Toaletele uscate cu colectarea separată a excreţiilor

Toaletele uscate cu colectarea separată a excreţiilor

Sergiu Andreev
Nadejda Andreev
SanitaŒia ecologic‡
ConcepŒia EcoSan
Toaletele uscate cu colectarea separat‡ a excreŒiilor
Utilizarea deşeurilor umane Šn agricultur‡
Chişinău 2010
Introducere
CZU 502/504:643.524
A 52
Responsabil de ediţie: Sergiu Andreev
Redactor: Nadejda Andreev
Corectori: Natalia Negară, Vitalie Samoil
Design şi machetare: Alexandru Ermurache, Sergiu Andreev
Coperta şi ilustraţii: Alexandru Ermurache
Andreev, Sergiu
Sanitaţia ecologică : Concepţia EcoSan. Toaletele uscate cu colectarea
separată a excreţiilor. Utilizarea Deşeurilor umane în agricultură. /
Sergiu Andreev, Nadejda Andreev ; resp. ed.: Sergiu Andreev ; WiSDOM,
Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Coop. – Ed. a 2-a. – Ch. :
Femeile în Dezvoltarea Durabilă a Moldovei AO, 2010
(Combinatul Poligr.). – 56 p. – (Apă şi sănătate)
Bibliogr.: p. 56. – 1200 ex.
ISBN 978-9975-9813-1-6.
- - 1. Mediul înconjurător – Sanitaţie. 2. Toalete – Igienă.
502/504:643.524
A52
© WiSDOM, 2009, 2010
ISBN 978-9975-9813-1-6
P
entru majoritatea dintre noi sanitaţia înseamnă să stai pe vasul
toaletei, apoi să speli excreţiile cu apă în sistemul de canalizare ori să
le laşi să cadă în groapa adâncă a latrinei. În ambele cazuri, excreţiile
sunt eliminate din anturajul nostru în cel mai rapid şi convenabil mod,
astfel încât să nu ne mai amintim de ele. În viaţa noastră sunt lucruri
mult mai importante de făcut, nu-i aşa? De exemplu, bunăstarea materială, sănătatea, grija faţă de urmaşi, securitatea, asigurarea unui viitor
decent etc. Aparent aveţi dreptate. V-aţi gândit însă vreodată că toate
acestea sunt în strânsă legătură cu sanitaţia şi în mare măsură depind
de sanitaţie, acel domeniu, pe care îl considerăm mai puţin important?
Sistemele de canalizare şi tratare sunt sofisticate şi foarte costisitoare,
poluarea mediului este aproape inevitabilă, resursele de apă potabilă
sunt irosite fără milă. Toaletele de tip latrină poluează apele freatice cu
nitraţi, nu corespund normelor sanitare elementare, produc miros urât,
favorizează dezvoltarea insectelor transmiţătoare de boli etc.
Sistemele convenţionale de sanitaţie sunt tot mai mult criticate
pentru lipsă de durabilitate: fezabilitate mică, imperfecţiune tehnologică, impact negativ asupra mediului şi riscuri pentru sănătatea populaţiei. Ele modifică dezastruos mediul înconjurător, în loc să se integreze natural în funcţionarea sănătoasă a ecosistemului. Populaţia
globului creşte vertiginos, mărind proporţional şi cantitatea de deşeuri umane, lucru care deja a provocat catastrofe ecologice şi crize
sociale grave în multe ţări, inclusiv în Republica Moldova.
Omenirea este în căutarea unei soluţii pentru a reduce cantitatea
de deşeuri umane şi a diminua impactul lor asupra mediului şi sănătăţii
populaţiei. Problema este atât de gravă, încât Naţiunile Unite au inclus
redresarea problemelor legate de sanitaţie în lista Scopurilor Dezvoltării
Mileniului, care prevăd reducerea sărăciei şi dezvoltarea durabilă. Astfel,
către anul 2015 se preconizează reducerea în jumătate a proporţiei populaţiei care nu are acces la apă potabilă şi sanitaţie elementară.
Având în vedere faptul că creşterea populaţiei nu poate fi oprită,
avem doar două opţiuni:
• să investim finanţe mari în funcţionarea normală a infrastructurii
de sanitaţie convenţională în orice colţ al lumii;
• să reutilizăm deşeurile umane.
Sistemele convenţionale
de sanitaţie nu asigură
durabilitate şi sunt dăună­
toare pentru mediu
3
S an i t aţ i e e co lo gi c ă
Această broşură face parte din setul educational Apă şi Sănătate şi se
distribuie gratuit. Este publicată de Asociaţia WiSDOM cu suportul
financiar al Agenţiei Elveţiene de Dezvoltare şi Cooperare, în cadrul
Proiectului Elveţiei de Apă şi Sanitaţie în Moldova (ApaSan).
Definiţia sanitaţiei
S a ni t aţ i e e co lo gi c ă
4
Prima opţiune, după cum vă puteţi da seama, este o abordare
utopică. Cea de-a doua însă pare să fie logică, dar sună un pic bizar.
Cum se poate ca excreţiile umane, pe care dintotdeauna le-am considerat deşeuri inutile şi periculoase, printr-o abordare nouă să devină
resurse valoroase? Răspunsul se află în cunoştinţele noastre din şcoală. Reutilizarea substanţelor şi a energiei care se conţin în deşeurile
produse de fiinţele vii sunt procese care stau la baza funcţionării oricărui ecosistem.
O nouă abordare – sanitaţia ecologică sau durabilă, mai numită
şi EcoSan, vine să ne schimbe viziunile asupra sanitaţiei. Ea se bazează pe principiile reutilizării deşeurilor umane în agricultură, asigurând totodată igiena şi confortul pe care ni-l dorim.
Dragi cititori, această publicaţie este destinată fiecăruia dintre
voi, indiferent de vârstă, studii sau ocupaţie, deoarece sănătatea, mediul curat şi prosperitatea materială sunt probleme care vă privesc
personal. Aici veţi găsi informaţii utile, care ar putea să vă schimbe
viziunea asupra lucrurilor, să vă facă să luaţi atitudine pentru a realiza
schimbări în mai bine.
EcoSan este o concepţie relativ nouă. Nu putem aştepta o acceptare de către toată populaţia Moldovei a principiilor EcoSan şi
soluţionarea imediată a problemelor legate de sanitaţie şi sănătate.
Însă sperăm că prin publicarea acestei broşuri, vom contribui într-o
măsură oarecare la eforturile întreprinse de organizaţiile partenere
WiDOM, Ecotox, Direcţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare
şi organizaţia Solidaritatea Europeană pentru Apă din Moldova de a
promova cele mai progresiste sisteme de sanitaţie durabilă pentru un
viitor prosper.
Sanitația este definită ca ansamblu de măsuri pentru protecţia sănătăţii omului şi asanarea mediului, legate de asigurarea igienei și gestionarea eficientă a deşeurilor umane. Măsurile de protecție a sănătății
pot fi atât la nivel de sisteme inginerești complicate (de ex. rețele de
canalizare, stații de tratare etc.), cât și la nivel de tehnologii simple (de
ex. latrine, fose septice etc.) ori chiar la nivel de practicare a igienei
personale (de ex. spălatul pe mâini cu săpun). Din definiţie reiese că
scopurile sanitaţiei cuprind două domenii:
Sanitaţia – ansamblu de măsuri
pentru protecţia sănătăţii
omului şi asanarea mediului,
legate de asigurarea igienei
şi gestionarea eficientă a
deşeurilor umane
• protecţia sănătăţii omului prin eliminarea pericolului produs de
deşeurile umane;
• protecţia mediului şi a resurselor acvatice prin eliminarea
potenţialei daune cauzate de gestionarea deşeurilor umane.
Tradiţional, în primul rând ne gândim la sănătatea şi confortul propriu, şi în ultimul rând la impactul sanitaţiei asupra mediului.
În general sanitaţia cuprinde:
• practici și norme de igienă;
• gestionarea apelor menajere;
• gestionarea apelor negre (amestecului dintre excreţiile umane,
apele gri şi apele industriale);
• gestionarea excreţiilor umane separate;
• gestionarea apelor gri.
Această publicație se referă la un domeniu mai îngust al sanitației –
toaletele și gestionarea excrețiilor umane. De aceea în continuare
accentul va fi pus mai mult pe aceste teme, subiectele ce țin de gestionarea altor deșeuri menajere fiind examinate mai superficial sau
chiar omise.
5
S a ni t aţ i e e co lo gi c ă
Excreţiile umane conţin
substanţe valoroase şi
energie, de aceea trebuie să
fie considerate mai degrabă
resurse, decât deşeuri
Pentru a şti cum să gestionăm eficient deşeurile umane, astfel încât
să asigurăm igiena şi confortul adecvat, să evităm poluarea mediului
şi să reducem cheltuielile, este bine să cunoaştem mai multe despre
aceste deşeuri.
Nutrienţii
Nutrienţii sunt elemente
chimice sau compuşi
care pot fi metabolizaţi
de către organism pentru
a produce energie şi a-şi
construi ţesuturile
S an i t aţ i e e co lo gi c ă
6
Mai întâi e nevoie să descifrăm cuvântul nutrient, care în continuare
va fi utilizat de multe ori.
Cu toţii ne aducem aminte din şcoală că din totalitatea de elemente chimice existente, o parte constituie materialul din care sunt
construite organismele vii. Aceste substanţe se numesc nutrienţi.
Distingem trei categorii de nutrienţi: nutrienţii neminerali – oxigenul, carbonul şi hidrogenul; macronutrienţii – azotul, fosforul, kaliul,
sulful, calciul şi magneziul; micronutrienţii – elementele vitale pentru organism, dar care sunt necesare în cantităţi foarte mici, de ex.
borul, cuprul, manganul, fierul, zincul, molibdenul etc.
Nutrienţii neminerali se
găsesc în cantităţi nelimitate sub
formă de apă şi bioxid de carbon, pe care planta le asimilează
uşor, cu ajutorul energiei solare,
pe când nutrienţii minerali (macro- şi micronutrienţii) se găsesc
doar în cantităţi limitate în sol
şi în apa care alimentează rădăcinile plantelor. În continuare,
când vom vorbi despre nutrienţi,
vom avea în vedere doar nutrienţii minerali, adică macro- şi
micronutrienţii.
Aşadar, unul dintre lucrurile pe care trebuie să le luăm în considerare când vorbim despre deşeurile umane, este cantitatea şi calitatea nutrienţilor care se conţin în
ele. Întoarcerea nutrienţilor în natură în modul firesc va asigura creşterea plantelor pe care le vom consuma. Însă dacă aceşti nutrienţi vor
fi plasaţi în locuri nepotrivite, atunci vom produce un dezechilibru în
ecosistem, care va duce la cataclisme dezastruoase.
Agenţii Patogeni
Sanitaţia presupune eliminarea riscului infectării cu agenţii patogeni
din deşeurile umane. Aceştia sunt în majoritate bacterii, viruşi, protozoare şi viermi intestinali. Cea mai mare parte a bolilor de pe glob
sunt legate de calitatea apei potabile şi de igiena neadecvată. Anual,
peste 2 milioane de oameni, majoritatea având vârsta sub 5 ani, mor
din cauza bolilor diareice. Aproximativ 6000 de copii mor în fiecare
zi. Conform unor estimări, două treimi din costurile tratamentului
medical sunt utilizate pentru tratarea bolilor diareice.
Cea mai mare parte a bolilor
de pe glob sunt legate de
calitatea proastă a apei
potabile şi de igiena
neadecvată
Agenţii patogeni
din deşeurile umane
Agenţii patogeni sunt prezenţi, în proporţii diferite, atât în excreţii, cât şi în apele menajere. Pentru a crea condiţii adecvate de igienă, trebuie să cunoaştem căile de transmitere a agenţilor patogeni din
deşeurile umane în mediul înconjurător şi la oameni, iar apoi să aplicăm bariere de interceptare a surselor de transmitere. În diagramele
de mai jos sunt prezentate căile de transmitere, precum şi barierele
necesare pentru prevenirea răspândirii agenţilor patogeni.
Prin cunoaşterea căilor
de transmitere a agenţilor
patogeni putem
gestiona eficient igiena
şi controlul infecţiilor
7
Diagrama „F”
Căile de transmitere a agenţilor patogeni şi barierele ce pot fi aplicate
S an i t aţ i e e co lo gi c ă
Caracteristica
excrețiilor umane
Din punct de vedere al
conţinutului de nutrienţi
(N şi P), urina este cel
mai valoros produs al
excreţiilor umane
Urina
Urina reprezintă fracţia lichidă a excreţiilor şi este produsă de rinichi
prin filtrarea sângelui şi amestecarea cu excesul de apă din organism.
La excretare, urina are culoare galbenă şi nu miroase urât, însă la
păstrare, pe măsură ce ureea este descompusă de către bacterii în
amoniac şi bioxid de carbon, ea capătă un miros înţepător. În mare
parte urina constă din apă, aproximativ 93-96%, şi diverse substanţe
în formă solubilă. Din punct de vedere al conţinutului de nutrienţi,
urina este cel mai valoros produs al excreţiilor umane. În ea se conţine cea mai mare parte a azotului şi a fosforului, uşor asimilabile de
către plante. În medie, o persoană produce cam 500-550 litri de urină
anual, iar calculat pentru o familie, formată din 4 persoane, cantitatea
este de circa 2000-2200 litri pe an. Cantitatea de nutrienţi excretaţi o
dată cu urina de către o persoană timp de un an este de 2.5-4.3 kg de
azot (N), 0.4-1.0 kg de fosfor (P) şi 0.9-1.0 kg de potasiu (K).
Masele fecale
În urma digerării hranei, o parte din energie este consumată de către organism, iar excreţiile, în cea mai mare parte fecalele, păstrează
aproximativ 50% din energia iniţială. Respectiv din toată hrana consumată o mare parte a energiei rămâne pentru a fi descompusă de
către organismele detritofage din ecosistem.
Fecalele sunt relativ bogate în nutrienți minerali și substanțe
organice care pot fi degradate, de exemplu prin compostare.
Comparativ cu urina, fecalele sunt mai sărace în nutrienţi, însă
cu mult mai bogate în conţinutul de patogeni. În ele se conţine aproximativ 1010 microorganisme pe gram, multe dintre acestea fiind
patogene. Riscurile pentru sănătate sunt asociate în primul rând cu
fecalele, de aceea este foarte important ca acestea să fie colectate, depozitate şi igienizate corespunzător.
Un adult excretă aproximativ 50 kg fecale pe an, ceea ce este
echivalent cu 25 kg de îngrăşăminte comerciale cu azot, fosfor şi
potasiu.
Fecalele sunt mai sărace
în nutrienţi, însă cu mult
mai bogate în conţinutul
de patogeni
Datorită calităţilor sale deosebite
urina este pe bună dreptate numită
„lichid magic” sau „aur lichid”
S an i t aţ i e e co lo gi c ă
8
Comparativ cu celelalte deşeuri umane, urina este considerată
un produs relativ steril. Cantitatea de agenţi patogeni conţinută în
urina oamenilor sănătoşi este atât de mică, încât de cele mai dese ori
poate fi neglijată. Astfel, în general, urina poate fi utilizată în calitate
de fertilizator imediat după colectare. Există totuşi oarecare riscuri de
transmitere a unor agenţi patogeni, dacă urina a fost colectată de la
persoane cu boli acute specifice. De aceea este recomandată tratarea
urinei înainte de utilizare.
