Bottier d`Art - The Art of Living



Bottier d`Art - The Art of Living
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:17 PM Page 2
Bottier d’Art
Maftei Shoemaker, Str. Louis Pasteur 38, Cotroceni, Bucharest, Romania; phone: +40 770252403, +40 767512837;; e-mail: [email protected]
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:17 PM Page 3
06 agenda 10 cars: custom made
12 unconventional dialogues:
alexandru tomescu 26 fashion:
focus on hats 32 deco: creating
paradise 44 fashion: beyond the
hills 56 art: classic & contemporary
62 architecture: experiment within
the horizon of tradition 66 brand
story 70 bike mania 76 yachting:
adventures out at sea
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:17 PM Page 4
82 watches: baselworld 86 sports:
the doubles 90 fitness: boot camp
92 deco: porcelain stories
96 guilty pleasures: hifi heaven
98 travel: havana 106 wines:
barbaresco 108 gastronomy:
the insider 110 people and places
with history
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:17 PM Page 5
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:17 PM Page 6
Black Sea SkipperS cluB Early this year, the
Set Sail yachting school ( opened a club
for yachting enthusiasts, be they graduates of their
courses or not. Monthly workshops, expedition
presentations and planning, parties, nautical miles
certification programs, discounts, charters and sailing
classes are just a few of the membership benefits.
2 Dumbrava Roșie St., (former Baltazar Restaurant),
WeDNeSDaY WiNe Here’s an interesting
idea: every Wednesday evening, starting with the
first of this year, Bistro Jariștea (the one on Dacia
Boulevard) will be hosting a wine tasting with
sommelier Marius Bratu – one of the top 12
sommeliers in Europe. The recently opened upstairs
lounge is a perfect fit – interbellum Bucharest
atmosphere, tailor-made for any gentleman
looking to indulge himself and his friends or
business partners with a glass of choice wine.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:17 PM Page 7
TraNSYlvaNia HorSe SHoW 2013
The village of Prod, nearby Sighișoara. “The best
university equestrian competition in the world” in 2011
and 2012, according to Association Internationale des
Etudiants Cavaliers (AIEC). The third edition is set to take
place this year, May 24th-26th. On the menu: the Balkan
Eventing Championship CCI 1*, the Student Riders
Nations Cup and many other equestrian demonstrations
and shows. More info at
(words: Andrei Radu Dobre, image: Dorin Noge)
DiamoNDS are forever One of the most
intriguing ideas I have heard in recent times: diamonds
that look much bigger than they are. The most
innovating diamond jewellery collection on the
market, “Diamond XL”, belongs to the Italian jewellery
brand Ititoli and was launched in Romania in the Cellini
chain. The original mounting (internationally patented)
increases the diamond’s visual impact by over 50% of
its real size! Each item goes through no less than nine
quality controls, and, all diamonds are GIA certified and
guaranteed to come from a “conflict-free zone”.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 8
Diva voDka The perfect name for everything it
implies – sophistication, a touch of arrogance, glamour
and luxury. A Super-Premium triple distilled Scottish
vodka, first filtered through ice, then Nordic birch
charcoal and, finally, the master touch: through a sand
of crushed diamonds. The bottle contains 48
semiprecious gemstones in a unique hand-made
combination, but if you’re looking for a truly
breathtaking gift, you can order it with diamonds (or
other precious stones), thus suddenly turning it into
the most expensive vodka in the world.
aTp TeNNiS TourNameNT iN BucHareST
Between the 20th and 28th of April, the Cotroceni BNR
Arenas will play host to the most important tennis event of
the year – the BRD Năstase Ţiriac Trophy. Since it is one of
the Roland Garros preliminary tournaments, in full clay
season, there will definitely be at least two or three of the
top 25 players in the world amongst those entering the
competition. And, as a bonu, there will be the (by now
traditional) exhibition match between retired tennis stars
(past years have already seen the likes of John McEnroe,
Mats Wilander, Yannick Noah, Henri Leconte).
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 9
europafeST An international event with 19 years
of tradition, of which the last eight have been under the
High Patronage of Their Royal Highnesses Princess
Margareta and Prince Radu of Romania. It will open its
gates May 9th with a grandiose Europe Day concert and
will include the Bucharest International Jazz
Competition, Jeunesses International Music
Competition and countless jazz, blues, pop and classical
concerts throughout the city!
coTroceNi palace NaTioNal muSeum:
Tia pelTZ – 90 YearS SiNce BirTH
A complex endeavour, revealing to the public the universe
of a painter and graphic artist with a truly remarkable talent
and a soul to match. The perfectly rounded, exhaustive
retrospective has been put together in collaboration with
the Romanian National Museum of Art, the Tulcea Museum
of Art, the Bucharest Municipality Museum, the Constanţa
Museum of Art, the Central University Library of Bucharest
and numerous private collectors.
April 10th - June 1st, 2013, Cotroceni Palace National
Museum, 1 Geniului Bvd.,
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 10
With new, efficient engines, new assistance systems from the future S-Class and a
new design idiom, Mercedes-Benz has comprehensively modernised the E-Class,
which is already available to order since January 15, with deliveries beginning as
soon as April this year. For the first time, the E-Class is available with two different
front-end designs: the classic, three-dimensional Saloon grille and star on the
bonnet, or the sports car radiator.
Cu ajutorul motoarelor no și eficiente, a sistemelor de asistență pentru șofer
preluate direct de la viitoarea Clasa S, și cu o linie de design complet nouă,
Mercedes-Benz a modernizat integral Clasa E, care poate fi comandată deja din
15 ianuarie, livrările urmând să înceapă din aprilie. Pentru prima oară în istoria sa,
Clasa E vine cu două finisări diferite pentru grilă: clasică, tri-dimensională, cu
steaua pe capotă, și sport - steaua integrată în grila mașinii.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 11
classic on the outside, but display a highly modern
character on the inside. The new generation is more
efficient and environmentally-friendly, thanks to the
new BlueDIRECT four-cylinder petrol engines with
direct injection technology, as well as the launching
of a new six-cylinder engine, both more powerful and
more efficient. As standard, both the Saloon and
Estate models are fitted with the COLLISION
PREVENTION ASSIST system, warning the driver of
possible collisions and preparing the system for
optimum efficiency breaking. Also a default option,
the enhanced ATTENTION ASSIST system is now able
to warn of inattentiveness and drowsiness. n
vedere. În plus, noua generaţie e mai eficientă și mai
prietenoasă cu mediul ca niciodată, datorită unor noi
propulsoare pe benzină, în patru cilindri, echipate cu
injecţie directă - BlueDIRECT, precum și lansării unui nou
motor în șase cilindri, deopotrivă mai puternic și mai
economic. Atât limuzina, cât și modelul break sunt
echipate standard cu sistemul COLLISION PREVENTION
ASSIST, care avertizează șoferul asupra unei posibile
coliziuni și pregătește sistemul pentru frânare cât mai
eficientă. Standard este oferit și sistemul ATTENTION
ASSIST îmbunătăţit, acum capabil să atenţioneze șoferul
care dă semne de oboseală sau conduce într-un ritm
nesigur. n
he new generation is a trendsetter when it
comes to implemented technologies, and
this is also reflected in its design:
remodelled headlamps; new feature line
running below the structure line from the rear door
through to the tail light, bringing a more dynamic
look while maintaining its elegance; the revised
interior with a high-quality material trim element that
stretches across the entire dashboard. Regardless of
the chosen equipment line, all appointment options
remain available - thus each vehicle can be
personalized, making it unlike any other. The new EClass generation can be configured to look totally
oua generaţie e un trendsetter apropo de
tehnologiile înglobate, și asta se reflectă și
în design: faruri redesenate, noua linie
aplicată în partea inferioară a portierelor ce
urcă spre spate, dinamizând volumele și păstrând
eleganţa, interiorul revizuit, unde inserţia de material
nobil se întinde acum pe tot bordul. Indiferent de
nivelul de echipare, absolut toate dotările opţionale pot
fi comandate, ceea ce face ca fiecare autoturism să
poată deveni unic. De exemplu, noua generaţie a Clasei
E, fie ea limuzină sau T-Modell, poate fi configurată cu
un aspect complet clasic pentru exterior, dar cu un
interior extrem de modern din toate punctele de
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 12
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 13
I have seen photos of him. Yet, when he comes through the door of the agreed upon
teahouse, he still manages to surprise me. Alexandru Tomescu. The most famous
Romanian violinist of our times. His voice is calm, soft enough that I constantly
readjust the volume on my voice recorder. Over the next couple of hours, he
systematically destroys every myth related to his profession. And it all started with
such a mundane question...
L-am studiat în fotografii. Dar în momentul în care intră pe ușa ceainăriei reușește totuși să
mă surprindă. Alexandru Tomescu. Cel mai renumit violonist român în viață. Vorbește calm,
destul de încet încât să ajustez mereu reportofonul. Pe parcursul câtorva ore demolează
sistematic miturile legate de profesia lui. Și totul a pornit de la o întrebare atât de
plictisitoare... (interviul în limba română, de la pag. 22)
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 14
ow does one become such an internationally
renowned violinist at such a young age? 1976
wasn’t that many years ago.
I wish I could define it, come up with a formula. “Do
this and this and that and there you go: successful
violinist!” But I’m not sure. I think for any of us, violinist,
artist, what have you, it comes down to a personal
choice, a personal path and a personal discovery. There
are way too many variables to be able to include them
all in a formula for success. Back when I was just
starting, I remember there were all these so called
“recipes” going around, the must-have qualities of
violinists and astronauts. Astronauts, apart from
everything else, needed cavity free teeth, and I already
had a couple, so I gave up on that career path during
my school years. Physical stamina is still a requirement,
though, when, for instance, you’re in an extended tour,
or you have to perform every night, sometimes even
twice in one day. Sure, it might not sound like too
great an effort to make, but when you have to go
through one or two months of that, it really takes it out
of you. And you start to contemplate the global view –
not strictly the music aspect, but also how that music
fits in your body, your physique. And then... then
there’s the need to be ready for the long hours. I mean
that repetitive work, the never-ending study.
My mother used to have this very young girl for a
pupil, six or seven years old, and she said the cutest
thing. She wanted to know at what age she’ll stop
having to do the scales. My mother replied: Look,
Alexandru is 36 and he still does his scales. Whaaaat? In
30 years I’ll still be doing scales?! There are also issues
that have to do with each violinist’s hygiene. The
moment you start avoiding some of them, things start
to decay. Not instantaneously, but in time. And that is
why the time allotted for study is every violinist’s
health indicator.
fair enough, but how do things get going? What’s the
main ingredient: talent or the parents’ decision?
Neither. It’s the love for playing. Enjoying it – that has
to be the spark that kindles it all.
at five or six years of age?
That’s right. You know how intense children’s
enjoyment is, and also their conscientiousness? A
thoroughness even university students lack. But there’s
also playfulness. Serious playfulness. You remember
when we were kids, we used to play Dacians and
Romans? It was game play, but serious game play; we
were really putting our hearts into those games. That is
how it all started for me, too. The violin was a toy other
children, like my mother’s students whom I would be
around at concerts and competitions, were allowed to
play with. And I kept insisting. Give me, give me, let me
play too. Well, at first they wanted me to study piano,
but in the end, the violin won.
Talent? I personally believe there’s talent in each one of
us, buried more or less deep in there. But talent alone
is not enough. Or at least in my case, it took a great
deal of constant work. I don’t believe in lotteries. The
“go figure – he doesn’t work, doesn’t study, has no
long term plan, but he’s got TALENT, and talent’s
enough” kind of lotteries, I mean. Natural ability can
only take you so far. If your aim is to have a 10, 20, 30
years career, it takes more.
And a parents’ choice, often enough, has nothing to do
with the child’s choice. The former decide for the latter,
based on what they wish they had chosen for
themselves back when they were young. But, surprise
surprise, that child is a distinct individual, even though
he’s your child. He’s his own person. There are children
who are obedient and, for a while, sometimes longer,
sometimes shorter, they live out their parents’ dream.
But eventually they realize it’s not what they truly
want, and that’s were change comes in. The point is
there has to be this joy, this inner energy that, of
course, starts as game play. And it’s important for that
initial joy to last and gain new dimensions over the
course of one’s entire life. For performing musicians,
the choice of instrument comes very early, perhaps
around four or five years of age. With other
professions, the equivalent choice doesn’t occur until
the late teens. By that age, for us it’s more of a
confirmation of our childhood choice, and bringing
new meanings to it. That can either simplify or
complicate things.
Who made you work the hardest by the time you
became a full grown artist: your mother or your
My mother never made me work. I’m afraid I’m going
to have to shatter the romantic image brought forth
by Paganini, that of his father hitting him over his
fingers whenever he made a mistake – smack smack!
That’s an image that caught on rather well, and people
expect it to get perpetuated. They imagine me having
had a tormented childhood, maybe locked away in a
dark cellar, alone with my violin, having water lowered
down to me in a bucket. Well, no, it was exactly the
opposite. I actually wanted to study and I was looking
forward to my mom coming home from work so we
could have our daily hour of violin practice. I didn’t
overdo it either. I started with one hour a day, then a
couple, then three... I took it gradually. I couldn’t have
been forced into doing something I didn’t want to.
My mother didn’t just take me through childhood, but
also through the next seven years of learning violin,
crucial ones for a violinist. Those are the years for
foundation laying, and if that’s not done well, if it
comes out awry and the angles are all wrong, the best
you can hope for afterwards is to make adjustments;
the building will still be crooked. It’s a huge piece of
good fortune having a great professor from the very
beginning. Sadly, many violin teachers, it seems to me,
tend to look down on taking on children. Perhaps they
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 15
lack the patience, or maybe they think it’s beneath
their pedagogical range. But that’s where they’re most
needed, as that’s where it all begins.
Following the seven years with my mother, I went on
to become maestro Ştefan Gheorghiu’s longest lasting
pupil. I attended his class for eleven, if not twelve
years. In fact, we remained very close friends
throughout the rest of his life. I then took quite a few
specialized training classes, mostly with career
violinists, as I wanted to find out first hand what it was
all about, what were the sought after traits. But a top
violinist is not necessarily a top tutor. Those are two
different callings. And the moment I took off was when
I graduated from the Conservatoire and completed my
studies abroad and there was no one left to tell me
what to do or how to play. The time came for me to
figure what good came out of everything I had done
thus far.
Did you feel at all lost at that point?
Nonononono, I was very fortunate to have brilliant
teachers who allowed me to grow. Good teachers
“I was like Alice in
slowly fade out of their student’s life, and let him make
his own decisions. Maybe they point out, here and
there, whether they approve or not of his choices, but
they no longer choose for him. I went through a great
deal of experimenting. I still am in fact. In our line of
business, things are never set in stone. That’s why they
call it “interpretation”. We interpret those pieces left to
us by the likes of Bach, Beethoven, Brahms or
Tchaikovsky. People are used to some things being
immutable. Some ask “What’s the best way to play
Tchaikovsky?” That’s a hard question to answer. If it was
athletics we were talking about, the best way to run
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 16
“He’s smart,
he’s witty,
why would
you have him
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 17
the hundred meters flat is to run the fastest. That’s
open and shut. But a concert, a piece... speed can
work for or against you, and it’s definitely not an
absolute criterion. The criteria for evaluating a
performance are much more subtle than that, much
more complex and yet, at the same time, much more
simple. Mostly, it boils down to “I like it or I don’t”. And
that can be explained a thousand different ways, or
none at all.
What we’re actually talking about is constantly
reinventing every piece of music. There are pieces
that have in them this sap, this resource that makes
them bear well in all kinds of reinterpretations –
much like with pop music, and cover songs. I strongly
believe that classical music has this vivacity to it,
otherwise I think it would have been long dead. Bach
remains Bach, whether it’s played on a baroque,
modern or even electric violin. You can put a jazz
tune to it, or hip-hop, and it will still be Bach.
Which is what I aim to do with musical pieces,
because once you’ve completed the killer stage of
learning the piece, once the technical issues are out
of the way, then the interpreter finds himself in a
creative position. Once you’ve got the piece down,
most people would tend to think that’s that. If you’re
able to reproduce whatever’s written there in the
sheet, the piece is ready. But that’s just where it gets
interesting, where your personality makes its mark.
Anybody can learn a piece. Bach, Beethoven, they’ve
all written the indications there – faster, slower,
harder, softer. But that’s not the point. Once this
“programming” is processed, you have to incorporate
the piece, to get it into yourself, into your blood. And
you become a creator, you now have the power to
model, to play with it, to take it where no man has
dared to take it before.
there to swim. But the teacher was so terrible, he
simply scared us witless. It was only after university
that I started swimming and I have been doing it
regularly ever since. Other sports found their way
into my life as well, but only after they had stopped
being mandatory.
The No.3 School is a regular school, maybe even an
elite one. For my folks it was a comfortable choice,
since it was the closest to our home. So they sent me
there to get my education. Let’s tear down another
myth while we’re at it: the one that says a musician
can’t add 2 to 239, and needs a calculator for that.
These kind of stories had been around since
kindergarten. The teacher would tell my parents “he’s
smart, he’s witty, why would you want to have him
study music?”
That sounds a bit like Star Trek...
Yeah, I really enjoyed Star Trek, too. And music can
take you even farther than that.
When was your first trip abroad?
1986. I was nine. We went to Germany and to Austria,
in Vienna. I remember the remuneration for one of
my first concerts was a Swiss army knife. I had it for
many years afterwards, but unfortunately I lost it at
some point. I was like Alice in Wonderland. I was
seeing things unimaginable in Romania. For a child,
though, some of the things that would shock the
adults might not have seemed as important, like the
abundance of wares in the shops. I was enjoying, first
and foremost, the trip itself. I was on the road for
weeks on end, and it felt brilliant. It was a big
challenge for my family, though. Obtaining a parent
and child visa back then was the equivalent of
getting an emigration visa. To everybody’s surprise,
however, we returned to the country. Not just the
first or the second time, but every time after that.
That made it possible for my parents to be able, with
a huge amount of red tape, to send us abroad at least
once a year, usually in the summer, for a few weeks.
And during that period we would try to do it all:
let us go farther then. During the school years, what
was it like being the one with a strong inclination
towards music in a regular school?
There were actually two of us. Two musical mates.
This guy by the name of Alexandru Nedelescu, I
wonder if he’s still a pianist. I remember we were the
ones responsible with singing the anthem each
morning. Back then, it was “Trei culori cunosc pe
lume”. That was the fun time of the day. Apart from
that, I was one of those kids... Well, in gym class, there
were two or three of us who had absolutely nothing
in common with basketball. Not to mention football.
There was this kid, very good at math, too, and we
were all there just making up the numbers. Funny
thing is I got into sports, but well after school, much
later. The No.3 School had a swimming pool, it was a
very sought after school, and my parents sent me
So music didn’t get in the way. Not even in the way of
childhood shenanigans?
There wasn’t much to fool around with back then.
Some kids would play with calcium carbide, blowing
things up...
You could nick that stuff off working sites...
Yep, that’s it. One of the memories very dear to me is
that during my first trip playing abroad I bought a
small pocket torch. Brilliant little thing. Back then it
was the equivalent of having a Star Wars light sabre
nowadays. No one had anything like it. At one point I
took it to school with me and, with the same wit and
intelligence that kids play these days with laser
pointers, I was playing with it on the blackboard
during French class. Obviously it wasn’t long before
the teacher figured out who was doing that, and it all
ended with my parents being called over. My dad
took my pocket torch from me then.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 18
concerts and competitions and classes and everything.
My father, who used to be a pianist, usually came along.
He would keep me company, and accompany me at
concerts. We made a good number of recordings
together, too. Before I was born, he was in fact #1,
particularly in contemporary music, because he
understood music. I often explain to people that even in
Beethoven’s time there was such a thing as
contemporary music. It included Beethoven at the time.
The most appropriate filter is the passing of time,
history’s say. We have so many composers these days,
and one or two or maybe even three of them are
brilliant. But that’s just it, we have the privilege to be
able to choose. Look, in Mozart’s days, Sarrieri was as
convincing a composer as they come, in fact he
surpassed Mozart in some ways. So they play Sarrieri
these days, sometimes, but it’s rather something exotic,
his music being somewhat boring. So one can easily see
that some have and others are.
What was the first prize that you won?
That came really early. It was called “The Children Sing
the Country and the Party”. I was six years old then and
in my last year of kindergarten. Each kindergarten had
to produce their share of brilliant children, so the no.
112 kindergarten proudly hung my diploma on their
wall. And music suddenly stopped being stupid in the
teacher’s eyes as it had started to produce awards.
But perhaps more spectacular was my first international
competition. I was... let me think... yeah, I was eight at
the time. Città di Stresa in Italy. That’s where I was
competing in the youngest category, covering ages 8
through 12. In that interval, huge progress was made in
very short bursts. I know I played some Paganini. I won.
And since Italians have a thing for the bombastic
wording, they awarded me the absolute first prize, as I
had scored 100 out of a possible 100 points. Plus a cup
and, more valuable than that, each boy received, directly
from the competition’s director, a few metal models of
Italian cars, which were quite big, 1:43 in scale. The
doors opened, the hood popped up and you could see
the engine, the steering wheel worked, it was quite
something... I had them all my childhood. I got a
Carabinieri car, and a racing car.
Do you still have them?
I haven’t thrown them away. They’re somewhere, in the
cardboard boxes of my childhood items.
How many competition awards have you amassed all
these years?
I have no idea, I’m not necessarily passionate about
collecting them. My mother used to gather them all, and
she has this display case that’s already not spacious
enough. They’re stacked on top of each other in there, in
a tower of Babel kind of mess. One of my favourites, for
instance, is the first place and Grand Prize at the Jaroslav
Kocian competition that was held in the then
Czechoslovak Republic. It’s one of the awards I worked
very hard for. I took part in that contest for the first time
when I was nine years old, and I got second mention.
Infinitely less than I was hoping for. I came a second
time, and got the third place. Then we weren’t allowed
to leave anymore just as I knew that I was ready, I knew I
could win it. So right after the Revolution, in 1990, I went
and not only I won first place, but I also got the Grand
Prize that was over all the competition categories, and a
plaque with Kocian’s face on it. He was a kind of... well,
not quite George Enescu, but one of the most important
Czech violinists. Plus it’s a rather important competition,
it must be at its 40th edition at least, and quite a few
Romanians take part every year. I believe that to this day
I’m still the only Romanian to have won the Grand Prize.
I had a very competition-crowded period at one point. I
started participating when I was eight, and the peak was
between 16 and 23.
Was that the period when you asserted yourself?
Nah, I assert myself every day. There are several theories
on the subject, though. Some say you must take part in
competitions as that is the only way to make a name for
yourself, the only way to meet agents. But I know
enough present day performers who haven’t attended a
single competition in their lives. It’s one of those options
you get to make. I went to all these competitions mostly
to further my music learning, to be able to practice, to
form a program of the highest possible level. Because no
matter how important a concert might be, there’s a
colossal difference between a concert where people
come and listen to you play, even when there are critics
among them, and taking part in a competition where
there’s a table somewhere in the back with all those
people holding a pen in their hand. That’s probably the
most stressful image. And it forces you to improve and
perfect yourself, and it’s also a useful mental training
exercise for any other kinds of event. Plus, apart from all
that, it’s a great socializing opportunity. I remain friends
with many violinists. After all, there was a group of
about ten or twelve of us who would make it to the final
stages every time, so we ran into each other at
competitions. And I can honestly say we were a good
generation, as most of my colleagues with whom I
shared podiums have confirmed.
It’s interesting to note that it’s not necessarily the first
prize winners who confirm. They have a lot of pressure
to deal with and often they get one, two, three years
after the respective competition before they just fade
out. Anyway, there are plenty theories. But there’s
another important point to be made. I finally came to
understand what a competition really meant only when
I was part of the jury. There came a time, pretty soon if
you ask me, before I was even 30 at the time, when I was
invited to judge a very serious, very prestigious
competition in Spain. It was a revealing moment as I
understood first hand all the things my teacher used to
tell me. Things about balance, about how much you can
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 19
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 20
“Bach is still
Bach, even on
a hip hop tune.”
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 21
sway this way or the other, about one’s personality.
Many people think that preparation for a competition
or for an exam has to be something special. That you
have to play a certain way, so that you can please
everybody. One couldn’t be more wrong. The only
thing that could come from something like that is a
bland, flat performance, with no personality
whatsoever. In one word, boring. These kind of
competitors, even though there’s nothing you can
impute to them as far as technique is concerned, they
always lose in the end. It’s all about the courage to be
yourself. What matters is the force to convince others
of your point of view.
Has this musical power of persuasion helped you with
the ladies?
No, I’ve never used my violin to this end. Sure, it’s a
very romantic image – playing a serenade at the foot
of the tower where your princess resides, but no. Plus,
it’s a bit more complicated with a violin...
Has, then, your violin been a problem in your
relationships? in regards to the time invested in one
more than the other.
That wasn’t the case either. I am who I am, and I have
no intention of changing. Obviously playing a violin
involves quite a fair amount of study time, and
frequent concert trips, but I guess that’s my calling.
Music. It would have made for a great story to recall
some jealous lover taking my violin and smashing it
to bits. Maybe the Stradivarius, why not? That never
happened to me.
But I did play on one of those, you know. From 1999
till 2007 I played on a very old Italian violin, also from
the 1700s, made available to me by a French
collector. A violin that had been in her family for
generations. And one day, as her father was playing
that said violin, her mother, very jealous of his long
hours rehearsing – he played a lot, he was a first
violinist in Strasbourg – took the violin and smashed
it to smithereens. I met her mother, too, a very classy,
distinguished lady, with white hair, and very calm; I
couldn’t even picture her in my head thrashing such a
fragile and beautiful musical instrument. I was trying
to imagine what the poor man must have felt when
he found his violin in pieces, how he took it to the
luthier, the tens, hundreds of hours of work needed
to repair it, to get it back in one piece, with all the
vitality these Italian violins always seem to have. You
can smash them, thrash them, break them, cut them,
tear them up, drown them – they must each have at
least nine lives, cats have nothing on them.
But how did it come to be that you had this violin?
