C - Proiect Avdhela

ciocænitoare
C
c, C, s.m.
"litera c/C"
"sunetele [c, ce/ci,
che/chi]"
c, C, s.f. invar.: cu unâ c/ C - ¢icâ/ mari - singurâ scriemu sonlu
[c]; deadunu cu e, i scriemu sonlu [ce/ ci]; di-adunu cu unâ h + e,
i scriemu sonlu [che/ chi]: casâ, Caragiu; cinuøi, Celea; cheptu,
Chihaia. (cu un c/ C - mic/ mare - singur scriem sunetul [c];
împreunæ cu un e/ i scriem sunetul [ce/ ci]; împreunæ cu un h +
e,i scriem sunetul [che/ chi]: casæ, Caragiu; cenuøæ, Celea;
piept [chept], Chihaia).
ca, adv. comp.: muøatâ ca soarili (frumoasæ ca soarele); aurlâ ca
ca, adv.
"ca" (comparativ)
zurlu. (urlæ ca un nebun); CAR., Litgh., 35, II: adu_em la tini ca
"ca, în calitate de"
do[a]mnæ anostræ _i eøti. (î_i aducem _ie ca/ drept Doamna
∅ asemænætor, adj.
noastræ ce eøti);
ca tatâ-su øi-elu/ øi elu ca tatâ-su. (ca øi
"ca øi"; "cam ♦ "
tatæ-su); ¢i-easti ca greu. (îmi este cam greu).
"ca/precum ♦ øi"
maspar (mas-par), conj.: CAR., Litgh., 35, III-IV: hærise[a]-ti,
maspar un o[a]ræ di Yavriil. (bucuræ-te ca øi odatæ de Gavril);
"ca, decât"; ∅ de, prep.
arh., inuz.
"ca, pentru, drept"(ceva) di, prep. cp.: easti ma mari di mini. (este mai mare ca/ decât
∅ pentru*, prep.
mine.).
"ca øi când", "de parcæ" trâ/ ti*, prep: mi trea_i ti glarâ. (mæ trece [= ia] ca/ drept
∅ când, parcæ, adv.
proastæ); • i-u deadi ti semnu. (i-a dat-o ca semn).
"ca øi când... " (ireal)
ca cându, loc. conj.: aurlâ cânili ca cându va s-moarâ vârnu. (urlæ
câinele ca øi când/ de parcæ are sæ moaræ cineva).
"ca øi când/cum"
taxi câ (ta-xi [tac-si] câ), loc. conj.; eh, mi mutrescu la bunâte_ øi...
taxi câ mâcai! (mæ uit la bunætæ_i øi... ca øi când aø fi mâncat!).
"ca øi/aøa cum/precum ♦ canda (can-da < ca an-da), conj.: arâdi canda-• i fitæ yumara!
... (aøa øi)"
(râde ca øi când/ ca øi cum i-a fætat mægæri_a!), iron.
cacum, loc.conj.: CAR., Litgh., 33, I: si s-facâ vrearea a ta,
cacumu-n _eru aøi_i øi pi locu. (sæ se facæ voia ta, ca øi în cer,
aøa øi pe pæmânt).
tra/ ta (+ conjct.), conj.: vini tra/ ta s-mi caftâ. (a venit sæ mæ
ca, conj.
caute [= cearæ de nevastæ]); du-ti tra/ ta s-ti veadâ cu oc• i• i! (du"ca sæ"
∅ ca (øi când/cum), adv. te ca sæ te vadæ cu ochii!); v a r. FC tea, r a r.
cabaret, -e, s.n.
mianee, -i (mi-a-ne-e, /-nei), s.f. (6a); înv.
"birt ♦ "; ∅ tavernæ, s.f.
cabinet, -e, s.n.
cabinetu, -i (ca-bi-netu, /-ne-ti), s.n. (2): cabinetu i birou di yeatru,
di ministru. (cabinet sau birou de doctor sau de ministru); N.
"birou"
cacao, s.f. invar.
cacao (ca-ca-o), s.f. (4): arburili di cacao creaøti tu locuri caldi.
"arborele de cacao" "
(arborele de cacao creøte în locuri calde); u biui cacaoa heartâ,
"praf de ~ "
di mi upârii. (am bæut cacaua fierbinte, de/ încât m-am opærit); N.
cacarisi, vb. ∅ cæca, vb.
cacealma, -le, s.f.
cacearmae, -æi (ca-cear-ma-e, /-mæi), s.f. (6a): aestâ fu unâ
"pæcælealæ/
cacearmae, tra s-• i aca_â. (asta a fost o cacealma, ca sæ-i
inducere în eroare"
prindæ); cacearmae tu agiucari cær_â. (cacealma la jocul de
cær_i).
cacofonie, -i, s.f.
cacufunie, -i (ca-cu-fu-ni-e, /-nii), s.f. (6a): zboarâli 'îlu câlcæ
"asociere de sunete
callu' au unâ cacufunie : -cæ ca-. (cuvintele 'îl cælcæ calul' au/
supærætoare"
con_in o cacofonie: -cæ ca-); N.
164
ciorbagiu
cadavru, -e, s.n.
cadavru, -i (ca-da-vru, /-vri), s.n. (2): mârøa di omu/ pravdâ easti
"hoit ♦ "; ∅ leø, s.n.
cadavru. (leøul/ hoitul de om/ animal este cadavru); N.
cadæ, cæzi, s.f.
cupa¢i*, s.f.: mi spelu tu cupa¢i mari, di §ingu. (mæ spæl în
"vase mare pentru fæcut copaie mare, de email).
baie ♦ "; ∅ copaie*, s.f. ba¢i*, s.f.: facu ba¢i tu ba¢i. (fac baie în baie/ cadæ).
"cadæ de baie, în cameræcadâ, cæ§ (ca-dâ, cæ§), s.f. (3): facu ba¢i tu cadâ. (fac baie în
de baie"; ∅ tocitoare, s.f. cadæ); FN, SN (cf. RL cadæ); v a r. DDA, s.v. cadzæ, r a r.
cadânæ, -e, s.f.
cadânâ, -i (ca-dâ-nâ, /-ni), s.f. (1): a mu• eriloru turcali lâ §âcu
"femeie turcoaicæ"
cadâni. (femeilor turcoaice le zic cadâne);
unâ cadânâ di featâ.
" (femeie) frumoasæ"
(o cadânæ/ frumuse_e de fatæ).
∅ hanâmæ, -e, s.f.
cadou, -uri, s.n.
cadou, -uri (ca-dou, /-do-uri), s.n. (1): sor-mea n-adusi cadouri di
"dar ♦ "
Paris. (sor-mea ne-a adus cadouri din Paris); N.
cadru, -e, s.n.
cadru, -i (ca-dru, /-dri), s.n. (2): • i-u bâgæ futuyrafia tu cadru. (i-a
"ramæ, chenar ♦ "
pus fotografia în ramæ); nu-amu vârnu cadru di-a feati• ei. (n-am
"fotografie"
nici o fotografie de-a fetei); v a r. caduru; N.
"în cadrul" (loc. prep. + G) tru/ tu cadrulu (+ G), loc. prep.: zburâmu ti aestu lucru tu cadrulu
a problemi• ei generali. (am vorbit despre acest lucru în cadrul
problemei generale); N.
cafas, -uri, s.n.
câfasi, -æøi (câ-fa-si, /-fæøi), s.f. (6a): lândura/ ursa u _ânu"colivie ♦ , cuøcæ"
nc• isâ tu câfasi. (rândunica/ ursoaica o _in închisæ în colivie/
"grilaj"; ∅ parmaclâc,s.n cuøcæ); balco¢ili au câfæøi. (balcoanele au grilaje);
v a r.
"a pune în cuøcæ".
câfesi, r a r.
câfâsescu, -iri, -ii, -itâ (câ-fâ-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t:
îlu câfâsirâ luplu. (l-au pus în cuøcæ lupul).
cafea, s.f.
cafe (ca-fe), s.m. sg.t. (3): arburi di cafe (arbore de cafea);
cafelu nu s-bea veardi: si-usucâ, si-ardi tu dulapi øi s-ma_inâ.
"abore de cafea'
"cafea" (substan_a)
(cafeaua nu se bea verde: se usucæ, se arde în dubi_æ øi se
"cafea curatæ"
macinæ); cafe curatu/ ayno/ munatu/ schetu (cafea curatæ/
puræ).
cafea, -le, s.f.
cafe, -ea§ (ca-fe, /-fea§, s.m. (3):
biui doi cafea§ astâ§. (am
"(ceaøcæ cu) cafea"
"o neagræ [= o cafea]"
bæut douæ cafele astæzi); eufem.: laiu: nu-avemu di-alba, tra
"cafea-piøat
si-adræmu unu laiu. (nu avem din cel alb [= zahær], ca sæ facem
[= cafea proastæ]"
una neagræ [= cafea]); iron., vulg.: chiøatu: aestu-i chiøatu, nui cafe! (æsta-i piøat, nu-i cafea!), vulg.; ; v a r. cafee, -ei, s.f.,
reg.
cafegiu, -i, s.m.
cafigi, -ea§ (ca-fi-gi, /-gea§), s.m. (3): cafigilu ardi/ ma_inâ/ vindi
"care vinde cafea"
cafe niadratu, tu mâyâzie, i adratu, tu cafine. (cafegiul arde/
(nepreparatæ/preparatæ) præjeøte/ macinæ/ vinde cafea nefæcutæ/ nepreparatæ în
magazin, sau fæcutæ la cafenea).
cafegiu, -oaicæ,
cafigi, -ea§; -oa¢i, ~ (ca-fi-gi, /-gea§; /-gioa-¢i, / ~ ), s.m.f. (3,9):
s.m.f.,adj.
easti mari cafigi/ cafigioa¢i, îlu va multu cafelu. (este mare
"amator/ -oare
cafegiu/ -oaicæ, o vrea [= îi place] mult cafeaua.); → adj.: amu
de cafea"
mu• eari multu cafigioa¢i. (am muiere/ nevastæ foarte
cafegioaicæ).
cafelu_æ, -e, s.f.
cafigicu, -_i (ca-fi-gicu, /-gi_i), s.m. (1): î¢i deadi aclo unu
"o por_ie micæ de cafea" cafigicu! (mi-a dat acolo o cafelu_æ!).
165
ciocænitoare
cafenea, -le, s.f.