9
S an i t aţ i e e co lo gi c ă
Cantitatea de patogeni
conţinută în urina oamenilor
sănătoşi este atât de mică,
încât poate fi neglijată
Sanitaţia convenţională
O succintă trecere în revistă
Sanitaţia este un atribut al
civilizaţiei şi există din cele mai
străvechi timpuri
Toaleta, împreună cu tehnologiile de tratare a deşeurilor umane, este invenţia care a avut cel mai mare impact asupra civilizaţiei umane. Ea a făcut posibilă convieţuirea comunităţilor dense, lucru pe care nu l-a putut
realiza nicio altă invenţie modernă, fie mecanică sau electronică. Se spune că toaleta a făcut legătura dintre primitivism și civilizaţie, dintre ordine şi dezordine. Imaginaţi-vă cum ar fi viaţa unui oraş cu milioane de
locuitori, dacă fiecare locatar al clădirilor cu multe etaje ar folosi spaţiul
din jurul blocului pentru a-şi satisface nevoile fiziologice sau, şi mai rău,
dacă în fiecare zi ar arunca de la balcon dejecţiile peste capul trecătorilor.
Din cauza simplităţii şi utilizării atât de frecvente, majoritatea oamenilor
cred că toaletele au existat întotdeauna şi erau răspândite pretutindeni.
Necesitatea de sanitaţie a apărut încă din străvechi timpuri, când
oamenii trăiau în triburi mici şi începeau să devină tot mai sedentari.
O dată cu creşterea populaţiei a apărut nevoia de a scăpa de deşeurile
umane, mai ales de excreţiile umane, care fiind concentrate pe un teritoriu restrâns al aşezămintelor, constituiau o problemă pentru locuitori. Pe atunci nevoia de sanitaţie era argumentată prin mirosul şi estetica neplăcută a excreţiilor, care nu aveau ce căuta în sălaşul omului.
Cele mai vechi sisteme de sanitaţie au fost create în oraşele antice Harappa, Mohenjo-Daro şi Rakhigarhi din Civilizaţia Indusului.
Latrină publică tipică
din Roma antică
Sistemul în general era atât de performant, încât conceptual a
supravieţuit până în zilele noastre, fiind înlocuit de sisteme mai moderne abia relativ recent. Este oportun de menţionat, că după mai
mult de două mii de ani de la invenţia sistemului roman de sanitaţie,
multe oraşe şi sate actuale, inclusiv din Moldova, nici până acum nu
dispun de astfel de facilităţi.
S a n i taţ ie e co l o gic ă
10
Cel mai performant şi
sofisticat sistem de sanitaţie
din antichitate a existat
în Roma antică. Curios
este faptul, că mai mult
de jumătate din populaţia
globului nu dispune nici
astăzi de astfel de sisteme.
11
Sistemul de sanitaţie
centralizată din perioada
Civilizaţiei Indusului
Acestea datează cu trei milenii în urmă. Casele aveau încăperi
speciale pentru baie şi toaletă, din care deşeurile purtate de apă se scurgeau prin canale parţial acoperite de-a lungul străzilor principale.
Prin sistemul de canalizare
Cloaca Maxima al oraşului
antic Roma, deşeurile
umane erau deversate
direct in râu
S a n i taţ ie e co l o gic ă
Toaleta a făcut legătura
dintre primitivism şi
civilizaţie, dintre ordine şi
dezordine, fiind invenţia
cu cel mai mare impact
asupra umanităţii
Mai târziu romanii antici au inventat cel mai performant sistem de sanitaţie din acele timpuri. Apa din râurile învecinate era distribuită prin reţeaua de apeducte (aquaeductus) locuitorilor Romei,
iar după utilizare, împreună cu deşeurile din baie, latrine, havuzuri
publice, spălătorii, era evacuată din oraş prin reţeaua de canale subterane, care în oraşul Roma era cunoscută sub denumirea de Cloaca
Maxima, după care deversată iarăşi în râu. Romanii sunt probabil primii care au împuternicit un organ public special, care să se ocupe de
întreţinerea sistemului de aprovizionare cu apă şi sanitaţie. Atitudinea
deosebit de serioasă a romanilor faţă de sanitaţie o demonstrează şi
existenţa în mitologia romană a zeiţei Cloacina sau Venus Cloacina –
patroana canalizărilor.
Astăzi putem întâlni toată gama de abordări în sanitaţie, de la cea
mai primitivă, constând în defecarea şi urinarea la aer liber (tradiţională
şi foarte răspândită în unele ţări) şi terminând cu cele mai sofisticate
sisteme de canalizare şi tratare. Aceste abordări depind de mai mulţi factori, printre care cei de bază sunt nivelul de trai şi cultura. Să nu uităm
că sanitaţia cuprinde şi domeniul de igienă, care este abordată în mod
diferit de diverse popoare cu cultură şi nivel de dezvoltare diferite.
Sistemele de sanitaţie in situ
Calitatea proastă a apei din fântâni se datorează poluării cu substanţe nocive şi agenţi
patogeni, provenite din toaletele cu hazna. Amplasarea toaletei la o distanţă cât mai mare fară
de sursa de apă potabilă nu fereşte fântânile de poluare. Pânza apelor freatice este poluată de
toate toaletele cu hazna din localitate.
Alte tipuri de toalete in situ:
Toalete cu aerisire îmbunătăţită – se deosebesc de toaletele cu hazna doar prin
faptul că sunt înzestrate cu un sistem performant de ventilare pasivă, fapt ce elimină
unul dintre neajunsurile latrinelor – mirosul
neplăcut.
Toalete cu compostarea excreţiilor – se
referă la un tip de sanitaţie durabila, care
prevede utilizarea excreţiilor în calitate de
îngrăşământ, după o procesare specială a lor
prin compostare.
Toalete uscate cu colectarea separată a excreţiilor – vom vorbi despre ele în continuare.
S a n it aţ ie e co l o gi c ă
12
Toaletă cu hazna tipică
din localităţile rurale ale
Republicii Moldova
Pe lângă avantajul costului mic şi cel al simplităţii, latrinele cu
hazna prezintă un şir de dezavantaje şi limitări. Eliminarea pericolului produs de excreţiile umane este realizat parţial. Pe de o parte,
muştele, care se dezvoltă în excreţiile din hazna, fiind vectori importanţi de transmitere a agenţilor patogeni, şi lipsa tradiţională în latrine a facilităţilor de spălare pe mâini, prezintă pericole reale pentru sănătatea omului. Pe de altă parte, latrinele cu hazna nu elimină, ci mai
degrabă agravează prejudiciul adus mediului ambiant. Fiind dispuse
la o oarecare adâncime, excreţiile umane penetrează stratul de sol,
„Toalete zburătoare” – în unele ţări, în
aşezările temporare fără facilităţi sanitare
elementare, a devenit o tradiţie utilizarea
pungilor de polietilenă în calitate de toaletă expres. Aceste pungi, umplute cu excreţii umane, sunt aruncate cât mai departe,
de unde provine şi denumirea. În unele ţări
(Uganda, Kenya şi Tanzania) problema toaletelor zburătoare a devenit atât de gravă,
încât autorităţile au interzis producerea şi
importul pungilor de plastic.
Toalete suspendate, sau „toalete elicopter” –
răspândite în Filipine, Indonezia, Bangladeş şi
alte ţări tropicale învecinate. Constau din încăperi improvizate pentru satisfacerea nevoilor
fiziologice, plasate pe piloni de lemn deasupra
albiei râului. Excrementele cad în râu şi sunt
transportate de apă mai departe de sursă.
13
S a n it aţ ie e co l o gi c ă
În Moldova, cele mai răs­
pândite sisteme de sanitaţie
in situ sunt toaletele cu hazna,
care sunt prezente aproape
în fiecare gospodărie
din spaţiul rural
Sistemele de sanitaţie in situ sunt considerate acele sisteme, în care toate
activităţile de gestionare a deşeurilor umane se realizează în acelaşi loc
sau în nemijlocita apropiere de sursa formării lor. Aceste sisteme pot fi
întâlnite în aşezămintele unde nu există sisteme de canalizare, staţii de
tratare etc., adică nu este posibilă realizarea unei sanitaţii de tip centralizat. În majoritatea localităţilor rurale din Republica Moldova, din
cauza lipsei infrastructurilor centralizate, sanitaţia se realizează pe loc,
pe teritoriul fiecărei gospodării individuale sau local public.
Excreţiile umane sunt de obicei colectate şi depozitate în gropi
simple, numite haznale, iar apele gri sunt de cele mai multe ori deversate
pe teritoriul gospodăriei, fără a fi cumva tratate. Toaletele, fie ele publice
sau din gospodăriile individuale, au aproximativ aceeaşi construcţie tipică: încăperi speciale pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, situate de
asupra unor gropi. Aceste toalete se mai numesc latrine cu hazna. Sunt
dintre cele mai simple, ieftine, dar şi primitive toalete existente.
Mirosul neplăcut şi prezenţa
vizibilă a excreţiilor dimi­nu­
ează mult dorinţa de a îngriji
latrinele, de aici şi neglijenţa
măsurilor de igienă
Ex situ înseamnă gestio­
narea deşeurilor umane în
afara sursei, departe de
locul de origine
Nu este suficientă doar
deplasarea deşeurilor
umane în afara localităţilor.
Apele menajere trebuie sa fie
tratate, pentru a le face mai
puţin periculoase.
S a n it aţ ie e co l o gi c ă
14
Tratarea apelor mena­
jere este complicata
şi costisitoare, implică
procesarea separată a
diferitor componente,
realizată în etape
Sistemele de sanitaţie ex situ
În cazul în care vorbim despre colectarea şi transportarea deşeurilor
umane în alte locuri, departe de sursă, avem in vedere un tip special de sanitaţie – ex situ. Apariţia unei astfel de abordări în istoria
dezvoltării omenirii a fost un progres enorm. Evacuarea centralizată
a deşeurilor umane de pe teritoriul oraşelor a apărut ca răspuns la
acutizarea problemelor de sanitaţie, legate de izbucnirea frecventă
a epidemiilor, mirosul insuportabil etc. A fost găsit şi un mijloc de
transport ieftin şi comod pentru aceste deşeuri – apa. Astfel au fost
create sisteme de canale deschise, mai apoi canale subterane, pentru
ca până la urmă acestea să fie înlocuite cu reţele complicate de ţevi
interconectate.
Problema a fost deplasată din oraş în afara lui, în vecinătatea
altor localităţi, terenurilor agricole etc., ceea ce nu putea să nu stârnească nemulţumirea populaţiei locale. De aceea oamenii au început
să se gândească la posibilitatea tratării deşeurilor acumulate, pentru a
le face mai puţin periculoase.
Tratarea apelor menajere este un proces complicat şi foarte costisitor, şi nu fiecare comunitate îşi poate permite acest lucru. De aceea, din lipsa capacităţii de finanţare a staţiilor de tratare, în ţările în
curs de dezvoltare 95% din apele menajere sunt deversate în mediu
fără nici un fel de tratare.
În general, apele menajere aduse prin sistemele de canalizare
au o compoziţie atât de complexă şi variabilă, încât nu pot fi tratate
aşa cum sunt, fără a implica procese de tratare separată a diferitor
componente. Deosebim tratare mecanică, biologică şi fizico-chimică
a apelor menajere. Există trei etape principale de tratare a apelor
menajere: primară, secundară şi terţiară.
O staţie funcţională de
tratare a apelor menajere
Tratarea primară elimină mecanic materialele aflate în suspensie, spuma şi sedimentul (resturile alimentare, tot felul de particule
minuscule organice şi neorganice, grăsimi şi detergenţi, nisip, pietriş
şi alte obiecte). Acestea din urmă sunt tratate separat. Tratarea secundară constă în degradarea biologică a substanţelor organice, conţinute în apele menajere rezultate din tratarea primară. Sunt utilizate tehnologii relativ complicate, care implică procese separate de degradare
cu ajutorul microorganismelor aerobe şi anaerobe. În această etapă
se realizează mineralizarea apelor menajere şi eliminarea nutrienţilor
principali: a azotului şi fosforului.
15
Tratarea apelor menajere se
efectuează în mai multe etape
S a n it aţ ie e co l o gi c ă
90% din fântânile din Moldova
sunt poluate cu nitraţi din
cauza toaletelor cu hazna
poluând pânza freatică, din care se alimentează fântânile. După cum
se ştie, fântânile sunt unica sursă de apă potabilă pentru majoritatea
locuitorilor de la sate. Trebuie să menţionăm faptul că conform unor
surse oficiale aproximativ 90% din fântânile din Moldova sunt poluate
cu nitraţi şi alte substanţe toxice, precum şi cu agenţi patogeni, astfel
încât sunt inacceptabile pentru a fi utilizate ca surse de apă potabilă.
Dintre alte limitări ale latrinelor cu hazna sunt prezenţa mirosului urât şi aspectul estetic neplăcut. Acestea din urmă au determinat
înrădăcinarea atitudinii negative faţă de problema gestionării excreţiilor umane. Din cauza mirosului neplăcut toaletele sunt de obicei amplasate în locuri ferite, mai departe de casă, iar curăţenia se menţine
cu o mai puţină stăruinţă.
Suplimentar, apele rezultate sunt tratate terţiar, pentru a asigura
o calitate mai bună a efluentului, care urmează să fie deversat în mediu. Acesta mai conţine cantităţi considerabile de nutrienţi, care sunt
eliminaţi prin metode biologice şi fizico-chimice. O ultimă fază mai
poate fi dezinfectarea efluentului prin clorinare sau ozonare.
În concluzie, în cazul sistemelor centralizate de sanitaţie ex situ,
deşeurile umane sunt adunate împreună, dizolvate în cantităţi considerabile de apă şi amestecate, iar după transportarea prin sisteme
complicate şi costisitoare de canalizare spre staţiile de tratare, sunt
iarăşi separate, pentru a fi tratate fiecare în parte, utilizând tehnologii
complicate, echipament scump şi consumând energie.
În ecosistem nutrienţii
migrează de la un
organism viu la altul şi în
mediul ambiant, formând
un ciclu continuu
S a n i taţ ie e co l o gic ă
16
Omul este parte a
ecosistemului, la fel ca şi
celelalte organisme vii
În viitorul apropiat
omenirea se va confrunta
cu grave probleme legate
de epuizarea rezervelor
de fosfor
Aproape toate sistemele de sanitaţie actuale, fie centralizate, fie in situ, au
un şir de dezavantaje legate de faptul că problema este abordată unilateral, adică numai prin prisma confortului şi securităţii omului, dar nu şi a
naturii. Realitatea este că noi locuim înconjuraţi de natură, fiind parte din
ecosistem. Deplasând deşeurile umane mai departe de locuinţele noastre
sau depozitându-le mai adânc în pământ, noi de fapt aducem prejudicii
mediului înconjurător, respectiv, în mod indirect, şi nouă înşine.
Ecosistemul este un mecanism extrem de complex, care funcţionează neîntrerupt datorită capacităţii sale de autoreglare şi de menţinere a stabilităţii. În capitolele anterioare am vorbit despre nutrienţi (macro- şi micronutrienţi), acele elemente biogene, din care sunt construite
corpurile organismelor vii. Folosind energia solară, ecosistemul asigură
un circuit continuu al acestor substanţe între natura vie şi mediu.
Omul, ca organism viu şi element al ecosistemului, se supune aceloraşi legi ale naturii. La fel ca şi animalele sălbatice, el participă în circuitul nutrienţilor, adică se hrăneşte cu alte organisme sau produse alimentare, create din acestea, şi elimină prin excreţii nutrienţii neutilizaţi.