Well, the lady in question is a true music aficionado.
She goes to French competitions, sometimes even
the international ones, in order to listen to the
finalists. She goes to Switzerland, the Netherlands,
quite a few countries in fact. After this one contest,
she comes up to me and says: listen, I have this
instrument, this gorgeous violin, would you consider
using it? I was impressed, of course – here was this
French person who saw this Romanian from the wild
East for the first time and she was considering
trusting him with such an extremely precious family
heirloom. I’m sure I didn’t betray her trust, and she
was there every single time I had a concert in Paris.
She even came down here, in Bucharest, specifically
for the George Enescu Festival. It was a fantastic,
unique gesture for which I am eternally grateful.
The violin is still with me, and I use it every now and
again. The lady’s intention is for this violin to end up
as part of the heritage of the foundation my parents
created, a foundation that aims to help young
musicians, violinists in particular. They’ve been
holding a contest in Sinaia for the past twelve years.
And who knows, maybe one day I’ll be organizing my
own contest to find an owner for such a violin.
That brings to mind the contest for the placing of
maestro ion voicu’s Stradivarius violin. How did that go?
Well... Veni, vidi, vici. Of course, I would have loved to
participate in the first instalment of the contest, the
one that took place back in... I can’t even remember
the year. I was 23, so it must have been in ’98 or ’99.
There was a minimum age requirement back then,
and I was too young to qualify. Now, however, I was
allowed in the competition, and I was the only one. I
played a huge selection off of many concerts, sonatas,
etudes, pieces, caprices. The jury was the same as the
one at the George Enescu International Competition –
I was granted five years’ use of the violin, with a
unanimous decision. Now, the deadline has been
extended indefinitely by the Ministry of Culture, until
another contest will be organized. In which I will be
participating. I think the Stradivarius violin was the
best investment of the Romanian state. What it
bought back in 1955 for I think 70.000 Swiss Francs is
easily worth a few million Euros nowadays. At first it
can be rather complicated handling such an
instrument, but during the five years I have grown
accustomed to it. And I do have some reliable help.
I’m thinking about, for instance, the three security
guards that ensure the violin’s safety during tours and
concerts. By now they have become music lovers.
After four years of Stradivarius tours, and after, I think,
over 100 concerts they have already developed a taste
and an opinion. They tell me they preferred the 21st
caprice I played in Baia Mare to the one I played in
Sibiu. These are finesse observations a music critic
might not even make if he’d not been paying utmost
attention. For me it’s just another proof that you don’t
need a Conservatoire degree to understand and to
enjoy music. You simply need to give it a chance. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 22
um ajungi să devii violonist atât de
apreciat la nivel internaţional la o
vârstă totuși fragedă?
Din 1976 până acum nu sunt foarte mulţi ani.
Aș vrea și eu să pot să enunţ, să formulez o
teoremă. “Faci asta, asta și ailaltă și îţi iese
produsul final: violonist de succes”. Nu știu
însă. Eu cred că pentru fiecare dintre noi,
violonist, artist, este vorba despre o alegere
personală, o cale personală și o descoperire
personală. Sunt mult prea multe variabile
pentru a le putea include într-o formulă de
succes. Când eram mic știu că circulau niște
așa-zise reţete de calităţi absolut necesare
violoniștilor și cosmonauţilor. Cosmonauţilor
li se cerea în plus să nu aibă carii și eu aveam
deja așa că în școală am renunţat la această
carieră. Dar rezistenţa fizică e necesară, de
exemplu, atunci când ești într-un turneu
foarte lung sau când ai de susţinut un
concert, poate chiar două în fiecare zi. Sigur,
poate nu pare un efort foarte mare, dar când
se adună o lună sau două de umblat este. Şi
ajungi să începi să gândești global, nu doar
strict felia de muzică, ci și cât de bine stă
muzica în corpul tău fizic. Pe urmă...
Disponibilitatea de a lucra prelungit. Mă refer
la munca aceea repetitivă de studiu care nu
se încheie niciodată. Mama mea avea o elevă
foarte mică, șase sau șapte ani, și a avut ea o
replică foarte foarte drăguţă. Vroia să știe cam
până la ce vârstă mai trebuie ea să facă acele
game? Mama i-a zis: “Uite, și Alexandru la 36
de ani încă mai face game.” “Cuuuum? Peste
30 de ani tre' să mai fac game???” Sunt și
chestiuni care ţin de igiena fiecărui violonist.
În momentul în care nu le mai faci lucrurile
încep să se degradeze. Nu instantaneu, dar
treptat. Şi de asta timpul alocat studiului
reprezintă indicatorul de sănătate al fiecărui
Bun, dar începutul cum se face? Care este
ingredientul principal: talentul sau decizia
Nici unul, nici altul. Plăcerea de a cânta. Asta
trebuie să fie scânteia care aprinde totul.
La 5 sau 6 ani? Exact. Tu știi ce plăcere au
copiii și ce seriozitate?! O seriozitate pe care
studenţii nici nu o au. Dar este și joacă. O
joacă serioasă. Mai ţii minte? Când eram mici
ne jucam de-a dacii și romanii. Era o joacă,
dar era o joacă serioasă, adică noi chiar eram
implicaţi în jocurile acelea. Așa a început și
pentru mine. Vioara era o jucărie cu care alţi
copii, elevii pe care îi vedeam la mama mea și
cu care mergeam împreună la concursuri și
concerte, aveau voie să se joace. Şi eu am tot
insistat: daţi-mi și mie! Bine, iniţial au vrut să
mă dea la pian, dar apoi vioara a fost
instrumentul câștigător. Talent? Talent cred că
se găsește îngropat mai mult sau mai puţin
adânc în fiecare dintre noi. Dar talentul
singur nu e suficient. Sau cel puţin în cazul
meu a fost nevoie de foarte multă muncă la
modul constant. Nu cred în loterii. Dintr-astea:
“ia uite, domne, nu studiază, nu muncește,
n-are un plan pe termen lung, dar are TALENT
și asta îl salvează.” Talentul te poate duce
până la un anumit nivel. Dar dacă vrei să ai o
carieră de 10, 20 sau 30 de ani, atunci nu e
suficient. Iar alegerea părinţilor, de multe ori,
nu are nicio legătură cu alegerea copiilor.
Părinţii aleg pentru ei ceea ce și-ar fi dorit ei
înșiși să fi ales când erau ei copii. Dar uite că
acel copil al lor e o persoană distinctă. Există
copii care sunt ascultători și care trăiesc visul
părinţilor o perioadă mai lungă sau mai
scurtă de timp. Dar la un moment dat își dau
seama că nu e ce-și doresc ei cu adevărat și
atunci apare o schimbare. Deci trebuie să
existe această plăcere, o energie internă care,
sigur, pornește dintr-o joacă. Și important e
ca acea plăcere iniţială să se păstreze și să se
îmbogăţească cu sensuri noi pe durata
întregii vieţi. În cazul muzicienilor interpreţi,
alegerea instrumentului se face foarte
devreme, pe la 4 sau 5 ani. În cazul altor
profesii, alegerea se face fie la vârsta
adolescenţei, fie în apropierea majoratului. În
cazul nostru cred că e vorba, mai degrabă, de
o confirmare a alegerii din copilărie și o
îmbogăţire a ei cu noi sensuri. Asta fie
ușurează, fie complică lucrurile.
Cine te-a muncit mai mult până la stadiul
de artist interpret: mama sau profesorii?
Mama nu m-a obligat să muncesc. Din
păcate, va trebui să distrug acea imagine
romantică pe care a lansat-o Paganini în care
taică-su îl bătea peste degete când nu cânta
bine și harșt harșt! E o imagine care a prins
foarte bine și lumea se așteaptă ca ea să se
perpetueze. Şi își imaginează că am avut o
copilărie chinuită, că eventual am stat închis
într-un beci întunecos numai cu vioara și îmi
coborau apă cu găleata. Ei bine, nu, a fost
exact opusul. Eu voiam să studiez și o
așteptam pe mama să se întoarcă de la
școală ca să facem ora de vioară în fiecare zi.
Nu am exagerat. Am început cu o oră pe zi,
pe urmă cu două, trei... am luat-o treptat. Nu
aș fi putut fi forţat să fac ceva ce nu îmi
doream. Cu mama mea am absolvit nu
numai cei șapte ani de acasă, ci și următorii
șapte ani de cântat la vioară care sunt extrem
de importanţi pentru un violonist. Atunci se
pune fundaţia și dacă nu o pui drept, dacă nu
sunt unghiurile cum trebuie, pe urmă nu mai
poţi decât să remediezi niște lipsuri, dar casa
rămâne strâmbă. E un mare noroc să ai un
profesor foarte bun încă de la început. Din
păcate, mulţi profesori de vioară am impresia
că desconsideră să înceapă cu copii. Poate nu
au răbdare sau poate li se pare că nu e de
anvergura lor pedagogică. Dar acolo e nevoie
de ei pentru că acolo începe totul. După cei
șapte ani cu mama mea, am fost cred cel mai
longeviv elev al maestrului Ștefan Gheorghiu.
Am fost la clasa lui timp de 11 sau chiar 12
ani. Am și rămas prieteni foarte buni până la
moartea sa. Apoi am mers la multe cursuri de
perfecţionare cu violoniști, în general
violoniști de carieră, fiindcă am vrut să
cunosc la prima mână ce înseamnă și ce se
caută. Un violonist foarte bun nu este
întotdeauna și un pedagog foarte bun. Sunt
două meniri diferite. Momentul meu de
desprindere a fost atunci când am terminat
Conservatorul și studiile prin străinătate și nu
mai era nimeni care să-mi spună să fac așa
sau să cânt în alt fel. E momentul în care
trebuie să vezi la ce a fost bun tot ce făcuseși
până atunci.
Te-ai simţit oarecum pierdut în acel
Nu-nu-nu, norocul meu a fost să am profesori
inteligenţi care m-au lăsat să mă dezvolt. Un
profesor bun se retrage treptat din viaţa
elevului și îl lasă să ia decizii pentru el.
Eventual îi mai spune unde crede că a făcut o
alegere benefică sau nu, dar alegerea nu mai
este a profesorului pentru elev. Am trecut
printr-o grămadă de experimente și încă mai
trec. În meseria asta a noastră lucrurile nu
sunt bătute în cuie niciodată. De asta se și
numește “interpretare”. Noi interpretăm acele
piese pe care le-au lăsat Bach, Beethoven,
Brahms sau Ceaikovski. Lumea e obișnuită cu
niște lucruri imuabile. Unii întreabă “Care e
cea mai bună variantă de Ceaikovski?” E greu
de dat un răspuns. Dacă ar fi vorba de
atletism, cea mai bună variantă de 100 de
metri plat e cea mai rapidă. Acolo e clar. Dar
la un concert, la o piesă, viteza poate fi un
avantaj sau un dezavantaj și oricum nu este
un criteriu absolut. Criteriile de evaluare a
unei piese sunt mult mai subtile, mult mai
complexe și, totuși, mult mai simple în același
timp. În general se pot traduce în “îmi place
sau nu-mi place”. Şi asta se poate explica în o
mie de feluri sau nu. De fapt vorbim de o
muncă de reinventare perpetuă a pieselor.
Sunt piese care au în ele această sevă care le
face să reziste – ca în muzica pop – la tot felul
de reinterpretări, cover-uri, răs-cover-uri. Eu
cred că muzica clasică are această vivacitate,
altfel ar fi sucombat demult. Bach rămâne
Bach indiferent că e cântat pe vioara barocă
sau vioara modernă, chiar electrică. Poate fi
trecut și pe ritmuri de jazz și pe ritmuri de
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:18 PM Page 23
hip-hop, dar tot Bach rămâne. Ce vreau eu să
fac din piesele muzicale, pentru că odată
depășită etapa criminală de învăţare a piesei,
depășirea dificultăţilor tehnice, interpretul se
găsește într-o postură de creator. Ai piesa
gata, multă lume crede că asta e tot. Dacă
ești în stare să reproduci ce e scris acolo în
partitură, piesa e gata. Abia de aici începe
însă munca cea mai interesantă, partea unde
se vede amprenta personalităţii tale. De
învăţat, oricine poate învăţa o piesă. Bach,
Beethoven, toţi au scris acolo “mai repede”,
“mai rar”, “mai tare”, “mai încet”. Dar nu despre
asta e vorba. Odată făcută această
“programare”, piesa trebuie să intre în tine, în
sângele tău. Şi tu devii un creator, ai puterea
de a o forma, de a te juca cu ea, de a duce-o
acolo unde alţii nu au îndrăznit să o ducă.
faci tâmpenii. Unii se jucau cu carbid și
făceau chestii să explodeze pe acolo.
Sună ca în Star Trek...
Da, mi-a plăcut mult Star Trek. Şi muzica te
poate duce chiar mai departe.
Când a fost prima ieșire în străinătate?
În 1986. Aveam nouă ani. Am fost în
Germania și în Austria, la Viena. Ţin minte că
onorariul pentru unul din primele mele
concerte a fost un briceag elveţian. L-am avut
mulţi ani după aceea, dar l-am pierdut din
păcate. Eram ca Alice în Ţara Minunilor.
Vedeam niște lucruri de neimaginat în
România. Pentru un copil, însă, poate nu sunt
atât de importante lucrurile șocante pentru
adulţi precum abundenţa de produse de pe
piaţă. Mă bucuram în primul rând de
călătorie. Plecam la drum săptămâni întregi și
mi se părea nemaipomenit. Reprezenta o
mare încercare pentru familia noastră. Să
obţii atunci o viză de ieșire din ţară părinte cu
copil era echivalentul unei vize de emigrare.
Spre suprinderea tuturor ne-am întors, însă.
Nu doar prima dată, nu doar a doua, ci de
fiecare dată. Asta a făcut ca măcar o dată pe
an, cu o birocraţie enormă – comparabilă
poate cu cea din ziua de azi, dar din alte
domenii – părinţii mei să reușească să ne
trimită, de obicei vara, câteva săptămâni
afară. Şi atunci încercam să facem tot: și
concerte, și concursuri, și cursuri de
perfecţionare. De obicei plecam cu tatăl meu,
care a fost pianist. El mă însoţea și mă și
acompania la concerte. Am făcut și multe
înregistrări împreună. Până să mă nasc eu era
chiar numărul 1 mai ales în muzica
contemporană, pentru că el înţelegea
muzica. Le explic multora că și pe vremea lui
Beethoven exista muzică contemporană. Ea îl
includea pe Beethoven la vremea respectivă.
Filtrul cel mai adevărat este cel aplicat de
trecerea timpului, de istorie. Noi acum avem
o mulţime de compozitori din care unul, doi,
maximum trei sunt geniali. Dar tocmai, avem
privilegiul de a putea alege. Uite, pe vremea
lui Mozart, Sarrieri era un competitor cât se
poate de convingător, ba chiar în unele
Să mergem mai departe atunci. În școală,
cum a fost să fii cel cu înclinaţii către
muzică într-o școală generală “normală”?
Eram doi. Doi colegi muzicieni. Un tip,
Alexandru Nedelescu, nu știu dacă mai e
pianist. Îmi aduc aminte că noi eram
responsabili cu intonarea imnului în fiecare
dimineaţă. Atunci se cânta Trei culori cunosc
pe lume. Ştiu că ăsta era momentul de
distracţie al zilei. În rest... Cel puţin la ora de
sport eram un grup de doi, trei copii care nu
le aveau cu baschetul. Cu fotbalul nu mai zic.
Mai era un tip foarte bun la matematică și
eram cam de formă acolo pe teren. Şi curios
e că mie cheful de sport mi-a venit mult
după școală. Şcoala 3 avea chiar bazin de
înot, era o școală foarte căutată și părinţii mei
m-au trimis să înot. Dar aveam un profesor
atât de cumplit care pur și simplu a băgat
groaza în noi. Abia după ce am terminat
facultatea am început să înot și de atunci mă
ţin constant. Şi alte sporturi și-au făcut loc în
viaţa mea, dar mult după ce au încetat să fie
obligatorii. Şcoala 3 e o școală normală, ba
chiar considerată de elită. Pentru ai mei era și
comod pentru că era cea mai aproape de
noi. Şi m-au dat acolo să învăţ carte. Să mai
demolăm un mit: cel conform căruia un artist
muzician nu știe cât fac 2 și cu 239 și are
nevoie de un calculator pentru asta. Poveștile
legate de acest subiect începuseră încă de la
grădiniţă. Educatoarea le spunea părinţilor
mei: “e inteligent, e descurcăreţ, de ce vreţi
să-l daţi la muzică?”
Deci muzica nu a împiedicat nici prostiile
Pe vremea aceea nu se găsea nimic cu ce să
Alea se furau de pe șantier...
Da, așa este. Ce îmi aduc aminte cu drag e că
în prima călătorie în străinătate pentru cântat
mi-am cumpărat o lanternă mică. O chestie
nemaipomenită. E ca și cum ai avea astăzi o
sabie din Războiul Stelelor. Nu mai avea
nimeni așa ceva. La un moment dat m-am
dus cu ea la școală și cu exact aceeași
inteligenţă cu care copiii se joacă azi cu
pointer-ele cu laser mă jucam și eu cu
lanterna pe tablă în timpul orei de franceză.
Evident că profesorului nu i-a luat mult până
să vadă cine făcea acele fiţe pe acolo și s-a
lăsat cu chematul părinţilor la școală. Tata a
reușit să-mi recupereze lanterna.
privinţe îl depășea. Se cântă și azi, ocazional,
Sarrieri, dar este mai degrabă o chestiune
exotică, pentru că este o muzică plicticoasă.
Se vede, așadar, că unii au și alţii sunt.
Când a fost primul premiu câștigat?
A fost foarte devreme. Se numea “Copiii
cântă patria și partidul”. Eu aveam șase ani și
eram în grupa mare la grădiniţă. Fiecare
grădiniţă trebuia să producă acei copii geniali
așa că grădiniţa 112 a fost foarte mândră să
agaţe pe perete diploma obţinută de mine. Şi
pentru educatoare muzica brusc nu mai era
ceva așa prost pentru că, uite, poate să le
aducă diplome. Poate mai spectaculos, însă, a
fost primul concurs internaţional la care
aveam... Să mă gândesc... Da, opt ani. Città di
Stresa în Italia. Acolo am concurat la cea mai
mică categorie de vârstă, dar ea era de la 8 la
12 ani. La vârsta aceea se fac progrese
enorme în foarte scurt timp. Ştiu că atunci
am cântat Paganini. Am câștigat. Şi cum
italienilor le plac termenii aceștia bombastici,
mi-au acordat premiul I absolut, pentru că
obţinusem 100 de puncte din 100. Plus o
cupă și, mai valoros decât ea, direct de la
directorul concursului fiecare băiat a primit
niște mașinuţe din alea italienești, metalice,
dar mari, la scara 1:43. Se deschideau ușile, se
deschidea capota, vedeai motorul, se
învârtea volanul, era o chestie... Le-am avut
toată copilăria mea. Primisem o mașină de
Carabinieri și una de curse.
Le mai ai?
Nu le-am aruncat. Sunt undeva în lăzile
Câte premii s-au strâns de la concursuri
de-a lungul timpului?
Nici nu știu, nu am neapărat această pasiune
a colecţionării lor. Mama mea le adună pe
toate și are o vitrină care deja e
neîncăpătoare. Sunt supraetajate pe acolo
într-o chestie babilonică. Unul la care ţin
foarte mult, de exemplu, e premiul I și Marele
Premiu la concursul Jaroslav Kocian, pe
vremea aceea era în Cehoslovacia. E un
premiu pe care l-am muncit foarte mult. Am
fost la acel concurs prima dată când aveam
vreo 9 ani și am luat menţiunea a doua.
Cumplit de puţin faţă de cât vroiam eu. Am
venit a doua oară, am luat premiul III. Pe
urmă nu ne-au mai dat drumul să plecăm și
eu eram pregătit, simţeam că pot să câștig. Şi
imediat după Revoluţie, în 1990, m-am dus și
am câștigat nu numai premiul I pe categoria
mea, ci și Marele Premiu care era peste
categoriile concursului și o plachetă cu figura
lui Kocian. Era un fel de... nu chiar George
Enescu, dar un violonist important al Cehiei.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:19 PM Page 24
Plus că e un concurs destul de popular, cred
că are peste 40 de ediţii, la care merg destul
de mulţi români. Am impresia că până în ziua
de azi am rămas singurul român care a luat
Marele Premiu. Am avut o perioadă intensă
de concursuri la un moment dat. Am început
la 8 ani, iar vârful a fost între 16 și 23 de ani.
A fost perioada de afirmare?
Nu, eu mă afirm în fiecare zi (râde). Există însă
mai multe teorii. Unii spun că e absolut
necesar să mergi la concursuri pentru că
numai așa te poţi afirma, numai așa poţi
întâlni impresari. Dar știu destui interpreţi în
ziua de azi care nu au fost la niciun concurs în
viaţa lor. E una dintre opţiunile pe care le ai.
Eu am mers la concursuri, în primul rând, ca
să învăţ și mai multă muzică, să pot să mă
antrenez, să pregătesc un program la un nivel
cât mai înalt. Pentru că indiferent cât de
important ar fi un concert, e o diferenţă
colosală între un concert la care lumea vine și
te ascultă, chiar dacă sunt și critici, și între a te
duce la un concurs unde e o masă undeva în
spate la care stau acei oameni cu creionul în
mână. Asta e poate cea mai stresantă idee. Te
obligă să te perfecţionezi foarte mult și e și un
exerciţiu de antrenament psihic pentru orice
alt eveniment. Şi dincolo de toate astea e și
un mod de socializare. Am rămas și prieten cu
mulţi violoniști. În fond, grupul care ajungeam
în finale era de vreo 10 sau 12 interpreţi care
ne tot reîntâlneam la concursuri. Şi pot spune
că am fost o generaţie bună pentru că
majoritatea colegilor mei de pe podium au
confirmat. Ce-i mai interesant e că nu
întotdeauna confirmă premiile I. E o presiune
foarte mare pe ei și de multe ori au un an, doi,
trei după concursul respectiv, după care
dispar. În fine, sunt multe teorii. Dar mai e un
lucru important. Am ajuns să înţeleg cu
adevărat ce înseamnă un concurs abia atunci
când am jurizat. A venit un moment, cam
repede după părerea mea, pentru că nici nu
aveam 30 de ani, și am fost invitat în juriul
unui concurs foarte prestigios și greu din
Spania. A fost un moment revelator fiindcă
am înţeles la prima mână toate lucrurile pe
care mi le spunea profesorul meu. Lucruri
referitoare la echilibru, la cât de mult poţi
exagera într-o direcţie sau alta, la
personalitatea pe care o ai. Multă lume crede
că pregătirea pentru un concurs sau pentru
un examen trebuie făcută într-un mod mai
aparte. Să cânţi în așa fel încât să mulţumești
pe toată lumea. E cea mai greșită idee. Tot ce
poate rezulta e un cântat fad, plat, fără niciun
pic de personalitate. Adică plicticos. Astfel de
candidaţi, chiar dacă nu ai ce să le reproșezi
tehnic, pierd. E vorba despre curajul de a fi tu
Contează forţa ta de a-i convinge pe alţii de
ceea ce crezi tu. Forţa de convingere în
muzică te-a ajutat și la cucerirea
Nu, nu m-am folosit niciodată de vioară.
Sigur, e o imagine romantică să cânţi o
serenadă la poalele turnului în care se află
prinţesa ta, dar nu. Şi cu vioara e mai
Dar a reprezentat vioara vreodată o piedică
în calea relaţiilor tale? În sensul în care îi
dedici prea mult timp?
Nici asta. Eu asta sunt și nu mi-am propus să
mă schimb. Sigur că vioara presupune multe
ore de studiu, plecări frecvente la concerte,
dar cred că asta e menirea mea, chemarea
mea. Muzica. Ar fi fost frumos să povestesc
acum despre o iubită geloasă, care mi-a luat
vioara și a spart-o în bucăţi. Eventual
Stradivariusul. Mie nu mi s-a întâmplat așa
ceva. Dar să știi că am cântat pe o vioară
dintr-asta. Din 1999 până în 2007 am cântat
pe o vioară italienească foarte veche, tot din
1700, pusă la dispoziţia mea de o
colecţionară din Franţa. O vioară care era în
familia ei de mai multe generaţii. Şi, la un
moment dat, când tatăl ei cânta pe vioara
respectivă, mama ei fiind foarte geloasă pe
lungile repetiţii – tatăl cânta mult, era prim
violonist la Strasbourg – a luat vioara și a
făcut-o praf. Bucăţele. Am și cunoscut-o pe
mama ei, o doamnă elegantă, distinsă, cu
părul alb, foarte calmă, nici nu mi-o puteam
imagina făcând praf un instrument muzical
atât de fragil și de frumos. Încercam să-mi
imaginez cam cum trebuie să se fi simţit
bietul domn atunci când și-a găsit vioara
bucăţi, cum s-a dus cu ea la lutier, câte zeci și
sute de ore de muncă au fost necesare
pentru a o repune la loc în toate fragmentele
ei și vitalitatea pe care o au viorile acestea
italienești. Le poţi sparge, tăia în bucăţi, rupe,
îneca – ele au nouă vieţi, mai ceva decât
Dar cum se face că ai avut această vioară?
Păi, doamna este un adevărat pasionat de
muzică. Merge la concursurile din Franţa,
uneori chiar la unele internaţionale, pentru a-i
asculta pe finaliști. Merge în Elveţia, în
Olanda, mai multe ţări. După concurs a venit
la mine și mi-a spus: uitaţi, am acest
instrument, această vioară frumoasă, aţi
accepta să o primiţi în folosinţă? Sigur că am
fost foarte impresionat, na, un francez vedea
pentru prima dată un român din Estul
sălbatic și se gândea să-i încredinţeze un
obiect extrem de valoros al familiei. Sunt
convins că nu i-am înșelat așteptările și ea a
fost prezentă de fiecare dată când aveam
concerte la Paris. A venit și aici la București, în
special pentru Festivalul George Enescu. A
fost un gest fantastic, un gest unic pentru
care îi sunt recunoscător. Vioara a rămas în
continuare la mine și o folosesc din când în
când. Intenţia doamnei este ca această vioară
să ajungă în patrimoniul fundaţiei înfiinţate
de părinţii mei, fundaţie care sprijină tinerii
muzicieni, în special violoniști. Organizează
un concurs de 12 ani la Sinaia. Şi, cine știe,
poate într-o bună zi voi organiza și eu un
concurs pentru atribuirea unei astfel de viori.
