IRDO REV - IRDO : Institutul Român pentru Drepturile Omului

IRDO REV - IRDO : Institutul Român pentru Drepturile Omului

DREPTURILE OMULUI
ANUL XXI
NR. 1
2011
INSTITUTUL ROMAN PENTRU DREPTURILE OMULUI
DREPTURILE OMULUI
Revistă clasificată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din învăţământul Superior
Înregistrată la OSIM sub numărul de marcă 109255/2010
Consiliul ştiinţific
Prof. univ. dr. Gérard Conac, membru de onoare al Academiei Române; Prof. univ. dr. Nicolas
Mateesco Matte, membru de onoare al Academiei Române; Prof. univ. dr. Vasile Stănescu,
membru al Academiei Române; Prof. univ. dr. Karel Vasak; Prof. univ. dr. Gheorghe Vlăduţescu,
membru al Academiei Române.
Colegiul de redacţie
Conf. univ. dr. Gheorghe Bârlea; Prof. univ. dr. Monna-Lisa Belu Magdo; Prof. univ. dr. Jean
Marie Bernard, director de cercetare CNRS; Prof. univ. dr. Raluca Beşteliu; Prof. univ. dr.
Dominique Rousseau, Universitatea Paris I; Prof. univ. dr. Nicole Guimezanes, Universitatea
Paris XII, Membru al Academiei Internaţionale de Drept Comparat; Prof. univ. dr. Ioan Leş; Emil
Marinache; Prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, membru al Academiei Internaţionale de
Drept Comparat; Prof. univ. dr. Nicolae Popa; Prof. Ioan Oancea; Prof. univ. dr. Dumitra
Popescu; Gheorghe Pârvan, redactor şef; Valeriu Rendec; Andon Sergiu; Dr. Ianfred
Silberstein; Dr. Rodica Şerbănescu; Prof. univ. dr. Laurenţiu Şoitu; Prof. univ. dr. Ioan Vida.
Institutul Român pentru Drepturile Omului
Bucureşti, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 21
Tel.+40 213114921
e-mail: office@irdo .ro
www.irdo.ro
SUMAR
I. STUDII, CERCETĂRI, ARTICOLE ..............................................................................
• Respectarea drepturilor economice, sociale şi culturale în noul deceniu – prof. univ. dr.
Irina Moroianu Zlătescu ..................................................................................................
• Noi orizonturi ale protecţiei internaţionale a drepturilor omului: responsabilizarea
mediului de afaceri – dr. Alexandru Fărcaş .....................................................................
• Rolul Consiliului legislativ în protejarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului – consilier Cătălin Ciora, şef sector Consiliul Legislativ ........
• Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în 2010 – dr. Elena Marinică ..........................
• Youth rights between aspirations and realities – dr. Ioan Voicu, Florina Dorina Voicu
• Reglementări privind acordarea unei forme de protecţie cetăţenilor străini în România –
Adrian Bulgaru .................................................................................................................
• Explicaţii juridice şi judiciare asupra erorii în drept. Studiu de caz. Eroarea şi dreptul de
proprietate – Ioana Cristina Vida .....................................................................................
• Aspecte ale evoluţiei funcţiei publice în România – dr. Constantin Sava, dr. Marcel
Iulian Sava ........................................................................................................................
5
5
10
15
24
29
36
40
43
II. IRDO – Annual Report – 2010 ...............................................................................
49
III. IRDO – Report on the Evolution of Human Rights Legislation in
Romania and in the European Union .......................................................................
88
IV. SEMNAL ......................................................................................................................... 100
• Noutăţi editoriale ................................................................................................................ 100
V. REMEMBER .................................................................................................................... 104
DREPTURILE OMULUI
3
CONTENTS
I. STUDIES, RESEARCH, ARTICLES .............................................................................
• Observance of the economic, social and cultural rights in the new decade – Prof. Dr
Irina Moroianu Zlătescu ..................................................................................................
• New horizons for the international protection of human rights: increasing responsibility
of the business – Dr Alexandru Fărcaş ............................................................................
• Role of the Legislative Council in the protection and promotion of human rights and
fundamental freedoms – Councilor Cătălin Ciora, Head of Department, Legislative
Council ...............................................................................................................................
• Equal opportunities for men and women in 2010 – Dr Elena Marinică ..........................
• Youth rights between aspirations and realities – Dr Ioan Voicu, Florina Dorina Voicu
• Regulations related to the provision of a form of protection for foreign citizens in
Romania – Adrian Bulgaru ..............................................................................................
• Judicial and legal explanations to errors by court. A case study. Error and the right to
property – Ioana Cristina Vida ........................................................................................
• Comments on the public office development in Romania – Dr Constantin Sava,
Dr Marcel Iulian Sava ......................................................................................................
5
43
II. IRDO – Annual Report – 2010 .......................................................................................
49
III. IRDO – Report on the Evolution of Human Rights Legislation in Romania and in
the European Union ..............................................................................................................
88
5
10
15
24
29
36
40
IV. SIGNAL ........................................................................................................................... 100
• Recent publications ..............................................................................................................
100
V. REMEMBER .................................................................................................................... 104
4
DREPTURILE OMULUI
I. STUDII. CERCETĂRI. ARTICOLE
Carta socială
Prof. univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu*
ABSTRACT
The true history of human rights at international level is considered to start with the Universal
Declaration of Human Rights. Another important moment in the development of these rights was the
adoption, in 1966, of the two Covenants for the implementation of the Declaration. Unfortunately,
however, the economic, social and cultural rights were not viewed on equal terms with the civil and
political rights. While the International Covenant on Civil and Political Rights establishes an instrument
for the promotion and protection of these rights, that is, the Human Rights Committee, the International
Covenant on Economic, Social and Cultural Rights is lacking such a provision. At regional, European
level, the European Social Charter and the European Social Charter revised are very important
instruments for the protection of these rights. However, the absence of a genuine control mechanism
resulted, in time, in a weaker vigilance on behalf of the international community in terms of the
economic, social and cultural rights as compared to the civil and political ones.
Keywords: Human rights, civil, political, economic, cultural rights, protection instruments, control
mechanisms, progressive exercise, programmes, structural adjustment, vulnerable categories.
Încă din timpul celui de al doilea război
mondial, opinia publică cerea instituirea unei
protecţii internaţionale, organizate, a drepturilor
omului. Acestea îşi făcuseră apariţia în dreptul
internaţional la sfârşitul primului război
mondial. Ne referim, de exemplu, la preconizata
înscriere a libertăţii credinţei în Statutul
Societăţii
Naţiunilor,
la
propunerea
preşedintelui Wilson, şi la protecţia persoanelor
aparţinând minorităţilor. La puţin timp după
crearea Societăţii Naţiunilor, s-au făcut în cadrul
acestei organizaţii propuneri privind protecţia
internaţională a drepturilor omului, propuneri
care însă nu s-au materializat. Izbucnirea celui
de al doilea război mondial, atrocităţile comise
şi nevoia creării unei noi organizaţii au
demonstrat eşecul Ligii Naţiunilor.
Au apărut astfel, numeroase iniţiative şi
documente1 care, în fapt, erau acte pregătitoare
ale constituirii ONU, dar care tratau deja
problema drepturilor omului. Ar trebui amintită
aici Declaraţia preşedintelui Roosevelt din 21
*
Prof. univ. dr., SNSPA, Bucureşti, Facultatea de
Administraţie Publică; Universitatea Ecologică,
Bucureşti, Facultatea de Drept; IRDO-UNBM, Catedra
UNESCO pentru Drepturile Omului, Democraţie, Pace şi
Toleranţă.
1A se vedea, A. Verdoodt, Naissance et signification de la
Déclaration Universelle des Droits de l΄Homme, Louvain,
Paris, 1963, p.41-43.
DREPTURILE OMULUI
ianuarie 1941 privind libertatea de opinie şi de
exprimare, libertatea credinţei, dreptul de a se
afla la adăpost de nevoile materiale şi garanţia
unei vieţi în care frica să fie exclusă.
Pe aceeaşi idee a mers şi Carta Atlanticului
din 14 august 1941, semnată de Roosevelt şi
Churchill, care cuprindea, în principiu, aceleaşi
libertăţi, la care s-au adăugat cerinţa progresului
economic şi securităţii sociale. Ele au fost
preluate în Declaraţia Naţiunilor Unite din 1
ianuarie 1942 şi sunt ridicate la rangul de
drepturi şi obligaţii internaţionale. Câteva luni
mai târziu, în octombrie 1942 reprezentanţii mai
multor state reuniţi la Conferinţa de la
Dumbarton Oaks au propus elaborarea
proiectului unei noi organizaţii internaţionale
care urma să succeadă Societăţii Naţiunilor al
cărei eşec, aşa cum am menţionat mai înainte, se
constatase deja.
În aprilie 1945, la San Francisco,
reprezentanţii celor patru mari puteri au analizat
proiectul organizaţiei şi i-au adus unele
amendamente. În privinţa drepturilor omului,
proiectul prevedea că documentul trebuia să
exprime mai clar şi mai energic ansamblul
drepturilor omului, să cuprindă alături de
drepturi civile şi politice şi drepturi economice,
sociale şi culturale, să fie creată alături de alte
5
instituţii şi o Comisie de drepturile omului în
cadrul organizaţiei.
După ce la 26 iunie, a fost prezentată la San
Francisco Carta Naţiunilor Unite. Aceasta a fost
semnată la 24 octombrie 1945, dată rămasă în
istorie ca zi de naştere a Organizaţiei Naţiunilor
Unite - ONU. În Cartă se regăsesc drepturile
omului atât în Preambul, sub forma unei
trimiteri generale şi în cuprinsul ei. Ulterior,
ONU a elaborat un document special care a
interpretat Carta din punct de vedere al
drepturilor omului. Este vorba de Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu care se
consideră că începe adevărata istorie modernă a
drepturilor omului pe plan internaţional. Un
moment important în evoluţia drepturilor
omului a fost marcat de adoptarea în 1966 a
celor două Pacte de punere în aplicare a
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Pactul privind drepturile civile şi politice
care a instituit Comitetul pentru drepturile
omului (art. 28, paragraful 45) ale cărui
atribuţii, componenţă şi competenţe sunt
prevăzute pe larg. O astfel de prevedere nu
apare în Pactul cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale.
Într-adevăr, Articolul 16 se limitează la a
afirma că statele părţi se angajează să prezinte
rapoarte cu privire la „măsurile pe care le-au
adoptat şi progresele realizate în vederea
asigurării respectării drepturilor recunoscute în
Pact.” Pactul nu precizează modalitatea prin
care rapoartele vor fi examinate de către
Consiliul Economic şi Social al ONU. Prevede
doar includerea organismelor specializate (OIM,
UNESCO, OMS etc.) precum şi obligativitatea
ECOSOC de a prezenta un raport de activitate
Secretarului General al ONU.
Absenţa unui mecanism real de control a avut
ca efect de-a lungul timpului, o mai slabă
vigilenţă a comunităţii internaţionale cu privire
la drepturile economice, sociale şi culturale,
comparativ cu cele civile şi politice. S-ar putea
spune chiar că în primii ani nu a existat de fapt
un sistem serios de control. În absenţa unui
acord internaţional cu privire la condiţiile unei
politici sociale şi economice conformă pactului,
editorii au exclus orice intruziuni posibile din
partea unor organisme externe, de unde a decurs
şi ideea examinării rapoartelor de către
6
ECOSOC, fără intervenţia unei expertize
independente.
De abia în anul 1985, ECOSOC a stabilit
printr-o rezoluţie crearea Comitetului pentru
probleme economice, sociale şi culturale a cărui
primă sesiune a avut loc în 1987 şi care, juridic
şi instituţional, nu asigură o protecţie
jurisdicţională sau măcar cvasijurisdicţională. El
nu este decât un organ ajutător al ECOSOC ce a
fost constituit în baza articolului 68 al Cartei
Naţiunilor Unite. În literatura juridică s-a
exprimat îngrijorarea că el poate – cel puţin din
punct de vedere teoretic – să fie dizolvat printrun simplu vot majoritar din interiorul ECOSOC.
La sesiunea Comitetului din 1996, a fost
propus proiectul unui Protocol facultativ, care a
fost adoptat în 2008 dar nu a intrat încă în
vigoare nefiind ratificat de un număr suficient
de state. Acesta instituie un mecanism ce constă
în sesizarea cu plângeri individuale sau
colective a Comitetului drepturilor economice,
sociale şi culturale, mecanism care încă nu
funcţionează. Evident, procesul de evaluare a
respectării drepturilor omului de către un stat,
rămâne incomplet dacă se limitează la simpla
examinare a rapoartelor prezentate de către
statul parte, a cărui tendinţă naturală este să
ofere întotdeauna o imagine pozitivă a realităţii.
Principalele dificultăţi cu care s-a confruntat
Comitetul rezultă chiar din redactarea Pactului.
Astfel, în articolul 2 din Pact se prevede
caracterul progresiv al exercitării depline a
acestor drepturi recunoscute în cuprinsul său.
Caracterul progresiv este înţeles şi justificat,
fără îndoială, prin legătura incontestabilă dintre
drepturile economice, sociale, culturale şi
nivelul de dezvoltare mai mult sau mai puţin
avansat al unei ţări la un moment dat. Articolul
2 obligă fiecare stat parte să acţioneze, atât prin
eforturi proprii, cât şi prin intermediul asistenţei
şi cooperării internaţionale, la capacitatea
maximă a resurselor sale disponibile.
Prin interpretarea pe care Comitetul o dă
articolului 2 termenului de a
acţiona se
estimează că statele iau măsuri concrete în
domeniile unde s-au înregistrat regrese. Şi dacă
Pactul evidenţiază măsurile legislative este
evident că expresia „prin toate mijloacele
necesare” este mult extinsă înţelegându-se în
acest context pentru anumite drepturi
şi
DREPTURILE OMULUI
controlul judiciar al normelor şi măsurilor luate
de către stat. Este cazul, de exemplu al art. 2 (3)
privind interzicerea discriminării, art. 7 lit. a
privind dreptul la salarii echitabile, ori art. 8
privind drepturile sindicale; art. 10 (3) privind
protecţia tineretului şi art. 13 (2) lit. a privind
gratuitatea învăţământului primar.
Comitetul a considerat întotdeauna că în
majoritatea ţărilor, în multe cazuri, legislaţia
internă a intervenit pentru a asigura aceste
drepturi (de exemplu, dreptul la grevă şi
libertatea de asociere, dreptul la locuinţă). Dar,
situaţia este mult mai delicată pentru alte
drepturi, în special cele prevăzute de articolul
11 (dreptul la viaţă, hrană şi îmbrăcăminte), art.
12 (dreptul la sănătate) sau de art. 13 şi 14
(dreptul la educaţie) şi, mai ales, în condiţiile
unei crize financiare sau a unei crize economice
internaţionale.
Pe baza raportului de ţară are loc dialogul
dintre Comitet şi statul parte. Dar, acest lucru
este insuficient pentru formarea unei viziuni
reale asupra unei situaţii specifice la un moment
dat, deoarece de cele mai multe ori aceste
rapoarte sunt prea scurte şi descriu în general
mai mult legislaţia în vigoare decât dificultăţile
întâmpinate.
Instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite
vor trebui, credem, să furnizeze Comitetului
informaţii şi analize vaste cu privire la statele
parte şi la acţiunile lor. În privinţa organismelor
specializate cu caracter economic sau financiar
(PNUD, Banca Mondială, FMI) se impune tot
mai mult organizarea unor dezbateri cu privire
la politicile actuale de ajustare structurală, mai
ales că din cauza crizei economice este necesară
elaborarea unor reţele de siguranţă socială în
confruntarea cu ajustarea macro-economică2.
Comitetul lasă ONG-urilor o arie largă de
acţiune pe timpul desfăşurării sesiunilor pentru
a afla care este punctul de vedere al societăţii
civile cu privire la aplicarea Pactului. Dar,
prezenţa acestora mai ales în perioada de criză
economică este destul de redusă. ONG-urile
naţionale elaborează rapoarte paralele cu celor
ale statelor şi le trimit Comitetului pentru ca
acesta să aibă o imagine cât mai obiectivă
asupra situaţiei dintr-un anumit stat.
2
Apreciem încheierea recentă a Protocolului dintre
PNUD şi UE.
DREPTURILE OMULUI
Singurul caz în care Pactul prevede o
obligaţie concretă este cel al art.14 care obligă
statele parte care nu au asigurat încă
învăţământul primar obligatoriu şi gratuit să se
angajeze să facă acest lucru. Evident, acelaşi tip
de angajament trebuie luat şi cu privire la alte
drepturi, cum ar fi, dreptul la sănătate sau
stabilirea unui salariu minim care să poată
garanta o viaţă demnă pentru salariat şi familia
lui.
Evident, este vorba de a stabili priorităţile şi
alegerile bugetare care să permită respectarea
acestor priorităţi, iar pentru ţările în curs de
dezvoltare, de a face un apel la cooperarea
internaţională, ceea ce implică obligaţia ţărilor
bogate de a consacra o parte semnificativă din
bugetul lor cooperării internaţionale.
Desigur, totul se complică în privinţa
programelor de ajustare structurală, adesea
impuse ţărilor în curs de dezvoltare de către
instituţiile financiare internaţionale, fără a
integra sau a ţine seama de dimensiunea
„drepturilor omului”, nici de consecinţele cel
mai adesea nefaste pe care aceste programe
impuse le-ar putea avea asupra populaţiei şi,
mai ales, a categoriilor vulnerabile, prin
reducerea cheltuielilor publice, suprimarea
controlului
preţurilor,
privatizarea
unor
numeroase sectoare sociale, precum şi povara
datoriilor externe.
La nivel regional trebuie menţionată
adoptarea la 4 noiembrie 1950 Convenţiei
pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale. Convenţia a deschis noi căi de
dezvoltare a dreptului internaţional. Pentru
prima dată a fost creat un instrument regional
eficace pentru drepturile civile şi politice ale
omului. Textul Convenţiei a fost completat şi
îmbogăţit
prin
paisprezece
protocoale
adiţionale.3 Mecanismul creat în baza
Convenţiei, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, completează în mod fericit sistemele
naţionale de protecţie fiind de natură să pună la
3
România a devenit membră a Consiliului Europei în
1993, prin Legea nr.64 din 1993, publicată în Monitorul
Oficial I, nr.238 din 4 octombrie 1993 şi a ratificat
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi
protocoalele adiţionale adoptate până atunci prin Legea
nr.30/1994, publicată în Monitorul Oficial I, nr.135 din 31
mai 1996.
7
dispoziţia celor vătămaţi prin nerespectarea
drepturilor omului, care n-au reuşit să-şi impună
punctul de vedere în faţa instanţelor naţionale,
noi căi pentru a face ca aceste drepturi să
triumfe.4
Un instrument foarte important în protecţia
drepturilor economice, sociale şi culturale ale
omului este Carta Socială Europeană deschisă
spre semnare la Torino la 18 octombrie 19615 şi
intrată în vigoare la 26 februarie 1965.
Evident, este vorba despre „un evantai” de
nouăsprezece drepturi fundamentale ale căror
norme privesc protecţia muncii, protecţia
socială şi protecţia unor categorii de persoane,
la care s-au adăugat, prin Protocolul adiţional
din 1988, încă patru drepturi.
În timp, controlul asupra respectării
angajamentelor asumate de Statele părţi s-a
întărit prin Protocolul adiţional din 1991, care a
adus modificări de procedură, precum şi prin
prevederile Protocolului din 1995 referitoare la
instituirea unui sistem de reclamaţii colective.
Reflectând evoluţiile produse în timpul scurs
de la adoptarea Cartei din 1961, Carta Socială
Europeană revizuită a deschis, totodată, o amplă
perspectivă în materia drepturilor economice şi
sociale. Acest instrument regional amendează şi
completează lista drepturilor consacrate
cuprinzând într-un instrument unic drepturile
prevăzute în documentele precedente, precum şi
alte opt noi drepturi.
România a semnat noul tratat cu prilejul
Colocviului referitor la „Carta Socială a
Secolului XXI", desfăşurat la Strasbourg între
14 şi 16 mai 1997, şi l-a ratificat în 5 mai 1999. 6
Întrunind numărul necesar de ratificări, trei,
Carta a intrat în vigoare la 1 iulie 1999.
Momentul ratificării coincide în mod
semnificativ cu împlinirea a 50 de ani de
activitate a Consiliului Europei.
4
A se vedea, V.D. Zlătescu, I. M. Zlătescu, Drepturile
omului în acţiune – Human Rights in Action, Ed. IRDO,
Bucureşti, 1994, p.75.
5
A se vedea, I. M. Zlătescu, Carta Socială Europeană,
Editura IRDO, Bucureşti, 2009, p.3 şi urm.
6
La 3 mai 1996 a fost adoptată la Strasbourg Carta
Socială Europeană revizuită. Aceasta a fost ratificată de
România prin Legea nr.74/1999, publicată în Monitorul
Oficial I, nr.193 din 4 mai 1999.
8
Evident, un asemenea moment, ca şi cel din
octombrie 1994, când ţara noastră a semnat
varianta iniţială a Cartei, sau cel din 1997, nu ar
fi fost posibil dacă în România nu s-ar fi produs
schimbări de esenţă, care să permită nu numai
asumarea, dar şi garantarea respectării unor
angajamente a căror raţiune de a fi îşi are
originea în drepturile omului. Pe de altă parte,
ratificarea unui asemenea document dovedea,
dincolo de aspectul formal, responsabilitate în
înţelegerea adevărului că democraţie reală şi
structuri adecvate nu pot exista dacă nu se
porneşte de la faptul că respectarea demnităţii
umane constituie fundamentul libertăţii şi
prosperităţii la scară naţională, continentală şi
mondială, de la recunoaşterea interdependenţei
şi indivizibilităţii drepturilor omului în cadrul
general al acţiunilor vizând transpunerea
principiilor în realităţi palpabile.
De asemenea, respectarea drepturilor omului
nu poate coexista cu sărăcia, cu discriminarea în
societate şi la locul de muncă, cu lipsa
locuinţelor, a securităţii sociale şi asistenţei
medicale. Astfel, prin Carta Socială revizuită,
aria drepturilor ce trebuie asigurate, respectate şi
garantate este îmbogăţită prin includerea unor
noi prevederi referitoare la drepturi ce privesc,
între altele, condiţiile de muncă echitabile,
securitatea şi igiena muncii, protecţia copiilor şi
adolescenţilor, formarea profesională, protecţia
mamelor aflate în activitate, integrarea
profesională, integrarea socială a persoanelor
handicapate, protecţia în caz de şomaj,
demnitatea muncii, procedurile în caz de
concedieri colective. Unul dintre noile drepturi
pe care le garantează este dreptul la demnitate în
muncă. Mai mult, Carta Socială revizuită este
primul tratat internaţional care consacră dreptul
la protecţie împotriva sărăciei şi a excluderii
sociale, două atingeri majore aduse demnităţii
umane. Se marca astfel, pentru prima dată
printr-un document internaţional, legătura dintre
social şi demnitate.
Sunt, cum este lesne de observat, prevederi
care interesează şi trebuie să intereseze în cel
mai înalt grad pe membrii societăţii româneşti
actuale, pe oamenii politici confruntaţi –
evident, din unghiuri de interes diferite – cu
procese şi fenomene sociale ale căror efecte
negative se manifestă uneori acut în perioada pe
DREPTURILE OMULUI
care o parcurgem, în special în condiţiile crizei
mondiale.
În Recomandarea 1355 (1998) referitoare la
lupta împotriva excluderii sociale şi la
consolidarea coeziunii sociale în Europa,
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
sublinia: „Pentru că pacea socială şi restaurarea
dialogului social sunt o condiţie necesară
stabilităţii democratice în Europa, este urgent
necesar să se insufle un nou elan luptei
împotriva excluderii şi să se combată
provocarea vizând întărirea coeziunii sociale. În
special coeziunea socială implică promovarea
unei Europe a drepturilor sociale, care,
reprezintă, ca şi drepturile civile şi politice,
drepturi fundamentale ale omului” (punctele 12
şi 13). „Consiliul Europei – se arăta în acelaşi
document – reprezintă singura organizaţie
paneuropeană susceptibilă de a propune efectiv
tuturor statelor de pe continent măsurile
indispensabile în vederea consolidării coeziunii
sociale în Europa, ca factor al stabilităţii
democratice a continentului".
În prefaţa primei lucrări publicate de IRDO,
în 1999, pe tema Cartei Sociale, Pierre-Henri
Imbert, în calitatea sa de director al Direcţiei
Drepturilor Omului a Consiliului Europei,
atrăgea atenţia asupra faptului că: „Unii folosesc
pretextul mondializării economiei şi al tendinţei
actuale de înlăturare a reglementărilor pentru a
invoca o pretinsă contradicţie între drepturile
sociale şi economia de piaţă sau o necesară
subordonare a drepturilor sociale faţă de legile
economice şi ... aceste argumente de falsă logică
trebuie lăsate deoparte. Trebuie să revedem în
întregime concepţia pe care o avem despre
societăţile noastre, să regândim, de pildă,
raporturile dintre bărbat sau femeie şi muncă,
legătura socială, noţiunile de solidaritate, de
interes colectiv, rolurile respective ale statului şi
ale iniţiativei private, adică să regândim
democraţiile
noastre.
Socialul
este
o
componentă necesară a creşterii economice şi a
dezvoltării, precum şi unul dintre fundamentele
democraţiei; Carta socială, soclu minim de
recunoaştere şi de salvgardare a drepturilor
fundamentale, nu poate fi, prin urmare, un
obstacol în calea dezvoltării sau a economiei de
piaţă, din moment ce ea are tangenţă cu ceea ce
este fundamental, iar Europa drepturilor omului
DREPTURILE OMULUI
va fi incompletă fără această dimensiune
socială".
Aceste constatări sunt mai actuale ca oricând
şi par a exprima un adevăr elementar. De aceea
trebuie reamintite, subliniate, reafirmate cu tărie
şi, mai ales, luate în considerare în construirea
strategiilor.
Controlul aplicării prevederilor Cartei se
realizează de către un Comitet de experţi
independent, un Comitet guvernamental,
Adunarea parlamentară prin avizul pe care îl
elaborează în atenţia Comitetului de Miniştri şi
Comitetul de Miniştri prin recomandări.7
Deci, contrar drepturilor civile şi politice,
care se bucură de protecţie jurisdicţională,
drepturile economice nu dispun de aceasta.
Totuşi, prin art.4, care interzice sclavia şi
munca forţată şi prin art.11 din Convenţie privind
libertatea sindicală, dar şi prin protocolul la
Convenţie sau prin art.2, dreptul la instruire, art.4
cu privire la munca forţată se ajunge la jurisdicţia
Curţii Europene, chiar dacă este vorba de
drepturi prevăzute în Carta Socială8.
Întrebarea care se pune, în această perioadă
în care Europa se confruntă cu o criză
economică fără precedent, priveşte modul în
care se poate face faţă unei realităţi pe care
statul însuşi nu reuşeşte să o controleze. Unii
specialişti în domeniul drepturilor omului
propun să se facă apel ca unele instituţii şi
organizaţii financiare internaţionale (Banca
mondială, FMI, PNUD, OMC) să ia în
considerare dimensiunea socială a dezvoltării şi
consecinţele negative pe care planurile de
ajustare structurală le pot avea asupra situaţiei
drepturilor economice, sociale şi culturale ale
categoriilor vulnerabile din rândul populaţiilor
ţărilor unde se aplică aceste planuri. Se propune,
de asemenea, organizarea sub egida Centrului
ONU de la Geneva a unor seminare, mese
rotunde, dezbateri cu participarea unor experţi
în domeniu, specialişti în economie şi drepturile
omului, reprezentanţi ai organismelor financiare
internaţionale, membri ai Comitetului pentru
7
A se vedea, Drepturile sociale. Tratate europene,
coordonator I.M.Zlătescu, Editura IRDO, Bucureşti,
2009.
8
Carta Socială Europeană a intrat în vigoare la 26
februarie 1965.
9
drepturi economice, sociale şi culturale,
ONG-uri etc.
Ar fi interesant de analizat şi posibilitatea
elaborării cu concursul Comitetului pentru
drepturile economice, sociale şi culturale a unui
Cod internaţional de conduită pentru societăţile
transnaţionale, în care să se ţină cont de drepturi-
le economice, sociale şi culturale.
Considerăm că ar fi necesară crearea, la nivel
regional, a unui mecanism jurisdicţional de
protecţie a drepturilor economice, sociale şi
culturale asemănător celui pentru protecţia
drepturilor civile şi politice.
NOI ORIZONTURI ALE PROTECŢIEI INTERNAŢIONALE A
DREPTURILOR OMULUI.
RESPONSABILIZAREA MEDIULUI DE AFACERI
Dr. Alexandru Fărcaş
ABSTRACT
The evolution of the international realities proves that the first decade of 21st century is marked by the
introduction of the issues regarding the universal and indivisible rights, economic, social, cultural,
political and civil human rights in conferences, debates and forums around the world on economic and
social governance of the world, involving not only governments but also other social factors: nongovernmental organizations, trade unions, employers of all the industries and economic services,
religious organizations, media representatives, powers/local and regional communities.
Keywords: Human rights, fundamental rights, international regulations, regional, monitoring,
economic development, business environment, responsibilities, control, mechanisms, means, context,
protection, compliance, remediation, appeals, administrative, judicial.
Scurtă prezentare a evoluţiei sistemului
internaţional de protecţie a drepturilor omului.
Definirea perioadei actuale. Construcţia
actualului sistem mondial de protecţie a
drepturilor omului a fost iniţiată de adoptarea la
San Francisco, în 1945, a Cartei Naţiunilor
Unite, tratat internaţional multilateral la care
sunt astăzi părţi toate statele independente şi
suverane ale lumii, ce şi-au asumat astfel
obligaţii de drept internaţional public de a
considera domeniul drepturilor omului ca
domeniu de preocupare comună a lor şi de
cooperare loială interguvernamentală paşnică
pentru a asigura respectul universal şi
îndeplinirea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale pentru toţi (toate fiinţele umane
de pe toate continentele lumii – n.n.), fără
deosebire de rasă, gen, limbă sau religie.
Prevederile referitoare la drepturile omului
din Carta ONU au fost explicitate în Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10
decembrie 1948, care proclamă drepturile civile,
politice, economice, sociale şi culturale,
codificate la nivel mondial pe parcursul celor 60
10
de ani care au urmat, în 170 de pacte, convenţii,
protocoale şi tratate internaţionale la care sunt
parte practic toate statele independente şi
suverane, 192 la număr, ale lumii de azi1.
Arhitectura internaţională a normelor de
drept internaţional public în materia drepturilor
omului, dezvoltată sub egida Naţiunilor Unite,
este completată de Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului (care reglementează
în premieră şi singular până în prezent, drepturi
civile şi politice justiţiabile de către persoane
particulare în faţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, care adoptă hotărâri obligatorii contra
statelor reclamate), Carta Socială Europeană
Revizuită (care reglementează drepturile sociale
şi de muncă ale cetăţenilor din Europa lărgită) şi
cele 210 convenţii multilaterale ale statelor
Consiliului Europei referitoare la cooperarea
interguvernamentală în domenii relevante
1
A se vedea, Irina Moroianu Zlătescu, Drepturile
omului - un sistem în evoluţie, Ediţia a 2-a, IRDO,
Bucureşti, 2008, p.35-38.
DREPTURILE OMULUI
pentru realizarea tuturor drepturilor omului, cele
190 de convenţii şi recomandări ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii, tratatele multilaterale şi
reglementările politice ale organizaţiilor
interguvernamentale regionale din America,
Africa şi Asia, de regulile de drept internaţional
privind comerţul mondial şi cooperarea pentru
dezvoltare convenite în cadrul Organizaţiei
Mondiale a Comerţului şi a Organizaţiei
Economice pentru Cooperare şi Dezvoltare, de
Carta Comunităţii Europene privind drepturile
lucrătorilor, precum şi de Carta drepturilor
fundamentale în Uniunea Europeană, adoptată
la Nisa în anul 2000 şi investită cu forţă juridică
obligatorie de tratat multilateral între Statele
Membre prin Tratatul de la Lisabona, intrat în
vigoare la 1 decembrie 2009.
Dacă pe parcursul perioadei Războiului
Rece, aplicarea universală a drepturilor omului
potrivit Cartei internaţionale a drepturilor
omului a fost afectată de disputele ideologizate
în legătură cu primatul drepturilor politice şi
civile faţă de drepturile economice, sociale şi
culturale, precum şi în legătură cu falia
mondială între Nordul dezvoltat şi Sudul
subdezvoltat ori în curs de dezvoltare, anii 1990
au cunoscut o creştere notabilă a cooperării
internaţionale a marii majorităţi a statelor lumii
în domeniul drepturilor omului.
Cu rare excepţii, în anii 1990, statele lumii
au ratificat cvasi-totalitatea instrumentelor
mondiale şi regionale de protecţie a drepturilor
omului, s-au angajat să coopereze cu
mecanismele de monitorizare şi control a
respectării
angajamentelor
juridice
internaţionale din materia drepturilor omului,
participă la procedurile de raportare periodică
prevăzute în tratatele internaţionale multilaterale
de drepturile omului şi la cooperarea
internaţională în materie prin intermediul
forurilor permanente ori temporare, tematice ori
generale, de dezbateri şi recomandare în
domeniul
aplicării
drepturilor
omului
reglementate internaţional precum Adunarea
Generală ONU, Consiliul ONU pentru
drepturile omului, Adunarea Parlamentară a
Consiliului Europei, conferinţele mondiale sau
continentale
privind
drepturile
omului,
dezvoltarea durabilă, schimbările climatice,
comerţul mondial, dezvoltarea socială, protecţia
mediului înconjurător2.
A se vedea, Irina Moroianu Zlătescu, op. cit., p.79119.
2
DREPTURILE OMULUI
Practic, la sfârşitul secolului XX opera de
stabilire a standardelor şi de codificare
internaţională a drepturilor omului a fost
îndeplinită, ca şi intrarea în funcţiune faţă de
mai toate statele lumii a mecanismelor
internaţionale de monitorizare şi control a
obligaţiilor internaţionale etatice de asigurare a
respectării drepturilor omului consacrate prin
instrumentele internaţionale adoptate.
Primul deceniu al secolului XXI este marcat
de introducerea problematicii drepturilor
universale şi indivizibile, economice, sociale,
culturale, politice şi civile ale omului în
dezbaterile forurilor şi conferinţelor mondiale
privind guvernanţa economică şi socială a lumii,
la care participă nu numai guvernele statelor
lumii ci şi ceilalţi factori societali: organizaţii
non-guvernamentale, sindicate, patronate ale
tuturor industriilor şi serviciilor economice,
organizaţii religioase, reprezentanţi media,
puteri/comunităţi locale şi regionale.
Această evoluţie evidentă a realităţilor
internaţionale este însoţită la nivel ideatic de
împrospătarea publică a proclamaţiei categorice
din Preambulul Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului : toate organele societăţii,
având constant în vedere această Declaraţie, se
vor strădui ca prin învăţământ şi educaţie, să
dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi să
asigure pe calea măsurilor progresive de ordin
naţional
şi
internaţional
recunoaşterea
universală şi aplicarea efectivă în rândul
populaţiilor statelor membre şi al celor de pe
teritoriile aflate sub jurisdicţia lor. Această
prevedere
din
Preambulul
Declaraţiei
Universale a fost dezvoltată în Declaraţia ONU
privind dreptul şi responsabilitatea persoanelor,
a grupurilor şi organelor societăţii de a promova
şi proteja drepturile omului şi libertăţile
fundamentale universal recunoscute (1998)3.
Analiza succintă a situaţiei socio-economice
mondiale actuale din perspectiva promovării
drepturilor omului. Economia internaţională a
ultimelor doua decenii, devenită globalizată,
monetarizată şi financiarizată, a determinat
modificarea profundă a echilibrelor politice şi
A se vedea, Declaraţia ONU privind dreptul şi
responsabilitatea persoanelor, grupurilor şi organelor
societăţii de a promova şi proteja drepturile şi
libertăţile universal recunoscute, adoptată prin
Rezoluţia A/53/144 din 1998 a Adunării Generale
ONU, Biblioteca Centrului de Informare ONU,
Bucureşti.
3
11
sociale create după sfârşitul celui de al doilea
război mondial.
În societăţile occidentale cel puţin,
compromisul societal postbelic fusese realizat în
cadrele naţionale prin conflicte, negocieri şi
cooperare între patronate şi partenerii sociali, cu
o intervenţie mai mult sau mai puţin activă a
statului, în funcţie de circumstanţele specifice
fiecărei ţări în parte.
Diminuarea rolului statului, transformările
substanţiale din mişcarea sindicală şi
dezvoltarea întreprinderilor transnaţionale au
dus la schimbarea raporturilor de forţă între
aceşti trei actori societali de primă mărime. Pe
cale de consecinţă, mecanismele de creare a
normelor de reglementare a relaţiilor dintre
aceştia s-au modificat semnificativ.
Ramificarea exponenţială a întreprinderilor
într-o reţea mondială de filiale, furnizori şi
subcontractanţi, activităţile multinaţionalelor şi
activitatea colaboratorilor externi şi interni ai
acestora nu mai sunt reglementate într-un singur
cadru naţional.
Regimurile politice diferite, acţiunile şi
politicile guvernamentale necoordonate de la o
ţară la ţară, de la un continent la altul şi mai ales
cadrele juridice specific naţionale ale ţărilor
lumii
determină
mari
diferenţe
între
componentele cu diversă localizare geografică
ale întreprinderilor transnaţionale. Mai ales în
raport cu statele măcinate de probleme interne
sau mai slabe din punct de vedere al
capacităţilor financiare, aceste diferenţe sunt
folosite de întreprinderi în căutarea lor de a
obţine profitabilitate maximă şi cucerirea unor
noi pieţe de aprovizionare, producţie şi
desfacere.
Creşterea demografică şi a activităţilor
lucrative ale omenirii peste posibilităţile reale
de reglementare şi control din partea statelor
lumii, exploatarea resurselor naturale, producţia,
transformarea,
transportul
şi
consumul
mărfurilor, de o amploare fără precedent în
ultimele decenii, generează şi efecte care pun în
pericol perenitatea mediului înconjurător. Cu tot
progresul indiscutabil adus de noile tehnologii,
expansiunea economiei globalizate, realizată de
sute de mii sau milioane de întreprinderi mari,
mijlocii şi mici, marea majoritate nonetatice sau
12
private, aduce în mod evident şi probleme de
inechitate socială şi riscuri societale atât în
societăţile occidentale cât şi în ţările emergente
de pe toate continentele lumii4.
Se ridică astfel întrebări grave asupra
guvernanţei economice a omenirii şi, ca parte a
acesteia, asupra valabilităţii principiilor generale
ale sistemului mondial de protecţie a drepturilor
omului, la baza căruia se afla conceptul
egalităţii şi nediscriminării fiinţelor umane în
exercitarea plenară şi indivizibilă a tuturor
drepturilor civile, politice, economice, sociale şi
culturale proclamate în Declaraţia Universală şi
Carta internaţională a drepturilor omului.
Binomul stat – persoană umană, piatra
unghiulară a protecţiei drepturilor omului în
lume. Corporaţiile şi companiile de afaceri,
actori cu importanţă în creştere pe plan mondial
în procesul realizării internaţionale a drepturilor
omului. Întregul sistem actual internaţional de
protecţie şi promovare a drepturilor omului
universal recunoscute se bazează pe norme de
drept internaţional create de state prin tratatele
internaţionale în materie care conţin angajamente
juridice internaţionale asumate de statele-părţi,
unele faţă de celelalte, de a recunoaşte în ordinea
lor internă de drept drepturile persoanelor fizice
definite în respectivul instrument internaţional,
de a apăra persoana faţă de încălcarea acestor
drepturi de către orice persoane, inclusiv agenţi
proprii ai statului, de a remedia situaţia, prin
proceduri administrative sau judecătoreşti
efective, în caz de încălcare a acestor drepturi, de
a pedepsi pe autorii încălcărilor, de a preveni alte
încălcări şi de a educa populaţia şi instituţiile
publice pentru respectarea şi aplicarea efectivă a
drepturilor omului consacrate prin respectivul
tratat internaţional.
Dreptul internaţional al drepturilor omului
este format aşadar din obligaţii internaţionale
ale statelor, obligaţii corelative fiecărui drept
economic, social, cultural, politic şi civil
recunoscut prin instrumentele mondiale şi
regionale ori bilaterale5.
Economia internaţională, globalizată şi
financiarizată, din zilele noastre, se realizează şi
A se vedea, La responsabilité des entreprises en
matière de droits de l’homme, Étude de la Commission
nationale consultative des droits de l’homme, coordonné
par Prof. Olivier Maurel, Paris, 2008, p.18-22.
5
A se vedea, International Law, Second Edition, by
Antonio Cassese, Oxford University Press, Oxford,
2005, p.375-377.
4
DREPTURILE OMULUI
se dezvoltă prin activitatea sutelor de mii şi
milioanelor de întreprinderi mari, mijlocii şi
mici, multe cu legături transnaţionale, 80 de mii
de societăţi transnaţionale şi 800 de mii de
subsidiare ale acestora, care activează în mediul
cvasi-mondial de comerţ liberalizat, creat prin
acordurile statelor lumii.
Rolul major pe care îl ocupă în economia
mondială actorii economici în general şi
întreprinderile transnaţionale în special le
conferă o responsabilitate de netăgăduit în
materia respectării drepturilor omului, îndeosebi
a celor economice şi sociale, în domeniul lor de
activitate cu privire la condiţiile de muncă şi de
viaţă ale persoanelor, dar şi în plan socioeconomic, de protecţie a mediului înconjurător
şi de dezvoltare durabilă prin protejarea
intereselor generaţiilor umane actuale şi
viitoare6.
Ca expresie a continuităţii abordărilor
conflictuale Nord-Sud şi a rămăşiţelor
ideologizate ale trecutelor înfruntări Est-Vest,
state în general opuse dezvoltării sistemului
internaţional de monitorizare a respectării
drepturilor omului au căutat să impună
companiilor
transnaţionale
obligaţii
de
respectare şi responsabilităţi privind respectarea
drepturilor omului similare celor înscrise de
instrumentele internaţionale de drepturile
omului în sarcina statelor lumii.
Un grup de lucru al Comisiei ONU pentru
drepturile omului a elaborat documentul intitulat
Norme privind corporaţiile transnaţionale şi alte
întreprinderi de afaceri, care a provocat o
dezbatere îndârjită timp de mai mulţi ani între
reprezentanţii
organizaţiilor
nonguvernamentale de promovare a drepturilor
omului şi cei ai patronatelor internaţionale şi ai
întreprinderilor transnaţionale.
Statele membre ale Comisiei ONU pentru
drepturile omului nu şi-au însuşit aceste Norme,
în schimb a fost creat, în anul 2005, postul de
Reprezentant special ONU pentru chestiunea
drepturilor omului în relaţie cu întreprinderile
transnaţionale, care Reprezentant special a
lansat un amplu proces de documentare şi
consultare internaţională asupra poziţiei părţilor
în materie, asupra punctelor de vedere ale
A se vedea, La responsabilité des entreprises en
matière de droits de l’homme, Étude de la Commission
nationale consultative des droits de l’homme,
coordonné par Prof. Olivier Maurel, Paris, 2008, p.2327.
6
DREPTURILE OMULUI
guvernelor,
organizaţiilor
şi
forurilor
internaţionale, asupra reglementărilor şi bunelor
practici la nivel naţional, asupra propunerilor de
abordare sau reglementare pentru viitor7.
Acumulări
progresive
în
domeniu.
Chestiunea mediului de afaceri în raport cu
drepturile omului a devenit permanent înscrisă
pe agenda politică globală în anii 1990, acest
fapt reflectând marea expansiune mondială a
sectorului privat în acea vreme şi creşterea
corespunzătoare a activităţii economice
transnaţionale. Aceste dezvoltări au sporit
percepţia publică a impactului substanţial al
mediului de afaceri asupra drepturilor omului şi
au atras totodată atenţia Naţiunilor Unite.
Până la ora actuală statele lumii nu au creat
norme internaţionale obligatorii juridic în
această materie. Pot fi identificate însă trei
iniţiative internaţionale, cu caracter de
recomandări adresate de statele membre ale
respectivelor
organizaţii
internaţionale
corporaţiilor multinaţionale: Declaraţia tripartită
de principii a Organizaţiei Internaţionale a
Muncii privind întreprinderile multinaţionale şi
politica socială, Principiile directoare ale
Organizaţiei Economice pentru Cooperare şi
Dezvoltare
referitoare
la întreprinderile
multinaţionale precum şi Pactul Mondial al
Naţiunilor Unite (Global Compact), care
cuprinde iniţiativa Secretarului General ONU
adresată întreprinderilor să-şi asume voluntar şi
unilateral angajamente publice internaţionale de
respectare şi promovare a drepturilor omului în
activitatea lor şi în toate locurile de activitate a
lor.
Reprezentantul special ONU pentru mediul
de afaceri şi drepturile omului a prezentat
Consiliului ONU pentru drepturile omului în
anul 2008 recomandarea intitulată Cadrul de
protecţie, respectare şi remediere, care a fost
însuşită în unanimitate de statele membre ale
Consiliului ONU pentru drepturile omului8.
Tendinţe. Sensul posibilelor dezvoltări
viitoare. Subiectul mediul de afaceri şi
drepturile omului rămâne şi în zilele noastre viu
7
A se vedea, Rapport du Conseil des droits de
l’homme, Nations Unies 2008, Biblioteca Centrului de
Informare ONU, Bucureşti.