Însă inteligenţa şi tendinţa spre asigurarea confortului l-a făcut să delimiteze clar locurile de unde îşi ia hrana de cele unde aruncă deşeurile.
Ultimele estimări au arătat că rezervele globale de minereuri de
fosfor sunt aproape complet epuizate. Ne putem aştepta ca în următorul deceniu îngrăşămintele cu fosfor să dispară de pe piaţă sau ca
preţul lor să crească enorm. În asemenea condiţii, numai ţările dezvoltate îşi vor permite să utilizeze îngrăşăminte cu fosfor, pe când
ţările mai sărace nu vor putea realiza o agricultură competitivă, şi vor
sărăci şi mai mult.
Cu ajutorul rădăcinilor plantele iau din sol
nutrienţii pe care îi folosesc pentru creştere. Animalele nu au capacitatea de a face
acelaşi lucru, de aceea nutrienţii pătrund
în organismul animal doar în urma consumării plantelor sau a altor animale care au
consumat plante. Nutrienţii sunt transmişi
de la un organism la altul prin lanţuri trofice. Plantele cresc neîntrerupt, de aceea au
nevoie permanent de „materiale de construcţie”. Corpul multor animale, inclusiv al
omului, creşte pana la o anumită limită, folosind o parte din nutrienţii din hrană, după
care creşterea încetineşte sau se opreşte.
Apoi, organismul animal nu mai are nevoie
de aceeaşi cantitate de „materiale de construcţie”, de aceea surplusul de nutrienţi
este eliminat din organism prin excreţii. Pe
această cale nutrienţii se întorc în mediul
ambiant pentru a servi drept hrană pentru
organismele detritofage, care descompun
rămăşitele organice până la substanţe simple, iarăşi uşor asimilabile de către plante.
Acest ciclu este menţinut de energia pe
care plantele o depozitează sub forma de
legături chimice ale moleculelor organice.
Această energie este utilizata ulterior de
către consumatorii ecosistemului, de la erbivori la detritofagi, după fiecare nivel rămânând tot mai putină energie. Observaţi
că energia se consumă, pe când cantitatea
nutrienţilor rămâne constantă. Nutrienţii se
reîntorc în acelaşi loc de unde au fost luaţi,
pentru a asigura continuitatea ciclului.
17
S a n i taţ ie e co l o gic ă
Sistemele
convenţionale
actuale nu sunt
prietenoase cu
mediul ambiant
Sanitaţia convenţională
şi ciclul nutrienţilor
Sanitatia Ecologica
Definiţia spune că Sanitaţia Ecologică este un sistem de gestionare
a deşeurilor umane, în care nutrienţii sunt reciclaţi şi reutilizaţi în agricultură, cu risc minim de poluare a mediului ambiant şi cu ameninţare minimă pentru sănătatea omului. Prin reutilizarea intenţionată a
nutrienţilor, ciclul lor natural se restabileşte, ceea ce este benefic atât
pentru ecosistem, cât şi pentru economia comunităţii.
Există o legătură între
epuizarea resurselor de
îngrăşăminte cu fosfor şi
sanitaţia convenţională
S a n it aţ ie e co l o gi c ă
18
nutrienţi. De aceea, pentru a menţine productivitatea acestor terenuri, omul aplică
îngrăşăminte minerale scumpe, aduse din
locuri îndepărtate, care suplinesc deficitul
creat. În schimb nutrienţii valoroşi, conţinuţi în deşeurile umane, sunt transportaţi
cât mai departe de locul lor de provenienţă şi depozitaţi în cantităţi periculoase
pentru mediu.
Dacă facem o legătură între ruperea ciclului nutrienţilor şi criza
care ne aşteaptă, ne dăm seama că vinovată de această criză se face
sanitaţia convenţională, care este lipsită de durabilitate. Epuizarea
rezervelor de minereuri de fosfor nu înseamnă de fapt că fosforul
a dispărut din natură. Fiind nutrient al organismelor vii, fosforul a
migrat�����������������������������������������������������������������
de la un organism la altul, ajungând în excreţii, iar omul, considerându-l deşeu, prin sanitaţia convenţională îl deplasează departe
de locul de origine.
În capitolul precedent am văzut că concepţia tradiţională, conform căreia excreţiile umane sunt tratate drept deşeu, este incorectă. Sistemele de sanitaţie convenţională sunt depăşite şi nedurabile.
În locul paradigmei greşite trebuie să vină una nouă, corectă. Dacă
facem totul invers şi schimbăm sanitaţia în aşa fel, încât deşeurile
umane să fie considerate drept resursă, atunci obţinem o paradigmă
nouă, cea a sanitaţiei ecologice.
19
În sanitaţia ecologică se renunţă la practica
dezastruoasă de creare a fluxului artificial
al nutrienţilor. Prin gestionarea durabilă a
deşeurilor umane se restabileşte circuitul
firesc al acestora în ecosistem. Excreţiile
oamenilor conţin cantităţi importante de
nutrienţi. De aceea reutilizarea acestora
aduce beneficii economice prin faptul
că se poate renunţa parţial sau complet
la utilizarea îngrăşămintelor minerale
comerciale���������������������������������
. În sanitaţia ecologică deşeurile umane nu mai sunt depozitate în cantităţi mari, periculoase pentru mediu şi sănătatea omului. În acelaşi timp consumul
apei potabile pentru scopuri menajere
este redus esenţial.
S a n it aţ ie e co l o gi c ă
Creşterea cerealelor se realizează pe terenuri agricole, produsele alimentare sunt
consumate în localităţi, iar deşeurile sunt
transportate în cu totul altă parte. Astfel,
ciclul nutrienţilor se întrerupe, realizându-se, în consecinţă, un flux al nutrienţilor
dintr-un loc în altul. După fiecare colectare
a roadelor terenurile agricole sărăcesc substanţial în ceea ce priveşte cantitatea de
Sanitaţia ecologică
restabileşte ciclul natural
al nutrienţilor, asigurând
totodată igiena, confortul
şi avantajul economic
Cu sanitaţia ecologică
se poate renunţa la
cumpărarea de
îngrăşămin­te şi se pot
economisi bani
Sanitaţia ecologică
este prietenoasă cu
mediul ambiant
Deoarece este cunoscut faptul că deşeurile umane pot fertiliza aproximativ acea suprafaţă de terenuri agricole de care are nevoie omul pentru supravieţuire, atunci reiese că aplicând sanitaţia ecologică, putem să
reducem considerabil sau chiar să renunţăm la cumpărarea îngrăşămintelor minerale şi organice, şi astfel să economisim resurse financiare.
Totodată, reutilizarea decentralizată a deşeurilor umane poate
exclude necesitatea de a avea staţii centralizate de tratare şi sisteme
de canalizare. Deşeurile din toalete, băi şi bucătării nu vor mai fi depozitate sau deversate pentru a produce eventuale daune mediului
ambiant.
Colectarea separată a
excreţiilor
Dintre toate toaletele durabile, acele, la baza cărora stă principiul coelctării separate a excreţiilor, sunt cu siguranţă cele mai bune. Separarea la
nivel de sursă a urinei de masele fecale este probabil cea mai ingenioasă
şi simplă tehnologie aplicată în sistemele de sanitaţie ecologică.
Invenţia colectării separate a excrețiilor aparţine chinezilor, care
încă cincisprezece secole în urmă au început să folosească vase de toaletă speciale, care permiteau colectarea separată a urinei şi a maselor
fecale cu scopul utilizării lor ulterioare în calitate de îngrăşământ.
Separarea excreţiilor la
nivel de sursă este cea
mai ingenioasă şi simplă
tehnologie aplicată în
sanitaţia ecologică
15 secole în urmă chinezii
au început să utilizeze
excreţiile umane separate
în calitate de îngrăşământ
Vasul de toaletă cu colectarea
separată a excreţiilor utilizat în
China antică
La sfârşitul secolului XIX, în Suedia au fost pe larg utilizate aşa­
numitele toalete Marino cu colectarea separată a excreţiilor. Numai
în Stockholm erau în jur de 20000 de astfel de toalete. Urina era colectată separat de masele fecale pentru a reduce volumul fracţiei uscate, respectiv de micşora viteza umplerii coşului, dar totodată şi pentru
a scăpa de mirosul neplăcut pe care îl produce amestecul ambelor
fracţii ale excreţiilor.
Atât în China, cât şi în Suedia, excreţiile separate erau utilizate în
agricultură fără a fi oarecum igienizate. Abordarea modernă EcoSan
În sistemul EcoSan
ecxreţiile colectate
separat sunt igienizate
înainte de utilizare
21
Vasul de toaletă Marino cu
colectarea separată a excreţiilor
de la sfârşitul secolului XIX
presupune, pe lângă colectarea separată a excreţiilor, şi igienizarea lor
înainte de utilizare.
S a n i taţ ie e co l o gic ă
S a n i taţ ie e co l o gic ă
20
În Suedia la sfârşitul sec.
XIX excreţiile erau colectate
separat în primul rând cu
scopul micşorării volumului,
dar şi eliminarea mirosului
neplăcut al deşeurilor umane
• Reducerea volumului. Excreţiile ocupă mai puţin
scurgerilor fluidului cu patogeni în apele freatice
volum dacă fracţia maselor fecale nu este amesteşi mediul extern.
cată cu urină. În plus, uscarea şi descompunerea • Manipularea şi utilizarea excre­țiilor este mai
lor ulterioară micşorează şi mai mult volumul.
puțin periculoasă. Mulţi agenţi patogeni, fiind
• Reducerea sau excluderea mirosului neplăcut.
adaptaţi să trăiască în mediul semilichid al excreţiiExcreţiile păstrate separat vor mirosi mai puţin,
lor, mor atunci când sunt păstraţi mult timp în conceea ce face ca toaleta să fie lipsită de miros nediţii uscate. În plus, deshidratarea maselor fecale
plăcut. Gestionarea, care implică manipularea cu
duce la dezvoltarea altor microorganisme, care
excreţii, este mai confortabilă. La păstrarea masesuprimă activitatea celor patogene.
lor fecale uscate mirosul neplăcut se reduce în câ- • Proporționarea îngrăşămintelor. Utilizarea în
teva zile, iar peste 1-2 luni de compostare în stare
mod separat a urinei şi a maselor fecale în calitate
uscată mirosul dispare complet.
de îngrăşământ este convenabilă din punct de ve• Prevenirea transmiterii agenților patogeni.
Păstrarea maselor fecale uscate exclude riscul
dere al proporţionării precise la aplicare.
Există mai multe tipuri de toaletă cu coelctarea separată a excreţiilor, dintre care cele mai larg răspândite sunt toaletele cu spălarea
maselor fecale şi toaletele uscate.
În unele toalete cu
colectarea separată a
excreţiilor urina este
colectată separat, iar
masele fecale sunt spălate
în sistemul de canalizare
S a n it aţ ie e co l o gic ă
22
În toaletele uscate cu
colectarea separată a
excreţiilor sanitaţia este
realizată la cele mai înalte
standarde de igienă şi
confort, este exclusă
irosirea apei, iar toţi
nutrienţii sunt reciclaţi
Toalete cu spălarea maselor fecale. Sunt utilizate de
obicei în localităţi periurbane în unele ţări dezvoltate, precum Suedia,
Finlanda, Norvegia. Sunt destinate persoanelor particulare sau localurilor publice, unde se practică colectarea urinei pentru utilizare în
calitate de îngrăşământ, însă nu se doreşte sau nu există posibilitatea
colectării şi gestionării separate a materiilor fecale. Astfel, aceste toalete prezintă un compromis între veceurile cu scurgere şi toaletele
uscate. Se utilizează vase WC speciale, care au două camere, separate
de un sept pentru captarea urinei şi fecalelor. Compartimentul maselor fecale este înzestrat cu mecanism de spălare cu ajutorul apei a
fecalelor în sistemul de canalizare.
Toalete uscate cu colectarea separată a excreţiilor (TUCSE). Sunt cele mai răspândite toalete în care excreţi-
ile sunt colectate separat. Chiar din denumire reiese că aceste toalete
nu folosesc apă pentru spălarea maselor fecale şi a urinei. Mai mult,
masele fecale sunt uscate intenţionat. Toaletele uscate sunt destinate
pentru realizarea reciclării excreţiilor, asigurând totodată cele mai înalte norme sanitare şi de confort. Fiind potrivite pentru cea mai mare
parte a populaţiei din Moldova, în special pentru locuitorii de la sate,
unde nu există sisteme centralizate de sanitaţie, iar apele freatice sunt
poluate de toaletele cu hazna, în capitolele următoare ne vom opri în
mod special anume la descrierea acestor toalete.
Toaletele uscate cu colectarea
separată a excreţiilor
Construcţia
În general, toaleta uscată cu colectarea separata a excreţiilor poate fi
construită din diverse materiale, de la lemn sau alte materiale uşoare
şi ieftine, până la cărămidă şi beton armat. Totul depinde de dimensiunile toaletei, gustul, bugetul sau alte preferinţe ale proprietarului.
Componentele. Toaleta uscată este formată din trei părţi principale: camera toaletei, camera în care sunt colectate masele fecale şi rezervorul pentru urină. Acestea sunt amplasate în compartimentele celor două niveluri ale toaletei. Primul, care se află la nivelul pământului
TUCSE sunt construite pe două
niveluri structurale. Nivelul
de jos este utilizat pentru
colectarea excreţiilor, iar cel de
sus este camera propriu-zisă
a toaletei.
Schema generală a TUCSE
Camera toaletei
Ventilaţia
Vasul
toaletei
Rezervorul
pentru urină
Containerul
pentru
mase fecale
23
și are înălţimea de cel puţin 50 cm, este un postament de asupra căruia
se construieşte cel de-al doilea nivel – unde se află camera toaletei.
Camera toaletei uscate este în linii generale la fel ca şi camera
oricărei alte toalete, cu unica deosebire esenţială – are vas de toaletă
special pentru colectarea separată a excreţiilor şi o găleată cu material acoperitor. Fiecare proprietar îşi amenajează camera toaletei după
placul său. Se recomandă instalarea în interior a unui lavoar pentru
spălarea mâinilor şi a unui pisoar pentru bărbaţi.
Camera toaletei uscate
dispune de un vas de
toaletă special, care
permite colectarea
separată a excreţiilor
S a n it aţ ie e co l o gic ă
Beneficiile colectării şi păstrării separate a fracţiilor de excreţii:
Compartimentul de jos al
toaletei este destinat colectării
şi igienizării maselor fecale
Camera pentru colectarea şi păstrarea maselor fecale se află în
compartimentul de la nivelul de jos, sub camera toaletei. În ea se adună excrementele solide, fie într-o ladă specială, fie direct pe podeaua
camerei. Funcţia principală este de a colecta şi păstra uscate aceste
excremente, care cad prin gaura vasului de toaletă. Funcţia secundară
groapă alături de toaletă. Însuşi rezervorul este un vas pentru păstrarea lichidelor, care poate avea dimensiuni şi forme diferite, în funcţie
de mărimea toaletei şi preferinţele proprietarului, de la canistră de
20-30 litri, până la butoi de plastic sau cisternă subterană betonată.
Vasul toaletei.
Orice toaletă uscată trebuie să fie înzestrată
cu vas de toaletă special, care permite colectarea separată a urinei şi
a maselor fecale. Există mai multe tipuri de vase de toaletă cu coectarea separată a excrețiilor. Însă ceea ce le caracterizează în comun şi
totodată le deosebesc de vasele WC tradiţionale este prezenţa septului,
care desparte camera de colectare a urinei de cea în care se colectează
masele fecale.