Idee care ne duce cu gândul la concursul
de atribuire a viorii Stradivarius a
maestrului Ion Voicu. Cum a fost?
Păi... Veni, vidi, vici! Sigur, eu aș fi vrut să
particip încă de la primul concurs, cel
organizat atunci... nici nu mai știu în ce an.
Aveam 23 de ani, deci în '98-'99. Atunci exista
o limită de vârstă inferioară, eram prea tânăr
ca să particip și n-am putut. În schimb, acum
am fost primit în concurs și singurul candidat.
Am cântat un program uriaș din nu știu câte
concerte, sonate, lucrări, piese, capricii. Juriul
a fost cel al Concursului Internaţional George
Enescu, am primit vioara pentru cinci ani de
zile cu unanimitate de voturi. În prezent,
termenul a fost extins de Ministerul Culturii
până când vor organiza un nou concurs. La
care voi participa. Cred că vioara Stradivarius
a fost cea mai bună investiţie a statului
român. Ceea ce a cumpărat în 1955 cu, cred
că, 70.000 de franci elveţieni, valorează astăzi
câteva milioane de euro lejer. În primă
instanţă e mai complicat să umbli cu un
asemenea instrument, dar în cei cinci ani mam obișnuit. Şi am și ajutoare de nădejde. Mă
refer, de exemplu, la cei trei agenţi de pază
care se ocupă de securitatea viorii la turnee și
concerte. Între timp ei au devenit melomani.
După patru ani de turnee Stradivarius, după,
cred că, peste 100 de concerte, deja au un
gust. Îmi spun că le-a plăcut mai mult
capriciul 21 pe care l-am cântat la Baia Mare
faţă de cel cântat la Sibiu. Sunt niște fineţuri
pe care poate niciun critic muzical nu le
simte dacă nu este atent. Pentru mine asta e
încă o dovadă că nu îţi trebuie diplomă de la
Conservator ca să înţelegi muzica și să te
bucuri de ea. Trebuie pur și simplu să îi acorzi
o șansă. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:19 PM Page 25
Culinary highlights
18 Bars & Restaurants
Henri Coanda International Airport
Self Service
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:19 PM Page 26
Gabriela Dumitran’s creations
surprise by the simplicity of their
theme, the elegance of their shape
and the consistency of their source of
inspiration. Her passion for hats,
details and beauty has made her
name one of the most respected
brands in the world of Romanian
accessory design.
Creațiile Gabrielei Dumitran surprind
prin simplitatea temelor, eleganța
formelor și consistența surselor de
insirație. Pasiunea pentru pălării,
detalii și frumos au transformat
numele ei într-unul dintre cei mai
respectați designeri de accesorii din
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:19 PM Page 27
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:19 PM Page 28
There’s much talk in romania about how, in the
world of fashion, some trades have gone almost
completely extinct. one of them is that of hat designer... The fact that people talk about this is a good
sign, it’s an indication that people are starting to return
to the real values that have been forgotten during the
economic boom – when everything was happening so
fast and there was a real lack of substance.
in full recession, under the overwhelming assault of
the big corporations flooding the market with millions upon millions of copies of the same model,
Gabriela Dumitran is building, slowly but steadily,
her own hat business. How and more importantly
why did this adventure come into being? I discovered
the thrills of this profession back in 2008 and I have to
say it was love at first sight. But it’s a long way from passion and pleasure to building a business, one that requires a lot of time and effort. To answer your question,
I believe in people’s need to be unique, distinct individuals, to express themselves, their personality in a way
that’s real, and my strong belief is that the hat can do
this for them.
I beg to disagree with you, though, on the expressed
reality: there have always been a second and third line
that breathed new air into the market. And I’m thinking
here about the small businesses that have a different
set of advantages on the market than the big corporations. It’s true – as we can see in our everyday life – that
there’s not many of them. But in countries with a tradition in this respect (Italy, France, Spain), there are
plenty examples of such little great companies – small
companies with high added value.
Back on the subject of the hat and its return in the designers’ and buyers’ attention... This hasn’t happened
over night. I think that what’s happening today is the
direct result of everything that has been done during
the last 15-16 years. 1996 was a particularly important
year for the industry: Chanel took over Maison Michel
and Stephen Jones was invited by John Galliano to
work for Dior. Chanel basically saved from bankruptcy
the oldest hat parlour in Paris, and Galliano quite literally set the stage and placed on it the person that now
signs the hats for Dior, Comme des Garçons, Emanuel
Ungaro, Loewe, etc. But this is only one side of this
phenomenon. Young buyers have really warmed to
this accessory, influenced by such celebrities as Lady
Gaga, Justin Timberlake, Rihanna, Sarah Jessica Parker,
but also by the street style blogs that frequently suggest outfits including hats. I should also mention here
some mass market companies’ decision to work with
well known hat makers, for instance the collaboration
between The Gap and Albertus Swanepoel, one of the
most renowned hat makers in New York (recent years
has seen him work with the likes of Marc Jacobs,
Proenza Schouler, Carolina Herrera, Diane Von Furstenberg, DKNY, etc).
an appropriate hat can perfectly round up a certain
look, but it can also make you into a distinctive person, give you a certain unique air. What does wearing
a hat mean to you?
Wearing a hat means standing up for what you really
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:19 PM Page 29
Se discută mult în România despre faptul că o serie de
meserii din modă dispar aproape complet. Una dintre
aceste meserii este și cea de designer de pălării…
Faptul că se discută este îmbucurător și este un semn că
oamenii se întorc la valorile reale uitate între timp, în perioada de boom economic –când totul se petrecea rapid
și fără substanţă.
În plină recesiune, în plin asalt al marilor corporații care
aruncă pe piață zeci de milioane de exemplare dintr-un
singur model, Gabriela Dumitran își dezvoltă cu pași
mici dar siguri o afacere cu și despre pălării. Cum și mai
ales de ce a început această aventură?
Am descoperit plăcerea acestei meserii în anul 2008 și
pot spune că a fost dragoste la prima vedere. De la pasiune și plăcere până la a construi o afacere este cale lungă
ce presupune mult efort. Legat de întrebarea ta, eu cred
în nevoia oamenilor de a fi unici, de a-și exprima personalitatea într-un mod real, iar credinţa mea este că pălăria
poate face acest lucru.
Te-aș contrazice legat de realitatea exprimată: întotdeauna au existat și liniile doi si trei care au adus un suflu
nou în piaţă. Și aici mă refer la micii producători care au
alte avantaje pe piaţă decât marile corporaţii. Că numărul
lor este mai mic - din realitatea noastră cotidiană - este
adevărat. Dar în ţările cu tradiţie (Italia, Franţa, Spania) sunt
o mulţime de exemple de little great companies - companii mici cu valoare adaugată mare. Legat de pălarie și
reîntoarcerea ei în atenţia designerilor și a publicului…
Acest lucru nu s-a petrecut peste noapte.
Cred că ce se întâmplă azi este rezultatul a tot ce s-a făcut
în ultimii 15-16 ani. Anul 1996 a fost unul extem de important pentru această industrie: Chanel a preluat Maison
Michel și Stephen Jones a fost invitat de John Galliano să
lucreze pentru casa Dior. Chanel a salvat practic de la faliment cel mai vechi atelier de pălarii de paie din Paris iar
Galliano l-a suit pe scena (la propriu) pe cel care semnează azi pălariile pentru Dior, Comme des Garcons,
Emanuel Ungaro, Loewe etc. Dar aceasta nu este decât o
dimensiune a acestui fenomen. Publicul tânăr s-a
apropiat foarte mult de acest accesoriu fiind influenţat de
apariţiile unor celebritaţii precum Lady Gaga, Justin Timberlake, Rihanna, Sarah Jessica Parker dar și de blogurile
de street style care propun frecvent outfituri care includ
pălarii. Aș mai adăuga și decizia unor companii de mass
market de a lucra cu pălărieri cunoscuţi cum ar fi de exemplu colaborarea dintre Gap si Albertus Swanepoel,
unul din cei mai cunoscuţi pălărieri din New York (în ultimii ani a colaborat cu : Marc Jacobs, Proenza Schouler,
Carolina Herrera, Diane Von Furstenberg, DKNY, etc).
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 30
What’s the difference between a perfect hat and one
that’s... simply ridiculous? How far can creativity go
before the result becomes “unfriendly”? It’s all a matter of aesthetics. It only gets ridiculous when there’s a
big discrepancy between the person, the outfit, the attitude and the hat. As long as that’s not the case, creativity can “go” anywhere, it can take you as far as you
like as long as the hat is wearable.
let’s get back to your workshop. one visit to this universe can really be a cultural experience. How did
you manage to equip your workshop with the best,
most professional utensils, where did you find them?
A lot of effort went into fitting the workshop with professional equipment. I basically went through any and
all possible means of information in order to find the
producers with the best expertise in the field. In the
end, the experiment turned out to be a most beneficial
one and right now I’m proud to be working with the
best in the business. The producers I collaborate with
hail from all over the world – from the U.K., the U.S.,
France, Italy and the Netherlands.
What are your favourite materials you like to use
when making hats? Wire and lace. They offer utmost
freedom creativity-wise.
Pălăriile corect alese îți pot completa perfect o ținută
dar mai ales te pot transforma într-o persoană distinctă, cu un aer aparte. Pentru tine ce înseamnă a
purta o pălărie?
A purta o pălărie înseamnă a-ţi asuma ceea ce ești.
Care este diferența dintre o pălărie perfectă și o
pălărie… ridicolă? Până unde poate merge creativitatea unei pălării cît rezultatul să nu fie ”neprietenos” ?
Totul ţine de estetică. Ridicolul apare atunci când există o
discrepanţă între persoană, outfit, atitudine și pălărie. În
rest, creativitatea poate merge oriunde atâta timp cât
pălăria este purtabilă.
Să revenim în atelierul tău. O vizită în acest univers
poate fi o lecție culturală. Cum, de unde ai reușit să-ți
dotezi atelierul cu cele mai profesioniste ustensile?
Dotarea atelierului cu ustensile profesioniste a presupus
mult efort. Am folosit practic orice canal de infromare
pentru a găsi producatorii cu tradiţie din domeniu. Într-un
final, experienţa a fost una fericită și în acest moment sunt
mândră de faptul că lucrez cu cei mai buni din branșă.
Producătorii cu care lucrez sunt din Marea Britanie, SUA,
Franţa, Italia și Olanda.
Care sunt materialele preferate în care lucrezi pălăriile?
Sârma și dantela. Dau o libertate deplină în creaţie.
Silk flowers manufacturing is one of your shop’s “specialties”. Walk us through the process if you will, tell
us how much time is required for making such a
flower... The procedures we implement in making the
silk flowers are those used back in the XIX centuries.
Hence, the execution time can be anywhere from four
up to sixteen hours. The fabric is starched, each petal is
drawn, painted over, cut out and processed individually, using specifically designed tools.
Una dintre ”specialitățile” atelierului tău este crearea
florilor din mătase. Povestește-ne procesul și mai ales
cît timp solicită crearea unei flori…
Noi facem flori din mătase dupa procedeele tradiţionale
din secolul XIX. De aceea timpul de execuţie poate dura
de la patru la șaisprezece ore. Materialul este apretat,
fiecare petală este desenată, pictată, decupată și prelucrată individual, folosind instrumente specifice.
any advice on caring for and, more importantly,
cleaning felt hats? Each hat should be kept in its own
box, in a dry place. Felt hats can be cleaned using a natural bristles brush. One piece of advice: if your felt hat
gets wet, don’t use a hair dryer on it. Allow it to dry out
slowly, on its own. n
Cum se păstrează și mai ales cum se curăță o pălărie
din fetru? O pălărie trebuie păstrată în cutie, într-un
mediu uscat. Pălaria din fetru se curaţă cu o perie cu peri
naturali. Un sfat: dacă vă prinde ploaia cu o pălarie de
fetru, nu incercaţi să o uscaţi cu feonul. Lasaţi-o să se
usuce natural. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 31
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 32
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 33
Chandelier: Misraki
shop in Marseille,
coffee table made
from an old kitchen
table bought at a flee
market, sofa
cushions Habitat,
Iron floor lamps
behind the sofa –
Laetitia's own creation
Laetitia has a sense for
art, design and
creation. She invites
the nature and the
natural elements in her
home, located in a
beautiful village not far
from Marseille and
thought to be her true
paradise: a house
surrounded by nature
with stunning views
over the hills and cliffs
of Provence!
It was renovated from
scratch and completely
decorated by Laetitia,
who designs and crafts
numerous objects and
accessories that can be
found in her house:
copper tube lamps,
pebbles shaped
cushions and
sculptures. Polished
concrete floors and
vivacious colours
complete this
stunningly decorated
family house!
Laetitia are un simț
aparte pentru artă,
design și creație. Ea a
lăsat să intre
elementele naturii în
casa ei superb
poziționată pe panta
unui deal, nu departe
de Marsilia, pe care o
consideră acum
adevăratul ei paradis: o
casă înconjurată de
natură, cu priveliști
uimitoare ale dealurilor
pietroase din Provence!
Aceasta a fost renovată
de la zero și complet
decorată de Laetitia,
care creează și
numeroasele obiecte
artizanale și accesorii
care pot fi găsite în casa
ei: lămpi din tuburi de
cupru, perne în formă
de pietre, sculpturi.
Podele din ciment
lustruit și culori vivace
completează coerent
această casă familială
uimitor decorată!
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 34
Alinea ceiling lamps ,
modified with Ikea lamp
shades, Kitchen Unit &
Wall slate: created using
special "slate" paint from
Leroy Merlin.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 35
his family home, full of
personality and yet so functional,
is a homage to the mixing of
genres, with ease and relaxation.
It took 3 years of renovation - out of 10
years of total refurbishment - to transform
an old house into a stunning family villa.
It was on a holiday, while taking a stroll,
that Laetitia and her husband fell in love
with the area. Laetitia was then completely
dazzled by the natural surroundings: green
valleys, scattered cliffs, ravines and
breathtaking views. They decide straight
away to find a home in the region and just
a week later that they discover the perfect
The house looked at that point like it was
stuck in the 70’s: old fashioned windows,
brown ceramic tiles used for the floors,
wallpaper with flowers pattern in the
bathroom, and a ramshackle swimming
pool. But Laetitia is immediately and
completely fascinated by the beauty of the
surroundings and by the stunning views the cliffs of the Sainte Baume Mountain the house possess. She admits it was love
at first sight. “It will take as long as it will
take, but we will restore it”. The statement
left no room for argument - it was obvious
she had decided that was her home to be.
They had only been tenants at that point,
so this was going to be their first purchase.
At last, a place of her own, Laetitia thought,
where she could finally have some fun and
unleash her imagination in order to
redefine the whole house.
ceastă casă perfect potrivită unei
familii, plină de personalitate și
totuși atât de funcţională, este un
omagiu adus amestecului de
genuri, pus în practică cu multă relaxare. A
fost nevoie de trei ani de redecorare – din
zece ani de renovare totală – pentru a
transforma o casă veche într-o uimitoare vilă
de familie.
Erau în vacanţă, în timpul unei drumeţii în
jurul Marsiliei, când Laetitia și soţul ei s-au
îndrăgostit de zonă. Laetitia a fost întâi
complet fascinată de mediul natural: văile de
un verde pur, spărturi de stâncă, râpe
ameţitoare și priveliști impresionante. Cei doi
decid imediat să găsească o casă în regiune și
doar o săptămână mai târziu vor descoperi
locul perfect.
Casa arăta la acel moment ca și cum ar fi
rămas oarecum blocată în anii '70: ferestre de
modă veche, gresie și faianţă maro pentru
pardoseală, tapet cu model floral în baie și o
piscină în paragină. Dar Laetitia era deja
cucerită de frumuseţea împrejurimilor, iar
view-ul pe care îl posedă casa către Muntele
Sainte Baume o convinge definitiv. Admite că
a fost dragoste la prima vedere: “O să dureze
cât o să dureze, însă vom recondiţiona
această casă!” Vorbele Laetitiei nu lasă loc
pentru tergiversări – era evident că a decis că
asta e casa ei.
Până acum Laetitia și Gerard, soţul ei, fuseseră
chiriași – aceasta era prima lor proprietate; în
sfârșit, un loc care le aparţinea, unde Laetitia
să poată să dea frâu liber creativităţii, să se
distreze în timp ce regândește și reamenajează
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 36
“It will take as
long as it will
take, but we’ll
restore it.”
Some partitions didn't made any sense,
so a few walls were destroyed, the
lounge and the kitchen switched
rooms. Laetitia has always dreamt of a
home with a polished concrete floor she searched and searched but it
seemed nobody could do it. Eventually,
in a magazine story, she reads about
Marylène Tortora, artist and architect
from Marseille (
In a stroke of luck: Laetitia calls her and
they click – her polished concrete
project can finally be realized.
Her father is another useful help for
Laetitia – together they create the basis
of the walls and floors that will be
afterwards polished. Marylène does all
the coating and polishing of the
concrete surfaces (floors, kitchen,
fireplace, bathroom). It will take three
weeks in total for the project is finished,
and Laetitia has now a balanced mix of
styles in the different areas of the
house, all unified by the same concrete
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 37
Lamp: Habitat,
Pebble shapped cushionsLaetitia's own creation,
Painting on the wall:
Laetitia's creation
carpet AMPM
black curtain Habitat,
Log rack: La Redoute,
various vases: Habitat
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 38
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 39
The house has a friendly & social feeling,
given by the layout of the rooms and of
course, by the kitchen opening into the
living room and dining room. "It's really
nice to cook while chatting with guests. It is
a house where we take a real pleasure in
receiving them. I quite like the feeling of
having a couch in my kitchen! " explains
What is also striking when you enter this
house is the continuity of natural light both outside and inside are luminous, vivid
and bright. Almost all living spaces are
bathed in a soft light and have openings
towards the exterior (doors, windows). The
walls of the kitchen and living room have
large windows, offering magnificent views
of the surrounding nature.
Facing a cement chimney in the entrance
room, a sand colored carpet, sprinkled with
pebble-shapped cushions, reminds us of
the nearby beaches. The ceilling lamp
ressembles the moon, and long and airy
black threads curtains dim the light
without obscuring the windows. In the
kitchen, black stools and vibrant green
touches create a graphic style to this area.
This dinning room area has a color
enhancer right beside it - a purple wall, that
highlights the table and chair's lighter
shades. A tree branch, discretely
suspended by a strong nylon thread, serves
as a support for ceiling lamps.
In the bedroom, in order to redraw the
outline of the room, the walls have been
întreaga casă.
Unele partiţionări nu aveau niciun sens, așa
că unele ziduri au fost dărâmate, iar camera
de zi și bucătăria au făcut schimb de poziţie.
Laetitia a visat mereu o casă cu podea din
ciment lustruit – doar că a căutat și a tot
căutat dar se părea că nimeni nu ar putea
face acest lucru. În cele din urmă, într-un
articol dintr-o revistă, citește despre
Marylène Tortora, artist și arhitect din Marsilia
( Își încearcă norocul și
o sună – se simpatizează instantaneu și – în
sfârșit – proiectul ei e înţeles și devine
Tatăl ei este un alt ajutor util pentru Laetitia –
împreună creează baza de pereţi și pardoseli,
care vor fi ulterior lustruite – operaţiune de
care se ocupă integral Marylène, pentru toate
suprafeţele de beton (pardoseli, bucătărie,
șemineu, baie). Va dura trei săptămâni în total
până ce această etapă a proiectului este
finalizată, iar Laetitia are acum în casă un mix
echilibrat de stiluri, toate unificate de
pardoseala de beton.
De asemenea, izbitoare – în sensul bun –
atunci când intri în această casă, este
continuitatea luminii naturale – legătura
interior-exterior e parcă neîntreruptă,
susţinută de o luminozitate vie, strălucitoare.
Aproape toate zonele din casă sunt scăldate
într-o lumină moale și au deschideri spre
exterior (uși, ferestre). Pereţii din bucătărie și
camera de zi au ferestre mari, oferind cadre
magnifice ale naturii înconjurătoare.
În faţa șemineului din piatră, din camera de la
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 40
Table & mirror: Habitat, cowhide chair, table lamps,
drawings - Laetitia's own creation; Bedside rug Zara Home,
cushions Merci and Habitat; cowhide carpet: flea shop
"Léo de sylvabelle", Marseille. On the mannequin: Laetitia’s
wedding dress.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 41
“I can’t
imagine living
anywhere else.
I’ve found my
my haven of
intrare, un covor de culoarea nisipului,
presărat cu perne care imită perfect pietrele
lustruite de apă, amintește de plajele din
apropiere. Lampa pare și ea o lună în
miniatură, în timp ce perdelele din fâșii lungi,
fluide, temperează lumina fără să
obstrucţioneze priveliștea.
În bucătărie, taburetele negre și detaliile de
un verde crud definesc stilul grafic al zonei,
iar zona de luat masa este impecabil pusă în
valoare de peretele vopsit într-un purpuriu
puternic, care scoate în evidenţă nuanţele
delicate ale mesei și scaunelor. O ramură de
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 42
painted in two soft shades: purple-grey
& grey-pearl. The bed panel echoes the
contemporary style of the vanity area,
with lamps designed by Laetitia. A
beautiful light wood floor, as well as a
silky-grey cowhide carpet, create a
warm feeling. The wonderful chimney
is pure luxury, and they definitely
appreciate this extra dimension it
creates in the bedroom – a real
intimate place to unwind and relax.
The logs can be stored directly under
the chimney and become part of the
decorative set.
Laetitia's house is a very personal
project, created little by little, and
based on her possibilities, findings,
journeys and desires. A few years ago,
this business woman decided to have a
break, to devote her time and energy
to her family and her many other
projects. She started painting, drawing
and sewing... and never stopped
since – she now creates cushions,
lamps, sculptures and paintings. Her
creations are inspired by the
discoveries in her life: a walk in the
forest, the flea markets, finding
furniture abandoned on a street
corner, objects that children bring at
home etc. “I cannot imagine living
anywhere else. I have found my home,
my haven of peace and this is where I
want to see my children grow up”,
confesses Laetitia. n
copac suspendată de un fir discret dar
rezistent de nailon este suportul perfect
pentru lămpile de tavan.
În dormitor, în scopul de a recrea conturul
camerei, pereţii au fost vopsiţi în două
nuanţe suave: gri-mov și gri-perlă. Tăblia
patului reflectă stilul contemporan al
camerei, luminată de lămpi concepute de
Laetitia. O frumoasă podea din lemn deschis
la culoare șiun covor din piele de vacă
creează o atmosferă intimă, caldă. Șemineul
aduce un aer de lux pur, și este foarte
apreciat pentru această extra-dimensiune pe
care o creează în dormitor – un alcov intim,
relaxant. Buștenii pot fi depozitaţi chiar sub
șemineu și, astfel, fac parte din decoraţiuni.
Casa Laetitiei este un proiect foarte personal,
creat încetul cu încetul, depinzând și
crescând în funcţie de posibilităţile ei, de
descoperirile, călătoriile și dorinţele ei. Acum
câţiva ani, această femeie de afaceri a decis
să ia o pauză, să își dedice timpul și energia
familiei sale și numeroaselor sale proiecte.
Prin urmare, a început câteva lecţii de
pictură, desen și cusut... și nu s-a mai oprit de
atunci – acum creează constant perne, lămpi,
sculpturi și picturi. Creaţiile ei sunt inspirate
de ceea ce trăiește în fiecare zi, de ceea ce
descoperă: o plimbare în pădure, pieţele de
vechituri, mobilierul găsit abandonat la un
colţ de stradă, obiecte cu care apar copiii
acasă etc. “Nu-mi pot imagina traiul
altundeva. Aici e căminul meu, casa mea e
micul meu paradis și aici vreau să-mi văd
copiii crescând”, mărturisește Laetitia. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 43
Far right: chairs from the
2nd World War, brought to
France by the Americans
who where using it for
their dinning tables
(bought at a flea market);
Tablecloth: Marylene
Tortora (
Chandelier and cushions:
Ikea, red lamp AMPM
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 44
Cotton jacket, Giuliano
Fujiwara,1.905 lei,
Entrance, vintage
viscose dress.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:20 PM Page 45
You don't need to see
Cristi Mungiu's movie
“Beyond the Hills”
twice to notice the
importance of the
costumes, of the
characters's images.
The fascinating
contrast created
almost instantly
between the
monachal clothes and
the pure white of the
moldavian snows
becomes a character
in inself, as loaded
with tensions,
concupiscence and
mystical fervor like
the caracthers
themselves. The
austerity of the black
and white plans reveal
a life lived on the edge
of fantasy, where
exorcizing sessions
are as natural as
peeling potatoes for
Este suficient să
vizionezi doar o singură
dată filmul ”După
dealuri” de Cristi
Mungiu ca să remarci
cât de importante sunt
costumele, imaginea
personajelor. Contrastul
fascinant pe care haina
monahală îl realizează
aproape instantaneu cu
albul zăpezilor din
nord-estul Moldovei
este un personaj în
sine, la fel ca și
celelalte, plin de
concupiscență și
fervoare mistică.
Austeritatea planurilor
în alb și negru trădează
o viață care se
desfășoară la limita
supranaturalului, unde
ședințele de exorcizare
sunt la fel de firești
precum curățarea
cartofilor pentru masa
de prânz.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 46
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 47
Cotton jacket Irina
Schrotter, 1.050 lei, leather
boots, Marcel, 1.980 lei,
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 48
“The austerity of
the black and
white plans reveal
a life lived on the
edge of fantasy.”
