sârbii din românia în golgota bărăganului

sârbii din românia în golgota bărăganului

Miodrag Milin
Ljubomir Stepanov
SÂRBII DIN ROMÂNIA
ÎN GOLGOTA BĂRĂGANULUI
Traducere din limba sârbă
IVO MUNCIAN, LJUBOMIR STEPANOV
Uniunea Sârbilor
din România
AsociaŃia Foştilor DeportaŃi în Bărăgan
Timişoara, 2003
UNIUNEA SÂRBILOR DIN ROMÂNIA
ASOCIAłIA FOŞTILOR DEPORTAłI ÎN BĂRĂGAN
EdiŃii speciale
Seria Monografii
Cartea nr. 29
Miodrag Milin, Ljubomir Stepanov
SÂRBII DIN ROMÂNIA ÎN GOLGOTA BĂRĂGANULUI
Din partea editorului:
Ognjan Krstić
Silviu Sarafoleanu
Preşedintele Consiliului Editorial:
Consilier editorial:
ReferenŃi:
Miomir Todorov
Slavomir Gvozdenović
Silviu Sarafoleanu
Ivan Mirkov
Redactor:
Ivo Munćan
Lector:
Doina Milin
Culegere computerizată:
Jadranka Nikolić
Vesna Stepanov
Tehnoredactor:
Adrian Nikolić-Schultz
Coperta:
Emilia Jivanov
Titlu în original:
Миодраг Милин, Љубомир Степанов
СРБИ У РУМУНИЈИ У БАРАГАНСКОЈ ГОЛГОТИ,
ССР, Темишвар, 2002.
ISBN: 973-8402-22-0
În memoria celor care au trăit
Golgota Bărăganului
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale
MILIN, MIODRAG
Sârbii din România în Golgota Bărăganului / Miodrag Milin, Ljubomir Stepanov. - Timişoara :
Uniunea Sârbilor din România, 2003
p. 352 ; 24 cm.
ISBN 973-8402-22-0
I. Stepanov, Ljubomir
323.1(=163.41)(498)
ARGUMENTE
Prin apariŃia acestei noi ediŃii a cărŃii “Sârbi din România în Golgota Baraganului”, completată şi
dezvoltată, autorii Miodrag Milin şi Liubomir Stepanov consolideaza baza de informaŃii aflată la dispoziŃia
AsociaŃiei Foştilor DeportaŃi în Baragan, făcând imposibil de uitat tragedia trăită în perioada 1951-1956 de
către populaŃia sârbă din Banat supusă deportarii.
Documentele vremii – celebrul HCM 200/1950 şi alte documente ale regimului comunist atestă
acŃiunea de deportare în scopul creării unui cordon de protecŃie ideologică faŃă de reacŃiunea titoistă şi, mai
ales, faŃă de Occident. Sub oblăduirea Moscovei, trebuia să avem şi noi o Siberie a noastră.
DEPORTAREA s-a declanşat în noaptea de Rusalii 18 spre 19 iunie 1951 cuprinzând 172 de
localităŃi, 12.791 familii, 40.300 de persoane din cele 3 judeŃe, Timiş, Caraş-Severin şi MehedinŃi.
Alături de Canalul MorŃii şi de închisorile comuniste, Deportarea în Bărăgan face parte din Gulagul
românesc.
Aceasta a fost o deportare în masă ce avea ca scop înlăturarea adversarilor politici ai comunismului
de la sate, dislocarea “elementelor suspecte” din zona de frontieră cu Iugoslavia şi distrugerea proprietăŃii
Ńărăneşti. Sub ameninŃarea armelor, îmbarcaŃi în 6200 de vagoane de marfă, cu cât se putea încărca într-o
căruŃă, români, sârbi, germani, bulgari, unguri, basarabeni, bucovinieni, vor forma cele 18 aşezări în pustiul
Bărăganului.
Era vremea secerişului, lor li s-a secerat destinul, li s-au luat drepturile şi li s-a frânt viitorul!
ArestaŃi sub cerul liber, azvârliŃi în câmp, deportaŃii au înjghebat primele aşezări unde domnea
sărăcia şi mizeria, forŃa totalitarismului şi disperarea. BogăŃia gospodăriilor Ńărăneşti, ordinea şi civilizaŃia
au rămas departe în Banat, ei au început lupta pentru supravieŃuire.
Supravegheate în permanenŃă de Securitate şi MiliŃie, satele noi aveau un regim de lagăr deschis, pe
buletinele deportaŃilor s-a aplicat un semn distinctiv, o ştampilă cu înscrisul D.O.(domiciliul obligatoriu),
un însemn care va fi înscris pentru totdeauna în dosarul vieŃii lor. Satul nou era un adevărat lagăr de muncă
şi pedeapsă.
Adaptarea a fost dureroasă şi nu s-a realizat niciodată!
Mărturiile orale ale eroilor cărŃii neobosiŃilor scriitori Miodrag Milin şi Liubomir Stepanov vorbesc
despre cutremătoarele clipe de viaŃă trăită în acei ani de neuitat. MulŃi oameni nu au auzit încă nimic despre
deportarea în Bărăgan, despre această manevră comunistă de inspiraŃie sovietică, de aceea noi toŃi cei care
am împărtăşit acest destin comun, indiferent de naŃionalitate, de Ńară, de religie, trebuie să mediatizăm cât
mai intens acest adevăr istoric.
Numai cunoaşterea adevărului poate fi izvor de sănătate morală şi scut de apărare împotriva
vitregiilor istoriei care se poate repeta.
AsociaŃia Foştilor DeportaŃi în Bărăgan,
Preşedinte,
Drd. ing. Silviu Sarafoleanu
ÎNSEMNĂRI PRELIMINARE
Istoria cunoaşte mai multe cazuri de pedepsire colectivă ale anumitor popoare ori grupe de oameni.
Şi aceasta din cele mai vechi timpuri până în ziua de azi. Una dintre modalităŃile folosite este şi deportarea
ori strămutarea. Şi exemple sunt multe: a englezilor în Tasmania, a ruşilor (pe timpul Ńarismului) în Siberia,
a tătarilor din Crimeea (pe vremea puterii sovietice) spre est ori în Siberia, a francezilor în Noua Caledonie,
a germanilor din Ńările învinse după Cel de-al Doilea Război Mondial la muncă şi reconstrucŃie în Uniunea
Sovietică.
Un asemenea caz de deportare masivă avem şi în România postbelică. În cursul anului 1951 au fost
strămutaŃi peste 40.000 de bănăŃeni: români, sârbi, germani, unguri, bulgari, macedonieni (aromâni) în
pustiul Bărăganului.
Firul evenimentelor din acea perioadă a fost foarte încâlcit. În scrierile de până acum pe această
temă se menŃionează: influenŃa politicii sovietice asupra transformărilor cotidiene din România în procesul
construirii societăŃii noi, socialiste; adaptarea creatoare a experienŃei sovietice în domeniul pedepsirii
colective; neînŃelegerile de moment ale comuniştilor români (sovietici) cu cei iugoslavi; dorinŃa vârfului
comuniştilor români să se afirme în faŃa, "fratelui mai mare"; necesitatea de moment ca poporului (care se
împotrivea introducerii rapide a noului sistem) să-i fie dat un exemplu înfricoşător; etc.
Printre iniŃiatorii şi organizatorii acestui program, cel mai adesea sunt pomeniŃi secretarii de atunci
ai CC al Partidului Muncitoresc Român: Ana Pauker şi Teohari Georgescu.
Dar, acest lucru nu este acum de cea mai mare importanŃă.
Mai importantă e cronologia evenimentelor, mai importante sunt trăirile şi pătimirile de patru ani şi
jumătate prin care a trecut acea populaŃie cinstită.
Filmul acestor evenimente ar fi următorul:
În luna iunie 1948 a avut loc la Bucureşti întâlnirea Biroului Informativ al partidelor comuniste care
a adoptat RezoluŃia Biroului Informativ al partidelor comuniste despre starea Partidului Comunist din Jugoslavia. Din luna iulie 1948 întreaga activitate a Uniunii AsociaŃiilor Cultural-Democratice ale Slavilor din
România (UACDSR) este orientată în scopuri propagandistice de susŃinere a RezoluŃiei. În cadrul
populaŃiei noastre s-a creat confuzia: până mai ieri lăudatul şi idealizatul Tito trebuia condamnat, iar
comuniştii iugoslavi trebuiau proclamaŃi trădători.
La şedinŃa Consiliului executiv al UACDSR din 3 iulie 1948 a fost însuşită RezoluŃia
Informbiroului, deşi între membrele Uniunii au intervenit neânŃelegeri. Sub privirile vigilente ale Partidului
Muncitoresc Român au fost organizate întruniri, s-au trimis telegrame, se scria în presă, se căutau şi se
găseau oameni de aceeaşi opinie cu scopul de a se "condamna trădarea PC din Jugoslavia". Cei ce aveau
păreri contrare au plătit scump pentru îndrăzneala lor.
O parte din membrii Consiliului Executiv nu a fost de acord cu însuşirea fortaŃă a RezoluŃiei IB-ului,
iar la întrunirile organizate de către PMR în satele noastre, membrii ai conducerii Uniunii explicau
oamenilor noştri înjusteŃea campaniei duse împotriva Jugoslaviei şi s-au postat alături de poziŃia PCI.
Concomitent Miloş Todorov şi Boja Stanoievici au ajuns la concluzia să se delimiteze de rezoluŃia adoptată
anterior, redactând chiar o Anti-rezoluŃie pe care au trimis-o la semnat tuturor membrilor Consiliului
executiv de prin satele noastre. Acest document a ajuns, datorită trădării, în mâinile organelor de Partid.
Întregul Consiliu executiv a fost arestat şi dus la interogatoriu la Comitetul regional al PMR.
La adunarea anuală care a avut loc la 13 august 1948 a fost înlocuit Consiliul şi o parte a conducerii
Uniunii. Ca preşedinte a fost confirmat Bora Popovici, iar în funcŃia de secretar general a fost ales
Alexandar Curici, ca secretar şi responsabil al resortului pentru cultură Borislav Bojin… numai activi ai
PMR.
Consiliul Executiv al UACDSR la şedinŃa sa din 16 ianuarie 1949 adoptă o RezoluŃia prin care
susŃine RezoluŃia Biroului Politic al CC al PMR privind problema naŃională.
Din rezoluŃia UACDSR spicuim câteva aliniate:
"Sub îndrumarea Partidului Muncitoresc Român, Uniunea AsociaŃiilor Cultural-Democratice ale
Slavilor a reuşit să imprime o nouă structură organizatorică întregii organizaŃii îndepărtând din conducere o
bună parte de elemente exploatatoare, înlocuindu-o cu elemente cinstite rezultate din rândurile Ńăranilor
muncitori, s-o transforme într-o organizaŃie culturală a populaŃiei muncitoare slave, fapt ce a impiedicat
într-o oarecare măsură încercările de a se crea o aşa numită "unitate naŃională", adică o "unitate" dintre
exploatatori şi exploataŃi cu scopul de a se adormi conştiinŃa de clasă a poporului muncitor.
Uniunea a reuşit în mare măsură să-i îndepărteze din mijlocul organizaŃiei pe purtătorii liniei
naŃionale şoviniste a clicii trădătoare a lui Tito, să-i demaşte pe agenŃii pe care Rancovici i-a trimis în Ńara
nostră şi care au vrut să învrăjbească populaŃie muncitoare slavă cu poporul român şi să propage
naŃionalismul în rândurile populaŃiei slave… Prin organizaŃiile noastre vom întări manifestările comune,
vom mobiliza populaŃia muncitoare slavă la munca comună cu poporul român şi alte naŃionalităŃi ca şi pe
această cale să contribuim la unitatea oamenilor muncii".
În a doua jumătate a anului 1949 câŃiva fruntaşi ai Uniunii au fost arestaŃi şi aşa s-a ajuns la
"Procesul unui grup de spioni şi trădători în slujba spionajului "clicii fasciste " a lui Tito! "Actul de
acuzare" i-a învinuit pentru "activitatea criminală", "activităŃi de spionaj", "încercarea imperialiştilor de a
alipi Banatul românesc Jugoslaviei", "subminarea regimului nostru democratic", "împiedicarea construcŃiei
socialismului în Ńara noastră", "răspândirea de material subversiv", "apartenenŃa la agentura clicii fasciste
Tito-Rancovici", etc. BineînŃeles că cei acuzaŃi au "recunoscut" toate acestea şi în ziua de 7 august 1950 a
fost pronunŃată sentinŃa. Pedepsele au fost "după merite". Nicola Milutinovici şi Vidosava Nedici au fost
condamnaŃi la moarte, Miloş Todorov, Bojidar Stanoievici şi Boşco LaŃici la închisoare pe viaŃă, Miladin
Silin, Angelco Peiovici şi Milorad Adamov la 25 de ani de temniŃă grea şi interzicerea drepturilor
cetăŃeneşti, Jiva Petrovici la 15 ani, Svetomir Radosavievici la 12… După acest proces a urmat judecarea în
cursul anului 1950 şi 1951 a altor "grupe de trădători" pentru "crima de trădare a statului", "îndemn la
crimă de înaltă trădare" şi "infracŃiunea de răspândire a publicaŃiilor interzise". În jur de o sută de sârbi de
vază au fost condamnaŃi la ani grei de închisoare. Printre ei s-au aflat şi Bora Petrov, Milan Nicolici, Steva
Petrov, Ivan Stamoran, Gioca Cnejev, Sima Ianoşev, Borislav Conici, IoŃa Sapungin, Milutin SepeŃan,
Milutin Adnagi, Mladen Ilin, Costa Peici, Borislav Lala Dobrin…
Spre finele anilor cincizeci, odată cu dezvoltarea noilor forŃe de producŃie în România, s-a desfăşurat
şi procesul diminuării venitului particular în mediul sătesc. Încă la Plenara CC al Partidului Muncitoresc
Român din 3-5 martie 1949 a fost adoptată hotărârea privind necesitatea "îngrădirii şi lichidării elementelor
capitaliste în agricultură".
Apoi a fost adoptat HCM numărul 1154/26 octombrie 1950 prin care se reglementează modul de
mutare şi domiciliu în centrele urbane prea populate.
Prin Hotărârea CM nr.344/15 martie 1951 se specifică (în articolul VI) că "Ministerul afacerilor
interne poate, pe baza… hotărârii sale, să ordone strămutarea din centrele suprapopulate a oricărei
persoane, a cărei prezenŃă nu mai este necesară acolo, ca şi strămutarea din localităŃi a acelor persoane, care
prin manifestările faŃă de popor obstrucŃionează construcŃia socialismului în Republica Populară Română.
Persoanelor susnumite poate să li se stabilească un domiciliu obligatoriu în orice localitate de pe teritoriul
Ńării".
Hotărârea CM numărul 326/S 27.08.1951 conŃine indicaŃii în legătură cu înfiinŃarea de noi localităŃi
în care să fie aşezate familiile celor deportaŃi din diferite colŃuri ale Ńării.
Neîncrederea, creată la indicaŃia "marelui conducător" din Uniunea Sovietică, faŃă de Jugoslavia şi
conducerea sa creştea în fiecare zi. AcŃiuni propagandistice zilnice organizate de Partid au avut ca scop
crearea sentimentului de nesiguranŃă în rândul populaŃiei din zona de frontieră. A fost doar o parte a
planului mai amplu de înfricoşare a bănăŃenilor din cauza poziŃiei lor orientate spre vest în perioada
transformării socialiste a Ńării. Paralel cu aceasta s-a pregătit şi pedeapsa.
Mai întâi a fost adoptată Hotărârea Consiliului de Miniştri numărul 200/1951 (încă neaccesibilă
opiniei publice) prin care s-a hotărât ca unele categorii de locuitori din zona de graniŃă cu Jugoslavia (cu o
adâncime de 25 km.) să fie strămutate în interior.
În primăvara anului 1951 a fost înteŃită propaganda antititoistă în presă şi în cadrul organizaŃiilor de
partid cu scopul de a se crea o psihoză de nesiguranŃă în rândul populaŃiei. Concomitent au fost efectuate şi
verificările în teren pentru identificarea persoanelor "suspecte", conform listelor întocmite. Şi, în fine,
Hotărârea Ministerului Afacerilor de Interne din 05.06.1951 pentru declanşarea acŃiunii.
Concomitent au fost desemnate efective militare ale securităŃii, miliŃiei şi grănicierilor; circa 10.000
au blocat zona de frontieră, iar în jur de 12.000 de soldaŃi şi ofiŃeri au fost desemnaŃi să execute operaŃiunea
de ridicare şi însoŃire până la destinaŃie.
Astfel a început "Golgota Bărăganului", conform Hotărârii Consiliului de Miniştri numărul
200/1951. Anume dintr-un spaŃiu de 25 de km. lângă graniŃa iugoslavă, de la satul Beba Veche (judeŃul
Timiş) până la localitatea Gruia (judeŃul MehedinŃi) au fost deportaŃi în "deşertul" Bărăganului zeci de mii
de locuitori de toate naŃionalităŃile. Cu cei ce au locuit în 203 localităŃi din judeŃele Timiş, Caraş-Severin şi
MehedinŃi au fost create 18 localităŃi în Bărăgan. În acest mod autorităŃile de atunci au vrut să "cureŃe" zona
aceasta de "elemente care ar putea periclita politica Partidului". Iar aceste "elemente" erau: bănăŃeni mai
bogaŃi, sârbi bănuiŃi că simpatizează titoismul, foştii luptători de pe frontul de est, persoane cu "gura prea
mare", oameni fără avere dar care erau în vreo ceartă cu unii dintre fruntaşii locali, diverşi venetici,
transfugi, etc.… după cum erau pe listele întocmite cu ajutorul organizaŃiilor locale de partid.
În noaptea aceea fatală de 18/19 iunie 1951 în multe staŃii de cale ferată aşteptau garnituri de trenuri
de marfă. Iar pe la miezul nopŃii au început să mişune soldaŃii şi miliŃienii căutând porŃile însemnate în
prealabil cu crenguŃe de flori de salcâm.
Gospodarilor treziŃi le-au pus în vedere ca în 2-3 ore să-şi adune lucrurile cele mai necesare, ceva
din gospodărie şi nişte alimente şi în zorii zilei să fie la locul de adunare.
După o călătorie de câteva zile şi nopŃi în condiŃii inumane, trenurile de marfă se opreau cu
deportaŃii în mijlocul Bărăganului de necuprins. Viitorii locuitori ai acestor Ńinuturi şi-au descărcat bagajele
din vagoane şi şi le-au mutat în mijlocul câmpului, pe mirişte, unde erau înfipŃi Ńăruşii marcând câte o
parcelă pentru fiecare familie. Aici, sub cerul liber, şi-au petrecut, în primele luni, zile de neuitat lângă
bagajele aduse. Apoi au început să-şi construiască bordeie şi colibe, fiindcă se apropia iarna. Apă de băut
nu exista în acele localităŃi: ori era adusă de la mare distanŃă, ori se cumpăra, iar alimentaŃia era pe muchia
subzistenŃei. Rezervele aduse se terminau una după alta. Dar oamenii au încercat să se descurce. Au început
să lucreze la întreprinderile agricole din apropiere, mai ales la cultivat de bumbac. În acelaş an au şi început
să-şi facă nişte căsuŃe din lut bătătorit ori văiugă, case acoperite cu paie ori trestie şi să-şi organizeze viaŃa
pentru o perioadă mai lungă, pentru că li s-a părut că vor rămâne aici mai mult timp. Deşi libertatea de
mişcare le-a fost limitată, au găsit modalităŃi să se aprovizioneze şi să corespondeze cu cei mai apropiaŃi
din satele lor.
Anii treceau şi viaŃa le devenea mai suportabilă, dar dorul de Banatul natal era imens.
Din cauza situaŃiei internaŃionale noi pe la mijlocul anului 1955 s-a ivit prilejul ca organele de stat să
reexamineze oportunitatea acestei măsuri. În toamnă a sosit şi ştirea că se vor întoarce acasă. Asta s-a şi
adeverit şi ei au început să revină, iar procesul reîntoarcerii a fost încheiat la începutul anului 1956.
Noi deziluzii aveau să pună stăpânire pe ei când au văzut casele din satele natale, starea în care se
aflau ele în comparaŃie cu cea în care le-au lăst, şi când au aflat cum s-au comportat unii dintre consătenii
lor, după ce ei au fost deportaŃi.
Dar acum erau deja căliŃi şi au purces să salveze ceea ce se putea salva şi încet-încet au început să se
integreze în viaŃa comunităŃii.
Însă este un fapt de netăgăduit că au rămas cu toŃii cu sufletele cicatrizate. Din zilele pătimirii şi
până în ziua de azi. Sunt înclinaŃi să ierte, dar doresc ca toate acelea să fie Ńinute minte de generaŃiile
viitoare.
În semn de omagiu le publicăm numele într-un capitol aparte.
Primele locuri de destinaŃie pentru cei deportaŃi (localităŃi existente care aveau staŃie de cale ferată):
1. Bărăganu
8. PerieŃi
2. Dîlga
9. Bucu
3. CiulniŃa
10. Lunca Dunării
4. Călăraşi
11. Vădeni
5. Mărculeşti
12. FrumuşiŃa
6. Feteşti
13. Dudeşti
7. Andrăşeşti
14. Urleasca
De aici au fost dizlocaŃi şi mutaŃi la noi locuri de destinaŃie care puteau fi ori aproape, ori mai
departe de localităŃile menŃionate.
Având în vedere că noile locuri de destinaŃie şi-au schimbat de mai multe ori denumirea, se
întâmplau adesea încurcături de evidenŃe. În timpul cercetărilor noastre cei cu care am stat de vorbă au
folosit adeseori 2-3 denumiri pentru una şi aceeaşi localitate. Deci şi în textele ce vor urma vor apărea
asemenea cazuri.
LocalităŃi nou create prin deportarea locuitorilor din judeŃele Timiş, Caraş-Severin şi MehedinŃi:
1. Fundata
10. Salcâmi
2. Viişoara
11. Valea Viilor
3. Ezerul
12. Răchitoasa
4. Dîlga
13. Zagna
5. Pelican
14. Măzăreni
6. Dropia
15. Bumbăcari
7. Olaru
16. Rubla (Valea CălmăŃui)
8. Movila Gîldăului
17. Schei
9. Lateşti
18. FrumuşiŃa
La întocmirea acestei cărŃi am avut în vedere:
– insuficienŃa materialului de arhivă (nu este păstrat ori nu e accesibil cercetătorilor obişnuiŃi) am
încercat s-o compensăm prin spusele oamenilor;
– au fost folosite, de regulă, date publicate deja, ori cele de care dispune arhiva documentară a
AsociaŃiei Foştilor DeportaŃi în Bărăgan cu sediul la Timişora;
– amintirile foştilor deportaŃi le-am preluat, aproape exclusiv dacă erau în forma scrisă ori înregistrată pe bandă de magnetofon menŃinând originalitatea spuselor, intervenŃiile noastre rezumându-se la
semne de punctuaŃie;
– în timpul culegerii materialului am vizitat toate localităŃile cu populaŃie sârbă din care s-au
efecutat deportările;
– o atenŃie mai mare am acordat-o întocmirii listelor cu cei deportaŃi, ca să reuşim să avem (şi să
oferim) o imagine privind numărul şi structura deportaŃilor noştri;
– cu ocazia selectării materialului pentru tipar, am încercat să asigurăm prezenŃa tuturor localităŃilor
din care au fost deportaŃi oameni, precum şi a celor nou înfiinŃate în Bărăgan;
– cele mai multe mărturii se refereau la anii 1951-1952, când a şi fost cel mai greu;
– sunt prezente şi unele mărturii asemănătoare, ele reflectând dorinŃa de a reliefa anumite momente;
– în alegerea fotografiilor am avut în vedere atât reprezentarea teritorială (din Ńinutul natal, dar şi din
noile localităŃi), cât şi aspecte din viaŃa nouă de fiecare zi;
– deşi unele fotografii nu sunt reuşite tehnic, ori, datorită trecerii timpului sunt palide, le-am inculs
în carte graŃie valorii lor documentare;
– pentru o mai uşoară orientare am ataşat şi hărŃi;
– listele şi tabelele oferă informaŃii de ansamblu;
– publicarea fragmentelor din unele documente are ca scop să ilustreze unele afirmaŃii din text;
– având în vedere distanŃa de timp importantă scursă de la acele evenimente tragice, trebuie acceptat
ca fiind obiectiv faptul că unele amintiri sunt şterse şi unele date sunt incomplete;
– această carte se referă preponderent la pătimirile sârbilor (şi croaŃilor), dar materialul este privit în
ansamblul Golgotei Bărăganului.
Pentru că această carte are doi autori, în unele părŃi din text sunt sesizabile diferenŃele şi rugăm ca
acestea să fie acceptate ca un fapt obiectiv.
LJUBOMIR STEPANOV
GENEZA UNEI TRAGEDII:
BĂRĂGANUL SÂRBILOR
Ca să ne cunoaştem mai bine şi să ne înŃelegem mai bine, dar şi pentru a şti mai mult despre noi
înşine, voi încerca să fac lumină asupra câtorva pagini de amintiri crunte a deportării sârbilor în "Siberia
românească" numită Bărăgan. Sună paradoxal, dar este cert că baza răsturnării comuniste din România
postbelică au fost, alături de tancurile ruseşti şi o mână de scursori naŃionale, mai cu seamă comunişti
evrei, maghiari şi – în Banat – sârbi. Personal m-am putut convinge, consultând fascicole din arhiva de
curând accesibilă a SecurităŃii, că în jur de 970 de sârbi au participat ca voluntari în răboiul de partizani.
Întorcându-se la casele lor, ei sunt, aproape cu toŃii, purtători ai ideilor comuniste în Ńinuturile de lângă
graniŃă, susŃinători ai "marelui" Stalin şi ai mareşalului Tito şi tot ei îl minimalizează pe regele românilor şi
puterea statală. Satele sârbeşti sunt cuprinse de euforia panslavismului roşu. Jandarmeria statală încearcă să
restituie autoritatea României regale. Foştii voluntari sunt obligaŃi să predea armele. Dar ei îşi continuă
încăpăŃânarea devastatoare cerând să fie ocrotiŃi şi susŃinuŃi de armata rusească pe care românii o simŃeau
ca pe o armată de ocupaŃie, deşi oficial ea era peste tot "eliberatoare". OfiŃerii ruşi nu se dau în lături nici de
la aplicarea corecŃiilor corporale asupra reprezentanŃilor încăpăŃânaŃi ai autorităŃii regale.
Marginalizată crunt de către "eliberatori", autoritatea puterii cedează pe moment, adaptându-se până
şi fenomenului cinico-absurd, dar real, al reeducării comuniste. Numai pe moment, însă… statul, care a
"trăit" de toate în timpul războiului rămânând, totuşi, viu, abia a aşteptat RezoluŃia Informbiroului ca să
poată plăti cu vârf şi îndesat minorităŃilor neascultătoare. Cuprinşi de ataşamentul faŃă de mesajele roşii a
imaginilor mitice ale lui Stalin şi Tito, aceşti oameni simpli, posesori doar ai demagogiei rudimentare din
întregul arsenal al culturii politice, îşi pierd pentru totdeauna echilibrul prin gestul nimicirii miturilor.
Represiunea statală aproape că nu mai este necesară: e suficient să se arate doar cu degetul şi sârbii sunt
gata să se taie între ei. În procesele publice înscenate la Timişoara şi în alte părŃi, vecinul îl învinuieşte pe
vecin că e trădător al statului şi al poporului, vândut imperialismului şi merită, deci, condamnarea
exemplară la moarte. Românii au, totuşi, un adevărat simŃ al măsurii: nu vor permite ca sârbii să fie
exterminaŃi în acest mod, ci aceia care au deranjat într-o ocazie sau alta vor fi pedepsiŃi şi închişi sub
învinuirea general valabilă de titoişti. E o lozincă înspăimântătoare care a funcŃionat în slujba desfiinŃării
bazei vieŃii populare în sate: aproape toŃi învăŃătorii şi localnicii mai de vază erau speriaŃi cu această
vânătoare de vrăjitoare. Iar pasul următor este lichidarea fizică a cruntului duşman al poporului (şi aici
autorităŃile româneşti s-au dovedit a fi mai temperate şi mai pricepute), deportarea în Bărăgan.
Paralel s-a purces la colectivizarea agriculturii. Şi aici cei mai aprigi ataşaŃi ai aplicării planurilor
staliniste în teren au fost, iarăşi, sârbii: ei sunt exemplu pentru ceilalŃi înfiinŃând, la scurt timp după
RezoluŃia conducerii Partidului Comunist, unul din primele colhozuri în România (1949). Cei mai de vază,
gospodari adevăraŃi, paorii, care se temeau de asemenea măsuri pripite şi de neînŃeles, au devenit peste
noapte principalii duşmani ai socialismului la sate şi în atare situaŃie, devin chiaburi. Şi pentru ei destinaŃia
este Bărăganul, mai ales că, în general, colectivizarea satelor bănăŃene "mergea" mai încet decât în alte
Ńinuturi.
Documentele vorbesc despre necesitarea creării "zonei de securitate" la graniŃă cu Jugoslavia, largă
de 25 km. Prin directivă au fost inventate trei categorii de cetăŃeni care sunt pasibili de a fi deportaŃi: din
prima grupă fac parte cetăŃeni ai satelor apusene "imperialiste" şi ai Jugoslaviei, din cea de a doua cei care
sunt originari din Basarabia sau Bucovina, aromânii, conducerea Uniunii Etnice a Germanilor, chiaburii şi
titoiştii, iar din cea de a treia diverşi infractori, de cele mai multe ori pentru trecerea ilegală a frontierei.
Sârbii sunt prezenŃi în toate cele trei categorii. Concret vorbind, au fost deportate 40.320 de persoane dintre
care cei mai mulŃi erau aşa numiŃii chiaburi 19.034, titoişti 1.054, cetăŃeni sârbi 1.330, deŃinuŃi politici 349,
"frontierişti" 1.218. Printre ei au fost identificaŃi în Banatul de Sus şi în Clisura Dunării mulŃi sârbi care
sunt încă în viaŃă. E sigur că cifra totală a acestora a fost mai mare de 2.000.
MIODRAG MILIN
S-A-NTÂMPLAT, DE NU S-AR MAI
REPETA
În peregrinările noastre prin satele bănăŃene în care trăiesc conaŃionalii noştri şi în discuŃiile
cu foştii deportaŃi în Bărăgan, precum şi cu alte ocazii, am auzit nenumărate poveşti triste; multe
dintre ele erau asemănătoare. Ne-am străduit ca în această selecŃie să păstrăm cât mai multe din
mărturisirile înregistrate, ele fiind o ilustrare a unei perioade din istoria populaŃiei noastre pe aceste
meleaguri. Nici noi, nici majoritatea dintre interlocutorii noştri nu am căutat vinovaŃi. Majoritatea
consideră că aşa a fost dat să fie. Istoria, însă, îşi va spune cuvântul.
În ceea ce priveşte ordinea interlocutorilor, am avut în vedere cronologia desfăşurării
evenimentelor. Dacă am folosit vreun text al altcuiva, am indicat sursa.
Iată, deci, spusele ca atare:
MARA MILOŞEV – BOIANGIU, Giera, (ReşiŃa):… după toate cele pătimite de noi, şi azi, după
45 de ani, parcă derulez un film care îmi dezvăluie toate acele întâmplări trăite de noi şi pe care le retrăiesc
aievea. Şi noaptea am coşmaruri, de aceea trebuie să-mi trag sufletul şi să mă adun.
Spusele mele nu ar fi complete şi inteligibile, dacă nu aş descrie o perioadă anterioară întâmplării cu
pricina – mă refer la deportare – şi care este o culme a tuturor întâmplărilor de până atunci.
În anii 1945-1948, după încheierea războiului, încep să se afirme ideile comuniste şi în acest context
apare lupta dintre "clasa muncitoare" şi aşa numiŃii "duşmani ai poporului". La sate aceşti duşmani ai poporului eram noi, cei mai înstăriŃi, "chiaburii", şi unii dintre intelectuali, dar cred că noi eram Ńinta principală a
socotelilor şi a răzbunării.
Ne erau impuse dări insuportabile, "cote" în produse, animale, impozite şi alte obligaŃii comunale.
Îmi aduc aminte de faptul că, atunci când nu eram în stare să achităm "cote" de grâu, măsurile de
schingiuire şi şicanare mergeau până într-acolo încât se cotrobăia prin căpiŃe de fân şi paie, prin toate
hârtoapele, doar-doar s-ar găsi ceva ascuns. Celor care nu erau în stare să achite toate dările (erau şi bătrâni
şi nevoiaşi) li se luau de prin case toate cele mai de valoare: mobila, maşinile, animalele şi toate acestea
erau duse. Unii erau alungaŃi şi din case, care deveneau sedii ale cooperativelor, etc.
Familia mea a rezistat cumva tuturor presiunilor, dar preŃul era enorm.
Neavând bătrâni în gospodărie, toŃi patru eram apŃi de muncă şi lucram de ne speteam, toŃi
împreună, copii fiind încă (aveam 17-19 ani), nu ştiam ce e vacanŃa, darămite ce înseamnă să mergi la
munte sau la mare. Ştiam doar de a "săpa şi plugui". Acest fapt ne-a ajutat să rezistăm tuturor greutăŃilor pe
care ni le oferea viaŃa.
Îmi aduc aminte că făceam pâine din făină de secară şi de orz pentru că grâul era, în cea mai mare
parte predat la cotă. Despre îmbrăcăminte ori de vreo dorinŃă – nu vorbesc despre lux – nici nu se putea
pomeni.
Cu un an în urmă, îmi aduc aminte, nu vroiam să vin de Rusalii, la hramul bisericii, de la Timişoara,
unde eram elevă de liceu, numai pentru că nu aveam pantofi mai acatării, ci unii vechi, nişte troci care nu
mai erau buni nici pentru a-i purta în fiecare zi, darămite să fie încălŃaŃi într-o zi aşa de sfântă. Mama îmi
scria să-mi reproşeze plângând "fiică dragă, cum, nici tu nu ai înŃelegere pentru părinŃii tăi vlăguiŃi şi
chinuiŃi, ştii că ne iau bucatele de la gură, că ne iau toate cele necesare traiului, iar tu ai chef de pantofi!".
Cu primul tren am "întins-o" spre casă, i-am căzut mamei în braŃe şi mi-am cerut iertare.
Pe plan social aceeaşi soartă: ne dădeau afară de la toate întrunirile şi distracŃiile tineretului, nu ne
permiteau să mergem la dans ori la vreo serbare publică de parcă am fi fost râioşi.
Ne întâlneam pe la casele unora dintre noi şi suportam cu stoicism stigmatul condamnării.
Rămâneam cu capul sus, deşi suportam jignirile şi batjocura.
O asemenea stare de lucruri era la sate, dar şi în liceu printre foştii noştri prieteni de până mai ieri,
ceea ce era şi mai dureros.
În 1948 este votată rezoluŃia Comitetului la Bucureşti – şi asta dacă nu mă înşel – exact în data de 28
iunie, dată care marchează momente dureroase din istoria noastră – Cosovo în 1389 (este vorba despre
bătălia de pe Câmpia Mierlei) şi atentatul de la Saraievo în 1914. Prin rezoluŃie Tito este declarat trădător şi
slugă a burgheziei apusene şi de bună seamă, îl exclud din lagărul comunist, cu toate consecinŃele care
decurg din aceasta.
Se porneşte o campanie antititoistă fără seamăn, se închide graniŃa cu Jugoslavia, se crează o cortină
de oŃel între state, iar Jugoslavia este pusă în carantină. Se rup toate relaŃiile diplomatice şi politice şi legăturile de telecomunicaŃii; păsările ce mai puteau trece graniŃa în zbor. Era necesar ca porŃiunea (fâşia) de
frontieră din România să fie sever păzită ca nu care cumva sindromul titoist să pătrundă şi pe teritoriul
României.
Ba mai mult, în aceste Ńinuturi de lângă frontieră puteau merge numai localnicii, ceilalŃi având
nevoie de un permis special, asemănător cu vizele pentru Ńările apusene, în timpul regimului comunist.
Şi cine ar periclita securitatea statului în aceste Ńinuturi de lângă graniŃă?
Şi-iată culmea cinismului! – cine altul ar putea fi dacă nu, iarăşi, noi! Ne "înrolară" în titoişti şi
devenirăm din nou Ńintă condamnărilor şi a fărădelegilor!
În acea răsturnare de situaŃie ivită peste noapte, cine îşi putea lua responsabilitatea să desemneze
cine e titoist şi cine nu, având în vedere că se ştia foarte bine că noi sârbii suntem, fie prin legături de
rudenie, fie etnic, legaŃi de Jugoslavia. Le dădea mâna organelor puterii să facă tot ceea ce le venea în
minte. Şi toate acestea după propia "orientare".
Şi, de parcă până acum nu erau chinuri şi oprimări suficiente, veni ca un trăsnet din senin,
deportarea…
JIVCA GEORGEVICI – născ. MILETICI (Moldova Veche):
– Cum a început? (reporter M. Milin)
– Să vă zic pe rând. Când umbla comisia, când umblau soldaŃii, noi eram la fotbal. Iar Vesela
Covacevici îmi zice: "Uf, Jivca, au fost şi la voi cei ce înscriu? Când mergeau să facă înscrieri, vin şi la noi
şi ne cer buletinele, NADA a mea nici nu era aici, era la ZlatiŃia. Iar noi am dat buletinele noastre şi ne
întrebară: "CâŃi sunteŃi în casă". Noi am spus că suntem 4 persoane: mama, eu, Nada şi Bata (fratele meu
Ivan). Celălalt frate, łVETCO era deja ridicat, (e tatăl GORDEI). Au scris aşa şi gata.
– Cine erau cei ce au venit la voi?
– Erau soldaŃi. Erau trei persoane. În după-amiaza aceea ne-am dus la fotbal, că era zi de duminică.
Iar mie îmi zice Veselca Covacevici: "Haide Jivca în grădină mătuşii tale…" Şi ne duserăm acolo. Şi mă
întreabă: "Ăia au stat mult la voi?" Eu îi zic: "Păi au stat, să ştii. La vecinii noştri numai ce au intrat şi au
ieşit, au intrat şi au ieşit. Iar la noi au stat o bună bucată de vreme". Ea începe să plângă: "Şi la noi au fost şi
tot aşa, au stat mult să ştii că în Bulgaria şi nu mai ştiu unde, s-a întâmplat că persoanele acelea i-au
dislocat şi i-au gonit". Oi, oi, i-am spus eu fratelui meu: "Auzi tu ce se zice…"
El îi spuse preşedintelui, unuia Iovanovici Mila: "Fii cuminte, tu ca secretar de partid, se poate
întâmpla aşa ceva? Dacă o fi să nu ne lăsăm". Iar el a început s-o sucească. Era cu vreo săptămână două
înainte. De Rusalii au început cu prigoana. Iarăşi s-a întâmplat să fim la un meci de fotbal şi au gonit
lumea. Când ne goniră i-am spus eu fratelui: "Ei, acum vezi că am avut dreptate cu cele ce mi-a spus mie
Veselca". El stă şi mă priveşte doar.
În noaptea aceea şi a doua zi de Rusalii vine acel Mila Iovanovici şi mai vine şi Mladen
Gvozdenovici. Vin la noi şi au stat de la nouă seara până pe la trei dimineaŃa. Când a fost s-o ia spre casă ei
au spus că nu vor să iasă pe poartă ci să le dea voie fratele meu s-o ia prin grădini… Şi aşa fratele meu le
deschide şi ei ies prin grădină spre casă… să fie a LINCĂI, ştii tu care…
Aşa. Asta a fost la ora trei. La cinci auzim că cineva bate în poarta noastră. Ies eu. Şi, ce să vă spun?
Am ieşit la geam. Deschide el geamul că, după cum i-am zis fratelui, la noi în faŃa casei puzderie de soldaŃi.
Îi spun eu "Bata, MITA DACIN şi Steva Paulicev sunt la poarta lui nenea Gioca, iar la noi în faŃă sunt
numai soldaŃi". El se scoală şi o ia la fugă. Iar ei îl observă: "Tovarăşe, nu fugi! Aşa face un membru de
partid?" îi zic fratelui meu. Şi forŃează poarta, şi îi prind, uite acolo, la uşa grădinii. Îl prind şi încep să dea
în el, tot peste faŃă. Noi ne-am pus pe plâns, şi mama şi eu. Şi ne-au spus: "SunteŃi arestaŃi! Să vă pregătiŃi
numai strictul necesar!". Asta vă luăm cu noi. Mama s-a pus pe plâns, noi dăm un telefon şi ne-o aduc
imediat şi pe Nada de la ZlatiŃa. Şi ea se puse pe bocit. Trei… da, trei au fost inşii care ne-au adus căruŃa.
Ce puteam lua? Iar fratele meu avea totul pregătit, săracul de el, că să facă casă nouă. Pregătise şi
cărămizile şi grinzile, toate le avea pregătite. Şi cuiele cumpărate. Doar să vină meşterii şi să-i facă o casă
nouă. Am avut două vaci, cum e pe la noi, le-au luat. Am avut 40 de metri de cucuruz şi 20 de metri de
grâu – ce puteai lua? 100 de kilograme. Le-am măcinat de Rusalii, asta am luat cu noi. Acasă ne-a rămas şi
scroafa cu purceii, orătăniile ne-au rămas, şi două vaci, ei au luat totul. A venit mătuşa mea şi i-a spus lui
Mihai preşedintele: "Mila, dă-mi lucrurile alea"… Toate s-au dus: mobila mea, mobila ei, tot ce-am avut,
materialul pregătit, toate le-au dus!
În momentul acela încă vin trei căruŃe. ce puteam lua cu noi? Ne strigă într-una: "numai necesarul".
Aşa am luat două pături şi de-ale aşternutului. Restul a rămas. O cameră plină ochi. Am încărcat ce am
încărcat şi ne-au dus spre marginea satului. Acolo îl găsim pe ăla, preşedintele Mila, pe Steva Pauliciev şi
pe Mita Dacin şi pe Mladen Gvozdeniak.
Fratele meu i-a zis: "Milo, ce ai făcut cu mine". "Taci şi vezi-Ńi de drum!".
Când am ajuns acolo, mama şi cu mine nu eram pe liste. Mama mi-a spus: "Eu nu mă despart de
copiii mei, de nici unul". Ne-am dus, iar un soldat ne spune: "Nu plânge, maico, că preşedintele vostru v-a
vândut". Să fi fost ăsta Iovanovici, să fi fost JURJ, ştie-l fulgerul cum l-o fi chemat, că a murit, fie
blestemat, şi aşa ne urcă în nişte camioane, iar pe unul Pera Neşici îl întreabă: "Hei moşului, îŃi pare rău de
moşia ce ai lăsat-o?" iar el le spune: "Păi eu în viaŃa mea n-am avut oi sau vreo moşie!".
AlŃii erau puşi, Ńucă-vă baba, alŃii erau puşi pe liste, nu noi. Era łvetko Lonciar, era Paia Bariectar
era ăla al lui Rezumenici, a lui Birnici. Au primit ei multe de la ăştia. Covacevici nu. Pe Sava Voga l-au
adus cu noi. Tot alŃii erau. Şi el a dispărut când a auzit. Un ofiŃer ne zice: "Maico, nu e vinovat nimeni, e
vinovat preşedintele şi lumea voastră din sat. Ei au semnat şi a trebuit numai un cap de familie să fie, dar nu
toată familia".
Când au venit la noi, acel Iva Lonciar şi cu nişte femei, fratele Micăi Putin din Suşca, el le-a zis: "Eu
nu am asemenea norod, oameni aşa periculoşi. PuteŃi să mă luaŃi pe mine cu familia, eu nu am pe cine
trimite".
Când am fost duşi acolo la Orşova, copilul acela, ofiŃerul acela ne-a spus: "Nu vă necăjiŃi, primarul
vostru din sat, el v-a pus pe listă". La o lună a venit tânărul acela la noi acolo în Bărăgan, pentru că făcea
armata acolo. Ne zise: "Nenea Miletici, i se adresează fratelui meu, ai fost secretar de partid şi asta puteau
folosi în cazul tău. Primarul vostru s-a agăŃat de faptul acesta; ne-au chemat la şedinŃă şi i-au zis, şi aşa l-au
convins, au zis că eşti secretar de partid. Iar el i-a întrebat cum puteŃi folosi aşa ceva, e secretar de partid de
atâta timp şi cum să-l dizlocaŃi". El a zis: "Nu e asta, e pentru Tito, să facă panourile alea şi să-l picteze pe
Tito. Ei l-au forŃat să-l înjure pe Tito, să facă… el ştia să deseneze. Dar el nu a vrut. De asta a fost pus pe
listă".
Când a venit Gorda din Bărăgan, că ea acolo e născută, la Feteşti IalomiŃa, i-au spus la ReşiŃa: "Ce te
minunezi, aşa sunteŃi de convinşi, fraŃii mei erau la partizani, iar sora le-a cărat alimente". E adevărat că leam cărat, vă puteŃi închipui cum a fost… când a fost Iugoslavia bogată? Nicicând. Niciodată nu ne-am
întors de acolo cu baticul meu. Imediat ce mă văd, îmi iau baticul, aveam din ăla frumos cum îs pe la noi, şi
îmi dau altul, din pânză. E, ei i-au spus asta-ziceau-mătuşa ta mergea "acolo". Aşa ne-au ridicat fără vreo
vină".
Ne-au dus sub cerul liber. Aşa ne-au pus: şi s-a pornit după aceea un vânt, prăpăd, nu alta. Iar Zoran,
că era mic şi mama mea ia uite aşa cătrânŃa, şi-l acoperă, ce să vă zic, Ńucă-vă baba, că dacă îmi aduc
aminte… Mătuşa îmi zice, nu te mira că eşti bolnavă, prin multe ai mai trecut, multe ai pătimit. Ne-au pus
sub cerul liber, şi alege ce-Ńi pofteşte inima. Noroc că am luat cu noi o prelată de am acoperit bruma de
bunuri ce le aveam.
E, veniră apoi să ne forŃeze să ne facem bordeie. No, făcurăm şi bordeie îi spun eu fratelui meu că
asta a fost moşia reginei-mame, aici la Feteşti-Valea Viilor. Era acolo şi o pădure de salcâmi. Îi spun eu
fratelui: "Haide, frate, să mergem, uite ce fac bulgarii, taie lemne, haidem şi noi, pentru la iarnă, ce ne-am
face cu doi copii. Ne făcurăm bordeie, nu ştiu, Ńucă-vă baba, ce să vă mai zic. Şi Dumnezeu parcă s-a
supărat pe noi: şi se porni să plouă cu găleata. Vine fratele meu łvetco şi ne spune: "SculaŃi, uite că plouă!"
Când colo întră în pat, apa ne pătrunde în pat. Vai, zisei, aici ne-am aflat sfârşitul. Iar el ne întinse o joardă
să ne prindem de ea, o apucăm şi ieşim. Era adânc şi ne Ńinem tot aşa şi venim din pat prin noroi, până
afară. Iar el, săracu, că s-a temut, el pune o scândură pe paturi să putem pune copilul, să nu ni se înece
copilul. Pe Zoran l-a pus sus pe aceste scânduri.
Apoi ne-au forŃat să ne facem case, să muncim. Plăteşte apa, plăteşte pentru papură, ne-au dus să o
tăiem să ne-o aducă cu căruŃele ca să ne facem casele. Şi ne facem şi noi casa. Când ne-am pus pe făcut
casă, frate-miu ăl mic n-a vrut, el a rămas în bordei. MulŃi au fost închişi, nu aveau ambiŃie, nu voiau să
facă case. Aşa ne punem pe treabă, cei ai lui Glăvan, cei ai lui Jurj şi îi ridicăm şi lui o casă şi unii din
Variaş aduc şi papură să ridicăm acoperişul ca să nu-l ridice.
Mama mea avea 21 de ani când a rămas văduvă: "Voi, nu ne necăjiŃi. Haide Sance, ridicaŃi-vă… şi
ne punem pe treabă şi ne încropim o casă neagră în care ne-am chinuit cinci ani de zile, că mai rău nu se
putea să ne fie. Nu ne-a fost uşor: zi de zi cu sapa în soare, munceşti şi în sân să-Ńi ascunzi ceea ce furi: un
castravete, o ceapă, o roşie, că era necesr să te menŃii în viaŃă. Ce era aia 9 lei pe zi, pe o zi întreagă de vară.
Atâta ne-au plătit. Era groaznic, atât de groaznic că mai rău nu se putea. Noră-mea se necăjea cu fratele
meu. Iar eu i-am zis: "E nevoie, e destul că ne-am înrudit cu frica asta, să nu ne mai şi ocărâm şi să ne
necăjim. Toate sunt acum la trecut, duşmanii ne-au trimis aici…" Patru ani şi şapte luni am stat acolo.
Iar când am venit a mai avut obraz să mă cheme să mergem la masă. Mila Iovanovici şi nevasta lui
şi el. Le-am zis: "Rogu-vă să mă lăsaŃi în pace, eu am venit la mătuşa-mea, nu mă duc nicăieri, pentru nici
un fel de masă". Ce să vă mai zic, Ńucă-vă baba, dacă mă credeŃi, era ultimul om de pe lumea asta. Avea
colea la cimitir o casă. Apoi a venit s-o evacueze pe baba Sinca Ainemerca… femei bătrâne Piroşca şi
Ainemerca… ce rău au făcut ele? Şi el să le gonească? Una a şi murit, sărmana de ea, şi moş IoŃa Ilici, tatăl
popei, ce rău puteau face ele?
Ce să vă zic?… nu există cântar cu care se pot măsura greutăŃile şi patimile trăite de mine…
Când să ne întoarcem… Veni ordinul "liber" prin Ńară. A primit frate-miu Sance, iar noi nu, fratele
łvetco nu a primit. A primit şi Mila Glavan. Ei au primit. Pare-se că a primit şi uica Stoca. Când au trecut
toate astea, chiar la Sfântul Ioan, primim şi noi să mergem. "direct" acasă. Iar noi bucuroşi să plecăm, cum
ar fi oricare… Era în anul cincizecişişase când am primit…
Când am primit ordinul îmi zice frate-miu: "Jivca, eu am vorbit cu şeful postului să-Ńi de o
"adeverinŃă temporară" să te duci tu o lună de zile în vizită acasă. Du-te şi vezi cum stăm cu casa". Casa,
însă, ne-au prăpădit-o, Ńineau porci în casa noastră. Aşa, de ciudă, acel Mila Ńinea porci acolo. Când am
venit, am venit cu Gorda şi am stat o lună de zile. Şi s-a pus pe o ploaie că apele luară toate podeŃele. Ei,
trecu timpul şi trebuia să ne întoarcem. Eu zic, haide să mai stăm până se îndreaptă timpul, până mai repară
pe aici. Nu, veni şeful postului şi ne zice: "Din partea mea puteŃi să staŃi şi un an, dar a venit Iovanovici,
preşedintele satului şi spune că neapărat a ieşit termen…". Ceea ce însemna că a trecut o lună de zile şi că
trebuie să ne înapoiem. Asta era în septembrie. În ianuarie ne-am întors pentru totdeauna. Pe mama şi pe
Gorda le-am trimis înainte, iar noi, ceilalŃi, venim cu vaporul. S-a adunat lumea…
łucă-vă baba, nu vream răul nimănui, dar mă rog Domnului, Domnul să le plătească pe măsură…
Nu ne-a fost uşor. Baba Stana, a lui Dragan, nu avea încălŃări pentru micuŃ. Ea îl învelea în cojocul
ei. Îi spune mamei mele: "Bunica, aş veni la tine, dar mi-am prăpădit picioarele cu spinii ăştia!…"
Cum mergea târâş, mâinile îi erau toate înŃepate. "Bunică Anca, îmi dai voie să stau lângă tine până
se face noapte, că după aia va veni mama mea şi o să mă ia în spinare şi o să mă ducă acasă". Milorad nu
era. El de-abia venise din închisoare. Şi el a pătimit fără vreo vină.
– Cum a murit bunicul lui Dragan? (reporterul)
– A, moş IoŃa? Eu cred că s-a prăpădit în a doua sau a treia iarnă. A venit la noi baba Stana şi ne
zice: "łvetco, Ńucă-te baba Stana, o să mergem, am merge mâine să-l aducem pe IoŃa, că îi e bine; mi-a zis
să-i fac mălai şi să-i pregătesc sarmale… Iar el, sărmanul nici nu a apucat să le vadă. Ei, a doua zi pornesc".
La spital la Feteşti. Au comandat şi o căruŃă. Jiva Jurjev, acela al nostru, şi el era acolo cu noi şi el a murit
acolo. Când s-au dus acolo, unul Pera Neşici, tot un deportat ca şi noi, spune: "Tuşă Stana, a murit cica
IoŃa. – Cum să moară? Stai de nu mă înfricoşa! Ba-Ńi spun: "Cum s-a culcat când i-au dat injecŃia, aşa l-au
găsit mort". Şi era harnic, bine legat, dar eu crd că au greşit medicamentul, au greşit cu injecŃiile, cred…
Iar Jiva… Lucram acolo la strâns de trifoi cu Mara, Jiva, Cica Stoca şi Mile şi Miaile. El s-a dus să
ne aducă masa de prânz.
Timpul era frumos şi el s-a grăbit să ne aducă prânzul. S-a grăbit, era încălzit. Pe când se întorcea, sa pornit o ploaie de nu am mai putut să lucrăm o săptămână de zile. El era încălzit, dar ciuciulete. Eu îi zic
când ne-am aşezat să prânzim: "Jivo, dezbracă hainele alea ude şi ia orice pe tine! Lasă, soro, chiar mi-e
bine aşa". Ei, ce fel de boală l-o fi prins numai Bunul Dumnezeu ştie, uite aşa îi mergea sângele… Nu
imediat ci a treia zi s-a pornit sângele. Eu aproape că nu mă pot uita cum scuipă sânge. Eu mă duc şi aduc
bumbac, el şi-l pune în gură, asta se umple şi e nevoit să-l arunce cât colo. Eu le spun: "Jivo şi tu Mile,
mergeŃi, acolo îl avem pe doctorul Bojin, pe Novac, acolo în satul nostru, mergeŃi şi vedeŃi…"
Când s-au dus, era într-o marŃi, iar noi ne întoarcem sâmbătă. De cum am sosit întreb: "Ce e cu
Jiva?!" Mama îmi zice: "Nu e bine, sângele curge într-una, nu e bine!" A doua zi, duminică, l-au dus la
spital. Atunci doctorul îi scoate o măsea dar a fost şi mai rău. Nevastă-sa Anca îşi aruncă din Ńoale că toate
erau numai sânge. Vine şi plânge: "łvetco, o să-l pierdem pe Jiva. Urcă-te pe bicicletă şi du-te la Feteşti să
vezi, mie doctorul nu vrea să-mi spună". Frate-miu ia bicicleta şi se duce la Feteşti, la medic. Acesta îl
întreabă "Ce sunteŃi cu Jurj Jiva? Suntem verişori! Aici suntem dislocaŃi", iar el îmi zice: "Uite dragă,
scăpare nu e. Dacă scapă unul dintr-o mie". Vine el cu bicicleta înapoi în sat, ia căruŃa, mai ia şi un neamŃ
cu sine şi s-au dus să-l aducă acasă. Peste noapte a şi murit. Avea 37 de ani.
A murit într-o mare tristeŃe că avea trei fete de măritat… şi el era nevoit să stea acolo. Când s-a
întors Anca, biata de ea, au luat-o în primire cumnatele… Socrul îi transcrise apoi casa, iar ea îşi vându
vaca şi veni la frate-miu şi îi zise: "łvetco, eu am hotărât să mă duc în Bărăgan". "Dar de ce, Anco?". "E
musai. Uite, am vândut vaca şi mă duc cu nepoată-mea Smilia să-i aduc pe Jiva şi pe soacră-mea". Zis şi
făcut. S-a dus în Bărăgan şi i-a adus. Eu lucram aici la Autoservire când într-o zi vine Gorda şi îmi zice:
"Aide, mătuşă, toŃi sunt acolo. Mama (Anca) i-a adus şi pe Jiva şi pe baba Mara. Acolo sunt şi popa şi naşul
Milorad şi baba Stana şi naşa Gorda, toŃi erau acolo". Pe el l-a adus într-un geamantan, iar pe ea într-un sac
de nylon. O soacră într-o sacoşă. Au făcut şi un fel de înmormântare după datină. El avea, fain, o cămaşă şi
pălărie, puteai să-i recunoşti formele, dar era numai oase. Au trecut trei ani… Apoi nevasta lui i-a făcut şi
cum se zice pe la noi, monument. A fost straşnic, ce mai… Am văzut la televizor nişte foşti deportaŃi în
Bărăgan. Şi m-au întrebat: "Gieca, i-ai văzut pe aceia care au fost în Bărăgan?" Le-am zis: "ce să mă uit, sămi mai sporească necazul? Pe toate alea eu le-am trăit".
De acolo am pornit în data de 27 ianuarie şi după trei zile am ajuns. După numai trei săptămâni iată
că îl ridică pe łvetco. Îl ridică şi nu mai ştim nimic de el… Comandantul MiliŃiei din Boşniac (Moldova
Nouă) ne trimite vorba: "nu vă necăjiŃi şi nu plângeŃi. În trei zile va fi acasă". Şi iată într-o seară vine o
maşină mică şi îl aduce acasă. După ce l-am văzut acasă, mama mea îl întreabă, plângând, de ce şi cum.
"Nu mă întrebaŃi, lăsaŃi-mă în pace, e bine". Doar atât mi-a zis. Dar ce l-au mai forŃat după aceia. Vine pe la
noi Vesa, vine şi Suba, viceprimarul şi primarul comunei. Vin să-l oblige să fie secretar de partid. Din nou.
Iar el spune: "Nu-mi faceŃi greutăŃi, o să mă omoare lumea. Eu am fost secretar de partid şi nu am făcut nici
un rău, toŃi m-au iubit. Acum nu pot. Dacă eu ca secretar de partid am fost deportat în Bărăgan, acum nu
mai pot fi ceea ce am fost. FaceŃi ce vreŃi cu mine nu pot şi gata. Mi-aŃi distrus casa, m-aŃi dus în Bărăgan,
acum mă puteŃi omorâ doar, dar să-mi ucideŃi şi sufletul, nu mai pot face aşa ceva". Au plecat, dar au
revenit după trei zile ca să intre în colectiv. "Pământul meu este tot în colectiv", le-a zis. Ne-au luat
pământul şi-l lucrează. Şi grâul l-au secerat. Până la urmă a intrat în colectiv şi l-au lăsat în pace.
Iată acestea le-am pătimit. S-a născut Gorda. Apoi s-a născut şi Dragan, copiii lui frate-miu. Chinuri:
am îmbăiat-o cu zăpadă. Topim zăpada iar aceasta era plină de funingine, apoi fumul din încăpere, şi cum o
îmbăiază maică-sa, aşa se lasă dâre negre. Apoi ea o şterge cu un cearceaf. Avea patru ani când a venit aici.
Lumea se purta cu noi de nu se putea mai bine. Dar la început nu era aşa. Ne strigau "coreeni", ne
ziceau că aici eram tare răi, că omoram oameni, că eram lotri. Apoi au văzut oamenii ce e şi cum e. Şi au
început să vină pe la noi. Şi vin să ne spună cât de grele sunt iernile, să ne pregătim lemne, să pregătim apă.
Apa o cumpăram cu 50 de bani găleata. Ne zic: "AveŃi grijă, crivăŃul e ştraşnic, că nu poŃi merge nici până
la vecin". Era o iarnă groaznică. Se arăta pe la noi câinele lui Mila Glăvan, iar mama mea scria un bilet şi-l
leagă câinelui de gât şi aşa i-l trimite către casă. ÎŃi vine să râzi, dar să şi plângi. Ea întreabă prin bilet dacă
mai trăiesc ai lui Jurj şi ai lui Glăvan şi atunci, pe viscolul acela, Mila sparge hornul şi împrăştie zăpada
croindu-şi drum până la noi. Mila Glăvan vine la noi să vadă ce şi cum vrea să zică scrisoarea trimisă. Când
s-a oprit viscolul, zăpada era până la Dumnezeu. Se întoarce şi moşu IoŃa de la serviciu. Cunoştea strada pe
care locuiam. El locuia într-o altă stradă, dar a venit să-l ducem spre casă. Ăsta era bunicul lui Dragan. Aşa
că noră-mea şi fie-miu, acel łvetco, Ńi-l iau frumos – nu mai sufla vântul, doar nămeŃii erau strşnici. łi-l iau
frumos şi – tot aşa roata – roata îl duc acasă, "Stana, eu de aici nu mă mai mişc să ştiu că mor de foame".
Când ne-am întors acasă, naşul Milorad vine la noi, iar maică-mea îi zice: "Domnule, blestemaŃi
când mergeŃi la biserică?" Iar el îi răspunde: "Blestem şi răsblestem, tuşă Anca!".
Dar ne-am purtat frumos cu el. Apoi ne-a fost şi naş, a cununat-o pe Gorda… Dar ştiu că ne-am
chinuit de numa-numa. Niciodată nu am mai putut să ajugem ceea ce am fost.
Mai circulau fel de fel de poveşti: că ne vor duce în Rusia, că ne vor îneca". Era pe acolo unul, care
a făcut armata în marină şi ne tot zicea: "Să fiŃi mulŃumiŃi că aŃi rămas aici în România, era vorba să vă
ducă acolo, ori să vă înece în mare". Când ne-a vizitat acolo Iva Lanciar zicea: "eu credeam că ăsta e un
târg", că noi mai eram sub corturi… "Iată, un târg aici, am ajuns la spartul târgului…"
Stanco Jurj şi-a îngropat acolo şi soŃia şi fiul. A supravieŃuit numai el ştie cum. Dar când a murit
Jiva, a pornit să se înece. Iar noi ne-am pus pe bocit. Frate-miu łvetco s-a luat cu bicicleta după el, şi-l
ajunse pe la jumătatea drumului. Îl întreabă: "Încotro, uica Stanco?", "Mă duc să mă arunc în apă. Cum să
mă întorc eu la Moldova Nouă fără fie-miu?"
GAVRA BUGARSKI – Sânmartinu Sârbesc: La ora şase dimineaŃa au intrat miliŃienii şi armata,
cam vreo 40 de persoane. Au intrat în curte-mi şi m-au anunŃat că în numele legii Ministerului Afacerilor
de Interne trebuie să ne pregătim şi în răstimp de două ore ne strămută în partea cealaltă a Ńării. Exceptând
căruŃa mea, m-a ajutat şi primăria cu încă cinci căruŃe. M-au ajutat: Jiva Luianov, IoŃa Bachin, Krsta
Cnejev, Mila Grubacichi şi Milutin Cordin. Am încărcat în căruŃe mobila şi din haine atât cât am reuşit. Ca
inventar am luat cu mine doi cai, o vacă şi doi purcei de 3 luni; pentru celălalt inventar am primit
despăgubire din partea comisiei. M-au despăgubit pentru o viŃică cu 5000 de lei, patru purcei cu câte 45 de
lei kilogramul, opt butii şi zece butoaie cu 810 lei, cântarul mare cu 500 lei, plugul cu 2 brăzdare cu 500 lei,
plugul de prăşit cu 300 lei, două grape noi cu 500 lei, două butoaie de fier cu aproximativ 150 litri de petrol
300 de lei, un ciur nou cu 500 de lei, un ciur vechi cu 20 de lei, o şură de trifoi, circa 6 căruŃe, cu 2500 lei, o
şură cu paie lungă de opt şi lată de 6 metri cu 1000 lei, instalaŃia de stropit vie cu 500 lei, răzătoarea veche
de sfeclă cu 15 lei, patru oi cu circa 600 lei, din care două mi-au rămas şi trebuia să le iau cu mine, dar
ciobanii nu mi le-au adus acasă. Pentru întregul inventar trebuia să primesc 29.300 lei, din car am primit
29.000 lei iar 300 nu mai avea mărunŃi şi trebuia să mi-i dea mai târziu Maxa Ierenchici, dar nu mi s-a dat.
Membrii în comisie erau: Maxa Ierenchici şi Giura Sârbulov (Ciurcar).
Ca om al partidului care a luat în primire casa şi tot ce era în casa era Jiva Peianov (Şipa).
Când a fost totul încărcat am aşteptat până la ora două după amiază până ce a venit miliŃianul care
mi-a cerut să-i semnez că mă mut de bună voie. Apoi convoiul a pornit-o spre Ńiglăria lui Jiva Miatov, unde
i-am aşteptat şi pe ceilalŃi care erau evacuaŃi.
Când am fost cu toŃii adunaŃi, am pornit-o prin Bociaş spre Peciu.
De luni (18 iunie 1951, a doua zi de Rusalii) şi până joi, 21 iunie seara, eram învagonaŃi şi apoi am
pornit spre noua destinaŃie. Noaptea dintre sâmbătă şi duminică 24 iunie am ajuns în gara Dudeşti, raionul
CălmăŃui, regiunea GalaŃi. Pe la orele 10, am început să ne descărcăm bagajele din tren. În tren am fost în
acelaşi vagon cu Ivan Silaşchi şi familia sa. Marfa se afla într-un alt vagon împreună cu animalele lui Ivan
Silaşchi şi Svetozar Stoianov. După ce am descărcat lucrurile, fiecare familie a primit câte un camion cu
care să ne transportăm bagajele până la locul stabilit. Noua nostră destinaŃie se afla la 40 de kilometri de
gară. Acolo am ajuns duminică spre seară. Se numea Ferma Schei, raionul CălmăŃui, regiunea GalaŃi. Noua
noastră destinaŃie era dinainte împărŃită, măsurată. Era o holdă de porumb a fermei. De cum am sosit,
fiecare familie a "primit" un plaŃ pentru colibe. Fiecare "număr" a primit câte 5 scânduri şi ajutându-ne şi
de alt material ne-am încropit colibe ca să ne apărăm de soare şi de vânt. După 6 săptămâni am primit
material pentru a ne zidi case noi, toate la fel. Lemnăria am cumpărat-o şi m-a costat 6.200 de lei. Am
început lucrul împreună cu Svetozar Stoianov. Casele le-am terminat toamna târziu pentru că nu aveam cu
ce să le acoperim eram nevoiŃi să mergem la baltă să tăiem pipirig ca să acoperim casele.
În luna august l-am vândut pe Sultan cu 45.000 lei. În luna septembrie Milesa s-a îmbolnăvit de tifos
şi a zăcut şase săptămâni.
În luna octombrie mi-am vândut iapa cu 13.500 lei.
Tot în octombrie, pe 28, a fătat vaca.
În noiembrie pe 12 am tăiat porcii. Aveau cam 150 kilograme unul.
Am cumpărat tulei pentru vacă – 13-18 lei snopul şi o căruŃă de paie cu 2500 lei. paiele erau de
ovăz. Am cumpărat 10 metri de fân cu câte 10 lei kilogramul. M-a costat 22.000 lei. Am mai cumpărat şi
orz pentru porci la un pretŃ de 1200 şi 1700 sacul (care cântărea 64 de kilograme). Am dat în total 20.000
lei.
Anul 1952.
Pe 28 ianuarie a avut loc stabilizarea monetară.
La schimbat am fost, după categorii, precum urmează:
Pentru 1.000 lei am primit 10 lei.
De la 2-3000 lei în sus am primit câte 5 lei pentru o mie.
Pentru sume de peste 3.000 am primit câte 2,50 lei la mie.
Fiecare membru de familie (mai mare de 16 ani) avea drept să schimbe bani. Noi am schimbat în
total 12.500 lei.
Baba (Tatăl)
3.000
Mama
3.000
Milesa
3.000
BraŃica
3.500
Am primit în total 81,25 lei – bani noi.
(Copie din jurnal pregătit pentru tipar Svetozar Marcov)
ZDRAVCO STOIANOV, Diniaş (Timişoara): În casa părintească de la Diniaş a năvălit la ora 3 în
dimineaŃa zilei de 19 iunie 1951, un miliŃian înarmat şi citindu-ne legea, ne-a comunicat că suntem
desemnaŃi pentru strămutare într-o direcŃie necunoscută! Aveam la dispoziŃie trei ore ca să ne pregătim şi să
împachetăm tot ce poate să încapă într-o căruŃă. Aruncând o privire spre mine care eram deja îmbrăcat i-a
spus soldatului să tragă dacă încerc să fug. A făcut apelul nominal: tatăl Marco, mama Rachila, fiul
Zdravco. Despre celălalt fiu care şi-a întemeiat o familie la Sânmartin ştia că este în armată.
Trebuia făcută colectivizarea satului, iar oamenii mai înstăriŃi opuneau rezistenŃă, aşa că autorităŃile
au aplicat metoda forŃei, după reŃeta rusească. A fost deportat fiecare care avea mai mult de 20 de iugăre de
pămânht, apoi cel ce pe vremea Informbiroului era pentru Tito, precum şi unii români săraci care au fost
trecuŃi pe liste graŃie jocului întâmplării. Au fost deportaŃi şi copiii condamnaŃilor politici.
Am străbătut pe jos distanŃa de 7 kilometri până la Peciu, unde, după o noapte de nesomn sub cerul
liber, am fost îmbarcaŃi în vagoane şi am pornit-o spre răsărit. Se perindau staŃiile: Lugoj, Caransebeş, Herculane, iar la Bucureşti vagoanele erau separate. Spre norocul nostru, toŃi din Diniaş am rămas într-o
singură garnitură care a ajuns după două zile în Bărăgan, în satul Dudeşti.
De aici am pornit-o cu camioanele mai departe cale de 40 de kilometri sub un soare de Sahara, la o
temperatură de peste 30 de grade. Aici au păŃit-o mulŃi în nisipuri. Coloana a rătăcit până spre seară pentru
că nu puteam găsi destinaŃia. Cu noi era şi o familie din Ivanda, cinci din Sânmartinul Sârbesc… A doua zi
am ajuns într-o zonă de lângă Brăila unde era odinioară un braŃ mort al Dunării. OfiŃerul ne-a arătat un par
care avea înscris pe el numărul 123. Parul se afla într-un lan de porumb unde am primit un teren de 250 de
metri pătraŃi ca să ne facem casa.
Casa ne-am încropit-o prin bătătorire, ajutându-ne unii pe alŃii. Parul acela prin care era delimitat
terenul nostru l-am păstrat ani de-a rândul.
În satul nou creat care avea 700 de familii, se cultiva porumb, bumbac şi cartofi. Terenul era înainte
de război proprietatea unui moşier, dar acum era naŃionalizată. Apă nu era, unica fântână îndepărtată câŃiva
kilometri avea o apă atât de sărată că şi animalele se fereau de ea. De aceea apa era adusă în nişte cisterne
de la o distanŃă de şase kilometri, de la StăncuŃa. De se întâmpla să nu mai avem apă, iar setea ne chinuia,
oamenii dădeau noroiul cu palmele deoparte şi beau ceea ce se scursese…
Ca un om care avea cât de cât habar de medicină, eu făceam injecŃii, chiar şi cele intravenoase, în
cazurile când viaŃa atârna de un fir de păr. Îmi aduc aminte de un copil care era pe moarte din cauza
drumului istovitor până în Bărăgan şi a soarelui toropitor. Nu mai putea fi ajutat. Apoi, într-o iarnă
cumplită, mulŃi au degerat ori au dispărut în viscol. MulŃi mureau din cauza lipsei de medicamente. Nu ştiu
să fi fost cazuri de omucidere… Mai degrabă îi lăsau să moară singuri.
Familia Stoianov număra zilele detenŃiei în Bărăgan sperând că măcar cel de al doilea fiu, Borislav,
se află la adăpost.
De fapt, era el în armată, dar nora rămăsese la Sânmartinu Sârbesc unde avea pământ şi o casă veche
cumpărată precum şi materiale pentru ridicarea unei case noi.
Nu a trecut nici un an de zile şi ne trezim pe nepusă masă cu nora în Bărăgan. łinea de mână un
prunc de patru anişori şi pe celălalt de numai şase luni, în braŃe.
În cursul anului 1951 în Banat se construiau de-a lungul graniŃei, cazemate pentru eventuală apărare
la un atac al Jugoslaviei. Deşi era singură cu doi copii mici, miliŃia a obligat-o şi pe nora nostră să care
balast pentru beton. Când nu mai putea să suporte, cu o sănătate şubrezită, a părăsit casa semidărâmată şi a
venit cu copii cu tot la noi în Bărăgan – într-un exil benevol. Şi a stat aici trei ani de zile până s-au eliberat
fratele şi a dus-o înapoi.
ToŃi cei din Diniaş s-au întors în satul lor în data de 11 decembrie 1955, atunci când le-au spus că
sunt liberi. ExcepŃie a făcut un tânăr care şi-a întemeiat acolo o familie şi a continuat să trăiască într-un sat
din Bărăgan, pe când părinŃii lui s-au întors acasă.
MARA PANTIN, Checea: A doua zi de Rusalii, în data de 19 iunie 1951, când e hramul
bisericesfc la Checea unde am trăit, ne-au trezit din somn loviturile în poarta casei. A năvălit peste noi un
ofiŃer şi ne-a ordonat să ne îmbrăcăm. Apoi a tăiat o jumătate dintr-o pâine şi o bucată de şuncă şi ne-a spus
că putem lua cu noi doar aceste lucruri. Soacră-mea care avea 77 de ani a împachetat bucatele iar eu i-am
înfăşurat cu o pătură pe fiica mea de patru ani şi pe fiul meu de numai trei anişori. I-am cerut voie
miliŃianului, care venise între timp să iau măcar o sticlă cu apă pentru copii, dar nu mi-a permis. Spune: noi
nu avem voie nimic. Nici soŃul nu are voie să iasă în curte, la closet. Ne-au scos în stradă şi au încuiat casa.
Nu am mai descuit-o niciodată.
Cu copiii în cârcă şi capul în traistă, ne-au gonit spre staŃia de cale ferată din sat, într-un vagon cu
încă alte cinci familii. Le-au spus că ei sunt dintre cele 75 de familii izgonite din Checea, cei mai răi. De
aceea nici nu e voie să ştie încotro îi duc. I-au lăsat acolo în vagon să aştepte plecarea până a doua zi. Dacă
alŃii şi-au încărcat căruŃa cu mobilă şi-au luat şi vite, Mara Pantin nu a avut voie.
Ambii copii sunt născuŃi muŃi şi imobilizaŃi. În vagon au mâncat doar pâine, şunca nu o puteau
mânca pentru că nu aveau dinŃi. Când am ajuns la Timişoara, ne-au azvârlit nişte carne suspectă. Dincolo
de Bucureşti o noapte întreagă au răbdat de sete bieŃii copii. Pe braŃele mele au străbătut cale de 5 zile spre
pustiu. Ne-au dus la FrumuşiŃa Nouă, un sat care trebuia să răsară lângă vechea aşezare. Dintre toŃi cei
deportaŃi în Bărăgan, noi am avut parte de pusta cea mai adâncă. Ne-au aruncat într-o mlaştină cu stufăriş
înalt de trei metri arătându-ne parcela de circa 250 metri pătraŃi unde aveam voie, sub cerul liber, să
ridicăm ce vrem.
Şase luni am trăit cu familia într-o colibă, încropită. Pragul ne era perna iar rogojina – plapuma. Şi
nouă şi copiilor. Soacra a murit de inimă rea, prima a murit. Mara a fost nevoită să ajute la construcŃia
obiectivelor din sat. Cât era ziua de lungă făcea cărămizi, iar în pauza de o oră pleca grăbită să-şi vadă de
copiii neputincioşi. Din cauza acestei munci a rămas însemnată pe veci: bazinul ei e susŃinut de un cerc
metalic iar fără acest cerc şi stomacul s-ar risipi.
Maistru fiind, soŃul ei a fost trimis imediat într-un alt raion, la Cherestei, cale de 30 de kilometri.
Venea o dată pe săptămână aducând numai pâine pe care o înmuiam cu apă, aşteptând sămbăta următoare
când el venea din nou. Din cauza copiilor nu puteam pleca nicăieri. Într-o bună dimineaŃă am zărit la
căpătâiul copiilor un şarpe gros cât mâna. Noroc că în cele şase luni de viaŃă petrecute în coliba încropită
nu a căzut nici un strop de ploaie. Nenorocirea e însă, că în timpul verii călduroase nu era nici apă. Fântâna
se afla la depărtare de şase kilometri şi mie îmi dădeau, de regulă, câte un borcan de apă. Apa era precum
rugina, dar trebuia consumată. În ciuda tuturor vicisitudinilor, copiii mei erau mereu curaŃi. Atât cât se
putea.
Abia prin octombrie din acel prim an în Bărăgan am început, soŃul şi cu mine, să ne facem casă.
Casă cu pereŃi din lut bătătorit, ajutaŃi de alte familii din cătun. În afara familiei noastre de sârbi, celelalte
familii erau de unguri, nemŃi, bulgari şi macedonieni. Erau 18 la număr. Aşa am ridicat o cameră şi o
bucătărie. Pe dinafară zidurile le-am oblojit cu balegă, să Ńină mai bine. A crescut un pic şi purcelul pe care
l-am Ńinut legat cu sfoară cum se Ńin câinii. Noaptea îl ascundeam în bucătărie ferindu-l de lupii care dădeau
iama prin acel Ńinut.
Iarna a fost deosebit de bogată în zăpezi şi am rezistat cu chiu cu vai.
În al treilea an a venit un decret din Bucureşti, decret prin care ni se ordona să culegem ciuperci. Ne
dădeau câte patru lei pentru un kilogram. Asta era primul meu salariu, destul de bun pentru că pâinea costa
doi lei. În primul an am avut bani pentru că am primit despăgubiri pentru tot ceea ce am lăsat în Banat. De
fapt, totul a fost apreciat la un preŃ derizoriu, pentru că pentru o gospodărie bogată cu multe vite şi o
treierătoare cu aburi ne-au dat numai 50.000 lei, iar înainte de a fi deportaŃi, la Checea ni se ofereau 40.000
lei doar pentru un armăsar. După reforma monetară pentru acei 50.000 de lei abia ne-au dat 75 de lei. Când
am schimbt ultima mie de lei, ne-au dat treisferturi dintr-un leu.
Dar, viaŃa a intrat, totuşi pe un făgaş mai normal şi familia o ducea cumva până în toamnă, când o
nouă nenorocire s-a abătut asupra acestei vetre sărace. Râul Prut care se afla în apropiere, linia de graniŃă
dintre România şi Uniunea Sovietică, s-a revărsat şi apa a luat tot ceea ce am adunat aici în mlaştină.
Şi familia a luat-o iar de la început, acolo în pustiul rezultat după retragerea apelor. S-a construit o
mică casă în care au stat în anii următori, până la eliberare.
AutorităŃile s-au folosit de inundaŃii să-şi înfiinŃeze orezăria. Iarăşi eram nevoită să muncesc. Şi
stăteam zilnic în apa care îmi ajungea până la genunchi câte 10 ore. DimineaŃa de la 6 la 12 şi după amiaza
de la 14 la 18. În pauză alergam acasă să-mi hrănesc şi spăl copiii, din ai căror ochi citeam cât le este de
greu să stea aşa culcaŃi zi şi noapte.
I-am ridicat singură cu mâinile mele, au rămas în viaŃă în Bărăgan, dar nu şi după întoarcerea în
Banat. Fiica a murit când avea 26 de ani în urma consecinŃelor unei pneumonii nevindecate, iar fiul la 14
ani din cauza rinichilor distruşi. Erau consecinŃele sărăciei din Bărăgan şi a poziŃiei regimului faŃă de săraci
şi nefericiŃi.
După întoarcerea din robie nefericirea a fost şi pe mai departe companionul fidel al familiei Pantin.
În casa noastră din Checea locuia un ofiŃer. În faŃa mea apăru imaginea din zilele deportării: de faŃă cu mine
tinerii excaladau zidul şi luat tot ce puteau.
Printre ei era şi fiica surorii mele, o tânără activă şi apoi un membru de partid model. SoŃul mi-a
murit, iar eu am plecat cu copiii la Timişoara să slugăresc prin diverse case. Apoi am îngrijit un bătrân după
moartea căruia am moştenit o parte din casă…
Am aflat că noi nici nu eram pe lista celor ce trebuiau deportaŃi în Bărăgan. Vecinul l-a mituit pe
primar şi pe soŃul surorii mele Andria Polexici – primul om al partidului din sat, şi cele 18 iugăre de pământ
şi altă avere au notat că ne aparŃin nouă şi noi am fost trimişi în Bărăgan iar vecinul a rămas. Oamenii miau mărturisit după aceea că sora mea şi soŃul ei sunt la originea acestei deportări.
(vezi: D. Mesaroşchi, Cu copii în spinare şi cu capul în traistă, Dnevnik Novi Sad, 15 februarie
1990).
RADOVAN SUBIN, Saravale: Familia noastră, compusă din 6 membri, dintre care doi copii de 1
şi 3 ani, a fost deportată, deşi fratele meu Bogoliub a murit pe front, ca voluntar al diviziei Tudor
Vladimirescu, în cel de al doilea război mondial.
Patimile noastre nu le putem uita niciodată. Este groaznic şi de nedescris să te arunce cineva în
plină câmpie, fără apă, fără umbră, în toiul verii sub cer deschis. Toate ca toate, numai a fost un mare noroc
al celor care aveau copii mici care au rămas în viaŃă, sănătoşi. Fiica mea mai mică avea opt luni şi toată
vara a fost bolnavă, avea diaree, iar când a venit iarna a făcut congestie pulmonară.
Am îndurat multe necazuri acolo, dar cu mult noroc am scăpat de acolo, slavă Domnului. Nu am
meritat aşa ceva, am fost harnici şi cinstiŃi, nu am jignit pe nimeni, dar ne-au izgonit şi ei s-au strecurat în
casele noastre. Ei spun că este drept să iei ce e al altuia, să-Ńi nefericeşti aproapele…
SPOMENCA NICOLIN, Diniaş (Timişoara): În anii treizeci şi patruzeci meşterul meşterilor, o
legendă a mecanicii era Stevan Nicolin din Ivanda, cunoscut în toată zona. Nici un treieriş nu se efectua
prin satele vecine fără prezenŃa sa. Acest talent l-a moştenit şi fiul său, Stevan BaŃcoş Nicolin. Dar el şi-a
"completat" talentul şi cu cunoştinŃe teoretice absolvind şi o şcoală de specialitate.
Acest BaŃcoş a cunoscut la o rugă o fată: pe Milena FeniaŃ numită şi Seia a lui IoviŃa (după numele
tatălui) din Diniaş. Fata era dintr-o familie înstărită şi era cunoscută ca şi croitoreasă care se îmbrăca cu
gust, ceea ce a contribuit, pe lângă frumuseŃea ei naturală, să fie aleasă, cum s-ar zice azi, miss, de câteva
ori consecutiv la balurile locale.
După 10 ani de "curte" BaŃcoş i-a propus acestei Seia să se căsătorească, dar s-a hotărât: nu va fi
nimic din această poveste pentru că BaŃcoş nu îşi va părăsi moara şi maşina de treierat ca să vină la Diniaş,
iar Seia nu îşi va părăsi pământul ca să vină în Ivanda.
În data de 18 iunie 1951 s-a hotărât ca cei deportaŃi din Diniaş, printre care se afla şi familia fetei, să
pornească din staŃia de cale ferată de la Peciu cu un tren de marfă care să-i ducă la Schei, în Bărăgan, iar
cei din Ivanda, cărora le aparŃinea şi familia lui BaŃcoş, erau de asemenea, trimişi în pustietatea
Bărăganului, dar la 100 de kilometri depărtare de Schei. În drum pe la mijlocul traseului, s-au rupt nişte
legături de la vagonul în care se afla şi BaŃcoş cu o parte din familia sa şi cu încă o familie din Ivanda şi
acest vagon a fost ataşat la trenul în care se aflau cei din Diniaş. Când a aflat BaŃcoş cu cine e în acelaşi
tren, a renunŃat să se întoarcă la cei din Ivanda. Iar în Bărăgan soarta şi-a spus cuvântul: în ianuarie 1953
BaŃcoş şi Seia s-au căsătorit. Evenimentul s-a sărbătorit printr-o nuntă!
Crăciunul sârbesc, anul 1954. O neînŃelegere dintre un grup de tineri şi directorul de atunci al
căminului cultural, un comunist bineînŃeles, neînŃelegere privind organizarea balului, s-a lăsat cu o
încăierare în care directorul a decedat. BaŃcoş şi cei doi fraŃi ai săi au fost turnaŃi cu cifrul "deportaŃi" şi
învinuiŃi că ştiau că cei câŃiva se pregătesc de bătaie şi nu au anunŃat MiliŃia. Au fost arestaŃi în ziua de 18
februarie, iar la 22 februarie s-a născut fiica lui BaŃcoş care, la sugestia vecinilor, a primit numele de
Spomenca, ca o aluzie la amintirea Bărăganului (Spomenuti = a-şi aminti în lb. sârbă). BaŃcoş şi unul dintre
fraŃi au fost condamnaŃi la 5 ani, iar celălalt frate la 8 ani de temniŃă grea şi la confiscarea averii. Întreaga
avere a lui BaŃcoş era acolo în Bărăgan o grădină pe care a primit-o, pentru a o cultiva fiecare familie şi
ajutorul de care îl dădea statul pentru copil. Că i s-a născut fiica, BaŃcoş a aflat în închisoare abia după un
an de zile, dar a văzut-o prima oară pe când avea cinci ani. Statul nu-i plătea nici un ban drept ajutor.
Când au fost eliberaŃi să vină acasă, în 1956, în preajma Crăciunului sârbesc (se prăznuieşte la 7
ianuarie), au ajuns în zona Peciu şi Seia şi Spomenca. Oamenii din Diniaş au fost însărcinaŃi din partea
primăriei să-i transporte cu căruŃele pe toŃi cei ce s-au întors din Bărăgan. Mica Spomenca a aşteptat să
meargă până la Diniaş la mama ei în braŃe la un colŃ de stradă, în plină iarnă, o zi şi o noapte ca să le ia şi
pe ele cineva acasă, dar nici o căruŃă nu a oprit. Întâmplarea a făcut ca să treacă pe acolo o căruŃă, şi unul
dintre foştii deportaŃi care le-a adus acasă. Din casele pe care le-au "lăsat", case noi, aranjate, au mai găsit
una şi aceea în paragină, iar o altă clădire precum şi grajduri şi "cocine" nu mai existau pentru că toate le-a
dărâmat colectivul să-şi facă grajduri proprii. Prin vecini au văzut mai apoi mobila şi lucrurile mai de
valoare: cântarul, o scară, "şpriŃul" pentru viŃa-de-vie, nişte unelte agricole mai rare.
Când a pornit Spomenca la grădiniŃă, pentru ceilalŃi copii colectivul asigura masa de prânz gratuită.
Pentru Spomenca acest fapt nu numai că nu exista, dar nici contra cost nu au vrut să-i asigure o masă. Când
dădeau celorlalŃi copii "ujină" nişte gogoşi, Spomenca era singura "sărită". Pleca întotdeauna acasă
plăngând.
Seia mai avea o soră mai mică, pe EviŃa FeniaŃ, una dintre primele sârboaice intelectuale, prima
profesoară de matematică născută la Diniaş. În data de 18 iunie 1951 era în sesiunea de examene la
facultatea din Timişoara, fiind studentă în ultimul an. La deportare părinŃii i-au lăsat acasă lucrurile
personale pe care să le folosească atunci când vine în vacanŃă la Diniaş: vioară, pantofi şi haine noi şi o
casă plină de alimente.
După terminarea examenelor a pornit-o într-o zi din luna iulie 1951, spre Diniaş, spre casa
părintească. Călătorind cu vaporul pe Bega nişte activiste au întrebat-o ce caută ea la Diniaş. A ajuns,
totuşi, spre seară, acasă, dar casa a fost prădată, iar vecinii (unii dintre ei erau mai bogaŃi decât tatăl ei, dar
nu au fost deportaŃi pentru că erau comunişti şi colaboratori ai securităŃii) au turnat-o organelor
conducătoare de partid din sat iar primarul de atunci care era tot sârb a venit cu un miliŃian la miezul nopŃii,
a dat-o afară din casă şi a dus-o până la gară ca să plece la Timişoara. Apoi pe ea MiliŃia a dus-o din post în
post şi au gonit-o în Bărăgan unde se afla şi familia ei.