"local færæ bæuturi
alcoolice/ unde se
bea cafea"
cafine, -ea§ (ca-fi-ne, /-nea§), s.m. (3): la cafine s-du_ea maøi
bârba_• i: s-facâ muabeti, s-bea cafea§ , s-mâcâ lâcumi, siagioacâ cær_â. (la cafenea se duceau numai bærba_ii: sæ stea
de vorbæ, sæ bea cafele, sæ mænânce rahat, sæ joace cær_i); v
a r. cafinee, -i, s.f., r a r.
cafe, -i; -e, -i (ca-fe, /-fei; /-fe-e, /-fei), adj. (3e): oc• i cafei, fustani
cafee. (ochi cafenii [= cæprui], rochie cafenie).
cafeøantanu, -ni (ca-fe-øan-tanu, /-ta-ni), s.n. (2): si-nveaøti ca
vârnâ di la cafeøantanu. (se îmbracæ ca una de la cafeøantan);
(< tc. < fr. café-chantant).
câftani, -æ¢i (câf-ta-ni, /-ta¢i), s.f. (3a): purta câftani pisti fustani.
(purta caftan peste rochie.); câftani pi capu (caftan pe cap?; cf.
DDA, s.v. cæftane).
cafeniu, -e, adj.
"cæprui/maroniu"
cafeøantan, -uri, s.n.
"locantæ cu femei;
un fel de bordel"
caftan, -e, s.n.
"caftan, manta tivitæ cu
fir aurit; maramæ ♦ (?)"
caia, s.f.∅ gævozd, s.n.
caiac ∅ caic, s.n.
caic, -e, s.n.
câichi, -i (câ-i-chi, /-ichi), s.f. (6a): trea_i arâulu cu câichea. (trece
"barcæ ♦ ascu_itæ"
râul cu caicul); v a r. câicâ, DAN., 136.
∅ rândunicæ*, s.f.
lândurâ*, s.f.; metaf.
caicciu, -i, s.m.
câicci, -ea§ (câ-ic-ci, /-cea§), s.m (3): câiccilu u du_i câichea.
"barcagiu ♦ "
(caicciul îl [con]duce caicul).
caier, -e, s.n.
cairu, -i (ca-iru, /-i-ri), s.n. (2): maea toar_i nu-ø-câti cairi di lânâ-n
"mænunchi de lânæ"
§uuâ. (maia toarce nu-ø-câte caiere de lânæ pe zi);
metaf.:
"alb (despre pær)"
perlu lu-ari cairu. (pærul îl are caier [= alb]).
caiet, -e, s.n.
afladhâ, -æ§ (a-fla-dhâ, /-flæ§), s.f. (3): scriu la øcoalâ tu afladhâ.
"foi legate împreunæ
(scriu la øcoalæ în caiet); v a r. etim. filadhâ; reg.
într-o broøuræ"
"~"
tetradhiu, -i (te-tra-dhiu, /-dhi), s.n. (2); reg.
"caiet"
caietu, -i (ca-ietu, /-ie-ti), s.n. (2); (cf. RL caiet, fr. cahier); N.
caimac, -uri, s.n.
câimachi (câi-ma-chi), s.f. (6a): lapti/ cafe cu câimachi. (lapte/
"strat de græsime pe cafea cu caimac); e x p r.: • i-u lo altu câimachea! (i-a luat altul
lapte/
caimacul [= ce a fost mai bun/ virginitatea]).
de spumæ pe cafea"
"a lua caimacul"
danelâ, -i, s.f. (?; cf. DDA, s.v.).
∅smântânæ,
"caimac";
s.f.
caisu, -i (ca-isu, /-isi), s.m. (1): caislu fa_i caisi. (caisul face
cais, -i, s.m.
"pom fructifer cu flori albe caise); v a r . caiøu.
øi fructe roz, zemoase"
caisæ, -e, s.f.
caisâ, ~ (ca-i-øi, ~ ), s.f. (9): caisa coaptâ easti dul_i. (caisa
"fructul caisului"
coaptæ este dulce); metaf.: fa_â di caisâ ari feata. (fa_æ de
caisæ are fata); v a r. gr. Aut.: caiøi, sg.
caisiu, -e, adj.
caiøito (ca-i-øi-to), adj. invar., Gr. Aut.: fustani caiøito. (rochie
"de culoarea/moliciunea caisie); oulu-i hertu caiøito. (oul e fiert caisiu/ ca o caisæ [potrivit
caisei"
de moale]).
166
ciorbagiu
cal, cai, s.m.
calu, ca• i (calu, ca• i), s.m. (1): calu murgu; ca• i bu¢i; callu di
"animal domestic folosit
dininti/ di dinâpoi. (calul din fa_æ/ din spate); calu di câvalâ/ di
la transport øi la cælærie" furtie (cal de cælærie/ de povaræ); calu cu arivani (cal buiestraø);
" ~ de cælærie"
calu areati (cal de reproduc_ie/ necastrat); calu øu_âtu/ scupatu
" ~ buiestraø ♦ "
(cal sucit/ scopit/ castrat); calu albu/ ghiocu/ psaru/ murgu. (cal
"armæsar ♦ "
alb/ roib/ sur/ murg); callu alu Dumni§æ. (calul lui Dumnezeu/
"cal castrat/scopit ♦ "
libelula); calu di lemnu; e x p r.: î• i gioacâ callu. (îi joacæ calul
"cal roib/sur/murg ♦"
[= îi merge bine]); mâ_i câtuøe pescu? (mænânci pisico [cf.calule]
"libelulæ"
ovæz?); caftâ, caftâ, ca a_elu _i ø-câfta callu-n gepi! (cautæ,
cautæ [unde nu trebuie!], ca cel ce-øi cæuta calul în buzunar!).
"cal; armæsar"
atu*, s.m.: avea _in_i a_, tu_ bine_i. (avea cinci a_i, to_i de
∅ at*, s.m.
cælærie.);
e x p r.: a_• i s-batu øi yumari• i/ tari• i tragu/
∅ diii!, interj. (pentru cai) patu. (a_ii se bat øi mægarii trag/ pætimesc [= unul face, altul
"cal de cælærie"
trage]).
binecu, -_i (bi-necu, /-ne_i), s.m. (1): CAR., Stih., 66: nâpoi di e• i
birbe_i• i, pirifa¢i ca bine_i• i. (înapoia lui berbecii, [ce-s mândri] ca
[to_i] a_ii/ caii de cælærie).
calabalâc, -uri, s.n.
câlâbâlâchi (câ-lâ-bâ-lâ-chi), s.f. sg.t. (6a): øi-u lo câlâbâlâchea
"græmadæ de lucruri"
øi s-dusi... (øi-a luat calabalâcul øi s-a dus... ); avea câlâbâlâchi
"mul_ime de oameni"
multâ la mâyâzie. (era lume multæ/ mul_ime mare la magazin/
"calabalâc"
prævælie).
∅ buluc, s.n.
cârcândæ, -a§ (câr-cân-dæ, /-da§), s.m. (3): fu§irâ ghif_â• i øi-øi
loarâ tutu cârcândælu. (au plecat _iganii øi øi-au luat tot
calabalâcul).
calamitate, s.f.
∅ cataclism, s.n.
calapod, -e, s.n.
câlâpodi, -§ (câ-lâ-po-di, /-po§), s.f. (6a): buti¢ili li _ânu cu
"formæ de lemn
câlâpo§ nuntru. (botinele/ ghetele le _in cu calapoade înæuntru);
pentru încæl_æminte"
pâpugilu li tra§i fa_âli di pâpu_â pi câlâpodi. (papugiul [=
∅ calup, s.n.
cizmarul] le trage fe_ele de pantofi pe calapoade); v a r.
"calapod pentru
câlâpodhi, reg.
caøcaval"
stifani, -æ¢i (sti-fa-ni, /-fæ¢i), s.f. (6a); stifani ti câøcâva• iu.
(calapod pentru caøcaval).
calcar, s.n. "var ♦ "
câlcheri (câl-che-ri), s.f. (6a); reg., r a r.
calciu, s.n.
calciu (cal-ciu), s.n. (1): calciulu easti materie chimicâ; a b r. ca;
"element chimic alb"
chim. N.
calcul, -i, s.m.
cheatrâ*, s.f.: ari chetri la heari/ tu biøica di chiøari. (are pietre/
"piatræ*♦/ pietricicæ**♦
calculi la fiere/ în bæøica udului); N.
la vezica biliaræ/urinaræ" chitri_icâ**, s.f.: cându-¢i feciu apa, scoøu unâ chitri_icâ. (când
mi-am fæcut apa/ am urinat, am scos o pietricicæ).
calcule§u, -ari, -ai, -atâ (cal-cu-le§u, /-la-ri, /-lai, /-la-tâ), vb. (1b) t:
calcula, vb.
¢i- lu calcule§u ghini pârælu. (mi-l calculez bine banul); N.
"socoti ♦ "
calculat, -æ, adj.
calculatu, -_; -tâ, -ti (cal-cu-latu, /-la_; /-la-tâ, /-ti), adj. (4): easti
"care a fost socotit"
omu multu calculatu. (este om foarte calculat); N.
cald, -æ, adj.
caldu, cal§â; caldâ, caldi (cal-du, /-§â; /-dâ, /-di), adj. (4a): apâ
"care are temperatura
caldâ; pâ¢ili suntu caldi (pâinile sunt calde); e x p r.: easti caldu
ridicatæ"; "bogat"
omlu, s-veadi! (este cald omul [= la buzunar] / este bogat, se
vede);
167
ciocænitoare
"nici aøa, nici aøa"
nâ vini unâ caldâ, unâ ara_i. (ne-a venit una caldæ, una/ alta
"veste proaspætæ/caldæ" rece); ni_i caldâ, ni_i ara_i. (nici caldæ, nici rece/ potrivit[æ]);
"a fi cald (afaræ)"
s-vâ spunu unâ caldâ-caldâ! (sæ væ spun una [foarte] caldæ!);
"a-i fi cald"
easti câldurâ mari astâ§. (este cælduræ mare astæzi); ¢i-easti
câldurâ. (mi-e cald.); mi • ea cu câldurâ. (mæ ia cu cald).
caldarâm, -uri, s.n.
gâdrâmæ, -a§ (gâ-drâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): calea fârâ gâdrâmæ
"drum pietruit"
di cheatrâ easti maøi grochi øi læschi. (calea/ drumul færæ
caldarâm de piatræ este numai gropi øi noroi.); v a r. gâdârmæ.
"caldarâm"
câldârâmi, -¢i (câl-dâ-râ-mi, /-râ¢i), s.f. (6a); v a r. câldârmæ, s.m.