Taffeta rain coat Valentina Vidrașcu, 400 euro, vintage cotton
pants, leather boots, Marcel, 1.980 lei, Entrance.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 49
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 50
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 51
Wool fabric overcoat, silk veil – both Andra Cliţan, price on request,
leather boots, Marcel, 1.980 lei, Entrance.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 52
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 53
Leather jacket Andra
Cliţan, price on request,
taffeta skirt Valentina
Vidrașcu, 500 euros.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 54
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 55
Wool skirt, Giuliano Fujiwara, 1.460 lei, beads top,
Peachoo+Krejberg, 7.800 lei, leather boots, Marcel, 1.980 lei,
all – Entrance, cotton and leather top,
Ter et Bantine, 3.100 lei, Consacre.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 56
Mihnea, Luminița and
Alexandru Ghilduș the Goldart Family
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 57
Goldart, an auction
house, art gallery and
event planner, is an
important member of
the Romanian cultural
movement. One could
call it a family business,
and a successful one at
that. The group
consisting of Luminița,
Alexandru and Mihnea
Ghiduș have recently
been joined by Sandra,
the youngest of the
four, a first year student
at the National
University of Arts, the
Art History and Theory
Casă de licitații, galerie
de artă și organizator
de evenimente, Goldart
este un pion important
al mișcării culturale din
România. Se poate
numi o afacere de
familie, una de succes,
în grupul format de
Luminița, Alexandru
și Mihnea Ghilduș
alăturându-se de
curând și mezina,
Sandra, studentă în
anul I la Universitatea
Națională de Arte,
specializarea Istoria și
Teoria Artei.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 58
Sever (Burădescu)
Burada - “Ofrandă”
Oil on cardboard.
Soon after the ’89 revolution, both the Romanian
cultural scene and the artistic movement had been
seriously redefined. If, at first, the grounds were still
rather uncertain, things changed in time –
following the already tried and tested models, the
market began to be populated by more and more
specialty shops, art galleries and auction houses.
Romanian art was soon circulating freely, appearing
in big museums and galleries all over. Collectors
from all around the world were meeting with first
class artists and their works, authentic talents who
would place their mark on the evolution of world
culture. Locals valued these ambassadors and
creators of beauty, whether they were designers,
architects, musicians, writers, painters or sculptors.
They have brought Romania in the centre of public
attention and, most importantly, public admiration.
Behind any artist’s success story there lies a major
promoting effort. An art gallery’s role is not solely to
present and help familiarize the author’s oeuvre,
but also to build the market share, to sell and to
promote, to constantly maintain them in the centre
of the public’s and critics’ attention.
Contemporary art implies innovation, vision and
language, a certain creational dynamism and
establishing a dialogue with the beholder. They also
need a guarantee of authenticity, one that can be
issued by a professional appraiser.
As a collector, one desires a certain valuable piece
Odată cu 1989, atât viaţa culturală cât și mișcarea artistică
românească au prins un nou contur. Şi dacă la început
reperele erau destul de incerte, cu timpul, urmând
modele deja verificate, au apărut pe piaţă magazine de
specialitate, galerii de artă și case de licitaţii. Arta
românească a început să circule liber, să fie prezentă în
marile muzee și galerii. Colecţionari din toate colţurile
lumii s-au întâlnit cu artiști și opere de prim rang, talente
autentice, cu un cuvânt important de spus în evoluţia
culturii universale. Adevăraţi ambasadori ai valorilor
autohtone, creatorii de frumos, fie că sunt designeri,
arhitecţi, muzicieni, scriitori, pictori sau sculptori, au adus
România în centrul atenţiei și mai ales al admiraţiei
În spatele succesului unui artist stă un efort major de
promovare. Rolul unei galerii nu este numai acela de
expunere și familiarizare cu opera autorului, dar și de
formare a unei cote de piaţă, vânzarea și promovarea,
prezenţa constantă în atenţia publicului și a criticilor.
Arta contemporană presupune inovaţie, viziune și limbaj,
un anumit dinamism al creaţiei și un dialog cu privitorul.
Valorile clasice au nevoie și de un certificat de
autenticitate, cel pe care îl dă un expert-evaluator.
Suntem colecţionari și ne dorim o piesă de valoare, o
găsim într-un magazin de antichităţi. Cine ne garantează
o achiziţie certă, o bună investiţie?
Deţinem sau primim obiecte marcate de patina timpului
și vrem să le cunoaștem, dincolo de valoarea sentimentală
pe care o au deja, și pe cea materială. Unde putem face o
expertiză, mai ales dacă decidem să le vindem?
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 59
Tonitza –
“Minora”. Oil
on cardboard
of art. One can find it in an antique shop, but who
can guarantee it as a good investment, and the
reliability of the acquisition?
One owns or receives a vintage item bearing the
marks of time, and would like to know, beside its
sentimental value, how much it is worth. Where
might one get a valuation, particularly if they were
inclined to sell it?
One intends to offer a particularly fancy present.
How would one go about it?
The answer to all the above questions would be an
auction house. It distributes items of a certain level
and includes professional collaborators with a long
activity in the field. Goldart ensured its continuity in
the Romanian art market precisely because of its
competence and dependability.
Goldart’s story began in 1997, its debut coinciding
with the inauguration of the Hilton Athenée Palace
Hotel in Bucharest. It aimed to represent the
relationship between Romanian design and
contemporary art on the one side, and the market
and public on the other. In 2008, the gallery’s offer
“Romania is one of a few countries that, unfortunately, is yet
to grant contemporary art the attention it deserves.” – Al. Ghilduș
Vrem să facem un cadou cu ștaif, unde ne adresăm?
La toate aceste întrebări, răspunsul vine de la o casă de
licitaţii, cea care pune în circulaţie obiecte de un anumit
nivel și care are, în grupul său de colaboratori, profesioniști
cu o îndelungată activitate în domeniu. Goldart este un
nume ce și-a asigurat continuitatea pe piaţa de artă din
România tocmai datorită competenţei și seriozităţii de
care a dat dovadă.
Sorbet spoon set
made of ottoman
coins. Around
Art Deco floral vase
form pressed, mass
Perahim –
tile, hand
painted bone
Povestea Goldart a început în 1997, odată cu deschiderea
hotelului Hilton Athenée Palace București și s-a dorit să
reprezinte relaţia dintre arta contemporană și designul
românesc cu piaţa și publicul. Oferta galeriei s-a extins și
în spaţiul artei interbelice, odată cu lansarea în anul 2008
a Casei de Licitaţii Goldart. Expoziţii, evenimente culturale
și caritabile, editare de cataloage și colaborări cu artiști și
instituţii de cultură, sunt realizări care, pe parcursul acestei
perioade, au făcut să circule creaţia românească în ţară și
în întreaga lume.
În baza unei riguroase expertizări și a unei
documentări complete, Goldart asigură prezenţa în
licitaţii publice a valorilor interbelice și contemporane,
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 60
Silver Coffee set
George V
widened, including interwar art into its field of
interest, as the Goldart Auction House came into
Art exhibitions, cultural and charity events,
catalogues issue, collaborations with cultural
institutions and artists – these are just some
examples of the means that have been employed,
making Romanian creations available both within
the borders and abroad.
Following rigorous valuation and thorough
documentation, Goldart guarantees the presence of
real interwar and contemporary values in public
auctions, within a variety of fields, from painting,
drawing, sculpture, photography and decorative
“Going once,
going twice, sold!”
arts to illustrations and antique books. They have
also been recognized for having stayed adamant in
their efforts to promote contemporary creations,
ever since Alexandru Ghiduș first came up with the
idea in 2002, a matter on which he comments in:
“This issue – ‘Contemporary Art’ – is one that
necessitates a special interest, as Romania is one of
a few countries that, unfortunately, is yet to grant it
the attention it deserves.
într-o gamă largă, cuprinzând pictura, grafica,
sculptura, fotografia și artele decorative, împreună cu
ilustraţii și carte veche. Este recunoscută și pentru
faptul că a rămas consecventă promovării creaţiei
contemporane, după ce Alexandru Ghilduș a lansat
această formulă în anul 2002, capitol despre care
acesta spune: “Subiectul «artă contemporană» suportă
o atenţie specială, România fiind printre puţinele ţări
care nu acordă, din păcate, importanţa cuvenită
acestui capitol.
Piaţa românească este îndreptată în direcţia investiţiei
oarecum sigure, «arta veche» și artist (re)cunoscut, în
opinia noastră, aceasta însemnând o carenţă
educaţională (atât în plan cultural cât și investiţional),
dublată de o detașare de fenomenul artistic
internaţional, cel care, deși la distanţă, include uneori
și artiști români.
Susţinuti de artiști și designeri implicaţi în direcţia
creaţiei și a promovării artei și designului,
managementul Casei de Licitaţii Goldart insistă în a
promova creaţii contemporane, chiar dacă ritmul și
volumul vânzărilor, privite strict prin prismă
economică, nu este întotdeauna încurajator,
continuitatea prezenţei în licitaţii a artei
contemporane și viitorul acesteia fiind obiective pe
termen lung.”
Şi dacă vorbim despre arta contemporană, atunci
trebuie subliniat faptul că aceasta, ca fenomen,
permeabilizează și domeniul amenajărilor interioare.
Piese de mobilier sau corpuri de iluminat s-au
transformat în obiecte cult, ce ocupă un loc important
în muzeele lumii. Pentru a încadra obiecte vechi într-o
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 61
The Romanian market is mainly focused on safe
investments, “older art” and well-known artists, thus,
in our opinion, perpetuating a serious educational
fault (both culture- and investment-wise), coupled
with parting from the direction of the international
artistic phenomenon, one that, though somewhat
distant, does every so often include Romanian
artists as well. Backed by artists and designers active
in art and design creation and promotion, Goldart
Auction House’s management strives to promote
contemporary creations, even though the sales
rhythm and volume, from an economic standpoint,
are not exactly encouraging, but a continued
presence of contemporary art in auctions and its
future constitutes the focus point of one of our long
term objectives.”
And while we’re on the subject of contemporary art,
let us point out the fact that, as a phenomenon, it
permeates the adjacent field of interior decoration.
Pieces of furniture and light fixtures have become
cultural items, with their own well deserved place in
museums world-wide. In order to integrate old
pieces in a modern ensemble or in order to include
latest generation elements in a classical approach,
one needs an expert’s advice. His role, hardly
negligible, is to avoid kitschy results or the useless
amassing of objects that share no thematic
Design constitutes, within the Goldart gallery and
auction house, the object of Mihnea Ghiduș’s
interest, a graduate of the Stuttgart State Academy
of Art and Design, member of the UAPR (The
Romanian Fine Arts Union) and the SDPR (The
Romanian Society of Professional Designers),
coordinator of the “Dizainăr” project, a Romanian
product, graphic and interior design shop.
As with other important cities of the world,
Bucharest now has its places where one could, while
enjoying a glass of champagne, sample the exciting
atmosphere of an auction house, where “going
once, going twice, sold!” is the sound of a solid
investment in art. n
Alongside Marilena Murariu, Goldart’s expert valuation team also
includes Marian Constantin, specialized in museology, got his PhD in
visual arts, has been accredited as an expert in Historicism, Art Nouveau
and Art Deco by the Romanian Ministry of Culture and is an UNEVAR
evaluation expert. Regarding art investment and the consumer as a
phenomenon, he had this to say: “Starting with 1990, when the art
market made its comeback, the interest for Romanian art began to
make its presence felt among foreigners as well, often attracted by its
exoticism, but also its intrinsic value. Another group was that of the
people who left the country during the communist regime and who,
after the revolution, began to return both to their home country and to
its values.”
Constantin Piliuță
- urban landscape.
amenajare modern sau pentru a aduce într-o
abordare clasică piese de ultimă generaţie, este
nevoie de un specialist. Rolul său, deloc neglijabil, este
acela de a evita rezultate kitsch sau aglomerări inutile
de obiecte fără legatură tematică.
De domeniul designului se ocupă, în cadrul galeriei și
casei de licitaţii Goldart, Mihnea Ghilduș. Absolvent al
Academiei de Arte și Design din Stuttgart, Germania,
membru U.A.P. și al Societăţii Designerilor Profesioniști
din România, este coordonator al proiectului
“Dizainăr”, magazin de design românesc de produs,
grafic și ambiental.
Ca și în marile metropole ale lumii, acum există și la
București locuri în care, la un pahar de șampanie,
putem gusta din interesanta atmosferă a caselor de
licitaţii, în care acele “odată, de două ori, de trei ori,
adjudecat pentru numărul x” înseamnă o investiţie
bună în arta de valoare. n
Din echipa de experţi evaluatori ai casei Goldart face parte,
alături de Marilena Murariu, și Marian Constantin, doctor în
arte vizuale, expert acreditat de Ministerul Culturii și
Cultelor pentru perioada Istorism, Art Nouveau și Art Deco
și expert-evaluator U.N.E.V.A.R. Opinia sa despre investiţia în
artă și publicul consumator ca fenomen este că: “După
1990, odată cu reapariţia pieţei de artă, interesul pentru cea
românească s-a manifestat și în rândul străinilor, atrași de
cele mai multe ori de exotismul acesteia dar și de valoarea
ei intrinsecă. O altă categorie ar fi cea a expatriaţilor din era
comunistă, care, după revoluţie, revin la atașamentul faţă
de valorile locului de origine.”
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 62
Radu Teacă most
definitely is at the top of
his own projected career.
And from this high point,
Radu puts forth his own
personal alternative for
the patriarchal cathedral
already being built: an old
looking building that’s not
necessarily traditional,
the exact opposite of how
it should be.
WORDS & IMAGES Augustin Ioan
Radu Teacă e cu siguranță la
vârful propriului proiect de
carieră. Și, de aici, neprovocat
decât de realitatea
înconjurătoare, Radu ne
propune o alternativă proprie
la catedrala patriarhală care se
construiește deja: o clădire
care arată vechi, fără a fi
tradițională, adică exact invers
de cum ar trebui.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 63
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 64
I got to know Radu Teacă better in the early nineties,
through our common mentor, professor Cezar Radu; we
were both teaching at the time (I, a tad younger, was a
tutor); he was working on an Orthodox cathedral project for
the town of Oradea. He hadn’t yet emerged from
underneath his workshop professor’s (Zoltan Takacs)
umbrella, and this as well as Mario Botta’s or Richard Meier’s
influences were coming through. Besides the ensemble’s
elegance and harmoniousness, there were some
theologically arguable issues present, like the separation of
the sanctuary from the church’s main building, to which it
remained connected only by a sketched altarpiece.
Meanwhile, Radu became the outstanding architect he is
nowadays. The annual and biennial awards, the Arhitext
Design prizes – he was getting them one after another;
there were in fact years when he even got two of them for
the same project. Ever since I included him in my “Zece
arhitecţi de zece” (“Ten grade A architects”, Bucharest: Noi
Media Print, 2003) I was certain there was no way
a list of top ten Romanian architects could be compiled
without Radu Teacă being one of them. What is, however,
much more important is that Radu is still at the very top of
his field, getting, much like old wine, better and better with
THe caTHeDral
Perhaps because of the trend of traditionalism lacking
tradition, Radu Teacă set himself against the grain by
submitting to us a place of worship, without a doubt, but
one we could hardly identify, visually, as pertaining to the
Orthodox Christian imagery. It is, beyond any doubt, an
architectural ensemble intelligently placed on that setting,
with just a few simple objects standing out: a gate
(triumphal arch) / bridge, a belfry / lighthouse and an
enormous urban bell (a conical frustum completed by a
dome) placed directly on the ground, like a Buddhist stupa.
Bud that’s just the outer shell. Inside, a second skin,
tattooed with icons and light, describes a perfectly
Orthodox interior, in which the prevailing direction is that of
the mythical East, leading straight up, towards Christ
Pantocrator. This predominance of the vertical brings to
mind the Byzantine centred spaces, as well as our Walachian
steeples, so unparalleled in the Orthodox space, as if the
Greek churches received a vertical stretch on the dome’s
Let one thing be well understood – the reason is not solely
religious, it is also an urban profile one: the massiveness of
the Palace of the Parliament can only be counterbalanced
by such a slender vertical piece. Radu experiments, as we’re
taught we should by Christian tradition. There is a need for,
to use one of Andrei Pleșu’s phrases, experimenting within
the horizon of tradition in religious architecture, in the
Orthodox one in particular. We are still a few who, like Radu,
believe there is a constantly growing need for this kind of
experimenting. But, I fear, not enough to make up a critical
mass. What Radu, however, is trying to tell us through these
projects of his, which I have tried to place in the genealogy
of his past works, is that he has at least tried. n
“The massiveness of the Palace of the
Parliament can only be counterbalanced
by a slender vertical piece.”
Când l-am cunoscut mai îndeaproape pe Radu Teacă, prin intermediul
mentorului nostru comun, profesorul Cezar Radu, era la începutul
anilor noăuzeci, amândoi tinere cadre didactice (eu, o ţandără mai
tânăr, eram preparator); el lucra la un proiect de catedrală ortodoxă
pentru Oradea. Încă nu ieșise cu totul de sub umbrela profesorului său
de atelier, Zoltan Takacs și lucrul acesta, ca și influenţa lui Mario Botta
sau Richard Meier (pe care, mulţi ani mai târziu, l-am plimbat amândoi
prin București), se străvedeau. În afară de eleganţa și buna
proporţionare a ansamblului, erau și lucruri teologic discutabile,
precum desprinderea altarului de corpul bisericii, de care nu-l lega
decât o schiţă de iconostas. Între timp, Radu a devenit arhitectul
important care este acum. Bienalele, anualele, premiile Arhitext
Design – niciunele nu l-au ocolit, ba, în câte un an, a luat și câte două
pentru aceeași lucrare. Încă de când l-am inclus în Zece arhitecţi de
zece (București: Noi Media Print, 2003) credeam că nu poate fi făcut
un top ten arhitecţi români fără ca Radu Teacă să fie prezent în el.
Ceea ce este, însă, mult mai important, este că Radu se menţine la
vârful profesiunii sale, devenind, ca vinul vechi, din ce în ce mai bun cu
Poate din pricina tradiţionalismului fără tradiţie se așează Radu
Teacă în contra curentului și ne prezintă un locaș de cult, fără
Radu Teacă Cathedral Project,
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 65
îndoială, dar pe care cu greu l-am putea identifica vizual ca
aparţinând imaginalului creștin ortodox. Este, fără îndoială, un
ansamblu inteligent așezat pe acel amplasament, din care răsar
puţine și simple obiecte: o poartă (arc de triumf )/pod, o
clopotniţă/far și un enorm clopot urban (un trunchi de con
încheiat cu o cupolă) așezat pe sol, ca o stupa budistă. Dar
aceasta nu este decât cochilia exterioară. La interior, o a doua
piele, tatuată cu icoane și cu lumină, ne descrie un interior
perfect ortodox, în care predilectă este direcţia Estului mistic, cel
care duce direct vertical, către Iisus Pantokrator. Această
predominanţă a verticalei ne trimite la spaţiile centrate ale
Bizanţului, dar și la turlele noastre valahe, atât de neasemenea în
spaţiul ortodox, ca și când bisericile grecești ar fi primit o mișcare
de stretch pe direcţia cupolei. Să ne înţelegem, nu este doar un
motiv religios, ci și unul de siluetă urbană: masivitatea casei
Republicii/Palatului Parlamentului nu poate fi contrabalansată
decât de o verticală elansată, ca aceasta. Radu experimentează,
așa cum ne învaţă tradiţia creștină să facem. De experiment în
orizontul tradiţiei, ca să folosesc o expresie a lui Andrei Pleșu,
este nevoie și în arhitectura religioasă, mai ales în cea ortodoxă.
Mai sunt(em) câţiva, care, ca și Radu, cred(em) că de acest fel de
experiment este nevoie, din ce în ce mai acută. Dar, mă tem, nu
sunt(em) destui pentru a crea o massă critică. Radu, însă, cu
aceste proiecte, pe care le-am așezat în genealogia celor
precedente, vrea să ne spună că, el cel puţin, a încercat. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 66
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 67
Thomas’s coffeehouse/store is one of the liveliest places of
Bucharest’s hangouts, as odd a statement as that might seem when
we’re talking about an antique shop where, normally, even the wares
would admit they’re... well, past their prime.
Magazinul-cafenea al lui Thomas e unul dintre spațiile cele mai vii
dintre toate locurile de ieșit în oraș ale Bucureștiului, paradoxal poate
pentru un magazin de antichități unde până și marfa își asumă că...
și-a cam trăit traiul.
hat’s not the case with Thomas’s, however,
where the items are still very much alive and
everything is ever changing. Each buyer
carrying a full load out of the shop leaves behind an
empty space that needs to be filled with something
different. Each new acquisition brings along new items
that have to be fitted in this wonderful concept store –
the term itself another anachronism in the period
atmosphere of Thomas Antiques, a very chic mix
between an antiques store and a coffee shop, located
at 19, Covaci street, in a gorgeous little corner house
with balconies overlooking St. Anton square, behind
Manuc’s Inn. Far from being a flea market or a secondhand boutique, the coffeehouse/store is an antique
a Thomas obiectele trăiesc încă, iar locul e într-o
continuă schimbare. Fiecare cumpărător care
pleacă având braţele pline lasă un loc gol care
trebuie umplut cu altceva – obiecte care trebuie să își
găsească locul în acest minunat concept store – încă un
termen anacronic pentru atmosfera de epocă de la
Thomas Antiques. Un foarte șic magazin de antichităţi, pe
jumătate cafenea, care se află pe strada Covaci, la
numărul 19, într-o căsuţă frumoasă pe colţ, cu balcoane
spre piaţa Sf. Anton din spatele Hanului Manuc.
Departe de a fi un magazin de vechituri sau o
„consignaţie”, magazinul-cafenea e un anticariat făcut și
ţinut cu dragoste și pasiune. O pasiune de o viaţă
întreagă, deoarece Thomas Baakman și-a petrecut mare
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:21 PM Page 68
shop created and maintained out of love and passion.
A life’s passion, as Thomas Baakman has spent most of
his childhood in his father’s antique shop. Mirroring his
childhood, when his father’s shop was right next door
to their home, Thomas lives, in Bucharest, also just by
his store, in an old apartment that, he says, has a much
sadder look to it than Thomas Antiques. The truth is
the atmosphere in the latter is hard to beat: warm,
familial, comfortable, making you feel like you were
back in your grandparents’ home, with that subtle
smell of old cologne and pomade, the whistling of the
kettle, and the taste of home made comfiture.
Wherever you turn, your eyes fall on a little something
that draws your attention – a Flemish bear mug, an old
optometry set, a telephone that seems to date back to
Bell’s time, an odd ebony statuette, a century-old
phonograph, a suitcase Passepartout would have been
proud to own, a pot-bellied Chinese tea pot, an oillamp straight out of Aladdin’s tale, a chess board with
its bone pieces, a cat’s basket, a teddy bear in Santa
costume, resting in an armchair. The shop itself is on
the next floor, complete with the familiar air of
childhood’s attics – old furniture, chandeliers, porcelain
figurines, heavy crockery sets, grandfather clocks, floor
lamps, bookshelves, grinding mills, pots, effigies,
musical instruments, all in excellent condition –
cleaned up, repaired and reconditioned. The items are
mostly of Dutch, German, Belgian, French or Danish
origin, and the selection is refreshed once every few
Most clients of Thomas’s store and coffeehouse are
Romanians, as here the antiques are still en vogue – in
the Netherlands, for instance, he tells us, this trend is all
but over, people are no longer interested in the classical,
conservative and rather cumbersome quality of
Victorian style. Romania, however, has a much younger
antique market: you get students coming in to buy a
vintage photo camera, bur also the elderly, looking for a
picture frame, a pocket watch, or silverware for their
“good” coffee set. It might not be everyone’s cup o’ tea,
but it might be some people’s cup of coffee, making the
future bright for Thomas and his place. n
parte din anii copilăriei în magazinul de antichităţi al
tatălui său. Atmosfera de aici e caldă, familială,
confortabilă, te face să te simţi ca în casa bunicilor, unde
miroase puţin a vechi și a briantină, se aude fluieratul
ceainicului și linguriţele în cheseaua de dulceaţă. Unde
te întorci, dai de un mărunţiș care să îţi atragă atenţia – o
halbă de bere flamandă, un set vechi de optometrie, un
telefon care pare de pe vremea lui Bell, o statuetă
ciudată din abanos, un polifon amuţit de un secol, o
valiză care ar fi făcut cinste și lui Passepartout, un ceainic
chinezesc pântecos, o lampă care pare scoasă din
povestea lui Aladin, o tablă de șah cu piese din os, un
coșuleţ pentru pisică, un urs pe un fotoliu, îmbrăcat în
Moș Crăciun. La etajul superior e magazinul propriu-zis,
cu atmosfera familiară a podului copilăriei – mobilă
veche, candelabre, bibelouri, servicii grele de masă din
porţelan, pendule, lampadare, corpuri de bibliotecă,
râșniţe, oale, efigii, instrumente muzicale, toate în stare
excelentă – curate, reparate și recondiţionate. Obiectele
provin mai toate din Olanda, Germania, Belgia, Franţa
sau Danemarca și sunt împrospătate o dată la câteva
săptămâni. Cei mai mulţi clienţi ai magazinului și
cafenelei lui Thomas sunt români, pentru că aici încă se
mai poartă moda antichităţilor – în Olanda, ne spune el,
curentul acesta a cam trecut, oamenii nu mai sunt
interesaţi de moda clasică, conservatoare și mai greoaie
a stilului de inspiraţie victoriană. În România, însă, piaţa
antichităţilor e încă tânără: sunt studenţi care vin să
cumpere aparate foto vintage sau oameni mai în vârstă,
care caută o ramă de tablou, un ceas ori vreun set de
linguriţe pentru serviciul „bun” de cafea. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 69
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 70
It took me a while to realize what essential element many
childhood evoking images had in common – bikes. For
most of us, the bicycle was the first means of expanding
the limits of our universe. Going further on our own,
unaccompanied, ever farther, ever faster, ridding ourselves
of control.