LUCA MILOICOV, Gad (Timişoara): Sunt născut în satul Gad în anul 1927. La 9 decembrie
1949 am fost chemat în armată. Eram militar în timpul deportării în Bărăgan. După ce am fost liberat m-am
întors în sat, la unchiul meu. Mata Miloicov, unde am şi rămas o vreme. Aflându-mă aici, am fost de mai
multe ori chemat la securitate unde mi-au cerut date, am mai fost chemat şi la grăniceri unde, de asemenea,
mi-au cerut date. Într-o zi m-au chemat la Rudna, la miliŃie. Ei m-au dus apoi la Deta, la miliŃia raională şi
acolo m-au predat. MiliŃia m-a întrebat dacă vreau să mă duc în Bărăgan. Eu le-am spus că nu aş dori să
merg, dar ei mi-au spus că, în ce îi priveşte pe ei, aş putea rămâne în sat, dar mă pâreşte cineva întruna.
De la Deta m-a luat un miliŃian şi m-a dus la MiliŃia raionului Feteşti, unde "m-a predat". A doua zi
"m-a luat" un alt miliŃian şi m-a dus la Salcâmi, unde se aflau şi părinŃii cu DO (domiciliul obligatoriu) în
buletin şi mi-au spus că acuma sunt liber. Acolo am lucrat ca tractorist până m-am întors acasă la Gad.
Acolo m-am însurat cu Radovanca Gavrilov şi acolo mi s-a născut şi fiul Miodrag Miloicov, la 12 ianuarie
1955. Când ne-am întors în sat, casa ne-a fost prăpădită. Am lucrat şi pe mai departe ca tractorist.
În anul 1967 am venit la Timişoara cu întreaga familie şi locuiesc pe str.Paroşeni, la nr.280, în
cartierul Mehala.
În timp ce îmi satisfăceam stagiul militar, am fost chemat la comandament şi acolo am stat la
interogatoriu 2 zile şi mereu mă ameninŃau cu închisoare şi mereu mă întrebau despre Tito.
LIUBIłA RANISAV-VATAVU, Giera (Timişoara): Nu-mi plac amintirile triste şi nu am putut
să-mi adun puterile ca să merg la Muzeu la expoziŃia "In memoriam, Bărăgan 1951" ca să văd lacrimile
altora, să văd imagini şi fotografii pe care le port eu însămi în mine. Bărăganul e tragedia noastră şi o
însemnare pentru toate timpurile. Cui i-a fost dat "să-l guste", nu îl va uita niciodată. Am eu lacrimile mele
şi suspinele mele pentru că nu m-am jucat cu păpuşile asemeni prietenelor mele care au rămas acasă. Am
fost nevoită să cresc prematur şi să mă îngrijesc de treburile casei, pentru că altfel nu se putea. Coşmarul şi
chinurile Bărăganului le retrăiesc în fiecare an când mă duc în concediu ori la tratament la mare şi trec prin
blestematul acela de Bărăgan. Şi, parcă în ciudă, la Feteşti trenul stă mai mult, iar eu stau mută şi privesc,
nu spre gară, ci în sens invers, pentru că ştiu că acolo, în josul canalului Borcea, la vreo doisprezece
kilometri, într-o mlaştină, există o insulă unde acum e livadă de piersici şi nu mai e nimic, chiar nimicnimic, doar aşezarea celor cu domiciliul obligatoriu. Toate cele 18 sate noi au fost dărâmate, iar cimitirele
arate ca să se uite.
În fiecare iunie la Giera este rugă, iar în anul acela îndepărtat 1951, la 18.06. erau Rusaliile. Aveam
patru ani şi jumătate, dar de multe cele îmi aduc aminte. Dis de dimineaŃă în birje, cu cai de paradă veneau
oaspeŃi. Din Soca, Ciavoş, Sânmartin, Ciacova şi pentru că tata era tamburaş (instrumentist), îi veneau
prietenii din Rudna, Beregsăul Mic, Peciu, Denta, de pe unde poposea şi el pe când era cavaler, dar
cunoştea şi toate orchestrele din Banat. Femeile şi copiii coborau şi o ajutau pe mama la bucătărie că era
singură, eu nu aveam nici bunică nici bunic, că s-au prăpădit de tineri amândoi, nici chiar tata nu-şi aducea
aşa de bine aminte de ei. BărbaŃii nu intrau cu trăsura (un fel de birjă) în curte, ci mai rămâneau în stradă
punând caii dresaŃi să execute fel de fel de exhibiŃii cum ar fi să salte în două picioare, străduindu-se să
atragă atenŃia unor gură-cască care se găseau mai întotdeauna prin preajmă. De fapt era un concurs pentru a
demonstra calul cui este cel mai, cel mai. Apoi luau fetele mătuşii de prin vecini şi plecau pe străzi etalând
cu mândrie chilimurile din birjă, dar şi mândrindu-se cu caii lucind de curăŃenie.
Sărbătoreau terminarea casei noi. Tatăl meu era primaş şi şi-a adus un instrument nou din partizani
şi era conducătorul orchestrei comunale. Imediat după masa de prânz pleca spre curtea bisericii unde
orchestranŃii cântau naşului care tăia colacul. Apoi, urmau de regulă, dansul, veselia. Între Giera şi Gad se
afla un cătun de câteva case dar în care locuiau nişte artişti de circ scăpătaŃi de prin Viena şi ei veneau de
obicei la asemenea serbări populare vânzând mingi, fluturi, ochelari. Aceiaşi artişti aveau şi un carusel.
Rămâneam aşa acolo un anumit timp, iar apoi copii obosiŃi fiind, eram duşi acasă. În noaptea aceea
am dormit împreună cu copiii care erau oaspeŃii mei. Cu noi era, păzindu-ne, mătuşa de prin vecini pentru
că avea şi ea un nepot. Cei tineri s-au dus la bal.
Când m-am trezit din somn oaspeŃii îşi împachetau catrafusele şi o luau la picior spre casele lor, dar
nici nu se făcuse ziuă. De atunci, zicea tata, cu toŃii s-au dezis de noi, exceptându-i pe fraŃii şi surorile
mamei şi ai săi. Ei împărŃeau aceeaşi soartă cu noi. În casă au năvălit nişte persoane înarmate şi ne-au
ordonat să ne facem bagajul că ne vor duce departe. Ai mei începură să umple căruŃa cu lucrurile de prin
casă: masa, scaunele, dulapul, dunele, ceva de-ale gurii ce putea încăpea într-o căruŃă. Vaca au legat-o de
căruŃă şi miliŃianul a dat bice cailor: s-a pornit spre gară. Eram în capul coloanei: casa noastră era cea dintâi
dintre casele deportaŃilor. În drum am văzut cum oamenii înspăimântaŃi privesc pe furiş de după perdele.
Tata era şi şeful uleiniŃei şi cu turta de pe acolo creştea porci şi multe, multe curci. A rămas totul, cum au
rămas şi oile, cum au rămas şi roadele câmpului. Nimeni nu ne-a dat nici un sfanŃ. Se ştia exact cine cu cine
trebuie să "împartă" vagonul de marfă. Aveam şi un fecior de casă, pe Ivan. Acesta a reuşit să culeagă nişte
mere şi să ni le dea. În drum îmi dădeau din merele acelea ca să-mi astâmpăr setea. Am călătorit o
săptămână de zile, socotind şi opririle. Tatăl meu era păzit într-un fel aparte. Pe la PorŃile de Fier i-a scăpat
o lacrimă, iar paznicii se puseră pe râs. Ce însemna Dunărea pentru el? Pe când a fost în război, a trecut
înot şi Dunărea şi Sava şi Drava, apoi Neretva, Drina, Zeta. Toate acestea ni le-a istorisit. Pe deasupra,
atunci era război şi nu ne putea lăsa singure. MulŃi sperau într-o minune. Nici azi nu sufăr când văd
călugăriŃe pentru că, aflându-mă în diverse gări, veneau noaptea şi întrebau la uşa vagonului dacă există
copii şi ai mei erau obligaŃi să mă trezească şi să mă arate ca să primesc o cană de ceai. Aveau termosuri şi
ceea ce le prisosea după ce-mi umpleau cana îmi vărsau ironic peste mâini. De atunci am început să înŃeleg
ce este ura, mândria şi responsabilitatea să rezist ispitelor, toate cam prea timpuriu având în vedere vârsta
mea. Conform planului, am ajuns la Feteşti în cursul unei nopŃi, iar acolo ne aşteptau aliniate camioanele
militare care ne-au transportat într-o plantaŃie de bumbac. Un par cu numele tău înscris pe el semnifica
faptul că acesta îŃi este noua casă. În dimineaŃa următoare un avion a survolat zona, iar miliŃienii vorbeau:
Dej în persoană examinează deportarea.
M-am trezit într-un sertar al dulapului şi apoi în bordei, iar atunci, până nu a fost gata casa, acolo era
locul unde dormeam. Altfel, m-ar fi mâncat ŃânŃarii uriaşi... Munceam de zor la văiugi pentru casă.
Geamuri şi uşi ne-a adus armata. Bordeiele în acele locuri, unde ploua cu găleata, se impleau rapid cu apă
şi eram nevoiŃi să stăm sub cerul liber.
Apă de băut? Păi doar nu ne-au dus la plimbare ca să ne ofere apă îmbuteliată! La 6 kilometri de noi
şerpuia Borcea largă, adâncă şi rece. Acolo se adăpau vitele, acolo se spăla rufăria, acolo era apă de băut.
Cine rezistă bine, cine nu, se bucura că Cel de sus l-a salvat. Fiecare îşi construia propria casă împreună cu
membrii familiei sale. O cameră, bucătărie, o cămară de alimente, un şopron şi un grajd. Satul se afla într-o
vale, iar izlazul – locul pentru clădiri sociale, iar noi ne aflam în faŃa lor înconjuraŃi de miliŃieni cu câini
lupi dresaŃi cu care patrulau noaptea. Unde să fugi când în buletin ai însemnarea cu tuş negru D.O.
(domiciliul obligatoriu). Tatăl meu mai avea în plus şi un T roşu. Eram cam 800 de case cu oameni din
Banatul de mijloc: Peciu Nou, Cruceni, Ciavoş, Toager, Giera, Tolvădia (Livezile), Soca, Deta, Denta,
Dejan, Breştea şi cine poate şti de unde? Străzile le puteai deosebi uşor, pentru că purtau denumirea satului
de unde proveneau locuitorii lor, ceea ce facilita şi descoperirea celui pe care îl căutai. În fine, – cu toŃii
împreună au construit dispensarul, şcoala, o prăvălie şi de bună seamă – sediul MiliŃiei. De cum am sosit,
multe vaci s-au prăpădit din cauza ierburilor otrăvitoare care creşteau pe acolo. Mi-au cumpărat o capră.
Una roşcată, cu coarne. Mă înŃepa ea pe mine, dar am fost nevoită să învăŃ s-o duc la păşunat şi să leg lanŃul
de un par anume. Mă alerga, mă chinuia şi de aceea nici nu vroiam să aud de laptele ei. Nici mămpligă nu
am acceptat să mănânc. Tata îmi tot spunea: "ai să mori de foame că altceva nu avem". O ladă de
marmeladă, câte o fărâmă de zahăr – iată ce aveam de ales. Rudele de acasă ne trimiteau colete cu alimente,
ne trimiteau şi nişte baticuri de pluş pe care le schimbam la cantină pentru ceva alimente.
Dar şi din colete ne luau jumătate, iar ceea ce rămânea era umplut cu porumb verde. Te du acum la
cadiu şi plânge-te împotriva cadiului!
Acolo am descoperit gustul aparte al peştelui pe care îl aveam din belşug. Asta m-a şi salvat.
Pescuiam nişte somni atât de mari, că de abia încăpeau în căruŃă. Cu cele necesare pentru foc nu aveam
probleme. Erau vestiŃii ciulini ai Bărăganului. Roata aceea uriaşă se cocea toamna, iar ca să-i opreşti ieşeai
când se întuneca cerul, în grădină înfingeai nişte pari, îi legai între ei cu sfoară, iar când începea vântul
ciulinii se rupeau, se rostogoleau şi se opreau la "Barieră". Cât ai clipi din ochi aveai o şură întreagă de
ciulini! Lemne din pădure ne aduceam iarna, când era Borcea îngheŃată, cu săniile. Tata nu a stat mult pe
gânduri, a luat într-una din zile calul nostru de paradă şi i l-a făcut cadou ofiŃerului care conducea ferma.
Calul acesta este de călărit, nu să stea în robie! OfiŃerul a luat calul şi l-a angajat pe tata la fermă, dându-i şi
nişte soldaŃi în subordine. Aşa şi-a intrat tata în pâine. E adevărat, neagră, dar era pâine! Mama tăcea şi îşi
vedea de treburile sale cu sfială şi apăsată de greutatea vieŃii. Nici nu bănuiam că în octombrie, chiar de
Vinerea Mare, voi primi societatea mult aşteptată: s-au născut gemenii, fraŃii mei Tihomir şi Tugomir.
Când au împlinit ei un an şi mama s-a angajat la fermă. Lucra la bumbac de la săpat la recoltat. Pe mine mă
lăsa cu fraŃii. Trebuia să am grijă de casă, să le dau fraŃilor să mănânce, să cumpăr apă. Tata mi-a construit
un fel de ceas solar: un par înfipt în pământ. El îmi arăta când e miez de zi. Atunci trebuia să-i dau porcului
de mâncare, să le pun apă găinilor şi tot atunci trebuia şi noi să mâncăm. Creşteau acolo nişte pepeni mari,
precum în Ńara uriaşilor. Bucatele se făceau, dar noi nu aveam forŃă de muncă suficientă. Mai erau şi şerpi,
de asemenea uriaşi. Erau pline cărările de ei, stăteau la soare şi se târâiau. Ne temeam de ei ca de dracu.
Adeseori, după ce le dădeam fraŃilor de mâncare, aceştia se jucau şi adormeau în şanŃul din faŃa casei.
Dădeam peste vreun şarpe care stătea tolănit la soare alături de ei. Eu plângeam de teamă că îi va muşca.
Duminica, mama ne îmbrăca frumos şi mergeam în vizită. Mergeam la tanti Stana la Denta. Am fost de
vreo 2-3 ori şi m-am plictisit. Tata mergea la fermă în după-amiezile duminicii. Acolo, soldaŃii jucau fotbal
şi mai rula şi câte un film. Asta le era distracŃia. Aşteptam să plece tata, apoi mă îmbrăcam şi eu şi ies pe
cărare. Trag aer în piept, în jurul meu e un porumb înalt de 2 metri, iar eu o mogâldeaŃă. Inima dă să sară
din piept, dar tentaŃia e prea mare! O iau la fugă pe cărare, foile de porumb îmi zgârâiau mâinile, picioarele
şi faŃa, iar cum ajungeam mă opream la fântână, mă spălam de sânge şi mă furişam în camera unde rula
filmul!
La întoarcere, se mai găsea câte cineva care s-a rătăcit ca şi mine pe acolo. Duminica următoare o
luam iar de la început. Iarna bătea crivăŃul blestemat. Coşava e o joacă în comparaŃie cu crivăŃul. Câte trei
zile nu se ieşea afară din casă. Ce să mai zic de viscol? Casele ne erau acoperite de zăpadă. De nu s-ar
vedea fumul din coş, nici schiorii nu ne-ar putea găsi. Aşa, noroc cu fumul. Vin "ne sapă" în dreptul uşii,
iar tu să-Ńi faci apoi tranşeea până la vite. Pe vecini îi văd după ce se topeşte zăpada. La drum nu te puteai
încumeta şi din cauza lupilor. Şi circulau la poveşti de-Ńi îngheŃa sângele în vene. Cică merg în cârduri şi
dacă era cineva nevoit să plece, să zicem la spital, nu s-a mai întors. Pe cai îi mâncau, iar din om rămânea
doar încălŃămintea. Cei ce ne păzeau aveau acum griji mai puŃine... S-a făcut şi fratele mamei, Gioca, de
vârsta milităriei şi, pentru că avea o soră în Bărăgan, l-au dat aici aproape – la Anina în mină – 3 ani. Nu sa mai întors. S-a surpat galeria şi acum odihneşte, împreună cu un şut întreg, pe un stâlp... Aşa a ajuns,
folosindu-se de nişte relaŃii de-ale preoŃilor, moş IoŃa în audienŃă la Bucureşti. Am plâns cu toŃii, cu toŃii
stăteam cu batiste pe ochi. I-au spus: Du-te acasă, o să-i dăm drumul fiicei tale imediat. De fericit ce era, a
venit să ne şi anunŃe personal. Din păcate, vizitele erau interzise. A mituit pe cineva să-l aducă până la
marginea satului şi aştepta să se întunece. Iar tata, cum a făcut-o de multe ori, şi-a luat instrumentul şi cântă
o horă sârbească, o cântă pentru pustiul acela, dar îl ascultau până şi greierii. Ne-a găsit imediat, ne-a spus
ce şi cum, iar tata îi zice: dacă nu Ńi-au dat imediat ceva în scris, să ştii că plănuiesc ei ceva imposibil.
Mama şi-a pus un batic negru, de doliu şi era împovărată de gândul că nenorocirea s-a întâmplat numai din
cauza ei. A primit totuşi Jelena Ranisav un plic şi un permis că poate pleca imediat singură la părinŃi.
Dacă-i permiteau să-i ia măcar pe fraŃii mei, eu puteam rămâne cu tata. Aşa nimic. Îmi aduc aminte
că cel mai greu era când mă sculau la crăpatul zorilor şi îmi tot repetau ce trebuie să fac în ziua aceea.
Somnul acela nedormit al unui copil de cinci ani nimeni nu-l poate recupera. În fiecare dimineaŃă îmi
puneau câte un leu în mână repetându-mi să fiu atentă ca nu care cumva să treacă omul care vindea apă şi
eu să nu-l observ. Un leu găleata. De multe ori mi-a fost frică să mai clipesc de teamă că voi adormi. Iau
găleata, mă postez la marginea drumului, leul mi-l strâng bine în palmă şi aşa dorm aşteptând. E mai rău
decât o crimă! Nici cu aurul curat nimeni nu-mi poate recupera copilăria furată. Despre Bărăgan să scrie
numai cei ce simt de parcă ei înşişi ar fi fost acolo. Eu am fost acolo când eram copil.
Mie acolo mi-a fost furată copilăria. Dacă nu-mi amintesc toate chinurile e pentru că eram totuşi,
doar un copil.
În vara anului 1955 au început să dea drumul acasă. Ziceau: frumos, pe rând. Pleacă primul val,
pleacă şi cel de-al doilea. Începură să dărâme casele, plecau şi miliŃienii, iar tata aştepta zi de zi. Pentru tine
nu mai vine. În satul Făcăieni, trăia tatăl lui Chivu Stoica. Averea fermei era cândva averea sa. Tata s-a
îmbrăcat ca de gală şi s-a dus la el în vizită. Şi s-a meritat. Am primit şi noi învoirea: Vă puteŃi stabili
oriunde în România, dar nu într-un raion vecin cu raionul Ciacova!
Ne-am stabilit la Buziaş, iar în februarie 1956, dacă acceptaŃi colectivizarea, puteŃi merge acasă!
DUŞAN şi CATIłA MARIN, Variaş: O soartă grea ne-a fost dat să trăim în anii cincizeci, începe
să-şi depene firul amintirilor seia CatiŃa. Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri! S-au întâmplat toate acelea în
ziua de 19 iunie, la ora 1 din noapte. Ne-au trezit din somn nişte voci bărbăteşti necunoscute: Haide,
sculaŃi-vă şi pregătiŃi-vă de plecare, a ordonat ofiŃerul care era însoŃit de încă doi soldaŃi. Nici nu ne-am dat
bine seama despre ce e vorba, că a şi venit un nou ordin: PuteŃi lua cu voi doi cai şi o căruŃă, o vacă, doi
purcei, îmbrăcăminte, alimente necesare şi toată mobila. Pentru asta aveŃi la dispoziŃie un vagon de vite şi
mai aveŃi două ore să vă împachetaŃi. Am adunat ce am putut şi le-am înghesuit într-un vagon. Unde ne
duc, Doamne? Cărui Dumnezeu am greşit? ne întrebam întruna. În timp ce călătoream, prin tren a început
să circule zvonul că ne duc în Rusia. Mai târziu, când am ajuns la Feteşti, ne-au spus că ne vor stabili întrun sat apropiat. În cele din urmă, ne-au aruncat în câmp, alături de nişte holde cu grâu şi cu bumbac. Nici
Ńipenie de om în jur-împrejur! Ne-a spus doar cineva. Aici veŃi trăi!
Un timp am dormit împreună cu animalele, sub cerul liber, îşi aduce aminte Duşan. Apoi, am
început să batem Ńăruşi în pământ şi să aşezăm nişte tăbliŃe – asta ca să se ştie ce familie va locui acolo.
După câteva zile ne-am săpat bordeie. Drept lemnărie am folosit crengi de salcâm, iar snopii de grâu i-am
pus acoperiş. După vreo 2-3 luni, uite că se abate pe acolo o furtună cu ploaie. Bordeiele se umplură cu apă
de ploaie, aşa că la un moment dat totul era apă: şi vaca şi saltelele şi dulapurile unde aveam încălŃămintea
şi îmbrăcămintea; ne-au fost necesare câteva zile ca să ne uscăm.
Dar nu era singurul necaz pricinuit de apă. Din cauza căldurii toride, apa de băut dispărea.
Aducându-şi aminte de acest moment, ne spune cica Duşan: La venirea noastră acolo, nu aveam, deloc apă
de băut. O aduceau cu o cisternă. Apoi ne-a săpat două fântâni la o adâncime de 80 de metri, dar aceste
două fântâni "dădeau" atâta apă câtă era nevoie pentru 5-6 familii. De aceea au fost nevoiŃi să cumpere şi
apă.
Majoritatea dintre noi am intrat în iarnă având nişte căsuŃe cu pereŃi bătătoriŃi şi din văiugă
(cărămidă nearsă). La ele totul era umed, igrasios. Când veniră ninsori abundente, oamenii nu ieşeau de
prin case zile de-a rândul.
Topeam zăpada ca să facem rost de apă care ne servea şi la gătit şi la spălat dar şi la băut, îşi
aminteşte tanti CatiŃa. După o asemenea ninsoare, omăturile erau atât de mari, că oamenii au fost nevoiŃi să
intre prin acoperiş şi să spargă tavanul ca să salveze un vecin de-al nostru rămas înzăpezit.
– Cum v-aŃi împăcat cu băştinaşii din satul vecin?
– În general, bine! La început erau rezervaŃi faŃă de noi, ba chiar şi bănuitori... pentru că s-a zvonit
că am fi nişte foşti puscăriaşi, nişte prăpădiŃi. Aflând, şi văzând care este adevărul, oamenii s-au apropiat de
noi cu timpul. Ne-au învăŃat multe cele. Tatăl meu, fie-i Ńărâna uşoară, care era cantor la biserica din
Variaş, se ducea duminica la biserica românească din satul vecin – Buliga – şi cânta şi acolo în slavă veche.
În Bărăgan am rămas exact patru ani, şase luni şi două zile. Când ne-am înapoiat, acasă aproape că
nu am găsit nimic. Armata ne-a condus, armata ne-a întâmpinat. Casa pe care am lăsat-o curată şi aranjată a
fost transformată în cazarma militară. Din cele ce nu am putut lua cu noi: un tractor, două vaci, o
secerătoare, cinci pluguri, mobila – nimic nu a mai rămas.
Aveam un mânz superb, Meneş l-am denumit, se "amesteca" în vorbă din nou uica Duşan. Pentru că
nu era loc să-l luăm şi pe el în vagon, l-am lăsat acasă. L-a luat ferma (IAS). Când eram deja acasă, aud
într-o zi că IAS-ul vinde cai la licitaŃie. Cu totul întâmplător, m-am pomenit şi eu acolo. Într-un moment,
îmi văd căluŃul. AŃi vinde şi calul acesta? Nicidecum, veni răspunsul. Calul parcă a recunoscut vocea
stăpânului de odinioară, începu să bată din toate cele patru picioare şi să necheze. Acest cal era al meu când
era mânz – îi spun grăjdarului mirat şi îi spun toată povestea. Până la urmă, tot l-am cumpărat. Cu el am
intrat şi în colectiv, unde a mai muncit ani în şir.
Pentru toate cele pricinuite aŃi cerut vreo despăgubire? punem următoarea întrebare.
– Nu şi nici nu mă gândesc! Ce a fost, a trecut! Am 66 de ani. E prea târziu! Singurul lucru ce mi-l
doresc este ca măcar acum să fiu lăsat în pace.
Că lucrurile stau într-adevăr aşa, mărturie stă şi faptul că acest gospodar avea trei vaci când l-au
dislocat, iar acum mai are o singură capră.
– Mi-au oferit pământ! Cu se să-l cultiv? Cu sapa şi cu hârleŃul? Am cerut să-mi dea doar grădina şi
via pentru că puterile fizice îmi permit doar de acestea să am grijă.
(B. Belin "Bărăganul – o rană veşnică pe inimă",
Naša Reč. 12.04.91)
ALEXANDAR RADOSAVLIEVICI, Socol: Mama avea doar 53 de ani şi a îmbătrânit de
chinurile pe care le-a îndurat şi a murit acolo printre străini. I-am ridicat un monument din piatră: "Aici
odihneşte Vucosava Radosavlievici, din satul Socol..."
Chinul meu a început încă din anul 1950. MiliŃia mi-a intrat în casă, iar pe noi ne-au izgonit să stăm
în grajd. Acolo locuiam cu marva împreună... Asta se întâmpla în cincizeci, iar în cincizeci şi unu –
Bărăganul... Drumul era lung şi chinuitor...
Am fost 36 din satul nostru: şvabi, români, sârbi. Ne împăcam bine, ca fraŃii. Sărăcia ne-a apropiat.
Şi cu oamenii aceia, de acolo, ne-am împrietenit repede, deşi cei din sat ne-au pârât că suntem hoŃi,
bandiŃi, haiduci... o minciună după alta! Apoi, şi-au dat seama de adevăr. Am muncit împreună cu ei, de la
noi au învăŃat multe şi ne respectau. Mi-am găsit şi un prieten acolo, mă invita la el şi îmi punea să ascult
Radio Iugoslavia. Şi era român... După ce au trecut toate, a fost cu soŃia împreună la mine, la Socol. Când
au văzut unde trăiesc, cum o duc şi ce am zis: "încă atunci, când eraŃi acolo, ştiam că voi sunteŃi cei mai
buni şi nu cei mai răi". I-am arătat şi două-trei case ale acelora care ne-au trimis acolo: "nişte prăpădiŃi"
zicea prietenul meu.
Din Socol, 18 familii au fost deportate în Bărăgan.
În ziua de 20 octombrie 1955 am venit prima dată să văd ce e pe acasă, apoi m-am întors pentru
totdeauna. Şi să vă mai spun: primii care am fost puşi în libertate, am fost noi sârbii... "Ferice de voi, voi îl
aveşi pe Tito!" – ne spuneau ceilalŃi.
Consătenii noştri nu ne-au primit cu braŃele deschise. Credeau că nu ne vom mai întoarce niciodată.
Casa mi-am recăpătat-o abia în 1964, prin justiŃie.
Şi după Bărăgan am muncit şi eu şi cei doi fraŃi ai mei. Am muncit mult, dar nu am dus lipsă de
nimic. Nu era bun comunismul acela, dar eu m-am descurcat; am o pensie.
Dar lucrez şi în ziua de azi. Avem 11 hectare de pământ şi toată "mecanizarea". Ştiam că va pica
comunismul. Acest lucru mă menŃinea când mi-a fost cel mai greu: nu puteam fi toŃi egali când nu
suntem...
(Pentru Radio Timişoara a înregistrat:
Miomir Todorov)
LIUBA STEPANOV, Gelu: Nu se mai putea îndura... Au început încă din anul 1948. Trei ani
înainte de Bărăgan nu mi-a rămas nici un bob. Tot mi-a luat. Şi eu aveam 52 de iugăre, iar soŃia 17. Mult
pământ, producŃie mare, iar ei iau totul fără milă. M-au nenorocit comuniştii. Am plecat în Bărăgan fără
vreun bob de grâu, ori de porumb.
Acolo: o mână de bărbat şi 5 suflete. Eu, soŃia şi trei fiice. Una s-a născut când am ajuns acolo,
"Bărăgăneasa"! Am muncit zi şi noapte. Şi acolo ne înşelau. Ei nu pot altfel. Ei ştiu doar să mintă şi să fure.
Eu nu sunt aşa... Dar să v-o spun şi pe asta:
Când eram acolo, lucram cu nişte macedoneni. Nu ne-au dat bani cât ne-au promis. Macedonenii au
spart casieria... Eu sar şi le zic: nu are voie nimeni să se atingă de bani! Cine se atinge, va avea de-a face cu
mine. Şi am păzit banii aceia până ce a venit MiliŃia. Le spun să numere banii. Îi întreb dacă lipseşte ceva.
Nu, nici un ban, îmi spun. Dar tot nu ne-au plătit pentru munca depusă. Mincinoşii!...
Cînd m-am înapoiat la Gelu, jale şi prăpăd. Toate mi le-au furat de prin casă. Şi broaştele de la uşi.
M-au nenorocit comuniştii. Nu-mi dau nici casa. În casa mea, nişte Ńigani, iar eu pe la vecini şi neamuri.
Până nu m-am făcut şi eu al dracului. Îi spun lui Prodan, el era un şef pe acolo, îi spun: aici va curge
sânge... Aşa mi-au dat voie să intru în casa mea. Se uitau tot timpul chiorâş la mine. Şi în ziua de azi e aşa.
Ei şi astăzi sunt la putere. A venit revoluŃia, şi nimic. Iar m-au nenorocit. Nu vor să-mi dea pământul.
Pământul meu, frate! Pământul meu. Nici pe al meu şi nici totul. Nici atât cât scrie în lege. Mincinoşii! Da,
să ştii că sunt legaŃi unul de altul...
Acum câteva zile, îmi spunea cineva: "E, nu a fost Bărăganul o închisoare". Nu, ştiu că nu, poate
crezi că a fost visul pe pământ? Ei, hai, duceŃi-vă voi un pic acolo! Cinci zile, nu cinci ani! Să vedeŃi... Dar,
ştii ce, şi azi se vede cine suntem noi şi cine sunt ei. NOI PE EI NU I-AM TRIMITE NICIODATĂ
ACOLO!...
(Înregistrare pentru Radio Timişoara:
Miomir Todorov)
BUDIMCA MIRCOV, Diniaş: După anunŃul autorităŃilor că vom fi deportaŃi, copiii au început să
plângă. Unul îmi zice: ia-mi pătuŃul să am unde dormi acolo. Altul, cere să luăm cu noi "duna" să aibă cu ce
se înveli. Tuturor le-au permis câte 2-3 căruŃe, iar nouă ne-au ordonat doar o căruŃă cu lucruri. Ce putea
încape într-o căruŃă pentru a ajunge pentru cei şase membrii ai familiei? Am lăsat o gospodărie bogată: doi
cai, paisprezece porci, trei viŃele, o mulŃime de găini şi am luat cu noi două dulapuri, masa cu câteva scaune
şi pentru fiecare câte o farfurie de tablă. Am luat şi ceva porumb pentru vite, dar el ne-a fost de-a lungul
drumului şi pâinea şi mâncarea pentru că nişte găini ni s-au prăpădit cât am aşteptat să ne îmbarce în
vagoane în satul vecin, Peciu.
Când am ajuns în Bărăgan, copiii ne plângeau după apă. Mulg vaca şi le dau, dar laptele nu potoleşte
setea. Atunci îşi deschide inima socrul: Cu ce au greşit faŃă de Dumnezeu ca să merite să fie aruncaŃi aici,
în pustă unde să-şi facă o casă fără a avea vreun cui ori ciocan la îndemână? Dar oamenii, harnici cum erau,
s-au descurcat repede. Şi-au construit o casă, iar după doi ani de deportare au primit chiar spre cultivare
două hectare de pământ. De atunci le-a fost mult mai uşor. După cinci ani de robie fără a fi după gratii, leau dat voie să vină acasă.
În sat nu vor să ne mai primească în casa noastră. Spun: s-a mutat acolo un inginer, iar noi să ne
descurcăm. Socrul avea trei fraŃi şi am stat la fiecare câte o săptămână, aşa ne-am chinuit în toiul iernii, de
la Crăciun până înspre primăvară. Atunci ne-au înapoiat casa. Toate geamurile erau sparte, scândurile din
podele scoase, soba dărâmată. Nu aveam cu ce face focul ca să ne încălzim, nici cu ce să ne facem de
mâncare. Socrul se duce atunci la o rudă a sa, în Ivanda şi aduce o căruŃă de paie şi una de pleavă. Asta am
folosit ca să ne încălzim. Din Bărăgan, ne-am adus un cal şi o vacă, cea mai de preŃ bogăŃie a noastră.
După ce ne-am reparat casa, lucram ca zilieri. Pe soŃ, îl tot forŃau să intre în gospodăria colectivă,
dar el nu dorea nicidecum. De-l chemau, cum îi venea rândul, el înjura. Dar cel mai mult l-a necăjit
nedreptatea. De lucru "se împărŃea" Ńinând cont de loialitate faŃă de regim. Unii care prestau o muncă mai
uşoară primeau mai mulŃi lei, iar alŃii pentru o muncă mai grea, un salariu mai mic. Nu putea să suporte
nemunca şi corupŃia care au pus stăpânire pe toate. AutorităŃile ajutau aceluia căruia doreau ele, iar pe alŃii,
căutau să-i bage în pământ. Sava Mircov nu putea, pur şi simplu, să se împace cu faptul că celor câŃiva să le
fie prea bine, iar celorlalŃi, cum o fi.
La cei 74 de ani ai săi încă mai rezista bine soŃul meu, după toate câte le-a pătimit. Când s-a
schimbat puterea, zicea că va cumpăra pământ şi îl va cultiva. Eu văd că românii nu au nici un necaz. Nora
mea e româncă, prima vecină, prietenii din Brăila care au fost cu noi în Bărăgan, tot români sunt. În esenŃă,
românii sunt un popor cu suflet bun. Dar cei ce au puterea...
(DNEVNIK, NOVI SAD, 18 februarie 1990)
DUŞIłA VESELINOVICI, Saravale: Cu nostalgie aştept ziua de 18 iunie şi mă întreb: Al câtelea
an este? Aducându-mi aminte de acel jalnic şi trist 18 iunie 1951, când, fără vreo vină măcar, ne-au adunat
în toiul nopŃii, cu mic, cu mare, pe toŃi, şi ne-au izgonit din casele noastre. Am devenit oameni fără căpătâi.
Cât ai clipi din ochi, am pierdut tot ce am avut şi ce am moştenit de la bătrânii noştri, moştenire pe care ei
au adunat-o după ani de trudă şi dăruire de sine ca s-o lase celor mai tineri.
Ne-au gonit în câmpia Bărăganului şi ne-au lăsat sub cerul liber, de parcă nu eram fiinŃe umane. Neau condamnat şi ne-au "însemnat" de parcă eram cei mai răi criminali. Ne-au izolat de lume şi de
civilizaŃie. Ne-am întrebat şi atunci, şi ne întrebăm şi astăzi: De ce? Din ce cauză? Nimeni nu ştie să ne
răspundă la aceste întrebări.
O anumită perioadă de timp am trăit asemenea oamenilor primitivi în colibe şi bordeie, lipsiŃi de
toate cele şi chiar şi de apă. Eram multe suflete. MulŃi şi-au adus acolo şi vitele, iar ele trebuiau adăpate...
Apă nu-i, iar soarele dogorăşte. Era o singură fântână şi stăteam la coadă ca să ajungem la ceva apă. Beam
şi apă tulbure. Au început să se răspândească diverse boli, iar cele mai periculoase erau epidemiile de tifos
şi dezinteria. Erau şi cazuri mortale. S-au isprăvit şi alimentele pe care le luaserăm cu noi...
Mergeam la lucru la fermă, drept răsplată primeam hrană din cazan, iar copiii de acasă aşteaptau să
le aducem un boŃ de mămăligă, pe care îl mâncau ca pe cea mai dulce prăjitură.
Venind vorba despre copii, trebuie să vă spun că puŃin timp am avut pentru ei. Trebuia să muncim
din zori până în noapte. Copiii rămâneau singuri cu câte vreo bătrână printre ei. Poate că însuşi Dumnezeu
îngrijea de ei. Copiii erau în general buni, iar după ce au crescut, cu toŃii s-au descurcat bine în viaŃă.
Aşa treceau zilele, iar noi trăiam cu speranŃa că ei îşi vor da seama că se înşeală, că au greşit şi că
acest popor pătimeşte nevinovat fiind, şi ne vor da voie să ne întoarcem acasă. Dar nimic din toate cele,
ajutor de nicăieri. Atunci am convenit cu toŃii să ne împrietenim şi să purcedem la treabă. Mai întâi, ne-am
săpat fântâni şi aşa ne-am făcut rost de apă. Ca să nu ne surprindă iarna în colibe, ne-am construit case.
Erau case din pământ, apă şi paie, dar aveam un paravan şi un acoperiş deasupra capului. Nu mai eram la
mila vânturilor şi a furtunilor. Când venea câte o ploaie mai însemnată ne ploua în case, ne cădea tencuiala
de pe tavan şi de pe ziduri. Şi tencuieşte, şi cârpeşte-le, frate, de la început...
Îmi aduc aminte şi de iarna aceea cu viscole şi omături cât casele de mari, ba şi mai mari.
Rămâneam în case înzăpeziŃi şi câteva zile. Ni se termina apa şi noi topeam zăpadă şi foloseam apa aşa
obŃinută. Şi aşteaptam ca timpul să se mai îndrepte şi să ne ajute cei ce nu au fost înzăpeziŃi.
Le-am suportat pe toate pentru că noi credem în Dumnezeu şi trăiam cu convingerea că adevărul va
învinge. Ne-au ajutat înŃelegerea dintre noi, unitatea noastră. Eram de mai multe naŃionalităŃi, dar între noi
nu erau diferenŃe, nu exista nici ură, nici răutate, nici pacoste. Cu toŃii eram egali şi ne aveam ca nişte fraŃi
pentru că eram cu toŃii în bătaia aceleiaşi vîlvătăi.
Aşa am ajuns să vedem şi ziua libertăŃii, când ne-au dat drumul acasă, dar aici ne-a fost dat să dăm
de alt necaz, de altă jale.
Când ne-au dus am lăsat casele pline cu de toate, iar la întoarcere am găsit doar pereŃii pustii şi goi.
Trebuia iar să începi de la nimic şi nu ne-a fost uşor.
Şi iarăşi mă întreb: de ce şi pentru ce toate acestea? Răspuns nu există.
S-a întâmplat, de nu s-ar mai repeta!
S-a notat ca să nu se uite!
LIUBINCA VUC, Sânpetru Mare: A doua zi de Rusalii, din Sânpetru au fost ridicate 85 de
familii. Se pare că scenariul a fost pretutindeni acelaşi. La orele 4,30, dimineaŃa a intrat în casă soldatul şi ia anunŃat că sunt arestaŃi şi că trebuie să se împacheteze repede, să ia cu sine ce doresc, vite, mobilă, tot ce
pot duce... TreziŃi din somn, pe nepusă masă, speriaŃi de groaznica realitate, fără vreo vină, oamenii s-au
pierdut pur şi simplu. Ce să împacheteze? Unde îi duc şi de ce? Ce va fi cu ei? Soldatul le tot spune să ia cu
sine tot mai multe, iar ei, sărmanii, nu prea se descurcă să-şi împacheteze. Au venit vecinii şi aşa urcară din
mobilă, lenjerie de pat, îmbrăcăminte... Le-au rămas doi cai, o vacă cu un viŃel, scroafa cu 12 purcei, 18 oi
şi... multe, multe cele, cărămidă pentru o casă nouă, geamurile... 28 de piei argăsite pentru o manta, o curte
plină de păsări, 31 de jugăre de pământ... Ea avea 28 de ani, iar fiica sa Olga, era elevă în clasa a II-a.
În staŃia de cale ferată, au petrecut două zile într-un vagon de vite. Mizeria cruntă, plânsete, oamenii
şi vitele... cu toŃii speriaŃi. Garnitura a pornit la un drum lung într-o direcŃie necunoscută. Iar întrebări fără
vreun răspuns cu sutele. Încotro? De ce? Cine a hotărât ca să fie aşa?
Lung, îngrozitor, înfricoşător... Apoi, au descoperit că abia 7-8 familii sunt din Sânpetru, restul erau
din Saravale, Pesac, Igriş... Pe ceilalŃi din Sânpetru i-au dus 40 kilometri mai departe, la Giurgeni. Se aud
doar chemări în noapte, oamenii se caută unii pe alŃii, nu ştie unul unde este celălalt, iar famiile "s-au
adunat" abia în zori de zi... Şi plouă, şi plouă. Asemenea picături mari de ploaie nu am văzut niciodată, cum
mi-a fost dat să văd noaptea aceea, acolo, în plin câmp... Pe copii i-au pus prin dulapuri ca să-i ocrotească
cumva. Şi toate erau ude, ude...
Câmpia era deja parcelată şi "însemnată" cu nişte Ńăruşi. Oamenii şi-au dres la repezeală mai întâi
nişte colibe, apoi, încet, încet au început să-şi facă case... Materialul l-au primit de la autorităŃi. Şi "au
răsărit" pe rând străzile, oamenii au construit un local pentru primărie, miliŃie... Noul lor sat, Bumbăcari era
la 2 km de ferma de stat. Acolo au muncit aproape toŃi ca zilieri, la cultura bumbacului. Nu se puteau mişca
în voie, iar oamenii din satele apropiate îi priveau cu neîncredere.
Omul se obişnuieşte cu toate, îmi spune cea cu care stau de vorbă, amintindu-şi de toate chinurile
care i-au fost date să le îndure. Mai întâi, ca să poată supravieŃui, şi-au vândut caii, harnaşamentul, un ceas
de aur din America, pentru că după stabilizarea monetară au rămas fără bani. Lucrau ei la fermă, iar încet,
încet şi parcelele de lângă casă începură să dea rod. Localnicii însă, i-au cules toate florile de mac, neştiind
ce fel de plantă este aceasta.
Ştii tu ce sunt ăia... cotârlani? Am să-Ńi spun eu dacă nu ştii... Acolo, vântul acela puternic duce şi
rostogoleşte într-o grămadă toŃi ciulinii pe care noi îi adunăm şi-i ardem iarna ca să ne încălzim, cum
procedam şi cu tulpinile uscate ale bumbacului. Plita am construit-o singură. De asemenea şi soba. Nu
aveam ce face, trebuia să ne descurcăm...
O poveste, o viaŃă. E lungă o zi, o noapte e şi mai lungă, apoi cât e de lung un an? Dar în Bărăgan,
departe de casă. De casa în care s-a născut, omul trebuia totuşi să-şi trăiască traiul. Copiii, pe lângă atâta
tristeŃe şi nenorocire, mergeau la şcoală, erau şi clipe de bucurie – erau şi naşteri şi decese, se plângea şi se
cânta, dar cel mai mult se tânjea după vatra străbună. Şi se spera. Se credea în înapoiere.
Interlocutoarea mea şi-a adus exact aminte că fostul lor argat Milorad Şlivar, le-a trimis de trei ori
colete de Crăciun. Dacă eram nişte oameni răi, mai trimitea omul acesta?... În hăŃişurile acelea din Bărăgan,
orice ajutor era binevenit. Solidaritatea umană nu recunoaşte graniŃele. O familie cu doi copii din Cluj a
fost deportată în Bărăgan cu un an de zile în urma lor cu numai un geamantan de lucruri. Interlocutoarea
mea, din puŃinul pe care îl aveau ei i-a ajutat pe oamenii aceia nefericiŃi cum ştia, cum putea, adesea
împărŃind cu ei şi ultimele alimente. După un anumit timp a sosit un colet mare, într-o copaie, de la părinŃii
acelor oameni – brânză, smântână, cartofi, ceapă... erau de toate. Dar şi copaia a fost binevenită.
Multe şi mărunte mi-a istorisit tanti Liubinca despre felul în care au luptat să supravieŃuiască, cum
au fost chinuiŃi, cum le spuneau întruna că nu au nici un fel de drepturi... dar erau şi oameni cum a fost
inginerul şef al fermei şi mulŃi localnici, care îi ajutau şi care închideau ochii atunci când mai luau câte
ceva de la fermă să ducă acasă. Am învăŃat să furăm, e ruşine, dar trebuia să şi trăim. Tot ce am avut noi a
rămas acasă. Apoi, stai să-Ńi spun, am fost şi precupeaŃă. Aveam o cumnată care cumpăra ceasuri de la
marinarii de pe barje, iar eu revindeam acele ceasuri, mai scump, bineînŃeles. BişniŃ, ce mai!
Într-un an, tanti Liubinca şi o verişoară de a sa s-au dus, pe furiş la Giurgieni, la tatăl ei că era
sărbătoarea patronului casei, Sfântul Gheorghe. MiliŃia a aflat imediat şi au venit să-i ridice şi să-i închidă.
S-a speriat de moarte atunci. Le-au ordonat să nu mai plece nicăieri, au ameninŃat. Şi cu trei zile înainte de
revenire acasă un miliŃian tot striga la oameni să-şi scoată din cap orice vis de întoarcere în Banat, acasă. Ai
noştri au fost să joace fotbal la łăndărei şi acolo au auzit că vom pleca acasă! Dar era jalnic: noi, sârbii
plecăm, iar românii nu! Abia după o săptămână au primit şi ei permisiunea să plece... La întoarcere, noi neam plătit vagoanele...
Dar bucuria reîntoarcerii a fost repede tulburată. Casele aproape dărâmate, tot ce se afla în case la
plecare era acum furat. Cărămizile lor ce le aveau pregătite să-şi facă o casă nouă le-au folosit să facă în sat,
la Sânpetru, cărări. Şi azi mai există acele cărări. Unul dintre vecini le-a luat geamurile. Măcar să fi
recunoscut când s-au întors ei!... Mirco łiganul a venit imediat şi a adus 100 kg de grâu, grâu pe care l-a
împrumutat de la ei înainte să-i disloce şi nu apucase să-şi achite datoria!... Cinste, ce mai!...
("Bărăganul – o rană nevindecată"
D. Jivanov, Naša Reč, nr. 72/91)
FRANIO MIXICI, Checea (Jimbolia): łin bine minte. A fost de 18 iunie 1951. Nu ştiam nimic.
Când m-am trezit pe la ora 3,00, dimineaŃa, am observat că în faŃa porŃii stă un soldat cu baionetă la armă.
Şi el era un pic speriat. A venit miliŃianul şi ne-a zis: ÎmpachetaŃi-vă! AveŃi trei ore la dispoziŃie.
ÎncărcaŃi în căruŃă ce puteŃi. Trebuie să părăsiŃi casa voastră! În gară vă aşteaptă vagoane pentru vite.
– ŞtiaŃi încotro vă duc?
– Nu ştiam nimic. Bănuiam doar. Când am ajuns la GalaŃi şi am observat că una dintre liniile ferate
e mai largă ne-am temut că ne vor duce în Rusia. Dar nu s-a întâmplat aşa ceva.
– Unde v-au debarcat?
– Era pe undeva, în mijlocul pustiului Bărăgan, departe de aşezările omeneşti. Ne-au aşezat într-un
loc, unde era cândva o mlaştină. Mi-au zis: Coboară aici, şi aici veŃi face o casă! Cum să te apuci de treabă,
frate-miu, când nu aveam nici hârleŃe, nici sape, nici măcar un ciocan cu care să batem cuie? Era trist.
Aveam copii. Ne tot sâcâiau cu întrebări şi plângeau. Mamă, unde e patul meu, unde vom dormi? iar
ŃânŃarii roiuri, roiuri. N-am închis un ochi toată noaptea.
– SpuneŃi-mi câte ceva despre cum a început existenŃa voastră pe pământ străin.
– De cum am ajuns, ne-au zis: zidiŃi-vă singuri casele! Prima grijă a fost să facem rost de lemne.
Prin apropiere nu existau lemne. Ajutându-ne unii pe alŃii, am găsit la o distanŃă de 5-6 kilometri nişte
lemne şi ne-am încropit nişte colibe. În ele am rămas până la 1 noiembrie, când ne-am terminat casele.
Casele ni le-am făcut cum am putut, din cărămizi de lut şi cu acoperiş de trestie. A doua problemă a fost
încălzirea. Ca să avem cu ce face foc am început să grăpăm miriştea şi ceea ce strângeam ne folosea la foc.
– Cum se purtau autorităŃile de acolo cu voi?
– Când am ajuns, ne-au primit destul de frumos, dar imediat după aceea, a început teroarea. Cu ochii
mei am văzut cum un om de-al nostru a fost târât cu forŃa în colibă, pus pe masă şi călcat în picioare. Urla
ca un animal. Un alt caz, un macedonean păzea vacile. A venit miliŃia. L-au atacat. Iar el, sărmanul, a dat să
se apere. Când a ajuns la Ńărm, l-au lovit cu patul armei în cap, a căzut în apă şi s-a înecat. Când am auzit
despre acest caz, ne-am adunat cu toŃii acolo. Pe la ora cinci după-amiază, a sosit şi MiliŃia. Două camioane
pline cu miliŃieni înarmaŃi cu puşti şi automate. Ne-au ameninŃat că vor trage dacă nu ne împrăştiem.
Frica din noi a fost mai tare...
– După multe chinuri îndurate, a venit şi ziua eliberării şi voi v-aŃi întors acasă. Cum aŃi găsit vatra
părintească după cinci ani?
– Când am ajuns acasă, ne-a întâmpinat un maior de miliŃie şi ne-a zis că acum aveam aceleaşi
drepturi ca şi ceilalŃi cetăŃeni şi că ne vor fi retrocedate casele şi toată averea.
– A fost într-adevăr aşa?
– Din păcate, nu! Casa mea era într-o proporŃie de 80 la sută dărâmată. Grajdul mare, grajdul pentru
vaci, pătulul, şoproanele – toate au fost demolate, ori duse la colectiv. M-a durut inima când am văzut nişte
lucruri de-ale mele prin cancelariile locale. Ceasul de perete cu rama de lemn şi pendul, un birou cu fotoliu,
un bufet bidermayer şi încă nişte piese de mobilier se aflau în toată această perioadă la cooperativa
agricolă. Imediat ce m-am întors, preşedintele acestei unităŃi mi-a zis: Nu mai ai dreptul la acel mobilier.
Actualul preşedinte îmi spune: Ce e al tău, ia! Mi-a şi promis că îmi va duce nişte lucruri acasă, dar până în
momentul acesta nu am primit nimic.
Familiile deportate în Bărăgan în anul 1951 în judeŃul GalaŃi şi-au denumit noua localitate FrumuşiŃa
Nouă – Brateş. Cum satul avea nevoie şi de cimitir, au desenat o parcelă lângă un lan cu floarea soarelui.
Aşa a primit cimitirul numele de Floarea-Soarelui.
Dacă cineva dintre noi era grav bolnav, ori devenea imobil din cauza bătrâneŃii îi ziceau, glumind,
că va merge la odihnă la Floarea Soarelui. Dar parcela pentru cimitir s-a dovedit a fi nefericit aleasă pentru
că se afla aproape de Prut. De acest lucru am devenit conştienŃi abia la 26 august 1955, când Prutul şi-a
revărsat apele şi acestea au pornit-o val-vârtej către sat. Curând apele din hotarul nostru au atins cota
incredibilă de 4 metri. BineînŃeles că sub apă se afla şi cimitirul aşa cum era sub apă şi câmpul cultivat cu
porumb şi alte cereale... A venit foarte curând şi timpul să părăsim Bărăganul şi să ne întoarcem la casele
noastre, în Banat. Nu ne puteam lua rămas bun de la morŃii noştri care erau sub pământ şi sub apă.
La o săptămână după inundaŃii, toŃi locuitorii satului au fost chemaŃi la consiliul popular, la
FrumuşiŃa, localitate unde am şi fost evacuaŃi cu toŃii pentru că şi gospodăriile noastre se aflau sub apă.
AutorităŃile ne-au cerut o listă cu ce am avut în gospodărie ca să ne fie plătită paguba de către oficiul de
asigurări pentru că noi plăteam în mod frecvent asigurările. Un delegat al Oficiului de asigurări din GalaŃi a
adunat toate listele şi documentele şi ne-a promis că în cel mai scurt timp ne va trimite banii, ca plată a
pagubei. Era însă doar o înselătorie pentru că banii noi nu i-am primit niciodată.
Scopul a fost să se adune documentele ca să nu mai avem nici o dovadă ca, eventual mai târziu să
dăm în judecată pe cei cu asigurările.
Ne întrebăm acum, la 40 de ani de la întâmplarea nefericită, avem oare dreptul la recuperarea
pagubei sau este totul dat uitării?
(B. Belin, Epopeea celor izgoniŃi,
Naša Reč, nr. 5/2.02.90 şi nr. 14/6.04.90)
IOłA MIATOV, Sânnicolau Mare (Timişoara): De la Lovrin m-am întors obosit şi am adormit
buştean. Pe la trei dimineaŃa, mă trezeşte soŃia (pe atunci eram căsătorit cu o româncă, se numea Stela şi era
învăŃătoare). Nu trebuia să-mi explice nimic. Auzeam nişte bătăi puternice, persistente în uşă. A apărut un
ofiŃer de securitate însoŃit de soldaŃi ori miliŃieni, nu prea sunt sigur ce erau pentru că nu-i vedeam bine. "În
decurs de trei ore să vă adunaŃi lucrurile şi aşteptaŃi" ne-a ordonat. Va veni un camion care vă va duce întro altă regiune. Aici nu sunteŃi în siguranŃă, ne aşteaptăm la o ciocnire între armata iugoslavă şi armata
noastră. Mă uitam la el neîncrezător. Noi suntem aproape de graniŃă şi ştim ce se întâmplă şi pe partea asta
şi pe partea cealaltă, chit că pentru noi graniŃa este închisă. Pe diverse canale primeam veşti de la rude şi
prieteni din partea iugoslavă a Banatului. Ştiam că nu se pregăteşte un atac împotriva României. Şi nici
armata română nu e pregătită să provoace o ciocnire armată.
Totuşi, ordinul e ordin. Trebuia să-l executăm fără a-l comenta. Şi cu astea ne-a învăŃat viaŃa lângă
frontieră. RezistenŃa ne-ar împinge într-un necaz şi mai mare. De aceea am început cu împachetările.
PuŃine au fost cele ce le-am putut lua cu noi. Încă nu ne-am prea "adunat" cu gospodăria. Aveam şi
alimente puŃine pentru că părinŃii mei locuiau aproape şi aduceam de acolo cât să ne ajungă pentru 2-3 zile.
În staŃia de cale ferată, refugiaŃii, de fapt deportaŃii. Şi tineri şi bătrâni. Erau bătrâni care de-abia se
puteau urni din loc, dar şi copii în braŃele mamelor. Familii întregi au fost ridicate în noaptea aceea de 19
iunie 1951.
Noi ne-am "aranjat" lucrurile într-o jumătate de vagon. Cu noi era o familie de Ńărani din
Sânnicolau. O mamă cu fiul ei de circa 45 de ani. A rămas văduv în urma decesului soŃiei şi nu s-a mai
recăsătorit.
Garnitura avea circa 40 de vagoane şi toate erau pline. Am pornit într-o călătorie lungă prin Arad,
Braşov şi Ploieşti. Ocolind Bucureştiul, trenul nostru a fost dirijat spre Bărăgan.
Mergeam spre necunoscut cu teama că ne vom pierde vieŃile. MulŃimea de oameni din tren ne
încuraja. Nu ni se poate întâmpla ceea ce e mai rău. Dar ne chinuia nesiguranŃa: ce va fi mâine?
Mi-a fost clar că suntem deportaŃi, dar nu mi-a fost clară cauza. De ce ne-au ales chiar pe noi, de ce
chiar pe mine? În ritmul sacadat al roŃilor de tren mi-am revăzut viaŃa, de la început, căutând acolo vreo
cauză...
IoŃa Miatov tăcu preŃ de câteva clipe, apoi dete din mână de parcă ar dori să-şi revină din gânduri şi
şopti: "nici acum nu ştiu".
Tatăl meu avea circa 7 ha de pământ. În unele cazuri acest fapt era considerat chiaburime. Din
fericire în noaptea aceea, l-au lăsat în pace pe tata. Doar pe mine şi pe sora mea ne-au luat. Eu eram funcŃionar, respectiv preşedinte la CRS Sânnicolau Mare. Sora mea era căsătorită şi socrul ei avea vreo 30 ha de
pământ şi era considerat chiabur.
Dacă familia surorii era deportată, pentru că sunt chiaburi, de ce pe mine şi pe soŃia mea, mă
întrebam. Nu cumva ne consideră a fi politici? Stela era educatoare şi era hazliu să consideri că ea i-a
educat pe copii în spirit antiromânesc, ori să crezi că a activat subversiv printre ei. Eu sunt, deci cel suspect.
Dar ce-am făcut eu?
Am venit la Timişoara când aveam 25 de ani. Nu eram căsătorit. M-am căsătorit în 1950. Era la 2
ani după RezoluŃia Imformbiroului. Nişte vremuri grele. Nu ştiai cu cine stai de vorbă şi nici ce-Ńi doreşte
cel cu care vorbeşti. Iar noi, sârbii eram deosebit de suspecŃi. Ne suspectau că suntem în legătură "cu cei de
partea cealaltă a frontierei" şi că uneltim împotriva poporului român. Mi-era mereu frică să nu mă păcălască
cineva, să nu mă provoace, să nu-mi pună ceva care să mă ducă la rău. Aveam grijă cu cine stam de vorbă
şi am rezistat.
Era vremea deselor arestări. Din satul meu au fost arestaŃi Giurgev Pera, Giurgev Bogdan, Mihailov
Alexandar... Ei, pe la sfârşitul războiului când au venit ruşii aici, toŃi aceştia au plecat voluntar la partizanii
iugoslavi. Erau Ńărani şi nu se pricepeau la politică nici printre ideile comunismului nu prea se descurcau.
Au plecat să lupte în Iugoslavia pentru că simŃeau că sunt sârbi. Nu ca nişte luptători pentru comunism sau
alte idei înălŃătoare! Gândeau simplu: încotro toŃi sârbii, într-acolo vom merge şi noi! Iar autorităŃile
române după ruperea relaŃiilor cu Iugoslavia, i-au învinuit că sunt spionii lui Tito şi că au fost recrutaŃi încă
pe vremea când s-au alăturat partizanilor. Au fost condamnaŃi la cîte 25 de ani închisoare. Au fost eliberaŃi
mai devreme, în 1956 când s-au împăcat Tito şi cu Dej.
Ştiind despre procesele montate mă aşteptam că vor găsi ei vreo cauză pentru deportarea mea şi a
soŃiei mele, chit că motive nu aveau. Îmi chinuia sufletul această căutare: de ce se vor lega oare?
Garnitura de tren era păzită de soldaŃi ca nu cumva, cineva să fugă. Prin gări se împărŃea hrană, dar
rar a fost vreun "călător" care o lua; mâncam din alimentele noastre, apa, însă, o acceptau cu toŃii ca să-şi
astâmpere setea şi să-şi adape vitele că era o căldură insuportabilă. În unele din vagoane se aflau capre,
porci, cai şi vaci... şi tot aşa până la sfârşitul călătoriei, până la Feteşti.
Acolo s-au şi dat jos din trenuri deportaŃii de pe Clisura Dunării şi din unele sate din nordul
Banatului. Mi-am găsit acolo cunoştinŃe din Variaş, l-am întâlnit pe Milorad Ilici care a fost popă în satul
meu. Ştiam că a fost în închisoare învinuit că îi titoist. I-au dat drumul cu câteva zile înainte de a ne
deporta. Când au venit să-l ridice pe tata, mama, soŃia şi copilul, a pornit şi el cu ei, chit că nu se afla pe
listă. Nu i-au luat buletinul. CelorlalŃi, deci şi mie şi soŃiei mele buletinele ni le-au înapoiat de-abia după
câteva luni, dar cu menŃiunea D.O. deasupra fotografiei. Asta însemna domiciliu obligatoriu. Ne puteam
mişca doar în teritoriul desemnat de autorităŃi. Iar pentru început nicăieri în afara localităŃii.
Dar o localitate nici nu exista. Acestea mi le-a şoptit preotul în gară. Ne-au "debarcat" într-un câmp
cultivat cu bumbac, grâu şi porumb. Pe mine şi pe soŃia mea, lângă un Ńăruş. Şi ne-au spus: "Aici vă veŃi
face casa!"
Dulapul pe care l-am adus cu noi, l-am pus pentru început, drept acoperiş. Aşa au procedat şi alŃii.
Să ne ferească de soare. După alte nişte zile ne-am săpat bordeie. Ca să ne adăpostim şi de soare şi de o
eventuală ploaie. Abia după vreo lună de zile ne-au dat lemnărie pentru casă: grinzi, uşi, ferestre. Unii nu
au vrut să-şi ridice case, sperau că ne vor muta în nişte barăci.
Eu nu am îndrăznit să aştept ploile. M-am ortăcit cu unul Farcaş din Sânnicolau, un ungur care avea
soŃie româncă şi cu un român din Ciacova care era maestru în prepararea brânzei. Farcaş avea o fetiŃă de
vreo 4-5 ani. Cel din Ciacova nu avea copii, ca şi mine, de altfel.
Prima dată am ridicat casa mea pentru că eu mă aflam la mijloc.
Odată cu sosirea noastră, acolo, au venit şi listele în care era trecută ocupaŃia fiecăruia. De aceea, lau chemat pe IoŃa Miatov la primăria noii localităŃi şi l-au pus să fie referent. Adică, să Ńină evidenŃa
oamenilor şi să adune impozitul.
Ce ironie a soartei! Oamenii au fost deportaŃi aproape fără a avea nimic, au fost aruncaŃi într-un
câmp gol, fără hrană suficientă, dar trebuiau să plătească impozit în natură. Satul nostru, numit mai întâi
Feteştii Noi, iar apoi, Valea Viilor a fost obligat, ca şi alte localităŃi de altfel, să dea statului o anumită
cantitate de carne. De aceea, cei deportaŃi trebuiau să facă rost de bani, apoi să cumpere porci ca să nu
rămână datori.
Am început repede să corespondez cu părinŃii, aşa că mi-au trimis carton gudronat ca să-mi acopăr
casa, în timp ce celelalte case erau în general, acoperite cu trestie. Ne mai trimiteau alimente şi
îmbrăcăminte. La început coletele ajungeau la adresele din prejur. AutorităŃile ştiau acest lucru, dar se
prefăceau că nu ştiu. Iar oamenii din jurul nostru erau într-adevăr nişte oameni buni. Ne ziceau bănăŃeni şi
nu dizlocaŃi cum ne ziceau autorităŃile.
Plita nu am luat-o cu noi, aşa că am cumpărat placa metalică, iar pereŃii i-am zidit. Lemnele de foc
le cumpăram la Feteşti. De asemenea şi petrol, pentru că satul nu era electrificat.
Din scrisorile părinŃilor, am aflat unde mi-e sora. Era împreună cu familia sa, aproape de Buzău,
cam la 60 km depărtare de localitatea unde mă aflam eu. În primul an, nu am putut să o vizitez, aprobarea
am primit-o abia în cel de-al doilea an al şederii acolo. Ea şi soŃul ei, Radovan Subin, aveau 2 fetiŃe, una
avea doar 6 luni, iar cealaltă 3 ani. Ne-am bucurat de această revedere. După aceea, am mai fost o dată sau
de două ori.
Şi ei se aflau pe un pămâmt roditor pe care localnicii îl considerau nefertil. Pe micile parcele din
jurul caselor au scos o "minune" de porumb şi alte cele. Dar şi ei erau, precum am fost şi noi, chinuiŃi de
sete. Fântâna noastră se afla departe pe parcelele combinatului agricol. Ne-a fost ceva mai bine după ce s-a
forat o fântână în localitatea unde trăiam.
Necazuri ne pricinuia şi un vânt numit crivăŃul.
Ce să mai zic despre zăpadă? Se formau omături de 2-3 metri. Temperatura scădea şi la minus 30 de
grade. Omăturile nu ne permiteau să vedem casele vecinilor.
SoŃia funcŃiona ca învăŃătoare, iar eu am fost un an de zile referent la primărie, apoi contabil la
Fabrica de prelucrare a inului. La primărie şi-au pus oamenii de-ai lor, în care avea mai multă încredere.
Mult timp ne-am tot întrebat ce va fi cu noi pentru că, în ciuda faptului că în localitate funcŃionau
acum o şcoală şi un dispensar, "soseau" fel de fel de zvonuri potrivit cărora noi vom fi izgoniŃi în Siberia.
NesiguranŃa a dispărut în al cincilea an când ne-au comunicat că ne dau voie să ne întoarcem la casele
noastre.
(Jovan Damnjanović, "Noi cei din Bărăgan",
Ilustrovana Politika, 6.02.1990)
BORIVOI MOLDOVAN, Pojejena: Noi suntem doi fraŃi şi ne cheamă Borivoi şi Liubomir.
Mama, Biserca Moldovan a fost deportată în Bărăgan în timp ce noi ne aflam la şcoală în Timişoara. Eram
şi noi puşi pe listă, dar când s-a făcut verificarea, nu ştiu cine o fi verificat, pe noi ne-au exclus pur şi
simplu, ne-au uitat. Dar averea noastră nu a rămas intactă: casa şi cele 7 ha de pământ cultivat, ce mai era
prin casă, toate le-au adunat, iar noi am rămas, pur şi simplu, cu îmbrăcămintea pe care am avut-o la şcoală
şi asta puŃină de tot pentru că ştiam că vom isprăvi şcoala şi în vacanŃa de Paşti, cea mai mare parte din
îmbrăcăminte am adus-o acasă.
Din momentul când ei au fost deportaŃi în Bărăgan, mai exact din 15 iunie şi până am primit noi
repartiŃie ca învăŃători, am stat la internatul sârbesc din Timişoara, unde acum răposatul profesor Sablici a
avut grijă ca să nu se atingă nimeni de noi.
Apoi, am venit aici şi ne-am făcut datoria, dar de regulă de 2 ori pe an am fost mutaŃi. Din acest
Ńinut ne-au mutat că eram suspecŃi ori colaboratori ai titoiştilor. Mai întâi, m-au mutat pe mine, apoi pe
fratele meu din Socol, iar Desa Stoianovici, născută la Radimna, a fost de asemenea mutată. Pe mine m-au
"dat" la ParŃa, fratele meu a primit la Petrovasela, iar Desa la Stanciova. Ne tot puneau pe drumuri căci
poate cineva a Ńinut "socoteala" ca să nu ne găsească şi să ne ducă şi pe noi în Bărăgan. De la Petrovasela
pe fratele meu l-au luat în armată, dar l-au repartizat la muncă, pe un şantier, nu era deci sub armă.
Chiar în acelaşi an fratele s-a dus la mama în localitatea ÎnsurăŃeii Noi, dar nu l-au prins. Anul
următor, în aprilie, pe timpul vacanŃei, m-am dus eu, dar pe mine m-au prins la înapoiere. M-au Ńinut la
Securitate la GalaŃi trei săptămâni, dar nu pot dovedi acest lucru cu nici un document, deoarece nu-l am,
pentru că acesta era obiceiul lor: "lucrări" fără documente şi nu puteai spune unde ai fost...
După ce s-au mai "înmuiat" lucrurile, m-am dus în fiecare vacanŃă acolo, dar nu am mai avut
necazuri.
Când le-au dat drumul, cu totul întâmplător eram acolo şi eu şi fratele, era în vara anului 1955.
Atunci s-a întors şi familia Radosavlevici. A trebuit să "luăm" un vagon şi cu el am venit până la Craiova.
La Craiova am fost nevoit să părăsesc vagonul pentru că nu aveam dreptul să intru în tren. Pe atunci
munceam la Lupac. A trebuit să mă întorc la Lupac, şi de aici după o lună, două am fost pensionat de boală
pentru că atunci când am fost prins, m-au trimis disciplinar în armată, iar după armată m-am îmbolnăvit...
Am văzut prin gară la Timişoara ce s-a întâmplat când i-au ridicat pe oameni ducându-i în Bărăgan:
erau vagoane, garnituri întregi... Iar pe noi, ne obligau să-i consolăm spunându-le că şi noi am fost în
aceeaşi situaŃie. Pe atunci era la Timişoara conducător de partid, unul Coici. Ne organiza în echipe care vor
face propagandă antititoistă, să împărŃim ziare celor ce veneau, ziarul "Iugoslavia socialistă"... Erau multe
ziare care apăreau în Bulgaria, URSS, Cehoslovacia. Eram trimişi duminica la munca de propagandă.
IVAN MIRCOV, Diniaş: Am fost în Bărăgan împreună cu tatăl Sava, mama Budimca, bunicul
Ivan, bunica Angelia şi sora tot Angelia.
Abia am absolvit clasa I. Îmi aduc aminte că era într-o luni dimineaŃa, era forfotă în familie pentru
că au apărut miliŃienii, şi erau... plânsete. Plânsete grele ale mamei, ale bunicii şi ale surorii care e mai mare
cu 3 ani decât mine. Nu ştiau cum să se descurce pentru că li s-a ordonat ca în 2 ore să iasă din casă. Din
dimineaŃa aceea, când plecam, ceea ce mi-a rămas întipărit în minte, ceea ce nu voi uita niciodată şi nu
puteam să-i pătrund semnificaŃia este un gest. Deci, pe când plecam de acasă, bunicul meu s-a întors din
drum şi a început să sărute casa şi pământul din faŃa casei şi am mai văzut că a rupt nişte hârtii. Abia mai
târziu am înŃeles ce a fost asta.
Noi ne-am construit o casă nouă în anul 1948. Casa nici nu a fost terminată şi iată, ne-au izgonit din
ea.
Îmi aduc aminte că am luat cu noi o vacă şi câteva păsări, care din cauza căldurii sufocante, au şi
murit în drum. Călătoria s-a lungit, a durat 3 zile. Copilului de la Ńară care eram, i-a rămas în amintire că în
oraşe ne aşteptau cei de la Crucea Roşie şi că atunci am mâncat prima dată pâine cu marmeladă care era în
nişte cutii din lemn.
Am ajuns la Cioara – Doiceşti. Asta era ultima staŃie de cale ferată, iar de aici a trebuit să mai
mergem cam 40 km cu căruŃe, ori pe jos, cum se nimerea. Problema pe care am simŃit-o eu ca un copil ce
eram, era căldura insuportabilă şi lipsa apei. Mai tot timpul ceream apă, apă, apă... şi pentru că aveam vacă,
îmi tot dădeau lapte. De aceea am tot plâns, nu suportam lipsa apei. Localitatea unde am fost noi – Şchei
sau StăncuŃa Nouă, la 40 km de Brăila, de fapt chiar lângă Dunăre. Deci, dacă săpai la o adâncime de
jumătate de metru, ajungeai la apă. Dar apa aceasta era atât de sărată că nici găinile nu au vrut să bea din
ea. Aşa că trebuia mers 7-8 km în localităŃile vecine, ca să dai de apă de băut. ToŃi cei din Diniaş, adică
vreo 47 de familii, erau la Şchei. Dar eram în porumbişte. Vecinii ne erau şvabi din Vizejdia, Sânnicolau şi
Tomnatic. Ei se aflau într-un lan de cartofi. Deci, o jumătate de sat era în porumb, iar cealaltă în cartofi.
Când s-a rezolvat cumva problema apei, noi copiii eram aidoma unor turişti în miniatură. Am primit
sarcini precise: fiecare familie trebuia să facă un anume număr de văiugi ca să construim şcoala,
dispensarul, primăria. Şi eram foarte activi noi copiii. Ne şi plăcea că era vară şi simŃeam că suntem şi noi
de folos. Clasele a III-a, a IV-a, a V-a şi primul trimestru din clasa a VI-a acolo le-am făcut. Limbă sârbă
ne-a predat doamna LiubiŃa Martinov, acum Lazici.
Pentru că aveam o gospodărie bună, precum ar avea un gospodar care are 25 ha de pământ s-a luat şi
şuncă şi slănină la plecare. Dar mai importantă era vaca. Cine avea acolo o vacă, era salvat. a supravieŃuit.
Bunicului şi părinŃilor dar mai ales bunicului, nu-i plăcea să lucreze în colectiv. Dar acolo trebuia să lucrezi
la fermă. Având cai şi o vacă, bunicul a mai cumpărat o vacă acolo, iar cum şvabii ne erau vecini, aceştia
erau bogaŃi, aveau bani şi le vindeam lapte... Bunicul meu avea grijă de vite. Deci, nu numai că îşi păzea
vitele proprii ci păzea şi vitele satului. Drept plată primea câte 1 leu de vacă. El, într-un timp avea acolo 4050 chiar 60 de vaci. Iar ca să ai în acele timpuri 40-50 de lei pe zi...
Vara mergeam şi eu cu el. Dunărea era la 4-5 km. Când se revărsa, era iarbă din belşug. Iar când se
retrăgeau apele, în acele gropane rămânea peşte de numai, numai. Prindeam cu coşara de paie peştele. Am
mâncat atunci atâta peşte de mi s-a urât. Într-atâta că 25 de ani nu am mai pus peşte în gură.
Tata de asemenea, lucra singur. Ducea la moară, acolo unde era moara. În stânga, în dreapta, pe la
Brăila. DispoziŃia era ca să nu depăşim 10 km, dar tatăl meu a încălcat de multe ori această dispoziŃie. A
avut probleme cu MiliŃia, dar a reuşit să ne asigure o viaŃă mai acătări. Ba, a şi cumpărat de la nişte şvabi o
maşină de cusut, marca "Singer".
Pe mine mama mă mai lua şi la târg, dar îmi aduc aminte că şi la cules de bumbac am mers.
Ca să facă rost de lemne, iarna, oamenii satului treceau Dunărea şi mergeau în Baltă, în Balta
Brăilei. Se întâmpla că plecau într-acolo şi câte 10-15 căruŃe, dar bunicul meu era mai întotdeauna în
frunte. În ceea ce ne priveşte pe noi, copiii, când îngheŃau apele din jurul nostru, ne făceam un fel de patine
din lemn, fiind meşteri adevăraŃi, îŃi puneai patinele, îŃi desfăceai paltonul şi vântul îşi făcea datoria.
Mergeai şi câte 3 km cu o viteză apreciabilă fără să te mai "împingi" cu vreo proptea.
Era crivăŃul, iar pista de gheaŃă părea că nu are sfârşit. Greu ne era când trebuia să ne întoarcem.
În anul 1954 au venit acolo deŃinuŃii politici. Unii au stat chiar la tanti Vuca Stancov (a murit săraca,
iar recent a murit şi mama ei, care avea 99 de ani), au fost "repartizaŃi", dar au stat şi prin alte case. Şi era
vară, Ńin bine minte. Eu am intrat în contact cu nişte doamne care făceau plajă, mă trimiteau să le aduc apă
şi îmi dădeau ciocolată. Atunci am mâncat prima dată ciocolată. Erau cică de la Bucureşti, erau soŃiile
profesorilor. Nu ştiu cum au făcut ele rost de ciocolată, dar ştiu că bunica striga tot timpul, mă ocăra şi numi dădea voie să mă duc acolo să văd pe "alea în pielea goală". Dar căutam şi noi copiii să mai câştigăm un
ban. În anul următor, de exemplu, am lucrat şi eu cu unul, nu-i ştiu numele la cărat de siloz. Era acolo şi
unul Chirilescu, profesor universitar, din familia Brătianu. Dacă Coposu era în satul vecin, Lunca sau Valea
CălmăŃuiului, iar Maria Brăteanu era la Bumbăcari, aici era familia Brătianu.
Noi am mai avut şi o relaŃie specifică cu localnicii. V-am spus că tatei nu-i plăcea să lucreze în
comun, dar avea mulŃi prieteni prin satele vecine. Aşa era şi familia Rădulescu din Cuza-Vodă. V-am spus
că tata mergea chiar şi la Brăila, cale de 40 km, că avea cai buni. Dar au fost şi necazuri: mama s-a
îmbolnăvit rău, rău de tot, şi s-a dus la Brăila la medic. Medicul a vrut o groază de bani. Tata a vândut caii
şi a rămas mama în căruŃă, acolo în târg. Cum să mai vină acasă?... S-a găsit acolo un om cu suflet, un
român de pe acolo, Oprişenescu Naumel se numea. I-a întrebat cine sunt, de unde sunt. El locuia prin
apropiere. Pe riscul său, că noi aveam D.O, a luat-o pe mama şi a Ńinut-o în casa sa până s-a întremat. De
atunci am devenit prieteni de nedespărŃiŃi. Ne-a vizitat, acolo în Bărăgan de câteva ori, iar după ce am
revenit la casele noastre a fost şi de câteva ori şi la Diniaş, chiar şi la nunta mea, în anul 1970. De când a
intrat în pensie vine împreună cu soŃia tot la 2 ani odată şi stă câte o lună de zile. Şi tata a fost la el cu vreo
7-8 ani în urmă la nunta copiilor lui. În septembrie, anul trecut şi eu i-am vizitat. Dar la telefon ne auzim
foarte des şi acum. Omul la nevoie se cunoaşte...
Când ne-am întors, în casa noastră era instalată ferma. Au avut grijă de gospodăria noastră aşa cum
este îngrijit tot ce-i al nostru şi nu-i al meu. Casa era într-o stare destul de jalnică. Brigadierul ne era un fel
de unchi, aşa că a ieşit fără probleme din casa noastră, însă acolo a mai stat şi un miliŃian care nu voia să
iasă. łin minte că bunicul i-a zis: "Dacă nu ieşi, am să pun mâna pe topor şi aici ai să rămâi!" Bunicul
aceasta al meu i-a ascuns pe dezertori în timpul războiului. Printre ei se afla şi tatăl meu. Pentru asta a şi
fost condamnat. Ei, acesta a fost un paradox: ei au fost eliberaŃi la 23 august, au stat 1 an de zile la
închisoare pentru că i-au ascuns pe sârbi de-ai noştri care au fugit de pe front. Şi atunci jandarmii au fost
aceia care i-au arestat. Au trădat vecinii şi i-au găsit în casă. Acolo şi-au amenajat o pivniŃă, dar în 1943 a
venit poliŃia. I-a salvat deci, ziua de 23 august 1944. Şi, în loc să fie premiaŃi, deşi comunismul nu le-a
plăcut, dar au ajutat indirect, au primit drept premiu – Bărăganul. Revenind, mai Ńin minte că bunicul i-a zis
acelui miliŃian: "Eu am făcut puşcărie pe timpul lui Antonescu, acum comuniştii m-au luat, de două ori am
rămas în viaŃă. Am trăit destul. Iar tu ai să rămâi aici în pivniŃă". Când a văzut cu cine are de-a face, şi-a
împachetat cartrafusele şi casa noastră a rămas liberă.
Acum ceea ce voi spune e destul de neplăcut, e vorba despre nişte profesori de-ai mei, unii dintre ei
sunt acum pensionari, dar unii dintre ei nu au avut o atitudine corectă, şi vreau să zic că eu cred că nu era
normal ca în timpurile acelea, să-i spui unui copil de la Ńară: "tu eşti copil de chiabur, tu eşti aşa ori pe
dincolo". Nu voi spune numele profesorului sau al profesoarei, dar şi ei sunt tot aşa copii de la Ńară. Iar
despre problemele pe care le-am avut pe timpul liceului, ele au fost pentru că ai mei nu voia nici unul să
intre în colectiv. De la Ńară, autoritatea, partidul, sfatul popular... trimiteau tot timpul scrisori la şcoală ca să
mă exmatriculeze pentru că eu sunt copil de chiabur. Ai mei, însă, nu voiau în colectiv. Când eram în
ultimul an, m-a chemat directorul şcolii şi mi-a zis: "Dacă ai tăi nu intră în colectiv, eu sunt obligat să te
exmatriculez!" Repet, acest lucru s-a întâmplat chiar înainte de a absolvi liceul. M-am întors la Diniaş...
Tata nu dorea nicidecum: "Nici eu nu am liceul şi, uite, trăiesc!"... Bunicul, care m-a iubit foarte mult, a
văzut că e păcat şi... l-a convins şi pe tata. Şi ei, dacă nu ultimii, atunci printre ultimii au intrat în colectiv.
Iar mai apoi, până la revoluŃie, am avut un dosar în care scria: "fiu de chiabur, fost dislocat în Bărăgan".
Semnează, cine credeŃi? Un sârb de-al nostru care mi-a fost profesor de economie şi ai cărui părinŃi erau din
SviniŃa de lângă Dunăre, care părinŃi, au fost de asemenea deportaŃi în Bărăgan.
IVANCA ĆIRIN născ. ARSIN, Diniaş (Variaş): După câte cunoaşteŃi s-a întâmplat la 19 iunie
1951, ora 2,00 dimineaŃa, adică a doua zi de Rusalii. Am fost obligaŃi ca în 2 ore să fim pregătiŃi să ne
părăsim casa. În groaza aceea, pe moment, nu aveam nevoie de nimic. Dumnezeu ne-a dat însă, putere şi
am început în fine să ne împachetăm, dar luând fără vreo noimă din cele ce se aflau în faŃa noastră. SoldaŃii
ne priveau cu milă şi au dat să ne ajute spunându-ne şi faptul că putem lua tot ce dorim, pentru că acolo
unde ne duc, casele sunt goale şi orice lucru ne va fi de folos. Noi nu-i credeam, eram siguri că ne vor duce
în Siberia, că tot efortul este în zadar, dar am fost împachetaŃi, lucrurile ne-au fost puse în căruŃa noastră, şi
aşa căruŃa, trasă de cei 2 cai, a pornit-o din Diniaş, satul meu natal, spre Peciu, un sat la 7 km depărtare,
unde se afla cea mai apropiată staŃie de cale ferată. Eram cu tata, mama şi fratele meu.Bunicul şi bunica au
rămas şi erau foarte speriaŃi. De altfel, imediat după plecarea noastră ei au fost obligaŃi să-şi părăsească
casa, erau mutaŃi într-o casă străină, unde bunicul, după scurt timp, în luna august a aceluiaşi an, a murit
tânjind după noi.
Bunica a rămas singură cu nişte oameni buni, dar nu avea pe nimeni dintre ai săi, căci ei erau în
îndepărtatul Bărăgan. După un anumit timp, s-a hotărât şi a venit acolo, la noi, unde a şi rămas până ne-am
întors.
Am călătorit 3 zile şi 3 nopŃi. SperiaŃi şi obosiŃi, am ajuns, în fine într-un oraş numit Cioara, de unde
am mai mers vreo 30 km, noi, cei mai tineri, mai mult pe jos, tot întrebându-i pe soldaŃi, unde sunt satele în
care vom fi aşezaŃi. Dar marea şi trista surpriză a venit: am fost "instalaŃi" pe un câmp cu porumb, unde am
rămas sub cerul liber o noapte întreagă şi încă destule nopŃi după aceea. Dumnezeu ne-a ajutat şi ne-a dat
putere să ne împăcăm cu soarte.
Am înŃeles şi am fost obligaŃi ca fiecare familie să-şi încropească un fel de acoperiş deasupra
capului. Şi am trăit aşa, 3 luni în bordeie. În septembrie, "ne-am mutat" în casă nouă, casă pe care singuri
ne-am construit-o, am acoperit-o şi am baricadat-o pregătindu-ne pentru iarnă. Tata a trudit mult ca să fie
bine clădită casa noastră, ca să nu ne surprindă vânturile puternice şi viscolele.
Din primăvara anului 1952 am fost obligaŃi să mergem să lucrăm la fermă, mâncând din cazan. Am
cunoscut tot felul de oameni, mai multe naŃiuni, vorbeam limbi diferite, dar ne frigeam pe acelaşi jăratec.
Sperând însă, că într-o bună zi, bunul Dumnezeu ne va ajuta şi ne va elibera.
Lucram la munci grele, munci de Ńărani, dar am şi săpat canale pentru că acolo se câştiga mai bine.
Satul nostru se numea Punctul Şchei, iar lângă satul nostru mai erau StăncuŃa Veche, Cuza-Vodă,
Spiru Haret. Din satul nostru până la StăncuŃa etrau 8 km, iar acolo era şi Dunărea aproape. La 19 km
distanŃă de sat se cultiva orez. Acolo lucram noi vara, călcând prin apă ca să "plivim" orezul. Toamna
lucram la recoltat. Ne deplasam mai mult pe jos şi rămâneam acolo o săptămână întreagă, pentru că se
plătea destul de bine, comparând cu plata oferită pentru alte munci. Acum de abia ştiu şi de ce: este o
muncă foarte dăunătoare pentru sănătate. Atunci, însă, Ńineam cont numai unde puteam cîştiga cel mai bine
ca să ne pregătim bine pentru iernat.
Nu aveam voie să mergem la oraş ori într-o altă localitate la o distanŃă mai mare de 15 km. Cel mai
apropiat oraş era Brăila şi se afla la 40 km, dar eu nici nu l-am văzut, măcar.
Mai pot să vă spun că am cunoscut mai multe persoane cu studii superioare. Lucrau cu noi, ziceau
că au venit aici din Rusia, şi ne mai spuneau să nu ne plângem că acolo unde au fost ei, era şi mai rău,
măcar noi suntem aici cu întreaga familie. Printre ei era şi unul din familia Brătianu, dar comuniştii nu erau
mulŃumiŃi cum se descurcă printre noi, pentru că pe ei îi şi mai menajau câteodată. Acesta a muncit şi la
grajduri să îngrijească de vite. Le făcea ca să poată trimite fiicei sale, care trăia la Bucureşti, adeverinŃă în
care era menŃionat că el este la muncă grea, altfel nu i-ar fi permis să-şi urmeze şcoala.
Vă pot spune că ne-a fost greu departe de Ńinutul natal, dar pe atunci aveam doar 17 ani şi suportam
mai uşor decât cei mai în vârstă.
SOFIA MILOVANOV născ. BANDU, Diniaş (Arad): Alături de toate necazurile şi nevoile pe
care ne-a fost dat să le îndurăm din cauza apei proaste şi a alimentaŃiei pe măsură, alimentaŃie pe care o
primeam la ferma la care lucram, în satul nostru numit Şchei, a apărut epidemia de icter şi cea de tifos. Eu
m-am îmbolnăvit de icter, iar tatăl meu, Bogdan de tifos. El abia a scăpat cu viaŃă şi a rămas foarte slab.
Dar, cum viaŃa a "curs" mai departe, trebuia să muncim şi fiecare s-a descurcat cum a ştiut şi cum a putut.
Tata era un om harnic şi descurcăreŃ şi, pentru a ne asigura o viaŃă cât de cât mai bună, în pustiitatea şi
sărăcia aceea, alături de munca zilnică la fermă, a început să facă negoŃ cu vin. Aducea în damigene cu
spinarea vin din satul łibăneşti şi-l revindea în satul nostru. În anul 1954 a fost o iarnă grea. CrivăŃul a
bătut vreo 5-6 zile fără încetare, de s-au format omăturile înalte de 2-3 m. Satul ne-a fost "îngropat" în
zăpadă. Ca să poată ieşi de prin căsuŃe, oamenii s-au folosit de geamuri şi chiar de acoperişuri. El, pe
drumul acesta înzăpezit cu încă un vecin veneau de la łibăneşti aducând în cârcă damigene cu vin. Asta
pentru că în data de 28.II.1954 era sărbătoare, la care după obiceiul nostru sârbesc se dădea de pomană
pentru liniştea sufletelor morŃilor.
Sub povara greutăŃii din spinare, şi pe un drum acoperit de un strat gros de zăpadă, l-au lăsat
puterile, aşa că a rămas la jumătatea drumului, singur în câmp. Companionul acela, care era cu el, era mai
în forŃă şi şi-a continuat drumul promiŃându-i tatei că va trimite oamenii din sat să-l salveze. Şi azi îmi aduc
aminte de consătenii aceia care în noaptea de 27.II.1954 au pornit în căutarea tatălui meu, erau cei din
Diniaş: Uroş Todorov, Sava Mircov, Bogdan Bundevin, Ivan Milcov (senior), Jiva Todorov numit şi Erja.