8
A se vedea, Report of the UN Secretary General
Representative for Business and Human Rights, doc.
A/HRC/8/5, Protect, Respect and Remedy, A
Framework for Business and Human Rights”, 2008,
Biblioteca Centrului de informare ONU, Bucureşti.
13
controversat. Organizaţiile non-guvernamentale
şi instituţiile naţionale de promovare a
drepturilor, mai ales cele angajate pentru
combaterea sărăciei, excluziunii sociale şi
pentru apărarea mediului înconjurător din ţările
subdezvoltate, afectate de practicile firmelor
transnaţionale, se pronunţă categoric pentru
reglementări juridice internaţionale de natură să
controleze şi să înfrâneze tendinţele de încălcare
a drepturilor omului de către corporaţiile străine
în statele incapabile să aplice faţă de acestea
standardele legale internaţional recunoscute.
În raportul său final de activitate, pregătit
pentru sesiunea Consiliului ONU pentru
drepturile omului din 2011, Reprezentantul
special ONU pentru mediul de afaceri şi
drepturile omului propune un set de
recomandări adresate statelor, corporaţiilor şi
societăţii civile, trasând totodată perspectiva
elaborării în viitor a unui standard internaţional
în materie sub forma unei declaraţii a Adunării
Generale ONU.
Recomandările din Cadrul de protecţie,
respectare
şi
remediere,
avansate
de
Reprezentantul special ONU pentru mediul de
afaceri şi drepturile omului cheamă statele, ca în
exercitarea obligaţiilor lor internaţionale
asumate în materie, să ofere protecţie completă
contra încălcării drepturilor omului de către
oricine, inclusiv companiile de afaceri, prin
politici publice corespunzătoare, reglementări
interne, inclusiv de criminalizare a infracţiunilor
săvârşite în străinătate de companiile comerciale
din statul lor. Corporaţiilor de afaceri li se
recomandă să recunoască responsabilitatea lor
socială de respectare a drepturilor omului care
înseamnă să facă toate eforturile posibile de a
evita încălcarea drepturilor altora şi să abordeze
direct impactul negativ ce ar putea să rezulte din
activitatea lor. În sfârşit, statele sunt chemate să
garanteze victimelor încălcării drepturilor
omului de către companiile de afaceri mijloace
şi căi efective de atac şi de remediere a situaţiei,
14
pe cale administrativă şi judecătorească9.
În Uniunea Europeană, întreprinderile care
primesc granturi publice pentru realizarea
politicii europene de sprijin şi cooperare pentru
dezvoltarea ţărilor de pe alte continente sunt
obligate prin contractele încheiate cu Comisia
Europeană să respecte toate drepturile omului în
activităţile lor în străinătate. Întregul sprijin
extern de dezvoltare oferit de Uniunea
Europeană este guvernat de acordurile
parteneriale de la Cotonou, care integrează
obligatoriu dimensiunile umane autohtone,
sociale şi de respectare a drepturilor omului.
Legislaţia naţională anti-corupţie şi cea
penală contra încălcărilor flagrante ale normelor
de folosire a unor categorii de forţă de muncă în
străinătate şi de protecţie a mediului, pădurilor
şi a unor specii animale, din state membre ale
Uniunii Europene, este aplicabilă companiilor
europene private care activează pe alte
continente10.
Se poate concluziona că mecanismul
internaţional de creare de standarde în acest
domeniu delicat în care afirmarea universală a
drepturilor omului se întrepătrunde cu
dezvoltarea economică şi aplicarea progresului
tehnologic este pornit şi că, in timp, acesta va
duce la responsabilizarea socială crescută a
lumii afacerilor faţă de interesul general de
promovare universală a drepturilor omului şi de
respectare a intereselor generale ale generaţiilor
actuale şi viitoare ale omenirii.
9
A se vedea, Report of the Special Representative of
the Secretary General on the issue of human rights and
transnational corporation and other business
enterprises, John Ruggie, Guiding Principles on
Business and Human Rights: Implementing the United
Nations Protect, Respect and Remedy Framework,
Geneva, 21 March 2011, Biblioteca Centrului de
Informare ONU, Bucureşti.
10
A se vedea, EU Contribution to the Millenium
Development Goals, European Commission, Europe
Aid Cooperation Office, European Union, Brussels,
2010.
DREPTURILE OMULUI
ROLUL CONSILIULUI LEGISLATIV ÎN PROTEJAREA ŞI PROMOVAREA
DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI
Consilier Cătălin Ciora,
Şef sector – Consiliul Legislativ
ABSTRACT
In this study, the author outlines the specific means of the Legislative Council institution, the
authority that must have an overview of the legal system, besides its duty to promote and protect
fundamental human rights and to defend human values underlying the foundation of the civilization
itself. Thus, to fulfill its constitutional duties, the Legislative Council is required to suggest the
promoting of clear and precise legal rules, which must comply with certain requirements of form,
content and style specific to this area and also to ensure the preservation of a legal and judicious balance
between principle of law and that the stability of its dynamics, militating to restore confidence in the
rule of law and the respect for human fundamental rights.
Keywords: System, legal, technical, opinion, advisory, project, document, legal, accessible, language,
uniform, clear, concise, harmonization, accessibility, knowledge, application, rights, liberties,
fundamental, defense, protection, systematic, evidence, repertory
Mijloacele de apărare, garantare şi asigurare
a respectării drepturilor omului pe plan intern
decurg din sistemul legislativ naţional, din
normele interne ale statului. Unul dintre
mijloacele cele mai importante de asigurare a
respectării drepturilor omului îl constituie
controlul constituţionalităţii legilor. Este
recunoscut şi admis că un act normativ trebuie
emis de organul de stat competent, în limitele
atribuţiilor sale, cu respectarea procedurii legale
şi, mai ales, cu respectarea dispoziţiilor din
actele juridice normative situate mai sus în
ierarhia normativă.
În momentul în care supremaţia constituţiei
s-a afirmat ca o regulă fundamentală de drept sa pus şi problema controlului conformităţii
actelor normative cu Constituţia. Acest control a
apărut ca firesc vizavi de caracterizarea dată
Constituţiei drept lege fundamentală. Motiv
pentru care, odată cu trecerea timpului, s-a
impus controlul jurisdicţional, realizat fie prin
instanţe din sistemul puterii judecătoreşti, fie
prin autorităţi jurisdicţionale distincte şi specializate, denumite frecvent curţi constituţionale,
tribunale constituţionale, curţi de arbitraj. Dacă
acest control ar fi încredinţat Parlamentului, s-ar
ivi unele neajunsuri, cum ar fi faptul că acesta ar
fi judecător în propria cauză, precum şi faptul că
acesta ar putea fi pus în situaţia de a-şi critica
propria lege.
Examinând constituţiile din România vom
observa că au fost explicit împuternicite cu acest
control: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în
secţiuni unite (1923 şi 1938); Marea Adunare
Naţională (1965). Constituţia din 1991, în titlul V,
încredinţează acest control Curţii Constituţionale.
Nu este însă lipsit de interes să precizăm că
Parlamentul, în ţara noastră, are nu numai dreptul ci
şi obligaţia, în procesul de legiferare, de a urmări
respectarea Constituţiei, fiind sprijinit, în acest
sens, de către organul său specializat, Consiliul
Legislativ. Acesta, conform art.79 al Constituţiei,
este organul consultativ de specialitate al
Parlamentului, care avizează proiectele de acte
normative în vederea sistematizării, unificării şi
coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa
oficială a legislaţiei României.
Consiliul Legislativ nu face parte din puterea
legislativă, nici din puterea executivă şi nici din
puterea judecătorească; el reprezintă o autoritate
administrativă autonomă, pusă sub autoritatea
Parlamentului, pentru a aviza proiectele de legi,
propunerile legislative ce pot veni din partea
cetăţenilor, deputaţilor şi senatorilor, precum şi
proiectele de ordonanţe şi de hotărâri cu caracter
normativ ale Guvernului. Avizul Consiliului
Legislativ este un aviz consultativ, care obligă,
însă, pe cel ce emite proiectul de act normativ
să-l solicite întotdeauna, fără ca prin aceasta să
fie obligat să se conformeze avizului.1
1
DREPTURILE OMULUI
A se vedea I. Vida, Drepturile omului în reglementări
15
Dreptului şi implicit legislaţiei îi revine
îndatorirea sacră de a promova şi proteja, prin
mijloacele sale specifice, drepturile fundamentale ale omului2, de a apăra valorile umane ce
stau la baza însăşi a civilizaţiei. Unul dintre cele
mai sensibile şi invocate drepturi fundamentale
ale omului în zilele noastre este dreptul la liber
acces în justiţie. În România, potrivit spiritului
Constituţiei, dreptul la justiţie nu este un simplu
principiu, ci un adevărat drept fundamental. În
vederea aplicării în practică a acestui drept al
omului liber, un rol important revine şi
Consiliului Legislativ, care are menirea de a
ajuta la elaborarea unor acte normative, a unor
legi cât mai accesibile pentru cetăţean. A
construi o astfel de lege, printr-o formulare cât
mai adecvată a normelor, prin utilizarea unui
limbaj semnificativ şi uniform, cât mai corect,
înseamnă crearea condiţiilor pentru ca
cetăţeanul să respecte legea şi, totodată, să fie
protejat prin lege.
Rolul şi misiunea Consiliului Legislativ.
Norma juridică este un element constitutiv al
dreptului. Ea este o regulă de conduită instituită
de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a
cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin
forţa coercitivă a statului. Scopul normei
juridice este acela de a asigura convieţuirea
socială în direcţia promovării şi consolidării
relaţiilor sociale potrivit idealurilor şi valorilor
ce guvernează societatea respectivă, având la
bază respectarea drepturilor, libertăţilor şi
îndatoririlor fundamentale ale oamenilor. Prin
intermediul normelor juridice se reglementează
în forme specifice dreptului relaţiile interumane.
Normele juridice reprezintă „celula de bază a
dreptului” şi constituie „sistemul juridic
elementar”, alcătuind, împreună cu relaţiile
juridice născute în baza lor, ordinea de drept3.
Referitor la acţiunea în timp a normelor
juridice este deosebit de importantă stabilirea
datei exacte a intrării în vigoare şi a încetării sau
ieşirii din vigoare a acestora. Existenţa normei
juridice nu coincide cu durata acţiunii sau cu
faptul de a fi în vigoare, adică de a avea
eficienţă juridică. Intrarea în vigoare a normelor
juridice se face prin publicarea acestora într-o
publicaţie oficială, cum este în ţara noastră
Monitorul Oficial. Există şi posibilitatea intrării
în vigoare a normelor juridice din momentul
adoptării lor, dacă organul emitent prevede
expres acest lucru4.
În legătură cu încetarea acţiunii normelor
juridice, respectiv ieşirea lor din vigoare, de
principiu acestea se adoptă pe o perioadă
nedeterminată, urmând ca ulterior să se decidă
asupra încetării acţiunii lor. Aceasta se
realizează prin abrogarea, de către organul
emitent, a respectivei norme juridice. Ca forme
sunt cunoscute mai multe feluri de abrogare,
cum ar fi de exemplu: abrogarea expresă, tacită
sau implicită, abrogarea totală sau parţială etc.
Dreptul ca şi componentă juridică a vieţii
sociale este un fenomen deosebit de complex a
cărui cunoaştere presupune o cercetare
aprofundată a legilor existenţei şi dinamicii sale,
a factorilor care îl configurează şi valorilor care
le promovează.
De-a lungul timpului, dreptul a primit
numeroase definiţii. Astfel, pentru români,
noţiunea de drept era explicată numai în
contextul unor categorii ale moralei, cum este
astfel cunoscutul adagiu „jus est ars aequi et
boni” (dreptul este arta binelui şi a echităţii)5.
Astăzi, dreptul este un ansamblu de norme
sau reguli de conduită obligatorii destinate a
reglementa comportarea oamenilor în societate.
Ele consfinţesc drepturi, libertăţi şi obligaţii
fundamentale ale oamenilor în relaţiile lor
reciproce, a căror respectare este asigurată la
nevoie de către forţa publică.
Omul nu poate trăi decât în societate şi orice
societate umană are nevoie de organizare,
ordine şi disciplină. Totodată, fenomenul
dreptului nu poate fi înţeles, analizat şi explicat
în afara interdependenţelor sale cu statul.
Regulile şi normele menite a organiza
convieţuirea oamenilor, a le armoniza şi orienta
internaţionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999,
p. 34.
2
A se vedea I. Moroianu Zlătescu, Drepturile omului –
un sistem în evoluţie, Ed. a 2-a, IRDO, 2008.
3
A se vedea N. Popa, M. C. Eremia, S. Cristea „Teoria
Generală a Dreptului”, Ediţia 2, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2005, p. 130.
4
16
Pentru detalii privind publicitatea şi intrarea în
vigoare a normelor juridice a se vedea S. Popescu, V.
Ţăndăreanu, Probleme actuale ale tehnicii legislative,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 212 – 240.
5
A se vedea N. Baran, Drept civil - suport de curs –
pentru învăţământ la distanţă, disponibil la adresa de
internet http://www.svedu.ro/curs/dc_nbaran.pdf.
DREPTURILE OMULUI
interesele constituie normele de drept. Evoluţia
societăţii umane a confirmat dictonul „ubi
societas, ibi jus” (unde este societate, acolo este
drept)6.
Dacă la început dreptul îşi are sorgintea în
normele de morala şi în cutumă (obiceiuri),
datorită evoluţiei societăţii, dreptul s-a
emancipat de sub tutela iniţială a moralei,
ajungând să răspundă intereselor şi necesităţilor
societăţii moderne, o societate bazată pe
cunoaştere.
Astfel, conform cunoscutului jurist francez
Leon Duguit, reprezentant al curentului
solidarităţii sociale, regula de drept este „linia
de conduită care se impune indivizilor în
societate, respectul căreia este considerat la un
moment dat de către o societate, ca o garanţie a
interesului comun şi a cărei violare antrenează o
reacţie colectivă împotriva autorului acelei
violări”.
Desfăşurarea vieţii într-o societate este
guvernată de o multitudine de reguli impuse de
voinţa majorităţii membrilor săi care asigură un
climat de siguranţă socială, în cadrul participării
la circuitul juridic. Tocmai această voinţă
generală constituie esenţa dreptului, fiind
oficializată, transpusă în legi şi norme de
conduită, devenind voinţă juridică şi apărată pe
cale statală.
Deci, ceea ce deosebeşte dreptul, ca sistem
normativ, de celelalte sisteme sociale normative,
este tocmai această calitate juridică a voinţei
sociale. Dar dreptul nu poate rămâne în starea
de
voinţă,
preceptele
sale
găsindu-şi
concretizarea în ansamblul legilor care dau
expresie concretă voinţei generale ce reclamă
oficializarea şi garantarea lor pe cale etatică,
ceea ce constituie însuşi conţinutul dreptului.
Deci conţinutul dreptului are o componentă
dominantă prin sistemul normelor juridice, care
va căpăta expresie exterioară prin forma
dreptului care este legea7.
Importanţa cunoaşterii dreptului este o
necesitate în primul rând pentru organul de
elaborare a actelor normative, dar şi a organului
de aplicare a acestora. În egală măsură este
A se vedea D. Mazilu, Teoria generală a dreptului,
Editura All Beck, Bucureşti 1999, p. 142.
7
A se vedea în acest sens şi H. Kelsen, Doctrina pură
a dreptului, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p.
340 şi urm.
6
DREPTURILE OMULUI
necesar însă ca şi fiecare membru al societăţii să
acorde atenţie cunoaşterii şi aplicării corecte a
normelor juridice, potrivit principiului „nemo
censetur ignorare legem”.
După intrarea sa în funcţiune la 1 aprilie
1996, Consiliul Legislativ a jucat un rol
însemnat în ce priveşte activitatea legislativă
vizând apărarea drepturilor omului. El nu s-a
rezumat doar să avizeze proiectele de legi şi de
alte acte normative, ci s-a evidenţiat şi prin
elaborarea normelor de tehnică legislativă şi a
urmărit ca prin stricta lor aplicare legea să fie
clară, deci cât mai accesibilă cetăţenilor. De
asemenea, programul său de asanare a
legislaţiei, activitatea de evidenţă legislativă,
informatizarea acesteia au permis cetăţenilor să
se descurce mai uşor în labirintul legislativ. De
remarcat că prin avizul dat de Consiliul
Legislativ la Legea de revizuire a Constituţiei,
titlul privind drepturile şi libertăţile omului este
dezvoltat şi amplificat.
Toate eforturile depuse de Consiliul
Legislativ au fost îndreptate, cu precădere, spre
apropierea de cetăţean a activităţii legislative, a
legilor ţării. Pentru realizarea unui asemenea
deziderat, Consiliul Legislativ veghează ca
fiecare act normativ să aibă o structură
adecvată, o formă prescriptivă corespunzătoare,
un limbaj simplu, clar, precis şi concis. De
altfel, pentru ca legea să convingă cetăţenii, să
poată fi corect aplicată şi respectată, să fie bine
înţeleasă, trebuie să întrunească unele exigenţe
de formă, conţinut, calitate şi stil care îi sunt
specifice.
De activitatea Consiliului Legislativ depinde,
în mare măsură, ca proiectele actelor normative
care se prezintă autorităţilor competente pentru
adoptare să se caracterizeze prin claritate,
accesibilitate, concizie şi armonie interioară,
avându-se în vedere faptul că legea se impune
nu numai prin caracterul imperativ, ci şi prin
soluţiile sale convingătoare, exprimate într-un
limbaj adecvat. Proiectele şi propunerile
legislative trimise spre avizare Consiliului
Legislativ sunt examinate şi sub aspectul
concordanţei acestora cu reglementările Uniunii
Europene. Consiliul Legislativ este permanent
preocupat de problema armonizării atât a
sistemului legislativ în ansamblu, cât şi a
fiecărui act normativ în parte cu reglementările
comunitare. În ce priveşte materia drepturilor şi
17
libertăţilor fundamentale ale omului, se face
raportarea la Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, la Pactul internaţional cu
privire la drepturile politice şi civile şi, mai
ales, la Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor
omului
şi
a
libertăţilor
fundamentale8.
Pentru cetăţean, claritatea textului legii este
esenţială în vederea exercitării cu succes a
drepturilor sale. Iar pentru atingerea acestui
obiectiv, aplicarea normelor de tehnică
legislativă joacă un rol hotărâtor, pentru că ele
militează pentru creşterea clarităţii şi, în
consecinţă, a accesibilităţii pentru cetăţean a
actelor normative, fapt ce nu s-a reuşit în toate
cazurile. Tehnica legislativă presupune căutarea
procedeelor, regulilor şi formulelor destinate
unei redactări corecte şi unei mai bune înţelegeri
a textelor normative, ajungându-se la această
finalitate prin armonie internă, claritate şi
eliminarea contradicţiilor între diverse norme.
De altfel, mulţi specialişti sunt de părere că
redactarea textelor normative reprezintă şi o
artă, nu numai o ştiinţă.
Tehnica legislativă vine în ajutorul
cetăţeanului prin faptul că se străduieşte să
cunoască mai bine procesul prin care sunt
întocmite legile din punct de vedere lingvistic şi
juridic, cum sunt ele aplicate şi interpretate. Ea
îşi propune, de asemenea, să găsească metode
care să permită ameliorarea calităţii legislaţiei şi
creşterea eficacităţii ei, cu atât mai mult cu cât
necesitatea de a elabora şi de a adopta rapid acte
normative poate conduce la apariţia unor
insuficienţe şi carenţe calitative, fapt ce ar afecta
în mare măsură apropierea de cetăţean a legilor
ţării.
Consiliul Legislativ, în limitele competenţei
atribuite prin lege, a reuşit să contribuie la
reexaminarea globală a legislaţiei anterioare
actualei Constituţii, soldată cu abrogarea şi
modificarea a numeroase acte normative
contrare textelor şi principiilor constituţionale,
fapt ce uşurează, de asemenea, accesul
cetăţeanului la justiţie. Iar pe baza unei evidenţe
din ce în ce mai perfecţionate a fondului
normativ existent, prin informatizarea acestei
evidenţe, s-au creat condiţii optime pentru
edificarea unei arhitecturi legislative coerente,
8
A se vedea I. Moroianu Zlătescu, op. cit.
18
cât mai apropiată de înţelegerea cetăţeanului.
Nu în ultimă instanţă, Consiliul Legislativ are în
vedere armonizarea echilibrată a normelor
legale, la nivelul impus de modernitatea unei
democraţii care proiectează prin drept o nouă
filozofie politico-economică.
Consiliul Legislativ reprezintă una dintre
principalele instituţii democratice autonome ale
ţării, fiind, conform prevederilor art. 79 alin. (1)
din Constituţie, organ consultativ de specialitate
al Parlamentului, care prin activitatea sa
constituie un filtru de calitate în procesul de
elaborare a proiectelor de acte normative.
Consiliul Legislativ trebuie să analizeze, în faza
de concepţie, anterior adoptării, concordanţa
proiectelor de acte normative şi a normelor
juridice prevăzute în acestea cu principiile
Constituţiei şi cele ale statului de drept.
Scopul principal al Consiliului Legislativ
constă deci în avizarea proiectelor de acte
normative în vederea sistematizării, unificării şi
coordonării întregii legislaţii, totodată ţinând şi
evidenţa oficială a legislaţiei României.
În activitatea sa, Consiliul Legislativ
analizează reglementările propuse atât din punct
de vedere al legalităţii soluţiilor preconizate, cât
şi al tehnicii legislative, iar potrivit art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 73/1993, republicată, instituţia
prezintă în fiecare an Parlamentului un raport
asupra activităţii desfăşurate.
Pentru a-i asigura independenţa politică,
obiectivitatea şi imparţialitatea Consiliului
Legislativ, legea de organizare şi funcţionare a
acestei instituţii, care are un caracter tehnic,
prevede că personalul său nu poate desfăşura
activităţi politice şi nici să îndeplinească alte
funcţii, cu excepţia funcţiilor didactice în
învăţământul superior juridic. Totodată, avizul
pe care Consiliul Legislativ îl emite în
desfăşurarea activităţii sale nu poate cuprinde
consideraţii cu caracter politic.
Independenţa politică a Consiliului Legislativ
se asigură şi prin faptul că această instituţie este
un organ consultativ de specialitate al
Parlamentului şi nu al Executivului, în acest din
urmă caz, neputându-se asigura o desprindere
reală faţă de factorul politic care ar influenţa în
mod negativ activitatea şi rolul pe care trebuie
să le îndeplinească Consiliul Legislativ, ferit de
orice fel de conotaţii politice. Astfel, Consiliul
Legislativ nu poate face parte nici din puterea
DREPTURILE OMULUI
legislativă, nici din cea executivă, ca să nu mai
vorbim de puterea judecătorească, fiind o
autoritate administrativă autonomă aflată sub
autoritatea Parlamentului.
Consiliul
Legislativ,
ca
instituţie
democratică, îşi propune să respecte normele de
tehnică legislativă, cele referitoare la structura,
limbajul şi modul de adresare a actelor
normative.
În
îndeplinirea
atribuţiilor
sale
constituţionale, Consiliul Legislativ este dator
să sugereze şi să propună promovarea unor
reglementări normative clare şi precise, precum
şi să vegheze la păstrarea unei drepte şi
judicioase cumpene între principiul stabilităţii
dreptului şi acela al dinamicii acestuia, militând
pentru restabilirea încrederii în norma de drept
şi respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.
Aceste obiective pot fi îndeplinite nu numai
prin activitatea de avizare, pe fond, a proiectelor
de acte normative, când pentru fiecare proiect în
cauză se încearcă să se asigure o cât mai bună
aplicare a dreptului cetăţenilor la o bună
administrare, la respectarea, protejarea şi
promovarea
drepturilor
şi
libertăţilor
fundamentale, ci şi prin eforturile ce trebuie
depuse pentru stricta aplicare a normelor de
tehnică legislativă, care urmăresc ca legea să fie
clară şi, deci, cât mai accesibilă cetăţenilor, prin
programul de abrogare a actelor normative
anterioare Constituţiei din 1991 (revizuită în
anul 2003), care contravin prevederilor şi
principiilor acesteia, prin informatizarea
legislaţiei, prin întreaga activitate de evidenţă
legislativă, care, toate, cumulate, permit
cetăţenilor, instituţiilor, tuturor utilizatorilor
dreptului să se descurce mai uşor în labirintul
legislativ.
În avizele sale referitoare la proiecte care au
legătură
cu
drepturile
şi
libertăţile
fundamentale, Consiliul Legislativ a reţinut în
mod constant că „Tratatele ratificate de
Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul
intern. Astfel, deoarece Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului şi protocoalele la aceasta
au fost ratificate prin Legea nr. 30/1994,
acestea fac parte din dreptul intern, fiind
necesar a se ţine cont de prevederile lor la toate
proiectele de acte normative care au tangenţă
cu acest domeniu”. De asemenea, s-a mai
DREPTURILE OMULUI
precizat că, potrivit art. 20 alin. (2) din legea
fundamentală, „Dacă există neconcordanţe
între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este
parte, şi legile interne, au prioritate
reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului în care Constituţia sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile”. Deci,
reglementările internaţionale referitoare la
drepturile fundamentale ale omului prevalează
faţă de actele interne, cu excepţia cazului în care
în legislaţia internă sunt dispoziţii mai
favorabile decât cele din cuprinsul pactelor sau
tratatelor la care România este parte.
Astfel, atribuţia fundamentală a Consiliului
Legislativ de a aviza proiectele de acte normative
se realizează prin emiterea de avize consultative,
care contribuie la securitatea juridică,
sistematizarea şi coerenţa edificiului legislativ,
acestea referindu-se la chestiuni precum
respectarea competenţelor, armonia textului cu
dreptul pozitiv existent, unitatea internă a
actului normativ, încercând ca în fiecare caz în
parte să se asigure o mai bună promovare şi
protejare a drepturilor şi libertăţilor omului.
Pentru ca legile să fie înţelese mai bine şi să fie
mai corect puse în practică, aplicate şi
respectate, este esenţial să se vegheze asupra
calităţii redacţionale şi acest lucru se poate
realiza doar prin respectarea cu stricteţe a
regulilor de tehnică legislativă.
Aceasta constituie de altfel activitatea curentă a
Consiliului prin care, în mod concret, se urmăreşte
realizarea următoarelor obiective principale:
a) concordanţa soluţiilor legislative
cuprinse în proiectul de act normativ cu
prevederile şi principiile Constituţiei;
b) respectarea naturii juridice a
propunerilor de reglementare (a nivelului actului
normativ), în raport cu competenţele stabilite
prin Constituţie şi alte legi;
c) armonizarea soluţiilor legislative
preconizate cu reglementările Uniunii Europene şi
cu prevederile convenţiilor internaţionale la care
România este parte;
d) corelarea prevederilor proiectului cu
actele normative de nivel superior;
e) implicaţiile noii reglementări asupra
legislaţiei în vigoare şi modul cum acestea sunt
rezolvate în textul proiectului, prin abrogări,
modificări, completări, după caz;
19
f) caracterul complet al reglementării
cuprinse în proiect în raport cu cazuistica din
câmpul de aplicare al viitoarei reglementări;
g) evitarea creării unor paralelisme în
reglementare;
h) redactarea corespunzătoare a textului din
punct de vedere al tehnicii legislative, preciziei,
conciziei şi clarităţii în exprimare, unităţii
terminologice, al unei bune sistematizări, astfel
încât să se asigure proiectului un conţinut
ordonat şi o stare de armonie internă.
Observaţiile şi propunerile, atât de ordin
general, cât şi punctual, la normele juridice
propuse spre adoptare, se referă la emiterea
actelor normative fără anticiparea consecinţelor
aplicării soluţiilor preconizate, neconformitatea
cu prevederile Constituţiei, contradictorialităţi şi
paralelisme, precum şi alte imperfecţiuni de
tehnică legislativă.
O primă grupă de aspecte de ordin general se
referă la deficienţe privind integrarea proiectului
în ansamblul legislaţiei, constatându-se o lipsă
de corelare cu legislaţia de interferenţă,
promovarea prin actele de executare a unor
soluţii care nu concordă pe deplin cu normele şi
principiile existente în actele de nivel superior,
ori depăşirea, prin actele de executare, a
reglementărilor primare în baza cărora au fost
emise. Alegerea inadecvată a nivelului actului
normativ prin neobservarea normelor de
competenţă,
nerezolvarea
prin
textele
proiectului a impactului acestuia asupra actelor
în materie existente în legislaţia în vigoare,
propuneri de norme care existau în aceeaşi
formă în cuprinsul unor acte normative în
vigoare, contravenind principiului unicităţii
reglementării în materie sunt alte probleme
sesizate în avizele emise de Consiliul Legislativ.
O altă grupă de observaţii se referă la
elementele speciale şi derogatorii şi anume,
nerezolvarea în cadrul proiectului a unor situaţii
tranzitorii, în special în cazul suspendării
aplicării ori respingerii unor ordonanţe ale
guvernului, înscrierea de prevederi derogatorii
fără să se menţioneze în mod expres actul de la
care se face derogarea.
Se formulează observaţii în legătură cu
insuficienta conturare a soluţiilor de o manieră
clară şi precisă, menită să faciliteze aplicarea
prevederilor actului normativ, constatându-se o
lipsă de armonie internă între soluţiile
20
legislative exprimate în cuprinsul proiectului,
existenţa unor exprimări confuze, echivoce sau
eliptice din care nu rezultă clar voinţa
legiuitorului şi care sunt de natură a crea
dificultăţi în activitatea de aplicare.
Se folosesc în mod inadecvat concepte deja
consacrate sau nu se definesc, sub aspectul
funcţionalităţii, termenii şi expresiile folosite în
textul proiectului. Se utilizează cuvinte
neasimilate în limba română, sau, în cazul
preluării unor soluţii legislative din alte ţări, se
recurge deseori la operaţiuni de împrumut de
cuvinte străine, fără ca vreo necesitate să o
impună şi fără a schiţa vreun efort de găsire a unor
echivalente lexicale autohtone.
Recurgerea la o terminologie neunitară, atât
în cadrul proiectului, cât şi în raport cu restul
legislaţiei în materie sau chiar cu restul actului
normativ care rămâne nemodificat reprezintă
alte aspecte de tehnică legislativă semnalate în
avize.
Accesul la legislaţie ca măsură de
protejare şi promovare a drepturilor omului.
Elementul primordial al societăţii în care trăim,
o societate aflată într-o epocă bazată pe
cunoaştere, este reprezentat de informaţie, ca
mijloc de comunicare.
Pentru a asigura organizarea unui circuit
informaţional corect între emitentul informaţiei
şi beneficiarul ei a fost necesară constituirea
unui adevărat sistem de principii, norme,
garanţii, drepturi şi obligaţii juridice.
Informaţia şi informarea nu pot fi privite în
afara raporturilor dintre oameni şi societate.
Aceste raporturi au coexistat de la începuturile
civilizaţiei, dezvoltându-se şi diversificându-se
odată cu evoluţia societăţii.
Prin respectarea dreptului la informaţie, ca
drept fundamental al omului prevăzut la art. 31
din Constituţia României, republicată, şi
asigurarea posibilităţii accesului la date şi
informaţii se creează cadrul necesar pentru o
mai bună dezvoltare a spiritului uman, prin
cunoaşterea,
protejarea,
promovarea
şi
exercitarea
drepturilor
şi
libertăţilor
fundamentale
prevăzute
de
Constituţie.
Conţinutul dreptului la informare este în
continuă dezvoltare, dimensiunile sale fiind
complexe şi dinamice, garantând accesul
prompt, exact şi clar la orice informaţie de
interes public.
DREPTURILE OMULUI
Dezvoltarea
mijloacelor moderne de
comunicare (radio, televizor, telefon, fax,
internet) a crescut fluxul şi viteza de informare,
toate relaţiile importante, în special cele sociale
economice, politice, militare, juridice etc. fiind
reglementate în scris, sub formă legislativă ori
regulamentară, beneficiind de forţa obligatorie
atribuită, care poate fi pusă în practică la nevoie
prin forţa de constrângere a statului.
Totuşi, având în vedere faptul că uneori
oamenii nu au posibilitatea concretă de
informare corectă asupra unui aspect determină
anumite carenţe, mai ales că a acţiona în
necunoştinţă de cauză nu este scuzabil din
partea legii9.
Principiul „nemo censetur ignorare legem”,
conform căruia nimeni nu se poate prevala de
necunoaşterea
legii,
implică
prezumţia
cunoaşterii legii de către destinatarii ei. Din
principiul menţionat anterior s-au desprins mai
multe
adagii,
dintre
care
amintim
„necunoaşterea legilor nu scuză pe nimeni”,
„nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaşte
legea”, „nimeni nu are voie să nu cunoască
legea”, „nimeni nu poate invoca în apărarea sa
necunoaşterea legii” etc.
Acest principiu nu reprezintă prezumţia
cunoaşterii legii în orice circumstanţe, ci doar
faptul că legea are forţă obligatorie faţă de toţi,
chiar şi faţă de cei care o ignoră sau faţă de cei
care nu au depus suficiente diligenţe pentru a
cunoaşte corect conţinutul sau înţelesul actului
normativ. În acest sens, principiul nu este un
obstacol pentru invocarea erorii de drept, ci doar
o piedică în calea sustragerii de la aplicarea legii
pe considerentul ignorării ei10.
La principiul enunţat anterior, doctrina a
consacrat şi două excepţii: când o parte din
teritoriul ţării este izolat şi fără nici o legătură
din cauză de forţă majoră şi în materie de
convenţii, când o parte contractantă ignoră
consecinţele pe care legea le face să decurgă din
contract şi poate cere anularea acestuia pentru
eroare de drept11.
În continuare, prin termenul de lege vom
înţelege sensul larg al acestei noţiuni, respectiv
orice act normativ, indiferent de nivelul
acestuia.
Pentru ca acest principiu să poată fi invocat
este necesar, conform prevederilor constituţionale, ca legea să fie publicată în Monitorul
Oficial al României.
Totodată, pentru a putea stabili cu precizie
momentul de la care un act normativ intră în
vigoare trebuie să avem în vedere prevederile
art. 12 din Lega nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, republicată12. Potrivit acestui articol:
„(1) Legile şi ordonanţele emise de Guvern în
baza unei legi speciale de abilitare intră în
vigoare la 3 zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o
dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul
de 3 zile se calculează pe zile calendaristice,
începând cu data publicării în Monitorul Oficial
al României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a
treia zi de la publicare.
(2) Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului
intră în vigoare la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, sub condiţia
depunerii lor prealabile la Camera competentă
să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este
prevăzută o dată ulterioară.
(3) Actele normative prevăzute la art. 11 alin.
(1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în
vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este
prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se
impune ca intrarea în vigoare să se producă la
data publicării, în cuprinsul acestor acte
normative trebuie să se prevadă că ele intră în
vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text”,
iar potrivit art. 11 alin. (1) „În vederea intrării
lor în vigoare legile şi celelalte acte normative
adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele
A se vedea D. Mazilu, Teoria generală a dreptului,
Editura All Beck, Bucureşti 1999, p. 191, N. Popa,
Teoria generală a dreptului, Editura Actami, Bucuresti
1996, p. 177, I. Rosetti – Bălănescu, O. Sachelarie,
N.G. Nedelcu, Principiile dreptului civil român,
Editura de stat, Bucureşti, 1947, p. 19.
12
Legea nr. 24/2000 a fost republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie
2010.
11
Pentru detalii a se vedea S. Guţan, Prezumţia
cunoaşterii legii - de la teorie la realitate, f.p.,
disponibil
la
adresa
de
internet
http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2007/a2
8.pdf.
10
A se vedea I. Deleanu, Cunoaşterea legii şi eroarea
de drept, în Revista „Dreptul”, nr. 7/2004, p. 39.
9
DREPTURILE OMULUI
21
Guvernului, deciziile primului-ministru, actele
normative ale autorităţilor administrative
autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi
alte acte normative emise de conducătorii
organelor administraţiei publice centrale de
specialitate se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I”.
De asemenea, conform alin. (5) al art. 1 din
legea fundamentală, este instituită supremaţia
Constituţiei în cadrul sistemului juridic intern,
precum şi obligativitatea respectării sale şi a
celorlalte acte normative. Aceste obligaţii revin
atât tuturor cetăţenilor, cât şi instituţiilor
autorităţilor publice13.
Principiul cunoaşterii legii este deseori pus la
îndoială de practica unei legislaţii mult prea
stufoase, care face ca toţi cei interesaţi să
întâmpine dificultăţi deosebit de mari în
procesul de depistare şi stabilire a conţinutului
unui act normativ sau al unei dispoziţii legale, în
vigoare la data unui anumit eveniment. Putem
afirma că legislaţia românească suferă, în
condiţiile în care numeroase acte normative
importante sunt modificate în mod substanţial şi
repetat în decursul unei perioade scurte de timp,
ceea ce face ca şi aplicarea şi respectarea ei să
fie greoaie. Ritmul mediu anual, de aproximativ
2000 de acte normative adoptate în ultimii ani,
numai la nivelul Parlamentului şi Guvernului,
fără a lua în considerare şi actele ministerelor
sau altor organe ale administraţiei publice care
sunt publicate în Partea I a Monitorului Oficial
al României, ilustrează poate cel mai bine
această situaţie.
Este subliniat faptul că uneori adoptarea
unui act normativ este impusă de noile realităţi
social-politice şi economice, însă spiritul de
prudenţă în adoptarea unor astfel de intervenţii
legislative ar impune ca acestea să fie mai puţin
numeroase, astfel încât norma de drept să fie cât
mai constantă şi pe cale de consecinţă mai bine
cunoscută de cetăţeni, fiind şi mai uşor de
aplicat în practică.
În acest sens subliniem faptul că mai
mult de o treime din actele normative adoptate
au fost deja abrogate, iar marea majoritate a
suferit una sau mai multe intervenţii substanţiale
de modificare ori completare.
A se vedea C.C. Manda, Controlul administrativ în
spaţiul juridic european, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2005, p. 9 şi 105.
13
22
Din păcate, de multe ori modificările sau
chiar abrogările intervin la foarte scurt timp
după adoptarea actelor normative iniţiale, chiar
în cursul aceluiaşi an şi, uneori, în cursul
aceleiaşi luni.
Situaţia prezentată este de natură să
erodeze autoritatea legii, încrederea cetăţeanului
în norma de drept şi să creeze o imagine externă
nefavorabilă, care poate descuraja sau chiar
îndepărta investitorii străini.
Această dinamică poate demonstra şi o
insuficientă elaborare a soluţiilor, o evaluare
limitată a implicaţiilor acestora, precum şi o
anumită uşurinţă în propunerea reglementării, o
slabă conlucrare şi corelare între departamente,
mai ales când toate acestea se conjugă şi cu
unele aspecte de incoerenţă legislativă,
manifestate prin soluţii contradictorii cu privire
la acelaşi tip de probleme, prin schimbarea
frecventă şi uneori precipitată a soluţiilor, prin
reveniri la soluţii iniţiale abandonate, prin
repunerea în aplicare a unor acte normative etc.
Acest ritm şi această dezordine normativă
creează numeroase prejudicii pentru ansamblul
actorilor societăţii: dezorientează cetăţenii care
îşi pierd reperele şi nu au timp de a le afla pe
cele noi, penalizează operatorii economici şi
prejudiciază atractivitatea firmelor naţionale, ele
descumpănesc autorităţile publice însărcinate cu
aplicarea şi pe judecătorii confruntaţi fără
încetare cu noi norme.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
statuat în jurisprudenţa sa că norma legală
trebuie să fie suficient de accesibilă şi de
previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului
să dispună de informaţii suficiente asupra
normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să
fie capabil să prevadă într-o măsura rezonabilă
consecinţele care pot apărea.
Ca mijloc de acces la legislaţie, pe lângă
publicarea actelor normative în Monitorul
Oficial al României, o informare asupra acestora
şi a conţinutului lor se poate face şi prin alte
mijloace publice sau private de informare
(mass-media, Internetul), însă în mare măsură
acestea sunt greu accesibile cetăţeanului de
rând, datorită mai multor factori.
Printre posibilităţile pe care o astfel de persoană le are la îndemână pentru a avea acces în
timp util la legislaţie menţionăm: abonamentul
pe suport electronic sau de hârtie la Monitorul
DREPTURILE OMULUI
Oficial al României; cumpărarea unui soft
legislativ; consultarea colecţiilor Monitorului
Oficial la o instituţie care poate pune la
dispoziţia cetăţenilor apariţiile acestui editorial
(în special biblioteci); accesând internetul, prin
consultarea site-urilor care pun la dispoziţie cu
plată, a se vedea Indaco, sau gratuit, a se vedea
www.cdep.ro sau www.clr.ro, portale de
legislaţie.
În practică, acest mijloc este folosit numai de
cei care au cunoştinţe de navigare pe internet
pentru a putea afla cum poţi avea acces, gratuit
sau cu plată, la o baza de date legislative. În
plus, fiecare bază de date are anumite carenţe
(de exemplu cele care permit consultarea
gratuită nu oferă şi versiunea „full text” a
tuturor actelor normative), iar accesul la internet
nu este disponibil în toate zonele ţării.
Procesul cunoaşterii şi accesului la legislaţie
este îngreunat şi de faptul că după momentul
aderării României la Uniunea Europeană,
respectiv după 1 ianuarie 2007, dispoziţiile
regulamentelor comunitare au aplicabilitate
directă în ordinea juridică internă şi prevalează
asupra acesteia.
Astfel, regulamentele adoptate de instituţiile
comunitare sunt obligatorii în toate elementele
lor, fără să fie necesare măsuri prealabile de
preluare sau publicare, în dreptul naţional,
producând efecte directe şi prioritare în ordinea
juridică a fiecărui stat membru din momentul
intrării în vigoare, asemenea unei legi interne,
ele putând fi consultate în timp util doar prin
intermediul internetului.
Perceperea integrală a prevederilor legale şi
regăsirea facilă a informaţiei juridice de către
toţi elaboratorii şi utilizatorii dreptului, în
contextul apariţiei de noi reglementări, dar şi în
cazul intervenţiilor legislative la care acestea
sunt supuse în decursul timpului ca urmare a
schimbărilor cu caracter politic, social,
economic sau cultural ce apar în domeniul
reglementat, nu ar fi posibilă fără ajutorul unei
sistem de evidenţă a legislaţiei, a unei baze de
date legislative complete şi precise, Consiliul
Legislativ fiind organul care trebuie să aibă o
privire de ansamblu şi de amănunt asupra
tuturor actelor normative ce reglementează sau
au reglementat viaţa politică şi socială a ţării.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art.79 din
Constituţia României, republicată, Consiliului
DREPTURILE OMULUI
Legislativ, ca organ consultativ de specialitate al
Parlamentului, îi revine şi obligaţia ţinerii
evidenţei oficiale a legislaţiei României şi
furnizării informaţiei necesare desfăşurării
procesului legislativ, elaborând în acest sens
Repertoriul legislaţiei României – evidenţa
oficială, ajuns în prezent la ediţia a XV-a, care
cuprinde şi o variantă online pusă la dispoziţia
publicului larg pe site-ul www.clr.ro.
Aceste atribuţii au ca fundament principiul
existenţei în România a unei singure evidenţe
oficiale a legislaţiei, care să permită cunoaşterea
exactă a situaţiei juridice a fiecărui act
normativ, la un moment istoric dat, asigurânduse astfel posibilitatea furnizării informaţiilor „la
zi” privind starea juridică a respectivului act. În
aceste adevărate „cărţi de identitate” ale actelor
normative se menţionează, pe lângă intervenţiile
exprese suferite de actul normativ de-a lungul
existenţei sale (modificări, completări, abrogări,
suspendări, prorogări de termene etc.), şi alte
date importante, respectiv trimiterile şi
contingenţele cu alte reglementări, derogările,
normele în alb, normele de republicare, ceea ce
reprezintă un ajutor calificat şi substanţial în
vederea accesului la legislaţie de către cei
interesaţi.
Textele normative sunt însă modificate fără
încetare, multiplicând insecuritatea juridică a
cetăţeanului. Modificările devin din ce în ce mai
speciale, rămân adesea parţiale, neabrogându-se
întotdeauna în mod expres dispoziţiile perimate.
La această abundenţă de norme se adaugă, pe de
altă parte, complexitatea sa. Simplicitatea,
claritatea şi calitatea tehnică nu mai sunt
caracteristicile
principale
ale
dreptului
contemporan. Viaţa cetăţenilor este din ce în ce
mai normată, regulile generale sunt adesea
lăsate deoparte în favoarea celor detaliate14.
Întrucât modificările, completările şi
abrogările la care sunt supuse actele normative
fac dificilă perceperea integrală a prevederilor
acestora, pentru o regăsire facilă a informaţiei
juridice în asemenea cazuri, s-a recurs la
operaţiunea juridică a republicării. Pentru a avea
valoare legală, oficială, republicarea actului
trebuie să aibă loc tot în Monitorul Oficial, orice
A se vedea S. Popescu, C. Ciora, V. Ţăndăreanu,
Aspecte practice de tehnică şi evidenţă legislativă,
Editura Monitorul Oficial, Bucureşti 2008, p. 21 şi
urm.
14
23
altă tipărire a actului normativ, chiar dacă
cuprinde toate intervenţiile pe care acesta le-a
suferit pe parcursul existenţei sale, nu are o
semnificaţie oficială şi nu poate fi invocată în
faţa unei autorităţi publice.