Mi-a luat ceva timp să observ că în foarte multe imagini în
care este evocată copilăria sunt prezente biciclete – ca atribut
esențial. Pentru cei mai mulţi dintre noi bicicleta a fost
primul instrument prin care ne-am mărit universul, prima
cale de a merge neînsoțiți, mai departe, cu viteză mai mare,
de a scăpa de sub supraveghere.
Nothing else conjures up dreams of childhood
like riding a bike. And whether we want to
“swallow” miles upon miles of perfect asphalt
at dizzying speed or climb and descend on
remote forest or mountain trails, there is a
special bike out there, perfect for us, waiting to
help bring that dream to life.
There is a price level beyonda “high-end”
bicycle. A first-class, limited series model will
have a specially designed frame, its size and
geometry perfectly suited for the bike’s
intended use. Higher durability, thanks to the
more precise, better quality welding of the
frame – is often manually executed. And last
but certainly not least, the aspect: slick
components, high-finished welding, smoother
curves than those coming out of a press,
personalized colour schemes and high-quality
Nimic altceva nu are mai puternic gustul
copilăriei ca mersul pe bicicletă – indiferent dacă
vrem să “înghiţim” kilometri de asfalt perfect cu
viteze ameţitoare sau dacă vrem să urcăm și să
coborâm poteci din păduri sau pe munţi, există
biciclete deosebite care ne ajuta să ne
îndeplinim această dorinţă.
Există un prag monetar dincolo de care spunem
că o bicicletă este “high end”. Performanţa unui
model de vârf, produs în serie mică, e mai mare.
Rezistenţa e mai mare, datorită preciziei și calităţii
execuţiei sudurilor cadrului – adesea realizate
manual; un cadru realizat astfel e evident
superior unuia produs în serie mare, sudat cu
marje de eroare de roboţi care au potrivit
elemente generice. Și nu în cele din urmă...
aspectul: componente șlefuite, suduri finisate,
curbe mai fine decât îndoiturile date de o presă,
scheme personalizate de culori, vopsea de
calitate superioară.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 71
The Trek Domane series is Fabian Cancellara’s
choice for the Paris – Roubaix race, where the
rider has to go through plenty different types
of terrain. The cornerstone of the Domane
bikes is the IsoSpeed technology that
separates the seat post from the rest of the
frame, isolating the rider from the shocks
caused by an uneven road. Saddle stability
allows for a more efficient pedalling, the
frame’s stiffness also a useful element. They
also showcase the neatest integration of the
11 speeds mechanics, with electronic
derailluers and discreetly placed batteries,
complimenting the elegant frame profile. Two
years of research and design resulted in the
most comfortable race bicycle, one whose
geometry achieves the perfect balance
between stability, speed and comfort. Guide
price - $7,000.
Seria Domane de la Trek a fost aleasă și de
campionul olimpic Fabian Cancellara pentru cursa
Paris – Roubaix, unde întâlnește o multitudine de
suprafeţe de teren. Cheia de boltă a bicicletelor
Domane o reprezintă tehnologia IsoSpeed, care
decuplează Seat Post de restul cadrului, pentru a
izola ciclistul de șocurile transmise de
neregularităţile drumului. Stabilitatea, însă,
permite un pedalat eficient, ajutat și de rigiditatea
cadrului. Amplasarea drop-out-urilor permite o
distanţă mai mare între butuci, deci un plus de
stabilitate. La ei găsim cea mai curată integrare a
mecanicii cu 11 viteze, cu deraioare electronice și
baterii amplasate discret, ca să evidenţieze linia
cadrului. Doi ani de studiu și proiectare au fost
necesari pentru a reuși cea mai confortabilă
bicicletă de curse, a cărei geometrie atinge un
echilibru perfect între stabilitate, viteză și confort.
Preţ estimat – 7.000 USD.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 72
The FOIL PREMIUM is a perfect piece of carbon
jewellery, the top of the line of road bikes,
designed for maximum speed and efficiency
under any conditions. The frame is carbon
fibre, specifically created by Scott, who claim it
has a 20% higher rigidity, while weighing 100g
less than the common variety.
For the frame’s shape, the Scott design team
have adapted the wings models and ratios
created by the National Advisory Committee
for Aeronautics (NACA), developing the F01
technology that allows for frame elements
with optimum aerodynamic efficiency at low
speeds. The entire frame is conceived as an
airplane fuselage, all its elements in perfect
interaction – for instance, the rear stays are
oriented at a 4° outward angle from the
vertical plane of the seat tube in order to
cleanly route air from the front triangle around
the rear triangle.
Price: around 10,000 pounds.
Modelul FOIL PREMIUM e o bijuterie sculptată în
carbon, vârf de gamă la biciclete de șosea,
proiectată să fie cea mai rapidă și mai eficace în
orice condiţii. Cadrul e din fibră de carbon
pregătită special de Scott, care susţin că e cu 20%
mai rigidă și cu 100 g mai ușoară decât cea
obișnuită. Pentru forma cadrului, proiectanţii de la
Scott au adaptat studiile de aerodinamică asupra
formelor de aripi făcute de americanii de la NACA
(National Advisory Committee for Aeronautics),
dezvoltând tehnologia F01, care permite crearea
de elemente ale cadrului care maximizează
eficienţa aerodinamică la viteze mici. Întregul
cadru e gândit ca un fuselaj de avion, toate
elementele lui interacţionează – de exemplu,
braţele superioare ale triunghiului posterior sunt
orientate cu 4 grade în afară faţă de planul vertical
al Seat Tube, astfel încât să dirijeze (fără să
perturbe) fluxul de aer, de la triunghiul anterior pe
lângă triunghiul posterior.(preţ aproximativ 10.000
lire sterline)
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 73
Just like Ferrari is the best known Italian car
brand, so is Colnago the most prestigious
Italian bicycle manufacturer. It’s a family
business – since 1954, Ernesto Colnago has
been pursuing race bike perfection, and the
Colnago for Ferrari CF8 is one of his
masterpieces. 2013 sees Colnago opt for the
latest creation of his fellow Italians at
Campagnolo – the EPS (Electronic Power Shift)
system, faster and more precise than any of its
mechanical counterparts. Of course, carbon is
omnipresent – the SLR Monolink saddle, the
FSA integrated handlebars or the Mavic
Cosmic Ultimate wheels, the latter being full
carbon: hubs, spokes and rims. Hence, the
overall weight of the bicycle is less than 6.9kg.
A word to the wise, though – if the CF8 turns
out to be the bike of your dreams, move fast –
only 200 will be made, each completely
customized to fit their owners-to-be. Yet
another reason for its €15,000 price.
Așa cum Ferrari e cea mai cunoscută marcă de
mașini italiene, Colnago e cel mai prestigios
producător italian de biciclete. O afacere de
familie – din 1954 Ernesto Colnago caută
perfecţiunea în domeniul bicicletelor de curse,
iar Colnago for Ferrari CF8 e o capodoperă.
Pentru 2013 Colnago a ales cea mai recentă
creaţie a conaţionalilor de la Campagnolo –
sistemul EPS – Electronic Power Shift, mai rapid
și mai precis decât cele mai performante
sisteme mecanice. Carbon pretutindeni – șauă
SLR Monolink, ghidonul integrat FSA sau rotile
Cosmic Ultimate de la Mavic, care sunt chiar
integral din carbon, de la butuci și spiţe până la
jante. Prin urmare, greutatea finală a bicicletei
nu depășește 6.9 kg. Atenţie, însă – dacă CF8 se
dovedește a fi bicicleta visurilor tale, mișcă-te
repede – se vor fabrica numai 200 de bucăţi
personalizate pentru fiecare viitor posesor. Da,
încă un motiv pentru preţul de 15.000 de euro.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 74
There’s a moment when past search
experience leads you to a different kind a
choice – the long term kind.
Every single bike you’ve owned had
something small or trivial that bothered you.
What that means is that the time came for you
to own a bike that’s YOURS. Designed for you.
Unique. One that you’ll never want to change.
Ever. Well, that’s an achievable goal – all you
have to do is find a custom bicycle
manufacturer and pay them a visit. Even in far
away USA, if they happen to be KGC Bikes,
who’ll only begin designing, drawing and
building your bike after they’ve met and
measured you.
There will be no discrepancy between your
bike and your riding style, because a custom
bike manufacturer will have made certain that
everything matches, from the frame’s design
and stiffness down to the tiniest accessory and
Există un moment în care experienţa căutărilor
precedente te duce la o altfel de alegere: cea de
La toate bicicletele pe care le-ai avut până acum
ceva – mic, banal dar... real – te deranja.
Înseamnă că a sosit timpul să ai o bicicletă A TA.
Proiectată pentru tine. Unică. Pe care să nu mai
vrei s-o schimbi. Niciodată. Ei bine, se poate –
trebuie doar să cauţi un producător de biciclete
custom made... și să îi faci o vizită, oriunde ar fi
el. Chiar și în SUA, dacă îi vrei pe cei de la KGS
Bikes, care doar după ce te vor cunoaște (și te
vor măsura) încep să îţi proiecteze, deseneze și
producă bicicleta. Nu va exista nicio
neconcordanţă între felul tău de a te da și
bicicletă, pentru că un producător exclusivist de
biciclete pe comandă va avea grijă să
potrivească totul, de la geometria și rigiditatea
cadrului și până la cele mai mici componente.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 75
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 76
Yachting is not a
particularly popular sport
or pastime around here.
The reasons are manifold,
and I’m not going to get
into them now, the main
one being that during the
communist regime sea
access was limited and
subject to various
regulations. Thus, we
don’t have a sea sailing
tradition, and, for most,
choosing the sea as a
holiday destination
involves spending the
entire time in a resort, on
the beach, never
venturing outside the
buoy marked safe waters.
There is, however, a small
contingent of sailing
enthusiasts living inside
of a bubble where
yachting is a central part
of their existence – we are
“Jamaica’s bobsled team”,
we live with the sea in
our souls, whether sailing
for leisure, partaking in
competitions or just
biding our time at a boat
show or theme party.
Yachtingul nu este un
sport sau o activitate
foarte populară la noi. Motivele sunt mai multe și
nu le voi analiza acum, cel
mai important fiind faptul
că în perioada socialistă
accesul pe mare era limitat și controlat. Așadar, nu
există o cultură a mării,
iar pentru majoritatea oamenilor, o vacanță la mare
se desfășoară pe plajă și
în stațiune, limita geamandurii nefiind depășită.
Există totuși un procent
mic de împătimiți ai navigatului cu vele, care trăiesc
într-un fel de bulă în care
yachtingul este o parte
importantă din viața lor.
Practic, suntem “echipa de
bob a Jamaicăi” și trăim
permanent cu marea în
suflet, fie că navigăm de
plăcere, pentru competiție
sau pur și simplu ne
plimbăm pe la saloane
nautice sau petreceri
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 77
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 78
y husband, my brother and I enjoy yachting,
and we participate in many Black Sea races on
our sailboat Simina (
When my husband decided to buy a second
sailboat from England and bring it over by sea, sailing, with
no engine, at the mercy of the wind all the way from
Southampton to Mangalia, over a distance of about 3200
miles, not stopping in any ports, mid autumn, all those
inside the “enthusiasts bubble” thought he might be out of
his mind. They questioned our need for a second boat and,
mostly, why all the way from England, but when you have a
dream and the adrenaline is rushing through your veins,
nothing seems impossible – not even starting a Romanian
yachting school, that being, in fact, the reason behind
requisitioning this second boat that was to become a
school-boat. There are, in our country, some ten regattas
each year, and we know we can help raise the yachting level
this way. So it was then we decided that Simina, the boat we
had already been entering in various local competitions for
the past several years, was going to get a younger sister,
Simina 2.
The preparations began immediately after we arrived at the
decision to buy the boat, the first step being putting
together a crew. Since they were to spend a little over a
month together on the boat, it was important they would
be not only be well prepared to face the sea and rough
weather, but also people that would be easy to live with.
Eventually, Victor chose to set sail alongside Alex Micu,
Ştefan Munteanu and Andrei Popa. They had all been
yachting for many years, Alex with the most impressive
yachting competition CV, while Andrei and Ştefan were
members of Simina’s crew, so part of the family. Except for
Alex, none of the four had undergone a journey of this
extent. Yachting not very well known in Romania, and it’s
perceived as a warm season activity, starting from May to
October. Therefore, most of the equipment on hand at the
time was inadequate against the foreseeable cold weather.
The four started compiling lists upon lists, calculating water
supplies and food provisions, gathering the necessary
instruments for the trip – the ones the boat didn’t already
have. A serious challenge was posed by the amount of
water they could take in the ship’s tanks. Many calculations
and brainstorms later, the conclusion they arrived at was
that the only viable solution to insure the month’s worth of
fresh water would be to buy a manual desalinator, and leave
tât eu, soţul meu cât și fratele meu facem
yachting și participăm la competiţii pe Marea
Neagră pe velierul Simina (
În momentul în care soţul meu s-a decis să
cumpere încă o ambarcaţiune cu vele din Anglia și să o
aducă pe mare, navigând fără motor, doar cu ajutorul
vântului de la Southampton până la Mangalia, pe o
distanţă de aproximativ 3.200 de mile, fără să se oprească
în niciun port, în plină toamnă, toţi cei din “bula de
pasionaţi” s-au gândit că nu e întreg la minte. Se întrebau la
ce ne mai trebuie încă o barcă și de ce tocmai din Anglia,
dar când ai un vis și adrenalina îţi pocnește în vene, nimic
nu pare a fi imposibil – nici chiar să înfiinţezi o școală de
yachting în România, acesta fiind motivul achiziţionării
celei de-a doua bărci, care să devină barca-școală. La noi în
ţară se desfășoară anual în jur de zece regate, iar noi știm
că putem face ca nivelul yachtingului să crească în acest
fel. Așa că am decis ca ambarcaţiunea Simina, cu care deja
participăm de câţiva ani la competiţiile de la noi, să aibă o
soră mai mică, Simina 2.
Pregătirile au început imediat după luarea deciziei de a
cumpăra barca, primul pas fiind formarea echipajului.
Pentru că urmau să petreacă mai mult de o lună împreună
pe barcă, era important să fie persoane nu numai pregătite
să înfrunte marea și vremea rea, dar și cu care să se poată
convieţui. În final Victor a ales să plece alături de Alex Micu,
Ștefan Munteanu și Andrei Pop. Cu toţii făceau yachting de
mulţi ani, Alex având CV-ul de competiţii de yachting cel
mai impresionant, iar Andrei și Ștefan sunt membri în
echipajul Siminei, deci de-ai casei. În afară de Alex, nici
unul dintre cei patru nu mai efectuaseră o călătorie de
acest tip. Yachtingul nu este foarte cunoscut în România, și
e perceput ca o activitate de sezon cald – din mai până în
octombrie. Drept urmare, cam tot echipamentul de care
dispuneam până la acel moment nu era suficient pentru a
combate frigul așteptat. Cei patru au început să facă liste
peste liste, să calculeze cantităţi de apă, de mâncare, să
strângă instrumentele necesare călătoriei – cele cu care
barca nu era dotată. S-au cumpărat polare, saci de dormit,
first-layere groase și diferite kituri de supravieţuire. O mare
dilemă a fost soluţionarea problemei apei pe care o puteau
lua cu ei în rezervoare. După calcule și brainstorming-uri
repetate concluzia a fost că singura soluţie ca să le ajungă
timp de o lună apa era să cumpere un desalinizator
manual, iar în rezervoarele bărcii să pună apă potabilă.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 79
with full tanks of drinking water. The food issue, and the vast
amount of space it would take on board the ship, was
solved by acquiring a number of dehydrated food boxes,
basically fine dust that would then have boiling water
poured over them (before their departure, we tested the
baked potatoes and salmon, which proved surprisingly
tasty). To ensure their vitamin intake, they had green apples
and lemons, and against sea sickness, ginger and
homeopathic medication. Clothes, too, were picked with
volume and weight in mind. The boat in question is an Elan
340, ten meter long equivalent, with a 1.4 metric tons
maximum load – you can imagine everything was
calculated with utmost accuracy in order to stay within
these limitations. Two weeks of packing later, everything
was loaded in the car and the guys squeezed themselves in
amongst the sleeping bags, solar panels, desalinator,
lifejackets, lifeboat et al. and left for Southampton. The initial
enthusiasm made the 2800km trip seem like a walk in the
park. Once there, hearts filled with anticipation, they began
inspecting the boat they were laying their eyes on for the
first time. Although a specialized company had already
performed a technical check on the boat and it had been
deemed seaworthy, a few minor problems were still
discovered that had to be taken care of on the spot. One
detail I forgot to mention: during this whole time rain was
constantly pouring down over Southampton.
For the weather forecast, Victor chose to use an application
called Weather 4D he could check from his iPad. At the same
time, he would check into a routing program called
Expedition that’s also being used by some of the
competitors in the Volvo Ocean Race, one that integrates
weather forecast, maritime maps and the boat’s positioning
and heading. He therefore needed an internet connection –
something that’s not always available when far out at sea.
They had a phone with satellite connection, with a prepaid
SIM card, they could use to get a weather forecast, but the
download speed was too low to be really efficient. All the
while, several friends and family members kept checking
various forecasts around the clock and sending the relevant
information through text messages.
At the beginning of the trip – while crossing the English
Channel – the forecast proved accurate: strong headwind, 4
meters high waves, rain, cold and damp weather. When the
wind blows directly from the front, boats have to zigzag at
35-40 degrees off its direction, which is called close-hauled
Problema mâncării, și a volumului pe care această cantitate
uriașă ar fi urmat să o ocupe a fost soluţionată prin
achiziţionarea unor cutii cu hrană deshidratată, practic un
praf peste care se toarnă apă clocotită. (Am testat înainte
de plecarea lor somon cu cartofi la cuptor și a fost
incredibil de gustos.) Pentru vitaminizare au luat mere verzi
și lămâi, iar pentru răul de mare, ghimbir și medicamente
homeopate. Îmbrăcămintea a fost și ea atent aleasă în așa
fel încât să nu ocupe și să nu cântărească prea mult. Barca
despre care vorbim e un Elan 340, echivalentul a zece
metri lungime, care suportă o încărcare maximă de 1.4
tone – vă daţi seama că totul a fost calculat cu o precizie
chirurgicală pentru a nu depăși această valoare. După două
săptămâni de împachetat, totul a fost încărcat în mașină și
băieţii s-au strecurat cu greu printre saci de dormit,
panouri solare, desalinizator, veste de salvare, plută de
supravieţuire ș.a.m.d. și au plecat spre Southampton.
Entuziasmul iniţial a făcut călătoria de 2.800 km să pară o
nimica toată.
Ajunși acolo, cu inima strânsă de emoţie, au început să
verifice barca pe care atunci o vedeau pentru prima dată în
realitate. Deși fusese verificată tehnic de o firmă
specializată și primise acordul de a pleca la drum către
România, s-au mai găsit câteva mici nereguli care au
trebuit reparate pe loc. Toate bagajele au fost mutate din
mașină pe barcă și după patru zile de pregătiri și formalităţi
legale au plecat la drum. Un amănunt pe care era să-l uit:
în tot acest timp, la Southampton ploua cu găleata, fără
Pentru prognoza meteo, Victor a ales să folosească o
aplicaţie care se numește Weather 4D, pe care o verifica pe
iPad. În paralel el consulta un program de rutare numit
Expedition, folosit și de unele echipe care participă în Volvo
Ocean Race, care integrează prognoza meteo cu harta
maritimă și cu poziţia și trasa bărcii. Pentru acest lucru avea
nevoie de conexiune internet – care în mijlocul mării nu e
mereu disponibilă. Aveau la dispoziţie și un telefon prin
satelit, cu o cartelă prepaid, prin care ar fi putut descărca
prognoza meteo dar cu o viteză de downloadare mult prea
mică pentru a fi eficientă. În același timp, prietenii și familia
consultau non-stop diverse prognoze și dădeau sms-uri cu
ultimele noutăţi.
La începutul călătoriei – la traversarea Mării Mânecii –
prognozele s-au adeverit: vânt foarte puternic din faţă,
valuri de 4 metri, ploaie, frig și umezeală. Când vântul suflă
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 80
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 81
sailing, the boat’s speed and VMG being at their lowest in
this kind of wind (VMG stands for Velocity Made Good, and
is the speed at which you progress towards the direction
from where the wind is blowing). The four would take six
hours shifts in pairs: three hours skipper, three crew, six rest.
The first 24 hours were pretty hard, particularly on Andrei
who was severely sea sick. Fortunately, the wind eventually
let down and the waves decreased in height so he felt
better, but the worst was yet to come. The next day was one
without any wind at all, so they held position, trying to fix
the damage caused by the previous day’s storm. One of the
side windows was shattered, letting plenty of water inside
the boat, a sail was torn and several sheets were showing
signs of wear and tear hinting it wouldn’t be long before
they would give. The wind picked up again later that
evening, then built up to 35 knots bursts, the waves
reaching over six meters. The boat was cutting fast through
the waves and the adrenaline was rushing through the
entire crew. One issue that suddenly became obvious was
the boat had no heating system. And since the outside
temperature was 8˚C, inside it didn’t go over 14˚C. Freezing,
soaked to the bone and with no foreseeable chance of
getting any drier or warmer in the near future, the weather
forecast announcing even stronger winds during the next
few hours, they decided to make a stop in Brest and take
cover from the storm. Don’t think, however, they suddenly
turned into tourists and went for a tour of the city; as soon
as dawn broke, they began repairing and cleaning up the
boat, washing their clothes and preparing to get going
again. The weather wasn’t “on their side” as sports
commentators would put it, the wind and rain didn’t seem
to let down at all and since they strayed from their initial
plan of not stopping over in any port their morale was halfcrushed. A big challenge lay ahead though: crossing the Bay
of Biscay, well known for its changing weather and strong
winds. Anchors away, they checked each knot thrice, took a
deep breath and set sail. Twice they attempted to sail across
the bay, with increasingly strong headwind, but in the end
the freezing cold (5˚C outside temperatures, combined with
a 40 knots wind, making for a wind chill of -3˚C) got the
better of them. The decided to postpone the adventure
until the following spring, when the weather would be
more merciful and they would have installed a heating
system. They therefore went ashore in the Brest docks
where they took the boat out of the water for the winter,
and they themselves returned home – somewhat beaten,
but satisfied they had tried everything humanly possible.
From a strictly pragmatic stand point, they failed in the
challenge they set for themselves – sailing the boat over
from Southampton to Mangalia in an uninterrupted trip.
They weren’t sufficiently prepared, and the weather made
things worse – you can’t prepare for the unpredictable.A
wise saying goes “best-laid plans of mice and men oft go
astray”, but that, I believe, is the beauty of yachting. They’ll
be back come spring, more motivated and better prepared,
and they’ll sail the boat over the remaining 2900 nautical
miles to Mangalia, and I will continue to tell their adventure.
So, to be continued... n
din faţă, barcile facu un zig-zag la 35-40 de grade faţă de
direcţia lui, adică merg cu “vânt de strâns”, viteza bărcii si
VMG-ul fiind cele mai mici pe această alură de vânt (VMG
înseamnă Velocity Made Good și e viteza cu care te apropii
de direcţia din care bate vântul). Cei patru urmau să se
împartă în carturi de câte două persoane, care să se schimbe
la câte șase ore: trei ore skipper, trei ore crew și șase ore
odihnă. Primele 24 de ore au fost destul de grele, cel puţin
pentru Andrei care a avut rău de mare foarte puternic. Din
fericire vântul s-a lăsat și valurile s-au potolit, așa că și el s-a
simţit mai bine... dar greul de-abia începea. A urmat o zi
întreagă în care vântul nu a suflat de loc, timp în care au stat
pe loc fără să avanseze, încercând să repare stricăciunile
produse de furtuna din ziua precedentă. Unul dintre
geamurile laterale s-a spart, lăsând multă apă să intre în
interior, o velă s-a rupt iar mai multe școte prezentau semne
de uzură care anunţau că nu vor mai rezista mult și se vor
rupe. Vântul a început din nou să sufle din ce în ce mai tare
spre seară, cu rafale de 35 de noduri și valuri de șase metri.
Barca avansa rapid printre valuri iar echipajul avea adrenalina
la maxim. Un detaliu devenit brusc interesant e că barca nu
avea montat nici un sistem de încălzire, iar afară erau 8˚C.
Prin urmare, înăuntru temperatura urca la 14˚C. Degeraţi de
frig, uzi până la piele și fără nicio șansă de a se usca sau
încălzi prea curând, cu o prognoză meteo care anunţa vânt
și mai puternic pentru următoarele ore, au luat decizia să se
oprească la Brest să se adăpostească de furtună. Să nu vă
închipuiţi că au devenit brusc turiști și s-au dus să viziteze
orașul; de cum s-a luminat, s-au apucat să repare
stricăciunile, să spele barca, hainele și să se pregătească de
drum. Vremea nu a “ţinut cu ei”, cum ar spune comentatorii
de fotbal, căci vântul și ploaia nu păreau să se domolească,
iar din momentul în care s-au abătut de la planul iniţial, de a
nu se opri, moralul echipajului era deja pe jumătate doborât.
Pasul cel mare venea acum: traversarea Golfului Biscaya,
zonă cunoscută pentru vremea schimbătoare și vânturile
puternice. Au ridicat ancora, au verificat de trei ori fiecare
nod, au respirat adânc și au pornit. De două ori au încercat
să treacă golful, cu vânt din ce în ce mai puternic suflând
mereu din faţă, dar până la urmă frigul (5˚C la exterior
combinat cu vânt de patruzeci de noduri sunt echivalentul a
-3˚C) i-a învins. Au decis să amâne aventura pentru la
primăvară, când vor monta și un sistem de încălzire, iar
vremea va fi mai prietenoasă. Au acostat așadar din nou la
Brest, unde au scos barca pe mal, la iernat și s-au întors
acasă – puţin învinși, dar cu satisfacţia că au făcut tot ce a
fost omenește posibil.
Dintr-un punct de vedere foarte pragmatic, au ratat cursa cu
ei însăși, de a aduce barca navigând doar cu vele, fără oprire
din Southampton în Mangalia. Nu au fost suficient pregătiţi,
iar vremea a înrăutăţit situaţia – lucrurile imprevizibile sunt...