Singurul reper le-au fost urmele lăsate de nenea Uroş Lazici la venirea sa acasă. După câteva ore de
căutare, la o temperatură de -30 grade Celsius, l-au găsit pe tata leşinat şi îngheŃat, aproape mort. Au ajuns
acasă pe la miezul nopŃii, dar totul a fost în zadar. MulŃi consăteni nu numai sârbi, ci şi români şi nemŃi, iau sărit în ajutor, au adus penicilină, dar el nu mai putea fi ajutat. Chiar în ziua sărbătorii, la 28.II. tatăl meu
a murit. Avea doar 42 de ani şi era groaznic să-Ńi pierzi tatăl. Fratele era în armată la Bucureşti, aşa că
mama şi cu mine am rămas singure. Fratele nici nu putea să vină să-şi petreacă tatăl până la casa veşnică.
Vă trimit o fotografie cu mine şi cu mama la mormântul tatălui. Ne rugăm în genunchi bunului
Dumnezeu pentru liniştea sufletului tatei, iar pe noi să ne salveze de chinuri şi să ne ducă înapoi la casele
noastre. La întoarcere, în anul 1956, nu ne-au permis să luăm şi rămăşiŃele pământeşti ale tatălui şi să le
aducem la Diniaş. Cu inimile zdrobite i-am lăsat mormântul acolo, şi niciodată nu am mai putut pune o
floare la mormântul său, nu-l putem plânge. După ce am plecat noi, în primăvara anului 1956, localnicii de
acolo au intrat cu tractoarele în cimitir şi au arat mormintele noastre sfinte, iar corpurile martirilor au rămas
sub brazde departe, acolo, în Bărăgan...
VUCA STANCOV, Diniaş: Eh, dragul meu... Multe am mai pătimit. Când am fost acolo, ne
chemau la fiecare 2 săptămâni la verificare. De ce ai fost disclocat? De unde să ştim noi, de unde să ştii...
Iar la mine, cum să vă spun, pe când am stat în colibe, a fost unul Solomon, el era miliŃian, dar tare
cinstit, era flăcău. El ne vedea că mai facem şi noi un pic de prăjitură duminica, că de zi cu zi eram la
muncă la fermă, iar duminica mai şi găteam câte ceva ca să ai ce mânca acolo. Dar dădeam la toŃi ca să nu
mai vină pe la noi, că eram în colibe şi doar dădeau cearşaful la o parte câte odată, ne şi speriam când ne
pomeneam cu ei aşa pe nepusă masă. Ei, acest Solomon îi dădeam ceva prăjituri şi el a văzut ce fel de
oameni suntem noi bănăŃenii, că ceilalŃi nu erau aşa cum eram noi sârbii. Noi eram mai mult aşa, cu
înclinaŃii faŃă de gătit. El, Solomon când s-a însurat a venit la mine şi îmi zice: "Tanti Vuco, te rog, ceva...
Vrei să înveŃi pe Viorica mea să facă mâncare şi prăjitură aşa cum se fac la voi în Banat?"
Că el va aduce tot ce trebuie, eu doar duminica... ei, de ce nu, e duminică şi e mai bine, ştiu că îmi
va rămâne şi mie, păi nu? Aşa am învăŃat-o eu să facă de toate, dar nu numai de gătit, i-am mai zis de una,
de alta, îi zic eu bunăoară: "Nu te amesteca aşa când vine cineva...", am povăŃuit-o să-şi respecte bărbatul,
să nu-l facă de ruşine. Şi el m-a respectat pe mine întotdeauna. Când odată la plecare, vine să mă anunŃe că
urmez la rând.
Eu şi cu Jiva mergeam iarăşi împreună. El e Stoianov, iar eu Stancov, ne luau în ordine alfabetică, şi
ne chemau, deci, împreună.
Iar el, acel Solomon îmi spune: "Tanti Vuca, să vă spun ceva, când o să vă mai cheme odată la
verificare, să spuneŃi şi de pensie pentru soŃ, care s-a prăpădit pe front". Dar eu nu ştiu ce să-i spun, şi-i zic:
"Domnu' Solomon, mie mi-e frică să spun asta!" Numai să nu spun că el m-a învăŃat. Nu îndrăznesc să spun
aşa ceva, mi-e frică să nu ne ia şi să ne despartă, pe soacra mea şi pe mine... Ce ne-om face singure, păi nu?
Dar el îmi zice: "Dacă o fi să te învinuiască de ceva, atunci eu am să recunosc că eu te-am învăŃat să spui
aşa, dar tu să nu spui aşa, tu numai zi-le de pensie". Ca acolo vin ăia mari, colonei, orice ar fi, frasu să-i ia,
că nu mă pricep la grade...
Când ne-am dus aşa, mie şi lui Sava ne dau drumul. Acolo înăuntru eu îi zic lui cica Jiva: "Fii atent,
eu am să zic de Mişa, tu zi-i despre Paia, spune-le aşa: păi, Ńie Ńi-e uşor că te-a lăsat fiul singur cuc şi a
plecat, Ńi-e uşor Ńie om bătrân, şi mai zi-le că nici nu vrei să-i vezi dacă el te-a lăsat pe tine aşa. Apoi ştii tu
cum să-l învinuieşti, da, nu-l blestemi, numai învinuieşte-l aşa, ce vrei să tremuri aşa în fiecare duminică
acolo, ei sunt 10 iar tu?...
Apoi... aşa. M-a chemat mai întâi pe mine. Se poartă frumos cu tine: să spun de ce ne-au disclocat
pe soacra-mea şi pe mine. Ce ştiu eu? Eu zic: "Nu ştiu. SoŃul meu nu e nici un fel de politician, nici eu, nici
soacra mea nu am fost. Poate că asta e pensia pentru soŃul meu, că s-a dus şi s-a prăpădit în război. Putea
mai bine să se spânzure acasă, să moară acasă, şi să aibe parte de înmormântare decât să se ducă şi să
moară acolo... Mama lui, adică soacră mea e acum cu mine şi eu nu am copii, cum s-o las?" Aşa m-a
povăŃuit să zic.
Apoi, dragule, de cum am zis asta, nu m-au mai chemat niciodată. Omul acela, nenea Jiva, iarăşi
aşa, iar eu ca să-i sar în ajutor le zic: "Să nu credeŃi, cum să vă zic, domnilor sau fraŃilor, să nu credeŃi că lui
îi e uşor, om bătrân..."
Nu ne-au mai chemat nici pe mine nici pe el niciodată.
Ei, a mai trecut un timp. Au venit deja Brătianu şi ChiriŃescu şi prinŃul Ghica.
Apoi, nici nu Ńi-am zis că am primit o scrisoare din Paris, fiul acelui ambasador, dar mi-au luat-o tot
ăia care au fost...
El a fost ambasador în Iugoslavia, din Iugoslavia l-au ridicat drept la canal, nici nu l-au lăsat acasă.
Păi fiul lui...
Când eram noi în Bărăgan, cum să-Ńi explic, acolo unde era o familie mică, cu puŃine persoane vreau
să zic, au mai adus şi câte un politician. Eu nici nu am vrut să aud, că eram – deh! – femeie tânără şi tu sămi aduci un bărbat şi eu am doar o cameră şi bucătărie. De dormit, no, o să doarmă în bucătărie. Da trebuie
să te şi speli, nu? Ei, cum să te dezbraci şi cum să te fereşti de bărbat? S-a nimerit să fie la noi Luca Pătran,
fie iertat, că a murit, şi eu am început să plâng, nu vreau, cer să-mi trimită o muiere. Dar unu RăscuŃoiu,
ăsta era miliŃian, se răsteşte: "Să taci din gură, că eu ştiu pe cine îŃi trimit; dumneata cu soacra ta te duci în
fiecare zi la lucru, nu am avut treabă cu voi. Şi vrei o femeie, şi când vine de la lucru să-Ńi mănânce tot, şi
tu numai să vii la post şi să plângi!" Păi, eu nu am pe nimeni acolo. Nu am nici frate, nici unchi, nu am pe
nimeni ca să mă ajute la nevoie. Aşa că l-au adus. Îi spune el ăstuia: dumneavoastră veŃi rămâne aici şi
miliŃia a plecat, iar el a rămas. Şi ăsta, venitu, cum aveam şopronul acoperit cu paie, îmi zice: "Lasă-mă să
dorm şi eu odată liber, pe paie!"
Brătianu ăla a murit anul trecut (1992). Era fiul lui Dinu Brătianu, era prim-ministru, doar ştii şi tu,
frate-miu? Ai auzit de Dinu Brătianu, nu? Păi ăla era fiul lui.
Eu, şi apoi Nina, ne-am întristat... Nina a început să plângă şi spune: fiul e prin lume, poate că şi pe
el îl va primi cineva. Atunci îl rugăm, îl rugăm să intre înăuntru. El plânge... Ce-am zis noi întâi că nu-l
primim, şi acum îl chemăm înăuntru şi-i oferim şi cina şi nu mai ştiu ce?...
Era duminică. El plânge, plângem noi două. Apoi l-am împins cu forŃa înăuntru. În timpul ăsta, că
eu ştiam româneşte, îi zic: "Nu vă supăraŃi, noi ne temem că nu vă cunoaştem". D'apoi aşa a şi fost, nu am
vrut să-l primesc, că nu ştiam cine este... Şi aşa, am cinat. PuŃinul pe care l-am avut l-am împărŃit.
Apoi a văzut şi el că noi suntem două femei singure. Dar nu i-am interzis nici o vizită, adică nu ne
păsa cine vine la el. Nişte şvabi. Dar şvabii sunt oameni cinstiŃi, poate că nu există oameni mai cinstiŃi
decât şvabii... Dar să-Ńi ofere ceva, asta nu! El, şvabul, mănâncă aici, şi tu stai uite, acolo, dar nu te va pofti
şi pe tine la masă. Asta nu! Sau când te vede că tu îŃi coşi vreun nasture, el n-o să-Ńi vină să-Ńi ceară dă-mi şi
mie aŃă, nu, nu!... Dar sârbii şi românii de parcă s-au născut din aceeaşi mamă. Ei oferă şi ultimul dumicat.
Ei, aşa suntem şi gata!
Aşa, acum o să mâncăm cu toŃii. Şi ChiriŃescu, dar erau doi... Apoi, când au văzut ei că nu-i pot
hrăni eu, a venit unul... ăsta era director la Banca NaŃională din Bucureşti, unu Roiceanu, aşa se numea ăsta,
dar la noi venea duminica. Cum duminica eu făceam prăjituri, cum să nu le oferi şi lor? Le-am dat cât am
putut, păi nu?
Atunci ambasadorul ăla zice că nu e drept – dar ştia sârbeşte de parcă ar fi fost sârb. Zice să
cumpărăm noi duminica, atunci era piaŃa mare, să cumpărăm tot ce avem nevoie, măcar duminica să
mâncăm toŃi împreună.
Ei, dacă vreŃi eu am să cumpăr. Dar nu pot cumpăra eu, nu? Am eu câteva găini, dar pe astea... Aşa
a şi fost. Cumpăram duminica dimineaŃa tot ce aveam nevoie şi mâncam împreună.
Într-o sâmbătă îi văd că sunt trişti. Şi Brătianu, şi ăsta ambasadorul Oprişeanu... Gândesc de ce or fi
ăştia supăraŃi? Sâmbăta viitoare ei tot aşa trişti erau. Crdeam că le e prea mult cât cumpărăm, mai ştii? Ei,
am să le zic. Şi le spun: "Apoi, să nu vă fie cu supărare, dar poate cumpărăm prea multe?" Da ceea ce
rămânea, eu le împachetam ca să aibe pentru a doua zi. Împart tuturor: şi mie îmi las să am când oi pleca la
lucru măcar câte o bucată de prăjitură. Ăsta, amabasadorul a început să plângă şi spune: "Nu!" Brătianu era
mai tare de inimă, se putea abŃine. Da, ăstălalt a început să plângă şi îmi zice: "Eu mă gândesc că eu mâine
am să mănânc, dar ce vor mânca copiii mei? Ei sunt la naşi, dar naşul a murit". Ei s-au născut în Iugoslavia
şi naşul era de acolo. Se numea Popadici. Când s-a întâmplat aşa cu Tito şi cu Stalin ei au fugit şi au venit
aici. Deci, îmi zice el: "Ce-o să fie cu copiii mei?" Iar eu îi zic: "Nu trebuie să fiŃi necăjit pentru asta. Când
o fi vacanŃă, să vină copiii aici". Zice: "Păi nu avem nici noi... " "Păi ce mâncăm noi, or mânca şi copiii.
Om aduce ceva mai mult şi nu e necesar să mâncăm chiar aşa de mult... O să le dăm pâine să mănânce şi
ei". Brătianu avea o fată, dar asta avea un băiat şi o fată.
Şi când a venit vacanŃa, ei au venit. Au stat copiii aici la noi. Fiica lui era mai mare şi ea a plecat
prima. Acum ea este la Los Angeles.
Când a murit Brătianu, ea mi-a trimis o scrisoare şi mi-a scris că pe coroana pe care a pus-o tatălui a
înscris şi numele meu.
Apoi fata ăstuilalt, a ambasadorului, a plecat, dar înainte de revoluŃie a plecat şi băiatul. Ei, el mi-a
trimis acum o scrisoare... Mai întâi mi-a trimis o vedere din Paris. Şi scrie că ne-a felicitat de Crăciun şi de
Anul Nou. Apoi ne-a scris o scrisoare. Ne scrie, frate-miu, nu să plângi, ci să urli... Dragă mamă noastră,
mătuşa noastră, bunica noastră şi doamna noastră."
Păi ei când au simŃit ce-i aceea copilărie, au simŃit-o la mine, în sărăcia aia... Iar ei s-au vorbit, Ani
şi cu Florica lui, sora şi cu el, s-au înŃeles adică să simt şi eu ce e şi cum e bătrâneŃea la ei, la Paris.
Să nu-mi fac griji, în 2 ore voi fi acolo. Ei spun că or să vină, că ştiu că eu am vorbit întotdeauna
frumos despre Diniaş, cum e pe aici, şi cum îmi pare rău de vecini... Ştiu ei toate acestea şi spun că vor veni
dacă vreau să-i anunŃ doar printr-o scrisoare, zic, deci, că vor veni să vândă tot ce am aici şi să facă o mică
mănăstire, o ctitorie. Dacă nu va fi destul, ei vor mai aduce de acolo, iar pe mine să mă ducă acolo, la ei,
asta îmi zic, iar eu să le răspund care e voinŃa mea.
Într-o noapte s-au adunat cu toŃii, aici la mine. Ei vorbesc şi româneşte şi franŃuzeşte, iar eu nici nu
stau să-i ascult. Ce rost are? Eu ies afară, ori stau în cameră, iar ei stau toŃi în bucătărie. În bucătărie aveam
o rogojină pe jos, dar au stat şi aşa. Că era iarna. Iarna deobicei puneam rogojini pe jos, e ca un covor şi se
poate sta aşa. Ne-am culcat într-o noapte. Pe la ora unu, frate-miu, cineva bate în geamul nostru, să nu mă
scol din locul ăsta dacă te mint, tot ce îŃi spun, totul e adevărat. Eu dormeam la perete, iar Nina la margine.
Aud şi o îmboldesc pe Nina şi văd că e un bărbat, că era senin şi se vedea de parcă ar fi fost zi. Ne-am
pornit amândouă la fereastră. Când am ajuns, am văzut că ăla de afară era miliŃian şi-mi spune mie să mă
îmbrac şi să mă duc imediat la MiliŃie. Am întrebat dacă să iau ceva cu mine. Nimica, spune el. Îi spun că
am să vin eu. Numai să nu mă vadă ChiriŃescu şi Brătianu că ei dorm la bucătărie.
Ei, frate-miu, până să ajung la post am căzut de vreo 3 ori. Dar postul nu era departe, era cam aşa
cum ar fi de la grădina mea şi până uite, colo, la colŃ, aşa era. Mi-e era frică şi mă gândeam că or să mă
ridice, dar s-a şi zvonit aşa ceva că ne vor împărŃi, erau fel şi fel de minciuni cum ziceau şi când ne-au adus
că ne vor duce în Rusia.
Când am ajuns acolo, frete-miu, ce să-Ńi spun, acolo era plin de ofiŃeri. Iar eu tremur... Şi au văzut că
sunt speriată. Îmi zic să mă aşez şi să nu mă tem de nimic. Mai zic că şi ei sunt oameni cum sunt şi eu. Şimi dau un pic de apă. Am băut şi m-am aşezat. Când m-am aşezat, ei au început să mă laude şi să-mi spună
că sunt ridicată greşit şi eu şi soacră-mea. Îmi spun că soŃul a plecat şi a murit pentru Ńară, şi nu văd de ce să
fim deportate. Şi mai spun că avem noi în sat oameni răi şi de aceea ne-au ridicat pe noi, dar nu trebuia să
fim dislocate... şi tot aşa...
Atunci mi-a venit inima la loc, că văd că nu mă vor duce nicăieri. Şi atunci au început să-mi zică,
păi la mine e Brătianu şi vine şi prinŃul Ghica. "Apoi vin, eu nu ştiu ce vorbesc ei, eu nu i-am chemat, voi iaŃi adus la mine, nu? ŞtiŃi, – îi spun eu ăluia, RăscuŃoiu, că şi el era acolo – voi ştiŃi că eu am vrut o
femeie". Şi ăla a zis, ce e drept, e drept, aşa a zis: "N-a vrut, a plâns, n-a vrut, că-i femeie tânără, nu vrea
bărbaŃi..."
Dar ei de acolo: "Da, da, pricepem noi bine..."
Însă ei au hotărât să mă ajute ei pe mine. Pe mine şi pe soacră-mea. Să scot eu ceva de la ei, să nu ne
mai ducem la lucru, că noi vom avea salar atâta cât capătă şi ăia care lucrează, atâta o să avem şi noi, şi o să
mai avem şi în plus, dar să aflu eu de la ăia despre ce vorbesc ei atunci când se întâlnesc. Da eu îi zic: "Eu
nu ştiu despre ce vorbesc ei, ei vorbesc cât vorbesc româneşte, dar vorbesc franŃuzeşte şi englezeşte, sau
cum or fi vorbind, că eu nu înŃeleg limba aia".
Ei, franceza am învăŃat la şcoală şi ştiu câte ceva, dar nu pricep totul. Ştiu să spun "Bună ziua" şi
aşa... Dar ei tot insistau. Eu le tot zic cum că nu ştiu... Apoi, când am văzut că tot insistă şi nu se mai lasă,
mi-a fost teamă că mă vor bate, lua-i-ar dracu!... Şi le spun: "Eu am să încerc, dacă pot şi mie mi-e mai bine
să-mi plătiŃi şi să nu mă duc la lucru, iar soacră-mea îi bătrână, pot, dar să nu daŃi vina pe mine dacă ei nu
vor să vorbească de faŃă cu mine". "Nu, nu, numai eu să fiu insistentă, să mă vâr în sufletul lor şi or să-mi
dea ei să le fac eu de mâncare şi or să-mi zică".
Bine. Mă întorc eu acasă. Când, acasă, nu spun nimic. Lui ChiriŃescu nu am îndrăznit să-i spun, dar
lui Brătianu i-am spus. Şi el, îmi zice: "Tanti Vuca, suntem în mâna dumneavostră. Cum vreŃi, aşa faceŃi...
napoi nu ne ducem, dar din departe cine ştie mai unde ajungem". Eu îi zic: "Eu nu vreau, dar vă spun ca să
vă feriŃi de alŃii". Şi mi-a zis când mă întorc la lucru să mă duc şi să spun ce am auzit. Şi aşa iară vorbesc eu
cu miliŃianul ăla şi îl întreb ce să fac şi el îmi spune când vin de la lucru să mă duc să spun că eu nu pot face
ce mi-au cerut, că ăia râd de mine. Aşa am şi făcut, de la lucru mă duc drept acolo, dar mergea cu mine şi
Bogdan Haba şi mă întreabă el: "Ce cauŃi tu la post, Dumnezeii tăi?" I-am spus: "Mă duc, nu ştiu de ce mau chemat". "Pentru Dumnezeu, doar nu ne-or aresta acum, de ce ne-or fi chemând?" Trăiam tot într-o
frică.
Apoi, mă duc eu acolo şi le spun: "Ce să vă spun, tovarăşi, ei or început să-şi bată joc de mine şi
spun: uite tetka Vuka a început să se ocupe de politică".
Şi au început să râdă de mine, dar nici nu se uită la mine! Nu m-au mai chemat niciodată.
Nu a trecut mult timp şi prinŃul Ghica a fost luat... Dar unde l-or dus... A fost aici la mine ChiriŃescu,
şi fata lui Brătianu a fost aici la mine şi spun că nu ştiu nimic despre el, nu ştiu unde e, dar pe el l-au dus.
L-or fi omorât?... Şi nimeni, uite era deja linişte şi cu toŃii erau acasă şi liberi, dar unde e el, nimeni nu
ştie...
– Fiica lui Brătianu a fost acolo în Bărăgan? (Reporterul)
– A fost vara, când avea vacanŃă.
– Dar soŃia sa, nu? (Reporterul)
– SoŃia, şi-a tăiat venele când l-or ridicat pe el. Şi atunci or vrut s-o ridice şi pe ea. Aşa povestea el
că au vrut să-i ia cerceii, că avea cercei de aur şi nu au putut să-i desfacă, ci au luat un cleşte. Şi când a
văzut mama sângele şi fata asta a început să plângă, când or văzut sânge, sânge în urechi, s-a dus în baie şi
şi-a tăiat venele şi acolo au găsit-o moartă. Apoi, portarul a crescut-o pe fata asta. Şi portarul a fost cu ea la
noi...
– Brătianu, a fost Brătianu un om luminat? (Reporterul)
– Tare deştept. Şi era, cum să-Ńi zic, era calm. Păi vezi, când eram liberi, frate-miu, noi am găsit
totul, am pregătit, am găsit cine să ne ducă cu căruŃa pentru că prima dată am fost liberi noi sârbii, şi atunci
îmi zice el mie: "Acuma mergem la securitate". Da de ce să merg la securitate?" El zice: "Haide numai cu
noi să mergem să spui cine o să te ajute acolo, omul ăsta? E singur căruŃaşul ăsta, nu? Cine o să te ajute la
bagaje? Haide numai cu noi". Când ne-am dus acolo ei spun că stăpâna lor îi acuma liberă şi merge acasă şi
noi mergem s-o conducem până la Dudeşti, nu până la Dudeşti ci până la Cioara. Dar ei nu aveau voie să
circule, noi puteam să ne deplasăm 15 kilometri, ei nu, trebuiau să rămână acolo unde lucrează.
Acolo, ChiriŃescu a început el să vorbească... Brătianu i-a zis atunci: "Vlad, îl chema Vladimir, dar îi
ziceau Vlad – să taci acum, să vorbesc eu". Şi le-a spus: "Voi ne-aŃi adus la această femeie. Ea s-a purtat cu
noi ca un om, precum şi noi cu ea. Acuma ea este liberă. Noi vrem să ne revanşăm. Cum va proceda ea
acolo? Cine o s-o ajute la bagaje acolo, cine o să-i descarce toate câte le are de dus? I-au rămas atâtea
dincolo, nu mai poate lăsa şi astea aici. SoŃul ei s-a prăpădit pe front şi trebuie cineva... Noi mergem, noi
am venit să vă spunem că noi mergem s-o petrecem până acolo şi, dacă e nevoie, noi o să vă sunăm din oră
în oră din gară. Nu vom veni până nu o aşezăm în vagon".
Nu şi nu... dar apoi au aprobat. Şi a venit cu mine Brătianu şi ChiriŃescu şi ambasadorul şi încă unul,
un profesor pe numele său Meitani, care vorbea şaisprezece limbi. Era mic de statură, o sperietoare de om,
frate-miu, dar a venit şi el să ajute.
Când am ajuns acolo, ia vagonul de unde nu-i! Ce o fi făcut Brătianu, ce n-o fi făcut, ori
ambasadorul, dar mai mult Brătianu că el era mai aşa... s-a dus la ei când, uite-i că vin. Şi-mi spun ei mie:
"Ai grijă tanti Vuca, acum ai să mergi să mai găseşti pe cineva din Diniaş ca să nu fi singură în vagon". Şi
atunci mi l-au găsit pe Şivaciko că mi-e rudă. Toma îmi e cuscru, nu?
Şi aşa, când au venit vagoanele imediat ne-au încărcat pe toŃi. Noi, măi năşicule, nu am pus nici
mâna. Nina a mea a stat sus şi s-a îngrijit unde pun lucrurile noastre, iar eu aveam grijă să nu-mi rămână
ceva jos, păi nu?
– Îi plăceau lui Brătianu obiceiurile sârbeşti, când se fac prăjiturile? (Reporterul)
– Tare mult. Da cel mai mult îi plăcea să spună "laku noci" (noapte tihnită). Când vin la noi, veneau
seara. Şi Zdravko venea tare des pe la noi. Şi mai venea unul Dragomir din Sânnicolau. Tu ştii că la noi e
obiceiul să spui "laku noci" când pleci, nu? el îŃi urează aşa şi tu îi răspunzi. Lui Brătianu asta i-a plăcut,
dar mult i-a plăcut. Şi îi plăcea de Crăciun şi de Paşti şi de Anul Nou. Noi de Anul Nou făceam nişte turte
de le zicem "vasiliŃe", ei asta îi plăcea să mă ajute. Spunea "Tetka Vuko, să nu pui acolo lemnele de foc,
lasă eu, numai faceŃi, numai faceŃi, să fie..."
ToŃi veneau pe la noi. Întotdeauna făceam câte două tăvi. De exemplu plăcinte de Crăciun "cesniŃe"
cum le zicem noi. Ei, astea nu se taie în bucăŃi mici. Tai aşa bucăŃi mai mari. Să guste fiecare care o veni.
Atunci pune şi el, cum e obiceiul nostru, că veneau întotdeauna copii de Crăciun, punea banul, cred că baş
atunci s-or schimbat banii, punea banul, cum v-am zis. Doamne, ce bucuroşi erau când dădeau de banul din
plăcintă! Întotdeauna îi plăceau aceste obiceiuri. Apoi obiceiurile de Paşti când vopsim ouăle, la fel se
bucura. Vine şi mă ajută când vopsim ouăle. Pui câte o frunză de trifoi şi iese oul pestriŃ şi s-a bucurat mult
şi de acest lucru. Tare mult îi plăcea. Ce să mai zic de supa noastră? Ei nu mănâncă supele ca noi. Pe la noi
dacă nu ai o supă, nu mai e duminică, nu? Pe urmă am văzut că lor le plac ciorbele. Atunci când am început
să mâncăm împreună, atunci am făcut ciorbe, păi nu? Dar el spune: "Nu! Supă sârbească tetka Vuka, supă
sârbească, tăiŃei faceŃi, dar supă sârbească să fie!"
Şi sosurile le plăceau. Iar plăcinta "de dulce", aia de-o întindeam noi – apoi aia o considerau
delicioasă. Se uitau şi tot exclamau: "Cum, cum, nu se rupe? Nu, nu, nu se rupe!" Eu mai aşezam aşa să
"tremure" coca. Şi pe aia mică am învăŃat-o să frământe. Era mărişoară, avea 14 ani.
– Îşi iubea fiica? (Reporterul)
– Pe fată tare mult o iubea. Ea dormea cu noi, în cameră, ştii. Ea şi asta, fiica ambasadorului,
dormeau într-un pat iar eu şi cu Nina în celălalt pat. Apoi le-am mai dat loc de un culcuş, din scânduri, pui
o scândură aici şi una aici – acolo dormea fiul. Iar ei, ei doi dormeau în bucătărie. Era ceva ca un recameu,
dar din scânduri şi era lat ca să încapă amândoi. Când a început să meargă la lucru, întotdeauna venea să-şi
sărute fata ca să doarmă. Avea lacrimi în ochi în fiecare seară când pleca. Asta întotdeauna... Şi ăsta,
ambasadorul... Doamne, doamne ce-a mai fost! Uite, ei nu au văzut mac niciodată. Poate că nici nu au
consumat mac. Odată, am făcut plăcintă cu mac şi tăiŃei cu mac. Apoi, când au venit copiii, Brătianu îmi
spune: "Tetka Vuca, să faci prăjitură cu mac, să vadă copiii cum se trăieşte în Banat, cum trăiesc sârbii,
cum mănâncă, ce mâncare" – nu borş!
Păi când le-am făcut! Cum să nu le placă plăcinta cu mac dacă e aşa de dulce? Numai că eu trebuie
să mă duc la lucru şi pe ei să-i las acasă. Lui Zdravco îi zic să vină pentru că ne găteam mâncare pe o lampă
cu petrol. Eu le gătesc ca să aibă ce mânca la prânz. Îi zic lui Zdravco să vină să aprindă lampa ca nu care
cumva să dea foc. Casa e acoperită cu papură, e pericol, nu? Să nu dea foc la casă că asta a lu Brătianu avea
numai 14 ani, iar ceilalŃi îs şi mai mici or să se joace şi iaca focu! Şi aşa ei nu se atingeau de lampă până nu
venea Zdravco la prânz. El aprindea lampa, le încălzea mâncarea şi stingea lampa.
Le plăcea copiilor să iasă înaintea noastră când ne întoarcem de la lucru. Luau sapele şi traistele de
la noi. Într-o zi când ne întoarcem de la lucru vine fuga înaintea mea fata asta a lui Brătianu şi îmi spune:
"Tetka Vuca, o să te bucuri de ce am făcut noi astăzi!"
Mă trec fiori. Nu cumva or fi făcut vreo boroboaŃă? Parcă tremur. Şi parcă nu mai pot nici să păşesc
ca lumea, mi se înmoaie genunchii. "Numai să vezi!" "Dar ce, spune-mi!" "Stai jos pe scaun, ai să pici, aşa
o să te bucuri!" "Ce să mă bucur?"
Când am ajuns acasă – nu văd nimic. Toate sunt la locul lor. Totul e în ordine. Când m-am aşezat, ea
scoate vailingul plin cu mac. Vai de mine, mi-au cules macul din grădină! Eu întreb: "Păi, ce aŃi făcut? Încă
nu se culege!" "Nu de la noi!" Şi atunci îmi arată, cum să zic... uite Miladin locuia la colŃ iar eu stăteam
lângă Miladin. Spune că au fost peste drum, "la o nemŃoaică am fost şi am furat!" Păi de ce... asta nu se
fură! Dar cum tata aduce lemne? Acum să spun că eu i-am rugat, ei erau dulgheri, adică au lucrat ca
dulgheri pe atunci şi capetele, rămăşiŃele care cad, pe acelea le aduc seara. Aduce ChiriŃescu, aduce
Brătianu, aduce şi ăsta, Oprişan, dar mai aduce şi unul Pascalini ne aduce mereu... Cumpărăm noi lemne,
dar era bine venit şi ceea ce rămânea, adică ceea ce aduceau, păi nu? Spunea ea: "Cum tata fură şi aduce
lemnele?", "Păi asta-i de la fermă, dar nu-i de la oameni!"
Vă închipuiŃi că a luat de acolo "ce-o să spună tata când vine şi vede?" "Am cules de la noi mac! Păi
nimica, ce? Să ne faci prăjitura cu mac!"
Când a venit tatăl şi când a văzut el... nu vreau să fiu eu cea care spun, dar el întreabă: "AŃi cules de
la noi mac?" "Păi încă nu... că eu am întrebat pe tetca Vuca şi tetca Vuca a spus că încă mai o săptămână..."
"De ce aŃi cules?"
Dar el mă ajută întotdeauna la semănat şi la săpat.
– "Nu de la noi, de la nemŃoaică!"
Apoi când a mai auzit-o şi pe asta! A luat ea vailingul şi drept la nemŃoaică. NemŃoaica nu vrea să
primească... Când vine înapoi spune: "Nu, nu-i nimica tetca Vuca. Numai când mi-a dat două palme... nu
m-a durut, numai ruşine mi-a fost şi ciudă mi-a fost"...
Păi, frate-miu, ce să-Ńi mai zic de serile când trebuia să curăŃăm latrina... Săpam gropi şi seara... aşa.
"Nimeni afară"... şi curăŃă Brătianu latrina. La fiecare 2 săptămâni, apucă-te şi curăŃă. "nimeni să nu iasă
afară..." Vine aşa seara de la lucru, curăŃă latrina. Om corect acel ChiriŃescu, ce-i a lui, e a lui; nu era om
rău, numai să nu-l jignească nimeni sau să mă jignească pe mine ori pe altcineva, atunci caută dreptatea. Iar
el (Brătianu) nu era aşa. El era calm, un om calm. PoŃi să-i spui... el răspunde "Aşa e timpul..." Când e aşa
vremea rea, eu mă necăjesc, nu avem podele în casă, ci pământ, noroi şi se lipeşte... Când vin acasă mă
necăjesc: "Cu ce i-am greşit eu lui Dumnezeu ca să nici nu pot păşi ca lumea, picioarele... Am lucrat o zi
întreagă"... iar el spune: "Tetca Vuca, păstrează-Ńi nervii, totul e trecător, lasă, vine timpul când ai să ajungi
acasă şi eu, poate nu în casele noastre, dar totuşi să fim liberi odată. Dar nervii... e cel mai principal la om".
– CâŃi ani avea el? (reporterul)
– Era născut în 1908. A murit anul trecut3.
– Iar fiica?
– Stai un pic! Când a fost la noi avea 14 ani.
– Cum o chema?
– Ani, Ani.
– Şi acum trăieşte la Paris?
– Ea trăieşte la Los Angeles. Numai că ea s-a întâlnit cu ăştialalŃi şi s-au înŃeles sau cum or fi făcut,
cine ştie... Că ăsta abia s-a dus. Înainte de revoluŃie, cu vreo 2-3 luni înainte de revoluŃie. Dar acum el este
acolo... şi ea că a plecat mai devreme. El venea pe la mine, a fost poate de vreo 5-6 ori. El lucra la CFR.
Avea bilete gratis şi venea, venea cum ar fi azi şi mâine pleca. Ce să-Ńi mai povestesc, îmi aducea
întotdeauna ulei. Îmi aducea aşa o sticlă. Eu îi zic "Nu mai aduceŃi, noi avem, tăiem porcii..." Dar şi eu lui,
întotdeauna de Crăciun, întotdeauna îi trimiteam un colet. Că aşa sărăcie, nu?...
(Pentru Radio Timişoara
a înregistrat Miomir Todorov)
BOBA LAłICI, Sânpetru Mare: Apa din fântână era sărată şi amară, aşa că trebuia băută apa din
Dunăre...
În 1952 puŃin primeam pentru o zi de lucru, aşa că cu plata ce o primeai pe două zile de muncă
puteai să cumperi 1 kg de făină, iar cu banii pe zece zile de lucru 1 kg de untură...
IRINA LAłICI, Sânpetru Mare: Am pornit la fel ca toŃi ceilalŃi. Bunicul şi bunica, soŃul Pera şi
eu cu fiul Vasa. Acolo ne-a întâmpinat prăpădul adevărat: noi şi Dumnezeu. După cinci luni vine pe lume şi
fiica noastră Velinca (Ardelean). Noroc că am terminat casa. Dacă nu se întâmpla aşa aş fi fost nevoită să
stau în cocinele fermei cum au stat celelalte mame. Cum noaptea nu era lumină, de se întâmpla să plângă
vre-un copil, nu ştiau al cui este.
Ne-au dus într-un loc rău, nu era nici un orăşel în apropiere, toate trebuia să le cumpărăm la nrgru.
SoŃul lucra cu calul nostru şi cu căruŃa noastră. Căra lemne şi toate îl dureau de la încărcat şi descărcat. Iar
eu am lucrat luni de-a rândul la orez cu picioarele în apă până la genunchi, în apa rece ca gheaŃa. Pentru 23
de lei la zi. Cu banii ăştia abia puteam cumpăra un pic de făină şi drojdie ca să le fac copiilor nişte
plăcintă...
CAIA GIURICI născ. IANOŞEV Sânpetru Mare: Când am împlinit 11 ani m-au ridicat împreună
cu bunicul meu Uroş LaŃici (care m-a şi crescut) şi m-au dus în Bărăgan. Îmi aduc aminte că eram, copil
fiind, tare speriată. Groaznic arătau soldaŃii cu armele îndreptate spre noi. Nu ne permiteau să ieşim din
curte. Ne-au spus că putem lua din lucruri cât încape într-o căruŃă. Îmi aduc aminte că bunicu a legat vaca
de căruŃă, această vacă o voi Ńine minte mereu pentru că mi-a salvat viaŃa. Când am ajuns la gară fiecare
familie a primit câte un vagon de marfă. Casa ne-a rămas plină de mobilă, cocinele pline cu porci,
grajdurile pline de vite.
Vagoanele le-au închis şi eram păziŃi. La Ploieşti ne-am oprit ca să fie adăpate vitele şi apoi, dă-i
înainte spre necunoscut.
Când am ajuns, ne aşteptau camioanele care ne-au transportat până la locurile noastre. Surpriza abia
aici a început. Ne-au aşezat pe mirişte unde se afla un Ńăruş cu număr de casă. Aici era casa noastră. Nu
puteam crede ochilor, e oare posibil? Bunicul şi bunica au coborât mobila şi au pus dulapurile în poziŃia
culcată şi ne-au pus înăuntru ca să ne ferească, pe noi copii, de arşiŃă. Apă nu era nicăieri. Am căutat peste
tot, dar nici urmă de apă, iar setea devenea din ce în ce mai insuportabilă. Ce ne rămnea de făcut? Trebuia
să bem apă, orice fel de apă ar fi fost. Şi nu o să mă credeŃi, dar am băut apă de ploaie. Ce se adunase în
urmele lăsate de copitele cailor şi de roŃile camioanelor. Abia mai târziu am descoperit Dunărea şi am cărat
apă de acolo. Pentru că era greu de ajuns, ne vindeau apă cu 50 de bani găleata. În fiecare zi am fost nevoită
să merg la recoltat de bumbac ca să primesc de mâncare şi bani câte 3 lei pe zi. Din cauza apei şi a
condiŃiilor mizerabile de viaŃă, m-am îmbolnăvit de tifos. Bunicul a vândut vaca şi a adus un medic de la
Bucureşti ca să mă facă bine. Medicul nu a vrut să dea nici o garanŃie, dar, totuşi, Dumnezeu a fost de
partea mea şi m-a ajutat să mă fac bine. Mi-e greu să-mi amintesc de zilele acelea blestemate. Toate ne-au
fost luate: copilăria, şcolile, viitorul. Ce puteam face când m-am întors acasă şi am găsit casele pustii? La
şcoală nu mă puteam duce, am pierdut 5 ani.
M-am bucurat că ne-am întors, dar aici ne aşteptau alte greutăŃi: mobila ne-a fost furată, casele
prăpădite şi bani nu aveam.
Şi ia-o de la început: lucrează pentru câŃiva lei pe zi din zori până-n noapte. Dacă stau şi mă gândesc
bine, iese de parcă am fost blestemaŃi să ne chinuim o viaŃă întreagă şi s-o luăm mereu de la început. De ce?
Asta nu pot înŃelege. Dacă vroiau să ia, să fi luat. Dar de ce ne-au chinuit atâta?
Dar pământul câştigat cu trudă pe care ni l-au luat? De la bunicul care a avut 40 de hectare am
primit acum 2,5 hectare. Pentru că suntem 4 surori. Dreptate e asta? Ne-au chinuit atâta, ne-au furat, ne-au
distrus viitorul, iar acum cei care nu ştiu ce înseamnă toate astea au câte 10 hectare!
Cred că Dumnezeu nu ne va uita şi dacă oamenii nu vor ori nu ştiu să judece, El o va face.
IOVANCA SREDOIEV, Sânnicolau Mare Eu sunt Sredoiev Iovanca din Sânnicolau Mare,
născută Miatov la Sânmartin. SoŃul meu era Sredoiev IoŃa şi aveam trei copii când ne-au ridicat. Duşan
avea 9 ani, DuşiŃa 7 şi DraghiŃa 5 şi o mamă de 70 de ani. Ne-au rămas două case pline, am avut şi sălaş şi
toate ni le-au luat şi nimic nu am primit până în ziua de azi. Şi eu am cerut ceva pământ. Noi aveam 20 ha
la Beşenova, acolo era sălaşul, şi sălaşul l-au stricat că era din cărămidă arsă din care au făcut şcoala. La
Cenad am avut 25 ha, la Sânnicolau 5 ha, în total 50 ha şi eu nu am reuşit să primesc nimic. Pe noi ne-au
ridicat de la Beşenova şi eu acolo am cerut şi tot în jurul casei noastre şi bulgarii îmi dau în altă parte tot
numai pământ sărăcăcios şi nimeni nu a vrut să ia să-mi lucreze. Şi aşa nu am nimic şi am de la stat ajutor
social şi ceea ce primesc că am fost în Bărăgan şi mă descurc cumva. Eu aş putea multe să scriu despre
pătimirile noastre dar au trecut şi am fost tineri. Când am venit înapoi în casa noastră era colectivul. Într-o
cameră era magazia plină de mazăre, în altă cameră dormeau grăjdarii, iar cea de a treia ne-au dat-o nouă.
Şi camera aceasta era fără cuptor şi eram nevoită să-mi gătesc afară pentru că în bucătărie aveau căruŃa
stricată şi uneltele lor. Ei, când ne-am întors iarăşi să muncim la fermă unde ne plăteau 25 de lei pe zi, iar
copii mergeau la şcoală, trebuia să trăim. Luam de la gostat să lucrăm via, câte 2-3 hectare ca să ne mai
adunăm şi noi. După un an de zile colectivul a ieşit din casa noastră, dar casa a rămas în dărâmături şi nimic
nu ne-au dat pentru repararea casei.
Şi noi ne-am pus pe muncă şi am muncit mult, aceasta fiind pentru noi a doua Golgotă, dar nu am
intrat cu ei în colectiv. După ce şi-au terminat şcoala primară, copiii nu au fost primiŃi mai departe. Totuşi
fiul a dat admiterea şi a frecventat şi clasa a opta, dar de acolo l-au exmatriculat. Intră să înveŃe meseria de
comerciant, a muncit fără a primi vreun ban opt luni, dar l-au dat afară şi de la cooperaŃie. A lucrat un timp
ca zidar, apoi a învăŃat meseria de electrician şi iarăşi a vrut să meargă la şcoală, dar nu a fost primit.
Până la urmă s-a dus în lume. Fiica cea mare s-a căsătorit, iar cea mai mică şi-a luat şi ea lumea în
cap şi s-a dus. Eu am rămas singură. SoŃul meu a decedat în 1971, iar eu trăiesc acum cel de al treilea
anotimp şi a treia Golgotă: mă deplasez cu două cârje, aceasta îmi e amintirea din Bărăgan că am muncit
atâta câtă putere am avut. Vă pot scrie şi ce am muncit acolo: trei toamne am lucrat la orezărie, jos e noroi
şi abia ne târam picioarele, iar tu doreai să câştigi. Un timp am muncit la magazie la cărat de saci. Am
lucrat şi la dig, ridicam un dig la Dunăre şi aici a fost greu, am mai lucrat patru veri la treieriş cu batoza,
patru primăveri la grădinărie, apoi săpam canale, nişte şanŃuri mari, pentru irigaŃii unde plata era după câŃi
metri cubi ai săpat. A fost greu să rezistăm, să rămânem în viaŃă şi să ne întoarcem acasă. Pe aici am lucrat
la vie ceea ce nu este uşor, când era timpul legatului nu te îndreptai căte-o zi întreagă, la vremea stropitului
luam şi eu "şpriŃul" în spinare şi lucram până puteam. Acum văd ce am ajuns, să am două cârje în mâini.
Acum aştept pe mai departe zile de bătrâneŃe şi moartea, dar nimeni nu ştie cât va trăi. Noi am fost lângă
StăncuŃa, satul nostru se numea Schei...
SVETISLAV SCHEUŞAN, Cenei: A doua zi de Rusalii 1951 au venit la ora 3 noaptea soldaŃii
înarmaŃi urmaŃi de nişte civili şi ne-au spus să ne împachetăm lucrurile şi să fim pregătiŃi că vor veni să ne
ducă la gară.
Cu o seară înainte, ca orice flăcău de Ńăran în ziua de Rusalii, am cam băut la bere în cafenea. Când
veneam noi spre case pe la orele târzii, nişte soldaŃi necunoscuŃi ne-au împrăştiat. Erau mulŃi militari aici.
Au venit de au înconjurat satul meu, Ceneiul. În plânsetul şi vaietele părinŃilor, ne-am împachetat. ne-au dat
voie să luăm cu noi 2 cai, o vacă şi nişte mobilă. Fiecare familie a primit căte un vagon de vite în care la
stânga erau vitele, iar la dreapta noi. Până s-a format garnitura, am petrecut la gară o zi întreagă. Sub paza
vigilentă a armatei şi a poliŃiei, nimeni nu a protestat şi nici nu a îndrăznit să facă aşa ceva. Spre seară
trenul a pornit-o spre... necunoscut. Aveam impresia că ne duc în Rusia. Nimeni nu ne-a zis nimic, în
fiecare vagon era câte un soldat ca să nu putem vorbi. După trei zile am ajuns în orăşelul Feteşti. Acolo
miliŃia ne-a zis să debarcăm. PuŃinul ce-l aveau cu ei, unii l-au încărcat în care Ńărăneşti, iar alŃii în
camioane care erau pregătite să ne transporte. Când am ajuns în pustiul Bărăgan, acolo deja erau trase
brazdele care marcau viitoarea stradă. De-a lungul ei au fost "rânduiŃi" Ńăruşii cu numele familiilor cărora în
seara zilei de 22 iunie li s-a comunicat că pe bucata aceea de pământ aspru va fi noua lor casă. Secretarul de
partid din sat, preşedintele comunei, adică primarul şi clica lor au făcut lista familiilor. Au fost trimişi
oameni care nu vroiau să se întovărăşească cu ei, care nu vroiau să intre în colectiv ori au rămas particulari
insistenŃi. Cu mine împreună au fost deportaŃi bunicul Iova, bunica MiliŃa, tata Draga şi mama Melania. Ca
şi toŃi ceilalŃi, noi am început să secerăm grâul din apropiere ca să ne putem adăposti cumva şi a înnopta.
Ne-am improvizat nişte colibe folosind dulapurile, paturile şi paiele. A doua zi ne-am făcut o colibă şi... a
început viaŃa. Vai de cei ce aveau copii mici.
Acolo nu era apă. Se mergea până în sat şi se aducea apa cu cai şi cu căruŃe. După vreo două-trei
luni de trai în bordeie, autorităŃile ne-au venit în ajutor cu materiale de construcŃii. Casele le-am făcut din
pământ bătătorit. Am primit doar lemnăria pentru acoperiş, iar cu celelalte singuri ne-am descurcat. Am
tăiat stuful şi cu trestia ne acopeream casele care au rezistat patru ierni.
Nu voi uita niciodată viaŃa din bordei. Era ca o cameră mai mare cam la un metru şi jumătate în
pământ iar deasupra acoperită cu paie, fân ori coceni de porumb. De venea vreun vânt mai puternic, lua şi
acoperişul nostru. Dar pentru ca apa să se scurgă mai bine şi pentru a nu pătrunde înăuntru, oblojeam
acoperişul cu noroi. Prima iarnă am dus-o cum am dus-o. Am rămas în viaŃă. Din fericire nu a fost o iarnă
aspră. În anul următor veniră ploile şi bordeiele se umplură cu apă.
Vecinii mi-au povestit că au stat pe pat cu umbrela deschisă ca să nu-i plouă şi să nu stea cu
picioarele în apă.
Acolo m-am şi angajat. Mai întâi am fost tractorist într-o asociaŃie de stat, iar apoi şef de echipă la
staŃiunea de mecanizare. Locul de muncă se afla la 10 kilometri şi eu mergeam acolo zilnic pe jos.
AutorităŃile nu mai erau aşa de severe şi se trăia fără represalii. E adevărat că eram lipsit de drepturi. Cei
din Bărăgan nu aveau voie să se îndepărteze mai mult de 15 km de localitatea de domiciliu.
Noi, sârbii, şi în condiŃiile vitrege de acolo ne-am descurcat bine pentru că am fost uniŃi şi harnici.
Am muncit cu toŃii... chiar şi copiii, numai să nu pierim. Cu toŃii eram bănăŃeni, şi nemŃii şi românii şi
sârbii şi ne-am înŃeles bine şi ne-am ajutat unii pe alŃii la nevoie. În satul nostru erau peste 700 de familii,
dar cine ştie câte familii erau în celelalte sate nou create.
Cei deportaŃi au fost obligaŃi mai întâi să construiască o clădire unde va fi miliŃia, apoi primăria,
apoi dispensarul şi şcoala şi abia după aceea casa proprie. Mai târziu a fost construit şi un cămin cultural.
Cei mai în vârstă au suportat cu greu confiscarea averilor din Banat, iar cei mai tineri au acceptat realitatea
aşa cum e ea, aşa că au început şi căsătoriile, dar au fost şi înmormântările celor care nu au putut suporta.
Se trăia greu. CondiŃii pentru a Ńine vite nu existau, aşa că vitele au fost vândute autorităŃilor. După
câteva luni de zile s-au schimbat şi banii, aşa că dintr-o mişcare monetară totul a fost devalorizat. Asta s-a
întâmplat în 1952 când noi cei din Bărăgan am rămas practic şi fără puŃinul pe care îl aveam. Eu aveam un
salariu de 600 de lei, ceea ce era mizerabil şi făcea jocul politicii de atunci prin care tot ce era privat trebuia
supus interesului colectiv.
Acolo m-am şi însurat cu Olga Pavlişan. În luna august a fost nunta, iar în decembrie 1955 ne-am
întors din robie la Cenei. Unii români au rămas. S-au mutat în sate vechi existente în Bărăgan. Satele cele
noi construite forŃat au fost nivelate cu buldozere ca să nu mai rămână nici o mărturie şi nici o urmă a unei
acŃiuni descreierate a autorităŃilor de atunci. Actualele vii au acoperit totul.
Nimeni nu ne-a forŃat să ne întoarcem, dar când am aflat că se poate, ne-am împachetat cu toŃii. La
venirea noastră în Cenei, casa ne era ocupată. Armata a profanat totul. Am locuit mai întâi la unchiul meu,
la fratele tatei. Vreo lună de zile. Apoi ne-au eliberat două camere din casa noastră şi treptat treptat ne-am
mutat. Ne-am apucat din nou de treabă...
(O. Mesaroški "Au supravieŃuit grozăviile Bărăganului",
Dnevnik, Novi Sad, 11.02.1990)
PERIłA PLAVOŞIN, Cenei: Am fost ridicaŃi tatăl Branislav, mama vitregă Boiana, sora Cata,
fratele Steva şi cu mine.
Ca flăcău am plecat şi eu cu o seară înainte şi am văzut... că au venit, că se adună armata... dar nu
ştiam despre ce e vorba... Pe la miezul nopŃii vin la uşă, dar eu aveam nişte câini periculoşi, am ieşit cu
furcile: căpitanul a intrat înăuntru, era cu pistol: Domnu' căpitan, vă rog frumos, nu suntem criminali... Şi...
în timp de patru ore să fiŃi pregătiŃi!
Ce puteam pune atunci în căruŃă? Aveam o gospodărie mare, două case, 40 de iugăre de pământ.
Nici tata nu a fost politician, dar nici eu nu mă ocupam de politică. După ce criterii ne-au luat, nu ştiu nici
eu. Am fost luaŃi cei mai harnici oameni. Cu o căruŃă cât puteam încărca în ea, restul a rămas. A rămas
întreaga gospodărie. Au rămas vaci şi porci, vreo şase capete, iar noi am luat doi cai şi o vacă. Au mai
rămas acasă două care, maşini... secerătoarea, că eram pregătiŃi să secerăm orzul. Totul a fost pregătit şi
totul a rămas aşa. Aveam un pătul nou făcut cu un an în urmă, colectivul l-a stricat. Am avut 13 oi, nu am
primit nici un leu pe ele, şi saivanul pentru oi mi l-au stricat.
Ne-au dus la tren. Ne-am unit noi, vecinii, să punem vitele într-un vagon, iar noi să stăm într-altul...
Când am ajuns la Valea Viilor, ne spune inginerul: "Trage pe dreapta, aici Ńi-e locul de casă." Măi, oi fi eu
nebun, ori eşti tu nebun! În grâu. Era un lan de grâu brăzdat. Iar m-am oprit. "łi-e locul de casă!"
Apoi înşfacă un scaun şi îl pune jos "locul de casă". Eu iarăşi gândesc: "Oi fi nebun?" O fi... Şi aşa
am cosit din grâul acela iar eu gândeam oare poate exista aşa ceva în secolul XX?
Apă ne aduceau cu cisterna, o cisternă obişnuită din acelea pentru motorină. Au aruncat apa într-o
căldare şi de acolo să bem toŃi, ca nişte vite. Dar acolo sunt vânturi puternice iar pe noi ne-au lăsat sub cerul
liber.
Erau pe acolo nişte salcâmi, vreo patru rânduri de salcâmi. Noi i-am văzut şi i-am tăiat. A venit
miliŃia şi ne goneşte. "Mama voastră, încă mai vreŃi?" Mai întâi ne-am vârât în gropile acelea, în bordeie.
Ne-au dat de lucru şi ne-am angajat imediat la gostat. În alte locuri a fost mai greu, mai ales acolo
unde erau copii mici. Trebuie să îmbăiezi, să speli copilul şi nu ai apă...
Noi cei din Cenei am fost toŃii într-un loc, pe străzi. Cu toŃii am trăit cu ceilalŃi în frăŃie, împreună,
fie că eram sârbi ori nu. Am lucrat cinstit şi nu s-a atins nimeni de noi.
Cu timpul ne-am săpat o fântână şi noi bărbaŃii împingeam la roată, ca animalele, să se învârtă şi
scoteam apă. Era tare adâncă fântâna aceasta, vreo 60 de metri.
Ei, a venit toamna. Şi am fost surprinşi când ne-am văzut, cu copii mici, doar cu coliba aia deasupra
capului... Apoi, am şi uitat ceva să vă spun. Când am ieşit din colibele acelea am fost nevoiŃi să ne facem
bordeie. Adânci câte un metru şi jumătate, de coborai pe trepte iar pe jos înşirate rogojini, iar deasupra
noastră era pământul.
Deci, locuiam aşa, dar a dat Dumnezeu nişte ploi şi ploua, şi ploua, iar toate aceste ape s-au năpustit
în gropile acelea şi ne-au udat toate hainele de pat, cum se spune pe la noi, tot puŃinul pe care îl aveam.
Totul şi hainele şi copiii, şi noi, totul era ud. Dar a trecut şi potopul ăsta. Atunci am scos totul, dar toŃi,
toată localitatea. Şi aşa le-am uscat la soare.
Am muncit peste tot şi am făcut de toate, munceam şi iarna şi vara, nu putea omul să stea. Mai ales
eu, că tata a paralizat, aşa că am fost obligat să lucrez. A paralizat tata de necaz... s-a necăjit de toate ce i sau întâmplat şi nervii au cedat.
Iar când ne-am întors, vă rog să mă credeŃi, toată pardoseala era spartă, a trebuit eu să repar, am pus
parchet că totul mi-a fost complet distrus. Nu aveam nici geamuri, toate erau sparte. Din mobilă nu am mai
găsit nimic, totul era gol. După ce ne-au deportat pe noi au băgat fel de fel de chiriaşi în casa noastră. Erau
din localitate. Oamenii noştri au distrus toate astea. Am auzit, mi s-a zis: "un vecin Ńi-a luat grâul". Am zis
"MulŃam lui Dumnezeu, poate îmi va trimite vreun colet", dar nici colet nici altceva nu am primit. Au
recoltat ei grâul şi aveam 17 jugăre de grâu. Nimic nu am căpătat.
Din atâta pământ cât am avut nu ne-au fost restituiŃi, acum după revoluŃie, decât cinci hectare. Dar
nu s-a făcut o restituire cinstită. Trebuia să primesc pământul meu nu să vină primăria să împartă. Din 20 de
hectare câte am avut trebuia să-mi iau eu singur, că e moştenirea mea, şi să nu mă împingă unul şi altul că
vor ei. Atunci ar fi fost cinstit.
Mi-aduc aminte de copiii vecinilor noştri, ai lui Sava şi ai Marei Popov. PărinŃii erau la lucru şi s-a
pornit o ploaie zdravănă şi au năvălit apele peste tot şi copiii au început să înoate, eu i-am scos din bordei şi
i-am adus la mine în colibă. Tremură şi plâng, sărmanii. I-am scos ca să nu se înece. I-am înşfăcat şi i-am
adus la noi, aşa, în braŃe şi i-am pus în pat să se usuce...
STOIANCA PANTICI născ. PLAVOŞIN în America, Cenei: PărinŃii mei au plecat să lucreze în
America. Acolo m-am născut şi eu. Aveam 8 ani când m-au adus.
S-au întors să cumpere pământ, să-şi facă o casă. Tatăl era Milan Plavoşin, iar mama Sofia Plavoşin.
Casa asta minunată au ridicat-o când s-au întors.
Pentru că au fost în America, părinŃii mei au agonisit o avere – 20 de hectare de pământ, pământ
clasa întâi. Al doilea aspect: soŃul meu era cetăŃean iugoslav cum era şi socrul meu. Când s-a căsătorit
socrul cu soacră-mea, ea s-a dus în Iugoslavia, că atunci se putea. După aceea s-au întors aici. Şi el a rămas
cetăŃean iugoslav până ne-am întros noi din Bărăgan, atunci au primit cetăŃenia română. Cred că de aceea
eram noi suspecŃi...
Au venit în a doua zi de Rusalii, noaptea şi băteau la uşă. Când ne-am sculat am fost întâmpinaŃi cu
arme... Ne-au ridicat pe toŃi: pe mine şi pe Pera, soŃul şi doi copii, pe Ivan şi pe Ivanca, dar şi pe Miloş şi pe
soŃia, tata şi mama. A cincea casă de noi locuiau socrul şi soacra, Pantici Iova, DaniŃa şi Olga şi Zlatiborca,
şi pe ei i-au ridicat.
Ivanca avea doi ani şi jumătate, iar Ivan un an şi jumătate. Mai sugeau din biberon. Ne-au postat un
soldat în curte să ne păzească. Nu era om rău. Ne-au spus că vom primi un vagon ca să ne aşezăm mobila,
vitele, tot ce dorim. Cu socrul meu împreună am hotărât ca în vagonul lor să punem şi vaca lor şi vaca
noastră. El luase un cal. Porci nu am luat, am luat doar o cloşcă cu pui. În celălalt vagon ne-am pus hainele,
îmbrăcămintea, pătuŃul copiilor, ce am putut. Cum s-a speriat, tatăl meu s-a încurcat tare rău, a îmbrăcat
vreo trei-patru perechi de pantaloni, tot unii peste alŃii...
În oraşele mari am staŃionat. Ne-au dat sandviciuri, ceai şi lapte pentru copii. Era de la Crucea Roşie
şi aşteptau în gări dacă e cineva bolnav. Nu pot spune... numai că nu ştiam unde mergem. Când am ajuns la
Bucureşti, credeam că ne duc în Rusia. Acolo la Bucureşti, am rămas o zi şi o noapte, dar nu am aflat unde
mergem. Întrebam soldatul. El "Nu ştiu!" De unde să ştie soldatul?! În fiecare vagon era câte un soldat, să
ne păzească. Am mâncat aşa ce-am luat de acasă – şuncă, pâine, ce aveam, aia mâncăm.
Am ajuns la Feteşti. Ne-au coborât din vagoane şi acolo aşteptau camioanele pregătite să ne ducă. Şi
pe mine şi pe toŃi care erau cu copii, ne-au pus cu copiii. Şoferul era un om milostiv. Ne zice "Dacă nu vă
supăraŃi, vreau să vă spun: ştiŃi voi unde vă duc? Vă duc în câmp. Eu de o săptămână sunt mobilizat aici şi
nu ştiu pentru ce. Acum am aflat că trebuie să vă duc în câmp".
Şi aşa, cu bagaje, am urcat eu şi copiii şi bătrânele – mama mea şi soacră-mea. AlŃii au rămas cu
vitele. Când am ajuns acolo, acolo era numai grâul, copt deja. Era şi marcată holda. Fiecare avea bucăŃica
sa. Şi omul ne-a debarcat acolo. În jur – nimic, nici un pom măcar şi era o arşiŃă de numa-numa! Straşnic!
Ei, ce ne facem acum? Pînă să ajungă bărbaŃii, eu am pus nişte scaune şi o scândură şi am
improvizat aşa ca să acopăr copiii, să nu stea în soare. Iar Ivan e mic, Ivanca de asemenea, le place să se
joace. Se bucurau prin grâu, ce ştiau ei?!
Apoi au ajuns bărbaŃii şi până seara au făcut nişte colibe. Şi vaca stătea cu noi, au legat-o aproape de
noi. Socrul meu avea o căruŃă dezmembrată. A asamblat-o imediat şi au legat vaca şi caii.
A doua zi a şi venit acolo un elicopter. Unul de la Minister păzit de doi oameni înarmaŃi, ca să nu-l
atacăm noi. Ne spune: "Acum trebuie să vă ocupaŃi de casă". BărbaŃii întrebau: "Cu ce?". "Imediat primiŃi".
Şi au început să ne care, dar numai lemnăria. Am primit uşi şi ferestre şi lemne pentru acoperiş. În rest, să
facem singuri cărămizi, să bătătorim, să ne purtăm singuri de grijă. Iar apă nu aveam... apă cumpăram, cu
un leu găleata.
Iar copiii? Ce puteau ei şti?! Se jucau prin grâu. Era tare greu, erau copii mici, trebuie să le faci
baie... După un an de zile s-a născut şi al treilea. O cheamă Miomira. Atunci ne-am zidit casa. Trei familii
ne-am unit. Îi facem un pic unuia, lăsăm să se usuce, trecem la al doilea, apoi la al treilea. Până în toamnă
totul a fost gata. Dar era şi "munca voluntară". Din fiecare casă trebuia în fiecare zi să meargă unul ca să se
construiască şcoala, dispensarul, primăria...
Când ne-am întors aveam voie să ne apropiem doar la 15 kilometri de sat. Noi ne-am întors mai
întâi. Ei nu aveau cetăŃenia încă. Ne-am oprit mai întâi la Giarmata. Acolo ne-am angajat la fermă. Eu şi
Ivanca am venit în Cenei. Eu puteam să vin că aveam cetăŃenie. ÎnchipuiŃi-vă cum a fost când a sosit
ordinul ca "CetăŃenii străini" pot pleca acasă! Cred că Tito s-a împăcat atunci cu românii, cam aşa cred că a
fost. Când să plecăm, eu şi copiii nu putem, doar ei. Atunci socrul meu trebuia să meargă la Bucureşti, la
ambasadă şi cerea să-mi permită să plec şi eu cu copiii şi mi-au permis şi mie. Tatăl şi mama mea au rămas
până în luna decembrie, un an de zile mai târziu. Noi ne-am întors la Giarmata în august 1954, iar în 1955
acasă. Aşa a fost să fie: să se povestească, să se scrie, să fie citit şi să se Ńină minte.
LIUBIłA ARSIN PETCOV, Variaş: Ca şi toŃi deportaŃii, şi noi am pornit din satul nostru la
19.06.1951 călătorind în vagoane obişnuite de vite. Pentru că erau mai puŃine vagoane, familia noastră au
"cuplat-o" cu altă familie, aşa că am avut un vagon pentru vite, şi altul pentru oameni şi copii.
Atâtea manevre au mai făcut cu vagoanele acelea până nu ne-au desprins de vagonul unde erau
vacile, caii, păsările şi tata. Aşa că atunci când am ajuns la Feteşti, noi am ajuns singure, adică bunica de 70
de ani, mama de 33, sora de 6 şi eu de 12 ani. Ne-a fost geru să ne descurcăm cu bagajul, dar ne-au ajutat
vecinii şi ne-am mutat şi noi cumva din gară în câmp, dar printre ultimii.
Şi aşa am trăit 2-3 săptămâni în condiŃii foarte rele până nu ne-a descoperit tata şi a venit după noi şi
iar ne-am mutat, într-o altă localitate, la PereŃi, şi în alt câmp. Aici am început să ne facem colibe ca şi
ceilalŃi vecini...
VELINCA BAICU născ., ACIMOV Variaş (Bucureşti): Ce-mi aduc aminte eu, ce mi-au
povestit? S-au amestecat toate. Totuşi, Ńin bine minte o capră. Această capră n-am s-o uit niciodată. Furam
iarbă şi fân ca s-o hrănim, iar ea ne-a înlesnit supravieŃuirea. Al doilea lucru de care îmi aduc aminte este
venirea tatălui mamei în vizită. Bunicul meu Rada a venit după trei ani. Mi-a adus sandale. Trei zile şi trei
nopŃi am plâns de fericire. Dormeam cu ele sub pernă. Erau primele sandale din viaŃa mea. Al treilea lucru
de care îmi aduc aminte este despărŃirea tristă de copii când plecam din Bărăgan în diverse părŃi. ToŃi am
plâns. Copiii, cum sunt copiii. Ne-am obişnuit unii cu ceilalŃi, nu doream să ne înapoieze în satele natale ale
părinŃilor.
Velinca schiŃă un zâmbet în colŃul buzelor:
"După ce am crescut, mama îmi aducea adesea aminte de întâmplarea aceea. Ea nu putea să priceapă
de ce plângem după cinci ani de chin. Dar copiii îşi află copilăria şi pe un câmp gol. Şi acesta le e frumos.
Mai ales atunci când alte cele nu cunosc".
La Feteştii Noi, Velinca a fost deportată împreună cu tatăl, mama şi fratele care avea doar un an de
zile, cu bunica şi străbunica.
"Când ne-au adus cu camioanele, ne-au aruncat pe o pajişte, ne povesteşte ceea ce a auzit de la
mama sa, pentru că tatăl nu a vrut să vorbească niciodată despre anii petrecuŃi în Bărăgan. O lună de zile
fratele şi cu mine am trăit într-un dulap. Apoi tata a făcut un bordei. După aceea şi casa. Tata şi mama
lucrau cât era ziua de lungă la canal. Plecau dimineaŃa şi se întorceau seara. Acolo primeau şi mâncare în
nişte gamele de aluminiu şi ne aduceau şi nouă. Duminică eram împreună. Ei, bine, îmi aduc aminte că
fierbeam cartofi pentru fratele meu şi aveam grijă de el. Eu aveam trei ani, el un an şi jumătate. De viaŃă".
Şi ei i-au povestit şi mama şi alŃi foşti deportaŃi în Bărăgan, i-au evocat chinurile prin care au trecut,
din cauza lipsei de apă. Au băut şi apă infestată. Fratele a avut diaree şi abia a scăpat cu viaŃă. Tatăl s-a
îmbolnăvit de tifos.
"Tata e acum un bănăŃean adevărat, are 110 kilograme, iar atunci avea 35. Era cu sufletul la gură. Şi
el şi mama simt acum consecinŃele muncii la canal. Stăteau în apă cât era ziua de lungă. I-a ajuns
reumatismul".
Când s-au întors la Variaş nu au putut intra în casa lor. Acolo s-a mutat o familie din sat, socoteau că
ei nu se vor mai înapoia niciodată. "Tata a alergat în stănga şi în dreapta un an de zile până să-i dea afară pe
chiriaşi şi să primească nişte pământ. Când am intrat, în sfârşit, în casa noastră, am găsit pereŃii goi, adică...
nimic prin camere. Nici fotografiile noastre măcar nu au rămas. Toate au fost împrăştiate, chiar şi amintirile
noastre. Au fost şterşi toŃi anii aceia până la întoarcerea din Bărăgan.
Numai ce au început să-şi revină şi, după un an de zile, a venit colectivizarea. Le-au luat averea în
colectiv.
"Tata suporta toate acestea cu stoicism. N-a zis nimic. Când l-au întrebat prietenii dacă a aflat de ce
l-au trimie împreună cu familia, în Bărăgan, a răspuns: "De mult a fost asta, am uitat".
Velinca a făcut liceul la Timişoara.
"Ei, zilele acelea, de nu s-ar mai întoarce niciodată! Şi acolo m-a urmărit imaginea Bărăganului.
Eram stigmatizaŃi. Greu am mai suportat faptul că eu sunt privită altfel decât alŃii. ÎnghiŃeam la cărŃi ca să
ajung cât mai repede în Bucureşti unde nu mă cunosc şi am reuşit. Când eram în anul patru de facultate, am
început să lucrez. M-am căsătorit cu un român şi am o căsnicie fericită".
Mai există la Bucureşti dintre cei care au fost în Bărăgan?
"Nu ştiu. În oraş sunt câteva sute de sârbi. Dar există sârbi şi în împrejurimi. Eu cred că acolo mai
înspre răsărit, în Bărăgan nu există sârbi. Cunosc pe unul care a rămas la Feteşti după întoarcerea noastră.
Este tatăl colegului meu de studenŃie Miodrag Todorov. Şi el e din Variaş. La Feteşti s-a căsătorit cu o
româncă şi aşa a rămas. CeilalŃi s-au întors acasă. Am auzit că a murit, iar soŃia sa s-a întors la Variaş cu
fiica şi fiul".
(I. Damianovici: "Noi cei din Bărăgan",
Ilustrovana Politica 06.02.1990)
OLGA CONSTANTINOV, Variaş: La Variaş, unde am terminat clasa întâi a şcolii generale, în
ziua aceea era nelinişte. MulŃi militari şi miliŃieni patrulau pe străzi. De aceea tatăl ne-a luat pe mine şi pe
fratele meu şi ne-a dus la străbunica la părinŃii mamei, pentru că nu ştia ce va ieşi din toate acestea. Seara
pe la zece a venit să ne ia acasă. A dorit, dacă se va întâmpla ceva, măcar să fim cu toŃii laolaltă. Şi s-a
întâmplat. Pe la trei dimineaŃa m-a trezit ordinul armatei să ne împachetăm lucrurile. Mai întâi ne-au zis că
putem lua geamantane, apoi au aprobat să luăm şi patul, vaca, un cal... Pe la prânz am ajus la gară care
fremăta de oameni, vite şi căruŃe. După trei zile de clătinat într-un vagon de marfă am văzut şi Bărăganul.
Pe un câmp de bumbac ne-a fost marcată "casa" noastră nouă. Prima noapte pe parcela noastră am petrecuto aşa, dintr-un pat şi un dulap tata a făcut "pereŃi" şi i-a acoperit cu o prelată. Fratele şi cu mine am adormit,
iar tata, mama, bunicul şi bunica au rămas afară, treji în arşiŃa nopŃii. Toată familia a fost conştientă că a
fost izgonită de pe vatra ei din cauza celor 30 de iugăre de pământ ale bunicului. Deci, a fost chiabur şi pe
lângă asta mai era şi sârb, lucru suficient ca autorităŃile de atunci să-i includă pe lista de deportare. Dar
nimeni n-a ştiut dacă se va întoarce vreodată la Variaş, mai ales după mesajul poliŃiei ca să-l uite.
În satul nostru erau familii din părŃi diferite, probabil pentru că autorităŃile au vrut să rupă orice
legătură cu Ńinutul natal. Casele le-au făcut din pământ bătătorit, conform decretului şi aveau două sau trei
încăperi, de trei pe trei metri, în funcŃie de numărul de membrii ai familiei. O cameră şi o bucătărie pentru
familii mai puŃin numeroase şi încă o cameră pentru familii mai numeroase.
Noi şase am trăit într-o singură cameră. Casele erau acoperite cu paie ori cu trestie, toate aliniate şi
semănând una cu cealaltă... Chiar şi de afară privite erau o mărturie a marii sărăcii din interior.
Abia după un an-doi tata s-a angajat ca magazioner la secŃia mecanică a gospodăriei de stat unde
lucrau şi mama şi bunicul la grădinărie. Având 14 ani, şi fratele meu a început să lucreze. Mama s-a
îmbolnăvit din cauza apei infestate. Era cât pe aci să moară şi nicăieri nu se găsea streptomicină, aşa că am
dus-o la un spital din apropiere.
Pentru că aveam interdicŃia de mişcare şi de călătorie cu trenul, am vizitat-o pe ascuns. La spital am
cunoscut o profesoară, o româncă a cărei soŃ era medic şi era acolo deportat ca deŃinut politic. Tata i-a
promis ceva deosebit: copiii lor să rămână aici un timp, iar ea să ne ducă pe mine şi pe fratele meu în
Banat, să stăm la Variaş măcar o vară ca să nu-l uităm. S-a învoit ea, dar membrii de partid din Variaş neau recunoscut de cum am sosit în sat. Au aflat că suntem la străbunicul căruia i-au şi spus să dispărem
imediat că altfel va fi bai. Ne-au ameninŃat, aşa că ne-am dus la mătuşa în satul vecin iar noaptea ne-am
întors pe furiş la Variaş să ne salutăm cu rudele, iar a doua zi o bătrână ne-a dus din nou în Bărăgan. PoliŃia
din Bărăgan a aflat imediat totul şi l-au bătut pe tata.
Patru ani de detenŃie s-au scurs cu un noroc variabil pentru familia noastră. Şi ea, precum toate
familiile de sârbi, era harnică şi muncitoare şi din nimic iar şi-au clădit ceva să poată trăi mai decent. La
expirarea celui de al cincile an, chinurile au fost curmate tot aşa din senin precum au şi venit. Primii
eliberaŃi au fost din satul Valea Viilor. I-au chemat pe părinŃi să meargă la miliŃie şi să ducă buletinele de
identitate. Pe mine bucuria m-a surprins la şcoală, la ore. În clasa a şasea a intrat profesoara de geografie şi
încă din uşă mi-a zis: "Sârboaico, eşti liberă. Dacă vrei poŃi pleca imediat acasă". Am aşteptat sfârşitul orei
şi tule-o spre părinŃi ca să verific dacă o fi adevărat şi dacă vestea e valabilă pentru toŃi. Bunica şi bunicul
au călătorit cu marfarul, iar restul cu personalul. ToŃi având bilet numai dus spre Variaşul natal. Am ajuns
la finele lunii decembrie în anul 1955. Casa noastră a fost transformată în magazie de cereale. Nu ne-am
mai mutat niciodată în acea casă...
Am reuşit la admitere la Timişoara după ce am terminat clasa a şaptea la Variaş. AutorităŃile au pus
condiŃia că pot continua şcoala numai dacă tata intră în gospodăria colectivă. Bunicul nici nu dorea să audă.
Îmi spunea: comuniştii m-au trimis în anul 1951 în pribegie, mi-au luat pământul şi tot ce am agonisit şi de
ce nu m-au primit în tovărăşie atunci când aveam cu ce intra. Tata a fost totuşi nevoit s-o facă în cursul
toamnei, dar a făcut-o pentru noi, aşa că mi-am continuat şcoala. Am terminat liceul la Timişoara, dar nu
am avut bursă pentru că am fost deportată. Erau şi elevi mai slabi, dar cu origine politică "sănătoasă" cărora
li s-au oferit toate privilegiile. PărinŃii mei plăteau totul: internatul, cantina, taxe de şcolarizare. Fiind copil
de chiabur, la înscriere în facultate în 1961 am avut, de asemenea, neplăceri. Această stigmatizare m-a
urmărit şi cu câŃiva ani în urmă când am depus cerere pentru paşaport. Aş fi şters-o dacă intram în partid
cum au stăruit să mă convingă, dar eu am rezistat descurcându-mă în fel şi chip ca acest refuz să nu se lase
cu urmări. În Bărăgan, după ce am învăŃat literele, prima "lectură" mi-a fost buletinul tatei. În colŃul drept
lângă fotografie era şi ştampila D.O. adică domiciliul obligatoriu. Păi eu să accept partidul care a trimis în
pustiu atâta amar de lume să se prăpădească acolo, partidul care a creat gheto-ul sârbesc cu vădite
caracteristici de genocid?...
(D. Mesaroski, Au supravieŃuit ororilor Bărăganului,
Dnevnik, Novi Sad, 13 februarie 1990)
BISERCA CONSTANTINOV, Variaş: După mine, începutul a fost cel mai greu. Ne-au bătut pe
la orele 2 la uşă şi socrul meu s-a dus să deschidă. Când colo miliŃianul şi un soldat au îndreptat arma spre
el, au intrat în cameră şi au început să citească numele în ordine: a socrului, a soacrei, a soŃului, al meu şi la
urmă al copiilor şi ne-au spus că avem 3 ore la dispoziŃie să ne facem bagajele pentru că ne strămută. Eram
întratâta de speriată că nu mai ştiam ce să luăm! Când s-a luminat de ziuă au venit camioanele şi au început
să ne facă bagajele. Am mai dat din lucruri şi mobilă la vecini. Vecinii ne-au tăiat un porc şi ne-au prăjit
carnea. Noi am avut un miliŃian şi un soldat bun şi ei ne-au spus să ne luăm toate din casă şi să lăsăm casa
goală, dar nu am putut să luăm totul.
Trenul nostru a pornit primul din Variaş. Am călătorit mult. Când am oprit în prima gară – eram la
Braşov. Le-au dat biscuiŃi şi ceai copiilor, s-au adunat în jurul nostru şi ne tot întrebau unde ne duc, dar noi
nu ştiam încotro mergem. De cum ne apropiem de Ploieşti unii ziceau că ne duc în Rusia, că ne vor
confisca totul la graniŃă şi iarăşi plânsete... Când au luat-o spre Feteşti, atunci soŃul a zis că mergem în jos
şi nu înspre Rusia şi am mai prins curaj. Când am ajuns la Feteşti ne-au spus că ne duc în câmp şi au venit
camioanele şi ne-au încărcat pe toŃi şi am plecat. Când am ajuns la locul stabilit, ne-au arătat doi Ńăruşi, neau zis: de aici până aici e al vostru şi ne-au aruncat hainele şi mobila jos şi am rămas. Era noapte, am pus
paturile unul lângă altul, pe dulapuri o prelată şi ne-am culcat. Era un vânt puternic şi ei ne-au pus la
margine de drum şi se stârnea praful că nici nu puteam deschide ochii.
Apoi am dus nişte scânduri de la şantier şi ne-am făcut o colibă şi ne-am aşezat înăuntru.
Plângi, după aceea, cum vom trăi aici. După vreo câteva zile bărbaŃii au început să umble şi au găsit
unde să lucreze şi aşa ne-am chinuit. Apă nu aveam, o cumpăram cu 50 de bani găleata. În iarnă ne-au
schimbat banii. Copii erau mici, băiatul a terminat clasa a III-a, iar fetiŃa clasa întăi, dar au continuat acolo
mergând prin noroiul acela...
MIROSLAV ARSIN, Variaş: în anul 1951, la 22 iunie mă aflam la Balastiera Simileasca, lângă
Buzău ca soldat în aşanumitul detaşament de muncă din cauza ideologiei sociale inadecvate. Aici, ca
militar, dar nu aveam nume propriu, ci numărul 127, căci înaintea mea aici au lucrat deŃinuŃii şi noi i-am
înlocuit. Pe scurt aş putea spune Golgota. Aici lucram ziua şi noaptea la încărcat vagoane cu balast, zi şi
noapte flămânzi şi însetaŃi.
Şi, de parcă nu ajungeau chinurile aceste, în data de 22 iunie era într-o zi de joi, pe la orele 3 dupăamiază mă pomenesc strigat de santinela de la poartă: Să vină Miroslav Arsin că are o scrisoare, a venit
poştaşul.
Din baracă m-am dus val-vârtej să-mi iau scrisoarea, dar nu era o scrisoare obişnuită, ci o carte
poştală. Am luat-o în mână şi am observat că e ceva neobişnuit: doar două rânduri şi jumătate scrise de sora
mea Olga.
Întorcându-mă spre baracă încep să citesc jignit că mi se scrie într-un asemenea mod. Scria destul de
neciteŃ: "Dragă frate, îŃi scriu aflându-mă pe drum. Noi suntem în vagoane pentru vite şi ne duc nu ştiu
unde. De acasă ne-a luat miliŃia, am luat ce puteam să luăm în decurs de două ore. Te sărută tata, mama şi
Olga".
Nu m-am descurcat bine prima dată şi am mai citit încă o dată ajungând până în mijlocul cazarmei
cu lacrimi în ochi şi neluând în seamă faptul că de pe terasa sa comandantul se uită la mine. Dintr-odată aud
chemarea! Ce-i Arsin, ai primit veşti rele de acasă? łinând cartea poştală în mână, mă apropii şi îi spun ce
scrie acolo: că părinŃii meu nu mai sunt acasă, ci ridicaŃi în nişte vagoane călătorind într-o direcŃie
necunoscută. El îmi luă cartea poştală şi văzu expediŃia. Expeditorul, un manuscris necunoscut mie, scria
aşa: "Mărculeştii Noi, Slobozia, IalomiŃa". Citind acestea, el se supără foc şi îmi spune: Nu or fi ai noştri
aşa de răi ca să facă aşa ceva! Ştii ce facem Arsine? Eu mă duc imediat la gară şi aflu totul pentru că şeful
staŃiei îmi e prieten bun, iar tu aşteaptă-mă. Într-o clipă sunt înapoi. Nu a trecut nici o oră şi iată-l pe
căpitanul meu supărat foc. Îmi zice: "Ai noştri au înfăptuit o crimă!"
Eu sunt curios şi mă interesează treaba asta. De aceea vreu să vii sâmbătă să-Ńi dau ordinul de servici
şi să mergi să-i cauŃi unde sunt şi cum se simt. Eu cunosc Ńinuturile acelea şi am să te îndrum încotro
trebuie să mergi.
Sâmbătă m-a chemat, mi-a dat ordinul şi mi-a zis: Te duci la Mărculeştii Noi, dar nu şi la gară
pentru că gara se află departe de sat, la vreo 24 de kilometri. Te duci pe ruta: łăndărei, staŃia Bucu. Aşa a şi
fost. Duminică 25 iunie la ora 1 noaptea am coborât în staŃia Bucu. Eram singurul care am coborât. StaŃia
era pustie. Aruncai o privire în biroul şefului se staŃie, dar nu am găsit pe nimeni care să mă îndrume. Am
ieşit din gară şi tot răul spre bine: am dat de un căruŃaş cu cai mândri şi îl întreb încotro merge. El îmi
spune că merge la ferma Mărculeşti. Mă poate lua şi pe mine? Îmi zice că îl aşteaptă pe inginer şi mă vor
lua cu ei. Vine, în fine şi domnul pe care îl salut milităreşte şi îl rog să mă ia şi pe mine. Se învoieşte şi
pornim. Încep întrebările: unde mă duc? El îmi spune că oamenii aceia au sosit joi după amiază.
Tot mergând ajungem şi la bacul de pe râul IalomiŃa şi trecem râul. La ora trei am ajuns şi la fermă.
Le mulŃumesc şi ei mă îndrumă încotro s-o iau. Îmi zic: Vei ieşi pe poarta principală şi ia-o pe dig
drept până dai de un lan de trifoi şi apoi ai să-i găseşti undeva într-un lan de grâu. Cu ajutorul lui
Dumnezeu pornesc. Eu, cerul şi pământul. Mă gândeam: o fi oare bună adresa? Am să-i găsesc oare? O fi
ştiut omul care a scris adresa exact unde merg ei? Nu s-o fi gândit să împingă la ispită pe cineva, să
hoinărească noaptea într-o lume străină, sub un cer străin?
Tot gândindu-mă aşa am ajuns la sfârşitul digului. De cum am păşit în lanul de trifoi, au şi sărit doi
miliŃieni cu arme înspre mine: "Stai, mâinile sus! Cine eşti?" Raportez milităreşte şi mă întreabă cu ce fel
de permis? "Ordin de serviciu. Se uită unul la celălalt, unul dintre ei se apropie de mine, îmi ia documentul,
mă iau destul de strâns sub braŃe – unul de o parte şi altul de cealaltă parte şi pornim. În drum – tăcere. Erau
momente grele de frică, de deznădejde, de desconsiderare. Simt că parcă mă strâng şi mai tare şi ajungem
aşa dintr-odată la o grămadă cu snopi de grâu. Deşi nu puteam să mă uit nici în strânga nici în dreapta am
observat totuşi nişte cai, nişte vaci şi tot mai multe Ńigări aprinse de oameni stând lângă avuŃia lor. Am
ajuns şi la o baracă pe care scria: MiliŃia. M-au dus înăuntru, unul din cei veniŃi cu mine raportează mândru
că ei au fost la datorie şi m-au prins.
Era şeful miliŃiei, un om înalt, puternic şi destul de rău. Mă întreabă: "De unde ştiu eu că părinŃii mei
sunt aici?" S-a dat o luptă aprigă între el şi mine. Nu am vrut să trădez nimic. El avea un geam în spatele
său şi prin geamul acela eu am văzut caii noştri, mai pe urmă şi pe tata. A observat lucrul acesta şi mă
întreabă dacă eu cunosc caii noştri. Da, am răspuns hotărât. Aceştia sunt părinŃii mei şi caii noştri. Dintrodată râse şi le spuse celor care m-au adus să mă ducă la părinŃii mei.
Mi-a luat ordinul şi s-a uitat pe geam cum ne-am întâlnit. Era o întâlnire destul de dureroasă. S-au
ridicat toŃi de prin faŃa colibelor, făcute din snopi de grâu, s-au ridicat să vadă ce se întâmplă, că totul a fost
neobişnuit, nu le venea să creadă cum i-am găsit.
Le-am arătat cartea poştală cu adresa lor.
Noi nu ştiam încotro mergem, dar cu noi a călătorit şi comandantul garniturei şi i-a spus Olgăi să-Ńi
scrie ca să ştii că nu mai suntem acasă şi el va expedia acea carte poştală. De bună seamă că în calitate de
comandant ştia precis unde mergem. Îi mulŃumim!
Tata îmi arată un Ńăruş cu numărul 144, spunându-mi că acesta este numărul lor de casă, l-a primit la
intrare în zona aceasta încojurată de miliŃie.
Cine vă sunt vecinii? Sunt de a lui PaiuŃu din Gelu, aici e tatăl lui popa Paia, îl ştii pe profesorul
acela şi fraŃii lui Dobrici şi Milan, iar vis-a-vis este Rada Bumbul, tot din Gelu.
Există şi cineva din Variaş? Cum am putut să văd de departe, aici e naşul Pera, naşa Leposava şi
naşul Vesa, apoi Jupunski Milivoi, LiubiŃa, Rada, Velinca şi copiii. Petrov IoŃa cu familia.
Iar luni, imediat de dimineaŃă, m-am dus la comandantul meu, căpitan de viŃă veche, îi relatez
despre toate şi îi mulŃumesc pentru tot. În scurt timp, pentru că şi eu eram pe listă, şi nu aveam încotro, mam dus şi eu şi am devenit cetăŃean al acelui sat Mărculeşti şi bun prieten cu şeful MiliŃiei...
łVETCO MIHAILOV, Saravale (Timişoara): Evenimentele petrecute atunci le-am trăit şi le Ńin
minte de parcă ar fi fost ieri, deşi eram un copil de patru ani.
Evenimentele din anii aceia tragici au lăsat urme în viaŃa tuturor acelora care au luat parte direct, dar
şi în viaŃa acelora care nu au fost obligaŃi să le simtă nemijlocit...
Împlineam abia trei ani. Era în arpilie 1950. Pe tatăl meu Alexandar l-au ridicat şi l-au închis
învinuindu-l că "în calitate de fost luptător participat la lupta pentru eliberarea Jugoslaviei a făcut agitaŃie şi
a propagat idei privind o cale diferită de construirea socialismului decât este cea din Ńara noastră şi cu
aceasta a periclitat orânduirea socială a Ńării". A fost condamnat la 8 ani de temniŃă politică grea... La o lună
de la acest eveniment s-a născut sora mea Olga. Tata putea doar să presupună că i s-a născut copilul, dar
nici măcar nu ştia dacă e băiat sau fată.
Zilele treceau, noi copiii creşteam şi alte evenimente, pe care nici nu le puteam bănui măcar, apărură
la orizont. Era vară, luna iunie 1951. Împlinisem patru ani, Olga un an şi cu mama împreună ne-au vârât
într-un vagon de marfă şi... pe aici Ńi-e drumul spre necunoscut.