(3); (intrare mai târzie).
cale, cæi, s.f.
cali, cæ• iuri (ca-li, cæ-• iuri), s.f. (7): calea iu ni§emu la øoputu
"drum ♦ , stradæ ♦ "
easti strimtâ/ largâ. (calea pe unde mergem la øipot/ izvor este
"drum îngust/larg"
strâmtæ [= îngustæ]/ latæ); caro_a sta-n cali. (cæru_a stæ în
"a sta în drum"
drum); n-aflæmu-n cali. (ne-am întâlnit în drum);
di Hrupiøti
"a se întâlni pe drum"
pânâ-n Câsturu va unâ oarâ cali cu callu. (de la Hrupiøti pânæ la
"pe drum... "
Castoria trebuie o oræ de drum cu calul);
cali di heru (cale
"oræ/ ore de drum"
feratæ); → val. adv.: calea iu ni§eamu... (pe drum când
"cale feratæ"
mergeam... ); e x p r.: arcæ unâ cali cu cârvanea. (a fæcut o
"a face odatæ drumul"
datæ drumul cu caravana); lo calea mari. (a luat calea mare [=
"a lua calea mor_ii"
marea trecere/ moartea]); easti omlu a cali• ei. (este omul cæii
"a fi om drept"
celei drepte.);
zburaøti cu cali. (vorbeøte cu cale [= cu rost,
"a vorbi cu rost"
drept]); dæ-¢i vârnâ cali, ta si-u scotu-n capu. (dæ-mi vreo cale/
"a da o solu_ie/sfat"
solu_ie, ca s-o scot la capæt); nu stiu _i cali s-• eau. (nu øtiu ce
"dor de ducæ"
cale sæ iau/ apuc); • i si fea_i doru di cali. (i s-a fæcut dor de
"preø"
ducæ);
pisti chilimi, mu• erili bagâ cæ• iuri, ta s-li-afireascâ.
"cæile respiratorii"
(peste chilimuri [= covoare], muierile/ femeile pun cæi [= preøuri],
"Calea Lactee"
ca sæ le fereascæ); cæ• iurili ti adi• eari • i si-astuparâ. (cæile
"a da drumul"
respiratorii i sau astupat); Calea a Laptilui ari ¢i•i di sori. (Calea
"a da o øansæ"
Laptelui are mii de sori); lâ deadirâ cali! (le-au dat drumul/ au
"acum sæ te væd!"
scæpat de ei); dæ-• i cali a omlui, s-iasâ tu padi! (dæ-i o øansæ
"a nu se cædea"
omului, sæ iasæ la liman!); nu u-adu_ea calea s-iasâ-n coru,
"a-øi veni în fire"
ea, mu• eari veduvâ! (nu se cædea sæ joace în horæ, ea, femeie
"a nu da vrabia din mânæ væduvæ!); îni vi¢iu pi cali (mi-am venit în fire/ revenit); tra§i-_
pe cioara de pe gard!"
calea! (vezi-_i de drum/ treabæ!); nu-• i dau di cali. (nu-i dau de
"cale bunæ/drum bun!"
cap/ nu pot rezolva); aoa _-u calea! (pe-aci _i-e drumul/ acum
sæ te væd!); prov.: nu-alasâ calea, tra s-• eai cârarea! (nu læsa
calea [fæcutæ], ca sæ iei/ apuci cærarea); calea-mbaru!/ cali
bunâ! (drum bun!).
caleaøcæ. -i, s.f.
caleaøcâ, -eøti (ca-leaø-câ, /-leø-ti), s.f. (3); (? cf. DDA, s.v.).
"træsuræ
mare";∅
caretæ,
cocie, faeton, teleagæ, s.
calendar, -e, s.n.
calindaru, -i (ca-lin-daru, /-da-ri), s.n. (2): tu calindarlu criøtinu,
"listæ de împær_ire a Paøtili s-mutâ cathi anu, Crâciunlu nu. (în calendarul creøtin,
anului
Paøtele se mutæ în fiecare an, Cræciunul nu); mu• earea siîn luni, sæptæmâni, zile" afireaøti dupâ calindaru. (muierea/ femeia se fereøte dupæ
∅ destin (al lunilor), s.n.
calendar).
calendaristic, -æ, adj.
di calindaru: anu di calindaru/ anu lu¢inâ (an de calendar,
calendaristic/ an luminæ).
168
ciorbagiu
calfæ, -e, s.f.
"ucenic calificat"
califica, vb. ∅ face, vb.
caligraf, -i, s.m.
"care scrie frumos"
câlfæ, -a§ (câl-fæ, /-fa§), s.m. (3): easti câlfælu a lalâ-sui,
pâpugilu (este calfa lui unchi-su, papugiul); v a r. câlfæ , /-a§.
caligrafu, -fi (ca-li-grafu, /-grafi), s.m. (1): unu chiro, c• ima
caligrafi ta si scrie muøatu cær_âli. (odinioaræ chemau caligrafi
ca sæ scrie frumos scrisorile/ actele); N.
caligrafie, -i (ca-li-gra-fi-e, /-fii), s.f. (6b): caligrafia easti scriearea
muøatâ. (caligrafia este scrierea frumoasæ); N.
calimera (ca-li-me-ra), s.f. art. invar.: si-asparsi calimera cu
vi_inlu. (s-a stricat calimera/ rela_ia bunæ cu vecinul.); eh, elu
øi-u-ari calimera ahoryea! (ei, el øi-o are calimera [= bunæ ziua!]
diferitæ [= e un om neobiønuit]); reg.
hari*, s.f.: feata ari multi hæri. (fata are multe haruri/ calitæ_i).
caligrafie, -i, s.f.
"scriere frumoasæ"
calimera, s.f.art.
"rela_ie bunæ
cu cineva"
"a fi deosebit de al_ii"
calitate, -i, s.f.
"însuøire bunæ"; ∅ har*
"caracteristicæ pozitivæ" calitati, -æ_ (ca-li-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): bunâtatea easti unâ
calitati.; stra¢iu di calitati/ multu bunu. (strai de calitate/ foarte
"(lucru/om) de calitate"
bun); N.
prothimu, -¢i; -mâ, -mi (pro-thimu, /-thi¢i; /-thi-mâ, /-mi), adj. (4a):
"(lucru)
de
proastæ lucru prothimu. (lucru de calitate); reg.
calitate"
prostihu, -i; -â, -i (pros-tihu, /-tihi; /-ti-hâ, /-hi),adj. (4a): pân§â/
malinâ prostihâ. (pânzæ/ stofæ de proastæ calitate); reg.
calm, -æ, adj.
calmu, -i; -â, -i (cal-mu, /-mi; /-mâ, /-mi), adj. (3b): omu calmu,
"liniøtit ♦ "
isihu, bunacu. (om calm, liniøtit, blând); N.
∅ blând, ∅ blajin, adj.
calma, -are, -at
∅ potoli, -ire, -it
calomfir, -i, s.m.
caramfilâ, -i (ca-ram-fi-lâ, /-li), s.f. (1): VELO, 710: cu grâdi¢i di
"garoafæ ♦ ; mixandræ?" trandafile, di zambile ø'caramfile.; v a r. caranfilu, -i, s.m.; reg.
calomfiriu, -e, adj.
garufi• eatu, -_; -tâ, -ti (ga-ru-fi-• eatu, /-• ea_; /-• ea-tâ, /-ti), adj.
(4a): stra¢i garufi• eati. (straie de culoarea calomfirului); ? (cf.
"de culoarea garoafei"
DDA, s.v.).
câtiyursescu*, vb.
calomnia, vb.
"critica* ♦ ; calomnia"
cacuzburæscu, -âri, -âi, -âtâ (ca-cu-zbu-ræs-cu, /-râ-ri, /-râi, -râ"a vorbi de ræu"
tâ), vb. t (4b): nu voi s-lu cacuzburæscu. (nu vreau sæ-l
calomniez); reg.
calomnie, -i, s.f.
câtiyurseari*, s.f.vb., (6a).
"criticare ♦ /calomniere" cacuzburari (ca-cu-zbu-ra-ri), s.f.vb. (6a): multu u va
∅ bârfæ, s.f.
cacuzburarea! (tare-i place sæ calomnieze/ bârfeascâ!); reg.
"calomnie; cancan
biuftani, -æ¢i (biuf-ta-ni, /-tæ¢i), s.f (6a); v a r. ræsp. muftani; reg.;
(?; cf. .DDA, s.v.)"
r a r.
"~"
iftirie, -i (if-ti-ri-e, /-rii), s.f. (6b); reg.; r a r.
"calomnie, defæimare"
calomnie, -i (ca-lom-ni-e, /-nii), s.f. (6b): calomnia-i cacuzburari øi
∅ minciunæ, s.f.
minciunâ cu scupo, ti-aruøunarea a omlui. (calomnia e
criticare øi
minciunæ cu scop, spre batjocorirea omului); N.
169
ciocænitoare
calp, -æ, adj.
"fals ♦ "
∅ calpuzan, s.m.
"calp, fals"
calpac, -e, s.n.
"cæciulæ
mare,
margine
de blanæ; cealma ♦"
calpuzan, -æ, s.m.f.
"calp, fals"
"falsificator; ticælos"
calpu, -chi; -pâ, -pi (cal-pu, /-chi; /-pâ, /-pi), adj. (4a): easti calpu
aestu pâræ. (este fals acest ban); PAP., B., 455: øi-• i da cæ_înlu
calpu. (øi-i dæ farfuria calpæ/ falsæ [nu pe cea fermecatæ]).
calpicu, -_i; -câ, -_i (cal-picu, /-pi_i; /-pi-câ, /-_i), adj. (4a):; v a r.
calbicu: PAP., L., 439: parælu calbic pute nu ch'ari. (banul calb
niciodatæ nu piere).
câlpachi, -æchi (câl-pa-chi, /-pæchi), s.f. (6a): di-øi øadi-n-cap di
cu measâ, cu câlpachea pri §inuc• u. (de-øi øade în cap de masæ/
capul mesei cu øervetul/ cealmaua pe genunchi.); cf. DDA, s.v.;
fr. "bonnet").
calpuzanu, -¢i; -nâ, -ni (cal-pu-zanu, /-za¢i; /-za-nâ, /-ni), s.m.f.
(1,1), adj. (4a): aslanu calpuzanu (leu [= monedæ] fals); Gr.Aut.:
easti unâ [mu• eari] calpuzanâ! (este o [femeie] falsæ/
ticæloasæ!).
caltaboø, -i, s.m.
∅ cârnat, s.m.
cal_avetæ, -e, s.f.
"jartieræ"
calup, -uri, s.n.
"bucatæ"; "tipar ♦ "
"calapod ♦ "
"a-i trage chiulul"
calupciu, -i, s.m.
"care face calupuri"
cam, adv.
"aproape... "
"aproximativ"
"comparativ"
"ca øi când"; ∅ ca, adv.
"prea" (în prop. neg.)
camarad, -æ, s.m.f.
"prieten ♦ , coleg ♦ "
∅ fârtat, ∅ vær, s.m.
camætæ ∅ dobândæ, s.f.
cameleon, -i, s.m.
"reptilæ micæ,
træind în copaci, care
îøi schimbæ culoarea
dupæ mediu"
cameræ, -e, s.f.
"odaie ♦ "
"Camera Deputa_ilor"
"cameræ de filmat/video"
camfor, s.n.
