispoziţie,
distribuite în şcoli, vor trezi interesul şi altor tineri de a participa la astfel de activităţi, ducând,
astfel, la dezvoltarea unor abilităţi noi, cum ar fi capacitatea de corelare dintre noţiunile şi
informaţiile primite, capacitatea de a se adapta la noile condiţii impuse de rapida dezvoltare a
ştiinţei şi tehnicii, capacitatea de a opera într-un univers conceptual abstract, capacitatea de a
comunica şi coopera în echipă. În urma experienţei acumulate pe parcursul celor 12 ani în care
Cygnus a organizat ateliere deschise, demonstraţii practice, şcoli de vară în peste 50 de
localităti din tară, în cadrul proiectelor de tip „Şcoala pe roţi”, putem afirma că există o
deschidere mai mare a tinerilor din mediul izolat în raport cu cei din oraşele mari faţă de
cunoştinţele prezentate, tocmai datorită faptului că în zonele respective accesul la astfel de
informaţii este limitat, iar pe de altă parte, aceste informaţii care ţin până la urmă de adaptarea
noastră într-o societate a viitorului în rapidă schimbare, sunt şi foarte atractive pentru tineri.
Impactul programului asupra colectivităţilor vizate este sporit de deschiderea cadrelor
didactice de a prelua metode şi mijloace didactice menite să atragă interesul tinerilor în cadrul
activităţilor didactice curente. Programul încearcă schimbarea de mentalitate şi în rândul
cadrelor didactice şi transformarea acestora din persoane menite să prezinte conţinuturi aride,
în mentori care să consilieze, să explice, să facă conexiuni între materii, să identifice interesul
şi disponibilitatea fiecărui tânăr spre un domeniu anume. Aceste transformări sunt puse în
evidentă de chestionarele completate de elevi în a doua etapă a proiectului.3
Şcoala pe roţi este o activitate didactică nonformală, menită să completeze pregătirea
tinerilor din cadrul activităţilor didactice curente (formale) şi/ sau o activitate didactică ce se
poate încadra în seria pregătirii continue, concepută, pusă în aplicare şi implementată de
Societatea Ştiinţifică CYGNUS - centru UNESCO, împreună cu partenerii săi.
Scopul activităţii este de a completa bagajul de cunoştinte, deprinderi şi aptitudini ale
tinerilor, de a-i îndruma şi a-i sprijini în pregătirea pentru viaţă şi cea profesională. Prin
realizarea acestui proiect, satul tradiţional dobândeşte premisele dezvoltării sale spre „satul
global”, accesul la noi mijloace de informare facilitând accesul spre modernitate.
Obiective cadru:
 cultivarea interesului tinerilor pentru domeniile artei, culturii, ştiinţei şi tehnicii;
 transferul de cunoştinte şi ţinerea la curent cu noile idei apărute pe plan mondial în
principalele domenii de interes;
 trecerea la o societate bazată pe cunoaştere prin abordarea unor teme inter- şi transdisciplinare şi transformarea cunoştinţelor în cunoaştere;
 motivarea tinerei generaţii din mediu rural sau din colectivităţi marginalizate sau izolate
pentru continuarea studiilor şi pentru un învăţământ continuu;
 descoperirea de deprinderi şi aptitudini la tinerii participanţi, orientarea profesională a
acestora;
 familiarizarea tinerilor cu tehnici informaţionale moderne, facilitatea accesului la
informaţia electronică şi multimedia, crearea unui spaţiu al documentării şi informării
pentru întreaga comunitate;
3
L. D. Milici, F. Munteanu, L. Mandici, C. Bobric, NexusT Training Skills in Measuring, Acquisition and Data
Processing, Proceedings of The 3rd International Symposium on Electrical Engineering and Energy Converters,
September 24–25, 2009, „Stefan cel Mare”University of Suceava, Romania, ISSN 2066 – 835X, pag. 263 – 266;
~ 124 ~
 identificarea necesităţilor elevilor din mediul rural în contextul adaptării societăţii la
condiţiile impuse de globalizare;
 stimularea creativităţii şi a capacităţii de comunicare şi colaborare;
 formarea unor deprinderi de accesare şi utilizare a unor mijloace moderne de învăţare
experimentală, antrenarea tinerilor în activităţi de studiu, analiză, cercetare şi inovare,
creativitate artistică, ştiinţifică şi tehnică;
 lărgirea culturii generale, artistice, ştiinţifice şi tehnice, realizarea transferului pentru
tehnologiile didactice moderne, furnizarea unor metodologii de lucru moderne de învăţare
pentru profesorii din colectivităţile vizate;
 crearea unor atitudini corecte faţă de muncă şi proprietatea intelectuală de orice tip;
 transformarea şcolii rurale în centru socio-educaţional şi informaţional al comunităţii
locale cu funcţii educative şcolare, educaţia adulţilor şi a comunităţii în ansamblu, dar şi
de petrecere a timpului liber în mod activ;
 folosirea timpului liber al elevului (vacanţe, sfârşit de săptămână, după orele de clasă)
pentru educaţie şi instrucţie;
 punerea în valoare a numeroaselor entităţi istorico-geografice, artistice, culturale şi
ştiinţifice ale zonei;
 atragerea a cât mai multe instituţii în activităţi care să vizeze educaţia tinerilor din
colectivităţile vizate.
Grupul ţintă este format din membrii unor comunităţi în care se desfăşoară activitatea
descrisă (tineri, elevi, profesori şi alţi membri ai comunităţii).
Proiectul „Şcoala pe roţi” este recomandat a fi implementat în localităţi rurale
defavorizate, colectivităţi izolate, marginalizate sau colectivităţi sărace (ex: localităţi de rromi,
localităţi izolate din zona de munte, localităţi de graniţă, etc.) dar poate fi dedicat oricărei
colectivităţi în care se consideră că va avea impact.
Perioada de desfăşurare este nelimitată (vacanţe, sâmbăta - duminica; dar activitatea
poate continua şi în timpul anului şcolar).
Modul de desfăşurare al activităţilor
Spaţiul ideilor şi al cunoaşterii poate fi unul mobil, un autobuz/ microbuz care să
transporte spre localităţi „laboratoare” de::: informatică (4 - 5 PC-uri, software educaţional),
fizică (kituri) chimie (un banc pentru experienţe, eprubete, diverse substanţe), biologie /
ecologie / dezvoltare durabilă (3 - 4 microscoape, ierbar, insectar, kit de mineralogie),
multimedia (receptor TV, radio, CD-player, DVD-player, proiector, ecran), astronomie
(telescop), o bibliotecă, mediatecă, librărie - papetarie. Infobuzulva avea la bord 3 - 4 cadre
didactice (care să poată pune în funcţiune „laboratoarele”, pentru uzul elevilor din zonele
vizitate), plus şofer. Va avea în portbagaj un cort de mari dimensiuni (pentru a adăposti şcoala
pe timp nefavorabil).
Şcoala pe roţi este o activitate educaţională, de formare şi consiliere care include una
sau mai multe din următoarele activităţi:
 Deplasarea în diverse zone şi/sau instituţii a unei echipe de lectori, folosind un automobil
echipat ca laborator ce conţine echipamente, standuri, aparate, care să permită realizarea
de demonstraţii, sisteme multimedia şi de proiecţie, minibiblioteci, conexiune Internet,
corturi, ecrane de proiecţie. Se pot utiliza telescoape astronomice, microscoape, kituri
pentru experimente de fizică, chimie sau dedicate pentru diverse studii şi demonstraţii,
echipamente de comunicaţie, videoconferinţă şi multimedia. Activităţile constau în
prezentări, demonstraţii, experimente interactive, pe teme distincte sau transdisciplinar,
prin problematizare, învăţare prin descoperire dar şi evaluări şi monitorizări ale evoluţiei
participanţilor la cursuri. Locaţia desfăşurării acestor activităţi poate fi diversă: şcoli,
cămine culturale, cadru natural, alte locaţii publice sau private.
~ 125 ~
 Organizarea unei şcoli de vară cu numele „Metamorfoze", care să aibă un program
complex, cultural, ştiinţific, sportiv şi social. Programul zilnic recomandat este format
dintr-un curs al unei personalităţi a vieţii culturale sau ştiinţifice naţionale sau mondiale în
cursul dimineţii, o activitate socială sau sportivă în vremea amiezii (activităţi de
ecologizare, de marcare turistică, de informare, competiţii sportive etc.), activităti practice
pe teme diverse după-amiază ca aplicaţii la noţiunile prezentate la prelegerea din prima
parte a zilei, activităţi culturale şi de socializare seara (programe artistice, vizionări de
filme, dans etc.) şi noaptea, dacă este posibil, observaţii astronomice.
 Organizarea de concursuri pe diverse teme de interes naţional sau universal, lansate în
activităţile descrise mai sus, care să implice participanţii în activităţi de inovare, de studiu,
analiză, cercetare, sinteză şi/sau experimentare. Materialele vor fi transmise prin Internet
organizatorilor care vor forma un juriu pentru a hotărî ierarhia finală pe tematici şi categorii
de vârstă. Se vor acorda premii. Aceste concursuri au ca scop implicarea tinerilor în
activităţi de durată, atragerea acestora în grupuri de tineri cu preocupări similare,
monitorizarea continuă a activităţii şi evoluţiei lor.
 Editarea de publicaţii care să conţină prezentări ale persoanelor implicate în activităţile
anterioare sau lucrări de valoare ale participanţilor şi care vor fi multiplicate şi distribuite
instituţiilor partenere în program, participanţilor care s-au remarcat, altor instituţii de
educaţie sau cultură de stat sau neguvernamentale.
Monitorizarea activităţilor se realizează pe bază de analize de presă, teste şi documentări
care să permită evaluarea calităţii programului, impactul avut asupra grupului ţintă pe termen
scurt şi mediu, prin prelucrări statistice sau prin urmărirea evoluţiei participanţilor.
Complementarizarea şcolii
 La nivel personal: motivaţia participării, entuziasm;
 La nivelul echipei proiectului: satisfacţie, emulaţie, participare;
 La nivelul localităţii: emulaţie culturală, rezolvarea problemelor, întărirea spiritului de
echipă, participare;
 La nivel zonal: atractivitate, stimularea iniţiativelor locale, împărtăşirea experienţei de
proiect;
 La nivel global: împărtăşirea experienţei de proiect, schimb de idei, atractivitate,
stimularea iniţiativelor, amorsarea unor dezbateri publice.
8.17. LEAVE – THE FRAMEWORK OF NON - FORMAL EDUCATION
Author: Teacher Petronela Marinela AGA
National College”Petru Rareș”, Suceava, Romania
Abstract
For every person, the family is the most natural and favorable
environment for personal development and affirmation, in terms of security
and protection. By taking attitude towards new, the parents can help the child
to develop a desire for knowledge. For example the visits to the Museum can
lead to plesant learning experiences. By the voluntary nature of this approach
the acquisition of knowledge is much more efficient.
This paper presents the autor’s personal experience in terms of child
development by creating learning situations during the holidays in the family.
For the child, the quality time gives him valuable memories too, this thing
can only enrich him and prepare him for the family life.
~ 126 ~
Concediul - cadrul educației nonformale
Pentru orice persoană, indiferent de vârstă, familia este mediul natural cel mai favorabil
pentru formare, dezvoltare şi afirmare în condiţii de securitate şi protecţie, atât fizică, cât şi
psihică. Aici se conturează concepţia despre viaţă şi conceptul de sine. Cei "şapte ani de acasă"
care marchează destinul fiecărui om. În familie se învață despre adevăr, bine, frumos, dragoste,
respect, toleranţă şi aici copilul experimentează cum e să fii iubit necondiționat, aici copilul
învață să primească și să dăruiască dragoste faţă de membrii familiei, aici învață să spună
adevărul, ştiind că va fi tratat cu îngăduinţă, aici este îndrumat să aprecieze binele şi frumosul.
În acest context copilul va creşte iubitor, politicos, tolerant, responsabil.
Familia poate în plus să educe dorința de cunoaștere. Orice întâmplare, fenomen
observat poate fi pretextul unei discuții mai largi care să integreze cele observate în sfera
cunoștințelor dobândite în școală. Aceste discuții pe care adulții le demarează trebuie să se
desfășoare sub formă de joc, de discuții libere în care lăsăm copilul să se joace cu noțiunile pe
orizontală sau pe vericală în funcție de caracteristicile minții fiecăruia. Există copii cu gândire
analitică, care vor dezvolta ideea vertical, încercând să deducă relația cauză-efect și să
generalizeze experiența trăită, și copii cu gândire holistică, ce vor căuta conexiuni pe orizontală
pentru ca apoi să facă saltul pe vericală în cu totul altă direcție față de cea estimată. În această
direcție nu există un tip de gândire ce oferă soluția perfectă, trebuie să mergem pe meandrele
minții copilului, fără a-l sancționa. Gândirea analitică este cea care oferă rezultate strălucite în
școală, aceștia sunt premianții cu care ne mândrim, în timp ce copiii holistici sunt cei care se
adaptează mai greu în contextul școlar dar sunt deosebit de creativi, ei dau soluții geniale acolo
unde toți ceilalți eșuează.
Este datoria noastră să-i încurajăm să fie ei așa cum sunt, să se simtă valorizați și
respectați așa cum sunt, și cum putem să o facem mai bine decât încurajându-i să emită ipoteze
pe care apoi să le discutăm din diverse perspective, fără a le aborda criticist punctul de vedere.
Probabil că aici intervine întrebarea firească - de unde resurse? Nu dispunem nici de
resurse de timp și, în vâltoarea îndatoririlor cotidiene, nu dispunem nici de energia necesară
unor astfel de activități.
Nimic mai adevărat, dar există concediile pe care le puteți transforma într-o experiență
de învățare. Acum e momentul să descoperiți domeniile de interes ale copilului, să învățați
modul în care funcționează motoarele minții lui, să vă întăriți relația cu el, regândind poziția
dumneavoastră în raport cu nevoile lui. S-ar putea să descoperiți că aveți foarte multe de învățat
de la el.