Există mai multe tipuri
de vase de toaletă cu
colectarea separată a
excreţiilor
Toalete uscate cu una şi cu două camere.
Vase de toaletă pentru TUCSE
Ventilaţia. Unul dintre criteriile de bază ale confortului pe care
S a n i taţ ie e co l o gic ă
24
Diferite modalitati de
amplasare a rezervoarelor
pentru urina
îl poate oferi toaleta este lipsa mirosului neplăcut, atât în momentul
utilizării toaletei, cât şi după aceasta. Am menţionat anterior, că în
toaletele uscate, spre deosebire de cele cu hazna, masele fecale produc
mult mai puţin miros. Totuşi, pentru a exclude pătrunderea rămăşiţelor de miros în camera closetului, este nevoie să aerisim corect
încăperea. Aceasta se realizează prin construirea unui sistem simplu
şi ingenios de ventilaţie.
Pentru ca aerul proaspăt, adus dinafara toaletei, să dezlocuiască
eficient aerul cu miros urât din camera toaletei, în toaletele tradiţionale se folosesc sisteme de ventilaţie, care creează un flux de aer
din exterior în interior. Aerul curat se amestecă cu cel mirositor şi
iese în afară, fiind înlocuit de cantităţi noi de aer curat, astfel până la
aerisirea completă a încăperii. Dezavantajul acestor sisteme de ventilaţie este că mirosul se evacuează treptat, abia după ce a pătruns în
camera closetului.
Ventilaţia are menirea
de a exclude eventualul
miros neplăcut produs
de excreţiile umane
25
În toaletele
tradiţionale mirosul
urât, care este deja
prezent în încăpere,
este dezlocuit de
aerul proaspăt
prin amestecare şi
evacuare treptată
S a n i taţ ie e co l o gic ă
Vasul pentru colectarea şi
păstrarea urinei poate fi de
dimensiuni diferite şi poate
fi amplasat în locuri diferite,
în funcţie de posibilităţi
şi necesităţi
este de a igieniza masele fecale colectate prin păstrarea timp de o perioadă îndelungată în condiţii uscate şi bine aerisite. La unele modele
de toaletă uscată în primul nivel sunt construite nu una, dar două
camere, care sunt utilizate pe rând.
Rezervorul pentru colectarea şi păstrarea urinei poate fi amplasat
în diferite locuri. În varianta cea mai compactă acesta este situat chiar
în interiorul postamentului. În alte cazuri rezervorul poate sta într‑o
carea conştientă a omului, fie utilizarea echipamentului suplimentar
pentru automatizarea procesului.
Amplasarea toaletei. În timp ce apartamentele din blocu-
rile cu multe etaje oferă doar un singur loc predestinat pentru amplasarea toaletei, în gospodăriile individuale fiecare proprietar are
libertatea să aleagă din mai multe opţiuni, pentru a găsi locul cel mai
convenabil. Deşi fiecare caz va depinde de condiţiile şi preferinţele
specifice ale fiecăruia, există totuşi o serie de recomandări care vă vor
ajuta să amplasaţi toaleta în cel mai potrivit loc.
Două abordări diferite în realizarea ventilaţiei
pasive. În primul caz mirosul neplăcut este
diluat cu aer curat, iar în al doilea evacuarea
mirosului neplăcut se face înainte de a
pătrunde în camera toaletei.
Atât ventilaţia pasivă, cât
şi cea activă au avantajele
şi dezavantajele lor.
În unele cazuri utilizarea
ambelor tipuri poate fi
o soluţie rezonabilă.
S a n i taţ ie e co l o gic ă
26
Toaletele uscate permit evacuarea mirosului neplăcut înainte ca
acesta să ajungă în camera closetului. Aceasta se realizează foarte
simplu. Din schema de mai sus se vede, că mirosul urât este evacuat
nu din încăperea, unde se află omul, ci direct din camera, unde sunt
colectate masele fecale. Datorită depresiunii formate, se creează un
flux de aer curat, care pătrunde din încăperea closetului în camera de
jos prin gaura vasului toaletei.
În funcţie de mecanismul creării fluxului de aer, ventilaţia poate
fi de tip pasiv sau activ, fiecare având avantajele şi dezavantajele sale.
Ventilaţia pasivă se bazează pe fenomenul deplasării în sus pe verticală a aerului cald. Exploatând acest fenomen, putem crea un flux de
aer asigurat de diferenţa de temperatură între aerul din încăpere şi cel
de afară. Dezavantajul este că atunci când diferenţa de temperatură
este mică sau uneori inversă, fluxul de aer poate să se oprească sau să
se deplaseze invers, ceea ce poate duce la apariţia mirosului neplăcut
în closet. În cazul ventilaţiei active, acest neajuns este înlăturat prin
pomparea aerului cu ajutorul unui ventilator electric. Vă daţi bine
seama că acest tip de ventilaţie are neajunsul său: consumul energiei
electrice. Probabil cea mai rezonabilă soluţie pentru situaţiile când
uneori ventilaţia pasivă nu este suficientă, este utilizarea ambelor
tipuri. Însă şi în acest caz avem unele neajunsuri sau limitări, legate
de faptul că includerea sau oprirea ventilaţiei active necesită fie impli-
Toaleta detașată de casă.
Este expusă condițiilor meteo din
patru părți. Accesul până la toaletă
este pe dinafară. Spațiul este utilizat irațional.
Toaleta atașată de casă cu intrare separată din curte.
Un perete este comun cu peretele
casei. Accesul la toaletă este pe
dinafară. Distanța până la toaletă
este mai mică.
Toaleta atașată de casă cu
intrarea din casă. Economie de
spațiu. Confortul accesului din
interiorul casei. Trei pereți sunt
expuși condițiilor meteo.
Toaleta amplasată în casă.
Confort maximal. Utilizarea cea
mai rațională a spațiului.
Toți pereții sunt încălziți.
27
S a n i taţ ie e co l o gic ă
În toaletele uscate mirosul
neplăcut este evacuat direct
din camera maselor fecale,
înainte ca acesta să ajungă
în camera toaletei
O toaletă neîngrijită
diminuează mult dorinţa
de a o utiliza
Fie că vrem sau nu, dar o parte din viaţa noastră o petrecem în
toaletă. O facem regulat de câteva ori pe zi, în fiecare zi şi în toate
zilele din viaţa noastră. În casă pot exista camere în care intrăm mai
rar decât în toaletă. Fiind atât de solicitată şi întrebuinţată, toaleta
necesită o atitudine deosebită.
Îngrijirea toaletei este
o necesitate categorică şi se
realizează prin respectarea
regulilor de utilizare
şi îngrijire
O toaletă defectă sau nefuncţională ne va crea mari probleme, mai ales în momentele când avem cea mai mare nevoie de ea.
O toaletă murdară, pe lângă faptul că nu este igienică, ne creează un
sentiment de aversiune şi ne diminuează mult dorinţa de a o utiliza.
Aşadar, menţinerea toaletei în stare curată şi funcţională este o necesitate categorică şi de obicei se realizează prin respectarea de către
utilizatori a unor reguli de utilizare şi îngrijire.
Toaleta uscată cu colectarea separată a excreţiilor în general va fi
utilizată la fel ca şi celelalte toalete, dar cu unele deosebiri esenţiale.
Trebuie să ne aşezăm corect
pe vasul toaletei, pentru
a evita amestecarea urinei
cu masele fecale
S a n it aţ ie e co l o gic ă
28
Pătrunderea chiar
şi a unei cantităţi
neînsemnate de mase
fecale în urină o va
contamina puternic
Evitarea amestecării fracţiilor uscată şi umedă a excreţiilor.
În primul rând trebuie să nu uităm că vasul toaletei este unul special,
care are o formă deosebită
şi permite separarea fracţiei
umede, adică a urinei, de cea
uscată. Gaura mare este pentru
fecale, iar cea mică doar pentru
urină. Pentru a evita amestecarea
şi contaminarea acestor fracţii
trebuie să ne aşezăm corect
pe vasul toaletei cu colectarea
separată a excreţiilor. Este
foarte important ca urina să nu
nimerească în compartimentul
maselor fecale, pentru a le păstra uscate.
După cum vă aduceţi aminte din capitolele anterioare, urina este
aproape sterilă şi poate fi utilizată fie netratată, fie după o păstrare un
timp nu prea îndelungat. Pătrunderea chiar şi a unei cantităţi neînsemnate de mase fecale în urină o va contamina puternic. De aceea
se va evita în mod categoric pătrunderea maselor fecale în compartimentul pentru urină.
Trebuie de ţinut cont şi de comportamentul tipic al bărbaţilor de
a urina din picioare. De aceea, pentru a evita utilizarea incorectă a
toaletei, se recomandă instalarea unui pisoar.
Utilizarea materialului acoperitor. În camera toaletei
trebuie să existe o găleată cu material acoperitor şi un căuş de dimensiuni potrivite ca să încapă în ea. Pentru a păstra uscat materialul acoperitor, găleata trebuie să fie acoperită cu un capac. În calitate de material
acoperitor vom folosi diverse materiale,
care absorb umezeala şi acoperă uniform
suprafaţa pe care sunt aplicate.
Vom da o scurtă caracteristică a celor mai
recomandate materiale:
Materialul acoperitor cu
calităţi absorbante şi de
acoperire trebuie să fie
prezent în orice toaletă
uscată EcoSan
Nisipul – acoperă relativ bine, dar absoarbe foarte rău umezeala. De aceea este folosit destul de rar, doar în
cazul, când nu avem la îndemână
alte materiale mai bune.
Solul – dacă e bine uscat şi cernut, este un
material acoperitor foarte bun, cu calităţi de acoperire şi deshidratare excelente. Totodată este important să menţionăm, că în
sol se conţin foarte multe microorganisme detritofage, ceea ce
ajută la descompunerea mai rapidă a maselor fecale.
Cenuşa de lemn – un material cu calităţi excelente de acoperire şi
deshidratare. Cenuşa mărește substanţial pH-ul maselor fecale, ceea ce creează un mediu nefavorabil pentru supravieţuirea
patogenilor. Un neajuns important este faptul, că cenuşa este
mineralizată total şi nu se supune descompunerii biologice.
De aceea, pentru a grăbi procesul de descompunere al maselor
fecale, se recomandă utilizarea cenuşii în amestec cu alte materiale acoperitoare, precum rumeguşul sau solul.
Rumeguşul de lemn – acoperă şi deshidratează relativ bine. Fiind în
stare organică nedegradată, se descompune împreună cu masele
fecale. Mai bine de utilizat rumeguş mărunt, la consistenţă asemănător cu tărâţele. În procesul descompunerii rumeguşul creează un mediu puţin acid, de aceea se recomandă să fie utilizat
împreună cu cenuşă.
După cum vedeţi, pentru acoperirea maselor fecale pot fi folosite atât
materiale separate, cât şi amestecul lor. Pentru a obţine un efect maxim se recomandă amestecarea în proporţii care ar asigura acoperirea uniformă şi uscarea maselor fecale, ar ajuta la descompunerea şi
contribui la igienizarea lor. După părerea autorilor, cel mai potrivit
material acoperitor este amestecul de sol şi cenuşă în proporţie de
2:1 – 3:1 sau amestecul similar de rumeguş cu cenuşă.
29
Se recomandă
amestecarea diferitor
materiale în proporţii
care ar asigura acoperirea,
uscarea, descompu­nerea
şi igieni­zarea ma­selor
fecale
S a n it aţ ie e co l o gic ă
Utilizarea toaletei uscate
La acoperirea maselor fecale, după fiecare utilizare a toaletei,
se va urmări ca materialul acoperitor să nu nimerească în compartimentul pentru urină al vasului toaletei.
Întreţinerea curăţeniei. Având în vedere că toaleta uscată
Spălarea vasului toaletei se
va efectua evitând scurgerea
lichidului în compartimentul
maselor fecale
cu colectarea separată a excreţiilor „se teme de apă”, spălarea utilajului
şi inventarului trebuie să fie efectuată cu precauţie. Vasul toaletei poate
fi curăţit cu o cârpă sau un burete umed, evitând scurgerea lichidului
în masele fecale. Compartimentul pentru urină al vasului toaletei şi
pisoarul este recomandat să fie curăţite zilnic, la sfârşitul zilei, folosind
un burete înmuiat în soluţie slabă de oţet (la 1 l de apă adăugaţi 1 pahar
de oţet). Este foarte util să pulverizăm din când în când cu soluţie de
oţet în interiorul pisoarului, folosind un pulverizator mic de plastic.
Colectarea excreţiilor
În toaletele uscate, excreţiile disociate în fracţii separate sunt depozitate corespunzător naturii şi destinaţiei lor. În unele cazuri acestea
sunt păstrate un timp minimal, după care sunt extrase pentru procesare suplimentară. În alte cazuri excreţiile se păstrează timp îndelungat, pentru a fi igienizate pe loc. Respectiv, în fiecare caz aparte, este
nevoie de un anumit spaţiu şi utilaje destinate depozitării excreţiilor.
Excreţiile disociate în fracţii
separate sunt depozitate
corespunzător naturii şi
destinaţiei lor
Urina
este colectată din pisoar şi compartimentul pentru fracţia
lichidă a vasului de toaletă, după care, prin conducte speciale, este
transportată spre locul de depozitare. În calitate de conducte pot fi
utilizate atât ţevi rigide multistrat (numite şi ţevi Pexal sau ţevi metaloplast) sau din polipropilenă, cât şi furtunuri sau tuburi flexibile.
Exemple de conducte pentru urină
S a n i taţ ie e co l o gic ă
30
Moviliţa care se
formează la căderea
excrementelor se va
nivela cu un băţ sau
cu o lopată
Pentru a evita mirosul neplăcut care poate veni de la pisoar, se
recomandă ca după fiecare utilizare să se toarne o jumătate de pahar
cu apă sau soluţie de oţet. De aceea este bine ca acest pahar şi rezerva
de apă să fie întotdeauna prezente lângă pisoar.
Podeaua toaletei, pereţii, conductele, exteriorul pisoarului şi al
vasului de toaletă trebuie curăţate regulat cu apă şi eventual cu puţină
sodă caustică sau detergent. La sfârşitul fiecărei săptămâni se va verifica compartimentul cu masele fecale. Cu un băţ sau cu o lopată se
va nivela moviliţa care se formează la căderea excrementelor. După
aceasta se va adăuga material acoperitor astfel ca fecalele să fie acoperite în întregime. Uşile compartimentului de jos trebuie să fie închise
bine pentru a evita pătrunderea muştelor.
Este important să ținem minte despre măsurile de precauţie la
curăţirea toaletei. Vă recomandăm să îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc şi
să spălaţi bine utilajele după ce le folosiţi.
Prin ţevi rigide sau tuburi
flexibile cu suprafaţa interioară
netedă urina se transportă spre
locul de depozitare
31
Utilizarea supapei din prezervativ
S a n i taţ ie e co l o gic ă
Ustensile de îngrijire a toaletei uscate
Este indicată utilizarea conductelor cu suprafaţa interioară netedă, pentru a nu reţine urina. Cu acelaşi scop conductele trebuie să fie
înclinate cu cel puţin 1,5 grade spre vasul de depozitare. Dacă urina
se reţine pe pereţii conductelor sau într-un eventual sifon, format de
curbura cu înclinaţie inversă a conductei, acest loc poate cu timpul să
se blocheze din cauza depunerilor sedimentate.