"substan_æ chimicæ
câl_âvetâ, -i (câl-_â-ve-tâ, /-ti), s.f. (1): câl_âvetili suntu di lasticu,
ti _âneari pârpo§li. (cal_avetele sunt de elastic, de _inut ciorapii).
câlupi, -chi (câ-lu-pi, /-luchi), s.f. (6a): unâ câlupi di sâpuni/
zahari/ caøu. (un calup de sæpun/ zahær/ caø);
câlupi ti
pâpu_â/ capeli/ fesuri/ ciri¢i§. (calup pentru pantofi/ pælærii/
fesuri/ cæræmizi); e x p r.: î• i trapsi câlupea! (i-a tras calupul/
chiulul [l-a pæcælit]).
câlupci, -ea§ (câ-lup-ci, /-cea§), s.m. (3): câlupcilu fa_i câluchi ti
capeli/ fesuri etc. (calupciul face calupuri pentru pælærii, fesuri
etc.).
ca, adv.: easti ca acrâ mâcarea! (este cam acræ mâncarea!);
zburaøti ca multu. (vorbeøte cam mult); î¢i câ§u ca greu [la
pânticâ/ suflitu]. (mi-a cæzut cam greu [la pântece/ suflet]); easti
ca greu saclu, ari ca øai§æ_i di kili. (este cam greu sacul, are
cam 60 de kg); sta ca xeanâ feata. (stæ/ pare cam/ ca øi când
ar fi stræinæ fata); nu-• i vini ca ghini. (nu i-a cam venit bine/
convenit).
camaradu, -§; -dâ, -di (ca-ma-radu, /-ra§; /-ra-dâ, /-di), s.m.f.
(1,1), adj. (4a): lu-amu camaradu, so_u bunu [di øcoalâ/ aøcheri].
(îl am camarad bun [de øcoalæ/ armatæ]); N.
cameleonu, -ni (ca-me-le-onu, /-oni), s.m. (1): cameleonlu easti
unâ soe di guøtiri_â _i-øi mutâ buiaua dupâ locu. (cameleonul
este un fel de guøter ce-øi schimbæ culoarea dupæ loc); easte
unu [omu] cameleonu, øi-u alâxeaøti mintea trâoarâ. (este un
[om] cameleon, øi-o schimbæ mintea/ atitudinea îndatæ); N.
camerâ, -i (ca-me-râ, /-ri), s.f. (1): apartamentu cu patru cameri,
uda§. (apartament cu patru camere, odæi.);
Camera a
Deputa_loru;
camerâ di filmari/ camerâ video (cameræ de
filmat/ video); N.
camfurâ (cam-fu-râ), s.f. (1): camfura a¢iur§eaøti multu.
(camforul miroase mult/ tare.); ficiuri_i cu camfura ligatâ di
guøi, ta s-nu
170
ciorbagiu
puternic mirositoare"
• i-aca_â yripea. (copilaøi cu camforul legat de gât, ca sæ nu-i
apuce gripa).
camilafcæ, -e, s.f.
câmilafchi, -æfchi (câ-mi-laf-chi, /-læf-chi), s.f. (6a): câmilafchea
"tichie de cælugær"
u poartâ pref_â• i i câluyâri• i. (camilafca o poartæ preo_ii sau
cælugærii).
(?); v. DDA, s.v. camisolæ.
camizol, -e, s.n.
campanie, -i, s.f.
campanie, -i (cam-pa-ni-e, /-nii), s.f. (6b): îndri§earea ti-unâ
" ~ militaræ/de ræzboi"
alumtari lungâ easti unâ campanie. (pregætirea de luptæ
îndelungatæ este o campanie.); campania alu Napoleon tu Arusie
" ~ electoralæ"
(campania lui Napoleon în Rusia); campanie ti ali§eri (campanie
de alegeri); N.
camping, -uri, s.n.
campingu, -uri (cam-pin-gu, /-guri), s.n. (1): astâ§, multâ lumi
"loc amenajat pentru
doarmi veara tu ten§â, la campinguri, locuri afiriti, cu gardu, apâ,
dormit în cort,
halea§. (astæzi,
multæ lume doarme vara în corturi, la
în vacan_e"
campinguri, locuri ferite, cu gard, apæ, closete); N.
campion, -æ, s.m.f., adj. campionu, -oni; -oanâ, -oani (cam-pi-onu, /-oni; /-oa-nâ, /-ni),
s.m.f. (1,1), adj. (4a): [insu] campionu; [echipâ] campioanâ, _i iøi
"care a ieøit primul
la concurs"; ∅ as, s.m.
întâ¢ea la concursu; N.
caná, s.f.
ucnæ, -a§ (uc-næ, /-na§), s.m. (3): mu• erili øi-nvupsea peri• i cu
"plantæ orientalæ pentru ucnæ. (muierile îøi vopseau pærul cu cana); cf. fr. henné; v. DDA,
vopsit pærul în acaju"
s.v.: "suliman".
Canada, s.f.
Canada (ca-na-da), n.pr.
canadian, -æ, s.m.f., adj. Canadeanu, -ni; -â, -i (ca-na-deanu, /-deani; /-dea-nâ, /-ni), s.m.f.
"din Canada"
(1,1), adj. (4a): easti Canadeanâ, bânea§â Canada. (este
"specific Canadei"
canadianæ, træieøte în Canada); baletu canadeanu; N.
canaf, s.n. ∅ ciucure, s.f.
canal, -e, s.n.
lâgâmi, -¢i (lâ-gâ-mi, /-gâ¢î), s.f. (6a): CAV., 516: lægæme;
sâparâ unâ lâgâmi, tra s-curâ apa. (au sæpat un øan_, ca sæ
"øan_ ♦ de scurgere"
curgæ apa.); v a r. lâyumi/ luyumi.
"canal/ øan_ subteran"
ghirizi, -uri (ghi-ri-zi, /-ri-zuri), s.f. (7): ghirizea easti sum locu. ( ~
este sub pæmânt).
"pârâiaø* ♦ "
vie*, s.f.: trea_i unâ vie dinâpoi di casâ. (trece un pârâiaø în
spatele casei).
canalie, -i, s.f
∅ ticælos, adj.
canapea, -le, s.f.
canape, -ea§ (ca-na-pe, /-pea§), s.m. (3): oaspi_• i î• i ursimu si sta
"sofa ♦ cu speteazæ"
pi canape. (pe oaspe_i îi poftim sæ stea pe canapea); v a r.
∅ lavi_æ, s.f.
canapee, -i, s.f.; reg.
canar, -i, s.m.
canaru, -i (ca-na-ru, /-nari), s.m. (1`): canarlu-i unu pu• i_u galbinu
_i cântâ [tu culuvie]. (canarul este o pæsæricæ galbenæ ce cântâ
"pasære cântætoare
galbenæ"; "canar"
[în colivie]).
canirinu, -¢i (ca-ni-rinu, /-ri¢i), s.m. (1): si-avdi boa_i di canirinu.
(se aude glas de canar); cf. DDA, s.v.
canara, -le, s.f.
cânâræ, -a§ (câ-nâ-ræ, /-ra§), s.m. (3): cânârælu di ningâ hoarâ,
"pæøune grasæ, lângæ iu pascu oili a hoarâ• ei, [stearpi] _ânuti ti tâ• eari. (canaraua de
sat"
lângæ sat,
unde pasc oile satului, [sterpe] _inute pentru tæiat); (v. DDA, s.v.:
"turmæ micæ de oi _inutæ pentru tæiere" , "abator"? ).
171
ciocænitoare
canat, -uri, s.n.
cânati, -æ_ (câ-na-ti, /-næ_), s.f. (6a): înc• iøu cânæ_li di uøi/
fireastrâ. (am închis canaturile uøii/ ferestrelor); v a r. cânatu, -ti,
"o laturæ a unei uøi/
ferestre cu douæ pær_i" s.n..
canava, -le, s.f.
cânâvæ, -a§ (câ-nâ-væ, /-va§), s.m. (3): featili lucrea§â câpiti¢i pi
"_esæturæ raræ, pe care cânâvæ. (fetele lucreazæ perne pe canava).
se brodeazæ cu acul"
canæ, -i, s.f.
cupâ, -i (cu-pâ, /-pi), s.f. (1): mini biui unâ cupâ di ceae, mama biu
"ceaøcæ de ceai [200 ml]" unâ ceaøcâ* di cafe. (eu am bæut o canæ de ceai, mama a bæut
∅ ceaøcæ*, s.f.
o ceaøcæ de cafea);
feata-i si-u beai tu cupâ [/ tu scafâ] di
muøatâ! (fata-i s-o bei în canæ [/ ceaøcæ] de frumoasæ).
"canæ de 100 de dramuri" sutâ*, s.f.: maea a mea îøi bea ceaea tu sutâ [di dhræ¢i]. (maia
∅ sutæ*, s.f.
mea îøi bea ceaiul în sutæ [de dramuri]).
"canæ mare [+/- 1l.]
birbi• iu, -i (bir-bi• iu, /-• i), s.n. (2): adu, niveastæ, unu birbi• iu di
cu toartæ, din sticlæ"
yinu! (adu, nevastæ, o canæ de vin!).
∅ bocal, s.n., carafæ, s.f.
cancer, -e, s.n.
peru*, s.m.: scoasi peru pi nari. (a scos/ i-a ieøit pær [= cancer] pe
"neoplasm/rac (pop.)"
nas); noati¢i• i loarâ peru. (noatenii au luat pær/ au fæcut cancer;
eufem.: peru aræu (pær ræu [= cancer]).
" ~ , cancer"
grânu_u*, s.n.: scoasi/ • i-iøi grânu_lu a_elu aræulu. (a scos/ i-a
∅ græunte*, bubæ*, s.f.
ieøit buba cea rea);
eufem.: grânu_lu a_elu bunlu (buba cea
bunæ [= cancer]).
"cancer, carcinom,
carchinu (car-chinu), s.m. (1): scoasi/ ari carchinu. (a scos/ are
tumoare canceroasæ"
cancer/ tumoare).
candel, s.n.
candi (can-di), s.f. sg.t. (9): la noi, ¢i_i•i mâca multâ candi. (la noi
"zahær cristalizat"
[la aromâni], cei mici mâncau mult candel); v a r. reg. candhyiu.
"candel"
pitruzahari (pi-tru-za-ha-ri), s.f. sg.t. (9); reg.
candelabru, -e, s.n.
candelabru, -i (can-de-la-bru, /-bri), s.n. (2): lamba di tâvani cu
"lampæ ♦ bogatæ,
multi bra_â easti candelabru. (lampa de tavan cu multe bra_e
de plafon, cu bra_e"
este candelabru); N; (cf. RL candelabru, cf. fr. candélabre).
candelæ, -e, s.f.
cândilâ, -i (cân-di-lâ, /-li), s.f. (1): CAR., Litgh.: cændili _i _ænu
daima lu¢inæ a du¢ei• i. (candele ce _in pururea luminæ lumii);
"læmpi_æ cu ulei"
" ~ ; lampæ ♦ "
CAV., 372, cændilæ ("lampæ", v. SCR., Glosar, s.v.); Gr. Aut.:
"candelæ"
cândila u-aprindemu ø-ti mor_â ø-ti-agiutoru. (candela o aprindem
"via_æ"
øi pentru mor_i øi pentru ajutor [RL: pentru vii/ sænætate]); • i siasteasi cândila/ bana a omlui [ahâtu-• i fu!]. (i s-a stins candela/
"bæøicæ ♦ de ploaie/
via_a omului [atâta i-a fost!]); di ploae, balta eara maøi cândili.
pe corp"
(de ploaie, balta era numai bæøici); si-umplu pi trupu di cândili.