O vizită la muzeu? Poate fi un pretext pentru a pune în valoare cunoștințele lui de istorie,
arte, științe. S-ar putea să evite discuțiile în domeniile în care dumneavoastră sunteți specialiști,
dar să descoperiți resurse nebănuite în cu totul alte zone ale cunoașterii.
Nu trebuie să ne arătăm atotștiutori, ideea că și noi mai avem de învățat îl va face pe
copil să înțeleagă că activitatea de cunoaștere se desfășoară pe întreg parcursul întregii vieți și
îl va încuraja să asilimeze activ noțiunile de la școală, să fie atent și receptiv la toate canalele
de informare.
Educația nonformală cuprinde acțiunile organizate în afara sistemului formal al
educației al cărui conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor sociale în scopul
maximizării cunoașterii și minimizării problemelor cu care ne confruntăm. În aceste condiții
noi putem crea premisele educației nonformale, care, prin caracterul ei voluntar, este mult mai
eficientă decât educația formală, deoarece înlocuim formula ”trebuie să știu” cu ”sunt curios
să știu”. Metodele și instrumentele de cunoaștere pot fi adaptate mai ușor intereselor și
capacităților copilului. Învățarea prin descoperire nu numai că valorifică experiențele de viață
~ 127 ~
ale copilului, dar îl transformă dintr-un observator pasiv într-o persoană activă, care participă
la propria sa dezvoltare. Acest mijloc de învățare va crea premisele învățării pe tot parcursul
vieții.
Timpul afectat exclusiv familiei în concediu, atenția acordată în această perioadă pentru
o viață sănătoasă atât din punct de vedere al alimentației, cât și din punct de vedere al
activităților sportive și exemplu de odihnă activă, va crea obiceiuri sănătoase copilului. Pentru
că majoritatea materialelor despre educație sunt pur teoretice, vă voi împărtăși din experiența
mea, nu în ordine cronologică, ci în ordinea în care mintea mea a arhivat amintirile.
La Plivice(Croația) frumusețea naturii ne-a creat un moment de tandrețe atât de rar și
prețios între o mamă și copilul ei adolescent.
În Florența am descoperit atenția pictorilor
renascentiști pentru detalii, grija pentru imitarea
nemijlocită a naturii, ceea ce a dus la o comparație între
arta renascentistă și cea contemporană făcută de copilul
meu foarte clar și sintetic. Tehnica modernă,
fotografiile HD sunt cele care se ocupă acum de detalii
în artă, sunt cele care redau cu fidelitate natura, pictorii
și sculptorii sunt focalizați pe mesaj, picturile actuale
sugerează oscilând între abstract și minimal.
În Galleria degli Ufizzi deși eram rupți de
oboseală, nu ne dezlipeam ochii de pe picturi.
Vizita la Muzeul Leonardo da Vinci ne-a apropiat de știință. Am simțit gustul dulceamar al căutării adevărului științific. Fascinantă este dorința omului de a cunoaște, tulburătoare
este creativitatea minților vizionare.
~ 128 ~
Acum fizica nu mai înseamnă pentru copilul meu
doar manualul care îți furnizează definiția perfectă, legea
scrisă în forma cea mai simplă, ci știința care vede drumurile
sinuase și munca vizionarilor pentru a ajunge la ceea ce este
livrat frumos ambalat și prelucrat în manual.
În Grecia am fost deosebit de mândră când am primit o lecție
de la fiul meu despre diferențele între coloanele Ionice, Dorice și
Corintice. Nu credeam că noțiunile pe care le învățăm pentru școală
rămân mai mult de o zi în memoria lui. Am fost fericită să constat că
m-am înșelat.
Tot ce a învățat în periplurile noastre europene despre arhitectură le-a sintetizat simplu
practic și clar în timpul unei plimbări pe străzile capitalei când mi-a explicat diferența dintre
arhitectura greacă și cea romană, exemplificând pe clădirile vechi pe lângă care treceam.
În toate excursiile noastre am ținut să vizităm așezări simple, să gustăm mâncarea
tradițională, pentru a cunoaște mai bine poporul care ne era gazdă. Am descoperit că spațiul
european este foarte omogen în ceea ce privește obiceiurile sociale, portul tradițional,
mâncărurile tradiționale. Cu Asia, lucrurile se schimbă total începând de la parfumurile
preferatede localnici, obiceiurile, mâncărurile tradiționale. Am descoperit că diferențele ne fac
să fim unici, în timp ce asemănările ne unesc. Am învățat să respectăm obiceiurile, tradițiile
religia celorlalți, că tratând cu respect suntem respectați. Toate aceste lecții de viață trăite de
copilul meu l-au îmbogățit, l-au făcut sensibil la lumea din jur, empatic.
Când este bine să începem să ducem copilul la muzee? Foarte simplu : din primul an de
viață. Am constatat că muzeele sunt pline de familii tinere cu copii foarte mici care, culmea,
stau foarte cuminți în timp ce părinții vizitează. Astfel, copilul crește într-o atmosferă și cu
niște obiceiuri pe care le va respecta toată viața.
Important pentru copil este timpul de calitate petrecut alături de el. Dacă timpul de
calitate oferă și amintiri de valoare cum sunt excursiile, aceasta nu pot decât să-l îmbogățească
sufletește, să-l pregătească pentru o viață de familie, înțelegând că numai în interiorul unei
familii poți să te dezvolți deplin.
8.18.EDU INTEGRATOR LEARNING SPACES
Author: Techer Gabriela DUMITRAȘCU
Abstract
In comparison to the classical methods of teaching, where the teacher is only a mechanism that
transmits the knowledge and the students is a simple receptor, by using new techniques based
on electronic schooling solutions, the involvement of the student in the system is ensured by
his capacity of understanding and studying.
Applications that are using Edu Integrator are easy to create and to implement, the application
actually being a web page which is able to include tests and educational games that contain
complex mathematical equations, insertion of multimedia, video folders or dynamic
~ 129 ~
presentations and simulations in Adobe Flash, but it also allows the insertion of links which
can lead to other sources of information.
Edu Integrator allows users who do not have programming knowledge to create their own reusable learning objects.
Platforma Edu Integrator
Aplicația Edu Integrator permite punerea în practică a scenariului realizat în InfoPath.
Lecțiile sunt organizate în unități de învățare independente, fiecare unitate fiind împărțită la
rândul ei în mai multe ecrane - cadre. Fiecar eecran este dezvoltat prin concatenare -utilizând
principiile designului instrucționala unor itemi de învățare.
Itemi de învățare sunt în număr de 13: text, surse adiționale de informații (ex: adrese de
web), imagini, hartă, diagrama, material audio, animație, simulare, material interactiv,
rezolvarea de probleme, joc educativ, test (evaluare).
Aplicația Edu integrator este proiectată și dezvoltată cu o interfață simplă, constituind
de fapt interfața unei pagini web, ușor de folosit, intuitivă și oferă posibilitatea unor utilizatori
care nu au cunoștințe din domeniul dezvoltării de software să își creeze propriile obiecte de
învățare reutilizabile.
Platforma Edu Integrator permite realizarea de lecții, unor momente ale lecției precum
și teste de evaluare.
Exemple de lecții realizate cu Edu Integrator
În continuare voi prezenta capturi de ecran a unor momente ale unor lecții concepute la
diferite discipline de specialitate: Tehnologia Informației și a Comunicării, clasele a-IX a și a
X precum și Fizică, clasa a-X a.
~ 130 ~
Fig. 1 Momentul 1- Conceptul de rețea de calculatoare al lecției REȚELE DE
CALCULATOARE
Fig. 2 Momentul 6 - Test grilă al lecției REȚELE DE CALCULATOARE
Fig. 3 Momentul 1- Noțiuni generale baze de date al lecției BAZE DE DATE ACCESS 2007
~ 131 ~
Fig. 4 Momentul 4- Teorema a II-a lui Kirchhoff
O instruire bună nu numai că îi ajută pe elevi în gândire și învățare, ci îi și motivează și le oferă
un context emoțional adecvat.
În comparație cu metodele clasice de predare-învățare, în care profesorul este doar un
mecanism de transmitere de cunoștințe și elevul un simplu receptor, prin utilizarea noilor tehnici
bazate pe soluții electronice de instruire, este asigurată implicarea elevului în sistemul de cunoaștere,
în măsura propriilor capacități de înțelegere și fundamentare.
Aplicațiile sub Edu Integrator sunt ușor de realizat și implementat, constituind de fapt o
pagină web , putând susține teste și jocuri educaționale moderne, de expresii matematice de mare
complexitate, inserare de fișiere multimedia, video, prezentări dinamice și simulări în Adobe Flash,
dar permite și inserarea unor link-uri care fac legătura cu alte surse de informații.
BIBLIOGRAFIE
1. Profesorul - creator de soft educațional- suport de curs, Proiect implementat de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în parteneriat cu Siveco Romania S.A.2010,
http://profesorulcreator.siveco.ro/web/guest/documente - Suport de Curs.pdf
2. Utilizarea TIC pentru optimizarea procesului educațional, Proiect ”Școala-membru activ al
societății informaționale”, http://www.ticavansat.pmu.ro
3. Cerghit Ioan – ”Metode de învățământ”, ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică R.A.,
București 1997
4. Iucu Romiţă – ”Instruirea școlară”, Editura Polirom, Iași, 2001
~ 132 ~
8.19.LYON---ESPACE D’APPRENTISSAGE
Author: Techer Antonela Gabriela GLASER
On peut considérer un ville comme une possibilité d’apprendre ?
Oui, et le Lyon a été pour nous un expérience enrichissante. Et voici les raisons.
La ville offre, par sa architecture, la possibilité de reviser les connaissances sur l’art
romain et gothique et sur la conquête romaine. Les élèves et les professeurs aussi ont analysé
les traites gothiques et romaines des édifices et ont visite le théâtre gallo-romain. Le dernier
nous nous rappelait de notre histoire.
De plus, la cathédrale de Fourvière , par les décorations de l’intérieure nous a retracé
l’histoire du christianisme et nous a donné la possibilité de constater les ressemblances avec
l’espace orthodoxe.
Hormis ça, au Musée des Confluences les élèves ont affiné et approfondit leurs
pré- requis sur les religions, symboles du pouvoir, le progrès technique et scientifique.
À l’occasion de visite au Musée des miniatures nous avons connu les astuces de
cinéma , nous avons découvert les techniques des arts –déco et des réalisations des vêtements
et des armes.
Une expérience appart a été pour tous la visite du lycée Ampère, fonde par des
jésuites en 1519, le système français d’enseignement. Les élèves ont eu la possibilité de
participer, à coté de leurs collègues français aux classes de chimie, biologie, physique, histoire,
géographie. langues étrangères espagnol, italien, anglais.
Les mémoires des élèves et les photos prises sont la preuve que l’apprentissage se
peut dérouler n’importe ou et que partout il y a des choses a découvrir et des passerelles, des
liaisons a faire entre les disciplines , entre théorie et pratique.
8.20. FRIEDRICH’S CLOUDSORABOUT READING AS A SPACE OF LIBERTY
Author: Teacher Anca VIERIU,
”Petru Rareş” National College, Suceava
Summary
The article offers a teacher’s perspective upon the reading matrix as a space which should be
ruled by the liberty state of mind and soul.
The premise is one of the readers’ rights established by Daniel Pennnac (Comme un roman,
1992): the right of reading anything.
The article attempts to answer a question that concerns both the students and the teachers’
needs: how to identify a balance between the rhetoric of “We must read…” and the rhetoric of
“We want to read…”. Each teacher encounters this problem: how to make reading enjoyable
for the students and cope, at the same time, with the rigors of the final literature exam? On the
other hand, each student needs to pass over the barrier of the compulsory books and read and
talk with their teacher about other books, other reading experiences.
Teachers need more liberty in teaching; students need more liberty in reading and in
discussions upon reading.
~ 133 ~
The author offers four solutions to this problem:
1. A reverse of roles between the teacher and the student. The teacher will let the students rule
the class and let them talk about their books, let them establish their own criteria of values.
2. A constant exchange of books between the teacher and the students. This action can easily
be turned into a habit and make the students better readers and more responsible readers.
3. The recommendation of problematic books (like Pascal Bruckner). “The forbidden apple”
principle is very active in generating great readers of great books.
4. The teacher’s will to assume the role of an innocent reader and place himself in a camaraderie
relationship with the student. The naïve reading does not exclude intelligence (Leo Frobenius,
Paideuma, 1985).
The conclusion is that the teachers, in spite of their obligation to adapt the teaching contents
and methodology to the monotony and stereotypy of final exams, are still able to offer their
students the feeling of liberty and power in the act of reading.
Norii lui Friedrich
sau
Despre lectură ca spațiu al libertății
Lectura unui articol de Alexandru Călinescu, dintr-un număr mai vechi al „Dilemei”4,
mi-a atras atenţia asupra unui text pe care nu-l citisem, al lui Daniel Pennac5. La sfârşitul cărţii
sale, acesta enumeră zece drepturi inalienabile ale oricărui cititor (inclusiv ale elevului):
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Dreptul de a nu citi.
Dreptul de a sări pagini.
Dreptul de a nu termina o carte.
Dreptul de a reciti.
Dreptul de a citi orice.
Dreptul la bovarism (maladie transmisibilă pe cale textuală).
Dreptul de a citi oriunde.
Dreptul de a „ciuguli” (de a lua o carte din bibliotecă, de a o deschide la întâmplare
şi de a citi câteva pagini sau câteva pasaje).
9. Dreptul de a citi cu voce tare.
10. Dreptul de a tăcea (adică dreptul de a nu fi obligat să-ţi justifici lecturile şi să dai
cuiva socoteală despre ele).
Este un decalog care determină (sau ar trebui să determine) reevaluarea relaţiei elevprofesor, din perspectiva raportării la cartea de literatură şi la actul lecturii. Se poate să greşesc,
dar mi se pare că, lăsând la o parte nuanţele deosebitoare, există un singur tip de profesor de
literatură română: cel care, iubind el însuşi foarte mult cartea, încearcă - pe bună dreptate, până
la un punct - să transfere această iubire elevilor săi şi să-i oblige să înţeleagă stringenţa actului
lecturii. Îmi imaginez foarte greu un profesor care acceptă dreptul de a nu citi al elevului în
aceeaşi măsură în care înţelege obligaţia acestuia de a citi. Ceea ce dascălul uită – şi îi aminteşte
Daniel Pennac – este faptul că nu poţi obliga pe cineva să citească, aşa cum nu-l poţi obliga să
iubească sau să viseze.