Pentru evitarea unei eventuale pătrunderi a mirosului de amoniac din vasul de depozitare a urinei prin conductă, se utilizează
Urina se colectează în vase
speciale de plastic, metal inox
sau alt material impermeabil
şi ne-corodabil
S a n i taţ ie e co l o gic ă
32
În cazul utilizării
frecvente, fără păstrare,
a urinei, se recomandă
utilizarea canistrelor
Masele fecale. La toaletele uscate cu colectarea separată a ex-
creţiilor, în funcţie de construcţia lor, fecalele se colectează sub vasul
de toaletă fie pe podeaua camerei pentru materii fecale, fie în containere deschise. De obicei în toaletele fără container masele fecale sunt
depozitate şi igienizate pe loc. De aceea ele sunt prevăzute cu două camere pentru colectarea fecalelor,
care sunt utilizate pe rând. Când
o cameră se umple şi nu mai poate fi utilizată, începe să fie utilizată
cea de-a doua. În acest caz vasul
toaletei se schimbă deasupra celei
de-a doua cameră. Prima cameră,
plină cu mase fecale uscate, este
lăsată pentru a se composta, în
timp ce cea de-a doua se umple.
Avantajul acestui sistem este că întreg procesul de tratare a maselor fecale se petrece pe loc, fără a recurge la manipulări suplimentare. Simplitatea construcţiei şi gestionării a făcut ca acest tip de toaletă
uscată să fie unul dintre cele mai des utilizate. Totuşi pe lângă aceste
avantaje toaleta uscată cu două camere pentru fecale are şi unele dezavantaje sau limitări importante. Dintre acestea vom menţiona în primul rând dificultatea manipulării maselor fecale, legată de anumite
riscuri igienice. Este dificil de a menţine curaţi pereţii camerelor, care
sunt în contact direct cu fecalele. Amestecarea şi scoaterea materiei
compostate se efectuează manual, utilizând lopata sau altă unealtă
similară, ceea ce este periculos pentru om.
În alt tip de toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor
sunt utilizate containere. Acestea pot fi lăzi de plastic, metal, sau
lemn, găleţi sau coşuri de dimensiuni şi forme diferite.
Fecalele se colectează
fie pe podeaua camerei
pentru materii fecale,
fie în containere deschise
Fiind cel mai popular sistem
de colectare a maselor fecale,
toaleta uscată cu două camere
are şi unele dezavantaje sau
limitări importante
Colectarea în containere
deschise permite
gestionarea mai flexibilă
şi manipularea mai
uşoară a compostului
de toaletă
33
Recipienţi pentru colectarea maselor fecale
Unul dintre avantajele principale ale utilizării containerelor este posibilitatea manipulării frecvente a cantităților porționate de mase fecale acumulate. Toaletele de acest tip sunt mai mici ca dimensiuni, iar construcția
și amplasarea elementelor sale este mai bine organizată și compactă.
S a n i taţ ie e co l o gic ă
Pentru a opri pătrunderea
mirosului neplăcut de
amoniac prin conducta
urinei se utilizează aşa
metode cum ar fi: aplicarea
supapelor, acoperirea urinei
cu ulei şi plasarea capătului
conductei la fundul
rezervorului
tehnologii simple, precum instalarea supapelor sau oprirea evaporării
amoniacului. În condiţii de casă supapa poate fi confecţionată dintr‑un prezervativ, vârful căruia trebuie să fie tăiat pentru a lăsa urina
să curgă. Se instalează la unirea pisoarului cu conducta.
O altă metodă este oprirea evaporării amoniacului din rezervor
prin acoperirea urinei cu puţin ulei. Pentru un vas mai mic este suficientă o linguriţă de ulei de floarea soarelui, iar pentru rezervoare mai mari
– 1-3 linguri de ulei. De asemenea o metodă eficientă de oprire a circulaţiei aerului mirositor prin conductă este plasarea capătului conductei
la fundul vasului. Astfel, ţinând permanent capătul conductei plonjat în
lichid, vom exclude orice circulaţie a vaporilor de amoniac.
Ca fracţie fluidă şi destul de volatilă, urina trebuie să fie colectată
în vase speciale de plastic, metal inox sau alt material impermeabil şi necorodabil. Amoniacul se evaporă uşor de pe suprafaţa urinei depozitate.
De aceea, pentru a evita pierderile
de azot din urină, se recomandă ca
vasele să fie închise, după posibilitate, cât mai bine. Dacă se preconizează păstrarea îndelungată a urinei
în cantităţi mari, atunci, respectiv, şi
vasul va trebui să fie de dimensiuni
şi rezistenţă mai mare. În acest caz
se utilizează butoaie, cisterne sau
fose impermeabile confecţionate
din beton. Acestea sunt plasate în
pământ în nemijlocita apropiere
de toaletă, asigurând accesul liber
pentru ca să se poată efectua extragerea mecanizată a urinei.
Fiind un produs relativ steril
din punct de vedere al conţinutului de patogeni, urina este deseori
utilizată fără a fi păstrată mult
timp. În acest caz se folosesc vase
mai mici de dimensiuni diferite, în
funcţie de frecvenţa extragerii urinei. Este recomandată utilizarea
canistrelor. Acestea sunt comode
pentru manipulare şi transportare,
au o suprafaţă mică de evaporare
şi pot fi închise cu capac.
Recipienţi pentru colectarea urinei
Cunoaşterea şi înţelegerea factorilor de mediu care influenţează supravieţuirea sau distrugerea patogenilor este importantă pentru alegerea metodei eficiente de igienizare a excreţiilor. În tabelul de mai
jos vă prezentăm cei mai importanţi dintre aceşti factori.
Factorul
Efectul
Timpul
După excreţie, cu timpul numărul microorganismelor scade continuu cu viteză variabilă. Unele organisme, ca de exemplu bacteriile, în anumite condiţii favorabile, pot să-şi continue dezvoltarea şi multiplicarea, numărul lor scăzând totuşi în timp. Protozoarele
şi viruşii sunt incapabili să se dezvolte fără gazdă, în
mediul extern. De aceea numărul lor nu va creşte.
Helminţii au nevoie de o perioadă latentă înainte de
a deveni infecţioşi. Către acel timp, aflându-se în afara gazdei, numărul lor va descreşte substanţial.
Temperatura
Majoritatea agenţilor patogeni supravieţuiesc la temperaturi normale, însă mor foarte rapid la temperaturi mai înalte de 40°C-50°C. Astfel de temperaturi
pot fi obţinute prin încălzirea artificială a excreţiilor,
de pildă prin compostarea lor exotermică.
Schimbarea
pH-ului
Majoritatea agenţilor patogeni sunt adaptaţi la mediul
neutru pH (7), fiind sensibili la schimbarea condiţiilor spre puternic acide sau alcaline. Adăugarea varului sau a cenuşii duce la creşterea pH-ului, ce are ca
rezultat inactivarea patogenilor. Cu cât mai mare este
pH-ul, cu atât mai rapid sunt inactivaţi patogenii.
Amoniacul
(NH3)
S a n it aţ ie e co l o gic ă
34
În condiţii naturale, amoniacul produs de bacterii sau
prin hidroliză este dezastruos pentru alte organisme.
Există tehnologii de tratare a maselor fecale, bazate
pe adăugarea amoniacului provenit din urină.
Umiditatea
scăzută
Umiditatea determină în mare măsură supravieţuirea organismelor în masele fecale şi sol. Fecalele
umede favorizează supravieţuirea microorganismelor, pe când acele uscate dimpotrivă.
Radiaţia solară
/ultravioletă
Radiaţia ultravioletă reduce numărul patogenilor şi
este folosită în tratarea atât a apei potabile, cât şi a
apelor menajere.
Prezenţa altor
orga­nisme
Organismele sunt afectate unele de altele prin competiţie, predatorism sau eliberarea substanţelor
antagoniste.
În funcţie de tehnologia colectării şi a păstrării, se aplică metode
diferite de igienizare a excreţiilor umane. Pentru urină este suficientă
păstrarea timp de minimum 2 săptămâni la temperaturi relativ înalte
ale mediului ambiant (de exemplu, pe timp de vară), sau 6 luni la
temperaturi mai joase (din toamnă până în primăvară). Cu timpul se
elimină tot mai mult amoniac, care distruge patogenii rămaşi.
Masele fecale se igienizează ceva mai complicat. Ele conţin un
număr mare de organisme patogene, care sunt în diferită măsură
rezistente��������������������������������������������������������������
la factorii de mediu. Tratarea maselor fecale poate fi realizată prin păstrare îndelungată, tratare chimică, tratare termică, compostare sau prin combinaţiile acestora.
Urina se igienizează
prin păstrarea timp de
2 săptămâni - 6 luni,
în funcţie de temperatura
mediului ambiant
Păstrarea îndelungată.
Păstrarea îndelungată reduce
numărul patogenilor, care
mor în mod natural, dar
mai rapid sub influenţa
temperaturii, umidităţii,
pH‑ului ridicat şi a
competiţiei biologice
Păstrarea un anumit timp a maselor fecale duce la reducerea patogenilor, care mor în mod natural.
Această reducere depinde de condiţiile de păstrare şi de spectrul de
microorganisme prezente. Inactivarea patogenilor este influenţată de
temperatura mediului, pH, umiditatea şi competiţia biologică. Astfel,
doar în anumite condiţii favorabile păstrarea îndelungată va avea
efectul aşteptat. O eficienţă mai mare se obţine dacă păstrăm masele
fecale cât mai uscate şi la temperaturi înalte, iar materialul acoperitor
care a fost folosit în timpul acumulării maselor fecale, a fost unul care
contribuie la creşterea pH-ului. Deoarece mulţi parametri ai condiţiilor de mediu sunt destul de dificil de controlat, păstrarea este considerată a fi o metodă nesigură de igienizare.
Tratarea chimică. Majoritatea organismelor se dezvoltă bine
în mediu neutru, pH (6-8), şi pot fi inactivate dacă mărim sau micşorăm substanţial aciditatea. pH-ul afectează activitatea enzimelor şi
ionizarea chimicalelor, favorizând pe această cale transportul substanţelor toxice în celulele agenţilor patogeni.
Creşterea pH-ului în conţinutul maselor fecale se obţine prin
adăugarea cenuşii de lemn, varului stins, sau a altor substanţe calcaroase. Acestea sunt incluse în compoziţia materialului acoperitor
în proporţii diferite, în funcţie de metodica de igienizare utilizată
sau preferinţele şi posibilităţile proprietarului. Dacă tratarea ulterioară presupune doar păstrarea îndelungată, atunci adăugarea substanţelor care măresc nivelul pH-ului este cât se poate de oportună.
Dacă însă se preconizează compostarea exotermă, atunci adăugarea
unor cantităţi mari de cenuşă sau substanţe calcaroase, care nu sunt
biodegradabile, ar duce la diminuarea proceselor de compostare şi la
compromiterea igienizării.
Tratarea chimică
presupune mărirea
pH‑ului prin adăugarea
cenuşii şi a varului stins
35
S a n it aţ ie e co l o gic ă
Igienizarea excrețiilor
Prin compostare, pe lângă
descompunerea materiei
organice, are loc înlocuirea
prin succesiune a patogenilor
cu organisme, caracteristice
humusului, astfel realizânduse igienizarea materialului
compostat
Sunt utilizate două
tehnologii de com­postare lentă şi exotermă, ultima
fiind mai rapidă şi
mai eficientă
S a n i taţ ie e co l o gic ă
36
Tratarea termică. Diferite temperaturi afectează în mod dife-
rit dezvoltarea şi supravieţuirea patogenilor. Cu cât temperatura este
mai înaltă, cu atât patogenii sunt inactivaţi mai rapid. Ca tehnologie
utilizată separat, tratarea termică stă la baza incinerării şi pasteurizării maselor fecale, proceduri ce vor fi descrise în continuare. Mai des,
tratarea termică este utilizată în combinaţie cu alte metode sau ca
parte a acestora, ca de exemplu în compostarea exotermică.
Compostarea.
Compostul, o substanţă sfărâmicioasă sau
amorfă, de culoare brună sau neagră, bogată în humus, este un produs
stabil, rezultat din descompunerea materiei organice. Respectiv, compostarea este procesul de producere a compostului. Descompunerea
sau, cum se mai spune în alţi termeni, mineralizarea materiei organice, se produce de către organismele detritivore: microorganisme,
viermi, artropode. Pe lângă faptul că se formează humus, în procesul
descompunerii materiei organice are loc înlocuirea prin succesiune
a comunităţilor de organisme, care se aflau în materiile organice, cu
alte comunităţi de organisme, caracteristice humusului. Astfel, dacă
în materia organică, de exemplu în masele fecale, erau prezente comunităţi cu mulţi patogeni, după compostare acestea sunt substituite
de altele ne-patogene. Reeşind din aceasta, compostarea este o metodă de igienizare a materiei fecale.
Compostarea este un proces de producere a humusului în condiţii controlate de către om. În funcţie de posibilităţi, aptitudini, dar
şi de alţi factori, sunt utilizate două tehnologii diferite: compostarea
exotermă şi compostarea lentă. Diferenţa esenţială este în faptul că
la compostarea exotermă în procesul descompunerii intense a materiei organice se produce căldură, iar la compostarea lentă – nu.
Compostarea exotermă este mai eficientă din punct de vedere al distrugerii patogenilor, datorită temperaturii înalte şi a eliminărilor de
amoniac. Îmbinarea tratării termice şi chimice care are loc la compostarea exotermă, face ca igienizarea să se producă mult mai rapid
decât la compostarea lentă.
Condiţiile necesare pentru compostarea exotermă sunt:
Conţinutul înalt de substanţe organice. Se recomandă utilizarea în
toaletă a materialului acoperitor bogat în substanţe organice biodegradabile, cel mai bine rumeguş de lemn. Pentru a menţine
temperatura înaltă în procesul compostării, dacă este necesar, se
face condiţionarea sau, cu alte cuvinte, alimentarea cu substanţe
bogate în materie organică biodegradabilă.
Umiditatea ridicată. Descompunerea eficientă a materiei organice
are loc numai în condiţii umede.
Aerisirea. Compostarea se petrece în condiţii aerobe. De aceea trebuie să se asigure pătrunderea aerului în masa compostată. Se
recomandă menţinerea structurii afânate şi poroase a materialului supus compostării. Dacă este necesar se face amestecarea
periodică a acestui material, precum şi adăugarea ierbii sau a
frunzelor uscate, pentru a asigura structura afânată şi pătrunderea aerului.
Menţinerea temperaturii înalte. Agenţii patogeni sunt distruşi numai dacă temperatura în procesul compostării este menţinută la
cel puţin 50°C. Pentru a păstra temperatura materialului compostat suficient de înaltă, se recomandă izolarea termică a lăzii
de compost. O deosebită atenţie menţinerii temperaturii înalte în
lada de compost trebuie acordată în perioadele reci ale anului.
Pentru a realiza o compostare exotermă eficientă a excreţiilor umane,
sunt necesare anumite cunoştinţe, îndemânare şi monitorizare zilnică.
Dacă compostarea va decurge fără căldură suficientă, atunci igienizarea nu va avea loc. De aceea se recomandă utilizarea acestei tehnologii
de compostare numai persoanelor capabile să realizeze acest lucru.
Compostarea lentă este un proces asemănător cu descompunerea materiei organice în natură. Ea se petrece încet, fără eliminare
masivă de căldură. Deoarece artropodele, viermii şi alte organisme
pluricelulare sunt incapabile să suporte temperaturi înalte, acestea
nu participă la compostarea exotermă. În schimb pot fi implicate la
compostarea lentă. Pentru igienizarea maselor fecale, la gestionarea
toaletelor uscate cu colectarea separată a excreţiilor, se utilizează
compostarea lentă efectuată în două etape.