Pe de altă parte, textul actelor normative
devine atât de criptic şi alambicat, încât fără
intervenţia unui specialist (uneori chiar pe un
anumit domeniu) accesul la legislaţie nu ajută
prea mult, sau este nevoie de foarte mult timp
pentru obţinerea informaţiei utile şi corecte.
Simplificarea legislaţiei ar trebui să dea
satisfacţie principiului de claritate al legii şi al
obiectivului cu valoare constituţională al
cunoaşterii legii. Într-adevăr, egalitatea în faţa
legii enunţată de Constituţie la art.16 alin (1), ca
drept fundamental al omului, ar putea să nu fie
protejată efectiv dacă cetăţenii nu dispun de o
cunoaştere suficientă a normelor ce-i sunt
aplicabile şi nici de mijloacele adecvate pentru a
se asigura însuşirea şi respectarea acestor
norme.
Desigur, forma regulii de drept poate
împiedica cetăţeanul să aibă o înţelegere reală
asupra textului. Totodată, norma juridică nu
poate fi accesibilă cu uşurinţă din cauza inflaţiei
textelor şi a modificărilor succesive făcute de
legiuitor. Claritatea actului normativ impune
coerenţa textelor unele cu altele. În acest scop,
prezentarea legislaţiei într-un ansamblu
organizat, construit după un plan de ansamblu
sistematic, este indispensabilă.
Îndatorirea fundamentală de a respecta
Constituţia şi celelalte legi este o obligaţie care
revine atât tuturor cetăţenilor unui stat cât şi
autorităţilor publice, dar care în lipsa asigurării
accesului la normele de drept, ca drept
fundamental al omului privind accesul la
informaţie, poate aduce atingere principiului
conform căruia „nimeni nu este mai presus de
lege”, principiu consacrat în cadrul art. 16 alin.
(2) din Constituţia României, republicată.
EGALITATEA DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI ÎN 2010
Elena Marinică
ABSTRACT
Based on the observations of the General Report on equality between women and men in the European
Union in 2010, issued within the Committee on Women's Rights and Gender equality and the provisions
of the Strategy for Equal Opportunities for the period 2010-2015 issued by the European Commission
last year, the study’s author emphasizes that equal opportunities policies must be maintained and
budgets to be designated for compliance and implementation of this principle must be at least equal to
the year 2010 or even higher. It is also mentioned that the new strategy on gender equality is based on
three main principles: attracting, developing and maintaining a balanced workforce, promoting a more
flexible work environment, ensuring the adoption of the strategy at the highest level.
Keywords: Opportunity, equality, gender, participation, responsibility, non discrimination, the global
financial crisis, gender-based violence, persecutions, protection, advanced legal framework, labor
market, unemployment, education, social life, social cohesion, common policies, promoting women.
Dacă se porneşte de la definiţiile date în
literatura de specialitate, prin egalitate de şanse
între femei şi bărbaţi se înţelege un „nivel egal
de vizibilitate, autonomie, responsabilitate şi
participare a celor două sexe la şi în toate sferele
vieţii publice şi private. Conceptul de egalitate
între sexe, în afara oricăror referiri la diferenţele
biologice legate de sex, se opune pur şi simplu
conceptului inegalităţii dintre sexe, respectiv
diferenţelor dintre statutul şi condiţiile de viaţă
ale femeilor şi bărbaţilor (principiul drepturilor
egale şi a tratamentului egal pentru femei şi
24
bărbaţi)”.1
În doctrină se consideră că egalitatea de
şanse îndeplineşte o funcţie de „drept-garanţie”
iar în dreptul comparat, „principiul egalităţii în
varianta sa modernă este mai degrabă interpretat
ca o interdicţie generală a arbitrariului, impusă
în egală măsură atât legiuitorului cât şi
administraţiei”.2
A se vedea, Irina Moroianu Zlătescu, Mihaela MuraruMândrea,
Egalitate.
Nediscriminare.
Bună
administrare, IRDO, Bucureşti, 2008, p.99.
2
A se vedea, Ioan Alexandru, Administraţia publică,
1
DREPTURILE OMULUI
Principiu fundamental al Uniunii Europene egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi - este
recunoscut şi regăsit atât în dispoziţiile
Tratatului privind Uniunea Europeană cât şi în
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene, respectarea şi punerea în aplicare a
acestuia fiind necesare pentru îndeplinirea
obiectivelor Uniunii Europene de integrare a
principiului egalităţii de şanse în toate politicile
comunitare şi a măsurilor specifice privind
promovarea femeilor şi nu în ultimul rând a
ocupării forţei de muncă şi a coeziunii sociale la
nivelul U.E.
Anul 2010 a fost pus în continuare sub
semnul efectelor crizei financiare, economice şi
sociale având repercusiuni în mod evident şi
asupra condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor, în
general.
Astfel, la nivelul Uniunii Europene a fost
întocmit în cadrul Comisiei pentru drepturile
femeii şi egalităţii de gen un Raport General
referitor la egalitatea între femei şi bărbaţi în
Uniunea Europeană în 2010 - (2010/2138
(INI)) în care se precizează pe lângă realizările
U.E. pe anul care tocmai a trecut şi provocările
cu care Uniunea Europeană se va confrunta din
perspectiva egalităţii de gen la ieşirea din
această criză.
În 2010 criza financiară globală a afectat în
mai puţină măsură femeile decât bărbaţii în ceea
ce priveşte ocuparea locurilor de muncă şi a
şomajului, din cauza prezenţei lor mai
importante în sectoare afectate într-o mai mică
măsură de criză (ex. sănătate, educaţie, ajutor
social etc). Însă şi aceste sectoare riscă să fie
afectate pe termen mai lung, ceea ce ar duce la
instalarea unei stări de precaritate pe termen
lung a femeilor în raport cu bărbaţii. Cu toate
acestea, femeile au fost grav afectate şi pe viitor
situaţia riscă să se agraveze.
Este nevoie ca statele membre ale Uniunii
Europene şi Comisia Europeană să se asigure că
politicile din domeniul egalităţii între femei şi
bărbaţi sunt menţinute şi că bugetele alocate
respectării şi punerii în aplicare a acestui
principiu să fie cel puţin egale anului 2010 dacă
nu chiar mai mari.
Astfel, diferenţele dintre salariile femeilor şi
bărbaţilor se situează în continuare în jurul
ediţia a-IV-a, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, p.472.
DREPTURILE OMULUI
procentului de 18% în Uniunea Europeană, în
unele ţări depăşind 25% şi chiar 30% în altele,
în pofida eforturilor şi progreselor înregistrate.
O altă constatare făcută în acest raport
confirmă faptul că femeile aparţinând
minorităţilor, şi în special femeile de etnie romă,
sunt în mod regulat victimele discriminării
multiple şi intersectoriale şi sunt dezavantajate
nu doar în comparaţie cu majoritatea femeilor,
ci şi în comparaţie cu bărbaţii care aparţin
minorităţilor etnice, iar riscul excluziunii sociale
este deosebit de ridicat.
De asemenea, violenţa împotriva femeilor
reprezintă în continuare o problemă de
actualitate, aceasta fiind o încălcare a drepturilor
fundamentale,
fără
limite
geografice,
economice, culturale sau sociale şi reprezintă un
obstacol fundamental în calea egalităţii (între
20-25% dintre femeile din Europa sunt supuse
violenţelor fizice de-a lungul vieţii).
Au fost luate o serie de măsuri la nivel
comunitar şi naţional pentru combaterea
violenţei la adresa femeilor, însă se subliniază
că acest fenomen
rămâne o problemă majoră nesoluţionată iar
statele membre trebuie să ia măsuri pentru a
garanta accesul la servicii de sprijin menite să
prevină violenţa din motive de gen şi să
protejeze femeile împotriva acestei violenţe,
indiferent de statutul lor juridic, rasă, vârstă,
orientare sexuală, origine etnică sau religie.
Astfel, în decursul anului 2010 a fost
adoptată o Directivă privind ordinul european
de protecţie3 în vederea protejării persoanelor
ameninţate de încălcări serioase ale integrităţii
lor de către alte persoane, chiar şi atunci când se
deplasează în Europa. Aceasta reprezintă un
instrument important în cadrul eforturilor de a
proteja femeile care se confruntă cu violenţă şi
persecuţii.
Parlamentul European a atras deja atenţia
asupra necesităţii colectării datelor pentru luarea
unor decizii cu privire la măsurile care ar trebui
luate prioritar în cadrul politicii penale pentru a
elimina violenţa bazată pe gen. Astfel, a luat
fiinţă Institutul European pentru Egalitatea de
Gen, creat de la sfârşitul anului 2009 şi complet
operaţional din iunie 2010, institut care are un
Ordinul european de protecţie 2010/C69/02 publicat
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C69 din 18
martie 2010.
3
25
rol important în acest sens.
Una din principalele sarcini ale Institutului
european pentru egalitatea de şanse între femei
şi bărbaţi este colectarea şi analizarea datelor
întrucât evaluarea şi compararea situaţiilor reale
în diferitele state membre U.E. prin
centralizarea informaţiilor disponibile va avea
un impact pozitiv. Se doreşte furnizarea de date
comparabile,
crearea
unor
instrumente
metodologice pentru integrarea principiului
egalităţii între femei şi bărbaţi, încurajarea
schimburilor de experienţă precum şi
promovarea problemelor legate de gen printre
cetăţenii europeni.
Se va dezvolta un index pentru egalitatea de
gen, care are ca scop evaluarea progresului în
acest domeniu în statele membre încurajând
cetăţenii să propună candidaţi pentru calendarul
anual al „Femeilor ce inspiră Europa” şi va
folosi reţelele de site-uri de socializare pentru
promovarea modelelor pozitive de femei ce au
succes.
Spania a creat un sistem de colectare a
informaţiilor din diferitele sisteme juridice,
legate de anchetele judiciare şi acţiunile în
instanţă.
De asemenea, se doreşte ca, în următorii
patru ani, Comisia să instituie, un An european
pentru combaterea violenţei împotriva femeilor.
Ar trebui adăugat că, şi la nivelul O.N.U. de
la 1 ianuarie 2011 s-a constituit UN Women,
instituţie care se va ocupa exclusiv de protejarea
drepturilor femeilor din întreaga lume. Astfel,
„înaltul forum internaţional a jucat şi continuă
să joace un rol decisiv în înaintarea spre
realizarea egalităţii de jure, prin crearea şi
perfecţionarea cadrului juridic internaţional şi a
egalităţii de facto printr-o continuă sensibilizare
a opiniei publice şi a autorităţilor statale la
actele discriminatorii faţă de femei”.4
Aceasta instituţie a fost creată pentru că
ONU nu a reuşit să îşi respecte promisiunile
datorită faptului că a fragmentat responsabilităţile pentru eliminarea discriminării femeilor în
lume, între instituţiile sale.
În ceea ce priveşte rata de ocupare a forţei de
muncă în mediul rural, aceasta este mai mică
A se vedea, Irina Moroianu-Zlătescu, Protecţia
juridică a drepturilor omului, IRDO, Bucureşti, 1996,
p.115.
4
26
atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, din acest
motiv, persoanele care locuiesc la ţară sunt
dezavantajate de lipsa unor locuri de muncă de
calitate. În plus, o cifră exactă a ratei şomajului
nu se poate da şi datorită faptului că multe femei
nu fac parte oficial din forţa de muncă şi, prin
urmare, nu sunt înregistrate ca şomeri, situaţie
care dă naştere unor alte situaţii de inegalitate
pentru acestea în raport cu bărbaţii, lipsa
încadrării legale pe un loc de muncă dând
naştere pe lângă lipsa ajutorului de şomaj şi a
privării de alte drepturi precum dreptul de
maternitate, concediul de boală şi acumularea de
drepturi de pensie. Au fost făcute o serie de
studii prin care se arată că, dacă rata de ocupare
a forţei de muncă, a locurilor de muncă cu
fracţiune de normă şi a productivităţii în rândul
femeilor ar fi similară cu cea a bărbaţilor,
PIB-ul ar creşte cu 30%.
Şi în anul 2010 segregarea pieţelor muncii în
funcţie de gen continuă să existe fiind necesară
combaterea fenomenului angajării femeilor în
profesii mai slab plătite, în vederea respectării
principiului remuneraţiei egale pentru muncă
egală, întrucât conform studiilor, o femeie
cetăţean al U.E. trebuie să muncească, în medie,
418 zile calendaristice pentru a câştiga cât un
bărbat într-un an calendaristic.
În Raport se insistă asupra luării de măsuri
urgente în vederea combaterii discriminării
salariale prin modificarea directivei în vigoare,
prin întocmirea de planuri pe etape şi reducerea
diferenţelor salariale cu 0,5% până în 2020, cu
scopul de a elimina discriminarea directă şi
indirectă sau prin încurajarea negocierilor
colective, prin formarea de consilieri în materie
de egalitate, prin abordarea problemei
inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi în ceea ce
priveşte munca neremunerată şi prin elaborarea
de planuri privind egalitatea de gen în cadrul
întreprinderilor şi la alte locuri de muncă.
De asemenea, s-a constatat că, în ceea ce
priveşte reprezentarea femeilor în politică sau
în funcţii de conducere, deşi au fost înregistrate
progrese, este necesară intensificarea eforturilor
în vederea creşterii unei astfel de reprezentări.
DREPTURILE OMULUI
Conform unor statistici doar 3% din marile
întreprinderi sunt conduse de către femei şi se
oferă ca exemplu Norvegia, ţară care a aplicat
cu succes din 2003 o politică de cote pentru a
garanta paritatea în consiliile de administraţie
ale întreprinderilor, exemplul acesteia fiind
urmat în prezent şi de Spania şi Franţa.
Astfel, pentru a combate nedreptăţile din
motive de gen la locul de muncă în statele
membre, trebuie create la nivel legislativ planuri
şi strategii vizând egalitatea la nivel de profesie
şi de sector economic, pentru a stabili obiective
obligatorii care să garanteze paritatea între
bărbaţi şi femei în posturile de conducere din
întreprinderi,
administraţia
publică
şi
organismele politice.
Alăturat acestui Raport la finele anului
trecut, Comisia Europeană a lansat o nouă
Strategie privind egalitatea de şanse pentru
perioada 2010-2015, strategie care se bazează
pe trei principii majore şi anume: atragerea,
dezvoltarea şi păstrarea unei forţe de muncă
echilibrate, promovarea unui mediu de lucru
mai flexibil, asigurarea asumării strategiei la cel
mai înalt nivel.
Strategia stabileşte obiective multianuale
până în 2014, când se doreşte ca 25% din
funcţiile de conducere de nivel superior ar trebui
ocupate de femei (faţă de 21% în momentul de
faţă), 30% din personalul de conducere de nivel
mediu ar trebui să fie femei (faţă de 23% în
prezent), 50% din posturile personalului de
conducere de nivel mediu care se pensionează
urmând a fi ocupate de femei. De asemenea,
până în 2014, 43% din posturile de
administrator, fără funcţii de conducere, ar
trebui ocupate de femei. Conform Strategiei se
vor utiliza în mai mare măsură metodele de
muncă flexibile precum programul de muncă
flexibil, munca la distanţă şi cu fracţiune de
normă.
Egalitatea de şanse şi de gen reprezintă o
condiţie
preliminară
pentru
atingerea
obiectivelor prevăzute în Strategia U.E. 2020 şi
asigurarea aplicării sale reale în diferitele
componente ale strategiei.
DREPTURILE OMULUI
În România la nivelul egalităţii de şanse
între femei şi bărbaţi a fost adoptată Hotărârea
Guvernului nr.237/2010 privind aprobarea
Strategiei naţionale în domeniul egalităţii de
şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada
2010-2012 şi a Planului general de acţiuni
pentru implementarea Strategiei naţionale în
domeniul egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi pentru perioada 2010-2012.
Ca şi documentul strategic anterior, Strategia
Naţională în domeniul egalităţii de şanse între
femei şi bărbaţi pentru perioada 2010-2012 îşi
propune să răspundă prin măsuri şi activităţi
concrete situaţiilor problematice care au fost
identificate de-a lungul timpului pe anumite arii
de intervenţie specifice precum educaţia, piaţa
muncii, viaţa socială, roluri şi stereotipuri de
gen, participarea la procesul de luare a
deciziilor.
Din datele statistice existente la nivel
naţional rezultă că, în continuare există
disparităţi între femei şi bărbaţi, în defavoarea
femeilor la nivelul pieţei muncii, a vieţii sociale,
politice şi culturale.
Astfel, la nivelul pieţei muncii încă persistă
segregarea profesională pe sexe, în sensul că în
anumite domenii de activitate economică sunt
implicate preponderent femeile (domenii cum ar
fi sănătatea, educaţia, administraţia publică
etc.), în timp ce alte domenii sunt dominate de
bărbaţi (cum ar fi industria grea, armata etc.).
Această segregare profesională determină
diferenţieri de remunerare între femei şi bărbaţi,
având în vedere că domeniile puternic
feminizate sunt mai prost plătite decât cele
preponderent masculine.
Tot la nivelul pieţei muncii se poate observa
o diferenţă între rata de ocupare a femeilor cu
cea a bărbaţilor. Această diferenţă se
perpetuează în timp, astfel, dacă în anul 2004
rata de ocupare a femeilor cu vârsta cuprinsă
între 15-64 de ani era de 52,1% mult mai mică
decât cea a bărbaţilor cu aceleaşi vârste 63,6%,
pentru anul 2007 se înregistrează tot o diferenţă
considerabilă între sexe - rata de ocupare a
27
femeilor (15-64 de ani) este de 51,7% faţă de
cea a bărbaţilor 64,1%.
În ceea ce priveşte rata şomajului, se poate
observa menţinerea tendinţelor existente pe
piaţa muncii. Astfel, dacă în anul 2004 rata
şomajului la femei era mai mică decât cea a
bărbaţilor (6,9 la femei, faţă de 7,7%), în
trimestrul IV al anului 2007 se înregistra o
diferenţă semnificativă între rata de ocupare a
femeilor şi cea a bărbaţilor (4,9% cea a
femeilor comparativ cu 7,2% cea a bărbaţilor) .
În domeniul participării la nivelul decizional
a femeilor, se observă o disproporţie clară între
reprezentarea
femeilor
în
structurile
parlamentare şi guvernamentale şi cea a
bărbaţilor de la aceleaşi niveluri.
Tot legat de acest domeniu, în luna
octombrie 2010, executivul a aprobat un
proiect de Lege pentru modificarea şi
completarea Legii nr.279/2005 privind
ucenicia la locul de muncă prin care se
doreşte să se ofere tinerilor posibilitatea de a
obţine formarea profesională de calitate care îi
va pregăti pentru ocuparea avantajoasă a
locurilor de muncă, să se promoveze
oportunităţi de ocupare a persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă, în condiţiile în
care acestea beneficiază de formare adecvată şi
câştiguri rezonabile, să contribuie la creşterea
ocupării forţei de muncă.
În această situaţie, angajatorului îi revin o
serie de noi obligaţii conform cărora acesta
trebuie să stabilească o persoană care să
coordoneze ucenicia la locul de muncă, numită
coordonator de ucenicie, să organizeze
evaluarea pregătirii teoretice şi practice a
ucenicului, să suporte costurile evaluării şi
certificării formării profesionale prin ucenicie.
Prin această lege se consideră că se asigură
28
intrarea ucenicilor pe piaţa muncii. Este
considerată o lege flexibilă în concordanţă cu
prevederile Legii educaţiei naţionale, astfel
încât în momentul în care sunt absolvite cele 9
clase obligatorii să se poată opta pentru o
direcţie educaţională, una profesională sau
încadrarea în muncă prin utilizarea prevederilor
legii uceniciei.
Un alt obiectiv vizat de această lege este şi
creşterea gradului de ocupare şi scăderea
numărului şomerilor în rândul tinerilor.
Egalitatea între femei şi bărbaţi reprezintă
un drept fundamental, o valoare comună a
Uniunii Europene şi o condiţie necesară pentru
îndeplinirea obiectivelor de creştere, ocupare a
forţei de muncă şi coeziune socială la nivelul
UE. Deşi există încă o serie de inegalităţi, în
ultimele decenii, U.E. şi implicit România au
făcut progrese semnificative pentru ca femeile
şi bărbaţii să beneficieze de şanse egale, prin
adoptarea unui cadru legislativ referitor la
tratamentul egal şi la măsurile destinate
integrării principiului egalităţii de şanse în
toate politicile comunitare precum şi a
măsurilor specifice privind promovarea
femeilor.
Egalitatea între femei şi bărbaţi presupune o
„conştientizare cât mai completă şi corectă a
drepturilor şi îndatoririlor... Numai în acest
mod vom ajunge la gradul de civism al
societăţii secolului pe care îl întâmpinăm;
numai aşa ne vom afirma pe scena Europei şi a
întregii lumi ca o naţiune care ştie să-şi
onoreze excepţionala inteligenţă, bogăţia
sufletească, creativitatea şi, de ce nu, puterea
de muncă”.5
A se vedea, Irina Moroianu Zlătescu, Şanse egale.
Şanse Reale. Studii şi cercetări privind drepturile
femeii, IRDO, Bucureşti, 1996, p.6.
5
DREPTURILE OMULUI
YOUTH RIGHTS BETWEEN ASPIRATIONS AND REALITIES
Ioan Voicu*
Florina Dorina Voicu**
ABSTRACT
Autorii se ocupă de drepturile şi aspiraţiile tinerei generaţii dintr-o perspectivă universalistă.
Provocările actuale care confruntă tinerii nu sunt limitate la şomaj, abuz de droguri, delincvenţă, SIDA,
acces limitat la educaţie şi resurse, absenţa oportunităţilor de a contribui la procesul de dezvoltare. La
toate acestea se adaugă alte numeroase realităţi dramatice. Găsirea de soluţii adecvate la multitudinea
de probleme specifice ale tinerei generaţii este un obiectiv deosebit de relevant în contextul Anului
Internaţional al tineretului, inaugurat la 12 august 2010, cu tema „Dialog şi înţelegere reciprocă”.
Cuvinte cheie: Tineret, generaţie tânără, drepturi, aspiraţii, strategie, soluţii, oportunităţi,
mecanisme, programe de învăţământ, educaţie, dezvoltare durabilă.
I. A dramatic situation
Dealing with youth rights from a universalist
perspective is a challenging operation1. Young
people are already active agents of
globalization. Some of them are beneficiaries of
this complex process, but some are victims of
major social changes and are frequently
confronted by a lot of difficulties. They also
face an unusual paradox: on the one hand they
seek to be integrated into an existing order, but
on the other hand they are called upon to serve
as a force to transform that order.
In the resolution adopted on 10 December
2008, on the sixtieth anniversary of the
Universal Declaration of Human Rights, the UN
General Assembly deplored the fact that
„human rights and fundamental freedoms are
not yet fully and universally respected in all
parts of the world. In no country or territory can
it be claimed that all human rights have been
fully realized at all times for all. Human beings
continue to suffer from the neglect and violation
of their human rights and fundamental
freedoms”2. This is particularly true for youth rights.
1
Dr., Visiting Professor, Assumption University, Bangkok.
Professor, School No. 190 „Marcela Penes”, Bucharest.
The most comprehensive book on the topic of this
presentation is William Angel (Editor), The International
Law of Youth Rights: Source Documents and
Commentary, Martinus Nijhoff Publishers, 1995, 1164 p.
This book traces the origin, growth and basic features of the
international law of youth rights. It concludes with a call for
a new international instrument and monitoring machinery to
better promote and protect the rights of youth on a global
basis.
2
See Resolution 63/116 adopted on 10 December 2008 by
the General Assembly on the Sixtieth anniversary of the
Universal Declaration of Human Rights. The full text of the
resolution is available at:
http://www.un.org/depts/dhl/resguide/r53.htm .
*
**
DREPTURILE OMULUI
If we agree that youth are the change maker
of any society and the world, we have to
realistically and critically face the dramatic state
of human rights as applied to young people
worldwide.
Today’s youth is defined by the UN as the
group of people aged from 15 to 24 years. They
represent 18 per cent of the global population or
1.2 billion people with 700 million in the AsiaPacific region.
In 2008, there were an estimated 152 million
young women and men who worked, but were
unable to earn enough to lift themselves and
their families out of extreme poverty. This
number corresponds to 28 per cent of total
youth employment globally and shows that
working poverty rates among youth exceed
those of adults, at least in 27 out of the 30 lowincome countries for which data is available. At
the end of 2009 81 million young people were
unemployed. This is the largest number ever
recorded. Youth unemployment is expected to
continue increasing through the end of 2010.
„Young people in Southeast Asia are 4.6 times
more likely to be unemployed than adults”,
specified the ILO Asia-Pacific office in
Bangkok. This is the worst ratio in the world.
Therefore, ILO described unemployed youth as
a lost generation3.
The challenges young people face are not
limited to unemployment. Drug abuse,
delinquency, HIV/AIDS, poor access to
education and resources, lack of leadership and
participation, no opportunities to contribute to
the process of development are just a few
dramatic realities confronting the younger
3
Source: http://www.bt.com.bn/opinion/2010/08/14/
jobless-youth-still-waiting-better-times
29
generation. Finding solutions to all of them is a
particularly relevant objective in the context of
the International Year of Youth, which
commenced on 12 August 2010 with the theme
„Dialogue and Mutual Understanding.”
It should be recalled that International Youth
Day was celebrated for the first time on 12
August 2000. This event, which in 2010 saw the
inauguration of the International Year of Youth
is expected to make governments more
responsive to the aspirations of youth for a
better world4.
II. Codifying the right to education
From the vast corpus of youth human rights
we select for this presentation as a fundamental
aspect the implementation of the right to
education. Why? The reasons are numerous.
Indeed, according to the great philosopher
Georg Hegel „Education is the art of making
man ethical”. Education should lead and orient
youth to prepare adequate answers and also to
act as promoters of a social transformation
firmly centered on human development5.
Education is an indisputable strategic priority
during the irreversible process of globalization.
Access to knowledge and the ability to use it
effectively are critical determinants of economic
growth, sustainable development and social and
political participation. ''Education is at the heart
of human progress.''
Why? It enriches cultures, creates mutual
understanding globally, underpins democratic
societies and builds respect for the rule of law.
Knowledge-based economies require innovative
education systems and reliable, transparent and
non-discriminatory legal, regulatory, and policy
frameworks to foster pro-competitive and
predictable policies.
Universities are considered to be the last
bastion of generally accepted civilizing values.
4
All relevant documents about the International Year of
Youth quoted in this presentation are available at
http://www.un.org/en/events/youthday/. It should be noted
that informal informal consultations for the preparation of
the United Nations Conference on Youth were scheduled on
Friday, 11 February 2011, at the United Nations
Headquarters in New York. See Journal of the United
Nations dated February 10, 2011.
5
For a general presentation of this topic see David Matheson
(editor), An Introduction to the Study of Education, second
edition, David Fulton Publishers, London, 2005, 302 p.
Chapter I of the book starts with a quotation from B. F.
Skinner : „Education is what survives , when what has been
learnt has been forgotten”.
30
They can bring hope to a hopeless world.
Education is expected to develop within a
culture of peace and learning that is holistic,
founded on values that are both national and
universal.
It is in this context that we will evoke a
significant international legal instrument, meant
to be universal, adopted 50 years ago. We have
in mind the UNESCO Convention against
Discrimination in Education of 1960.
This Convention recalls that the Universal
Declaration of Human Rights asserts the
principle of non-discrimination and proclaims
that every person has the right to education, and
considers that discrimination in education is a
violation of rights enunciated in that
Declaration. In this spirit, Article 1 stipulates
inter alia that the term `discrimination' includes
any distinction, exclusion, limitation or
preference which, being based on race, color,
sex, language, religion, political or other
opinion, national or social origin, economic
condition or birth, has the purpose or effect of
nullifying or impairing equality of treatment in
education.
For the purposes of this Convention, the term
`education' refers to all types and levels of
education, and includes access to education, the
standard and quality of education, and the
conditions under which it is given.
In conformity with Article 4, the States
Parties to this Convention undertake to
formulate, develop and apply a national policy
which, by methods appropriate to the
circumstances and to national usage, will tend to
promote equality of opportunity and of
treatment in the matter of education and in
particular:
(a) To make primary education free and
compulsory; make secondary education in its
different forms generally available and
accessible to all; make higher education equally
accessible to all on the basis of individual
capacity; assure compliance by all with the
obligation to attend school prescribed by law;
(b) To ensure that the standards of education
are equivalent in all public educational
institutions of the same level, and that the
conditions relating to the quality of the
education provided are also equivalent.
Moreover, in accordance with Article 5, the
States Parties to this Convention agree that:
DREPTURILE OMULUI
(a) Education shall be directed to the full
development of the human personality and to
the strengthening of respect for human rights
and fundamental freedoms; it shall promote
understanding, tolerance and friendship among
all nations, racial or religious groups, and shall
further the activities of the United Nations for
the maintenance of peace6.
The Convention entered into force on May
22, 1962. It has 98 parties. The most recent
parties in 2010 are Afghanistan and Seychelles.
94 countries are still on the waiting list to
become parties to this Convention, which is
universal only by its generous aims, not in
reality7.
III. Advancing the right to education
On the initiative of Romania, the UN
General Assembly adopted resolution 34/170 of
17 December 1979 titled The Right to
Education. Similar resolutions were adopted in
the following years. The last one adopted by
consensus was General Assembly resolution
37/178 of 17 December 1982. It was introduced
by Romania on behalf of 56 nations.
The document recalls the importance of the
Convention
against
Discrimination
in
Education, adopted on 14 December 1960 by
the General Conference of UNESCO and
reaffirms the paramount importance of the
implementation of the right to education for the
6
For the full text of the Convention and the updated list of
parties to it see
http://portal.unesco.org/en/ev.phpURL_ID=12949&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTIO
N=201.html.
7
Universality means the fact or quality of being
universal. It should be also recalled that universal as an
adjective means including, affecting, done, made, etc,,
by all people or things, or all individuals in a particular
(specified or implied) group or class. It also means
applicable in all cases, intended to be used or
understood everywhere. See The New Shorter Oxford
English Dictionary, Clarendon Press, Oxford, 1993,
volume 2, pp.3492-3493. In a more specific
sense, universality means that certain moral and
ethical values are considered to be common or shared
in all regions of the world; governments and
communities should recognize and uphold them. The
universality of human rights does not mean, however,
that the rights cannot change or that they are
experienced in the same manner by all people. See in
this respect the definition suggested at
http://www.hrusa.org/thisismyhome/project/glossary.shtml
DREPTURILE OMULUI
full development of the human personality and
for the enjoyment of other fundamental human
rights and freedoms. It recognizes in its
preambular part that for the effective
implementation of the right to education the
eradication of illiteracy has a particular priority
and urgency. It expresses the conviction that the
educational process could bring a substantial
contribution to social progress, national
development, mutual understanding and cooperation among peoples and to strengthening
peace and international security.
In the operative part of this resolution, the
General Assembly commends UNESCO for
including on a permanent basis, in its mediumterm plan, the issue of the implementation of the
right to education and again invites all States to
consider the adoption of appropriate legislative,
administrative and other measures, including
material guarantees, in order to ensure full
implementation of the right to universal
education through, inter alia, free and
compulsory primary education, universal and
gradually free-of-charge secondary education,
equal access to all educational facilities and the
access of the young generation to science and
culture.
All States, in particular the developed
countries, are invited to actively support,
through fellowships and other means, including
the general increasing of resources for education
and training, the efforts of developing countries
in the education and training of national
personnel needed in industry, agriculture and
other economic and social sectors.
UNESCO was invited to continue its
intensive efforts for the promotion at the
universal level of the right to education and to
inform the General Assembly, in appropriate
forms, of the progress achieved in this field.
This request is being implemented by UNESCO
on a regular basis8.
IV. Searching for specific solutions
In a world of global vulnerabilities, abrupt
discontinuities and unavoidable perplexities,
authentic solutions can be found only in an
educational climate largely open to a genuinely
democratic dialogue inspired and guided by
universal values.
8
For the full full text of the resolution see:
http://www.un.org/depts/dhl/resguide/.
31
Youth did not remain passive while being
confronted with the tasks derived from the
implementation of UN resolutions on human
rights. We will evoke in this respect a
remarkable non-governmental initiative. In
1993, the Italian Society of Adolescentology
submitted for its formal approval by the UN
General
Assembly
the
UNIVERSAL
DECLARATION OF YOUTH RIGHTS AND
DUTIES which stated inter alia the following
points:
The right to an education and the duty to
apply oneself in one's studies in order to be able
to develop one's creative resources for
individual and social well being;
The right to work and the duty to commit
oneself with honor and justice so to build the
necessary resources to create and maintain the
work;
The right to use every mean of
communication in order to promote and defend
freedom, truth, justice, peace, life and solidarity,
within individual and social well being.
This declaration is not yet a universally
recognized document9.
At governmental level the most recent and
relevant example is offered by the 53 members
of the African Union who adopted on July 2,
2006 the AFRICAN YOUTH CHARTER. In
the preamble of this programmatic regional
instrument it is emphasized that that youth are
partners, assets and a prerequisite for
sustainable development and for the peace and
prosperity of Africa with a unique contribution
to make to present and to future development.
Very interesting provisions are contained in
Article 10 about the right to development which
is still under active consideration at the United
Nations. According to Article 10 every young
person shall have the right to social, economic,
political and cultural development with due
regard to their freedom and identity and in equal
enjoyment of the common heritage of mankind.
States
Parties
shall
encourage
youth
organizations to lead youth programs and to
ensure the exercise of the right to development.
Challenging provisions are offered by Article
13 which deals specifically with education and
skills development. It stipulates that 1. Every
9
For the full text of the Declaration see:
http://www.unambro.it/html/doc/UNIVERSAL_DECL
ARATION.doc .
32
young person shall have the right to education
of good quality. 2. The value of multiple forms
of education, including formal, non-formal,
informal, distance learning and life-long
learning, to meet the diverse needs of young
people shall be embraced. 3. The education of
young people shall be directed to: a) The
promotion and holistic development of the
young person’s cognitive and creative and
emotional abilities to their full potential; b)
Fostering respect for human rights and
fundamental freedoms as set out in the
provisions of the various African human and
people’s rights and international human rights
declarations and conventions; c) Preparing
young people for responsible lives in free
societies that promote peace, understanding,
tolerance, dialogue, mutual respect and
friendship among all nations and across all
groupings of people; d) The preservation and
strengthening of positive African morals,
traditional values and cultures and the
development of national and African identity
and pride; e) The development of respect for the
environment and natural resources; f) The
development of life skills to function effectively
in society and include issues such as HIV/AIDS,
reproductive health, substance abuse prevention
and cultural practices that are harmful to the
health of young girls and women as part of the
education curricula.
In accordance with the same article, States
Parties shall take all appropriate measures with
a view to achieving full realization of this right
and shall, in particular: a) Provide free and
compulsory basic education and take steps to
minimize the indirect costs of education; b)
Make all forms of secondary education more
readily available and accessible by all possible
means including progressively free; c) Take
steps to encourage regular school attendance
and reduce drop-out rates; d) Strengthen
participation in and the quality of training in
science and technology; e) Revitalize vocational
education and training relevant to current and
prospective employment opportunities and
expand access by developing centers in rural
and remote areas; f) Make higher education
equally accessible to all including establishing
distance learning centers of excellence; g) Avail
multiple access points for education and skills
development including opportunities outside of
mainstream educational institutions e.g.,
DREPTURILE OMULUI
workplace
skills
development,
distance
learning, adult literacy and national youth
service programs; h) Ensure, where applicable,
that girls and young women who become
pregnant or married before completing their
education shall have the opportunity to continue
their education; i) Allocate resources to upgrade
the quality of education delivered and ensure
that it is relevant to the needs of contemporary
society and engenders critical thinking rather
than rote learning; j) Adopt pedagogy that
incorporates the benefits of and trains young
people in the use of modern information and
communication technology such that youth are
better prepared for the world of work; k)
Encourage youth participation in community
work as part of education to build a sense of
civic duty; l) Introduce scholarship and bursary
programs to encourage entry into post-primary
school education and into higher education
outstanding
youth
from
disadvantaged
communities, especially young girls; m)
Establish and encourage participation of all
young men and young women in sport, cultural
and recreational activities as part of holistic
development; n) Promote culturally appropriate,
age specific sexuality and responsible
parenthood education10.
This African document is an inspirational
one and may encourage similar initiatives at
universal level. In this respect, it is appropriate
to quote the great African statesman Nelson
Mandela who stated that „Education is the most
powerful weapon which you can use to change
the world.”
More recently, the United Nations General
Assembly adopted on July 9 2010 resolution
A/64/L.58 titled The right to education in
emergency
situations.
This
document
recognized that ensuring the right to education
in emergency situations requires specifically
designed, flexible and inclusive approaches
consistent with protection needs, conflict
mitigation initiatives and disaster risk reduction
considerations.
It acknowledged that protecting schools and
providing education in emergencies should
remain a key priority for the international
community and Member States. It recognized
10
For the full text of the African Youth Charter, see the
html version of the file:
http://www.africa-union.org/root/au/Documents/
Treaties/Text/African_Youth_Charter.pdf.
DREPTURILE OMULUI
the important role that education can play in
supporting efforts in emergency situations to
halt and prevent abuses committed against
affected populations, in particular efforts to
prevent all forms of violence, including rape
and other acts of sexual violence, exploitation,
trafficking in persons and the worst forms of
child labor.
The resolution also emphasized the
importance of the promotion of human rights
education and learning at all levels, including
through the implementation of the World
Program for Human Rights Education, as
appropriate, and encouraged all States to
develop initiatives in that regard. The same
resolution welcomed the global advocacy
initiative entitled the „One million safe schools
and hospitals” campaign, launched on 8 April
2010 in Manila, aimed at making schools and
hospitals safer from disasters, as part of the
„Resilient cities” global campaign of the
International Strategy for Disaster Reduction for
2010 and 201111.
It is rewarding to note that in the Declaration
adopted on August 30 2010 by the Mexico
World Youth Conference the right to education
is properly emphasized. The Declaration
requests among other things to: „Improve the
quality and relevance of educational curricula
at all levels and orient educational programmes
towards the comprehensive development of
young people that includes: intercultural, civic
and peace education, solidarity, human rights
education,
education
for
sustainable
development, sexual education, the promotion
of gender equality and the empowerment of
women, as well as the formulation of
competencies and conditions for employability
taking into account necessities of the local
context.”12
11
For the full text of the resolution see:
http://www.un.org/depts/dhl/resguide/.
12
For the final version of the Declaration see:
http://www.youth2010.org/site/content.php?
page=declara-desc#cont
33
V. What is to be done?
A torrent of criticism can be formulated
about the dramatic situation of youth rights, but
first of all we should accept the realistic answer
that nothing or very little can be done in the
field of youth rights without the active and
direct participation of the younger generation.
Indeed, ‘participation’ should be understood as
a process of empowerment of young people as
principal players, which produces tangible
changes in their living environment. Instead of
being mere ‘onlookers’ or ‘advisors’ to a
project, young people must be given
responsibility for certain aspects of projects, if
not the program in its entirety.
I will offer an example from School No. 190
„Marcela Penes” from Bucharest in which I am
working. The school is associated to UNESCO
and the project I am working on is titled
„Journey of the wheat grain” and it is part of our
ecological education. If the right to health and
the right to a healthy environment are
fundamental human rights of vital importance
for youth, the essential aim ofecological
education should be to form the foundations of
young people’s thinking and attitudes while
focusing them on promoting a natural
environment conducive to learning, to
developing their sense of responsibility towards
nature. In my project students are expected to
investigate the origin of the wheat grain,
traditions linked to it, obtaining bakery
products, etc. Factors involved in the project
are: school, family, community, media. As a
whole, the project aims to stimulate students'
creativity, to urge them to respect and love the
environment, enriching their knowledge about it
and about the materials they use.
Ideally, projects have to be led by young
people, with the support (but not control) of
state and local authorities. These local
authorities must also understand that projects
directed and run by young people themselves
will not necessarily follow patterns and
processes which are the same as those run by
adults. On the contrary, young people should be
encouraged to develop specific strategies which
best suit both their own needs and those of their
structures .This process imparts experience and
knowledge to young people and empowers them
to undertake further activities. It takes on young
people’s great potential, their wishes and
desires, their curiosity and pleasure in
discovering and experimenting in order to
develop workable solutions suitable to all.
34
More research on youth should be done.
However, juventology as a branch of science
seems to still be in its infancy. The scientific
treatment of young people is considered by
many researchers as hypocritical and
anachronistic. Youth rights advocates believe
that some specific major issues should not be
ignored. They include: drinking age, voting age,
age of consent, labor laws, right-to-work laws,
driving age, abortion, adoption, corporal
punishment, the age of majority, military
conscription, specific student rights etc.
A long-standing effort within the youth
rights movements has focused on civic
engagement. There have been a number of
historical campaigns to increase youth voting
rights by lowering the voting age and the age of
candidacy. There are also efforts to get young
people elected to prominent positions in local
communities, including as members of city
councils and as mayors.
Strategies for gaining youth rights may
include developing youth programs and
organizations that promote youth activism,
youth participation, youth empowerment, youth
voice, youth/adult partnerships between young
people and adults.
A significant phenomenon is a recent
movement to fight against ageism and for the
civil rights of young people „under the age of
majority”, which is 18 in most countries. It aims
also to combat ephebiphobia. This movement
should be distinguished from the children's
rights movement which has other objectives13.
Young people represent the hope and the
future of humankind and must be fully involved
in shaping the societies they will live in as
adults. It is of paramount importance, therefore,
to pay adequate attention to this vital segment of
the world population and focus on their
particular needs, expectations and ideals. In this
regard, the Conference of European Ministers
Responsible for Youth (Vienna, 13-15April
1993) estimated that the majority of young
people „value solidarity and fraternity and
13
For some interesting approaches on educational research
see David Matheson (editor), An Introduction to the Study of
Education, second edition, David Fulton Publishers, London,
2005, pp.278-292. The word ephebiphobia is a new one and
is formed from the Greek éphēbos, meaning „youth” or
„adolescent” and phóbos, meaning „fear” or „phobia”. The
fear of youth is called ephebiphobia and today this
phenomenon is recognized as the „inaccurate, exaggerated
and sensational characterization of young people” in a range
of settings around the world. Studies of the fear of youth
occur in sociology and youth studies. For details see:
http://en.wikipedia.org/wiki/Fear_of_youth.
DREPTURILE OMULUI
expect political leaders to assert these values in
developing a humanist policy offering prospects
for a better future.”14
On 14 December 1995, after celebrating a
decade since the observance of the first
International Youth Year (1985) under the
motto „Participation, Development, Peace”, the
United Nations General Assembly adopted by
consensus resolution 50/81 entitled „World
Program of Action for Youth to the Year 2000
and Beyond” in which the Governments are
requested to „promote non-discrimination,
tolerance, respect for diversity, with full respect
for various religious and ethical values, cultural
backgrounds and philosophical convictions of
their young people, equality of opportunity,
solidarity, security and participation of all
young women and men.” 15.
Such a noble objective could be facilitated in
its materialization by the preparation and
implementation of a Decade of Youth to be
proclaimed by the United Nations after
consultation
with
States
and
youth
organizations. An initiative of this nature would
be in perfect harmony with the letter and spirit
of the United Nations Millennium Declaration
(2000) which voices the common belief that
„the central challenge we face today is to ensure
that globalization becomes a positive force for
all the world’s people”16.
It is from this perspective that we should
view some other specific youth rights. We refer
to resolution A/RES/64/130 adopted by the
General Assembly on December 18 2009 titled
Policies and programs involving youth. It
stresses the potential of information and
communications technology to improve the
quality of life of young people, and calls upon
Member States, with the support of the United
Nations system, donors, the private sector and
civil society, to ensure universal, nondiscriminatory, equitable, safe and affordable
access to information and communications
technology, especially in schools and public
places, and to remove the barriers to bridging
the digital divide, including through transfer of
14
All documents of the European Conference are available
in the html version of the file:
https://wcd.coe.int/com.instranet.InstraServlet?
command=com.instranet.CmdBlobGet&InstranetImage=2
64751&SecMode=1&DocId=1234810&Usage=2.
15
For the full text of the resolution see:
http://www.un.org/depts/dhl/resguide/.
16
The full text of the United Nations Millennium
Declaration is available at:
http://www.un.org/depts/dhl/resguide/.
DREPTURILE OMULUI
technology and international cooperation, as
well as to promote the development of locally
relevant content and implement measures to
equip young people with the knowledge and
skills to use information and communications
technology appropriately and safely17.
While dealing with youth rights, between
aspirations and realities we have to
acknowledge that the Universal Declaration of
Human Rights remains a relevant ethical
compass that guides us in addressing the
challenges we face today18. From this
perspective, in conclusion, we may associate
ourselves with the final assessment contained in
the Joint Statement by Heads of UN Entities
for the Launch of the International Year of
Youth. It says: „Let's hope that in twenty-five
years from now, the young people of today will
look back at this International Year of Youth
and recognize that it has laid the foundations for
making the world a better place for themselves
and for succeeding generations of young women
and men in every region, country and
community around the world.”19
Finally, after having scrutinized the youth
rights in the context of great aspirations and
modest realities, we should not be
overoptimistic. A note of caution is necessary.
Indeed, as cogently recognized in academic
studies „All human rights victories are partial,
since the perfectly rights-protective society has
yet to appear.” Moreover, as pointed out from
the same perspective, „universalism easily
declines into sentimentalism… we recognize
rights, but often we do not act to protect
them”20.