4
5
Alexandru Călinescu: Dreptul de a te lipsi de unele drepturi, în „Dilema”, nr. 356, 3 – 9 decembrie 1999
Daniel Pennac: Comme un roman, Gallimard, 1992
~ 134 ~
Este la fel de adevărat însă faptul că – fără să am la îndemână statistici sau alte
modalităţi ştiinţifice de cântărire a poftei de lectură – îmi vine greu să cred că există prea mulţi
oameni care „se bucură” de dreptul de a nu fi citit nimic. Lăsând deoparte cazurile extreme –
fenomenul analfabetismului, de pildă -, mai toţi au trecut prin şcoală, astfel încât au citit ceva,
mult sau puţin, fiindcă au vrut sau fiindcă, într-un fel sau altul, au fost obligaţi să o facă. În
consecinţă, primul drept oferit de Pennac, acela de a nu citi, mi se pare nu numai radical, dar şi
fără o prea consistentă aderenţă la real.
Mai interesant, măcar pentru faptul că deschide o polemică nuanţată şi generoasă, este
cel de al cincilea drept. Într-adevăr, problema esenţială pe care un profesor de literatură română
s-ar cuveni să şi-o pună este dreptul elevului de a citi orice. „Orice”, într-o traducere liberă pe
care o fac, deopotrivă, dascălul şi elevul, înseamnă „altceva decât ceea ce este impus”.
”Dreptul de a citi orice” invită la găsirea unor soluții pentru instaurarea stării de libertate
în spațiul lecturii.
În acest fel redescoperim viciul aceluiaşi cerc de care nu vrem sau nu ni se dă voie să
scăpăm şi care ne construieşte polarizant, atât pe noi, dascălii, cât şi pe elevi. Toate nevoile,
dorinţele, refuzurile, bucuriile sau idiosincrasiile noastre se circumscriu luptei fără sfârşit dintre
ceea ce trebuie să citim şi ceea ce vrem să citim. Între forţa canonului şi ispita libertăţii suntem
mereu obligaţi, în cel mai fericit caz, la soluţii de compromis.
Problemele reale apar în cazul elevilor pentru care actul de a citi rămâne, constant, sub
tirania lui „trebuie să...”, astfel încât bucuriile ajung să fie căutate altundeva decât în carte. În
lipsa unor strategii inteligente (premeditate sau spontane) ale profesorului, acestor elevi le
poate rămâne pentru totdeauna necunoscută plăcerea lecturii. Pentru ei, o bibliotecă va fi foarte
departe de imaginea paradisului lui Borges. Aceasta va fi redusă la un raft ponosit pe care vor
zăcea câteva cărţi (fie ele şi bune) citite pentru că aşa a poruncit profesorul sau examenul de
bacalaureat. (Să ne imaginăm că un elev ne spune, cu un îndreptăţit ton de reproş, la sfârşitul
liceului: „Domnule profesor, dumneavoastră ne-aţi predat bacalaureatul, nu literatura!” Sau
poate nu-i nevoie să ne imaginăm. Poate chiar am auzit asta. Dureros, nu?)
[Ioana, clasa a XI-a:
Revoluţie ori ba? „Ruşinea este o marcă a revoluţiei” spunea odată, demult tare, domnul
Karl Marx.
Şi pe mine m-a izbit acest sentiment de ruşine într-o dimineaţă, când doamna profesoară
de limba şi literatura română a început, cu multă bunăvoinţă, bineînţeles, să mă asculte din...
Ion, cred. Cel cu iubirea pătimaşă pentru pământ. Se pare, şi mulţi colegi o spun, că această
carte este obligatorie pentru BAC. Ceea ce ar însemna că lectura ei ne va transforma în persoane
- citez - „competente”.
Ce să fac însă dacă eu nu vreau să devin o persoană „competentă”? Dacă nu vreau sămi dovedesc plăcerea de a citi vorbind sau scriind despre Ion? De ce n-aş avea voie să-mi
doresc o schimbare? Precum miniştrii învăţământului, vai! Da, eu pretind ca şcoala să-mi ofere
altceva. Cred că am acest drept măcar pentru faptul că schimb o carte pe alta cam o dată la trei,
patru zile. Par example - Caragiale şi-ar scoate mănuşile de catifea şi ar aplauda, cel puţin aşa
mi-l imaginez eu - zilele trecute am terminat The Good Woman from Szechwan de Brecht. Am
rămas consternată de viziunea artistică, - cum era? - de Weltanschaung-ul autorului. (Oare dacă
aş scrie asta la BAC aş trece examenul?)
De fapt, mult mai convenabil ar fi dacă aş avea timp să discut cu doamna profesoară
despre cartea citită. Poate astfel m-aş putea arunca şi eu şi restul colegilor care deschid ochii
mari când aud cuvintele „empiric”, „cazuistic” şi altele, într-o analiză ceva mai puţin sofisticată
decât a structuraliştilor, dar la fel de adevărată. Doamna profesoară se lasă provocată câteodată,
dar nu mai mult de cinci – zece minute, pentru că : „Eu când termin materia pentru
bacalaureat?”. Foarte rar reuşim să o „păcălim” câte o oră întreagă.
~ 135 ~
Îl las dintr-o mână pe Brecht, care sper să nu se simtă ofensat, şi îl ajung cu cealaltă pe
Flaubert. Madam Bovary. Interesant nume. Dacă am avea puţină vreme să o întreb pe doamna
profesoara cine anume e femeia asta şi ce ţeluri, idealuri, năzuinţe, sentimente, pasiuni ascunse
are, poate că prima mea impresie despre carte nu ar fi: îmi place titlul.
Ei, să sperăm că reuşim în ora de mâine: nu o ora de „Trebuie să..., ci una de „Vrem
să...”.
Revoluţie! Rezon!]
Dacă ar fi să-i răspundem Ioanei, cred că s-ar cuveni să începem cu Flaubert şi cu cel
de al şaselea drept al cititorului. Am putea să-i explicăm, de exemplu, că nu numai cititorul se
poate contamina de bovarism. Actul lecturii însuşi e „bovaric”, în măsura în care îşi caută
identitatea potrivită pentru a-şi împlini menirea – aceea de a plasa cartea, în mod constant, în
imediata proximitate a elevului.
Personal, consider că lectura ca act impus reuşeşte în prea rare situaţii să nască pofta de
carte. Inteligenţa copilului este, de obicei, nărăvaşă şi refuză să-şi articuleze geometria în
interiorul unui tipar dat, oricât de mare ar fi efortul didacticienilor, neostoiţi căutători de metode
peste metode, tehnici peste tehnici, cele mai multe capabile, în cel mai fericit caz, doar să
păstreze o relaţie călduţă între elev şi carte. Până la pasiune este însă o cale lungă.
Ca atare, conştient sau nu, copiii au nevoie de o punere în act a promisiunii libertăţii.
Au nevoie de dreptul de a nu citi ce trebuie, fiindcă vor să citească ceea ce vor. Numai de aici
se poate naşte spațiul de seducţie a lecturii. Rămâne ca profesorul să hotărască în ce măsură
poate deveni un „seducător”, un manipulator abil capabil să găsească soluţii, nu cele deja
omologate, care au doar o putere limitată, ci pe cele pe care le impune însăşi dinamica naturală
a relaţiei carte – dascăl – elev. Scopul nostru rămâne acela de a-i îndrepta pe elevi spre operele
canonice. E mai bine însă, uneori, s-o luăm pe ocolite.
Soluţiile sunt, de multe ori, mai la îndemâna noastră decât am fi tentaţi să credem. Voi
enumera câteva doar, într-o ordine aleatorie.
1. „Abdicarea” noastră, a profesorilor (şi a obligativităţii de a parcurge programa întrun ritm impus de veşnicele şi chinuitoarele planificări) în faţa elevilor, a nevoii lor imperative
de a pune probleme, de a întreba, de a cere timp pentru ceea ce îi interesează cu adevărat ar fi,
cred, o dovadă de înţelepciune. Putem regiza cu uşurinţă o schimbare de roluri. A lăsa elevul
să devină „seducătorul” („... un seducător este un personaj care te ia deoparte, unul care te duce
în partea în care vrea el”6), a te lăsa, ca profesor, manipulat de către el poate fi o experienţă
revelatoare. Copilul doreşte de la noi putere şi timp. Nu e foarte greu să i le acordăm şi să-l
lăsăm, din când în când, să preia controlul. Ideal ar fi, aşa cum îşi doreşte Ioana, să ne lăsăm
păcăliţi şi să asistăm la spectacolul elevului care, cu stângăcie sau abilitate, devine mai mult
decât este, de obicei, un profesor în timpul orei: devine stăpânul propriilor lecturi. Se va bucura
de proaspăt câştigata lui libertate şi va dori să revină, în aceeaşi postură, de cuceritor, cu bagajul
altor şi altor cărţi. „Capitularea” noastră înseamnă victoria lor. Adică ceea ce ne dorim. Dacă
ne-am hotărî să devenim mai des victime ale forţei de seducţie a copiilor care vor să iasă din
canonul programei şi al planificărilor noastre (Cum să planifici lectura? Cum s-o înscrii în
canoane?), în mod sigur, cărţile s-ar deschide şi ele mai des. Şi mai multe.
2. Ca o prelungire a primei soluţii se naşte o a doua.
Stă în puterea noastră (atunci când elevii înşişi nu preiau iniţiativa) să instaurăm, cu
sinceritate sau cu o bine intenţionată ipocrizie, un obicei al schimbului de cărţi cu elevii. O
rugăminte interogativă de genul: „ Cine-mi împrumută şi mie o carte bună? Tocmai am terminat
cartea X şi nu mai am nimic de citit.” e posibil să treacă fără niciun ecou dar poate, la fel de
6
Gabriel Liiceanu: Deaspre seducţie, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2008, p. 10
~ 136 ~
bine, să alimenteze orgoliul elevului care va resimţi, cu efecte benefice, răsturnarea raportului
maestru – ucenic. Jocul prinde uşor şi conduce repede spre reciprocitate. Împrumutând
profesorului cărţi, va dori, la rândul său, să împrumute de la acesta. Mai mult, gestul
împrumutului implică, mai întotdeauna, o minimă motivare, adică emiterea unor judecăţi de
valoare. O elevă mi-a împrumutat o carte (generozitatea ei a luat în cazul acela nuanţe
imperative; mi s-a „poruncit” s-o citesc!) pentru că dorea să elucideze o contradicţie: cartea i
se păruse foarte proastă, în timp ce aprecierile critice de pe ultima copertă erau elogioase.
Altădată mi s-a impus lectura a trei cărţi de şi despre Dali, pentru că elevul meu era pasionat –
sau ca să fiu mai aproape de adevăr, obsedat – de opera şi viaţa pictorului şi de ideea de
genialitate. (I-am oferit, în schimb, Parfumul lui Süskind).
Iată câteva dintre cărţile pe care le-am citit de-a lungul timpului (cele de care-mi
amintesc acum) pentru că mi-au fost împrumutate de copii: Aglaya Veteranyi - De ce fierbe
copilul în mămăligă şi Raftul cu ultimele suflări, Salvador Dali – Jurnalul unui geniu, Alain de
Botton – Eseuri de îndrăgostit, Norman Mailer – Evanghelia după Fiul., Elfriede Jelinek –
Pianista. Sunt însă mult mai multe. Iar acum mai am cam 70 de pagini din excelentul roman al
lui Saša Stanišić ( împrumutat tot de la o elevă), Cum repară soldatul gramofonul.
Încerc să fiu un ucenic bun.
3. Lecturile „interzise” sunt, ca mărul de altădată, o potenţială sursă a dorinţei de a
cunoaşte („maladie transmisibilă pe cale textuală”, ar spune încă o dată Pennac).
Pentru că cele mai multe dintre cărţile programei sunt cuminţi şi nu reuşesc să
stârnească prea multe interjecţii, deci reacţii, a recomanda elevilor, în treacăt, aparent fără vreo
intenţie persuasivă, cărţi „obraznice” este un gest util. Acestea nasc atitudini, ceea ce mi se
pare mai important decât asimilarea unui snop de concepte operaţionale. Un exemplu (verificat)
este Pascal Bruckner. Am avut şi am mulţi elevi care au început să citească serios,
de toate, inclusiv cărţi foarte mari, pornind de la reacţia iniţială, de obicei de perplexitate, pe
care au avut-o când au descoperit că literatura indicată de un profesor poate fi şi alta decât cea
„standard”.
4. La fel de fertilă mi se pare şi varianta asumării voite, de către profesor, a statutului
de lector naiv (fără ca naivitatea să excludă comportamentul inteligent în faţa cărţii), apt să
renunţe la (potenţiala) superioritate pe care i-o conferă cunoaşterea unei multitudini de variante
interpretative. Efectul va fi acela că, aflaţi pe o poziţie de egalitate meticulos construită,
profesorul şi elevii, eliberaţi de constrângerile noilor şi tot mai multelor metodici, de obsesia
conceptelor operaţionale şi a fişelor, (Aţi observat că nicio lecţie nu mai e considerată bună
dacă nu se folosesc fişe de lucru?), vor fi capabili să redescopere starea de normalitate a
comunicării, dialogul bun, cald, viu, cel care face, cu adevărat, cartea să prindă viaţă. (Vă
reamintesc faptul că Ioana, o fată deşteaptă şi o foarte pasionată cititoare, are nevoie de timp şi
de profesoara de română pentru a o întreba nu care sunt instanţele comunicării, nu care e
construcţia subiectului sau a discursului narativ într-un roman al lui Flaubert. Ea vrea să ştie
„cine anume e femeia asta [doamna Bovary] şi ce ţeluri, idealuri, năzuinţe, sentimente, pasiuni
ascunse are”.).