Prima şi cea mai îndelungată etapă se petrece în condiţii uscate. Masele fecale sunt păstrate timp de cel puţin 1,5-2 ani în lada de
colectare sau în una din camerele pentru mase fecale a toaletei. Acest
timp este suficient pentru distrugerea majorităţii patogenilor şi creării
unui compost relativ steril. Este cunoscut însă faptul că ouăle unor helminţi patogeni, fiind extrem de rezistente, pot supravieţui în condiţiile
compostării uscate timp de mai mulţi ani. De aceea se recomandă o
procesare suplimentară prin compostare în condiţii umede. Datorită
faptului că la compostarea umedă sunt implicate mai multe organisme pluricelulare, în special râmele, această etapă se mai numeşte
vermicompostare. Trecând prin tractul digestiv al organismelor care se
hrănesc cu resturile organice, ouăle de helminţi sunt distruse definitiv.
Igienizarea prin compos­
tare exotermă este indicată
numai persoanelor instruite şi
experimentate în acest domeniu
Compostarea lentă decurge
în mod natural, cu implicarea
artropodelor, viermilor şi a
altor organisme pluricelulare
Compostarea lentă
se realizează în două
etape – compostarea
uscată şi cea umedă
(vermicompostarea)
37
S a n i taţ ie e co l o gic ă
Inactivarea patogenilor
este în relaţie directă
cu temperatura
Incinerarea este cea mai sigură
metodă de igienizare, însă şi
nu şi cea mai avantajoasă din
punct de vedere a păstrării
nutrienţilor, poluării mediului
şi eficienţei economice
Deşi tehnologiile actuale
de pasteurizare sunt relativ
dificile, acestea reprezintă
un domeniu de perspectivă
pentru igienizarea
maselor fecale
Incinerarea. Nici un agent patogen nu supravieţuieşte în urma in-
cinerării. De aceea simpla ardere a maselor fecale este considerată ca fiind
cea mai sigură metodă de igienizare. Totuşi, fiind atât de simplă, metoda
are limitările şi dificultăţile sale. În primul rând, la ardere materia organică
se mineralizează prin carbonizare, iar produsul nu este altceva decât cenuşă, care este un fertilizator incomparabil mai slab decât humusul obţinut
prin compostare. Într-al doilea rând la arderea maselor fecale se elimină o
cantitate mare de fum, care conţine foarte multe substanţe nocive. Într-al
treilea, dar nu în ultimul rând, incinerarea necesită consum de energie,
ceea ce este mai puţin avantajos din punct de vedere economic.
Pasteurizarea. Pasteurizarea maselor fecale reprezintă o tratare
termică de scurtă durată, la temperaturi suficient de înalte pentru a distruge cea mai mare parte a organismelor vii, însă evitând incinerarea
sau alterarea termică a masei organice. Astfel, după pasteurizare, masele fecale sunt destul de bine igienizate, însă sunt nepregătite pentru a
fi utilizate în calitate de îngrăşământ. Pentru aceasta masa pasteurizată
necesită o tratare suplimentară prin compostare. Avantajul acestei metode este în faptul că procesul de igienizare decurge foarte rapid, iar
produsul obţinut, chiar dacă reprezintă materie organică nedegradată,
poate fi eliberat în mediul ambiant fără riscuri. Neajunsurile sunt tehnologia relativ complicată, necesitatea monitorizării procesului, precum şi consumul de energie. Fiind totuşi un domeniu de perspectivă, în
prezent se efectuează cercetări pentru elaborarea unei tehnologii simple
şi accesibile de pasteurizare, care va înlătura neajunsurile menţionate.
Utilizarea excreţiilor în
calitate de îngrăşământ
38
S a n it aţ ie e co l o gic ă
Datorită tehnologiei foarte simple, precum şi a necesităţii mici
de manipulare şi implicare a omului, igienizarea prin compostare lentă este cea mai des utilizată. Această tehnologie este cea mai accesibilă
şi pentru gospodăriile individuale din Republica Moldova.
Excreţiile umane
trebuie să fie utilizate
în beneficiul mutual al
omului şi al naturii
Unul dintre scopurile principale a sanitaţiei ecologice este reciclarea nutrienţilor. De aceea tot ce se va acumula sub vasul de toaletă, atât în fracţia
lichidă, cât şi în cea solidă, urmează să fie utilizat în beneficiul omului şi
al naturii. În capitolele anterioare am menţionat deja că atât în urina, cât
şi în fecalele excretate de un singur om timp de un an, se conţine aproximativ acea cantitate de nutrienţi, care poate asigura creşterea plantelor
agricole în cantitatea suficientă pentru a hrăni acest om timp de un an.
Acest ��������������������������������������������������������������������
ciclu���������������������������������������������������������������
perpetuu poate fi realizat doar prin gestionarea corectă a excreţiilor umane şi utilizarea lor în agricultură în calitate de îngrăşământ.
Informaţie
Anual la nivel global sunt comercializate aproximativ 130 milioane tone de
îngrăşăminte, 63% dintre acestea fiind vândute ţărilor în curs de dezvoltare.
Circa 78 milioane tone din această cantitate sunt îngrăşăminte de azot şi 13,7
milioane tone de fosfor. Restul sunt potasiu, sulf şi micronutrienţi. Excreţiile
celor peste 6 miliarde de oameni de pe planetă conţin 27 mil. tone de azot şi 3
mil. tone de fosfor. Aceasta înseamnă că aproximativ o treime din necesităţile
în azot şi aproximativ 22% din necesităţile de fosfor pot fi substituite cu azotul
şi fosforul din excreţiile umane.
Spicuiri din Recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru
utilizarea în siguranţă a apelor uzate, excreţiilor și apelor gri. Vol. 4.
Concepţia modernă de reutilizare a excreţiilor umane, privită din
punctul de vedere al sanitaţiei ecologice, presupune în mod obligatoriu
igienizarea lor înainte de a fi utilizate în agricultură. O atenţie deosebită
trebuie să se acorde şi măsurilor de precauţie, atunci când se manipulează
cu excreţiile neprelucrate, dar şi atunci când se manipulează cu produsul
obţinut din tratarea acestora. Să nu uităm că unii patogeni sunt extrem de
rezistenţi şi pot supravieţui un timp îndelungat în condiţii nefavorabile.
În afară de igienizare, tratarea excreţiilor are ca scop descompunerea materiei organice până la substanţe uşor asimilabile de către
plante. Pe lângă faptul că excreţiile sunt surse valoroase de nutrienţi
minerali, acestea mai conţin şi materie organică. După tratarea prin
compostare a maselor fecale, materia organică reziduală poate fi găsită în humusul de compost. Fiind un amestec de substanţe organice,
care nu mai pot fi supuse descompunerii, humusul de compost reprezintă o materie vitală pentru creşterea plantelor.
Masele fecale compostate. Tratarea corectă a mase-
lor fecale include aproape obligatoriu şi procesul de compostare,
indiferent de tipul utilizat. Prin
acesta se creează un produs bogat
în nutrienţi (N, P, K ş. a.) în formă asimilabilă de către plante,
precum şi humusul de compost.
Cel mai valoros compost se obţine prin compostarea exotermă
a fecalelor cu aplicarea ulterioară
a vermicompostării.
Înainte de a fi utilizate în
agricultură excreţiile sunt
igienizate în mod obligatoriu
La tratarea excreţiilor prin
compostare materia organică
este descompusă până la
humus valoros
Prin compostarea
maselor fecale se
creează un produs bogat
în nutrienţi şi humus
39
S a n it aţ ie e co l o gic ă
Compostarea lentă în
două etape este cea mai
recomandată pentru
gospodăriile individuale
din Republica Moldova
Pentru a evita eventualele
riscuri de infectare,
fertilizarea cu compost
de toaletă trebuie să se
efectueze în anumite
condiţii agricole
Compostul de toaletă reprezintă o masă sfărâmicioasă, de culoare brună întunecată, asemănătoare solului atât la consistenţă şi culoare, cât şi la miros. Modul de utilizare a acestuia variază în funcţie de
necesitate şi posibilităţi. De cele mai dese ori compostul este produs
cu scopul fertilizării şi condiţionării solului din grădină. Aplicarea lui
poate fi realizată atât prin amestecarea cu solul supus fertilizării, cât
şi prin înlocuirea acestuia.
Măsurile de precauţie sunt esenţiale, având în vedere riscul unei
posibile infectări cu patogeni. Anume din aceste considerente se recomandă ca fertilizarea cu compost de toaletă să se efectueze în anumite condiţii agricole. Astfel, cele mai indicate sunt culturile perene,
arborii şi arbuştii, plantele anuale care nu se consumă proaspete. De
asemenea, compostul de toaletă poate fi utilizat la îngrăşarea gazoanelor şi a suprafeţelor cu flori decorative.
Urina.
În cazul solurilor sărace
în materie organică, se
recomandă utilizarea urinei
împreuna cu compostul
de toaletă
S a n it aţi e e co l o gi c ă
40
Cea mai mare cantitate de nutrienţi esenţiali se conţine în urină.
Ea poate fi utilizată ca îngrăşământ al culturilor nefixatoare de azot.
În urină nutrienţii se află în formă ionică. Urina este asimilată de către plante la fel de uşor precum îngrăşămintele minerale comerciale.
Cantitatea anuală de azot produsă de o persoană este suficientă pentru fertilizarea unei suprafeţe de 300-400 m². Totodată conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pe aceeaşi suprafaţă
poate fi aplicată şi o cantitate de 3-4 ori mai mare.
Influenţa urinei ca îngrăşământ asupra roadelor depinde în mare
măsură de starea solului. Ca şi la aplicarea îngrăşămintelor minerale,
efectul aplicării urinei este mai mic dacă solul este sărac în materie
organică. Humusul, datorită compoziţiei optimale de substanţe organice şi prezenţei microorganismelor specializate, este un mediu
favorabil pentru creşterea capacităţii de asimilare de către plante a
nutrienţilor. De aceea, în cazul solurilor sărace în materie organică, se
recomandă utilizarea urinei împreuna cu compostul de toaletă.
Urina poate fi utilizată atât nediluată, cât şi diluată cu apă în proporţii diferite. Se aplică de două sau de mai multe ori pe an, astfel încât
volumul total al urinei nediluate să fie de aproximativ 2 litri la 1 m² pe an.
Pentru a face un calcul mai precis al dozei optimale de urină, care trebuie
aplicată pe un anumit teren agricol, este necesar să cunoaştem concentraţia azotului din urină, precum şi cantitatea nutrienţilor prezenţi în sol.
Când concentraţia de azot în urină nu este cunoscută, atunci se consideră concentraţia medie de 3-7 g/l de azot la momentul micţiunii.
Urina se aplică cu ajutorul unui furtun sau al unei stropitori de
grădină direct la rădăcina plantei, evitând stropirea frunzelor. Imediat
după aplicare se acoperă cu un strat subţire de pământ. Incorporarea
în sol pe această cale reduce evaporarea amoniacului, care poate duce
la pierderi de circa 70% de azot. Totodată prin îngroparea urinei în
sol se exclude orice miros neplăcut, cauzat de evaporarea amoniacului. Acelaşi efect se poate obţine dacă urina se aplică înainte de ploaie.
În acest caz îngroparea în sol nu mai este atât de necesară.
Plantele care asimilează cel mai mult azot, precum spanacul, varza creaţă, porumbul şi alte cereale, solicită cel mai mult îngrăşământ
cu azot. Respectiv acestea sunt si cele mai indicate culturi agricole, la
care se poate aplica urina. Alte culturi de asemenea pot beneficia de
fertilizarea cu urină, însă într-o măsură mai moderată şi cu o precauţie mai mare.
Există însă culturi (soia, fasolea şi alte leguminoase), care datorită convieţuirii mutuale cu anumite bacterii, sunt capabile singure să
acumuleze azotul fixat din aer de aceste bacterii şi să-l depoziteze în
formaţiuni speciale ale rădăcinilor. Solul pe care s-au cultivat astfel de
culturi este suficient de bogat în azot, de aceea aplicarea pe el a urinei
este cel puţin inutilă, iar de cele mai dese ori contraindicată.
La aplicare, urina se
acoperă cu pământ,
pentru a evita eventualele
pierderi de azot
prin evaporare
Cele mai indicate culturi
pentru fertilizarea cu urină sunt
acele care solicită cel mai mult
azot. Se va evita fertilizarea cu
urină a culturilor capabile să
fixeze singure azotul.
41
S a n it aţi e e co l o gi c ă
Compostul este produs
cu scopul fertilizării
şi condiţionării solului
din grădină
Glosar
care pătrunzând într-un organism animal sau vegetal, provoacă manifestări patologice.
Ape gri – o parte din apele me-
najere, care sunt generate din
activităţile casnice, cum ar fi
spălarea veselei, hainelor, mâinilor şi a corpului.
Ape negre – o parte din apele
menajere, care, pe lângă alte
deșeuri, conțin mase fecale și
urină.
Ape menajere – orice soluție
apoasă creată prin influiența
antropogenă negativă
Biodegradare – proces în urma
căruia substanțele organice sunt
descompuse de către organismele vii cu ajutorul enzimelor; proces de descompunere,
de distrugere a unui produs
biodegradabil.
Canalizare – totalitatea lucrărilor
S a n it aţi e e co l o gi c ă
42
tehnice executate pentru colectarea şi evacuarea apelor uzate
dintr-un oraş sau dintr-un centru industrial.
Ciclul nutrienţilor – calea par-
cursă de nutrient prin componentele vie si nevie ale ecosistemului, asigurându-se reciclarea
perpetuă a acestuia. Ciclul
biogeochimic.
Compost – îngrăşământ agri-
col natural, rezultat în urma
fermentării lente a diferitelor
resturi vegetale şi animale.
Compostare – operaţia de preparare a compostului.
Detritivor – organism heterotrof,
care sunt specializate în descompunerea materiei organice.
Saprofag.
Deşeuri umane – un tip special
de deșeuri care se referă la produsele excreției omului, precum
urina și fecalele.
Efluent - soluţie lichidă care iese
dintr-un recipient sau instalație.
Eutrofizare – Creşterea produc-
tivităţii biologice a bazinelor
acvatice, cauzată de acumularea excesivă a nutrienţilor.
Eutrofizarea duce la degradarea
calităţii apei şi creşterea excesivă de alge.
Ex situ – care este realizat în afara
mediului natural, departe de
locul originii.
Excrement – materii fecale
Excreţie – eliminare din organism
a produselor provenite din activitatea metabolică. Produsul
eliminat.
Fecale – materie rezultată din di-
gestie, care se elimină din corpul oamenilor sau al animalelor
prin anus; excrement.
Fertilizant – Îngrășământ.
Fracţie – parte dintr-un tot întreg.
Dacă vorbim despre excreţie
fracţia este partea separată solidă sau lichidă a acesteia. Masele
fecale reprezintă fracţia solidă,
pe când urina – fracţia lichidă.
Hazna – bazin subteran (groapă) de
dimensiuni reduse, folosit pentru
colectarea deşeurilor umane.
Humus – amestec de substanţe organice amorfe aflat în sol, care
îi condiţionează fertilitatea şi
care este rezultat din transformarea materialului vegetal sub
acţiunea microorganismelor.
Igieniza – a înlătura dintr-un anumit loc microorganismele prin
curăţire sau dezinfectare; a face
să fie igienic.