(s-a umplut pe corp de bæøici.); si-adræ tutu cândili. (s-a fæcut
tot bæøici).
canea, -le, s.f.
canelâ, -i (ca-ne-lâ, /-li), s.f. (1): u streøu canela di la buti, s-nu
"cep ♦ (cu sau færæ
curâ yinlu/ §ama di moari. (am strâns-o caneaua de la butie,
sæ nu curgæ
robinet)"
vinul/ moarea [= zeama de varzæ]).
"canea"
sochi, sochi (so-chi, sochi), s.f. (6a): sochea di buti (caneaua
"organ genital masc."
butiei);
eufem.: øi-u scoasi sochea. (øi-a scos caneaua [=
pu_a]); reg.
172
ciorbagiu
cange, -i, s.f.
cangi, cængi (can-gi, cæn-gi), s.f. (6a): leamnili li scotu di-tu apâ
"præjinæ cu cârlig la vârf" cu cangea. (lemnele le scot din apæ cu cangea); v a r. scangi
"cange micæ"; ∅ ca_æ, (?).
s.f.
cângichi, -i (cân-gi-chi, /-gichi), s.f. (6a); dim.: li trâ§emu lumæ∅ cârlig, cinghel, s.n.
chili di cireøu cu cângichea. (le tragem crengile de cireø cu
cangea micæ).
cangrenæ, s.f.
cangrenâ (can-gre-nâ), s.f. (1): fea_i cangrenâ, î• i putri§â ciciorlu.
"putrezire a tesuturilor
(a fæcut cangrenæ, i-a putrezit piciorul); N.
animale"; "a face ~ "
cangur, -i, s.m.
canguru, -i (can-guru, /-guri), s.m. (1): cangurlu bânea§â tu
"mamifer din
Australie, elu-øi poartâ pu• i• i tu pungâ, sum-pânticâ. (cangurul
Australia"
træieøte în Australia, el îøi poartæ puii în pungæ, sub pântece);
N.
canibal, -æ, s.m.f.
canibalu, -li; -lâ, -li (ca-ni-balu, /-bali; /-ba-lâ, /-li), s.m.f. (1,1):
caniballu-i omu _i mâcâ omu. (canibalul e om ce mænâncâ om);
"antropofag"
"ræu, feroce"
easti canibalu, aræu. (este canibal, ræu); N.
canin, -i, s.m.
cârinti, -_â (câ-rin-ti, /-_â), s.m. (4): scoasi cârin_â• i ficiuriclu. (a
scos caninii [= i-au ieøit caninii] copilul[ui]); 'cârinti' easti zboru
"dinte canin"
"col_i"; "a-øi aræta col_ii" latinescu _i lu-avemu noi. ('cærinte' este cuvânt latinesc ce-l
∅ câinesc, adj.,
avem noi); luplu øi-bâgæ cârin_â• i tu oae. (lupul øi-a pus col_ii
∅chin, s.n.
în oaie); e x p r.: vi_inlu acâ_æ si-øi spunâ cârin_â• i. (vecinul a
∅ cælduræ (mare), s.f.
început sæ-øi spunæ/ arate col_ii).
canistræ, s.f. ∅ bidon, s.n.
canon, -e, s.n.
canonâ, -i (ca-no-nâ, /-ni), s.f. (1): CAR., Litgh., 37, V: canona a
"regulæ ♦, lege ♦ "
pisti• i (legea credin_ei); arh.; e x p r., Gr. Aut.: cu câtâ canonâ
"canon, chin"
u-adræmu casa! (cu cât canon am fæcut-o casa!).
cantaragiu, -i, s.m.
cântârâgi, -ea§ (cân-tâ-râ-gi, /-gea§), s.m. (3): cântârâgilu
"care are cântar în pia_æ" yixeaøti cu cântarea. (cantaragiul cântæreøte cu cântarul).
cantitate, -i, s.f.
cantitati, -æ_ (can-ti-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): di _i cantitati di leamni
"mærime (în greutate/
ai anaghi iarna? [= câti leamni... ?] (de ce cantitate de lemne ai
în muncæ etc.)"
nevoie iarna? [= câte lemne... ?); — _i cantitati di lucru va ti
aestu dic_ionaru? — §a_i a¢i, §uuâ di §uuâ! (— ce cantitate de
muncæ trebuie pentru acest dic_ionar! — zece ani, zi de zi).
can_onetæ, -e, s.f.
can_onetâ, -i (can-_o-ne-tâ, /-ti), s.f. (1): cântâ-¢i unâ can_onetâ
"roman_æ italianæ"
italineascâ!; N.
canuræ, s.f.
canurâ, cænuri (ca-nu-râ, cæ-nuri), s.f. (3): _âsemu sa_i cu
canurâ di lânâ. (_esem saci cu canuræ de lânæ); bâtâturâ di
"lânæ toarsæ gros"
"lânæ mai proastæ"
canurâ, di lânâ groasâ, _i cadi di la cheap_â¢i. (bætæturæ de
canuræ, din lânæ groasæ, ce cade de la piepteni/ darac).
cap, capete, s.n.
capu, capiti (capu, ca-pi-ti), s.n. (2), pl. nereg.: mi doari caplu.
(mæ doare capul.); câ _e im¢i cu caplu golu? (de ce umbli cu
"parte superioaræ a
corpului omenesc"
capul gol?); capu di mortu (cap de mort/ _eastæ); mi doru
"_eastæ ♦ "
capitili di pâltæri (mæ dor capetele/ vârfurile spatelui);
capu
di a• iu (cæpæ_ânæ de ai/
"vârfurile spatelui"
usturoi);
_in_i capiti di câøcâva• iu (cinci capete/ ro_i de
"cæpæ_ânæ de usturoi" caøcaval); toclu mâcâ caplu. (dobânda mænâncæ/ consumæ
capitalul);
e x p r.
173
ciocænitoare
"roatæ de caøcaval"
Gr. Aut.: : î• i • ea caplu a ficiorlui [+ D]/ îlu ta• i caplu [+ A]. (îl taie
"capital"; "a-l tæia capul/ capul pe bæiat); lu-ari caplu stumbu/ tuvlâ. (are capul tare [ca un]
a în_elege ♦ uøor"
pisælog/ cæræmidæ);
juræm.: mi giuru pi caplu alu tata/ ali
"a fi tare de cap"
mami. (mæ jur pe capul lui tata/ al mamei); nu §â_i 'capu'
"a se jura pe capul... "
vârnâoarâ. (nu zice 'cap' niciodatæ [= nu-l doare nimic]); mi doari/
"a nu-l durea nimic"
mi-acâ_æ caplu. (mæ doare/ m-a apucat capul); nu mi doari
"a-l durea capul"
caplu, amu di tuti. (nu mæ doare capul/ nu-mi pasæ, am de
"a nu-i pæsa"
toate); imprec.: s-_â mâ_i caplu s-_â mâ_i! (sæ-_i mænânci
"rupe-_i-ai capul!"
capul sæ-_i mænânci!); nu øtie iu øi-ari caplu/ iu si-øi bagâ caplu!
"a nu øti unde-i e/
(nu øtie unde-i e/ unde sæ-øi punæ capul!); î¢i bagu caplu [mi
sæ-øi punæ capul"
giuru câ nu-i aøi]! (odatæ cu capul [mæ jur cæ nu-i aøa]!); multi
"a se umple de noroi"
nâ vinirâ pisti capu! (multe ne-au venit peste cap!); mi umplui di
"a umple de ocaræ"
læschi di la capu pânâ la cicioari. (m-am umplut de noroi de la
"început"
cap pânæ la picioare); fig.: mi-adræ di la capu pânâ la cicioari.
"a avea un în_eles"
(m-a umplut de ocaræ de la... ); tu caplu a primâvearâ• ei (la
"frumos" (superl.)
începutul primæverii); eh, macâ-i aøi, ari capu-øi coadâ! (ei,
"cap de pæmânt"
dacæ-i aøa, are cap øi coadæ![în_eleg, accept]); easti muøatâ
"cæpetenie"
si-• i • eai caplu! (este frumoasæ sæ-i iei/ tai capul!); capu/ limbâ
"capæt"
di locu (cap/ limbæ de pæmânt); caplu di hoarâ (capul satului);
"a ieøi/a ræsæri/înflori"
e x p r. vb.: nu-• i dau di capu (nu-i dau de capæt); deadirâ
"a se ræscula"
capu cârvæ¢ili di dupâ §eanâ. (au dat cap/ s-au ivit caravanele de
∅ apærea*, vb.
dupæ deal); deadi capu sufrân_ellu/ lilicea. (a dat* cap furunculul/
"(cap tare de) albanez"
floarea [a înflorit]);
mutarâ caplu oami¢i• i, câ voru ma bunâ
"(cap tare de) bulgar"
platâ. (s-au ræsculat oamenii, cæ vor mai bunæ platæ).
ocanu, -¢i; -nâ, -ni (o-canu, /-ca¢i; /-ca-nâ, /-ni), s.m.f. (1, 1); reg.
zdanganu, -¢i; -nâ, -ni (zdan-ganu,/-ga¢i; /-ga-nâ, /-ni),
s.m.f.(1,1); reg.
cap, -i, s.m. ∅ supra
cap, -uri, s.n. ∅ supra
∅ limbæ, s.f.
capabil, -æ, adj.
axi (ac-si), adj. invar.: [aestu omu/ aeøti oami¢i] nu-i/ nu suntu axi
ti _iva . ( [acest om/ aceøti oameni]) nu este/ nu sunt capabili de
"care e în stare,
care e apt de ceva"
nimic;
v a r. m.sg. acøu, m.pl., f.sg.pl. acøi.
"capabil"
capabilu, -i, -â, -i (ca-pa-bilu, /-bili; /-bi-lâ, /-li), adj. (4a): easti unâ
featâ multu capabilâ. (este o fatæ foarte capabilæ); N.
capac, -e, s.n.
câpachi, -æchi (câ-pa-chi, /-pæchi), s.f. (6a): câpachi di sinduchi/
"obiect care acoperæ un di tingire (capac de sandâc [= ladæ] /de tingire); CAR., Stih., 20:
vas/o cutie/o ladæ"
adrati, uidisiti/ câpæchili hrisusiti/ cadu seara apustusiti/ hivritili
"pleoapæ"
pleoapi. (lit.:
fæcute, potrivite/ capacele aurite/ cad seara
"a pune capacul/capæt"
ostenite/ înfierbântatele pleoape); e x p r.: î• i bâgæ câpachea!