Cred că inocenţa cititorului nu trebuie dispreţuită, ci e o experienţă care merită retrăită,
măcar când şi când. „Uzul liber” (Umberto Eco) al textului nu este numai o formă de relaxare;
acesta se transformă, adesea, în trăire „a voluptăţii, constând în născocirea de sensuri ludice
sub stimulul unui significant deschis, de mare bogăţie conotativă. În acest ultim caz, e clar că
lectura capricioasă nu rezultă din impreparare ori superficialitate, ci dintr-un surplus de
cunoştinţe ori de inventivitate. asociativă; în loc de o colaborare insuficientă a lectorului, avem
~ 137 ~
de-a face cu o super-prestaţie.”7. În termenii lui Frobenius, ar fi, poate, bine să uităm de condiţia
modernităţii noastre, care presupune învăţarea prin teorie, şi să ne întoarcem, măcar sporadic,
la exerciţiul „învăţării prin poveste”.8 Acceptarea reacţiilor umorale în locul exegezelor
sofisticate ar putea reprezenta o binevenită schimbare de registru didactic. Uneori, interjecţia
sau tăcerea mi se par mai preţioase decât metoda, iar dezordinea (aparentă) a ideilor se
ordonează, până la urmă, în straturile de profunzime ale comunicării.
Ne dorim elevi imaginativi, creativi. Cred că îi putem avea. Nu pe toţi, pentru că, în
fond, a-ţi propune să faci din toţi elevii buni cititori mi se pare o aberaţie la fel de mare cu aceea
de a le cere tuturor să fie pictori; Călinescu avea dreptate când afirma că lectura este ea însăşi
o arta, pentru care e nevoie de un simţ excepţional, nu de unul universal. Oricât de avântat şi
dedicat ai fi în munca de dascăl, nu se poate să nu înţelegi că e inutil să ceri tuturor să aibă
acest simţ.
Putem însă oferi elevilor noştri o libertate în actul lecturii pe care ei o au din ce în ce
mai puţin, nu neapărat din cauza noastră, a dascălilor, ci mai degrabă a unor metodologii,
programe, examene sufocante prin stereotipia lor. Suntem însă capabili să căutăm
compromisuri care să ne permită să fim mulţumiţi atât de calitatea noastră de „profesori de
bacalaureat”, cât şi de cea de profesori de literatură. Putem crea breşe în (cvasi)monotonia
muncii noastre, oferindu-le elevilor sentimentul libertăţii şi atotputerniciei lor, care, în ultimă
instanţă, sunt stările perfect normale ale oricărui cititor. Nu putem renunţa la raftul cu scriitori
canonici, se pare, dar putem adăuga altele (fireşte, în secret, lăsându-le copiilor impresia că la
construiesc singuri).
Măcar din acest motiv cred că Pennac are dreptate. Aceste drepturi pe care el le acordă,
aparent, cu prea multă îngăduinţă cititorilor, fac din cei mai mulţi elevi cititori stăpâni pe
capitalul lor de carte.
„La sfârşitul vieţii, Friedrich picta cu predilecţie simboluri pure ale transcendenţei:
cerul ca atare. Într-o expoziţie târzie, într-un tablou erau înfăţişaţi doar nori. Criticul care a
invitat publicul să mai aştepte o vreme până ce norii se vor ridica, pentru a putea apoi să admire
un frumos peisaj, nu înţelesese desigur gândul lui Friedrich. Pentru că de văzut nu era nimic,
decât imaginea pustie a transcendentului care, ca transcendent, nu poate fi reprezentat decât
aşa.”9
Sunt situaţii în care interpretarea (a unui tablou, a unui text) e inutilă, pentru că ceea ce
e cu adevărat important de văzut, deci de înţeles, se află în faţa ochilor noştri, la suprafaţă. Ceea
ce avem de făcut noi, ca profesori, este să-i întoarcem pe copii cu faţa spre tablou. S-ar putea
să avem surpriza să descoperim că ştiu să vadă şi că, spre deosebire de criticul lui Friedrich, nu
aşteaptă să se ridice norii.
Bibliografie:
Călinescu, Alexandru: Dreptul de a te lipsi de unele drepturi, în „Dilema”, nr. 356, 3 – 9
decembrie 1999
Cornea, Paul: Introducere în teoria lecturii, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1988
Frobenius, Leo, Paideuma. Schiţă a unei filosofii a culturii, Editura „Meridiane”, Bucureşti,
1985
Paul Cornea: Introducere în teoria lecturii, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1988, pp. 247-248
Leo Frobenius, Paideuma., Editura „Meridiane”, Bucureşti, 1985, pp. 61-66
9
Gabriel Liiceanu: Încercare în politropia omului şi a culturii, Editura „Cartea Românească”, Bucureşti, 1981,
p. 169
7
8
~ 138 ~
Liiceanu, Gabriel: Deaspre seducţie, Editura „Humanitas”, Bucureşti, 2008
Liiceanu, Gabriel: Încercare în politropia omului şi a culturii, Editura „Cartea Românească”,
Bucureşti, 1981
Pennac, Daniel: Comme un roman, Gallimard, 1992
8.21. THE ROLE OF PRACTICAL TRENING IN ENTREPRENEURSHIP AND
TEHNOLOGICAL EDUCATION
Cecilia SAHLEANU. National College”Petru Rareș”, Suceava
Emilian SAHLEANU , Technical College of Food Industry Suceava
Summary
Romania’s entrance into the European Union is an important factor which changes
Romanians perception upon the world, society and education. Therefore, the European space
dynamics requested a profound change of the Romanian educational system when concerning
the labour market, scientific research and the economic crisis. This is a well felt phenomenon
in highly developed countries with high performance teaching systems that have expressed
their priorities and that have oriented especially on forming those competences which allow
the youngsters to find a job more easily.
The technical and economic disciplines use the educational space in all the three
moments of the educational act: teaching – learning – evaluation. This is a fact of high
importance, both as environment where one can simulate some activities, one can analyse
phenomena, one can perform different experiments, and as an effective teaching and evaluating
methods: lab work, presenting business plans and practice activities.
The modern teaching has oriented itself years ago toward praxeology of method
apparatus especially motivated by their increased efficiency and by the increased attractiveness
of the didactic act. This fact comes in contrast with the Romanian educational system, which
is traditionally specialized toward memorization and reproduction, with a lack of applicability.
The creation of products, evaluating and selling them while simulating economic
activities, the exploration and validation of business ideas are some important teaching and
evaluating activities that enhances the experiences of individual learning and allow meanwhile
the interactive learning. This complex way of approach of the competences formation is
favoured by the realization of the educational act in attractive, appropriate spaces where one
can search for information, can make presentations, can work in small groups, can present
products of the students work and so on. Therefore, the change of the ideas is possible, in order
ot get more interpretations and resolving suggestions. The team spirit can easily lead to the
responsable assumptions, to the courage of having initiatives and get involved in competition
or in finalizing their colleaguesț ideas.
When concerning the type of learning , the lessons in practice destination spaces
favours the active learning through which the student inserts most of his being compared to the
figurative learning which leads the students to activities like listening, repeating, memorization,
reproduction and imitation. The didactic activities should aim to the involvement of the
students into an constructive act of thinking, and the pragmatic approach will extract the
students from the restrains of the actual system.
~ 139 ~
Rolul pregătirii practice în educaţia antreprenorială şi tehnologică
Aderarea României la Uniunea Europeană este cel mai important factor care schimbă în această
perioadă percepţia românilor despre lume, societate şi educaţie. Astfel, dinamica spaţiului
european, în ceea ce priveşte piaţa muncii, cercetarea ştiinţifică, criza economică, alocarea
resurselor, solicită învăţământului românesc o schimbare profundă. Acest lucru este puternic
resimţit şi în ţări dezvoltate, cu sisteme didactice performante, care şi-au redefinit priorităţile
şi s-au axat, cu preponderenţă, pe formarea acelor competenţe, astfel încât tinerii să-şi găsească
locuri de muncă. Finlanda, ţara cu cel mai inovator sistem educaţional din lume, se pregăteşte
pentru o nouă reformă, care propune schimbarea programei axate pe discipline, cu cea orientată
pe teme de interes. De exemplu, pot studia teme precum Uniunea Europeană, unde vor combina
noţiuni de economie, limbi străine, istorie, geografie, cultură civică. Scopul acestei reforme
este predarea interdisciplinară, care să-i servească pe cetăţenii zilei de mâine.
În România, învăţământul economic şi tehnic nu mai poate tolera ca progresul ştiinţific
din ultimii ani să fie introdus în formarea competenţelor elevilor sub aspect steril, prin
aruncarea de informaţii cu nivel ridicat de abstractizare în lecţii. De exemplu, prezentarea unor
teorii economice, puternic încadrate istoric, cu mulţi indicatori, condiţii şi factori variabili, sau
obligarea elevilor să reţină caracteristici ale spiritului antreprenorial, în loc să exersăm rolul de
om de afaceri, în situaţii concrete. Din aceste motive, introducerea unor stagii de practică,
vizitele regulate la firme din comunitate, amenajarea sălilor multifuncţionale în şcoli pot fi
mediul prielnic în care copiii pot face propriile descoperiri. De altfel, învăţământul tinde să
devină din ce în ce mai pragmatic, competenţele elevilor vizează trecerea de la „a şti” la „a şti
să faci”. De aceea, învăţământul tehnic şi economic au nevoie de o axare mai puternică pe
acţiune - ca sursă a cunoaşterii, iar strategiile didactice de tipul lerning by doing oferă un câmp
de învăţare generos.
Studiul teoretic nu mai este o garanţie a găsirii unui loc de muncă, în domeniul în care
s-a pregătit. Adaptarea la necesităţile pieţei se face prin activităţi practice şi prin corelarea
programelor şcolare cu realităţile economice. Practica trebuie revigorată şi susţinută, de
calitatea ei depinzând dezvoltarea sustenabilă a societăţii. Revigorarea noţiunii de practică
aplicativă, direct legată de unităţi economice şi de producţie, va completa informaţia cu care
elevul devenit absolvent îşi finalizează studiile, sporindu-şi bagajul de cunoştinţe şi şansa de
angajare în domeniul în care s-a pregătit. Activitatea de consiliere profesională a elevilor
trebuie să fie puternic corelată cu nevoile de dezvoltare economice. Studiile arată că absolvenţii
recent integraţi pe piaţa muncii se confruntă cu dificultatea adaptării la noile cerințe, astfel încât
trebuie pus accent mai mare pe situaţiile de învăţare la locul de muncă.
Conform Legii 258 din 2007, privind practica elevilor şi studenţilor, practica este
activitatea desfăşurată de elevi şi studenţi care are drept scop verificarea aplicabilităţii
cunoştinţelor teoretice însuşite de aceştia, în cadrul programului de instruire. Organizatorul
acestui demers este şcoala, iar partenerul de practică este o societate comercială, o instituţie
central sau locală. De asemenea, sunt stabilite rolurile, responsabilităţile şi obligaţiile fiecărei
părţi, sunt reglementate aspectele financiare – o subvenţie financiară suplimentară, echivalentă
cu 5% din alocaţia anuală pentru fiecare elev. În plus, programul de învăţământ profesional
revigorat în urmă cu 2 ani de către autorităţi a crescut gradul de atractivitate atât pentru elevi
cât şi pentru agenţii economici, primii datorită finanţării acordate de statul român pentru
participarea la cursuri, iar ceilalţi prin formarea unor absolvenţi cu o solidă pregătire practică.
Totuşi, pentru a spori implicarea comunităţii locale şi a mediului de business astfel încât elevii
~ 140 ~
să aibă o posibilitate mai largă de alegere a locului de practică în conformitate cu interesele
personale se recomandă suplimentarea pârghiilor de atragere a partenerilor economici:
reduceri de impozite, facilităţi la angajare a tinerilor care au beneficiat de pregătire practică, de
exemplu achitarea de către stat a unui procent din salariul debutantului pe perioadă determinată,
dacă este angajat la firma la care a realizat practica, precum şi programe speciale de inserţie
profesională pentru tinerii proveniţi din categoriile defavorizate.
Realităţile sugerează că este nevoie ca elevii să-și formeze mai multe competenţe
tehnice şi antreprenoriale. De altfel, şi cele 8 competenţe cheie sugerate de uniunea europeană,
vizează, în special, latura pragmatică, în vederea formării viitorului angajat pe piaţa muncii.
Oficiali ai Băncii Mondiale au atras atenţia asupra faptului ca România se afla doar pe locul 74
în lume din punct de vedere al uşurinţei de a face afaceri într-o ţară, deși există atâtea
oportunităţi. Spre comparaţie, Polonia este pe locul 45. Angajatorii din Uniunea Europeană
sunt exigenţi în procesul de recrutare, tendinţa în ţările membre este de reducere a ponderii
testelor de verificare a cunoştinţelor de specialitate, în schimb creşte ponderea testelor de
verificare a competenţelor.
Disciplinele economice şi tehnologice utilizează spaţiul didactic cu preponderenţă, în
toate cele trei momente ale actului didactic: predare – învăţare –
evaluare. Acesta este important, atât ca mediu unde pot fi
simulate activităţi, unde pot fi analizate fenomene, pot fi făcute
experimente, cât şi ca metodă eficientă de învăţare – evaluare:
efectuare de lucrări de laborator, prezentare ale planurilor de
afaceri, activităţi practice.
Învăţământul modern s-a orientat cu mulţi ani în urmă
spre partea praxeologică a aparatului metodologic, fapt motivat,
în special, prin eficienţa crescută a lor şi prin creşterea gradului
de atractivitate a actului didactic. Această fapt contrastează
puternic cu
situaţia învăţământului românesc, specializat
tradiţional spre memorare şi reproducere şi cu deficit puternic de
aplicabilitate.