In situ – realizat în mediul natural,
la faţa locului.
Îngrășământ – Compus chimic,
care este aplicat pe terenuri
agricole pentru a mări fertilitatea lor. Există Î. organice
(formate din substanțe organice) și Î. minerale (formate din
substanțe neorganice simple).
Latrină – încăpere specială pentru
satisfacerea nevoilor fiziologice
(fără canalizare).
Macronutrienţi (macroele-
mente) – nutrienţi esenţiali,
utilizaţi în cantităţi mari de
către organisme. Sunt două
categorii de macronutrienţi:
Macronutrienţii neminerali
(carbonul, oxigenul şi hidrogenul) şi Macronutrienţii minerali
(azotul, fosforul, kaliul, sulful,
calciul şi magneziul). Surplusul
de macronutrienţi minerali pre-
zenţi în apele de suprafaţă pot
provoca eutrofizarea acestora.
Micronutrienţi (microelemen-
te) – nutrienţi minerali, care
se găsesc în cantităţi foarte
mici în sol şi în organism.
Micronutrienţii intră în compoziţia hormonilor, a enzimelor,
a fermenţilor etc. şi joacă un rol
important în stimularea funcţiilor biologice.
Micţiune – Eliminare a urinei;
urinare.
Nutrienţi – elemente chimice ori
compuşi care pot fi metabolizaţi de către organism pentru
a produce energie şi a-şi construi ţesuturile. Nutrienţii se
împart în două categorii: macronutrienţi şi micronutrienţi.
Unii nutrienţi dacă se află în
concentraţii mari pot fi toxici.
Sinonim: Bioelemente.
Sanitar – care se referă la sănătate,
la igiena publică.
Sanitaţie – ansamblu de măsuri
pentru protecţia sănătăţii omului şi asanarea mediului, legate
de asigurarea igienei și gestionarea eficientă a deşeurilor
umane.
Sanitaţie convenţională – prac-
tici de sanitaţie care sunt în
conformitate cu standardele şi
concepţiile clasice, înrădăcinate
de mult timp în societate. S.c.
în forma ei actuală este înţeleasă ca totalitatea activităţilor de
eliminare a deşeurilor umane
43
S a n it aţi e e co l o gi c ă
Agent patogen – agent biologic,
Anexa I
Un model tip de implementare a sistemului de
sanitaţie EcoSan în gospodăriile individuale
Sanitaţie durabilă – vezi sanitaţie ecologică
Sanitaţie ecologică – sistem de
gestionare a deşeurilor umane,
în care nutrienţii sunt reciclaţi
şi reutilizaţi în agricultură, cu
risc minim de poluare a mediului ambiant şi cu ameninţare minimă pentru sănătatea
omului.
Toaletă – încăpere specială pentru
satisfacerea nevoilor fiziologice.
Closet.
TUCSE – Denumirea abreviată a
toaletei uscate cu colectarea separata a excreţiilor, care funcţionează fără apă. Toaletă uscată.
Eng. UDDT.
Urină – fracţia lichidă a excreţiilor
S a n it aţ ie e co l o gic ă
44
care este produsă de rinichi
prin filtrarea sângelui și amestecarea cu excesul de apă din
organism.
Vas toaletă – recipient de ceramică, masă plastică, lemn, beton,
sau alte materiale rigide, destinat pentru colectarea excrețiilor
umane. După modul de utilizare există două tipuri principale de vase de toaletă: vase
în formă de piedestal/scaun și
vase de tip turcesc (utilizate în
poziţia stat pe vine).
Vas WC – vas de toaletă, în care
excrețiile sunt spălate cu apă.
La ieșire conducta este îndoiată
în formă de „S” sau „U” pentru
a crea un sifon și a împiedica
pătrunderea mirosului neplăcut
din sistemul de canalizare.
Veceu – Din pronunţarea ro-
mânească a iniţialelor Water
Closet. Toaletă în care excreţiile sunt spălate în sistemul de
canalizare cu ajutorul unui jet
de apă. Scurgerea în formă de
„U” sau „S” a vasului veceului
asigură blocarea pătrunderii
mirosului neplăcut din sistemul
de canalizare.
Vermicompostare – compostare
lentă cu participarea râmelor.
Proprietarul unei case individuale şi al unui lot de grădină de 8 ari în
jurul casei şi-a construit o toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor. Lângă casă, la distanţa de 10 m de toaletă, se află o fântână,
care este utilizată pentru nevoile gospodăriei. Apa, fiind poluată cu
nitraţi de mai mulţi ani, nu este potabilă. Familia proprietarului este
formată din 2 persoane adulte şi 2 copii de vârstă şcolară. Recent casa
proprietarului a fost conectată la apeductul central, care se alimentează din fântâni arteziene. Canalizarea centralizată şi infrastructura
de colectare a deşeurilor nu există. Proprietarul este ferm convins că
EcoSan este soluţia cea mai potrivită pentru familia sa şi e conştient
de beneficiile aduse mediului ambiant prin excluderea poluării apelor freatice şi, respectiv, a fântânilor cu nitraţi. Fiind foarte motivat
de a restabili calitatea apei din fântână, proprietarul încearcă să-şi
împărtăşească experienţa pozitivă şi să promoveze implementarea
sistemelor de sanitaţie ecologică în rândul vecinilor săi.
•
•
•
•
Minimizarea riscurilor de sănătate asociate cu utilizarea toaletei;
Economisirea apei potabile;
Protecţia apelor freatice;
Producerea îngrăşămintelor din excreţiile acumulate.
Informaţii
generale
Scopurile
Toaletă uscată cu colectarea separată a excreţiilor cu o singură cameră de colectare a maselor fecale.
Tipul toaletei
Familia proprietarului, formată din 2 persoane adulte şi 2 copii, excretă timp de un an aproximativ 1500 kg de urină şi 180 kg de mase
fecale (având în vedere că copiii se vor duce uneori şi la toaleta şcolii),
ceea ce constituie aproximativ 200 kg de îngrăşământ cu azot anual.
Proprietarul a calculat cât de des se va umplea canistra cu urină: 1500 kg / 40 litri = 37,5 canistre pe an. Dacă împărţim cifra la
12 luni ale anului, iese că în fiecare lună canistra se va umplea de
aproximativ 3 ori. Dacă punem în calcul că după umplerea canistrei
urina se va păstra încă 1,5 săptămâni, atunci sunt suficiente 2 canistre pentru a asigura colectarea şi tratarea neîntreruptă a urinei pe
parcursul anului.
Calcule
45
S a n it aţ ie e co l o gic ă
şi asigurarea igienei, securităţii şi confortului. Deşeurile
sunt considerate periculoase
şi inutile. Astfel S.c. actuală
este o abordare conservativă
şi �������������������������������
depăşită�����������������������
, fiind lipsită de substratul durabilităţii.
S a n it aţi e e co l o gi c ă
46
Vasul toaletei este înzestrat cu inel şi capac, confecţionate individual
din placă de polistiren extrudat cu grosimea de 20 mm. Lângă vasul de
toaletă se află găleata cu material acoperitor şi găleata pentru materiale
igienice utilizate (hârtie igienică, absorbante ş. a.). În găleata cu material acoperitor se află o lopăţică mică. Pe perete, în nemijlocita apropiere de vasul toaletei, este montat suportul cu hârtie igienică. Deasupra
lavoarului pe perete este montată o oglindă, suportul pentru săpun şi
cuierul pentru prosop. Lângă pisoar se află un pulverizator cu soluţie
diluată de oţet pentru spălarea pisoarului. Interiorul este prevăzut cu
iluminator electric. Pe suprafaţa interioară a uşii proprietarul a montat
o planşetă cu informaţii despre modul de utilizare a toaletei uscate cu
colectarea separată a excreţiilor, pentru a instrui eventualii musafiri.
Interiorul şi
accesoriile
În calitate de material acoperitor se utilizează amestec de rumeguş mărunt şi cenuşă de lemn în proporţii de 4:1. Întreţinerea curăţeniei zilnice şi săptămânale în interiorul toaletei este în grija soţiei proprietarului.
De curăţenia generală, schimbarea lăzilor pentru mase fecale, alte manipulări dificile şi aprovizionarea toaletei cu rezerve de material acoperitor răspunde soţul. Fiecare membru al familiei este responsabil de utilizarea corectă a vasului de toaletă cu colectarea separată a excreţiilor.
Întreţinerea
Toaleta este anexată de casă, cu intrarea din casă. Dimensiunile – 2 m lungime, 1,5 m lăţime şi 3,2 m înălţime (inclusiv 0,7 m înălţimea postamentului). Fundaţia, colţurile postamentului şi podeaua sunt confecţionate din
beton armat. Pereţii din bolţar de beton vibropresat (Fortan, 40x20x12).
Acoperişul într-o singură pantă, confecţionat din ţiglă metalică. Uşa confecţionată din lemn. Pereţii dinafară sunt tencuiţi şi vopsiţi. Pereţii in interior parţial cu faianţă, parţial tencuiţi şi vopsiţi. Un perete este înzestrat
cu o ferestruică din cărămidă de sticlă. Instalaţiile sanitare includ: un vas
de toaletă uscată de tip piedestal, confecţionat din beton, un vas pisoar de
ceramică, un lavoar de ceramică cu robinet. Acestea sunt amplasate în aşa
mod, încât pisoarul să se afle la cea mai mare distanţă posibilă faţă de vasul
toaletei. În compartimentul de jos, sunt plasate 3 lăzi de plastic de 80 litri
pentru acumularea maselor fecale, unul sub vasul toaletei, iar altele două
de rezervă stau alături. La fundul fiecărei lăzi sunt montate câte 4 rotile
mobile. Canistrele de câte 40 de litri pentru colectarea urinei se află în acelaşi compartiment cu masele fecale. Conductele pentru urină sunt confecţionate din furtun flexibil de plastic cu diametrul de 32 mm. Conducta
ventilaţiei, confecţionată din ţeavă de PVC cu diametrul de 110 mm, este
conectată cu camera pentru colectarea maselor fecale şi scoasă pe dinafară
deasupra acoperişului, cu 1,5 m mai sus faţă de înălţimea lui.
Urina este utilizată după o păstrare de cel puţin 1,5 săptămâni în canistră.
Pe timpul păstrării canistra este ţinută închisă, pentru a evita evaporarea
amoniacului şi, respectiv, diminuarea conţinutului de azot. Lăzile pentru colectarea maselor fecale sunt utilizate pe rând. Când una se umple,
este dată la o parte pentru păstrare şi în locul ei este pusă alta. Durata
păstrării este de 1,5 ani, după care compostul uscat este mutat într-o
ladă de compost, unde împreună cu resturile alimentare de la bucătărie
continuă să se composteze în condiţii umede, în prezenţa râmelor.
Tratarea
excreţiilor
După fiecare umplere a canistrei, cam de 3 ori pe lună, urina este diluată în proporţie de 1:1 cu apă şi aplicată pe terenul agricol de lângă
casă. Conform calculelor personale, dar şi recomandărilor, proprietarul aplică aproximativ 2 litri de urină nediluată pe 1 m² timp de un
an. După tratare, compostul de toaletă este amestecat cu pământ şi
depozitat în fundul grădinii pentru utilizare ulterioară la fertilizarea
şi condiţionarea solului. Acest sol se utilizează în primul rând la plantarea arborilor şi arbuştilor de cultură.
Utilizarea
urinei şi a
compostului
de toaletă
47
S a n it aţi e e co l o gi c ă
Construcţia
Pentru masele fecale s-a calculat câte containere cu capacitatea de
80 de litri se vor umplea timp de un an. Având în vedere că va fi folosită şi o cantitate de aproximativ 20 kg de material acoperitor, atunci:
200 kg / 80 kg ≈ 2,5 containere. Pentru a asigura compostarea maselor
fecale în condiţii uscate timp de 1,5 ani, va fi nevoie de utilizat pe rând
cel puţin 5 containere. Proprietarul a considerat că îi va fi incomod să
tină 5 lăzi simultan în compartimentul de jos al toaletei. De aceea a hotărât să construiască o ladă pentru compostare în grădină, unde, după
o anumită perioadă de păstrare în container, masele fecale să fie mutate
în lada de compost pentru continuarea tratării. Lada de compost e confecţionată din lemn şi e formată din două camere a câte 500 litri fiecare.
Este amplasată pe un postament puţin mai ridicat deasupra nivelului
pământului, este ferită de ploaie şi de accesul copiilor. În acest mod, va
fi suficient de utilizat doar 3 lăzi de colectare a maselor fecale.
Proprietarul a făcut un calcul privind dozarea urinei la aplicarea
ca îngrăşământ în grădina sa. Suprafaţa lotului său cu tot cu casă,
construcţiile auxiliare şi curte, este de 10 ari. Terenul agricol ocupă
aproximativ 8 ari, adică 800 m². Respectiv: 1500 L / 800 m² ≈ 1,88 l/m².
Aşadar este suficientă aplicarea dozei de aproximativ 2 litri de urină pe
metru pătrat pe an, după cum se şi recomandă.
Organizaţii active în domeniul
sanitaţiei ecologice în Moldova
Skat
Reprezintă un centru independent de resurse şi companie de consultanţă angajată în promovarea dezvoltării durabile în ţările în curs
de dezvoltare şi în ţările în tranziţie, care lucrează în domeniul cooperării, dezvoltării şi ajutorului umanitar. Din momentul creării
sale în 1978 Skat prestează servicii de expertiză tehnică de înaltă
calitate�����������������������������������������������������������������
, servicii de susţinere în administrare şi de edificare a capacităţilor agenţiilor bilaterale şi multilaterale de dezvoltare şi organizaţiilor ne-guvernmentale. În 2008 Skat a fost selectată prin concurs în
calitate de implementator al Proiectului Elveţiei de Apă şi Sanitaţie în
Moldova, ApaSan, finanţat de Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare
şi Cooperare (SDC). În Moldova Skat este reprezentată de filiala din
Moldova a Fundaţiei Skat din Elveţia. Skat implementează proiecte
similare de apă şi sanitaţie în Ucraina şi Bosnia-Herzegovina.
Skat
Vadianstrasse 42
CH-9000 St. Gallen
Switzerland
WiSDOM
S a n it aţ ie e co l o gic ă
48
Phone: +41 71 228 54 54
Fax: +41 71 228 54 55
Web: http://www.skat.ch/
http://www.skat-foundation.org/
Este o organizaţie care promovează principiile dezvoltării durabile
în Moldova, pledând pentru o atitudine înţeleaptă faţă de present
şi viitor, cât şi implicarea femeilor în dezvoltare. În domeniul sanitaţiei ecologice asociaţia realizează activităţi de educare şi instruire
a comunităţilor rurale, oferirea de consultaţii privind construcţia şi
menţinerea sistemelor EcoSan. Produce şi distribuie materiale educaţionale în domeniul sanitaţiei ecologice. A elaborat un website în
domeniul EcoSan.
Asociaţia WISDOM
C.P. 409, Chişinău MD-2004
Republica Moldova
Tel.: 386280
E-mail: [email protected]
Web: http://www.wisdom.md/
http://www.ecosan.md/
Asociaţia ecotoxicologilor din Moldova ECOTOX. Proiectele realizate
de asociaţia ECOTOX se referă la monitorizărea calităţii apei, protecţia
sănătăţii şi conştientizarea populaţiei privind starea mediului ambiant.
În domeniul sanitaţiei ecologice se axează pe educarea şi conştientizarea, instruirea cît şi oferirea de consultaţii privind sistemele EcoSan.