"a gæsi solu_ia"
(i-a pus capacul [= i-a astupat gura/ a gæsit solu_ia/ a pus
capæt/ a încheiat afacerea/ discu_ia]);
bagâ-• i câpachea!
"a-øi gæsi omul potrivit"
(pune-i capacul [= muøamalizeazæ chestia]!); si-arucuti tingirelu
øi øi- aflæ câpachea. (s-a rostogolit
tingirea øi øi-a gæsit capacul [= potrivire]).
"a pune capac la un vas, câpâchisescu, -iri, -ii, -itâ (câ-pâ-chi-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ),
a 'cæpæci', a astupa ♦ " vb. (4b) t: li câpâchisi ghini talarili, s-nu • ea vimtu. (le-a astupat
174
ciorbagiu
"faptul de a [cæpæci] /
astupa/pune capacul"
"care este [cæpæcit],
astupat ♦ cu capacul"
"capac rotund"
capacitate, -i, s.f.
"mærime de volum"
"persoanæ capabilæ"
capama, s.f.
"mâncare de miel/oaie
cu orez"
capæ, -e, s.f.
"pelerinæ ♦ , manta ♦ "
∅ caplama, s.f.
capæt, capete, s.n.
"margine; început"
∅ cap*, s.n.
"capæt"; "lâna tunsæ
de la capul oii"
bine putinele, sæ nu ia aer).
câpâchiseari (câ-pâ-chi-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru câpâchiseari
ghini bo_âli di yinu. (trebuie astupate bine sticlele de vin).
câpâchisitu, -_; -tâ, -ti (câ-pâ-chi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
easti ghini câpâchisitu pocilu. (este bine astupat urciorul/ vasul de
lut).
tapâ, tæpi (ta-pâ, -tæpi), s.f.(3); reg.; ? (cf. DDA, s.v.)
capacitati, -_ (ca-pa-ci-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): _i capacitati ari aestâ
buti? (ce ~ are aceastæ butie?); fig.: easti unâ capacitati aestu
omu! (este o ~ acest om!); N.
câpâmæ, -a§ (câ-pâ-mæ, /-ma§), s.m. ((3): câpâmælu-i mâcari
tur_eascâ, cu carni di ¢elu/ oae ø-cu urizu, adratâ tu tâvæ i pri
focu. (capamaua e mâncare turceascæ, cu carne de miel/ oaie øi
cu orez, fæcutæ la tavæ sau pe foc).
capâ, -i (ca-pâ, /-pi), s.f. (1): capa-i stra¢iu ti prisuprâ, mu• irescu
øi bârbâtescu, cu zârculâ. (capa-i hainæ pentru deasupra,
muiereascæ øi bærbæteascæ, cu glugæ).
capu*, s.n.: nu-•i dau di capu. (nu-i dau de cap); → loc. adv.: în
capu, (la capæt, la sfârøit).
capitu, -ti (ca-pitu, /-pi-ti), s.n. (2): _âni tini di capitlu aestu! (_ine
tu de capætul æsta!); amu unu sacu di capiti di lânâ. (am un sac
de capete de lânæ [= resturi; lânæ de la capul oii]).
∅scæpætat*,scapitu*, s.n.vb.: tu scapitlu a loclui. (la capætul pæmântului).
"capæt";
s.n.
∅ orizont, s.n.
"capæt"; ∅ corn*, s.n.
"capæt; vârf ♦ (de nuia/
de munte)"
capcanæ, -e, s.f.
"la_* ♦ "; "capcanæ"
∅ balama, s.f.
"capcanæ; cursæ"
"capcanæ"
"capcanæ; cursæ"
"capcanæ"
"~"
"~"
cornu*, s.n.: îlu ligai cu unu cornu di funi. (l-am legat cu un capæt
de funie).
mâyeauâ, -ei (mâ-yea-uâ, /-yei), s.f. (5): flambura di numtâ, [la
Armâ¢i• i di-tu Vuryârie] cu trei meari hipti tu mâyeili a cru_i• ei
(flamura de nuntæ [la aromânii din Bulgaria] cu trei mere înfipte în
capetele crucii); reg.
la_u*, s.n.: aca_â cu la_lu pu• i, • epuri. (prinde cu la_ul pui,
iepuri.); lâ teasirâ la_u a andar_âloru. (le-au întins o capcanæ
haiducilor).
batâ, bæ_ (ba-tâ, bæ_), s.f. (3): bagâ bæ_ ti soari_i. (pun curse
pentru øoareci); luplu câ§u tu batâ. (lupul a cæzut în capcanæ);
câ§umu tu batâ. (am cæzut în cursæ); v a r. batcâ, bæt_i.
cearcu*, s.n.: pricea câ§u tu cearcu. (sælbæticiunea a cæzut în
capcanæ).
câpani, -æ¢i (câ-pa-ni, /-pæ¢i), s.f. (6a): câ§u ursa tu câpani. (a
cæzut ursul în capcanæ);
î• i teasirâ vârnâ câpani a preftului.
(i-au întins
vreo cursæ preotului).
princâ, -_i (prin-câ, /-_i), s.f. (3); reg.
stâpi_â, ~ (stâ-pi-_â, ~ ), s.f. (9); reg.
pâyidhâ, -§ (pâ-yi-dhâ, /-yi§), s.f. (3); reg.
175
ciocænitoare
capelæ, -e, s.f.
"pælærie de damæ/
bærbæteascæ"
∅ paraclis, s.n.
capie, s.f.
∅ cæpiat, ame_it , adj.
capiøon,-e, s.n.
∅ glugæ,s.f.
capital, -uri, s.n.
"totalul de bani într-o
afacere"; ∅ cap*, s.n.
"capital"
"a lua drept capital
cuvintele cuiva"
"capital"
capitalæ, -e, s.f.
"oraøul de reøedin_æ
al unei _æri"
capelâ, -i (ca-pe-lâ, /-li), s.f. (1): capeli pi capu purta maøi
bârba_• i _i si-nviøtea a-la-franga. (palærii pe cap purtau numai
bærba_ii ce se îmbræcau a-la-franga [= europeneøte]); capelâ
mu• ireascâ. (pælærie de damæ).
capu*, s.n.: toclu mâcâ caplu. (dobânda mænâncæ capitalul).
sirmae, -ea§ (sir-ma-e, /-ea§), s.m. (3): vindurâ oili tra si-adarâ
sirmae. (au vândut oile ca sæ facæ capital); fig.: nu • i li • eau
sirmae zboarâli a lui. (nu i le iau [drept] capital cuvintele lui).
capitalu, -uri (ca-pi-talu, /-ta-luri), s.n. (1): tu-Amirichie au
capitaluri mæri. (în America au capitaluri mari); v a r. capita• iu, r a
r; N.
capitalâ, -i (ca-pi-ta-lâ, /-li), s.f. (1): capitala easti pulitia iu sta
caplu a statlui øi chivernisea: Paris, Viena, Athina. (capitala este
oraøul unde stæ capul statului øi guvernul: Paris, Viena, Atena);
N.
capitula ∅ cædea,
∅ închina, vb.
capiu ∅ cæpiat,
∅ ame_it, adj.
caplama, -le, s.f.
"manta, capæ ♦ , dupæ
moda turceascæ"
capodoperæ, -e, s.f
"operæ de frunte"
câplâmæ, -a§ (câ-plâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): câplâmælu easti
stra¢iu tur_escu, yini ca tâlyanu. (caplamaua este hainæ
turceascæ, vine/ este ca o manta);
capodoperâ, -i (ca-po-do-pe-râ, -ri), s.f. (1): Parthenonlu, opera
'Nabucodonosor' suntu capodoperi di artâ (arhitecturâ/ muzicâ);
N.
capot, -e, s.n.
capotâ, -i (ca-po-tâ, /-ti), s.f. (1): capota-i ma• iotu cu zârculâ.
"manta ♦ bærbæteascæ" (capota-i manta cu glugæ).
"capot de casæ (fem.)"
capoti, ~ (ca-po-ti, ~ ), s.f. (3): mu• erili di azâ §âcu 'capoti' ti
fustanea ti-n casâ. (muierile de azi zic 'capot' la rochia de casæ);
N.
capræ, -e, s.f.
caprâ, cæpri (ca-prâ, cæ-pri), s.f. (1): capra nâ da lapti, câprinâ øi
"animal rumegætor"
carni. (capra ne dæ lapte, 'cæprinæ' [= pær de capræ] øi carne);
"a fi ræu, sælbatic
fig.: ayrâ ca vârnâ caprâ. (aspræ/ sælbaticæ ca o capræ); easti
ca o capræ"
unâ caprâ arâ¢ioasâ aestu omu/ aestâ mu• eari, câ arâ¢ea îlu/ u
"læudæros, ca o capræ mâcâ, ma coada u bati! [= multu si-alavdâ!] (este o capræ
râioasæ"
râioasæ acest om/ aceastæ femeie, cæci râia îl/ o mænâncæ, dar
"capræ de stâncæ"
coada o bate/ miøcæ. [= se laudæ mult]);
caprâ ayrâ (capræ
sælbaticæ);
gioclu cu-nsârearea capra
176
ciorbagiu
"jocul de-a capra"
"suport de tæiat lemne"
"a fi nepriceput,
a nu øti ce e bun"
"a-i trece supærarea"
(jocul de-a særit capra); SN: ta• iu leamnili pi caprâ. (tai lemnele
pe capræ);
e x p r.: øtie capra s-mâcâ iarbâ! [ea si-alinâ smâcâ frân§â, nu øtie _i-i buna]. (øtie capra sæ mænânce iarbæ!
[ea se ca_æræ/ urcæ sæ mænânce frunze, nu øtie ce e bun); î• i
vinirâ cæprili! [î•i tricu inatea!].(= i-au venit caprele! [= i-a trecut
mânia!]); v a r. pl. FC: cæpâri, art. cæpâr(i)li; zool.
câprinâ (câ-pri-nâ), s.f. (1): câprina-i peru di caprâ, _âsemu cu ea
chili¢i. ('cæprina'-i pær de capræ, _esem cu ea chilimuri [covoare,
pentru toatæ toatæ ziua]).
øutâ*, s.f.: u tâ• emu aseara øuta. (am tæiat-o ieri-searæ øuta).
"pær de capræ, folosit
pentru _esut covoare
proaste/pentru corturi"
"capræ færæ coarne,
ciutæ, øutæ"; ∅ øut*, adj.
"~"
cârøutâ, -i (câr-øu-tâ, /-ti), s.f. (1): va u tâ• emu cârøuta, câ-i
∅ cæpresc, adj.
stearpâ. (o sæ o tæiem capra faræ coarne, cæ-i stearpæ);
alagâ ca cârøutâ. (aleargæ ca o 'cærøutæ'/ ciutæ).