În funcţie de evoluţia lor intelectuală, afectivă şi
voliţională, tinerii trăiesc în felul lor unic actul învăţării. Ca
urmare, sistemul trebuie să pună la dispoziţia lor forme variate de
reprezentare a realităţii. Într-un fel se desfăşoară o oră în spaţiul formal al clasei şi altfel se
trăieşte o experienţă într-un laborator, o firmă exerciţiu, un cabinet multimedia, o secţie a unei
fabrici, sau, de ce nu, într-un mall. Din capul locului, disponibilitatea elevului va fi mult mai
mare, reacţia acestuia la diversitatea crescută a stimulilor va fi mai rapidă, obiectivele se vor
atinge mai uşor, iar evaluarea va pierde din rigiditate.
De asemenea, învăţarea centrată pe elev este posibilă şi naturală, metodele activparticipative putând fi flexibil adaptate, iar învăţarea prin cooperare poate fi utilizată mult mai
eficient în condiţiile integrării în acest proces a lecţiilor de instruire practică.
Utilizând instrumentarul şi aparatele de măsură, culegând informaţii, observând,
măsurând şi trăgând concluzii, încadrând în tipare şi modele, prezentând şi oferind propriile
variante, elevii se transformă din spectatori în actori, iar profesorul, din actor care joacă de prea
multe ori un monolog, în partener, colaborator, organizator al actului didactic.
~ 141 ~
Crearea unor produse, evaluarea şi
vânzarea lor, simulând acte economice,
explorarea şi validarea unor idei de afaceri
sunt activităţi de învăţare-evaluare care
valorifică atât experienţele din învăţarea
individuală, dar permit, în acelaşi timp,
învăţarea interactivă. Acest mod complex
de abordare a formării competenţelor este
favorizat de desfăşurarea educaţiei în
spaţii atractive, propice, unde se pot căuta
informaţii, se pot face prezentări, se poate
lucra pe grupe, se pot expune produse ale
muncii elevilor etc. Astfel, este posibilă realizarea schimbului de idei, se vor obţine mai multe
interpretări şi sugestii rezolutive. Spiritul de grup, de echipă, poate duce uşor la asumarea
responsabilităţii, la curajul de a avea iniţiative ce urmează a fi în concurenţă sau în completarea
ideilor colegilor.
Din alt punct de vedere, lucrul cu elevii în mediul de afaceri, în locurile unde se iau
deciziile adevărate, unde se fac banii, permite o punere în practică eficientă a disciplinelor
opţionale. Gura de oxigen care s-a vrut a fi curriculumul la decizia şcolii s-a lovit, printre altele,
de lipsa spaţiilor şi a materialelor didactice necesare. Oferta de conţinuturi inedite şi metode
activ participative a fost pusă în practică în aceleaşi clase, în completarea orelor de curriculum
obligatoriu, în aceleaşi condiţii de subfinanţare a sistemului, de altfel, ultimele studii PISA au
scos în evidenţă că elevilor „le place şcoala”, dar „nu le place la şcoală”.
Din punctul de vedere al tipului de învăţare, lecţiile în spaţiile cu destinaţie practică
favorizează învăţarea activă, prin care elevul îşi angajează o mare parte a fiinţei sale, în
comparaţie cu învăţarea figurativă, care îndeamnă elevii la activităţi de tipul ascultării,
repetării, memorării, reproducerii, imitaţiei. Demersurile didactice vor urmări în acest context
implicarea elevilor într-un act constructiv de gândire, abordările pragmatice vor scoate elevii
din încorsetarea în care este ţinut în actualul sistem de conţinut.
8.22.THEMATIC PROJECTS AND THEIR ROLE IN THE MODERN EDUCATION
Daniela Narcisa ŞTEFĂNESCU, National College”Petru Rareș”, Suceava
Laurenţia Mihaela ŞTEFĂNESCU,
Summmary
”The proper education of the young does not consist in stuffing their heads with a mass
of words, sentences, and ideas dragged together out of various authors, but in opening up their
understanding to the outer world.” Jan Amos Komensky
”Any education is self-education and we, as teachers and educators, actually create the
context in which the children only educate themselves. We must realize the optimum context,
so that, through us, the child can educate himself, the way he should educate himself through
his own inner destiny.”Rudolf Steiner
Education is both a Science and an Art. It is a science because it involves the
professional training of the teacher, competence, intelligence, and an inexhaustible dose of
inventiveness. The intensive modernization of the Romanian instructive-educational process
implies that the didactic strategies used to be as rigorously selected as possible and in an
accessible and renewing form. When trying to overcome the impersonal and traditional
education, the role of the teacher is to design motivating collaborative learning experiences for
~ 142 ~
the student, and in this context, to become both a model and a draftsman, through coordination
activities, guidance and facilitating learning experiences.
The ”project’s method” represents both a teaching and evaluation strategy, which aims
to focus on researching, finding and discoverying the answers regarding the proposed activity.
Practically, the thematic project focuses on understanding the topic, on finding details
and not necessarily on giving the correct answers to the questions asked by the adult. The
project involves students in investigating the phenomena that they want to profoundly
understand.
During the projects, it is important for them to make decisions, to work together and to
take the initiative, to make presentations in front of an audience, and in many cases to create
their own knowledge foundation.
Nobody can contest that the classical teaching has been in a deadlock for quite some
time, and the main reason is represented by the kids’ attraction to everything that is connected
to internet or computer. That is why there should be a redesign of the teaching-learning process.
By using the ”project’s method”, the computer becomes a partner for both the student
and the teacher.
A well-organized curriculum, based on projects may lead to children achieving better
results than when using the traditional teaching.
I consider that the most efficient way of using projects in order to stimulate learning
would be to adapt to some life situations suitable for the age and for the mental capacity of the
child, so that they could communicate efficiently, be able to take the initiative and make good
decisions.
Proiectele tematice şi rolul lor în învăţământul modern
“A instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în cap mulțime de cuvinte, fraze,
expresiuni și opiniuni din diferiți autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.” Jan
Amos Komensky
„Orice educație este și o autoeducație iar noi, ca dascăli și educatori, creăm de fapt doar
contextul în care copilul se autoeducă. Trebuie să realizăm contextul optim, pentru ca, prin noi,
copilul să se educe singur, așa cum trebuie să se educe el prin propriul destin lăuntric.” Rudolf
Steiner
Educaţia reprezintă atât ştiinţă, cât şi artă. Este o ştiinţă pentru că presupune pregătirea
profesională a cadrului didactic, competenţă, inteligenţă şi o doză inepuizabilă de inventivitate.
Modernizarea continuă a procesului instructiv-educativ românesc impune ca strategiile
didactice aplicate să fie cât mai riguros selectate şi într-o formă accesibilă, înnoitoare. În efortul
de depăşire a acelui învăţământ tradițional, impersonal, rolul dascălului este acum acela de a
proiecta experienţe de învăţare motivante, colaborative, utile pentru elev şi, în acest cadru, de
a-i deveni acestuia atât model cât şi modelator, prin activităţi de coordonare, îndrumare şi
facilitare a experiențelor de învăţare.
Metoda proiectelor reprezintă o strategie de învăţare şi evaluare inovatoare a cărei scop
se concentrează pe efortul de cercetare, pe căutarea şi descoperire a răspunsurilor legate de
activitatea propusă. Dascălii care doresc să folosească metoda proiectului la clasă sunt nevoiţi
să adopte noi soluţii de instruire pentru a avea rezultatele scontate într-un învățământ european.
Văzut de specialiştii în ştiinţele educaţiei moderne ca o metodă complexă, cu un
puternic caracter interdisciplinar, ca o metodă care promovează şi dezvoltă multilateral
personalitatea în curs de formare a elevului, în plan pur practic, proiectul tematic se
concentrează pe înţelegerea subiectului în întreaga sa amploare, pe găsirea detaliilor şi nu
neapărat pe găsirea de răspunsuri corecte la întrebările puse de adult, fiind o componentă
~ 143 ~
fundamentală a învăţării active. Învăţarea activă este definită de Mezers şi Jones drept un mediu
de învăţare care permite elevilor să discute, să asculte, să citească, să scrie şi să reflecteze
asupra propriilor modalităţi de cunoaştere prin intermediul exerciţiilor de rezolvare de
probleme, prin participări în cadrul micro-grupurilor informale, prin simulări şi studii de caz,
prin jocuri de rol şi alte activităţi, toate menite să-i solicite să aplice ceea ce învaţă.
Din observaţiile făcute în urma aplicării metodei proiectelor la clasele de elevi, am
observat că această metodă implică integrarea curriculară în jurul unui subiect de studiu sau a
unui ansamblu de teme şi în acelaşi timp presupune integrarea activităţii educaţionale cu
practica vieţii cotidiene şi cu cercetarea, cerinţe obligatoriu de îndeplinit într-un învăţământ
modern, european.
Conform opiniei specialiştilor din domeniul educaţiei, există o multitudine de
argumente care pledează pentru folosirea metodei proiectelor în procesul educativ: proiectul
poate fi integrat în curriculumul din oricare parte a lumii; un proiect are o structură specifică
ce ajută profesorul să-şi organizeze pas cu pas activitatea cu copiii, în funcţie de nivelul la care
se află aceştia, de interesul arătat şi de gradul de cunoaştere al temei; proiectul are posibilitatea
de a oferi copiilor contexte, în care ei pot implica o foarte mare varietate de cunoştinţe şi
deprinderi sociale şi intelectuale, pe lângă cele de bază, date de curriculumul tradiţional.
Ceea ce defineşte gradul de complexitate a utilizării proiectului tematic este faptul că el
reprezintă o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care elevul îşi
îndreaptă întreaga atenţie, curiozitate şi energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea
investigaţiei în mediul imediat, asupra fenomenelor şi evenimentelor despre care doresc să
înțeleagă mai în profunzime. Activitățile proiectelor permit exersarea de competențe și abilități
importante, precum cele de gândire critică, de auto-formare, de comunicare, luare de decizii etc.
Având în vedere faptul că metoda proiectului este una de instruire centrată pe elev, o metodă în
care rolul profesorului este acela de a superviza în principal coordonatele pe care le urmează
elevul pentru a-și forma propriile opinii referitoare la un subiect, o temă dată, poate avea drept
rezultat benefic în procesul de învățare atât sporirea încrederii în sine a elevului, dezvoltarea
capacității lui de autoevaluare, de lucru în echipă, cât și interesul acestuia față de utilizarea
corespunzătoare a tehnologiei moderne, precum și a adaptării situațiilor de viață în contextul
dat. Metoda proiectului presupune şi o schimbare a rolului elevului şi s-ar putea ca unii elevi să
fie reticenţi în a adopta un rol activ în clasă.
În cadrul proiectelor, este necesar ca ei să ia multe decizii, să lucreze prin colaborare, să
preia iniţiativa, să realizeze prezentări în faţă unui public şi, în multe cazuri, să construiască
singuri baza proprie de cunoştinţe. Depăşind etapa entuziasmului în faţa noutăţii metodei, pe
parcurs, cei mai mulţi elevi vor considera activităţile proiectului mai pline de semnificaţie, mai
relevante pentru viaţa lor şi mai interesante.
Consider că cel mai eficient mod de a utiliza proiectele pentru a stimula învățarea este
acela de a le adapta unor situații de viață corespunzătoare vârstei, capacităților intelectuale,
posibilităților de învățare ale elevilor, astfel încât aceștia să poată depăși bariera asimilării unor
noțiuni teoretice și să poată comunica eficient, să poată avea capacitatea de a lua inițiativa, de a
lua decizii bine gândite.
Metoda proiectului pleacă de la întrebări importante care leagă standardele de
performanţă/obiectivele operaţionale și gândirea de nivel superior a elevilor cu viaţa de fiecare
zi. Primul pas al profesorului va fi să formuleze intrebările-cheie astfel încât să capteze interesul
elevilor, stabilind o legătura cu problemele societăţii. Cheia pentru utilizarea metodei
proiectelor din perspectiva stimulării învăţării o constitue formularea întrebărilor. Întrebărilecheie sunt primele care promovează curiozitatea, iar întrebările esenţiale şi întrebările unităţii
oferă motivaţia procesului de învăţare. Prin întrebări (întrebările cheie, esenţiale şi de unitate)
elevii devin implicaţi, gândesc profund, fac conexiuni între disciplină şi realitatea înconjurătoare
şi devin motivaţi să găsească răspunsuri. Pentru a răspunde întrebărilor, elevii vor gândi în
~ 144 ~
profunzime, vor construi propriul înţeles şi propriile răspunsuri pe baza informaţiilor adunate.
Elevii își pot dezvolta competenţe pentru lumea reală, corespunzătoare secolului XXI— multe
din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre— cum ar fi: capacitatea de rezolvare
de probleme, autonomie în luarea deciziilor, munca în echipă, iniţiativă, comunicare eficientă.
Nimeni nu poate contesta că predarea clasică este de câţiva ani în impas, iar motivul
principal îl constitue atracţia copiilor (şi nu numai a lor) către tot ceea ce presupune computer
şi Internet. De aceea se impune redesignul procesului de predare-învăţare. Metodele de instruire
directă care se bazează pe manuale, expuneri şi evaluări tradiţionale nu funcţionează prea bine
în cadrul unui proces de instruire deschis, interdisciplinar, caracteristic învăţării pe bază de
proiecte.
Aplicând metoda proiectului, calculatorul devine un partener atât pentru elev cât şi
pentru profesor, iar interesul acut al elevilor pentru calculator este utlizat într-un mod benefic,
pentru a implica elevii în activităţi similare cu realitatea, care îi vor ajuta să-şi dezvolte
competenţele necesare în viitor, precum competenţa de autoformare, de comunicare şi
colaborare cu grupul, de rezolvare a problemelor şi analiza critică. Integrarea noilor tehnologii
în instruire determină schimbarea metodelor şi tehnicilor de lucru la clasă. Folosirea
internetului, a resurselor on-line, a bibliotecilor virtuale, a comunicării on-line, are
implicaţii pe care societatea în care trăim le solicită: stimulează şi dezvoltă potenţialul
cognitiv multiplu al elevilor (Teoria Inteligenţelor Multiple, H. Gardner), dezvoltă
abilităţile necesare în secolul XXI, contribuie la dezvoltarea abilităţilor de gândire de nivel
superior (Taxonomia lui Bloom), orientează procesul de instruire către interesele elevilor
(predare centrată pe elev).