Imprevizibile, oricât te-ai pregăti. O vorbă înţeleaptă spune
că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg, dar
frumuseţea yachtingului tocmai în asta constă. Vor reveni la
primăvară, mai motivaţi și mai bine pregătiţi și vor aduce
barca în Mangalia, pe distanţa de 2.900 mile marine rămase,
iar eu vă voi povesti în continuare aventura lor.
Deci, va urma... n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 82
Try to check in anywhere in the
Swiss town of Basel between
January and April, and you’ll find
out it’s all booked, from five-star
hotels down to inns and hostels.
And little wonder, considering
the masses that overflow this
town each spring, gather here for
the biggest watch and jewellery
show in the world – BaselWorld.
Dacă încerci să te cazezi în orașul
elvețian Basel în perioada ianuarieaprilie, vei constata că totul e deja
rezervat, de la hoteluri de 5 stele la
pensiuni și hosteluri. Și nici nu e de
mirare, având în vedere puhoiul de
oameni care se revarsă anual
primăvara în oraș cu ocazia celei mai
mari expoziții de ceasuri și bijuterii de
lux din lume – BaselWorld.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:22 PM Page 83
hat does that mean? It means over
1,800 exhibitors from 45 countries
displaying the most brilliant novelties
for everyone interested to see, distributors and
journalists from every corner of the world, curious
visitors, all in all over 100,000 people doing
business, displaying, appraitsing, discussing,
admiring inside an exposition space of 160,000
square metres.
This year, starting April 25th to May 2nd, the show
will be awaiting visitors in its six buildings, referred
to as “halls”, situated a short way off the eastern
shore of the river Rhine as it crosses Basel. The first
one, hosting the biggest watch brands in the
world, from Patek Phillipe to Breguet, from Omega
to Concord, is called the Hall of Dreams. The
second and third buildings are dedicated to
jewellery, with pearls and diamonds taking ample
place in Hall 3. Buildings number four and five
display watches as well, but here one rather finds
boutique-brands dedicated to the high-end
public. Finally, Hall 6 hosts the Asian brands, those
dealing in watches as well as jewellery.
For BaselWorld 2013, the Hall of Dreams has been
extended with a new exposition space has been
erected in the end of September 2012, with
intense interior design works being done. No less
than 430 million Swiss francs (some 437 million
euros) have been invested in this project. The
complex was designed by Swiss architects Jacques
Herzog and Pierre de Meuron, 2001 winners of the
Pritzker Prize, one of the most prestigious
architecture awards.
The BaselWorld experience is a fascinating one,
regardless of edition or the halls visited, of one’s
taste in watches or jewellery. My first time at
BaselWorld was back in 2008. Since all rooms in
town had been booked as early as January, I
picked a hostel in Mulhouse, France, with the plan
of taking the train to and from Switzerland during
the five days of exposition exploration I was
looking forward to. Fast trains, for a minimum
waste of time.
As I first set foot in the Hall of Dreams, the
grandeur, the colour, the buzz, the luxury
definitely overwhelmed me. This is where all the
big brands display their latest watches – and more.
And since my goal was to see the key people of
the most important companies there, I spent quite
este 1.800 de expozanţi din 45 de ţări,
distribuitori și jurnaliști din întreaga lume,
vizitatori curioși, adică peste 100.000 de
persoane care fac business, expun, analizează,
discută, admiră într-un spaţiu expoziţional de
160.000 de metri pătraţi.
Și anul acesta, începând cu 25 aprilie și până pe 2
mai, show-ul își așteaptă vizitatorii în șase clădiri,
denumite „halls”, care sunt situate la mică distanţă
de malul estic al Rinului: prima, care găzduiește
cele mai mari branduri de ceasuri din lume, de la
Patek Phillipe la Breguet, de la Omega la Concord,
este denumită Sala Viselor (Hall of Dreams).
Clădirile 2 și 3 sunt dedicate bijuteriilor, în clădirile
4 și 5 sunt expuse tot ceasuri, fiind întâlnite însă
boutique-branduri dedicate unui public high-end.
Iar în clădirea numerotată cu cifra 6 sunt găzduite
branduri asiatice.
Prima oară când am ajuns la BaselWorld a fost în
2008. Cu siguranţă, am fost copleșită de
grandoare, culoare, zumzet, lux când am intrat în
Hall 1 – Sala Viselor. Aici expun toate brandurile
mari ultimele modele de ceasuri. Și pentru că
scopul meu era să stau de vorbă cu oameni-cheie
din companii foarte mari, am petrecut mult timp
pe holurile din această clădire. Îmi stabilisem cu
mult timp în urmă interviurile, le aveam fixate
aproape din oră în oră: Chopard, Tag Heuer,
Faberge, Concord, Hublot, Longines. Mi-am
petrecut timpul între centrul de presă, unde
jurnaliștii din toată lumea veneau să se
documenteze, să facă o pauză, să schimbe
impresii, și birourile directorilor aflate după uși
discrete, abia sesizabile în pereţii spaţiilor
expoziţionale. De unde afli multe povești care
trebuie spuse.
L-am rugat pe Walter von Keanel, CEO-ul Longines,
să îmi explice contradicţia dintre motto-ul
„Elegance is an attitude” și brandul Longines, unul
sportiv, în esenţă. Să nu uităm că acest brand a fost
desemnat drept Official Timekeeper pentru multe
concursuri sportive – inclusiv Jocuri Olimpice de
Iarnă sau de Vară.
Stephen Linder, vicepreședinte pe zona de
marketing la Tag Heuer, a explicat de ce bărbaţii
pot prefera un ceas precum „The Grand carrera
calibre 36 RS caliper Concept Cronograph”, care are
mult prea multe funcţii pentru a putea fi folosite
într-o viaţă de om: „Fiecare brand trebuie să vină
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 84
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 85
a good deal of time within this building’s
hallways. I had long before arranged the
interviews and had them set almost exactly
one hour apart: Chopard, Tag Heuer, Fabergé,
Concord, Hublot, Longines. I spent most of my
time between the press centre, where
journalists from all over the world came to do
some research, take a break or share ideas,
and the directors’ offices, behind their
discreet doors, almost unnoticeable in the
exposition halls walls – brilliant places to hear
stories worth retelling.
I asked Longines CEO Walter von Keanel to
explain the apparent discrepancy between
the “Elegance is an attitude” motto and the
Longines brand, an essentially sporty one. Let
us not forget this is the brand that has been
designated the Official Timekeeper of
numerous sporting events, including Summer
and Winter Olympics, or that Longines timed
Lindbergh’s first flight across the Atlantic
Tag Heuer marketing and design vice
president Stephen Linder explained why men
can choose a watch like “The Grand Carrera
Calibre 36 RS Caliper Automatic
Chronograph”, one with more functions than
can be used in a human lifetime: “Each brand
must come up with an exceptional product,
one that builds that brand’s image and power.
You buy a Porsche 911 Turbo, you get 500
horsepower. Who uses 500 horsepower on
city streets? No one. You’re virtually buying a
cu un produs de excepţie, care creeaza imaginea
și puterea brandului respectiv. Dacă aș cumpăra
un Porche 911 Turbo, acesta are 500 de cai putere.
Cine foloseste 500 de cai putere pe străzile unui
oraș? Nimeni. Cumperi un vis”.
Nu în ultimul rând, Marcus O. Mohr, CEO-ul
Faberge, mi-a povestit despre migala cu care se
realizează un ceas sub acest brand. Fiecare piesă
este decorată într-o manieră aparte, fiind utilizat în
acest sens stilul „guilloche” – trasarea manuală a
unor linii foarte fine pe cadran, tehnică ce
presupune câteva zile. Da, Faberge face și ceasuri.
Fiecare brand, fiecare președinte de companie,
orice bijuterie și ceas aveau propria poveste
savuroasă. BaselWorld nu este doar o mare
expoziţie de ceasuri și bijuterii, nu e doar strălucire
și opulenţă. E o experienţă de neuitat unde afli
povești la care altfel nu ai avea acces. n
Last but not least, Fabergé CEO Marcus O.
Mohr told me about the minute carefulness
employed in making any of their watches. Each
piece is individually decorated in a distinct
way, in the “guilloche” style – the manual
drawing of very fine lines on the dial, a
technique necessitating several days per item.
The clockwork mechanism is taken apart and
completely redecorated. Yes, Fabergé does also
make watches.
Each brand, each company president, each
watch and each piece of jewellery I was laying
my eyes upon, they all had their own
interesting stories. BaselWorld is more than
just an impressive watch and jewellery show,
more than opulence and brilliance. It is an
unforgettable experience, a place to hear
stories one wouldn’t have access to otherwise. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 86
The best Romanian tennis player right now is Horia Tecău and he’s ranked 9th in
the world. His career saw a dramatic boost following his decision to quit
competing in the singles. The result of this decision: three consecutive
Wimbledon finals and bright prospects in a discipline where age and experience
work for you, not against you.
Cel mai bun jucător de tenis român al momentului se numește Horia Tecău și e pe
locul 9 în clasamentul mondial. Cariera lui a urcat exploziv după ce a ales să
renunțe la simplu. Rezultatul: trei finale consecutive la Wimbledon și o perspectivă
luminoasă într-o probă în care vârsta și experiența sunt aliați, nu inamici.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 87
he hall, full almost to the brim, dominated by the
bright blue background, is in bloom with threecoloured bouquets. “Horia!“, “Hai, Horia!“. The
blue-yellow-red flags wave, frenetic, hopeful, in one of the
most famous tennis courts in the world – the O2 in London.
It’s 2012, we’re at the last important tournament of the year,
the ATP World Tour Finals, and Horia Tecău is there, amongst
the world tennis doubles finest. Nearly 40 years after Ilie
Năstase’s win in the singles Masters, this Romanian has
made his way into the elite, not just once, but four times. He
finished the season on 9th place in the world rankings, after
having conquered four trophies this year and having
disputed three other finals, with Wimbledon among the
latter. Horia’s smile hides a secret: his leap is not the result of
a tradition, but of personal achievement. And, moreover,
that of a properly timed choice.
Tecău’s career is like a success series in its third season, the
first two having flowed at a fast pace. “I’m still trying to take
in everything that’s happening to me right now. I keep
thinking how four years ago, at the beginning of 2009, I was
still competing in challenger tournaments”, Horia recalls
with hints of incredulity in his voice. “Then followed a series
of positive results with Andrei, and I climbed a few places in
the rankings. I was very lucky to have teamed up with him,
playing together helped me a lot. It was an important leap”.
Andrei is, of course, Andrei Pavel, the second most
successful Romanian tennis player of all time, after Năstase,
having reached the 13th place in the ATP rankings. He saw
the gem in Horia, hidden under a layer of insecurity, lack of
experience, some fear but with a great desire to succeed. To
achieve that, however, a big step was necessary. The step
some hesitate to take their entire lives until they end up
with nothing but regret, realising it’s already too late. Tecău
put aside a mediocre singles career and decided to focus
solely on doubles, where he felt he could really go all the
way. All the way to the first places in the world rankings. All
the way to the finals of the most important tennis
tournaments, the Majors.
He made his decision at the end of 2007, when “I found
myself, for the third year in a row, ending the season
somewhere between 350-400 in the world”, as he
reminisces. Horia understood he couldn’t improve, not in his
singles career, not to his satisfaction. He played his last
singles during the 2008 season.
Let us unravel another layer off this wondrous flower bulb.
The tennis side of Tecău’s life was not always like this. As a
junior, he achieved results many of today’s top singles
players can’t claim. At 7 years of age, when his father,
Romeo, registered him at Sports School no.2, in Constanţa,
he still had no idea what he wanted to do. He had already
laid hands on a tennis racquet, “a wood one, Pluto, way too
large and heavy for my age”, he recalls. “The carbon fibre
ones were already being produced at the time, but you
couldn’t get them in Romania. Back then, at the start of the
‘90s, you were thankful for whatever you could get”. He had
also taken up swimming, though, and he was a member of
the school’s football and handball teams as well. Horia,
n sala aproape plină, dominată de bleul electric al
decorului, înfloresc buchete tricolore. “Horia!“, “Hai,
Horia!“. Steaguri roș-galben-albastre, fluturate cu
frenezie și speranţă pe una dintre cele mai faimoase arene
de tenis din lume, sala O2 din Londra. Suntem în 2012, la
ultimul concurs important al anului, Turneul Campionilor,
iar Horia Tecău e acolo, între cei mai buni jucători ai lumii
la dublu. La aproape 40 de ani distanţă de vremurile în
care Ilie Năstase câștiga Masters-ul la simplu, și chiar de
patru ori, un alt român își face loc în elită. A încheiat anul
pe locul 9 în lume, după ce a cucerit patru trofee în 2012, a
jucat alte trei finale, una dintre ele fiind cea de la
Wimbledon. Sub zâmbetul lui Horia e camuflat un secret:
saltul lui nu e consecinţa unei tradiţii, ci a unei realizări
personale. Și, mai ales, a unei alegeri făcute la timp.
Cariera lui Tecău e ca un serial de succes aflat la a treia
serie, dar în care primele două au curs în ritm iute. “Încă mă
obișnuiesc cu ceea ce mi se întâmplă. Mă gândesc că
acum patru ani, la începutul lui 2009, încă jucam în
challenger-uri“, își amintește, aproape cu mirare, Horia.
“Apoi am avut cîteva rezultate cu Andrei, am urcat. Am
avut mare noroc cu el, m-a ajutat faptul că am jucat
Horia’s smile hides a secret:
his leap is not the result
of a tradition, but of personal
împreună. A fost un salt important“. Andrei este Andrei
Pavel, cel mai de succes jucător român din istorie după
Năstase, ajuns pînă pe locul 13 în lume. El a intuit în Horia
o piatră preţioasă ascunsă sub un strat de nesiguranţă,
lipsă de experienţă, puţină teamă și multă dorinţă de a
Pentru asta era însă nevoie de un mare pas. Acel pas pe
care unii nu se hotărăsc să-l facă o viaţă întreagă și ajung
să regrete când e prea târziu. Concret, Tecău a lăsat
deoparte o carieră mediocră la simplu și a decis să joace
numai în turnee de dublu, acolo unde simţea că poate
străbate drumul pînă la capăt. Până la primele locuri ale
clasamentului mondial. Până în finalele celor mai
importante turnee, cele de Mare Șlem.
A luat hotărârea la finalul lui 2007, “când m-am văzut
pentru al treilea an la rând terminând sezonul între locurile
350-400“, spune el. Horia a înţeles că nu mai poate
progresa la simplu așa cum și-ar dori. A jucat ultimele
meciuri, fără importanţă și total conjunctural, în 2008.
Să mai desfacem un strat de pe acest bulb fermecat. Viaţa
lui Tecău în tenis nu a fost întotdeauna așa. Ca junior, a
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 88
however, enjoyed tennis more than anything else.
Junior tennis results began to pile up. Before anything else,
though, came the European doubles title he and Florin
Mergea won. The two, both born in the same month of the
same year, January 1985, had not even turned 14 at the
time. Together they would go on to win the doubles title
twice in a row as juniors at Wimbledon, in 2002 and 2003. At
the age of 14 he signed his first autograph, at a junior
competition. “They would come up to me, I would sign my
name, then they’d ask me who I was. Personally, I never was
the type to hunt for autographs”. Tecău confesses. “When I
was younger, I used to take the train to Bucharest for the
ATP tournament. I would stay for the day, watch the
matches, see Moyá, Corretja, but that was it. I was too shy, I
couldn’t build up the nerve to ask them to sign anything”.
Still as a junior, he made the 2003 Wimbledon singles
semifinal. At one point he signed with one of the most
prominent sports management companies, IMG, but that
meant he was away from his country, from his family, in far
off Bradenton, USA. Sometimes for six months at a time.
That too was a necessary experience for him, if a bit brutal
“I’m aiming to
become a doubles specialist,
not just a player who merely
fits in there.”
every now and again. There, in Florida, he started turning
into an adult, even though he was really just a kid. “I learned
to take care of myself. Cook for myself, do my laundry, make
flight and hotel reservations”. The end of his junior career
coincided, more or less, with his leaving Bradenton. He had
to start at the bottom, playing in the $10.000, $15.000
tournaments, as his place in the rankings wouldn’t warrant
him access to any other kind. We emerge, from the core
towards the light, and we wrap a coloured cloth around our
bulb. Following his decision to concentrate on the doubles,
another problem arose, a very important one. That of
finding a stable, competitive partner. For a while that was
Ives Allegro, the Swiss tennis player with whom Horia
entered into the Top 100, at the end of 2008. But that wasn’t
enough. The dramatic, beautiful leap occurred in 2009,
when he played more with Andrei Pavel, who was, nearing
the end of his career. They played their first final together, in
Kitzbühel, and they reached the third round of the
Australian Open and Wimbledon. In September of the same
year, in Helsingborg, during the Davis Cup match against
Sweden, he met Robert Lindstedt for the first time, losing
reușit rezultate pe care jucători de top la simplu de azi nu
le au. La 7 ani, când a fost dus de tatăl lui, Romeo, la Școala
Sportivă nr. 2 din Constanţa, încă nu știa ce va face. Pusese
deja mâna pe o rachetă, “era una de lemn, Pluto, mult prea
mare și prea grea pentru vârsta aceea“, își amintește el.
“Apăruseră cele din fibră de carbon, dar la noi nu se
găseau. În perioada aceea, la începutul anilor ‘90, te
mulţumeai cu ce aveai“. A făcut însă și înot, juca fotbal și
handbal în echipa școlii. Din nou vine vorba de alegeri. Iar
lui Horia i-a plăcut cel mai mult tenisul.
Rezultatele la juniori au început să se aglomereze. Întâi și
întâi însă, a fost titlul european la dublu, alături de Florin
Mergea. Cei doi, născuţi în aceeași lună a aceluiași an,
ianuarie 1985, nici nu aveau 14 ani pe atunci. Împreună
câștigau mai apoi de două ori trofeul rezervat categoriei
lor de vârstă de la Wimbledon, în 2002 și 2003. La 14 ani a
dat și primele autografe, la turneele de copii. “Veneau la
mine, semnam și după aceea mă întrebau cine sunt. Eu nu
am fost genul care să umble după autografe“, mărturisește
Tecău. “Când eram mic, veneam la București cu trenul în
perioada turneului ATP, stăteam o zi, mă uitam la meciuri,
la Moyá, la Corretja, dar atât. Eram prea timid, nu aveam
curaj să le cer autografe“. Acum, i se cer după fiecare meci,
a devenit ceva obișnuit. Dar am intrat în altă încăpere a
castelului. Să ne întoarcem.
Tot la juniori, a reușit o semifinală la simplu la Wimbledon,
în 2003. A avut un contract cu una dintre cele mai
importante companii de management sportiv, IMG, dar
asta a însemnat să stea departe de ţară, de familie, în SUA,
la Bradenton. Uneori și câte șase luni. A fost nevoie și de
așa ceva în viaţa lui, chiar dacă experienţa a fost un pic
brutală pe alocuri. Acolo, în Florida, a început să se
maturizeze, chiar dacă era încă doar un puști. ”Am învăţat
să am grijă de mine. Să-mi fac singur de mâncare, să-mi
spăl hainele, să-mi aranjez zborurile și cazările la hoteluri”.
Ieșirea din juniorat și plecarea de la Bradenton s-au
întâmplat aproape în același timp. A trebuit să înceapă de
jos, cu turnee de 10.000 și 15.000 de dolari fiindcă locul în
clasament nu-i permitea altceva. A străbătut lumea singur,
jucând în cele mai ciudate și chiar periculoase condiţii.
Venim de la miez înspre lumină și înfășurăm bulbul într-un
fald colorat. După ce a luat hotărîrea să se axeze pe dublu,
a apărut o altă problemă. Foarte importantă. Aceea a
găsirii unui partener stabil, competitiv. O vreme acesta a
fost elveţianul Yves Allegro, alături de care a urcat în Top
100, la finele lui 2008. Dar nu era suficient. Saltul dramatic
și frumos s-a produs în 2009, când a jucat mai mult cu
Andrei Pavel, aflat însă în ultima parte a carierei. Au jucat
prima finală împreună, la Kitzbuhel, au ajuns în turul al
treilea la Australian Open și la Wimbledon. În septembrie,
la întîlnirea de Cupa Davis de la Helsinborg, cu Suedia, l-a
întâlnit prima dată pe Robert Lindstedt, în faţa căruia a
pierdut. Să ţinem minte însă acest moment.
2009 s-a încheiat pe locul 46. Progresul continua, dar tot
nu era de ajuns. Și așa ajungem în 2010, când după
începuturi de sezon ratate alături de parteneri nepotriviţi,
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 89
that confrontation. Let us take note of this moment.
The end of the 2009 tennis season found Horia at 46th place.
Progressing, yet still not enough. In 2010, and after their
respective failed season debuts alongside the wrong
partners, Tecău and Lindstedt decided to take a chance on
each other on the tennis court. The outcome was an almost
three year long collaboration, during which time they
managed to achieve together what they failed to when
teaming up with any of their former doubles partners. Three
consecutive finals at Wimbledon, a Grand Slam tournament,
ten titles won, including a Masters 1000 one, six other finals
disputed. They qualified two years in a row for the ATP World
Tour Finals. The second season in the series went on, fastpaced, with daily episodes. The Romanian and the Swede
became a couple to be reckoned, feared and respected by
their opponents. Things changed in the locker room as well;
Horia ceased being referred to simply as “the Romanian guy”.
Another layer laid on the essence. After so many successes
alongside Robert, the two came to the realization that they,
as a team, have peaked, that there was nowhere further they
could go together. They each found different partners, and
for the Romanian, that is one of the greatest doubles players
of recent years, Max Mirnyi of Belarus. Horia is only 28 and
he’s one of the youngest top professionals. “I’m still growing
as a player. I’m aiming to become a doubles specialist, not
just a player who merely fits in there”. There’s plenty yet for
him to conquer. A Grand Slam title for one. He already has a
win under his belt, in mixed doubles, but he wants to
triumph in his specialty. It’s a goal he set back when he made
his decision. When he was 22. We draw on another layer.
The bulb, by now, is almost perfect. n
Tecău și Lindstedt au decis să-și acorde o șansă unul lângă
celălalt pe terenul de tenis. A rezultat o colaborare de
aproape trei ani în care au obţinut împreună ceea ce nu
mai reușiseră alături de alţi coechipieri. Trei finale
consecutive la Wimbledon, turneu de Mare Șlem, zece
titluri câștigate, între care unul de Masters 1000, alte șase
prezenţe în ultimul act. Au urcat între primii zece jucători
ai lumii și individual, și ca pereche. S-au calificat doi ani la
rând la Turneul Campionilor. Seria a doua a serialului a avut
episoade zilnice, în ritm alert. Românul și suedezul au
devenit un dublu temut, recunoscut de adversari. Și
atmosfera de vestiar s-a schimbat, Horia a încetat să fie,
pur și simplu, ”the Romanian guy”.
Încă un strat se așază peste esenţă. După atâtea succese
alături de Robert, cei doi au realizat că au atins vârful, că
mai departe nu mai pot merge împreună. Și-au găsit alţi
parteneri, iar pentru român acesta e unul dintre cei mai
mari jucători de dublu ai ultimilor ani, bielorusul Max
Mirnîi. Horia are doar 28 de ani, e printre cei mai tineri
tenismani de top. ”Eu încă mai cresc ca jucător. Vreau să
devin un specialist al probei de dublu, nu cineva care doar
se potrivește acolo. Mai am multe lucruri de învăţat”. Și
multe lucruri de cucerit. Un titlu de Mare Șlem, spre
exemplu. Are unul, la mixt, dar vrea să triumfe și în
specialitatea lui. E o șansă pe care și-a acordat-o singur
atunci când a ales. La 22 de ani. Mai învelim un strat.
Bulbul e acum aproape perfect. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 90
There are people who claim to
know everything – including
sport and diet. Amongst them,
most of the Romanians. But
when you’re working with your
own body, you lose sight of a very
important issue: it is not a
machine. If something goes
wrong with it, you can’t simply
replace the malfunctioning
component with a newly bought
one. You need to know the result
of your medical checkup, the
actual state of your health, which
diet suits you. That’s what we, the
personal trainers, are here for.
Există oameni care susțin că se
pricep la toate, inclusiv la sport
și la slăbit. Printre ei,
majoritatea românilor. Dar când
lucrezi cu corpul tău uiți un
lucru foarte important: nu e o
mașină. Dacă se strică ceva, nu
poți să cumperi piese de
schimb. Trebuie să știi ce
analize ai, care e starea ta reală
de sănătate și ce dietă te ajută.
Pentru asta existăm noi,
antrenorii profesioniști.
TraiNer: A qualified person in charge of an athletes’
preparation, the dictionary tells us. Becoming a trainer
implies specializing in this field. The first step is the
relationship you have with the sport for which you intend to
coach, relationship that comes from practicing that sport as a
professional or an amateur, or constantly staying in touch
with it. The second step is attending the trainer preparation
classes held by the National Trainers School, or graduating
from the National Sport and Physical Education Academy.
The accreditation subsequently obtained entitles you to be a
trainer. The trainer has the proper in depth knowledge
offered by long term education.
Why do you need a personal trainer? – Because you have yet
to see any results – despite exercising for quite some time,
you haven’t achieved the goals you set out for yourself back
when you started, you don’t know the equipment or you
need a challenge in order to surpass your own limits. It will
always seem too hard: that it hurts too much, that your limits
are too low and it takes too much time to surpass them.
Here are a few of the main reasons to go for a personal
moTivaTioN. You have your own reasons to pick up the
sport; a good trainer will find a few more reasons that will
keep you going on. And this can only help you.
perSeveraNce – it’s one of the sine qua non conditions to
achieving anything, regardless of what you’re doing with your
life or the field you express yourself in. Sport, too, requires it,
and it’s so easy to forget about it when you are on your own.
SafeTY. There are many ways you can injure yourself at a
gym working on your own. You can aggravate existing
medical conditions that you might not be aware of.
perSoNaliZeD proGram. You are unique, and your body
reacts in its own individual way to the stimuli you provide it.