Asociaţia Ecotox
Elena Zubcov
str. Academiei 1, Chişinău
Republica Moldova
Tel.: 737509
E-mail: [email protected]
[email protected]
Solidaritate Europeană pentru Apă în Moldova (SEAM) este o organizaţie filială a ONGului internaţional Solidarité Eau Europe (SEE),
cu sediul în Franţa. Începând cu anul 2006, desfăşoară proiecte de
sensibilizare şi de parteneriat, ce au ca scop ameliorarea condiţiilor
de acces la apa potabilă şi sanitaţie în localităţile rurale ale Moldovei
în mod decentralizat, prin implicarea activă a tinerilor. SEAM organizează activităţi locale si europene pentru a favoriza cooperarea
actorilor privind apa si sanitaţia (Parlamentul European al Tinerilor
pentru Apă în 2006, Saptamîna Solidarităţii Europene pentru Apă în
2007, forumul regional „Igiena şi sanitaria în satul nostru: ce soluţii?”
în 2008, expediţia tinerilor pe rîul Nîrnova în 2009). Elaborează şi distribuie materiale educaţionale în domeniul apei, igienei şi sanitaţiei.
SEAM
Galina Budu-Cazimir
s. Vorniceni, r. Străşeni
Republica Moldova
„NICA”
S.R.L.
49
Tel.: +373 79 56 34 63
Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Vorniceni
„Angriconix” S.R.L.
mun. Chişinău
str. Independenţei 10/3, ap. 81
SEAM
Tel.: +373 69 59 15 45
E-mail: [email protected]
Web: http://www.see-swe.org/
Întreprindere care oferă servicii de construcţie şi în domeniul sanitaţiei ecologice. Experienţă în construcţia de toalete uscate la şcolile din
Băcşeni, Valea Treisteni, Soltăneşti, Nimoreni şi primăria Boldureşti.
„NICA” S.R.L.
or. Nisporeni, str. Tirgului 7
Republica Moldova
Asociaţia
ECOTOX
Tel.: +373 79 47 18 96
„Angriconix”
S.R.L.
S a n it aţ ie e co l o gic ă
Anexa II
„Anvecomex”
S.R.L.
„Artceramica”
S.R.L.
Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Fundul Galbenei
„Moldsercon” S.R.L.
mun. Chişinău
str. Igor Vieru 17/1, ap.3
„Anvecomex” S.R.L.
r-nul Hincesti, s. Carpineni
str. Independenţei 1020
S a n it aţ ie e co l o gic ă
Tel.: +373 264 65 619
Produce şi comercializează rezervoare din plastic pentru urină
Tel.: +373 22 43-60-77
Comercializează ventilatoare mecanice acţionate de forţa vântului
„Smiit” S.R.L.
mun. Chişinău,
str. Cucorilor 14
50
Tel.: +373 79162584
Produce vase de toaletă din beton pentru TUCSE. Pot fi procurate
la un preţ rezonabil.
„Boncom” S.R.L.
mun. Chişinău
str. Podgorenilor 41
„Smiit” S.R.L.
Organizaţii internaționale active
în domeniul sanitaţiei ecologice
Construcţia toaletei uscate la şcoala din s. Stolniceni
„Artceramica” S.R.L.
r-nul Nisporeni, s. Vărzăreşti
Republica Moldova
„Boncom” S.R.L.
Tel.: +373 69 125296
Anexa III
Tel.: +373 22 43-60-77
Institutul de Mediu din Stocholm – Stockholm Environment
Institute (SEI) este un institut internaţional de cercetare, specializat
în domeniul mediului şi dezvoltării rii durabile, care activează la nivel
naţional, regional şi global. Programele de cercetare ale SEI au scopul
de a clarifica cerinţele, strategiile şi politicile pentru o tranziţie spre o
dezvoltare durabilă.
Prin fondarea şi coordonarea programului de cercetare şi dezvoltare
EcoSanRes cu suportul financiar acordat de SIDA, SEI a creat într-un
timp record o bază modernă de cercetare şi a întreprins acţiuni-pilot
complexe de promovare a soluţiilor alternative în domeniul sanitaţiei,
inclusiv în ce priveşte utilizarea sistemelor cu sau fără apă, controlul, managementul şi reciclarea nutrienţilor din deşeurile umane. Actualmente
institutul a devenit un lider global în gestionarea programelor de dezvoltare în domeniul sanitaţiei ecologice privind crearea reţelelor, consolidarea capacităţilor şi implementarea proiectelor pilor din China,
Africa şi America Latină.
SEI
Stockholm Environment Institute
Tel.: +46 (0)8 674 7070
Kräftriket 2B
Fax: +46 (0)8 674 7020
10691 Stockholm
Web: http://www.sei.se/
Sweden
German Development Cooperation - reprezinta o iniţiativă de cooperare în domeniul dezvoltării durabile care activează la nivel global.
Obiectivul principal al organizaţiei este îmbunatătirea condiţiilor de
viaţă a populaţiei aplicînd principiile dezvoltării durabile. GTZ considera sanitaţia ecologică ca o nouă abordare cu potenţial mare de soluţionare a crizei globale în domeniul apei şi sanitaţiei, cât şi atingerea
Scopurilor Dezvoltării Mileniului în domeniul aprovizionării cu apă
şi sanitaţie. Activităţile GTZ în domeniul sanitaţiei ecologice sunt
axate pe: crearea unei reţele globale în domeniul ecosanitaţiei prin
colectarea, dezvoltarea şi diseminarea cunoştinţelor şi informaţiilor,
oferirea suportului în elaborarea şi implementarea cercetărilor şi a
proiectelor demonstraţionale.
GTZ
51
S a n it aţ ie e co l o gic ă
„Moldsercon”
S.R.L.
WECF
Women in Europe for a Common Future - Femeile din Europa pentru un viitor comun reprezintă o reţea de organizaţii de mediu şi de
femei cu parteneri din peste 30 de tari din Asia Centrală şi Europa.
WECF luptă pentru mediu sănătos pentru toţi, folosind potenţialul
femeilor pentru obţinerea unui echilibru dintre mediu, sănătate şi
economie. Activităţile reţelei WECF sunt bazate pe viziunea locală
şi necesităţile comunităţilor. Astfel, WECF implementează soluţii la
nivel local şi influenţează politica la nivel internaţional. Activităţile
WECF în domeniul sanitaţiei ecologice ţin de implementarea strategiilor şi a proiectelor concrete împreună cu partenerii locali, construcţia TUCSE în şcoli şi gospodării individuale, organizarea programelor de instruire în domeniu, producerea şi distribuirea materialelor
educaţionale, activităţi de lobbying şi advocacy la nivel local şi internaţional în domeniul sanitaţiei ecologice.
WECF The Netherlands
CP 13047
3507 LA, Utrecht
The Netherlands
WSSCC
S a n it aţi e e co l o gi c ă
52
Tel.: +31-30-2310300
Fax: +31-30-2340878
Web: http://www.wecf.eu/
Consiliul de Colaborare privind Aprovizionarea cu Apă şi Sanitaţie
(WSSCC) – este o organizaţie de parteneriat globală care contribuie
la îmbunătăţirea condiţiilor de trai a populaţiei sărace. WSSCC îmbunătăţeşte colaborarea între agenţii sectoriale şi de profesionişti în
jurul problemelor de alimentare cu apă şi sanitaţie şi contribuie la
realizarea obiectivelor mai largi de eradicare a sărăciei, îmbunătăţirea
sănătăţii şi a mediului, egalitatea de gen şi obiective de dezvoltare pe
termen lung, dezvoltarea economică şi socială. WSSCC a fost creat în
1990 printr-o Rezoluţie a Adunării Generale a Naţiunilor Unite şi este
găzduită de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Cu membri din mai mult de 80 de tari, WSSCC are legitimitatea şi flexibilitatea unei organizatii non-guvernamentale. Prin crearea de reţele şi
de cunoştinţe de management, de Advocacy şi comunicare şi Fondul
Global în domeniul Sanitaţiei, WSSCC oferă avangarda nivelului de
cunoştinţe, dezbatere şi influenţă în pentru apă, instalaţii sanitare şi
de igienă pentru toţi.
International Environment House I (IEH I), 9
Tel.: +41 22 917 86 57
Chemin des Anémones
Web: http://www.wsscc.org/
1219 Châtelaine
Geneva, Switzerland
Alianţa pentru Sanitaţie Durabilă reprezintă o reţea de organizaţii
care s-au reunit în 2007 pentru susţinerea anului internaţional al sanitaţiei. Scopul principal al SuSanA este de a contribui la dezvoltarea
Scopurilor Dezvoltării Milenare prin promovarea sistemelor de sanitaţie care funcţionează după principiile dezvoltării durabile.
SuSanA
SuSanA
Web: http://www.susana.org/
E-mail: [email protected]
Centrul Internaţional în domeniul Apei şi Sanitaţiei - IRC oferă
servicii de informare, dezvoltă şi facilitează formarea de noi cunoştinţe, pledînd pentru abordări inovatoare în sectorul de apă şi sanitaţie. IRC a sprijinit dezvoltarea centrelor de resurse în ţările în curs
de dezvoltare din Africa, Asia, Europa de Est şi America Latină, prin
consolidarea capacităţilor, învăţarea în comun, implementarea programelor de acţiune şi cercetare, prin abordări participative, servicii
de consultanţă şi formare profesională, precum şi validarea informaţiilor. IRC deţine o echipă unică de specialişti recunoscuţi pe plan
internaţional, ce activează într-o varietate de domenii din sectorul de
apă şi sanitaţie, tehnologii informaţionale şi ale comunicării, inginerie, sociologie, antropologie, economie, şi jurnalism.
IRC
IRC – International Water and Sanitation Centre
Tel.: +31 70 3044000
P.O. Box 82327
Fax: +31 70 3044044
2508 EH The Hague
Web: http://www.irc.nl/page/104
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) – este autoritatea Naţiunilor
Unite care este coordonează problemele de sănătate la nivel global,
concepe agenda de cercetare în domeniul sănătăţii, stabileşte norme
si standarde, oferă suport tehnic pentru evaluarea tendinţelor de sănătate. OMS este prima structură internaţională care publică recomandări privind aplicarea excreţiilor în agricultură, acestea servind ca
bază pentru dezvoltarea unor mecanisme naţionale şi internaţionale,
inclusiv standarde şi reglementări legislative, şi care pot oferi un cadru
normativ pentru luarea deciziilor la nivel local şi naţional.
Web: http://www.who.int/
WHO
53
S a n it aţi e e co l o gi c ă
Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit
Tel.: +49 6196 79-0
(GTZ) GmbH
Tel./fax +49 6196 79-1115
Dag-Hammarskjöld-Weg 1-5
Web: http://www.gtz.de/en/
65760 Eschborn
themen/8524.htm
Sandec
Departamentul pentru Apă şi Sanitaţie în ţările în curs de dezvoltare al Institutului Federal Elveţian acvatice pentru Ştiinţă şi Tehnologie
(Eawag), având scopul de a:
• dezvolta, oferi şi a facilita punerea în aplicare a noilor concepte
şi tehnologii de aprovizionare cu apă şi sanitaţie ecologică;
• ridica capacitatea de cercetare şi expertiză profesională în ţările
cu venituri mici şi medii în domeniul de aprovizionare cu apă şi
sanitaţie ecologică;
• sensibiliza şi consolida experienţa profesională a ţărilor cu venituri mari pentru soluționarea eficientă a problemelor legate de
aprovizionarea cu apă şi sanitație a țărilor în curs de dezvoltare.
Web: http://www.sandec.ch/
Global Dry
Toilet
Association
Asociaţia Mondială a Toaletelor Uscate din Finlanda – Global Dry
Toilet Association of Finland este o asociaţie fondată în 2002 pentru
a promova utilizarea toaletelor uscate. Viziunea asociaţiei este ca toaletele uscate să devină o parte esenţială a dezvoltării durabile, asigurând astfel ape curate şi un mediu sănătos pentru generaţiile viitoare.
Misiunea asociaţiei este de a introduce modalitatea de funcţionare
a toaletelor uscate, cât şi modul de gestionare a deşeurilor şi al toaletelor, pentru a-i face pe oameni conştienţi de beneficiile aduse de
sanitaţia fără apă. Oferă instruiri şi publică numeroase materiale informaţionale privind utilizarea toaletelor uscate în interiorul caselor.
Organizaţia Mondială a Toaletelor – World Toilet Organization
(WTO), este o organizaţie non-profit ce activează la nivel global angajată în îmbunătăţirea condiţiilor de sanitaţie în întreaga lume. WTO
este de asemenea una dintre puţinele organizaţii care se concentrează
asupra toaletelor în loc de apă. Fondată în 2001, cu 15 membri, este
acum membră cu 171 de organizaţii din 56 de ţări care conlucrează
în vederea eliminării tabuurilor legate de toalete şi asigurarea unei
sanitaţii durabile. WTO a fost creată ca o reţea globală de servicii
şi o platformă în care toate organizaţiile care activează în domeniul
sanitaţiei pot învăţa una de la un alta, influenţând prin intermediul
mass-mediei guvernele, pentru a promova soluţii şi politici eficiente
în domeniul sănătăţii publice. WTO a fost organizatorul a 8 summituri şi 2 expoziţii mondiale de mare succes în domeniul sanitaţiei.
World Toilet Organization
19 Toa Payoh West
Singapore 318876
WTO
Tel.: +65 63528921, +65 63529178
Fax: +65 63521392
E-mail: [email protected]
Web: http://www.worldtoilet.org/
Global Dry Toilet Association of Finland
Kauppakatu 11 C
2 nd Floor, 33200 Tampere
Finland
55
S a n it aţ ie e co l o gic ă
S a n it aţ ie e co l o gic ă
54
Anexa IV
Linkuri utile
Site-uri de rersurse
EcoSanRes
Reprezintă o reţea informaţională de programe, proiecte şi publicaţii
în domeniul sanitaţiei ecologice.
http://www.ecosanres.org/
SaniCon
Sanitation Connection. O reţea informaţională privind organizaţii
ce activează în domeniul aprovizionării cu apă şi sanitaţie, programe,
proiecte şi publicaţii în domeniu
http://www.sanicon.net/
GTZ Ecosan
GTZ Ecosan - Ecological Sanitation
http://www2.gtz.de/ecosan/english/links-international.htm
Watsan Web
Un portal pentru toţi cei interesaţi de domeniul apei şi sanitaţiei, inclusiv sanitaţia ecologică. Include o gamă largă de informaţii privind
tehnologii, instituţii, reţele şi publicaţii.
http://www.watsanweb.ch/
EcoSan Resource
Materials
O compilare de materiale privind diferite cursuri, conferinţe, simpozioane, materiale de instruire în domeniu relializate de GTZ.
http://www.sansed.uni-bonn.de/download/en-ecosan-capacitybuilding-material-2006.pdf
Wikipedia
O enciclopedie pe Internet care oferă informații generale despre
sanitația ecologică, exemple de proiecte cât și linkuri utile.
http://www.en.wikipedia.org/Ecological_sanitation
Resurse WTO
Resurse utile privind sanitaţia durabilă oferite de Organizația
Mondială a Toaletelor. Aici puteţi găsi informaţii referitor la organizaţiile implicate în promovarea principiilor de sanitaţie durabilă,
promovarea unor toalete publice curate.
http://www.worldtoilet.org/resources.asp?no=1
Rural Water
Supply Network
O reţea de cunoştinţe privind tehnologiile şi abordările de aprovizionare cu apă la sate
http://www.rwsn.ch/