Metoda proiectului necesită utilizarea mijloacelor moderne de învățare, motiv pentru
care atât profesorii cât și elevii sunt nevoiți să fie la curent cu noua tehnologie, cu cele mai noi
informații din domeniul lor de interes. Eleviii sunt astfel ajutați să atingă standardele de
performanță și să-și dezvolte competențele, întrucât această metodă îi pune pe aceștia să
studieze obiectele din jurul lor, să acorde o atenție deosebită acestora și în final să-și poată
sintetiza, într-un mod propriu, informațiile astfel obținute.
Un curriculum bine organizat, bazat pe proiecte, poate duce la obţinerea de către elevi a
unor rezultate mult mai bune faţă de cele obţinute prin metodele clasice. Deşi metoda impune
sarcini obligatorii, modalitatea de desfăşurare permite centrarea pe elev, dând posibilitatea
fiecăruia de a lua propriile decizii, de a folosi propriile subiecte de interes pentru a atinge
standardele de performanţă. Utilizând această metodă, elevii acceptă reponsabilități și
provocări, ceea ce conduce la formare și auto-formare, la descoperirea propriilor aptitudini, la
cristalizarea lor, la dezvoltarea capacității de inter-comunicare. Proiectele implică activități
complexe și variate, care schimbă rolurile tradiționale jucate atât de profesor, cât și de elev.
Învățarea, prin această metodă, este centrată pe elev, profesorul fiind doar facilitator. Elevul este
implicat direct în procesul de invățare, trebuind să caute, să descopere, să folosească informația,
s-o aplice, să se autoevalueze, dar și să-i evalueze pe ceilalți, în acest mod elevul luând decizii
responsabile cu privire la propria sa formare. Profesorul îl ghidează și îi oferă instrumentele de
care are nevoie pentru a evolua. Abordarea învăţării centrată pe elev presupune renunţarea la un
control unidirecţional, aceasta permiţând elevilor să lucreze în direcţii multiple, la activităţi
diverse în acelaşi timp. Deoarece etapa de planificare a proiectului necesită mai mult timp de
pregătire, odată ce proiectul este demarat, învăţătorul acţionează ca un antrenor sau facilitator.
Pentru el, acest lucru este interesant şi reprezintă o modalitate de a face legătura cu stilurile
individuale şi cu creativitatea elevilor.
Metoda proiectului se poate aplica individual sau unui grup de elevi, dezvoltând
responsabilitatea şi capacitatea de adaptare la lucru în echipă, creativitatea şi curiozitatea
intelectuală de a descoperi noutăţi în domeniu, gândirea critică şi gândirea sistematică în
~ 145 ~
alegerea informaţiilor importante, capacităţi de colaborare şi interpersonale pentru a-şi asuma
sarcini de lucru în funcţie de abilităţi şi pasiuni.
Ţinând cont de obiectivele unităţii de învăţare, metoda proiectului poate fi utilizată ca
un instrument de evaluare finală ce cuprinde toate competenţele vizate de temele parcurse sau
ca un portofoliu ce va fi completat pe parcursul abordării temelor din unitatea de învăţare.
Întrebările cheie îi vor îndruma pe elevi în elaborarea proiectului şi în căutarea informaţiilor
necesare. Folosind proiectele, elevul va trebui să caute singur răspunsuri la întrebările-cheie pe
care le vor primi de la profesor, răspunsuri care îi vor conduce spre descoperirea noțiunilor sau
formarea deprinderilor ce se urmărea a fi însușite în cadrul temei respective. Elevii vor avea, de
asemenea, la dispoziție o serie de materiale-șabloane care le vor coordona pașii în procesul de
căutare și descoperire, de dobândire și însușire, de atingere a obiectivelor urmărite.
Cum putem să-i ajutăm pe elevi să atingă standardele de performanţă şi să îşi formeze
competenţe pentru secolul XXI prin metoda proiectului? Proiectele presupun folosirea
tehnologiei moderne atât de către profesor, cât și de elev, precum și dezvoltarea abilităților
practice aplicative. Elevii sunt ajutați în atingerea standardelor de performanță și dezvoltarea
competențelor de aceste proiecte, întrucât această metodă îi pune pe aceștia să studieze obiectele
din jurul lor, să acorde o atenție deosebită acestora și în final să-și poată sintetiza, într-un mod
propriu, informațiile obținute în urma acestor observații. Metoda Proiectului înseamnă
realizarea unui produs, ca urmare a colectării și prelucrării unor date referitoare la o temă
anterior fixată.
Proiectul este o activitate didactică pregnant centrată pe elevi. Este un produs al
imaginației acestora, menit să permită folosirea liberă a cunoștințelor însușite, într-un context
nou și relevant. Metoda proiectului este un model care oferă situaţii autentice din viaţa reală.
Pentru realizarea obiectivelor propuse utilizând această metodă, elevii îşi dezvoltă
responsabilitate şi capacitate de adaptare, competenţe de comunicare creativitate şi curiozitate
intelectulală, identificarea, formularea şi soluţionarea problemelor. Fiind puşi în faţa unor
situaţii concrete, ei trebuie sub îndrumarea profesorului să utilizeze informaţii diverse, să-şi
formeze abilităţi media şi să realizeze o buna colaborare şi să-şi dezvolte relaţiile interpersonale.
Evident, există limite. Dar optimizarea procesului didactic se poate realiza doar cu ajutorul
cadrelor didactice care oferă oportunităţi de învăţare adecvate lumii în care trăim.
Consider că cel mai eficient mod de a utiliza proiectele pentru a stimula învățarea este
acela de a le adapta unor situații de viață corespunzătoare vârstei, capacităților intelectuale,
posibilităților de învățare ale elevilor, astfel încât aceștia să poată depăși bariera asimilării unor
noțiuni teoretice și să poată comunica eficient, sa poată avea capacitatea de a lua inițiativa, de a
lua decizii bine gândite.
Bibliografie:
[1] Ana, A.; Cioflica, S., Proiecte tematice orientative, EdituraTehno, Cluj, 1998
[2] Crenguţa-Luminiţa, Oprea, Strategii didactice interactive, Ediţia a 3-a, 2008;
[3] Cristea ,Sorin, Teorii ale învăţării. Modele de instruire, 2005;
[4]. Preda, V. (coord.),Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped, Bucureşti, 2002
[5]. Instruire în societatea cunoaşterii - Cursul Intel Teach.
[6] http://www.1educat.ro
[7] http://wwwunesco.org./education/portal/e_learning/index.shtml
[8]. http://wwwfp.uni.edu/rac/col/romania/8-instruirea.htm
~ 146 ~
8.23. ORIGINALITY IN NON – FORMAL EDUCATION THE PARTIPATION OF
”VIDEO ART” CLUB FROM ”PETRU RARES” NATIONAL COLLEGE FROM
SUCEAVA
IN
THE
INTERNATIONAL
FESTIVAL
OF
AMATEURS
CINEMATOGRAPHY (UNICA) 2014
Prof. Viorel Ieremie
Coordonator al Clubului Video Art
de la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava
Vocația originalității în educația nonformală: participarea clubului „Video
Art” de la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava la Festivalul
Internațional al Cinematografiei de Amatori (Unica) 2014
În cele ce urmează, vom face o pledoarie pentru un tip de activitate nonformală, privită
ca un spațiu deschis de educație, în care posibilitățile de intervenție asupra formării
personalității sunt extrem de generoase. Înregistrând, de altfel, un trend ascendent pe toate
palierele educaționale, a demonstrat în ultimii ani, că poate reprezenta un reper în educația
tinerei generații.
Demersul vine din partea celor îndrăgostiți de imaginea în format digital, fie statică sau
în mișcare, ca formă superioară de exprimare a tuturor stărilor lăuntrice, dar și a atitudinilor
voite în fața provocărilor vremurilor noastre. Desigur, vorbim, în primul rând, despre film și
valențele sale educative, însă nu din perspectiva consumatorului de cinema, ci dintr-o alta,
inedită în felul ei, cea a realizatorului – evident, amator - de film.
Clubul Video Art al Colegiului Național „Petru Rareș” din Suceava (România), având
ca membri elevi de la clasele IX -XII, desfășoară de peste șapte ani activități de profil, care au
putut fi cuantificate în diferite premii obținute la nivel național și internațional, în competiții
de profil, destinate amatorilor.
Puntea de lansare a tuturor proiectelor cinematografice, fie scurtmetraje sau spoturi
publicitare cu impact social a reprezentat-o de fiecare dată, Festivalul național Video Art
pentru liceeni, manifestare organizată de către colegiul sucevean și înscrisă, an de an, în
Calendarul Activităților Educative Naționale (CAEN), derulate de Ministerul Educației și
Cercetării Științifice, în parteneriat cu unitățile școlare din teritoriu. Manifestarea atrage, de la
an la an, tot mai mulți liceeni, mai ales că valoarea premiilor puse la dispoziție de organizatori
este mai mult decât impresionantă( 5000 lei anual).
Pe de altă parte, în urmă cu doi ani, Clubul Video Art a fost înscris în cadrul Asociației
Naționale a Cinecluburilor din România (ANCR), organizație non-guvernamentală, care
reunește toate cinecluburile de amatori din țară, context în care a putut participa cu o serie de
scurtmetraje, la selecția organizată în vederea participării la Festivalul anual Uniunii
Internaționale a Cinematografiei de Amatori (Union International du Cinema), o organizație
internațională membră a Consiliului Internațional de Film, Televiziune și Comunicare
Audio(I.F.T.C.) din cadrul Comisiei UNESCO pentru Educație Știință și Cultură din care face
parte și România. Această organizație internațională reunește anual, din anul 1937, cineaști
amatori din peste 35 de țări, de pe patru continente, în cadrul unui festival-concurs, pe durata
unei săptămâni, de fiecare dată într-o altă țară, stabilită în prealabil, totul încheindu-se cu un
congres anual, în cadrul căruia delegațiile naționale dezbat probleme cu care se confruntă
cineaștii amatori, tendințele, realizările cât și aspirațiile întregii comunități internaționale
afiliate. De menționat este faptul că în cadrul acestui festival există o secțiune dedicată tinerilor,
intitulată „Jeunesse”, la care participă tineri cineaști amatori, câte o echipă din fiecare țară.
~ 147 ~
În urma selecției naționale organizate de ANCR, România a fost reprezentată
consecutiv, în 2013 și 2014, la secțiunea Jeunesse”, de membrii Clubului Video Art de la
Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava. În 2013 evenimentul a avut loc în Austria, în
localitatea Fieberbrunn, iar în 2014, în Slovacia, în localitatea Piestany.
La ultima ediție, desfășurată între 25-31 august 2014, filmele cineamatorilor suceveni,
prezentate în festival au fost: „Un vis pe două roți”(Claudiu Băncilă și Eduard Mazilu),
animația „Creează-ți propria fericire)” (Bianca Băițan) și „Adulții și realitatea” (Elena Rîșca
și Florin Posastiuc).
Primul film a fost recompensat cu Diploma de onoare, distincție care pe scara valorică
a premiilor acestei competiții a reprezentat – după declarația juriului - o recunoaștere a valenței
educative mobilizatoare a mesajului transmis prin intermediul acestuia, iar cel de-al doilea, a
primit o Distincție privind recunoașterea contribuției la promovarea filmului de animație
în rândul tinerilor cineaști.
Distincția cea mai importantă a fost însă reprezentată de acordarea echipei Clubului
Video Art de la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava, a Medaliei anuale UNICA, ce
se acordă anual acelor participanți care au contribuții importante la dezvoltarea cinematografiei
în rândurile amatorilor. De altfel, prestația adolescenților suceveni a fost una mai mult decât
remarcabilă, sub raport competițional. În afară de prezentarea în festival a filmelor mai sus
menționate, pe parcursul unei întregi săptămâni, tinerii suceveni au participat în cadrul unui
workshop internațional, la realizarea unor filme propuse ca scenariu și mod de realizare, de
organizatorii din Slovacia.
Conduși de un regizor profesionist al țării gazdă, tinerii cineaști suceveni au trebuit să
lucreze într-o echipă mixtă, internațională, alături de tineri din Marea Britanie, Slovacia,
Germania, Olanda și Austria, în vederea realizării proiectelor cinematografice propuse,
proiecte care au fost prezentate în ultima zi a festivalului, în cadrul Galei decernării premiilor
UNICA 2014. Pe lângă proiectele realizate în comun, cineaștii Clubului Video Art au realizat
propria lor producție, un reportaj în care s-a reflectat derularea întregului festival de-a lungul
întregii săptămâni (interviuri cu personalitățile marcante ale UNICA – Georges Fodeur,
președinte, Jan Essinger, secretar general, cât și membri ai diferitelor delegații internaționale.
Evenimente, etape de concurs, toate s-au constituit în momente punctate de reportajul echipei
românești, reportaj apreciat în cadrul Galei decernării premiilor, din final și care, la data
redactării prezentului material este postat pe mai multe seit-uri internaționale, care reflectă
activitatea UNICA, an de an.
Privit retrospectiv, evenimentul l-am putut cataloga drept un spațiu realmente deschis
de educație și cunoaștere, atât pentru adulți cât și pentru tineri, cu toții putând lua contact cu
diferite culturi, aparținând țărilor afiliate la UNICA. Prin filmele fiecărei țări, prezentate în
festival, s-a putut evidenția specificul acelei țări, sau problematica socială și culturală cu care
aceasta se confruntă.
Pe de altă parte, tinerii prezenți în cadrul categoriei „Jeunesse” au putut vedea în mod
clar, modul în care cei de aceeași vârstă, aparținând unor culturi diferite, se raportează la
societatea în care trăiesc, și răspund provocărilor diferite cu care se confruntă fiecare, la ei
acasă. Mai mult decât atât, contactul direct în cadrul workshop-ului dedicat tinerilor, a făcut
posibil schimbul intercultural, cât și experiența lingvistică, unică în felul ei. Chiar dacă limba
engleză a constituit la început, o modalitate relativ facilă, pentru comunicare, până a finalul
săptămânii, s-a ajuns la u schimb în plan lingvistic, extrem de dinamic, realmente benefic
pentru toți participanții.