"oaie ♦ (cu talangæ)"
ciucanâ*, s.f.: [caprâ] ciucanâ, cu cloputu. (capræ 'ciucanæ' , cu
clopot).
capricios, -æ, adj.
câpricearcu, -_i; -câ, -_i (câ-pri-cear-cu, /-_i; /-câ, /-_i ), adj. ( 3a):
omu câpricearcu, cu câpriciu, nu easti pi unâ. (om capricios, cu
"sucit ♦ ,
schimbætor ♦ "
capriciu, nu este pe una/ nu este constant).
"capricios"
capriciosu, -oøi; -oasâ, -oasi (ca-pri-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /-si),
adj. (4); N.
capriciu, -i, s.n.
câpriciu, -i (câ-priciu, -/pri-ci), s.n. (2): omu cu câpriciu (om
"sucealæ ♦ "
capricios/ sucit); ?; (cf. DDA, s.v. cæpriciu).
"capriciu"
capriciu, -i (ca-pri-ciu, /-cii), s.n. (2); N.
caprin ∅ cæpresc, adj.
cap-roøu, s.n. cp.
capu-aroøu (ca-pua-roøu), s.n. cp.: ari unu pu• iu _i-• i §âcu 'capu"pasære zburætoare
aroøu', câ ari caplu aroøu. (este o pasære ce-i zic 'cap-roøu' , cæ
cu capul roøu"
are capul roøu); zool.
capsæ, -e, s.f.
capsâ, -i (cap-sâ, /-psi), s.f. (1): tufechi cu capsi. (puøcæ cu
"mici 'gloan_e' pentru
capse).
puøti/pistoale"; " ~ "
∅ spirt*;∅chibrit,s.n.
øpirtu*, s.n.; tufechi/ rivoli cu spirturi. (puøcæ/ revolver cu capse).
"capsæ de închis margini
de bluze, rochii etc."
sustâ, -i (sus-tâ, /-ti), s.f. (1): fustanea si-nc• idi cu susti: unâ
prisuprâ, mascurâ, unâ diprighiosu, feaminâ. (rochia se încheie
"genuflexiuni la dans"
cu capse: una deasupra, moø, una dedesubt, babæ);
la
ceamcu, care bârbatu poati fa_i susti. (la dansul ' ~ ', care bærbat
poate face capse [genuflexiuni rapide, cu særituri]); S neat. DDA.
capsoman, -æ, s.m.f., adj. capsumanu, -¢i; -nâ, -ni (cap-su-manu, /-ma¢i; /-ma-nâ, /-ni),
"încæpæ_ânat; prost"
s.m.f., adj. (4a): o, lai, capsumane, tutu dupâ mintea a ta va sfa_i? (o, mæi, capsomane, tot dupæ mintea ta ai sæ faci?).
car, -i, s.m.
sârachi, -æchi (sâ-ra-chi, /-ræchi), s.f. (6a): dulapi veac•i, mâcatâ
"insectæ care træieøte în/ di sârachi (dulap vechi mâncat de car); fig.: u mâcâ sârachea,
se hræneøte din lemn"
câ nu-ari fumea• i. (îl mænâncæ/ roade/ obsedeazæ cariul, cæ n"a fi obsedat de ceva"
are copii); îlu mâcâ sârachea ti _i ari faptâ. (îl mænâncæ/ roade
cariul/ are remuøcæri
"a avea remuøcæri"
pentru ce a fæcut).
177
ciocænitoare
car, -e, s.n.
"cæru_æ ♦ mare,
tras de obicei de boi"
caru, -i (caru, ca-ri), s.n. (2): PAP., Lit., 531: lîngoarea v'ini cu
carlu, øi easi prit gura aclui. (boala vine cu carul øi iese prin gura
acului); ibidem, 645: Turculu lo-aca_â •epurli cu carlu. (turcul îl
prinde iepurele cu carul. [adicæ cu mare diploma_ie; id.]); (?).
"car foarte mare"
arâbæ* (a-râ-bæ), s.m.: a noøtri lu-adu_ea grânlu cu-arâbælu. (ai
∅ haraba*, s.f.
noøtri îl aduceau grâul cu carul/ harabaua).
"car"
cherâ, -i (che-râ, /-ri), s.f. (1): CAV., 49, k'eræ (car); DAN., 161:
me alinai pe unæ k'erræ (pe un car), rocutile a k'eræ• ei (ro_ile
carului); arh., reg.
"Carul Mare"∅ cuscrime* Cuscri• ea*, s.f. art. (Cuscrimea/ Carul Mare).
"Ursa*/ Carul Mare"
Ursa* a_ea Marea, s.cp. (Ursa Mare).
"Carul Mic"
Gâ• inuøa**/ Clocea*** cu øasi• i pu• i, s.cp. (Gæinuøa/ Cloøca cu
∅ gæinuøæ**, s.f.
cei øase pui).
∅ cloøcæ***, s.f.
"Ursa Micæ/ Carul Mic"
Ursa a_ea ›ica, s.cp.: (Ursa Micæ); øaptili steali _i facu Ursa a_ea
carabinæ, -e, s.f.
"puøcæ cu o _eavæ"
"carabinæ scurtæ,
Mannlicher"
"carabinæ Martini"
"carabinæ cu _eavæ
hexagonalæ"
caracati_æ, -e, s.f.
∅ octopod, adj.
caracter, -e, s.n.
"fire ♦ "; ∅ sare*, s.f.
∅ naturæ, s.f.
"caracter, træsæturi
morale"
Marea/ Cuscri• ea øi alanti øapti steali _i facu Gâ• inuøa/ Clocea
cu øasi• i pu• i/ Ursa a_ea ›ica s-vedu cându-i _erlu sirinu. (cele
øapte stele ce fac Carul Mare/ Ursa Mare øi celelalte øapte stele
ce fac Gæinuøa/ Cloøca cu cei øase pui/ Ursa Micæ se væd
când e cerul senin).
carabinâ, -i (ca-ra-bi-nâ, /-ni), s.f. (1): carabina-i tufechi cu unâ
_ayi. (carabina-i puøcæ cu o _eavæ); N.
maniherâ, -i (ma-ni-he-râ, /-ri), s.f. (1): Gr. Aut.: di-a numirea-øi
poartâ øcurta-• i maniherâ. (la umær îøi poartæ scurta-i
maniheræ); N.
martinâ, -i (mar-ti-nâ, /-ni), s.f. (1): øi-loarâ martinili øi-fu§irâ tu
munti. (øi-au luat martinele øi au plecat pe munte); N.
øiøani, -e¢i (øi-øa-ni, /-øe¢i), s.f. (6a); r a r.
sari*, s.f.: aøi • i-easti sarea. (aøa-i este sarea/ firea).
haractiru, -i (ha-rac-tiru, /-ti-ri), s.n. (2): ari soi di soi di haractiri la
oami¢i. (sunt fel de fel de caractere la oameni); aøi-• i easti
haractirlu. (aøa-i este caracterul); înv.
"caracter, træsæturæ"
caracteru, -i (ca-rac-teru, /-te-ri), s.n. (2): ari caracteru muøatu
feata. (are caracter frumos fata); lucrari cu caracteru øtiin_ificu;
N.
caracteristicæ, -i, s.f.
caracteristicâ, -i (ca-rac-te-ris-ti-câ, /-ci), s.f. (3), adj. (4a): → s:
"însuøire dominantæ a
giunea_a easti unâ caracteristicâ a Armâ¢iloru. (vitejia este o
unei fiin_e/a unui lucru" caracteristicæ a aromânilor); → adj.: sarica easti stra¢iu
"træsæturæ
caracteristicu ti bârba_• i armâ¢i. (sarica este un strai/ hainæ
caracteristicæ"
caracteristic pentru bærba_ii aromâni); N.
caracteriza, vb.
caracterize§u, -ari, -ai, -atâ (ca-rac-te-ri-ze§u, /-za-ri,/-zai, /-za"a descrie, a înfæ_iøa
tâ), vb. t: potu s-lu caracterize§u ghini aestu omu, câ-lu cunoscu.
pe cineva/ceva"
(pot sæ-l caracterizez bine pe acest om, cæ-l cunosc); N.
caracul, s.m./n.
carachiuli (ca-ra-chiu-li), s.f. (6a): Gr. Aut.: yunâ di carachiuli
"blanæ de miel buclatæ" (blanæ de caracul/ carachiul).
178
ciorbagiu
carafæ, -e, s.f.
"canæ ♦ mare, de _inut
apæ, vin"
∅ bocal, s.
cârafâ, -i (câ-ra-fâ, /-fi), s.f. (3): biu unâ cârafâ di yinu. (a bæut o
carafæ de vin).
dulie, -i (du-li-e, /-lii), s.f. (6b); reg.
câtruvâ, -i (câ-tru-vâ, /-vi), s.f. (3); reg.
bujanu, -i (bu-janu, /-ja-ni), s.n. (2); reg.
caraghiozu, -ji (ca-ra-ghiozu, /-ghioji), s.m. (1): trecu caraghiji• i-n
cali. (trec comedian_ii pe cale/ drum); læ §â_ea 'caraghioji' câ • iavea oc• i• i adra_ cu laiu. (le ziceau 'caraghioøi' pentru cæ aveau
ochii fæcu_i cu negru; cf. tc);
e x p r.: _i fa_i ca vârnu
caraghiozu?! (de ce faci [= te strâmbi] ca o paia_æ?!).
caraghiuzlâchi, -i (ca-ra-ghiuz-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): caraghioji• i
adra soi di soi di caraghiuzlâchi. (paia_ele fæceau fel de fel de
caraghioslâcuri).
casâ*, s.f.: broascâ cu casâ (broascæ _estoasæ); zmelciu cu/
fârâ casâ (melc cu/ færæ carapace).
sâmaru**, s.n.: broascâ cu sâmaru. (broascæ cu samar/
_estoasæ).
caraghios, -i, s.m.
"comediant ambulant,
paia_æ"
"a se strâmba
ca o paia_æ"
caraghioslâc, -uri, s.n.
"gest comic, care
produce râsul"
carapace, ~ , s.f.
"înveliø osos/cornos
la unele animale"
∅ casæ*, ∅ samar**
∅ broascæ (_estoasæ),
s.f.
caraulæ, -e, s.f.
cârâulâ, -i, s.f. (1): cârâulili avig• ea horili. (caraulele vegheau /
"strajæ ♦ "; ∅ strigætor
pæzeau satele); înv.