Îmi aduc aminte cât de lung a fost drumul acela, se tot perindau zilele şi nopŃile şi drumul nu se mai
sfârşea. Îmi amintesc şi faptul că sus pe vagon se afla un soldat care ne păzea. Pentru că întotdeauna am
fost curios, neliniştit şi iscoditor, m-am împrietenit cu soldatul acela care îmi dădea tuburi de cartuşe să mă
joc. Îmi aduc bine aminte cum mama o hrănea pe soră-mea de la piept şi că ne gătea pe o lampă de petrol şi
apoi, cum era ea lângă oală, trenul s-a legănat şi ni s-a vărsat toată mâncarea din oală. Am rămas fără masa
de prânz. Atunci a început mama noastră să plângă şi să întrebe cerul cu ce au greşit copilaşii aceştia şi ea
că îi izgonesc spre o lume necunoscută de parcă am fi criminali...
Am ajuns în staŃia Dudeşti. Gara era plină de militari, miliŃieni, camioane. ToŃi sunt grăbiŃi ca
vagoanele să fie cât mai repede descărcate şi să se plece spre destinaŃie.
łin minte că a fost cu noi şi sora mamei, mătuşa noastră Goda (Grozda din Cenad) căreia nu i-a dat
voie să vină într-un camion cu noi, ci i-au ordonat să se întoarcă imediat de unde a venit, că de nu va muri
pe loc. Locul de destinaŃie era la 2 kilometri de Dudeşti într-o mirişte. Noi ne-am adăpostit sub o claie de
grâu. Soarele arde, apă nu-i, ne e sete, ne e foame, peste tot numai plânsete şi jale iar în jurul nostru armata
şi miliŃia păzesc satul "nou".
În Bărăgan clima e foarte schimbătoare. După soare se înnourează dintr-odată şi apare ploaia
torenŃială de vară. Ca să nu ne udăm, ajutată de vecini, mama puse dulapul peste pat şi toŃi trei ne
adăpostim. Aşa ne-am salvat de prima ploaie din Bărăgan.
Apoi trebuia să ne facem un fel de colibă din paie, prelată şi ce se mai găsea până nu se va face
bordeiul, un fel de groapă acoperită cu crengi şi paie, iar peste paie cu pământ. Aşa ne-a prins toamna în
bordei.
Satul ăsta nou al nostru a fost numit Bumbăcar pentru că în apropiere era un lan întins de bumbac.
La acele condiŃii grele de viaŃă, oamenii s-au solidarizat repede, au început să sape fântâni adânci, dar apa
tot avea un gust anume şi era tulbure.
Îmi aduc aminte cum noi copiii am stat la coadă lângă o baracă de scânduri ca să primim o cană cu
lapte. Eu fiind mai micuŃ mă strecuram să primesc de două ori lapte şi pentru sora mea. Aduceam laptele la
mama şi bucuros îi spuneam cum l-am păcălit şi de data asta pe nenea care împarte laptele, că adesea nu
aveam lapte. Nici chiar acela făcut din lapte praf pe care îl primeam acolo...
Familiile au primit materialul de construcŃii şi au început să-şi ridice case. Mama mergea să-i ajute
pe alŃii că erau organizaŃi, şi îmi aduc aminte cum s-au organizat. Ca să meargă mai repede, lucrau la o casă
în jur de treizeci de oameni. În câteva zile, în acest fel, zidurile erau ridicate. Se schimba apoi "stăpânul",
adică mergeau la altcineva, ca să fie zidurile tuturora gata. Dădea câte o ploaie torenŃială, spăla pământul
acela bătătorit şi o luau de la început. În toamnă aproape tot satul a fost "ridicat". Pe cei care nu aveam forŃă
de muncă suficientă ca să ne ridicăm o casă, ne-au cazat la dispensarul sătesc, câte o cameră pentru fiecare
familie. Cu noi era medicul pediatru, doctorul Kwitz din Jimbolia, mai era baba Zorca cu fiica-sa Mica din
Sânpetru Mare, apoi o familie de lângă Cluj care avea mulŃi copii, familia Melnic din Jimbolia etc.
Tot în toamna aceea sora-mea Olga s-a îmbolnăvit de o boală grea – dizenterie. Am ajuns la spital,
la Dudeşti. Iarăşi toŃi trei într-un singur pat. Dar eu eram neliniştit şi zvăpăiat, nu prea stăteam locului,
mereu eram prin gară şi cât pe aici să mă calce trenul. Atunci medicul i-a spus mamei că dacă nu mă
cuminŃeşte toŃi trei vom zbura afară. Aşa nu se mai putea. Începu şi mama să bolească, dar într-o zi vine
bunica noastră din Cenad să ne ducă acasă. Cu ajutorul unui om, a lui uica Vlada din Cenad, care avea cal
şi căruŃă, ajungem noi pe furiş până la Făurei. Bunica m-a avertizat că dacă vorbesc cu cineva, ne vor duce
înapoi... După multe peripeŃii, ajungem noi în Cenadul nostru frumos...
La Cenad am rămas aproape doi ani, tuturora spunând că sunt fiul mătuşii mele. Am mers şi la
grădiniŃă tot aşa, că educatoarea era prietenă bună cu mătuşa Goda. Aici a fost şi frumos şi bine, dar într-o
zi ne-a "trădat" cineva şi se află cine suntem şi de unde suntem. Vine miliŃia şi ne ia pe toŃi trei, adică pe
bunica Milosava, pe mine şi pe Olga şi ne duc la Sânnicolu la interogatoriu, dar ne-au dat drumul. Bunicul
Iova ne-a întâmpinat cu lacrimi în ochi nerăbdător să afle verdictul. Şi acesta era: în decurs de 24 de ore
trebuie să ne întoarcem în Bărăgan.
Nu-mi aduc aminte dacă şi pe Olga a lăsat-o atunci în Bărăgan, ori a luat-o bunica din nou la Cenad
ori a adus-o pe ea mai târziu. Cert e că atunci când ne-am întors definitiv eram toŃi trei, adică mama, Olga
şi cu mine. Şi nu-i pot întreba acum pentru că eu sunt singurul în viaŃă, din toată familia.
M-am întors, deci la mama, mergeam deja la şcoală. O ajutam pe mama la cules de bumbac. Mă
miram, deh, eram copil! cum se face, că bumbacul, aşa uşor cum este, după ce umpli traista cu el, traista te
"strânge" la gât. S-a adunat un munte de bumbac şi oamenii au muncit mult; masa o serveau la cantină unde
bucătăreasa era o consăteancă de a noastră din Saravale, tanti Ghina, care îmi umplea întotdeauna farfuria
cu ciorbă şi carne.
La şcoală eram mulŃi elevi. Eram câte două clase într-o sală de clasă – adică erau împreună clasa
întâi cu a treia şi a doua cu a patra. ÎnvăŃătoarea noastră era din Basarabia, doamna Iorga. Ne-a învăŃat
multe şi bine, când am revenit la Saravale noi cei patru "de acolo" eram mereu exemplu pentru ceilalŃi
colegi. Noi cei patru eram deci Stevan Miatov, Mile Veselinovici, Hansi Resilier şi cu mine. Îmi mai aduc
aminte că a venit acolo un preot sârb din Timişoara, noi sârbii ne adunam pe ascuns în casa lui uica Sever
Veselinovici şi ascultam la molitve, copiii erau botezaŃi, ajungeau la noi încurajări şi ştiri legate de soarta
noastră pentru că se ştie că Jugoslavia tot întreabă de noi şi vrea să ne elibereze. Despre asta se şi vorbea.
În fine, primii care au început să plece din Bărăgan au fost sârbii. Cu toŃii ne-am bucurat când ne-a
parvenit ştirea că mergem acasă, în Banatul nostru.
Se pleca în ordine alfabetică. Ne-am făcut şi noi bagajele şi am pornit spre Banat. Am fost pe la
unchiul meu Liuba Zarici care era activist de partid la Bucureti. Era în 25 decembrie 1955. Aici la
Bucureşti ne-a aşteptat şi tata Alexandar care a fost eliberat din închisoare la Sf. Nicolaie în acelaşi an. Aici
şi-a cunoscut el pe fiica sa, Olga, şi ne-a chemat să ne întoarcem cu toŃii acasă, dar mama nu a mai dorit să
plecăm împreună şi eu am rămas cu mama. Numai sora mea Olga a plecat cu tata la Saravale. După aceea
am rămas eu la tata iar sora la mama şi aşa viaŃa şi-a urmat cursul...
LILIANA VESELINOVICI căs. STANCUNA, Saravale (ReşiŃa): Iată una dintre amintirile mele
despre Bărăgan:
Deşi eram mică, de nici şase ani împliniŃi, am şi eu amintirile şi trăirile mele. Era una din frumoasele
zile de vară o mare sărbătoare – Rusalii. Am fost la biserică. Ea era împodobită cu crengi, iar pe jos era
iarbă. Cei prezenŃi au îngenunchiat în timpul slujbei şi împleteau nişte coroniŃe. După amiază am fost pe
terenul sportiv unde s-a jucat un meci de fotbal. La întoarcere am văzut nişte camioane pline cu soldaŃi
înarmaŃi. În acea noapte am fost trezită de zgomote şi bătăi în ceva, iar când mi-a mai trecut somnul am
văzut-o pe mama plângând şi cum face nişte bagaje împreună cu bunica. La întrebarea ce fac acolo, mama
mi-a răspuns că ne pregătim să mergem în concediu de vară. De plâns, plângea că tata nu a venit încă.
Mai târziu am aflat că el şi cu vecinul nostru s-au ascuns undeva încă de cu seară pentru că au intuit
că se va întâmpla ceva capilor de familii. Dar nimeni nu a prevăzut că vor pătimii familii întregi, chiar şi
copiii.
Când s-a făcut ziuă, tata s-a întors şi a aflat că trebuie să fim gata de plecare în două ore. Tot în zori
de zi au venit şi nişte oameni cu o căruŃă, am încărcat câte ceva la repezeală. Am încărcat ceva ce am luat
cu noi. Ne-au dus la gară unde ne-au "încărcat" în nişte vagoane de vite, urât mirositoare şi în care era
foarte cald şi zăpuşeală. Abia spre seară, după ce s-a pus trenul în mişcare, soldatul care ne însoŃea a
deschis uşa ca să primim un pic de aer.
S-a călătorit şi ziua şi noaptea şi într-o zi, aşa, spre seară, când mă uitam la apusul de soare, am
observat pe cer ceva ciudat şi am strigat: Ia priviŃi, un înger! şi toŃi au văzut atunci conturele unui înger şi
aşa era cum am văzut că sunt îngerii pe icoanele sfinte din biserică.
Priveam cu toŃii înmărmuriŃi cum năluca accea dispare încet-încet. "Dumnezeu e cu noi şi nu vom
pieri". Mai târziu mulŃi din cei care erau în aceeaşi garnitură de tren au povestit că au văzut aceeaşi minune.
Dar am mers mai departe până ce într-o zi trenul s-a oprit într-o gară. Aici ne-au dat jos din tren şi
ne-au îmbarcat în camioane ori în nişte căruŃe care erau pregătite şi ne aşteptau acolo lângă linia de cale
ferată. Ne-au dus într-un câmp cu grâu. Noi, adică mama, sora mea Mila şi cu mine, am stat în cabina
şoferului. Mama, speriată, l-a întrebat pe şofer: "Unde ne duceŃi, nu văd nici un sat ori ceva case, unde vom
trăi?" Nenea acela ne-a răspuns că noi nu mai avem casă şi că vom trăi sub cerul liber.
Mama s-a îngrozit şi a început să plângă. Şi nenea şoferul plângea când ne-a dat jos din camion pe
mirişte...
Era seară. Se auzeau chemări şi plânsete. A început să plouă, iar mama m-a pus pe mine şi pe sora
cu ea în dulap ca să ne ferim de ploaie.
Aici închei o parte din amintirile mele dureroase care sunt, din păcate, multe. Acest lucru nu se
poate uita niciodată. Cinci ani de copilărie distrusă.
Acum, ca fiinŃă matură, altfel privesc necazurile şi nedreptăŃile pricinuite acelor oameni nefericiŃi şi
nevinovaŃi. Cel ce nu a trăit, nici nu-şi poate închipui cât de groaznice au fost toate.
Să nu dea Dumnezeu nimănui să mai treacă prin aşa ceva!
MILAN şi MILANCA POPOV, Beregsăul Mic: Îmi aduc bine aminte de toate, spune uica Milan,
de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Pe la ora trei după miezul nopŃii loviturile sălbatice în uşă şi în geamuri au
adus nelinişte în casa noastră. L-am trezit pe tata ca să le deschidă. Şi imediat mi-am dat seama ce se
întâmplă. În sâmbăta aceea BBC a presupus posibilitatea luării unor măsuri aspre împotriva aşanumitelor
"elemente reacŃionare" şi, iată, s-a adeverit, dar nu ştiam nimic cum ne va fi soarta viitoare.
Când au intrat înăuntru – şi erau ei şase – mama lor, a continuat interlocutorul nostru, erau cu armele
pregătite să tragă. Au început imediat să facă apelul, să ceară buletinele de identitate, iar apoi ne-au citit
"pricazul" potrivit căruia trebuia ca în decurs de trei ore să ne facem bagaje cu cele mai necesare lucruri şi
să fim pregătiŃi de plecare. Am început să Ńipăm şi să ne învârtim prin casă de parcă ne-am fi pierdut
minŃile. De nimic nu ne mai ardea. Când au venit să ne ducă la tren, am rămas uimiŃi. Nu ne-am făcut
bagaje nici cât să putem umple o căruŃă. Iar în urma noastră rămânea o avere întreagă. Ne-au zis: "Ce
faceŃi, oamenilor, e chinul vostru, mai luaŃi că cine ştie unde vă vor duce, Siberia e departe!"
Am luat 15 kilograme de făină şi două găini, iar în "cocine" au rămas 36 de porci şi în pod tone de
grâu, toate agonisite cu trudă şi sudoare. Apoi, cu însoŃitori, ne-au dus la gară la Beregsăul Mare iar acolo,
ce a încăput, ce nu, le-au luat oamenii. Seara la orele 18 a pornit trenul acela al tristeŃii, nesiguranŃei şi al
deznădejdii. Trenul în care s-a murit şi s-a născut, unde s-a suferit, dar în care s-a şi sperat.
Pe când treceam pe la PorŃile de Fier, privirile noastre, ale tuturora, erau îndreptate spre partea
cealaltă a Dunării cu speranŃa ascunsă că Jugoslavia ne va ajuta, iar ajutorul acesta e doar în speranŃa şi în
credinŃa că cineva totuşi se gândeşte la noi.
După 72 de ore, au continuat interlocutorii noştri, de cea mai grea călătorie, trenul s-a oprit. Eram în
câmpia română, în Bărăgan, pe malul Dunării.
Ne-am bucurat fiindcă abia atunci am fost siguri că nu ne vor duce în Siberia. Dar şi aici ne-au
aşteptat surprize noi, neplăcute. Toate lucrurile noastre le-au lăsat pur şi simplu pe o mirişte, acolo au bătut
patru Ńăruşi şi ne-au zi: Aici e casa voastră! Atunci am văzut căt e de puternică inima omenească şi cât de
mult poate îndura. De fapt, faŃă de femeile gravide şi mame cu copii mici autorităŃile comuniste locale şi-au
arătat de data aceasta "mărinimia". Ce credeŃi că au fpcut? Au golit cocinele unde până atunci au stat nişte
scroafe, au pus nişte paie uscate şi acolo le-au repartizat pe ele ca să nu-şi petreacă noaptea sub cerul liber.
De necrezut, dar adevărat!
Venea, deci, încă o noapte de groază, o noapte sub cerul liber, dar aflându-ne departe într-o lume
străină, necunoscută. Eu şi fratele meu Nicola eram flăcăiandri şi le suportam pe toate mai uşor, însă
părinŃilor Milan şi Parascheva, bunicului Relia şi bunicii Sara toate acestea le erau ucigătoare. Dar, viaŃa e
viaŃă şi ea îşi urmează cursul. Abia a doua zi am început să ne încropim nişte cocioabe, iar după un anumit
timp ele au fost înlocuite de bordeie, ca în cele din urmă să apară şi case adevărate. Aşa a răsărit satul
Giurgienii Noi-Răchitoasa, sat cu circa 800 de gospodării.
În primele zile de exil cel mai rău am dus-o cu apa. Iar, ca ironia soartei să fie şi mai mare, noi pe
una din holdele noastre din satul Nemet (Beregsăul Mic) aveam o fântână pe care am folosit-o toŃi cei care
aveu pământ acolo. Vorbeau oamenii: Haide-mi la Relia să ne potolim setea cu apa rece! Aici primeam apă
în căldări. Era stătută şi caldă, aşa că ne-am îmbolnăvit pe capete, de a fost obligat să intervină Ministerul
sănătăŃii din Bucureşti ca să se limiteze expansiunea epidemiei. De atunci ne-au permis să folosim apă din
Dunăre care, aşa cum am spus, se afla la un kilometru de localitatea noastră.
Cu mult efort şi emoŃie îşi depănau interlocutorii noştri amabili amintirile legate de zilele petrecute
în Gulagul numit Bărăgan, de întâmplări dramatice, dar şi momente mai luminoase ale vieŃuirii departe de
rădăcinile lor, de vatra lor.
În fiecare nenorocire există şi un dram de noroc. Iată, eu am cunoscut acolo printre străini o fată
admirabilă, pe Milanca BeleŃan din Sânpetru Mare, povestea ei fiind tot aşa, un roman. Trăind numai cu
bunicul şi bunica, pentru că mama ei era în America, iar tatăl în închisoare, Milanca s-a pomenit singură
cuc în vâltoarea vieŃii. Era mereu plânsă, tristă, închisă în sine. De cum am văzut-o prima oară, m-am
gândit: Ei, tu eşti, deci, cea din Sânpetru! La data de 12 martie 1952 ne-am căsătorit şi am făcut nunta. Erau
de toate, după datină, mâncare, băutură, muzică. Răsuna cântecul nostru sârbesc pe meleagurile
Bărăganului mărturisind că existăm şi rezistăm şi în condiŃii grele, în condiŃii de chin şi mizerie.
În scurt timp le-am demonstrat că suntem fruntea în toate – ne spune cu mândrie uica Milan. Şi când
era vorba de agricultură şi creşterea vitelor şi grădinărit, în gospodărire în general. Cu alte cuvinte, în
timpul şederii noastre obligatorii acolo, a renăscut acel Ńinut graŃie nouă. La sărbarea de sfârşit de an şcolar
1953-1954 cu urechile mele am auzit cum un învăŃător mai în vârstă dintr-un sat vecin le spunea părinŃilor
elevilor săi: "Dragi concetăŃeni, aveŃi grijă de aceşti oameni minunaŃi şi cât puteŃi, învăŃaŃi de la ei pentru că
îi vom pierde în curând şi noi avem multe de învăŃat de la ei. Să folosim această ocazie de excepŃie ca să ne
ridicăm şi noi la un nivel înalt, la un nivel cerut de o societate înaintată".
(Draga Mirianici. "Calvarul nostru",
Naša Reć, nr. 67-19.04.1991)
VLADA RADULOV, Beregsăul Mic: De la bun început să vă zic că cei din Beregsăul Mic au fost
la Giurgieni, un sat nou înfiinŃat, de peste 800 de familii de diferite naŃionalităŃi. La venire ne-am aşezat pe
o pajişte cu trifoi. Familia noastră a primit numărul 16. Apă am băut din Dunăre. Eu am lucrat la orez, eram
cum s-ar zice, orezar. Câteva întâmplări mi-au rămas cu deosebire în memorie: în vara anului 1951 a murit
consăteanul nostru Bogdan Murar şi pentru că nu aveau mobilă, în cimitir au pus coşciugul pe o grapă. Un
an de zile mai târziu a murit Velico Murar din cauza infecŃiei unei răni survenite la locul de muncă. În iarna
lui 1953-1954 era tare frig. La 01.12.1953 Dunărea era îngheŃată, gheaŃa era cam de 1 metru şi pe gheaŃă
umbau tractoarele cu şenile trăgând remorci pline. În aceeaşi iarnă au fost şi 4-5 viscole puternice. Bătrânii
au suportat toate acestea foarte greu. Cei tineri învingeau vicisitundinile mai uşor. S-a întâmplat, de nu s-ar
mai repeta!...
BOIANA CURICI, SviniŃa: Da, părinŃii mei au fost în Bărăgan... S-a întâmplat să-i ridice chiar
când mă aflam la ei, că eu lucram la Timişoara. Pe atunci ei locuiau la o mătuşă pentru că lucram la
construcŃia acestei case. În zori a năvălit armata şi a umplut curtea. I-au cerut tatei livretul militar şi
buletinul de identitate, iar mamei buletinul. "Să ştiŃi că plecaŃi de aici", au spus. Şi au specificat cât grâu şi
alte alimente pot lua. Mamei parcă i s-au frânt mâinile. Nu dorea să ia nimic. Eu am încărcat camionul
împreună cu tata. Am pus şi maşina de cusut pentru că un soldat a zis: "Va avea nevoie de ea acolo unde
merge". Ne-am luat rămas bun şi camionul i-a dus. M-am pus pe bocit. Credeam că îi duc în Siberia.
Soldatul lăsat de strajă, a încercat să mă liniştească: "Nu plângeŃi, nu-i duc în Rusia ci în Bărăgan. Dar, eu
nu v-am spus nimic!..."
M-am întors la Timişoara. Săptămâni de-a rândul nu am avut nici o ştire despre părinŃi. Abia de
Paşti a venit o scrisoare. Mă anunŃau că sunt deportaŃi la Rubla, raionul ÎnsurăŃei. Spun că au mai scris, dar
eu acele scrisori nu le-am primit, cine ştie unde au fost oprite pentru că pe tata l-au învinuit că e titoist, cum
aveam să aflu. Adică e un trădător. Iar el, sărmanul, nici nu l-a văzut pe Tito în viaŃa sa (eu l-am văzut la
Timişoara când ne-au obligat să mergem să-l întâmpinăm), dar nici măcar o fotografie de a lui Tito nu
avea. Dar a fost învinuit că păstrează fotografia lui Tito şi casa a fost percheziŃionată. Se înŃelege că nu au
găsit nimic. Tatăl meu, Alexa, era primar în comună, mult bine a făcut pentru sat şi sătenii au scris o cerere
autorităŃilor de la Bucureşti să-i dea drumul. Nu au primit nici un răspuns. Mai târziu am aflat că pe tata l-a
învinuit unul Costescu din PlavişeviŃa că are fotografia lui Tito. S-a întâmplat asta după o ceartă între ei
despre care s-a scris şi la gazeta de perete. Costescu s-a jurat că o să-i vină de hac.
Boiana le trimitea colete părinŃilor. Ea însăşi se aproviziona cu cartela, dar o bună parte a
alimentelor le aduna şi le trimitea. S-a hotărât să-şi vadă părinŃii. Până la Brăila a călătorit cu trenul, iar
apoi cu autobuzul. Din scrisori ştia că tatăl ei lucrează la construcŃii. Mama era bolnăvicioasă şi stătea
acasă, în casa pe care, după deportarea lor în Bărăgan, singuri trebuiau s-o facă.
"Am găsit-o acolo... Stătea pe pragul casei şi se uita într-un şanŃ. Am chemat-o cu bucurie. După ce
s-a întors către mine, am văzut o faŃă groaznică. Să mă ierte, dar faŃa ei era ca de broască râioasă. Apoi mi-a
zis că pielea de pe faŃă i s-a făcut aşa din cauza vântului, a soarelui şi a iernilor geroase. Am rămas ascunsă
la ei o săptămână întreagă. Nimeni nu ştia că sunt aici. În satul acela de deportaŃi au mai fost doar patru
sârbi din Pojejena şi Ivanda. Şi o învăŃătoare cu fiul ei. CeilalŃi erau nemŃi şi români. Mi-au vorbit părinŃii
de clima insuportabilă de acolo. Îi chinuia setea, că nu aveau suficientă apă aici să-şi facă o baie, să se
spele. Mâncau prost. Erau numai piele şi os".
A doua oară a fost la ei în vizită la 23 august 1953. Nici de data aceasta nu s-a îndreptat spre casa
lor, părinŃii îngroziŃi au sfătuit-o să pornească imediat spre Timişoara. Nu a vrut. A pornit abia a treia zi. A
luat-o un şofer cu un camion. Dar a dus-o drept în faŃa sediului miliŃiei şi le-a zis: "V-am adus un spion".
"M-au dezbrăcat până la piele. Şi mereu întrebau: Ce ai la tine?" Le-am spus că vin la părinŃi care
sunt aici deportaŃi. Nu le-am spus că am fost deja la părinŃi. "Păi să mergi la titoiştii care oprimă poporul
român?" se răsteau la mine. M-au oprit acolo, la MiliŃie. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu
venea un om care s-a interesat de cazul meu. Era din Timişoara şi, ca să mă salveze, s-a răstit la miliŃieni!"
De ce mi-aŃi arestat sora?" Ei se scuzau că nu au ştiut. De bună seamă era un şef omul ăsta. Aşa mi-au dat
drumul".
După aproape cinci ani i s-a permis şi familiei Curici, precum şi celorlalŃi deportaŃi, să se întoarcă
acasă.
La SviniŃa totul era prădat: şi inventarul, şi uneltele şi vitele. Aveau şi 18 stupi. Cred că a luat statul
toate acestea.
Sătenii i-au primit frumos. Ştiau ziua când vor sosi şi au întins o masă ca de sărbătoare: cu supă, cu
friptură, cu prăjituri...
RADIVOI MILICICI, Cenad: Când am ajuns acolo, pe câmpul acela, ne-au dat o bucată de
pământ şi nişte scânduri şi am fost nevoiŃi să ne facem singuri o casă unde să locuim. La început dormeam
sub cerul liber înveliŃi în pături. Asta până nu am terminat casa. Dar casa era mică, din pământ şi avea o
cameră în care dormeam şi o bucătărioară. Şi era acoperită cu paie.
În acel an am început şcoala, clasa întâi la secŃia română. Ce a fost tragic pentru mine, a fost faptul
că eu, crescut într-o familie de sârbi, în mijlocul sârbilor şi având la Cenad vecini şi prieteni doar sârbi, nu
ştiam româneşte. A fost foarte neplăcut şi învăŃătorii şi părinŃii mei au depus mult efort ca să învăŃ şi să
deprind limba română.
Vara la treierat de orez tatăl meu Borislav lucra toată ziua ca să mai câştige ceva bani ca să poată să
meargă o dată pe săptămână la Brăila să cumpere pâine şi alte alimente ca să supravieŃuim. Ceea ce mi-a
rămas bine întipărit în minte este următorul fapt: ştiam că în jurul amiezii tata primea masa de prânz acolo
pe holdă şi am mers acolo de mai multe ori şi îi mâncam aproape toată mâncarea lăsându-l pe tata flămând.
Dar el nu se supăra şi adesea rupea de la propria-i gură numai sorei şi mie să ne fie bine.
La Cenad mi-au rămas bunica şi bunicul (Chila şi Nova Jivici) şi greu m-am despărŃit de ei pentru că
îi iubeam foarte mult. Îmi lipseau foarte mult acolo şi vizitele erau strict interzise. În preajma Sfântului
Nicolae în 1955 bunica mea Chila nu a precupeŃit efortul şi a pornit la noi în vizită dar, sosită la Bucureşti,
i-a fost interzis să vină până la noi şi au obligat-o să se întoarcă acasă. S-a întors cu o mare durere acasă,
tristă că nu a reuşit să ne vadă. Curând s-a îmbolnăvit şi a murit. Vestea asta tristă ne-a parvenit printr-o
telegramă. Şi mai trist era, însă, că nici la înmormântare nu am putut veni.
Când ni s-a permis în cele din urmă să ne întoarcem în Ńinutul nostru natal secretarul primăriei de
atunci, sârb de naŃionalitate, din motive personale nu a vrut să ne primească în Cenadul nostru, aşa că doi
ani am fost nevoiŃi să locuim în Satu Mare într-una din camerele şcolii sârbeşti de atunci. Aci sora mea
DaniŃa s-a căsătorit şi trăieşte în satul Munar, iar eu m-am întors cu părinŃii la Cenad unde locuiesc şi
acum...
BRANISLAV AMIJICI, Rudna: În timpul călătoriei spre noua localitate RoseŃii Noi din căruŃa
mea cade un dulap mărişor. Tatăl meu nu a permis să lăsăm acest obiect în mijlocul drumului spunând că
ne va fi de folos. S-a dovedit că a a vut dreptate. Dulapul l-am folosit drept adăpost în caz de vânt pentru
lampa de petrol cu care găteam mâncarea. De asemenea fiul meu Vasa şi fratele-i Velico, în caz de ploaie,
aici se adăposteau.
MILIVOI CHITESCUL, Rudna: Fiindcă ne-au alocat pământ unde ne vom construi noile case, un
grup de tineri din Rudna s-a dus la Borcea după apă. În dreptul satului Roseti băştinaşii ne-au blocat şi nu
ne-au permis să intrăm în apa râului. Ne-au spus că e adâncă, dar ne-au spus-o în limba română. Le-am
spus tot în limba română, că noi am trăit lângă un râu şi că ştiam să înotăm. Au rămas uimiŃi cât de bine
vorbim noi româneşte şi, bineînŃeles, noi am putut intra în râu să ne umplem vasele cu apă.
UN GRUP DIN RUDNA: În ianuarie 1952 era o iarnă aspră, cu vânt şi zăpadă. Era greu să ieşi din
casă. Un grup din Rudna s-a pornit spre casele persoanelor vârstnice. Am ajuns la Jiva Miatov din
Sânmartinul Sârbesc. Cu greu am ajuns până în cameră. Acolo i-am găsit pe cica Jiva şi pe dăscăliŃa Vuca
Miatov. Această imagine o avem şi acum în faŃa ochilor. Camera era plină de zăpadă, peste mobilă, peste
tot. Un strat de vreo 10 centimetri. În mijlocul acestei camere era aprinsă lampa de gaz şi dăscăliŃa Vuca îşi
încălzeşte mâinile într-un vas cu apă caldă. BineînŃeles că am curăŃat zăpada din pod şi de prin casă.
Acelaşi grup ajunse şi la familiile lui Sima Petru şi Iosif ŞamaŃ şi ceea ce Ńinem minte este următoarea
imagine: din cauza zăpezii aşezate în pod, tavanul ameninŃa să cadă şi sărmanii oameni neavând lemne să
le pună proptea, au aşezat mesele una peste alta, scaunele de asemenea şi aşa şi-au salvat casele. S-au
descurcat, nu?
PERA RADOVAN Junior, Rudna: După multe ploi abundente şi din cauza vântului prin anul
1952 unii pereŃi ai clădirilor au început să cedeze. La Ivan Radovan al nostru unul din pereŃi a căzut chiar în
timpul micului dejun. Din fericire prăbuşirea se petrecu spre în afară, aşa că nu se "lăsa" cu urmări grave.
Demn de remarcat este şi următorul fapt: pe parcursul întregii perioade de stat în Bărăgan (1951-1955)
PAIA RADOVAN SENIOR, MATA RADOVAN ŞI IANA RADOVAN dormeau în bordeie.
JIVA şi MILENA BELODEDICI, Socol: Jiva: Ies şi îl văd pe căpitanul ăla că a adus poliŃişti de la
securitate înarmaŃi până în dinŃi. Ne ordonă: "Până în zori să fiŃi pregătiŃi de plecare. ÎmpachetaŃi-vă ce veŃi
putea lua cu voi. Dacă încercaŃi să fugiŃi, vom trage!"
Milena: Jiva şi cu mine ne-am zăpăcit că nu ştiam de ce ni se întâmplă aşa ceva, iar noi nu ştiam ce
să le răspundem. Când ne-am revenit un pic şi am început să facem bagajele, vedem că pruncii s-au dus şi
îmbrăŃişează porcii pentru că le zisesem că vom lăsa porci că nu îi putem lua şi copiilor le părea rău, ei au
păzit porcii aceia.
Jiva: Butoaiele cu vin le-am rostogolit spre curtea vecină, la un verişor de-al meu. Am mutat şi
scânduri. Caii şi căruŃa le-am dat Mirianei Vuletici să facă ce vrea cu ele.
Milena: Am hotărât să luăm tot porumbul ca să avem ce mânca, apoi îmbrăcămintea, încălŃămintea,
paturile, dulapul, plita, câteva crătiŃi şi farfurii. Cea mai mare parte din veselă am dus-o în pod pentru că
speram că ne vor da drumul repede să venim înapoi.
Jiva: În timp ce ne făceam bagajele şi ascundeam din lucruri, peste noi au intrat nişte comunişti din
sat că, vezi doamne, ei supraveghează. Apoi a ieşit la iveală că ei au venit să vadă unde se află diverse
lucruri ca să le ia mai uşor. Toate cele rămase le-au luat şi au confiscat: vinul, căruŃa, caii, vaca, 34 de
porci, 8 oi, găinile. Toate acestea sârbii le-au făcut, nu românii.
Preşedintele era Milorad Burmăz. Bora Iovanovici răspundea de agricultură şi el mă călca pe nervi:
venea în fiecare seară să verifice ce am muncit în ziua respectivă, ce am semănat. Şi trebuia să semăn ceea
ce dorea autoritatea. Apoi aproape întreaga cantitate de grâu o luau la cotă şi plăteau atât ca să nu poată
spune că îl iau pe gratis.
Nici secretarul de partid Milenco Radosavlievici nu a fost mai bun. Ulterior pe când cumpăra prin
Dobrogea oi pentru colectiv a furat nişte bani, fapt pentru care a fost închis. A şi murit în închisoare că l-a
lovit o piatră pe când lucra într-o carieră. În mod asemănător au păŃit-o şi alŃii care au fost urâŃi de oamenii
de aici. Nu au înflorit, nu au prosperat cu cele ce le-au jefuit. Au zăcut la pat, popa le-a citit de câteva ori
din cărŃile sfinte, dar asta nu le-a ajutat.
Milena: Când cineva face rău, nu poate sfârşi bine.
Jiva: Nu ştiam unde ne vor duce. Credeam că duc numai familia mea, dar când ne-am dus lucrurile
pe imaş, la margine de sat, unde aşteptau camioanele de la "IRTA" am aflat că sunt ridicaŃi încă
paisprezece: Nata Vuletici, Obrad Vuletici, Alexandar Radosavlievici, łveta Coicici, Grozda Vuletici,
Alexandar Nicolici, IoŃa Burmaz, Mita Milencovici, Sava Iancovici, Razumenca Giurcovici, Bora
Petrovici...
Milena: Nici alŃii nu ştiau încotro şi de ce ne duc. În jurul nostru erau soldaŃi înarmaŃi şi ne-a
îngheŃat sufletul în noi. Ne-am gândit că pe noi, familia Belodedici, ne-au ridicat pentru că soacra mea a
fugit în Jugoslavia.
Jiva: Unii, se pare că au aflat câte ceva şi şi-au ascuns multe din lucruri la rude şi prieteni. De bună
seamă că a transpirat câte ceva de la cei ce au ales care dintre familii vor fi izgonite... Noi ne-am încărcat
bagajele într-un camion, iar în celălalt era porumbul. Ne-au dus cu camioanele până la Orşova. Acolo i-au
adus pe toŃi cei din Clisura Dunării. De regulă pe sârbi. Apoi ne-au îmbarcat în vagoane de marfă.
Milena: Când am ajuns la Bucureşti s-a zvonit că ne vor despărŃi: bărbaŃii într-o parte, femeile în
altă parte iar copiii, iarăşi, în altă parte. Şi s-a declanşat bocetul. Când s-a dovedit că faptul acesta nu se
adevereşte, eram fericiŃi că rămânem împreună şi fie-ne cum ne-o fi. SoldaŃii nu permiteau să ieşim din
vagoane, iar în unele staŃii pe parcurs ne dădeau ceai, pâine, iar copiilor lapte. Nu ştiu cine aducea toate
acestea – autorităŃile ori poporul. Totuşi în călătoria asta lungă spre răsărit nu eram liniştiŃi. Din vagon în
vagon circula zvonul că de acolo unde mergem nu se va întoarce nimeni. Copiii plângeau privind la
mamele îngrozite.
Jiva: Când a văzut copiii plânşi, ofiŃerul însoŃitor zicea că i-ar fi mai uşor să-l ucidă decât să vadă
iadul acesta. Mai târziu fiul meu îl avea pe acelaşi ofiŃer drept comandant pe când îşi satisfăcea stagiul
militar. L-a recunoscut.
Milena: Copiii erau mici, aveau între şase şi nouă ani. Giurgevca era cea mai mare, apoi s-a născut
Mirco şi în cele din urmă Mara. În ziua când ne-au ridicat, la 18 iunie era ziua de naştere a lui Mirco. În
zăpăceala de atunci, am şi uitat de eveniment.
Jiva: Garnitura a fost oprită la Feteşti pe o linie moartă. Ne-au spus să descărcăm. Aici ne-am
petrecut noaptea, iar a doua zi au venit camioanele să ne transporte pe un podiş în afara oraşului într-un
câmp de bumbac, acolo trebuia să înfiinŃăm noi un sat.
Milena: Ne-am aşezat lângă maldărul de lucruri. Soarele dogoreşte, iar noi privim în jurul nostru.
Întins – nici Ńipenie de copac pentru umbră. La circa o sută de metri de noi o altă familie, la altă sută de
metri o a treia familie... După vorbă, pe când ne aflam la gară, am observat că există mulŃi bulgari, dar erau
şvabi şi români.
Jiva: În Bărăgan au fost aduse acele familii româneşti din care, de regulă, fiul fugise peste graniŃă în
Jugoslavia...
Milena: Ca să ne ferim de arşiŃă ne-am făcut o streaşină din nişte cearceafuri, iar setea ne chinuia
cumplit. Prin apropiere nu exista fântână. Au adus câteva butoaie de cinci sute de litri, dar fiecare familie
putea primi doar câte o cană de apă. Aşa în prima zi, aşa în cea de-a treia, tot aşa în cea de-a şaptea... În
butoaiele acele cu apă lăsate în soare s-au înmulŃit viermii...
Jiva: Credeam că aici nu se poate trăi, vor fi nevoiŃi să ne mute într-un alt loc. Noi, sârbii, ne-am
vorbit: nu vrem să ne facem case, deşi autorităŃile ne-au dat lemnăria. Ce fel de lemnărie? Câteva grinzi,
scânduri, o uşă, o fereastră mare şi una mică. Dar şvabii s-au apucat imediat de treabă şi şi-au ridicat casa.
După câteva săptămâni noi ne-am făcut bordeie. Am săpat în pământ "o pivniŃă" lată de doi metri şi lungă
de patru metri şi am acoperit-o cu trestia pe care am tăiat-o de lângă Dunăre la câŃiva kilometri în aval, dar
şi cu crengi de caişi pe care le-am tăiat din grădinile Ńăranilor din satul cel mai apropiat. Apoi peste toate
acestea am aruncat pământ.
Milena: łăranii nu se supărau că le tăiam pomii. Le-or fi spus autorităŃile să ne lase în pace, ori nu
îndrăzneau să ne spună nimic, nu ştiu.
Jiva: Se temeau. Le-au împuiat capul cu de toate de parcă eram criminalii. Cert este că treceau cu
căruŃele în galop pe lângă bordeiele noastre.
Milena: Pe Jiva, ca şi pe ceilalŃi, l-au trimis imediat la lucru. Eu am rămas cu copiii. Ne chinuia
setea. Ne era interzis să părăsim localitatea, aşa că nu puteam merge până la Feteşti ca să ne aducem apă.
Despre baie ori spălat măcar, nici pomeneală. Ca să avem suficientă apă de băut, eu o trimiteam pe Mara de
două-trei ori pe zi până la butoaie. Acolo le era milă de ea şi îi umpleau cana. Abia după o bună bucată de
vreme s-a permis să mergem după apă la Dunăre unde se aflau fântânile. Nişte şvabi şi-au cumpărat măgari
şi aduceau apă, aşa că noi cumpăram de la ei. Cu cincizeci de bani găleata. Dar apa aceea era tulbure.
Jiva: Au încercat să foreze o fântână în localitatea noastră. Dar ea se afla pe un deal, aşa că abia la o
adâncime de nouăzeci de metri au dat de un fir slab de apă. Fântâna aceasta "dădea" apă suficientă doar
pentru bordeiele care se aflau aproape.
Milena: Venea aproape în fiecare zi să facă apelul să vadă dacă nu a fugit cineva. Unde să fugi? Au
întrebat când vom începe să ne facem case. Cum îi vedeam pe cei care aveau sarcina să ne oblige să ne
facem casa, fugeam şi ne ascundeam ca să nu răspundem. Şi pe mai departe credeam că ne vor muta.
Jiva: În timpul verii ne-a chinuit arşiŃa, dar, când a venit toamna, s-au înteŃit ploile. Erau de durată şi
erau reci. Apa a intrat în bordei. Fetele se ascundeau în dulap ca să nu stea în ploaie, iar Mirco se furişa de
regulă sub masă. Într-o noapte ne-au inundat apele. Era apă până la genunchi. DimineŃa ne-am răzvrătit.
Despre noi cred că s-a auzit şi la minister. A venit Ana Pauker cu un avion, ea care ne-a şi aruncat acolo în
Bărăgan. A Ńinut o cuvântare cum va răsări un nou oraş aici unde suntem noi, dar pentru început trebuie să
facem case, cum or fi ele acolo.
Milena: Dar tot am mai sperat că ne vor muta de pe colina aceea. Când am văzut, însă, că din
"afacerea" asta nu va fi nimic şi că ne vor lăsa să putrezim în umezeala aceea, ne-am hotărât să facem casa.
Şi noi şi ceilalŃi sârbi.
Jiva: Unindu-ne cu cei mai apropiaŃi vecini am ridicat din pământ bătătorit mai întâi casa noastră, cu
două încăperi. Apoi am făcut şi casele lor. Pentru Iova din Liubcova şi pentru Laza Belin din Variaş.
Milena: Cu el am fost atât de apropiaŃi de parcă am fi trăit împreună de când lumea. Mai târziu, după
ce ne-am întors şi fiul s-a dus la şcoală la Timişoara, ne-a scris el că l-a vizitat tuşa LiubiŃa şi i-a adus un
colet cu de toate. Care tuşa LiubiŃa că el nu are mătuşă, mă întrebam. Atunci mi-am adus aminte de vecina
din Bărăgan. A aflat adresa şi a venit la ei în vizită de Paşti.
Jiva: Au fost oameni buni, dar şi sărăcia ne-a apropiat. Şi de el şi de alŃii. Mira a făcut o maşină de
măcinat porumb care mergea din casă în casă.
Milena: Luni de-a rândul ne-am chinuit cu alimentaŃia. Cum am venit, pe la început, am tot fiert şi
am tot fript la porumb şi tot porumb mâncam. Mă temeam pentru sănătatea copiilor, dar şi ei au devenit
rezistenŃi. Poate din cauza climei. Vântul aducea un aer sărat dinspre mare.
Jiva: Dar pentru oamenii bătrâni a fost ucigător. S-au îmbolnăvit moş Iva, Iani, baba Olga, baba
Vera... I-au îngropat în satul vecin, la Buliga. Dintre cei mai tineri în tot răstimpul acela cât am fost
deportaŃi a murit doar unul Jiva din Moldova Veche. A lucrat la fân, la coasă şi aşa încălzit cum era, s-a
întins să se odihnească. Unii spuneau că moartea i se trage de la o măsea pe care a scos-o. Tuturor acestora
li s-au pus cruci de lemn la morminte. Mai târziu mama sa l-a dus pe Jiva acasă. Şi un străin a fost dus tot
aşa.
Milena: Mama mea a auzit cum că am murit şi, deşi era bătrână şi bolnavă, a pornit la drum, acest
lung drum. A reuşit să ajungă până la gara din Feteşti. Mai departe nu au lăsat-o ca să ne vadă cum trăim.
Dar ne-au anunŃat pe noi şi ne-am întâlnit acolo. S-a bucurat că trăiesc pentru că numai pe mine mă avea.
Nenorocirea, totuşi, nu a ocolit-o: în curând a murit tata.
Veneau şi la alŃii în vizită. Aşa am aflat ce se întâmplă în satele sârbeşti de pe Clisura Dunării. Ne
spuneau şi despre Socol. Din curtea noastră consătenii au dus tot ce au putut: Ieremia ne-a luat hambarul,
iar când a început să alerge după ultima găină care s-a urcat într-un dud o vecină i-a zis: "Te gândeşti tu,
oare, ce va fi când va veni Jiva?" Iar el a răspuns: "Jiva se află la o sută stânjeni sub pământ şi nu va veni
niciodată". Iar Jiva i-a dat acestui Ieremia grăunŃe ca să aibe cu ce-şi hrăni porcii ca să nu mai "mănânce
cărămizi" bieŃii de ei.
S-a auzit la Socol că ne întorceam şi soŃia i-a spus acelui Ieremia care fura din averea noastră: "S-a
ridicat Jiva de acolo, de la cei 100 de stânjeni sub pământ". Iar el şi-a plecat capul şi tăcea mâlc.
Jica: Am ajuns în prima zi a Anului nou sârbesc, la 14 ianuarie 1956. Şi nimeni dintre autorităŃi nici
nu ne-a întâmpinat şi nici nu s-a apropiat de noi ca să ne spună de ce am trăit atâŃia ani deportaŃi. Pentru ei,
aşa cum a zis un membru de partid, un sârb de al nostru, atunci când ne-au deportat, pentru ei, deci, noi
eram neghina, tăciunele. Ei "curăŃau grâul". La fel gândeau şi când ne-am întors. Casa noastră au ocupat-o,
aici se afla dinamo-ul şi motorul care funcŃiona cu motorină. De aici s-a aprovizionat satul cu curent
electric. Am fost nevoiŃi să dormim la un vecin, la Vladimir. Abia după câteva zile mecanicul ne-a dat voie
să ne mutăm în bucătăria de vară. Ne-a zis: "Asta o fac eu de la mine putere, am primit ordin să vă gonesc".
Am cerut să-mi restituie averea. Dădeau din umeri şi ochii şi-i înfigeau în tavan: "Despre asta
trebuie să hotărească sus". Cum sus, le zic, sus e numai Dumnezeu! Dar ei nimic. Nu-mi dau nici măcar
grădina. CelorlalŃi care s-au întors din Bărăgan le-au dat. Pentru că toŃi, în afară de mine, erau înscrişi la
întovărăşire.
Milena: Din atâta avere câtă am avut, am fost nevoiŃi să lucrăm la alŃii. Să fim zilieri. Jiva a lucrat
un timp la transport de balast pe drumuri. Numai ca să avem ce mânca şi să ne putem scoate copiii la drum.
Abia mai târziu, în 1967 ne-au eliberat casa şi ne-au plătit chirie 2000 de lei, să nu zicem că au stat pe
gratis.
Dar noi nici înainte şi nici atunci nu am zis nimănui nimic. Jiva n-a fost niciodată la tribunal, nici ca
martor d-apoi să mai dea el pe cineva în judecată! Nu le-am reproşat nimic nici acelora care ne-au trimis în
Bărăgan şi ne-au împrăştiat toate de prin casă. Şi cu ei am continuat să trăim în înŃelegere.
Eh, câte au mai trecut peste spinarea noastră... E bine că nu putem să ne aducem aminte de toate...
(J. Damjanović, Patimile sârbilor din România,
Ilustrovana politika, 30.10.1990)
RADENCO RAICHICI, Belobreşca: Eram atunci învăŃător la Radimna. În ziua de Rusalii am avut
meciul de fotbal. Au venit cei din Belobreşca cu steaguri, cu căruŃe şi am jucat fotbal. Şi acolo am rămas să
dorm. Ei, după miezul nopŃii au venit şi au bătut în geamurile de la stradă şi au întrebat... iar eu ascult, de
fapt ascultam eu şi unul Coda, un activist de la Socol... că am şi băut după meci că era sărbătoare. Când îmi
spune: "ăştia întreabă de tine". Şi ne pomenim că bat în uşă. Era un ofiŃer de la grăniceri şi şeful postului
din Belobreşca. Au venit după mine la Radimna. Pe ai mei de acasă i-au ridicat şi apoi au venit după mine.
De fapt, eu aveam ordin de chemare la încorporare. Atunci era duminica şi eu miercuri trebuia să mă
prezint la Comisariatul militar din Moldova. OfiŃerul mă întreabă: "AveŃi ordin de chemare?" "Am, dar nu e
la mine, e acasă".
– "De ce nu v-aŃi prezentat?"
– "Păi miercuri trebuie să mă prezint". Şi el spune: "Nu-i aşa, trebuie să mergeŃi la Belobreşca să
vedem ordinul". "Vin eu când se face ziuă, nu acum". "Nu, satul e încojurat de armată, trebuie să mergeŃi
cu noi"... Mi-au găsit ei şi o bicicletă, dar eu am început să şi tremur, aşa că mai cădeam cu bicicleta...
După ce am ieşit din curtea şcolii, şeful a rezemat bicicleta de clădirea şcolii şi se face că umflă roata, iar
celălalt, ofiŃerul s-a dus să vadă ce e în strada şcolii că au mai ridicat două familii care locuiau în strada
aceea.
Cu şeful de post mă aveam bine şi îl întreb ce şi cum şi el îmi spune: "Trebuie să părăsiŃi regiunea".
"Păi unde ne duce?" "Nu vă scoate din Ńară". "Păi atunci, îi zic eu, în Bărăgan". "AŃi nimerit". Atâta am
discutat. Atunci am venit la Belobreşca drept la Postul de miliŃie. Acolo dormeau pe jos toŃi cei pe care i-au
găsit prin sat. Pe toŃi i-au înghesuit aici. Erau din Câmpia, din ZlatiŃa. Apoi şeful a mers cu mine până la
părinŃii mei. Ei erau deja cu bagajele făcute, iar în faŃa casei e postată o santinelă. Până să ajungem, însă,
am trecut şi prin dreptul casei lui Edy. Văd că acolo e un soldat în faŃa casei. Apoi îl văd pe cel de la noi.
Nu puteam să luăm nimic. Ne-au dat un camion mic, un "Molotov" şi Bojana aceea care locuia la noi şi-a
încărcat şi ea din lucrurile sale cum am pus şi noi lucrurile noastre.
– De ce v-au deportat? (Reporterul)
– Cine ştie? Uite, tata avea şi ceva pământ, vreo douăsprezece iugăre, nimeni de aici nu avea mai
mult, dar asta, totuşi, nu e mult. Politic n-am fost... că tata nu ştia carte...
Pe de altă parte, pe când aşteptam... veniseră nişte activişti de la raion. "Ei întrebau – câte oi?"
"Opt". Fac inventarul. Vine şi un Ńigan, unul Iergel, el era aici la noi la raion cu propaganda, acest Ńigan din
Liubcova, dar răspundea şi cu învăŃământul. Ei, spune ăsta, are un kil de carne; nu ştiu cu cât se vindea
atunci un kilogram de carne – şi ăsta spunea că o oaie valorează mai puŃin decât un kilogram de carne. Îşi
băteau joc, să nu spui... că nu ai primit un kilogram de carne pentru o oaie. Porcii au rămas...
Eu, mama şi fratele meu Jiva şi Bojana aceea ne-am urcat în camion, iar tata şi cu Branco, mezinul,
au încărcat plita în căruŃă şi hai cu caru. A pornit camionul în care ne-am aflat, iar când am ajuns la
Coronini ceva ce atârna de la un par s-a agăŃat şi gata-gata să nimerim în Dunăre, să ne răsturnăm. De cum
am ajuns la Orşova, ne-au şi vârât în nişte vagoane pentru vite, şi pe noi şi vitele împreună. Tata şi
frate-miu au sosit la Orşova după două zile, că până acolo sunt 112 km. Şi imediat "ne-au pornit spre
Bărăgan... acolo, când am ajuns, ne-au dat jos la Feteşti, pe un imaş de lângă gară... acolo am dat jos toată
mobila, toate lucrurile şi tot acolo se aflau şi oamenii din Variaş, din Cenei... dar ne-au plimbat o noapte
întreagă că era o noapte senină şi caldă, îmi aduc aminte, iar poliŃaii tot roiau de colo-colo...
Când s-a făcut ziuă au început să sosească şi camioanele. "HaideŃi, familia asta, familia asta, tot una
câte una". Ferma Feteşti şi-au început să urce spre Valea Viilor sau Feteştii Noi. Când am ajuns acolo erau
Ńăruşii deja bătuŃi în lanuri cu bumbac şi grâu. Bumbacul era înflorit, grâul era copt, dar necosit. Şi aşa trec
ei cu camioanele. "Hopa, aici faceŃi casa". Noi ne-am străduit ca toŃi cei din satul nostru să fim mai
aproape. Aici ne-au postat. Ce puteam face? Am rămas aşa peste noapte sub cerul liber, doar "aruncând"
nişte pături peste dulapuri. DimineaŃa vedem că nimeni nu ia nici o măsură şi nu avem nici un strop de apă
de băut. Atunci s-a cărat apă cu cobiliŃa, în găleŃi, din satul vecin Buliga care se afla la 3,5-4 kilometri. Şi
totul în spinare. Cei ce aveau cai şi căruŃă aduceau în butoaie, dar asta mai târziu. Aceştia umpleau butoiul
şi mergeau prin sat şi vindeau apă cu un leu găleata. Deci, nu aveam nici să bem nici să ne spălăm. Ei,
timpul trecea şi venea toamna... Veneau şi avioanele, nu pot şti cine din comitetul central venea cu ele, dar
aceştia veneau şi în sat şi noi ne adunam aşa ca proştii şi strigam: "ce am făcut noi ca să ajungem aici?" Iar
ăla ne spune: "începeŃi să faceŃi case, vă prinde iarna! Ce aşteptaŃi, să vină Tito să vă facă căşile?! ApucaŃivă de treabă!" Au început şi ploile şi ei s-au îngrijorat. Iar noi ne-am apucat să facem bordeie.
Mai întâi am făcut bordeie acoperite cu o "placă" de pământ şi când ploua, apa îŃi ajunge până la pat
şi nu poŃi să te dai jos din pat. Apoi ne-au dat nişte material să ne facem case, ne-au dat câŃiva corni... Ei au
stabilit, având în vedere numărul de membrii ai familiei, cum trebuie să-Ńi faci casă. Casa avea o cameră şi
o bucătărie, nimic mai mult, şi atunci primeam un lemn de 1,80 m şi îŃi spunea: "asta este pentru "veceu".
Da eu l-am întrebat pe acela, că era unul de-ai noştri, din Socol, i-am zis: "DaŃi-mi un model! Ce fel de
"veceu" pot face cu un singur lemn?!" Casele le făceam aşa, împreună lucrând, am făcut casa mea, a lui
Edy, că ne ajutam unul pe celălalt. Toate erau la fel şi acoperite cu trestie. Iar instituŃiile, şcoala, astea leam construit cu toŃii, satul întreg. Eu eram paznic de noapte... Nu am primit salariu, de aici când am plecat
mi l-au trimis după aceea, de aici de la Inspectoratul raional din Moldova, pentru şase luni. În octombrie, de
cum a fost gata clădirea şcolii, a şi început anul şcolar. La construit am făcut mai întâi dispensarul, apoi
sediul MiliŃiei şi apoi clădirea şcolii generale de şapte ani. Era secŃia sârbă, aici am fost eu învăŃător, şecŃia
română, acolo erau şapte clase şi secŃia germană, acolo a fost învăŃător unul Zeler din Boşneac, acum a
murit. Ungurii nu au avut o secŃie a lor. Aveam şi manuale sârbeşti. Mi le-au adus la Feteşti. Aveam vreo
30 de elevi în patru clase şi toŃi erau sârbi. Erau din Cenei, Variaş, Pojejena, Belobreşca şi Socol. Aşa am
funcŃionat până am plecat în armată.
În armată m-au luat în cincizeci şi trei. Am făcut vreo 7-8 luni de armată şi mi-au dat drumul că
aveam 27 de ani. Eram îmbrăcaŃi în haine militare, dar lucram la construcŃii. Am lucrat lângă Văcăreşti,
ceva subteran. Asta se făcea pentru Comitetul Central. Când a fost gata, s-a acoperit de-asupra cu cauciuc
gros de 2 metri. Peste asta venea nisip. În caz că vine bomba atomică... Am aflat că acele coridoare sunt în
legătură directă cu Comitetul central. Cred că ceea ce construiam noi era un adăpost pentru şefi.
Când mi-au dar drumul, iar în Bărăgan. No, în timp ce făceam armata era acolo un maior, unul
Văleanu căruia îi plăcea de mine. Asta era când lucram la Petroşani. Şi i-am zis eu... şi mi-a spus el: "Eu vă
dau bilet de voie, nu se poate să ajungeŃi acolo. Dar vă dau ordin de servici şi mergeŃi în interes de servici".
Şi vin eu aşa pe la ZlatiŃa. Acolo am înnoptat şi dimineaŃa vin la Belobreşca. Dar nu mă duc la
unchiul meu ca să trec şi pe lângă casa mea, ci mă duc direct la MiliŃie să mă anunŃ. Când colo acelaşi şef
de post care m-a şi deportat. "Bun – cât staŃi?. PuteŃi să staŃi cât vreŃi". Mi-au zis să stau ca să petrec
Crăciunul acasă. Atunci m-am dus la Radimna, tata avea acolo o soră. Îi văd şi pe ei...
Ei, pe când veneam, era în ziua de şase ianuarie în seara de ajun, când mă întorceam eu de la
Radimna, aici pe pod, în faŃa MiliŃiei, unde e acum blocul, era multă lume. Stătea acolo o maşină. Vine
unul şi mă cheamă înăuntru. Şi mă duc în biroul şefului. Aici erau doi inşi. Şi era zăpadă, vreme de iarnă.
Mă întreb: "Cine sunteŃi?" Le spun. "Păi ce căutaŃi aici?" Iată de ce am venit: am nevoie de certificatul de
naştere... că nu mă pot elibera din armată. MinŃeam, bineînŃeles. Şi mi-au luat acel ordin de servici... Ce se
întâmplase? Eu stăteam cu comandantul, iar a doua zi comandantul şi locŃiitorul său erau chemaŃi la şedinŃă
la Petroşani, dar mi-au dat totuşi acel ordin de servici.
Deci, ăştia mi-au pus nişte ochelari negri pe ochi şi m-au luat cu maşina... Şi m-am pomenit la
Boşneac. Unul m-a dus pe nişte trepte acolo şi m-am pomenit într-un birou. Acolo era comandantul şi încă
unul care m-a întrebat dacă ştiu eu cine e Şaletici care era învăŃător la Divici. Le-am zis: "Ştiu. Şaletici era,
dar eu eram atunci copil, eu eram elev...". "Despre Nicola, despre Sveta, despre Zoran Vuletici din Socol".
Le-am spus: "Nu ştiu, eu eram la liceu, eu nu am avut nici un fel de legături cu ei...". Atunci m-au
percheziŃionat, mi-au dat toate jos de pe mine, mi-au luat şireturile de la bocanci. Aici m-au interogat.
Aveam bani la mine, mi-a dat unchiul, mi-a dat fratele tatei din Divici, apoi unchiul din Radimna. Am avut
destui bani la mine. "De unde ai bani?" Le zic. Pe atunci era mult să ai o mie de lei. Da eu nu pot să
recunosc nimic, dacă nu ştiu, păi nu? Apoi din nou aşa-ochelari şi mă duc într-o cămăruŃă. Acolo era un pat
de fier şi o saltea. Şi îmi spuns: "GândiŃi-vă foarte bine la noapte". Da nu era pernă, nu era nimic – numai o
saltea. Mi-au adus o manta ostăşească. "Dacă o să vă fie frig". Şi aşa, când s-a făcut ziua au venit să mă ia
şi iar mi-au pus ochelari... "No, ce v-aŃi gândit?" Zic: "N-am ce să mă gândesc. Vă spun aşa şi gata". Apoi,
când m-au percheziŃionat mi-au găsit şi o scrisoare. Scrioarea mi-a dat-o moş Duşa, tata lui Bora Crstici, că
Dara a lui Iani, a tatălui lui Edy, e sora lui moş Duşa, ea, Dara asta e mătuşa lu Bora Crstici. A doua zi ei
plecau... nu ştiu unde plecau... şi au ordonat să fie tradusă în româneşte scrisoarea. Dar nu mi-au spus că în
scrisoare erau şi 300 de lei. El i-a trimis sorei. Eu nu am văzut ce e în plic. Plicul era închis. Ei mi-au scos,
mi-au dat numai scrisoarea şi-mi spun că astăzi s-o traduc, dar ai grijă că noi vom verifica dacă e bine.
"Poate să greşesc aşa, că nu pot perfect să traduc". Că el a scris ca la ai săi, că va da Domnul şi vă veŃi
întoarce. Şi ei s-au dus, au tot mers, l-au întrebat sigur pe comandantul meu, l-au întrebat pe Luca, la
primărie, iar la Divici s-a întâmplat chiar atunci să se strice colectivul. S-au împrăştiat oamenii. Porumbul
nici în decembrie nu era cules. Şi aici mă vârau, dar eu habar nu aveam de aşa ceva. Şi eu m-am mirat când
am văzut aşa ceva...
Apoi, seara au venit pe la unsprezece şi jumătate. Eu stau acolo singur şi le spun: "Mi-e foame!"
– Noi n-avem cantină!
– "Păi eu am avut bani!". "Ce vreŃi să vă cumpărăm?" "Pâine, salam, brânză... ce este". De banii mei
pe care ei mi i-au luat. Mi-au adus un pic de brânză şi salam. Am mâncat.
Şi au venit ăia: "Gata cu scrisoarea?" "Gata". Şi câte şi mai câte m-au tot întrebat. La urma urmei au
venit şi îmi zic: "SunteŃi liber. PuteŃi pleca". "Unde pot să plec noaptea?". Era pe la miezul nopŃii în vreme
de iarnă. "La alŃii când le dau drumul zboară şi prin geam". "Păi ăia sunt vinovaŃi. Eu nu sunt şi nu am unde
să mă duc acuma, noaptea". "Bun, atunci dormiŃi tot în patul ăla". "În patul ăla..."
Când s-a luminat de ziuă nu mi-au mai pus ochelari. Mă duc iarăşi sus. Îi întreb: "Bine, cine-mi
justifică mie acum zilele astea?". Zice: "Noi n-avem ştampilă. Scriem pe ordinul de serviciu: a fost reŃinut
de organele securităŃii pentru cercetare. MergeŃi la miliŃie şi să vă pună ei ştampila".
Prima zi de Crăciun, a Crăciunului nostru. Securitatea se afla de cum intri în Boşneac la dreapta.
Mai târziu acolo a fost o fierărie. Când am ajuns la pod la Boşneac, acolo unde-i acum alimentara, toŃi
învăŃătorii mei, cei din Belobreşca, din Socol, toate cadrele... iar eu sunt dus de un soldat. Ei mi-au dat
însoŃitor, să-i spună el comandantului MiliŃiei să-mi pună ştampila. Ei toŃi fug de mine, unii s-au apropiat
totuşi... No, ziceam că era Crăciunul. Îl aveam pe unul Vasa Belodedici, era "perceptor" aici la noi. Îmi era
prieten bun, foarte bun. Şi ştiam că este la Boşneac. Dar nu ştiam unde locuieşte. Întreb acolo lângă piaŃă şi
mă duc la el. El nu avea pe nimeni, erau numai el şi soŃia. D-apoi când m-a văzut! "Ce e cu tine?!" "Uite ce
să fie". Mi-am cumpărat un purcel, adică el a cumpărat. SoŃia sa ne-a pregătit friptura. Seara am ieşit el şi
cu mine la "Pescăruşi", eram liberi".
Ei îmi ziseră, că avem la unchiul meu din Belobreşca cămăşi militare, şi, să mă iertaŃi, chiloŃi, tot
ostăşeşti, deci ei mi-au zis: "PuteŃi să mergeŃi la Belobreşca să luaŃi bagajul ce-l aveŃi". Eu zic: "Să-l ardă
focul şi vântul să-l sufle şi să ducă şi cenuşa în Dunăre, acolo nu mă mai duc!". "Păi ce faceŃi cu armata?".
"Mă descurc eu cumva. Dar nu mă mai duc la Belobreşca!".
Cum v-am spus, seara venim noi, eu şi cu acel Vasa Belodedici la "Pescăruş" la o Ńuică fiartă şi
iarăşi se apropie unul de mine: "N-aŃi plecat?". "Nu merge autobuzul". N-a circulat nici a doua zi. El scoate
şi îmi dă trei sute de lei, că banii ăia ai mei cui i-a dat mai înainte, deci îmi dă 300 de lei şi îmi zice: "Asta a
fost în plic". Plicul acela pe care mi l-a dat moş Duşa, tatăl lui Bora. I-am zis: "M-aŃi făcut de ruşine, în
scrisoare scrie de bani şi eu... ce-o să spună..."
De cum a început să circule autobuzul spre Orşova, am şi plecat. Iar unchiul meu din Radimna era
cu un rucsac, mergea la Boşneac şi vede că în spatele meu stăteau doi soldaŃi, cred că se aflau întâmplător
acolo. Eu l-am văzut pe unchiul meu din autobuz. Şi văd cum a început să plângă.
Ei, aşa am ajuns la Orşova. De la Orşova ajung la Petroşani. Acolo lucram la blocuri. Aveam două
kilograme de Ńuică, din aceea prefriptă. Vecinul nostru Bojici, tatăl profesorului, era la cazan aici la colectiv
şi unchiul a făcut rost de două kilograme de Ńuică prefriptă să am pentru la armată. Mă vede comandantul şi
îmi spune: "M-am speriat!" La plecare mi-a zis: "Vezi, Raichici, să nu mă faci... că eu sunt om bătrân... eu
te înŃeleg cum e... dar să nu încerci cumva... că m-ai nenorocit.
S-a temut ca nu care cumva să fug în Jugoslavia. Mi-a spus şi înainte de plecare... După aceea am
plecat la ai mei la Feteşti. Şi am avut ce povesti ce şi pe cine am tot văzut. Apoi m-am angajat. Dar nu la
şcoală că salariul era de numai 190 de lei. Pe timpul iernii am muncit acolo jos la fermă, "încadrat pe post
de cioban" la Feteşti. Era un salariu... ce să zic! Când mi l-au dat, era sfârşit de lună, am îngheŃat, iar eu am
lucrat numai două-trei zile. Mi-au dat mult, bani frumoşi, păi cât era un salariu întreg al unui cioban? Cred
că ei mi-au pus că am lucrat o lună întreagă... şi banii i-a luat cine i-a luat. Mai târziu, primăvara, m-am dus
la S.M.T. Hagieni, lângă łândărei. Aici m-au pus mai întâi statistician şi salariul era de 600 de lei. Apoi mau avansat şi eram "cel mai greu" om după director. Am fost "şef contabil cu muncă şi salarii", dar aveam şi
"secretariatul" – ştampila era la mine. Apoi m-au încadrat pe post de inginer planificator dispecer şi
primeam în mână cam 1050 lei... Acolo i-am adus şi pe fraŃii mei Jiva şi Branco.
Colo în iarnă, am venit acasă. Cu toŃii. În pivniŃa noastră era M.A.T. Vinalcool. În grajduri boii
colectivului. Într-una din camere era "GrădiniŃa". Pe tata nu l-au primit în colectiv. După aceea când a intrat
în colectiv, pe noi nu ne mai angajau.
Atunci noi, toŃi trei, ne-am dus înapoi. Tata şi mama au rămas acasă iar noi toŃi trei, ne-am întors în
Bărăgan. Şi am stat acolo încă 2-3 ani. Eu m-am dus la locul meu de muncă. Îi aduc şi pe Jiva şi pe Branco.
IVAN ROICOV, Denta: Şi acum câteva date despre cei din Denta care au fost strămutaŃi în satul
Lateşti-Borduşeni:
Când am ajuns în staŃia Feteşti, ne-au dus 12 km în aval şi ne-au aruncat acolo: o jumătate de sat era
printre căpiŃe de orz şi grâu, iar cealaltă jumătate într-un lan de bumbac. Ne-a fost tare greu. Borcea se afla
la 3 km de sat şi aveam nevoie de apă de băut, de apă pentru adăpatul animalelor. Cea mai apropiată
fântână se afla la 2,5 km de sat şi era o fântână de unde se scotea apa cu caii. Acolo de pe la ora 2 din
noapte ne aşezam la rând. Eram sub cerul liber şi crivăŃul sufla atât vara cât şi iarna. Iarna lui 1951 am
petrecut-o în bordeie pe care singuri ni le-am construit. În 1952 ne-am "clădit" case, fie din pământ
bătătorit, fie din chirpici, cum putea fiecare. Casele ni le acopeream cu papură şi cu paie.
În ziua de 22 august 1952 a fost o furtună puternică şi o ploaie torenŃială. Vântul a descoperit
majoritatea caselor. Acolo era o vale iar în vale au fost aşezaŃi cei din comuna Giera; din cauza inundaŃiei
casele lor s-au dărâmat. Iarna lui 1952-1953 a fost foarte grea. Zăpada ne-a acoperit; din case ieşeam prin
acoperiş ca să putem îndepărta zăpada şi să salvăm familiile bătrânilor care nu puteau ieşi din case. Săpam
tunele prin zăpadă până la uşi ca să se poată ieşi.
La fermă se câştiga foarte prost. Eu aveam 17 ani şi munceam împreună cu tata, cu doi cai şi căruŃa
şi când a fost să ne plătească, ne-au dat doar câŃiva lei spunându-ne că restul l-am mâncat cu tata şi cu cei
doi cai.
În toamna anului 1951 am dat un costum nou şi o pereche de pantofi noi pentru două duble de
porumb că nu aveam ce mânca, ce să vă mai spun. Nu mai pot, plâng şi nu mai văd nici să scriu. Cine a fost
acolo ştie, cine nu – nu ştie. Eu eram elev la şcoala pedagogică, am şi terminat 2 ani de şcoală, dar m-au
ridicat. Când am venit din Bărăgan am lucrat la colectiv la Denta; aveam şi parcelă. În 1958 am funcŃionat
ca învăŃător la Sângeorge un an de zile, dar apoi a venit o lege că cei care au făcut închisoare ori au fost în
Bărăgan nu-i pot educa pe copii... Şi din nou am lucrat la colectiv...
IOVANCA PETROVICI, Liubcova: Am fost Petrovici Zora şi Mila, ăştia îmi sunt soacra şi socrul
şi naşul Leca, ăsta era socrul soacrei mele, că acolo în Bărăgan a şi murit. ToŃi au primit despăgubire, iar
noi nu am primit nici un leu, nu ne-au dat. Ne-au zis că ne vor trimite unde ne-om aşeza. Dar nu ne-au dat.
Au rămas vreo 27 de oi, trei vaci, doi cai şi o casă plină cu de toate... Da nu ne-o dat nimic, nici un ban. Da
greu am mai trăit!
Am stat în satul Cucumianca şi am trăit rău, foarte rău. Aveam doi copii. Fiul meu e acum la
Timişoara şi e director. Pe atunci era în clasa a doua, a treia, el Ńine bine minte. Fata nu ştia, ea acolo a
început şcoala.
Da mergeam la lucru la o fermă, acolo era înainte un boier; noi plecam lunea şi veneam acasă
sâmbăta.
Era mirişte, grâul a fost cosit într-o singură noapte. Acolo, în pustiul acela ne-au dus. Eram acolo şi
macedonieni şi şvabi, erau din Berzasca, din Liubcova, din SicheviŃa... Şi nu aveam apă, apa ne-o aduceau
în cisterne ca să ne putem spăla. "Muream" după apă. Apoi am săpat noi nişte fântâni. Greu, greu am dus-o,
numai bunul Dumnezeu ştie.
Când ne-am întors, în casa noastră era MiliŃia. Da ne-au dat numai o cameră, uite aia au eliberat-o.
După câteva luni s-or dus. Nouă nu ne-au dat nimic, nici un leu. Mi-au luat oile, vitele, cazanul, am auzit că
l-au dus la Sfânta Elena, cică l-a vândut acolo Sfatul din Berzasca. Şi n-a vrut să ne dea nimic. Cel mai rău
am păŃit-o noi, vă rog să mă credeŃi. Din toată bogăŃia care am avut-o, o mândreŃe de gospodărie, nu ne-or
dat nimic, nici un leu.
Am luat cu noi trei sute de kile de porumb şi o sută de kile de grâu, şi aveam copii mici şi un bătrân
de 80 de ani care nu putea lucra nimica. Numai eu şi bărbatu-miu şi cu soacră-mea mergeam la lucru... greu
am dus-o. Dacă ne dădeau şi nouă un ban, ceva, că aici a fost destulă marvă, vă spun drept, trei vaci, doi
cai, o curea de motor, aveam batoză, cazan – era o frumuseŃe... a mai fost! Cu copii, pe deasupra. Apoi am
născut şi acolo un copil. Şi tare frig a fost. Casele le mânjeam cu noroi. Grâul ne-a răsărit din pereŃi, ne-am
chinuit de numai Dumnezeu ştie cum. Când începe să sufle vântul, crivăŃul ăla blestemat, şi dacă nu se
opreşte în trei zile, suflă şi şase... Într-o iarnă a Ńinut nouă zile şi ne-a acoperit casele cu omături că nu mai
puteam ieşi afară... IertaŃi-mă vă rog, că nevoile ni le făceam în altă cameră, că afară din casă nu puteam
ieşi. Când era zăpadă, o luam şi o topeam ca să avem apă să le dau copiilor, dar şi noi am băut.
Noi nu am luat nimic, alŃii au luat şi căruŃa cu cai, soacră-mea nu a vrut să ia nimic, i-a fost teamă să
nu-i ia fiul într-altă parte, că aşa vorbeau cei ce "ne încărcau" în vagoane... Ea nu a vrut să se despartă de el
şi-am lăsat totul acasă. Au luat şi porcii, i-au luat şi i-au tăiat. Iar noi nu am luat nimic. A rămas toată casa.
Au rămas putinile cu brânză, numai una am luat cu noi. Da, au rămas alimentele, de toate... Era o casă
bogată... Da, nu ne-or dat nici un leu. Întrebam de ce şi ei spuneau: "Lasă, maico, că acolo unde te duci, te
aşezi, acolo îŃi trimitem banii!"
Cum aŃi primit dumneavoastră ceva, aşa am primit şi noi.
De aia am dus-o greu. Trebuia să lucrăm ca să ne câştigăm, ca să ne hrănim copiii... că ăsta a fost
mic, avea cinci ani când am venit aici, atunci mi-a murit la Caransebeş, de acolo l-am adus mort, că s-a
îmbolnăvit de meningită când ne întorceam acasă... Asta de la nevoi, de la răceală că acolo era straşnic de
frig... am pătimit mult... lemne nu aveam, scoteam pentru a le arde beŃe de bumbac... O, greu ne-o fost,
numai bunul Dumnezeu ştie cât de greu.
MIHAILE STOIANOVICI, Moldova Veche. Aveam copii mici. Fiul meu avea un an şi trei luni,
iar fiica mea s-a născut acolo. Tatăl meu lucra cu căruŃa şi a cumpărat o capră de am avut lapte pentru copii.
Cumpăram de la Feteşti marmeladă şi ce mai găseam pe acolo. Călcam pământul acela ud şi ne-a prins
reumatismul şi "aoleu picioarele noastre", dar tot timpul eram prin noroi, iarna prin zăpadă...
Ne-am dus după lemne. Mergeam acolo şi treceam cumva, Borcea. Când veneam înapoi s-a nimerit
un bandit pe bac şi n-a vrut să ne treacă dincoace până nu-i dăm şi lui 25 de lei, dar ăştia erau bani, nu
glumă. Atunci 2-3 zile am dormit acolo, lângă Borcea şi era un frig, Doamne-Doamne, că era să dăm ortul
popii şi noi şi caii acolo lângă mal. Şi era acolo o pădure, plină de sălcii. Toate erau umezite, lemnele nu
ardeau, afumau doar.
Apoi eu m-am dus la armată şi m-au Ńinut acolo trei ani. M-au luat la muncă în Mangalia la o fermă,
dar totul degeaba. Eu am lucrat şi am fost bine văzut şi după doi ani mă mută din Mangalia la Bucureşti.
Acolo am lucrat. Încărcam vagoane, ridicam ceea ce nu ridica nimeni, de trebuiau să aducă macarale. Apoi
mi-o dat drumul să vin aici. Era într-o sâmbătă şi veneu de la piaŃă, s-a adunat lume... Aici la mine era
colectivu', după ce am plecat noi în Bărăgan s-a înfiinŃat colectivul aici în casă, aici au avut şi magazii şi
grajduri.
Mă duc eu la un prieten de-al meu, unde mi-e sora... iar ăsta când m-a văzut a început să tremure.
"Bună ziua, prietene!" "Cuscre, oare tu eşti?" "Eu". "Mă, cuscre, păi ai tu dreptul?" "Am dreptul, mi-a dat
armata, nu?". S-a adunat lume de numa-numa. Îmi spune el: "Cuscre, tu ai să-mi faci mie un mare necaz, că
aici e lume, nu glumă!". "Haide, mă duc eu la MiliŃie şi le arăt toate documentele de la Bucureşti şi totul era
în ordine".
Mă duc după aia din nou la Bucureşti. Şi îmi dau drumul să duc pachete, trei saci plini de cum
primeam de acasă: carne, cârnaŃi, pachete pentru ăia de acolo din Bărăgan. Da eu nu mă duc în Bărăgan, ci
la Bucureşti. No, după aceea mi-au dat voie să mă duc acolo şi să duc, adică să plec din Bucureşti şi să
merg în Bărăgan, să duc.
D'apoi, când am ajuns, aveam trei saci şi două damigene de băutură, iar eu trebuie să fac 6-7
kilometri pe jos, nu pot singur, nu? Am lăsat la gară, la Feteşti la un ceferist. Am plecat spre sat noaptea,
când am ajuns acolo... tatăl meu, ceilalŃi taman se sculau să se ducă la lucru. Şi aud că vin. Mai trăia şi Jiva
Jurj, apoi Stoca, cu toŃii s-au sculat să meargă la lucru, dar au mâncat, s-au ospătat mai întâi... Dar, eu
trebuia să mă întorc la Bucureşti. Ei credeau că eu am s-o întind dincolo (în Jugoslavia – n.t.). Cum să fug,
puteam eu să fug imediat, dar mi-e dor de copii. Credeau că am s-o întind la Tito, mi-au şi spuns-o, maiorul
şi alŃii că vor veni legaŃi după mine, dar le-am spus că eu nu am să fac nimănui nici un rău, că asta e un
mare păcat să-i faci cuiva vreun rău. Mai aveam 2-3 luni până să se facă trei ani de armată şi m-au lăsat să
mă duc în Bărăgan.
Când mi-au dat drumul, eu mă înŃeleg cu tatăl meu şi îl iau pe Sava (pe fiul meu) să-l duc acasă.
Cum ziceam, am dreptul să fac trei ani de armată, iar să vin aici nu am dreptul? Şi am venit la Moldova.
Am venit cu trenul şi îl Ńineam numai în braŃe, dar nu m-a prins nimeni.
M-am dus să mă anunŃ la MiliŃie. Dar cum să mă prezint când eu aveam domiciliul obligatoriu? Dar
ei mă îndeamnă să mă prezint. Nu îndrăznesc să Ńină pe nimeni în casă. Şi imediat m-au ridicat, acolo în
Boşneac, la raion. Era parolă, era 23 august, toŃi erau la defilare, era şi un meci de fotbal. A venit
comandantul şi îmi zice: "De ce ai venit?" Cum, nimeni nu te-a prins? Ştii tu că nu ai dreptul? Acum am să
te duc din post în post până la Feteşti. Ai bani să-i plăteşti miliŃianului acesta să te ducă cu trenul sub
excortă, să-i plăteşti drumul dus şi întors?" Am zis că am ca să nu mă ducă pe jos.
Atunci, haide să-i dea drumul fiului că e mic. Iar pe mine să mă ducă înapoi. Fiul a rămas aici, la
bunica. Mă duc înapoi, ce pot să fac? Vine apoi un unchi de al meu ce era căsătorit cu sora mamei şi care
era membru de partid, un grangure în sat. Ei, a venit el, că a mai semnat şi altădată pentru noi, vine şi spune
că el va răspunde de noi dacă eu o întind. Spune că va semna el că eu o să merg acolo singur, să nu mă
excorteze miliŃia, pe încrederea sa. A semnat el, dar trebuie să plec dis-de-dimineaŃă, cum am venit, aşa să
şi plec, să mă descurc! Dacă mă predau acolo la Feteşti m-ar fi bătut ăia acolo de m-ar fi nenorocit de ce am
părăsit postul.
No, a trecut şi asta, a trecut şi vara cumva. Am primit să ne întoarcem din Bărăgan, dar nu aveam
voie să venim în zona întâi, la graniŃă. Atunci tatăl meu şi unul din Langovet (Câmpia) se duc să vadă, să
găsească ceva cum să ne apropie, ceva în zona a doua. Şi găsesc la Doclin, nişte sălaşuri, acolo am stat 2-3
luni; am cărat lemne pentru moara de apă de la Tirol. Aici am muncit. Eu am lucrat la cale, la schimbat de
traverse de cale ferată, la CFR. Am stat, deci, acolo. Şi într-o zi trece un tren spre OraviŃa şi strigă ăia din
Bărăgan: "FraŃilor, haideŃi cu toŃii acasă, că ne-au recunoscut, ştiau că suntem acolo lângă calea ferată.
HaideŃi acasă ne zic, s-a primit voie, ambasada sârbească... am primit toŃi sârbii voie să meargă acasă. După
aceea au primit voie şi românii, şi ungurii şi nemŃii. Dar noi, sârbii, eram majoritatea.
Atunci a venit un naş de al meu cu camionul ca să ne încărcăm bagajele. Tatăl meu cu căruŃa... şi să
se meargă pe jos de la Doclin. Şi ne-au dus, şi ne-au dus... Când am ajuns acasă, casa ocupată, acolo e
colectivul. Nu ne lasă să intrăm înăuntru. Hai, atunci, la un vecin să lăsăm un cal, la altul ceva din lucruri.
Şi aşteptăm. I-am rugat, uită aşa, tare mult i-am rugat... Iar ei că nu ştiu, că nu au unde să se ducă. Până la
urmă au găsit un loc la baba aia pe care au deportat-o şi care a şi murit în Bărăgan, la Ainemerca. La ea şiau făcut birourile. A intrat colectivul acolo şi apoi au aranjat că au cumpărat casa, adică a aranjat
preşedintele ăla, unul Mila, care ne-a şi trimis în Bărăgan, a aranjat că a cumpărat casa pentru el.
Balea Şandor era deŃinut politic, de la Cenad a venit drept acolo. A fost condamnat ca titoist. Din
puşcărie a venit drept la noi, nu a venit acasă, că acolo i-a fost soŃia. De cum a venit, s-a angajat acolo la
gară, la Feteşti. Mergea omul tot pe jos la servici. Şi era noroi şi i s-au desfăcut pantofii... Şi îmi spune el:
"Frate Milo, am găsit o locuinŃă într-un sat, la Vlaşca". Merge cursa acolo, îl duce până la lăptărie. Dar el
nu a întrebat dacă are voie să se mute sau nu. Haide, deci, să meargă, dar – nu spune el – nu are bani să ne
plătească până la primul salar. Dar era un om cinstit, tare cinstit, nu există om mai cinstit ca el în lume...
Deci, haide să-l mutăm la Vlaşca. Îi punem lucrurile, avea şi o plită, încărcăm şi pornim. Când am ajuns la
Vlaşca se înserase deja. Era acolo o lăptărie tare aranjată şi acolo descărcăm totul.Când am ajuns acasă pe
tata l-au ridicat şi îl bat acolo la MiliŃie. "Unde m-a trimis?" Să-l duc pe Şandor ăla în Banat? Bătăi. Cum
am sosit, mama plânge, soŃia plânge. Să mă duc la MiliŃie. SoŃia spune să nu mă duc că or să mă bată şi pe
mine. Mama îmi zice să mă duc ca să-i dea drumul ăluia. Las, deci, caii, înhămaŃi cum au fost, acasă şi –
fuga la MiliŃie. Când am ajuns, când colo, ei sunt doişpe... şi imediat au îndreptat arma spre mine: "unde
am fost, unde l-am dus?" Nu l-am dus în Banat? Să mă duc imediat şi să-l aduc înapoi. Era un miliŃian, un
Ńigan, mă tot înjura, era beat, eu eram tânăr, dar unde să mă pun cu ei, că mă vor omorî! Ei, am pornit să-l
aducem... Şi haida-haida, haida-haida. "Unde l-ai lăsat la comuna asta Vlaşca?"
Am ajuns şi acolo. Omul se şi culcase că era târziu. Bate ăla în uşă, ălalalt nu răspunde că zicea că
sunt hoŃi. "Măi, Dumnezeul tău, unde l-ai dus?" Nu răspunde. "Păi să-l strig eu!" Mă duc eu şi îl strig:
Haide, Domnu Şandor, haide v-au pârât şi trebuie să mergeŃi înapoi, eu sunt Milin Mihaile, am venit cu
căruŃa..." "Imediat, imediat, imediat". Şi deschide el uşa, dar ăştia îndreaptă arma spre pieptul său şi dă-i şi
bate-l şi pe el şi pe nevasta... "Au, au, au, de nici nu ştiu de ce..." Aşa a fost cum vă spun. Îl aduc înapoi,
val-vârtej... avea omul veselă, o veselă frumoasă, da ăla tot cu puşca, banditul ăla de Ńigan şi toată vesela i-a
spart-o... Acolo când am ajuns înapoi la post, iarăşi cu ameninŃări cu bătaie.,, M-au chinuit o noapte
întreagă până l-am adus acasă.
Asta, vedeŃi, aşa ne-a fost viaŃa...
SoŃia Mara povesteşte că a fost groaznic. Ea singură cu doi copii mici iar soŃul, Mihaile, în armată.
Fiul avea 3 ani, iar fiica 6 săptămâni. Nu erau alimente, secetă, fără apă... Şi acolo s-a născut fiica. Mergea
să stea la coadă la Cernavodă pentru o jumătate de pâine. Şi îşi "petrece" acolo o zi întreagă ca să aducă o
jumătate de pâine pentru familie. Apoi a muncit acolo la fermă. Erau câte opt guri pe o pâine, cum s-ar
zice, aşa le dădeau pâine, la porŃie. Salariu le era un leu pe zi. Şi de două ori mâncare pe zi. Ea mânca
numai ciorbă, iar copiilor le aducea pâinea... "Sava vine fuga-fuga în întâmpinarea mea: îmi aduci un pic de
pâine?"
Era groaznic...
EVIłA TURCU născ. DUłIN, Satchinez (Timişoara):
Când s-a întâmplat tragicul eveniment din 19 iunie 1951 am avut 9 ani şi absolvisem doar de câteva
zile clasa a III-a la şcoala generală din Satchinez.
Spre mirarea noastră am auzit şi am observat că în sat au venit mulŃi miliŃieni şi armată care a
înconjurat satul, iar consătenii noştri vorbeau că se pregăteşte un război cu Tito, cu Iugoslavia.
DimineaŃa, câŃiva oameni de ordine au bătut la poartă, au vorbit cu tatăl meu şi l-au înştiinŃat că
putem să ne luăm ce vrem şi în termen de trei-patru ore să părăsim gospodăria.
Repede şi foarte speriaŃi am început să ne împachetăm lucrurile. Tot ce am împachetat am pus într-o
căruŃă şi ne-am îndreptat spre gară. Acolo fiecare familie a primit un vagon în care şi-a depozitat lucrurile
pe care le-a luat în mare grabă. Agoniseala noastră de-o viaŃă a rămas acasă. Cei care au rămas în sat, au
luat de la fiecare deportat tot ce le-a trebuit începând de la mobilă, păsări, animale şi chiar uşile de la
camere.
ToŃi cei îmbarcaŃi în vagoane eram agitaŃi, speriaŃi şi aşteptam să plece trenul spre o direcŃie
necunoscută nouă. După două zile de stat prin gară, în sfârşit trenul s-a pus în mişcare ducându-ne
împreună cu amarul nostru. Se zvonea că se îndreaptă spre Siberia.