The United Nations and UNESCO's
meetings in 2011 and in the years to come as
well as national realities will offer persuasive
evidence about the validity of today's efforts and
aspirations in advancing, promoting and
defending youth rights at the global level.
17
For the full text of the resolution see:
http://www.un.org/depts/dhl/resguide/.
18
See note 2 supra.
19
The Joint Statement is available at: http://www.un.org/
en/events/youthday/. It should be noted that during the
February 2011 session of the United Nations Commission
for Social Development it was pointed out that Governments
should use the platform of the International Year of Youth to
fully implement the World Programme of Action for Youth
by mainstreaming its recommendations into national poverty
eradication strategies. See:
http://www.un.org/News/Press/docs//2011/soc4771.doc.htm.
20
See David P. Forsythe, Human Rights in International
Relations, second edition, Cambridge University Press,
Cambridge, 2007, pp.251-252 and p.272.
35
REGLEMENTĂRI PRIVIND ACORDAREA UNEI FORME DE
PROTECŢIE CETĂŢENILOR STRĂINI ÎN ROMÂNIA
Adrian Bulgaru
ABSTRACT
Romania has an open policy for asylum, and for that reason the number of asylum applications is
quite high, even more our country is a member of the European Union and most likely will soon join the
Schengen Area.
Keywords: Applicant for asylum, application for asylum, the asylum procedure, refugee status,
auxiliary protection, temporary protection.
În ultimii ani s-a avut în vedere dezvoltarea
cadrului legislativ şi instituţional, în scopul
construirii unui sistem de azil funcţional şi
pentru susţinerea participării străinilor care au
obţinut o formă de protecţie în ţara noastră la
procesul de acomodare socială şi culturală,
contribuind astfel la dezvoltarea unor relaţii
armonioase bazate pe încredere şi responsabilitate între aceştia şi societatea românească.
Politica privind azilul1 reprezintă o componentă importantă în cadrul managementului
imigraţiei. Politica în domeniul azilului se
aplică, astfel încât, prin procedura de azil nu pot
obţine o formă de protecţie imigranţii
economici. Solicitările de azil sunt procesate şi
analizate individual. Solicitanţii de azil sunt
intervievaţi atent de către un personal
specializat, cu un grad ridicat de experienţă şi
care are acces la informaţii concrete şi detaliate
referitor la condiţiile din ţările de origine ale
solicitanţilor.
Refugiaţii şi alte persoane care beneficiază
de azil sunt protejaţi de diverse autorităţi,
instituţii şi agenţii naţionale, în baza
instrumentelor juridice naţionale2 şi a practicilor
administrative.
Instituţiile statului, în colaborare cu
societatea civilă, au obligaţia de a implementa
politicile privind azilul astfel încât să se asigure
respectarea
drepturilor
individuale
ale
persoanelor îndreptăţite să primească o formă de
protecţie în cadrul sistemului de azil.
A se vedea Hotărârea pentru aprobarea Strategiei
naţionale privind migraţia publicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 406 din 06/05/2004.
2
Aderarea la Uniunea Europeană a impus armonizarea
legislativă a sistemului de azil din România cu
standardele comunitare. Această cerinţă a fost
îndeplinită prin adoptarea noii Legi a azilului – Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România– care a
reprezentat materializarea unuia dintre obiective şi
anume acela de a avea o lege a azilului conformă cu
aquis-ul european, modernă şi adaptată la realităţile
sociale şi politice din ţară şi din lume.
1
36
Autorităţile cu competenţă în domeniul
azilului cooperează în vederea asigurării şi
facilitării accesului la procedura de azil, a
asistenţei necesare solicitanţilor de azil, pentru
ca nici o persoană care solicită protecţie să nu
fie returnată înainte de finalizarea procedurii de
azil, pentru protecţia datelor şi a principiului
confidenţialităţii, pentru a contribui la
combaterea terorismului şi a sprijini returnarea
în siguranţă a solicitanţilor de azil care au fot
respinşi definitiv şi irevocabil, precum şi pentru
identificarea diferitelor probleme ce apar în
legătură cu fenomenul azilului în ţara noastră.
În legislaţia românească procedura de azil
este prevăzută de Legea nr.122/2006 privind
azilul în România şi Hotărârea Guvernului nr.
1251/2006
pentru
aprobarea
Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006
privind azilul în România, cu modificările şi
completările survenite.
În legea nr. 122/2006 privind azilul în
România cu modificările şi completările
ulterioare sunt definiţi termeni frecvent folosiţi
în materia azilului şi care ţin de terminologia
specifică acestui domeniu. Sunt definiţi expres
termeni ca: formă de protecţie, solicitant de azil,
cerere pentru acordarea unei forme de
protecţie/cerere de azil, străin, ţară de origine,
procedura de azil, statut de refugiat, protecţie
subsidiară – care a înlocuit termenul de protecţie
umanitară condiţionată, protecţie temporară,
membri de familie, minor neînsoţit, persoane
strămutate, flux masiv etc. Definirea
principalilor termeni cu care se operează în
domeniu s-a realizat în concordanţă cu
denumirile utilizate la nivel european pentru
evitarea interpretărilor diferite şi a confuziilor.
De asemenea, sunt prevăzute expres de lege
principiile şi garanţiile procedurale aplicabile în
domeniul azilului, precum: asigurarea accesului
la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau
apatrid care solicită protecţia statului român,
nediscriminarea pe considerente de rasă,
DREPTURILE OMULUI
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie
socială, convingeri, sex, orientare sexuală,
vârstă, handicap, boală cronică, apartenenţă la o
categorie defavorizată, situaţie materială, statut
la naştere sau dobândit ş.a; nereturnarea – care
prevede faptul că împotriva solicitantului de azil
nu poate fi luată măsura expulzării, extrădării
sau a returnării forţate de la frontieră ori de pe
teritoriul României, respectarea principiului
unităţii familiei, confidenţialitatea datelor şi a
informaţiilor referitoare la cererea de azil,
respectarea interesului superior al copilului,
garanţii privind minorii neînsoţiţi, prezumţia de
bună-credinţă.
Acordarea unei forme de protecţie prin
intermediul sistemului de azil se realizează
numai în baza evaluării individuale a
circumstanţelor specifice fiecărui caz. Există
situaţii excepţionale în care autorităţile
competente pot renunţa la principiul analizării
individuale a cazurilor.
Formele de protecţie care pot fi acordate
cetăţenilor străini sunt:
1) statutul de refugiat;
2) protecţie subsidiară;
3) protecţia temporară3.
Potrivit Legii nr. 122/2006, statutul de
refugiat poate fi acordat la cerere cetăţeanului
străin care, în urma unei temeri bine întemeiate
de a fi persecutat pe considerente de rasă,
religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit
grup social sau opinie politică, se află în afara
ţării sale de origine şi care nu poate primi sau,
ca urmare a acestei temeri, nu doreşte protecţia
acestei ţări. Statutul de refugiat este definit în
lege ca fiind „forma de protecţie recunoscută de
statul român cetăţeanului străin sau apatridului
care îndeplineşte condiţiile prevăzute în
Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată
la Geneva la 28 iulie 1951, denumită în
continuare Convenţia de la Geneva, la care
România a aderat prin Legea nr. 46/1991 pentru
aderarea României la Convenţia privind statutul
refugiaţilor, precum şi la Protocolul privind
statutul refugiaţilor”4.
În ceea ce priveşte protecţia subsidiară, a
doua formă de protecţie pe care o oferă statul
român, acelaşi act normativ stipulează că
aceasta se poate acorda străinului care nu
îndeplineşte condiţiile de acordare a statutului
de refugiat şi cu privire la care există motive
serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în
ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a
drepturilor sale constând în: condamnarea la
pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel
de pedepse; tortură, tratamente sau pedepse
inumane ori degradante; o ameninţare serioasă,
individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca
urmare a violenţei generalizate în situaţii de
conflict armat intern sau internaţional, dacă
solicitantul face parte din populaţia civilă5.
Cererile de acordare a statutului de refugiat
sunt analizate în mod individual, pe baza
documentelor existente la dosarul solicitantului
şi a motivelor invocate la interviu, care vor fi
analizate în raport cu situaţia concretă din ţara
de origine şi cu credibilitatea solicitantului. În
urma analizării cererii, soluţiile care pot fi
adoptate de către funcţionarul anume desemnat
sunt următoarele:
a. acordarea statutului de refugiat;
b. acordarea protecţiei umanitare
condiţionate;
c. respingerea cererii.
Respingerea cererilor de acordare a statutului
de refugiat apare atunci când, în urma analizei
unei astfel de cereri, se constată neîndeplinirea
condiţiilor legale.
Potrivit Legii nr. 122/2006, o persoană este
considerată solicitant de azil din momentul
manifestării de voinţă, exprimate, în scris sau
oral, în faţa autorităţilor competente, din care să
rezulte că aceasta solicită protecţia statului
român.
Autorităţile competente să primească o
cerere de azil sunt următoarele:
a. Oficiul Român pentru Imigrări6
şi structurile sale teritoriale;
b. structurile Poliţiei de Frontieră
Române;
c. structurile Poliţiei Române;
d. structurile
Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor din cadrul
Ministerului Justiţiei.
În ceea ce priveşte momentul depunerii
cererii de azil actul normativ prevede câteva
reguli aplicabile în cauză şi anume:
• cererea de azil se depune de
îndată ce:
a. solicitantul s-a prezentat într-un
punct de control pentru trecerea
frontierei de stat;
b. solicitantul a intrat pe teritoriul
României;
c. au survenit evenimente în ţara de
origine a solicitantului, care îl determină
A se vedea art. 2 lit. g, h, i din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România.
4
Ibidem, art. 2 lit. g .
5
3
DREPTURILE OMULUI
Ibidem, art. 2 lit. h şi art. 25 alin 1.
A se vedea art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 55/2007.
6
37
să ceară protecţie pentru străinul cu
drept de şedere în România;
• cererile de azil depuse în afara
teritoriului României nu sunt admise;
• autorităţile competente nu pot
refuza primirea cererii de azil pe motiv
că a fost depusă târziu.
O problemă deosebită o reprezintă înaintarea
cererii de azil din partea unui minor, care
implică discutarea mai multor aspecte, dintre
care amintim numirea reprezentantului legal şi
stabilirea vârstei solicitantului. În cazul
străinului minor interesele acestuia sunt apărate
de către reprezentantul său legal. Străinul minor
depune cererea de azil prin reprezentantul legal,
iar în cazul minorului care a împlinit vârsta de
14 ani, cererea de azil poate fi depusă personal.
În cazul străinului minor neînsoţit care şi-a
manifestat voinţa de a obţine azil, în scris sau
oral, în faţa autorităţilor competente, acesta va fi
înregistrat ca solicitant de azil, urmând ca
cererea de azil să fie depusă la momentul
numirii reprezentantului legal7. Pe perioada
suspendării procedurii de azil minorul
beneficiază de drepturile ce îi sunt conferite prin
art. 17 şi 18, drepturi de care beneficiază
solicitanţii de azil şi de accesul la educaţie.
Dacă solicitantul de azil a declarat că este
minor şi nu există îndoieli cu privire la statutul
său, atunci va fi considerat minor, însă în
situaţia în care minorul nu îşi poate proba vârsta
şi există dubii cu privire la minoritatea lui, va fi
efectuată o expertiză medico-legală de evaluare
a vârstei solicitantului, cu consimţământul,
prealabil,
scris
al
minorului
şi
al
reprezentantului său legal. În situaţia în care
minorul refuză efectuarea expertizei, el este
considerat major.
După înregistrarea cererii de azil solicitantul
trebuie să completeze un chestionar, în scopul
stabilirii datelor personale ale acestuia şi ale
membrilor săi de familie, rutei parcurse din ţara
de origine până în România, datelor referitoare
la eventuale cereri de azil depuse în alte state
terţe ori într-un stat membru al Uniunii
Europene, precum şi a documentelor de
identitate sau de călătorie pe care le are în
posesie.
După ce cererea de azil a fost depusă, Oficiul
Român pentru Imigrări8 sau celelalte autorităţi
competente acţionează în vederea prelevării
amprentelor tuturor solicitanţilor de azil care,
potrivit declaraţiilor acestora, au împlinit vârsta
de 14 ani, urmând ca aceste date să fie transmise
şi stocate pe suport de hârtie în cartoteca
Oficiului Român pentru Imigrări şi în format
electronic în baza de date naţională AFIS
(Sistemul Automatizat de Comparare a
Amprentelor).
Transmiterea şi prelevarea amprentelor
solicitanţilor de azil se fac numai cu respectarea
prevederilor
referitoare
la
principiul
confidenţialităţii şi protecţiei datelor cu caracter
personal, urmând ca persoana să fie informată în
scris referitor la acest fapt.
Solicitantul de azil este intervievat în cadrul
procedurii de acordare a azilului, în vederea
determinării formei de protecţie potrivite
persoanei
în
cauză.
Interviul
pentru
determinarea unei forme de protecţie constă
într-o audiere a solicitantului de azil de către un
funcţionar al Oficiului Român pentru Imigrări.
Interviul este consemnat în scris şi urmează să
clarifice aspectele necesare pentru analizarea
cererii de azil, după cum urmează: datele de
identificare a solicitantului, numele funcţionarului anume desemnat care efectuează interviul,
numele interpretului şi, după caz, al reprezentantului legal, curatorului şi/sau avocatului care
îl asistă pe solicitant, limba în care se desfăşoară
interviul, motivele de azil, declaraţia solicitantului, din care să reiasă că toate datele şi
informaţiile prezentate la interviu sunt reale.
În cazuri de excepţie are loc intervievarea
solicitanţilor de azil cu nevoi speciale şi
intervievarea solicitanţilor minori efectuată de
funcţionarii Oficiului Român pentru Imigrări
specializaţi în acest sens, care vor ţine cont de
situaţia specială a acestor persoane.
Intervievarea solicitanţilor de azil minori se
efectuează în prezenţa reprezentanţilor legali ai
acestora. Reprezentantul legal îl informează pe
solicitantul de azil minor cu privire la scopul şi
posibilele consecinţe ale interviului personal şi
întreprinde demersurile necesare pentru
pregătirea minorului în vederea susţinerii
interviului. Intervievarea solicitanţilor de azil
minori şi a solicitanţilor de azil minori neînsoţiţi
se efectuează în toate cazurile în care acest lucru
este posibil, în funcţie de dezvoltarea psihică a
acestora. În efectuarea interviului cu solicitantul
de azil minor se ţine seama de gradul său de
Prevederile cuprinse în art. 39 al Legii nr. 122/2006
privind azilul în România au menirea de a asigura o
reală
protecţie
minorului,
datorită
lipsei
discernământului, sau prezenţei acestuia într-o formă
„incompletă”.
8
7
38
Organizarea şi atribuţiile Oficiului Român pentru
Imigrări sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă
a guvernului nr. 55/2007 şi prin Hotărârea Guvernului
nr. 639/2007.
DREPTURILE OMULUI
dezvoltare intelectuală şi de maturitatea sa9.
Cererile de azil ale solicitanţilor majori lipsiţi de
discernământ sunt soluţionate ţinându-se seama de
faptul că declaraţiile au fost luate fără discernământ.
Cererea de azil este soluţionată pe baza
documentelor existente la dosarul solicitantului
şi a motivelor invocate de acesta, care sunt
analizate în raport cu situaţia concretă din ţara
de origine şi cu credibilitatea solicitantului.
În situaţia în care solicitantul de azil renunţă
în mod expres la cererea sa în etapa
administrativă, atunci el este informat cu privire
la
consecinţele
actului
de
renunţare.
Funcţionarul anume desemnat emite o decizie
de închidere a dosarului, decizie care se
comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin
comunicare directă de către reprezentanţii
Oficiului Român pentru Imigrări sau prin
trimitere poştală la ultima reşedinţă declarată a
acestuia. Decizia de închidere a dosarului
prevăzută nu este supusă căilor de atac. Acest
fapt este urmat de obligaţia solicitantului de a
părăsi teritoriul României, la expirarea perioadei
de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil.
Aceste prevederi nu se aplică în cazul în care
solicitantul are un drept de şedere reglementat
potrivit legislaţiei privind regimul juridic al
străinilor.
Funcţionarul anume desemnat efectuează
interviul, analizează motivele invocate de
solicitant şi se pronunţă asupra cererii
solicitantului, în termen de 30 de zile de la
preluarea cazului. Dacă soluţionarea cererii de
azil necesită o documentare suplimentară,
termenul se prelungeşte cu cel mult 30 de zile.
Termenul de soluţionare a cererii de azil se
suspendă pe perioada procedurii de determinare a
statului membru responsabil cu analizarea unei
cereri de azil sau, după caz, pe perioada
procedurii ţării terţe sigure. În cazul solicitanţilor
de azil minori neînsoţiţi, termenul se suspendă
până la numirea reprezentantului legal.
Procedura de soluţionare poate avea mai
multe rezultate care se materializează prin
emiterea unei hotărâri, prin care funcţionarul
anume desemnat, poate recunoaşte statutul de
refugiat, poate acorda protecţia subsidiară sau
poate respinge cererea de azil.
Hotărârea de acordare a protecţiei subsidiare
cuprinde inerent şi motivele neacordării statutului de refugiat. Hotărârea de respingere a cererii
de azil cuprinde motivele corespunzătoare
pentru fiecare formă de protecţie, precum şi
menţiunea cu privire la obligaţia de a părăsi
A se vedea prevederile art. 47 alin. 4 al Legii nr.
122/2006 privind azilul în România.
teritoriul României. Străinul are obligaţia de a
părăsi teritoriul României în termen de 15 zile
de la momentul finalizării procedurii de azil, cu
excepţia cazului în care cererea de azil a fost
respinsă ca evident nefondată în urma soluţionării acesteia în cadrul procedurilor accelerate, caz
în care străinul este obligat să părăsească teritoriul statului român, de îndată ce s-a finalizat
procedura de azil.
Admiterea sau respingerea cererii de azil se
face prin hotărâre, care se comunică de îndată,
în scris, solicitantului, prin comunicare directă
de către reprezentanţii Oficiului Român pentru
Imigrări sau prin trimitere poştală la ultima
reşedinţă declarată a acestuia.
În situaţia în care solicitantul a fost evacuat
dintr-un centru de cazare aflat în subordinea
Oficiului Român pentru Imigrări şi nu a
comunicat noua reşedinţă, hotărârea se
consideră a fi comunicată de la data la care se
constată, printr-un proces-verbal întocmit de
funcţionarul anume desemnat, că străinul nu se
mai află la ultima reşedinţă declarată. Trebuie
menţionat şi faptul că motivele de acordare a
unei forme de protecţie nu se comunică10.
În ultimii ani, reforma legislativă din ţara
noastră în ceea ce priveşte regimul străinilor şi
azilul a implicat adoptarea mai multor acte
normative care să asigure conformitatea
legislaţiei româneşti cu legislaţia comunitară şi
cu alte instrumente cu caracter internaţional şi
regional la care ţara noastră este parte. Amintim
astfel, Ordinul nr. 392/613 din 24 ianuarie 2008
privind accesul solicitanţilor de azil pe piaţa
forţei de muncă, Hotărârea Guvernului nr.
1596/2008 privind relocarea refugiaţilor în
România, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 187/2008 privind modificarea şi completarea
Legii nr. 122/2006 privind azilul în România şi
Legea nr. 280/2010 privind modificarea şi
completarea aceleaşi legi nr. 122/2006.
Armonizarea
legislaţiei
româneşti
la
standardele europene şi internaţionale în
domeniul azilului, asigurarea urgentă a
capacităţii
instituţionale
gestionare
a
problematicii azilului, relevă eforturile şi
interesul autorităţilor în a se asigura că protecţia
pe care o oferă statul român este una reală,
justificată, susţinută de măsuri şi activităţi
necesare facilitării accesului persoanelor care
solicită protecţie internaţională în ţara noastră şi
sprijin pentru integrarea socială a străinilor care
au dobândit una din formele de protecţie pe care
le acordă statul nostru.
9
DREPTURILE OMULUI
10
Ibidem, art. 54 alin. 3.
39
EXPLICAŢII JURIDICE ŞI JUDICIARE ASUPRA ERORII ÎN DREPT.
STUDIU DE CAZ. EROAREA ŞI DREPTUL DE PROPRIETATE
Ioana Cristina Vida
ABSTRACT
The versatile nature of the concept named ‘error’ affects the validity and legitimacy of the human
behaviors from the legal point of view. The study case illustrates the individual's right for pecuniary
compensation from the state for suffered damages as a result of a conviction or an unjust preventive
measure and comments on both national legislation and jurisprudence and also on the inconsistent
practice of ECHR.
Keywords: Error, right, legal, judicial, legislation, effects, ownership, nationalized houses, the
Romanian Constitutional Court, European Court of Human Rights
Natura dialectică a cunoaşterii umane
acceptă, ca element permanent şi nemijlocit în
căutarea adevărului, conceptul de eroare.
În drept eroarea se manifestă în multiple
ipostaze, afectând validitatea şi legalitatea
conduitelor umane sub conotaţii juridice.
În accepţiune juridică, eroarea semnifică
falsa reprezentare asupra unei situaţii de fapt ori
asupra existenţei sau conţinutului unui act
normativ.1 Aşadar, acest tip de eroare poate
privi nu doar „existenţa” unui act normativ, ci şi
înţelesul sau sensul reglementării.
Într-o accepţiune teoretică, eroarea are o
natură bivalentă.
Eroarea judiciară priveşte stabilirea greşită a
faptelor dintr-un proces penal, ducând la
pronunţarea unei condamnări nedrepte2 sau
eroarea materială care se referă la omisiunile
vădite strecurate în cuprinsul unei hotărâri cu
prilejul redactării, dar care nu afectează
legalitatea şi temeinicia acesteia3. A doua natură
a erorii este aceea care înlătură, în anumite
situaţii, răspunderea penală, având înţelesul de
reprezentare greşită de către cel ce săvârşeşte o
faptă prevăzută de legea penală a realităţii din
momentul săvârşirii acesteia, reprezentare
determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea
greşită a unor date ale realităţii.4
Mecanismul erorii este explicat atât prin
A se vedea, Dicţionarul explicativ al limbii române,
ediţia a II-a, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti,
1998, p.347.
2
A se vedea, Dicţionar enciclopedic ilustrat, Editura
Cartier, Bucureşti, 1999, p.335.
3
A se vedea, I.Leş, Comentariile Codului de
procedură civilă, vol.I, Editura All Beck, Bucureşti,
2001, p.638 - 639.
4
A se vedea, V.Dongoroz, Tratat de Drept penal,
Reeditarea ediţiei din 1939, Editura Societăţii Tempus,
Bucureşti, 2000, p.415.
1
40
elementul psihologic, respectiv considerarea ca
adevărat a ceea ce este fals sau considerarea ca
fals a ceea ce este adevărat, cât şi prin elementul
contextual, respectiv realitatea la care se
raportează eroarea. Aceasta poate fi una de
„fapt” – când necunoaşterea sau cunoaşterea
greşită poartă asupra unor date ale realităţii sau
una „juridică” – necunoaşterea sau cunoaşterea
greşită a normei juridice.
Eroarea de fapt (error facti) apare ca fiind un
dezacord între reprezentările subiectului şi
realitate sau o reprezentare falsă a realităţii
asupra unor împrejurări faptice, existentă în
momentul încheierii actului juridic ori săvârşirii
unei fapte şi care dăinuieşte tot timpul efectuării
actelor de punere în executare a hotărârii luate.
Eroarea de drept poate purta fie asupra
existenţei normei juridice, fie asupra
conţinutului acesteia. Eroarea asupra existenţei
normei juridice se întâlneşte atunci când
persoana nu ştie că norma juridică a fost
adoptată şi publicată în formă oficială. O astfel
de eroare poate fi întâlnită frecvent în cazul
reglementărilor ex novo sau atunci când se
crede eronat că o normă juridică a fost abrogată.
Eroarea asupra conţinutului normei juridice
se produce atunci când persoana, care ştie că
norma juridică există, nu cunoaşte în mod
concret conţinutul acesteia sau îl cunoaşte în
mod greşit.
Conchizând, putem defini eroarea de drept ca
o falsă reprezentare asupra unei norme juridice
care guvernează efectele unei manifestări de
voinţă atât sub aspectul existenţei unei norme de
drept, cât şi cu privire la conţinutul acestei
norme de drept. În acest sens, de precizat este şi
faptul că eroarea de drept presupune nu numai o
cunoaştere greşită a conţinutului propriu – zis al
normei juridice, ci şi interpretarea ei neconformă.
DREPTURILE OMULUI
Nu în ultimul rând menţionăm Legea nr.
29/2011 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă
pentru
elaborarea
actelor
5
normative , care precizează că proiectele de acte
normative trebuie să fie corelate cu dispoziţiile
Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale
protocoalelor adiţionale la aceasta, ratificate de
România, precum şi cu jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului. Astfel,
propunerile legislative, proiectele de legi şi
celelalte proiecte de acte normative vor fi
însoţite, în mod obligatoriu, de o evaluare
preliminară a impactului noilor reglementări
asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului. În lege se arată că atunci când se vor
face propuneri de modificare şi completare a
actelor normative interne ale căror dispoziţii
sunt în contradicţie cu jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, guvernul, în
termen de cel mult 3 luni de la data comunicării
hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului,
prezintă Parlamentului proiectul de lege cu
privire la modificarea şi completarea sau
abrogarea actului normativ ori a unor părţi ale
acestuia care vin în contradicţie cu dispoziţiile
Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale
protocoalelor adiţionale la aceasta, ratificate de
România, şi cu hotărârile Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Considerăm legea 29/2011
salutară pentru eliminarea erorilor de ordin
legislativ şi corelarea proiectelor de acte
normative cu jurisprudenţa CEDO.
Într-o altă accepţiune, de ordin practic,
prezentăm eroarea judiciară, prin care se
înţelege perceperea, interpretarea, sancţionarea
greşită cu bună sau rea-credinţă a datelor faptice
şi juridice ridicate în cadrul procesului de
înfăptuire a justiţiei6. Eroarea judiciară ţine mai
ales de domeniul dreptului penal ca ramură a
dreptului public, cu reguli specifice, în care
intervine statul, ca apărător al interesului public.
În dreptul privat, eroarea se prezintă sub forma
unui viciu de consimţământ, însă nu pune
problema de vinovăţie civilă. Dimpotrivă, cel
aflat în eroare poate cere anularea actului juridic
A se vedea Legea nr. 29/2011 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de
tehnica legislativa pentru elaborarea actelor
normative publicată în Monitorul Oficial al României,
partea I, nr. 182 din data de 15 martie 2011.
6
A se vedea, T. Butoi, I. T. Butoi, Tratat universitar
de psihologie judiciară – teorie şi practică, Editura
Pinguin Book, Bucureşti, 2006, p. 321.
5
DREPTURILE OMULUI
încheiat, ceea ce înseamnă că în ideea
subordonării
valabilităţii
actului
juridic
adevăratei voinţe juridice a părţilor care
participă la încheierea actului juridic civil, legea
a optat pentru protejarea acesteia împotriva
falsei reprezentări, indiferent de cauza care a
generat-o7.
În literatura juridică de specialitate se
consideră că pentru a produce efecte juridice,
respectiv, pentru a putea fi invocată ca un aspect
care a determinat o viciere a consimţământului
astfel încât acesta să-şi piardă valabilitatea şi să
producă
nulitate,
eroarea
trebuie
să
îndeplinească două condiţii cumulative: 1.
Elementul asupra căruia cade falsa reprezentare
trebuie să fi fost determinant, hotărâtor la
încheierea actului juridic civil şi să prezinte o
anumită gravitate, (hotărâtor, în sensul că, dacă
ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi
încheiat). Aprecierea caracterului determinant al
erorii trebuie să se facă „subiectiv”, dar
modalitatea de apreciere subiectivă poate fi
făcută in concreto (prin stabilirea calităţilor
individuale şi a circumstanţelor proprii unei
situaţii determinate) sau in abstracto (luând în
considerare conduita comună, obişnuită,
comportamentul unui bun pater familias). Chiar
dacă există situaţii în care este necesară
aplicarea uneia sau celeilalte aprecieri, de cele
mai multe ori se apelează la aprecierea in
concreto, aceasta aflându-se la fundamentul
răspunderii subiective, completată (când este
necesar) cu aprecierea in abstracto. 2. Cea de-a
doua condiţie se referă doar la actele juridice
bilaterale, cu titlu oneros, în care, pentru
existenţa acestui viciu de consimţământ, este
necesar să fi ştiut de cocontractant sau să fi
trebuit să ştie că elementul asupra căruia cade
falsa reprezentare este determinant, hotărâtor la
încheierea actului juridic civil.
Caracterul scuzabil al erorii are în vedere
eroarea inexcuzabilă, care nu atrage anularea
sau lipsa răspunderii şi care există numai atunci
când este vorba despre o culpă grosieră8, fără a
se confunda cu culpa gravă şi nici cu eroarea
asupra propriei prestaţii (eroare care deseori îşi
are sursa în faptul ignorării legii sau a falsei
interpretări a dispoziţiilor legale).
A se vedea, I. D. Romoşan, Efectele juridice ale
erorii în domeniul răspunderii civile în Revista
„Dreptul” nr.12/1999, p.43.
8
A se vedea, H. L. J. Mazeaud, Lecons de droit civil,
vol. I Obligations. Théorie general, par F. Chebas,
Montchrestien, 1985, p.175.
7
41
O asemenea eroare a fost constatată între
legislaţia română şi jurisprudenţa română în
materia aplicării Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989 şi a legii nr. 112/1995 cu privire la regimul
proprietăţilor private. În această materie există şi
posibilitatea ca o persoană care era chiriaş să-şi fi
cumpărat casa în care locuia, în baza Legii nr.
112/1995. Totodată, o altă persoană poate invoca
faptul că este proprietarul asupra aceleiaşi
locuinţe în baza Legii 10/2001 sau a altei legi.
Partea cea mai interesantă o reprezintă faptul că
revendicarea este posibilă chiar şi în cazul în care
sunt aplicabile prevederile Legii nr. 112/ 1995.
Se poate constata faptul că există o contradicţie
între aceste două titluri de proprietate, din care
doar unul este valabil. În mod normal şi în
această materie ca şi în altele ar fi trebuit ca
valabilitatea unuia sau a altuia din titlurile de
proprietate să fie consacrată pe cale judiciară
obişnuită prin parcurgerea căilor de control
judiciar stabilite de lege. Practica noastră
judiciară a dus însă la aşa numita comparare a
titlurilor, dându-i posibilitatea judecătorului să
stabilească valabilitatea unuia sau a altuia. Acest
mod de a stabili titlul valabil de proprietate prin
compararea celor două titluri de proprietate
dobândite pe cale judiciară este contrar noţiunii
de justiţie, afectându-se, în principal, principiul
autorităţii de lucru judecat. Nu este posibil ca o
instanţă judecătorească să compare dacă un titlu
de proprietate emis anterior este compatibil cu un
alt titlu de proprietate emis ulterior. În opinia
noastră, justiţia trebuie să aibă întotdeauna un
capăt, iar acesta nu poate fi supus unei comparări
cu o altă hotărâre judecătorească.
În acest sens, evidenţiem practica
consecventă a Curţii Constituţionale a României
în materia cumpărării de către chiriaşi a
locuinţelor naţionalizate sau trecute în
proprietatea statului pe alte căi prin Decizia
nr. 72 din 5 mai 1998, referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin.
(1) din Legea nr.112/1995 pentru reglementarea
situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului,9
Decizia nr. 420 din 14 octombrie 2004
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor
imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în
proprietatea statului,10Decizia nr.1.302 din 13
A se vedea, Decizia nr.1.302 din 13 octombrie 2009,
publicată în M. Of. nr. 784/17 noiembrie 2009.
10
A se vedea, Decizia nr.420 din 14 octombrie 2004,
9
42
octombrie 2009 referitoare la excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin.
(1) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea
situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului.11
Cu toate acestea, practica instanţelor
judecătoreşti din România nu este constantă,
multe dintre ele făcând o aplicare strict literară a
jurisprudenţei de la Strasbourg, care la rândul ei
este inconsecventă, Curtea aplicând în mod
discreţionar principiul error communis facit jus
(eroarea comună şi invincibilă creează dreptul),
favorizând anumite state şi defavorizând altele.
Exemplul cel mai clar în această materie îl
constituie Germania, care în materia proprietăţii
s-a opus oricărei revendicări, pe principiul
constituţional al caracterului social al statului
german. Acest principiu este înscris şi în
Constituţia României, dar Curtea Europeană a
Drepturilor Omului nu l-a luat în considerare.
Ţinând seama de toate aceste elemente
considerăm, de lege ferenda, că este absolut
necesară eliminarea acestei posibilităţi de
comparare a titlurilor judiciare, în beneficiul
actului de justiţie şi al promovării consecvente a
autorităţii de lucru judecat.
Conchidem că ne raportăm la eroare din prisma
dreptului individului la reparaţie patrimonială
din partea statului pentru pagubele suferite în
urma unei condamnări sau a unei măsuri
preventive nedrepte ca drept fundamental al
omului. În domeniul raporturilor dintre
autorităţile statale şi individ s-a impus principiul
apărării acestuia împotriva abuzurilor şi
nedreptăţilor, inclusiv atunci când a fost victima
unor erori judiciare în procesele penale sau în
cele civile. Acest drept fundamental este
consacrat în toate pactele şi convenţiile
internaţionale privitoare la drepturile omului12 şi
este prevăzut de Constituţia României, fiind
„ ridicat, astfel, la rang de principiu
constituţional, astfel încât se impune şi
legiuitorului ordinar”.13
publicată în M. Of. nr. 1222/20 dec. 2004.
11
A se vedea, Decizia nr.72 din 5 mai 1998, publicată
în M. Of. nr. 195/26 mai 1998.
12
În acest sens, a se vedea, art.14 pct.6 din Pactul
Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice,
art.3 al Protocolului nr.7 adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
13
A se vedea, C. Bulai, Excepţii de neconstituţionalitate admise de Curtea Constituţională, în materie
penală, Editura Trei, 2002, p. 452.
DREPTURILE OMULUI
ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA FUNCŢIEI PUBLICE
ÎN ROMÂNIA*
**
Constantin Sava
***
Marcel Iulian Sava
ABSTRACT
The political, economic and social changes that took place in Romania after December 1989 naturally led
to important changes in the organization and functioning of the central and local public administration,
therefore, to the modernization and reform of the civil service. The civil service reform envisages the creation
of a professional body of civil servants, steady and politically neutral, by implementing a coherent and
unified legal framework and by developing human resources and professional training management
strategies.
Key words: public administration; modernization; civil service; reform; professionalism.
Schimbările intervenite în România după
decembrie 1989 în plan politic, economic şi
social, au determinat în mod firesc schimbări de
substanţă şi în domeniul concret al organizării şi
funcţionarii administraţiei publice, atât la nivel
central, cât şi la nivel local.
În acelaşi timp, pentru construirea şi
consolidarea democraţiei, apare necesară o
reformă administrativă la toate nivelurile şi,
implicit, o reformare şi o modernizare a
serviciului public. Este cunoscut faptul că
viabilitatea unei democraţii depinde atât de
respectarea valorilor democratice, cât şi de
eficienţa celor care ocupă funcţii publice,
indiferent de poziţia lor în ierarhia administrativă.
Noua viziune asupra funcţiei publice
prefigurează pe lângă cerinţele privind
profesionalismul, responsabilitatea, onestitatea,
dinamismul, care sunt de o deosebită importanţă
în cadrul respectării stricte a reglementarilor
constituţionale şi legale, şi o reală aplecare către
cerinţele şi nevoile fiecărui cetăţean cu care cei
desemnaţi să îndeplinească funcţii în
administraţie intră în contact. Din această
perspectivă, democraţia apare nu numai ca un
principiu de organizare politică, dar şi ca un
principiu care guvernează relaţiile interumane.
_______________________
* Lucrare
susţinută în cadrul Sesiunii anuale de
comunicări ştiinţifice: Justiţie, Stat de drept şi cultură
juridică, organizată de Institutul de cercetări juridice
„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, 13
mai 2011, Bucureşti.
** Lect. univ. dr., Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”,
Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative.
*** Dr., avocat.
DREPTURILE OMULUI
După adoptarea constituţiei din 1991, în noua
ordine constituţională, imperativul devenirii ţării
noastre ca stat de drept şi democratic a impus
regândirea şi reconsiderarea vechiului sistem al
administraţiei de stat în sensul edificării unei
administraţii publice moderne, eficiente şi
mobile, apropiate de cetăţeni, care să răspundă,
la un nivel ridicat, cerinţelor şi necesităţilor
colectivităţilor umane pe care le deserveşte.
Se impune ca o cerinţă fundamentală
racordarea
sistemului
administraţiei
la
principiile şi normele europene în materie, astfel
încât să răspundă efectiv exigenţelor acestora.
În acest sens, elaborarea şi adoptarea
statutului funcţionarului public a reprezentat o
etapă necesară pentru realizarea reformei
funcţiei publice, funcţionarii fiind chemaţi să
asigure materializarea reformelor administrative
şi economice, fiind totodată implicaţi în
organizarea şi funcţionarea sistemului social.
Din redactarea textului constituţional1 rezultă
necesitatea reglementării prin lege organică a
raporturilor de muncă sindicale, patronale şi de
protecţie socială. În acelaşi timp, observăm că
legiuitorul constituţional face distincţie între
salariaţi şi funcţionarii publici, stabilind că
acestora din urmă li se aplică statutul, ceea ce
înseamnă un regim juridic în principal de drept
public, iar celorlalte categorii de persoane li se
aplică un regim de drept privat, de drept al muncii.
Actul normativ care reprezintă legea cadru
pentru toate categoriile de funcţionari publici a
fost adoptat printr-o procedură excepţională în
anul 1999. Până la apariţia acestei legi, Legea
188/1999, au fost adoptate diferite legi, statute
1
Art.73 alin.(3), lit. j) din Constituţia României.
43
profesionale pentru alte domenii. Legea 69/1991
privind administraţia publică locală, (abrogată
în prezent), care prevedea organizarea şi
funcţionarea administraţiei la nivel local, făcea
precizări cu privire la diferitele funcţii publice.
Astfel, secretarii comunelor, oraşelor şi
judeţelor erau denumiţi funcţionari publici,
având creionat şi un anumit statut, specific
acestei funcţii.
Legea 115/1996 privind declararea şi
controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a
unor persoane cu funcţii de conducere şi de
control, a funcţionarilor publici2, în formularea
sa iniţială, prevedea obligativitatea declarării şi
controlului averii demnitarilor, a magistraţilor, a
funcţionarilor publici şi a unor persoane cu
funcţii de conducere, şi face o enumerare a celor
care cad sub incidenţa acestui act normativ,
respectiv „consilierii judeţeni şi locali, primarii,
funcţionarii publici care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul autorităţilor publice centrale
şi locale”. (art. 2)
Stabilirea – prin Legea 161/2003 privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei – şi a unor reguli clare
privind constituirea compartimentelor din cadrul
autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi
stabilirea unei structuri de personal corespundea
obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare
2001-2004.
Obiectivul realizat prin această măsură a fost
asigurarea
transparenţei
în
exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, precum şi prevenirea şi
sancţionarea corupţiei.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 667/1991
privind unele măsuri pentru asigurarea
prestigiului social al funcţiei publice, s-a stabilit
cine are calitatea de funcţionar public. Astfel
acesta e „persoana numită într-o funcţie publică
cu caracter de permanenţă, în serviciile
autorităţilor administraţiei publice centrale sau
locale”.
Hotărârea stabileşte în acelaşi timp şi
autorităţile administraţiei publice, precum
ministerele, agenţiile guvernamentale, departamentele, secretariatele şi subsecretariatele, alte
2
Publicată în Monitorul Oficial, partea I. nr.263 din
octombrie 1996, modificată şi completată prin Legea
nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea unor demnităţi publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial,
partea I, nr.279/2003.
44
structuri cum sunt prefecturile şi primăriile,
toate acestea fiind în serviciul cetăţenilor, pentru
realizarea cerinţelor vieţii sociale prin aplicarea
legilor şi a celorlalte acte normative, precum şi
prin organizarea aplicării lor în scopul realizării
politicii stabilite de Guvern.
De asemenea, hotărârea prevede anumite
îndatoriri în sarcina funcţionarilor publici, ei
având obligaţia să-şi îndeplinească cu fidelitate
şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi
să se abţină de la orice faptă care ar putea să
aducă un prejudiciu instituţiei în care îşi
desfăşoară activitatea. Hotărârea mai prevede că
funcţionarii publici erau datori să îşi consacre
activitatea profesională pentru exercitarea
atribuţiilor funcţiei în care au fost numiţi, în
vederea realizării obiectivelor instituţiei şi
serviciului public.
După cum se poate observa, această
reglementare nu face referiri sub nici o formă la
drepturile funcţionarilor publici sau la cariera
acestora. În această situaţie, se impunea tot mai
mult adoptarea unui statut al funcţionarilor
publici.
Astfel, se poate afirma că reforma în
domeniul funcţiei şi funcţionarului public
porneşte de la un punct «zero”, având în vedere
lipsa reglementărilor de bază în materie. Cu alte
cuvinte, în acest domeniu sensul noţiunii de
reformare este acela de creare, reglementare sau
instituire a regulilor fundamentale în materie,
pentru ca în etapele următoare să putem vorbi
despre dezvoltare, completare şi îmbunătăţire a
cadrului legal în domeniul funcţiei şi
funcţionarului public.
În cadrul procesului de modernizare al
administraţiei publice şi al integrării europene,
una din priorităţile pentru reformarea
administraţiei publice este reforma funcţiei
publice. Prin aceasta se are în vedere asigurarea
creării unui corp profesionist de funcţionari,
stabil şi neutru din punct de vedere politic, prin
implementarea unui cadru legislativ unitar şi
coerent şi dezvoltarea unor strategii de
management al resurselor umane şi de instruire
profesională.
Elemente de statut juridic al funcţiei publice
au fost prevăzute şi în alte acte normative
adoptate în această perioadă cu privire la
soluţionarea conflictelor de muncă.
Începerea negocierilor de aderare a României
la Uniunea Europeană în februarie 2000 a
reprezentat un moment de referinţă pentru ţara
noastră, care a marcat debutul unui proces ce a
DREPTURILE OMULUI
solicitat eforturi mari în următoarele direcţii :
modificarea legislaţiei, modernizarea funcţiei
publice şi realizarea unui corp al funcţionarilor
publici care să susţină cu competenţă şi
profesionalism transformările ce urmau.
Modernizarea funcţiei publice a reprezentat
un obiectiv important pentru Comisia
Europeană în evaluarea performanţelor ţării
noastre în vederea integrării în structurile
europene. În acelaşi timp, Consiliul Europei a
cerut respectarea de către România a
Recomandării 1322 din 1997 a Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei, precum şi a
Recomandării 1617 din 2003 cu privire la
reformele funcţiei publice şi administraţiei
publice în Europa.
Statutul funcţionarilor publici, veritabil pilon
al reformei administraţiei publice, a fost adoptat
cu mare întârziere în ţara noastră comparativ cu
alte ţări foste socialiste, datorită politizării
excesive a administraţiei publice, satisfacerii
clientelei
politice,
incompetenţei
şi
superficialităţii unor lideri politici.
Legea
188/1999
privind
statutul
funcţionarilor publici sau dreptul comun al
funcţiei publice, într-o formulare mai riguroasă
sub aspect juridic, ar putea fi definită ca
ansamblul regulilor referitoare la situaţia
juridică a funcţionarului.
Prin adoptarea statutului funcţionarului
public a fost posibilă realizarea următoarelor
obiective:
 precizarea
activităţilor
desfăşurate de funcţionarii publici care
implică exercitarea prerogativelor de
putere publică;
 definirea raporturilor juridice
dintre funcţionarii publici şi autorităţile
şi instituţiile publice din administraţia
publică centrală şi locală;
 realizarea
distincţiei
între
funcţionarii publici cărora li se aplică
statutul şi alte categorii de personal
angajat în autorităţile şi instituţiile
publice;
 enumerarea
categoriilor
de
funcţionari care pot beneficia de statute
speciale;
 statuarea faptului că exercitarea
raporturilor de serviciu se realizează pe
perioadă nedeterminată;
 precizarea
categoriilor
funcţionarilor publici şi clasificarea
funcţiilor publice din perspectiva mai
multor criterii;
DREPTURILE OMULUI
 enunţarea condiţiilor generale de
acces în funcţia publică;
 stabilirea regulilor în ceea ce
priveşte numirea funcţionarilor pentru
fiecare categorie de funcţionari publici;
 precizarea
drepturilor
şi
îndatoririlor funcţionarilor publici;
 prezentarea
managementului
funcţiilor publice şi al funcţionarilor
publici, în acest sens precizându-se rolul
şi atribuţiile Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, şi stabilindu-se
totodată raportul dintre aceasta şi
Guvern sau autorităţile şi instituţiile
publice;
 descrierea
modalităţilor
de
încetare şi modificare a raportului de
serviciu;
 precizarea regulilor referitoare la
gestiunea curentă a resurselor umane şi a
funcţiilor publice care este organizată şi
realizată în cadrul fiecărei autorităţi şi
instituţii
publice
de
către
un
compartiment
specializat
care
colaborează direct cu Agenţia Naţională
a Funcţionarilor Publici;
 precizarea tipurilor de răspundere
a funcţionarilor publici, a faptelor pentru
care se aplică fiecare tip de răspundere,
precum şi a sancţiunilor aplicabile;
 instituirea
obligativităţii
elaborării anuale de către Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici, cu
consultarea autorităţilor şi instituţiilor
publice, a Planului de ocupare a
funcţiilor publice, pe care aceasta îl
supune spre aprobare Guvernului.