What works for someone might not necessarily work in your
case. A personal trainer will take into consideration: the
angle of the motion, the weight used,, the necessary rhythm,
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 91
your personal target etc.
TraiNiNG TailoreD for a parTicular SporT. You
might want to partake in a particular competition, be it for
professionals or amateurs.
recuperaTioN afTer TraiNiNG. This helps you relax,
speeds up mental and muscular regeneration. But someone
needs to remind you this must be done, and teach you how
to do it properl: the trainer!
Everything I have said so far leads to only one possible conclusion: the personal trainer is no fad, it’s about self-respect! n
ANTRENOR: Persoană calificată care se ocupă de
pregătirea sportivilor, spune DEX-ul.
Să devii antrenor înseamnă să te specializezi în această
meserie. Prima treaptă o constituie relaţia pe care o ai cu
sportul în care vrei să antrenezi. A doua e urmarea
cursurilor de formare a instructorilor, organizate de
federaţia de profil. A treia treaptă: urmarea cursurilor de
antrenori, organizate de Școala Naţională de Antrenori
sau de absolvirea ANEFS. Licenţa obţinută îţi dă dreptul
să fii antrenor.
De ce ai nevoie de un antrenor personal? Pentru că
rezultatele întârzie să apară, faci sport de ceva timp fără
mari rezultate, pentru că nu cunoști aparatele sau poate
ai nevoie de o provocare ca să-ţi depășești limitele -altfel,
mereu ţi se va părea că e prea greu și că durerea e prea
mare.Uite câteva categorii de motive, punctual:
MOTIVAțIE -tu îţi găsești motive bine întemeiate pentru
care începi să te antrenezi. Un antrenor bun va mai găsi
câteva în plus - unele noi, altele derivate din ale tale,
ceea ce nu poate decât să te ajute.
CONSTANță. Una din condiţiile sine qua non pentru a
reuși, indiferent dedomeniul în care vă exprimaţi. Și în
sport este nevoie de ea, iar fără antrenor e mult mai greu
să o păstrezi.
SIGURANță. Există numeroase moduri în care te poţi
accidenta lucrând singur într-o sală, plus că poţi
accentua probleme de sănătate deja existente, de care
știi sau nu.
Program personalizat - esti unic, iar corpul tău răspunde în
modul său propriu la stimuli. Un antrenor va gandi toate
variabille unui exercitiu: unghiul de mișcare, greutatea
folosită, tempoul necesar, targetul tău personal etc.
SUPRAVEGHERE. Antrenorul urmărește modul în care te
implici în antrenament, trăirile tale, efectul exerciţiilor.
Dacă vrei să te specializezi într-un anumit sport sau vrei să
participi la o anumită competiţie, de amatori sau
REFACEREA DUPă ANTRENAMENT. Te ajută să te relaxezi,
grăbește refacerea musculară și tonusul psihic. Cineva
trebuie să îţi aducă aminte că ai nevoie și de acest lucru și
să te îndrume cum să îl faci corect.
Tot ceea ce am spus până acum ne conduce la o singură
concluzie: antrenorul personal nu e un moft, ci un gest de
respect pentru tine însuţi! n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 92
I met the two artists forming The
Awesome Projects in a photo studio. I
had previously met Mădălina Andronic
and Claudiu Ştefan at a contemporary
jewellery fair, and then found them on
jewellery blogs and design magazines.
At the photo shoot, they showed up
with a huge treasure box: delicate
porcelain bells, painted bracelets, tea
cups, paints, brushes, drawing books.
I-am întâlnit pe cei doi artiști plastici
de la The Awesome Project într-un
studio foto. Pe Mădălina Andronic și
Claudiu Ștefan îi știam de la un târg
de bijuterie contemporană și, apoi, de
pe bloguri de bijuterie și din reviste de
design. La ședința foto au apărut cu o
cutie uriașă plină de comori: clopoței
delicați de porțelan, brățări pictate,
cești de ceai, acuarele, pensule,
vopseluri, carnete de schițe.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 93
How did you come to porcelain, jewellery,
Well, porcelain is neat and delicate, yet strong
– plus, it was the only material we had
previous experience with. The debut
collection – ZURZUR – was the first concrete
expression of our concept, one specially
created for the AUTOR contemporary
jewellery fair, our first time in the world as a
creative duo. The idea was: porcelain with a
Romanian touch, unique items we had made
from scratch, the decorations under the
glazing drawing from the Romanian folk
Cum aţi ajuns la porţelan, la bijuterii, la folclor?
Porţelanul e un material curat și delicat, dar
puternic în același timp – în plus, era singurul
material pe care îl cunoșteam din experimente
anterioare. Bijuteriile din colecţia de debut
ZURZUR au fost prima expresie concretă a
conceptului nostru, lucrată special pentru târgul
de bijuterie contemporană AUTOR, unde am și
ieșit prima oară în lume ca duo creativ, plecând
de la următoarea idee: porţelan cu atingere
românească, piese unicat lucrate manual de la
cap la coadă de noi, decorate sub glazură cu
motive inspirate din zestrea populară
i must say, for me, the most inspired piece
was the porcelain collar – is there a story
behind it, or a moment of genius?
A moment. I wouldn’t say “genius”, but it was
certainly just a moment, not dozens of
sketches and touch-ups. And we were
extremely happy to see, after coming up with
Mărturisesc, cel mai inspirat obiect mi se pare
gulerul din porţelan – are o poveste în spate
sau a fost o sclipire de geniu?
Sclipire. N-aș spune “de geniu” , dar cu siguranţă o
sclipire și nu zeci de ciorne și ștersături. Şi ne-am
bucurat foarte tare când, după apariţia noastră în
primăvară cu gulerele ZURZUR, toamna și iarna
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 94
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 95
the ZURZUR collars in spring, the end of 2012
was full of all kinds of collars. That was when
we really felt the moment.
How does one of your items come into
As fast as words – we have sketchbooks full of
drawings waiting for their moment on the
work bench. You never know what one will
really look like, though, until the final firing,
after the first forming, the first firing, the
finishing, the decorating and the glazing,
some five to seven days later. And we need at
least 20 items to fire up the kiln.
2012 au fost pline de gulere de tot felul. Atunci
am simţit de fapt sclipirea.
Cum se naște la voi un obiect?
La fel de repede ca și cuvintele – avem blocuri de
desen întregi pline de schiţe și semne, așteptând
cuminţi să le vină rândul pe masa de lucru. Nu
știi cum va arăta un obiect decât după arderea
finală - obiectele se modelează, se face prima
ardere, se finisează, se decorează, se glazurează și
apoi se face arderea finală. Durează undeva la 5-7
zile, și trebuie să aduni cel puţin 20 de piese
pentru umplerea unui cuptor.
Tell us about what’s behind your pieces,
what can’t be seen.
Most our objects are items that start with a
traditional shape, or at least borrow some of
those characteristics – the bells remind of
haystacks, the old country stool lends its
three legs to the crockery. But we don’t copy
folk motives exactly, we’re not artisans or
craftsmen. We make contemporary pieces of
Romanian design, filtering and reinterpreting
old folk motifs, keeping a touch of rural magic
through shape and decoration. We hope that
each of our items finds a home, one that’s
modern, simple, honest, with old or new
elements of design, where they can affirm in
a strong, but not loud, voice: “I remind you of
Romania – this new one, but also the old
Povestiţi-ne despre zona invizibilă din spatele
Majoritatea obiectelor noastre pleacă de la o
formă autohtonă, tradiţională, sau măcar
împrumută trăsături de la aceasta – clopoţeii
amintesc de forma căpiţelor de fân, vesela fură
cele trei picioare ale scăunelului de lemn din
gospodăriile ţărănești. Nu reproducem întocmai
motivele folclorului tradiţional, nu suntem
artizani sau meșteșugari. Facem obiecte
contemporane de design românesc, filtrând și
reinterpretând vechile semne tradiţionale,
păstrând un strop de magie câmpenească prin
decoraţie sau formă. Ne dorim ca obiectele
noastre să poată sta într-o locuinţă modernă,
simplă, sinceră, alături de piese de design vechi
sau noi, spunând cu voce clară, dar nu stridentă :
“Eu îţi amintesc de România – și de asta nouă, și
de cea veche”.
With this trend for careless amassing of
elements and burdening the eye in an
almost kitsch-like manner, how is it you
managed to keep such a pure, almost
minimalist style?
We do what we like, and what most of the
others don’t. If our objects speak to others as
they do to us of the stories we believe in, all
the better. And we don’t think that’s
arrogance, we think it’s normality. n
În acest curent în care există tendinţa
aglutinării neglijente de elemente și
împovărarea ochiului până la marginea kitschului, cum aţi reușit să vă păstraţi un stil atât de
pur și aproape minimalist?
Facem ce ne place nouă și mai deloc ce le place
altora. Dacă obiectele noastre, așa cum vorbesc
despre poveștile în care credem, le vorbesc și
altora despre aceleași lucruri, e minunat. Şi nu
considerăm asta aroganţă, ci normalitate. n,,,,
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 96
I don’t think many of today’s top dollar men dreamt about becoming CEO’s or Wall
Street financial experts when they were young. Most of them probably wanted to be
astronauts, rockstars or firemen. Some of them maybe still secretly do. In this
section we’ll explore those ‘guilty pleasures’ that fuel their inspiration.
Nu cred că mulți dintre milionarii de azi au visat să devină directori sau experți în
finanțe când erau tineri. Cei mai mulți probabil își doreau să devină astronauți, staruri
rock sau pompieri. În această secțiune vom descoperi aceste “plăceri ascunse”, care îi
Olive One
Since digital libraries
are becoming the
norm, a solid music
streaming device is
most likely to take
over the place of your
old CD player.
Featuring full iOS and
Android support,
Olive’s ‘One’
streaming device will
be out this year, after
a successful $300,000
crowd funding.
Pentru că librăriile de
muzică digitale devin
un lucru din ce în ce
mai des întâlnit, un
device de streaming va
înlocui probabil vechiul
tău CD player. Cu suport
iOS și Android, One de
la Olive va apărea în
curând, după ce pentru
acest proiect s-au strâns
peste 300.000 de dolari
prin crowd funding.
B&W P3
Brushed aluminum,
soft leather. No, it’s
not an advertising for
the hottest sports car
seat. Bowers& Wilkins’
new creation, the
P5’s little brother
packs a lot of quality
in a more compact,
foldable housing,
making them the
perfect headphones
for on-the-go
Aluminiu lustruit, piele
moale. Nu, nu este o
reclamă la un scaun
de mașină sport. Noua
creaţie Bowers &
Wilkins, fratele mai
mic al modelului P5,
aduce calitatea
excelentă într-o formă
compactă, făcându-le
opţiunea ideală
pentru audiofilii în
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 97
JBL iDevice Dock
OK we know you
have a superb hifi
system in your living
room. But what
about your office or
The JBL Dock is an
elegant solution that
gives your iDevice a
pleasant voice.
OK, știm că ai un
sistem hifi superb în
sufragerie. Dar ce se
întâmplă cu biroul sau
Dockul JBL este o
soluţie elegantă care îi
oferă iDevice-ului tău
o voce plăcută.
Rega RP3/Elys2
Time to dust off your
uncle’s vinyl
collection and give
those old records a
spin. The Rega RP3’s
latest revision offers
features a more rigid
arm tube and better
resonance control. In
a nutshell, the Rega
delivers audiophile
quality and it’s not
too pricey either.
Price: 550 euros.
Este timpul să ștergi
de praf vinilurile
unchiului și să le pui
pe platan. Ultima
versiune a picupului
Rega RP3 are un braţ
mai rigid și un mai
bun control de
rezonanţă. Pe scurt,
Rega RP3 oferă calitate
pentru cei mai
exigenţi audiofili și nu
este nici extrem de
scump. Preţ: 550 euro.
Panasonic Projector
There’s no real point
in having a big TV
take up space in your
living room. The new
Panasonic Full HD
projector turns a
boring white wall
into a spectacular
cinema screen. Just
add a laptop or BD
player and your
favourite bottle of
wine and you’re all
set for the evening.
Nu mai are sens ca
televizorul tău să îţi
aglomereze livingul.
Noul proiector HD
Panasonic transformă
un zid alb și plictisitor
într-un spectaculos
ecran de
cinematograf. Mai
trebuie doar să adaugi
un laptop sau un
player BluRay și o sticlă
de vin și seara devine
clar una reușită.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 98
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 99
I thought the flight was never going
to end. I really thought so – I was to
spend eternity in the airplane. Time
zone differences, jet lag, baggage
robbed in Mexico, airport, airplane,
airport, airplane… But finally, here I
am, I’ve landed. In Havana. The
dream holiday. I’m determined to
leave all worries behind and have a
great time.
Credeam că drumul nu o să se
termine niciodată. Serios, chiar așa
credeam - eternitatea o să se petreacă
în avion. Diferențe de fus orar, bagaje
jefuite în Mexic, aeroport, avion,
aeroport, avion, aeroport... și totuși,
iată că am aterizat. În Havana.
Vacanța de vis. Îmi propun să uit de
toate neplăcerile și să mă simt
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 100
“The sun shines bright over a devastated
settlement that looks to be fresh out of a
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 101
he airport is old, it reminds me of
Bucharest’s main airport 20 years ago.
We get a cab (I had read they were safe)
and we head for the city. The driver,
joyful and talkative, tells us all kinds of things in
Spanish. He laughs and we laugh with him even
though we don’t understand a great deal.
We’re nearing the city. The sun shines bright over a
devastated settlement that looks to be fresh out of
a conflagration. One of my girls asks me if this is
Havana. Hmmm… I wonder… if I told her it wasn’t,
would everything passing before my eyes just
vanish to be replaced by what I pictured Havana to
be like? Feeble fantasy. I answer softly. Oh God! –
she says involuntarily. I feel like echoing her
exclamation but I restrain myself; I’m pondering,
however, what we’re going to do for 10 days in a
city looking like a ruin. Where are the glamorous,
colourful sights I saw on the Travel and Living
channel, on the Internet, in every Google search
We make it to the Telegrafo Hotel, high marks from
Tripadvisor. The cabby names a fair sum, I’m
relieved. I get out of the cab and notice a woman in
a baggy yellow shirt coming out of the crowd and
heading decidedly towards me holding a sheet of
paper with my name on it. She stops and asks if my
name is Mena Ianculescu. It is. Cautiously, I tell her
that’s me – all the while, I’m slowly starting to panic
picturing what might follow; my guess was she
wasn’t there to welcome me. Oddly enough, that’s
exactly what she was there for. Her name was Julia
and she was going to be my assistant over the
course of my stay in Havana. Julia sets things
straight: If I’m Mena Ianculescu, then she’s my
assistant. I can see no flaw in her logic. I persist,
though, saying I don’t need one. She calmly replies
telling me to calm down, she’s not going to leave
my side at any moment for the entire duration of
my stay. I make a mental note to solve the issue
after I check in.
I head for the reception desk with my assistant Julia
right behind me and, with what’s left of my smile, I
explain to the receptionist there should be a
reservation on my name at the Telegrafo Hotel. The
receptionist smiles, I smile back, Julia smiles as well.
The receptionist’s answer leaves me perplexed:
“That’s true, you do have a reservation, but we don’t
have any free rooms”. Wait, what? The receptionist
tells me that I’ll just have to find a different hotel.
That won’t do, I say. Julia agrees, she’s outraged as
well. The receptionist is unfazed. The argument
carries on, my assistant Julia grows tired and goes
eroportul – vechi, seamănă cu
Aeroportul Otopeni acum 20 de ani.
Luăm un taxi (citisem că sunt sigure) și
ne îndreptam spre oraș. Şoferul –
vesel, comunicativ, ne spune o grămadă de lucruri
în spaniolă, râde el, râdem și noi chiar daca nu
înţelegem mare lucru.
Ne apropiem de oraș. Un soare strălucitor
luminează o așezare devastată care pare abia ieșită
dintr-o conflagraţie. Una dintre fete mă întreabă
dacă asta e Havana. Hmmm... oare dacă i-aș spune
că nu, ce îmi trece prin faţa ochilor ar putea să
dispară și, în loc, să apară ce credeam eu că e
Havana? Firavă fantezie. Îi răspund fără prea multă
energie. O Doamne! – spune involuntar. Îmi vine să
spun același lucru dar mă abţin; mă gândesc însă
ce vom face 10 zile într-un oraș care arată ca o
ruină. Unde sunt imaginile strălucitoare, pline de
culoare pe care le vazusem pe Travel and Living, în
recenzii pe internet și în orice Google search?
Ajungem la Hotelul Telegrafo, foarte bine cotat pe
Tripadvisor. Şoferul de taxi ne cere preţul corect,
rasuflu ușurată. Cobor din taxi și observ cum o
femeie cu un tricou larg, galben, se desprinde din
mulţimea de pe trotuar și se îndreaptă energic spre
mine cu o foaie pe care e scris numele meu. Se
oprește și mă întreabă dacă sunt Mena Ianculescu.
Sunt. Circumspectă, îi spun că da - simultan, încep
să intru în panică gândindu-mă la ceea ce va urma;
bănuiam că nu mă caută să îmi ureze bun venit.
Supriză însă - exact de-asta se afla acolo, se numea
Julia iar pe parcursul șederii mele în Havana urma
să fie asistenta mea. Panica și adrenalina cresc
vertiginos; încerc timid să îi explic că eu nu am
cerut asistentă. Julia mă lămurește categoric: dacă
eu sunt Mena Ianculescu ea e asistenta mea.
Logica ei pare fără breșă. Continui totuși,
perseverent, spunând că nu am nevoie. Îmi
răspunde calmă să stau liniștită pentru că va fi
langă mine tot timpul. Îmi propun să rezolv
problema după ce mă cazez. Mă îndrept spre
recepţie cu asistenta Julia după mine și, cu ceea
ce-mi mai rămăsese dintr-un zâmbet, îi explic
recepţionerei că am o rezervare la Hotel Telegrafo.
Recepţionera îmi zâmbește, zâmbesc și eu mai
larg, zâmbește și Julia. Răspunsul recepţionerei mă
lasă perplexă: "Așa e, aveţi o rezervare, dar noi nu
avem camere”. Adică cum? refuz eu să înţeleg
realitatea. Adică... simplu:trebuie să merg la un alt
hotel. Spun că e innaceptabil. Julia se revoltă și ea.
Recepţionera e imperturbabilă. Disputa continuă,
asistenta Julia obosește și merge să stea pe
canapea langă copiii mei. A trecut o oră, sunt
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 102
to the couch to sit next to my children. It’s been an
hour, I’m exhausted, Julia, my assistant, looks
exhausted as well after having listened to the life
stories of my children. I decide to go to the nearby
Hotel Florida. Julia retires for the night, but she’ll be
back tomorrow, after breakfast, to set the schedule
for the next few days; our fate seems sealed.
We get our keys and head for our rooms. Just past
the modest (to say the least), reception room, we
arrive in a spectacular colonial style patio: high
ceilings, warm natural light, palm trees, marble. The
rooms, on the other hand, are damp, stale odour,
they’re dark, the bathroom faucets keep dripping
and the small windows let in a distinctive cooking
smell from a small inner courtyard. Next morning
we have breakfast in the marvellous patio. The
selection at the buffet is beyond minimalist: tea,
coffee, bread, some pastries and one large plate of
exotic fruits. I make for the fruit plate, but my
attempt to transfer some into my bowl is deterred
by the fact that the papaya slices can’t be
separated. I check them more closely: they’re stuck
together because they’ve dried up – they must
have been there for days. I decide to stick to bread
and butter. I see there’s no more tea, so I ask if I
could get a cup of green tea. There’s no more green
tea. Any kind of tea. At all. I ask if they could point
me towards an open cafe or any other place where
we could grab a bite. There aren’t any, the polite
answer comes. That, at least, is omnipresent.
Politeness. Everywhere, in inexhaustible doses.
Meanwhile, as requested, we are moved to other
rooms, fully renovated, with high ceilings and walls
covered mostly by paintings dating back to the
city’s heyday. The bathroom is all marble, and the
large windows open toward the old town’s main
street: Calle Obispo.
I discover Julia, my assistant, waiting for me
patiently in the patio. Hm, so it wasn’t some weird
dream, I do have an assistant. She’d like to submit
the following program for us: the Tropicana Club,
the Varadero beaches, a Cuban music show at Pinar
del Rio etc. She has tickets for all of the above. It
amounts to about 600 dollars, I’m informed. “What
about your fee?” I inquire cautiously. There is none,
of course. I pay, she leaves me a phone number
where she can be reached at any times and leaves
well content. That was the last I’ve seen of her. The
supposed ten days of assistance came down to
several minutes of ticket selling.
The following evening we make our way to the
Tropicana, still not too confident Julia’s tickets will
get us in. Inside, a bunch of long tables crammed
against each other; profit comes before comfort
and aesthetics. We order drinks, they materialize in
That, at least, is
Everywhere, in
epuizată, Julia, asistenta mea, pare și ea epuizată
după ce a aflat toată istoria vieţii copiilor mei.
Decid să merg la Hotel Florida, alături. Julia se
retrage, dar aflu că va reveni mâine după ce luăm
micul dejun pentru a stabili programul zilelor
următoare; soarta noastră pare petcetluită.
Luăm cheile și ne îndreptăm spre camere. Cum
trecem de recepţia mai mult decât modestă,
ajungem într-un patio spectaculos, în stil colonial:
foarte înalt, cu lumină naturală și palmieri, placat în
intregime cu marmură. Camerele însă miros a
igrasie și vechi, sunt întunecate, robinetele de la
baie curg încontinuu iar ferestrele mici dau într-o
curte interioară, care miroase a mâncare.
Dimineaţa luăm micul dejun în acel patio minunat.
Bufetul e mai mult decât minimalist: ceai, cafea,
pâine, câteva produse de patiserie și un platou
mare cu fructe exotice. Mă îndrept vertiginos spre
platoul cu fructe, dar încercarea de a le muta în
farfurie îmi e blocată de faptul că feliile de papaya
nu se desprind una de alta. Mă uit cu atenţie: s-au
lipit între ele pentru că sunt uscate - probabil stau
acolo de zile întregi. Mă rezum la pâine cu unt. Văd
că ceaiul s-a epuizat și rog să mi se aducă un ceai
verde. Nu mai e, mi se raspunde. Atunci orice fel de
ceai. Nu mai avem ceai deloc. Întreb unde aș putea
găsi o cafenea deschisă sau ceva asemănator unde
să putem mânca. Nu sunt, mi se răspunde amabil.
Asta da, amabilitate e. Peste tot, în doze
Între timp, la cerere, suntem mutaţi în camere
complet renovate - foarte înalte, iar pereţii
păstrează în mare parte pictura din perioada
înfloritoare a orașului. Baia e îmbrăcată în
marmură, iar ferestrele mari dau spre strada
principală a centrului vechi: Calle Obispo.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 103
the shape of a rum bottle which the waiter deposits
on the table in front of us, together with four
glasses. “Help yourself”, he says. The show is a burst
of lights, colours, music and beautiful women with
statuesque bodies. Havana’s streets are a show in
themselves as well. Colourful ‘50s cars, locals
stopping you at every step, pushing Cuban cigars or
all kinds of trinkets, dancers in flashy costumes,
street artists playing Cuban music. In the early
hours of the morning I open the shutters and watch
the street hustle: small family shops receiving
wares, people hurrying to work, others taking a sit
on the curb and lighting a Cuban cigar.
We take full advantage of our hotel’s location, close
to everything: the Art Museum, the Bodeguita del
Medio – the place where they say mojito was
invented, the El Floridita bar, where Hemingway
used to hang out with the locals or some famous
friends. Apparently he used to say “My mojito in
Bodeguita, my daiquiri in Floridita”.
One morning, we hear about a popular parade and
we decide to go see it. On our way, we stop over at
the Museo del Revolucion, a fascinating
intertwining of historic facts and propaganda
prints. Once at the manifestation, we notice the
streets nearby the main boulevard, flanked by old
buses and bored drivers who smoke their cigars
and chat with the police officers. There are many
youths in the parade, many signs, some dragged
along, some unenthusiastically held up. I wonder
about the difference between a democratic
country’s presidential candidate’s parade and a
Cuban popular manifestation – when it comes
down to it, the same buses bring the same jaded
people to the same boring manifestations. Food for
“In the early hours
of the morning, I
open the shutters
and watch the
street hustle.”
O descopăr pe asistenta Julia așetptându-mă
răbdătoare în patio. Hm, deci n-a fost un vis bizar,
chiar am o asistentă. Ne propune programul care
conţine clubul Tropicana, plajele de la Varadero,
apoi un spectacol de muzică cubaneză la Pinar del
Rio etc – pentru toate are bilete. Totul costă cam
600 dolari, sunt anunţată. Iar serviciile ei? întreb
precaută. Nimic, binenţeles. PLătesc, Îmi dă un
număr de telefon la care răspunde oricând și
pleacă fericită. De atunci n-am mai văzut-o. Cele
zece zile de asistenţă se transformaseră în căteva
minute în care îmi vânduse bilete la spectacole.
În seara următoare ne îndreptăm spre Tropicana,
încă nu prea siguri că putem intra cu biletele Juliei.
Înăuntru, multe mese lungi și înghesuite; interesul
commercial primeaază în faţa confortului și
esteticului. Comandăm de băut...și chelnerul pune
în dreptul nostru o sticlă de rom și patru pahare. Ni
se spune că trebuie să ne servim singuri. Așa
facem. Spectacolul e o explozie de lumini, culoare,
muzică și femei frumoase, cu corp sculptural.
Străzile Havanei sunt și ele un spectacol în sine:
mașini din anii ’50 colorate pestriţ, localnici care te
opresc la tot pasul să îti propună havane sau tot
felul de chilipiruri, dansatori în costume
spectaculoase, artiști de stradă cântând muzică
cubaneză. Dimineaţa devreme îmi place să deschid
obloanele camerei și să urmăresc forfota străzii:
mici magazine familiale care se aprovizionează,
oameni care trec grăbiţi spre serviciu sau alţii care
se așeează pe un colţ de trotuar și își aprind o
Profităm din plin de locaţia hotelului, e aproape de
orice: de Muzeul de Arte Frumoase, de Bodeguita
del Medio – locul în care se spune că s-a inventat
mojito, de barul El Floridita, unde își petrecea
timpul Hemingway, împreună cu localnici sau
prieteni celebri. Se pare că obișnuia să spună “My
mojito in Bodeguita, my daiquiri in Floridita”.