PărinŃii mei cu lacrimi în ochi şi-au îndreptat privirile spre satul pe care l-au părăsit, apoi spre
cimitir unde zăcea trupul neânsufleŃit al surorii mele mai mici, care a decedat la vârsta de şapte ani, cu
câteva luni înaintea plecării noastre.
Am călătorit câteva zile şi nopŃi, iar la staŃiile unde se opreau vagoanele am primit ceva alimente,
lapte, ceai şi chiar medicamente. Cei care ne-au dus erau foarte atenŃi cu oamenii, dar în special cu copiii.
Când am trecut de Bucureşti, am fost anunŃaŃi că se apropie locul de destinaŃie. Totuşi am fost
oarecum bucuroşi că am scăpat de îndepărtata Siberie.
Eu, fiind o fetiŃă cochetă, am început să-mi caut prin bagaje cea mai frumoasă rochie pe care mi-a
cumpărat-o mama de Rusalii, cu care să mă îmbrac. M-am gătit frumos ca de sărbătoare şi cu nerăbdare am
aşteptat să ne oprim, credeam eu într-o lume a poveştilor.
În sfârşit trenul s-a oprit.
În gara Dâlga. Acolo ne-au aşteptat localnicii ca să ne ducă la destinaŃie. ToŃi se grăbeau să ajungă
primii ca să-şi aleagă cele mai frumoase case. Când ce să vezi…! “Câmpul cu mirişte”. Atunci am înŃeles
totul… Nici nu ne-am instalat bine, că cerul era încărcat cu nori grei. A început o ploaie deasă de vară.
PărinŃii n-au ştiut cum să mă ferească de ploaia deasă şi rece şi m-au adăpostit în dulap.
Mâine zi a început greul pentru noi. Am început să adunăm snopi de grâu şi să ne facem o colibă
care să ne adăpostească de vânt, de ploi şi mai ales de arşiŃa dogoritoare a soarelui din câmpia Bărăganului.
AutorităŃile locale au venit să ne marcheze locul pentru a putea începe construcŃia noii case, ne-au
dat ordin ca să facem cărămizi, numite acolo “chirpici” cu care s-o construim. Am început cu greu să ne
acomodăm, deoarece gândul nostru era doar la casa pe care am părăsit-o, la satl natal…
PărinŃii mei mergeau la ferma din localitate pentru a-şi câştiga existenŃa, iar eu, o fetiŃă mică, săpam
la fundaŃia casei, că altfel nu primeam “ban” ca să putem cumpăra pâine.
N-am apucat “evenimentul” de a mă muta într-o casă nouă în iarna anului 1951, deoarece a venit
unchiul meu din Variaş cu o lună înainte şi m-a dus la ei ca să scap de acea viaŃă chinuită, să cunosc şi eu
bucuriile copilăriei.
După multe peripeŃii am ajuns la Variaş. MiliŃia de acolo ştia că sunt deportată, dar au trecut cu
vederea. Am stat acolo zece luni. Într-o zi m-am dus cu o prietenă la târg. Acolo m-a recunoscut o femeie
de la Satchinez, care m-a denunŃat la miliŃie. Am fost anunŃată că trebuie să părăsesc satul şi să plec înapoi
în Bărăgan. M-a dus bunica mea din partea mamei, care era dornică să-şi revadă fiica şi ginerele. Şi eu mam bucurat să-mi revăd părinŃii, să urmez şcoala deoarece la Variaş nu m-au primit la şcoală, ştiau că
provin dintr-o familie de deportaŃi.
În sfârşit a început şi noul an şcolar pe care l-am aşteptat cu bucurie. Chiar dacă am pierdut un an
şcolar, datorită evenimentelor, eram o elevă silitoare şi bună la învăŃătură. ÎnvăŃătorii şi profesorii îmi luam
caietele şi desenele pentru a le duce la expoziŃia ce se organiza cu ocazia cercurilor pedagogice în raionul
Lehliu. Chiar dacă am avut de învăŃat, întotdeauna mi-am făcut şi timp pentru a săpa, pentru a face
curăŃenie, pentru a pregăti o masă modestă părinŃilor mei care lucrau la munca câmpului.
De jur împrejurul satului era un imens câmp unde se cultiva bumbac. La câteva sute de metri de casa
mea trecea calea ferată Bucureşti-ConstanŃa. Deseori mergeam la linia ferată pentru a-i saluta pe cei din
tren. Momente de fericire trăiam în timpul Festivalululi InternaŃional al Tineretului, când am avut prilejul
să văd negrii, indieni, coreeni, chinezi, care-mi făceau cu mâna crezând că sunt la fel de fericită ca ei, care
puteau călători oriunde, şi nu ştiau că eu, sărmana fetiŃă zâmbitoare am domiciliul forŃat şi trebuie să rămăn
iobaga acelui pământ.
Dacă în Bărăgan vara canicula te copleşea, iarna era spră şi geroasă. Viscolul ridica troienele de
zăpadă care învăluiau casele noastre şubrede. Ca să ieşim, nu pe uşă, ci pe fereastră, părinŃii mei săpau
adevărate galerii. Atunci apa de toate zilele ne era zăpada topită, asta în cazul în care aveam lemne de foc.
Multe lucruri de valoare au dat părinŃii mei pădurarilor pentru a face rost de nişte lemne de foc, fără de care
riscam să murim îngheŃaŃi de frig.
Venirea primăverii producea multă bucurie în sufletele noastre. DezgheŃul pământului era un
adevărat prăpăd pentru noi. Într-o zi am plecat la şcoală pe o potecă bătătorită. La prânz am hotărât să
scurtez drumul, să mă întorc prin grădinile oamenilor şi m-am împotmolit în noroi. Când mă “luptam” cu
noroiul mi-au ieşit picioarele din pantofi, iar ei am rămas în noroi. Cum să vin acasă fără ei? Mama,
necăjită că n-am venit acasă, a plecat să mă caute. Bucuroasă, m-a găsit plină de noroi din cap până în
picioare şi s-a gândit că e bine că mi s-a întâmplat doar atât.
După patru ani şi jumătate de chin şi jale, când mulŃi din ai noştri au fost îngropaŃi în pământ străin,
a venit şi vestea cea mare, pentru noii sârbii cu jumătate de an mai devreme, că a apărut acum lozinca:
“Stalin, Tito, Gheorghiu-Dej” – suntem liberi să plecăm acasă!
Cu puŃinul adunat acolo, îmbarcaŃi de data asta în trenul personal, cu bagajele în vagonul de marfă
împărŃit la trei familii, acuma plătit, nu gratuit, am ajuns la Satchinez. Aici – dezastru total!
Eu eram elevă în clasa a VII-a şi trebuia să dau admitere la liceu. Am, reuşit la liceul sârbesc. Cea
mai mare dorinŃă a mea era să devin studentă. Nu am reuşit în primul an deoarece nu aveam dosarul bun, şi
mai ales că nu eram U.T.C.-istă.
Aşa că mi-am mai pierdut un an stând acasă şi învăŃând toată ziua, dar acum am avut noroc, că un
activist utecist fost electrician, mi.-a dat carnetul salvator. Aşa că în 1961 visul meu s-a împlinit, am
devenit studentă la Facultatea de filologie, secŃia rusă-română din cadrul UniversităŃii din Timişoara, pe
care am absolvit-o în 1966.
De multe ori rememorez odiseea noastră, a românilor şi a sârbilor în Bărăgan. Mă întreb acum de ce
s-au întâmplat toate acestea, care a fost vina noastră? Eram doar Ńărani harnici, care în decurs de câteva
generaŃii, prin muncă şi sacrificiu, ne-am adunat avere. Până în 1990, praful s-a ales din ea. Totuşi Decretul
Lege 118 a făcut ceva dreptate, în sensul că ne-am recuperat pământul.
Tot ce regret acum e faptul că nu m-am bucurat de o copilărie fericită, că părinŃii mei au rămas cu
boli contactate acolo, cu durerea pierderii unei alte tinereŃi…
Am iertat…, dar n-am uitat!
NEVENA MILOVAN NEGRU, Soca (Deta): În noaptea de 18 spre 19 iunie 1951 s-a întâmplat o
mare nenorocire şi tristeŃe. Era chiar de Rusalii. Noi am aflat de cu seară că ne vor ridica, dar nimeni nu ştia
cum o să fie. Armata trecea prin sat şi s-a încartiruit în pădure.
Noi am fost speriaŃi, ne-am plimbat prin curte, am tras cu urechea şi ne aşteptam la orice. Pe la orele
două noaptea bunicul nostru Pera ne-a zis: "Dacă nu au venit până acum, poate că nici nu vor veni. HaideŃi
să ne culcăm. Nici nu am apucat să aŃipim măcar şi am auzit bătăi în poartă şi la uşă. Au scos uşa din ŃâŃâni
şi în curte au năvălit mulŃi soldaŃi. Eu dormeam sus cu copilul mic, cu fiul meu PeriŃa care avea doar 5 luni.
La mine în cameră lampa ardea şi armata şi miliŃia au năvălit spre lumină. Bunicul Pera îi roagă să-l lase pe
el să intre mai întâi că avem noră cu copil mic, să nu se sperie copilul. Când a intrat bunicul era palid şi
speriat. Îmi zice. Venca, să nu te sperii, plecăm cu toŃii împreună. De gălăgie copilaşul s-a trezit şi a început
să plângă şi l-am luat în braŃe.
MiliŃianul s-a aşezat la masă, a deschis dosarul şi a început să citească. Dar înainte de asta ne-a
adunat pe toŃi, toată familia că eram 6 suflete. SoŃul meu Milovan era în armată. El, miliŃianul a început să
citească. SunteŃi obligaŃi să părăsiŃi satul vostru şi casa voastră... şi ne-a spus ce avem dreptul să luăm cu
noi în 4 căruŃe Ńărăneşti. Nu ştiam ce să luăm, ce să lăsăm, dar şi din ce ni s-a spus că avem dreptul să luăm,
unii nu ne-au permis. Bunicul Pera păstra butoiul cu vin pentru când va veni soŃul meu Milovan din armată
şi atunci să-i dăm cep. Bunicul a pus butoiul în căruŃă, dar a venit consăteanul nostru, viceprimarul, un sârb,
şi vedea că vorbeşte ceva cu ofiŃerul care ordonă să fie dat jos din căruŃă butoiul. Unii dintre consătenii
noştri după ce ne-au petrecut s-au aşezat noaptea la chef, s-au veselit şi tot vinul s-a dus. Au zis: asta e de
sufletul lor!
Nu îndrăzneam să ieşim din casă, dar nici că avea voie să vină cineva. Când m-am uitat pe geam am
văzut în faŃa casei noastre o căruŃă încărcată: erau părinŃii mei Jiva Stoianov şi Sofia Stoianov. Şi ei au avut
aceeaşi soartă ca şi noi. Din satul nostru au fost ridicate 9 familii. Ne-au dus la gară, la Banloc, acolo "neau încărcat" în vagoane de vite şi am călătorit 8 zile. De debarcat, ne-au debarcat în satul Bucu în Bărăgan.
Erau Ńărani mobilizaŃi să ne ducă la locul deportării, într-o mirişte marcată cu un Ńăruş – asta ne era casa,
acolo, sub cerul liber. Trebuia să trecem peste râul IalomiŃa, dar nu exista pod, ci doar un bac, dar scurt şi
lăsat în jos. Caii bănăŃenilor nu erau obişnuiŃi cu aşa ceva. Oamenii îi Ńineau de căpestre, Ńineau şi căruŃele
de roŃi, caii nu au vrut să păşească pe bac, vacile trăgeau înapoi, era prăpădul lumii.După ce am trecut
IalomiŃa am mers prin pădure şi nu ştiam încotro ne duc până nu am ajuns acolo, pe mirişte şi acolo am
început să ne împartă: fiecărei familii îi revenea locul între doi Ńăruşi şi asta era semnul unde ne va fi casa.
Peste noapte nu ştiam unde să adăpostim copilul că erau mulŃi ŃânŃari, dar şi şerpi, că satul era înconjurat de
apă şi pe plantaŃii de orez. A doua zi MiliŃia a permis oamenilor să poată ieşi în jurul satului să încerce să-i
facă rost de lemne pentru a-şi construi nişte colibe. Şi am fost un pic mai liniştiŃi când ne-a fost coliba
terminată, aveam un acoperiş deasupra capului, nu? Dar într-o noapte neagră a venit o ploaie groaznică şi a
plouat toată noaptea, tot ce era viu era ciuciulete. Nu ştiam unde să ne adăpostim copilul mic – am ridicat
masa deasupra patului, măcar să ne ocrotim copilul. Când s-a făcut ziuă, am scos totul afară la uscat.
Văiugă pentru casă am început să ne-o facem singuri de cum am terminat coliba. AlŃii îşi făceau case din
pământul bătătorit, noi ne-am hotărât pentru cărămizi. Lemnăria am primit-o de la stat, iar restul era treaba
nostră. Casa ne-am terminat-o abia de Crăciun. Am dus-o greu, dar am avut noroc că am avut o vacă şi ne
hrănea cu lapte. Şi mai mari necazuri "au venit" în al doilea an. Când s-au schimbat banii – nu mai aveam
nici un leu în casă.
În primăvară lumea a pornit la muncă pe la ferme; ne plăteau puŃin – adică după ce reŃineau banii
pentru mâncare, mai rămâneau 2-3 lei pe zi. Oamenii care aveau cai şi căruŃe plecau de luni şi se mai
întorceau sâmbăta lucrând pe mâncare pentru ei şi vite. În sat au rămas cei bătrâni şi femeile cu copii mici.
Iernile în Bărăgan, şi în satul nostru, Viişoara, erau grele. Suflau vânturi puternice şi descopereau
case şi vânturile acestea Ńineau 3, 6 şi 9 zile. Lemnăria de pe case scârŃâia, iar noi stăteam în camere în care
gheaŃa depusă pe pereŃi lucea pur şi simplu. Când a început vântul, toŃi cei care au putut au ieşit afară, însă
alte case erau acoperite de zăpadă şi nici nu se vedea unde se află ele.
ViaŃa nostră a fost grea acolo, ne-a murit şi moşul Pera în 1953 pe când avea 69 de ani, bunica Piada
era aproape oarbă, iar în ultimul an al şederii noastre acolo (1955) ne-a mai venit pe lume un fiu căruia i-am
dat numele de Jiva; el avea 8 luni când ne-am întors acasă. La Soca ne-am întors în ianuarie 1956 şi am
găsit totul în ruină. Camerele au fost transformate în grajduri şi magazii. Ne-am întors deci, la frig şi
foamete. Am mai stat trei ani în satul nostru şi apoi ne-am mutat la Deta şi aşa am scăpat de colectivizare.
GORDANA ILICI, născ. NICOLICI, Moldova Veche: SoŃul meu, preotul Milorad Ilici, venise
din închispare de două săptămâni. A fost închis ca titoist. L-au arestat la începutul lunii august 1950. Iar
tatăl meu, protopopul Nicolici, a stat şase ani în închisoare pentru că a fost sârb. Atunci, în anii cincizeci, a
fi titoist şi sârb era totuna.
...Apoi, veniră noaptea. Zic: "Aici locuieşte Iovanovici?" Iovanovici ăsta ne era vecin. "Nu", le zic,
"aici locuieşte Ilici. A, Ilici?!" şi vine şi citeşte de pe listă: Ilici IoŃa, Ilici Stana, Ilici Gordana, Ilici Dragan.
Pe mine m-au pus că sunt fiica soacrei mele. Dar Mile, soŃul meu, nu merge, iar eu mă duc. Eu şi cu Dragan
de nouă luni. Asta ni se trage de la Sfat, numai să ne expedieze. ca să ne jefuiască. Asta a fost o păcăleală
făcută de cei care erau la putere acolo la noi, sârbi de ai noştri.
Pe Dragan l-am născut la 10 zile după ce mi-a fost arestat soŃul. A fost groaznic... ÎnchipuiŃi-vă abia
de două săptămâni venise el acasă şi ne ridică acum pe noi!...
Ne-au aruncat într-un câmp pustiu. Noi am nimerit în bumbac. Acolo, sub cerul liber, am şi înnoptat.
Eu m-am temut că o să ne atace cineva colo. Era câmp deschis, se zice că este Siberia românească. Apoi
ne-am săpat bordeie şi acolo ne-am vârât. Noi am avut cel mai mare bordei, dar când plouă toată apa se
prelingea înăuntru. Celelalate bordeie se umpleau de apă şi săracii oameni, veneau cu toŃii la noi.
Era greu cu pâinea şi cu mâncarea, dar cu apa cel mai greu. Făceam câte trei kilometri până la apă.
La început plăteam, cumpăram adică apa: un leu găleata. Când s-au dus ăştia ai noştri după apă acolo, la
Buliga, au găsit lacăte la fântână, că ăştia le-au zis sătenilor că noi suntem foarte periculoşi. Am fost nevoiŃi
să cumpărăm apa – un leu găleata. O, erau cazuri când îl spălam pe Dragan şi apoi mă spălam şi eu în
aceeaşi apă! Apa din lighean o Ńineam câte o zi întreagă. Dar îŃi era şi sete. Te duci să împrumuŃi un pahar
cu apă.
Am avut noroc că vecinul meu era medic, era dr. Novac din Boşneac. Îmi zice el într-o zi: "Gordana,
hai să vezi că pică ceva din cer". "Ce pică?" Când colo americanii au trimis pachete cu medicamente şi a
căzut la un om din Feteşti, iar acesta le-a dus la MiliŃie. Eu, ziceau, am avut mare noroc în acest doctor că
Dragan avea mereu diaree şi vărsa câteodată, în 48 de ore în afară de ceai nu-i mai dădeam nimic altceva.
De aceea a şi tras-o... a zăcut o săptămână la spitalul de copii din Arad. Păi ce aveai?... Nu aveai nimic.
Într-o zi varză, o zi vinete. Şi apoi o jumătate de pâine neagră. Pâinea o atârnam în bordei şi erau acolo
şoareci şi ne ronŃăiau din pâine.
Îi zic Siberia românească. Iarna vântul face la omături; dacă ieşi afară trebuie să stai bine pe
picioare, te învârteşte vântul de câteva ori.
Socrul meu era unul din oamenii cei mai de vază la Moldova Veche. Iar acolo porcar. Trebuia să
trăim. Şi era porcar la fermă. Şi acolo a tras o răceală şi a fost şi la spital şi a murit acolo. Avea şaizeci şi
cinci de ani.
Apoi, nu am putut să venim în casa noastră. A intrat acolo colectivu! Mai întâi a fost acolo
colectivul, apoi armata. Armata şi-a făcut acolo cazarmă. Abia în anul 1970, după ce a ieşit armata, am
intrat noi.
Vă zic, m-au înscris că sunt fiică în loc de noră.
JIVCA STEFANOVICI, născ. MATEIAŞEVICI, Divici: Erau Rusaliile. Ne-o luat noaptea. O
venit armata, miliŃia, tăŃi la uşă băteau să deschidem. Lu tata îi era frică să deschidă... El a fost pus că îi
chiabur. A avut 10 hectare de pământ. Aici asta e mult.
Deci, lui i-a fost frică să se scoale să deschidă poarta, credea că or să-l ia numai pe el. Ei, însă, au
scos poarta din ŃâŃâni şi au intrat cu forŃa. Şi atunci l-or înjurat şi l-or ocărât şi armata şi miliŃia. Unii de jos,
unii de sus: De ce nu te-ai sculat? Îi înjurau de mamă, i-au zis că-i chiabur şi câte şi mai câte nu i-au zis. Şi
i-au spus să se pregătească pentru că toŃi plecăm din casă.
Ne-am pregătit, deci. Şi ne-au adus căruŃe cu boi şi când am încărcat bine carele, când s-a făcut ziua,
atunci ne-au spus că nu mai mergem cu carele, ci că va veni maşina, adică un camion. Ne-au dat jos
bagajele din căruŃă, cât a putut să încapă a încăput. Tatăl meu nu a vrut să lase boii şi carul…
Noi ne-am urcat în camionul acela, adică eu, mama, bunica şi sora mea. Şi ne-am dus spre Orşova.
Când a venit să ne ia, şoferul i-a spus tatei: "Nu te teme moşule, te duci tot în România, nu mergi nicăieri
mai deparate. Ia ce-Ńi trebuie, te pot pune pe o linie moartă şi să stai mult acolo, ia ca să ai în tren ce găti, ia
cartofi, ceapă, ia ceva…". Şi când am intrat în grădina noastră, aici în această grădină, să scoatem cartofi,
omul acela a venit cu miliŃia, nici nu ne-a lăsat. Era un mare comunist, de aici din Divic. Nici nu ne-a lăsat
să scoatem cartofi. I-a spus tatălui meu: "Restul, nu mai este al tău". Iar el i-a răspuns: "Doamne Stanco, păi
nu e păcat de la Dumnezeu, eu am săpat o vară întreagă împreună cu copiii aceştia şi acum nu-mi dai nici
un cuib de cartofi?" Şi am ieşit, nu am mai îndrăznit să rămânem. Ăsta era unul Iancovici Stanco din
Divici, un comunist, un activist, furca-l ştie ce era. El şi cu fiul său.
Fiul său, când am venit din Bărăgan, el ne-a primit aici în casa noastră unde era colectivul! Şi ei neau primit. Noi am fost primii din sat care am venit, primii care am venit direct acasă. Aşa ne-au trimis. Şi el
ne-a primit în casă, el, fiul său care era primar la ZlatiŃa. A venit la noi şi spune: "Noroc, uica Nico, ai ajuns
sănătos? Vii în rândurile noastre?" Era deja colectivul. Tatăl meu a zis: "Vreau, Gelo, şi înainte aş fi venit
dacă nu mă trimiteaŃi acolo unde m-aŃi trimis. LăsaŃi-mă un pic să mai îmi trag sufletul în vara asta, şi din
primăvară vin cu fraŃii mei în satul meu". A doua zi a venit miliŃia, asta a noastră din Divici, şi ne-a scos
din nou afară în stradă. Ne-am încărcat lucrurile în căruŃa vecinului, puŃinul pe care l-am adus, ceva grâu,
că am ajuns în 28 august 1955. Şi ne-a scos din nou din casă. A venit MiliŃia şi iarăşi: "Moşule, musai să
ieşi afară! Deşi colectivul era deja mutat şi casa era goală, goală. În casa noastră goală nu ne-au lăsat să
intrăm. Casa era goală, dar era plină de fotografii. Fotografii mari cât geamul acesta. Acolo a fost poza lui
Stalin, acolo a altuia, acolo a celuilalt şi tot aşa pe rând. Asta se afla în casa noastră, altceva nimic.
Iar în Bărăgan cu apa şi cu lemnele am dus-o cel mai greu. Lemne nu am avut niciodată, în nici o
iarnă. Întotdeauna adunam tulpinele de floarea soarelui şi tulpine de bumbac şi toate le împachetam şi le
făceam gireadă ca să avem iarna ce arde. Mai erau şi niscaiva lemne când cumpărai câte un salcâm de la cei
de-ai locului. Ei nu erau cum suntem noi. Ştiu că tatăl meu a dat un pat, un pat frumos din lemn cum erau
pe vremuri, un pat a dat pentru un oŃetar. Îl avea unul în faŃa casei şi am tăiat copacul acela. L-am scos cu
butuc cu tot. Tata a cerut să-i dea şi butucul. Şi trei-patru zile ne-am chinuit cu butucul. Ca să-l scoatem să
ne încălzim. Am dat pentru copacul acela un pat nou, un pat frumos. Era sărăcie mare. Cine avea pe cineva
care să-i trimeată un colet, acela trăia altfel. Noi nu am avut pe nimeni. Când a ajuns tata la noi am vândut
boii. Şi numai ce am vândut noi boii s-au schimbat banii. Aşa, în scurt timp, nu ne-am ales cu nimic. Numai
cei ce aveau caii s-au mai putut folosi şi să fure şi să lucreze orişice. Existau acolo şi ferme, nişte ferme
mari şi se lucra şi la ferme… Cine avea boi trebuia să-i vândă, nu putea să lucreze cu boii că erau prea
înceŃi pentru şes. Aşa am fost noi sărmani, greu am trăit… Dar a venit şi ziua să ne întoarcem acasă. Dar
noi tot ziua asta am visat-o precum pasărea mălaiul. Asta şi numai asta. Iarna când ne mai trăgeam sufletul
şi nu mergeam la lucru, ne adunam aşa, vecinii, şi doar despre asta vorbeam, că acum vom pleca acasă, acu,
luna asta, în anul acesta. Şi au trecut cinci ani şi a venit timpul să plecăm acasă. Şi a venit timpul că ne vom
primi pământurile noastre ceea ce nu am crezut niciodată că va mai fi… or acum aş da din nou pământul
acela că nu pot să lucrez. Când m-am uitat cum l-au omorât pe Ceauşescu eu atâta am sărit în sus, m-am
bucurat, şi mă gândeam că acum am să-mi primesc pământul. Iar acuma să vină, să se scoale el şi să ceară
pământul, eu aş fi prima care i l-aş da.
RADA JIGUM, ZlatiŃa: Era la miezul nopŃii între 18 şi 19 iunie. A venit armata, a înconjurat satul,
a înconjurat casă şi mi-au bătut în uşă. Şi au zis: "În două ore să vă pregătiŃi, veŃi porni!". "Bine, încotro
pornim?". "Nu te interesează încotro porniŃi, voi trebuie să lăsat totul şi să plecaŃi". Ne-a citit un ofiŃer legea
şi spune: "AveŃi dreptul să luaŃi doi cai, capre, o vacă şi un porc". Apoi zice: "Nu, porcul nu! Numai şase
păsări, găini, gâşte sau raŃe, dar numai şase, nu mai mult".
Aşa ne-au rămas toate acasă când am pornit şi a rămas totul deschis. Ne-au aşezat în căruŃă cu ceea
ce am luat. Cu câruŃa ne-au dus până la Belobreşca. Acolo ne-am oprit şi acolo ne-a prins noaptea. Pe toŃi,
şi am fost: mama, LiubiŃa Jigum, sora Caduna, Jigum, soŃia DaniŃa Jigum şi o fiică de doi ani şi jumătate,
GoriŃa Jigum. La Belobreşca le-au luat pe ele şi eu am rămas singur cu căruŃa.
În drum mai aveam 27 de kilometri până la Orşova, vin nişte ofiŃeri şi îmi spun să urc caii în
camion. Mie îmi plăceau caii cum îmi plac şi în ziua de azi şi Ńineam cai buni. Le-am zis că nu vor sta caii
mei, când va porni camionul caii vor sări. Nu, că o să-i legăm… Aşa a şi fost. Îi urcăm în camion. Numai
ce a pornit camionul, au sărit, au rupt oblonul şi eu credeam că şi-au frânt gâtul. Eu eram între cai. Când am
văzut că cedează oblonul, am sărit în partea cealaltă, că eram pe atunci tânăr şi puteam sări. Când au văzut
ofiŃerii aceia că nu se poate aşa, mă întreabă dacă în două ore pot parcurge cei 27 de kilometri. Le zic:
"Pot". Aşa am ajuns la Orşova dar acolo, nimeni din familie. ToŃi au plecat, au rămas numai cei ce erau cu
căruŃa. Atunci chinuie-te singur, dezmembrează căruŃă şi urc-o în vagon. Dar plecăm. Familia a fost dusă la
Feteşti. Pe noi ne-au coborând la Călăraşi şi la câŃiva kilometri de la Călăraşi, spre Bucureşti au format un
sat numit Cocumianca. Ne uităm pe acolo, îmi caut familia, dar acolo nu e nimeni.
Mă prezint la MiliŃie. Ne spun: "Să staŃi liniştiŃi. Să nu plănuiŃi şi să faceŃi ceva, că pe toŃi vă
omorâm în bătaie". Atunci am auzit că în mai multe locuri sunt sate din astea. Înhămăm doi cai buni şi o
pornim şi căutăm cât e ziua de lungă. Am găsit satul, dar familiile noastre nu-s. S-a nimerit acolo unul din
Moldova de avea buletin la el, era la un sălaş. Ei, ne zice el: "Mie nimeni nu-mi poate face nimic căci am
buletin şi nu pot şti dacă sunt deportat sau nu". S-a dus el şi i-a căutat. Şi i-a găsit. Erau la 60 de kilometri
depărtare de noi.
Când au auzit familiile s-au pornit la drum, soŃia mea, mătuşa ei şi mai multe femei, au venit pe jos
60 de kilometri. Ne anunŃau la MiliŃie. MiliŃia ne spune să aşteptăm că ne vor trimite oficial. Şi am aşteptat
14 zile. Nimic. Atunci am sărit: "Ori ne daŃi drumul să mergem singuri, ori daŃi-ne o delegaŃie să meargă cu
noi". Şi ne dau doi miliŃieni să meargă cu noi până acolo. Acolo era pământ boieresc şi e împrejumuit cu
salcâmi. Oamenii au tăiat, au făcut nişte adăposturi, puŃină umbră. Iar ei mai stăteau aşa în soare cum ar sta
un câine legat de un Ńăruş.
Ce ne facem acum? Apă nu-i şi ei au stat aşa două săptămâni pe pământ gol, ca nişte câini. Asta
mică de doi ani plânge, vrea apă rece, că s-a învăŃat la noi la fântână să bea apă rece. Iar acolo apa e la 4
kilometri. Să te duci în sat şi până o aduci în spinare, se încălzeşte. Dar am făcut şi noi ceva adăpost, o
colibă. La prima ploaie, însă, toate s-au udat. Ce să facem acum? Nu avem cu ce ne hrăni marva, aşa ceva
nu s-a mai întâmplat.
După aceea trebuie să ne ducem la o fermă, trebuia să muncim undeva ca să avem ce face cu
animalele…
Ne-au spus, apoi, să ne apucăm să ne facem case. Statul ne-a dat doar scânduri ca să le punem în
părŃi, iar noi să ne apucăm să bătătorim pământul. Aşa ne-am şi ridicat case, dar ne-au dat şi ceva lemnărie.
Asta era la Valea Viilor şi acolo erau 700 de familii. Dar erau multe sate. Aproape toŃi din Clisura erau la
Valea Viilor. Aşezarea era, se poate spune, un sat sârbesc. Erau şi destui români, dar majoritatea erau sârbi.
Era cu noi şi Variaşul, era şi Cenadul… Am pătimit-o ca în iad: sapă groapa, ridică atâta pământ, cumpără
apă să uzi că trebuie udat…
Groaznic a fost acolo. Şi era o mâncare, voi nu puteŃi crede, dar la noi era mai bună mâncarea pentru
porci decât cea de acolo. Uite, tăiau nişte dovleac bucăŃi-bucăŃi, bucăŃile aruncate într-o găleată cu nişte
vinete şi totul pus în apă. Când apa dă un pic în clocot, puneau deasupra nişte ulei şi asta vă e mâncarea.
Fără rântaş, fără nimic. Nimeni nu putea să mănânce. Când a văzut şeful ăla de la Gostat că nimeni nu
mănâncă, a întrebat: "Bine, oamenilor, de ce nu mâncaŃi?" Atunci am spus cu toŃii de ce nu mâncăm. Nici
porcii noştri nu ar mânca aşa ceva. Ne întreabă el: "Există printre voi cineva care ne-ar găti mai bine?".
"Cum să nu fie, doar nu suntem fără soŃii". Şi aşa s-au găsit vreo patru nemŃoaice. De cum s-au apucat de
treabă, altfel se gătea. Totul era tocat, se făcea rântaş. Ferma aia era bogată şi şeful zicea: "Noi avem tot ce
vă trebuie, numai să ne cereŃi". Şi femeile au cerut tot ce le-a trebuit. E altfel şi când intri în curte, altfel
mirosea de când a început să se gătească mâncare adevărată. Când a văzut şi el a zis: "AveŃi dreptate,
imediat arată altfel". Aşa ne-am chinuit patru ani şi jumătate: şi aşa am trăit noi, vedeŃi. Oamenii trăiau în
sălbăticie. ŞtiŃi ce mâncau ei? Se duce el şi prinde 2-3 peştişori. Apoi taie mărunt nişte usturoi, îl toacă,
pune în farfurie nişte oŃet şi peştişorii aceia. Şi în ciorba aceea înmoaie mămăliga şi iată asta e mâncare! Au
câte un porc şi pe acesta îl Ńin legat, câinele dezlegat, iar porcul e legat. Când vine ajunul Crăciunului acel
porc se taie. Se atârnă totul… ei, dornici de carne şi când vine Crăciunul – dispare şi porcul. Ei nu vor să
gătească să fie mâncare. La noi e altfel, la noi faci mâncare şi pui carne. Ei nu, ei doar frig carnea şi asta se
mănâncă. Ei fierb o găină şi e puŃină ciorbă, doar carne. Şi au la copii câte zece, cincisprezece, nu e număr
de casă unde să nu se fi prăpădit mai mult de unul – câte trei, patru. E un popor sălbatic.
Apoi ne-am mai aprovizionat şi noi. Am muncit şi a fost altfel. După aceea ne-au dat câte un hectar
de pământ la cei ce doreau. Da să vezi pământ acolo, frate! Păi şi la Timişoara este pământ, dar nu atât cât
este acolo, că acolo satele sunt foarte rare. Satele sunt lângă Dunăre, dar dacă o iei perpendicular trebuie să
mergi o zi întreagă cu nişte cai buni ca să mai dai de un sat. Dar pământul e bun, şes, întins, bun de lucru,
de toate poŃi cultiva.
Aici Ńinutul a fost populat pe timpul regelui Carol, el a fost cel care a adus poporul aici. Dar
degeaba, că era doar o populaŃie… care nu ştie să trăiască. Le-au dat şapte hectare de pământ, dar ce fel de
oameni sunt aceia care nu vor să trăiască cultivând acest pământ, dar trăiesc pe un pământ bogat? După
aceea pământul l-a preluat ferma, chiar aici unde ne-au fost casele, aici lucrau ei. Ce să vă spun? Uite,
porumbul nu era nici atâtica! Când a venit ferma şi a arat totul şi au semănat porumb, porumbul s-a făcut
cât muntele. Dar şi munceau oamenii, o zi întreagă munceau. Acolo nu e ca la noi. La noi tractoriştii îşi
băteau joc pe vremea colectivului. Acolo Ńi-a dat o parcelă de 100 de hectare şi îŃi scrie numele acolo. Şi
ară-l, iar ăla, inspectorul, numai vine în control. Dacă nu corespunde arătura, ari din nou imediat, pe banii
tăi. Aşa s-a muncit, acolo nu te puteai juca. Ne-au dat un hectar de pământ. Am luat şi eu. Aveam o
mândreŃe de porumb. Am avut vreo cinci căruŃe, din alea lungi. De pe un singur hectar. Apoi s-a mai găsit
şi mai mult de lucru. Am muncit după aceea la drumuri. Asta după ce am venit din armată. De acolo m-au
luat în armată. Am făcut zece luni. În Moldova.
Păi să vă spun de ce ne-au ridicat. Eu am avut 10 hectare de pământ. Dar erau şi oameni care nu au
avut nimic. Ei erau consideraŃi politicieni, iar noi chiaburi. Acolo am fost noi vreo patru care am avut mai
mult pământ.
Am rămas până în anul 1955. Cam înainte de Crăciun am venit acasă. Am venit în casa mea, dar
abia am primit o cameră. Şi acoperişul de pe casă a fost luat. Într-o cameră, în camera mare de la stradă,
acolo era pentru şediŃele de partid. În altă cameră locuia unul ce era secretar de partid şi nu vroia să stea cu
tatăl său. Apoi, tot aici era şi lăptăria. Aşa familia întreagă abia am primit o cameră şi am dormit, şi mama
şi sora şi soŃia şi cu mine şi copiii, cu toŃii am dormit ca în vremuri primitive, într-o singură cameră.
Ce făceam? Când Ńineau ei şedinŃă, mă aşezam în mijlocul curŃii şi auzeam tot ce vorbesc. Şi ei zic
atunci că aici nu se mai poate sta, ăsta aude şi ne va trăda, trebuie musai să ne mutăm. Din cât pământ am
avut noi, nu am primit nici un iugăr.
Când ne-au ridicat am lăsat 12 porci, iar de păsări nici nu ştiu să vă spun, apoi mi-a rămas un cal
cum rar găseşti. Şi acum am cai, dar nu aşa de mândri cum a fost acela. Mi-a rămas căruŃa, mi-au rămas
peste 20 de oi. Toate au fost jefuite. S-a zis că le-a luat statul. Dar astea nu le-a luat statul ci oamenii din
sat. A mai rămas şi mobila, în toate camerele, apoi butoaie de vin cu o capacitate de un vagon. După ce mam întors mi-am găsit doar şpriŃul dintre acelea pe care le porŃi pe spate şi l-am luat de la un vecin de aici.
Au luat, au prădat totul. Pănâ şi două rânduri de Ńigle de pe casă. Dar a dat Dumnezeu şi am revenit la locul
nostru, acum am şi nepoŃi, unul s-a şi căsătorit, ăsta, al doilea, trebuie şi el să se însoare. Toate le-am
aranjat ca nişte oameni gospodari.
GORIłA VUCU, născ. STAMATOVICI, Câmpia: Am fost în Bărăgan cu fiica de numai 6
săptămâni. Fiul l-am născut acolo. Eram cu ceilalŃi împreună la Feteşti, la Valea Viilor.
Cu toŃii ne-am întors. De cum ne-am întors ne-a murit bunicul. Aici în casă era MiliŃia şi nu vroiau
să ne primescă nici în ruptul capului. În cele din urmă ne-au lăsat într-o cameră din spate. În casa tatălui
meu a fost colectivul.
Noi am avut 18 iugăre de pământ, iar tata a avut mai mult. Am avut cai, vaci. Când am plecat ne-au
rămas aici porcii, erau 4 porci graşi şi o scroafă abia fătată. Şi tăuraşii şi bobocii de raŃe ne-au rămas. Şi
vreo 50 de kilograme de pene erau aici. Mobila din casă ne-a fost luată. Au luat cei ce interogau: GrliŃa,
Veselinca…
Noi nu am ştiut. Ăştia au fost la noi la cină. Şi s-au dus acasă. Numai ce am încuiat poarta că au şi
început să bată. Aceiaşi care au fost la cină. Era noapte şi nu am vrut să deschidem, aveam copil mic, încă
nebotezat şi nu vroiam să deschidem noaptea… Că aşa era înainte: nu e bine să deschizi poarta în toiul
nopŃii. În cele din urmă a trebuit bunicul, fie iertat, să se scoale şi să deschidă. Armata a venit când a ieşit
bunicul. Ne spun: "Să nu faceŃi gălăgie, să fiŃi pregătiŃi, peste 10 ore plecaŃi la Feteşti şi cum lăsaŃi aici aşa
primiŃi acolo".
Noi am început să plângem… Era o arşiŃă mare, în drum ni s-au prăpădit caii. Iar acolo, când ne-au
lăsat, o jumătate de sat era într-un lan de grâu şi cealaltă jumătate în bumbăcărie.
După ce ne-au dat afară din casă bunica s-a întors să ia şi copaia. Iar ei stau aici în prag. Ne-au
rămas şunci, ne-a rămas butoiul cu vin, iar ei stau în prag şi beau şi taie şuncă şi mănâncă, dar nu armata ci
ăştia ai noştri: GrliŃa, JiviŃa, Angelco din Belobreşca, TiŃiana, Rada pilotul… Se veseleau deja. Iar unul
Ceda, acum e răposat, acela Ceda al crâsnicului, imediat a luat cloşca cu pui din hambar şi a dus-o acasă…
În pod aveam o grămadă de veselă, au luat imediat lada aia, iar lada, când s-o dea jos lada s-a rupt şi toate
au căzut, farfuriile s-au spart, era o comedie aici. SoŃul meu a vrut să ducă un sac de grâu, să-l pună în
căruŃă: "Haide grăbeşte-te, nu te mişca aşa de încet" şi l-au împins şi a căzut în stradă cu sacul în spinare, a
căzut şi şi-a rupt piciorul… Am avut vaci, cai, mânji, 18 oi, porci graşi toate au rămas acasă. Apoi grâul,
făina, că aveam o ladă mare plină cu făină, toate au rămas. Da noi nu eram nici un fel de chiaburi, toate leam adunat cu munca noastră, cu sudoarea noastră.
Când s-a spart colectivul nimic nu am luat, nu am vrut şi chiar dacă am fi vrut, cine putea să ia ceva
de la ăştia? Noi nu am luat nici un ac măcar.
La întoarcerea din Bărăgan rămăsese aici maşina de sfărâmat porumb. Gândul nostru cel dintâi a
fost: bine că am găsit ceva! Era aici, însă, unul Sava. Nu vroia să ne-o dea nici în ruptul capului. Eu trag de
maşină, trage el de ea. Destul că a luat-o, a urcat-o în căruŃă şi unde a dus-o, o fi lăsat-o pentru el, ce o fi
făcut cu ea numai Dumnezeu ştie. Aşa, deci, după ce am venit, nu am mai găsit nimic din cele rămase aici.
Acolo, însă, patru ani şi jumătate soŃul meu şi cu mine am muncit, am muncit şi la pir, acolo la Ribiş
şi stăteam la salaş, ca să mai câştigăm un ban să ne mai cumpărăm cele necesare pentru viaŃă. Şi ne-am
cumpărata cai noi, ceva mobilă… Şi aici a fost întovărăşire în anul acela. Taman am adunat ceva pământ, a
venit "tovărăşia" şi intrăm acolo. Şi iar ne-au luat caii şi căruŃa, apoi a venit colectivul şi ne-au chemat să
intrăm acolo…
GIURGEVCA BURMAZ, născ RAICOVICI. Socol: Ne-au ridicat pe mine şi pe bărbatu-miu IoŃa
Burmaz, pe soacră-mea Darinca Burmaz şi cu cei doi copii: Burmaz Ilia şi Marco. Ei erau atunci mici,
aveau 10, respectiv 8 ani. Am avut ceva mai mult pământ, 13 hectare şi ne-au scris la chiaburi. PuŃin am
luat cu noi de acasă, am luat ce aveam nevoie, ceva veselă, câte o farfurie, o cratiŃă, restul tot a rămas,
lenjerie de pat, mobila, totul a rămas. Ne-au rămas şi 3 cai, vaca, scroafa cu purcei, curcile, gâştele, că
aveam de toate ca oamenii gospodari, porci, cum era atunci când era proprietate. Aveam grâu, a rămas
nerecoltat, totul a rămas, a rămas şi grădina, cartofii…
Au venit şi ne-au luat. Ce puteam lua cu noi într-o căruŃă? Grâul de anul trecut nu puteam să-l luăm
pentru că ne-au luat totul. Au murit toŃi aceia. ToŃi s-au dus. Unul Tarangea şi soŃia sa care au fost atunci la
putere. Dar să ştiŃi că atunci ne-au adunat totul, până la ultimul bob de grâu, şi podul ni l-au măturat, aşa că
noi nu aveam nimic. Acolo ne-am descurcat cu mâncarea, pentru că munceam.
Şi caii ni i-au luat şi nu ne-au lăsat să-i luăm cu noi. Cei din Banatul de Sus au adus cu ei şi cai şi
vaci, au adus cei care aveau staŃia de cale ferată. Noi nu aveam decât la Orşova. Până acolo ne-au adus cu
camioanele, iar de acolo în vagoane pentru vite, câte două şi trei familii într-un vagon. La Feteşti erau, de
asemenea, camioane care ne-au dus de la gară până la faŃa locului, acolo unde trebuia să fie satul. Am fost
amestecaŃi cu cei din Banatul de Sus. Camioanele ne duceau de cum îi primeam. Pe rând.
Am ajuns acolo. Noi am crezut că ne vor da casa, ne vor da ceva. Când am ajuns acolo ioc, frate!
Câmp pustiu. O întindere de câmp jumătate sub grâu, jumătate cu plantaŃii de bumbac. Acolo, în bumbac
ne-au "aşezat". Acolo era câte un Ńăruş şi Ńi-au spus să-Ńi dai jos bagajul acolo, că acolo Ńi-e casa.
Ce ne facem acum? Fiecare şi-a luat bagajul… Erau în vecini din Variaş, din Cenei… Lume, numai
Dumnezeu ştie de unde, din toată lumea. Vreo 8-10 zile am stat acolo în câmp. Ne-am făcut nişte corturi
din cearceafuri. Dar acolo exista deja şantierul din scânduri şi rogojini, că astea ne dădeau şi nouă, scânduri
şi rogojini ca să ne facem colibe. Am făcut colibe şi ne-am vârât în ele. Mobila ne-a rămas afară. Noi ne-am
adăpostit un pic că acolo bate soarele, acolo în Bărăganul acela. Cu toŃii eram negri, numai ochii ne-au
rămas albi…
Nu-i apă. Erau pregătite nişte cisterne mari cum sunt acestea de se aduce motorină cu ele. Şi era
coadă la apă. Am mers şi noi şi am stat. Cu ce aveam şi noi, cu vase, stăteam la coadă la apă cu toŃii, copii,
femei, bărbaŃi. După câteva săptămâni a venit un ordin să ne facem case din pământ bătătorit. Pentru casele
acelea ne-au dat grinzi, câte două uşi şi două geamuri şi ceva scânduri. Aşa am fost obligaŃi să facem casele
acelea fiecare cum se descurcă. apoi ne-am dus la muncă la oamenii ăia de acolo din Buliga ca să ne aducă
rogozul acela să ne acoperim casele, l-am legat aşa în snopi şi ne-am acoperit casele, fiecare cum a putut.
Unii şi-au făcut casă mare, alŃii mică. Noi am făcut o casă mică, aşa cum am putut.
Când odată, iată că vine şi un avion să vadă mândreŃea aceea. A venit avionul acela şi ne-a pozat, iar
noi ce să-Ńi spun? Ca nişte Ńigani cu toate alea acolo. În toamnă am fost fericiŃi când am avut un acoperiş
deasupra capului. Am aranjat totul, am văruit şi ne-am mutat ca să stăm acolo pentru totodeauna. Nu
credeam că ne vom întoarce acasă.
Ei, a venit şi iarna. Lemne slabe că acolo e baltă şi sunt numai sălcii. Unii au scos butuci, alŃii au
tăiat sălcii, ca să ne încălzim cu copiii. Şi am adunat şi resturile şi ne-am făcut aşa ca nişte căpiŃe. Noi şi
unii din Variaş ne-am făcut aşa căpiŃe şi iarna am luat de acolo şi ne-am încălzit.
V-am spus, nu aveam nimic. Dar după aceea ne-am aprovizionat. Fiecare s-a descurcat să cumpere
grâu, să-l macine şi să aibă făină. Ne-am făcut sobe în pământ, săpam şi făceam aşa ca nişte sobe şi acolo
coceam câte 2-3 pâini, ne-am descurcat. Iarna, bate vântul, viscolul Ńine nouă zile şi omăturile acoperă
casele; alea ale noastre mici şi vântul nu mai încetează şi nu ştii unde să te adăposteşti de vânt şi avem copii
mici şi apă nu avem, topim ceva zăpadă pe plită şi bem apa astfel obŃinută.
Iar când ne-am întors aici nu am mai găsit nimic. Aici în aceste două camere a fost dispensarul, iar
din mobila nostră nimic. Tot ce a fost al nostru a dispărut. Au luat aceia care au fost la cârmă atunci. Ei
hotărau, ei împărŃeau. Erau Torangea, Iovanovici Bora, Burmaz Milorad şi unii străini, unii din Moldova,
nu-mi pot aminti numele lor.
Când am venit nici nu au vrut să ne primească în casa noastră. Ne spun să mergem să locuim la tatăl
meu. Dar era unul, un doctor Vaka din Caraşova, un om tare bun. El le-a spus: nu, eu am să-l primesc pe
stăpânul meu". Pentru că nu era loc în camere, am stat toată iarna într-un şopron. Era Crăciunul când am
ajuns noi acasă. Iar noi în şopronul acela am stat şi a fost groaznic de frig. Ningea iar deasupra şopronului
era un hambar cu porumb şi vântul a umplut totul cu zăpadă, apoi zăpada a început să se topească şi iar
totul peste noi, ca şi în Bărăgan.
Vă spun, toate ni le-au luat, şi mobila din casă, nu aveam nimic, nici pat, nici scaune, nici masă,
nimic, nimic. Atunci trebuia să ne descurcăm ca să trăim. Ne-am pus şi noi să facem cereri ca să intrăm în
colectiv, să fim împreună cu ei acolo… Iar ei nu au vrut să ne primească… Ne-am dus înapoi în Bărăgan, la
PereŃi ca să muncim la fermă. Acolo am muncit la vie, via satului. Pe moşul şi pe baba i-au lăsat acasă şi
noi trimiteam de acolo făină, zahăr, de toate, şi bani ca să supravieŃuiască.
Mai târziu ne-am întors din nou acasă şi ne-au primit în colectiv şi eram şi noi în rând cu ei. Ei, da,
aşa. Aşa am supravieŃuit, acum aveam 75 de ani eu şi 75 de ani moşul. Am supravieŃuit chiar dacă am
trecut prin atâtea chinuri… Ne-am însurat feciorii, unul are trei fete, avem cinci nepoŃi de la una din fete.
Iar de la celălalt avem doi nepoŃi, încă nu s-au însurat. Au terminat studiile în Jugoslavia şi fata şi băiatul şi
amândoi sunt profesori… Şi acum ne e bine, mulŃam lui Dumnezeu!
SLAVCA ILICI, născ. BELODEDICI, Liubcova: Eram atunci elevă în clasă întâi la şcoala din
Liupcova. În centrul satului era un panou mare unde erau caricaturile bunicilor mei şi a celui din partea
mamei şi a celui din partea tatei, adică bunicului Milan Belodedici şi a bunicului Vesa Nestorovici. I-au
făcut aşa, cu securea, cică erau titoişti. Copiii râdeau de mine, mă scuipau. Veneam acasă şi plângeam că
îmi era ruşine să ies prin sat.
Cum vă spuneam, eram elevă în clasa întâi. Atunci ne-au şi despărŃit în trei categorii. Şi învăŃător ne
era unul Melinovski, dar omul nu avea nici o vină că a primit ordin să procedeze aşa. Până să ne despartă,
eu stăteam în bancă cu fiica lui. Deci, erau trei rânduri de bănci, îmi aduc bine aminte. Două rânduri erau
ocupate de copiii de-ai lor, ai comuniştilor sau ai oricui or fi fost, iar cel de-al treilea rând, separat de
celelalte două, era ocupat de noi, copiii de chiaburi. De avut avere nu am avut, eram săraci, dar am fost
declaraŃi că suntem chiaburi. Eram, deci, şi chiaburi şi titoişti, tot ce e mai rău.
Pe vremea când s-a făcut colectivizarea, parcă era prin 1959 cu cei care veneau să ne lămurească era
una Milena din Socol. Era o femeie frumoasă, bine legată, tânără şi nu era căsătorită, Ńin minte de parcă aş
privi-o acum. Ei, ea mergea cu ei, cum vă spuneam, dar cine erau bărbaŃii aceia, nu-mi amintesc. Să fi fost
Giurcovici din Belobreşca?… Dar Milena aceea, ea era şefa.
Ei, mai mereu îl luau pe bunicul meu Milan. Seara îl duceau, dimineaŃa îl aduceau. Venea tras la faŃă
şi toŃi de-ai casei îl întrebau ce-i fac acolo, dar el tăcea, nu scotea o vorbă. L-or fi bătut acolo, l-or fi
chinuit? Nu o fi vrut să spună, nu o fi îndrăznit? În fine, când au văzut cei din casă că nu se mai Ńine pe
picioare, l-au întrebat: "Ce ne facem, Milane?", iar el a răspuns: "Cum hotărâŃi voi, mie îmi e deja totuna.
Dacă vreŃi să ne înscriem, ne înscriem, dacă nu – nu. Iar ce o fi să fie cu mine v-am spus, mie îmi este
indiferent". Înseamnă că l-au ameninŃat cu moartea. Ştiu că aveam oi, vreo patruzeci şi ceva dar nu era voie
să le scoatem la păşunat pe izlazul satului ci ne trimiteau într-un loc tocmai lângă Berzeasca. Toate ne erau
interzise, nu aveam voie să intrăm în prăvălie să ne cumpărăm cele necesare, că ne huiduiau ceilalŃi din sat.
Toate erau sub control, sub o supraveghere straşnică.
Celălalt bunic, Vesa, tatăl mamei, a stat ascuns o lună de zile. Mai întâi a stat la o mătuşă la
Bucureşti, apoi la o altă mătuşa la Turnu-Severin, apoi a stat ascuns o lună de zile în podul casei, dar l-au
descoperit şi au vrut să-l aresteze. Şi asta tot din cauza colectivului s-a întâmplat.
Cei doi bunici ai mei au fost declaratŃi ca fiind scandalagiii satului. CeilalŃi din sat aşteptau. Dacă se
înscrie bunicul meu Milan a lui łveia, cum îi ziceau, se vor înscrie cu toŃii, aşa ziceau. Şi veneau, mereu
veneau pe furiş să întrebe ce spune el. Până la urmă s-a înscris bunicul, s-a înscris şi celălalt bunic şi au
început să se înscrie cu toŃii din sat.
Îmi aduc aminte şi de străbunicul meu Sava Nestorovici, tatăl bunicului Vasa. Era un om aprig, dar
îi plăcea să se şi veselească. łin minte că mă luat în braŃe şi dansa cu mine. Dar Ńin minte şi întâmplarea
aceea când au venit camioanele de la Moldova şi s-au oprit în faŃa casei noastre. Oamenii aceia, tot de la
partid erau şi ne-au confiscat totul. Aveam niştei grinzi în curte, pe ele stătea străbunicul meu Sava şi
moŃăia aşa. Copil fiind, tare m-am speriat atunci că mi-am dat seama că se întâmplă ceva, de vreme ce toŃi
aleargă de colo-colo… Cum v-am spus, toate ni le-au luat: maşina de cusut, carnea din coş (că atunci nu
erau congelatoare, carnea o puneau la afumat), ne-au luat şi porumbul, şi grâul, tot până la ultimul bob şi
ne-au lăsat să murim de foame. Ne-au luat şi păturile şi pernele, tot, tot ce se putea duce. Şi l-au luat şi pe
bunic şi l-au dus. Încotro nimeni nu ştia. Şi nici nu îndrăzneam să întrebăm unde se află.
S-a aflat apoi că a murit în închisoarea din OraviŃa. Cică într-o dimineaŃă când i-au scos în curte la
plimbat, el a sărit în fântână. L-au scos viu de acolo, dar atâta l-au bătut până l-au omorât în bătaie. După
trei ani am primit încunoştiinŃare că e înmormântat undeva la OraviŃa. Bunica mea, îmi amintesc şi azi, a
aranjat masa cum se face la noi în sat când se pune mortul pe masă. Apoi a deschis geamurile şi a început
să-l bocească de parcă era aici în casă, mort. Apoi s-au dus pe furiş la OraviŃa, i-a dus cineva de la Răcăjdia
şi au găsit mormântul bunicului. Au aprins acolo o lumânare, l-au plâns şi s-au întors tot ascunzându-se,
pe lângă calea ferată, prin boscheŃi, ca să nu-i vadă nimeni. Că nu aveau voie să se apropie de mormântul
bunicului, nu era voie să meargă la OraviŃa la cimitir.
CHELBAN MARIA, Brăila: "Nea Sava şi Buda se aflau în oborul de vite al Brăilei, unde îşi
vânduseră calul de la căruŃă. Tata, care se afla în obor, a sesizat că un grup de Ńigani încerca să-i păcălească
şi să le ia căruŃa. Motiv pentru care tata s-a oferit să-i găzduiască la noi acasă şi să le păstreze căruŃa peste
iarnă.
Încrezători, ai tăi şi-au lăsat căruŃa în curtea noastră şi i-au invitat pe părinŃii mei să-i viziteze în
StăncuŃa unde aveaŃi domiciliul forŃat.
Mama îşi aminteşte foarte bine de gospodăria pe care nea Sava reuşise să şi-o înjghebeze la
marginea satului: o căsuŃă modestă din pământ cu două camere şi o bucătărioară. Tu şi sora ta eraŃi în
vârstă de aproximativ 5-6 ani. Bunicii erau cu voi. În curte erau căpiŃe de fân, păsări, un porc sau doi.
Interiorul casei era sărăcăcios, cu lut pe jos, multe bagaje stând nedesfăcute. Când spun bagaje mă refer la
puŃinele lucruri pe care le putuse încărca o familie de gospodari într-o căruŃă.
Surprinzător a fost pentru ai mei că, părinŃii şi bunicii tăi, într-un timp foarte scurt reuşiseră să-şi
facă din nimic o gospodărie cum erau cele mai multe atunci, la noi în Bărăgan.
Posibil voi aveŃi un simŃ al muncii mult mai dezvoltat sau poate sunteŃi oameni cu mai mult spirit
practic şi gospodăresc. Până şi vaca pe care o cumpăraseră din obor ai tăi, numai piele şi oase, bine
îngrijită, în gospodăria voastră dădea lapte cât 3 vaci în gospodăriile StancuŃenilor…
După ce v-aŃi întors în Diniaş, părinŃii noştri au purtat corespondenŃă până când au venit ai mei
prima oară în Diniaş.
Bunicii tăi mai trăiau, bunica ocupându-se încă cu grădinăritul, deşi era bolnavă. Atunci, satul vostru
era un colŃ de rai, faŃă de sărăcia care era şi atunci în Bărăgan.
PărinŃii mi-au povestit de ospitalitatea de care s-au bucurat în familia voastră şi în tot satul. Erau
primiŃi peste tot ca "goşti" de onoare, nea Sava lipsind de la munca CAP-ului şi însoŃindu-i peste tot.
PărinŃii mei n-au fost impresionaŃi numai de buna primire făcută, ci şi de bogăŃia gospodăriilor din
satul vostru: Casele mari cu poduri înalte, pline cu cereale şi şunci afumate, ceva de vis faŃă de sărăcia
Bărăganului de atunci.
În acele poduri înalte şi-au lăst gospodarii agoniseala când au fost constrânşi la pribegie, iar la
întoarcere nu au mai găsit nimic…
Mă gândesc cu groază la suferinŃele lor. Ce-ar fi putut lua un gospodar într-o căruŃă în care trebuia
să-şi ducă şi familia? Câtă tărie au putut avea pentru a supravieŃui după dezrădăcinare?
Cine, cum şi când îi vor despăgubi moral şi material?
După prima vizită la Diniaş, ai mei au revenit la nunta ta, care a fost de-a dreptul somptuoasă faŃă de
ce-i la noi cu astfel de ocazii.
Ca şi în timpul vizitei anterioare, părinŃii mei au fost foarte impresionaŃi iar acasă noi le ascultam
relatările cu "gura căscată"…
PărinŃii mi-au spus că Buda era cam bolnavă acum 2 ani când s-au văzut ultima oară. Femeie fiind
cred că nenorocirile din trecut au marcat-o mai mult…
(Fragment dintr-o scrisoare
adresată familiei Mircov Ivan din Diniaş)
SAVA STOIANOV, Diniaş (Bucureşti), sculptor:
– Unde v-aŃi petrecut copilăria?
– În deportare pe Bărăgan, cu familia. Când am fost ridicaŃi, în noaptea de Rusalii a anului 1951,
aveam cinci luni, când ne-am întors, în 1956, aveam cinci ani, iar fratele meu, Toma, nouă.
– CâŃi membri ai familiei au fost mânaŃi forŃat în "excursie"?
– Doi unchi, bunica Desanka, care a murit în deportare (a îngheŃat într-o iarnă pe când plecase după
apă), mama, cu doi copii.
– Tatăl cum a scăpat?
– Fusese concentrat la o unitate de muncă în Braşov. Aflând că suntem deportaŃi a dezertat, făcând
pe jos drumul de la Braşov la Diniaş. L-au arestat în comună şi apoi l-au predat unităŃii sale. CâŃiva ani n-a
ştiut unde ne aflăm. A făcut şase ani şi jumătate de "militărie", fiind eliberat o dată cu revenirea noastră
acasă. Altfel, vorba basmelor, ar fi trăit fericit şi astăzi în concentrare.
– AveŃi amintiri din deportare?
– Vagi. Eram prea mic, iar pustietatea desăvârşită. Am un gol al memoriei, care s-a umplut treptat,
ulterior, cu relatările familiei, ale altora, din lecturi, din persecuŃiile care au urmat.
– Vă referiŃi la persecuŃii…
– Minore în fond, majore la vârsta aceea.
Tata, care pierduse totul, în afara casei goale care ne-a fost restituită, n-a vrut să se înscrie în
gospodăria colectivă, numărându-se printre puŃinii duşmani înrăiŃi ai comunismului din localitate. Practic,
erau izolaŃi de ceilalŃi ca nişte ciumaŃi. Aveam în schimb un privilegiu: puteam merge nestingheriŃi la
biserică. De sărbători, preotul vizita o singură casă – casa noatră. Copiii înŃeleg prost politica: sufeream că
nu suntem pionieri. Toma, fratele meu, a fost pentru o oră. Era foarte talentat la muzică. Fără el nu se putea
încropi un spectacol muzical omagial. N-au avut încotro: a cântat cu cravata de pionier, după care a urmat
"degradarea". N-a reuşit să urmeze o şcoală de muzică datorită dosarului. Eu am izbutit să mă strecor la
Liceul de arte plastice din Timişoara datorită, zic unii, talentului şi îngăduinŃei profesorilor (am dat şi o
probă de culoare, unde am obŃinut calificativul maxim, deşi acolo am văzut şi mânuit culori prima oară).
Sunt convins că o diferenŃă de câŃiva ani, într-o conjunctură politică mereu schimbătoare, când îngheŃ, când
dezgheŃ, a decis destine. Istoria nu poate deconta nimic.
– Cum a fost deportarea?
În noaptea de Rusalii, o adevărată noapte a Sfântului Bartolomeu pentru bănăŃeni, au năvălit soldaŃi
şi miliŃieni, care au avertizat multe familii din comună că trebuie să-şi strângă lucrurile în două ore şi să se
prezinte la gară, în vederea unei dislocări fără Ńintă, fără termen, fără motivaŃie. Nu se dădea nici o
explicaŃie. Probabil că nici executanŃii nu o ştiau. Printre oameni se zvonea că războiul cu Jugoslavia rebelă
era iminent, că vor fi duşi în Siberia ori împuşcaŃi. De aceea, unii n-au cărat mare lucru cu ei, abandonânduse fatalităŃii. AlŃii au luat căruŃe, animale, unele provizii, câteva unelte.
– BănuiŃi că aveau liste, dinainte întocmite?
– Da. Dar militarii străini de sat nu ne cunoşteau. Un om al primăriei punea crenguŃe pe gardurile
viitorilor deportaŃi în chip de semn de recunoaştere. Unii săteni, care urmăreau operaŃiunea din întunericul
casei, au mai mutat din crenguŃe ori le-au rupt. Duşmănii personale, pripeala, hazardul au băgat la apă mulŃi
nevinovaŃi, Ńărani, săraci, ba chiar şi membri de partid. AcŃiunea deportării a fost o viitură năprasnică: a
măturat câteva zeci de mii de oameni, printr-o concentrare de forŃe ieşită din comun – 10.000 de militari.
– Inevitabil, la "succesul" deportării dumneavoastră au participat şi consătenii?
– Da. Unora le este şi acum ruşine. Ocolesc privirile celor întorşi, lângă care au fost condamnaŃi să
îmbătrânească. Un vecin, aprig comunist pe vremuri, Jiva Mircov, fost vicepreşedinte al Sfatului Popular,
cu slabe urme de conştiinŃă, a vrut acum câŃiva ani să se sinucidă, aruncându-se într-o fântână. L-a salvat
tata. Unchiu meu l-a admonestat: De ce dracu nu i-ai dat cu un par în cap? Tata-i zice: Ce să fac cu viaŃa
lui? Îi este la fel de nefolositoare ca mormântul. Şi păcatele cu care te încarci se cuvine să le alegi. L-am
slobozit la închisoarea vieŃii.
– AveŃi resentimente?
– Nu. Cei mai în vârstă decât mine au, dar sunt incapabili de a face rău.
– Unde v-au deportat?
– La Schei, în Bărăgan. După aşteptări prin gări, după o călătorie istovitoare de trei zile în vagoane
de marfă, am fost plasaŃi într-un câmp pustiu. MiliŃia a bătut un par în pământ şi a ordonat: "Aici e casa
voastră". Au început să sape lutul, asemeni cârtiŃelor, şi să încropească un bordei pe jumătate îngropat, cu o
intrare ca în peşteră. Mai târziu a ridicat o căsuŃă din chirpici. Chinuitoare era lipsa de alimente şi apă. În
primul an, apa se cumpăra pe bonuri, la preŃul de 25 de bani găleata. MiliŃianul care distribuia apa şi
strângea bonurile era analfabet. Multă vreme, un unchi de-al meu rupea bucăŃele dintr-un imprimat vechi,
cu altă destinaŃie, care era "înghiŃit" drept bonuri. Cu timpul, am construit fântâni, cu apă sălcie, niciodată
bună de băut. ToŃi aceşti D.O. (domiciliul obligatoriu) practicau de fapt o muncă forŃată, prost retribuită, în
agricultură (în general pe plantaŃii de orez). Un trai animalic, fără o elementară asistenŃă medicală, fără
speranŃă, încercând să păstreze totuşi ritualurile vieŃii: naşteri, nunŃi, înmormântări. Cu vremea, existenŃa a
dospit, au apărut biciclete, s-a constituit o echipă de fotbal.
– Reinventau viaŃa şi civilizaŃia de nevoie?
– Poate. Ca nişte robinsoni supravegheaŃi de miliŃie, care făcea controale dese în "sat".
– Ce s-a întâmplat cu bunurile lăsate acasă?
– Au fost confiscate, cu proces-verbal, chipurile. S-au făcut multe abuzuri, din care până şi
Securitatea a înregistrat câteva, în documentele publicate după RevoluŃie. Nimeni n-a mai primit nimic
înapoi. Pentru inventarul viu a fost o tragedie. Nimeni n-a hrănit animalele rămase în sat o vreme. IntenŃiile
au depăşit capacitatea organizatorică. De pildă, mai în fiecare gară se reclama lipsa vagoanelor, a zecilor şi
sutelor de vagoane necesare disclocării. Se declanşase un război cumpănit pe hârtie, dar lipsit pentru
moment de mijloacele ducerii lui…
– S-ar zice că e filmul unui coşmar…
– Da. Pe un scenariu necunoscut actorilor puşi în conflict. Această deportare a fost experiment unic,
uriaş (numai la început s-au urnit spre Bărăgan 181 eşaloane de tren cu 7780 de vagoane), ale cărui
înŃelesuri nu sunt prea limpezi nici astăzi. Motivele par la cercetarea arhivelor pur administrative:
interzicerea deplasării şi stabilirii în alte localităŃi şi necesitatea asigurării mâinii de lucru în zone deficitare
sub acest aspect, în zona Bărăganului. În fond, a fost o măsură strict politică, condusă de Ministerul de
Interne, personal de Teohari Georgescu şi general maior Nicolski, care a avut în sarcină, mai apoi,
supravegherea stării de spirit şi acŃiunile deportaŃilor.
– Să fie vorba de un experiment tip Piteşti, privind reeducarea "elementelor potrivnice sau
dubioase?"
– Cred că a fost mai mult decât atât. În Bărăgan s-a inventat închisoarea fără ziduri, lagărul fără
sârmă ghimpată. Era macheta unei Ńări şi a unui sistem. Nu se urmărea, cred, exterminarea fizică, ci distrugerea esenŃei umane, rezumată la carcase vii, apte de muncă, răspunzând la nume şi prenume. Între om şi
loc există o legătură fundamentală, decisivă, or tocmai această legătură urmăreau a fi distrusă. Unii, fără
familie, au dorit să rămână. Li s-a refuzat acest lucru, "redeportându-i" în locurile natale sau aiurea. Omul
încolŃeşte ca sămânŃa. Aproape oriunde. Comunismul a interzis sămânŃei să încolŃească, sau a strivit-o ori
de câte ori încerca s-o facă. Aşadar, nimic nu e stabil, nici măcar moartea şi cimitirul, prin care omul îŃi
descoperă un al doilea loc natal. Iau omului tot, iar apoi îi poruncesc: trăieşte încă o dată, ori de câte ori o
vom dori. Nu sângele semenului contează, altfel uşor de vărsat, ci conştiinŃa şi demnitatea, înŃelesul
existenŃei sale. Presiunea era pur psihică. Unii au înnebunit în deportare, mai mulŃi la înapoiere. Nimeni nu
se poate juca de-a viaŃa, distrugând-o succesiv şi permiŃând succesiv să-şi reia cursul de unde a fost oprită.
– AŃi resimŃit acest lucru?
– ApropiaŃii mei. După RevoluŃie dau o fugă acasă, la Diniaş, să-i vestesc tatei că ni se va da
pământul înapoi. S-a răstit la mine şi m-a făcut nebun. Ce să facă cu pământul lui, despărŃit de mult de viaŃa
lui. "Ia-l tu, lucrează-l tu nebune" mi-a zis. Nu se referea la recuperarea unei averi, ci la imposibilitatea de
a-şi recupera sensul unei existenŃe. Un frate al tatei, tot Toma se numeşte ca şi fratele meu, a fost dat afară
în anul III de facultate (Facultatea de matematică) apoi arestat şi anchetat. Au încercat să-l racoleze ca
turnător. A refuzat cu încăpăŃânare. Mereu zice că a făcut şapte ani de puşcărie pentru o frază aruncată
anchetatorilor: "Dacă îmi iubesc mama, nu înseamnă că trebuie să urăsc mamele altora". După anii '70 i s-a
permis reluarea şi terminarea studiilor de matematică. A refuzat înjurând: "Ăştia sunt şi nebuni, şi canalii,
ce să fac la sfârşitul vieŃii cu o vocaŃie ratată? Ăştia vor să te naşti la 80 de ani şi să mori la 2 ani".
Perversitatea comunismului visa ca întemniŃatul să ridice osanale libertăŃii în care se scaldă, ca omul
contaminat de un optimism acut şi "creator" să înceapă, la câŃiva ani o dată, câte o viaŃă nouă.
– Reiese din ceea ce relataŃi că a fost cea mai bine mascată diversiune a sistemului?
– Cred că da. Pentru că nimeni n-a realizat, nici astăzi pe deplin dimensiunile şi scopurile reale ale
deportării. Se zvonea atunci că va fi război cu Jugoslavia, că americanii vor declanşa un conflict cu ruşii, că
ai noştri construiesc case în Bărăgan pentru coreeni, şi atâtea alte năzbâtii. Mai apoi, masa de deportaŃi era
construită dintr-un talmeş-balmeş de naŃionalităŃi: români, sârbi, germani, maghiari, basarabeni. Această
acŃiune a fost o lecŃie de frică în primul rând, o încercare de extirpare a personalităŃii, conservând din om
doar funcŃiile fiziologice. Un fel de mutanŃi ai comunismului. RezistenŃa psihică s-a vădit în multe cazuri
surprizătoare, făcând să eşueze programe şi dogme. ImaginaŃi-vă că sunteŃi mânaŃi forŃat către o Ńintă
necunoscută, iar o dată opriŃi într-un pustiu al dezolării, să nu ştiŃi dacă veŃi mai reveni vreodată în lumea
cunoscută. Columb avea mai multe puncte de sprijin când a pornit să descopere Indiile. Cimitirele
deportaŃilor în Bărăgan au devenit parcă de la sine brazdă. Nimeni nu le-a ascuns ca pe gropi ale unui
genocid, ci le-au făcut să dispară de la sine, ca o uzură rapidă a ideii de om. Poate că nu omul fizic trebuia
distrus, ci identitatea lui.
– DeŃineŃi câteva documente fotografice.
– Le-a făcut un unchi de-al meu, în secret: Filmul a stat nedevelopat şase ani. Asta şi explică slaba
calitate a imaginilor. Multă vreme tatăl meu a interzis altora să vorbească în faŃa mea despre deportare.
InterdicŃie inutilă. Cu timpul am aflat multe şi m-au marcat.
– Cum aŃi resimŃit această presiune retroactivă, ca să zic aşa?
– Printr-o eliberare definitivă de spaimă a deportării.
– V-aŃi gândit la un monument dedicat deportaŃilor?
– Aş participa oricând la un concurs pe această temă. Am un proiect de mai multă vreme. O uriaşă
cupolă-colivie, o închisoare unde se intră şi se iese lesne, în interiorul căreia se aliniază pietre de mormânt,
fără nume, dar neidentice ca dimensiuni, cum neidentică este natura umană. Le datorez ceva acestor
chinuiŃi. Am murit puŃin cu ei, acolo, fără să ştiu, cu ei, ciulini măturaŃi de toate vânturile, ce-şi aruncau
disperaŃi irepresibilele rădăcini spre cer.
– Arta dumneavoastră e marcată de această experienŃă?
– Mi-e greu s-o constat. Nimeni nu se psihanalizează, fără riscuri. Sculptura mea e la graniŃa
arhitecturii, a formelor arhitecturale. Într-un fel construiesc la nesfârşit case, clădiri, catedrale. Elementele
modulare, fie plinuri, fie goluri, pot să apară grinzi sau cărămizi. S-ar putea vorbi de obsesie a ridicării de
pereŃi. Mă preocupă casa – carte, o casă a caselor şi o carte a cărŃilor, Biblia. Tocmai cartea care printr-un
nefast concurs de împrejurări, nu mi-a fost interzisă. Unei familii de duşmani ai poporului nu i se putea cere
să fie duşmană a credinŃei ortodoxe…
(C.R. Constantinescu, LecŃia de frică,
Adevărul literar şi artistic, 22 septembrie 1996)
DRAGA MIATOV, (TODOROV) Sânmartinu Sârbesc (Timişoara): Aveam doar doi ani când
ne-au dus, aşa că de fragedă pruncie îmi aduc aminte ca prin ceaŃă.
Fiind cea mai mică în familie treaba mea era să am grijă de casă. Nu să mă joc. Să păzesc casa. Iar
casa e mică, ca vai de ea, săracă. Dar e a mea. O cameră pentru toŃi, asta e casa noastră.
Copil fiind, nu aveam nici o jucărie. Aveam şapte ani când am văzut cea dintâi păpuşă. Eram deja
mare!
Ca prin ceaŃă îmi amintesc faptul că mă tăvăleam pe jos împreună cu toŃi ceilalŃi copii atunci când
ne-au anunŃat: mergeŃi acasă.
Nu am înŃeles niciodată de ce am fost noi deportaŃi în Bărăgan, dar ştiam că "felia" aceasta din viaŃa
mea trebuie s-o ascund. Asta am ascuns mai ales la facultate, dar şi după aceea. Ascundeam Bărăganul în
mine ca pe un fel de păcat al NOSTRU.
DORA SARAFOLEANU, Comloşul Mare (Timişoara): Aveam atunci 8 ani. Veneam fericită
acasă de la prima mea serbare şcolară, fericită că luasem premiul întâi. Dar, în afară de mine, nimeni nu
mai era vesel. În curtea noastră era adunată o mulŃime de oameni: prietenii tatălui meu, rubedeniile noastre.
Şi cu toŃii discutau îngrijoraŃi despre garniturile de vagoane de marfă care sosiseră în gară. La fel despre
trupele de soldaŃi sosiŃi de curând. S-a ordonat că nimeni nu are voie să părăsească localitatea. Era în prima
zi de Rusalii, la 18 iunie 1951. În noaptea aceea a început groaza deportării. Casa noastră a fost înconjurată
de soldaŃi şi de miliŃieni. Eram cu toŃii speriaŃi, iar noi, copiii, ne lipeam de mama. Pentru prima oară am
văzut lacrimi în ochii tatălui meu. A început calvarul supravieŃuirii disperate. Cu lucrurile pe care le-am
adunat în pripă şi cum s-a nimerit în clipele acelea de răstrişte, am părăsit frumoasa noastră casă însoŃiŃi de
bocetele celorlalŃi membri ai familiei şi o bucurie ascunsă a celor care ştiau ce este lupta de clasă…
Drumul deportării în vagoane de marfă păzite de soldaŃi, vagoane unde oamenii şi vitele erau
laolaltă, drumul către disperare şi omor, s-a isprăvit duminică seara în staŃia Urleasca, în pustiul
Bărăganului.
Îmi aduc amiante că acolo ne aşteptau localnicii cărora li s-a spus că suntem coreeni, oameni răi,
duşmani ai poporului. Ne-au încărcat lucrurile într-o căruŃă şi eu am primit sarcina să le păzesc. După ce
am străbătut câŃiva kilometri, ne-au lăsat într-un lan de grâu sub cerul înstelat, la mila Domnului…
În situaŃia tragi-comică în care ne-am aflat, nu aveam nici o ştire de acasă, nu exista nici o speranŃă,
nici un sens al vieŃii. Credeam că ne vor readuce repede acasă, dar nu a fost aşa. Decretul criminal ne-a
Ńinut acolo 5 ani de zile pe toŃi, copiii, bătrânii şi bolnavii. Noul nostru sat Măzăreni s-a ridicat din durere şi
tristeŃe şi era cu case tip pe care le-am ridicat singuri din pământ bătătorit ori văiugă acoperite cu trestie ori
paie de orez, case "ridicate" între doi Ńăruşi, pe locul pe care ni l-a desemnat activistul de partid.
Pe la finele lunii noiembrie a început să funcŃioneze şi şcoala. Eu am început clasa a doua. Numai cu
un caiet şi un creion, fără vreun manual, o altă carte ori alte rechizite. Eram câte două clase într-o singură
sală de clasă, iar învăŃătorii noştri (tot dintre deportaŃi) s-au străduit să ne ofere cât mai multe cunoştinŃe şi
să ne dezvolte spiritul patriotic. Temele ni le făceam acasă la lumina lămpii de petrol. Iar părinŃii ne tot
povesteau despre o lume civilizată, despre tradiŃiile localităŃilor de unde veneam…
Bucuria copilăriei noastre a fost natura şi jocul de copii fără sfârşit într-un şes nemărginit. Eram
copii de toate naŃionalităŃile: români, sârbi, nemŃi, macedoneni (aromâni), basarabeni, bulgari, unguri…
Străbăteam şi câte 12 kilometri să vedem un tren şi eram fericiŃi dacă cineva dintre călători ne făcea cu
mâna în semn de salut. Dar noi mai aveam o obligaŃie: să-i ajutăm pe părinŃi la păzitul vitelor ori a fraŃilor
şi surorilor mai mici, să-i ajutăm pe plantaŃiile de bumbac ori orez, la cules de porumb, etc.
Deşi a fost greu, am rezistat şi multe am învăŃat, am învăŃat în şcoala aceea improvizată, le-am
învăŃat din chinurile oamenilor, le-am învăŃat din spusele atâtor intelectuali de elită – foşti deŃinuŃi politici
care au avut acolo domiciliul obligatoriu şi trăiau alături de noi. Aşa a aflat o fetiŃă precum eram eu atâtea
şi atâtea adevăruri despre oameni, lume, istorie, viaŃă cotidiană.
Şi a venit ziua reântoarcerii: la 8 ianuarie 1956 am coborât din tren în gara din Comloşu Mare. Am
rămas stupefiaŃi: oamenii, casele, viaŃa, totul era cu totul deosebit de ceea ce am îndurat 5 ani de zile, aşa că
ne simŃeam ca nişte străini, speriaŃi şi sălbăticiŃi. Treceam pe lângă casa noastră transformată într-un
depozit de cereale şi care a devenit o ruină, la fel cum au fost distruse şi iluziile şi dorinŃele mele…
Dar nu era timp de pierdut, trebuia recuperat ceea ce se putea. Înarmată cu dorinŃa de a confirma şi
graŃie ajutorului unor oameni buni, am reuşit să trec peste toate capcanele crâncenei lupte de clasă şi să-mi
continui studiile…
DELIA TOCONIłĂ născ. MECOTĂ, Sânnicolau Mare (Bucureşti): Ne-am întâlnit astăzi, la
mai bine de patruzeci şi cinci de ani de la cumplita noapte de 18 iunie 1951.
Noi, ca oricare buni creştini, prăznuiam Rusaliile, iar ei, acei fanatici, ne pregăteau distrugerea,
jucându-se cu soarta noastră. Au mobilizat convoaiele de trenuri de marfă, ce transportau desigur marfă,
dar marfă vie; acea marfă desconsiderată am fost noi: copii, bătrâni, bolnavi, femei gravide, oameni de
toate vârstele şi, bineînŃeles, tineret. Din punct de vedere profesional, majoritatea au fost Ńărani. La fel ca
tâlharii, eram păziŃi de soldaŃi înarmaŃi. Drumul ce l-am parcurs a fost necunoscut, ca şi staŃia de destinaŃie.
Ajunşi acolo, undeva, unde am fost aruncaŃi în plin câmp, ne-am dat seama că suntem în Bărăgan.
LuaŃi de acasă şi deportaŃi, unii dintre noi ne-am despărŃit pentru totodeauna de fiinŃe dragi. Astfel şi
mama mea s-a despărŃit de părinŃi, pe care nu i-a mai văzut niciodată; nici la înmormântarea lor nu a fost,
pentru că nici măcar nu a ştiut că i-au murit părinŃii, până târziu, când a sosit vestea, iar acel domiciliu
obligatoriu nu permitea în nici o situaŃie părăsirea locului. Bunicul meu era preot sârb şi i s-a ridicat orice
sursă de existenŃă, chiar umilitoarea pensie pe care o avea, şi a fost înmormântat prin grija bisericii şi a
oamenilor de suflet.
Aşa că, a fost suficientă o singură clipă ca să se schimbe tot sensul vieŃii. Ne-am luptat cu umilinŃa,
cu frigul şi foamea, cu lipsa de apă şi cu izolarea totală, cu dorul de casă şi de cei dragi. Printre multele
umilinŃe la care am fost supuşi, nu voi uita când, într-o duminică, a venit miliŃianul să mă ducă la Sfatul
Popular, unde mi s-a impus să spăl duşumelele şi să-i curăŃ bocancii preşedintelui. Nu redau cifre statistice
cu privire la deportare, ci doar am aşternut o lacrimă pe condei din amintirile şi durerile noastre.
Acel Bărăgan, pe care-l ştiam de grânarul Ńării, noi l-am sfinŃit, am muncit din greu, dar bănăŃenii
sunt oameni vrednici şi cum avem acest bun dar de la Dumnezeu, ne-am ridicat căsuŃele, le-am învelit cu
stuf, şi ne grăbeam cu terminarea lor, căci iarna ne bătea la uşă. Acolo am făcut cunoştinŃă cu crivăŃul şi am
îndurat înzăpezirea din anul 1953. Cei ce nu au rezistat au murit şi au fost îngropaŃi la margine de sat.
Astăzi ne-am adunat să le înălŃăm o rugă şi o flacără de lumină. Ei sunt sânge din sângele nostru şi
sângele nu se rupe, sunt alături de noi, în sufletele noastre.
Prin truda noastră, locul ce l-am sfinŃit l-am şi înfrumuseŃat; acolo au crescut flori, acolo s-au născut
copii, care au supt din sânul mamei prima picătură de lapte, acolo le-a crescut primul dinŃişor, iar astăzi
sunt oameni de nădejde. Şi pe lângă toate cele, a mai trebuit să muncim ca să construim un post de miliŃie,
să fim bine păziŃi şi controlaŃi de miliŃienii călare. Îmi amintesc cât era de sinistru.
Cu câtă tragere de inimă am fi muncit la ridicarea unei bisericuŃe, dar pe atunci cine concepea aşa
ceva? Era ştiut faptul că nu aveam dreptul la credinŃă, speranŃă sau iubire, am avut un singur drept, acela de
a răbda în tăcere. Şi-mi mai aduc aminte de frica de canal. Doamne, cât ne-au măcinat şi câŃi au murit şi
acolo, şi, aşa cum ştim cu toŃii, pentru acest act criminal care a avut ca scop exterminarea noastră în masă,
încă nu s-a găsit nici un vinovat, deci capul şarpelui încă nu a fost tăiat.
Cât despre această metodă demenŃială specifică sistemului comunist, se pare că nu se doreşte a fi
cunoscută de lume, iar ea reprezintă o mare filă neagră în istoria acestei Ńări.
RecunoştinŃă pe această cale şi multe mulŃumiri doamnei Lucia Hossu Longin pentru truda cu care
se luptă să scoată adevărul la lumină, prin marea sa realizare, serialul "Memorialul durerii".
Noi nu vrem răzbunare, dar nu putem uita anii petrecuŃi şi suferinŃele.
Am trăit în bună înŃelegere: români, sârbi, germani, bulgari, maghiari şi ne-am păstrat demnitatea.
Rămânem, şi pe mai departe, aceiaşi oameni vrednici, cinstiŃi şi iubitori ai frumosului şi dreptăŃii şi,
cum a zis Ion Gavrilă Ogoranu, luptător în rezistenŃa anticomunistă:
"Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc".
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Und so helfe uns Gott!
Tăi da mu Bog pumogni!
Isten minket ugy Segitsen!
Tako da nam Bog pomogne!
(Timişoara, 22 septembrie 1996,
Întâlnirea sârbilor deportaŃi în Bărăgan)
*
Iată ce-mi aduc aminte după 45 de ani de la deportare:
– Ajunşi la Valea Viilor nu am avut absolut nici o sursă de apă. Fiind un element vital, mergeam
tocmai în sat la Feteşti cu căldările pentru a aduce apă de băut.
Apoi oamenii din împrejurimi (Com. Buliga) au început să aducă apă cu butoaiele, pe care ne-o
vindeau cu 0,50 lei/l. Aşa că, am cumpărat apă pentru băut, alte nevoi, cât şi pentru construcŃia casei. E
greu de explicat cum drămuiam apa. După ce ne spălam, o păstram ca s-o mai folosim, iar cum stăteam în
plin câmp în praf şi cu vârtejuri de praf specifice Bărăganului, dacă rămânea apă în pahar, în câteva ore la
fundul paharului era noroi de un deget.
După multă vreme s-a forat un puŃ. Apa a fost la mare adâncime. Acea fântână (regret că nu deŃin
nici o fotografie) a fost prevăzută cu un scripete acŃionat de un dispozitiv, adică de o prăjină lungă şi după
ce ne asociam câteva persoane şi împingeam de ea în jurul fântânii, reuşeam să scoatem o găleată cu apă. A
fost singura fântănâ pentru tot satul. Acum, mai zărim ceva asemănător prin câte un trib african sau în
filmele cu sclavi.
– Pâinea, în perioada de organizare ni se vindea numai dacă făceam dovadă că am avut zile de
muncă voluntară efectuate pentru construcŃia MiliŃiei şi a Sfatului Popular.
ReŃin că odată pâinea (turta) era verde şi se întindea şi am găsit în ea cioburi şi cuie. Probabil era
făina amestecată cu gunoaiele din magazie.
– Până am reuşit să ne cumpărăm o lampă de gătit cu petrol, mama gătea pe jos pe două cărămizi.
– Pentru construcŃia casei, tatăl meu împreună cu un prieten, au făcut cofraje şi băteau pământul cu
maiul. Lucrau o zi la noi, o zi la prietenul tatălui meu. Au procurat şi niştea pleavă pe care au amestecat-o
cu pământul şi apa.
– A fost o familie de bătrâni, care din cauza vârstei şi a sănătăŃii, nu au avut posibilitatea să înceapă
construcŃia casei. Dar cum la anumite intervale ateriza prin zonă câte un avion cu activişti ai Comitetului
Central (nu-mi amintesc exact, parcă era Vasile Luca, sau Ana Pauker), după o astfel de aterizare, bătrânul
a fost ridicat şi nu s-a mai reântors.
Nu există calificataiv pentru această metodă, de desconsiderare şi exterminare a omului, considerat
de comunişti după mult trâmbiŃatul slogan "Omul – cel mai de preŃ capital".
Câtă demenŃă şi prin ridicarea sărăciei la rang de virtute şi a minciunii la rang de putere în stat. Iar
toŃi acei fanatici ai perioadei arătate, precum şi odraslele lor, cât de bine au dus-o şi chiar şi acum ce bine
sunt.
– În baza unei aprobări nominalizate a Ministerului de Interne, o parte din populaŃie a putut lucra la
gospodăriile anexe ale canalului Dunăre-Marea Neagră. Dacă uneori, la sfârşitul săptâmănii tatăl meu nu
putea veni acasă din cauza înzăpezirii, noi plângeam şi ne temeam că poate l-au arestat şi l-au dus la Canal,
aşa dispăreau oameni.