Legea 188/1999 a suferit numeroase
modificări după adoptare, pentru a putea fi pusă
în acord cu realităţile din administraţia publică
existente în ţara noastră, şi pentru a fi în
concordanţă cu principiile care guvernează
funcţia publică în spaţiul UE.
Crearea unor mecanisme de control în
aplicarea legislaţiei referitoare la funcţia şi
funcţionarul public de către instituţiile şi
autorităţile publice şi de realizare a gestiunii
resurselor umane este un obiectiv realizat prin
înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici.
Rolul şi organizarea agenţiei au fost
conturate şi adaptate prin acte succesive, dintre
care cele mai relevante ar fi: Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici aprobat în februarie 2000,
45
Hotărârea Guvernului nr. 109/2000 pentru
aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare
a
Agenţiei
Naţionale
a
Funcţionarilor Publici modificată de Hotărârea
Guvernului 299/2001.
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a
fost înfiinţată prin Legea 188/1999, a cărei
misiune constă în definirea cadrului legal,
crearea mecanismelor de implementare, precum
şi de monitorizare şi control efectiv al aplicării
dispoziţiilor legale în domeniul funcţiei publice.
Agenţia este organul de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate
juridică, înfiinţată pentru crearea şi dezvoltarea
unui corp de funcţionari publici profesionist,
stabil şi imparţial, în subordinea Guvernului.
Legea 7/2004 privind Codul de conduită al
funcţionarilor publici a promovat standardele de
conduită pentru aceştia: supremaţia legii,
prioritatea interesului public, profesionalismul,
imparţialitatea şi independenţa, integritatea,
libertatea gândirii şi a exprimării, asigurarea
egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa
autorităţilor şi instituţiilor publice, cinstea şi
corectitudinea în exercitarea funcţiei publice şi
în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce le
revin.
În anul 2003, a fost creat cadrul legal care să
asigure o evoluţie profesională unitară şi o
evaluare comparativă specifice funcţionarilor
publici. Astfel, a fost adoptată Hotărârea
Guvernului nr. 1209 din 14 octombrie 2003
privind organizarea şi dezvoltarea carierei
funcţionarilor publici, ulterior abrogată prin
Hotărârea Guvernului nr. 611 din 4 iunie 2008
pentru aprobarea normelor privind organizarea
şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici3.
Sunt precizate aspecte legate de managementul
carierei în funcţia publică, instrumentele de
planificare privind dezvoltarea carierei în
funcţia publică, organizarea concursurilor de
recrutare a funcţionarilor publici, dezvoltarea
carierei, numirea, evaluarea pe baza criteriilor
de performanţă, promovarea şi mobilitatea
funcţionarilor publici.
În
scopul
accelerării
reformei
în
administraţie au fost create funcţii noi pentru
atragerea în administraţia publică a unor
persoane pregătite, specializate, capabile să
contribuie activ la realizarea reformei.
În anul 2004 a fost creată, la solicitarea
instituţiilor europene, o nouă categorie de
funcţionari publici cu statut special, denumiţi
manageri
publici,
prin
următoarele
3
Publicată în Monitorul Oficial nr. 530/2008.
46
reglementări: Ordonanţa de urgenţă nr. 56 din
25 iunie 2004 privind crearea statutului special
al funcţionarului public denumit manager
public, Ordonanţa de urgenţă nr. 82 din 14
octombrie 2004 privind unele măsuri în
domeniul
funcţiei
publice,
Normele
Metodologice din 14 iulie 2005 de aplicare a
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
56/2004, Hotărârea Guvernului nr. 783 din 14
iulie 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 56/2004 privind
crearea statutului special al funcţionarului
public denumit manager public.
Legea 215/2001 a fost modificată prin Legea
286/2006 care precizează că la nivelul
comunelor şi oraşelor primarul poate propune
consiliului local înfiinţarea funcţiei de
administrator public, funcţia putându-se înfiinţa
şi la nivelul judeţelor, prin propunerea
preşedintelui consiliului judeţean, de către
consiliul judeţean. De asemenea, asociaţiile de
dezvoltare
intercomunitară
pot
decide
desemnarea unui administrator public4.
Astfel, în cadrul procesului de reformă a
administraţiei publice s-a avut în vedere
atragerea de tineri profesionişti bine pregătiţi în
administraţia publică din România, a
profesionalizării corpului de funcţionari publici,
care să beneficieze de un sistem de promovare
specială şi de un nivel de salarizare motivant.
Componenta esenţială a acestui demers o
reprezintă înfiinţarea şi dezvoltarea unui corp
profesionist de funcţionari publici, neutru şi
comparabil cu cel existent în ţările membre ale
Uniunii Europene.
Prin acest demers s-a urmărit creşterea
profesionalismului la nivelul administraţiei
publice locale din România şi, în acelaşi timp,
să se poată asigura separarea celor două paliere
– cel politic şi cel administrativ.
După cum rezultă din prevederile legale, care
menţionează încheierea unui contract de
management între primar şi administrator, în
baza căruia aceasta din urmă îşi va exercita
atribuţiile, administratorul public nu are
calitatea de funcţionar public la nivelul
aparatului de specialitate al primarului, ci are
calitatea de personal contractual.
Statutul funcţionarilor publici, reglementat
prin Legea 188/1999, este actul normativ care a
suferit o serie de modificări şi completări
4
A se vedea Capitolul VI.2, Administratorul Public,
din Legea 286/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.
621 din 18 iulie 2006.
DREPTURILE OMULUI
importante în anii 2003, 2006 şi 2007. Ca
urmare a competenţelor sale de monitorizare şi
coordonare metodologică, Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici a identificat o serie de
disfuncţionalităţi, îndeosebi în interpretarea
anumitor dispoziţii, fapt ce a impus necesitatea
clarificării anumitor aspecte legate de:
 organizarea, desfăşurarea şi
suspendarea concursurilor de recrutare a
funcţionarilor publici;
 elaborarea şi aprobarea planurilor
de ocupare a funcţiilor publice;
 modificarea
şi
suspendarea
raporturilor de serviciu ale funcţionarilor
publici;
 intrarea în categoria înalţilor
funcţionari
publici
şi
realizarea
mobilităţii în cadrul acestei categorii;
 raporturile de serviciu şi raportul
juridic aplicabil funcţionarilor care
ocupă funcţii publice pe durată
determinată;
 drepturile salariale şi de natură
salarială ale funcţionarilor publici;
 răspunderea
funcţionarilor
publici ;
 drepturile funcţionarilor publici
şi procedurile aplicabile în situaţia
reorganizării autorităţilor sau instituţiilor
publice;
 ocuparea funcţiilor publice şi
realizarea promovării funcţionarilor
publici ;
 redistribuirea
funcţionarilor
publici.
Aceste modificări şi-au găsit materializarea
în următoarele acte normative: OUG 37/2009 şi
OUG 105/2009, care au operat modificări ale
Legii 188/1999, fiind introduse unele
reglementări de îmbunătăţire a activităţii
administraţiei publice şi a domeniului funcţiei
publice.
În acelaşi timp, în temeiul Legii 329/2009
privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii
publice, raţionalizarea cheltuielilor publice,
susţinerea mediului de afaceri şi respectarea
acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi
Fondul Monetar Internaţional, în 2009 au fost
operate modificări şi în organizarea Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici. Astfel,
această Agenţie a preluat atribuţiile Institutului
Naţional de Administraţie, desfiinţat în urma
comasării prin absorbţie. De asemenea, Agenţia
a preluat şi atribuţiile centrelor regionale de
formare continuă pentru administraţia publică
DREPTURILE OMULUI
locală, care au fost desfiinţate.
Astfel, s-a impus iniţierea unui proiect de
Lege de modificare şi completare a Legii
188/1999, care să răspundă nevoii de corectare a
unor deficienţe de aplicare a legii. Noul proiect,
Legea 180/2011, a fost înaintat Parlamentului şi
se află în prezent pe ordinea de zi a Senatului.
Modificări importante au fost aduse Legii
188/1999 şi prin Legea 140/2010. Acestea au
vizat, în mod deosebit, următoarele aspecte:
- necesitatea creşterii mobilităţii şi a
flexibilităţii carierei în cadrul corpului
funcţionarilor publici, în vederea asigurării
continuităţii serviciului public şi a menţinerii
resurselor umane în cadrul acestui corp
profesional, în contextul social, politic,
economic şi administrativ actual;
- eficientizarea activităţii instituţiilor publice
şi îmbunătăţirea actului managerial în condiţiile
reducerii cheltuielilor bugetare şi ale
reorganizării
instituţionale
la
nivelul
administraţiei publice din România;
- necesitatea reglementării cadrului legal care
să asigure utilizarea obiectivelor şi a
indicatorilor de performanţă în activitatea
serviciilor publice deconcentrate, pentru o mai
bună gestionare a resurselor publice, în vederea
creşterii calităţii serviciilor oferite cetăţenilor de
către administraţia publică.
Datorită unor dificultăţi apărute în
înţelegerea şi aplicarea corespunzătoare a unor
noţiuni şi termeni specifici utilizaţi în cuprinsul
Legii 188/1999, republicată, prin noua iniţiativă
legislativă a Guvernului, Legea 180/2011,
depusă şi înregistrată la Senatul României, s-a
considerat necesară definirea acestora, în scopul
evitării confuziilor şi aplicării neunitare la
nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice, a
legislaţiei în vigoare. Astfel, prin definirea
prerogativei de putere politică vor fi eliminate
confuziile, în special cele legate de numirea în
funcţie publică a persoanelor ale căror posturi
nu presupuneau prerogativa de putere politică,
deşi specificul activităţii impunea aceasta.
Totodată, s-a urmărit introducerea în
legislaţie a neutralităţii politice a funcţionarilor
publici, ca o condiţie generală de ocupare a
funcţiilor publice. Atât statutul funcţionarilor
publici, cât şi Constituţia României 5 prevăd
expres că nu pot face parte din partide politice
judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii
poporului, magistraţii, membrii activi ai
armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari
publici stabilite prin lege organică.
5
Art. 40 alin. (3) din Constituţia României.
47
Proiectul de lege mai propune o
descentralizare a competenţelor Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici în ceea ce
priveşte concursurile de selecţionare şi recrutare
a candidaţilor pentru ocuparea funcţiilor
publice, deoarece în practică au existat situaţii
care au dus la dificultăţi privind desfăşurarea
acestora la sediul Agenţiei, din punct de vedere
financiar şi al deplasării, dar şi probleme privind
rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
în monitorizarea şi controlul acestor concursuri.
Astfel, noua lege propune crearea unui cadru
legal pentru anumite categorii de funcţii publice
privind organizarea concursurilor la nivelul
autorităţii şi instituţiilor publice, dar fără a
minimaliza rolul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici în ceea ce priveşte
concursurile. Mai exact, proiectul de lege
propune descentralizarea concursurilor pentru
ocuparea funcţiilor de conducere de secretar al
unităţii
administrativ
teritoriale,
prin
organizarea acestora la nivel teritorial.
Prin realizarea reformei reale s-a urmărit ca
administraţia publică să atingă nivelul
standardelor europene având ca obiective o
reală
transparenţă,
responsabilitate,
adaptabilitate şi eficacitate.
Cu toate acestea, o analiză critică a
administraţiei româneşti din ultimii 20 de ani
evidenţiază o intensă politizare a administraţiei
practicată până în prezent de diferite partide
politice ajunse la putere, fapt ce a generat în
practică o disoluţie a administraţiei; apariţia
unei non-administraţii prin pătrunderea unor
activişti de partid în posturi ce presupuneau o
înaltă calificare şi o substanţială experienţă.
Considerăm că fără o administraţie
depolitizată, profesionistă, stabilă şi motivată,
progresul nu este posibil.
Neutralitatea şi imparţialitatea sunt principii
fundamentale ale funcţiei publice, în sensul că
ocupanţii acestora trebuie să fie imparţiali în
rezolvarea problemelor de serviciu. Legislaţia
trebuie să creeze cadrul adecvat prin care să se
asigure stabilitatea în funcţie, indiferent de
schimbările de natură politică.
Din păcate însă, schimbările politice,
indiferent de garanţiile legale, conduc la
numeroase schimbări în rândul funcţionarilor
publici, îndeosebi ocupanţi ai funcţiilor publice
de conducere. Deşi teoretic este asigurată
stabilitatea, asistăm din patru în patru ani la
migrări masive ale funcţionarilor publici
generate de presiuni ale nivelului politic.
Pe de altă parte, asistăm la migrări ale
funcţionarilor publici către sectorul privat,
48
îndeosebi datorită nivelului de salarizare din
administraţia publică şi faptului că perspectiva
unei cariere este mult prea îndepărtată.
Apreciem că reforma administraţiei publice
trebuie să reprezinte, în fond, o nouă organizare
a sa, compatibilă cu situaţia politică, socială şi
economică dintr-un anumit moment al evoluţiei
unui stat.
Reforma administrativă poate să evidenţieze
chiar şi faptul că puterea politică nu şi-a definit
corect scopurile şi, ca atare, administraţia
publică va trebui să apară, atunci, ca
răspunzătoare pentru incertitudinile sau
eşecurile politice.
Mai toate partidele politice susţin, teoretic,
teza depolitizării funcţiei publice. În practică,
însă, se încearcă instalarea, în special în funcţii
importante, a clientelei politice.
Politizarea excesivă este în mod evident o
piedică în calea unei bune funcţionări a
aparatului
administrativ,
conducând
la
schimbări mult prea dese în privinţa
personalului şi administraţiei, ceea ce generează
o lipsă de continuitate şi promovarea unor
funcţionari publici neprofesionişti.
Asistăm în ultima perioadă la formularea
unor teorii, majoritatea declarative, potrivit
cărora politizarea administraţiei şi instalarea în
funcţii a persoanelor de încredere ar face parte
din jocul politic şi că astfel de programe de
guvernare nu ar avea şanse de realizare datorită
sabotajului pe care l-ar declanşa vechea
administraţie.
Este de observat că intervenţia politică în
promovarea înalţilor funcţionari, chiar dacă nu
este legată direct de politica partidelor de
guvernământ, tinde să politizeze administraţia şi
astfel aduce în prim plan discuţia de natură
constituţională, potrivit căreia înalţii funcţionari
se conduc sau ar trebui să se conducă numai
după regulile interne ale administraţiei,
menţionate în legi şi statute: neutralitate,
obiectivitate, eficacitate etc.
Statutul
funcţionarilor
publici,
cu
modificările şi completările ulterioare, nu
împiedică specializarea funcţionarilor publici,
salarizarea acestora pe criterii de performanţă,
informatizarea sau introducerea unor metode şi
tehnici moderne de management public în
vederea creşterii eficacităţii actului de
administrare, fie el de autoritate sau de gestiune.
În consecinţă, considerăm că în toate
domeniile administraţiei publice trebuie
promovaţi specialiştii, care să pună accentul pe
dinamism, eficienţă, responsabilitate şi gestiune.
DREPTURILE OMULUI
II. ROMANIAN INSTITUTE FOR HUMAN RIGHTS
ANNUAL REPORT – 2010
The entire activity of the Romanian Institute
for Human Rights, the experience acquired over
the years, as well as its close collaboration with
domestic and foreign governmental and nongovernmental organizations were devoted to the
purpose of fulfilling its powers conferred by the
law, in its capacity as a national independent
institution promoting human rights and acting as
an interface, a solid bridge, between the State's
institutions and the civil society. Its activities
rooted in the actual realities of each period, each
stage, the Institute had permanently in mind the
organization of an adequate framework and
adequate means for the actual implementation
and observance of human rights, for better
familiarization with and increased awareness
about human rights, both in terms of the public
authorities and the citizens who enjoy these
rights and benefit from the protection of their
observance. This is so much more so that, since
2007, Romania has been a member country of
the European Union, which entailed a new
approach to human rights issues. In this respect,
the Institute mainly focused its activity on the
organization of such programmes and
partnerships that respond better to the present
requirements of promoting the people's rights
and freedoms, and training those categories of
persons having the responsibility to protect
them.
Thus, established under a law – Law No.
9/1991 – as an independent body having the
status of a legal person, the Romanian Institute
for Human Rights (IRDO) has proved its
decisive role with increasing familiarization of
public bodies, non-governmental organizations
and the Romanian citizens with human rights
issues, the way they are guaranteed and
observed both in Romania and in other
countries, and as well systematically informing
international bodies and the public in other
countries about the way human rights are
actually applied and observed in Romania.
Bearing in mind the particular importance of
knowing human rights, in 2010 the Romanian
Institute for Human Rights organized a large
number of training, information, documentation,
research and consultancy activities, contributing
DREPTURILE OMULUI
by its entire activity to the training of persons
working in the public structures and institutions
having powers to protect and promote human
rights, systematically informing the citizens
about the rights guaranteed under the legislation
or provided for in international documents
where Romania is a party. In this respect, in the
year 2010, the Institute organized scientific
events, symposiums, seminars, roundtables,
debates, training courses, exchanges of
experience. It performed research work,
published and disseminated several volumes in
the field, which aimed to achieve better
understanding of the international standards, the
international instruments and mechanisms for
the protection and the promotion of human
rights signed by Romania, in an attempt to
facilitate their rapid and correct implementation
at national level.
Taking such a long-term effort, the
Romanian Institute for Human Rights is
determined to fulfill its role as well as possible
in partnership with governmental bodies and
non-governmental organizations.
During difficult economic periods, as is the
one characterized by the global economic crisis,
which we are facing at present, it becomes
obvious that, out of the rights laid down in the
Universal Declaration and the international
treaties, alongside the civil and political rights,
with which they are in fact interdependent, the
economic, social and cultural rights need special
protection. Of these, the following were given
special attention: the right to a working place
with acceptable working conditions, the right to
social security, the right to health and education,
the right to social protection and healthcare.
These are also the main topics the Institute dealt
with in its activity in the year 2010, a year that
at European level was marked by the entry into
force of the Treaty of Lisbon and the
implementation of the Charter of Fundamental
Rights of the European Union, events also
reflected by the increased collaboration between
the Institute and the European Union Agency
for Fundamental Rights.
The results the Institute obtained in the year
2010 make us rightfully appreciate that IRDO
49
accomplishes its role as a national independent
institution promoting human rights, acting as a
solid bridge between the State's institutions and
the civil society.
The activities performed by the Romanian
Institute for Human Rights in the year 2010 may
be synthesized as aiming to:
• Provide better knowledge of
human rights issues, as well as the way
these rights are guaranteed in the
Member States of the United Nations, the
OSCE, the Council of Europe, the EU,
etc.;
• Inform
the
international
institutions about the practical ways in
which human rights are promoted and
guaranteed in Romania;
• Perform research on important
aspects in the field of human rights
• promotion and observance in our
country and at international level;
• Organize and achieve training
and educational programmes in the field
of human rights according to the newest
methodologies;
• Editorial activities;
• Publish the regulations, the
documents, and the recent studies and
research works in the field of human
rights;
• Improve the activity of IRDO's
Documentation Center;
• Offer advisory opinions, on
request, to all those interested.
I. RESEARCH DEVOTED TO ASPECTS OF THE PROMOTION AND RESPECT OF
HUMAN RIGHTS IN ROMANIA AND AT INTERNATIONAL LEVEL
One of the main elements characterizing the
activity performed by the Romanian Institute for
Human Rights is to research various aspects
related to the promotion and observance of
human rights. Dealing with this activity,
provided for by the law, IRDO has always had
in mind the Principles of Paris 1 on the
functioning of national institutions for the
promotion and protection of human rights, the
Plan of Action adopted by the World
Conference on Human Rights, Vienna 1993, the
Declaration of Durban of 2001, the documents
adopted by the Council of Europe Steering
Committee for Human Rights, United Nation's
Resolution 59/113 of 10 December 2004, the
Annual Working Programme of the European
Union Agency for Fundamental Rights and, last
but not least, Recommendations R(79)16 and
(97)14 and Resolution (97)11 by the Council of
Europe Committee of Ministers, which point out
that investigating human rights and learning
human rights are adequate means to provide
increased respect for human rights, by knowing
them better.
The thematic dealt with in the studies, the
research and the articles achieved in the year
1
The fundamental principles established at the first
international meeting of the National Institutions for
the Promotion and Protection of Human Rights, held in
Paris on 7-9 October 1991, also known as the
„Principles of Paris”.
50
2010 was diversified, practically covering both
the general aspects of the history and the
evolution of human rights at international and
domestic level, and specialized topics related to
various civil and political rights, on the one
hand, and the economic, social and cultural
rights, on the other hand. There were also topics
dealing with the „third generation” human
rights, such as: the right to peace, the right to
sustainable development, the right to a healthy
environment.
The experience and the professional training
of the Institute's own researchers and its
collaborators allowed us to approach the most
recent topics in the field, in ample studies,
extending beyond one year and achieved by
teams of two or more researchers in the Institute
who worked in partnership with honorific
associated researchers with the purpose of
deepening the approach given the profoundness
of the subject. At the same time, the research
works dealt with special topics usually
approached by a single author, while the results
of such studies were popularized either by
publication in the quarterly „Drepturile
Omului”, in the monthly bulletin Info IRDO,
and in volumes, or by means of reports
presented in the framework of scientific events
organized by IRDO or by national and
international bodies with which IRDO
collaborates. It is in this category that the great
DREPTURILE OMULUI
majority of the studies and research works
performed within or with the participation of
IRDO fall.
In terms of the thematic dealt with, one
can distinguish:
a) research activities dealing with general
issues;
b) research activities devoted to the
instruments and the mechanisms related to the
promotion and the protection of human rights
and the way the former evolved;
c) works devoted to the protection and the
promotion of human rights;
d) research works devoted to human rights
and the fundamental freedoms, namely: civil
and political rights, economic, social and
cultural rights; the right to peace, the right to
sustainable development and the right to a
healthy environment.
A brief illustration of each research category
shows the diversity of the topics.
a) General issues
- Juridical culture and the integration of a
culture of the law;
- Economy and human rights;
- Present-day developments with the
administration of the judicial system;
- The role of public servants in modernizing
the administrative system and improving the
relationship with the civil society;
- The relationship between the national
authorities and the authorities of the European
Union;
- The development of human rights from the
domestic and the international points of view;
- The Organization for Security and
Cooperation in Europe;
- The computerized society and its impact
upon human rights;
- The history and the development of the
jurisdictional system;
- Cooperation at the public administration
level meant to achieve guaranteed liberty and
security for the citizens.
b) Research devoted to legal documents and
mechanisms for the protection and promotion
of human rights
- Protocol No. 14 to the European
Convention on Human Rights;
DREPTURILE OMULUI
- A history of the control mechanism of
Strasbourg;
- The
control
mechanism
for
the
implementation of the ECtHR's judgments;
- The role of the European Mediator in
observing the right to good governance;
- Rules related to equal opportunities for men
and women in the European Union and their
transposition into the Romanian legislation;
- The Advocate of the People and its role for
the protection of the citizens' rights in their
relationship with the administration;
- The legal persons holding rights provided for
under the European Convention on Human Rights;
- The new Civil Code and human rights.
c) Research devoted to the protection and
promotion of certain human rights
- The right to good governance;
- The right to work – a fundamental
principle;
- Good administration of justice;
- Legal guarantees for the right to work;
- National minorities and the security risks;
- Promotion and protection of human rights
by means of administrative courts and
„Ombudsman"-type
institutions
in
the
relationship with the public administration.
d) Research devoted to the human rights
and fundamental freedoms: civil and political,
economic, social and cultural; the rights to
peace, to sustainable development and a
healthy environment
- Children's right to a healthy environment
within the family;
- Elimination of mental stress for the benefit
of exercising the fundamental right to health;
- Issues related to the implementation and the
protection of the right to work coming out from
the jurisprudence;
- Human rights and labour legislation;
- Labour
value
acknowledgement
at
European level.
Throughout the year 2010, the Institute
participated in several working sessions of
Parliament's Juridical Commissions and Human
Rights Commissions as well as working
sessions of the Superior Council of Magistracy.
In the framework of these sessions, IRDO's
representatives expressed advisory points of
view in relation to 17 bills.
51
II. TRAINING PROGRAMMES AND EDUCATIONAL ACTIVITIES IN THE FIELD
OF HUMAN RIGHTS
The activities performed in the field of
education
and
training-for-trainers
(see
Appendix A) focused on one of the main
objectives laid down in the Constitutive Law of
the Romanian Institute for Human Rights:
organization of training programs, particularly
addressing those categories of persons having
special responsibilities for the protection of
human rights or to ensure awareness of human
rights issues amongst large categories of the
population.
Following adoption of Resolution 59/113 of
10 December 2004 by the United Nations
General Assembly, which launched the World
Programme for Human Rights Education for
the period 2005-2015, the Romanian Institute
for Human Rights took action in conformity
with the contents of the Programme and
attached particular attention in 2010 to the
intensification and the diversification of the
activities conceived to develop education. The
purpose was to shape the citizens' attitudes and
behaviours characterizing a democratic society
and increase the interest and the competencies
of participation in the public life of as many
citizens as possible, coming from all socialprofessional categories, both young and aged.
The Steering Committee of IRDO took
several measures to adapt the Institute's
activities to the objectives of the World Plan. It
was an easy task for our plan of action had
anticipated, to a great extent, these objectives:
• to promote a culture of human rights;
• to reach a consensus in relation to the
methods and fundamental principles of
human rights education starting from the
international instruments;
• to make human rights education a priority
at national, regional and international
levels;
• to offer a framework for common action
to the various actors involved with this
educational process;
• to
consolidate
partnerships
and
cooperation at all levels;
• to monitor and support the existing
educational programmes in the field of
human rights, with a view to push forward
52
the good practices while stimulating those
measures addressing their continuation,
improvement and development.
The conclusions resulted from the research
on the way human rights were perceived by
various population categories, the opinions held
and the suggestions made by the participants in
the polls, as well as the accumulated experience,
were our main blueprints for conceiving and
organizing the activities devoted to training-fortrainers and human rights education.
The target groups of IRDO's activities in this
respect were persons working in such fields as
education, research, public administration,
justice, health as well as persons from
categories with special problems: women,
children, pensioners, minorities, persons with
disabilities, etc.
The increasing effectiveness of our
undertakings, the better use of the materials, the
objective selection of our beneficiaries, as well
as the involvement of an increased number of
experts led to the increased interest shown by an
ever greater number of beneficiaries for our
activities, all of which were achieved in close
cooperation
with partners
from nongovernmental organizations mainly concerned
with human rights education, from public
institutions as well as higher education
institutions, religious cults, professional
associations, etc.
Following is a brief presentation of the
educational and training activities performed by
our Institute, mainly bringing into relief those
that were characterized by continuity and those
that have been enjoying recognition both at
national and at international level:
• 16th edition of the International University
of Human Rights summer courses,
organized by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the
UNESCO Chair for Human Rights,
Democracy, Peace and Tolerance, the
Romanian Association for the United
Nations, the Club of Cheia „Victor Dan
Zlătescu” and the Graduates of Human
Rights Master's Degree Association
„Victor Iancu”;
DREPTURILE OMULUI
• Coordination of the UNESCO Chair for
Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance, by IRDO and the North
University, Baia Mare, a permanent
activity, which includes the Master
Degree courses (graduated in 2009 by the
7th series of graduates), debates, training
courses, roundtables, conferences, book
releases, etc., organized in collaboration
with other institutions and nongovernmental
organizations
(see
Appendix A);
• 17th edition of the national school contests
„The Education and Civic Culture School
Contest”
and
„Democracy
and
Tolerance”, respectively;
• debates,
symposiums,
colloquiums
devoted to issues of major interest or to
mark certain events or anniversaries, etc.
(see Appendix A);
• 4th edition of the national contest of
literary creation and plastic creation for
primary school students, organized by
IRDO in partnership with the School
Inspectorate, the Teachers' Training
Center and the „Constantin Brâncoveanu”
School of Slatina, Olt County;
• Progress of the 5th edition of the didactic
creativeness contest in the field of
auxiliary materials devoted to human
rights
education
in
pre-university
educational units – the national exhibition
of works and awarding of the best ones,
Tg. Mureş – Cluj.
1. Education of the young generation in a
spirit of respect for human rights and
fundamental freedoms, for dignity and
tolerance, for the free exchange of opinions, is
an objective that has been pursued by over a
decade in the framework of a partnership
between the Romanian Institute for Human
Rights and the Ministry of Education, Research,
Youth and Sports. This partnership took the
form of a number of activities that have become
traditional, such as: the school contests „The
Civic Education and Civic Culture School
Contest” and „Democracy and Tolerance”,
each at its 17th edition; continuous training
courses for teachers and primary school
teachers; colloquiums, symposiums and debates
DREPTURILE OMULUI
(see Appendix A) on various aspects of the
human rights education activity and, last but not
least, the continuation of the 5th edition of the
Didactic Creativeness Contest in the field of
auxiliary materials to be used for human rights
education and of a National Contest of Literary
Creation and Plastic Creation for primary
school pupils.
The event suggestively entitled „I've come
of age, so I vote!”: devoted to students, who
met representatives of the Standing Electoral
Authority and IRDO, who, in turn, explained
with arguments the importance of the
constitutional right to elect one's leaders.
Organized by the Romanian Institute for Human
Rights (IRDO) and the Standing Electoral
Authority, the event was part of a series of
similar ones that took place at the Pedagogical
High School „Costache Negri” in Galaţi, the
„Goethe” National College in Bucharest, the
Theoretical High School „Gh. Şincai” in ClujNapoca, the „Tudor Vladimirescu” High School
in Bucharest, and the „M. Eminescu” College in
Bucharest. All the events organized by the PEA
came in addition to those initiated by the
Association of European Election Officials
(ACEEEO), an organization this institution is
affiliated with.
2. The national school contests
Following an initiative by the Romanian
Institute for Human Rights, starting in 1993 the
Ministry of Education, Research and Youth
included the disciplines civic education (grades
III-IV), and respectively civic culture (grades
VII-VIII) in the category of disciplines for
which annual national school contests were
organized.
These contests, in the organization of which
the Romanian Institute for Human Rights is a
partner of the Ministry of Education, Research,
Youth and Sports, known as 'Olympiads', are
the result of the need for education meant to
shape the role and the status of a citizen in a
democratic society, with a view to train and
develop competencies for participation in the
public life, a critical social spirit and the
capacity for tolerance.
a) The 17th edition of the Civic
Education/Culture School Contest was
organized in April 2010 in Piatra Neamţ, in
53
partnership with the Ministry of Education,
Research, Youth and Sports – General
Directorate for Pre-University Education, and
the Neamţ County School Inspectorate.
As usual, the best works achieved by the
participating crews were offered prizes by the
Romanian Institute for Human Rights.
b) The 17th edition of the final stage of the
National School Contest „Democracy and
Tolerance"
A complex form of civic education involving
pupils from primary and secondary schools, the
contest was organized on three dimensions:
theoretical, practical-applicative, and artistic,
with the participation of three-member crews, of
which one from a primary school. The
experience accumulated during the contest
reveals a constant improvement of the quality of
the materials presented in the framework of the
contest – in all its three dimensions, as well as a
constantly increasing interest in the issues it
deals with.
The contest, held in Râmnicu-Vâlcea, aimed
to develop cooperation competencies at group
level, stimulating the interest in familiarization
with the concepts: democracy, tolerance, human
rights, rights of the child and the relationships
among all these, familiarization with the
national and the international regulations in the
field and, last but not least, students' practicing
democratic, tolerant, attitudes and behaviour,
the civic spirit and shaping the skills of getting
involved with the life of the educational and the
community the students belong to.
c) Finalization, in Cluj-Napoca, of the 5 th
edition of the National Contest of Didactic
Creativeness in the field of auxiliary materials
devoted to human rights education in preuniversity educational units for the period
2008-2009.
This edition of the contest was organized by
IRDO in partnership with the Ministry of
Education, Research, Youth and Sports, and the
Târgu-Mureş and the Cluj-Napoca Teachers'
Training Centers.
The main objective of the contest was to
stimulate the interest in achieving auxiliary
means devoted to human rights education,
democracy and the shaping of a culture of
peace, while taking into account the objectives
54
of education proclaimed by the United Nations
General Assembly in its Resolution 59/113 of
2004. Finalization of the contest took place in
May 2010 by having the works exhibited at
national level and the best ones awarded.
3. With regards to the continuous training
of the teachers involved with human rights
education, an important number of activities
were organized in various regions of the country
during the year 2010, in partnership with the
Teachers' Training Centers. They include shortterm courses which are part of the continuous
training programmes for the didactic personnel
(see Appendix A).
The continuous training courses for the
didactic personnel in the field of human rights
education and the rights of the child were
continued in the year 2010. The courses,
accredited by the Ministry of Education,
Research, Youth and Sports, were organized by
the Romanian Institute for Human Rights in
partnership with the Teachers' Training Centers
of Bucharest, Târgu Mureş, Galaţi and Oradea.
4. Activities devoted to the administration of
justice.
In this field, the activities took place almost
weekly in courts, parquets and bar associations,
based on the partnership agreements concluded
with the Superior Council of Magistracy, the
National Institute of Magistracy, the High Court
of Cassation and Justice. To assist the citizens
and for the citizens to better familiarize with the
most important rights, the Institute, in
partnership with the Superior Council of
Magistracy, proposed, achieved and published
based on a consensus, a working instrument.
It represents the sum total of certain rights of
the citizens, in accordance with the domestic
legislation and the European law. Knowing
them is a prerequisite for the defence and the
enjoyment of all citizens' rights. The
Constitution and the domestic legislation
consecrate the principles referring to:
• free access to justice;
• equality before the law;
• the right to a fair trial and resolution of
cases within a reasonable time period;
• the public nature of the court sittings;
• the right to defence.
DREPTURILE OMULUI
These can only be achieved if justice proves
to be impartial, efficient, transparent, and
credible. The citizens should know and monitor
the enjoyment of these consecrated rights that
are clear, accurate rules, which they must
follow.
5. Other specific forms of training and
education in the field of human rights:
a) Elaboration of special programmes
devoted to important events and appreciated as
such by the United Nations, the Council of
Europe, the OSCE and relevant for the protection and the promotion of human rights, such as:
- The Decade of Education for Sustainable
Development (2005-2014);
- 60 years since adoption of the European
Convention on the Defence of Human Rights
and Fundamental Freedoms;
- 44 years since adoption of the International
Covenant on Civil and Political Rights and the
International Covenant on Economic, Social and
Cultural Rights;
- 55 years since Romania's accession to the
United Nations Organization;
- 35 years since the OSCE was established;
- 2010 – The European Year for Combating
Poverty and Social Exclusion.
b) Coordination of the UNESCO Chair for
Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance.
The Chair was created based on an
agreement between the United Nations
Educational,
Scientific,
and
Cultural
Organization – Paris, and the Romanian
Institute for Human Rights and the North
University of Baia Mare, being a pilot center of
research, debate and training at post-university
level. In the year 2010, a new class of students
graduated the Master's Degree in human rights,
democracy, peace and tolerance; this form of
training assimilates the results of the national
and the international research, while keeping
pace with the progress and the developments in
its specific field. Mention should be made that
the Institute is the first national institution that
coordinates, within the partnership system of
UNESCO's programmes, the activity of a Chair
for human rights, democracy and peace.
In exercising its mandate, the Institute has
been preoccupied to involve public institutions
and non-governmental organizations by means
of partnerships in the field of human rights. The
year 2010 was no exception, partnerships being
concluded or renewed, with notable results for
the various activities. Thus, the following
should be mentioned:
- Participation of the Romanian Institute for
Human Rights in the elaboration of a draft
project for a four-year collaboration with the
Bucharest School Inspectorate and the
Bucharest Teachers' Training Center, whose
objective is to train teachers of all forms and
levels of pre-university education in the field of
human rights and the rights of the child
(including teachers involved with inclusive
education, kindergarten educators, primary
school teachers, secondary school teachers, high
school teachers);
- Participation in voluntary activities for the
benefit of various groups of persons with special
needs and vulnerable groups ("Let's give away a
book” in the framework of the National Strategy
of Community Activities; alongside with the
Ministry of Education, Research, Youth and
Sports and Children's High Level Group, the
Institute's participation in educative activities in
Sighişoara, Gurgiu, etc.);
- Collaboration in the Romanian-French
Project on „Education for information in the
disadvantaged rural environment, meant to
enrich the book stock of Documentation and
Information Centers (Prundul Bârgăului,
Gurgiu, Sălişte, Câmpul Cetăţii);
- Participation in the European Union
Programme called „Study Visits”, which dealt
with „Legal bases of the public-private
partnership”.
III. ORGANIZATION OF COLLOQUIUMS, SEMINARS AND
SYMPOSIUMS
The activity of organizing colloquiums,
seminars, symposiums or roundtables, together
DREPTURILE OMULUI
with the Institute's other activities of research,
education and training formed a harmonious
55
structure of dealing with human rights issues,
while emphasizing the importance of their
promotion and protection.
The dissertations and the studies presented
on these occasions were the result of the
research activity performed by the Romanian
Institute for Human Rights (see Appendix A).
No matter whether they were events organized
by the Institute or in partnership, the exchange
of experience, the opinions and the conclusions
drawn there allowed for conceiving new topics
for research, new ways to approach training and
education in the spirit of respect for human
rights.
The fact that the Institute was invited to
participate with studies, dissertations, reports,
etc., in events organized by various human
rights organizations and bodies, domestic and
from abroad (see Appendix B), fully illustrates
the prestige IRDO enjoys both at national and
international level, a prestige acquired through
the scientific organization of the dissertations,
the accuracy and the consistency of its
involvement with the defence and the promotion
of the human rights and fundamental freedoms.
It should be stressed that the Institute has
constantly tried and managed to attract
participants in the events it organized and even
to determine involvement in the organization of
these events of a large number of actors with
powers or taking interest in the field of human
rights, working in the structures of Parliament,
the Government, governmental and nongovernmental organizations, or international and
regional organizations. By getting involved
these actors – who participated with their own
essays,
dissertations,
communications,
experience or with reports on behalf the
institutions of the organizations they represented
– the Institute pursued a better communication
and a closer collaboration for the application or
the identification of more effective solutions to
improve the status of human rights in Romania.
The Romanian Institute for Human Rights
organized a large number of scientific events
devoted to the assertion, the promotion and the
protection of human rights (see Appendix A)
with personalities from Romania and from
abroad taking interest in human rights issues as
participants.
• On the International Women's Day,
the Romanian Institute for Human Rights
56
organized a colloquium on „Progress can only
be achieved through equal rights and equal
opportunities”. On the event, IRDO and its
partners engaged in an exciting and complex
dialogue about women's rights, particularly
focused on identifying actual activities meant to
provide the respect and promotion of women's
rights at all levels of society. The participants in
this dialogue included Members of Parliament,
representatives of the Government SecretariatGeneral, the Superior Council of Magistracy,
representatives of the IDEF, a large number of
non-governmental organizations such as
ANUROM, the Club of Cheia, ARODF,
researchers,
university
teachers
and
representatives of the media.
• The World Health Day, instituted in
1948, has been celebrated every year starting in
1950, to raise awareness about priorities, issues
of maximum importance for public health and to
initiate long-term programmes or projects. On
the occasion, the Romanian Institute for Human
Rights, in collaboration with the Chamber of
Deputies Commission on Human Rights, Cults
and Minorities' Issues, Chamber of Deputies
Commission on Health and the Family, and the
Romanian Association for the United Nations, a
symposium devoted to the year's topic
established by the World Health Organization –
„1000 Cities-1000 Lives. Champions of Urban
Health and Promoters of Human Rights”.
• Specialists and practitioners from all
over the world joined together in Iaşi on 25-29
April 2010 to participate in the sessions of the
3rd edition of the International Conference on
Adult Education, in the organization of which
the Romanian Institute for Human Rights was a
partner.
This year's edition of the Conference focused
on „Training the labour for the computerized
society”. The event was attended by specialists
in the field from several countries including the
United States of America, Greece, Italy, the
Czech Republic, Germany, France and
Romania. The participants analyzed the impact
and the importance of the new technologies of
communication for education, which are
genuine instruments by means of which the
objectives of continuous education and adult
education can be achieved. To this end, the
Conference initiated an interactive dialogue
between renowned specialists and practitioners
DREPTURILE OMULUI
in the field of human rights education. It also
initiated a forum of participation for the various
representatives
of
non-governmental
organizations, local and regional organizations,
as well as public and private international
organizations.
The Conference also hosted the international
symposium on „Human rights and labour
legislation”,
which
was
attended
by
personalities form Romania and from abroad
who delivered speeches on „The economic,
social and cultural rights”. Following the
interpretation of the two concepts of „labour
law” and „right to work”, the participants
delivered speeches on the economic, social and
cultural rights, the international Covenants and
regulations in this respect. They also presented
individual cases of violations of the right to
work by employers' abusive interpretations of
the provisions referring to the termination of the
work contract in Romania and France, as well as
the place held by the social rights in the
jurisprudence of the European Court of Human
Rights. During the debates, the topics generated
a constructive dialogue in the end of which the
participants concluded that there was need for
cohesion at European level in terms of the
respect of the right to work and also need to
improve the legal system protecting this right.
On the occasion, the Romanian Institute for
Human Rights awarded the „Alexandru Ioan
Cuza” University a Diploma of Excellence on
its 150th anniversary, for special merits in the
long and fruitful partnership in the field of
human rights education.
• The World Family Day, proclaimed
as such by the United Nations Organization
under its Resolution 47/2371/1993, also became
in 1994 the National Romanian Family Day.
The latter was instituted under a Government
Decision adopted on proposal by the Romanian
Institute for Human Rights and endorsed by the
Patriarchate of the Romanian Orthodox Church.
On the occasion, the Institute organized an
ample reunion with the participation of the
Chamber of Deputies Commission on human
rights, cults and minorities' issues, the Chamber
of Deputies Commission on health and the
family, the Senate Commission on culture, art
and the media, as well as the UNESCO Chair on
human rights, democracy, peace and tolerance.
"The father and the family: responsibilities
DREPTURILE OMULUI
and challenges” was the topic of the reunion,
organized in the form of a roundtable. The
participants pointed out the essential role held
by the family and the father in the human
society, in general, and particularly in the
Romanian society, in terms of raising and
educating the younger generations, social
cohesion and solidarity, and the essential
mission of the family to perpetuate the human
species; they also showed that during this period
of crisis the family was facing new and
numerous challenges and that there was need for
the government officials to get more actively
involved with the social and also the legal
protection of the family, while expressly
referring to the provisions in the new Civil
Code.
The participants made a large number of
proposals to the effect of developing and
extending the policies and the services oriented
toward the needs of the family so that they may
ease the efforts it takes to fulfill its mission of
creating, raising and educating the next
generations in the spirit of values. At the same
time, they pointed out the role played by the
family and particularly by the fathers for the
social cohesion and integration.
• On the OSCE's 35th anniversary, the
Romanian Institute for Human Rights, in
partnership with the Faculty of Psychology and
Education Sciences of the „Al. I. Cuza”
University of Iaşi, organized a roundtable on
„The role of the OSCE in developing the
democratic institutions related to human rights”.
• On the occasion of the World
Environment Day, the Romanian Institute for
Human Rights, in collaboration with the
Romanian Association for the United Nations
and the Romanian Association for a Healthy
Environment, organized on 5 June a debate on
„The ecologic ethics and the right to a healthy
environment”.
The participants pointed out the impact of the
climatic changes, generated by human activity,
visible at planetary level, which was a major
problem mankind was facing at the moment,
particularly in the context of the global
economic crisis – a period when environment
issues tend to be attached less importance. They
pointed out the multitude of factors eroding
man's natural habitat, as well as the lack of
policies of intelligent urban planning that could
57
put an end to phenomena with disastrous effects
upon life.
In this context, the participants, including
university teachers, researchers, experts in the
field of environment, physicians, jurists,
representatives of human rights nongovernmental organizations pointed out the
need for joining their efforts and changing the
attitude towards the present-day environment
problems related to the climatic changes.
• On the World Refugee Day, the
Romanian Institute for Human Rights, together
with the „Victor Dan Zlătescu” Club of Cheia,
organized a debate on „The development of the
asylum institution in Romania”.
• On the occasion of the World
Population Day, the Romanian Institute for
Human Rights organized in Baia Mare a
symposium on „The World Population Day –
present and future issues”, with the participation
of the UNESCO Chair on human rights, peace,
democracy and tolerance of the University of
Baia Mare.
• Representatives of the Romanian
Institute for Human Rights took active part in
the seminar on „Promotion of global education
and education for development in Romania”,
organized
by
the
Non-governmental
Organizations Federation of Romania, and the
Working group on education for development,
in collaboration with the Ministry of External
Affairs and the Ministry of Education,
Research, Youth and Sports, and with the
support of the North-South Centre of the
Council of Europe and the European
Commission.
• On 29-30 September 2010, the
symposium on „The European protection and
promotion of human rights”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the UNESCO Chair for
Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance of the North University of Baia Mare
and with the contribution of the IDEF, on
celebrating the 60th anniversary of the
European Convention on the Defence of
Human Rights and Fundamental Freedoms
and the 17th anniversary of Romania's
membership of the Council of Europe.
• The Romanian Institute for Human
Rights made its contribution consisting of
58
reports, viewpoints and documentation to the
symposium on „Equal people – equal rights”,
organized in collaboration with the Romanian
Association for the United Nations and „Family
Forum”, and devoted to the topic set up by the
World
Health
Organization
for
the
International day of Persons with Disabilities.