Așadar, evenimentul a reprezentat un prilej extraordinar pentru adolescenții noștri, care
au avut posibilitatea relaționării cu tineri din alte țări, având aceeași pasiune, au identificat
plusuri și minusuri în sistemele educaționale ale celorlalți, însă - înainte de toate - au avut parte
de o experiență irepetabilă, poate, căci – se pare - UNICA e…unică.
~ 148 ~
8.24. THE ETHICS OF COMMUNICATION IN FORMAL LEARNING SPACES
“Este imposibil să nu comunici”
(Școala de la Palo Alto)
Autori: Gabriela DROBOTĂ
Maria NEGRU
Colegiul Național ”Petru Rareș”Suceava
Etica comunicării în spații de învățare formale
Comunicarea este un proces dinamic care presupune transmiterea și schimbul de mesaje,
impresii personale, stări afective între doi interlocutori.
În orice moment comunicăm, exprimăm idei, opinii, sentimente, fapte, pentru a ne
satisface nevoi, aspiraţii, dorinţe, încercând să convingem, să influenţăm, sau să educăm.
Ori de câte ori comunicăm, avem în vedere: să fim recepţionaţi, să fim înţeleşi, să fim
acceptaţi, să provocăm o reacţie, constând într-o schimbare de comportament sau de atitudine.
Şcoala nu este doar locul unde elevii primesc informaţii, ci, de asemenea, cel mai
important spaţiu pentru socializarea tinerilor. Este locul unde se fac şi se desfac prietenii, locul
unde elevii învaţă să comunice eficient, să se întreacă cu alţii, colaborând în echipă sau aflânduse într-o permanentă competiţie cu ceilalţi.
Tipuri de comunicare existente în cadrul școlii:
a) Comunicarea cu directorul
b) Comunicarea cu colegii
O comunicare armonioasă are în vedere construirea și menținerea unor relații cu colegii
și dezvoltarea unor relații profesionale
c) Comunicarea cu elevii
Elevii se diferențiază, unii relaționând și comunicând ușor, iar alții având dificultăți de
integrare în colectivitate.
d) Comunicarea între elevi
În clasele de elevi comunicarea este o condiție a existenței lor. Relațiile care se stabilesc
între elevii unei clase sunt de tipul „fată în fată”: fiecare elev poate comunica și efectua schimb
de informații cu toți ceilalți elevi, iar aceștia, la rândul lor, pot comunica cu el.
e) Comunicarea cu părinții
Pentru o discuție civilizată, comunicarea se desfășoară în cadrul unor norme, a căror respectare
asigură buna înțelegere:
1. Ascultarea până la capăt a interlocutorului, dând dovadă de tact şi respect pentru el.
~ 149 ~
2. Alegerea momentului potrivit pentru abordarea subiectului - insuccesul unei
discuții poate fi cauzat de faptul că înainte de aceasta nu a fost confirmată
disponibilitatea tuturor interlocutorilor față de subiectul respectiv
3. Volumul timpului destinat comunicării - fiecare mesaj trebuie să fie concis,
conținând doar informația strict necesară, provocând curiozitatea şi dându-i
posibilitatea interlocutorului să afle detaliile care îl interesează.
4. Tonul comunicării - Tonul comunicării este un factor care în unele cazuri poate
determina buna înțelegere a celor implicați într-o conversație, iar în alte cazuri poate
cauza dificultăți sau chiar conflicte. Intensitatea vocii celui care vorbește trebuie să fie
suficientă pentru a fi auzită normal de către interlocutor. Este cu totul nerecomandabil
a vorbi cu o voce prea ridicată , ca "metodă" de argumentare. Tonul unei comunicări
trebuie să fie moderat, fără excese enervante.
5. Intervenția în comunicarea interlocutorului - În situaţiile normale intervenţiile în
comunicarea interlocutorului sunt nerecomandabile, ele dând dovadă de lipsa de
educaţie a autorului lor. În celelalte situaţii intervenţiile sunt motivate, dar pot fi făcute
numai în momentele potrivite şi cu respectarea normelor de bună cuviinţă. Orice
intervenţie, indiferent de caracterul ei, trebuie făcută în limitele buneicuviinţe.
Pentru o comunicare verbală adecvată, trebuie însuşite comportamente verbale ce ţin de
calităţile vorbirii :
1. Plăcerea de a vorbi presupune şi efortul de a avea un ton prietenos, politicos, însoțit
de priviri agreabile.
2. Naturaleţea de exprimare firească, fără căutarea forţată a expresiilor rare pentru a uimi.
3. Claritatea presupune expunerea sistematizată şi uşor de înţeles, fără efort;
4. Corectitudinea implică respectarea regulilor gramaticale şi logice ale discursului.
5. Precizia implică utilizarea acelor cuvinte şi expresii necesare pentru înţelegerea
comunicării
6. Armonia cere recurgerea la expresii care să încânte auditoriul
7. Fineţea se realizează prin folosirea unor expresii prin care se pot exprima indirect
gânduri, sentimente, idei.
8. Concizia reclamă exprimarea concentrată pe subiectul de comunicat, fără abateri
inutile.
Coordonatele etice ale comunicării verbale
Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care întămpini pe cineva. Un simplu salut
poate demonstra cuiva, în ce măsură il stimezi.
De la salut şi schimbul elementar de expresii stereotipice de curtoazie se ajunge la
comunicarea profesională. Primele coordonate etice ale comunicării verbale se referă la
stabilirea formulelor de adresare. În situaţia în care subalternul a greşit, atitudinea etică a
managerului constă în a discuta cu cel în cauză între patru ochi.
Etica unei școli este dată de atitudinea şi faptele oamenilor săi. Liderul este cel care impune
etica, iar cartea de aur a principiilor morale care guvernează respectarea normelor este
reprezentată de Regulamentul de ordine internă.
Bibliografie
1.
2.
3.
4.
Radu Blendarencu, Norme de etică în comunicare orală
Rodica Stânea, Tehnici de comunicare eficientă
Alexandra Granic, Comunicarea organizațională. Bariere.
Elena Stan, Etica în comunicarea verbală
~ 150 ~
8.25. NON-FORMAL LEARNING SPACES
Prof. Mihail ERHAN,
Colegiul Național ”Petru Rareș”, Suceava
Summary
Traditional, or formal education take place in classic learning spaces such as
classrooms, amphitheatres or labs. The transfer of information is direct and, for the teacher,
most effective.
The modern eras created an opening for informal way of teaching in places that are
different from the old ones.
In this article I will talk about three such places: the esplanade of a bull fight arena, a
concert hall in which fado music is being played and a museum of antique art.
1. Can this be considered an non-formal learning space? I say yes, because, it brings up the
matter of self-awareness, and this raises a few questions: I would participate in such an event?
The answer must contain certain point of view: opportunity (modern versus traditional) or
ethical wise. Such questions can provide a very good self-awareness exercises and it is the
starting point in personal development for the young generation of our days.
2. Fado music is dramatic and romantic. It talks of love, separation, passion and hate, all at the
same time. This kind of music is part of Portuguese national identity and it also enable to talk
about identity. From the historical point of view we can learn about the importance of identity.
The question we can use should be like: ”What is a nation’s or individual identity?” or “What
happens when it is lost?”
3. The lesson that can take place in a history museum are truly wonderful because there are
many artifacts whish the teacher can use. For this reason, the spare is perfect for history, music
or visual arts or even physics. Such a visit is supposed to transpose the pupils in the past and
back to the future, once back inside the classroom. The pupils have to achieve, close an object
and present it using fun and diverse ways: work in pairs or role play in order to express their
ideas.
Spații de învățare nonformale
Educația tradițională sau cea formală este acel tip de instrucție care se desfășoară în
spații de învățare formale cum ar fi: sălile de clasă, amfiteatrele sau laboratoarele având
avantajul transferului frontal de înformații sau cunoștințe într-un timp foarte scurt şi într-un
cadru organizat. Transferul de informații este maxim în ceea ce-l privește pe profesor,
dezavantajul fiind pentru elevi care, eventual, nu pot asimila tot, acest aspect trebuind a fi
remediat ulterior.
Epoca modernă presupune și asumarea spațiilor de învățare nonformale sau informale
în cadrul educației formale sau cel puțin a unora dintre ele.
~ 151 ~
În articolul ce urmează voi face referire la următoarele spații de învățare nonformale:
esplanada din fața unui ring în care au loc lupte cu tauri, sala unui concert în care se cîntă
muzică fado și un muzeu de artă antică.
1. Esplanada din fața unui ring unde urmează a se desfăşura o coridă
Locul în care se desfășoară coridele (luptele cu tauri) se numește La Maestranza sau
Plaza de Torros. Coridele, deși blamate de diferite culturi, sunt considerate un produs al artei
pure în Spania sau Portugalia. Corida înseamnă victoria omului asupra unuia dintre cele mai
de temut animale, taurul. În special contează conduita celor care se află în arenă dar mai ales
egalitatea între forțe.
Suntem în Lisabona, Campo Pequeno, locul în care urmează a se desfășura o coridă.
Este ora 22:00 și foarte multă lume se pregătește să participe la acest spectacol (bull fight) în
care toreadorii și taurii urmează să se lupte pentru a-și demonstra abilitățile, pe de o parte și
pentru a supraviețui, pe de altă parte.
Este acesta un spațiu de învățare nonformal ? Eu zic că da, deoarece în acest context
fiecare dintre cei care asistă (elevi și profesori) la intrarea spectatorilor în tribune își pun, poate
în mod involuntar, întrebări legate de autocunoaștere: „Eu aș participa la un astfel de
eveniment?” Răspunsul la o astfel de întrebare trebuie să conțină justificări legate de
oportunitate (lumea modernă se îndepărtează de astfel de evenimente), etică (este lupta egală?)
sau de morală (de ce și în ce condiții putem ucide un animal ? respectiv în ce condiții un om își
poate risca propria viață?). Sunt câteva întrebări care se pot constitui în foarte bune exerciții
legate de autocunoaștere, aceasta fiind prima treaptă ce trebuie depăşită de un tânăr în drumul
său pentru dezvoltarea personală.
În altă ordine de idei, în momentul în care publicul intră la un astfel de spectacol, sunt
prezente și asociaţiile care luptă pentru drepturile animalelor, acestea fiind foarte vocale și aduc
cu ele un întreg arsenal tehnic prin intermediul căruia își fac auzit mesajul: ”Opriți măcelul!”,
”Stop violenței!” sau ”Corida e tortură, corida nu-i cultură!”.
De care parte se situează elevii unei clase ce asistă la acest spectacol, care are loc
înaintea spectacolului propriu-zis? Este o situație propice pentru dezbatere, aflux de idei,
argumente și contraargumente.
2. Sala unde se desfăşoară un concert de muzică Fado
Este, în general, un spaţiu de mici
dimensiuni şi foarte aglomerat. Dacă ne
imaginăm că suntem în Lisabona, în unul dintre
cartierele istorice atunci este şi foarte greu de
găsit deoarece străzile sunt mărunte şi
întortochiate.
Odată intraţi acolo ascultăm, live,
muzică fado. Este un gen de muzică foarte
romantică, dramatică chiar, textul vorbind
despre dragoste, despărţire pasiune şi ură în
acelaşi timp. Acest gen de muzică face parte din
identitatea
naţională
a
portughezilor,
~ 152 ~
reprezentând foarte bine acest popor. După ce asistăm la un astfel de concert putem vorbi
despre identitate, care reprezintă cel de-al doilea pas în dezvoltarea personală a elevilor.
Interesant este că muzica fado reprezintă muzica generaţiilor care au, în februarie 2015,
70-80 de ani şi a celor care au 20-30 de ani. Generaţiile care, la data apariţiei articolului, au 4060 de ani nu se identifică cu muzica fado deoarece aceste generaţii au crescut în perioada în
care Salazar (António de Oliveira Salazar, fost om politic portughez, fondator și președinte al
partidului corporatist Uniunea Națională) a condus regimul dictatorial de extremă dreaptă din
Portugalia în perioada 1932-1974.
Dacă în România comunistă şi dictatorială condusă de N. Ceauşescu era cunoscută
triada R-R-R (Reciclare-Recuperare-Refolosire), în Portugalia dictatorială condusă de Salazar
circula triada F-F-F (Fado-Fatima-Futbol), acesta fiind răspunsul la întrebarea: De ce
generaţiile de 40-60 de ani nu ascultă fado?, deşi acest gen de muzică reprezintă pentru
Portugalia un idiom, aşa cum flamenco este asociat cu Spania, tangoul cu Argentina sau samba
cu Brazilia.
Acest context este potrivit pentru a învăţa nu numai despre istorie ci şi pentru a
descoperi ceea ce reprezintă identitatea pentru un popor sau pentru o persoană. Întrebările cheie
aferente unei astfel de abordări didactice derulate după participarea la un astfel de eveniment,
pot fi: „Care este identitatea unui popor sau a unei persoane? sau “Ce se întâmplă când un
popor/persoană îşi pierde identitatea?”
3. Un muzeu de artă antică
Lecţiile care se pot desfăşura aici sunt minunate deoarece un astfel de spaţiu este
încărcat cu foarte mult material didactic: colecţii de tablouri, colecţii de artă, diferite obiecte
din diferite perioade istorice şi diferite unelte. Iată, prin urmare, locul unde se pot desfăşura
lecţii de istorie, muzică, desen sau chiar fizică.
Trebuie avut grijă, însă, ca demersul didactic să nu fie plictisitor, deoarece activităţile
pe care le voi propune presupun transpunerea elevilor în trecut, în momentul vizitării
muzeului, respectiv în viitor, odata întorşi în sala de clasă.
Elevii care vizitează un muzeu trebuie
implicaţi activ în desfăşurarea lecţiei prin
exerciţii în care fiecare să îşi aleagă un obiect
sau mai multe şi pe care să le prezinte
celorlalţi colegi utilizând, un fond sonor
adecvat sau activităţi în care sunt invitaţi să
deseneze un obiect, dintre cele expuse, agreat
sau nu de ei, justificând alegerea.