Într-o dimineaţă, aflăm de o paradă populară și
mergem într-acolo. În drum, ne oprim la Museo del
Revolucion, o fascinantă împletire de adevăruri
istorice și texte propagandistice.
Străzile din apropierea bulevardului principal sunt
flancate de autobuze vechi și șoferi plictisiţi care
fumează și discută cu jandarmi. Mulţi tineri în
coloană, multe pancarde, unele târâte, altele
susţinute fără entuziasm. Mă întreb care e diferenţa
dintre evenimentul de lansare a unui candidat la
președinţie într-un stat democratic și manifestarea
populară din Cuba - în fond, aceleași autocare
aduc aceiași oameni dezinteresaţi la aceleași
manifestaţii plicticoase. Motiv de reflecţie.
Taximetristul cu care ne întoarcem de la paradă e
extrem de amabil – iar asta, surprinzător, nu e o
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 104
The cabby that takes us back from the parade is
extremely good-natured – and that’s, surprisingly,
not an exception: I’d vote any day for Havana as
having the friendliest and fairest cab drivers in the
world. We make small talk and we mention we’d like
to see Varadero. He can help us, he says, so we set a
date for next morning.
On our way to Varadero Enesto, the driver stops in
front of a restaurant, points to a stall and tells us
that’s where we can get the best Piña Colada in the
world. On the stand lies a mess of rum bottles,
coconuts, a blender, pineapples knives, glasses. We
head towards it while Ernesto informs us that one
of the two men behind the counter won every
single Piña Colada making contest in recent years.
The cocktail is put together in front of our eyes, and
at the end he points to a rum bottle. What about it?
Simple: pour ourselves as much rum as we like. We
each do so to our liking and have a taste. Our taste
buds explode, the plentiful amounts of rum take
their toll, everything we thought we knew about
Piña Colada loses meaning – high class restaurants
of the world should send their bartenders here for
training. Ernesto smiles content, asks us if he was
right or what. We enthusiastically agree.
We make it to Varadero: nothing fancy, nothing too
discomforting. Clean beach, palm trees, decent
recliners. We fancy a bite, but the offer – why am I
not surprised anymore? – is limited. We opt for a
beach side terrace reminding more of a cafeteria –
cement floors, plastic chairs. In Havana, however,
we eat daily at the San Cristobal Paladar restaurant
on San Rafael Street. Fresh lobster, fish and shrimp
every day. While lacking the air of a fancy gourmet
restaurant, everything is very well prepared, and, as
a bonus, their mojito is excellent.
We’re getting ready to leave. I could’ve stayed a
couple more days. Or more. Amazingly enough, ten
days ago we made our way into a devastated
Havana and now we’re leaving a fascinating city.
What could account for the change? The superb
architecture? The happy and serene people? The
fabulous mojitos and Piña Coladas? The cars right
out of a period film? The colourful and motley
streets? The popular parades? The piano player
from the Ambos Mundos hotel? The omnipresent
Che Guevara myth? But what point is there in using
reason and logic to analyze the magic of this city?
Todo porque te amo, Habana! n
excepţie: aș vota oricând Havana ca având cei mai
prietenoși și corecţi șoferi de taxi din lume. Facem
conversaţie și îi spun că am vrea să mergem la
Varadero. Ne poate ajuta, zice el, așa că stabilim o
întalnire pentru a doua zi dimineaţa.
În drum spre Varadero Enesto, șoferul oprește la un
restaurant, ne arată o tarabă lângă și ne spune că
acolo putem bea cea mai bună Piña Colada din
lume. Pe tarabă sunt înșirate în devălmășie un
blender, sticle de rom, nuci de cocos, ananas,
cuţite, pahare. Ne îndreptăm într-acolo în timp ce
Ernesto ne spune că unul din cei doi bărbati din
spatele tarabei a câștigat toate concursurile de
piñacolada din ultimul timp. Cocktailul e preparat
sub ochii noștri, iar la final ni se indică o sticlă de
rom. Ce să facem cu ea? Simplu: să ne punem cât
rom vrem. Ne dozăm fiecare cantitatea de alcool și
gustăm. Papilele gustative explodează, romul pus
din belșug își spune rapid cuvântul, tot ce știam
până atunci despre Piña Colada își pierde sensul marile restaurante ar trebui să își trimită barmanii
aici pentru instruire. Ernesto zâmbeste mulţumit,
întreabă dacă a avut dreptate. Ne declarăm
entuziasmul deplin.
Ajungem la Varadero: nimic special, nimic care să
deranjeze prea mult. Plaja curată, palmieri,
șezlonguri decente. Vrem să mâncăm ceva dar
oferta - de ce nu mă mai miră? – e limitată. Optăm
pentru o terasă de langă plajă care seamănă mai
mult cu o cantină – ciment pe jos, scaune de
plastic. În Havana însă mâncăm în fiecare zi la
restaurantul San Cristobal Paladar, din strada San
Rafael. Zilnic homar, pește și creveţi proaspeţi. Fără
a fi un loc cu pretenţii de restaurant gourmet totul
e bine gătit, iar ca bonus, au un mojito excelent.
Ne pregătim de plecare. Aș mai fi stat câteva zile.
Sau chiar mai mult. Paradoxal, intrasem cu 10 zile
în urmă într-o Havana devastată și părăseam un
oraș fascinant. Ce făcuse diferenţa? Arhitectura
superbă a clădirilor? Oamenii veseli și senini?
Mojito-ul și Piña Colada fabuloase? Mașinile
desprinse parcă dintr-un film de epocă?
Spectacolul colorat și pestriţ al străzii? Paradele
populare? Pianistul din hotelul Ambos Mundos?
Mitul lui Che Guevara, prezent pretutindeni? Dar ce
sens ar avea să analizez raţional magia orașului?
Todo porque te amo, Habana! n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 105
“I’d vote any day for Havana as having the
friendliest and fairest cab drivers in the world.”
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 106
Wine teaches you to take notice of yourself and of the world around you.Wine brings
people together. That is how we, a bunch of wine lovers, ended up meeting twice a
month, for three years and a half now. Such different people that would have never
met if it hadn’t been for wine.
Vinul te învață să fii atent, la tine însuți dar și la ceea ce te înconjoară. Te încurajează să
te deschizi către lume și s-o primești înăuntru.Vinul aduce oamenii împreună – așa am
ajuns noi, câțiva pasionați de vin, să ne întâlnim fără întrerupere de două ori pe lună,
de trei ani și jumătate. Oameni diferiți, cu șanse mici să ne fi întâlnit toți laolaltă, dacă
n-ar fi fost vinul.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:23 PM Page 107
Barbaresco comes from the Piedmont region of Italy.
Barbaresco is made with just one kind of grape – the
Nebbiolo. Nebbia means “mist” in Italian. But the mist
Barbaresco flowingly recounts is not the reduced-visibility-onhighway kind, it’s rather the mist that makes you squint your
soul, challenge your imagination and see far, far inside
yourself. Barbaresco is the more diplomatic, more subtle
brother (or sister as some would have it) of Barolo, also made
exclusively with Nebbiolo grapes. These wines are, how
should I put it... like wolves in sheep’s clothing – at the very
least judging from the slightly lighter shade of red they
display. The rest, though...
prunotto Barbaresco 2009 is a restrained yet firm ruby-red,
and has a nice round leather and l iquorice scent. Once it has
settled a tad in the glass, there is a vague fragrance like
powdered sugar snowing on a home made cake. The taste is
particularly gentle, slightly sweet in the attack phase. Then the
alcohol speaks his word, somewhat restive, and finally there’s
a hint of tannin that brings to mind the youth of this wine.
Barbaresco “Garassino” 2005 has a carmine colour, maybe a
little more vivid that the latter. The first aroma is fragrant,
refined, but somewhat artificial, deceitful. The fresh green
pepper and perhaps the caramel round out an interesting
bouquet. The taste seems full, tame, but then prances
robustly, spectacularly, chewy, with a particularly long-lasting
smooth aftertaste. A surprising wine, a straight and pleasant
Barbaresco Tenuta carretta 2003 greets us in slightly darker
attire, firebrick red, but still the same Barbaresco distinctive
pallor, displaying the deposits belying its age. The nose is firm,
intense, full, reminding of a Red Delicious that’s been bitten
and left on the table for a while, or green walnuts that have
fallen off and been on the ground for some time. The attack
comes strong, powerful, tough, and yet gentle, mellow.
Barbaresco “Bordino” 2004 has a more subtle bouquet, more
reserved, almost standoffish, but at the same time ample and
straight, with hints of fruits ripening on a windowsill in the
sun. In the mouth, the wine is perfectly balanced, with a nice
svelte body, slightly extractive. Among the ripe berries, one
can also identify a very elegant green pepper aroma. This wine
is, in my opinion, the star of the night and I would like to
extend it my gratitude for the quality time spent together!
produttori del Barbaresco rabaja riserva 2007 – This is a less
friendly Barbaresco and, possibly, even a less interesting one,
at least in my book. The nose is somewhat flat, but aggressive,
with a too obvious coffee scent and... not much else. Maybe it
could have done with resting in the bottle for a while longer,
so that it might then fully unfold, living up to the potential
inherent to the Barbaresco DOCG. n
Barbaresco vine din regiunea Piemonte, Italia. Barbaresco e
făcut dintr-un singur soi de strugure: nebbiolo. Nebbia
înseamnă, în italiană, ceaţă. Ceaţa despre care vorbește
curgător Barbaresco nu e din cea care reduce vizibilitatea pe
autostradă, ci mai degrabă te face să mijești ochii sufletului,
să arunci mănușa imaginaţiei și să vezi până hăt, foarte
aproape, în tine. Barbaresco e fratele (sau sora, spun unii) mai
diplomat și mai subtil al lui Barolo, care e și el făcut numai din
nebbiolo. Vinurile astea sunt, cum să spun... ca niște lupi în
blană de oaie – cel puţin judecând după tenta ușor palidă a
culorii roșii pe care o arată. Restul, însă...
Prunotto Barbaresco 2009 este roșu-rubiniu rezervat, dar
ferm, și miroase rotund a piele tăbăcită și lemn dulce. După
ce se mai liniștește în pahar, apare o vagă adiere de zahăr
pudrat parcă peste o prăjitură de casă. Gustul e de o
blândeţe aparte, ușor dulceag în atac. Apoi vorbește alcoolul,
puţin cam nărăvaș, pentru ca finalul să aibă ceva amar,
taninos, ce îmi amintește de vârsta mică pe care o are vinul.
Barbaresco “Garassino” 2005 are o culoare virată în carmin,
parcă mai strălucitor decât precedentul. Primul miros e
parfumat, fin, dar întrucâtva artificial, prefăcut. Piperul verde
proaspăt și poate și caramelul întregesc interesant buchetul.
Gustul pare mai întâi rotund, blând, apoi cabrează musculos,
spectaculos, plăcut amar, cu un postgust deosebit de lung și
catifelat. Un vin surprinzător, o companie plăcută și directă.
Barbaresco Tenuta Carretta 2003 te întâmpină cu o robă
mai întunecată parcă, de un roșu cărămiziu, însă cu aceeași
paloare caracteristică Barbaresco, lăsând să se vadă
depunerile ce-i trădează vârsta. Nasul e aspru, intens, plin și
aduce a măr “bot-de-iepure” mușcat și lăsat pe masă pentru
un timp, sau a nuci verzi căzute natural din copac și rămase
pe pământ ceva vreme. Atacul se petrece în forţă, puternic,
dur, dar totuși gentil, atent.
Barbaresco “Bordino” 2004 are un buchet mai subtil, mai
rezervat, aproape arogant, totodată însă amplu și drept, cu
note de fructe coapte, pe pervaz, la soare. În gură, vinul este
foarte echilibrat, cu corp frumos și zvelt, ușor extractiv. Se
poate identifica o aromă foarte elegantă de piper verde,
printre fructele de pădure bine coapte. Acest vin este, pentru
mine, vedeta serii și îi mulţumesc pentru timpul de calitate
petrecut împreună!
Produttori del Barbaresco Rabaja Riserva 2007 – Acesta
este un Barbaresco mai puţin prietenos și, poate, chiar mai
puţin interesant, cel puţin pentru mine. Nasul e oarecum
plat, dar agresiv, cu o aromă mult prea evidentă de cafea și...
cam atât. Poate ar mai fi trebuit să stea liniștit în sticlă o
vreme, pentru a putea apoi să se desfășoare plenar, cu tot
potenţialul pe care i-l conferă DOCG-ul Barbaresco. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 108
It is probably one of the most
beautiful houses in the whole of
Bucharest and is already a
restaurant with tradition.
Formerly known as the Arcade
restaurant, probably named so
after the generous interior arches,
it has changed its name and
somewhat its style to become
Mercado, fish and grill.
Este una dintre cele mai frumoase
case din București și e deja un
restaurant cu tradiție. Fostul
restaurant Arcade (denumit astfel
probabil după generoasele arcade
din interior) și-a schimbat numele și,
întrucâtva, stilul, pentru a deveni
Mercado, restaurant fish and grill.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 109
he restaurant, one of the best and well-known
in Bucharest, went through a rough patch for
the past two years, but it has now been restored
to its former glory.
The renovation over the summer brought minimalist
and modern furnishings, carefully chosen to highlight
more even more the typical Romanian Brancoveanu
architectural style of the house. One of its strengths is
represented by the terrace.
The restaurant specialises in serving fish & grill – mostly
fish, because it’s difficult to avoid temptation and not
try some fresh fish prepared by an Israeli chef. The tuna
in sesame crust is cooked just as it needs to be. Equally
good is the tuna tartare, the octopus salad or the
Mediterranean seabass that comes with a "Provencale"
vegetable garnish served in a sizzling hotpan.
Some of the attentive and always available waiters, who
know precisely what recommendations to make, smiling
and proving enough of a sense of humour without
trespassing the boundaries of familiarity, have been
working here for years.
The bread is delicious ‒ a mixture of brown and some
slightly sweet pumpkin bread, following with the amusebouche that for the fault-finder might contain a bit too
much garlic, and ending with the desserts ‒ the parfait,
the creme brulee or the panna cotta. Last but definitely
not least, the kadaif.
The best wines, in terms of value for money, are the
Cuvée Amaury, a white wine and the Cuvée Charlotte, a
red wine from Serve.
A dinner for two costs between 300 and 400 lei. And don’t
forget to leave some change for the old man in front of
the restaurant helping with the parking, even if you didn’t
bring your car. I’m sure he will greatly appreciate it. n
estaurantul, care era unul dintre cele mai bune și
cunoscute din București, intrase într-un con de umbră în
ultimii doi ani. Acum însă a renăscut.
În interior sunt două saloane – unul mare, imediat cum intri,
celălalt, ceva mai mic, pe stânga, pentru nefumători, și câteva
separeuri. Renovarea de peste vară a adus un mobilier minimalist
și modern, bine ales, care pune în valoare și mai clar arhitectura
brâncovenească a casei. Unul dintre punctele forte îl reprezintă
însă terasa, ascunsă după niște molizi proaspăt plantaţi. Până
acum nu am întâlnit vreo pană în aprovizionare, așa cum se
întâmplă în alte locuri. Specificul e fish & grill – mai mult fish,
pentru că e greu să nu te lași tentat de peștele proaspăt, pregătit
de un chef israelian. Tonul în crustă de susan este făcut atât cât
trebuie, la fel și tartarul de ton, salata de caracatiţă sau sea-bass-ul
mediteraneean, cu o garnitură de legume „Provençale” servită
într-o tigaie fierbinte. Pentru cei care s-au săturat de pește, pot
încerca supă de dovleac, grătarul de vită, nu foarte original, dar
carnea e bine aleasă. De fapt, acesta este unul dintre atuu-rile
restaurantului: atenţia. O parte dintre chelneri lucrează acolo de
ani de zile, sunt atenţi, disponibili, știu să facă recomandări,
zâmbesc, au simţul umorului fără să treacă însă de limitele
familiarităţii. Serviciul înseamnă și servire –probabil una dintre
cele mai rapide din București. Comenzile sunt aduse la timp și la
temperatura potrivită, pâinea este delicioasă, un amestec de
pâine neagră cu dovleac ușor dulce, continuând cu amusebouche-urile (cei mai cârcotași ar putea spune că acestea conţin –
totuși – prea mult usturoi) și terminând cu deserturile: parfait,
crème brûlée, panna cotta și cel mai bun cataif din oraș.
Există câteva vinuri bune din Franţa și din Italia și, evident, din
România, printre cele mai bune la raportul calitate/ preţ
numărându-se Cuvée Amaury (alb) și Cuvée Charlotte (roșu) de la
Serve. O cină în doi costă în jur de 300 – 400 de lei. Și, dacă se
poate, nu uitaţi să daţi o bancnotă de 5 lei și domnului bătrân care
vă ajută la parcare... chiar dacă nu aţi venit cu mașina. Va aprecia! n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 110
Five stars – one per century, as we’re talking about a place
with five hundred years of urban history. Entering the
Continental Hotel, we are transported nearly 130 years
back in time.
Cinci stele – câte o stea pentru fiecare secol, pentru
că vorbim de un loc cu o istorie urbană veche de cinci
sute de ani. Odată intrați în hotelul Continental din
București vom coborî în timp aproape 130 de ani.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 111
St. George’s
1912: branches
of luxury
brands –
he moment we enter the building, our heads bow in
awe, but also under the pressure of the low ceilings of
every floor’s hallways – they have never been altered
since the building was erected around the start of the
twentieth century, a clear hint to the lower average height of
people back then. The rooms bring to life the fifty years
between 1880 and 1930; and it’s not just the atmosphere. On
the other side of any room’s windows, in the streets, there
actually are five hundred years of history, begging to be
During the middle ages, the area hosting the Continental
Hotel today was outside the city limits, mostly populated by
modest little houses until the days of Constanting
Brâncoveanu: in 1699, a blacksmith by the name of Stan TaieCuie (Cut-Nails) had his home on today’s Novotel Hotel’s
location, while across the road from him, where Palatul
Telefoanelor (the Telephone Palace) lies, Stroie Seimeanul
used to live, a mercenary in the princely troops.
Just one generation later, in 1750, we already have boyar
domains here: equerry Barbu Mănescu’s residence was in the
Telephone Palace area, and Petre Merișescu’s in Continental
Hotel’s place. Nearby, on the future grounds of the Grand
Theatre, metropolitan bishop Filaret the Second raised, during
the eighteenth century, an orphanage that stood until the
n momentul în care intrăm în clădire, plecăm capul din
admiraţie... dar și de nevoie, sub presiunea tavanelor cu 20
de centimetri mai joase. Coridoarele etajelor nu au fost
modificate de la momentul construcţiei – începutul secolului
XX – și arată limpede înălţimea mai mică a oamenilor de acum
o sută de ani. Camerele personalizează foarte bine perioada
dintre 1880 și 1930; nu vorbim doar de atmosferă – dincolo de
ferastra oricărei camere, în stradă, se află cinci sute de ani de
istorie, care vă invită să-i priviţi.
În evul mediu, zona hotelului Continental de azi se afla în afara
orașului, populată mai ales cu căsuţe modeste până în vremea
lui Constantin Brâncoveanu: la 1699 fierarul Stan Taie-Cuie locuia
în zona hotelului Novotel de azi, iar vis a vis de el, unde este azi
Palatul Telefoanelor, locuia Stroie Seimeanul, mercenar al
trupelor domnești.
Apoi, într-o singură generaţie, la 1750, avem aici deja domenii
boierești: comisul Barbu Mănescu locuieste în zona Palatului
Telefoanelor iar Petre Merișescu în zona hotelului Continental.
În apropiere, pe locul de mai târziu al Teatrului Mare, mitropolitul
Filaret al II-lea a ridicat în secolul al XVIII-lea un han pentru copiii
orfani, han care a rezistat până la cutremurul din anul 1838.
La începutul secolului al XIX-lea, zona se afla în posesia
principelui Dimitrie Ghica, care a lotizat acest spaţiu și l-a vândut
la mijlocul secolului al XIX-lea. Primul hotel este ridicat aici în
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 112
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 113
1838 earthquake.
At the start of the nineteenth century, the whole area was
owned by Prince Dimitrie Ghica, who allotted and sold it
around the middle of the century. The first hotel on the
premises was built in 1840 by Belgian Donat Hugues, and in
1856, on the place occupied by the Continental today, Hotel
de Paris was in existence, modernized 4 years later and
renamed as Grand Hotel Broft.
We have, therefore, the first version of today’s Continental
Hotel: a two story building (owned by the Elias bankers until
its demolishing in 1884) by the name of Grand Hotel Broft,
amongst whose guests have included Prince Napoléon
(nicknamed “Plon-Plon”), Emperor Napoleon III’s cousin, but
also prisoner Osman Pasha, in 1878.
Across the road from Grand Hotel Broft we have the Grand
Theatre (later to become The National Theatre), constructed
between 1847 and 1852 and inaugurated December 31st,
1852 by Prince Dimitrie Ştirbey. Damaged by the bombings
that took place in the spring of 1944, it was torn down the
following summer.
The city’s rhythm changes pace after 1880: Podul
Mogoșoaiei (Mogoșoaia’s Bridge) becomes Calea Victoriei
(Victory Avenue) and Grand Hotel Broft gives place to the
Continental Hotel, built between 1885 and 1886, following
the designs of architects Emil Rittern Forester and I. I.
Rosnovanu. Casa Török (Török House) was just to the right
from the hotel, across the street, hosting the famous
Fialkovsky coffeehouse and, afterwards, the Elysée
Restaurant, for 40 years on end.
Grand Theatre Square was also where the editorial office of
newspaper L’indepéndance Roumaine was located, to be
then replaced by the first Lumiére cinema in Bucharest – a
project by French national André Forése. This is where, on
the 8th of June 1897, the Bucharest public first viewed new
films. Another premiere took place one year later, in 1898,
when the first feature was shown in the main hall of the
National Theatre, and in 1908 the first open-air screenings
(a few comedy sketches) were hosted by Casa Török’s
rooftop, Continental Hotel’s patrons being able to watch
from their windows.
To the left of the Continental Hotel there used to be the
Oteteleșanu hotel and its beer garden. In the latter’s place
the Telephone Palace was erected at the start of the 1930s,
a project by American architects Louis S. Weeks and Walter
Roy and Romanian architect of Dutch descent Edmond van
Saanen Algi. n
“The first Lumière cinema
was located in the Grand
Theater Square.”
1840 de belgianul Donat Hugues, iar în 1856, pe locul hotelului
Continental de azi, apare Hotel de Paris, care peste 4 ani e
modernizat și devine Grand Hotel Broft.
Așadar, acesta e prima versiune a hotelului Continental de azi:
un imobil cu două etaje (în proprietatea bancherilor Elias până
la demolarea din1884) numit Grand Hotel Broft, printre ai cărui
oaspeţi se numără prinţul Napoleon (poreclit «Plon-Plon»), vărul
împăratului Napoleon al III-lea dar și prizonierul Osman Pașa, în
anul 1878. Vizavi de Grand Hotel Broft se afla Teatrul Mare
(devenit ulterior Teatrul Naţional) ridicat între anii 1847-1852 și
inaugurat la 31 decembrie 1852 de principele Dimitrie Ştirbey.
Avariat de bombardamentele din vara lui 1944, a fost demolat
și el în vara anului 1945.
Ritmul orașului se schimbă după 1880: podul Mogoșoaiei devine
Calea Victoriei iar în locul lui Grand Hotel Broft apare Hotelul
Continental, ridicat între 1885-1886, după planurile arhitecţilor
Emil Rittern Forester și I.I.Rosnovanu. În dreapta hotelului, peste
drum, se afla Casa Török, unde între 1853 și 1898 s-a aflat vestita
cofetărie Fialkovsky, iar apoi, timp de 40 de ani nentrerupt,
restaurantul Elysée.
În piaţa Teatrului Mare s-a aflat și redacţia ziarului L’indepéndance
Roumaine, unde apoi a fost amenajat primul cinematograf
Lumiére din București – proiectul francezului André Forése. Aici,
la 8 iunie 1897, publicul din București a vizionat prima dată o
peliculă de știri. O altă premieră media a avut loc un an mai târziu,
în 1898, în sala Teatrului Naţional: primul film cinematografic, iar
în 1908 au fost realizate cu succes primele proiecţii
cinematografice în aer liber (câteva scenete comice), pe
acoperișul Casei Török, proiecţii pe care clienţii hotelului
Continental le-au putut urmări de la fereastrele camerelor. Au
În stânga hotelului Continental se afla grădina de vară și hotelul
Oteteleschanu. Pe locul grădinii a fost ridicat Palatul Telefoanelor
(la începutul anilor 1931-1932), proiect al arhitecţilor americani
Louis S.Weeks, Walter Roy și Edmond van Sanen Algi. n
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 114
Editor in Chief
Liana Vasilescu - [email protected]
Alexandru Pascu - Art Director
Cosmin Popescu - Photography
News - Cristina Petrescu
Unconventional Dialogues - Laurențiu Diaconu-Colintineanu
Art - Mariela Vanu
Fashion - Marian Pălie
Sports - Luminiţa Paul
Architecture - dr. arh. Augustin Ioan
People and places with history - dr. Adrian Majuru
Wines - Radu Andrei Dobre
Yachting - Iulia Fulicea
Gastronomy - Le Gourmet
Translation Militon F. Stănescu
Mirela Meiță - [email protected]
Advertising [email protected]
Distribution [email protected]
Printing House
offi[email protected]
14, Amman St, sector 1, Bucharest
Phone: +4 (0)21 230 07 24
Fax: +4 (0)21 230 07 25
[email protected]
ISSN 2285 – 6315
All rights of reproduction are reserved.
TAOL_Spring_17_Layout 1 3/10/13 11:24 PM Page 115