The participants focused on the cooperation
between national human rights institutions and
the organizations of persons with disabilities in
monitoring and implementing the Convention
on the Rights of Persons with Disabilities. The
main topic for discussions was the structure and
the role of the national mechanisms for
implementing and monitoring the Convention
on the Rights of Persons with Disabilities.
• The Romanian Institute for Human
Rights, in collaboration with the Romanian
Association
for
the
United
Nations
(ANUROM), the Romanian Association for the
Rights of Elderly Persons, the Romanian
Association for Women’s Rights, Family Forum
and the Romanian Association for Personal
Liberty and Human Dignity, with the
contribution of the International Institute of Law
of French Expression and Inspiration, organized
a roundtable on „The rights of elderly persons
between desiderata and realities”, a logo under
which the International Day for Older Persons
was celebrated internationally.
The participants – parliamentarians, experts,
researchers, university teaching staff and
representatives of non-governmental organizations interested in human rights debated on
various issues related to the rights of elderly
persons in the context of the latest demographic,
social and economic developments at global,
regional and domestic levels.
• On the World Teachers' Day, the
Romanian Institute for Human Rights, in
collaboration with the Romanian Association
for the United Nations and the UNESCO Chair
for Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance, organized a roundtable on
„Education and the economic crisis”.
The reunion was devoted to the debate on the
first draft of the UN Declaration on education
and training in the field of human rights. The
debate had been initiated by the International
Coordination Committee of National Human
Rights Institutions, of which the Romanian
Institute for Human Rights was a member.
DREPTURILE OMULUI
The participants referred to the principles
laid down in the UNESCO Recommendations
and other international documents as well as the
first draft of the Declaration on education and
training in the field of human rights, initiated by
the Human Rights Council.
At the same time, the participants (including
researchers, representatives of the pre-university
and the university teaching staff, members of
non-governmental organizations taking interest
in the field) expressed their opinions on the
contents of the first draft under debate as well as
effective training and the high quality of the
training courses and of the didactic creativeness
contest organized by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the
Ministry of Education, Research, Youth and
Sports and the Teachers' Training Centers.
• On the occasion of the United
Nations Day, the Romanian Institute for Human
Rights, in collaboration with the Romanian
Association
for
the
United
Nations
(ANUROM), the UNESCO Chair for Human
Rights, Democracy, Peace and Tolerance and
the „Club of Cheia” Association, organized a
several cultural-scientific events. They took
place in the period 24-27 October 2010, were
devoted to the United Nations Day, and
included, among others, a debate on „Linking
the Romanian institutions and instruments for
the protection and promotion of human rights to
those in the United Nations system”, organized
in Bucharest, Baia Mare, Mâneciu, Vălenii de
Munte, Cheia, Iaşi, Bistriţa Năsăud, Târgu
Mureş, etc.
The roundtable on „Romanian contributions
to the activity of the United Nations”, organized
in Bucharest by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with ANUROM
was also an event devoted to the United Nations
Day – 24 October.
At the same time, these events included a
wide range of other activities, from book
releases and exhibitions of publications down to
roundtables with representatives of the teaching
staff which identified attractive didactic
methods of informing the students and
increasing their interest in the role of the United
Nations Organization, debates with Master
Degree candidates of the UNESCO Chair and
scientific and popularization reunions.
• The International Day against
DREPTURILE OMULUI
Fascism and Anti-Semitism was marked all
over Europe through events commemorating the
Holocaust and reprobating and combating
nationalist-extremist and fascist attitudes. On the
occasion, the Romanian Institute for Human
Rights, in collaboration with the Romanian
Association for the United Nations (ANUROM),
the „Victor Dan Zlătescu” Club of Cheia
Association and the participation of the IDEF,
organized a roundtable attended by researchers,
university teaching staff, students, members of
non-governmental organizations, etc.
The participants expressed their opinions
about the significance and the importance of the
event, showing what it meant for the world's
peoples to mark the day of fighting fascism and
anti-Semitism, and pointing out the fact that, by
learning the lessons of the past one can stop
such nationalist-extremist and fascist attitudes
with such serious consequences for mankind.
• The day when the Universal
Declaration of Human Rights was adopted was
consecrated by the United Nations as the
Human Rights Day. In this context, the
Romanian Institute for Human Rights, in
collaboration with the Romanian Association
for the United Nations and the UNESCO Chair
for Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance, organized a roundtable on „Say NO
to discrimination”.
The participants, including members of the
Constitutional Court, the High Court of
Cassation and Justice, the Legislative Council,
the IDEF, and the „Jus Primi Viri” organization,
university teaching staff, diplomats, researchers,
lawyers, representatives of organizations
interested in human rights, referred to various
aspects related to equality and nondiscrimination, from the domestic and the
international legal frameworks down to the role
of the human rights defending mechanisms and
institutions.
In the framework of the week devoted to the
Human Rights Day, the Romanian Institute for
Human Rights organized in Constanţa, in
partnership with the „Andrei Şaguna”
University, a roundtable on „Human rights
between desideratum and reality”, while in Baia
Mare it organized, in partnership with the North
University, a symposium on „Human rights – an
evolving system”, attended by researchers,
experts,
university
staff,
students,
59
representatives of governmental and nongovernmental organizations taking interest in
the field.
Also, the Romanian Institute for Human
Rights, in partnership with the „Adolescenţa”
Foundation, the Oil and Gas University of
Ploieşti and the Prahova County School
Inspectorate, organized a symposium on
„Human rights and the fundamental freedoms”.
• On the International Migrants Day,
the Romanian Institute for Human Rights, in
collaboration with the Romanian Association
for the United Nations (ANUROM), organized a
roundtable on „The migrant workers' right to
free movement”. The topics under discussion
included attenuation of the main barriers in the
field of immigration and the free movement of
the migrant workers, problems that are
commonly faced by the recent member
countries of the European Union, particularly
Romania.
At the same time, IRDO's representatives
participated in the sessions of the International
Conference on „Mind the Gap: Towards Better
Enforcement of European Citizens’ Free
Movement Rights”, organized by ECAS
(European Citizen Action Service), the
European Economic and Social Committee and
the European Legal Studies Institute.
• The Romanian Institute for Human
Rights participated with reports in the World
Family +6 Summit on „Education is the
strongest weapon to change the world”,
organized by the World Family Organization
with the participation of ECOSOC, UNESCO –
The Education for All Movement, and the
• International Association of Economic
and Social Councils and Similar Institutions.
• The Romanian Institute for Human
Rights also elaborated several reports, such as:
- Report on the evolution of the human rights
legislation in Romania and the European Union,
2010;
- Report on religion and the lay State in
Romania, 2010;
- Report on „Aspects of the Romanian
juridical culture. Present issues and human
rights, 2010.
Also, the Romanian Institute for Human Rights
made a contribution to the elaboration of the
Report on National Human Rights Institutions
within the Francophone Area and their role in
promoting and protecting human rights.
IV. PUBLICATION OF REGULATIONS, DOCUMENTS,
STUDIES AND RESEARCH IN THE FIELD OF HUMAN RIGHTS
Among other powers, the Romanian Institute
for Human Rights is to inform public bodies,
NGOs and the citizens about the domestic and
the international legislation, institutions and
mechanisms, practices and customs, as well as
the findings of the research in the field of
human rights.
In this respect, the Institute had an intensive
publishing and editorial activity, informing the
public about the latest developments in the
field of human rights, the international
commitments assumed by Romania and the
way they were accomplished. The Institute was
also preoccupied to translate those materials
which, by virtue of their freshness, needed to
be known by governmental and nongovernmental organizations promoting and
protecting human rights.
60
Periodic publications
A) Quarterly
„Drepturile
Omului”
publishes studies, research works, articles,
essays and reports. It is also concerned with
texts of international or national regulations of
major significance in the field of human rights,
jurisprudence in the field, notes, comments or
book reviews.
The thematic approached includes a
scientific analysis of all categories of rights,
from the primary down to the latest generation
ones. The issue of the relationship between the
latter and the values, the principles, the norms
and the standards characterizing the institutions,
the mechanisms, the terms, the concepts and the
future trends is carefully debated both
scientifically and methodologically and
DREPTURILE OMULUI
technologically.
In addition to these, the quarterly published
reports on various events in the field of human
rights, book reviews in the field of human
rights, the newest publications of the Institute as
well as brief accounts on the main activities
organized or attended by the Romanian Institute
for Human Rights.
B) Info IRDO, the a monthly information
bulletin, including briefly presented topical
news about events organized at domestic and
international level, related to human rights.
Of the permanent columns, it is worth
mentioning „Jurisprudence of the European
Court of Human Rights”, which briefly presents
various cases brought before the European
Court, in an attempt to meet the present-day
requirements of the civil society, the institutions
or the students. Lat but not least, mention
should be made of the columns devoted to
recently adopted international documents.
Works published in volumes
IRDO published new compilations of
documents and research works:
• "Din
jurisprudenţa
Curţii
Europene a Drepturilor Omului. Cazuri cu
privire la România” (Jurisprudence of the
European Court of Human Rights. Cases where
Romania is involved)
Already in its 3rd edition, the compilation
of Romanian cases in the jurisprudence of the
European Court of Human Rights continues the
series of the previous volumes and is primarily
addressed to magistrates, lawyers and persons
with powers in the administration of justice for
the citizens.
The imperative need that these professional
categories should be familiarized with the
updated jurisprudence of the ECtHR comes
from the Constitution of Romania, which
provides that the ratified treaties shall be part of
the domestic legislation (art. 11), while the
rights and the fundamental freedoms laid down
shall be interpreted in conformity with the
provisions in the field included in the treaties;
moreover, in case of inconsistencies with the
domestic legislation, the provisions in the
treaties shall take precedence, except for those
DREPTURILE OMULUI
cases when the Constitution or the domestic
legislation include more favourable provisions
(art. 20).
The pronouncements in the cases where the
Romanian State is a party, which have been
increasing in number and also in terms of the
diversity of the articles under the applicability
of which they fall, are of particular interest.
The compilation meets the need for accurate,
rigorous information made available to the
specialists
in
justice,
the
legislative,
administration, researchers and teachers, the
trainees in the field, as well as the citizens,
being meant to serve as an instrument for work,
study and research.
• "Tratat de Management juridic şi
jurisdicţional” (Treatise of juridical and
jurisdictional management)
Promotion and strengthening of a good
governance of the state characterized by the
preeminence of law, democracy and human
rights implies a rigorously scientific approach to
juridical and jurisdictional management on
which coherence in the functioning of the state
system depends.
The conceptual context of the entire treatise
reviews the development of such principles as
liberty, equality and fraternity and their effects
in terms of legislation. The relationship between
juridical coherence and the philosophical
divergences
is
explained
by
another
relationship, namely, the one according to
which coherence of the legal system is
indispensable to juridical necessity. In this
respect, the author makes use of such terms as
solidarity, inclusion, cooperation, sociality,
which he later directly links to the social
present, terms which he skillfully uses to initiate
a reforming action.
An analysis of such concepts as juridical
engineering, juridical transplant, constitutional
engineering and institutional engineering is
directly applied in the practical form of the
work, where the contents proves its usefulness
through the practice of imports of systems,
particular parts or provisions in the western
systems applied to the current needs of the state
under analysis.
The volume was published in the framework
of the IRDO-SCM partnership.
• "Persoanele juridice şi grupurile
61
de particulari în jurisprudenţa CEDO”
(Legal persons and groups of private persons in
the jurisprudence of the ECtHR)
The work, published on the 60th anniversary
of the European Convention on Human Rights,
reminds the rights and the freedoms that the
member states commit themselves to guarantee
to any person under their jurisdiction.
The author presents the international system
of protection according to which any legal
person meeting the conditions under art. 34 in
the Convention can apply to the European Court
of Human Rights in Strasbourg if that person
believes that one or several rights guaranteed by
the Convention were violated by one of the
contracting States.
According to the author, the control
mechanism consecrated by the European
Convention on Human Rights should be
analyzed and interpreted in light of the social
reforms since in terms of human rights
protection social situations are changing
continuously.
The author points out the active involvement
of the Court of Strasbourg in the rapid
resolution of the problems imposed by the
actual reality, while re-evaluating the
interpretation and the application of the rights
and freedoms to new situations, resulted from
the social progress, fully proving its reforming,
innovating and stabilizing role in interpreting
the norms of the Convention.
The work analyzes the relationship between
guaranteeing the rights acknowledged by the
Convention and the possibility of the holder of
the right to invoke violation of the
Convention's provisions before the European
jurisdiction of Strasbourg. In this respect, the
author goes beyond the issues related to
principles and shows that the notion of 'victim'
as defined by the Court has enlarged its
meaning to such an extent that it has come to
guarantee that any person having the double
capacity of resident of a member state and a
person whose rights acknowledged by the
Convention were violated may apply to the
European Court of Human Rights.
Reports
• National report on religion and the
lay state in Romania, IRDO, Bucharest, 2010;
• Report on the evolution of the human
rights legislation in Romania and the European
Union, IRDO, Bucharest, 2010;
• Report – Aspects of the Romanian juridical
culture. Present issues and human rights, 2010.
It is worth mentioning that the Romanian
Institute for Human Rights and its quarterly
„Drepturile Omului” are acknowledged by the
National Council of Scientific Research in the
Higher Education System, being entered on the
2001-2010 lists of publishing houses and
accredited scientific reviews.
V. THE DOCUMENTATION CENTER
Since IRDO was created under Law No.
9/1991 up to present, one of its tasks has been
to create, maintain and operate for outside
users an information center / library, which
should keep and make available to them
sources of information in the field of human
rights, the texts of international conventions,
laws, documents, studies and publications as
well as bibliographic references.
The library book inventory was increased in
the year 2010 with research and documentation
works / the Institute's own publications and selffunded acquisitions of valuable editorial
novelties in the legal, the social-political, and
62
the cultural fields, and dictionaries as well. The
catalogue of the publications making up the
library book inventory, a catalogue structured
into 251 fields of research, has been updated
and republished. During the year, IRDO
received a large number of publications in the
form of donations from international
organizations, higher education units, and
continued the exchange of publications with
foundations, universities, similar institutions
and NGOs in the field, both from Romania and
from abroad. Particular attention was attached to
the collaboration with other specialized libraries
from other countries, of which the collaboration
with the „Alexandrina Library” of Alexandria –
Egypt is illustrative.
DREPTURILE OMULUI
While a permanent preoccupation was to
inform and document about the scientific
activities performed by the Institute, the
publications issued in the year 2010 under the
patronage of IRDO were sent free of charge to
all those interested in the country: the National
Library of Romania, the University Central
Library, the Romanian Academy, the Senate of
Romania, the Chamber of Deputies, the
Constitutional Court, the Superior Council of
Magistracy, the High Court of Cassation and
Justice,
the
Legislative
Council,
the
Government of Romania, the Institute of
Juridical Research, the National Institute of
Magistracy, the Training Center of Registrars
and Other Specialized Auxiliary Personnel, the
National Institute for Lawyers' Training, the
Ministries with tasks and preoccupations in the
field of human rights, the Mayors' Offices, the
Prefects' Offices, the Teachers' Training
Centers, the Courts of Appeal, the Tribunals, the
Courts of Justice, the General Parquet, as well
as organizations and institutions from abroad:
UNESCO, the Council of Europe, the
Secretariat of the European Social Charter, the
European Court, the United Nations Human
Rights Center in Geneva, the International
Academy of Comparative Law – Paris – the
Hague, the Center for International and
European Studies, the Institute of Comparative
Law of Lausanne, the Comparative Law Society
– Paris.
Known and appreciated for the value of its
book inventory, the Documentation Center of
the Romanian Institute for Human Rights was
visited throughout the year by approximately
1000 readers, including researchers, teachers,
lawyers, magistrates, students, representatives
of various NGOs in Romania and from abroad,
interested in the scientific literature in the field
of human rights or complementary fields at
national and international level.
Given its preoccupation for improving the
quality of its activities and to facilitate the
access to the data, the Institute created (in the
year 2007) and has continually developed its
webpage; the latter, which was accessed by over
1,600,000 visitors, hosts the „Virtual Library”,
which is periodically updated with publications
issued under the patronage of IRDO and
information about Romanian cases solved by
the European Court of Human Rights, the
DREPTURILE OMULUI
activities organized by the Institute, thus
increasing the number of the readers.
The public relations activity
Following is a synthetic presentation of the
report elaborated by the Romanian Institute for
Human Rights – Public Relations Department
for the year 2010:
As far as the public relations activity is
concerned, the fame enjoyed amongst large
categories of persons by the activities and the
events organized by IRDO is proved by the fact
that an increasing number of citizens turn to the
Institute with various problems, signaling
violations of human rights or requesting advice
on legal issues.
Thus, in 2010 as well, the Romanian Institute
for Human Rights took the necessary legal steps
for the clarification and resolution of more than
483 petitions and written complaints addressed
to it, thus responding to the petitions on various
violations of the rights by the State
administrative bodies or in justice. As a result of
the investigations and inquiries performed by
the public authorities on request by our Institute,
a large number of the complaints addressed to
us (more than 76% of the total number of
petitions) proved to be justified, and thus the
corresponding legal measures were adopted to
redress the situation, to restore the violated
rights, situations that were communicated to the
petitioners. Also, the Institute received
telephone calls on information and intimations
related to the fundamental human rights and
audiences took place at the headquarters of the
Romanian Institute for Human Rights.
The intimations received by the Institute
mainly referred to: complaints about violations
of the norms related to the right to a healthy
environment (delayed response or no response
by the local authorities in terms of the
protection against pollution phenomena and
observance of the law in this respect);
complaints about the authorities' refusal or the
failure to pay part of or the entire amounts of
money derived from social protection, aspects
related to the violation of the right to property
(delayed response by the Land Property Local
Commissions to issue deeds of property, refusal
to give possession with certain pieces of land,
failure to abide by the judge's decision, etc.);
63
violations of the rights related to the labour
legislation, social insurances and pensions;
complaints related to the progress of trials,
delays with the judgment sittings, deviations
from the norms referring to the application of
punishments in penitentiaries; petitions on the
violation of the principle of equal opportunities
for men and women, the national minorities and
the religious cults, etc.
Also, the Institute offered advisory opinion,
consultations and information both to persons
who came to the Institute's headquarters and
persons who contacted the Institute by phone,
while at the same time making available
documentation related to the domestic
legislation, governmental and non-governmental
bodies with powers and preoccupations for the
promotion of human rights.
A comparative analysis regarding the number
of petitions in terms of the various specialized
fields revealed the following: 92 petitions
referred to the rights of the child, the family, the
youth, pensioners, persons with disabilities; 89
complaints referring to justice, the police and
the system of penitentiaries; 68 petitions on the
right to property (Law No. 10/2001, Law No.
209/2003, Law No. 247/2005); 24 complaints
referring to social protection, taxes and duties;
23 petitions on the violation of the equality of
opportunities between men and women, national
minorities and religious cults; 18 petitions on
the right to asylum, immigration and integration
of the immigrants; 49 requests for information
on ECtHR forms and the conditions to apply to
the ECtHR; 132 other complaints.
In approximately 78% of the cases when we
were handed written petitions, we were able to help
the petitioners by initiating an inquiry about the
case, directing the petitioner to a competent body
or making a recommendation regarding the
institution the petitioner could better apply to. As
far as submission of the petitions to the competent
authorities is concerned, 54% of the above
mentioned petitions were submitted to the
authorized institutions while the petitioners were
advised to contact other bodies or State institutions,
including: the Ministry of Justice, the Public
Ministry, the National Authority for the Restitution
of Properties, Local Councils, Mayors' Offices, etc.
An analysis of the way the petitions were
solved revealed the following: more than 62%
of the relevant cases were solved in favour of
the petitioner or an amiable solution was
reached by means of the competent institutions;
in 23% of the cases, no faulty administration
64
was found and no additional inquiries were
necessary. Nevertheless, in 15% of the cases a
faulty administration was found and the
Institute's inquiry was concluded with
recommendations/observations addressed to the
institutions authorized to solve the complaint.
* * *
Professionalism, rigour and commitment to
human rights issues in all aspects, the
exceptional collaboration with the national and
the international human rights institutions made
the work of the members of the Romanian
Institute for Human Rights and its overall
activity enjoy a remarkable prestige amongst the
beneficiaries and the specialized institutions in
Romania and from abroad.
As a result, a large number of domestic and
international bodies invited the Romanian
Institute for Human Rights or its representatives
to join their working structures or their steering
structures. Here are a few examples showing
that the Institute is:
- Member of the UNESCO National
Commission for Bioethics;
- Member of the National Coordinating
Committee of the United Nations Decade of
Education for Sustainable Development.
At the same time, IRDO continued its activity
in the framework of various international
structures.
As is known, in token of acknowledgement
at international level of the efforts taken by the
Romanian Institute for Human Rights for the
promotion of human rights, the Institute or its
representatives were elected members of various
structures of a series of international bodies
such as:
- Member of the International Organization
of Family Bodies;
- Also, IRDO's researchers were designated
experts within the systems of UNESCO, OSCE,
and the Council of Europe, participating in this
capacity as rapporteurs or section moderators in
various scientific events devoted to human
rights;
- Member of the National Human Rights
Institutions Network;
- Member of the International Academy of
Comparative Law;
- As far as IRDO's activity related to human
rights education, an international recognition is
reflected by the fact that, in time, the Institute
was given various international awards.
DREPTURILE OMULUI
APPENDIX A
SELF-ORGANIZED AND COLLABORATIVE ACTIVITIES
5-9 January 2010
Debate on „Consolidation of the democratic society and human
rights”, organized by the Romanian Institute for Human Rights in
partnership with the Romanian Association for the United Nations.
6-9 January 2010
Release of the volume „Statutul juridic al refugiaţilor” (Legal
status of refugees) and presentation of publications issued by the
Romanian Institute for Human Rights.
13-15 January 2010
Roundtable on „Protection of persons with disabilities”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Romanian Association of the Blind, Bistriţa
Năsăud Office.
13-16 January 2010
Training activities in the field of human rights organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with
Teachers' Training Center in Cluj Napoca.
18-20 January 2010
Debate on „Religious assistance as a moral-Christian dimension
of liberty and recovery support for the social reintegration of
persons deprived of liberty” organized by the Romanian Institute
for Human Rights in partnership with Metropolitan Church of
Moldova and Bucovina and the „Al. I. Cuza” University of Iaşi.
20-23 January 2010
Meeting on the initiation of educational programmes for the
prevention of genocide, organized on occasion of the International
Holocaust Remembrance Day by the Romanian Institute for
Human Rights in partnership with the Teachers' Training Center in
Cluj.
22-23 January 2010
Presentation at the Faculty of Law, „Andrei Şaguna”
University, of the „Report on human rights” by the Romanian
Institute for Human Rights.
22-24 January 2010
Roundtable on „Observing the rights of persons with disabilities
in Romania”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in partnership with the Club of Cheia and the Bistriţa
Directorate of social assistance.
25-27 January 2010
Roundtable on „Religion, a discipline in the Romanian
educational system and the dialogue between cultures and
civilizations”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the „Al. I. Cuza” University and the
UNESCO Chair for Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance.
DREPTURILE OMULUI
65
26 January 2010
Inauguration of the events devoted to the Global Elections Day
in the form of a a meeting on „I've come of age, so I vote!” with
the young voters from the Pedagogic High School of Galaţi
organized by the Standing Electoral Authority in partnership with
the Romanian Institute for Human Rights and with the support of
the Galaţi County School Inspectorate.
28 January 2010
Meeting with the young voters from the Goethe German
College in Bucharest, on „I've come of age, so I vote!”, organized
by the Standing Electoral Authority in partnership with the
Romanian Institute for Human Rights.
28 January 2010
Meeting with the young voters from the Gheorghe Şincai High
School in Cluj, on „I've come of age, so I vote!”, organized at the
Pedagogic High School in Galaţi by the Standing Electoral
Authority in partnership with the Romanian Institute for Human
Rights and the Teachers' Training Center in Cluj.
4 February 2010
Debate on „Involvement of the youth with the electoral
process”, organized by the Standing Electoral Authority in
partnership with the Romanian Institute for Human Rights on
occasion of the Global Elections Day.
Training activities in the field of human rights related to civic
education, organized by the Civic Education Association, Cluj
Office, in partnership with the Ministry of Education, Research,
Youth and Sports and the Romanian Institute for Human Rights.
4-6 February 2010
66
9-12 February 2010
Debate on „Positive practices with the promotion of the Roma
citizens in the social integration process”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Romanian Association for the United Nations and the UNESCO
Chair for Human Rights, Democracy, Peace and Tolerance.
11-12 February 2010
Events devoted to the finalization of the 4 th edition of the
National Contest on Plastic Arts and Literary Creation devoted to
the rights of the child on „Images from my childhood”, organized
by the „Constantin Brâncoveanu” General School of Slatina and
the Romanian Institute for Human Rights.
11-12 February 2010
Training activities in the field of human rights in general the
rights of the child in particular, addressing educational consultants
in the Luduş area, organized by the Mureş Methodic Commission
of Educational Consultants in collaboration with the Romanian
Institute for Human Rights.
12-13 February 2010
Debate on the reform of the European Court of Human Rights
organized in the framework of the Conference of Interlaken.
16-18 February 2010
Debate on „Legislation for the emancipation of the Gypsies in
Romania”, organized by the Romanian Institute for Human Rights
in collaboration with the Metropolitan Church of Moldova and
Bucovina and the „Al. I. Cuza” University of Iaşi.
DREPTURILE OMULUI
17-19 February 2010
Activities for the finalization of the Project on „Children and
their rights. We are alive. Listen to us!”, organized by the BistriţaNăsăud County School Inspectorate in collaboration with the
Bistriţa Sports High School and the Romanian Institute for Human
Rights.
18 February 2010
Debate on „Eradication of poverty and social integration”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights on
occasion of the World Day of Social Justice.
18-20 February 2010
Roundtable on „The Roma and the relationship with the
European Union institutions”, organized by the Romanian Institute
for Human Rights in partnership with the Romanian Association
for the United Nations and the Club of Cheia on the 154th
anniversary the Roma's emancipation.
22-25 February 2010
Activities inaugurating the Campaign of fighting against
discrimination in work organized by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the UNESCO Chair for
Human Rights, Democracy, Peace and Tolerance.
24-26 February 2010
Debate on human rights education in general and education for
the rights of the child in particular, organized by the
Documentation and Information Center and the „Radu Petrescu”
School Group in Prundu Bârgăului, in collaboration with the
Romanian Institute for Human Rights.
27 February3 March 2010
Information, training and documentation activities at the
UNESCO Chair for Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance.
3-5 March 2010
Debate on „Providing equality of opportunities for men and
women within the European Union”, organized by the Romanian
Institute for Human Rights in partnership with the „Babeş-Bolyai”
University of Cluj-Napoca on the International Women's Day.
8 March 2010
Roundtable on „Progress can only be achieved through equal
rights, equal opportunities”, organized by the Romanian Institute
for Human Rights in collaboration with the Romanian Association
for the United Nations, the Club of Cheia, the Romanian
Association for Women's Rights and IDEF.
11-14 March 2010
Roundtable on „Preventing and sanctioning all forms of
discrimination”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the Teachers' Training Center of Iaşi.
13-17 March 2010
Seminar on „Application of the principle of equality of
opportunities for people with disabilities”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in partnership with the
Social Assistance Directorate of Bistriţa.
DREPTURILE OMULUI
67
68
15-17 March 2010
Debate on „The religious rights of pupils and students in the
public education system”, organized by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the Metropolitan Church of
Moldova and Bucovina.
17-19 March 2010
Debate on „Social assistance and human rights education”,
organized by the „Babeş-Bolyai” University, Faculty of Sociology
and Social Assistance, in collaboration with the Ministry of
Education, Research, Youth and Sports and the Romanian Institute
for Human Rights.
19-21 March 2010
Roundtable on „Legal protection and education against racial
discrimination, xenophobia and intolerance”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Club of Cheia Association.
21 March 2010
Symposium on „The right to a healthy and stable environment”,
organized on occasion of Earth Day by the Romanian Institute for
Human Rights in partnership with the Romanian Association for a
Healthy Environment and the Club of Cheia Association.
24-26 March 2010
Roundtable on „The human rights to a healthy and stable
environment”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the Teachers' Training Center of
Mureş on occasion of Earth Day.
24-26 March 2010
Debate on „Let's work together for health”, organized in the
framework of a series of events devoted to the World Health Day
by the Romanian Institute for Human Rights in collaboration with
the „Victor Dan Zlătescu” Club of Cheia Association and the
Teachers' Training Center of Mureş on occasion of Earth Day.
31 March-2 April 2010
Monitoring the organizing of the county exhibitions in the
framework of the National Contest on Didactic Creativeness of
auxiliary materials devoted to education for human rights,
democracy and a culture of peace in pre-university educational
units, organized by the Romanian Institute for Human Rights in
partnership with the Ministry of Education, Research, Youth and
Sports.
5 April 2010
Inauguration of the events devoted to the celebration of the
World Health Day, by organizing the cycling race under the logo
„Champions of urban health” for students in Cheia, Măneciu and
Vălenii de Munte the physical exercises for a healthy life campaign
by the Romanian Association for the United Nations (ANUROM),
the Romanian Association for a Healthy Environment (AROMES),
the Family Forum Association, the „Club of Cheia” Association
and in collaboration with the Romanian Institute for Human
Rights, the International Institute of Law of French Expression and
Inspiration (IDEF) and the UNESCO Chair for Human Rights,
Democracy, Peace and Tolerance.
DREPTURILE OMULUI
7 April 2010
Roundtable devoted to this year's campaign initiated by the
World Health Organization on „1000 Cities-1000 de Lives.
Champions of urban health and promoters of human rights”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Romanian Association for the United
Nations.
7-11 April 2010
National phase of the humanistic social sciences Olympiad
organized by the Ministry of Education, Research, Youth and
Sports, General Directorate on lifetime education and learning, in
partnership with the Romanian Institute for Human Rights and the
Neamţ County School Inspectorate.
12-13 April 2010
Human rights education activities in educational units, with
students and teaching staff, organized by the Neamţ Teachers'
Training Center and the Romanian Institute for Human Rights.
15-16 April 2010
Organizing the first phase of the county exhibition in the
framework of the National Contest on didactic creativeness in the
field of auxiliary materials devoted to human rights education,
democracy and a culture of peace in pre-university educational
units, organized by the Bihor Teachers' Training Center in
partnership with the Romanian Institute for Human Rights and the
Ministry of Education, Research, Youth and Sports.
22-23 April 2010
Activities of education in the field of human rights in general
and the rights of the child in particular, devoted to a presentation of
the latest developments in the field, organized by the Romanian
Institute for Human Rights in collaboration with educational units
in Mediaş.
25-29 April 2010
3rd edition of the International Conference on Adult Education
on „Training the labour for the computerized society”, organized
by the „Al. I. Cuza” University – Faculty of Psychology in
partnership with the Romanian Institute for Human Rights.
3 May 2010
Roundtable on „Press freedom in Romania”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Romanian Association for the United Nations and the Club of
Cheia on occasion of World Press Freedom Day.
4-5 May 2010
Human rights education activities and participation in the
county phase of the Contest on „Democracy and tolerance, edition
2009-2010”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in partnership with the Ministry of Education, Research,
Youth and Sports and the Bistriţa County School Inspectorate.
6 May 2010
Working meeting with the Romanian Association of Civic
Education for the achievement of a project on adult training.
7 May 2010
Debate on „Europe Day”, organized by the Romanian Institute
for Human Rights in collaboration with the Romanian Association
for the United Nations and the Club of Cheia.
DREPTURILE OMULUI
69
70
10 May 2010
Roundtable on „Europe – past, present and future”, organized
by the Romanian Institute for Human Rights in partnership with
the UNESCO Chair for Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance and the Club of Cheia on occasion of Europe Day.
12-14 May 2010
Activities devoted to education on human rights in general and
the rights of the child in particular, organized by the Romanian
Institute for Human Rights in partnership with the Bistriţa County
School Inspectorate.
12-14 May 2010
Training activities in the field of human rights and presentation
of volumes on the rights of the child and the youth published by
IRDO, organized by the Mureş Teachers' Training Center and the
Romanian Institute for Human Rights.
13-15 May 2010
Debate on „Global governance and sustainable development”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights and the
„Al. I. Cuza” University, the „Jean Monnet” Center of excellence
on occasion of the European Week.
13-17 May 2010
Roundtable on „The concept of citizenship in the Romanian
constitutional law and the Community law”, organized by the Romanian
Institute for Human Rights and West University of Timişoara.
14 May 2010
Roundtable on „The Romanian family in the European Year for
Combating Poverty and Social Exclusion”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
„Club of Cheia” Association and the Romanian Association for the
United Nations on occasion of the International Day of Families
and the Romanian Family Day.
17-19 May 2010
Roundtable on „Role of the Organization for Security and
Cooperation in Europe in developing the democratic human rights
institutions”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the „Al. I. Cuza” University of Iaşi
and the Metropolitan Church of Moldova and Bucovina.
21 May 2010
Meeting with students from the „Mihai Eminescu” College in
Bucharest on „The first voting”, organized by the Standing
Electoral Authority in collaboration with the Romanian Institute
for Human Rights.
23-24 May 2010
Debate on „The relationship between social theology and the
civil society”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the „Al. I. Cuza” University of Iaşi.
30 May-01 June 2010
Educational activities in the field of human rights and debate on
„Genuine equality between women and men”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Ministry of Education, Research, Youth and Sports and the
Teachers' Training Center in Galaţi.
DREPTURILE OMULUI
31 May 2010
Roundtable on „Smoking, a harmful to health behaviour”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Romanian Association for the United
Nations on occasion of the World No Tobacco Day.
31 May 2010
Conference on „Genuine equality of opportunities between
genders”, organized by the Teachers' Training Center in Galaţi in
collaboration with the Romanian Institute for Human Rights.
02-03 June 2010
Educational activities in the field of human rights in general and
the rights of the child in particular and reunion devoted to the
finalization of the 5th edition of the National Contest on Didactic
Creativeness, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the Ministry of Education, Research,
Youth and Sports and the Teachers' Training Center in Cluj.
04 June 2010
Symposium on „Ecological ethics and the right to a healthy
environment”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the Romanian Association for the
United Nations and the Romanian Association for a Healthy
Environment on occasion of World Environment Day.
04-07 June 2010
Debate on „A future, a planet, a large variety of species”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the „Al. I. Cuza” University of Iaşi.
12 June 2010
Debate on „Practical aspects related to the implementation and
the observance of the right to a fair trial” organized by the
Romanian Institute for Human Rights.
13-15 June 2010
Reunion devoted to the training of the directors of the Teachers'
Training Centers all over the country and finalization of the 5 th
edition of the National Contest on Didactic Creativeness of
auxiliary materials devoted to education for human rights,
democracy and a culture of peace in pre-university educational
units, organized by the Ministry of Education, Research, Youth
and Sports in collaboration with the Romanian Institute for Human
Rights and the Teachers' Training Center in Cluj.
14 June 2010
Debate on „Practical aspects related to the implementation and
the observance of the right to a fair trial”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights.
15-18 June 2010
Reunion on „The status of refugees in Romania”, organized in
the framework of the events devoted to the World Refugee Day by
the Romanian Institute for Human Rights with the participation of
the Hunedoara County Council.
16 June 2010
Roundtable on „The rights of refugees in Romania”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights with the participation of the Court
of Justice in Vălenii de Munte and the Club of Cheia Association.
DREPTURILE OMULUI
71
72
17-19 June 2010
Debate on „Development of the asylum institution in Romania”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the „Al. I. Cuza” University, the Faculty of
Psychology and Educational Sciences.
17-18 June 2010
Reunion on „The rights of refugees”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Teachers' Training Center in Cluj, in the framework of events
devoted to the World Refugee Day.
22-24 June 2010
Debate on „Equal opportunities for persons with disabilities”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights with the
participation of the Bistriţa County Social Assistance Directorate.
30 June 2010
Release of the volume „Din Jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului. Cazuri cu privire la România” (Jurisprudence
of the European Court of Human Rights. Cases involving
Romania), organized by the Romanian Institute for Human Rights
in the framework of events devoted to the 60 th anniversary of the
European Convention on the Defence of Human Rights and
Fundamental Freedoms.
07-09 July 2010
Roundtable on „Administration of justice and human rights”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Faculty of Law and Administrative
Sciences, West University in Timişoara.
12-13 July 2010
Symposium on „The World Population Day, present and
future”, organized by the Romanian Institute for Human Rights
with the participation of the UNESCO Chair for Human Rights,
Democracy, Peace and Tolerance at the North University of Baia
Mare, to celebrate the World Population Day.
19 July 2010
Release of the volume „Tratat de management juridic and
jurisdicţional” (Treatise of juridical and jurisdictional
management), by Vasile Pătulea, organized by the Romanian
Institute for Human Rights.
25-28 July 2010
National phase of the „Democracy and tolerance” contest,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
partnership with the Ministry of Education, Research, Youth and
Sports, Lifetime Education and Learning General Directorate and
the Vâlcea County School Inspectorate.
29 July-2 August 2010
Training activities for the teaching staff in pre-university
educational units, on topics related to human rights and the rights
of the child, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in partnership with the Ministry of Education, Research,
Youth and Sports and the Reghin County School Inspectorate –
Inclusive Education Center.
DREPTURILE OMULUI
05-07 August 2010
Human rights education activities in schools for the teaching
staff in pre-university educational units, organized by the
Romanian Institute for Human Rights and the Teachers' Training
Center in Sibiu.
12 August 2010
Roundtable on „Dialogue and understanding”, the logo
proposed by the United Nations Organization for the celebration of
this year's International Youth Day and the inauguration of the
International Youth Year 2010-2011, organized by the Romanian
Institute for Human Rights in collaboration with the Romanian
Association for the United Nations and the Club of Cheia.
18-19 August 2010
Seminar on „The new Codes and the development of the civil
rights”, organized by the Romanian Institute for Human Rights.
24-27 August 2010
Debate on „Human rights and religious freedom”, organized by
the Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
„Al. I. Cuza” University and the Metropolitan Church of Moldova
and Bucovina.
01-04 September 2010
Training course on „The economic and social human rights in
the insurance system”, organized by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the UNESCO Chair for
Human Rights, Democracy, Peace and Tolerance, North University
of Baia Mare.
01-04 September 2010
Debate on „Illiteracy, a social plague; causes and
countermeasures”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights on occasion of the International Literacy Day.
04-08 September2010
16th edition of the courses of the International University of
Human Rights on „Evolution of human rights at domestic and
international level”, organized by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the UNESCO Chair for
Human Rights, Democracy, Peace and Tolerance, the Romanian
Association for the United Nations, IDEF and the Club of Cheia.
15 September 2010
Debate on „Democracy in Europe. Trends and challenges”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Romanian Association for the United
Nations on occasion of the International Day of Democracy.
17 September 2010
Roundtable on „The local cultural heritage”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Club of Cheia, on occasion of the European Heritage Days.
28 September 2010
Seminar on „The citizen's right to access to information of
public interest”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the UNESCO Chair for Human
Rights, Democracy, Peace and Tolerance, the Romanian
Association for the United Nations and the Club of Cheia on
occasion of the International Right to Know Day.
DREPTURILE OMULUI
73
74
29-30 September 2010
Symposium on „The European promotion and protection of
human rights”, organized by the Romanian Institute for Human
Rights in collaboration with the UNESCO Chair for Human
Rights, Democracy, Peace and Tolerance coordinated by IRDO
and the North University of Baia Mare and with the participation
of IDEF to celebrate the 60th anniversary of the European
Convention on the Defence of Human Rights and Fundamental
Freedoms and the 17th anniversary of Romania's membership to the
Council of Europe.
1 October 2010
Roundtable on „The rights of older persons – between
desiderata and realities”, organized by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the Romanian Association for
the United Nations (ANUROM) and the Romanian Association for
the Rights of Older Persons (ARDOVT), on occasion of the
International Day of Older Persons.
1-3 October 2010
Debate on „Juridical education”, organized by the Romanian
Institute for Human Rights on occasion of the World Teachers'
Day.
5 October 2010
Roundtable on „Education and the economic crisis” organized
on occasion of the World Teachers' Day by the Romanian Institute
for Human Rights in collaboration with the Romanian Association
for the United Nations.
15 October 2010
Roundtable on „Let's act together to get rid of poverty”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Romanian Association for the United
Nations (ANUROM) on occasion of the International Day for the
Eradication of Poverty.
22 October 2010
Roundtable on „Romanian contributions to the activity of the
United Nations Organization”, organized by the Romanian
Institute for Human Rights in collaboration with the Romanian
Association for the United Nations (ANUROM) to celebrate the
65th anniversary of the United Nations Day.
24-27 October 2010
Debate on „Harmonization of the Romanian institutions and
instruments for the protection and promotion of human rights to
those belonging to the United Nations Organization”, organized by
the Romanian Institute for Human Rights, in Bistriţa Năsăud, as
part of a series of events devoted to the United Nations Day.
9 November 2010
Roundtable organized on occasion of the International Day
Against Fascism and Antisemitism by the Romanian Institute for
Human Rights in collaboration with the Romanian Association for
the United Nations (ANUROM), the „Victor Dan Zlătescu” Club
of Cheia Association and with the participation of IDEF.
DREPTURILE OMULUI
10 November 2010
Debate on „Combating discrimination, while promoting respect,
peace and mutual understanding”, organized by the Romanian
Institute for Human Rights on occasion of the International Day of
Peace.
16 November 2010
Human rights education activities with students of General
School No. 2 in Voluntari in the framework of the educational
project on „Peace and non-violence for the world's children”,
organized during the Global Education Week by School No. 2 in
partnership with the Romanian Institute for Human Rights.
16-17 November 2010
Roundtable on „Human rights, democracy, peace and
tolerance”, organized by the Romanian Institute for Human Rights
with the participation of the Romanian Association for the United
Nations and the Club of Cheia Association on occasion of the
International Day for Tolerance.
18 November 2010
Activities devoted to the Universal Children's Day on „The
right to play – the first step towards wisdom”, organized by
General School No. 190 „Marcela Peneş” in partnership with the
Romanian Institute for Human Rights.
25 November 2010
Roundtable on „32 years since adoption of the UNESCO
Declaration on Race and Racial Prejudice”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights.
25 November 2010
Roundtable on „Stop violence against women”, organized by
the Romanian Institute for Human Rights in partnership with the
Romanian Association for Women's Rights on occasion of the
International Day for the Elimination of Violence against Women.
2 December 2010
Roundtable on „The rights of HIV seropositive persons in
Romania” organized by the Romanian Institute for Human Rights
on occasion of the World AIDS Day.
3-10 December 2010
Human rights education activities with students at General
School No. 3 in Voluntari achieved during the Open Doors Week,
organized by the Romanian Institute for Human Rights as part of a
series of events devoted to the Human Rights Day.
Symposium on „Equal people – equal rights”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Romanian Association for the United Nations and Family Forum
on occasion of the International Day of Persons with Disabilities.
6 December 2010
9 December 2010
DREPTURILE OMULUI
Symposium on „Human rights and the fundamental freedoms”,
organized in Ploieşti by the „Adolescenţa” Foundation in
collaboration with the Romanian Institute for Human Rights, the
Oil and Gas University of Ploieşti and the Prahova County School
Inspectorate on occasion of the Human Rights Day.
75
76
9 December 2010
Symposium on „Human rights – an evolving system”,
organized on occasion of the Human Rights Day by the Romanian
Institute for Human Rights in collaboration with the North
University of Baia Mare.
9 December 2010
Essay contest – final phase, organized by the Romanian
Institute for Human Rights and the „Adolescenţa” Foundation,
with the participation of the Oil and Gas University of Ploieşti and
the Prahova County School Inspectorate.
10 December 2010
Roundtable on „Human rights, between desideratum and
reality” organized during the week devoted to the Human Rights
Day by the Romanian Institute for Human Rights in partnership
with the „Andrei Şaguna” University.
10 December 2010
Roundtable on „Defenders of human rights”, organized by the
Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
Romanian Association for the United Nations, dvoted to the
Human Rights Day.
14-18 December 2010
Training course on „55 years since Romania's accession to the
United Nations Organization”, organized by the Romanian
Institute for Human Rights in partnership with the Romanian
Association for the United Nations and the Club of Cheia
Association.
15 December 2010
Meeting with the United Nations Special Rapporteur on
contemporary forms of slavery, Ms Gulnara Shahinian.
15-16 December 2010
Event devoted to the 44th anniversary of the International
Covenant on Civil and Political Rights and the International
Covenant on Economic, Social and Cultural Rights, organized by
the Romanian Institute for Human Rights in collaboration with the
UNESCO Chair for Human Rights, Democracy, Peace and
Tolerance on occasion of the Day of the Covenant.
17 December 2010
Roundtable on „Immigrant workers' right to free movement”,
organized by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Romanian Association for the United
Nations on occasion of the International Migrants Day.
29 December 2010
Roundtable on „Exploration of the promotion and the protection
of cultural diversity”, organized on occasion of International
Biodiversity Day by the Romanian Institute for Human Rights in
collaboration with the Romanian Association for the United
Nations.
DREPTURILE OMULUI
APPENDIX B
PARTICIPATION IN OTHER EVENTS
7 January 2010
Roundtable on „The United Nations Summit of Copenhagen
and the issue of climatic changes – a disappointing compromise”,
organized by the Titulescu European Foundation and the Strategic
Studies Center.
12 January 2010
Roundtable on occasion of the release of the volume „Istoria
civilizaţiei româneşti” (A history of the Romanian civilization),
organized by the Titulescu European Foundation and the Strategic
Studies Center.