O altă varianată poate fi recurgerea la
jocul de rol daca, de exemplu, ceea ce este
expus reprezintă camera unei locuinţe antice
situaţie în care elevii se pot imagina ca fiind personaje ale acelei epoci. Dacă cele expuse
reprezintă personaje umane se pot implica în exerciţii în care să vorbească la persoana I despre
personajul respectiv sau să descrie societatea acelor vremuri. O altă idee poate fi lucrul în
perechi, iar prin intermediul conversaţiei să se transpună în epoca sau situaţia prezentată de un
tablou sau de o pânză pictată.
~ 153 ~
8.26. CONTEMPORARY DIMENSIONS OF THE THEORIES CONCERNING THE
FORMS AND METHODS OF SCIENTIFIC RESEARCH
prof. Adina-Anca UDUDEC
Dimensiuni contemporane ale teoriilor privind formele şi metodele
cunoaşterii ştiinţifice
Termenul de teorie înseamnă, în limbaj comun, idei care nu se bazează pe nici o dovadă
solidă, acest termen fiind folosit de oamenii de ştiinţă pentru a exprima un grup de idei care fac
prognoze ştiinţifice.
Ştiinţa este o metodă folosită în scopul acumulării de cunoştinţe. Obiectivul major al
metodei ştiinţifice este de a pleca de la una sau mai multe ipoteze şi de a dezvolta o teorie
validă. Teoriile ştiinţifice sunt obiective, verificabile ştiinţific, şi sunt predicţii ale rezultatelor
empirice.
Sub aspect empiric, prin experiment se înţelege acea activitate cognitivă şi neteoretică
care se poate desfăşura înaintea unei elaborări intelectuale închegate.
Într-o abordare contemporană, se poate afirma că ştiinţa porneşte de la fapte care
servesc ca şi pretext pentru o cunoaştere explicativă. În acest sens, se poate vorbi de o alternare
între fapte brute şi fapte ştiinţifice. Prin fapt brut se înţelege ceea ce este palpabil, ceea ce există
în mod efectiv şi concret în lumea reală. Faptul ştiinţific presupune receptarea faptului brut prin
diferite metode conceptuale, metodologice şi interpretative.
Psihologul elveţian Jean Piaget propune trei caracteristici:
● un fapt ştiinţific este un răspuns la o întrebare, ceea ce presupune o întreagă elaborare,
solidară cu sistemul de informaţii care au dus la acea întrebare;
● un fapt este o constatare sau o lectură a experienţei, care nu se reduce la simpla citire a
datelor, ci comportă o întreagă structurare;
● un fapt nu există niciodată în stare pură; el este întotdeauna solidar cu o interpretare.
Această caracteristică subliniază importanţa orizontului de informaţie, a cadrului interpretativ,
atât în punerea întrebării, cât şi în lectura experienţei. Există o deosebire între faptul brut,
neanalizat – fruct al unei percepţii globale – şi faptul ştiinţific, plasat în contextul unei idei şi a
unei observaţii analitice.
Un experiment este un tip de acţiune care generează evenimente. Realizarea unui
experiment se numeşte probă. Experimentele generează rezultate. Un experiment poate avea
mai multe rezultate, pe când o probă poate avea un singur rezultat.
Un eveniment este o mulţime oarecare de rezultate prestabilite ale unui experiment.
Un eveniment se poate întâmpla sau nu în urma unui experiment. Daca e este rezultatul unei
probe şi A un eveniment legat de respectivul experiment, spunem că A se întâmplă daca
e  A şi A nu se întâmplă daca e  A .
Un experiment, de orice tip ar fi el, comportă, în general, următoarele etape: observaţia,
stabilirea ipotezelor, experimentarea propriu-zisă şi interpretarea datelor. Aceste etape nu
reprezintă un şablon pentru oricare din cercetările ştiinţifice. Pe de o parte unele experimente
se limitează la etapele de observaţie şi interpretare a datelor, iar pe de altă parte putem vorbi
de experimente care constau în efectuarea experimentului respectiv şi în interpretarea
rezultatului finit.
Demersul experimental dispune de o structură care înglobează următoarele etape:
~ 154 ~
 investigaţia faptelor prin observare şi experiment;
 interpretarea faptelor prin clasificare, seriere şi măsurare;
 stabilirea corelaţiilor cauzale şi a legilor experimentale.
Investigaţia faptelor presupune reperarea şi circumscrierea lor prin observaţie şi
experiment.
Observaţia reprezintă o etapă fundamentală şi indispensabilă oricărei cunoaşteri a
realităţii sociale, psihice sau naturale. A observa înseamnă a cunoaşte, a examina un obiect, un
proces sau un fenomen, a face constatări şi remarci în legătură cu ce observăm. De asemenea,
observarea contribuie la obţinerea de informaţii necesare pentru soluţionarea unei probleme.
Altfel spus, observaţia constă în perceperea unui eveniment, a unui document sau a unei
conduite, neputând fi redusă la o simplă lecturare a faptului brut, ci la o clasificare sau încadrare
a informaţiei în anumite concepte.
Experimentul reprezintă o etapă complexă de studiere a faptelor care presupune
stabilirea domeniului cercetat şi identificarea variabilelor independente şi dependente.
Experimentul reprezintă un set de observaţii desfăşurate în scopul rezolvării unei anumite
probleme sau chestiuni pentru a sprijini sau anula o ipoteză sau o cercetare cu privire la un
fenomen. Evenimentul constă în reproducerea artificială sau în modificarea deliberată a unui
fenomen natural, social sau psihic, spre a fi studiat în condiţii special create prin varierea
diverşilor parametri situaţionali. Metoda experimentală permite observarea relaţiilor
experimentale şi cu preponderenţă identificarea relaţiilor de cauzalitate şi a celor de
condiţionare.
Interpretarea reprezintă puntea de legătură dintre a şti şi a cunoaşte, conducând la
explicarea faptelor şi a semnificaţiei lor. Pentru a se transforma în cunoştinţe informaţia trebuie
interpretată. În etapa de interpretare se evaluează utilitatea informaţiilor şi se dă o interpretare
personală.
A doua etapă a unui demers experimental o reprezintă interpretarea faptelor. Aceasta
se poate face, la rândul ei, prin metode precum clasificarea, serierea sau măsurarea.
Clasificarea constă în organizarea faptelor prin distribuirea lor sistematică în categorii
sau specii de fenomene având un grad înalt de generalitate. Compararea obiectelor se face dintrun anumit punct de vedere, numit criteriu. Aceste criterii pot fi simple, când se are în vedere o
singură proprietate, sau combinate, în cazul unui ansamblu de note relaţionate.
Un alt demers în interpretarea faptelor îl reprezintă serierea, care constă în determinarea
sistematică a ordinii în care pot fi dispuse elementele unei mulţimi, existând pentru fiecare
element un succesor, cu excepţia ultimului element, şi un predecesor, exceptând primul
element. O serie poate fi completă sau se poate completa ulterior prin inserarea unuia sau mai
multor elemente între termenii existenţi.
De asemenea, interpretarea faptelor se poate realiza şi prin măsurare, etapă care face
trecerea de la determinările calitative la cele cantitative. Prin operaţia de măsurare se asociază
valori numerice parametrilor structurali sau celor funcţionali conform faptelor cercetate.
Măsurarea poate fi privită ca un proces de cunoaştere comparativ între mărimea dată şi unitatea
de măsură. De cele mai multe ori, măsurarea propriu-zisă are mai mult un caracter cantitativ şi
se termină o dată cu aflarea valorii mărimii date.
Ultima etapă în realizarea demersului experimental o reprezintă stabilirea corelaţiilor
cauzale şi a legilor experimentale. După etapele de observaţie, experiment, clasificare, seriere
şi măsurare urmează descoperirea cauzelor şi a corelaţiilor dintre faptele studiate. Pe baza
legăturilor de tip cauză-efect se poate trece la formarea explicaţiilor şi predicţiilor ca urmare a
demersului observaţional şi experimental. Astfel, poate fi înţeles modul în care se comportă
obiectul, fenomenul sau procesul observat.
~ 155 ~
Constatările şi rezultatul unui demers experimental îndeplinesc funcţiile de ordonare şi
de clasificare formând astfel legile experimentale. Aceste legi au rolul de a unifica, coordona
şi conduce diferite fapte izolate, atribuind un termen comun faptelor cunoscute.
Se poate vorbi despre cunoaştere ca despre un fenomen, un proces sau un produs al
activităţii umane. Procesul cunoaşterii poate fi structurat pe trei nivele. Primul nivel este cel al
cunoaşterii observabile, care porneşte de la obiecte, fenomene, diferite procese şi în cadrul
căruia se evidenţiază însuşirile individuale şi exterioare ale obiectului.
Al doilea nivel este cel al cunoaşterii empirice. Acest tip de cunoaştere are în vedere
analiza şi descrierea cladei de obiecte identice pentru preluarea datelor fiind folosite o serie de
operaţii logice precum compararea, sinteza, abstractizarea sau generalizarea.
Ultimul nivel din procesul cunoaşterii îl reprezintă cel al cunoaşterii teoretice. Acest tip
de cunoaştere urmăreşte elaborarea conceptelor şi stabilirea legilor teoretice şi în cadrul căreia
capacitatea constructivă a subiectului cunoaşterii are un rol important.
Legăturile cauzale şi uniformităţile experimentale pot fi consolidate şi organizate
formulând legi teoretice. Aceste legi pot fi integrate, la rândul lor, într-un sistem numit teorie
ştiinţifică.
O teorie ştiinţifică este un model explicativ sau un sistem de modele explicative pentru
un fenomen real sau pentru o clasă de fenomene reale. De reţinut este faptul că fenomenul
studiat trebuie să fie real, trebuie să existe.
Teoria ştiinţifică se naşte, de cele mai multe ori, în acele domenii care au atins un nivel
de maturitate în perimetrul cunoaşterii ştiinţifice. Astăzi, termenul de teorie ştiinţifică îmbină
o multitudine de sensuri, precum: ansamblu de reguli şi principii de procedură; mod de
descriere a faptelor şi evenimentelor; sistem de concepte sau de propoziţii asupra unor fapte
inobservabile nemijlocit.
O teorie ştiinţifică dovedită este întotdeauna susceptibilă de a fi falsificată (verificată)
dacă apar noi dovezi. Chiar şi cele mai de bază şi fundamentale teorii se pot dovedi a fi
imperfecte dacă observaţiile noi sunt inconsistente cu ele. Teoriile ştiinţifice care, potrivit
conceptului modern de ştiinţei pot fi falsificate (verificate) sunt văzute ca certitudini care nu
pot fi puse la îndoială. Savanţii sunt criticaţi deoarece văd lumea doar prin prisma teoriilor lor
favorite. Observaţiile care nu par a fi concordante cu acestea sunt neglijate. În cazuri extreme,
aceasta ducând la violări grave ale codului de cercetare ştiinţifică, doar pentru a-şi apăra
propriile teorii. Astfel s-ar putea explica şi încetineala cu care sunt recunoscute noi paradigme
ştiinţifice. De asemenea, cei care se orientează după ştiinţă sunt criticaţi pentru că se orientează
orbeşte spre autoritatea ştiinţifică, temându-se să cerceteze cu minuţiozitate subiectul respectiv.
Scopul ştiinţei nu este de a oferi răspunsuri la toate întrebările. Scopul ştiinţelor este de
a da răspunsuri doar la problemele care ţin de realitatea fizică. De asemenea, ştiinţa nu poate
să se ocupe de toate întrebările posibile, aşa că devine importantă selectarea lor.
Sintetizând, se poate concluziona că, teoriile ştiinţifice:
 sistematizează datele prin stabilirea raporturilor logice între diversele elemente până
atunci disparate rezultate în urma investigaţiilor efectuate;
 explică faptele prin intermediul unui sistem de ipoteze şi sporesc gradul de testabilitate
al prezumţiilor avansate în cadrul sistemului respectiv;
 extind cunoaşterea prin aceea că formulează predicţii deduse din baza axiomatică;
 stimulează şi orientează cercetarea, punând şi reformulând probleme, sugerând căi de
soluţionare a lor;
 oferă o imagine, o reprezentare simbolică asupra unor sectoare ale existenţei, inaugurând
adesea noi stiluri de gândire, impunând noi paradigme.
~ 156 ~
Majoritatea ştiinţelor actuale pot fi raportate la realitate prin operaţia modelării sau
simulării lucrurilor, proceselor şi fenomenelor. La baza procesului de simulare stau metodele
de descriere, modelare şi analiză a unor sisteme reale. Realitatea este reprezentată prin modele,
iar simularea le foloseşte pentru studiul realităţii.
Problematica cunoaşterii este foarte complexă şi, de asemenea, inepuizabilă, iar
progresul în lume are la bază, fără îndoială, acumularea de cunoaştere ştiinţifică şi tehnologii
tot mai performante de exploatare a acesteia. Se observă, însă, că pe măsură ce se intensifică
acest proces de acumulare a cunoaşterii ştiinţifice, realitatea descoperită prin cunoaştere devine
tot mai complicată.
Bibliografie şi webografie
1. Stroe, C, Filosofie. Cunoaştere. Cultură. Comunicare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000
2. Ştefan, G., ş.a., Teoria cunoaşterii ştiinţifice, Editura Axa, Bucureşti, 2008
3. http://ro.wikipedia.org
~ 157 ~
~ 158 ~

ACTIVETOGETHERNESS LEARNING SPACES FOR ALL AGES

Transcription

Similar documents

neurolume - Fiziologie.ro

The Search Experience

ST. MARY ROMANIAN ORTHODOX CHURCH MERRY

Brosura - Scoala Nr. 14 Ion Tuculescu, Craiova

Duminica Slabanogului 2014

LAUDER REUT Celebration of Lag BaOmer

st. mary romanian orthodox church - Saint Mary Romanian Orthodox

Buletinul parohial - Saint Mary Romanian Orthodox Church

Hato Paora Gala PDF Poster