– În Bărăgan, unii din deportaŃi au fost ajutaŃi de rude cu pachete cu alimente şi chiar le şi veneau
rude de acasă în mod clandestin. Mă doare tare, că noi deşi aveam rude rămase acasă cu o situaŃie materială
bună, acestea au vrut să-şi păstreze imaginea curată faŃă de sistem, convinşi fiind că noi nu ne vom mai
reîntoarce şi niciodată nu s-au interesat de soarta noastră. În schimb, o fată săracă din Moldova din comuna
Adjud, satul Sascut, pe nume Anica Drăgoi, care în timpul secetei din Moldova a stat la noi, ne-a trimis din
amarul ei, un pachet cu gutui. Aşa de mult a însemnat pentru sufletul nostru acest gest, pentru care îi
suntem recunoscători.
– Satul Valea Viilor era situat pe un deal, iar comuniştii ne-au denumit "BandiŃii de pe deal", pentru
a ne discredita în faŃa localnicilor şi a semăna ura, până ce aceştia ne-au cunoscut ce fel de oameni suntem
şi care apoi s-au împrieteni cu noi.
La înfiinŃarea ADAS-ului, au angajat zilieri pentru întocmirea certificatelor de asigurare a
gospodăriilor din raionul Feteşti. Am lucrat împreună cu mama mea. Eram plătiŃi după câte certificate
întocmeam. Apoi am fost reŃinută în continuare. O colegă mai curioasă din fire, a scotocit în sertarul şefului
Dima Petre şi găseşte caracterizări pentru oameni. Eu eram descrisă aşa: Este o bună funcŃionară, dar face
parte din "BandiŃii de pe deal" şi după ce vom găsi cadre corespunzătoare, o vom lichida. Deşi, aveam 11
luni lucrate şi dreptul la îndemnizaŃia de concediu de odihnă, am renunŃat la totul şi nu m-am mai reîntors
acolo, de frică.
– Pe lângă tot felul de munci depuse, mai făceam şi funii împletite din foi de păpuşoi (ghije).
Acestea trebuiau lucrate foarte pedant, stăteam întreaga familie până noaptea târziu la lumină lămpii, şi
când aveam 100 m., eram bucuroşi că ducând în spate legătura de funii, o predam la cooperativă şi luam 80
lei (0,80 lei/m.).
Îmi amintesc că l-am văzut în acestă postură şi pe Bişi Catargi (din familia prinŃului Catargi) şi care
obişnuit fiind după obiceiul englezesc să bea ceai, a băut apă caldă. Am mai lucrat şi la o secŃie a GAS
Feteşti, la Begani şi în zile de aglomeraŃie mare pe tren (22 aug.) am venit de la Cernavodă la Feteşti pe
treptele trenului, aşa am traversat podul peste Dunăre şi cel de peste Borcea.
– Am reuşit să dormim în casă începând din noiembrie, pe 8 noiembrie este ziua mea de naştere şi
drept cadou, tatăl meu a depus tot efortul să putem dormi în casă. Seara punea pălăria uscată în cui şi
dimineaŃa o lua jilavă. Pe pereŃi la un moment dat, au început să răsară ierburi.
– PersecuŃia bunicilor rămaşi acasă: Mama mea RujiŃa a fost fiica preotului sârb din Nagyfala, Kosta
Miatov, fost un timp şi învăŃător cu multe activităŃi culturale cu tineretul şi a Angelei din familia Iorgovan,
Ńărani înstăriŃi din comuna Gelu.
După deportarea noastră, ne-a scris bunicul: Pe voi v-au luat, pensia mi-au luat-o, sunt disperat.
Pentru construcŃia podului peste Aranca a fost impus cu suma de 400 lei ca fiind chiabur, deşi nu mai avea
absolut nici o sursă de existenŃă.
Toate durerile l-au măcinat şi la scurtă vreme a decedat. Înmormântat din grija bisericii şi a
credincioşilor. Bunica fiind mai bolnăvicioasă, a rămas fără nici un sprijin şi ne-a cerut să-i trimitem nişte
antinevralgice şi piramidoane (se cunoaşte preŃul de atunci al acestor produse).
Mama i-a făcut un pacheŃel de mărimea unei cărŃi, care după un timp s-a returnat cu menŃiunea
"Decedat".
– După eliberare: Tatăl meu a reuşti să obŃină o angajare pentru noi doi la o întreprindere cu sediul
în Bucureşti, dar cu locul de muncă pe şantiere prin Ńară.
PersecuŃia a continuat. Când eram propuşi de şefi pentru prime, la avizarea acestora de către Partid
şi Sindicat, se spunea: Taie-i de pe listă pe cei doi care au fost deportaŃi.
– Am rămas marcată de frica de MiliŃie şi Securitate. De câte ori trebuia să traversez o anumită
intersecŃie în Bucureşti în care era un post cu miliŃian, ocoleam acel loc, tremurând la fiecare fluierat,
crezând că mă fluieră pe mine. Şi ar mai fi multe de spus…
VIŠESLAVA ĆIRIĆ, Timişoara: În 1951 aveam zece ani şi locuiam cu părinŃii şi cu sora mea la
Timişoara.
Într-o noapte de iunie, părinŃii mei s-au întors acasă de la banchetul absolvenŃilor din respectivul an
al Liceului Mixt Sârbesc de parcă ar fi venit de la înmormântare. ÎnŃelesesem din cele ce-şi tot spuneau
mama şi tata că unul dintre absolvenŃi, Sovra Dragić, ar fi afirmat "în cunoştinŃă de cauză" cum că în
aceeaşi noapte, eventual în noaptea următoare, mulŃi săteni din localităŃile sârbeşti vor fi deportaŃi undeva
foarte departe. SusŃinea că în nici un alt mod nu se poate justifica numărul neobişnuit de mare de vagoane
marfare goale care staŃionează în diversele gări. Mai zicea că şi colegii lui vor pleca în necunoscut spre a-şi
urma părinŃii.
Tata susŃinea că aşa ceva nu e posibil. Nu ştiu de ce, dar mie mi se părea că negările verbale ale
părintelui meu cu cât se vroiau mai convingătoare, cu atât lăsau impresia că cel care le rostea credea tot mai
puŃin în ele.
Mama tăcea. PresimŃea parcă ireparabilul.
A doua zi au venit la noi din Variaş sora mamei şi fiica ei Mira. Mătuşa o adusese pe vara mea la
examenul de admitere la Liceul Mixt Sârbesc. Ne-au spus că va veni şi Milanka, soŃia răposatului frate al
mamei, împreună cu fiul ei Mima, tot pentru admitere în acelaşi liceu.
Mătuşa era extrem de neliniştită. Vorbea de numărul mare de vagoane marfare în gara din Variaş şi
de zvonurile cum că pe chiaburi o să-i expluzeze din sat.
Mama mea, gândind cu voce tare, era de părere că mătuşa nu poate fi expulzată pentru că deŃine
puŃin pământ. Mătuşa, în schimb, era convinsă că pe ea, pe fiica ei şi pe soacra ei le vor da afară din casă şi
din sat pentru că bărbatul ei Toša este deŃinut politic.
Apoi, biata mama, a năpădit-o pe mătuşa cu întrebările despre cât pământ "au scris în acte" tatăl lor
Jivko şi fratele în viaŃă, Arsa, repetând fără încetare că ei nu sunt bogătani. Mătuşa o privea pe mama cu
stupoare:
– Doamne, MiŃa, dar "ăia" fac alt soi de socoteli!
Mama nu se lăsa:
– Bine, dar cel puŃin Milanka e văduvă şi casa ei e cu acoperiş din stuf!
– Dar răposatul Iva era fiu de chiabur – explica mătuşa – şi lor nu le pasă cu ce e acoperită casa în
care el s-a dus ginere.
Pe când cele două femei îşi tot spuneau fel de fel de justificări, eu mi-am amintit brusc de o poveste
adevărată pe care o ştiam de la bunica şi care mi se întipărise bine în minte datorită ineditului său cu privire
la schimbările neaşteptate ale destinului.
Bunica îmi povestise cum, pe când era ea foarte tânără, a asistat pe câmp împreună cu o sumedenie
de săteni la pedepsirea corporală la care fusese supus socrul ei de către solgabirăul de la moşie pentru o
vină oarecare. Întâmplarea avusese loc cu puŃin înainte de primul război mondial. După război însă, când
moşia a trecut în posesia statului român, moşierul maghiar fiind despăgubit conform legii în vigoare de
atunci, iar statul o pusese în vânzare, socrul bunicii împreună cu alŃi săteni, s-au împrumutat de la bancă şi
au cumpărat o parte din pământul respectiv. Au rodit bine ogoarele câŃiva ani în şir şi sătenii au putut
înapoia la timp împrumutul luat de la bancă. Aşa că străbunicul meu Vasa Marin a ajuns gospodar pe
pământul pe care cândva fusese slugă.
Ca un făcut, de parcă ar fi ghicit la ce mă gândesc, tata şi-a încropit un monolog şi-l derula cam aşa:
"Cu ocazia colonizărilor Banatului sub egida Habsburgilor, toŃi noii veniŃi primeau aceeaşi suprafaŃă de pământ, diferenŃele între locuitorii aceluiaşi sat survenind mult mai târziu".
De la generalităŃi, tata trecuse la treburi concrete. Îl chinuia mai ales gândul că JiviŃa, băiatul
unchiului Arsa, care tocmai absolvise liceul şi era un real talent matematic o să-şi rateze viitorul.
A doua zi, văzând că Milanka şi Mima nu şi-au făcut apariŃia, tata şi mătuşa s-au dus la Gara de
Nord (Timişoara). De acolo s-au întors pur şi simplu răpuşi. Într-un vagon marfar îi zăriseră pe Milanka, pe
mama ei foarte bătrână şi pe fiul ei Mima de treisprezece ani. Într-un alt vagon erau părinŃii mamei mele,
unchiul Arsa şi soŃia sa Zorka. JiviŃa nu era cu ei. Mult mai târziu am aflat că fusese luat la armată şi că
scotea cărbune în minele din Anina.
O văd şi acum pe mătuşa. Se hotărâse să fie alături, împreună cu fiica ei Mira, de soacra sa, pe care
o văzuse de asemenea într-un vagon de marfă. Îmi amintesc cum s-a dus la prăvălie şi a cumpărat pentru
drum o roată mare de caşcaval.
Nu-mi amintesc când şi cum au plecat mătuşa şi Mira de la noi.
Ştiu doar că mama după aceea era pur şi simplu traumatizată şi că tata o consola într-un mod cu totul
şi cu totul inoperant.
– Toate idealurile mele sunt de acum spulberate – zicea tata.
Astfel de declaraŃii o înnebuneau pe mama. Ca femeie extrem de realistă, suportase întotdeauna la
limita răbdării utopiile politice ale soŃului.
Iar zilele treceau.
PărinŃii se fereau de noi copiii să pronunŃe cuvântul Bărăgan, dar veneau diferite cunoştinŃe sau se
întâmpla să ne întâlnim pe stradă cu diverse persoane şi în astfel de ocazii auzeam că multe rude de ale
noastre locuiesc în bordeie, nu în case, şi că unii le trimit pachete cu ajutoare…
În acele momente mă sufocam de ruşine. Acest sentiment nu m-a părăsit definitiv niciodată. Mă
gândeam: "Tatăl Mirei taie stuf, la canal, tatăl lui Mima îşi doarme somnul de veci, iar tăticul meu îmi
aduce cărŃi de la bibliotecă, iar mama mere ionathane de la piaŃă".
Aproximativ după trei ani, mama împreună cu mine şi cu sora mea ne-am dus semilegal în Bărăgan
să ne vedem rudele.
Am călătorit cu trenul până la Feteşti, apoi cu căruŃa în localitatea unde erau deportate şi rudele
mamei, şi unele rude din familia lui tata. Din tot ce am auzit atunci, mi s-au întipărit în mod special
cuvintele bunicii care-şi amintea de comportamentul bunicului înainte de a-şi părăsi casa din Variaş:
"Ostaşul înarmat îi tot spunea că nu mai are timp, că trebuie să iasă odată din curte. Atunci bunicul a rostit
mai mult pentru sine: De m-ar lăsa să merg pe jos până în Iugoslavia".
Mi s-au întipărit în minte şi feŃele, mai bine zis expresiile de pe faŃa rudelor. Păreau cu toŃii
purificaŃi. Aşa arătau la Variaş în ziua de Sân 'Lazăr, patronul familiei, când în fruntea convoiului, cu
steaguri, făceau ocolul bisericii.
Era uimitor cum nu-şi pierduseră cumpătul, cum nu-i părăsise nici o clipă gândul că trebuie să
reziste până la capăt şi să se întoarcă acasă, în satul lor, cu obrazul nepătat. Pentru ei era indubitabil că
altfel nu se poate, că există până la urmă o singură cale, cea a revenirii în locurile natale de unde fuseseră
alungaŃi.
Rudele istoriseau multe şi de tot soiul.
Mătuşa, Ńin minte, povestea odată: "Lucram la Borcea. Şi bătrâni şi copii, toŃi laolaltă. Lumea de
acolo se tot mira că noi lucram cu sârg. Ca acasă. Odată ne-or spus să ne rânduim mai cu grijă că o să vină
ministrul de la Bucureşti. Şi a venit (ministrul agriculturii). Pe urmă o şi vorbit cu oamenii. Şi numaidecât a
băgat-o în seamă pe Mira. I-a spus părinteşte: Eşti aşa de frumoasă şi curată! Atunci toată lumea s-o uitat
numai la ei. O văzut şi ministrul că nu ni-s sălbatici".
Aş mai vrea să adaug ceva.
O verişoară de-a mea din partea tatei, Melania BebiŃa ToconiŃă, deportată cu părinŃii şi cu sora ei din
Sânnicolau Mare, altfel nepoată a fostului preot ortodox sârb Kosta Mijatov din Satu Mare, avea ca şi mine
treisprezece ani şi m-a invitat împreună cu alte fetiŃe şi un coleg de-al lor să merg cu ei la serbarea şcolară.
Mergeam pe drumul prăfuit. Ei repetau la nesfârşit versurile patriotice învăŃate pe de rost şi-şi
mângâiau cu gingăşie cravatele roşii de pionier.
În ochii lor, cravatele de pionier contrabalansau stigmatul de copil deportat în Bărăgan.
Şi acum, după atâŃia şi atâŃia ani, mă uit la deportaŃii noştri.
Soarta i-a privat de multe. Pe noi, incomparabil mai puŃin.
Şi totuşi, ei au dobândit ceva ce nouă, celorlalŃi, ne lipseşte.
Ei au dobândit dreptul să nu-şi plece niciodată vinovat privirea pentru că fuseseră exilaŃi. Pe când
noi?
ZODIA RĂULUI
PereŃii aceia de lut –
chirpicii zidiŃi în copilăria mea,
cu flori de mucegai râncede
mă urmăresc pretutindeni în lume.
Balta sărată cu peşti de aur
stăruie împăciuitoare,
să mă întorc în imposibila uitare
dintre anii robiŃi împreună.
Cerul cu buza vănătă de crivăŃ
sărută întinderea necuprinsă de pământuri
din uitătura copilului orfan
şi eu eram acela,
trecut prin toate dorurile reîntoarcerii.
Mă paşte setea de acasă,
cu animale părăsite-n bătătură
şi câinii vagabondând printre holdele coapte,
soarta stăpânilor avură cu toŃiidestine haine,
cu lanŃuri de ocară legate
de Zodia Răului ce vru să ne zdrobească.
Vlada Barzin
GRIJĂ ŞI RESPONSABILITATE
După cum este cunoscut, după RezoluŃia Informbiroului relaŃiile între România şi Iugoslavia s-au
deteriorat brusc. Pe măsură ce trecea timpul, măsurile pe care le întreprindeau autorităŃile de atunci
deveneau tot mai dure. Prima jumătate a anului 1951 a fost cea mai tragică pentru minoritatea sârbă din
România. Atunci s-a întâmplat Golgota Bărăganului, precum şi arestările masive şi procesele politice ale
căror protagonişti principali au fost sârbii din România.
ConaŃionalii noştri, care au suferit atunci, au trăit cu convingerea că patria mamă i-a uitat. Dar, se
pare că lucrurile nu stau tocmai aşa. Cel puŃin în ceea ce-i priveşte pe reprezentanŃii organelor de stat competente din Ńara de origine. Facilitatea recent creată de a cerceta fondurile arhivistice ale Ministerului
Afacerilor Externe din Belgrad ne-a creat posibilitatea ca, cel puŃin parŃial, să ne creăm o imagine despre
măsurile întreprinse în perioada respectivă de organele abilitate pentru a ocroti minoritatea noastră de aici.
În acest capitol publicăm câteva documente care provin din susamintitele arhive şi care se referă la
tematica lucrării noastre.
În părimăvara anului 1951 Oficiul pentru Controlul Străinilor Bucureşti a întreprins o serie de
măsuri de expulzare a cetăŃenilor străini din România, printre care şi a celor iugoslavi. Aceasta a fost doar
introducerea pentru ceea ce va urma în timpul verii.
Ambasada iugoslavă de la Bucureşti a primit o serie de sesizări din partea cetăŃenilor iugoslavi, care
atunci trăiau în România, despre numeroasele nedreptăŃi care li se făceau din partea autorităŃilor române
competente. Ambasada remite Ministerului Afacerilor Externe la Belgrad telegrama nr. 97/7.04.1951
cerând indicaŃii privind modul de acŃionare în asemenea împrejurări:2)
Ministerului Afacerilor Externe
La 1 aprilie Ministerul Afacerilor Interne de aici prin Oficiul pentru Controlul Străinilor a început
expulzarea cetăŃenilor străini: francezi, italieni, iugoslavi, greci ş.a. din România. La noi s-au părezentat
deja douăzeci de cetăŃeni iugoslavi care în prealabil au fost chemaŃi la Oficiul pentru Controlul Străinilor
unde li s-a aplicat pe loc viza de ieşire din Ńară în paşapoarte, ocazie cu care li s-a comunicat că în termen
de 10-15 zile trebuie să părăsească România. Noi le-am eliberat vize de intrare. În acest mod se distrug
căsătoriile între cetăŃenii noştri şi cei români. Când i-a rugat numita Ilić Radojka să o lase cu soŃul său,
cetăŃean român, alături de copil, la Oficiu au respins-o cu motivaŃia “Noi nu lucrăm cu inima ci cu capul”.
În continuare, expulzează batrâni neputincioşi, ca de exmplu pe Mitić Milan din Târgovişte, care nici nu
poate să meargă. El este obligat să-şi părăsească soŃia care este româncă şi pe copii şi să se întoarcă în Ńara
în care nu mai are pe nimeni din familie. Tatarović Bosiljka trăieşte în România de 56 de ani şi este în etate
de 61 de ani, aici are un fiu care o ajută iar în Ńară nu mai are neamuri. Cu asemenea proceduri brutale şi
neomeneşti autorităŃile de aici au cauzat şi printre români strări de indignare. CeilalŃi cetăŃeni iugoslavi care
nu şi-au întemeiat familii aici sunt nemulŃumiŃi şi nu pot să părăsească România într-un timp aşa de scurt.
În altă ordine de idei, nicicum să-i elibereze viza de ieşire lui Sergejević Sokrat, viză pe care o aşteaptă din
anul 1949, sau altor persoane care aşteaptă să plece în Ńara de origine de mai mult timp.
Vă rugăm să ne comunicaŃi dacă trebuie să înaintăm un protest la MAE de aici pentru procedeele
enumerate mai sus.
Hrnjak
Câteva zile după ce conaŃionalii noştri au fost dizlocaŃi din fâşia de graniŃă cu Iugoslavia şi deportaŃi
în deşertul Bărăganului; MAE al RPF Iugoslavia înaintează o Notă de protest ambasadei RP România de la
Belgrad. Textul aceleiaşi note a fost transmis şi DelegaŃiei Permanente RPFI de la ONU la New York cu
recomandarea ca să fie înmănată secretarului general şi de asemenea copiile respectivei note să fie
expediate circular tuturor membrilor ONU. ConŃinutul acestor documente este următorul:3)
10 iulie 1951
Cabinetul ministrului adjunct al Afacerilor Externe
DelegaŃiei Permanente a RPFI la ONU
New York
Prin intermediul poştei “Par avion” vă înaintăm copia de pe Nota de protest pe care Guvernul
RPFI a transmis-o în data de 28 iunie 1951 Guvernului român în problema persecuŃiilor şi a dislocărilor
întreprinse împotriva minorităŃii naŃionale iugoslave din România. Vă rugăm ca împreună cu o notă de
prezentare uzuală să transmiteŃi textul acestei Note secretarului general conform art. 5 din RezoluŃia 386/V
din 2 noiembrie 1950 precum şi să o înaintaŃi în copie sub formă de circulară tuturor Ńărilor membre ONU
conform art. 6 din rezoluŃia amintită. Vă rugăm să ne remiteŃi imediat textul scrisorii dvs. către Trigve Lieu
cu data predării.
Matez, m.p.
NOTĂ
MAE a RPF Iugoslavia comunică Ambasadei RPR următoarele:
AutorităŃile române exercită deja al treilea an presiuni sistematice asupra minorităŃii naŃionale
iugoslave şi cetăŃenilor iugoslavi din România, fapt împotriva căruia Guvernul RFPI a protestat în mai
multe rânduri. Dar, în ultimele zile, Guvernul român a început o acŃiune generală de prigonire şi deslocare a
minorităŃii naŃionale iugoslave din România. Aceste dislocări a minorităŃii naŃionale iugoslave se realizează
prin cele mai brutale metode de către organele de miliŃie şi unităŃi militare.
Astfel, în ziua de 17 iunie a.c. în satul Suşca, cu populaŃie de naŃionalitate iugoslavă, în jurul orei
17,00 au pătruns soldaŃi români cu 5 camioane, au blocat satul, cu forŃa au îmbarcat în camioane mulŃi
săteni şi i-au dus în direcŃie necunoscută.
În localitatea Divici, în ziua următoare au venit 19 de camioane cu soldaŃi, au blocat localitatea, au
luat mulŃi Ńărani şi i-au dus cu ei.
În ziua de 18 iunie a.c. în satul Belobreşca au pătruns soldaŃi cu 29 de camioane, au ridicat mulŃi
săteni şi i-au dus în direcŃie necunoscută.
Aceeaşi soartă au avut-o şi satele Socol şi Câmpia.
În staŃia CFR Cruceni au sosit în 17 iunie a.c. 60 de vagoane de marfă goale pentru a fi încărcate cu
locuitorii satului Ciavoş. Dislocarea acestui sat durează încă. În 18 iunie a.c. din staŃia CFR Cruceni a
pornit o garnitură de tren din 50 de vagoane care transportau cetăŃeni aparŃinători minorităŃii iugoslave
deportaŃi din mai multe sate din zona de frontieră.
Din satele din Clisura Dunării în care trăiau apartenenŃii minorităŃii naŃionale iugoslave, până acum,
au fost deportaŃi aproximativ jumate din totalul populaŃiei iar din Orşova mai multe sute de persoane.
În satele din Banatul de Sus, autorităŃile poliŃieneşti române şi unităŃile militare realizează, de
asemenea, persecuŃii grele asupra membrilor minorităŃii naŃionale iugoslave şi îi dislocă în diferite zone
îndepărtate. În felul acesta au fost izgoniŃi Ńăranii din Teremia Mică şi Teremia Mare, Iohanisfeld ş.a., iar
deportările s-au realizat cu cele mai dure persecuŃii şi maltratarea tuturor locuitorilor.
De câteva zile transporturi cu deportaŃii aparŃinând minorităŃii naŃionale iugoslave sunt îndreptate în
diferite direcŃii prin Orşova, Turnu Severin, Craiova, Ploieşti, Bucureşti, ConstanŃa. Astfel, numai în ziua
de 23 iunie a.c. în apropierea Bucureştiului s-au aflat 13 garnituri cu cetăŃeni izgoniŃi din regiunile de
graniŃă a României.
AutorităŃile române, cu ocazia acestor deportări şi persecuŃii ale cetăŃenilor aparŃinând minorităŃii
naŃionale iugoslave din România, confiscă şi distrug averea acestora.
Cu aceste măsuri de prigonire şi dislocare a populaŃiei iugoslave din România Guvernul român
încalcă flagrant drepturile şi libertăŃile omului publicate prin DeclaraŃia universală ONU despre drepturile
omului şi care trebuie să fie respectată de către fiecare Ńară civilizată. La respectarea acestor principii s-a
angajat şi România prin semnarea Cartei pentru Pace. Prin art.3 din respectivul acord, Guvernul român a
preluat obligaŃia de a asigura tuturor persoanelor de pe teritoriul său să beneficieze de drepturi ale omului şi
libertăŃi şi să nu facă nici o discriminare a cetăŃenilor în funcŃie de rasă sau limbă. Dar… şi prin izgonirea
populaŃiei din zona de frontieră către Iugoslavia numai pe criteriul că această populaŃie este de minoritate
iugoslavă, Guvernul român încalcă în mod flagrant obligaŃiile sale din Tratatul de Pace. Prin aceste măsuri
Guvernul român a pornit pe drumul distrugerii minorităŃii naŃionale iugoslave ca şi grup etnic care deja de
secole trăieşte pe aceste teritorii aflate de-a lungul graniŃei comune de la Timişoara la Orşova. Astfel de
măsuri represive îndreptate împotriva unei minorităŃi naŃionale în totalitatea ei şi întreprinse de Guvernul
român nu pot fi justificate prin nimic. Ele demonstrează încă o dată cât este de adâncă prăpastia care există
între aceste demersuri despotice şi neomeneşti pe care Guvernul român le ia împotriva celor mai elementare
drepturi ale omului, raspectarea libertăŃii omului şi a personalităŃii sale şi propaganda cu care Guvernul
încearcă să ascundă astfel de măsuri prin fraze democratice şi socialiste.
Cu violenŃele asupra populaŃiei de naŃionalitate iugolsavă şi încercările de a prezenta întreaga minoritate naŃională iugoslavă drept duşmana poporului român, Guvernul RPR tinde să tulbure sentimentele de
prietenie a poporului român faŃă de popoarele Iugoslaviei cu care dintotdeauna a trăit în prietenie şi pace.
Aceste sentimente de prietenie se exprimă acuma deschis în atitudinea popoarelor Iugoslaviei şi faŃă de
minoritatea română care se bucură în Iugoslavia de toate drepturile şi posibilităŃile pentru dezvoltarea
culturală şi naŃională.
Dispersarea minorităŃilor naŃionale din România se întâmplă după măsurile similare care au fost
întreprinse de către unele guverne din Ńările vecine faŃă de aparŃinătorii minorităŃii naŃionale iugoslave din
teritoriile lor. Această deportare care se efectuează după un anumit plan în anumite Ńări, dar mai ales în
România, are ca scop ca din toate zonele de frontieră cu Iugoslavia să se disloce minorităŃile iugoslave, ca
astfel să fie facilitată realizarea în continuare a măsurilor agresive şi nepaşnice împottriva RPFI. Din acest
motiv aceste măsuri duşmănoase împotriva RPFI întreprinse de Guvernul român reprezintă o acŃiune
războinică calculată să amplifice atmosfera de frică de război şi încordare internaŃională. Nici nu este
necesar să accentuăm că toate acestea nu au nici o legătură cu interesele poporului român, întrucât ele
servesc intereselor politicii hegemoniste ale unei puteri străine.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Federative Iugoslavia, din dispoziŃia
Guvernului, protestează cel mai energic împotriva susamintitelor procedee ale autorităŃilor române şi
solicită ca Guvernul român să oprească deportarea în continuare a minorităŃii naŃionale iugoslave.
Ministerul Afacerilor externe a RPFI solicită în acelaşi timp ca persoanele aparŃinând minorităŃii naŃionale
iugoslave care deja au fost dislocate să fie readuse pe vetrele lor, autorităŃile române să le restituie averea
mobilă şi imobilă confiscată deja şi, conform cu Tratatul de Pace, Guvernul român să le asigure
posibilitatea de a se bucura de toate drepturile fără disciminare.
Beograd, 28 mai 1951.
SS indescifrabil
Aşa cum rezultă din scrisoarea de mai jos, ambasadorul dr Aleks Bebler, reprezentant al RPF
Iugoslavia la ONU, a înaintat Nota lui Trigve Lieu:4)
Br. 665
17. July 1951.
Excellency,
In accordance with point five of the General Assembly’s resolution 385(V) of 3. November 1950.,
I have the honour to submit to you a copy of note No. 48881 of 28 June 1951. , which has been addressed
to the Romanian Government bu the Government of the Federal People’s Republik of Yugoslavia.
I am requesting that this note be brought to the attention of all members of the United Nations.
With the assurance of my highest consideration, I remain,
Respectfully yours,
Ales Bebler
Permanent Representative of the
F.P.R. of Yugoslavia to the
United Nations
H.E. Mr. Trygve Lie
Secretary – General
United Nations Headquarters
New York, N.Y.
Faptul că Nota a ajuns la secretarul general este confirmat de adresa lui D.Protitch, director
principal, care-l informează pe A. Bebler că documentul a fost apostilat cu aprobarea de a putea fi trimis
circular tuturor Ńărilor membre ONU: 5)
UNITED NATIONS
New York
SCA 264/27/02
20. July 1951
Dear Mr. Ambassador,
I have the honour, on behalf of the Secretary-General, to acknowledge the receipt of your letter
dated 17 July 1951, No. Br. 665, together with a copy of a note No. 48881 of June 1951, addressed to the
Romanian Government by the Government of the Federal People’s Republic of Yugoslavia.
I further have the honour to inform you that copyes of your letter and of it’s enclosure are being
reproduced as an A/document for circulation to all members of the United Nations.
Please, accept, Excellency, the renewed assurances of my highest consideration.
D. Protitch
Principal Director
in charge of the Department
of Security Council Affairs
H.E. Dr. Ales Bebler, Ambassador,
Permanent Representative of the Hederal People’s
Republic of Yugoslavia to the United Nations
Permanent Mission of the Federal People’s
Republic of Yugoslavia to the United Nations
854 Fifth Avenues
New York 21, N.Y.
Amabasada iugoslavă de la Bucureşti a urmărit în continuare întâmplările legate de minoritatea
noastră informând permanent centrala. Publicăm o telegramă, conŃinutul căreia ilustrează situaŃia de atunci:
6)
31 VII 1951
Ministerului Afacerilor Externe
Belgrad
De câteva zile a început o violentă campanie în presă împotriva noastră. IniŃial a fost publicată
arestarea diferitelor persoane din Banat care ar fi lucrat pentru UDB-a noastră. Asăzi a fost publicată în
toate ziarele cuvântarea deputatului A. Bunaciu pe care a Ńinut-o cu ocazia sărbătoririi “Zilei recoltei” la
Timişoara la care au participat în jur de zece mii de persoane. Întreaga cuvântare este de fapt un atac
împotriva noastră. Bunaciu a evidenŃiat că populaŃia sârbă şi croată din Banat niciodată nu a avut asemenea
posibilităŃi de a participa la conducerea societăŃii ca şi acum, în regimul democraŃiei populare. Vorbitorul
ne-a atacat arătând că românii din Iugoslavia n-au nici un fel de drepturi, nu există şcoli româneşti şi nici
manuale şcolare ş.a. Apoi a trecut la cunoscutele acuze, de dată mai recentă precum că provocăm incidente
la frontieră ş.a.m.d. Paralel cu aceste activităŃi aici în oraş a început urmărirea funcŃionarilor noştri. Imediat
cum apare automobilul nostru în stradă este urmărit de maşina de serviciu a SecurităŃii; pe drum schimbă
tăbliŃele cu numerele de înmatriculare etc. Ne putem aştepta ca românii să înceapă provocări mai dese şi o
campanie împotriva noastră aşa cum au făcut înainte ungurii şi bulgarii. Aceasta a rezultat oarecum din
necesitatea Bucureştiului să justifice evacuarea Banatului, apoi, când s-au operat arestările, să abată atenŃia
opiniei publice externe de la aceste măsuri.
Hrnjak
Datele despre evenimentele care s-au întâmplat începând din 17/18 iunie 1951 au fost adunate şi de
către persoane particulare care informau organele competente din Ńara de origine. Aceştia au fost cetăŃeni
iugoslavi care proveneau din părŃile acestea. Čeda Veselinović era de naştere din Saravale şi a trecut în
Iugoslavia încă din anul 1933 unde are cetăŃenia. El a trecut pe furiş frontiera şi şi-a vizitat familia din
Saravale de unde a cules o serie de informaŃii despre evenimentele de atunci. Despre cele aflate a informat
organele competente după reîntoarcerea în Iugoslavia. Cităm scrisoarea lui adresată ministrului afacerilor
externe (Koča Popović) 7).
Vršac, 10 VIII 1951
Tovarăşe ministru,
Doresc să vă informez următoarele:
Sunt născut în partea românească a Banatului, în localitatea Saravale, în triunghiul RomâniaUngaria-Iugoslavia, lângă localitatea Sânnicolau Mare.
Şcoala generală am terminat-o în localitatea natală, liceul la Timişoara iar Academia Superioară de
ComerŃ la Bucureşti. În Iugoslavia am venit în anul 1933, când am primit cetăŃenia iugoslavă şi de atunci şi
până acum am beneficiat de toate drepturile şi am îndeplinit toate obligaŃiile şi datoriile unui cetăŃean
cinstit al RPFI.
PărinŃii, fratele şi celelalte rude au rămas în România pe mai departe după venirea mea aici.
Ca şi bun cunoscător al realităŃilor de acolo, ştiu că sârbii de acolo sunt autohtoni, în majoritatea lor
din secolele XII-XIII, iar o parte au venit cu migraŃia lui Arsenije Čarnojević, fapt pentru care se considera
ca fiind mai vechi decât multe alte minorităŃi şi chiar şi decât înşişi românii care s-au aşezat acolo mult mai
târziu.
În aceste zile presa noastră a scris pe larg despre nemaiîntălnita izgonire şi dislocare a sârbilor
noştri, diferite arestări şi maltratări, folosindu-se cu această ocazie mijloace prea puŃin cunoscute în istorie.
Ca şi patriot, eu m-am prezentat benevol la UDBA locală exprimându-mi dorinŃa de a merge ilegal
în România la părinŃii mei pentru a verifica la faŃa locului sălbăticiile care se întreprind fără milă de cealaltă
parte a graniŃei. Şi întradevăr, după o scurtă pregătire, am reuşit să trec frontiera pe sectorul KikindaMokrin-Teremia Mică şi după ce am petrecut cinci sâptămăni acolo m-am întors nevătămat în 11.06.1951
în Ńara mea, trecând peste toate obstacolele, zone minate, ambuscade, sârmă ghimpată ş.a. Despre ce am
văzut şi auzit acolo am înaintat un referat scris amplu (cca 100 de pagini) la UDBA locală.
În 7 zile după reîntoarcerea mea, adică în 17 şi 18 iunie a.c. a început dislocarea generală a
conaŃionalilor noştri, care au fost ridicaŃi într-un mod nemaiauzit până acum din casele şi de pe vetrele lor,
îmbarcaŃi în vagoane de marfă de transport animale şi deportaŃi în zone îndepărtate ale României la peste
600 de km. Pe acest drum greu şi lung au murit copii, oameni nevinovaŃi, bătrâni şi bătrâne şi nimănui nu ia fost uşor cu ocazia acestor transporturi. După o călătorie lungă şi chinuitoare aceşti oameni au fost
debarcaŃi în câmp deschis unde nu erau nici case şi nici un fel de adăposturi, - fără apă, fără acoperiş
deasupra capului şi fără ajutor au fost lăsaŃă aceşti oameni cu copii nevinovaŃi, bătrâni şi bătrâne la mila şi
discreŃia soartei. Sub cerul liber, neprotejaŃi de intemperiile naturii, acest popor a fost lăsat să-şi petreacă
zilele dormind pe pământul gol, fără hrană şi celelalte necesităŃi, este condamnat la destrugere şi
exterminare sistematică. Este groaznic numai să te gândeşti la copiii cei mici şi neputincioşi, darămite să
treci prin greutăŃile acestea şi altele asemănătoare. Cândva numai negrii se capturau astfel în pădurile
tropicale din Africa, iar acum în secolul XX aşazişii purtători ai culturii mondiale, USSS-iştii şi sateliŃii lor
înfăptuiesc minuni şi mai mari, de neconceput pentru înŃelegera noastră şi celelalte opinii publice mondiale.
Crima genocidului, şi pe lângă multilaterala ei condamnare, se practică public şi în continuare în România.
Ei fac aceasta în mod liber, ca şi cum ar fi singuri pe lume, ca şi cum ar face nişte fapte minunate şi
progresiste, dar vai de poporul acela nevinovat. Toate satele noastre de acolo sunt devastate pentru că
oamenii şi-au părăsit căminele fără a avea posibilitatea să-şi adune tot ce au adunat de-a lungul veacurilor.
MiliŃia şi securitatea lor îi ridica cu forŃa noaptea, la ora trei noaptea îi ridica din pat. DerutaŃi din cauza
atitudinii brutale, mulŃi s-au sinucis, lăsându-şi copiii în mila autorităŃilor de acolo, care i-au încărcat fără
milă în vagoane de marfă pentru a-i transporta în localităŃi foarte îndepărtate de unde n-o să-şi vadă
niciodată locul natal şi vatra căminului şi cu timpul o să piară de pe acest pământ pentru că o să-i secere
mizeria şi diferitele boli.
În scopul ilustrării cât mai clare a celor arătate de mine înainte, vă prezint în transcriere o scrisoare a
mamei mele, Mila Veselinović, în etate de 63 de ani, care a fost de asemenea ridicată în 18 iunie a.c. şi
dusă acolo unde nici cioara nu aduce un os.
Această scrisoare am primit-o prin intermediul mătuşii mele DaniŃa care trăieşte în SUA, pentru că
asemenea scrisori, direct prin intermediul nostru, nu ar fi ajuns. Mătuşa mea DaniŃa a citit aceste scrisori
primite în America tuturor emigranŃilor noştri din localitatea ei de domiciliu făcându-le cunoscute
atrocităŃile care se produc azi în România. Oamenii de acolo pur şi simplu nu pot crede în atrocitatea celor
înşirate în scrisoarea primită, dar faptele vorbesc, şi cu această ocazie toŃi oamenii noştri de acolo sunt
mişcaŃi de astfel de minuni. Acolo a predominat panica şi toŃi se întreabă ce se întâmplă acuma cu populaŃia
care a rămas acolo şi ce va fi până în final, unde o să-i ducă.
Precizez că pe lângă mama mea de 63 de ani au fost deportaŃi şi fratele meu, nora cu copiii – o fetiŃă
de 3 ani şi alta de 5 ani, la fel ca şi mulŃi alŃii din satul meu nu numai în cazul familiei mele, ci au fost
dislocate sate întregi cu populaŃie sârbă şi slavă.
Cunoscându-vă ca un mare luptător pentru dreptate, adevăr şi pace în general, dar mai ales ca
luptător pentru drepturile omului şi duşman al crimei genocidului, Vă rog tovarăşe ministru să întreprindeŃi
toate măsurile necesare prin intermediul ONU şi a celorlalte organizaŃii mondiale pentru a face cunoscut
opiniei mondiale acest adevăr fără precedent privind exterminarea populaŃiei noastre. De asemenea, după
posibilităŃi, prin intermediul consulatelor şi reprezentanŃelor noastre, ar fi de dorit să fie organizate diferite
prelegeri în faŃa populaŃiei sârbeşti şi româneşti din America Latină şi SUA cu scopul de a se cunoaşte
situaŃia faptică şi starea conaŃionalilor noştri din România. Aceste prelegeri trebuie organizate în limba
noastră şi în cea română, cu atât mai mult cu cât din localităŃile dislocate au fost deportaŃi şi un mare număr
de români.
Totodată Vă informez că Vă stau la dispoziŃie în cazul în care va fi necesar în vederea clarificării şi
a altor date referitoare la minoritatea noastră şi în general la situaŃia de azi din România.
Vă rog tovarăşe ministru să mă înŃelegeŃi corect, cu atât mai mult cu cât prin pierderea părinŃilor
mei, a fraŃilor şi a rudelor, ca şi a altor prieteni de-ai noştri sârbi din partea românească a Banatului încă o
dată a fost confirmat genocidul care se realizează acum în România într-un mod nemaiauzit.
Precizez că Ńin o legătură permanentă cu România prin intermediul scrisorilor care se expediază
prima dată mătuşii mele în America şi pe care ea le trimite aici. Totodată eu vorbesc foarte bine româneşte.
Cu speranŃa că o să explicaŃi corect opiniei publuce mondiale, pretutindeni şi la fiecare pas, aceste
crime şi altele similare şi o să întreprindeŃi măsuri în direcŃia încetării deportărilor în continuare şi evacuărilor minorităŃii noastre, precum şi măsuri de readucere a oamenilor strămutaŃi deja, înapoi pe vechile vetre,
Vă rog, tovarăşe ministru, să primiŃi salutările mele cele mai cordiale.
Toate pentru realizarea Cincinalului!
Čeda Veselinović
Transcrierea scrisorii mamei mele:
Dragi copii,
Suntem vii şi sănătoşi, lucru pe care vi-l dorim şi vouă. Dragii noştri, nu mai suntem la Saravale în
casa noastră din a doua zi a Sfântului Duh. În ziua a doua a Sf. Duh am fost ridicaŃi, şi asta dimineaŃa, pe la
ora două, ne-au ridicat din pat. Ne-au permis să luăm câte ceva din casă, cât am putut să pregătim până
dimineaŃă. Fiecare familie a primit câte un vagon de transport animale şi astfel din a doua zi a Sf. Duh nu
mai suntem în casa noastră dragă, ne-au scos cu forŃa fără să fim vinovaŃi de ceva şi ne-au aşezat sub cerul
liber, pe o poiană deschisă unde am făcut colibă din iarbă şi grâu, ca să ne ascundem puŃin de vânt. Aici
sunt vânturi foarte puternice care ridică totul în aer, nu ştim cum o să iernăm, pentru că oamenii de aici
povestesc că iernile sunt foarte aspre, zăpada troienită, iar noi nu avem casă. Fiule drag, cum eşti cu
sănătatea? Nerăbdător am aşteptat de la tine toată săpămâna până la ultima zi răspunsul şi în această
aşteptare ne-a ajuns această neronocire, aşa că despre tine nu mai ştim nimic. Mi-ai spus să mă odihnesc
puŃin la fraŃii şi surorile mele, dar uite unde am ajuns acum, acolo nici corbul nu aduce oasele nimănui. Aici
unde ne aflăm noi acum este cel mai rău loc din România. Câte nu pot face oamenii răi, dar ce putem. Pe
mătuşa noastră Lina nu au ridicat-o. Scrie-ne prin intermediul ei, pentru că ea o să ne trimită scrisorile.
Aceasta este o mare nenorocire a noastră, dar ce putem, o să ne luptăm pentru supravieŃuire. Vă sărută
mama voastră
Mila.
Cereri de ajutor au fost transmise MAE la Belgrad şi de către persoane particulare care au avut
probleme cu autorităŃi în acea perioadă. Aşa de exmplu, Leonard L. Vičević a rugat să fie ajutat ca soŃia lui
Helena să obŃină permisiunea să treacă de la Lugoj la Tekija pe Dunăre8)
Tekija, 28VIII 1951
Ministerului Afacerilor Externe
Beograd
Urmare a situaŃiei grele în care am ajuns după deportarea populaŃiei din raioanele din zonele de
frontieră, mă adresez Ministerului cu cererea să fiu ajutat în măsura în care este posibil.
Cu toate că eu încă din anul 1920 sunt cu serviciul la AdministraŃia de la PorŃile de Fier unde am
lucrat tot timpul ca şi pilot şi am condus vapoarele tuturor popoarelor, pe mine m-au alungat de la Orşova
românii în anul 1949 ca fiind cetăŃean iugoslav şi m-au izgonit la Tekija, interzicându-mi să locuiesc în
casa proprie pe care am moştenit-o prin soŃia mea care este româncă din Orşova. De atunci eu nu am mai
avut curajul să merg acasă şi am fost obligat atunci când nu am fost de serviciu să vin zilnic în clădirea
AdministraŃiei PorŃilor de Fier de la Orşova unde soŃia îmi aducea mâncare şi haine curate şi în acest fel am
fost despărŃit de familia mea trăind în mari griji şi greutăŃi.
În schimb, în luna iunie a anului curent, când românii au început cu deportările populaŃiei din zona
de graniŃă, autorităŃile române au deportat-o fără nici un considerent şi pe soŃia mea şi în felul acesta ne-au
separat total. Cu acest prilej, cu aprobarea superiorilor mei, m-am adresat delegatului român din Comitetul
pentru conducerea activităŃii AdministraŃiei PorŃilor de Fier cu cererea ca aceştia să solicite de la autorităŃile
lor ca soŃia mea să vină la mine la Tekija şi să nu trăiască separată de mine, mai ales că eu lucrez în
continuare în activitatea de pilotare a vapoarelor tuturor naŃiunilor, şi deci şi a celor româneşti, în ciuda
acestor măsuri care ne-au afectat foarte tare. Delegatul român m-a refuzat spunându-mi că trebuie să mă
adresez prin intermediul unui avocat român. Eu am solicitat sprijinul familiei pentru a realiza această
intervenŃie prin avocat, dar până acum nu am primit nici o informaŃie în legătură cu cererea mea.
Din acest motiv am hotărât să mă adresez MAE ca acesta prin intermediul reprezentantului nostru la
Bucureşti să intervină pentru ca soŃia mea să obŃină permisiunea de a trece în Ńara noastră cu lucrurile strict
necesare din casă şi o garderobă minimă.
Pe soŃia mea o cheamă Helena Vičević, născută în anul 1882 la Orşova din tată Jan Jedanek. Ea a
rămas până azi cetăŃean român, dar din motivul că românii nu permit ca eu să stau la familia mea a apărut
necesitatea ca ea să treacă în Ńara noastră şi să obŃină cetăŃenia iugoslavă, lucru care până în prezent nu s-a
înfăptuit deoarece niciodată nu s-a pus problema în acest fel.
După deportare soŃia mea se află la Lugoj într-o locuinŃă particulară, pe care trebuie să o plătească
din resursele modeste de care dispune.
Adresa ei actuală este:
Helena Vičević – Lugoj, la Frida Augustino, str.BariŃiu nr.16
Rog Ministerul să se implice pentru a obŃine încuviinŃarea autorităŃilor române ca soŃia mea să treacă
în Tekija pe Dunăre.
Moarte fascismului- libertate poporului!
Leonard L. Vičević
Pilot la AdministraŃia PorŃilor de Fier
Tekija pe Dunăre
În Bărăgan au fost deportaŃi şi numeroşi cetăŃeni iugoslavi, majoritatea aparŃinând monirităŃii
naŃionale româneşti, care s-au aflat în Banat de mai mulŃi ani dar nu au reuşit să-şi rezolve problema
cetăŃeniei. Ei au mers pe furiş la Amabasada iugoslavă de la Bucureşti unde solicitau să fie ajutaŃi şi unde,
de asemenea, ofereau informaŃii despre condiŃiile de viaŃă în noile aşezări. Ambasada înainta aceste
informaŃii la Belgrad sub forma unor rapoarte9):
Coloniile unde sunt aşezaŃi minoritarii noştri şi alŃii pe care i-au deportat românii, se află pe linia
ferată Bucureşti-ConstanŃa. Aşezările încep de la CiulniŃa, Mărculeşti, Slobozia, Feteşti, Călăraş. Aici se
întinde, în general, deşertul Bărăganului. Partea dinspre Dunăre este mlăştinoasă iar cea spre interior este
nisipoasă, loc cunoscut după secete mari unde nu plouă cu lunile. În fosta Românie această zonă a fost
nepopulată chiar datorită acestor condiŃii grele. Acuma românii folosesc forŃa la muncă ieftină ca să
realizeze aici câmpuri de orez până la Dunăre.
Toate aceste localităŃi noi au primit nume proprii şi sunt formate din 100-150 familii. Cunoaştem
urătoarele localităŃi noi: RoseŃii Noi, Cacumeanca, Mărculeştii Noi, Dâlga Nouă, Satu Nou, Borduşanii
Noi.
Fiecare aşezare – “Satu Nou” – are consilu popular format din preşedinte, secretar şi 5 membri.
Totodată la fiecare consiliu sunt câte 20 de miliŃieni pentru securitate. Membrii consiliului primesc salariu
lunar de 4000 de lei. Lângă fiecare dintre aceste localităŃi există câte o fermă de orez sau alte culturi. Se
încearcă şi cu viticultura. În fiecare sat au construit prin “muncă patriotică” consiliul popular, sediul
postului de miliŃie, şi trebuie să construiască şi căminul cultural. În fiecare dimineaŃă sunt chemaŃi la
muncă, sunt conduşi de miliŃian până la fermă unde sunt preluaŃi de supraveghetorii fermelor. MiliŃia îi bate
pe cei care nu vin la muncă fără considerente asupra motivului care a cauzat absentarea. De exemplu pe
Şuclea Dumitru l-au bătut pentru că nu a ieşit la muncă deşi a avut temperatură ridicată. Normele de
muncă sunt foarte mari, aşa că este imposibil să fie îndeplinite. De exemplu trebuie să sape 6 rânduri foarte
lungi de viŃă de vie sau altceva asemănător. Mâncarea o primesc de la fermă şi ea este rea. Ceva mai bine o
duc cei care primesc pachete de la familia rămasă în Banat. NemŃii sunt ascultători şi muncesc disciplinat,
astfel că sunt mai bine văzuŃi de către români, iar bănăŃenii se revoltă şi de aceea sunt maltrataŃi mai mult.
Nu este voie să se întălnească în grupuri mai mari ca să discute împreună şi de aceea sunt împrăştiaŃi
imediat. În aşezarea Satu Nou au fost circa 20 de cazuri de deces, în special din cauza tifosului exantematic.
Printre locuitorii lagărului se povesteşte că o să vină un nou grup de deportaŃi din Banat. Vizitele erau
permise până nu demult şi puteau dura 4-5 zile, iar acum sunt interzise.
Până acuma au venit în total 6 persoane din Bărăgan care sunt cetăŃenii noştri. Unii au fost de 3-4
ori. Întotdeauna au fugit din lagăr ca să vină la ambasadă. Eu l-am primit pe Şuclea Dumitru şi am discutat
cu el şi într-adevăr a arătat jalnic, zdrenŃuit şi lovit. I-au dat la ambasadă să mănânce ceva şi nişte bani de
drum.
La ambasadă au venit următorii:
Şuclea Dumitru, în România a venit ilegal în 1945 din Seleuş (Alibunar) şi s-a aşezat la Stamora
MoraviŃa de unde a fost deportat în 1951 în Bărăgan, în localitatea Satu Nou, comuna Mărculeşti, raion
Slobozia, regiunea IalomiŃa. Cu el se află mama şi un frate.
Cicola Panta, pielar, născut în Begejci-Zrenjanin, în Romania a venit legal în anul 1940. A locuit la
Foeni-Deta. În Iugoslavia are pe mama Maria CristeŃ la Begejci. Acuma este în Bărăgan, aşezarea SatuNou - GAS Borduşani, raion Feteşti. La ambasadă a fost de 4-5 ori.
Bat Lazăr din Begejci-Zrenjanin, în România a venit în 1937 cu familia şi s-a aşezat la Foeni-Deta.
El a fost deportat în Bărăgan, iar cei patru copii şi soŃia au rămas la Foeni. Copiii sunt Flora, Maria,
Elisabeta şi Ion. Locuieşte la Borduşani-Noi, regiunea IalomiŃa.
Secoşan Efta, agricultor din Begejci-Zrenjanin. În România a venit în 1938 spre a se însura. A locuit
la Foeni iar acuma este deportat în Bărăgan împreună cu soŃia Maria, născută în anul 1920 în Foeni-Timişoara. Se află la Borduşani Noi-Feteşti, reg.IalomiŃa. A fost odată la noi.
Bandu Ion, agricultor, în România a venit în 1936 spre a se însura la Foeni. Acuma este deportat în
Bărăgan. SoŃia Ileana, copiii Nicolae şi Maria – din satul Begejci-Zrenjanin.
Prunke Katarina, nemŃoaică, muncitoare. Din Iugoslavia a fugit în România în anul 1945. Aici a
trăit la MoraviŃa. În Iugoslavia a trăit în satul Dužine lângă Vršac. Acuma este strămutată în Bărăgan. La
ambasadă a fost o dată. A depus cerere la Oficiul de Control al Străinilor unde i-au spus să aştepte până o
să fie anunŃată.
Aceşti oameni o să vină şi pe mai departe la ambasadă, nici unuia nu i s-a aprobat venirea legală, ei
fug în general, prilej cu care riscă diverse maltratări care urmeză în mod regulat din partea autorităŃilor
române. Ambasada trebuie să se angajeze mai mult în această problemă, să asculte aceşti oameni şi să-şi
formeze o imagine mai completă şi mai solidă despre Bărăgan.
Organele competente au urmărit în continuare toate întâmplările informând superiorii. După moartea
lui Stalin s-a simŃit o relaxare generală în zona noastră. Şi în aşezările din Bărăgan viaŃa a devenit mai
suportabilă. Aflăm asta dintr-un raport trimis de însărcinatul cu afaceri I. Topaloski 10):
InformaŃii diverse
SituaŃia din Bărăgan
Iarna a îngreunat mult situaŃia şi aşa dificilă a oamenilor care sunt deportaŃi acolo. Aproape 50%
din cei deportaŃi s-au îmbolnăvit şi sunt fără nici un fel de asistenŃă medicală. Bolile au început să se
întindă îndată ce au apărut zile mai călduroase (aceasta fiind consecinŃa condiŃiilor deosebit de grele pe care
le-au avut deportaŃii în timpul iernii). Nimeni dintre bărăganişti nu a fost în stare să procure lemne pentru
iarnă. Acela care a îndrăznit să fure ceva lemne din pădurile apropiate a fost pedepsit deosebit de crud. De
regulă miliŃienii l-au bătut sau l-au aruncat câteva zile în închisoare. A doua greutate, nu mai mică, constă
în faptul că aproape toŃi au rămas fără îmbrăcăminte – toŃi sunt în zdrenŃe. Foarte mulŃi oameni din cauza
aceasta nu pot ieşi din case ca să meargă la muncă şi tot timpul îl petrec în colibe. Săpun pentru spălat nu
au fost în stare să-l procure încă niciodată şi de scurt timp au primit de la autorităŃi un praf împotriva
păduchilor.
Din când în când mai sosec familii noi din interiorul României care sunt repartizate în “satele”
bărăgănene. Aşa a fost adusă în satul Viişoara (înainte Mărculeştii Noi) o femeie cu o fetiŃă mică, pentru că
fiul ei a fugit în Iugoslavia. Cel mai greu în această situaŃie le este familiilor care nu au membri în stare să
muncească. Acoperiş deasupra capului trebuie să-şi ridice singur fiecare. Datorită mizeriei personale,
oamenii au devenit insensibili, aşa că rar cineva doreşte să ajute pe altcineva.
Există anumite semnale că ultimele evenimente, îndeosebi după moartea lui Stalin, au influenŃat
într-un sens pozitiv asupra miliŃienilor care sunt angajaŃi în Bărăgan. Şeful de cadre şi inginerul, care au
fost renumiŃi în tendinŃele de a maltrata, au mai slăbit ritmul, iar miliŃianul care-i bătea zilnic pe
bărăgănişti, în ultimul timp s-a mai înmuiat şi s-a schimbat total. Astfel, s-a apropiat de o conaŃională de-a
noastră care se află în Bărăgan cu copilul mic pentru că soŃul ei este în Iugoslavia şi a întrebat-o cum se
simte spunându-i să mai aibă puŃină răbdare până se reglementează situaŃia şi o să se întălnească din nou cu
bărbatul ş.a.m.d.
Se constată că deşi controlul este în continuare sever, în ultima vreme vin în vizită aici mai frecvent
decât înainte membrii familiilor celor deportaŃi.
La posturile de miliŃie, care există în fiecare localitate, se găsesc tabele nominale cu toŃi locuitorii,
de la cei mai mici la cei mai vârstnici. Astfel de tabele, cu menŃionarea celor capabili de muncă se găsesc şi
la “consilii”. Consiliul este format din trei persoane numite de miliŃie şi care au rol de sprijin administrativ
pentru militari şi conducerea gospodăriei agricole de stat. În satul Viişoara, preşedintele consiliului este un
sârb, secretarul este românul Coşar Ion, iar referentul este germanul, Volf Iohan. ToŃi trei sunt bine plătiŃi –
peste 400 lei lunar. Cei din Bărăgan îi dispreŃuiesc şi se tem de ei pentru că sunt informatori ai securităŃii.
Pe lângă aceşti informatori legali, securitatea mai plăteşte şi câŃiva muncitori bărăgănişti a căror principală
sarcină de muncă este să asculte tot ce vorbesc oamenii între ei. Cei din Bărăgan îi cunosc aproape pe toŃi.
În satul Viişoara este cunoscut ca informator Nica Mila care provine din Stamora, din Banat. Merge rar la
muncă şi când merge – nu lucrează aproape nimic, şi nimeni nu-i face nici o observaŃie. OfiŃerii de la securitate vin săptămânal de la Slobozia.
Fiecare sat are magazin. Gestionarii sunt aduşi din altă parte. În aceste prăvălii nu se găseşte nici un
aliment în afară de sare. Petrol lampant nu s-a primit de cinci luni, aşa că oamenii stau în întuneric. Se
poate cumpăra numai material textil care este enorm de scump şi ca atare inaccesibil celor din Bărăgan.
În ceea ce priveşte salarizarea forŃei de muncă din Bărăgan situaŃia se prezintă astfel: ar trebui să fie
plătite diferenŃiat diferitele lucrări, lucru susŃinut şi de conducerile fermelor, dar până acum nu s-au
respectat aceste prevederi. S-a spus că vor plăti câte 4 lei pe 1 mc de canal săpat pentru aşezări, iar la data
plăŃii s-au acordat doar doi lei. Până acum cel mai bine o duc cei care au reuşit să-şi menŃină atelajele şi
animalele de muncă. Ei pot câştiga câte 15-20 lei zilnic dacă lucrează la gospodăria de stat.
Hrana este în continuare neschimbată,. Când sunt la muncă primesc pentru o zi întreagă jumătate de
kg de pâine, dimineaŃa un ceai, iar la prânz şi seara – ciorbă fără carne. Pentru cină nimeni nu are pâine.
La Bucureşti se construiesc intens adăposturi. Pe aici se povesteşte că acestea sunt adăposturi de
protecŃie împotriva bombelor atomice.
Pe lângă aceste măsuri luate de autorităŃi – concentrarea rezerviştilor, construirea liniei de
fortificaŃie de-a lungul graniŃei cu Ńara noastră, şi aceste ample lucrări de la Bucureşti contribuie la creşterea
psihozei de război la populaŃie.
Bucureşti, 5 aprilie 1953.
Însărcinat cu afaceri a.i.
I.Topaloski
După moartea lui Stalin s-a ajuns la detensionarea relaŃiilor internaŃionale. Se întrezărea împăcarea.
La o normalizare completă s-a ajuns în vara anului 1955. Au venit zile mai bune şi pentru cei deportaŃi în
Bărăgan. Sârbii au fost primii care au început să se întoarcă în Banat în toamna târzie a aceluiaşi an.
*
Şi presa din Ńara de origine a urmărit, întrucâtva, întâmplările în legătură cu deportarea sârbilor din
Banat în pustiul Bărăganului. Deşi posibilitatea unei informări obiective a fost minimă, redacŃiile “Borba”
şi “Politika” sporadic au publicat (în perioada vara 1951-vara 1956) materiale despre suferinŃele
conaŃionalilor noştri şi golgota lor în Bărăgan. Unul dintre cele mai harnice condeie din acest domeniu a
fost Pavle Ž. Stojanov, născut la Diniaş şi care în 1946 a devenit cetăŃean iugoslav şi în perioada 1946-1948
a fost corespondent TANJUG din Bucureşti. El a cules informaŃii şi date prin intermediul rudelor,
prietenilor, a canalelor diplomatice, din scrisorile care ajungeau la el pe căi ocolite, din declaraŃiile
cetăŃenilor iugoslavi care s-au întors din Bărăgan ş.a.
Amplul lui articol “Problema care aşteaptă rezolvarea. SituaŃia minorităŃii iugolslave din România”
(“Borba”, 9.10.1955) se pare că a impulsionat Secretariatul Federal pentru Afaceri externe de la Belgrad să
întreprindă o serie de paşi concreŃi la autorităŃile române de atunci şi să accelereze adoptarea hotărârii de
desfinŃare a lagărelor bărăgănene şi reîntoarcere a conaŃionalilor noşttri, ca de altfel şi a tuturor celorlalŃi, la
casele lor.
Acelaşi autor, Pavle Stojanov, a scris şi cartea “Minoritatea naŃională iugoslavă din România”,
Beograd, Editura “Kultura”, 1953, în care (poate prea mult orientată ideologic) a prezentat situaŃia noastră
momentană. După prezentarea istorică, au urmat capitolele privind lupta antifascistă a sârbilor din
România, organizarea lor postbelică, RezoluŃia Informbiroului, procesele politice şi închisorile, Golgota
Bărăganului…
Acelaşi autor a urmărit întâmplările din viaŃa conaŃionalilor săi şi în deceniiile următoare. Rezultatul
acestui demers este prezentat printr-un serial de circa 20 de texte publicate în ziarul belgrădean “Politika”
în lunile iulie-august 1989 sub titlul comun “Ce se întâmplă cu minoritatea sârbă din România” (publicarea
foiletonului nu s-a finalizat întrucât cineva dintre potentaŃii timpului a interzis continuarea cu motivarea că
în conŃinutul textelor sunt elemente care dăunează relaŃiilor de prietenie iugoslavo-române de atunci).
În aceste scrieri Pavle Ž. Stojanov repetă unele din aserŃiunile sale anterioare, dar tratează şi
perioada de la deportarea în Bărăgan şi până în anul 1988.
Ilustrativ, cităm câteva din considerentele lui legate de dislocarea sârbilor de aici în deşertul
Bărăganului:
Deportarea sârbilor în locuri depărtate şi străine, care sunt şi aride, a avut ca scop să ducă la
prăbuşirea lor etnică, să se accentueze asimilarea celor care au rămas nedizlocaŃi şi să se realizeze
distrugerea fizică a celor deportaŃi.
Începuturile deportării a populaŃiei sârbeşti datează îndată după procesele politice bucureştene. Dar
ele au fost de întindere limitată întrucât au fost dizlocate doar câteva familii.
Perioada între 10 şi 20 iunie 1951 va rămâne pentru totdeauna întipărită în memoria fiecărui
minoritar de-al nostru.
AcŃiunea de deportare în masă a început în noaptea dintre 17 şi 18 iunie a anului 1951 şi a durat 4-5
zile. SoldaŃii au pătruns în curŃile oamenilor peste garduri şi grădini, cu paturile armelor au spart uşile
caselor şi au ordonat oamenilor îngroziŃi ca în termen de 2-3 ore să fie pregătiŃi pentru plecare. În satele din
Clisura Dunării soldaŃii au tras focuri de armă în plafoanele camerelor. În unele sate îmbarcau imediat
familiile în camioane, în alte localităŃi oamenii erau duşi prima dată la locuri de adunare (de regulă în
centrul satului sau în faŃa Consiliilor Populare, dar au fost şi cazuri când oamenii erau încărcaŃi direct în
vagoane de marfă, împreună cu animalele). Ca bagaje au fost permise doar haine, efecte personale şi
cuverturi de pat. OfiŃerii şi miliŃienii îi înjurau de mamă titoistă pe oamenii speriaŃi, îi loveau cu paturile
armelor şi îi goneau ca să-şi părăsească cât mai repede căminele. Prin sate se auzeau strigăte, Ńipete,
plânsete şi cereri de ajutor venite din partea femeilor şi copiilor precum şi mugetul animalelor…
OfiŃerii şi organele de securitate s-au folosit de această tragedie a sârbilor deposedaŃi de drepturile
elementare pentru a jefui fără limite averea lor. A fost jefuită populaŃia lipsită de apărare, sub vălul nopŃii,
în numele statului şi cu puştile în poziŃia de tragere.
Camioanele pline cu mobilă şi alte obiecte valoroase plecau în viteză din satele sârbeşti spre
Timişoara, Turnu Severin şi alte oraşe din interiorul României. Înaintea lor, după ele, sau concomitent
porneau spre Bărăgan garnituri speciale de trenuri de marfă. În ele era marfa omenească vie în locul
mărfurilor comerciale. Astfel de transporturi nu au fost înregistrate în istoria existenŃei statului român.
Cu toate pregătirile meticuloase, deportarea nu s-a desfăşurat conform planului prestabilit. Căile
ferate şi drumurile din zona de frontieră au fost aglomerate şi sufocate de mijloacele de transport
supraîncărcate cu oameni nenorociŃi şi neîndreptăŃiŃi şi cu bagajele lor. De aceea s-au înfiinŃat lagăre
temporare de colectare de unde oamenii deportaŃi au fost transportaŃi pe rute prestabilite în interiorul
României. Asemenea lagăre de adunare au fost câteva în apropiere de Timişoara, Lugoj, Peciu Nou, Turnu
Severin, Orşova şi în alte localităŃi.
Lagărul de la Timişoara a fost pe un câmp sub cerul liber. În lagărul de la Lugoj oamenii au rămas
şase zile. Aici au despărŃit copiii mai mari de 5 ani de părinŃi sub motivaŃia că îi feresc de îmbolnăviri…
Scene mişcătoare s-au întâmplat şi în staŃia CFR Timişoara unde trenurile staŃionau cu orele. Cei
care au fost la faŃa locului susŃin că “acele garnituri gemeau”, bărbaŃii şi femeile plângeau, îşi smulgeau
părul şi implorau ajutor. Au fost şi ofiŃeri şi soldaŃi români care plângeau şi protestau. Din această cauză
autorităŃile dispersau cetăŃenii aflaŃi pe peronul gării şi interziceau accesul în staŃii înainte de plecarea
acestor garnituri…
ViaŃa populaŃiei sârbeşti care nu a fost deportată a devenit şi mai grea. Teroarea şi şicanele au
devenit un fapt cotidian. Posturi de jandarmi au început să răsară în toate localităŃile în care erau mai mult
de 10 familii sârbeşti. Presiunile s-au realizat îndeosebi cu ajutorul măsurilor dure de achiziŃii pe bază de
cote a produselor agricole. Cotele pentru sârbi au fost cele mai mari. Pe lângă alte obligaŃii, ei trebuiau să
dea anual câte un rând de haine pentru “sinistraŃii din Coreea”. Atunci când în contul impozitelor au luat de
la oameni toate animalele şi întreaga avere mobilă, jandarmii au început să demonteze uşile şi ferestrele de
la case şi chiar icoanele de pe pereŃi.
DeportaŃii au găsit când au ajuns în Bărăgan satele deja conturate. Fiecare aşezare a fost împrejmuită
cu sârmă ghimpată şi era păzită de 20-30 de miliŃieni înarmaŃi.
Unii dintre deportaŃi, datorită vitezei în care s-a realizat dislocarea, dar şi datorită fricii, au plecat
doar cu hainele de pe ei. NopŃile în Bărăgan sunt reci şi umede, aşa că doar câteva braŃe de paie au putut săi apere de frig şi ploi furtunoase.
Din direcŃia Mării Negre zilnic bat vânturi tari. Nisipul mărunt din Bărăgan astupă porii de pe mâini
şi faŃă, îngreunează respiraŃia, provoacă crăparea pielii şi formează răni.
Nici celor care au rămas în satele din jurul Timişoarea sau în Clisura Dunării nu le-a fost deloc mai
uşor. Tinerii sârbi ajunşi la recrutare, în loc să meargă în cazărmi, au fost trimişi în detaşamente de muncă,
adică la munci foarte grele din mine şi la construcŃii de drumuri. Cel mai mare număr dintre minoritarii
condamnaŃi politic în perioada 1948-1953 era încă în închisori iar celor care şi-au ispăşit pedeapsa
autorităŃile le stabilireau domiciliu obligatoriu şi nu le permiteau nici măcar să trăiască cu părinŃii şi rudele
în Bărăgan…
În preajma zilei de 23 August 1955, sărbătoare naŃională a RPR, a fost proclamată amnestierea mult
aşteptată. Ca şi consecinŃă a activităŃii diferitelor comisii care au lucrat timp de mai multe luni sub formă de
grupe de anchetă printre deportaŃi, din Bărăgan a fost eliberat un anumit număr de familii sârbeşti. Pentru ei
s-a găsit o rezovare tipic “românească”. Mai întâi au fost anunŃaŃi că “sunt cetăŃeni liberi ai RP România” şi
că pot merge oriunde doresc, iar după aceea li s-a transmis că nu se pot întoarce în satele în care au trăit
înainte de deportare! După câteva zile această hotărâre a fost modificată în sensul că nu se pot stabili în nici
o localitate din regiunea Timisoara! DeportaŃilor din Clisura Dunării li s-a dispus că trebuie să se
îndepărteze cel puŃin 100 km în interior faŃă de graniŃa iugoslavă.
Minoritarilor eliberaŃi din lagărele bărăgănene le-a fost comunicat că autorităŃile nu vor purta grija
pentru viitoarea lor aşezare.
Casele luate şi averea confiscată nu o să le fie înapoiate şi nici nu vor primi despăgubiri.
Prin simpla lor reîntoarcere, minoritarii deportaŃi şi-au confirmat nevinovăŃia şi au infirmat jignirile
care le-au fost aduse precum şi incriminările false. Dar urma cel mai greu lucru. Şi nu este vorba despre
sărăcie sau traiul în camerele goale şi curŃile cu fântânile astupate. A trebuit să se obişnuiască să trăiască cu
sentimentul de frică. Şi cu obligaŃii care se impuneau de la sine: să nu pună întrebări şi să nu caute
răspunsuri.
A trebuit să se privească ochi în ochi cu consilierul, activistul, preşedintele sfatului sau secretaul de
partid; trebuiau să treacă pe lângă ei şi să le dea ziua bună, dar trecând sub tăcere şi neîntrebând nici azi,
nici mâine, până la uitare (dacă exista aşa ceva), de ce în noaptea aceea au dat năvală în case, de ce au
jefuit, de ce au dat jos de pe pereŃi icoane şi au stins candele, de ce au îmbarcat vecinii în vagoane pentru
animale, de ce i-au trimis în Bărăgan?!…
Au fost prin sate oameni pe funcŃii care imediat după ce s-au întors deportaŃii au părăsit localitatea şi
s-au mutat în oraşe sau orăşele mai depărtate. Unii au încercat să evite întâlnirile, treceau pe cealaltă parte a
străzii, îşi schimbau traseele obişnuite numai ca să nu întâlnească oamenii ai căror suferinŃă o aveau pe
suflet. AlŃii, grav bolnavi sau pe moarte, au cerut iertare…
Un vechi proverb latin a oferit consolare şi pentru astfel de stări: timpul este un remediu lent, dar
totuşi este unicul leac…
(Pavle Ž. Stojanov, Ce se întâmplă cu minoritatea sârbă în România, Politika, Beograd, 26-27-28
iulie 1989)
Este interesantă părerea autorului despre poziŃia iugoslavo-română referitoare la problema
minorităŃilor naŃionale după normalizarea relaŃiilor internaŃionale:
După normalizarea relaŃiilor internaŃionale cu România, din iunie 1956 şi până în primăvara anului
1988 (deci mai mult de trei decenii) organele oficiale ale Iugoslaviei şi presa iugoslavă nu au rostit nici un
cuvânt despre situaŃia reală a minorităŃii iugoslave din România şi nu au scris nici o literă.
În perioada cuprinsă între vara 1956 şi decembrie 1988 s-au realizat 29 de întălniri la cel mai înalt
nivel (aproape câte una pe an) din care: patru întălniri Tito-Dej (1956-1965), 19 întâlniri Tito-Ceauşescu
(1966-noiembrie 1979) şi şase între Ceauşescu şi preşedintele RSFI (1980-decembrie 1988: Cv.Mijatović,
S.Krajger, M.Špiljak, V. ðuranović, L. Mojsov, R. Dizdarević).
PuŃine sunt Ńările care se pot lăuda cu astfel de realizări pozitive în numeroase domenii de colaborare
cum a fost cazul dintre Iugoslavia şi România.
Singurul domeniu în care în ultimii 30 de ani nu s-au înregistrat rezultate pozitive în relaŃiile dintre
Iugoslavia şi România a fost situaŃia minorităŃii iugoslave din România, respectiv îmbunătăŃirea poziŃiei ei
deosebit de grele în care a ajuns în perioada 1948-1955.
În declaraŃiile oficiale după fiecare întâlnire între reprezentanŃii iugoslavi şi români de cel mai înalt
rang, permanent era accentuat progresul în dezvoltarea relaŃiilor dintre cele două Ńări vecine.
În comunicatele respective se trecea sub tăcere situaŃia reprezentanŃilor minorităŃii naŃionale sârbe şi
croate din România.
Aşa de exemplu, în comunicatele după întâlnirile delegaŃiilor conduse de preşedinŃii Iosip Broz Tito
şi Gheorghe Gheorghiu Dej (a murit la 19 martie 1965 la vârsta de 64 de ani), minorităŃile naŃionale nici nu
sunt menŃionate.
În comunicatele despre convorbirile delegaŃiilor care au fost conduse după anul 1965 de Tito şi
Ceauşescu existau trei aliniate - idei care se repetau întotdeauna identic.
Iată cum arată aceste idei:
“Cele două părŃi apreciază că situaŃia minorităŃilor naŃionale, cea sârbă şi croată din RS România şi
cea română din RSF Iugoslavia este rezultatul dezvoltării istorice şi a vecinătăŃii multiseculare.
Rezolvarea concretă a problemei naŃionale, asigurarea drepturilor egale şi a dezvoltării multilaterale
a naŃionalităŃilor este factor important în construcŃia socialistă a RSF Iugoslavia şi RS România, în întărirea
relaŃiilor prieteneşti dintre ele. Cele două părŃi consideră că o astfel de rezolvare este şi în spiritul normelor
internaŃionale adaptate de ONU în legătură cu promovarea şi prezervarea drepturilor minorităŃilor
naŃionale.
Pornind de la principiile egalităŃii, respectării suveranităŃii, integrităŃii teritoriale şi neamestecului în
treburile interne, cei doi preşedinŃi consideră că rezolvarea problemelor minorităŃilor naŃionale din cele
două Ńări reprezintă problema internă a fiecăreia dintre ele. Ei apreciază totodată că naŃionalităŃile celor
două Ńări vecine trebuie să devină tot mai mult punŃi de apropiere şi întărire permanentă a prieteniei dintre
popoarele iugoslave şi cel român .”
Chiar la prima privire de ansamblu este vizibil că poziŃiile citate sunt contradictorii şi că una o
exclude pe cealaltă.
Prima poziŃie este chiar şi “strâmb ticluită”. SusŃine că situaŃia minorităŃilor amintite este “rezultatul
dezvoltării istorice şi a vecinităŃii multiseculare ” nu spune nimic intenŃionat este evitată constatatrea
corectă că apartenenŃa minorităŃii naŃionale sârbe şi croate, respectiv a celei româneşti ca şi părŃi ale
popoarelor vecine sârbi, croaŃi şi români se află astăzi în graniŃele RS România, respectiv RSF Iugoslavia
datorită unui concurs de împrejurări isotrice. Dar dintr-o astfel de constatare ar fi rezultat şi anumite
obligaŃii ale celor două Ńări faŃă de unele părŃi ale propriilor popoare.
Alineatul al doilea aparŃine evident părŃii iugoslave, iar al treilea celei române.
PoziŃia RSFI a fost aceea de a se asigura drepturi egale şi dezvoltare multilaterală a minorităŃilor din
partea ambelor Ńări RSFI şi RSR ca şi membre ONU pentru că această organizaŃie a stabilit norme valabile
pe plan internaŃional.
Al treilea aliniat (cel românesc) proclamă rezolvarea problemei minorităŃilor naŃionale drept o
problemă internă a fiecărui stat!
Din acest compromis evident se poate concluziona ca nici o Ńară nu poate fi în pierdere dacă aceste
poziŃii de principiu ale fiecărei părŃi s-ar transpune în viaŃă în proporŃie de 50% - 50%. Evident, cu condiŃia
ca ambele grupuri naŃionale minoritare (sârba, croată în România şi cea română în Iugoslavia) să îşi ia
“startul” de pe poziŃii similare. Dar întrucât sârbii şi croaŃii au trecut prin Golgota Bărăganului şi închisori
politice (şi tot ce era anexă la acestea), iar românii din Banatul iugoslav au trăit după regulile internaŃionale
ONU, este clar cine a fost frustrat în utilizarea drepturilor naŃionale şi ale omului.
Tragedia membrilor minorităŃii naŃionale sârbe şi croate a constat în faptul că RSFI a respectat de la
început la sfârşit punctul de vedere românesc oficializat în comunicatele delegaŃiilor RSFI şi RSR că
rezolvarea situaŃiei minorităŃii noastre este o problemă exclusivă a politicii interne a statului român şi nu a
insistat deloc ca românii să respecte (să traducă în viaŃă) punctul de vedere iugoslav indus în declaraŃiile
comune ca problema minoritară să se rezolve respectând obligatoriu spiritul normelor internaŃionale
adoptate de ONU.
Ca şi confirmare în sprijinul celor de mai sus sunt numeroase discuŃii cu caracter închis dintre cei
mai înalŃi reprezentanŃi oficiali a RSFI şi RSR. Ori de câte ori reprezentanŃii iugoslavi puneau (sub forma
discuŃiilor oficiale, semioficiale, neformale sau particulare) problema situaŃiei minorităŃii iugoslave,
întotdeauna primeau acelaşi răspuns-clişeu, învăŃat pe de rost:
“România este Ńară socialistă. MinorităŃile naŃionale care trăiesc în România se bucură de toate
drepturile conform principiilor marxism-leninismului şi internaŃionalismului proletar, în baza ConstituŃiei
socialiste şi legilor votate de poporul român. Pe bază de astfel de drepturi se desfăşoară şi viaŃa cetăŃenilor
români de origine iugoslavă. Aceasta este problema internă a fiecărei Ńări şi despre aceasta nu se poate
discuta. Conducerea română nu se interesează de situaŃia minorităŃii româneşti din Iugoslavia, aceasta este
problema legală şi de politică internă a RSFI. Fiecare să-şi respecte legile şi sistemul propriu.”
Astfel de răspunsuri le dădea Gheorghiu Dej, şi astfel vorbeau şi Nicolae Ceauşescu şi oficialii
români de la toate nivelele. Când la întrebarea pusă despre situaŃia minorităŃii naŃionale sârbe şi croate din
România, a primit acelaşi răpuns de la un munistru al guuvernului român şi ambasadorul nostru la
Bucureşti Arso Milatović (februarie 1960-iunie1965), el a notat în jurnalul său următorul comentariu:
“Forma a fost satisfăcută. Cuvintele au fost concrete, întâlnirea amabilă, ospitalitatea la înălŃime.
Ochii plini, inima goală. Cel mai bine este să nu te uiŃi peste gard la vecini şi fiecare să stârpească în
hotarul său…”
Fără comentarii!
*
Când au ajuns conaŃionalii noştri în Bărăgan au găsit terenul parcelat şi cu tăbliŃe cu numere în
vederea repartizării ca loc de casă. Singuri trebuiau să-şi construiască casele şi acareturile. Biserici nu au
avut şi nici preoŃi proprii. La început nu săvârşeau ritualuri religioase; ulterior au recurs la serviciile
preoŃilor români din localităŃile existente dinainte. Dintre preoŃii noştri care au avut stabilit acolo domiciliul
obligatoriu, îi amintim pe Milorad Ilić şi pe Rada Fenlački. Ei au săvârşit anumite trebuinŃe în localităŃile în
care au avut domiciliu obligatoriu.
Conducerea Eparhiei Ortodoxe Sârbe din Timişoara a detaşat de două ori (aprilie-mai şi octombrienoiembrie 1955) un reprezentant, în persoana preotului Milivoj Kačik, administratorul parohiei Rudna, care
să viziteze toate localittăŃile din Bărăgan unde trăiau sârbii cu sarcina să boteze nou-născuŃii, să
binecuvânteze căsătoriile încheiate, să oficieze slujba prohodului pentru cei decedaŃi şi să conscrie pe cei
surghiuniŃi.
Despre această sarcină protopopul Milivoj Kačik mărturiseşte:
“În aprilie 1955 mă cheamă părintele vicar la Timişoara. Îmi spune să mă pregătesc pentru a mă
deplasa la Bărăgan pentru a vizita satele în care era deportaŃi sârbii pentru a prohodii morŃii şi a boteza pe
cei nou-născuŃi. Nu mi-a spus de unde a pornit această iniŃiativă dar mi-a înmănat un permis eliberat de
autorităŃi cu specificarea că la sosirea în fiecare localitate trebuie să mă prezint mai întăi la miliŃie şi la
organele de securiatate.
Am pornit spre sud-estul României, acolo unde Dunărea coteşte spre nord înainte ca prin deltă să se
verse în Marea Neagră. În drum, m-am interesat unde sunt aşezaŃi sârbii. Nu am putut să aflu mare lucru,
dar am fost convins că atunci când o să ajung în prima localitate o să aflu date despre următoarea şi aşa mai
departe…
Prima dată am ajuns la Dâlga. Acolo am găsit în aşezarea întemeiată pe pământul nedesŃelenit pe cei
care proveneau din Becicherecul Mic. Ca şi alŃi bănăŃeni harnici, după chinurile groaznice prin care au
trecut în primul an, au reuşit cumva să-şi înjghebeze gospodăriile. Duceau dorul în continuare de locul
natal, de familiile care le-au rămas acolo şi nu ştiau dacă vreodată o să le fie permis să se întoarcă. Am
vizitat toate familiile din sat: au fost peste optzeci de familii sârbeşti. În toate gospodăriile am sfinŃit apa şi
am recenzat pe toŃi membrii familiei. Prin aceasta am dorit să las o urmă despre oamenii izgoniŃi în
Bărăgan.
După aceea am plecat la Cacomianca, la Feteşti… La Rubla, la miliŃie, au fost surprinşi când m-au
văzut. Nu au fost încunoştiinŃaŃi că o să vin şi mi-au ordonat să mă aşez pe bancă şi să nu mă mişc. Eu nu
am fost în rai, dar am fost în prizonierat rusesc, şi am ştiut cum trebuie să mă comport în asemenea situaŃii:
nu m-am revoltat, iar răbdare am până la casa Domnului…
După ce au efectuat verificările de rigoare (au telefonat părintelui vicar la Timişoara), mi-au dat
drumul. Când m-a văzut nenea Dušan, s-a mirat: “Cum ai ajuns tu aici?” O parte din drum l-am parcurs pe
jos. Atunci m-a ajuns un camion din urmă, iar şoferul a văzut un popă cu vălijoară şi m-a luat.
Am fost sub urmărirea miliŃiei şi de aceea nu am putut să intru în fiecare casă. Dar în şase
săptămâni, cât am petrecut în Bărăgan, am vizitat 18 localităŃi în care trăiau şi sârbii. Toate casele şi le-au
ridicat singuri din pământ bătut şi acoperite cu trestie.
Ritualurile le săvârşeam în case sau în curŃi. Numai la Mărculeşti sârbii noştri şi-au construit o
biserică din bârne şi nuiele lipite cu lut. Icoanele necesare le-au adus românii din satele învecinate.
Am putut să vizitez toate familiile sârbeşti abia la a doua mea venire în Bărăgan. Atunci am rămas
şapte sâptămâni. Am spus autorităŃilor că doresc să mă întălnesc cu toŃi pentru că văd că au reuşit să-şi
organizeze viaŃa şi că trăiesc bine, ca să am ce povesti când mă voi reîntoarce în Banat. M-au crezut, şi
astfel am putut să circul liber împreună cu căntăreŃii (I-am găsit în toate localităŃile, în toate unde am sfinŃit
apa şi gospodăria şi am recenzat toŃi membrii ai familiei.)”
(Jevrem Damjanović, Au construit biserică din pământ, Ilustrovana politika, 13.02.1990)
Vizitându-i pe ai noştri în Bărăgan, preotul Milivoj Kačik a săvârşit diferite ritualuri pe care le-a
consemnat sub formă de notiŃe într-un caiet. Când s-a întors din călătoria sa prelungită şi-a sintetizat aceste
notiŃe într-un “Protocol al decedaŃilor, cununaŃilor şi botezaŃilor sârbi ortodocşi din Bărăgan întocmit în
anul 1955”, registru care se păstrează în biblioteca Eparhiei Ortodoxe Sârbe din Timişoara sub nr. de
inventar 2613. Acest document este de importanŃă primordială.
În continuare vom ilustra această părere cu un şir de exemplificări:
1. În capitolul “DecedaŃi” pe 17 pagini de format mare sunt 119 de înregistrări despre sârbii
înmormăntaŃi în Bărăgan (numai cei care au decedat de moarte naturală). Deşi acest document nu este
întocmit sub formă tabelară ci este scris cursiv, se respectă în text următoarea ordine a informaŃiilor:
număr curent
numele şi prenumele răposatului
sexul
data decesului
locul unde a decedat
numele părinŃilor sau a soŃului (soŃiei)
localitatea de origine
confesiunea
cauza decesului
vârsta
cine a efectual prohodul (dacă a fost prohodit)
locul înhumării
cine a săvârşit prohodul ulterior
cine a înregistrat decesul în protocol
Pentru că nu au avut preoŃi ortodocşi sârbi, în prima perioadă după strămutare, sârbii îşi
înmormăntau morŃii fără preot:
Nr. 9
Uroš Bušatović decedat la 8/21 mai 1953 în oraşul Giurgiu, soŃia Tija Bušatović, din Câmpia, de
confesiune ortodoxă sârbă, felul bolii necunoscut, vârsta 60 de ani, înmormântat fără preot în cimitirul
orăşenesc Giurgiu în 9/22 mai 1953. A notat iereu Milivoj Kačik, adm.par. din Rudna.
Când au întocmit tabelele pentru deportare, cei competenŃi nu au Ńinut cont nici de vârsta celor care
urmau să fie surghiuniŃi. Primii au murit cei mai vârstnici:
Nr. 80:
Veta Vukojev, de sex feminin, a decedat la 19oct./1nov. 1953 în satul Schei (StăncuŃa Nouă), soŃul
ðoka Vukojev din Sânmartinul Sârbesc, de confesiune ortodoxă sârbă. A murit de bătrăneŃe la 95 de ani.
Fără prohodire a fost înmormântat în cimitirul satului Schei (StăncuŃa Nouă) în data de 20 oct/2 nov 1953.
Ulterior ritualul prohodului a fost săvârşit de preotul Milivoj Kačik a.p din Rudna în 18apr/1mai 1955.
Datorită condiŃiilor grele de viaŃă, cel mai mult au avut de suferit copiii:
Nr. 83
Milivoj Todorov, copil de sex masculin, decedat la 6/19 noiembrie 1952 în satul Schei, tatăl
Slavoljub Todorov din Diniaş, ortodox sârb. A murit de pneumonie la 21 de zile de viaŃă. Înmormăntat fără
prohodire în cimitirul satului Schei la 7/20 noiembrie 1952. Ritualul prohodului a fost săvârşit ulterior de
către preotul Milivoj Kačik, a.p. din Rudna, în ziua de 18 apr/1mai 1955.
Nr. 14
Bora ðurović a murit în data de 22iunie/5iulie a anului 1952 în satul Valea Viilor (Feteştii Noi).
Tata: Konstantin ðurović, mama Živanka ðurović din Câmpia, ortodox sârb, a murit de tifos exentematic
la vârsta de 10 ani. A fost prohodit de preotul ortodox român. Înmormântat în cimitirul satului Buliga în
ziua de 23iunie/6iulie a anului 1952. A înregistrat preotul M. Kačik, a.p. din Rudna.
Remarcăm că au fost solicitate serviciile preotului ortodox român să efectueze ceremonia
prohodului.