19 January 2010
Conference inaugurating the Project on „Technical assistance
for strengthening the managerial capacity of the Superior Council
of Magistracy in the field of human resources in the technical
administrative apparatus proper and the judicial system in
Romania”, organized by the Superior Council of Magistracy.
26 January 2010
Meeting of the National Bioethics Committee of Romania's
National Commission for UNESCO, organized by Romania's
National Commission for UNESCO.
27 January 2010
Conclusion of the Week of Action Against Violence (part of the
project „Steps towards non-violence") with the event „Let's learn
to be tolerant”, organized by School No. 190 „Marcela Peneş”.
3 February 2010
Roundtable on occasion of releasing the volume entitled
„România şi lumea la confluenţa secolelor XX şi XXI” (Romania
and the world at the turn of the century), organized by the
Titulescu European Foundation and the Strategic Studies Center.
15 February 2010
Conference opening the institutional close collaboration on
„Consolidating the efficiency of judicial inspection in Romania”,
organized by the Superior Council of Magistracy in partnership
with the General Council of the Judicial Power of Spain.
Roundtable on „The Roma – Lights and shadows”, organized
by the Chamber of Deputies' Commission on Human Rights, Cults
and National Minorities Issues together with the „Pro-Europa”
Roma's Party and the National Agency for the Roma on
commemorating the Emancipation Day.
18 February 2010
18-22 February 2010
Debate on „Legal protection of human rights”, organized by the
West University of Timişoara on occasion of the 154th anniversary
of Roma's emancipation.
19 February 2010
Conference on „Terror, dignity and the instrumentalization of
human life”, organized by the National School of Political and
Administrative Studies, Faculty of Public Administration.
DREPTURILE OMULUI
77
78
21-26 February 2010
Seminar devoted to the European labour law on „Facing the
challenges of social Europe”, organized by Labour Law Institute –
Catholic University of Leuven, the „Jean Monnet” Chair of Labour
Law – Tilburg University and the Reflect Institute.
24 February 2010
Conference introducing the institutional close collaboration
project on „Improving the efficiency of the evaluating system of
the professional activity of magistrates”, organized by the Superior
Council of Magistracy in partnership with the Superior Council of
Magistracy of Italy.
25 February 2010
Working meeting with the German experts involved with the
short-term implementation of the institutional close collaboration
project on „Support for the establishment of a national mechanism
of prevention meant to achieve a better promotion and protection
of human rights in detention places”, organized by the Ministry of
Justice in partnership with the German Foundation for
International Legal Cooperation.
4 March 2010
Working meeting for the organization of the event celebrating
the 35th anniversary of the Final Act of Helsinki de la Helsinki (1
August 1975), in the framework of the Conference for Security and
Cooperation in Europe, organized by the Ministry of Foreign
Affairs.
4 March 2010
Conference on „Nicolae Titulescu and the dictatorships in
Romania”, organized by the Titulescu European Foundation and
the Strategic Studies Center.
8-12 March 2010
Meeting with Italian experts in the framework of the
institutional close collaboration project on „Improving the
efficiency of the evaluating system of the professional activity of
magistrates”, organized by the Superior Council of Magistracy in
partnership with the Superior Council of Magistracy of Italy.
10-12 March 2010
Meeting of students and members of the teaching staff of the „1
December 1918” University, Faculty of Social Assistance, on „The
issue of social assistance and human rights education for the
assisted”.
11 March 2010
Conference on „The mysticism of nationalism and the mystic
nationalism in the Romanian inter-war thinking”, organized by the
Titulescu European Foundation and the Strategic Studies Center.
12 March 2010
Release of the volume „Culegere de Jurisprudenţă CEDO –
cauze recente împotriva României” (Compilation of jurisprudence
of the European Court of Human Rights – recent cases against
Romania), vol. I, published by the European Institute of Romania.
17 March 2010
Conference on „Inauguration of Strategies and Policies Studies
– SPOS 2009”, organized by the Titulescu European Foundation
and the Strategic Studies Center.
DREPTURILE OMULUI
19 March 2010
Inauguration of the Magistrates' Training Center in Girov,
Timiş County, organized by the Superior Council of Magistracy
and the National Institute of Magistracy.
22-24 March 2010
Reunion of the European Group of National Human Rights
Institutions.
22-23 March 2010
Roundtable, organized by the Ministry of Justice in partnership
with the German Foundation for International Legal Cooperation
on implementing the institutional close collaboration project
devoted to the establishment and optimal functioning of national
mechanisms for the prevention of torture and inhuman or
degrading punishments or treatments that could be applied to
persons deprived of liberty in the detention places, in conformity
with commitment assumed by the Romanian State by ratifying the
Optional Protocol to the Convention against Torture and other
cruel, inhuman or degrading punishments or treatments, adopted in
New York on 10 December 1984.
23 March 2010
Conference on „Recent developments in the jurisprudence of
the European Court of Human Rights in terms of the right to a fair
trial”, organized by the Superior Council of Magistracy in
partnership with the Ministry of Foreign Affairs.
25 March 2010
Roundtable on „The Eastern boarder of the European Union”,
organized by the Titulescu European Foundation and the Strategic
Studies Center.
26 March 2010
Events devoted to the 20th anniversary of the Association for the
Defence of Human Rights in Romania – Helsinki Committee
(APADOR-CH).
26 March 2010
Conference on „The European Union’s legislature: striking the
right balance between the EU and the national level”, organized by
the National School of Political and Administrative Studies,
Faculty of Public Administration and the European Public Law
Organization – EPLO, Agency in Bucharest, in the framework of
the cycle of conferences called „EPLO-SNSPA Dialogues”.
31 March 2010
Inauguration of the online Juridical Encyclopaedia on labour
law.
5 April 2010
Debate in the framework of the 'Open Doors' series of events on
„Human rights for all”, organized by the „Club of Cheia”
Association in partnership with the Romanian Association for the
United Nations (ANUROM), the Romanian Association for the
Human Rights to a Healthy Environment (AROMES) and the
Family Forum Association on occasion of the World Health Day.
DREPTURILE OMULUI
79
80
7 April 2010
Conference on „The political reform in Jordan and the Middle
East. Aspirations and challenges”, delivered by H.E. Musa
Maaytah, Minister of Political Development in Jordan, organized
by the Ministry of Foreign Affairs and the National School of
Political and Administrative Studies.
9 April 2010
Colloquium on „Transposition and implementation of Directive
2007/64/CE on payment services in the legislations of the member
countries – practical aspects”, organized by the European Society
for Banking and Financial Law – Romania.
19-20 April 2010
Seminar on „Voting outside the country”, organized by the
Standing Electoral Authority in collaboration with the United
Nations Electoral Assistance Division.
23 April 2010
Roundtable on „Reading, the younger generation and the
Internet”, followed by a book exhibition, organized by the „Club of
Cheia” Association and the Romanian Association for the United
Nations on occasion of the World Book and Copyright Day.
28 April–5 May 2010
Training course on „Educational Management”, organized by
the „Ius Primi Viri” Center for Human Development Studies.
30 April 2010
Activities devoted to the Day of School No. 190 „Marcela
Peneş”.
3-5 May 2010
Training course on „Juridical management and human rights”
delivered by de Jean-Mathias Goerens.
5 May 2010
Conference on „Romania before the European Court of Human
Rights”, organized by the European Law Study Center of the
„Acad. Andrei Rădulescu” Legal Research Institute of the
Romanian Academy, the Romanian Judges Forum, the European
Institute of Romania and the Legal Sciences Society.
6-7 May 2010
The Human Dimension implementation meeting on „Promotion
of gender equality and women's participation in the political and
public life”.
6-7 May 2010
Meeting of the National Human Rights Institutions in the
framework of the EU Agency for Fundamental Rights.
7 May 2010
Reunion of students of the Public Administration Faculty of the
National School of Political and Administrative Studies.
10-11 May 2010
Conference on „Legal inspection – a warrant for the
independence of the legal system”, organized in the framework of
the project on „Consolidation of the legal inspection in Romania”
by the Superior Council of Magistracy in Romania in partnership
with the one in Spain.
DREPTURILE OMULUI
11-12 May 2010
Conference on „Media changes, public information, and public
responsibility”, organized by the Communications Research Center
and Cox International Center.
14 May 2010
Conference devoted to the promotion of a project on
„Participation of vulnerable groups in social economy”, organized
by the National Agency for the Roma in collaboration with The
Ministry of Labour, Family and Social Protection and the
European Social Fund.
14 May 2010
Conference on „The relationship between the Council of Europe
and the European Union Agency for Fundamental Rights”,
delivered by Dr Guy de Vel – Council of Europe, organized by the
National School of Political and Administrative Studies, Faculty of
Public Administration in partnership with the European Public
Law Organization (EPLO), Agency in Bucharest, as part of the
cycle of conferences called „EPLO-SNSPA Dialogues”.
14-15 May 2010
6th edition of the Jean Monnet annual Conference on „European
Union, Global Governance and sustainable development”,
organized by the European Studies Center of the „Alexandru Ioan
Cuza” University of Iaşi in the framework of the European Week.
17-18 May 2010
Seminar on „Aspecte de drept constituţional privind revizuirea
Constituţiei Marelui Ducat al Luxemburgului”, organized by
Universitatea din Luxemburg, Facultatea de Drept, Economie şi
Finanţe in collaboration with Institutul Internaţional de Exprimare
şi de Inspiraţie Franceză, Secţia luxemburgheză.
20 May 2010
Conference on „New reforms in the areas of local government
and electoral law in Greece”, delivered by de Prof. Dr Spyridon
Flogaitis, President of the European Public Law Organization.
25 May 2010
Ceremony of conferring the title „Doctor Honoris Causa” of the
National School of Political and Administrative Studies to Prof. Dr
Geert Bouckaert, President of the European Group for Public
Administration, Director of the Public Management Institute,
Catholic University of Leuven.
26 May-5 June 2010
International festival on „Education and culture on the Lower
Danube”, organized by the Teachers' Training Center in Galaţi.
1-5 June 2010
International conference on „Present-day issues with the
juridical activity of banks”, organized by the Association of Legal
Advisers in the Financial Banking System.
2 June 2010
Workshop in the framework of the project entitled „Improving
the efficiency of the evaluating system of the professional activity
of magistrates”, implemented by the Superior Council of
Magistracy in partnership with the Superior Council of Magistracy
din Italy.
DREPTURILE OMULUI
81
82
3 June 2010
Conference on „Role of the European Parliament with the new
institutional balances”, organized in the framework of the project
entitled „Romania-France: together in Europe.
7-8 June 2010
Seminar on „Voting outside the country”, organized by the
Standing Electoral Authority in collaboration with the United
Nations Electoral Assistance Division (UNEAD).
9 June 2010
Training course on „Development of human rights in Europe:
35 anniversary of the Final Act of Helsinki de la Helsinki”,
organized by the International Institute of Law of French
Expression and Inspiration in partnership with the Romanian
Association for the United Nations.
9-13 June 2010
Annual meeting of the European Group of United Nations
Associations, organized by World Federation of United Nations
Associations.
14-15 June 2010
International conference on „Evaluation of magistrates and of
the legal system. The best European practices”, organized by
Superior Council of Magistracy of Romania in partnership with the
similar institution in Italy.
18 June 2010
Roundtable on „35th anniversary of the Final Act of Helsinki de
la Helsinki – historical review and contemporary significance”,
organized by the Romanian Diplomatic Institute.
18 June 2010
Roundtable on „Role of the civil society organizations with the
promotion of the civic dialogue and participation of the public in a
good governance”, organized by the Non-governmental
Organizations Assistance Center in partnership with the European
Commission Agency in Romania.
28 June 2010
French-Romanian seminar on „The Efficiency of Justice”,
organized under the high patronage of the French Minister of Justice.
30 June 2010
Debate on „the National Institute of Magistracy – present and
future”, organized by the Superior Council of Magistracy and the
National Institute of Magistracy.
30 June 2010
Reunion organized by the Ministry of Foreign Affairs to
celebrate the 35th anniversary of the Final Act of Helsinki, adopted
on 1 August 1975, in the framework of the Conference for Security
and Cooperation in Europe.
2 July 2010
National symposium on „The Constitution and the dynamism of
law in contemporary society”, devoted to the Justice Day and
organized by the Union of Jurists of Romania.
6 July 2010
Meeting with the delegation of the Legal Commission of the
National Assembly of Vietnam, led by Mr. Tan Dinh Long, Vicepresident of the Commission.
th
DREPTURILE OMULUI
8-9 July 2010
Seminar on „Promoting global education and education for
development in Romania”, organized by the Romanian Federation
of Non-governmental Organizations, Working group on education
for development, in collaboration with the Ministry of Foreign
Affairs and the Ministry of Education, Research, Youth and Sports
and with the support of the North-South Center of the Council of
Europe and the European Commission.
25 July-1 August 2010
18th International Congress of the International Academy of
Comparative Law.
12 August 2010
Roundtable on „Getting the youth involved with education for
development” and launching of the International Year of Youth,
organized by the Mayor' Office of the Municipality of Bucharest in
partnership with the Council of Europe Information Bureau in
Romania and the UN Information Center for Romania.
12 August 2010
Seminar on „The youth and the fight against discrimination –
responsibilities and opportunities”, organized by the Mayor's
Office of the Municipality of Bucharest in partnership with the
Council of Europe Information Bureau in Romania and the UN
Information Center for Romania, on occasion of the International
Youth Day.
9 September 2010
Meeting organized on occasion of Ileana Florescu's exhibition
on „The Sunk Library” by the Embassy of Italy in Bucharest.
10 September 2010
Conference inaugurating the „Revised strategy on the
management of human resources”, organized by the Superior
Council of Magistracy.
15 September 2010
Roundtable on „Democracy: a project for the 21st century. A
comparative survey of Europe and Latin America”, organized by
the Ministry of Foreign Affairs on occasion of the International
Day of Democracy.
20 September 2010
Reunion on „Present-day situation of the Roma in Europe, from
the free movement of persons to discrimination and xenophobia”,
organized by Parliament of Romania, Chamber of Deputies
Commission on Human Rights, Cults and National Minorities
Issues, the Roma's Party Pro-Europe Organization and the
European Roma and Travellers Forum.
27 September 2010
Debate on „The status of public servants in the Romanian
administrative law vs. the status of the European public servants”, organized by the National School of Political and Administrative Studies.
28 September 2010
Debate on „Free access to information viewed through the eyes
of a sensitive public space – justice”, organized by Transparency
International Romania and the Association of Romanian
Magistrates.
DREPTURILE OMULUI
83
84
6 October 2010
National conference on „The European system for the
protection of human rights – reform and expected developments”,
organized by the Ministry of Foreign Affairs the Council of Europe
Information Bureau in Romania.
7-10 October 2010
Annual meeting of the European Group of National Human
Rights Institutions and the 10th World Conference of the National
Human Rights Institutions organized in Edinburgh.
8 October 2010
Conference on „Romania's priorities as a member of the
European Union – perspectives for the year 2020”, organized by
the Ministry of Foreign Affairs in collaboration with Europuls, the
first portal analyzing the Romanian public life.
8-9 October2010
Conference on „Law-Religion-Education. Freedom of religious
beliefs in the field of education”, organized by International
Institute of Law in partnership with University College, London.
12 October 2010
Conference on „Responsibilities with the management of the
court”, organized by the Superior Council of Magistracy.
14-15 October 2010
International conference Human Rights Council on „A civil
society's perspective related to the priorities of the year 2011”,
organized by the German Institute for Human Rights in
collaboration with the Friedrich-Ebert-Stiftung Foundation and the
German Forum for Human Rights.
14-16 October 2010
The 2nd International Conference on „Institutional Quality
Management: from minimum requirements to overall quality
improvement” organized by the Romanian Agency for Quality
Assurance in Higher Education – ARACIS in the framework of the
project called „Quality Assurance in Higher Education in Romania
viewed in the European context. Development of academic quality
management at system and institutional level – ACADEMIS.
20-23 October 2010
Roundtable on „Decisional transparency in the public
administration”, organized by the West University.
21 October 2010
Conference on „Decisions by the European Court of Human
Rights against Romania. Analysis, consequences, possible
accountable authorities. Application of the pilot decision procedure
in the case of systemic malfunctions”, organized by the European
Law Study Center of the Legal Research Institute of the Romanian
Academy, the Romanian Judges Forum and the University
Publishing House.
24-25 October 2010
Debate on „Implementing a flexible and performing
management in higher education”, organized by the „Vasile
Goldiş” University.
DREPTURILE OMULUI
25 October 2010
Activities organized in the framework of the annual event
devoted to the „European Day of Civil Justice” and the „Open
Doors Day” organized by the Superior Council of Magistracy.
25 October 2010
Conference on „Family policies and the demographic challenge
in Europe” organized by the Embassy of France in Romania and
the European Institute in Romania.
27 October 2010
Debate on „Given the procedural amendments it introduces,
does Protocol No. 14 represent a solution for 'redressing' the
Court's situation?” and release of the volume „Convenţia
europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole” (The
European Convention on Human Rights. Comments on the
articles), 2nd edition, authored by Prof. Dr Corneliu Bîrsan,
organized by the Academy of Romania and the C. H. Beck
Publishing House.
28 October 2010
Seminar on „Justice with and for juveniles”, organized by Court
of Appeal of Ploieşti in partnership with the editorial group
Universul Juridic, Pro Universitaria, the Neverland Publishing
House, as part of the decentralized continuous training for judges
programme.
29 October 2010
International conference on „Mediation in the European Union.
Status and perspectives”, organized by the European Association
of Magistrates for Mediation, Romanian Section, in collaboration
with the Superior Council of Magistracy.
29 October 2010
The 8th biennial international conference organized by the
Faculty of Law and Administrative Sciences of the West
University of Timişoara and the European Studies and Legal
Research Center of Timişoara.
3 November 2010
International conference on „Pay attention to differences – for
better free movement of the European citizens”, organized by the
European Citizen Action Service (ECAS), the European Economic
and Social Committee and the Institute of European Legal Studies.
5 November 2010
Conference on „Accountability of Public Administration: An
important feature of modern governments. Challenges and
perspectives”, organized by the National School of Political and
Administrative Studies as part of the cycle of conferences „The
EPLO – SNSPA Dialogues”.
6-10 November 2010
International conference on „Peace building, reconciliation and
globalization in an interdependent world”, organized by the
Institute for Cultural Diplomacy as part of the project called „A
world without frontiers”.
10 November 2010
Conference on „Role of evaluation in the exercise of
Parliament's control power” organized by the Evaluation
Association „EVALROM” and CENTRAS as part of the project
called „Increasing responsibility and good governance through
evaluation” financed by the European Union in the framework of
the programme called „The transition facility – Consolidating the
civil society's support for fighting corruption.
DREPTURILE OMULUI
85
86
11-12 November 2010
National conference on environment law and the annual session
of academic dissertations held by the Faculty of Law and
Administrative Sciences on „The new codes in the development of
the Romanian law”, organized by the Ecologic University of
Bucharest.
12 November 2010
Debate on „First applications by the Romanian judge of the
European Union law of competition and State's aids”, organized by
the European Law Study Center of the Legal Research Institute of
the Romanian Academy.
16 November 2010
Seminar on „The institution of mediation in the Romanian and
the Community law” organized by the Center of Mediation
Association of Craiova in partnership with the Association of
Romanian Magistrates.
17 November 2010
Seminar on „Migration and cohesion” organized by the
European Citizen Action Service (ECAS).
19-20 November 2010
Second edition of the National Conference of Mediators on
„Mediation works. The little reform in justice”, organized by the
Mediation Council.
23 November 2010
Debate on „The judicial power and the reform of the
Constitution”, organized by the Horia Rusu Foundation.
23 November 2010
Activities on „A new approach to trees – the wood civilization”
organized by the Students' Schools Council and the Parents'
Association of School No. 190 „Marcela Peneş” (1-8 grades), as
part of the events organized by UNESCO on occasion of the
International Year of Forests, 2011.
29 November 2010
Conference on „Poor children in Germany and Europe – 2010
conclusion of the European Year for Combating Poverty and
Social Exclusion”, organized by the German Association of Family
Organizations and the European Commission Agency in Germany.
11/30/10
Conference on „Exploring the promotion and the protection of
cultural diversity”, organized by the Academy for Cultural
Diplomacy.
2-3 December 2010
Seminar on „Education in the field of human rights” organized
by the Irish Commission of Human Rights.
3-5 December 2010
World Family Summit +6 on „Education – the most powerful
weapon to change the world”, organized by the World Family
Organization with the support of the United Nations through its
ECOSOC Bureau, Non-governmental Organizations Directorate,
UNESCO – Movement and Education for All and the International
Association of Economic and Social Councils.
DREPTURILE OMULUI
7-8 December 2010
Conference on „Recent jurisprudence of the European Court of
Human Rights in the field of criminal law”, organized by the
Academy of European Law.
8 December 2010
Conference on „The Constitutional Court, human rights and the
media”, organized by the E.MA Venice Programme, the Romanian
Cultural Institute, the Konrad Adenauer Foundation – Programme
called 'The State governed by the rule of law in South-East Europe,
the Faculty of Political Sciences, University of Bucharest, the
Center of Excellence for Research and Development of the Faculty
of Political Sciences.
9-10 December 2010
Additional human dimension reunion of the Organization for
Security and Cooperation in Europe on „Religious freedom and
freedom of belief”.
9-10 December 2010
Conference on „The preliminary programme for the
rationalization of health”, organized by the Institute of Health
Policy and Management of the Erasmus University and the
Erasmus Observatory on Health Law.
9-12 December 2010
Roundtable on „Human rights. Constitutional
Perspectives”, organized by the Lawyers' Training School.
14 December 2010
Conference on „Romania at the 55th anniversary of its accession
to the United Nations Organization”, organized by the Ministry of
Foreign Affairs.
14 December 2010
National symposium on „The Treaty of Lisbon. One year after”
organized by the European Law Study Center of the Legal
Research Institute of the Romanian Academy.
DREPTURILE OMULUI
law.
87
III. IRDO REPORT
ON THE EVOLUTION OF HUMAN RIGHTS LEGISLATION
IN ROMANIA AND IN THE EUROPEAN UNION
EVOLUTION OF NATIONAL HUMAN RIGHTS LEGISLATION IN 2010
During 2010, a series of amendments and
completions were made to the human rights
legislation. Also new legislative measures were
issued and adopted as a result of Romania’s
obligation as an EU member state to fully
implement the acquis communautaire within the
established deadlines and to ensure progress of
the achieved reforms.
Thus themes such as equal treatment for men
and women, eradication of poverty, combating
social exclusion, protection and promotion of
handicapped persons, the right to asylum, the
migration and immigration phenomena were
regulated during 2010 in a need to both improve
the existent legislation as well as to cope with
the newly arisen situations.
At European level, 2010 stands for the
European Year for Combating Poverty and
Social Exclusion. This fact had a special effect
on Romania since there is a strong will here to
mobilize as many individuals and institutions as
possible in the fight against poverty and in the
social inclusion promotion activities. Romania
strives to identify and then to apply concrete
solutions to eradicate poverty and to guarantee
social inclusion of vulnerable groups.
The European Year of combating poverty is
observed by the 27 member states as well as by
Island and Norway which are implementing
their related programmes. In Romania the
Ministry of Labor, Family and Social Protection
is the implementing body of these programmes
and it has four major objectives: 1) to
acknowledge that those living in poverty and are
socially excluded have the right to a decent life
and to play an active role in society; 2) to
stimulate
common
responsibility
and
participation in the fight against poverty, 3) to
promote social inclusion and to obtain political
engagement which should lead to concrete steps
for eradicating poverty and combating social
exclusion; 4 ) to ensure the assuming of these
objective by the entire society.
Through the Emergency Ordinance no.
68/2010 a series of public institutions in the
88
field of human rights were abolished. By
reorganizing the Ministry of Labor, Family and
Social Protection the following national
institutions were abolished: the National Authority
for Family Protection and the Children’s Rights,
the National Agency for Equal Opportunities
among Men and Women, the National Authority
for Handicapped Persons and the National
Institute for Prevention and Combating Social
Exclusion of Handicapped Persons. The ministry
took over the activities of these institutions by
setting up specialized directions. According to the
above mentioned Ordinance, the taking over of
these functions is also reflected in the new name
of the ministry which will thus replace the
respective abolished institutions.
With regard to Equal Opportunities
between Men and Women the following
legislation is in place: the Government
Ordinance no. 237/2010 regarding the approval
of the 2010-2012 National Strategy on equal
opportunities between men and women and the
2010-2012 general Plan of Action for the
implementation of the National Strategy on
Equal Opportunities.
Similarly with the previous strategy
document, the 2010-2012 National Strategy on
Equal Opportunities aims to respond through
concrete measures and activities to the
challenges that were identified in time with
regard to specific areas of intervention such as
education, labor market, social life, gender roles
and stereotypes, participation in decisionmaking processes.
According to statistical data at national level
there are still disparities on the labor market
between men and women in the detriment of
women, in the context of social, political and
cultural life. Thus on the labor market the
occupational professional segregation by gender
still persists in the sense that women
predominate in certain areas of economic
activity (health, education, public administration
etc.) while other areas are dominated by men
(heavy industry, army etc). This professional
DREPTURILE OMULUI
segregation
determines
differences
of
remuneration between men and women taking
into account that the areas in which women are
predominant offer lower salaries than those
which involve men employment.
There is also a difference on the labor market
between the rates of employed women
compared to that of men. This difference
perpetuates in time: in 2004 the rate of
employed women with ages raging between 15
and 64 years was of 52, 1% - much lower than
that of employed men in the same age category
(63, 6%), whereas in 2007 we still find a
considerable gender based difference in the
employment rate: 51, 7% for women compared
with that of 64, 1% for men.
With regard to the unemployment rate, one
can notice the preservation of existent
tendencies on the labor market. In 2004 the
unemployment rate for women was lower than
the one for men (6, 9% compared to 7, and 7%).
In the fourth semester of 2007, there was a
significant difference between the rate of
employed women compared to that of men (4,
9% v. 7, and 2%).
As far as participation of women in decisionmaking is concerned, there is a clear
disproportion between the representation of
women and that of men in the parliamentarian
and governmental structures. In October 2010
the executive approved a draft Law for the
amendment and modifications of the Law no.
279/2005 regarding apprenticeship in the work
place, with the aim to provide the youth with an
opportunity to access quality professional
training which will prepare them for obtaining
better job opportunities. The law enables better
access on the labor market for the unemployed
who will thus benefit of proper training and can
obtain more attractive employment offers with
adequate remuneration, contributing to a growth
in the employment rate.
The above law imposes additional
responsibilities on the employer who has to
appoint a supervisor for apprenticeship in the
work place. The name of this new position is
Apprenticeship Coordinator and it implies
monitoring and evaluation of the theoretical and
practical training of the apprentice. The office
of the Apprenticeship Coordinator covers all
costs for the evaluation and certification of
professional training through apprenticeship.
The above mentioned law was issued to
ensure the apprentices’ access to the labor
DREPTURILE OMULUI
market. This law is considered to be flexible
compared to the Law of national education.
Thus after the compulsory 9th grade graduation,
the student can opt either for a professional
choice or for working as an apprentice in
accordance with the apprenticeship law. An
important objective of this law is to attain a
growth in the rate of employment and a
decrease of the unemployment rate amongst
youth.
In the area of social protection, to be noted
is the adoption of the Law nr. 107/2010 for the
approval of the Emergency Ordinance no.
4/2010 on social protection measures
regulations for 2010. The law aims to achieve
and implement the proposed measures of the
Government’s Action Plan for stimulating
economic growth and protecting the economic
interests of the population. This law enables the
avoidance of staff layoffs by facilitating to the
employers the exemption from payment of
social insurance contributions and income tax
allowances for paid workers during periods of
temporary work interruption, but no more than
90 days.
By providing these facilities to the
employers, the law aims to maintain an active
labor force on the labor market, given that the
effects of the economic crisis are expected to
last longer than initially estimated. The law also
aims to avoid the loss of skilled workers in
those areas with potential for expansion after the
resumption of the economic growth.
The recently adopted Government’s Decision
no. 1007/2010 regarding the approval of
programmes of national interest in the field of
family protection and children’s rights for the
period 2010-2012, approves various related
programmes of national interest through public
selection of individually submitted projects or
of projects in partnership with private providers
of social services accredited by law.
Thus, the following programmes were
approved:
 “The closing of old type
institutions and the establishment of
recovery centers and of family type
houses or apartments”. This program
aims to increase the quality of social
services for children and families, as
well as the number of family type houses
and apartments. It also aims to reduce
the number of old type institutions:
89
 “Interventions
in
domestic
violence situations” which aims to
improve the quality of social services for
children and for families as well as to
strengthen the intervention capacities for
social assistance and for child protection
in situations of domestic violence.
Law no. 277/2010 on family support
allowance proposes the establishment of this
new type of allocation for family support based
on the rationing of the complementary family
allowance and of the family allowance for
single parent support, so as to ensure better
service provision and sufficient coverage of
social assistance measures for families with
children that have an extremely low income.
This law aims to abolish the discrimination that
existed bewteen the first four children and the
rest of the children from the point of view of the
right granted to the family at the child’s birth.
The Law no. 252/2010 was adopted to ratify
the Council of Europe Convention for the
protection against sexual exploitation and
abuse, adopted at Lanzarote on 25 October
200. Although some of its provisions can be
found in various legislative measures several
important modifications and amendments of the
legislation in place were necessary.
Thus this law enables the establishment of a
data gathering mechanism at the General
Directorate for Child Protection in order to
observe and evaluate the child exploitation and
sexual abuse phenomenon. This law will also
enable the elaboration of concrete measures for
an increased awareness among staff who work
directly with children and will encourage the
establishment of new communication services,
of counseling and psychological therapy and
emergency assistance to victims and their
families.
In the field of preventing and combating
human trafficking, the Law nr. 230/2010 was
adopted. This law refers to the modifications
and amendments of the Law no. 678/2001 on
prevention and eradication of human trafficking
and enables the development of the legal
framework for the use of investigative
techniques, for the prevention of trafficking and
for the protection and assistance of victims. By
achieving a data base on human trafficking, an
overview of this phenomenon would be
obtained, both from the victims of traffick
perspective as well as from that of the
90
perpetrator and the legal characters involved.
Also, for a better access of victims to
assistance and protection services, these
legislative measures propose that institutions
and nongovernmental organizations should
cooperate in order to create a national
identification and referral mechanism for
victims of human trafficking. Moreover, these
measures envisage to create safe housing for the
victims of human trafficking by hosting them in
family shelters and offering them counseling for
their social reintegration as well as the right to
free legal assistance.
Last but not least, the period of reflection
was introduced for Romanian citizens, victims
of trafficking as well, in order to eliminate the
discrimination between them and other foreign
citizens, victims of trafficking.
The ultimate aim of this law is to ensure an
increased efficiency in the assistance and
protection provided to the victims of trafficking.
At the national level, the National Agency
Against Human Trafficking of the General
Inspectorate of Romanian Police has conducted
a campaign to prevent exploitation of people
through forced labor. This campaign had in
mind the long lasting consequences of this
phenomenon and its significant social impact
both for the individual as well as for the family
environment. Such a tough experience such as
that of forced labor can trigger major changes in
an individual with regard to his or her own
perceptions and values system. The increased
freedom of circulation of Romanian citizens led
to their greater vulnerability with respect to
apparently more favorable job offers behind
which trafficking networks are hidden.
On 26 September 2007, Romania signed and
adopted the Law no. 221/2010 ratifying the
Convention regarding the Rights of Disabled
Persons, adopted in New York by the United
Nations General Assembly, on 13 December
2006, and opened for signatures on 30 March
2007. The Convention on the Rights of Disabled
Persons stands for the most important document
in this respect and is based on the UN Charter
principles which recognize the inalienable
dignity and respect for individual autonomy.
The following are among the basic principles
of the Convention:
 Respect for the
dignity and individual
inalienable
autonomy
DREPTURILE OMULUI
including the freedom of personal choice
and the person’s independence;
 Non discrimination;
 Full and effective participation as
well as social inclusion
 Respect for difference and
acceptance of persons with disabilities
 Equal opportunities
 Accessibility
 Equality between men and
women
 Respect for the capacities of the
children with disabilities and for their
right to their own identity
The main objectives of the Convention are to
promote, protect, ensure and guarantee to the
disabled persons respect for their dignity as well
as the full exertion of all their fundamental
human rights and freedoms.
By ratifying the Convention, Romania is
committed to take all appropriate legislative and
other measures to implement the rights
recognized in the above-mentioned Convention,
by amending or abrogating existing legislation
that contains elements of discrimination in this
respect, by informing people with disabilities
with regard to mobility devices and
technologies of assistance, and last but not least,
to act internationally for ensuring the full
exertion of these rights.
The Center for Vocational Integration of
Disabled Persons (CIPPD) was opened in 2010
in Romania, as a component of the EU project –
„Creating and implementing an integrated
model of evaluation, training and employment
on the labor market of persons with disabilities
in Romania”. This is the first complex
evaluation center for people with disabilities in
Romania, inspired by the successfully
implemented Austrian model.
The main objective is to implement a model
of occupational rehabilitation and social
integration of disabled persons through
vocational training programs adapted to the
particularities of people with learning
disabilities. The idea is to develop alternative
support services, counseling and support offered
to employers in order to integrate the persons
with disabilities on the labor market.
In terms of protecting and promoting the
rights of disabled persons, Romania is trying
to ensure all the necessary measures to provide
this category of persons the autonomy,
DREPTURILE OMULUI
professional training and social integration in
the life of the Romanian society, both by
accepting these people in different jobs as well
as by providing them with various facilities.
The Government’s Decision no. 89/2010 was
adopted to amend and complete the
methodological and implementation norms
provided by the Law nr. 448/2006 regarding the
protection and promotion of the rights of
disabled persons, approved by Government’s
Decision no. 268/2007.
These methodological norms are necessary in
order to clarify the provisions of the Law no.
207/2009 in approval of the Government’s
Emergency Ordinance nr. 86/2008 regarding
the amendment and completion of the Law nr.
448/2006 on the protection and promotion of
the rights of disabled persons.
The above mentioned norms are significant
for preventing the possibility of multiple
interpretations and for eliminating the arbitrary
in the application and enforcement of the rights
of disabled persons.
Thus, the existent methodological norms
ensure the necessary framework for an
integrated and unitary implementation of the
Emergency Ordinance provisions through the
following regulations:
 The procedure to be followed by
a disabled person with a serious or
accentuated handicap, or by a family
who has at least one handicapped child
as dependant, in case they wish to buy a
car or to adapt their home to provide
individual access and meet the specific
needs and requirements of the respective
disabled person. They can apply for
credit and the interest is covered by the
state budget by bank transfer from the
budget of the General Department for
the Protection of Disabled Persons,
under a contract of commitment to pay
interest for the purchase of a car and/or
for home adjustments to meet the special
needs of individual access, subject to
payment of due loan rates, and provided
that the loan does not exceed 10,000
euro and should be returned in
maximum 10 years. In case of purchase
of transport vehicles specially adapted
for non transferable disabled persons
91
that are dependant on a wheel chair the
loan cannot exceed 20,000 euro, with a
reimbursement period of 15 years.
 The provision that the public
administration authorities should provide
assistance to the applicant in the
completion of the modality of payment
forms provided that the special
individual needs of the disabled person
cannot be met by the residential center
located in the disabled person’s home
county;
 The provision to amend the
social benefits chapter with an article
stating that the status of payment of
social benefits that were not received by
a deceased disabled person, representing
indemnity and/or additional personal
budget for the month in which the death
occurred, and, as appropriate all social
benefits due or unpaid until the disable
person’s death.
Another important legislative measure is the
Government’s Decision no. 597/2010 amending
the Government’s Decision no. 628/2009 on
measures to implement the activities envisaged
in the program of national interest for
protecting the rights of disabled persons
„Restructuring the old-type institutions for
adult disabled persons and creating alternative
residential services.”
The programme of national interest in the
field of protecting the human rights of the
disabled persons „The restructuring of old type
insitutions destined to adult disabled persons
and the establishment of alternative residential
type services” is a multi-anual project and it was
promoted from the need to implement specific
quality standards in the residential institutions
for the adult disabled persons to ensure the
social services provided to these persons and
implicitly an improved quality of life for those
benefiting of these services.
To improve the quality of life for disabled
persons who benefit of residential social
services that were established by implementing
the above mentioned program of national
interest, all the works envisaged under this
program for the restructuring of old type
institutions destined for adult disabled persons
and for creating alternative residential type
services, are to be completed no later than 31
December 2010.
92
With regard to respecting the right to
health the Law on air quality was approve. This
law aligns Romania to European standards from
this point of view and applies the Ordinance
2008/50/CE of the European Parliament and
European Council of 21 May on the quality of
air and for a cleaner air.
This law establishes a legal framework to
regulate the necessary measures for maintaining
and improving air quality, based on air quality
objectives, ensuring the alignment of national
legislation to European standards and thus meet
Romania’s current obligations as a member of
the European Union. Its objective is the
protection of human health and of the
environment as a whole by having in place the
necessary measures for air quality improvement
or, where appropriate, by maintaining its air
quality objectives. Rules and regulations are in
place nationwide, defining and establishing air
quality objectives designed to avoid and prevent
the occurrence of damaging events and to
reduce their effects on human health and on the
environment and assess air quality across the
country, on the basis of common methodologies
and criteria established at European level.
In the field of justice, in February 2010, the
Strasbourg Court decided the application of the
pilot decision procedure in two of the pending
cases on nationalized buildings confiscated by
the communist regime in Romania.
With reference to violations of property
legislation, ECHR has ruled pilot decisions only
for Poland, whereas for Romania over 1,000
cases on nationalized properties issues are
pending to be solved.
It has been stated that despite the large
number of cases in which the Court drew
attention to the lack of efficiency of the
compensation mechanism for nationalized
buildings, no significant progress was made in
improving the legislation, which is why the
Court decided to apply pilot court decisions
procedure in two cases pending before it:
Atanasiu and Poenaru v. Romania and Solon v.
Romania
In the case Atanasiu and Poenaru v.
Romania, charges relate mainly to the
impossibility of access to a court for claiming a
nationalized apartment and to the administrative
authorities' delay in taking a decision on the
request for a refund.
In the case Solon v. Romania, the authorities
are accused of inability to obtain the
DREPTURILE OMULUI
compensation to which the plaintiff had a right,
under the law. 10/2001 for nationalized land, the
claimed land being currently used by the
University of Craiova.
It was also identified as an effective measure
the amendment of the current retrocession
mechanism, to which the Court found some
weaknesses and the implementation of new
simplified and effective procedures based on
consistent and predictable legislative measures,
which could keep a fair balance between
different interests at stake.
The modification of Law no. 10/2001 is
currently expected and a working group was
established with the aim to analyze the causes
that impede or even block the process of
property restitution and the compensation
payments. The changes envisaged by the
working group refer to the ECHR
recommendations for improvement of the
property restitution process and of granting
compensation amounts in order to speed up the
compensation process by establishing deadlines
for each solving stage of notifications and
imposing sanctions for failure to comply with
these deadlines.
If the Romanian government does not take
effective measures to solve the problem of
property restitutions, it can be sanctioned or
even excluded from the Council of Europe.
The legal basis of the pilot decision is Article
46 of the European Convention on Human
Rights, under which signatory states are
required to carry out the decisions of the ECHR
while the Committee of Ministers is to supervise
the execution of these decisions. By the
resolution (2004)3 of March 12, 2004,
concerning the decisions related to fundamental
structural problems, the Council of Ministers
has authorized that when ECHR notices a
violation of the Convention it should identify in
its decisions the main structural problem and its
source, especially when it may determine many
other similar additional applications, so that it
can assist states in finding solutions.
Also In the field of justice, the Government
adopted the Decision no. 113/2010 amending
Regulation No 275/2006 on implementing Law
on execution of sentences and measures ordered
by the court during the criminal trial, approved
by Government Decision no. 1897/2006. Here is
the novelty brought by the provisions of this
decision:
 outsourcing of services by the
DREPTURILE OMULUI
National Administration of Penitentiaries;
 ensuring the right to information
for persons deprived of their liberty by
requiring the mandatory existence in
each detention room of a copy of the
rules of internal order procedure;
 ensuring a minimum of two
consecutive days of rest per week, for
the private persons deprived of freedom
who work during detention;
 ensuring minimum one general
medicine doctor or family doctor from
each medical sector, at the place of
detention.
Also, in order to ensure and protect the
constitutional right to correspondence it was
decided that the prison administration covers all
the expenses if the detainees do not have the
necessary financial funds.
Somewhat related with the field of justice is
the adopted Law 176/2010 on integrity in the
exercise of public offices and dignities,
amending and supplementing Law no. 144/2007
on the establishment, organization and
functioning of the National Integrity Agency,
and amending and supplementing other laws
providing legislative measures aiming, on the
one hand to achieve a greater clarity and
concision in regulating the obligations of
integrity and transparency in the exercise of
dignitaries and public functions, and on the
other hand to provide a new approach on the
mechanism of submitting heritage or interest
statements and of the procedures developed
within the Agency, keeping the proportionality
requirement between providing the guarantees
of fundamental rights and freedoms and the
need for effective procedures to ensure integrity
and transparency in the exercise of public
dignities.
The adoption of this law has an important
impact on strengthening the integrity regulation
mechanism in the exercise of public functions
and dignitaries and contributes to promoting a
healthy economy, providing the society with a
climate of trust in the mechanisms that manage
it.
A new law was born on the issue of
citizenship, the Law no. 112/2010 on the
approval of the Government Emergency
Ordinance no. 5/ 2010 for the establishment,
organization and functioning of the National
93
Authority for Citizenship, which complements
the framework Law on Citizenship, ( Law no.
21/1991), republished, with the subsequent
amendments and completions. This law has
emerged as a result of the continuous
improvement process with regard to the
recovery procedure for re-granting the
Romanian citizenship.
This law envisages the establishment of the
National Authority for Citizenship, which has
the competency to apply the procedure of
granting, re-granting and cessation of Romanian
citizenship, as well as to counsel citizens on
matters of citizenship. All these reflect the
increased efforts to be closer to citizens and to
support them by providing better counseling
services.
The Government immigration policy is
reflected by the Government Decision nr.
664/2010, on the approval of the Plan of Action
for 2010 for the implementation of the National
Strategy on Immigration for the period 20072010, approved by Government Decision nr.
1122/2007, aiming to efficiently manage the
migration phenomenon at national level by
implementing concrete policies on this matter –
in consensus with the policies adopted by the
EU member states. The National Strategy on
immigration for the period 2007-2010, was
approved by Government Decision nr, 1122/200
and it continues to be referred to as the National
Strategy. This document establishes the
Romanian Government’s course of action with
regard to controlled immigration and the
prevention and control of illegal immigration,
asylum and social integration of foreigners.
The statute gained by Romania at the date of
its accession to the European Union and our
country’s expected economic growth in the
post-accession period will certainly influence
the migration flows and will gradually
transform Romania into a preferred destination
for migrants.
This reality requires the taking of all
necessary measures an effective management of
migration, namely maximizing the positive
effects and limiting the negative ones for the
benefit of our country and that of its own
citizens.
Here, it should be also mentioned the
approval of the Law no. 206/2010 amending the
Law no. 248/2005 on the free movement of
Romanian citizens abroad, a law that governs
the free movement of people, considering that
94
the free movement of persons is one of the
recognized fundamental rights of the EU
Member States citizens and is closely linked
with the notion of European citizenship.
At the European Union level, article 27 of
the
European
Parliament
Ordinance
2004/38/CE states that „Member States can
restrict the freedom of movement and residence
of EU citizens and their family members ,
regardless of nationality, for reasons of public
order, public safety, or public health”. If any of
the above reasons, the Law no. 248/2005 is
providing a sanction regime that contains
measures to limit the exercise of the right to free
movement of Romanian citizens abroad who
have been returned under an agreement of
readmission, which is mentioned in Art. 38.
point a).
The Law no. 206/2010 proposes the repeal of
Art. 38, point a) because they are no longer
considered valid and should be reviewed
together with the other provisions contained in
Law no. 248/2005 relating to restricting the
exertion of the right to free movement for the
Romanian citizens returned from abroad on the
basis of the readmission agreements and the
suspension of this right as a result of
nonobservance of restricti
Regarding the right to asylum the recently
adopted Law no. 280/2010 amending and
supplementing Law no. 122/2006 on asylum in
Romania, introduced specific provisions for the
release and/or renewal of temporary documents
for asylum seekers who lack financial meansng
measures.
With regard to the regime of foreigners in
Romania, the Law no. 115/2010 was issued,
approving
the
Government
Emergency
Ordinance no. 194/2002 on the status of
foreigners in Romania, since Romania as a EU
member state must undertake a series of
measures to align national legislation with the
acquis in the field of migration, which involves
the application of the EC Regulation
no.1931/2006 of the European Parliament and
European Council. What is new about this bill
refers to the competent bodies that provide
small border traffic permits, establish their
terms of issuance, the regime of small border
traffic permit, revocation and annulment cases
and permit those authorized to dispose of these
measures, modalities of communication and
appeal for their offenses, and establishment of
contraventions and penalties to be imposed on
DREPTURILE OMULUI
those who do not comply with local border
traffic regime.
This law enabled an increased involvement
of citizens and of civil society organizations in
the decision making process, while by
compelling the public administration authorities
to justify in writing the reasons for not taking
into account the recommendations received
during the consultation process it facilitates a
better communication between citizen and
administration, increasing the administration
accountability and strengthening participatory
democracy.