În Valea Viilor câteva înmormăntări au fost oficate şi de preotul Milorad Ilić, a.p. din Moldova
Veche care a avut stabilit acolo domiciliul obligatoriu:
Nr. 5
Aron Pejić a decedat la 6/19 august 1951 în satul Valea Viilor, soŃia răposata Katica Pajić din
Variaş, ortodox sârb, a murit de atac de cord la 74 de ani. Îngropat în cimitirul din satul Buliga, prohodit de
iereul Milorad Ilić, a.p. din Moldova Veche în ziua de 7/20 august 1951. A notat M. Kačik, a.p. din Rudna.
Unul din cele mai frecvente cauze care au condus la deces au fost bolile de inimă:
Nr. 70
Joca Glogovčan, de sex masculin, a decedat la 7/20 oct. 1951 în satul Bumbăcar (Dudeşti Noi), soŃia
Paulina Glogovčan din Saravale, ortodox sârb. Prohodul săvărşit de preotul ortodox român. Înmormăntat în
cimitirul vechiului sat Jianu în 8/21 oct. 1951. A înregistrat iereul Milivoj Kačik, a.p. din Rudna.
Şi bolile pe bază nervoasă au luat multe vieŃi:
Nr. 52
Kovinka Arsin, decedată la 13/26 iunie 1952 în satul Fundata (PereŃii Noi), soŃul decedat Dušan
Arsin din Variaş, ortodox sârb, a murit de atac pe bază nervoasă în etate de 70 de ani. A prohodit-o preotul
ortodox român. Înmormântată în cimitirul satului PereŃi în ziua de 14/27 iunie. A notat preotul M.Kačik,
a.p. din Rudna.
Nu rare au fost cazurile nefericite în iernile grele când unii, pur şi simplu, au îngheŃat de frig:
Nr. 33
Sima Petrin (Radovan) a murit într-o zi necunoscută din luna februarie a anului 1954 pe câmpul
dintre satele Petroi şi Jegalia, soŃia răp. Kata Petrin din Rudna, ortodox sârb, a fost găsit îngheŃat pe câmp la
vârsta de 68 de ani. A fost prohodit de preotul ortodox român. A fost înmormântat în cimitirul din satul
Jegalia în februarie 1954. A notat preotul M. Kačik, a.p. din Rudna.
Au fost şi câteva crime:
Nr. 90
Sava Dumitraškov, de sex bărbătesc, decedat la data de 14/27 decembrie 1953 în satul Vădeni, tatăl
răp. Bogdan Dumitraškov şi mama Mileva născ. Ružić din Cenad, ortodox sârb. A fost omorât pe drumul
Brăila-GalaŃi la vârsta de 44 de ani. Prohodul a fost efectuat de preotul ortodox român, a fost înmormântat
în cimitirul din Vădeni în 15/28 decembrie 1953.
S-au înregistrat şi câteva cazuri de decese în închisori (?!):
Nr. 42
Špira Radovan, a murit la 17/30 noiembrie a anului 1953 în închisoare, soŃia Jana Radovan din
Rudna, ortodox sârb, mort din cauza extenuării la 50 de ani, înmormântat fără prohodire în cimitirul Poarta
Albă la dată necunoscută. A notat iereul M. Kačik, a.p. din Rudna.
2. Capitolul “CununaŃi” conŃine 7 înregistrări (pag 20-22). Deşi în cei cinci ani s-au încheiat zeci de
căsătorii civile, au fost blagoslovite de biserica ortodoxă sârbă doar şapte prin intermediul preotului
Milivoj Kačik.
Transcriem, spre ilustrare, o înregistrare:
Nr.2
Mire la prima cununie Čeda ðukić, fiul lui Miroslav ðukić şi Jana născ. Stojanov, Ńărani din Diniaş.
Fecioara Milica Živković, fiica lui Mateja Živković şi Jelena născ. Kićeskulov, agricultori din
Rudna.
Ziua cununiei 19apr/2mai 1955 la Şchei, ortodocşi sârbi, vârsta mirelui - 29 ani, vârsta miresei - 26
ani; Naşi: Čeda Stojanov din Diniaş şi ðura Martinov din Diniaş. Cununia a fost oficiată de preotul M.
Kačik, a.p. din Rudna.
3. În capitolul “BotezaŃi” sunt 63 de poziŃii (pag.29-37). Înregistrările respectă următoarea
rubricatură:
numele copilului
sexul
situaŃia conjugală a părinŃilor
data naşterii
numele şi prenumele părinŃilor
localitatea de origine a părinŃilor
confesiunea părinŃilor
locul naşterii
naşul (nume şi prenume, localitatea de origine)
moaşa (nume şi prenume, localitatea de origine)
numele şi prenumele preotului care a botezat
cine a notat în registru
Şi pentru botez, în prima perioadă, sârbii au apelat la serviciile preotului ortodox român:
Nr. 20
Delija, de sex feminin, din părinŃi cununaŃi, născută la 10/23 august 1951, botezată la 1/14 februarie
1953. PărinŃii: Sreda Deñanski şi Maca din Rudna, ortodocşi sârbi. Născută în Găldău; naş - Sreja Vukojev
din Rudna, moaşa – Marta Deñanski din Rudna. A botezat-o şi a miruit-o preotul ortodox român. A
înregistrat iereul Milivoj Kačik, a.p. din Rudna.
Dacă copilul născut provine numai din părinŃi căsătoriŃi la starea civilă, a fost trecut ca provenind
din afara căsătoriei (nelegitim):
Nr. 4
Dragan, de sex bărbătesc, din afara căsătoriei, născut la 4/17 februarie 1955. Botezat şi uns cu mir la
8/21 aprilie 1955. PărinŃii: Mircea HerŃa şi Mirjana născ. Rosić din Variaş, ortodocşi sârbi. Născut în satul
Valea Viilor, naşul – Atanasije Rosić din Variaş, moaşa – Danica Lepojev din Variaş. A fost botezat şi
miruit de iereul Milivoj Kačik, a.p. din Rudna.
MulŃi copii au rămas nebotezaŃi căŃiva ani, până la venirea preotului ortodox sârb:
Nr. 22
Verica, de sex feminin, neligitimă, născută la 9/22 dec.1951; botezată şi unsă cu mir în 12/25 aprilie
1955. PărinŃii: Sava Nenadov şi Zorka născ. Radanov din Sânmartinu Sârbesc, ortodocşi sârbi. Născută în
Olaru. Naş - Ilija Grubački, moaşa-Slavka Nenadov din Sânmartinu Sârbesc. A botezat şi miruit iereul
Milivoj Kačik, a.p. din Rudna.
În anul 1954 preotul ðura Tomić, a.p. din Diniaş, născut în Sânpetru Mare, şi-a vizitat în Bărăgan
prietenul Jovan Lacić, ocazie cu care I-a botezat pe fiul Budimir:
Nr. 49
Budimir, băiat, legitim, născut la 22 august/4 septembie 1952, botezat şi uns cu mir la 29 iulie/11
august 1954. PărinŃii: Jovan şi Danica Lacić din Sânpetru Mare, de confesiune ortodoxă sârbă. Născut la
Răchitoasa. Naş - Sima Bajinski, moaşă - Milena Lacić din Sânpetru Mare. L-a botezat şi l-a uns cu mir
iereul ðura Tomić, a.p. din Diniaş. A notat iereul Milivoj Kačik, a.p. din Rudna.
La atribuirea numelui copiilor nou-născuŃi, părinŃii urmăreau ca şi prin aceasta să păstreze amintirea
despre suferinŃele şi viaŃa lor în condiŃiile acelea grele:
Nr. 37
Ljiljana-Brăileanca, fetiŃă, legitimă, născută la 20iulie/2august 1952; botezată şi unsă cu mir la 28
iulie/10 august 1952. PărinŃii: Miša şi Dobrinka Kolundžin din Sânpetru Mare, de confesiune ortodoxă
sârbă. Născută la Bumbăcari. Naş - Sever Veselinović, moaşa - Nina Kolundžin din Sânpetru Mare. Botezat
şi miruit de preotul ortodox român. A notat preotul M. Kačik, a.p. din Rudna.
Nouă dintre copiii trecuŃi în acest registru (14,3%) nu au ajuns în locurile natale ale părinŃilor lor.
Această rată înaltă a mortalităŃii la copii mici se explică prin faptul că în aceste aşezări noi condiŃiile de
viaŃă şi condiŃiile de igienă într-adevăr au fost la un nivel foarte scăzut.
După întoarcerea acasă, unele familii care au fost surghiunite în Bărăgan au adus rămăşiŃele
pământeşti ale celor dragi în locurile natale; alte familii doar au ridicat monumente deasuprta mormintelor
unde au fost înmormântaŃi cei iubiŃi. Dar au fost şi acei care au dorit să uite cât mai repede toate
nenorocirile care i-au lovit. Dar a existat şi cineva care a dorit să şteargă cât mai repede urmele unei epoci
negre şi a reuşit în acest demers: în curând cimitirele au fost arate, monumentele au fost în majoritatea lor
îndepărtate şi astăzi aproape că nici nu li se cunoaşte locul.
EI AU SUFERIT
În timpul cercetărilor noastre de teren am urmărit să întocmim o evidenŃă cât mai completă a
persoanelor strămutate.
În continuare publicăm tabele cu persoanele dislocate pe localităŃi originare şi pe comunele în
care au fost aşezaŃi. MenŃionăm că ne referim numai la sârbi, ordinea aşezării în limitele judeŃelor
actuale este în ordinea alfabetică a localităŃilor.
În cadrul localităŃilor familiile sunt aşezate după alfabetul chirilic iar în cadrul familiilor sunt
trecuŃi toŃi membrii deportaŃi în ordinea lor naturală. Pentru persoanele de sex feminin se indică în
paranteză şi numele lor actual. În dreptul celor care au decedat în Bărăgan am pus semnul (†) iar cei
născuŃi acolo sunt trecuŃi separat.
Tabelele sunt numerotate astfel încât rezultă numărul familiilor (caselor) deportate cât şi
numărul persoanelor.
La sfârşitul capitolului sunt tabele centralizatoare.
JudeŃul Caraş-Severin
DIN BELOBREŞCA
ÎN VALEA VIILOR
1. 11. Veinhepl Iani†, Darinca, Eduard;
2. 14. Crstici RujiŃa, Iovan, Milca, (Chitescu);
3. 17. Milosavlevici Boiana;
4. 18. Panici Clara, Bojidar;
5. 10. Raichici Rada, Liubia, Jiva;
6. 13. Raichici Radenco;
7. 14. Raichici Branco;
8. 15. Stoişici Rada, Duşan, MariŃa;
ÎN MOVILA GÂLDĂULUI (PIETROIU)
9. 18. Craiovan Stana; (18)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Veinhepl (Stanca, Jivca) Ida – în Valea Viilor
DIN DIVICI
ÎN VALEA VIILOR (BULIGA)
1. 11. Mateiaşevici DaniŃa †, Nica, Zorca, Jivca (Stefanovici),
2. 16. Marcovici Milan, Bisa, Pera;
3. 19. Milencovici Toma†, Tina;
4. 11. Milencovici Miloico†. (11)
DIN ZLATIłA
ÎN VALEA VIILOR
1. 11. Adam Slavco, Mira, Seia;
2. 14. Grozdan Zlatibor, Natalia;
3. 16. Jigum Rada, DaniŃa, LiubiŃa, Kaduna, GoriŃa;
4. 11. Iancovici Toma, MiliŃa, Liuba, Ruja;
5. 15. Panici Svetolic, DaniŃa, Zora, Merima, Ruja;
6. 20. Seculici Rada, Bogdan, Iela, Branco, OlghiŃa; (24)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
Divna (Jivanovici);
1. Jigum Slageana – în Valea Viilor
DIN ZLATIłA-PRNIAVORA
1. 1. Iovanovici Duşan, MiliŃa, Stanco, DuşiŃa, Mita;
2. 6. Paun Pavle, Karanfila (7)
DIN CARAŞOVA
1.1. Giurasa Ştefan
2.2 Mihaila Milia Joza (2)
ÎN VALEA VIILOR
DIN LESCOVIłA
ÎN VALEA VIILOR
1. 11. Vişatovici Jiva, Emilia, Sima;
2. 14. Vişatovici Vasa, Anca, Desanca†, łveta, Iva;
3. 19. Dimitrovici Stefan, Dobrina, MiliŃa, Miloş, Mara;
4. 14. Iovanovici Nicola, Stana;
5. 16. Miloş Mile, MiliŃa, Ana, Milena;
6. 20. Stoicevici Petar, Jivca, Jiva, Desanca, Maria, Liubinca;
7. 26. Tomici Dana, Zaharie†:
8. 28. Ugarcovici DaniŃa, Darinca, Glişa;
9. 30. Ugarcovici Caia, Iela;
10.32. Ugarcovici Gligorie, DaniŃa (33)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. MandruŃ Draghi – în Valea Viilor
2. Ugarcovici Ilia - în Valea Viilor
DIN CÎMPIA
ÎN VALEA VIILOR
11. 11. Vucsanovici Manoile, Divna, Rodoliub, DuşiŃa;
12. 15. Vucsanovici Ida, Ruja, Gieca, Rada, Mişa;
13. 10. Vucu Mita, Gora, IoŃa, Gieca, Bosilca, Costa, Maria;
14. 17. Iovanovici Bora, Nevenca, Tomislav, Crizantema;
15. 21. Rujici Krsta, Marina, Milan, Ozren;
16. 25. Rujici Vladimir, Iovanca†;
17. 27. Ruzmir Nica, Ana;
18. 29. Stamatovici Manoile, Lepoica, Pera, IoŃa, Ruja;
19. 34. Tomaşevici Slobodan, Darinca, Natalia, (Vucsanovici),
Radoica;
10. 39. Tomaşevici Mirco, DraghiŃa, Veselina;
11. 42. Giurovici Spasa, Jivanca, Miriana (Palincaş), Rodoliub,
12. 49. Buşatovici Uroş†
13. 49. Suru Dumitru.
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Bosa Vucsanovici (Chiş) - în Valea Viilor
2. Mladen Tomaşevici – în Valea Viilor
3. Draga Tomaşevici – în Valea Viilor
4. Ozren Tomaşevici – în Valea Viilor
5. Mita Tomaşevici – în Valea Viilor
6. IoŃa Tomaşevici – în Valea Viilor
DIN LIUBCOVA
ÎN EZERU
11. 11. Valter Raimun, Magda, Iani, Rezi;
12. 15. Kostici Jivota;
13. 16. Lupulovici Jiva, Iula, Stanco, Divna, Stanco, Jiva;
14. 12. Karpian Stana, Petar, Dimitrie;
15. 15. Mihailovici Iosif, Eva;
Ruzmarinca †,
Krsta, Bora†
16. 17. Mladenovici Sava, MiŃa;
17. 19. Moza Iova, Irinca, Slavca, Milca, Sava;
18. 24. Nestorovici Ceda, Jivca, Nica;
19. 27. Nestorovici Nica, Maria, Ilia, Stana, VeriŃa;
20. 32. Petrovici Alexandar†
21. 33. Petrovici Mita, Iovanca, Costa, Femca†, Leca, Zora;
22. 39. Filipovici Iosif, Milca†, Giorge, Zora, Iosif, Ema, Nevena. (45)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Leca Petrovici † – în Ezeru
2. Ilia Filipovici – în Ezeru
3. Ilia Mihailovici – în Ezeru
4. Alexandru Petrovici – în Ezeru
DIN MĂCEŞTI
1. 1. Petco Milutin, Dana (2)
ÎN VALEA VIILOR
DIN RADIMNA
1. 1. Stoianovici Stanco, mama, Desa;
2. 4. Stoianovici Nicola, łveta†, Neia; (6)
ÎN VALEA VIILOR
DIN MOLDOVA NOUĂ
ÎN VALEA VIILOR
1. 1. Mircov Miomir, Margarita, Sava (3)
DIN MOLDOVA VECHE
ÎN VALEA VIILOR
11. 11. Balea Şandor, Nevenca;
12. 13. Gavrilovici Slavco, Miriana, Lepa;
13. 16. Dobrosavlievici Sava, Alexandra;
14. 18. Jurj Stoian, Mara†, Jiva†, Anca, Mara, Radoica, DaniŃa;
15. 15. Ilici IoŃa†, Stana, Gorda, Dragan;
16. 19. Lazarevici Nicola, Dobrila, Alexandar, Alexandra (Dobrosavlievici);
17. 23. Miletici łvetco, Nada, Anca, Jivca, Gordana;
18. 28. Miletici Ivan, LiubiŃa, Zoran, Dragan;
19. 32. Momirovici Nova, Grozda, Nica, Milena;
10. 36. Perişici Milorad, Mara;
11. 38. Ruha Anca†;
12. 39. Stoiadinovici Piroşca;
13. 40. Stoianovici Mila, MiliŃa, Mihaile, Mara, Sava, Vera;
14. 46. Stoianovici łvetco, Maria (47)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Gordana Miletici – în Valea Viilor
2. Vera (GoriŃa) Iovanovici – în Valea Viilor
3. Jovan Miletici – în Valea Viilor
4. Slobodanca Dobrosavlievici – în Valea Viilor
5. Biliana Dobrosavlievici – în Valea viilor
DIN SOCOL
ÎN VALEA VIILOR
11. 11. Belodedici Jiva, Milena, Giurgevca (Adam), Mirco, Mara (Petrovici);
12. 16. Burmaz Desanca, IoŃa, Giurgevca, Ilia, Mirco;
13. 11. Vladisavlievici Slavco, Irina;
14. 13. Vuletici Obren, Natalia, Gabriela-Kaica;
15. 16. Vuletici Ivan†, Razumena;
16. 18. Vuletici Olga†, Bora, Grozda, Mlagia;
17. 22. Damianovici Pera, LiubiŃa, Mara, Svetca, Jarco, Svetlana (Jigum);
18. 28. Giurovici Beza, Razumena;
19. 30. Iancovici Zagorca, Bojana;
10. 32. Iancovici Sava, LiubiŃa, Divna, Lilia, Veroliub;
11. 37. Iovanovici Miodrag;
12. 38. Coicici łveta;
13. 39. Milencovici Mita, Jivca;
14. 41. Nicolici Alexandar, Mila, CatiŃa, Alexandar, Bojana;
15. 46. Novacovici Sima, Jivca, Velinca, Acsenia, Radoie;
16. 51. Petrovici Pera, Leposava, Iulca†;
17. 54. Peiovici Iva, Milena, Milena (Neaşcu);
18. 57. Radosavlievici Vucosava†, Raico, Alexandar. (59)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Amalia Iovanovici – în Valea Viilor
2. Radoje Novacovici – în Valea Viilor
3. Axenia Novacovici – în Valea Viilor
DIN POJEJENA
ÎN BUMBĂCARI (ÎNSURĂłEII NOI)
11. 11. Barbuzan Ielenca, Ilia, Guta, Biserca, Sofia;
12. 16. Basaraba Sava†, Nataşa, Zoran†;
13. 19. Bogdanovici Angelca;
14. 10. Moldovan Biserca;
15. 11. Radosavlievici Toma, Piada, Mileva, Milanca, Stanimir, Margita, JiviŃa;
16. 18. Stancovici Sava, LiubiŃa, Ilia, Branco, Ilonca;
17. 23. Stancovici Sima, Dobrinca, Petar, Radmila, Draga, Giurgevca;
18. 29. Stoicovici Vladimir†, CatiŃa, Slobodan, Biserca, Miriana;
19. 34. Stoicovici Stamenca, Şandor†, Jica;
10. 37. Cionca Ana, LenuŃa (38)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Stanco Radosavlievici – în ÎnsurăŃeii Noi
2. Petar Stoicovici – în ÎnsurăŃeii Noi
JudeŃul MEHEDINłI
DIN SVINIłA
ÎN BUMBĂCARI (ÎNSURĂłEII NOI)
1. 1. Curici Ilia, Ana
2. 3. Balaci George, łveta, Giura, Desanca (6)
JudeŃul TIMIŞ
DIN VARIAŞ
ÎN FUNDATA (PEREłI)
1. 11. Arsin Vasa, Maria, LiubiŃa (Petcov), BojiŃa (Mârzea), Covinca †;
2. 16. Arsin Jivco, Velinca, Duşan, Ivanca, MiliŃa (StefanuŃ).
3. 11. Belin Duşan, MiliŃa;
4. 13. Erdeleian Emilia;
5. 14. Lazarov TaŃa, RujiŃa, Sava, Cosana, Atanasie;
16. 19. Lazarov Mişa, MiliŃa, Iaşa;
17. 22. Lepoiev Vlada, Velinca, Milan, Marina;
18. 26. Peici Iaşa†, Ielena, Uroş, Zorca, Ielena (Giurici), Iaşa;
19. 32. Rosici Milutin, Darinca†;
10. 34. Stanoiev Dobromir, Cristina;
11. 36. Cirici Mişa, Mirco†, DaniŃa, Olga;
12. 40. łoŃin Svetozar†, Cosana;
13. 42. łoŃin Nedelico, Roca, Slavco, Dara, Mara (Vodeniciar);
14. 47. Şolmoşan Milan, Velinca, Toşa, Dara (Josin), Lina;
15. 52. Solmoşan Alexandar, Paulina†;
ÎN MĂRCULEŞTI
16. 54. Arsin Paia, MiliŃa, Miroslav, Olga (Petrov);
17. 58. Jichici Lenca;
18. 59. Jupunschi Milivoi, LiubiŃa;
19. 61. Jupunschi Rada, Velinca, Stevan, Milivoi;
20. 65. Luchin Milan†, Sosa;
21. 67. Marici Duşan, Lina;
22. 69. Marici Pera, Leposava, Vasa, Nada;
23. 73. Petrovici IoŃa, Ielena, Rada, Cedomir, Andria;
ÎN FETEŞTI
24. 78. Adamov CatiŃa;
25. 79. Acimov Vitomir, LiubiŃa, Velinca (Puicu), Toşa, Dobrinca;
26. 84. Belin Lazar†, Vidosava, Duşan, MiliŃa;
27. 88. Guran Milca†;
28. 89. Jupunschi Miloş, Velinca, Maria (Arsin), Anghelina, (Stoianov);
29. 193. Jupunschi Maria;
30. 194. Jupunschi Giura, Vida, Sima, Ghina;
31. 198. Ilin Rada, Crezentina, Milorad, Darinca, DraghiŃa, Mila;
32. 104. Constantinov Miloş, Biserca, Radislav, Olga, Rada, Desanca;
33. 110. Lepoev Milan, DaniŃa, Arsa, Dobromir, Olga, Arsa, Iusta;
34. 117. Lepoev Gavra, Grozda, Liubinca (Stoianov), Olga (Luchin);
35. 121. Luchin Giura, Zora, Alexandra (Şimon), Stoianca (Dragla);
36. 125. Luchin Arsa, DaniŃa;
37. 127. Luchin IoŃa, Milca, Lazar;
38. 130. Luchin Duşan, DaniŃa;
39. 132. Marici Jivco†, MiliŃa, Milan, Mima;
40. 136. Marici Iovan, Darinca;
41. 138. Marici Mima, MiliŃa;
42. 140. Marici Arsa, Zorca, Jivco, Iusta;
43. 144. Marici Paia, Divna, Lenca (Constantinov), CatiŃa (Ilici),
Vlada, Lenca;
44. 150. Marici Duşan, CatiŃa, Mima, LiubiŃa;
45. 154. Marici Sava;
46. 155. Marici Lazar, Melania, Bora, Milena;
47. 159. Marici Cuzman, Anghelina;
48. 161. Mateievici Dobrila;
49. 162. Milovan MaŃa, Anghelina;
50. 164. Ostoin Ilia, Merca, Jivana (Ianoşev);
51. 167. Pavlişan Nedelico, Mara, Milan, Nera;
52. 171. Pavlişan Liupco, Ielena, Olga (Scheuşan);
53. 174. Pavlişan Milan, BojiŃa;
54. 176. Pavlişan Milivoi, Darinca, Ielca (Şerbescu), Sreda, Lela;
55. 181. Pavlişan Sava, Milan†, Cata;
56. 184. Pavlişan Jivco, Cruna, Olga (Ostoin);
57. 187. Peici Milanco, Zorca, Aron†;
58. 190. Peici Lazar, Lina;
59. 192. Petrov MiliŃa;
60. 193. Petcov Cosana, Gioca, Milan;
61. 196. Rosici Costa, Giula;
62. 198. Rosici Radivoi, Velinca, Giula;
63. 201. Rosici Duşan , Vida, Toşa, IeliŃa, Mira (HerŃa);
64. 206. Rosici Milan, DaniŃa, TaŃa, Radivoi;
65. 210. Rosici Olga, GoriŃa (Burlacu), MiliŃa;
66. 213. Rosici Vioara;
67. 214. Todorov Jivco, Lenca, Miodrag, Milosava (Milani);
68. 218. Circov Arsa, Olga;
69. 220. Circov Saveta†;
70. 221. łilih Francisc;
71. 222. łoŃin MiliŃa†;
72. 223. HerŃa Mircea;
73. 224. Ceregan Ana;
ÎN RĂCHITOASA (GIURGENI)
74. 225. Belin Melania;
ÎN BUMBĂCARI
75. 226. Stoianov Jivco. (226)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Lazar Belin – în Feteşti
2. Dragan HerŃa – în Feteşti
DIN SÎNNICOLAU MARE
ÎN VALEA VIILOR
1. 11. Veselinovici Macsa, Darinca (Miatov)
2. 13. Georgevici DaniŃa
3. 14. Cherpenişan George, łveta, Maria, Elena
4. 18. Cozarov Irina
5. 19. Conici Boiana, Giura;
6. 11. Miatov Alexandra, Alexandar;
7. 13. Miatov Şandor, Mileva;
8. 15. Miatov Ielena (Bojin);
9. 16. Obradov Obrad, Iana;
10. 18. Obradov Paia, Iana;
11. 20. Paitici Svetozar, Milanca, VeriŃa, Giura;
12. 24. Perin Jivco;
13. 25. Perin Pera, Tinca, Dragomir;
14. 28. Petrovici Iulca;
15. 29. Pavlov Velimir, CatiŃa;
16. 31. Peici RaŃco, Velinca, Duşan;
17. 34. Putici Dragomir, Eftimia;
18. 36. Raicici Ognieslava;
19. 37. Sredoiev Slavco, Danca, Sredoie, DaniŃa (Petcov);
20. 41. Sredoiev Uroş, GoriŃa, Boiana (Cechici);
21. 44. Sredoiev Boşco, Iela, Jivco, Sredoie†, Soca;
22. 49. Sredoiev IoŃa, Iovanca, Duşan, DuşiŃa, DraghiŃa;
23. 54. Sredoiev Todor, Ielena, Velimir, Velinca;
24. 58. Stepanov Obrad, Giula;
25. 60. Filipov Svetozar, MiliŃa, Miodrag, Velinca (Adnagi);
26. 64. Miatov IoŃa, Stela;
27. 66. ToconiŃa RujiŃa, Tiberiu, Delia (Mecota), Melania-Beba (Mecota). (69)
DIN SÂNPETRU MARE
ÎN RĂCHITOASA
11. 11. Anucin Giura;
12. 12. Adnagi Mişa, Grafina, MiŃa, AniŃa;
13. 16. BataniaŃ Zorca, Nova;
14. 18. BelenŃan Milanca (Popov);
15. 19. Vidac Orestia, Grozda;
16. 11. Vuc Olga, Vlaico, Ana;
17. 14. Vuc Sofia, Giura;
18. 16. Vuc IoŃica†, CatiŃa;
19. 18. Glavan Branco, Smilia, Branislav;
10. 21. Danici Lela, Iezdimir, Merca;
11. 24. Erdelian Milan, Zorca;
12. 26. Iezdimir DaniŃa, Olga;
13. 28. Ianoşev Caia (Giurici);
14. 29. Colungin Draga, MiliŃa;
15. 31. LaŃici Uroş, Boiana;
16. 33. LaŃici Milan, Danca;
17. 35. LaŃici IoŃa†, EviŃa, Pera, Irina, Vasa;
18. 40. LaŃici Milan, Milena, Dobromir, Mara (Glavan);
19. 44. LaŃici AŃa, Mila;
20. 46. LaŃici Iovan, DaniŃa, Momcilo, Danilo;
21. 50. LaŃici Tima, Dana, Mişa, Vlada;
22. 54. LaŃici Draga;
23. 55. LaŃici Nevenca;
24. 56. Ostoin Smilia, Iulca (Boghiu);
25. 58. Palincaş Vlada, Olga, Iovan;
26. 61. Petcov Laza, DaniŃa;
27. 63. Petrovici Iulca, Dubravco;
28. 66. Popov Milan;
29. 67. Sablici Jivco, MaŃa†, Zorca;
30. 70. Sablici Jivco, TinchiŃa, Mira (Acimov), Milanca (Stoici);
31. 74. Toşici Ravosia;
32. 75. Toşici AŃa, Misirca, Milan, Liubinca, Mileva (Iacob), Olga (Petrila);
33. 81. Tomici Milan, Versa, Milorad, Amala;
34. 85. Giurici Vlada, Rachila, Aron, Mela (Belin);
35. 89. Radivoi Zora (Ristin);
ÎN BUMBĂCARI
36. 190. Başici Mişa, Lenca, Milca (Sredoiev), LiubiŃa (Peici);
37. 194. Vuc Draga, Liubinca, Olga (LaŃici);
38. 197. Colungin Milivoi, Vida;
39. 199. Colungin Irina, Miloş, Dobrinca, DaniŃa (Panici);
40. 103. Ilin Zorca, Milanca (Mişici);
41. 105. Mutavschi Anghelina, Olga (Petcov);
42. 107. Palincaş Milan, Milanca, Milutin;
43. 110. Petcov Lenta, Milena, Milan, Olga;
44. 114. Petcov Lenta, Milanca, Milan, Draga;
45. 118. Prochici Rada†, Jivco, Marina, Vucosa, Zorca (Toşici),
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. LaŃici Budimir – în Răchitoasa
2. LaŃici Velinca (Erdelian) – în Răchitoasa
3. Popov Vlada – în Răchitoasa
4. Colungin Olga-Braileanca (Sablici) – în Răchitoasa
DIN GAD
ÎN SALCÂMI
11. 11. Gavrilov Miodrag;
12. 12. Iaşin Mia, Ivanca;
13. 14. Iaşin Gordana, Angelca, Tomislav;
14. 17. Iaşin Bojidar, Anghelina†, Giurgevca, Veselinca;
15. 11. Malimarcov Damian, Lenca, Luca, Pera;
16. 15. Marganovici Jiva, Giurgievca, Ielena;
17. 18. Miloicov Ignia, Leposava, Luca;
18. 21. Miloşev Radoico, Mileva, Iovan, Jivana;
19. 25. Moşesco Milutin;
10. 26. Miloşev Vladimir, Anghelina, Cedomir†, Dragomir†;
11. 30. Miloşev Rada, Versa, Velimir, Mara;
12. 34. Miloşev Stevan, Merima, Misirca;
Mileva (Şolmoşan). (123).
13. 37. Nicolin Marina, Stefania, Mileva, Lazar;
14. 41. Nicolin Mileva, Pera, Desanca, Duşan;
15. 45. Nicolin Liubomir, Iovanca, Dobrila, Slavoliub, Miroslava;
16. 50. Nicolin Sofia, Vucomir, Vucosava, Zagorca, Jiva;
17. 55. Nicolin IoŃa, Grozdana;
18. 57. Petrov Rada†, MiliŃa†, Pava, Divna, Vladimir;
19. 62. Popov Jiva, Darinca, Zlatomir, AgniŃa, Mara;
20. 67. Popov Jiva, Milca, Sava, Slavna, Jiva, Miroslava;
21. 73. Stoianov Arsa, LiubiŃa, Jiva;
22. 76. Stoianov Gordana, Mira;
23. 78. Stoici Loghin, Radinca, Miroslav, Jivoin;
24. 82. Ciarnici Cumria, Marinco, Velinca;
25. 85. Kosony Aranca (85).
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Miodrag Miloicov – în Salcâmi
DIN DEJAN (GRĂNICERI)
ÎN FUNDATA (PEREłII NOI)
1. 11. Barbulov Svetislav, Pava, Cata (Dragici);
2. 14. Boşneac Milivoi, Desanca, Tihomir, Voislav;
3. 18. Mandici Duşan, MaŃa, Milina†, Milca, RujiŃa;
4. 13. Popovici Dobrivoi, Desanca, Stevan, Ana†;
5. 17. Stanisav Gioca, Olimpia, Jivoin†, DaniŃa, Glişa†, MiliŃa; (22)
DIN DENTA
ÎN LATEŞTI
1. 1. Birgianin CatiŃa†, Cedomir, Pava, Miriana (Macedolean);
2. 5. Bugarschi Slavoliub, Ielena, Gordana;
3. 8. GiuriŃa Toza†, Svetozar, Draga, IoŃa, VeriŃa (Giorici), EviŃa (Vesici);
4 .14. Ielin łvetco;
5. 15. Iovanovici Milivoi, Stana, Mita, Svetlana;
6. 19. Milutinovici Giorge, Smilia, Delia, Agnica;
7. 23. Momirovici Vasa;
8. 24. Pavlovici Paulina;
9. 25. Papin Milivoi, Divna, RujiŃa (GhiŃa), IoŃa, Mileta;
10. 30. Paşici IoŃa, Veselinca, łvetco;
11. 33. Popovici Bora, Ieca;
12. 35. Popovici Ruja (Barcaciu), Gorda, Alecsa, Lenca;
13. 39. Roicov Ivan, Iagoda, Ivan, Liubişa;
14. 43. Stancovici Steva, Florica, Miodrag;
15. 46. Uroş Velimir, Zagorca (Cirici), Boiana (Cirici). (48).
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Ceda Iovanovici – în Lateşti
2. Alexandar Papin – în Lateşti
3. Iovanca Paşici – în Lateşti
4. Mira Paşici – în Lateşti
5. BraŃica Uroş – în Lateşti
6. Dorina Stancovici† - în Lăteşti
7. Jarco Stancovici† în Lăteşti
7. Gordana Bugarschi – în Lăteşti
DIN DETA
ÎN BORDUŞANII NOI (LĂTEŞTI)
1. 1 Glăvan Vasa, Velinca, Zorca;
2. 4. GiuriŃa Svetozar, Persida, Svetozar, Draga, Iovan, VeriŃa, EviŃa;
3. 11. Iacşin Bojidar, Georgina, Velinca;
4. 14. Iacşin Mia, Ivanca;
5. 16. Brancov Petar, RujiŃa, Jiva, Biliana
6. 20. Vezelici Milan, Sofia;
7. 22. Stoianovici Alexandar, łveta;
8. 24. Stoianovici Avacum, Maria, Ana (26)
DIN DINIAŞ
ÎN SCHEI
11. 11. Avramov Crsta, Marina, Duşan, Draga, Dragomir, Dobrinca (Pop), Desanca;
12. 18. Aragianschi Nica, Marina, Bata, Ielena, Biliana (Novac);
13. 13. Bundevin IoŃa, Bogdan, Persa, IoŃa, Draga (Todorov);
14. 18. Bundevin Stevan, DaniŃa, Bilica (Jivanov), Mişa;
15. 22. Giuchici Miroslav, Iana, Ceda, MiliŃa;
16. 26. Jivanov Rada, Grozda, Miloie, Cruna†;
17. 30. Ilici Nata†, Jiva, Zagorca, Milan, Nevenca, Giurgevca (Ionescu), Jiva;
18. 37. Iovanov Iefta, Velinca, Mita, Jiva;
19. 41. Comanov Liuba†;
10. 42. Lazici Nenad, Zorca, Ceda, Iovanca, Srboliub-Bata, Zorca (Panici);
11. 48. Lazici Iova, Stana, Uroş, Zvezda, Iova, Dobra;
12. 54. Lazici Giura;
13. 55. Marcov Jiva, Zagorca, Paia;
14. 158. Marcov Radosna;
15. 159. Martinov Giura, Zagorca, LiubiŃa (Lazici);
16. 162. Mircov Gioca, Bosilca, Jiva;
17. 165. Mircov Luca, LiubiŃa, Sredoia, Iagoda, Ivanca (GhinŃa);
18. 70. Mircov Ivan, Angelia, Sava, Angelia (Todorov), Budinca, Ivan;
19. 176. Mircov IoŃa, Maria, Neboişa, Branca (Bogdanov);
20. 180. Mircov Jivacico, Desa†, Jiva, Srbobran;
21. 184. Milovanov Bogdan†, Mara, Svetozar, Sofia (Bandu);
22. 188. NeŃin Mişa, Biserca;
23. 190. Nedelcov Velemir, Zvezda, Borivoi;
24. 193. Petrov Mişa, Milca, Luca, Marina, Stanislav, Stanca (Bogdanov);
25. 199. Putici Vitomir, Milivoi, Mirna, GoriŃa, Dobromir;
26. 104. Radin Mila, Jiva, Mara, Milenco, BoriŃa, Jiva;
27. 110. Roicov Nicola, Anca, Milca, Nedelco;
28. 114. Silin Pavle†, Darinca, Branco, DuşiŃa, Darinca, Liubinca;
29. 120. Stancov Vucosava, Darinca;
30, 122. Stoianov Marco, Toma, Rachila, Zdravco, Vavedenca, Tomişca, Sava;
31. 128. Stoianov Vojin, Vida;
32. 130. Stoianov Nica†, Natalia, Iova, Nica;
33. 134. Stoianov Ceda, Veta, Rada, Lenca, Cedomir, Jarco;
34. 140. Stoianov Gioca, Nida, AŃa, Nevenca;
35. 144. Stoianov Spasa, MiŃa;
36. 146. Stoianov Jiva, Cata;
37. 148. Todorov Mişa, Giurgevca, Cosana (Vasiliev);
38. 151. Todorov Gioca, AgniŃa, Uroş, Bogdanca, Gioca†;
39. 156. Todorov Veca, Stoianca, Slavoliub, Cata, Svetozar, Jiva;
40. 162. Todorov Svetozar†, Stevanca†;
41. 164. Cirin Gioca, Jivana, Steva, Ivanca (Arsin);
42. 168. FeniaŃ Svetozar, Smilia, Boiana, Iova, Crsta, Milena. (172)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Milan Aragian – în Schei
2. Miroslav-Mima Giuchici – în Schei
3. Spomenca Nicolin – în Schei
4. Snejana Todorov (Adnagy) – în Schei
5. Vlastimir Todorov – în Schei
6. Milivoi Todorov – în Schei
7. Jiva Todorov – în Schei
8. Mateia Giuchici – în Schei
DIN GIERA
ÎN LĂTEŞTI (BORDUŞANII NOI)
1. 11. Gligorov Sava, Divna, Radovan;
2.114. Petrovici łvetco, LiubiŃa, Laza;
3. 17. PomorişaŃ Ivan;
4. 18. Raici Laza†;
5. 19. Ranisav Miloş, Ielena, LiubiŃa (Vatavu);
6. 12. Ciolici Pera, DaniŃa, GoriŃa (Boşneac). (14)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Tugomir Ranisav – în Borduşani Noi
2. Tihomir Ranisav – în Borduşani Noi
DIN IVANDA
ÎN OLARU
11. 11. Antin Isidor, Angelca, Desanca, Radoica Ilona;
12. 6. Brancovan Borislav, Jiva;
13. 8. Brancovan Liubomir, Blagoe, Milca, Vidosava;
14. 12. Blasin Zenaida;
15. 13. Buzar Proca †, Angelca;
16. 15. Buzar Alexandar, Fema;
17. 17. Dunca Velinca;
18. 18. Dumitrescu Desanca;
19. 19. Calin Milca;
10. 20. Lazici Milan, Misirca, Borislav;
11. 23. Luchici Mihailo, Pava, Alecsandar;
12. 26. Iovanov Slavca, Desanca;
13. 28. Iovanov Orestia, Stanislav;
14. 30. Iovanov Alecsandar, Alecsandra, Radovan, Livestica (Iuliana);
15. 34. Iovanov Stanimir, Bratislav;
16. 36. Matici Duşan, Velinca;
17. 38. Milovan Alecsandar, Leposava, Stefan, Svetislav;
18. 42. Milovanov Iuliana, Nadejda, Nadejda;
19. 45. Milovanov Milan, Grozdana
20. 47. Mioc Biliana;
21.48. Nicolin Desanca†, Gordana,
22. 50. Nicolin Proca, Milan,MaŃa†;
23. 53. Nicolin Branca, Ielena, Stefan
24. 56. Perin Radoica;
25. 57.PerinaŃ Milan, Emilia;
26. 59. Petrov Alecsandar, Iovanca, Deian;
27. 62. Plavoşin Zlatinca;
28. 63. Popovici Bogdan, Sofia, Iosefina, Stevan, Zorca, Velinca;
29. 69. Popovici Delia;
30. 70. Putin Rada, Cristina;
31. 72. Popovici Dragutin, Vucomir;
32. 74. Radoslavliev Dragomir, Iuliana;
33. 76. Raici Branco, Nada, Alecsandar;
34. 79. Techiarschi Alecsandar, Olga, Iuliana†;
35. 82. FeniaŃ Stevan, Miroslava.
36.84. FeniaŃ Alexandar, Delia. (85)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Zlatinca Iovanov – în Bumbăcari
2. Bratislav Iovanov – în Bumbăcari
3. Spomenca (Desanca) Nicolin – în Bumbăcari
DIN GELU
ÎN FUNDATA
11. 11. Barzin Vlada, LiubiŃa, Vlada;
12. 14. Erdelian Milutin, Cruna, Darinca, LiubiŃa;
13. 18. Jichici Miloş, Velinca, Zlatomir, Svetislav;
14. 12. Iorgovan Stefa, LiubiŃa, Ghena, Olga, Steva;
15. 17. Lazici Milan, Velinca;
16. 19. Macsin Milan, Darinca, DaniŃa, Laza;
17. 22. Nenadov Duşan, Mileva, Jivco;
18. 26. Nenadov Steva, Iustina;
19. 28. Peici Jivco;
10. 29. Popovici Gioca, Voislav, Marina, Milan;
11. 33. Stepanov Liuba, LucreŃia, Iustina, Emilia;
12. 37. Stepanov Gavra, Mileva†, Milca, CatiŃa;
13. 41. łoŃin Dragoliub, Mileva, Milana;
ÎN BUMBĂCARI
14. 44. Jichici Vladimir, Vida, Svetozar, Svetozar;
15. 48. Jichici Laza, Cata;
16. 50. Jichici Ivanca, Milana;
17. 52. Petrov DaniŃa, Acsa;
18. 54. Petrov Hranislav, Hristina;
19. 56. Petrov Acsa†, Burnaz Milan, Darinca;
20. 59. Rosici Velinca, Milina, Svetozar;
ÎN VIIŞOARA
21. 62. Brancov Rada, Stefanida;
22. 64. Marcov Milan, Lina, Giuca, Bora;
23. 68. Marcov Dobromir, Darinca;
24. 70. Marcov Srbislav, Cosana, Giuca, Marina. (73)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. LiubiŃa Stepanov – în Fundata
2. Ivanca-MiliŃa Marcov – în Viişoara
DIN CHECEA (croaŃi)
ÎN FRUMUŞIłA-BRATEŞ
11. 11. Aragian Laza†;
12. 12. Vist Francisc;
13. 13. Delimanici Olga†;
14. 14. Jujici Maria, Rozalia, Giorge, Barbara, Adam;
15. 19. VoichiŃa Iulie, Maria, Alecsandar;
16. 12. Iovanovici Vlada, Anca;
17. 14. Checean Iudita, Tanasie, Victoria, Banica, Mileva;
18. 19. Caurici LuŃia;
19. 20. Caurici Vilma, Giorge, Ielena;
10. 23. Curt CatiŃa;
11. 24. Checean Tanasie, Victoria, DaniŃa;
12. 27. Mixici Adam, Rozalja, Antonia†;
13. 30. Mixici Frania, Sara, Ivanca;
14. 33. Mixici Ianco, Ielena, Antonia, CatiŃa;
15. 37. Mixici IoŃa, Ielena, Maria, Iuliana, Ielena;
16. 42. Mixici Stefan, Vilma, Emilia, PeriŃa, Gior|e;
17. 47. Mixici Alecsandar, Emilia;
18. 49. Mixici Ivan†, Ielena;
19. 51. Mixici Iovan, CatiŃa, Giorge;
20. 54. Mixici Vichentie, Iuliana;
21. 56. Mixici Emeric;
22. 57. Mixici Simon, Iacob, Ielena, Giorge, Iosif, Ielena, Oto;
23. 64. Mixici Ema;
24. 65. Milosav Bogdan†, Maria, Svetozar, Bata, Sida;
25. 70. Milosav Milan, CatiŃa, Ema, Ielena;
26. 74. Milosavlievici Vlada, Anca;
27. 76. Micin Volta, Lozinca, Steva, Piada;
28. 80. Pantin Iova, Maria, Mirna;
29. 83. Petco Marina;
30. 84. Plavoşin Malania;
31. 85. Polexici CatiŃa;
32. 86. Srbici Simeon, Maria;
33. 88. Uzbaşici Oto, Ana;
34. 90. Horvat Adalbert, Ecaterina, Elisabeta, Vichentie. (93)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Francisca Mixici – în FrumuşiŃa
2. Iovan Mixici – în FrumuşiŃa
DIN SATCHINEZ
ÎN DÎLGA
11. 11. Anghelov Anghelina;
12. 12. Bulatov Iovanca;
13. 13. DuŃin Milan, Slavna, EviŃa (Turcu), Ruja, Laza, Jiva†;
14. 19. DuŃin Laza, Floarea, GoriŃa;
15. 12. Giurici Laza, Ecaterina;
16. 14. Ivanov Alecsandra;
17. 15. Iosin Dimitrie, Delia;
18. 17. Micin Cristian;
19. 18. Nicolici Jiva, Draga, Iovan, Laza, Duşan, Chiril;
10. 24. Peici RujiŃa;
11. 25. Rachici Dimitrie, Anghelina;
12. 27. Ciavin Dimitrie. (27).
DIN BECICHERECUL MIC ÎN MOVILA GÎLDĂULUI (PIETROIU)
11. 11. Borici Marinco, Desa, Stefanida†;
12. 14. Braşovan Todor, Lenca, Valeria;
13. 7. Isac Miloş, Stanco, Stevan, DaniŃa, Stevan, Alecsandar;
14. 13. Isac Mia, Desa, Anca;
15. 16. Iosin Liubomir, Dobrinca, Toma, Dobromir;
16. 20. Milin Draga, Ieca, Vlastimir, Tinca, Toma;
17. 25. Milin Duşan, Seia, Milutin, Milan, Divna, Anica;
18. 31. Nagy Iovan, Elisaveta;
19. 33. Nedici Sreda, Zorca, Nica, Iagoda;
10. 37. Nedici Tima, CoviŃa, Bosilca, DaniŃa;
11. 41. Nedici Angelca, Sosa, Paia;
12. 44. Nedici Duşan, Zvezdana, Ielena, Bosilca†;
13. 48. Nenadov Alecsandar, Velinca, Uroş;
14. 51. Nicolin Toma, Milca, Vasa;
15. 54. Nicolici Sofia;
16. 55. Pain Vichentie, CatiŃa, Veselin;
17. 58. Peici Rada, Miliana, Marina, Bogdan;
18. 64. Peici Stanco, DaniŃa, Ceda, MaŃa;
19. 68. Stoianov Bogoliub, Latinca, Milan, Maşa;
20. 72. Todorov Duşan, DaniŃa, Radinca, Stoianca;
21. 76. Ciuturan Tanasie, Lenca†
ÎN DÎLGA
22. 178. Chintuşa Mileva;
23. 179. Nagi Vasa, Grozda, Tuna, Jivco, Ilia, RujiŃa;
24. 185. Nagi Iulca, Bogdan, Milosava, Zlatinca, Stanco;
25. 190. Nenadov, Slobodan, IeliŃa;
26. 192. Nenadov Emilia;
27. 193. Nedici Svetozar†, Anghelina, Marina, Josefina, Iulca;
28. 198. Nedici Dimitrie, Vasa, Ielena, Marinco;
29. 102. Nedici Radinca;
30. 103. Nedici Jivco, Lenca, Milan, Bosilca, Jivco, Iova;
31. 109. Nicolicin Radinca†, Liubinca;
32. 111. Nicolin Emilia, Bosanca, Velinca;
33. 114. Onulov Ilia, Catinca, Jivco, Vasa;
34. 118. Onulov Laza, Olga, Iulca;
35. 121. Peici Aron, Emilia, Branislav, Duşan;
36. 125. Petrovici Iuliana;
37. 126. Savin Coviana;
38. 127. Ceregan Unca, Iovan, Cristina, Ana;
39. 131. Ceregan Persida;
ÎN EZERUL (IANCA)
40. 132. Martinov Desa;
41. 133. Nicolici Stevan, DaniŃa, Sava;
42. 136. Subin DaniŃa.
ÎN MĂZĂRENI
43. 137. Milin Milivoi, DaniŃa, Rada, Zoranca;
44. 141. Savici Miloia, Vucosava;
45. 143. Stefanovici Milenco, DuşiŃa. (144)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Grozdana Nagi – în Dâlga.
DIN BEREGSĂUL MIC
ÎN RĂCHITOASA
11. 11. Aragian Vasa, MiliŃa, Neva, Slobodan, Alca;
12. 16. Bugarschi Duşan, Cata, Srboliub, Nicola;
13. 10. Erdelianov Branco, Marina, Zorca;
14. 13. Micin Slobodan, Darinca, Borislav;
15. 16. Micin Ivan, Vidosava, Vladislav;
16. 19. Murar Bogdan†, CatiŃa, Velco†;
17. 22. Nicolin Stoian, Mileva, Stanco, MiliŃa;
18. 26. Pancia IeŃa, Zorca, Milan, Svetozar;
19. 30. Paulişan Giura, MiliŃa, IoviŃa;
10. 33. Popov Relia, Sosa†, Milan, Paraschiva, Milan, Nicola;
11. 39. Radulov Jiva, Marina, Milan, Budinca, Jiva;
12. 44. Radulov MiliŃa, Vlada;
13. 46. Stoianov Dragomir, Budinca, Milovan;
14. 49. Filipov Pera, Cristina, Darinca. (51)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Ivan Micin – în Răchitoasa
2. Miriana Stoianov – în Răchitoasa
3. Nevenca Stoianov† – în Răchitoasa
DIN RUDNA
ÎN OLARU
(ROŞEłII NOI)
1. 1. Amijici Vasa, LiubiŃa, Branislav, Vasa;
2.5. Aragianschi Miloş, Radinca, Slobodan, Bora, Nicola, Iulca†;
3.12. Bachici Steva, Maria;
4.13. Gagianschi Mita, Lepa, Steva;
15. 16. Degianschi Laza, Marta, MaŃa, Srea, MaŃa, Dobrila;
16. 22. Chitescul AgniŃa, Ivan, Budinca, Milivoi, Velico;
17. 27. Ciciescul Draga, Cosara;
18. 29. Lalici Zlatinca, Jiva, Gioca;
19. 32. Petrin Voislav†, Stana, Danca, Vitomir, Iagoda;
10. 37. Petrin Mila, Viorica, Gioca†;
11. 40. Petrici Sima, Cata, Milan, DaniŃa (Acimov), Jiva;
12. 45. Radovan Giura, Velinca, Jiva, Saveta, Zlatinca, Zlatomir;
13. 51. Radovan Alecsandar, Milca, Radinca, Ielena (BarbuŃ);
14. 55. Radovan Mita, Sida;
15. 57. Radovan Draga†, Velizar, Zagorca, Mita, Milanca, Jiva, BoriŃa (Ianculov);
16. 64. Radovan Sima†;
17. 65. Radovan MiliŃa;
18. 66. Radovan Paia, Ivan, MaŃa, Soca, Saveta, Melaniia (Giurgev), Paia;
19. 73. Radovan Şpira†, Iana, Liuba;
20. 76. Slatincev IoŃa, Milca, Constantin, Ielena (łaran);
21. 80. TolvadiaŃ Tatomir, Budinca, MiliŃa, Gordana, Liubomir;
ÎN SALCÂMI (JEGALIA)
22. 85. Vucoiev Sreia, LiubiŃa, Teresca†, Vela, Darinca;
ÎN MOVILA GÂLDĂULUI (PIETROIU)
23. 190. Zarici Boga, Jozefa, Zorca, Luca;
24. 194. Petrin Vlada, Sofia;
25. 196. Radovan Milivoi, Laza, Liubinca, Radinca (Matici), Jiva;
26. 101. Radovan Gioca, Sanda, Ivan, MiŃa, Mata;
27. 106. Radovan Voislav, Jivana, Svetozar, Grozda (Popa);
28. 110. łaran Mirco, AgniŃa, Milivoi, MaŃa, Delia (Bancea). (114).
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Delia Degeanschi – în RoseŃi Noi.
2. Milenco Degianschi – în Dobrogea
DIN SARAVALE
ÎN BUMBĂCARI
11. 11. Acimov Alecsandar, Desanca, Teofan, Smilianca, Desanca (Savici), Radovan, Alecsandar;
12. 18. Balint Darinca;
13. 19. Vasici Arsa†, Ghina, Paia, Momcilo, Milca;
14. 14. Veselinovici Sever;
15. 15. Veselinovici DuşiŃa, Liliana (Stancula), Emilia (Novac);
16. 18. Vlaşcici Rada, Iustina;
17. 20. Glogovcean IoŃa†, Paulina, łvetco;
18. 23. Draghici Mirco, Giula;
19. 25. Draghici IoŃa, Budinca, Vlada, Ielena;
10. 29. Draghici Şteva, MiŃa, Alecsandar, Liubinca;
11. 33. Draghici Şteva, Iulca, Delia (Savoiu);
12. 36. Giurgev Milan, Leposava, Ielena (Macsimovici);
13. 39. Giurgev Ielena, Deianca (Belin);
14. 41. Ianoş Vuca, Zagorca (Stoian);
15. 43. Capetanov Alecsandar, Mila, Slavna;
16. 46. Capetanov Jivco, Lina;
17. 48. Capetanov Veselco, Tasica, Cata, Anca;
18. 52. Cnejevici Rada, Giulinca, Milivoi, Boiana (Cotoraci), Lela (Penceu);
19. 57. Miatov Stefa, Mileva, Radovan, Milca, Stevan;
20. 62. Mihailov Darinca, łvetco, OlghiŃa;
21. 65. Petrov Milan, Laza;
22. 67. Savici Mila;
23. 68. Stancov Mita, Narangea, Jivoin;
24. 71. Stoianov Velia, NatiŃa, Mişa, Jivco;
25. 75. Stoicov Boja†, Grafina, DaniŃa, Cristina (Nariet);
26. 79. Stoişin Vlada, Maria, Vera (Stancov);
27. 182. Subin Moisia, Lela, Radovan, Leposava, Lela (Mladin), Radmila;
28. 188. Subotici Sava†, DaniŃa (Draghici);
29. 190. Ciosici Liupco, Iela, Drenca;
30. 193. Ciocov Boga, Cata, Svetozar, Ciarna;
31. 197. Ciocov Vesela (Valceanu), Miriana (Neşcu), Boga;
32. 100. Ciocov Neda, Zorca, Milan, Smilianca (Jichici), Vida (ŞaŃin).
33. 105. Ianoşev Jivco†, Darinca;
34. 107. Draghici Cedomir, Giura, Boiana, Desa (110)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Draghici Lina – în Bumbăcari
DIN SOCA
ÎN VIIŞOARA
1. 11. Gruin Sava, Iermina, CatiŃa, Nada, Radmila (Bangulescu);
2. 16. ZomboraŃ Proca, Tina, Radinca (Milin), GiuriŃa;
3. 10. Negru Pera†, Piada, Milan, Sida, Milovan, Nevenca, PeriŃa;
4. 17. Obician Duşan, Caica;
5. 19. Obician Dragutin, Mara†;
6. 21. Obician Arcadia;
7. 22. Plioscar Draga, Jivca, Radoslavca (Giurgev);
8. 25. Popov Duşan†, Velinca, Giula†, Bora, Iuliana. (29).
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Jiva Negru – în Viişoara.
DIN SÎNMARTINU SÂRBESC
ÎN OLARU
11. 11. Bugarschi Liubomir, Vucosava;
12. 13. Grubacichi Ilia, Desanca, Pera, Milorad, Ivanca, Ilia;
13. 19. Grubacichi IoŃa, Marina, Miodrag, Iuliana, IoŃa, Emilia (Vuici);
14. 15. Grubacichi Pera, Darinca, Vasa, Melania, Iela (Plavoşin), Pera;
15. 21. Grubacichi Vasa, Sofia;
16. 23. Jivanov Sima, Ielena, Miloş;
17. 26. Iurişin Ivan, Raveca, Ciarna, Jiva;
18. 29. Cnejev Jiva†, DaniŃa, Secula, Zora, Stevan, Jiva;
19. 35. Cnejev Duşan, Radenca, Ciarna, Jiva;
10. 41. Cnejev Sava, MiliŃa, Sava, Iovanca, MaŃa (Gozan), Pera;
11. 45. Miatov Stevan, Dragoliub, CatiŃa, Radivoi, Draga;
12. 50. Miatov Jiva, Milesa, Vucosava;
13. 53. Miladinov Milan, MaŃa, Miloş, Marina, Milan;
14. 59. Mişcovici Uroş†, RujiŃa, LiubiŃa (Aragian-Jupunschi);
15. 61. Nenadov Avram, Slavna, Sava, Zorca;
16. 65. Pantin Jiva, Persida, Iovan, Lenca, Jiva, LiubiŃa (Vasiliev);
17. 71. Paunchici Jiva, Slavna, IoŃa, Hermina, Sava;
18. 76. Popov Alecsandar, Olga, Lenca, Alecsandar, Jiva;
19. 82. Raici Jiva, Stefania, Avacum, Giulinca, Alecsandar, Jiva;
20. 88. Stan Milivoi, Desanca;
21. 90. Todorov Svetozar, MiliŃa, Milan, Angelca, Svetozar;
22. 95. Todorov Stevan, Mileva;
23. 97. Şajan Leca, Olga;
ÎN STĂNCUłA
24. 99. Vlaicov Gioca†, Vezina, Bojidar, Pera;
ÎN SCHEI
25. 103. Bugarschi Pera, Omerca, Milorad, Zagorca, Rada, Pera;
26. 109. Bugarschi Arcadia, LiubiŃa, Zdravco, Smilia;
27. 113. Bugarschi Sima, Mileva, Gavra, Milesa;
28. 117. Vucoiev Gioca, MiliŃa;
29. 119. Paunchici Vlada, Milina, MiliŃa;
30. 122. Silaşchi Ivan, Cristina, Milivoi, Sara, Ivan;
31. 127. Stoianov Svetozar, Branca, Secula, IoŃa, Svetozar. (131)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. VeriŃa Nenadov (Brancov) – în Olaru
2. Avram Nenadov – în Olaru
3. Sovra Paunchici – în Olaru
4. Bata Paunchici – în Olaru
5. Persida Bugarschi (Nicula) – în Şchei
6. Arcadie Bugarschi – în Şchei
DIN LIVEZILE
ÎN VIIŞOARA (MĂRCULEŞTI)
1. 11. Vuici Velemir, Vucosava, Duşan;
2. 14. Popov Laza, Smilia, VuchiŃa, Velemir;
3. 18. Popov Svetozar, Pavle, łveta, Iudita (PerinaŃ), Divna (Grubacichi);
4. 13. Raici Rada, Sofia, Radislav, Radmila (Vuici), Grozda;
5. 18. Raici GiuriŃa†, Marina, Radovanca (ViŃan). (20)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Radoica Raici (Marcov) – în Mărculeşti
DIN FOENI
ÎN LATEŞTI (BORDUŞANI)
1. 11. Gavrilov Mila, Milina, Radovanca (Miloicov);
2. 14. Grubacichi Emilia (Vuici);
3. 15. Jivcovici Cedomir†, Milan, AgniŃa, Svetislav, Mihailo;
4. 10. Chirici Svetislav, Budinca, Vela, Tomislav;
5. 14. Petrovici DraghiŃa;
6. 15. łaran Iustina, Pera, MiŃa, Darinca. (18).
DIN CIACOVA
ÎN VIIŞOARA
1. 11. Voinovici Nicola, Desa;
2. 13. Davidovici Branco†, Smiliana, Alecsandar;
3. 16. Davidovici Vuca;
4. 17. Damianovici Alecsandra (Bocea);
5. 18. Lazici Gioca, Evgenia;
6. 10. Giurici Dobra;
7. 11. Şandrovici Gheorghe, Iuliana, Veca. [13]
DIN CENAD
ÎN ZAGNA
1. 11. Brancovan Zorca, Nada (Marcov);
2. 13. Brancovan Ielena, Şteva, Milorad;
3. 16. Vlaşcici Vasa, Cosana, Mileva, ZoriŃa, Cata, Svetozar, Stoian, Gordana (GruiŃa), Cata;
4. 15. Vlaşcici Axentie;
5. 16. Buciuman Livi, Emil;
6. 18. Dumitraşcu Sava†, Mileva;
7. 20. Jivici Paia, Iovanca†, Zlata, Stoianca†, Paia, Miomir;
8. 26. Jivici Vlada, Mihailo, Rocsa;
9. 29. Jivici Vlaico, Jivca, Ielena (Rujici);
10. 32. Zarici Iulca, Jivoico, Olga (Toşici);
11. 35. Zarici łvetco, Smilia, Draga, Angia (Jivici), Milan;
12. 40. ZomboraŃ Jivan, Emilia;
13. 42. Milicici Alecsa, Ielena, Sava, Anghelina;
14. 46. Milicici Jivco, Liubinca (Stancov), Dina;
15. 49. Milicici Cristifor, CatiŃa, Liubinca, Velinca;
16. 53. Milicici Jivco, Desanca, NatiŃa, LiubiŃa;
17. 57. Milicici Borislav, Smilia, Radivoi, DaniŃa;
18. 61. Nedelicov IoŃa†, Mara;
19. 63. Pavlovici Andria, Ghena, Dragoia, Pava (Isacov), Crsta, Slavianca;
20. 69. Popovici Marica, DraghiŃa (Buciuman);
21. 71. Rujici Stefa, Iovanca (Galetin);
22. 73. Sapungin DaniŃa, Emil, DraghiŃa (Vlaşcici);
23. 76. Uglieşin Iezda, Cruna, Jivca†, Vlada;
24. 79. Uncianschi Milina;
25. 81. Uncianschi MiŃa, Milutin, Rada, Dragoliub, Iela, Soca, Mira;
26. 88. Uncianschi Jivco, Sofia, Sava, Ielca;
27. 92. Uncianschi Milan, Vida, Liubomir;
28. 95. Uncianschi Boşco, Sara, Zorana (Jivanov), Vlada, Delia (Pisarov);
29. 100. Uncianschi Nica†, Mila;
30. 102. łvetcov Rachila, Ielena (Uglieşin). (103)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Laza Zarici – în Zagna
4. Vidosava Uncianschi – în Zagna
5. Milan Uncianschi – în Zagna
DIN CENEI
ÎN VALEA VIILOR
1. 11. Bacivan Milivoi, Stevania, Draga (Milovan), MiliŃa, Milan;
2. 16. Bacevan Milorad, Anca, Sima, Divna, Ciarna (Seracin);
3. 11. Dobrin Velemir, MiliŃa, Milina, Slovenca (IovanuŃ);
4. 15. Ianoşev Milan, Ofelia, MiliŃa (Costin), Kaia, Melania (BataniaŃ), DuşiŃa (Bugarsci), Emilia,
Giuliana;
5. 23. Ianoşev Serdia, Cosana, Slavna;
6. 26. Maletici Obrad, Vilma, Milca;
7. 29. Maletici Milan, Bosa, Milovan;
8. 32. Martinov Rada, Slavna, Veselin;
9. 35. Martinov MiliŃa, Biliana, Miriana (Cernea);
10. 38. Martinov Jiva, Cristina, Radivoi, Velinca, Milorad, Sima;
11. 44. Mixici Sima, Suzana, Adam, Ielena, Antonia;
12. 49. Momirov Gioca, Slavna, Ivanca (Plavoşin), Slavco, Giurgevca;
13. 55. Nincov Vasilie, Seia, Zlatinca (Ianoş);
14. 58. Pantici Iova, DaniŃa, Zlatinca, Olga (Bucov), Pera, Stoianca, Ivanca, Ivan;
15. 66. Plavoşin Miloş, Sofia;
16. 68. Plavoşin Branislav, Boiana, CatiŃa, Steva, PeriŃa;
17. 73. Plavoşin Sava, Anca, Milan, Desa;
18. 77. Popov Sava, Iuliana, Sava, Mara;
19. 81. Popov Vasa, Raduşca, CatiŃa (Todorov), MiliŃa (Bugarschi);
20. 85. Olarov Milivoi, Vizina;.
21. 87. Shceuşan IoŃa, MiliŃa, Draga, Melania, Svetislav, Olga;
22. 93. Tanasin Vlada, Zagorca, Nida, Sava, LiubiŃa (Bacivan);
23. 98. Cirici Milenco, Spasoica, Paulina, Smiliana;
24. 102. Cirici Costa, MiliŃa;
25. 104. Cirici Branislav, Radoslavca, Zlatoie, Velinca (Maletici). (107)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. Miomira Pantici – în Valea Viilor
2. Miriana Martinov – în Valea Viilor
DIN SÎNGEORGE
ÎN VIIŞOARA (MĂRCULEŞTII NOI)
11. 11. BataniaŃ Veselinca (LaŃici), Soica;
12. 13. Vitomir Cristina, Paia, Ielena (Obicean);
13. 16. Vitomir IoŃa, Jivoico, Milena, Zlatinca, Milivoi;
14. 11. Glavan Branco, Alexandar, ZoriŃa†, Smilia;
15. 15. Gruici Jarco, Iudita, George, Bata;
16. 19. Cnejevici Jiva, Iana, Emilia (Petrov), IoŃa, Leposava, Iuliana (ClaniŃa);
17. 25. Giorgevici Ivan, Ivanca, Branco, Zoran;
18. 29. Oprea Cornelia (Cnejevici);
19. 30. Panici Jiva, Radoie, Jivco, Vidosava (Godea);
10. 34. Popovici Paulina, Iva, Petar, Lina, Jiva, Pava (Perjaru);
11. 40. Raicov Iva, Melania;
12. 43. Stoianov Panta, Mara;
13. 45. Susa Ivanca, Nastasia (Draghici);
14. 47. Uverici Lazuica†, Cata, Nica, Olga;
15. 51. Pârvu Peia, Melania;
ÎN MOVILA GÂLDĂULUI (PIETROIU)
16. 53. Varanic Nevenca, GiuriŃa, Persida, Dobrinco, Gordana (Comnenov);
17. 58. Giurgev Cuzman, Ivanca, Smilia (Matei);
18. 61. Crista Zoranca, Milosav;
19. 63.Iovanov Panta†, Mara;
20. 65. Petrovici Maria. (65)
NĂSCUłI ÎN BĂRĂGAN
1. DuşiŃa Giorgevici – în Viişoara
2. Draga Uverici – în Viişoara
3. Sava Giurgiev - în Petroiu
4. Jivco Cnejevici – în Viişoara
DIN MĂNĂSTIREA SÎNGEORGE (PÎRNIAVA)
1. 11. Glavan Vasilije, Velinca;
2. 13. Giorgevici Ivan, Dobrinca, Zora;
3. 16. Cozarov Sima, Lena;
4. 18. Cozarov Milan†, Persida;
5. 10. Cirici Rada, Olga, Tinca, Dobra (13)
DIN ALTE LOCALITĂłI
ÎN VIIŞOARA
ÎN DIFERITE LOCALITĂłI
DIN BOBDA
1.1. Mişcovici Stevan, łveta;
DIN GAIUL MIC
2. 3. Luchici Cuzman;
3. 4. Blaşici Dimitrije;
DIN PUSTINIŞ
4. 15. Bugarin Petar, MiliŃa, Milan, Smilea, Iuliana;
5. 10. Popov Teodor, Svetozar, Maria, Lucia, Teodor;
DIN STAMORA
66. 15. Iascişin Liuba, Andria, Macsim;
DIN BEBA VECHE
17. 18. Vlaşcici Radovan, Iuliana, Lazar;
18. 21. Petrov Sava, Paulina;
19. 23. Stoicov Radmila;
10. 24. Uncianschi Borivoi, Delia, Sava, Vlada, Giurgievca;
DIN TOMNATIC
11. 29. Malimarcov Luca, Carolina;
DIN GRĂNICERI
12. 31. Niucov DaniŃa, Jarco, Marta, Velimir, Luca;
13. 36. Popadici Duşan, Budinca, Pera.
DIN JIMBOLIA
14. 39. Nicolin Desanca
DIN GRABAł
15. 40. Petrov Paulina, Radoica, Paulina;
16. 43. Miloşev Vladimir, Divna
DIN COMLOŞU MARE
17. 45. Ilin Vichentie, Ielena (46)
*
SituaŃia statistică a persoanelor deportate din Banat în
Bărăgan
Nr. Categoria
crt.
0
1
Familii (case)
1. Chiaburi şi cârciumari
2. Basarabeni
3. Macedoneni
4. Foşti S.S.-işti
5. CetăŃeni străini
6. Rudele celor fugiŃi peste graniŃă
7. Titoişti
8. EpuraŃi din zonă fiind consideraŃi duşmani
9. Contrabandişti
10. EpuraŃi proveniŃi din afară
11. Persoane care au sprijinit bandiŃii
12. CondamnaŃi politici şi de drept comun
Număr total
Persoane
2
5.570
2.998
841
782
659
413
304
238
224
218
112
179
19.034
8.477
3.557
2.344
1.330
1.218
1.054
731
657
590
367
341
3
13. Persoane aparŃinând conducerii grupului etnic german
14. Moşieri-industriaşi
15. Foşti comercianŃi
16. Alte categorii
TOTAL
89
57
7
100
12.791
257
162
21
180
40.320
Sursa: Arhiva AsociaŃiei Foştilor DeportaŃi în Bărăgan, dosar 1, fila 32.
SituaŃia sârbilor strămutaŃi în Bărăgan
după localitatea originară
0
1
2
3
4
5
9
18
1
1
13
49
6
4
4
11
-
3
I. JudeŃul Caraş-Severin
1.
Belobreşca
2.
Câmpia
3.
Divici
4.
LescoviŃa
10
33
2
2
5.
Liubcova
22
45
4
4
6.
Măceşti
1
2
-
-
7.
Moldova Veche şi Nouă
15
50
5
4
8.
Pojejena
10
38
2
4
9.
Radimna
2
6
-
1
10.
Socol
18
59
3
4
11.
ZlatiŃa
8
31
3
-
12.
Caraşova
2
2
-
-
114
344
26
27
2
6
14. Becicherecu Mic
45
144
1
5
15. Beregsău Mic
14
51
3
4
16. Cenad
30
103
3
6
17. Cenei
25
107
2
-
18. Checea
34
93
2
5
19. Ciacova
7
13
-
1
II. JudeŃul MehedinŃi
13. SviniŃa
III. JudeŃul Timiş
20. Denta
15
48
7
4
21. Deta
8
26
-
-
22. Diniaş
42
172
8
10
23. Foeni
6
18
-
1
24. Gad
25
85
1
5
25. Gelu
24
73
2
2
26. Giera
6
14
2
1
27. Grăniceri (Dejan)
5
22
-
3
28. Ivanda
36
85
3
4
29. Livezile
5
20
1
1
30. Rudna
28
114
2
7
31. Saravale
34
110
1
5
32. Satchinez
12
27
-
1
33. Sângeorge şi Mănăstire
25
78
4
4
34. Sânpetru Mare
45
123
4
4
35. Sânnicolau Mare
27
59
-
1
36. Sânmartinu Sârbesc
31
131
6
3
8
29
1
4
38. Variaş
75
226
2
13
39. Alte localităŃi
17
46
629
2017
55
94
1
1
-
-
746
2368
81
121
37. Soca
III. JudeŃul Arad
40. Arad
Total general
SituaŃia sârbilor deportaŃi în Bărăgan
după aşezarea pe comune nou înfiinŃate
0
1.
1
Bumbăcari
2
Gelu
Pojejena
Saravale
Sânpetru Mare
SviniŃa
3
7
10
34
10
2
4
20
38
110
34
6
Variaş
2.
Dâlga
Becicherecu Mic
Satchinez
3.
Ezerul
Becicherecu Mic
Liubcova
4.
Feteşti*
Variaş
5.
FrumuşiŃa - Brăteşti
Checea
6.
Fundata
Gelu
Grăniceri (Dejan)
Variaş
7.
Lateşti (Burduşani)
Denta
Deta
Giera
Foeni
8.
Măzăreni
Becicherecu Mic
9.
Movila Gâldăului
(Petroiu)
Becicherecu Mic
Rudna
Sângeorge
10.
Olaru
Ivanda
Rudna
Sânmartinu Sârbesc
11.
Răchitoasa
Beregsăul Mic
Sânpetru Mare
Variaş
12.
Salcâmi
Gad
Rudna
13.
Schei
Diniaş
Sânmartinu Sârbesc
1
64
18
12
30
3
22
25
50
50
34
34
13
5
15
33
15
8
6
6
35
3
3
25
6
5
36
36
21
23
80
14
35
1
50
25
1
26
42
7
49
1
209
54
27
81
5
45
50
148
148
93
93
43
22
53
118
48
26
14
18
106
8
8
77
25
13
115
85
84
98
267
51
89
1
141
85
5
90
172
29
201
14.
Valea Viilor
Belobreşca
Caraşova
Câmpia
Cenei
Divici
LescoviŃa
Măceşti
Moldova Nouă
Moldova Veche
Radimna
Sânnicolau Mare
Socol
ZlatiŃa
15.
Viişoara
(Mărculeşti)
Ciacova
Livezile
Gelu
Sângeorge
Soca
Variaş
16.
Zagna
Cenad
17.
Alte localităŃi
Alte localităŃi
TOTAL GENERAL
9
2
13
25
4
10
1
1
14
2
27
18
8
134
7
5
4
20
8
8
52
30
30
19
19
746
18
2
49
107
11
33
2
3
47
6
69
59
31
437
13
20
12
65
29
24
163
103
103
68
68
2368
* Localitate existentă
În categoria persoanelor cu domiciliul obligatoriu într-una din localităŃile din Bărăgan au fost şi
foştii deŃinuŃi politici.
În baza RezoluŃiei M.A.I. nr.5130/1954 la toŃi condamnaŃii din colonia de muncă Poarta Albă şi din
închisorile din Văcăreşti, GalaŃi, Dumbrăveni, Târguşor, etc. le-a fost impus domiciliul obligatoriu de un an
de zile (20.VI.1954 – 20.VI.1955) într-una din cele 18 localităŃi noi create. Acest termen a mai fost
prelungit mai târziu cu încă doi ani.
Din cazurile cunoscute nouă în acestă situaŃie a fost Rada Fenlacichi din Timişoara. După ispăşirea
unei părŃi a pedepsei la închisoarea Văcăreşti şi la Canal (FormaŃia 0841 ConstanŃa) i-a fost destinat domiciliul obligatoriu în localitatea Borduşani, începând cu mijlocul anului 1954.
Prin Hotărârea Ministerului Afacerilor de Interne nr.200/5.06.1951 (capitolul II, articolul 1, punctele
a) şi b)) unor categorii de locuitori din zona de graniŃă cu Jugoslavia, care prin prezenŃa lor în zona
respectivă periclitau securitatea graniŃei, le-a fost desemnat domiciliul obligatoriu (D.O.) în interiorul
României. Ei trebuiau să părăsească zona în termen de 48 de ore şi să se mute pe cheltuiala proprie, într-o
altă localitate.
Din acestă categorie de persoane am reuşit să-i descoperim pe următorii:
1.1. Simonovici Maria, Natalia, Miroslava şi Radmila din Ciacova, mutate la Sibiu;
2.5. Isacov Iudita din Cenad la Deva;
3.6. Mucialov Dudoş din Beregsăul Mic la Hunedoara;
4.7. Micin Slavco, Nevenca din Beregsăul Mic la Hunedoara;
5.9. Stoianov Pera cu soŃia şi copilul din Beregsăul Mic la Hunedoara;
6.12. Stoianov Branislav, IoviŃa şi Viola din Beregsăul Mic la Hunedoara;
7.15. Ceici Dobrina, Zoran din Dejan la Braşov.
În baza hotărârii M.A.I. nr.2216/05.08.1957 au fost abrogate restricŃiile de reşedinŃă şi toŃi cei care
au avut în buletinul de identitate însemnale D.O. (domiciliul obligatoriu) puteau să se întoarcă cu famiile în
Ńinutul natal. Dar, obişnuindu-se în noul mediu, majoritatea a rămas să trăiască pe mai departe acolo.
Doamna Radmila Bugarschi, născ. Simonovici mărturiseşte despre aceste evenimente următoarele:
“PărinŃii mei au trăit în Ciacova (str. 7 noiembrie nr. 10) şi se ocupau de comerŃ. Tata, Cornelie
Simonovici, provine dintr-o bine cunoscută familie de comercianŃi sârbi din Turnu Severin, iar mama,
Maria, a fost fiica cunoscutului comerciant din Timişoara – Fabric Isidor Vucomir (care a avut prăvălie în
str. Ion Creangă nr.12).
PărinŃii noştri nu s-au ocupat de politică nici înainte de război, şi nici după. Eu şi surorile mele
Natalia şi Nevena-Miroslava am crescut în mediul patriarhal al acestui orăşel de câmpie şi am fost educate
în spiritul naŃional. Familia noastră a trăit în relaŃii bune cu toŃi vecinii indiferent de naŃionalitate; de
asemenea nu s-a detaşat cu nimic nici în cadrul comunităŃii noastre sârbeşti puŃin numeroase. Tata a avut
prăvălie cu mărfuri de manufactură şi toată energia a dedicat-o prosperităŃii comerŃului, iar mama s-a
dedicat creşterii copiilor şi familia a trăit armonios până la mijlocul anului 1949 când statul ne-a confiscat
prăvălia tatălui meu. De atunci au început greutăŃile. Ca să asigurăm existenŃa familiei, tatăl meu s-a
“angajatt” ca şi muncitor necalificat la Laminorul Combinatului Siderurgic de la ReşiŃa unde s-a stabilit
temporar.
După terminarea cursului de educatoare care s-a Ńinut în perioada 1949-50 în cadrul Liceului Mixt
Sârbesc din Timişoara m-am angajat ca şi educatoare în localitatea Soca. Deşi am avut doar 17 ani am
îndrăgit această profesie dar nu am avut norocul să mă şi pensionez din această ocupaŃie deoarece am
funcŃionat doar 9 luni pe acest post. De Rusaliile anului 1951 am venit acasă la Ciacova deoarece părinŃii
mei au sărbătorit 20 de ani de căsnicie. Duminică înainte de masă am mers toŃi la biserică iar după prânzul
festiv toŃi m-au condus la gară pentru a mă reîntoarce la Soca. Între timp, toboşarul satului anunŃase
localnicii că nimeni nu are voie să părăsească Ciacova, aşa încât nici eu nu am obŃinut biletul de tren pentru
a mă întoarce la locul de muncă, întrucât nu am avut în buletin schimbat domiciliul. După ce s-a informat
despre situaŃia nou creată , tatăl nostru şi-a luat rămas bun de la noi şi a pornit pe jos spre Jebel pentru a
merge la ReşiŃa unde lucra. Noi ne-am întors cu mama acasă şi seara ne-am culcat. În jurul orei 4 după
miezul nopŃii cineva a început să bată tare în poarta noastră şi toŃi ne-am trezit din somn. Mama s-a sculat şi
a descuiat poarta şi atunci am văzut cum intră un miliŃian şi un soldat cu puşca pe umăr. Când mama l-a
întrebat pe miliŃian ce se întâmplă, acesta a ordonat dur ca urgent să ne adunăm lucrurile personale întrucât
urmează să părăsim Ciacova. În timp ce împachetam lucrurile am fost păzite de soldat şi nu am avut voie
să părăsim casa. Ne-au permis să încarcăm trei căruŃe şi cu ajutorul vecinilor am fost duşi la locul de
adunare care a fost lângă stadionul de fotbal. Aici am rămas două zile şi trei nopŃi. În una din nopŃi a plout
şi noi ne-am adăpostit sub căruŃe. A treia zi ne-au spus că ne putem întoarce acasă cu lucrurile. Când am
intrat în casă, totul a fost răvăşit de parcă a trecut o furtună pe acolo. Nu am îndrăznit să întrebăm cine a
făcut asta şi de ce. A doua zi ne-au ridicat din nou, dar de data aceasta ne-au permis să luăm doar efectele
personale şi ceva mâncare şi ne-au dus la gară unde ne-au îmbarcat în trenul de Timişoara. Când am ajuns
în Gara CFR Timişoara ne-au ordonat să ne cumpărăm bilete de tren pentru Sibiu unde ni s-a stabilit
domiciliul obligatoriu.
În gara de la Sibiu ne-a întâmpinat o cunoştiinŃă din Ciacova care ne-a condus la noua noastră adresă
– str.Malinovski nr.12, unde am fost cazate cu încă 27 de persoane într-o cameră 4x4m. Aici ne-au explicat
că în perioada următoare o să se rezolve problema cazării noastre, că nu putem să părăsim oraşul şi că va
trebui singuri să avem grijă să ne angajăm. Un an de zile am lucrat ca şi zilieri la “Aprozar” iar după aceea
eu m-am angajat la fabrica “Libertatea” unde am învăŃat meseria de Ńesătoare. De asemenea, m-am înscris
la liceul seral pe care l-am absolvit în anul 1956. Doream să-mi continui studiile dar nu am putut întrucât
am fost “evacuată”.
Tatăl nostru a rămas la ReşiŃa întrucât nu i s-a permis să se alăture familiei. De tristeŃe şi durere a
murit în ReşiŃa în anul 1955. În octombrie 1957, când în baza Hotărârii MAI nr.2216/57 s-a desfiinŃat
domiciliul obligatoriu, eu m-am întors la Timişoara la rudele mamei, iar mama şi surorile mele nu au mai
avut tăria morală pentru un astfel de demers şi au rămas să trăiască în continuare în Sibiu. Mama a murit în
anul 1980 şi este înmormântată în cripta familiei din cimitirul sârbesc din Timişoara-Fabric unde am depus
şi rămăşiŃele pământeşti ale tatălui nostru aduse de la ReşiŃa.
După ce m-am stabilit la Timişoara (casa părintească la Ciacova a fost naŃionalizată), m-am angajat
ca şi muncitoare la întreprinderea ILSA. Ulterior am lucrat ca funcŃionar în mai multe fabrici. Aici mi-am
întemeiat familia. Şi soŃul meu, Neboişa D. Bugarschi, a avut o soartă asemănătoare – a fost deŃinut politic.
Se pare că aceste suferinŃe ne-au împreunat.
MenŃionaz că nici în ziua de azi nu ne-a fost restituită casa luată la Ciacova, şi nici nu am primit
nici o despăgubire pentru casa demolată din Timişoarta care a fost proprietatea mamei mele.
Tot mă întreb : unde-i dreptatea?”
SĂ IERTĂM, DAR SĂ łINEM MINTE!
În decursul întâlnirilor şi a discuŃiilor noastre cu foştii deportaŃi în Bărăgan, cel mai adesea a fost
repetată afirmaŃia "să iertăm, dar să Ńinem minte".
Iar noi, generaŃia de azi şi cele viitoare, trebuie să Ńinem minte măcar următoarele întâmplări, situaŃii
şi împrejurări legate de Golgota Bărăganului a sârbilor din România: deportarea a fost precedată de
introducerea cotelor obligatorii ale gospodăriilor Ńărăneşti faŃă de stat; rezoluŃia Informbiroului din 28 iunie
1948 a influenŃat ca deportarea să înceapă din zona de graniŃă cu Jugoslavia; acŃiunea a fost precedată de o
campanie antititoistă vehementă; a survenit ca rezultat al luptei de clasă în perioada deschiaburizării; listele
au fost întocmite cu ajutorul organelor locale de partid, unde cuvântul hotărâtor l-au avut tot sârbii; listele
au fost arbitrare, nu au respectat criteriile conŃinute în Directiva nr.200; deportarea a fost şi ocazia de
"încheieri de conturi" personale şi, deci, au fost deportaŃi chiar şi activiştii de partid; din acelaşi motiv au
fost deportaŃi proporŃional mai mulŃi sârbi din aceste Ńinuturi decât cei de alte naŃionalităŃi; cei mai mulŃi
deportaŃi au fost români (şi aromâni, basarabeni şi bucovinieni); uneori chiar şi rudele au "ajutat" pe cei mai
apropiaŃi ca să fie cuprinşi în listele de deportare; a fost deportată şi o familie cu doi copii muŃi şi imobili;
au fost deportaŃi şi cei care au fost partizani şi cei care i-au ascuns pe dezertori în timpul războiului;
acŃiunea s-a desfăşurat prin surprindere, noaptea, de parcă ar fi vorba de cei mai periculoşi criminali; ca
înfricoşarea să fie şi mai puternică, acŃiunea s-a desfăşurat în ziua unei mari sărbători creştineşti, în ziua de
Rusalii, organele însărcinate pentru desfăşurarea acŃiunii s-au comportat după bunul lor plac; "ne-au dat
afară din casă şi au încuiat-o, nu am mai descuiat-o niciodată"; "şi icoana le-a fost dată jos de pe perete";
nesiguranŃa a existat până ce s-a ajuns la noile destinaŃii; au existat exemple ale plecării voluntare în
Bărăgan numai ca familia să rămână împreună; au fost strămutaŃi pe un loc gol ori pe mirişte ca să-şi facă
singuri case-colibe tip; la început au fost izolaŃi de altă lume, fără corespondenŃă, colete, etc.; băştinaşilor
de acolo le-au fost prezentaŃi ca bandiŃi ori străini (din Coreea); condiŃiile pedoclimatice au fost aspre (lipsă
de apă, secetă, ploi torenŃiale, vânturi puternice, temperaturi mari ori joase, omături, etc.); la început pragul
le-a fost perna iar rogojina plapuma; teroarea psihică asupra lor a continuat şi în noile împrejurări; "… şi
aşa am fost la integoratoriu şi am fost permanent ameninŃat cu închisoare, şi mereu mă întrebau despre
Tito…"; persoanele deportate au avut domiciliul obligatoriu în localităŃile respective (D.O. în buletine de
identitate) şi le-a fost limitată libertatea de mişcare (15 km. de la reşedinŃă); marea majoritate a persoanelor
deportate au fost Ńărani (peste 80Î); cel mai greu au suportat deportarea persoanele în vârstă şi copiii (cei
mai mulŃi dintre cei decedaŃi acolo); copiilor le-a fost facilitată oarecum continuarea şcolarizării însă, la
întoarcere ei au avut mari greutăŃi la accesul în învăŃământul mediu şi superior; cei tineri s-au descurcat cel
mai bine, şi-au organizat până şi timpul liber, cel mai greu a fost la început; în anii următori se descurcau
deja; şi-au construit şi o biserică din bârne şi nuiele lipită cu noroi; autorităŃile au văzut prin această acŃiune
promovarea agriculturii în Bărăgan, precum şi a vieŃii cotidiene a populaŃiei autohtone. "În scurt timp le-am
demonstrat că suntem în toate cei dintâi, în timpul şederii noastre obligatorii acolo acel Ńinut a renăscut;" au
avut o influenŃă de civilizare a populaŃiei autohtone. În toată această perioadă au avut nenumărate ocazii să
întâlnească români cu calităŃi omeneşti excepŃionale; în noua "zonă" nu există intoleranŃă naŃională; viaŃa în
noile condiŃii şi-a căpătat un curs al său: naşteri, cununii, înmormântări. În toată această tristeŃe şi
întunecime existau şi bucurii, se năştea şi se murea, se plângea şi se cânta, dar cel mai mult s-a tânjit după
vatra străbună şi se spera la întoarcere; "ne-am luat şi am făcut nuntă, a fost totul după datină, precum se
cuvine: mâncare, băutură, chiar şi muzică, s-a revărsat cântecul nostru sârbesc peste Ńinuturile Bărăganului
mărturisind că trăim şi rezistăm şi în aceste condiŃii grele şi în chinurile şi sărăcia existente"; sârbii au fost
primii cărora li s-a dat voie să se întoarcă acasă; unii au rămas să trăiască acolo; unii s-au întors în Bărăgan
să mai muncească nişte ani; despărŃirea de copiii din Bărăgan a fost tristă, cu toŃii plângeau; "m-am bucurat
că ne-am întors, dar aici ne-au întâmpinat din nou greutăŃi"; "iarăşi de la început: când ne-a fost în sfârşit
permis să ne întoarcem în Ńinutul nostru natal, secretarul de atunci, un sârb, din motive personale nu a vrut
să ne primească în sat, aşa că doi ani am fost obligaŃi să stăm în satul vecin…"; când s-au întors acasă le-a
fost dat să treacă prin alte decepŃii: case ocupate ori dărâmate, gospodării distruse, colectivizare.
ConaŃionalii care se aflau în diverse funcŃii le făceau diverse şicane; "Consătenii nu ne-au primit cu braŃele
deschise, credeau că nu ne vom mai întoarce niciodată". Dar au fost şi cazuri când consătenii i-au
întâmpinat frumos, ştiau când vor sosi şi au pus masa ca pentru nuntă. Cele trăite în anii aceia tragici au
lăsat urme asupra vieŃii fiecăruia care a "avut parte" de ele, dar şi asupra vieŃii acelora care nu au fost
obligaŃi să le simtă aevea… Din cauza condiŃiilor grele de muncă majoritatea dintre ei "a strâns material"
pentru bolile de mai târziu; din pietate faŃă de rudele decedate unii le-au adus rămăşiŃele pământeşti în
Ńinutul natal; după întoarcere, autorităŃile au vrut să şteargă urma şi au arat până şi cimitirele; "niciodată nu
am priceput de ce am fost noi duşi în Bărăgan, dar ştiam că partea aceea din viaŃa mea trebuie ascunsă şi
acest lucru l-am ascuns mai ales la facultate dar şi după aceea, am ascuns Bărăganul în mine precum un
PĂCAT AL NOSTRU"; în dosarele personale ale multor elevi şi studenŃi era consemnat: "copil de chiabur,
fost deportat în Bărăgan; "a răzbi" este verbul care îi caracterizează pe cei care au reuşit să învingă
înjosirile şi interdicŃiile luptei de clasă şi să devină intelectuali graŃie unui efort deosebit, dar adevărul nu
are nici început nici sfârşitul, el va învinge prin judecata pe care o vor pronunŃa generaŃiile care vor veni.
Cei deportaŃi în Bărăgan pun întrebări obsedante şi trag nişte concluzii la fel de obsedante, precum:
"Cel căruia nu i-a fost dat să treacă prin asta nu poate nici să-şi închipuie nici să creadă cât de
groaznic a fost totul";
"Numai noi ştim cât de grea ne-a fost viaŃa în anii aceia";
"Nu am meritat aşa ceva, am fost harnici şi cinstiŃi, pe nimeni nu am jignit dar ne-au izgonit şi ei sau furişat în casele nostre. Ei spun că asta e dreptatea ca să jefuieşti şi să nefericeşti pe altul…";
"Dacă vroiau să ne ia, să ne fi luat! Dar de ce ne-au chinuit atâta?"
"Dacă mă gândesc bine, de parcă am fost blestemaŃi ca să ne chinuim o viaŃă întreagă şi s-o luăm
mereu de la început";
"Sunt convins că Dumnezeu nu ne va uita şi dacă oamenii nu vor ori nu ştiu să judece drept, El o va
face";
"Despre Bărăgan să scrie cei ce simt, de parcă ei înşişi ar fi fost acolo".
În textele prezente cuvintele cele mai des repetate sunt: "comuniştii", "miliŃia", "soldaŃii", "vagoane
de marfă", "apă", "mirişte", "bumbac", "orez", "pământ uscat", "floarea soarelui", "bordei", "coliba", "casa
din împletituri", "ferma", "ŃânŃarii", "vijelie", "omături de zăpadă", "vântul", "crivăŃ", "ciulini",
"Dumnezeu", "soarta", "moartea", "plai natal"…
În împrejurările noi s-au izbit pentru prima oară de condiŃii de excepŃie:
Prima oară în viaŃă au fost obligaŃi să cumpere apă;
Stăteau la coadă la pâine şi la apă;
Purceluşul era legat asemenea câinelui;
Mergeau la muncă la fermă de luni până sâmbătă şi mâncau la cazan;
Acolo au învăŃat să fure produse agricole.
Cele mai mari urme şi traume această perioadă a lăsat-o asupra copiilor:
"Am lacrimile mele şi suspinele mele pentru că nu m-am jucat cu păpuşile precum au făcut-o
prietenele mele care au rămas acasă";
"Mie mi-a fost furată copilăria";
"Somnul nedormit al copilului de cinci ani nimeni nu mi-l poate recupera";
"Copil fiind, nu am avut nici o jucărie. Aveam şapte ani când am văzut cea dintâi păpuşă";
"Fata a dormit punându-şi primele ei sandale sub pernă";
"Nici cu aurul curat nimeni nu-mi poate răscumpăra copilăria furată";
"Eram în clasa a şasea când am mâncat pentru prima oară ciocolată";
"Mi-e greu şi să-mi amintesc de acele zile blestemate. Toate ne-au fost luate: copilăria, şcolile,
viitorul";
"Apoi eu am rămas la tata, iar sora la mama şi aşa viaŃa şi-a urmat cursul…".
BineînŃeles că mărturiile din această carte nu sunt vesele. Nici optimiste din cale afară. Dar ici-colo
transpare seninătatea sufletească atât de specifică poporului nostru împăcat cu soarta. ÎncăpăŃânarea, dragostea, credinŃa şi speranŃa au contribuit la rezistenŃa noastră. La finele acestora, noi mai repetăm unele
dintre cugetările lor:
"Aşa a fost să fie";
Adaptabilitatea, rezistenŃa, speranŃa că se vor întoarce, perseverenŃa, hărnicia i-au ajutat să reziste;
Au rezistat şi din cauza sfidării înăscute;
CredinŃa în Dumnezeu i-a menŃinut;
Strădania i-a apropiat;
Dragostea faŃă de Ńinutul natal le-a creat energia pozitivă;
"Ştiam că va cădea comunismul. Asta m-a menŃinut când mi-a fost cel mai greu: nu puteam să fim
cu toŃii la fel când nu suntem",
"A luat primiŃa (instrument specific sârbesc – n.t.) şi a cântat pustietăŃii, de l-au ascultat şi greierii";
"Omul la nevoie se cunoaşte";
"Nu aveam încotro, trebuia…";
"Solidaritatea umană nu ştie de frontiere";
"Totuşi, se simŃeau ca cei care aparŃin unui ordin privilegiat: NOI şi EI adesea vorbeau";
Prieteniile înfiripate acolo rămân veşnice;
"Dar ştii ce… şi astăzi se vede cine suntem NOI şi cine sunt EI, NOI pe EI nu i-am fi trimis acolo
niciodată!";
"Dacă cineva face un rău altuia, nici aceluia nu-i poate fi bine";
"Toate chinurile, iată, le-am trecut…";
"Nu le-am reproşat nici acelora care ne-au trimis în Bărăgan şi ne-au distrus gospodăriile şi cu ei am
continuat să trăim frumos";
După întoarcere, deşi epuizaŃi şi fizic şi psihic, au găsit forŃa să se integreze în cursul vieŃii
cotidiene;
"Păi eu să accept un partid care a trimis în pustiu lume şi popor şi l-a lăsat să se prăpădească acolo,
care a creat gheto-ul cu însemne clare de genocid?"
"Bărăganul este tragedia şi stigmatul nostru pentru toate timpurile";
"Să nu dea Dumnezeu nimănui să treacă prin aşa ceva";
"Aşa a fost să fie: să se istorisească, să se scrie, să se citească şi să se Ńină minte";
"S-a întâmplat, de nu s-ar mai repeta…"
Putem încheia cartea aceasta citând un fragment dintr-un eseu al scriitoarei Ana Blandiana:
"Ceea ce voi povesti nu mi s-a întâmplat mie. Pe vremea aceea eu eram copil şi auzeam doar din
când în când că li s-a întâmplat altora, fără a înŃelege prea bine despre ce e vorba. Dacă mi-a rămas, totuşi,
ceva în minte din acea perioadă este cuvântul Bărăgan, aureolat fără doar şi poate de tot ce trezeşte groaza
în mintea unui copil, obişnuit să nu se mai sperie de balauri şi smei, de fantome şi vrăjitoare, ci mult mai
misterios, şi tocmai de aceea infinit mai înspăimântător - de cuvinte obişnuite rostite de cei din jur cu o
spaimă care, neînŃeleasă şi amplificată, i se transmite şi lui: Bărăgan era unul dintre aceste cuvinte. Altul
era a ridica. "Cred că la noapte mă vor ridica şi pe mine" l-am auzit pe tata spunând şi, fără să mi se
explice, am înŃeles că fusese vestea celei mai mari nenorociri care i s-ar putea întâmpla. Apoi tata a dispărut
şi verbul a ridica a rămas pentru mine numele, nu înŃelesul, acelei dispariŃii, semnul magic aşezat ca un
stigmat al recunoaşterii asupra obrazului întunecat al mamei, glasului schimbat, când vorbea cu mine, al
învăŃătoarei, ochilor plecaŃi ai vecinilor când îşi strigau copiii să nu se mai joace cu mine. Dimpotrivă,
Bărăgan nu era un semn, ci o reprezentare. Se spunea "Au fost duşi în Bărăgan", sau "Nu se mai întoarce el
din Bărăgan" şi eu îmi închipuiam un fel de bolgie, o groapă mare în care erau aruncaŃi de-a valma, de nişte
forŃe necunoscute, dar nemărginit de puternice, pentru a fi pedepsiŃi, tot felul de oameni ale căror greşeli nu
le înŃelegeam şi pe care toată lumea îi plângea ca pe morŃi. Când, mai târziu, ajunsă la ora de geografie, am
descoperit cu uimire că Bărăganul e o câmpie roditoare şi întinsă, nu mi-a rămas decât să admit că sunt
două cuvinte fără nici o legătură între ele, a căror înfăŃişare este cu totul întâmplător aceeaşi, ceea ce nu mă
împiedică să simt o lunecare rece pe spate la orice întâlnire cu nevinovatul omonim al reprezentărilor
mele".
Şi, în fine:
Ei nu sunt obligaŃi să-şi lase privirile în jos pentru că au fost deportaŃi. Dar noi?
LJUBOMIR STEPANOV
DOCUMENTE
Consiliul de Miniştri al
Republicii Populare Române
HOTĂRÂREA NR 344 din 15 III 1951
Consiliul de Miniştri în şedinŃe de la 15 martie 1951.
Văzând referatul Ministrului Afacerilor Interne cu Nr. ………
În temeiul art.72 din ConstituŃia Republicii Populare
HOTĂRÂŞTE:
Art. 1 DispoziŃiunile art. 6 din Hotârărea Consiliului de Miniştri Nr. 1154 din 26 Octombrie 1950, se
modifică şi se completează după cum urmează:
“Art. 6 – Ministerul Afacerilor Interne va putea pe cale de decizie să dispună mutarea din centrele
aglomerate a oricăror persoane cari nu-şi justifică prezenŃa în aceste centre, precum şi mutarea din orice
localitate a persoanelor cari prin manifestările faŃă de poporul muncitor dăunează construirii socialismului
în Republica Populară Română.
Celor mutaŃi li se va putea stabili domiciliul obligator în orice localitate”.
Art. 2 Ministerului Afacerilor Interne este autorizat să ducă la îndeplinire prevederile prezentei
hotărâri.
Semnează:
Teohari Georgescu
Dumitru Coliu
Iosif Chişinevschi
Vasile Luca
Ana Pauker
Gheorghe Dej
(Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Valentin SămânŃă,
Deportarea în Bărăgan. Destine – Documente – Reportaje,
Mirton, Timişoara, 1996, pag.337)
STRICT SECRET
ConfidenŃial-Personal
DIRECTIVĂ
I. Pentru asigurarea securităŃii zonei de frontieră cu Jugoslavia, se dislocă pe o adâncime de 25
km unele categorii de elemente periculoase sau care pot deveni periculoase.
De-a lungul frontierei de uscat se va evacua o fâşie de teren lată de 100 m care va rămâne
necultivată şi nelocuită.
II. Obiectul dislocării îl formează următoarele categorii:
1. Prima categorie:
a) cetăŃenii statelor imperialiste şi ai Jugoslaviei, precum şi persoanele cărora aceste state nu le mai
recunosc cetăŃenia.
b) funcŃionarii epuraŃi, militarii deblocaŃi şi liberi profesionişti excluşi din Colegii (avocaŃi) încadraŃi
sau neîncadraŃi în câmpul muncii, care nu sunt originari din această zonă.
2. A doua categorie:
a) originari din Basarabia stabiliŃi pe teritoriul R.P.R. după 1 iunie 1940;
b) de origine macedoneană;
c) elementele care au făcut parte din unităŃile germane S.S.;
d) elemente de vârf din conducerea organizaŃiilor locale ale fostului Grup Etnic German (maximum
trei elemente: Preşedintele, Vicepreşedintele şi Secretarul);
e) elemente cunoscute ca titoiste;
f) contrabandişti şi călăuze pentru treceri frauduloase de frontieră;
g) rudele celor care au fugit din Ńară;
h) rudele celor care au Ńinut sau Ńin legături cu bandiŃii lichidaŃi sau cei în curs de lichidare, precum
şi toŃi acei care i-au sprijinit sub orice formă;
i) funcŃionari epuraŃi, militari deblocaŃi şi liberi profesionişti excluşi din Colegii (avocaŃi), încadraŃi
sau neîncadraŃi în câmpul muncii, care sunt originari din zona de frontieră şi care au activitate duşmănoasă
cunoscută;
j) chiaburi şi cârciumari (din comune);
k) foşti comercianŃi, care au lucrat în străinătate, precum şi cei care au avut conducerea
întreprinderilor aparŃinând unor străini sau a întreprinderilor care au lucrat cu străinătatea, indiferent de
ocupaŃia pe care o au în prezent;
l) foşti industriaşi şi moşieri.
Cei prevăzuŃi mai sus la punctele b-i (inclusiv) vor fi dislocaŃi pe baza tabelelor nominale întocmite
de DirecŃia Generală a SecurităŃii Statului, care vor fi verificate în teren.
CeilalŃi vor fi dislocaŃi pe baza tabelelor nominale întocmite de DirecŃia Generală a MiliŃiei, care de
asemeni vor fi verificate în teren.
3. Categoria a treia:
a) elemente care au executat o condamnare pentru o infracŃiune politică sau pentru trecere
frauduloasă a frontierei şi care după eliberare s-au stabilit în această zonă.
Aceste elemente vor fi dislocate individual pe baza tabelelor nominale întocmite de Securitate;
b) elementele care au executat o condamnare de drept comun pentru o infracŃiune gravă (sabotaj
economic, delapidare, tâlhărie).
Aceste elemente vor fi dislocate individual pe baza tabelelor nominale întocmite de MiliŃie şi
verificate de Comisiunea Centrală.
III. Dislocarea se va efectua în acelaşi timp pentru toate categoriile, după cum urmează:
a) celor din prima categorie (prevăzuŃi la paragraful II punctul 1, litera a şi b) li se va pune în vedere
că urmează să părăsească în 48 de ore zona de frontieră şi să se stabilească în altă localitate, fără a li se da
dreptul de a se muta în centre aglomerate sau în alte localităŃi din restul zonei de frontieră (se vor da
instrucŃiuni speciale).
Aceştia vor semna o declaraŃie scrisă prin care se obligă să părăsească zona de frontieră, indicând şi
localitatea unde se vor stabili.
b) Cei din a doua categorie (prevăzuŃi la paragraful II, punctul 2, literele a-l) vor fi dislocaŃi din
întreaga zonă în timp de 6 până la maximum 24 ore (după numărul celor ce urmează a fi dislocaŃi din
fiecare comună). Aceştia vor fi însoŃiŃi până în localităŃile fixate pentru a se stabili.
c) Cei din a treia categorie (prevăzuŃi la paragraful II, punctul 3, literele a şi b) vor fi dislocaŃi
imediat după dislocarea categoriei a doua. Li se va pune în vedere să părăsească în 24 de ore zona de
frontieră şi să se stabilească în alte localităŃi, evitânt localităŃile centre aglomerate sau din altă parte a zonei
de frontieră.
Această categorie va fi dislocată individual, măsura nefiind aplicată şi membrilor familiilor lor.
IV. La dislocarea categoriilor indicate mai sus, se vor avea în vedere următoarele:
a) se vor disloca numai persoanele prevăzute în tabelele verificate în teren;
b) se va arăta cetăŃenilor ce urmează a fi dislocaŃi, că aceasta se face din interese superioare de Stat,
că vor fi duşi în altă regiune a Ńării unde li se vor creea condiŃiuni de muncă, dându-li-se posibilitatea de a-
şi construi case şi a avea teren propriu. Aceasta cu scopul de a evita manifestările nesănătoase, care ar putea
fi folosite în scop de propagandă.
c) Se vor lua toate măsurile pentru cei dislocaŃi să nu dispară de la domiciliu în timpul operaŃiunei
de dislocare.
V. DislocaŃii vor fi aşezaŃi pe terenurile Gospodăriilor de Stat din comunele: Călăraşi, Modelu,
Jegălia, Pietrosul, Feteşti, Dragalina, Pelinu, Mărculeşti, Borduşani, Lucia, Giurgeni şi Andrăseşti
(regiunea IalomiŃa) Tătaru şi ÎnsurăŃei (regiunea GalaŃi).
VI. Se va avea în vedere ca cei dislocaŃi, să fie aşezaŃi pe categorii sociale şi naŃionale.
*
VII. Cei dislocaŃi vor putea să-şi ia cu dânşii bunurile arătate mai jos, după cum urmează:
1. DislocaŃii din prima categorie (prevăzuŃi la paragraful II, punctul 1) vor putea lua cu ei tot ce le
aparŃine.
2. DislocaŃii din a doua categorie (prevăzuŃi la paragraful II, punctul 2) vor putea lua cu ei
următoarele:
a) toate alimentele pe care le au;
b) întreaga rufărie, toate lucrurile de îmbrăcăminte, covoarele, şi, în general, toate Ńesăturile pe care
le posedă;
c) toată mobila şi toate obiectele de uz casnic;
d) uneltele manuale (casmale, lopeŃi, secere etc.);
e) banii şi lucrurile de valoare pe care le posedă;
f) cărŃile, patefoanele, aparatele de radio şi instrumentele muzicale cu excepŃia pianelor;
g) deasemenea dacă au, vor putea lua cu ei o căruŃă cu cai sau un car cu boi, o vacă cu lapte sau
gestantă, precum şi nutreŃul pentru cai sau boi.
Cu excepŃia căruŃelor, carelor şi animalelor, toate celelalte bunuri pe care cei dislocaŃi au dreptul să
le ia cu ei, vor fi transportate cu trenul, fiecărei familii punându-i-se la dispoziŃie cel mult un vagon.
Pentru evitarea abuzurilor, cei dislocaŃi vor semna o declaraŃie, unde se va arăta că şi-au luat toate
bunurile, cu excepŃia celor vândute sau rămase pe loc din diferite motive (lipsă de spaŃiu la transport, vite
trimise la păşune, etc., etc.)
3. DislocaŃii din a treia categorie (prevăzuŃi la paragraful II, punctul 3) vor putea lua cu ei tot ce le
aparŃine.
VIII. Organele de dislocare ale Ministerului Afacerilor Interne vor preda casele şi toate
celelalte buniri rămase de la dislocaŃi, colectivelor de primire formate din delegaŃi ai Sfaturilor
Populare şi ai Ministerului Agriculturei.
Predarea se va face prin procese-verbale întocmite în trei exemplare.
*
IX OperaŃiunile în legătură su dislocarea vor începe în ziua de..............
OperaŃiunea se va executa în două faze:
1. Faza pregătitoare şi
2. Faza de execuŃie.
X. Pentru executarea dislocării se formează o Comisiune Centrală de conducere a operaŃiunilor de
dislocare formată din tovarăşii: Miniştri AdjuncŃi: Drăghici Alexandru, Jianu Marin, Nurca Mihail, General
Lt. de MiliŃie Cristescu Pavel şi General maior de Securitate Mazuru Vladimir.
Comisia Centrală în faza pregătitoare are următoarele sarcini:
– Supravegherea modului cum se întocmesc lucrările de verificare în fiecare raion: întocmirea unui
plan de detaliu şi a instrucŃiunilor pentru executarea operaŃiunei de dislocare propriu zisă.
– Stabilirea efectivelor de trupe, necesare dislocării.
– Stabilirea mijloacelor de transport (vagoane şi autocamioane), a gărilor de îmbarcare şi de
debarcare.
– Stabilirea măsurilor pe care Grănicerii, Securitarea şi MiliŃia trebuie să le ia pentru a se asigura o
pază întărită a frontierei.
– Stabilirea pentru fiecare categorie de dislocaŃi a comunelor unde vor fi aşezaŃi.
– Identificarea deputaŃilor din Sfaturi Populare care fac parte din categoria ce urmează a fi dislocate.
Deasemenea se vor identifica elementele sărace dintre cei dislocaŃi cărora li se poate acorda încrederea de a
face parte din Comitetele Provizorii ce se vor înfiinŃa în comunele noi.
XI. Comisiunea Centrală va avea în subordine câte un colectiv la fiecare din raioanele de unde
urmează a se face dislocarea. Colectivele raionale vor fi conduse de un ofiŃer de MiliŃie sau
Securitate, ajutat de un ofiŃer din Trupele M.A.I.
Din acest colectiv mai fac parte, ca organe ajutatoare ComandanŃii de raion ai formaŃiunilor de
MiliŃie şi Securitate.
XII. În faza pregătitoare se vor stabili nominal cei care urmează a fi dislocaŃi, precum şi
mijloacele necesare pentru executarea operaŃiunei de dislocare propriu zisă.
În acest scop la dispoziŃia colectivelor de munca ale raioanelor vor fi puşi un număr de ofiŃeri de
Securitate şi MiliŃie, aleşi dintre membrii de Partid, cu posibilităŃi de orientare în teren, care vor face în
fiecare localitate verificarea şi completarea tabelelor întocmite de Securitate şi MiliŃie.
Acestora li se va face un instructaj temeinic de Comisiunea Centrală. Li se va arăta nu numai ce
sarcini au şi cum trebuie să le execute, ci li se va arăta importanŃa lucrării, atrăgându-li-se în mod special
atenŃia asupra secretului misiunei lor.
Verificarea şi completarea tabelelor cu categoriile de dislocaŃi, precum şi celelalte sarcini ce le vor fi
date, vor fi executate în termen de 7 zile. Lucrurile vor fi predate colectivelor de muncă ale raioanelor care
le predau imediat Comisiunei Centrale.
XIII. Pe baza tabelelor nominale trimise de Comisiunea Centrală, Ministerul Afacerilor
Interne, în temeiul art. 6 din Hotărârea Consiliului de Miniştrii Nr.344/951, va da o Decizie prin care
se hotărăşte dislocarea.
Concomitent, mijloacele de transport vor fi trimise în punctele fixate, iar trupa de manevră, ofiŃerii
şi sergenŃii de MiliŃie şi Securitate necesari pentru operaŃiunea de dislocare, vor pleca în zona de dislocare.
XIV. După primirea efectivelor stabilite şi a mijloacelor de transport, Comisiunea Centrală
pune în aplicare măsurile necesare pentru executarea – în ziua şi ora fixată – a operaŃiunei de
dislocare.
În special se va stărui asupra instruirii temeinice a colectivelor din fiecare raion, a ofiŃerilor şi
sergenŃilor de MiliŃie şi Securitate şi a comandanŃilor unităŃilor militare din fiecare comună asupra
sarcinilor pe care le au şi asupra modului de a le duce la îndeplinire.
În ziua fixată, trupa va intra în dispozitiv, iar ofiŃerii (sau sergenŃii) de MiliŃie ori Securitate care
conduc operaŃiunea în fiecare comună trec la executarea operaŃiunei de dislocare.
Se pune în vedere celor din prima categorie că trebuie să se mute din zona de frontieră în termen de
48 de ore. Concomitent, se începe şi operaŃiunea de dislocare a elementelor din cea de a doua categorie. La
terminarea dislocării categoriei a doua, se trece la dislocarea celei de a treia categorii.
Fiecărei persoane sau familii care urmează a fi dislocată li se va aduce la cunoştinŃă Decizia M.A.I.
comunicându-li-se mijloacele de transport ce li se pune la dispoziŃie. Deasemenea li se va arăta că bunurile
ce nu le pot transporta, pot să le vândă.
Totodată li se va comunica ora când trebuie terminată împachetarea.
La fiecare gospodărie (a elementelor din cea de a doua categorie) unde s-a comunicat Decizia,
rămâne unul sau doi ostaşi pentru a supraveghea ca cei în cauză să nu distrugă bunuri, să nu incendieze sau
să nu dispară.
După ce şi-au împachetat lucrurile şi şi-au vândut pe acele care au vrut să le vândă, întreaga familie
a celor din categoria a doua va fi însoŃită la locurile de îmbarcare în trenuri, unde va fi predată
Comandantului trenului.
Trenurile vor avea un ofiŃer, Comandat de eşalon, ajutat de un număr de sergenŃi şi ostaşi care vor
însoŃi toate trenurile până la gara de debarcare.
Comandantul eşalonului răspunde de cei dislocaŃi până la predarea lor în gara de debarcare.
În gările de debarcare cei dislocaŃi vor fi preluaŃi de cei care sunt însărcinaŃi cu supravegherea lor şi
duşi cu orice mijloc de transport în localităŃile de destinaŃie fixate de Comisiune.
Carele, căruŃele şi animalele care pot fi luate de cei dislocaŃi, vor fi transportate pe jos (în cireadă)
până în comunele unde se vor aşeza dislocaŃii. Transportul va fi însoŃit de MiliŃie.
*
În faza de execuŃie, Comisia Centrală va conduce operaŃiunea de dislocare, de la faŃa locului, luând
toate măsurile pentru ca aceasta să se desfăşoare în cele mai bune condiŃii, conform planului şi
instrucŃiunilor întocmite.
XV. După terminarea operaŃiunii de dislocare se va proceda la evacuarea caselor de la
frontiera de uscat cu Jugoslavia, pe o adâncime de 100 m de la frontieră (borne) în interior şi lăsarea
acestei fâşii nelocuite şi necultivate.
În acest scop se va avea în vedere ca la repartizarea terenurilor şi caselor rămase de la cei dislocaŃi
să se rezerve case şi terenuri în suprafaŃă şi calitate egală, spre a fi în schimb celor evacuaŃi din fâşia de 100
m.
XVI. Ministerul Afacerilor Interne îi revin următoarele sarcini:
– de a întocmi tabele nominale de toate categoriile ce urmează a fi dislocate;
– de a organiza întreaga operaŃiune a dislocării;
– de a pregăti mijloacele pentru desfăşurarea manevrelor de trupe în vederea dislocărilor;
– de a lua măsuri de acoperire a frontierei în timpul desfăşurării operaŃiunii de dislocare;
– de a lua măsuri, prin DirecŃia Generală a MiliŃiei, de supraveghere a celor dislocaŃi, în care scop va
înfiinŃa Posturi de MiliŃie în comunele unde vor fi aşezaŃi dislocaŃii. În efectivele acestor posturi vor intra şi
miliŃieni care vor fi mutaŃi din zona de dislocare, Posturile vor fi aşezate înainte de sosirea dislocaŃilor,
având sediul în comunele vecine sau în clădirile Gospodăriilor Agricole de Stat. Aceste Posturi vor avea ca
sarcină şi primirea celor dislocaŃi în gările de debarcare şi plasarea lor în locurile destinate;
– deasemeni de a lua măsuri, prin DirecŃia Generală a MiliŃiei, ca în raioanele unde numărul celor
dislocaŃi va fi mare, locŃiitorul operator al Comandantului de raion să se ocupe, în mod special, cu această
problemă.
Pentru fiecare sarcină în parte din cele ce revin Ministerului Afacerilor Interne s-au elaborat
instrucŃiunile anexate.
ANEXA
la directiva dată pentru dislocarea unor categorii de cetăŃeni din zona de frontieră cu Jugoslavia.
Anexa se referă la interpretarea unor puncte din directivă.
Prima categorie:
Pc. a (străini). Se vor stabili în alte localităŃi din afara zonei de frontieră, pe cont propriu, luându-lise câte o declaraŃie în care se va arăta locul unde se stabilesc.
Organele de MiliŃie vor lua măsuri ca locurile în care se stabilesc să fie corespunzătoare cu
interesele de securitate a Statului.
Vor părăsi zona în 48 de ore de la anunŃare.
Pc. b (funcŃionari epuraŃi, etc., etc. din alte zone). Se vor anunŃa în acelaşi timp cu cei de la pc. a, să
părăsească zona de frontieră în 48 de ore şi să se stabilească în localităŃile de unde sunt originari.
Organele de MiliŃie vor avea o evidenŃă strictă a lor, evidenŃă care va fi comunicată şi organele de
Securitate.
Pe bază de tabele se vor anunŃa instituŃiile ce eventual au în serviciu pe unii din ei, pentru a-i plasa
în muncă, în altă parte.
Cei care vor fi găsiŃi în momentul dislocării cu munci de răspundere (gestiuni de bani sau materiale,
mânuitori de bani etc., etc.) se vor lua pe loc măsuri ca instituŃia căreia aparŃin să delege pe altcineva care
să ia în primire prin întocmire de proces verbal.
În cazurile acestea se va avea în vedere ca termenul fixat pentru părăsirea zonei să nu fie aplicat în
mod mecanic, ci în raport cu posibilităŃile de predare a muncii.
Categoria a II-a
Pc. a (originari din Basarabia). În general cei prevăzuŃi în această categorie vor fi dislocaŃi în mod
organizat de către organele de stat.
Ca excepŃie se vor lua măsuri ca: preoŃii ce aparŃin acestei categorii să nu fie dislocaŃi de către
organele de stat ci pe baza tabelelor ce se vor comunica Ministerului Cultelor, să fie transferaŃi de acesta în
altă parte din afara zonei, Ńinând seama de indicaŃiile Ministerului Afacerilor Interne asupra localităŃilor în
care nu-i poate muta.
SalariaŃii ce se vor găsi în funcŃie, în momentul dislocării şi au gestiuni în bani sau materiale ce nu
se pot preda în timpul stabilit pentru dislocare, li se va mări termenul cu maximum 12 ore.
Deasemenea se va proceda cu impiegaŃii de la staŃiile de cale ferată.
După predarea muncii vor fi trimişi toŃi în comunele unde se fac dislocările, fiind folosiŃi la munci
administrative sau la munca câmpului (după comportarea lor anterioară).
Pc. g (Rudele a celor fugiŃi din Ńară). Prin rudele celor care au fugit din Ńară, se înŃelege numai rudele
celor care au trecut fraudulos frontiera ajungând în Ńările imperialiste sau Jugoslavia, după 23 August 1944.
În ceea ce priveşte rudele celor ce se găsesc în străinătate independent de voinŃa lor, ca urmare a
consecinŃelor războiului, nu fac obiectul dislocării, situaŃia lor se va rezolva conform hotărârii luate, de
Guvern, asupra restabilirii familiilor rupte.
Pc. i (funcŃionari epuraŃi etc., etc. originari din zonă). La acest punct se va avea în vedere ca
scoaterea militarilor deblocaŃi să se facă pe bază de material din care să reiasă că are atitudine duşmănoasă,
evitându-se scoateri pe bază de presupuneri sau date vagi, necontrolate.
Şi la acest punct se va avea grijă să nu fie scoşi din muncă cei cu gestiuni, înainte de a preda, cu
îndeplinirea formelor respective.
Pc. 1 (foştii industriaşi şi moşieri). Aici trebuie orientare pe loc. În cazurile când în această categorie
sunt unii ingineri sau medici de foarte mare valoare tehnică, să nu fie dislocaŃi odată cu ceilalŃi, ci ulterior
pe linia instituŃiei de care aparŃin.
ARHIVA ASOCIAłIEI FOŞTILOR DEPORTAłI ÎN BĂRĂGAN, dosar nr.1, fila 1 – 10
STRICT SECRET
ConfidenŃial – Personal
DIRECTIVĂ
I. Pentru rezolvarea problemelor ce se vor ivi în urma dislocării ce se va face în zona de frontieră
cu Jugoslavia pe o adâncime de 25 km., probleme legate de conservarea şi administrarea bunurilor
cumpărate şi rămase de la cei dislocaŃi, precum şi de organizarea cazării dislocaŃilor în locurile unde sunt
aşezaŃi şi a folosirii lor la muncă, se constituie o Comisiune formată din delegaŃi ai: Ministerului
Agriculturii, Ministerului Afacerilor de Interne, Ministerului FinanŃelor, Ministerului ComerŃului Interior,
Comisiei de Stat a Planificării, Comitetului de Stat pentru Colectări, DirecŃiunei Generale a Treburilor
Consiliului de Miniştrii, Departamentul Gospodăriei Locale şi Centrocoopului.
Tov. Ministru Adjunct Vidraşcu Ion va conduce această Comisie, care va lucra în plenul ei sau cu un
număr redus, după problemele pe care le are de rezolvat. Pentru problemele legate de dislocare vor fi convocaŃi numai membrii interesaŃi în aceste probleme. Pentru problemele ivite la locul de aşezare vor fi
convocaŃi numai membrii interesaŃi în rezolvarea acestor probleme.
II. Sarcinile acestei Comisiuni sunt următoarele:
a) a organiza cumpărarea bunurilor pe care dislocaŃii le oferă spre vânzare;
b) a lua măsuri de conservarea acestor bunuri;
c) a stabili modul de valorificare al bunurilor ce se vor cumpăra;
d) a stabili repartiŃia bunurilor cumpărate;
e) a lua măsuri pentru conservarea bunurilor preluate cu inventar de la organele Minsterului
Afacerilor de Interne;
f) a asigura continuarea muncilor agricole;
g) a propune repartiŃia terenurilor, caselor şi mobilelor preluate;
h) a organiza construirea de locuinŃe pentru cei dislocaŃi în locurile unde vor fi aşezaŃi;
i) a organiza folosirea celor dislocaŃi în muncă;
j) a asigura aprovizionarea celor dislocaŃi;
k) a lua măsurile sanitare la locul de aşezare.
*
III. Cei dislocaŃi au dreptul să vândă toate bunurile ce nu le pot lua cu ei (în afară de pământ şi
case).
Vânzarea se face numai colectivelor organizate de Comisiune.
Cumpărarea se va face la preŃul de Stat, Ńinându-se seama de uzură.
łăranilor săraci şi mijlocaşi, precum şi funcŃionarilor, li se va achita în întregime suma ce li se
cuvine drept preŃ al bunurilor vândute.
Evaluarea bunurilor vândute de chiaburi se va face socotindu-se 50Î din preŃul de Stat.
Acolo unde va fi greu de stabilit diferenŃa între unii mijlocaşi şi chiaburi, Comisia de cumpărare va
plăti după evaluare, numai 75Î din preŃul de Stat.
Pentru sumele primite cei dislocaŃi vor semna o chitanŃă, pe un chitanŃier tip. În chitanŃă se va
preciza suma plătită pentru fiecare bun în parte. O copie a chitanŃei va fi dată vânzătorului.
Bunurile pe care cei dislocaŃi le declară că le aparŃin, pe care nu le au în momentul dislocării în
gospodării (vite, oi, etc.) vor fi specificate într-o declaraŃie pe care o va da cel dislocat, urmând ca ulterior
să fie preluate şi achitate, conform normelor stabilite.
IV. În fiecare regiune, raion şi comună, se vor forma colective de delegaŃi ai Sfaturilor Populare şi
ai Ministerului Agriculturii. Aceste colective vor primi de la organele de dislocare ale Ministerului Afacerilor de Interne casele şi, în general, toate bunurile rămase de la cei dislocaŃi.
Predarea – primirea se va face prin procese – verbale încheiate în trei exemplare.
Acestor colective le revine şi sarcina de a inventaria terenurile rămase de la cei dislocaŃi.
Niciunul din bunurile primite conform proceselor – verbale nu pot fi înstrăinate sub nici o formă.
Colectivele vor lua măsuri pentru conservarea bunurilor preluate. Deasemenea vor lua măsuri pentru
continuarea muncilor agricole, folosind în acest scop din inventarul viu şi mort cu proces – verbal sau din
cel ce le va fi repartizat.
Colectivele vor funcŃiona sub controlul şi îndrumarea permanentă a OrganizaŃiei de Partid regională.
Procesele – verbale de inventariere vor fi centralizate pe comune, apoi pe fiecare raion, iar colectivul
din fiecare regiune le va centraliza pe întreaga regiune. Centralizarea pe regiuni va fi predată Comisiei Centrale în termen de 7 zile de la dislocare.
Terenurile, casele şi mobilierul vor fi repartizate ulterior, în urma propunerilor făcute de Comisie,
după centralizarea datelor asupra bunurilor rămase în întreaga zonă de frontieră. Această repartizare se va
face cu aprobare superioară.
*
V. Pentru a nu se stânjeni munca Sfaturilor Populare din comunele unde va fi dislocată majoritatea
salariaŃilor Sfatului Popular, OrganizaŃiile de Partid şi Sfaturile Populare regionale urmează a lua măsuri
pentru înlocuirea lor imediată.
VI. Pentru cazarea celor dislocaŃi, se vor construi case tip din chirpici, acoperite cu stuf.
Aceste case vor fi construite pe parcele de 2.500 mp. fiecare.
Se vor construi – conform devizului – un număr de 7.000 case, din care jumătate de tip A şi jumătate
de tip B.
Materialele pentru construirea caselor vor fi puse la dispoziŃia celor dislocaŃi, gratuit, conform
devizului tip.
Construirea caselor se va face de cei dislocaŃi, sub supravegherea organelor Ministerului
Agriculturii, alte Comitetelor Provizorii ce se vor înfiinŃa şi ale Sfaturilor Populare, spre a se asigura că vor
fi construite conform planului şi pe parcelele stabilite.
VII. Prin grija Minsiterelor respective, în toate comunele noi înfiiŃate, se vor construi localuri
pentru autorităŃi şi instituŃii (Sfaturile Populare, Posturi de MiliŃie, spitale de sat, şcoli, cooperative, etc.).
Aceste localuri vor fi construite din acelaşi material ca şi locuinŃele dislocaŃilor, pe baza unor
planuri tip pentru a se asigura construirea lor uniformă în toate comunele.
*
VIII. DislocaŃii vor fi folosiŃi de către Gospodăriile Agricole de Stat la cultivarea bumbacului,
orezului, precum şi la orice alte munci ale Gospodăriilor.
Cei care înainte de dislocare au ocupat funcŃii administrative (la Sfaturile Populare, Cooperative,
Gospodării Agricole de Stat, etc.) în localităŃile în care sunt aşezaŃi vor fi folosiŃi în aceleaşi munci sau în
munci corespunzătoare.
Dintre aceştia cei care au avut atitudine duşmănoasă vor fi folosiŃi numai la muncile agricole.
IX. DeputaŃii din Sfaturile Populare, care intră în categoria dislocaŃilor nu vor pierde calitatea de
deputat. SituaŃia lor va fi rezolvată ulterior, după examinarea fiecărui caz în parte.
Cei care la verificare vor fi găsiŃi corespunzători îşi vor exercita mai departe atribuŃiunile în
comunele unde au fost aşezaŃi.
*
X. Cheltuielile necesare dislocării şi a tuturor celor ce decurg din aceasta se vor stabili de către
Comisiune.
Pentru toate aceste cheltuieli urmează a se deschide un credit de Ministerul de FinanŃe pe seama
Ministerelor interesate.
XI. În colaborare cu Departamentul Gospodăriei Locale şi cu Sfaturile Populare raionale,
Ministerul Agriculturii va stabili amplasamentul comunelor unde vor fi aşezaŃi dislocaŃii.
Ministerul Agriculturii va conduce şi supraveghea construirea locuinŃelor şi săparea puŃurilor de
către cei dislocaŃi.
După ce cei dislocaŃi îşi vor construi casele, Ministerul Agriculturii, Ńinând seama de inventarul
general va procura la preŃul de Stat, celor dislocaŃi, de fiecare gospodărie, câte un purcel, 2 sau 3 oi, 5-6
păsări.
Deasemenea Ministerul Agriculturii va asigura aparatul de conducere al Gospodăriei Agricole de
Stat, precum şi al secŃiilor acestora care se vor crea în comunele de unde s-a făcut dislocarea, dintre
elemente verificate recrutate prin Organele de Partid regionale. Se va evita a se introduce în conducerea
acestor Gospodării elementele din categoriile celor dislocaŃi sau elemente duşmănoase regimului.
XII. Pentru continuarea pe terenurile rămase de la cei dislocaŃi a muncilor agricole în anul 1951.
Ministerul Agriculturii şi Sfaturile Populare vor lua măsurile necesare.
În acest scop vor fi folosite ca braŃe de muncă elemente provenite din prisosul de contingent. Aceştia
nu vor fi în nici un caz originari din regiunile de unde s-au făcut dislocările şi vor fi verificaŃi pentru a se
evita pătrunderea în zona de frontieră a unor elemente duşmănoase.
Ministerul Agriculturii şi Ministerul ConstrucŃiilor vor stabili necesarul în oameni, cât şi
comandanŃii care îi vor conduce pentru îndeplinirea muncilor.
Deasemenea Ministerul Agriculturii va asigura braŃele de muncă necesare, angajând pentru aceasta
cetăŃeni din regiunile respective, verificând ca aceştia să nu facă parte din aceleaşi categorii cu cei dislocaŃi
şi asigurând, în acelaşi timp, personalul tehnic şi de conducere şi verificat.
XIII. Ministerului Transporturilor îi revine sarcina de a asigura mijloacele de transport necesare
(vagoane şi autocamioane) pentru transportul dislocaŃilor şi al bunurilor lor, precum şi pentru transportul
materialelor necesare construirii noilor locuinŃe ale celor dislocaŃi.
La întocmirea mersului trenurilor cu dislocaŃii se va avea în vedere ca acest mers să fie cât mai
repede.
Se va evita ca circulaŃia trenurilor cu dislocaŃii să paralizeze complet circulaŃia celorlalte trenuri.
Deasemenea se vor lua măsuri ca trecerea trenurilor cu dislocaŃi prin oraşul Bucureşti să se facă pe
linia de centură.
XIV. Ministerul SănătăŃii trebuie să ia măsuri pentru prevenirea epidemiilor în localităŃile de
dislocare, asigurând din timp personalul şi materialul sanitar necesar.
Deasemenea va construi şi înzestra, în comunele unde sunt aşezaŃi dislocaŃii, spitale de sat, cu 6-7
paturi.
XV. Comisia de Stat a Planificării va planifica toate materialele necesare pentru construirea
caselor, puŃurilor şi localurilor instituŃiilor.
Ridicarea materialelor şi distribuirea lor, în conformitate cu devizele tip, se va face de Ministerul
Agriculturii pentru locuinŃe şi puŃuri, şi de către instituŃiile interesate pentru celelalte clădiri.
XVI. Ministerului ÎnvăŃământului Public îi revine sarcina de a lua măsuri pentru ca copiii
dislocaŃilor să nu întrerupă şcoala.
În acest scop va crea posibilităŃi ca aceşti copii să urmeze cursurile la şcolile existente, până la
crearea de şcoli noi pentru care va asigura cadrele didactice necesare.
XVII. Departamentul Gospodăriei Locale, pe baza indicaŃiunilor date de Ministerul Agriculturii, va
lua măsuri pentru stabilirea amplasamentelor comunelor noi.
XVIII. DirecŃia Generală a Treburilor Consiliului de Miniştrii va lua măsuri pentru ca în comunele
ce se vor crea prin aşezarea dislocaŃilor să ia fiinŃă imediat Comitetele Provizorii. Deasemeni va redacta
instrucŃiuni pentru funcŃionarea acestora.
XIX. Centrocoopul va organiza cooperativele necesare aprovizionării celor dislocaŃi.
XX. Ministerul FinanŃelor va deschide creditele necesare pentru toate cheltuielile de dislocare sau
în legătură cu aceasta, elaborând şi normele de folosire ale acestor credite.
*
Pentru rezolvarea tuturor sarcinilor ce revin Comisiei se vor elabora instrucŃiuni detailate pentru
fiecare problemă în parte.
ARHIVA ASOCIAłIEI FOŞTILOR DEPORTAłI ÎN BĂRĂGAN, dosar 1, filele 11 – 17
CONSILIUL DE MINIŞTRI
AL REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
HOTĂRÂRE
Nr.326/S
pentru asigurarea forŃelor de muncă necesare gospodăriilor agricole de stat din regiunile IalomiŃa şi
GalaŃi.
Consiliul de Miniştri în şedinŃa de la 27.VIII.1951.
Văzând referatul Ministerului Agriculturii, cu Nr.714/S din 27.VIII.1951.
În temeiul articolului 72 din ConstituŃia Republicii Populare Romîne:
HOTĂRĂŞTE
Art.1 – Pentru asigurarea forŃelor de muncă necesare Gospodăriilor Agricole de Stat din regiunile
IalomiŃa şi GalaŃi, se autoriză conform Decretului Prezidiului Marii Adunări NaŃionale Nr._____, formarea
de centre de populaŃie în care să se stabilească muncitorii agricoli cu familiile lor, din alte regiuni.
Art.2 – Se constituie o Comisie Interministerială, compusă din delegaŃi ai PreşedenŃiei Consiliului
de Miniştri, Ministerul Agriculturii şi Ministerul Afacerilor de Interne, care va lua toate măsurile necesare,
ducerii la îndeplinire a sarcinilor prevăzute în prezenta Hotărâre.
Art.3 – Pentru îndeplinirea obiectivului prevăzut la art.1, se stabilesc următoarele sarcini:
a) Ministerul Agriculturii, Ministerul ConstrucŃiilor, Ministerul SănătăŃii şi Departamentul
Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, vor alege locurile
corespunzătoare pentru stabilirea centrelor de populaŃie şi vor elabora proiectele necesare.
b) Ministerul Agriculturii va repartiza pentru fiecare familie care se stabileşte în centrele de
populaŃie menŃionate la art.1 câte 2.500 mp. din terenurile Gospodăriilor Agricole de Stat pentru
constituirea locuinŃelor şi gospodăriilor personale, plus terenul necesar pentru străzi, pieŃe şi instituŃii
civice. Acolo unde terenurile Gospodăriilor Agricole de Stat nu corespund construirii de locuinŃe, se va
face schimb de terenuri cu particularii, prin bună învoială sau din rezerva de Stat.
c) Departamentul Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale, va organiza şi îndruma acŃiunea de
construire a locuinŃelor muncitoreşti şi a edificiilor publice, precum şi alimentarea cu apă în centrele de
populaŃie menŃionate la art.1, prin înfiinŃarea unui oficiu de construcŃii şi a şantierelor respective.
d) Pe baza cererilor Comisiei Interministeriale, Comitetul de Stat al Planificării, va repartiza
materialele necesare pentru lucrările prevăzute în prezenta Hotărâre, care nu pot fi procurate din resurse
locale.
În acest scop, Comitetul de Stat al Aprovizionării, Comisia de Stat a Planificării şi Departamentul
Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale, vor întocmi în termen de 15 zile de la semnarea prezentei
Hotărâri, lista de materiale care pot fi repartizate din fondul centralizat al Statului, cu indicarea cantităŃilor
respective.
e) Ministerul SănătăŃii, va lua măsuri pentru a organiza şi asigura centrelor de populaŃie, asistenŃa
sanitară necesară.
f) Ministerul ÎnvăŃământului Public, va lua măsurile necesare pentru asigurarea şcolarizării copiilor
în comunele nou înfiinŃate în regiunile IalomiŃa şi GalaŃi.
g) Ministerul Transporturilor, va asigura transportul în timp util al materialelor necesare construirii
noilor locuinŃe, pe baza planurilor de transport înaintate de Comisia Interministerială.
h) Centrocoop-ul, va lua măsuri pentru înfiinŃarea de magazine de desfacere ale Uniunilor Raionale
şi ale Cooperatiavelor din Regiunile IalomiŃa şi GalaŃi şi pentru sprijinirea organizării de cooperative de
consum după necesităŃi.
Art.4 – Ministerul Agriculturii:
a) Va inventaria, răscumpăra şi prelua inventarul agricol viu şi mort din localităŃile de unde pleacă
cei care se stabilesc în regiunile IalomiŃa şi GalaŃi.
b) Va lua măsuri, prin Gospodăriile Agricole de Stat, pentru buna administrare a bunurilor preluate,
întreŃinerea în bune condiŃii a culturilor, produselor şi productelor, precum şi pentru strângerea la timp a
recoltelor şi valorificarea lor.
c) Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare din regiunile Timişoara, Severin, Dolj şi Gorj, vor
lua măsuri prin organele de resort ca locuinŃele celor strămutaŃi să fie întreŃinute şi repartizate după nevoile
locale pe baza normelor şi instrucŃiunilor stabilite de Departamentul Gospodăriei Comunale şi Industriei
Locale.
Art.5 – Comisia Interministerială va lua măsurile necesare prin organele Ministerului Agriculturii
pentru lichidarea bunurilor agricole (inventar viu şi mort), preluate contra plată de la locuitorii strămutaŃi în
regiunile IalomiŃa şi GalaŃi.
Lichidarea bunurilor se va face prin vinderea lor, către unităŃile Ministerului Agriculturii,
Gospodăriile Agricole Colective, organele de colectare şi alte unităŃi ale Statului, în care scop acestea se
vor adresa Comisiei Interministeriale.
PreŃurile vor fi stabilite de comisii numite pentru fiecare regiune, compuse din reprezentanŃi ai
Comitetului pentru PreŃuri, Ministerul Agriculturii, Ministerul FinanŃelor şi Sfatului Popular Regional, pe
baza normelor elaborate de Comitetul pentru PreŃuri cu avizul Ministerului FinanŃelor şi puse la dispoziŃia
Comisiei Interministeriale.
Produsele agricole de pe terenurile celor strămutaŃi supuse regimului de colectare vor fi predate
integral Comitetului pentru Colectarea Produselor Agricole pentru fondul centralizat al Statului la preŃurile
prevăzute în Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.379/1951.
Art.6 – Se autoriză Ministerul FinanŃelor ca la cererea Comisiei Interministeriale să pună la
dispoziŃia instituŃiilor şi organizaŃiilor de Stat, fondurile necesare cumpărării inventarului (cu caracter de
mijloace de bază) de la populaŃia strămutată precum şi pentru achiziŃionarea de animale tinere, produse,
producte şi furaje (cu caracter de mijloace de rulment) precum şi pentru întreŃinerea, strângerea şi
valorificarea recoltelor.
Fondurile puse la dispoziŃia instituŃiilor şi organizaŃiilor de Stat cumpărătoare, de către Ministerul
FinanŃelor se vor rambursa până la 31 decembrie 1951, din valorificarea produselor, productelor şi furajelor
şi din creditele primite de la Banca Republicii Populare Romîne pentru sarcini noi de plan.
Art.7 – Pentru achiziŃionarea de către Gospodăriile Agricole de Stat, a mijloacelor de bază provenite
din operaŃiunile de strămutare se aprobă suplimentarea planurilor de invenstiŃii cu suma de lei 450.000.000.
Repartizarea acestei sume pe planurile fiecărei Gospodării Agricole de Stat, se va face de către Ministerul
Agriculturii.
Banca de Stat va acorda Gospodăriilor Agricole de Stat credite pentru îndeplinirea sarcinilor noi de
plan rezultate din aplicarea prezentei Hotărâri.
Art.8 – Pentru construirea locuinŃelor muncitoreşti de edificii publice şi alimentare cu apă, în
regiunea IalomiŃa şi GalaŃi, se aprobă suplimentarea planului de investiŃii al Departamentului Gospodăriei
Comunale şi Industriei Locale cu suma de lei 1.530.000.000 reprezentând valoarea devizelor definitive de
lucrări şi a cheltuielilor de studii şi proiectare.
Pentru înzestrarea edificiilor publice cu mobilier se vor înainta devizele necesare Comisiei de Stat a
Planificării în vederea stabilirii sumelor de supliment.
Până la deschiderea finanŃării de către Banca de Credit pentru InvestiŃii a acestor lucrări, se autoriză
Minsiterul FinanŃelor să pună la dispoziŃia Departamentului Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale,
fondurile necesare sub formă de avans care vor fi rambursate la deschiderea acestei finanŃări.
Art.9 – Pe baza situaŃiilor prezentate de Ministerul Agriculturii, Centrocoop-ul va achiziŃiona şi livra
contra plată cantităŃile de furaje necesare pentru consumul animalelor muncitorilor agricoli strămutaŃi în
regiunile IalomiŃa şi GalaŃi care nu pot fi acoperite din resursele locale.
În timpul lucrărilor efectuate cu animale de către muncitorii agricoli strămutaŃi pentru Gospodăriile
Agricole de Stat, furajarea animalelor va fi asigurată de acestea pe baza planului lor de aprovizionare cu
furaje.
Art.10 – Se ratifică plăŃile cu titlul rambusabil în sumă de lei 564.000.000 – efectuate de Ministerul
FinanŃelor până la data prezentei Hotărâri în legătură cu finanŃarea acŃiunilor de mai sus.
Art.11 – Organele de Control Financiar au obligaŃia să revizuiască operaŃiunile gestionare efectuate
în legătură cu aducerea la îndeplinire a dispoziŃiilor prevăzute în prezenta Hotărâre.
Art.12 – Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul al FinanŃelor, Miniştrii: Agriculturii,
Afacerilor de Interne, ConstrucŃiilor, SănătăŃii, Transporturilor, ÎnvăŃământului Public, Preşedintele
Comitetului pentru PreŃuri şi al Centrocoop-ului, sunt autorizaŃi să aducă la îndeplinire dispoziŃiile
prezentei Hotărâri.
PREŞEDINTELE
CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Gh. Gheorghiu – Dej
DIRECTOR GENERAL AL
TREBURILOR CONSILIULUI DE MINIŞTRI
Petre Belle
DECRETUL LEGE NR.118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată
cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri
Art.1 (1) Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte
drepturi ce se acordă, în funcŃie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945,
pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privată de liberatate în baza unei hotărări judecătoreşti rămase definitivă
sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracŃiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deŃinere în baza unor măsuri administrative sau pentru
cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliul obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
(2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoana care:
a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind
constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reŃinută în captivitate după încheierea armistiŃiului.
(3) Fiecare an de detenŃie sau internare pentru situaŃiile de la alin. (1) şi (2) se consideră ca vechime
în muncă un an şi şase luni.
(4) Perioadele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în
cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcŃii pentru care aveau pregătirea
profesională.
(5) Se consideră vechime în muncă şi perioada în care o persoană aflată în una dintre situaŃiile
prevăzute la alin.(1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidităŃi de gradul I sau II survenite în timpul
în care s-a aflat în acea situaŃie sau, ulterior, dacă dovedeşte că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură
cu persecuŃia la care a fost supusă.
(6) Perioadele prevăzute în prezentul articol constituie şi vechime neîntreruptă în muncă şi în
aceeaşi unitate şi intră în calculul acestor vechimi.
Art.2 (1) De prevederile art.1 beneficiază şi persoanele care au decizii de pensionare.
(2) În cazul celor decedaŃi, urmaşii acestora au dreptul la pensie de urmaş în condiŃiile legii, cu
luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit prezentului decret-lege.
Art.3 (a) Persoanele care s-au aflat în situaŃiile prevăzute la art.1, cu excepŃia celor care se
încadrează în situaŃia prevăzută la alin.(1) lit.d) au dreptul la o îndemnizaŃie lunară de 2.000 lei pentru
fiecare an de detenŃie, internare abuzivă în spitale de psihiatrie, strămutare, deportare sau prizonierat,
indiferent dacă sunt sau nu pensionate.
(2) Persoanele care s-au aflat în situaŃia prevăzută la art.1 alin.(1) lit.d) au dreptul la o îndemnizaŃie
lunară de 1.700 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu pensionate.
(3) În funcŃie de evoluŃia preŃurilor şi tarifelor, se indexează îndemnizaŃiile prevăzute la alin.(1) şi
(2) prin hotărârea Guvernului.
(4) Persoanele prevăzute la alin.(1) şi (2) beneficiază, în mod gratuit, de asistenŃă medicală şi
medicamente în unităŃile sanitare de stat.
Art.4 (1) SoŃul celui decedat, dispărut sau exterminat în timpul detenŃiei, internării abuzive în spitale
de psihiatrie, deportării sau prizonieratului are dreptul la o îndemnizaŃie lunară neimpozabilă de 10.000 lei,
dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
(2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi soŃul celui care a decedat după ieşirea din închisoare, din
spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din deportare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
(3) Această îndemnizaŃie se indexează prin hotărâre a Guvernului şi se poate cumula cu orice pensie.
Art.5 ÎndemnizaŃiile lunare acordate în baza prezentului decret-lege nu afectează plafoanele de
venituri în funcŃie de care se stabilesc chiriile pentru locuinŃele din fondul locativ de stat, bursele pentru
elevi şi studenŃi şi ajutoarele sociale.
Art.6 (1) Persoanele prevăzute la art.1 sunt scutite de plata impozitelor şi taxelor locale reglementate
de Legea nr.27/1994.
(2) De asemenea, persoanele prevăzute la art.1 vor beneficia de:
a) transport urban gratuit cu mijloace de transport în comun aparŃinând unităŃilor cu capital de stat;
b) şase călătorii gratuite cu clasa I. C.F.R. în fiecare an.
Art.7 Persoanelor care s-au aflat în situaŃiile prevăzute la art.1 li se va asigura de către consiliile
locale, cu prioritate, un spaŃiu locativ, corespunzător din fondul locativ de stat, cu respectarea prevederilor
legale în vigoare.
.............................................................................................................
NOTĂ: În redactarea actului legislativ de mai sus nu se regăsesc în mod explicit cei deportaŃi în
Bărăgan.
Ca urmare a intervenŃiei deputatului Milenco Luchin din partea Uniunii Democratice a Sârbilor din
România în cadrul şedinŃei C.P.U.N. din 30.03.1990 (vezi Monitorul Oficial al României nr.14-15/1990) în
InstrucŃiunile de aplicare a Decretului Lege nr.118/1990 se fac precizări că persoanele deportate în Bărăgan
se încadrează în prevederile art.1 lit.e) şi d).
ÎNCHEIERE
ÎN LOC DE REZUMAT
CÂTE CEVA DESPRE RĂDĂCINILE "TITOISMULUI" ŞI REPRESIUNEA COLECTIVĂ
Dincolo de jocul intereselor de stat, al disputării zonelor de dominaŃie între cei mari şi al conflictului
unor sisteme politice ireconciliabile, cel din urmă război mondial a fost în Europa de Est şi un război între
rase; un război care a redeşteptat, cu violenŃă, animozităŃi dormitânde între germani şi slavi, imemoriale şi
mereu vii când cele două mari ramuri şi-au făcut loc, ca parte a spiritului contradictoriu şi a neliniştitului
orizont european.
După loviturile germane din primăvara lui 1941, care au sfâşiat şi nimicit Iugoslavia, sârbii
minoritari din Banat nu au arătat prea mult entuziasm pentru campania antirusească, motivată prin interese
naŃionale româneşti. Cu cât frontul înainta spre est, cu atât sporea numărul fugarilor sârbi, ascunşi prin
satele lor de la graniŃă. HăituiŃi de justiŃia română şi de instrumentul acesteia, jandarmii, dezertorii sârbi
fugeau încotro vedeau cu ochii, mai ales în Serbia. Aici războiul civil şi cel antifascist erau în toi. Şcoala
urii se însuşea repede, exemplele crude abundau, la tot pasul.
Iureşul nestăvilit, cotropitor al armatei ruse a fost pentru aceşti sârbi molipsitor dar şi izbăvitor:
germanii i-au umilit; românii i-au obligat să lupte în est şi apoi i-au hăituit fără încetare, făcându-i să-şi ia
lumea în cap… în faŃa justiŃiei de război erau răspunzători, dezertând de la datorie.
Astfel, viaŃa de război i-a convertit brutal, fără scăpare. Au dezertat pentru că nu vroiau să lupte
împotriva ruşilor, slavi şi pravoslavnici; cei care le-au năpăstuit neamul erau germanii; sau, redus la
limbajul propagandei aliate, fasciştii.
Prin urmare, dacă voiau să se sustragă din mâna necruŃătoare a justiŃiei române, trebuiau să se pună
sub protecŃia unei forŃe impunătoare, în afara atingerii acesteia. Aşa au apărut, ca "ciupercile după ploaie",
sute şi sute de partizani antifascişti sârbi de-ai lui Tito în satele bănăŃene de la graniŃă. Carne de tun în
continuare, de această dată pe frontul antifascist din Serbia şi Vojvodina, o parte importantă dintre aceştia
au reuşit să se sustragă pericolului iminent al primei linii, îmbrăŃişând sloganurile propagandei comuniste
iugoslave.
La început a trecut un prim val de răfuială şi teroare exercitat de unii dintre aceşti foşti dezertori (şi
apoi partizani antifascişti) asupra prigonitorilor lor din trecut, jandarmii; s-a soldat cu mai multe asasinate
şi alte fapte criminale săvârşite asupra oamenilor legii, la care s-au găsit părtaşi şi soldaŃi sau chiar ofiŃeri
ruşi.4
Apoi a urmat o acŃiune mult mai susŃinută dar şi haotică, care parŃial a animat şi populaŃia civilă:
încercarea propagandistică de a îngloba în circuitul comunist iugoslav şi părŃi din Banatul românesc, sub
deviza aceleiaşi lupte antifasciste; de această dată lozinca era manevrată însă cu o tentă voit deformată,
antiromânească, ignorându-se cu bună ştiinŃă angajarea masivă şi legitimă a României în efortul militar
general al aliaŃilor.
După reacŃia brutală a forŃelor de jandarmi împotriva gărzii sârbeşti de la Moldova Veche (27/28
ianuarie 1945), propaganda pentru Banatul iugoslav s-a diminuat simŃitor în această zonă a Dunării, cel mai
mult expusă influenŃei titoiste. Prin satele sârbeşti dintre Moldova Veche şi Baziaş îl mai aflăm încă, la
începutul lunii februarie 1945, într-o maşină militară rusească, pe fostul comandant al gărzii de la Moldova
Veche; acesta distribuia manifeste sârbeşti, tipărite la Biserica Albă, agitând împotriva jandarmilor şi a
grănicerilor români, că… "aceştia sunt fascişti".5
Dacă la Dunăre lucrurile s-au mai liniştit un pic,6 starea de tensiune a reizbucnit în zona de fâşie de
uscat, în Timiş-Torontal. Într-o acŃiune de control a situaŃiei militare a locuitorilor din graniŃă, jandarmii au
ridicat la Ivanda patru dezertori. ReacŃia localnicilor a fost foarte vehementă: la 13 februarie toată populaŃia
a ieşit în stradă, manifestând împotriva jandarmilor, că "armata şi poliŃia sunt legionare" şi ovaŃionând
armata sârbă şi pe cea rusă.7
În afară de Biserica Albă un alt centru al propagandei iugoslave era şi VârşeŃul. Dinspre această
localitate se abăteau, foarte frecvent, echipe de propagandă, agitând pentru anexarea Banatului la
Iugoslavia. łinta lor predilectă erau comunele Denta şi Deta, unde respectivii se însoŃeau cu "anumiŃi
locuitori de origine etnică sârbă".8 Din rapoarte reieşea şi că şefii de post locali, care aveau în sarcină
menŃinerea ordinii publice au pierdut de sub control situaŃia, dovedindu-se neputincioşi, ameninŃaŃi cu
împuşcarea dacă ar încerca să intervină. Starea aici se deteriorase într-atât că şeful de post din Deta,
nemaiputând suporta "mizeriile" acestor partizani sârbi şi - probabil spre a-şi acoperi teama sau ineficienŃa
la datorie - îşi oferea demisionarea din funcŃie.9
La nivelul central, al DirecŃiei SiguranŃei, evenimentele de la graniŃa iugoslavă sunt receptate
corespunzător intereselor securităŃii statului român; un ordin concis, către forul din Timişoara, cu
menŃiunea "Secret" şi "F. urgent", sintetizează limpede percepŃia agitaŃiilor sârbeşti din perspectiva de la
Bucureşti.10
Să vedem acum cum funcŃionează mecanismul propagandei "de suprafaŃă" în alternanŃă cu efectele
de durată, ce ating interesele de stat.
Manifestele difuzate printre sârbii din Clisura Dunării îndemnau la organizarea gărzii cetăŃeneşti,
antifasciste şi antilegionare; în favoarea - prin urmare - a luptei aliaŃilor, îndemnând spre urmarea făgaşului
evenimentelor la scara majoră, acea a războiului antifascist. Necazul începea însă, de îndată ce se dădea
tălmăcire concretă îndemnurilor mobilizatoare. Pentru minoritarii sârbi, puŃin instruiŃi şi de regulă
percepând realitatea prin regulile dure ale războiului din răsărit, cu tot arsenalul demagogic antibolşevic,
realitatea fascismului erau Antonescu, chiar Mihai, ofiŃerii de la unitate şi mai ales gradaŃii, zeloşi să
reprime orice nu radia suficientă "simŃire curat românească". Iar simŃire românească în ultimii 4-5 ani (cât a
durat pregătirea militară şi participarea pe frontul de răsărit), aşa fuseseră instruiŃi, era echivalent cu ura de
moarte faŃă de tot ce aducea a bolşevici… ruşi… slavi. Lucrurile se complicau enorm prin necesara
reducere a mesajelor la nivelul de percepŃie şi de indispensabilă motivare a soldatului simplu care, totuşi, el
făcea războiul.
Firesc, cum am şi arătat, recruŃii sârbi nu erau din cale afară de entuziaşti să participe la campania
împotriva ruşilor. Că nu se identificau cu o asemenea opŃiune o dovedea numărul extrem de mare de
dezertări de pe front. Aş îndrăzni o comparaŃie, prin contrast, cu participarea angajată, conştiincioasă, fără
defecŃiuni, a germanilor din cadrul unităŃilor române. Acei 4-5 ani, de pregătire şi de campanie în est, nu au
zdruncinat conştiinŃa nemŃilor noştri în aceeaşi măsură: ei participau şi simŃeau laolaltă şi cu toŃi germanii,
identificându-se, deocamdată, cu aspiraŃiile politice şi militare ale României (evident, până în august 1944).
Deci, acea Românie corespundea aşteptărilor germane; nu însă şi celor sârbeşti. Doar aşa putem explica
entuziasmul de necontrolat al celor 970, care s-au înrolat voluntari în armata lui Tito, să lupte pentru a
şterge ceea ce au detestat în ultimii ani - ignorarea identităŃii lor; deci, a fost şi o foarte puternică nevoie a
unei reparaŃii morale.
Comunismul era plin de idealuri optimiste. Din nefericire, realitatea s-a dovedit mai tristă. Tocmai
aceste idealuri, sub care subscriau atât partizanii cât şi ruşii, i-au îmbătat, pentru început, mai ales pe sârbii
din Banat. Aşa se face că cei aproape 1000 de partizani (precum şi întreg mediul din care s-au hrănit aceste
predispoziŃii, adică mai toată populaŃia sârbească de la noi) au pornit cu tot avântul (şi prezenŃa ocrotitoare
a tancurilor ruşeşti) la lupta împotriva a ceea ce ei presupuneau că întruchipa fascismul.
Să ne amintim că România nu era, încă, "democrată şi populară" ci doar urma să devină. Aşadar,
chiar ruşii dădeau de înŃeles că nimic din ce e vechi nu mai trebuia să supravieŃuiască în România.
Iată că lupta împotriva fascismului, la această scară drastic simplificată, însemna şi lupta împotriva
vechilor rânduieli de stat româneşti. Că problema integrităŃii teritoriale nu era în dispută în acest sector, iar
lupta de clasă nu însemna neapărat şi modificarea în teren a graniŃelor, aceasta sârbii de la sate nu prea ştiau
(sau nu voiau să înŃeleagă). Au fost suficient umiliŃi, hărŃuiŃi, desconsideraŃi. Voiau dreptate, într-o lume
ideală, nouă, în care să încapă cu identitatea lor slavă. Poveşti auziseră despre Lenin, Stalin şi comunismul
rus… ceva palpabil, pe un clişeu asemănător, însă mai ademenitor, fiind vorba de rânduiala din preajmă, a
conaŃionalilor, era demagogia egalitaristă a comisarilor lui Tito.
De la vorbă la acŃiune în asemenea vreme calea părea extrem de simplă, de cuprins într-un slogan:
"Banatul - Iugoslavia!". Iar masa celor ce agitau, practic, întreaga minoritate, erau deopotrivă şi activişti
"antifascişti" (în percepŃie proprie); pe când din interesul statului ei apăreau "agitatori periculoşi" şi
uneltitori împotriva integrităŃii teritoriale şi a securităŃii statului.
Privit deci, la rece, "tehnic", adică din perspectiva construcŃiei logice a viitoarei acŃiuni punitive, a
identificării duşmanului (vinovatului) care trebuia reprimat, ordinul în cauză al DirecŃiai SiguranŃei reŃinea
doar că:11
1. În Clisura Dunării au luat fiinŃă "gărzi sârbeşti", "înarmate". Deci, pentru instituŃia "specializată",
un adversar destul de dificil (problema sârbească se bucura de simpatia ruşilor şi aici erau greu de
"încolŃit", deocamdată) dar şi periculos (ceea ce era, totuşi, mai simplu de dovedit, fiind într-o situaŃie de
încălcare flagrantă a unor banale legi: deŃineau arme, fără aprobare pentru aceasta).
2. Aceste gărzi "naŃionale sârbeşti" au luat fiinŃă "pentru paza tuturor comunelor cu populaŃia
sârbească". Iată deja introdus, deliberat, un element fals, necesar însă pentru a netezi calea represiunii,
printr-un "tonifiant de conştiinŃă" destinat jandarmilor ce acŃionează. Garda locală "antifascistă" se
închegase, cu adevărat, doar în Moldova Veche; dar şi aici nu a avut o viaŃă lungă, fiind brutal desfiinŃaată
prin acŃiunea jandarmilor, din noaptea de 27/28 ianuarie 1945.12 Deci, un caz rezolvat, cunoscut ca atare, e
folosit ca pretext pentru pregătirea viitoarei răfuieli, generalizate, cu o minoritate "incomodă".
3. Se identifică deductibilele Ńeluri antistatale din manifestările spontane ale partizanilor, intoxicaŃi
cu propaganda titoistă; ar fi vorba de gărzi "compuse exclusiv din sârbi", purtând banderole pe care scria
doar sârbeşte, activau "numai în comunele sârbeşti"…13 Această repetare ostentativă a unor atitudini
comportamentale din sfera exclusivismului naŃional sugerând, implicit, nevoia excluderii, a eliminării a
ceva nesănătos; deci, din nou, nevoia reprimării. Şi, ca un cap de acuzare concretă, sugerat prin însuşi
ordinul citat, venit să uşureze misiunea în teren a jandarmilor: gardiştii ar fi înzestraŃi cu armament şi
muniŃie "de provenienŃă necunoscută". Nu spunea, de fel, că ar fi de provenienŃă aliată, spre a fi folosite
împotriva fasciştilor. Se încerca, în orice chip, minimizarea şi eventual discreditarea statutului de partizan,
de care sârbii erau mândri.
4. Ca o concluzie, aceste gărzi (de fapt, partizani, plecaŃi cu de la sine voie din unităŃi) refuzau ca
"anchetarea sau cercetarea anumitor cazuri" să fie efectuată de cei în drept, de autorităŃile legale. Deci, se
sugera că-şi făceau singuri dreptate, fapt ce trebuie curmat, prin măsurile ce se impuneau. Desigur, într-un
asemenea timp era cu mult mai uşor să emiŃi ordine decât ca acestea să şi fie duse la bun sfârşit.
Din cauza neputinŃei de a se opera "cu mâinile libere", sârbilor li s-au trecut cu vederea
îngrijorătoarele "iniŃiative" din lunile tulburi ale sfârşitului de război. Nu li s-a întâmplat nimic în 1945,
când ar fi putut să li se reproşeze destule… Erau însă necesari pentru reeducarea "roşie" a românilor. Vor
ispăşi totuşi, cu vârf şi îndesat, începând cu anul 1948, când pepiniera de zeloşi şi obedienŃi stalinişti
autohtoni a furnizat deja suficiente "cadre", ca aparatul să funcŃioneze numai prin forŃe proprii.
Privind în urmă, istoria recentă ne dovedeşte, prin latura ei tragică, faptul că regimurile totalitare au
utilizat, în manieră neîntrecută, dizlocările masive de populaŃie. A fost o metodă de răfuire cu grupuri
etnice (evreii, Ńiganii…) sau sociale (intelectualii) "incomode".
Conducătorii comunişti din România, zeloşi învăŃăcei de-ai lui Stalin, au aplicat şi ei deportarea
"elementelor duşmănoase" noilor rânduieli.
În această stranie şi tragică nimicire a ceea ce a fost culminaŃia civilizaŃiei materiale din România
precomunistă s-a procedat însă şi după proverbialul "specific naŃional".
AlŃii şi-au identificat întâi duşmanii şi abia apoi, cu grijă, metodic, i-au nimicit. Cei de la noi au
făcut-o de-a valma, fără suflet, şi tragere de inimă, ca orice imitaŃie. Iar deportarea, "pedepsirea"
elementelor "fasciste", "titoiste" şi "duşmănoase noii orânduiri" a fost pornită fără temei legal, fără acte
normative constituŃionale şi urmată de ştergerea din arhivă a urmelor scrise, menŃionând numele autorilor
sau a făptaşilor criminalei represiuni împotriva celor mai de vază gospodari din graniŃă.
S-a distrus tot ce era civilizaŃie de frunte pe o fâşie în adâncime de 25 de km. spre frontiera cu
Iugoslavia lui Tito. Lumea înstărită a graniŃei bănăŃene şi oltene a fost catalogată, fără discernământ,
duşmană a sistemului egalitarist al subculturii şi mizeriei umane.
În suferinŃă s-au găsit împreună şi solidari toŃi cei aleşi, "floarea" Banatului, indiferent de etnie sau
condiŃie socială.
Dacă ne este permisă o apreciere, durerea românilor, dizlocaŃi într-un teritoriu totuşi românesc, era
mai puŃin tragică; decât, să spunem, cea a germanilor, care au desŃelenit spre civilizaŃie roditorul plai de
vest, pentru a fi de această dată zvârliŃi de colo colo, prin Siberia, Donbas şi în cel mai "fericit" caz
Bărăgan, de catre vremelnicii şi întâmplătorii stăpâni ai clipei; sau cazul sârbilor, alintaŃii de ieri ai lui
Stalin, care peste noapte s-au trezit preschimbaŃi în cei mai fioroşi duşmani ai noii orânduieli.
Sârbii, înşiraŃi prin satele de-a lungul frontierei, autohtoni pe care jocul celor ce-au trasat hărŃile i-a
făcut să existe în afara hotarului naŃional, îşi hrăneau spiritual existenŃa şi în continuare în lumea de
dincolo. Tragedia deportării în Bărăgan s-a abătut asupra lor cu puterea unui urgan atotnimicitor. I-a rupt de
rădăcini, de trecut, de naŃie şi i-a zvârlit într-un pustiu, pe care l-au resimŃit ca o "Siberie a României". Au
fost aşezaŃi pe pământ gol, un vid material; dar pentru vieŃuitorii acestei lumi rurale, legată mistic de satul
natal, fiecare o mică Serbie sufletească, a fost mai mult decât un cutremur devastator. Nici nu mai realizau
că sunt pe pământ românesc. România era pentru ei lumea cosmopolită, multietnică, a satelor prospere
bănăŃene.
Aici, s-au înspăimântat de ce au văzut. Erau numiŃi "coreaneri", bandiŃi, hoŃi şi criminali periculoşi;
nu li s-a permis nici măcar să bea apă de la fântâni, ca nu cumva să le otrăvească… Lumea primitivă,
străină, aspră şi ostilă cu timpul însă s-a deschis şi spre sârbi; treptat, duşmănia şi neâncrederea s-au
preschimbat în mirare şi apoi în compasiune şi chiar admiraŃie.
Cartea de faŃă este o astfel de secvenŃă, din povestea unei etnii, adânc zdruncinate de tragedia
deportării; este încercarea ei de a-şi tălmăci propria "vinovăŃie fără de vină" şi căutarea cu asiduitate a
firavelor raze de speranŃă, spre a dăinui şi pe mai departe14.
MIODRAG MILIN
NOTE ŞI BIBLIOGRAFIE
NOTE:
1. Câteva date despre "oaspeŃii" lui tanti Vuca:
– Ion C. Brătianu, fiul lui Constatin (Dinu) Brătianu, preşedintele Parditului NaŃional Liberal:
– Emil Oprişanu, avocat, fost funcŃionar al Ambasadei României la Belgrad, acuzat pentru
spionaj în favoarea Jugoslaviei;
– Radu Meitani, profesor universitar, cu domiciliul obligatoriu datorită acuzaŃiei pentru activitate
legionară;
– Vladimir ChiriŃescu, ofiŃer, închis pentru "activitate duşmănoasă";
(Arhiva SRI, D-4148).
2-10. (pag. 422 nr. 68-76 versiunea în limba sârbă)
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. AsociaŃia Foştilor DeportaŃi în Bărăgan – In memoriam Bărăgan, Timişoara 1993, ExpoziŃie la Muzeul
Banatului.
2. AsociaŃia Foştilor DeportaŃi în Bărăgan, Fotomemoria unei deportări: Bărăgan, 1951, Editura Mirton,
Timişoara, 1995.
3. Blandiana, Ana – Proiecte de trecut, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1982, pag.118-119.
4. Geier Christian – Bărăgan – der rumänische Gulag, Banatica, Freiburg, nr.3/1994.
5. Damjanoviş Jevrem - Stradanje Srba u Rumuniji, Ilustrovana Politika, Beograd, Januar - februar, 1990.
6. Mesaroški, D. - Preživeli strahote Baragana, Dnevnik, Novi Sad, februar, 1990
7. Marineasa, Viorel, Vighi, Daniel – Rusalii '51, Fragmente din deportarea în Bărăgan, Ed. Marineasa,
Timişoara, 1994.
8. Viorel Marineasa, Daniel Vighi şi Valentin SămânŃă – "Deportarea în Bărăgan. Destine, documente,
reportaje", Editura Mirton, Timişoara, 1996.
9. Milin Miodrag, Ljubomir Stepanov - Golgota Bărăganului, UDSCR, Timişoara, 1996.
10. Ministerul de Interne, Adresa nr.76478/12.03.1991.
11. Stepanov, Ljubomir, Demokratski Savez Srba i Karaševaka u Rumuniji, DSSKR, Temišvar, 1995.
12. Stepanov, Ljubomir, Iz povesti Ketfelja, DSSKR, Temišvar, 1994.
13. Stojanov, Pavle - Šta se dešava sa srpskom manjinom u Rumuniji, Politika, Beograd, jula, 1989.
14. Vultur, Smaranda – De la reconstitution ethnographique a travers les recits de vie, Etnologie francaise,
XXV, 1995, pag. 3.
15. *** Deportiert in Baragan 1951-1956, München 2001.
SRBI IZ RUMUNIJE
U BARAGANSKOJ GOLGOTI
Istorija poznaje vi{e slu~ajeva kolektivnog ka`wavawa pojedinih naroda ili grupa iz
najstarijih vremena do dana{nih.
Takav jedan slu~aj masovne deportacije imamo i u posleratnoj Rumuniji; tokom
1951. godine raseqeno je preko 40.000 Bana}ana i Oltenaca Rumuna, Srba, Nemaca,
Bugara, Ma|ara, Ma}edonaca (Aromuna) i dr. u Baragansku pustiwu.
Ova kwiga poku{ava da rasvetli stradawa Srba-Bana}ana koji su bili raseqeni u
periodu 1951-1956.
Splet okolnosti u tom periodu bio je komplikovan.
Iz pograni~ne zone sa Jugoslavijom u antifa{isti~koj borbi u~estvovalo je preko
hiqadu Srba dobrovoqaca. Vrativ{i se nakon zavr{etka rata svojim ku}ama, oni su
mahom svi, nosioci socijalisti~kih ideja u pograni~nom pojasu, pobornici velikog Staqina
i mar{ala Tita.
Zvu~i paradoksalno, ali ~iwenica je i da su komunisti Srbi u Banatu bili oslonci
posleratnog socijalisti~kog preobra`aja Rumunije.
Neki neobuzdani zanos hvata srpska sela po Banatu.
Dr`avna vlast poku{ava da povrati autoritet tada jo{ kraqevske Rumunije. Biv{i
dobrovoqci prisiqeni su da se demobili{u. Ali oni jo{ uvek tra`e pomo} i podr{ku od
sovjetske vojske (koju Rumuni do`ivqavaju kao okupatorsku). Strahovito pritisnuta od
strane "oslobodilaca" vlast privremeno popu{ta u autoritetu. Me|utim samo privremeno...
Dr`ava koja je u ratu sva{ta pre`ivela, jedva je do~ekala Informbirovsku rezoluciju da bi
vratila milo za drago svojim neposlu{nim i u prohtevima neumerenim nacionalnim
mawinama (pa i Srbima).
U dosada{woj literaturi o toj temi naj~e{}e se pomiwu: uticaj sovjetske politike na
svakodnevni preobra`aj Rumunije u procesu izgradwe novog, socijalisti~kog dru{tva;
kreativno prilago|avawe sovjetskog iskustva u domenu kolektivnog ka`wavawa; trenutna
neslagawa rumunskih (sovjetskih) i jugoslovenskih komunista; `eqa vrha rumunskih
komunista da se doka`e pred starijim bratom; trenutna potreba da se narodu (koji se
protivio brzom uve|ewu novog sistema) da zastra{uju}i primer; itd.
I sudbonosni doga|aj desio se 18. juna 1951. godine. U pograni~nom pojasu od 25
km du` jugoslovenske granice samo za jednu no} isterano je iz svojih ku}a sa skromnim
prtqagom i utovareno u teretne vagone i preko 2200 najvi|enijih `iteqa srpske narodnosti
i upu}eno u Baragansku pustiwu.
Ovo je kwiga svedo~anstava tih nevinih i nedu`nih qudi o wihovoj patwi od skoro
~etir i po godine.
Sastavqa~i ove kwige Miodrag Milin i Qubomir Stepanov obi{li su sva naseqa iz
kojih su bili deportovani Srbi i razgovarali su sa povratnicima, sakupili forografije i
svedo~anstva, obnovili spikove i sl.
Tekstovi ovde zastupqeni jesu i prava riznica na{eg govora.
Zaseban odeqak sadr`i spiskove deportovanih Srba po azbu~nom redu, po
naseqima iz kojih su doseqeni i po novim naseqima. Tako|e nazna~eni su oni koji su
tamo ro|eni ili umrli.
Da bi ~itaoci stekli {to boqi utisak prilo`eno je i oko 150 fotografija i mapa.
Prilikom na{ih susreta i razgovara sa na{im qudima koji su pre`iveli Baragansku
Golgotu, naj~e{}e su ponavqali:
"Dogodilo se, ne ponovilo se.
Pra{tajmo, ali pamtimo!"
Ova kwiga, koja je prevod istoimene kwige sa srpskog na rumunski jezik, ima ba{
tu namenu.
SUMMARY
Looking as follows, the recent history proves us, through its tragic side, the totalitarian
regimes made use in a unsurpassed manner of the massive dislocation of people.
In fact, it represented a way of settling accounts with "disturbing" ethnic groups (Jews,
Gypsies...) or social categories (intellectuals).
The communist chiefs in Romania, as eager Stalin's apprentices, experienced, too, the
"hostile elements" deportation.
In such a strange and tragic distruction of the essence of what it represented the summit of
pre-communist Romania material civillization, they acted following also the native "national
features":
Others ones, firstly identified the enemy and, only after that, cautiously, metodically,
exterminated them; "ours" were acting pell mell, with no zeal, flimsinessly, as an immitation act
could be.
While the deportation, the punishment act of "fascist elemnts", of "titoists" and of other
"enemies" of such sorte of the new regime, was started with no legal basis, without support of
constitutional norms; and followed with wiping off from the archives of any written traces that were
mentionning the names of authors or of actors of the criminal repression against the most
distinguished householders in frontier area.
They were destroyed material things symbolising prominent civillization into a 25 km large
earthen border strip with Tito Yugoslavia.
Wealthy people of the Banatian and Oltenian frontier was defined, without discrimination,
as enemy of the equallitarian systhem of under culture and human misery.
In suffering they felt togather sollidarity, all the distinguished people of Banat, no matter of
ethnic descend or social condition.
If it is allowed to give an oppinion, the suffering of Romanians, dislocated however into a
Romanian territory, was less tragic; as, let's say, the Germans, who turned up, in order to bring to
civillization, the fertile Western plain - and now, suddenly, they were thrown, up and down, all
over Siberia, Donbass and "at the best" - in Baragan, by the rulers of the day; or, the case of
Serbians, the yesterday allies of Stalin who, allmost over night, find themselves turned into the
most "ferocious" enemies of a "new order".
The Serbes, wasted through the villages along the border, a native people, determined by
the hazzard of the map-drawers to exist outside of their national state, spiritually feeded, further
on, their existance from the abroad world.
The tragedy of deportation in Baragan rushed upon them with a power of a devastating
hurricane: it uproated them, from their past, from their nation; and hurled them into a real desert,
that was felt as a "Siberia of Romania".
They were settled on empty earth, on a material emptyness; but for the inhabitants of a
rural world, mistically connected with the native village, every village a little spiritual Serbia, it was
more that a devastating earth-quake. They realised no more they are still on Romanian land.
Romania was for them a cosmopolitan multiethnic world, of prosperous Banatian villages.
Here they remained astonished by what they saw; they were named as "Koreaners",
bandits, robbers and dangerous criminals; it was not even allowed to them from wells to take water, for
the reason of not poisoning it...
Such a local primitive world, strange, rough and hostile toward them, after time passing,
started to change. Gradually, the hostility and enmity were transformed into wonder and then
compassion or even admiration.
The present book gives such a still, a story of an ethnos that is deeply shocked by the tragedy of
deportation; it is the effort to explain the own "guiltiness", of one who is not to blame; and the
anxious search for the feeble shines of hope, in order to further lasting.
NOTĂ ASUPRA EDIłIEI
Această carte cuprinde, în traducere din limba sârbă, majoritatea textelor apărute în cartea "SRBI IZ
RUMUNIJE U BARAGANSKOJ GOLGOTI", SSR, TEMIŠVAR, 2002, a autorilor Miodrag Milin şi
Ljubomir Stepanov.
Nu au fost traduse capitolele "Pesma kao melem" şi "Od naših književnika".
FaŃă de ediŃia în limba sârbă s-a adăugat poezia lui Vlada Barzin “Zodia Răului”. Materialul
ilustrativ s-a îmbogăŃit.
În capitolul "Ei au suferit" s-a menŃinut ordinea după alfabetul cirilic.
Relatările celor cu care au stat de vorbă autorii, au fost traduse cât mai aproape de original,
documentele au fost reproduse conform cu redactarea lor originală iar celelalte texte au fost traduse literar.
AUTORII
Cuprins
ARGUMENTE..........................................................................................................5
ÎNSEMNĂRI PRELIMINARE .................................................................................7
GENEZA UNEI TRAGEDII: .................................................................................17
BĂRĂGANUL SÂRBILOR ...................................................................................17
S-A-NTÂMPLAT, DE NU S-AR MAI REPETA...................................................20
ZODIA RĂULUI ..................................................................................................217
GRIJĂ ŞI RESPONSABILITATE........................................................................218
EI AU SUFERIT ...................................................................................................258
SĂ IERTĂM, DAR SĂ łINEM MINTE!.............................................................302
DOCUMENTE......................................................................................................309
ÎNCHEIERE..........................................................................................................331
ÎN LOC DE REZUMAT .......................................................................................331
NOTE ŞI BIBLIOGRAFIE ...................................................................................339
SRBI IZ RUMUNIJE U BARAGANSKOJ GOLGOTI .....................................341
SUMMARY ..........................................................................................................343
NOTĂ ASUPRA EDIłIEI ....................................................................................345