Another important and interesting adopted
Law referring to citizen’s protection is the Law
of Local Police no. 155/2010, which provides,
as its title suggests, the setting out of a local
police unit as a functional compartment in the
structure of the Mayor’s Office or as a public
institution with legal personality.
The establishment of a Local Police will
have a direct effect on the capacity to ensure
public peace and order; this activity is meant to
support the citizens and to solve existing
problems at local level.
In the field of public administration, an
important regulation is that of the Law no.
242/2010 for de amendment of the Law no.
52/2003 on decisional transparency in public
administration by which it is intended to extend
the area of application of the initial law also for
the public policies and documents issued by the
central public authorities, to improve the
consultation process by establishing the
obligation for the public administration
authorities to argue in writing to argue in
writing the reason for not taking into account
the written recommendations submitted by
citizens and by their legally constituted
associations.
EVOLUTION OF THE 2010 EUROPEAN LEGISLATION ON HUMAN RIGHTS
In the summer of 2010, the European
Commission launched an e-justice portal to
facilitate citizens’ access to information on
resolving legal issues abroad. This is a unique
electronic counter enabling access to justice
across the European Union, providing quick
answers to legal questions of the citizens and
containing over 12.000 pages.
The European Union has taking measures in
terms of guaranteeing and ensuring access to
new interpretation and translation services
during criminal proceedings. By the adoption
of these measures, people will be able to
exercise their right to a fair trial anywhere in the
Union, when they can not understand the
language of the procedure. Member States are
required to provide these services that are also
free of charge.
The following are among the provisions of
the European directive 2010/64 of the European
Parliament and the EU Council of 20 October
2010, concerning the right to interpretation and
translation in criminal proceedings:
 The right to translation and
interpretation by which Member States
shall ensure that the suspect or the
defendant who does not speak or
understand the language of the criminal
DREPTURILE OMULUI
proceedings, is offered, without delay,
interpretation services during criminal
proceedings conducted against the
prosecuting, investigative and judicial
authorities, including during questioning
by the police, during all court hearings
and under any required interim hearings.
 The right to receive the
translated version of all essential
documents by which Member States
ensure that the suspects, or defendants
who do not understand the language in
which the proceedings are held, are
provided with a written translation of
essential documents, in a reasonable
period of time, to ensure that these
people can exercise their right to defense
and to guarantee fairness of procedures.
 Recording and keeping on
records by which Member States make
sure to provide the suspect or the
defendant either with an interpreter or
with an oral translation summary of key
documents in the presence of authorities,
in cases when the prosecution authorities
or legal courts interrogate or hear the
respective suspect or defendant. When a
person has renounced his or her right to
translation, it is recorded that this event
95
occurred, in accordance with the keeping
of records provided by the legislation of
the Member States.
 The quality of the interpretation/translation services by which
Member States are expected to take
concrete measures to ensure that the
provided interpretation or translation
meets specified quality standards. In
order to promote adequate interpretation/
translation, as well as effective access to
it, Member States shall make efforts to
establish a data base with the
appropriately qualified independent
translators and interpreters. After being
established and completed, this data base
should be made available to lawyers and
competent authorities.
 Training – by which Member
states shall require those responsible for
training judges, prosecutors and judicial
personnel
involved
in
criminal
proceedings to give special attention to
the particularity of communication
through an interpreter, so as to ensure an
efficient and effective communication.
 Maintaining the protection level.
It should be noted that nothing in this
Directive shall be construed as a
limitation, nor as a waiver of any of the
rights or procedural safeguards provided
under the European Convention on
Human Rights and Fundamental
Freedoms, under the European Union
Charter of Fundamental Rights, or under
other relevant provisions of international
law or of any Member State law that
provides a higher level o protection.
In the field of health, it is known that a large
number of Europeans turn to health services in
another EU member state than their home
country, and, therefore, the European
Parliament intends to issue an European bill,
which is now in project phase, to ensure the
legal framework and facilitate the patients’
mobility, as well as the respect of the patients’
right to cross-border health services.
So far, there have been many difficulties in
reimbursing amounts of money to another state,
which is why the European Court of Justice was
notified of this. The role of this gill is to allow
the mobility of patients.
Mobility is one of the European citizens’
96
fundamental rights, so it is desirable to have a
higher bid for public health patients, which is
very useful especially in cross border regions.
By this bill, patients will have a choice
regarding where they will be cared for and the
opportunity to benefit of the best care possible.
Also, there will be national contact centers for
accessing information about health services in
other countries.
It is considered that to avoid any
discrimination against low-income citizens, the
Member State of origin must pay directly the
hospital or the Member State which carried out
the treatment (advance payment) without the
citizen being required to pay.
Regarding the right of persons with
disabilities, we can say that, still, the European
Commission is concerned about this issue, and
adopted in this context the European strategy
for people with disabilities for the period 20092020. Basically this strategy seeks and offers
solutions through which the EU and national
governments can ensure the rights of people
with disabilities. It aims at mutual recognition
of health cards for people with disabilities and
at promoting standardization of the use of more
precise rules on public procurement and state
aid.
The Commission's objective is to eliminate
by 2020 all obstacles that still exist in Europe,
for people with disabilities.
The Strategy renews the European Union
commitment to improve the situation of
Europeans with disabilities by supplementing
and supporting the actions undertaken by
Member States, which are primarily responsible
for the policies concerning persons with
disabilities. The emphasis is on providing ways
for people with disabilities to enjoy their rights
on an equal footing with others, such as: a) the
accessibility initiative, the analysis of how to
use standardization and public procurement
rules or state aid in order to ensure accessibility
to all goods and services for persons with
disabilities, thus enabling them and their
families to exercise their rights as citizens of the
European Union on an equal footing, b) the
mutual recognition of the cards for people with
disabilities and the rights resulting there from,
thus strengthening the cooperation between
Member States and civil society.
The European Union has also adopted
measures on the introduction of new rights for
passengers.
DREPTURILE OMULUI
Thus, passengers who travel by trains and
ferries within EU get guarantees regarding
information, assistance and compensation for
delays, as it is already the case for passengers
traveling by planes. The EU has strengthened
the rights of passengers by introducing new
rules on traveling by trains and ships.
Passengers are entitled to information and
may request the necessary information from the
transport company by which they are going to
travel, and the passengers with disabilities and
those with reduced mobility are entitled to
special conditions.
The new rights include compensation for the
cancellation or postponement of travel – unless
these are caused by extraordinary circumstances
over which the transport company has no
control.
In October 2010 the European Commission
adopted a Strategy to ensure compliance and
effective implementation of the EU Charter
of Fundamental Rights. By this strategy, the
Commission will check if EU legislation
complies with the Charter provisions, starting
with the preparatory phase and ending with the
final adoption of draft laws by the European
Parliament and Council.
The Commission is listing the following
measures that it can take, so that the result of the
EU with regard to the fundamental rights should
be exemplary, as follows:
 The guarantee to respect the
fundamental human rights in the
European Union;
 The future legislative proposals o
the EU must respect the provisions of
the European Charter.
 The Commission will work with
co-legislators to ensure that EU law is in
accordance with the provisions of the
Charter, by creating an inter-institutional
dialogue in order to determine methods
to address the amendments that raise
problems of compatibility with the
fundamental rights.
 Using of all the available tools,
including the infringement procedure
under the membership, to ensure
compliance with the Charter in the
implementation of the EU law by
Member States.
 A better information of all citizens
 By providing explanations about
the cases in which the Commission may
DREPTURILE OMULUI
or may not intervene, in cases of
complaints regarding violations of
fundamental human rights when these
complaints do not fall within EU
competence. The Charter establishes the
general jurisdiction of the Commission
on how to intervene with regard to
fundamental rights, but it can only
intervene if it is EU law, since Member
States have their own system for
ensuring the protection of fundamental
rights by national constitutions and by
the activity of law and the Charter does
not replace them.
 By monitoring progress; this will
be performed by publishing an annual
report on the application of the Charter.
The European Commission launched during
October 2010, the first Report on Citizenship
of the European Union, the report proposes a
series of measures that are designed to make life
easier for Europeans when exercising their
rights, whether they wish to marry, whether they
are buying a house or a car in another EU
country. A series of measures were proposed to
ease the lives of citizens, measures that will be
applied in the next three years.
Thus the Commission proposes to facilitate
access to cross border medical services and
implement pilot actions for large-scale
implementation of telemedical services by 2020.
At the end of this year, the European
Commission has launched a new strategy on
equal opportunities and gender equality for the
period 2011-2014, a strategy that relies on three
main principles namely attracting, developing
and maintaining a balanced workforce,
promoting a flexible work environment strategy
to ensure ownership at the highest level.
The strategy sets multi-annual targets until
2014 when it envisages 25% of senior positions
to be occupied by women (against 21%
currently), 30% of middle management staff
should be women (compared to 23% currently),
50% of those mid-level management personnel
who retire will be occupied by women. Also, by
2014, 43% of positions of administrator, nonmanagement, would be occupied by women.
According to the Strategy, more flexible
working methods will be used, as well as
flexible working hours, tele-working and parttime.
The European Commission also supports the
97
social inclusion of Roma and is inviting member
states to use EU funds for social and economic
integration of Roma. The report shows that access to jobs and education without segregation,
such as housing and health services is vital for
the social integration of these communities.
It is believed that the Roma integration
efforts must include the entire life cycle, starting
from kindergarten to integrated education for
children, working adults and elderly care. Thus it
was found that the Roma do not need a separate
labor market, and schools that do not require
further segregation of Roma children, but Roma
need acceptance by society on equal terms, they
need their social integration and the European
Social Fund is a strong instrument of support.
The Council of Europe adopted „the
Strasbourg Declaration” for the integration of
Roma in Europe, which envisages an active
participation of Roma in view of their social
insertion represented by the access to education,
health and housing.
In late 2010, the European Parliament
adopted a Resolution on the situation of
fundamental rights in the European Union
(2009) - the effective implementation after
the entry into force of the Treaty of Lisbon.
By this new resolution, the Parliament
highlights that effective protection and
promotion of human rights and fundamental
freedoms is the essence of democracy and the
rule of law in the European Union, and
emphasizes the role that regional and local
authorities can play for a concrete and practical
promotion of these rights, calling on all those
directly concerned to develop a national policy
capable to provide effective mechanisms of
accountability, both nationally and at EU level,
in order to combat human rights violations;
The entry into force of the Treaty of Lisbon
has fundamentally changed the legal
configuration of the European Union which is
seen more and more as a community of
common principles and values, while the
protection of the fundamental rights is
consolidated through a variety of mechanisms,
including the Charter, which has the same legal
value as the Treaties and represents the modern
codification of the fundamental rights,
providing a good balance between rights and
solidarity, encompassing civil, political,
economic, cultural and „third generation” social
rights (i.e. rights to good governance, freedom
of information, access to a healthy environment
and consumer protection). Moreover, the
European Union respect for universal values,
98
and the protection and promotion of human
rights and fundamental freedoms is a common
approach with regard to EU relations with third
countries and therefore, it is necessary to ensure
the effectiveness of human rights clauses in
international agreements and to take into
account the principles of the Charter when
signing agreements with other states in order to
maintain consistency between domestic and
foreign policy on human rights.
By this resolution , the European Parliament
is of the opinion that European Union accession
to the ECHR will ensure a minimum level of
protection of human rights and fundamental
freedoms in Europe, and will thus provide an
additional mechanism for the exercise of human
rights, namely the possibility to lodge a
complaint with the European Court of Human
Rights in connection with a breach of human
rights triggered by an action of an EU institution
or of a Member State, concerning the
implementation of EU legislation and within
ECHR field of intervention.
The EU Parliament regards as beneficial the
new obligations created by the Treaty of Lisbon
to combat social exclusion and discrimination
and to promote social justice and protection,
equality between men and women, respect for
private and family life, solidarity between
generations, child protection, development of a
common policy on asylum, immigration and
combating trafficking in persons, with explicit
reference to persons belonging to minorities,
which reflects another fundamental value of the
European Union.
The EU Parliament also regards as beneficial
the fact that the European Union is registered as
legal personality which allows it to adhere to
international treaties, thus improving legal
protection by extending the jurisdiction of the
European Court of Justice in areas with obvious
relevance for the protection of fundamental
rights, such as police and judicial cooperation in
the field of criminal law; it also allows an
enhanced role of the European Parliament and
of the national Parliaments in the decisionmaking process, especially in the evaluation and
implementation of EU policies in the European
space of freedom, security and justice, and it
confers a more important role to European
citizens who have the obligation to maintain an
open, transparent and regularly dialogue with
civil society and representative associations
(article 11, point (2) EUT).
By this resolution, the European Parliament
is inviting the Commission to designate 2013
DREPTURILE OMULUI
the European Year of Citizenship with the aim
to offer an impulse to the debate on European
citizenship and to inform the EU citizens about
their rights, especially the new rights which result
from the entry into force of the Treaty of Lisbon.
The EU Parliament is willing to make an
impact assessment of all new legislative
proposals, in terms of fundamental rights, to
monitor the legislative process for compliance
with the Charter and to ensure that EU citizens
are properly informed about the configuration of
the new fundamental rights.
The EU Parliament considers that it should
strengthen the evaluation of the autonomous
impact on the fundamental rights in terms of
legislative proposals and amendments examined
during the legislative process. It also considers
that EU action should not only address
violations of fundamental rights after they have
occurred, but should seek also to prevent the
mechanisms for early detection of potential
violations of fundamental rights in the EU and
in its Member States.
The European Parliament is of the opinion that
the EU institutions and Member States should
redouble their efforts in order to properly inform
and raise public awareness, since fundamental
rights can be protected in a more effective way if
citizens themselves are aware of their rights and
of the available mechanisms to protect them.
In December 2010, the European Parliament
and the European Council have agreed on the
citizens' initiative procedure as a new form of
public participation in the functioning of the
European Union introduced by the Treaty of
Lisbon. Thus, as conditions to be met the
support of at least one million citizens from at
least one quarter of Member States is needed
and the minimum number of signatures required
for these Member States will be calculated by
multiplying the number of European Parliament
Members in the respective country by a factor
of 750 and the initiative will be recorded online
and made available by the Commission.
The European Council requested that the
European citizens' initiative be applied only one
year after its publication in the Official Journal,
which means that the first initiatives will be
presented in early 2012.
That same month, the European Commission
launched the „European Platform for combating poverty and social exclusion „ which determines how to support Member States to
speed up combating social exclusion.
Thus, the countries should set their own ambitious
national targets and report progress each year
DREPTURILE OMULUI
while the European Commission will support
the mobilization of political and social
protection, of employment and education as
well as of EU funding.
The European Platform against poverty and
social exclusion sets actions to increase activity
at all levels in order to achieve the main EU
objective: poverty reduction.
The following are among the platform's key
actions: promoting innovation in social policy,
making full use of all funds, especially of the
European Social Fund to support the objectives of
social inclusion and social policy proposal that should
become a priority for future EU funding, improving
efficiency and responsiveness of social protection and
social services to meet the new social needs.
For the year 2011, the European Commission
has already adopted a plan of strategic priorities,
the stated objective being to accelerate overcoming
the crisis. Also, the single market reform, various
regulations for the financial sector, budget
negotiations and encouragement of a social market
economy are among the main objectives on the
agenda for 2011.
Also, the European Commission has
proposed a mechanism for banking crisis
management and established a protective
framework for consumers of banking services.
With regard to citizens and justice, it is
intended to strengthen consumer rights, to
elaborate a common framework of reference for
contractual law, to update the legislation on civil
protection, to issue a registration program for
travelers and a new management structure of the
Union Fraud Office. It is desirable to further
improve the assistance provided by the European
Union to meet the needs of those most in need.
With respect to the situation of workers, the
Commission intends to achieve a new electronic
system of information exchange between the
national authorities, to make it easier and faster
for citizens working in another European
country to transfer their social security rights.
Through these future measures, the Commission
intends to further respect the freedom of
movement, so that the citizens can enjoy a truly
European space of freedom, security and justice.
By all these legislative measures, Romania
manifests a permanent interest in the human
rights and freedoms, as well as in the policies
for protecting and promoting these rights, since
our country joined the common goal of all the
EU Member States and even of other states, that
of creating a democratic society in which the
fundamental human rights and freedoms should
become a reality.
99
IV. SEMNAL
NOUTĂŢI EDITORIALE
Drepturile copilului – coordonatori prof.
univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu, prof. Ioan
Oancea, IRDO, Bucureşti, 2011
Istoria drepturilor copilului consemnează
opiniile multor personalităţi care au militat
pentru o protecţie specială a copiilor, precum şi
progrese conceptuale şi juridice, constante dar şi
discontinue. Principiile elaborate de Liga
Naţiunilor şi incluse în Declaraţia de la Geneva
din 1924 referitoare la protecţia specială
datorată copilului se regăsesc mai târziu în
Declaraţia Drepturilor Copilului, adoptată de
Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20
noiembrie 1959. Declaraţia, în care se arată că
„dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi
intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi
îngrijire speciale, inclusiv de o protecţie
juridică adecvată, atât înainte cât şi după
naşterea sa”, marchează o veritabilă renaştere a
drepturilor copilului. Dar marele pas înainte s-a
realizat odată cu elaborarea primului instrument
cu forţă juridică dedicat integral protecţiei şi
promovării ansamblului drepturilor copilului şi
anume, Convenţia internaţională cu privire la
drepturile copilului, adoptată de Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie
1989 şi intrată în vigoare la 2 septembrie 1990.
Convenţiei i s-au adăugat, unsprezece ani
mai târziu, Protocolul facultativ cu privire la
drepturile copilului referitor la vânzarea de
copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă
şi Protocolul facultativ cu privire la implicarea
copiilor în conflicte armate.
În ceea ce priveşte Europa, în sistemul
tratatelor Consiliului Europei cu privire la
drepturile omului, drepturile copilului sunt
tratate în mod implicit sau explicit. Astfel, art. 1
din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,
care protejează drepturile civile şi politice şi
enunţă valorile fundamentale, precizează că
articolele convenţiei se aplică tuturor
persoanelor aflate sub jurisdicţia părţilor
contractante. De asemenea, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a acumulat o bogată
jurisprudenţă prin aplicarea la Drepturile
copilului a unor articole precum art. 2 – dreptul
la viaţă, art. 3 – interzicerea torturii, art. 4 –
interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, art. 5 –
100
dreptul la libertate şi siguranţă, art. 6 – dreptul
la un proces echitabil sau art. 8 – dreptul la
respectarea vieţii private.
Dispoziţii care interesează în mod deosebit
pe copii se regăsesc şi într-un tratat
complementar Convenţiei Drepturilor Omului,
şi anume Carta Socială Europeană, care
consacră şi garantează drepturile economice şi
sociale, înlocuită progresiv de Carta socială
revizuită.
Pe lângă protecţia acordată prin Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului şi Carta
socială, copiilor li se garantează protecţie şi prin
dispoziţiile altor tratate europene.
Volumul de faţă, publicat de IRDO la începutul
anului în curs şi tipărit în condiţii tehnice
excepţionale la Tipografia „Monitorul Oficial”,
cuprinde reglementările internaţionale şi interne
care consacră şi garantează drepturile copilului,
drepturi ce pot fi grupate în ansamblu în
drepturi de protecţie împotriva oricăror forme
de abuz fizic sau emoţional, drepturi de
dezvoltare, strâns legate de asigurarea
serviciilor necesare, precum educaţie şi îngrijire
medicală, accesul tuturor la acestea şi drepturile
de participare şi consultare în ce priveşte
deciziile care îi privesc.
Prof. univ. dr. Ioan Vida: Curtea
Constituţională
a
României.
Justiţia
politicului sau politica justiţiei?, Editura
„Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2011
Lucrarea pe care-o prezentăm este de mare
actualitate aflându-ne în momentul unei noi
revizuiri a Constituţiei. Autorul ei, prof. univ.
dr. Ioan Vida, a fost atât membru al grupului de
experţi care a oferit Comisiei de redactare a
Constituţiei o variantă a tezelor privitoare la
elaborarea Constituţiei din 1991 cât şi membru
9 ani din care 6 preşedinte al Curţii
Constituţionale.
În Constituţia României din 1991, la
recomandarea instituţiilor internaţionale, şi în
special a Consiliului Europei prin Comisia de
Democraţie prin Drept de la Veneţia, s-au
introdus instituţii noi cu atribuţii importante în
dezvoltarea democraţiei, a statului de drept şi a
garantării drepturilor omului cum sunt Avocatul
DREPTURILE OMULUI
Poporului şi Curtea Constituţională. Această
Constituţie a fost revizuită în 2003 adaptându-se
evoluţiei democratice a României.
Analizând lucrarea prin prisma drepturilor
omului, trebuie avut în vedere că garanţiile şi
mecanismele de garantare a drepturilor omului
sunt interne şi internaţionale, după cum
procedurile pentru realizarea garanţiilor sunt
jurisdicţionale şi nejurisdicţionale. Dacă sunt
examinate garanţiile şi mecanismele interne,
pornind de la Constituţia din 1991 care prevede
mai multe categorii de garanţii, având
mecanisme corespunzătoare: reglementarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale în
Constituţie, ca norme fundamentale ale
dreptului pozitiv constituie o măsură de
protecţie a individului în relaţiile sale cu
autorităţile publice, cu statul; controlul
constituţionalităţii legilor conform art. 146 din
Constituţie; şi dispoziţia expresă a legii care
creează în sistemul de drept românesc
mecanisme speciale de protecţie a dreptului
omului prin: asumarea obligaţiei de a realiza
compatibilitatea sistemului juridic românesc cu
cel european şi internaţional în domeniul
drepturilor omului, precum şi prin aplicarea
prioritară a normelor internaţionale ale
drepturilor omului, în cazul conflictului de legi
cu legile interne (art. 11 şi 20 alin. 2 din
Constituţie); interzicerea revizuirii dispoziţiilor
constituţionale, dacă aceasta are drept scop
suprimarea
drepturilor
şi
libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor
acestora;
crearea
instituţiei
Avocatului
Poporului, art. 58—59 din Constituţie, cu rolul
de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Evident, reglementarea clară şi precisă a
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în
Constituţie constituie o garanţie specială a
realizării drepturilor omului. Astfel, dreptul la
apărare, accesul liber la justiţie care este şi
trebuie să fie independentă, folosirea căilor de
atac, posibilitatea atacării în justiţie a unui act
administrativ ilegal, ca şi recunoaşterea
dreptului pretins, anularea dreptului şi obligarea
la plata unor despăgubiri integrale către
persoana vătămată într-un drept al său printr-un
act administrativ ilegal sau o decizie a instanţei
judecătoreşti sunt căi şi mecanisme de garantare
a drepturilor omului. O semnificaţie aparte
pentru garantarea drepturilor omului o are art.
53 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
DREPTURILE OMULUI
unor libertăţi se poate realiza numai prin lege şi
numai în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol
care cere ca restrângerea să fie proporţională cu
situaţia care a determinat-o, fără să atingă
existenţa dreptului sau a libertăţii.
Referindu-ne la controlul constituţionalităţii
legilor subliniem că acesta este unul din cele
mai importante mecanisme de garantare a
drepturilor omului. Curtea Constituţională, în
mai multe decizii, sprijinindu-se pe dispoziţiile
art. 20 din Constituţie a invocat şi aplicat direct
reglementări
juridice
internaţionale
—
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
Pactul internaţional pentru drepturi civile şi
politice, Convenţia Europeană privind apărarea
drepturilor omului şi alte instrumente universale
şi regionale. Aceasta s-a datorat fie cererii
exprese a părţilor care au considerat că unele
reglementări
juridice
ar
contraveni
reglementărilor internaţionale, fie iniţiativei
Curţii care a apreciat că aplicarea directă a unor
reglementări internaţionale se impune şi că, în
toate cazurile, interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor privind drepturile omului trebuie să
se facă în concordanţă cu reglementările
internaţionale.
Câteva
exemple
sunt
reprezentative şi anume:
Decizia nr. 81/1998, prin care s-a admis
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 6 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 1/1991 privind
protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor
profesională formulată de un student care avea
şi calitatea de salariat s-a arătat că privarea de
ajutorul de şomaj a persoanelor care urmează
cursurile unui institut de învăţământ superior
constituie o discriminare în sensul art. 16 alin. 1
din Constituţie şi art. 14 din Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului.
S-a reţinut practica Curţii Europene a
Drepturilor Omului care în temeiul art. 14 din
reglementarea menţionată a considerat că orice
diferenţă de tratament făcută de stat între
indivizi aflaţi în situaţii analoge trebuie să-şi
găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. De
asemenea Decizia nr. 45/1998, prin care s-a
admis excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 504 alin. 1 Cod procedură
penală, considerându-se că această dispoziţie a
Codului de procedură penală contravine
dispoziţiilor art. 52 alin. 3 din Constituţie,
potrivit căreia statul răspunde patrimonial,
conform legii pentru prejudiciile cauzate prin
erorile judiciare săvârşite în procesele penale şi
101
a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale ratificată prin Legea
nr. 30/1994, potrivit cărora, în cazul anulării
unor condamnări definitive pentru că un fapt
nou sau recent descoperit dovedeşte că s-a
produs o eroare judiciară, persoana care a suferit
o pedeapsă din cauza acestei condamnări este
despăgubită conform legii ori practicii în
vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului
în care se dovedeşte că nedescoperirea în timp
util a faptului necunoscut îi este imputabilă. În
consecinţă, despăgubirea nu trebuie să se
limiteze numai la cazurile prevăzute de art. 504
Cod procedură penală, ci şi la toate situaţiile în
care dintr-o eroare judiciară neimputabilă s-a
adus o pagubă unei persoane condamnate pe
nedrept. Ar fi de menţionat şi Decizia nr.
66/1998, prin care s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din
Decretul nr. 210/1960 privind regimul
mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase
şi pietrelor preţioase reţinând că sunt incidente
prevederile art. 18 alin. 1 din Constituţie,
considerând că discriminarea pe criteriul
domiciliului faţă de străini şi apatrizi cu
domiciliul în România şi pe criteriul cetăţeniei
este neconstituţională în raport cu dispoziţiile
art. 16 alin. 1 din Constituţie şi contrazice
prevederile art. 14 din Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale. Nu trebuie omisă nici Decizia nr.
30/1994 care se întemeiază pe prevederile art.
25 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi art. 11 din Pactul Internaţional cu
privire la drepturile economice sociale şi
culturale, în cadrul mai general al dreptului la
un nivel de trai satisfăcător şi la locuinţă, care a
apreciat că legiuitorul intern, dând curs acestor
dispoziţii este îndreptăţit, stabilind conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate, să ţină seama
nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de
cele ale chiriaşilor cărora trebuie să le asigure
dreptul la o locuinţă, realizând un echilibru între
aceste comandamente constituţionale. În
consecinţă, Curtea a constatat că prelungirea
termenului de validitate a contractelor de
închiriere apare astfel ca o măsură de politică
legislativă care se înscrie în întregime în
ansamblul prevederilor legii fundamentale.
Lucrarea, elaborată la un înalt nivel ştiinţific
şi publicată în condiţii tehnice excepţionale de
Editura „Monitorul Oficial” şi Tipografia
102
„Monitorul Oficial” evidenţiază faptul că
respectarea drepturilor omului în România se
realizează prin reglementarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale, prin controlul
constituţionalităţii legilor, dar şi prin instituirea
unor garanţii constituţionale speciale. Desigur,
aceste garanţii constau în aplicarea directă a
tratatelor internaţionale privind drepturile
omului în România, aplicarea prioritară a
tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor
omului, aplicarea reglementărilor internaţionale
privind drepturile omului alături de legile
naţionale, ambele constituind categorii de
norme ale dreptului român.
Dr. Diana Marilena Popescu Petrovszki:
Statutul funcţionarilor publici din România şi
din Uniunea Europeană. Principii, drepturi şi
obligaţii, IRDO, Bucureşti, 2011
Statutul funcţionarilor publici în dreptul
administrativ român şi statutul funcţionarilor
europeni prezintă un deosebit interes teoretic şi
practic deoarece de îndeplinirea drepturilor şi
obligaţiilor acestora depinde în mare măsură
respectarea drepturilor omului în relaţia
administraţie-cetăţean.
Examinarea statutului funcţionarilor publici
este o problemă de actualitate în condiţiile crizei
existente, care duce la restructurări în
administraţia publică, făcându-se resimţite
problemele începutului şi sfârşitului carierei
funcţionarilor publici şi chiar ale drepturilor şi
libertăţilor de care aceştia beneficiază. În acest
context este binevenită tratarea subiectului în
mod comparativ prin prezentarea statutului
funcţionarilor publici români şi a celui al
funcţionarilor din diferite state europene. Acest
demers ştiinţific îşi are suportul în apartenenţa
României la Uniunea Europeană, în condiţiile în
care relaţiile dintre funcţionarii români şi cei ai
statelor
europene
dobândesc
o
nouă
configuraţie.
Autoarea insistă asupra necesităţii unei
reforme a administraţiei publice, care să pună
accentul pe obiective, cum ar fi eficacitatea,
responsabilitatea,
onestitatea,
integritatea,
dinamismul şi atitudinea nonpartizană. În acest
context, în opinia Dianei Petrovszki, obiectivul
esenţial, ce trebuie realizat, îl reprezintă crearea
unui corp profesionist de funcţionari publici,
stabil, neutru din punct de vedere politic,
competent să elaboreze strategiile şi politicile
privind managementul funcţiei publice, care să
DREPTURILE OMULUI
contribuie
la
eficientizarea
sistemului
administrativ şi la îmbunătăţirea relaţiilor dintre
administraţie şi societatea civilă.
Evident, la elaborarea statutelor naţionale ale
funcţionarilor publici o importantă sursă de
inspiraţie a constituit-o statutul funcţionarilor
Uniunii Europene. Acest statut reprezintă o
generalizare a experienţelor statelor europene în
determinarea statutului funcţionarilor europeni
fără ca aceasta să ducă la uniformizarea celor
două nivele.
După definirea conceptului de administraţie
şi de administraţie publică, a conceptului de
serviciu public şi relaţia dintre serviciul public,
funcţia publică şi funcţionarul public, autoarea
prezintă statutul funcţionarului public, defineşte
funcţia publică utilizând cele două mari
accepţiuni ale acestuia, prima vizând raportarea
la conceptul de autoritate publică, iar cea de-a
doua la autorităţile şi instituţiile publice din
sfera puterii executive.
Statutul funcţiei publice este organic legat de
cariera funcţionarilor publici, proces în cadrul
căruia se integrează recrutarea funcţionarilor
publici, procedurile de organizare şi desfăşurare
a concursului, actul de numire a funcţionarilor
publici, perioada de stagiu a funcţionarilor
publici debutanţi şi promovarea în funcţie a
acestora. Pe această cale, autoarea ajunge la
analiza drepturilor şi obligaţiilor funcţionarilor
români şi europeni prezentând pe rând,
principiile
care
guvernează
exercitarea
drepturilor şi obligaţiilor funcţionarilor publici
şi funcţionarilor europeni, noţiunile de drepturi
şi libertăţi, dreptul funcţionarilor publici români
şi europeni, obligaţiile funcţionarilor publici,
deontologia funcţionarilor publici, etica şi
morala, ca valori sociale, alte aspecte privind
deontologia funcţionarilor publici europeni prin
prisma dispoziţiilor Codului de conduită a
funcţionarilor publici români şi ale Codului
european de bună conduită administrativă.
După analiza drepturilor şi obligaţiilor
funcţionarilor publici, este evidenţiată în carte
răspunderea funcţionarilor publici, arătându-se
principiile răspunderii juridice: noţiunea de
răspundere juridică a funcţionarilor europeni,
formele de răspundere aplicabile funcţionarilor
publici români şi funcţionarilor europeni, căile
DREPTURILE OMULUI
de atac împotriva sancţiunilor administrativdisciplinare. Se efectuează de asemenea şi o
analiză comparativă între răspunderea funcţionarilor europeni şi răspunderea funcţionarilor
publici români. Sunt prezentate, totodată,
modificarea,
suspendarea
şi
încetarea
raporturilor de serviciu, evidenţiindu-se faptul
că funcţionarul public desfăşoară o activitate
utilă societăţii bazată pe stabilitate în cadrul
unor raporturi de serviciu.
Lucrarea, tipărită în condiţii grafice şi
tehnice foarte bune la Tipografia „Monitorul
Oficial”, se încheie cu o serie de propuneri de
natură să perfecţioneze statutul funcţionarilor
publici de aşa manieră încât prin activitatea lor
profesională aceştia să contribuie la promovarea
şi protecţia drepturilor omului.
Gheorghe Barbu, Ilie Ivorschi, Corneliu
Trif Cotruţă, Elaborarea şi interpretarea
indicatorilor de performanţă specifici standardelor controlului intern managerial, Editura
„Rentrop & Straton”, Bucureşti, 2010
Pornind de la faptul că elaborarea unor
indicatori de performanţă specifici standardelor de
control intern managerial asigură consolidarea
managementului fondurilor publice cu rezultate
durabile în responsabilizarea managerială şi
consolidarea organizaţiilor administrative, autorii
pun în discuţie şi analizează pertinent standardele
de management/control intern, elementele corelative ale sistemului de control intern managerial.
În capitolele lucrării sunt prezentate astfel
noţiuni despre standardele controlului intern
managerial, precum şi noţiuni elementare privind
indicatorii, conţinutul şi relevanţa, este analizat
conceptul de control intern managerial, este
dezvoltată metodologia de calcul al indicatorilor
de performanţă specifici standardelor controlului
intern managerial, se fac referiri detaliate la
indicatorii de performanţă ai standardelor (etica,
integritatea, atribuţii, funcţii, sarcini, competenţă,
performanţă, funcţii sensibile, informare/comunicare etc).
Astfel, lucrarea oferă o metodă originală de
interpretare a indicatorilor de performanţă
specifici standardelor de control intern
managerial şi se dovedeşte deosebit de utilă în
acest domeniu entităţilor publice.
103
V. REMEMBER
ACTIVITĂŢI PROPRII SAU ÎN COLABORARE
11 ianuarie 2011
Masă rotundă pe tema „Ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor
Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi de către Uniunea
Europeană”, organizată de Institutul Român pentru Drepturile Omului în
parteneriat cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România.
12 ianuarie 2011
Masă rotundă organizată de Institutul Român pentru Drepturile Omului în
parteneriat cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România cu ocazia
împlinirii a 60 de ani de aplicare a Convenţiei pentru prevenirea şi
reprimarea crimei de genocid.
18 ianuarie 2011
Masă rotundă cu tema „Drepturile economice, sociale şi culturale în
România anului 2011”, organizată de Institutul Român pentru Drepturile
Omului în colaborare cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România,
Liga Independentă Română pentru Drepturile Omului la Cultură şi Sănătate
şi Asociaţia Română pentru Libertate Personală şi Demnitate Umană.
20 ianuarie 2011
Dezbatere cu tema „Efectele reformei Curţii Europene a Drepturilor
Omului”, organizată de Institutul Român pentru Drepturile Omului.
21 ianuarie 2011
Masă rotundă consacrată împlinirii a 35 de ani de la intrarea în vigoare a
Pactului internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale,
organizată de Institutul Român pentru Drepturile Omului în parteneriat cu
Catedra UNESCO pentru drepturile omului, democraţie, pace şi toleranţă şi
Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România.
26 ianuarie 2011
Dezbatere cu tema „Informarea şi prevenirea actelor antisociale” şi
prezentarea proiectului cu tema „Paşi către nonviolenţă”, organizată de Şcoala
nr.190 „Marcela Peneş” şi Institutul Român pentru Drepturile Omului.
27 ianuarie 2011
Simpozion cu tema „Holocaustul – un punct negativ al istoriei”, organizat
cu ocazia Zilei internaţionale de comemorare a victimelor holocaustului de
Institutul Român pentru Drepturile Omului în colaborare cu Catedra
UNESCO pentru drepturile omului, democraţie, pace şi toleranţă şi
Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România.
10-11 februarie 2011
Activităţi de formare a viitorilor specialişti în domeniul asistenţei sociale
organizate de Institutul Român pentru Drepturile Omului în colaborare cu
Facultatea de Asistenţă Socială şi Sociologie din Cluj-Napoca,
Departamentul de Asistenţă Socială.
18 februarie2011
Masă rotundă cu tema „Limba maternă – dimensiune fundamentală a
omului”, organizată de Institutul Român pentru Drepturile Omului cu
ocazia Zilei internaţionale a limbii materne.
21 februarie 2011
Manifestări organizate de Şcoala generală nr.190 „Marcela Peneş” în
parteneriat cu Institutul Român pentru Drepturile Omului, Comisia
UNESCO, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Consiliul local
al sectorului 4, cu ocazia Zilei internaţionale a limbii materne.
104
DREPTURILE OMULUI
21 februarie 2011
Dezbatere cu tema ”Sărăcia, inegalitatea în drepturi şi oportunităţi în
perioada de criză economico-financiară”, organizată de Institutul Român
pentru Drepturile Omului, Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România,
Asociaţia Română pentru Libertate Personală şi Demnitate Umană,
Asociaţia Europeană pentru Drept Bancar şi Financiar – România şi
Asociaţia Clubul de la Cheia „Victor Dan Zlătescu” pentru celebrarea Zilei
Mondiale a Dreptăţii Sociale.
22-24 februarie 2011
Reuniunea cu tema „Prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare în rândul femeilor”, organizată de Institutul Român pentru
Drepturile Omului în colaborare cu Asociaţia pentru Naţiunile Unite din
România şi Asociaţia Clubul de la Cheia.
22-25 februarie 2011
Dezbatere cu tema „Voluntariatul în România – instrumente naţionale,
regionale şi universale”, organizată de Institutul Român pentru Drepturile
Omului în colaborare cu Universitatea „Andrei Şaguna” cu ocazia Anului
European al Voluntariatului şi împlinirea a zece ani de la Anul internaţional
ONU al voluntariatului, cunoscut sub numele de „IYU+10”.
23-27 februarie 2011
Conferinţa cu tema „Educaţia pentru toleranţă în societatea actuală”,
organizată în cadrul acţiunilor consacrate „Săptămânii toleranţei” de
Institutul Român pentru Drepturile Omului în colaborare cu Grupul Şcolar
industrial „Letea” Bacău şi Gimnaziul de Stat „Traian” din Târnăveni.
1 martie 2011
Întâlnire cu tema „Mărţişorul toleranţei”, a elevilor din şcoli, licee şi colegii
din Bucureşti, organizată de Asociaţia pentru Dialog Intercultural,
Asociaţia EFECT în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului, Comisia Naţională a României pentru UNESCO,
Institutul Român pentru Drepturile Omului şi Centrul Cultural al
Ministerului Administraţiei şi Internelor – Biroul de Tradiţii şi Educaţie.
4 martie 2011
Dezbatere cu tema „Mediul online – un risc major în educaţia şi securitatea
tinerilor”, organizată cu prilejul Zilei internaţionale de luptă împotriva
exploatării sexuale”, de Institutul Român pentru Drepturile Omului,
Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Familiei – Family Forum,
Asociaţia pentru Naţiunile Unite din România, Asociaţia Clubul de la
Cheia, Asociaţia Română pentru Libertate Personală şi Demnitate Umană
şi Liga Independentă Română pentru Drepturile Omului la Cultură şi
Sănătate.
8 martie 2011
Masa rotundă cu tema „Uniţi-vă pentru a pune capăt violenţelor împotriva
femeilor” – logo-ul din acest an ales de Organizaţia Naţiunilor Unite,
organizată cu prilejul Zilei internaţioanle a femeii şi a împlinirii a o sută de
ani de la prima sărbătorire în lume a acesteia, de Institutul Român pentru
Drepturile Omului în colaborare cu IDEF, Asociaţia pentru Naţiunile Unite
din România, Clubul de la Cheia şi Asociaţia Română pentru Drepturile
Femeilor.
9-10 martie 2011
Dezbatere privind educaţia pentru drepturile omului în general şi ale
copilului în mod special, organizată de Institutul Român pentru Drepturile
Omului în colaborare cu Şcoala cu clasele I-VIII din Agriş.
DREPTURILE OMULUI
105
11-13 martie 2011
Dezbatere cu tema „Copiii supradotaţi şi dreptul acestora la o educaţie
special adaptată nevoilor lor”, organizată de Institutul Român pentru
Drepturile Omului în parteneriat cu Clubul Copiilor din Constanţa.
16-17 martie 2011
Masă rotundă cu tema „Categorii discriminate şi mecanisme de protecţie
împotriva discriminării”, organizată de Institutul Român pentru Drepturile
Omului în parteneriat cu Asociaţia pentru Naţiunilor Unite din România,
Asociaţia Română pentru Libertate Personală şi Demnitate Umană şi
Asociaţia Family Forum.
17 martie 2011
Dezbatere cu tema „Zece ani de la apariţia profesiei de mediator şcolar rom
în Codul ocupaţiilor din România”, organizată de Ziua mediatorului şcolar
rom de Institutul Român pentru Drepturile Omului în parteneriat cu
Asociaţia pentru Naţiunilor Unite din România şi Clubul de la Cheia.
17martie 2011
Lansarea Revistei Naţionale de Educaţie pentru Drepturile Omului „Relief
Educativ” – ediţie specială dedicată Concursului naţional de creativitate
didactică, organizată de Editura SILVA –VIC.
17-22 martie 2011
Acţiuni educaţionale dedicate Săptămânii europene de acţiune împotriva
rasismului, organizate de Institutul Român pentru Drepturile Omului în
parteneriat cu Inspectoratul Şcolar din Iaşi, Botoşani şi Mureş.
24 martie 2011
Simpozion cu tema „Apă pentru oraşe – răspunsuri la provocările urbane”,
organizat de Institutul Român pentru Dreptrurile Omului şi Asociaţia
Română pentru Drepturile Omului la un Mediu Sănătos şi Liga
Independentă Română pentru Drepturile Omului la Cultură şi Sănătate, cu
ocazia Zilei Mondiale a Apei.
25 martie 2011
Dezbatere cu tema „Nediscriminarea şi toleranţa în familie”, organizată de
Institutul Român pentru Dreptrurile Omului în colaborare cu Asociaţia
pentru Naţiunile Unite din România.
28-29 martie 2011
Acţiuni de formare şi educaţie privind „Promovarea şi protecţia drepturilor
copilului, organizate de Institutul Român pentru Drepturile Omului în
colaborare cu Casa Corpului Didactic Suceava.
PARTICIPĂRI LA ALTE MANIFESTĂRI
19 ianuarie 2011
Prima ediţie a Galei premiilor acordate de către revista Medierea,
organizată la Camera de Comerţ şi Industrie a României.
20 ianuarie 2011
Conferinţa cu tema „Discurs informativ şi dispozitive jurnalistice”,
susţinută de Dana Popescu-Jourdy, conferenţiar dr., Institut de la
Communication, Université Lumière, Lyon, organizată de Centrul de
Cercetare în Comunicare, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a
Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administraţie.
106
DREPTURILE OMULUI
21 ianuarie 2011
Conferinţa cu tema „Mica reformă pe larg. Explicaţii şi probleme”,
organizată de Uniunea Naţională a Barourilor din România, Baroul Dolj,
Societatea de Ştiinţe Juridice şi Institutul Naţional pentru Pregătirea şi
Perfecţionarea Avocaţilor.
8-11 februarie 2011
Conferinţa cu tema „Interzicerea formelor de instigare la ură naţională,
rasială sau religioasă” – atelier privind Europa, organizată de Înaltul
Comisariat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului.
14 februarie 2011
Dezbatere cu tema „Curtea Internaţională de Justiţie, 65 de ani de
existenţă”, organizată de Asociaţia Română pentru Libertate Personală şi
Demnitate Umană.
17 februarie 2011
Conferinţa cu tema „Problematica restituirii proprietăţilor şi a acordării
compensaţiilor băneşti din perspectiva jurisprudenţei CEDO”, organizată
de Consiliul Europei şi Ministerul Afacerilor Externe, cu sprijinul Human
Rights Trust Fund prin programul „Înlăturarea obstacolelor în executarea
hotărârilor judecătoreşti interne/Asigurarea implementării hotărârilor
interne”.
Conferinţa cu tema „Efectele hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor
Omului în perspectiva aderării Uniunii Europene la Convenţie”, organizată
de Centrul de Studii de Drept European al Institutului de Cercetări Juridice
„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române.
23 februarie 2011
23-26 februarie 2011
Seminar cu tema „Managementul cercetării ştiinţifice şi dreptul de
proprietate intelectuală”, organizat de Universitatea de Vest Timişoara.
3 martie 2011
Lansarea volumului „Curtea Constituţională a României. Justiţia politicului
sau politica justiţiei?”, autor Ioan Vida, fost preşedinte al Curţii
Constituţionale a României, organizată de Uniunea Juriştilor din România.
7 martie 2011
Lansarea cărţii „Filosofia dreptului sau dreptul ca filosofie”, autor Ion
Craiovean, organizată de Fundaţia Europeană Titulescu, Asociaţia de Drept
Internaţional şi Relaţii Internaţionale.
21 martie 2011
Dezbatere cu tema „Mecanisme interne şi internaţionale pentru combaterea
discriminării”, organizată de Asociaţia Română pentru Libertate Personală
şi Demnitate Umană.
24 martie 2011
Seminar cu tema „Egalitate şi nediscriminare”, consacrat Săptămânii
europene de acţiune împotriva rasismului, organizat de Asociaţia pentru
Naţiunile Unite şi Liga Independentă Română pentru Drepturile Omului la
Cultură şi Sănătate.
DREPTURILE OMULUI
107