(trezea cetatea)
"a sta caraulæ,
cârâulsescu, iri, -ii, -itâ (câ-râ-ul-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
a face pe caraula"
(4b), i: paplu cârâulsea (bunicul fæcea pe caraula);
dada
"a veghea ca o caraulæ" mutreaøti canda cârâulseaøti. (mama priveøte de parcæ ar face
pe caraula).
caravanæ, -e, s.f.
cârvani, -æ¢i (câr-va-ni, /-væ¢i), s.f. (6a): unâ cârvani easti unâ
"grup de mule/catâri_e,
aradhâ di mulæri, în capu cu unu calu di cârvani ti cârvânaru.
conduse de un
(caravana este un rând de mule/ catâri_e, în cap cu un cal de
cærævænar ♦ , folosite caravanæ pentru cærævænar); câlâuzlu u du_i cârvanea.
pentru transport"
(cælæuza o [con]duce caravana);
loc. adv.; în cârvani (cu
"a merge cu caravana"
caravana/ în timp ce se merge cu caravana): s-du_ea Armâ¢i• i-n
"în timp ce merge
cârvani pânâ-n Poli. (se duceau aromânii cu caravana pânæ la Ccaravana"
pole); cârvânaru mortu-n cârvani. (cærævænar mort în timp ce
mergea cu caravana); nu vrea s-chearâ di cârvani. (nu vrea sæ
"de caravanæ"
piardæ din afacerea cu caravana/ cærævænæritul).
cârvânli, -i; -e, -i (câr-vân-li, /-lii; /-li-e, /-lii), adj.(3b): mulari
caravanserai, -uri, s.n.
cârvânlie (mulæ/ catâri_æ de caravanæ).
∅ carvasara, s.n.
caræ-te!, e x p r. vb.
defi! (de-fi!), adv.: Gr.Aut.: fæ-ti defi! (caræ-te!/ pleacæ de aici!);
PR., 37: Defi s-vâ fâ_e_ — Voi, yise/ _i nu-¢i da_ arihati! (Cæra_ivæ — Voi, vise, ce nu-mi da_i pace!).
carboniza ∅ scruma, vb.
carcinom, -e, s.n.
∅ cancer, s.n.
cardama, -le, s.f.
cardhamu (car-dhamu), s.m. (1): cardhamlu-i unâ virdea_â _i s"plantæ târâtoare"
tra§i prin-padi. (cardamaua-i o verdea_æ ce se târæøte pe jos);
bot.; reg.
179
ciocænitoare
cardiac, -æ, s.m.f., adj.
"bolnav de inimæ"
cardiacu, -ci; -câ, -ci (car-di-acu, /-aci; /-a-câ, /-ci), s.m.f. (1,1),
adj. (4a): easti [omu] cardiacu, lân§itu di inimâ. (este [om] cardiac,
bolnav de inimæ); crizâ cardiacâ ; N.
cardinal, -æ, adj.
cardinalu, -i; -â, -i (car-di-nalu, /-na-li; /-lâ, /-li), s.m. (1), adj. (4a):
"puncte cardinale"
→ adj.: patruli punti cardinali suntu: ¢ea§â-§uuâ/ sudu, ¢ea§ânoapti/ nordu, arâsâritâ/ iøitâ/ estu, scâpitatâ/ apusâ/ vestu. (cele
patru puncte cardinale sunt: miazæzi/ sud, miazænoapte/ nord,
"numeral cardinal"
ræsærit/ est, scæpætat/ apus/ vest); → num. card.: 'unu', 'doi',
"cardinal", s. (bis)
'_in_i' suntu numerali cardinali. ('un', 'doi', 'cinci' sunt numerale
cardinale); → s.: cardinallu easti la catolici ca dhispoti. (cardinalul
este la catolici ca un episcop ); bis.; N.
care, pr.adj. interog.-rel. cari (ca-ri), pr. adj. interog.-rel.: → N: cari-i aclo? (care-i/ cine-i
"care = cine"
acolo?); nu øtiu cari easti aclo. (nu øtiu care/ cine este acolo); cari
"pe care = pe cine"
[casâ] easti a voastrâ? (care [casæ] este a voastræ?); → A = N:
cari [oaspi_] î• i c• imaøi la numtâ? (pe cine/ care [oaspe_i] i-ai
chemat la nuntæ?); c• eamâ cari [oaspi_] vrei. (cheamæ/ invitæ
pe cine/ care [oaspe_i] vrei); _i s-facâ, cari ari øi-ea? (ce sæ
"al, a, ai, ale cærui(a)/cui"
facæ, pe cine are øi ea?); → G-D: a cârui/ a curi easti/ u deadiøi
"cærui(a), cui"
feata? (a cæruia/ a cui este fata?/ cui i-ai dat-o fata?); a cârui/ a
curi suntu aesti oi? (ale cæruia/ cui sunt oile astea?); dæ-li a
"nu-ø-care/ cine"
câruia/ curi vrei. (dæ-le cui vrei); e x p r.: nu-ø cari-• i §âsi. (nu
"cine øtie cine"
øtiu care/ cine i-a zis); ca-øti-cari • i-ari spusâ. (cine øtie care/ cine
"care mai de care'
"care... , care... , care..." i-o fi spus); cari di cari vru si-u agiutâ laia veduvâ. (care mai de
care a vrut sæ o ajute pe biata væduvæ); cari tâ• ea leamni, cari
la apâ, cari la frimitari... (care tæia lemne, care la apæ, care la
fræmântat... ).
caretæ, -e, s.f.
caretâ, -i (ca-re-tâ, /-ti), s.f. (1); r a r.
"cupeu ♦ , caleaøcæ ♦ "
careu, -uri, s.n.
care, -a§ (ca-re, /-ra§), s.m. (3): amu care di haøi. (am careu de
"pætrat♦; careu de case" aøi); SN: unu care di casi. (un careu de case); N.
"careu la jocul de cær_i♦"
careva, pr. nedef.
unu, unâ (unu, u-nâ), pr. nedef. m.f.: î¢i §âsi unu câ mi zburâøi.
"cineva,
(mi-a zis unul/ cineva cæ m-ai vorbit); cari-i a_ea 'unâ' _i nu-ari
unul ♦ , una"
numâ? — eh, unâ! (care-i aceea 'una' ce nu are nume? — ei,
"careva, cineva"
una!).
"pe careva/ cineva"
cariva (ca-ri-va), pr. nedef.: → N: easti cariva în casâ? (este
"a cuiva"
careva în casæ?); → A = N: c• eamâ cariva s-ti-agiutâ! (cheamæ
pe cineva sæ te ajute!); G-D: casa-i a curiva _i nu va si-øi spunâ
numa. (casa-i a cuiva
"cuiva"
ce nu vrea sæ-øi spunæ numele); s-nu _iva di spu¢i a curiva! (sæ
nu cumva sæ spui cuiva!).
"careva, cineva"
vârnu*, -â, pr. adj. nedef. m.f.: → mi câftæ vârnu? (m-a cæutat
∅ vreun(ul)*, pr. adj.
careva/ cineva?); → dæ-• i-u a vârnui ftohu! (dæ-i-o vreunui
nedef.
særac!).
caria ∅ gæunoøi, vb.
∅ gæuri, vb.
carie ∅ gauræ, s. f.
∅ sec, adj.; ∅ dinte, s.m.
180
ciorbagiu
carieræ (de piatræ)
∅ minæ, s.f.
carmin ∅ cârmâz, s.n.
carnaval, -uri, s.n.
"bal mascat ♦ "
cârnâvali, -æ• i (câr-nâ-va-• i, /-væ• i), s.f. (6a): s-dusirâ la
cârnâvali, s-fea_irâ aryuceari. (s-au dus la carnaval, s-au fæcut
masca_i/ s-au mascat); N.
carnaxî, interj.
carnaxâ! (car-na-xâ [/-nac-sâ!]), interj.: i-arøini si strimte§ s-ti-avdâ
"ruøine cæ ai
tu_, câ _â §âcu 'carnaxâ' ! (e ruøine sæ strænu_i sæ te audæ
strænutat!" (înv)
to_i, cæ î_i zic 'carnaxî' !); pej.
carni, cærnuri (car-ni, cær-nuri), s.f. (7): carni di oae/ vacâ/ porcu;
carne, -uri, s.f.
"_esut muscular animal"
nu-ari carni pi elu ¢iclu. (nu are carne pe el micul/ copilul); e x
"a pune carne pe el/
p r.: nu bagâ carni pi nâsâ di-arauâ. (nu pune carne pe ea de
a se îngræøa"
rea); s-tuchi carnea pi elu. (s-a topit carnea pe el); easti oslu øi"a se topi carnea/a fi slab" chealea! (este piele øi os!); trimbura carnea pi mini, di fricâ.
"a tremura de fricæ"
(tremura carnea pe mine, de fricæ); merlu u-ari carnea dul_i.
"pulpæ de fructe"
(mærul o are carnea dulce).
"pieli_æ* ♦ "
pijilinâ*, s.f.: maøi pijili¢i î¢i deadi hâsaplu! (numai pieli_e mi-a dat
"carne præjitæ, la borcan" mæcelarul!).
câvrâmæ, -a§ (câ-vrâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): câvrâmælu-i carne
_iyârsitâ, _ânutâ tu usân§â, ti iarna. (' ~ ' este carne præjitæ,
"carne præjitæ la tigaie,
_inutæ în osânzæ/ unturæ, pentru iarnæ); FE câvârmæ.
de mâncat imediat"
tiya¢eauâ, -ei (ti-ya-¢ea-uâ, /-¢ei), s.f. (5): tiya¢eaua-i carni
_iyârsitâ tu tiyani, tâ• eatâ ma ¢icâ, ti mâcare trâoarâ. (' ~ ' este
"carne
carne præjitæ în tigaie, tæiatæ mai micæ, de mâncat îndatæ).
mestecatæ/mærun_i_i (_i-_i), s.f. invar.: si-• i da mama a ficiuriclui _i_i? (sæ-i dea
_itæ pentru copii mici"
mama bæie_elului ' ~ ' ?); reg.
carnet, -e, s.n.
∅ tefter,s.n., carte, s.f.
caro, -ale, s.n.
chiuøuliticu*, -â, adj.: î¢i vinirâ chiuøuliti_ili. (mi-au venit
"carte de caro, rombicæ" col_uroasele/ caralele).
∅ col_uros*, adj.
ghineri, -i (ghi-ne-ri, /-neri), s.f. (6a): §a_ea di ghineri easti §a_ea"~"
_ea buna. (zecea de caro este zecea cea bunæ).
carou, -uri, s.n.
cubæ* (cu-bæ), s.m.: fustani/ chilimi cu cuba§ i cu chiuøa§
" carou, pætrat"; ∅ careu, (rochie/ chilim [= covor] cu carouri/ pætrate sau cu romburi).
∅ cub*, ∅ romb, s.n.
carpinu, -¢i (car-pinu, /-pi¢i), s.m. (1): arburi di carpinu (arbore de
carpen, -i, s.m.
"copac cu lemn tare"
carpen); ? ; (atestæri nesigure, cf. DDA, s.v).
"~"
yavru, -i (ya-vru, /-vri), s.m. (1); v a r. gavru; gabiru, reg., r a r.
"~"
cærænti, -_î (cf. DDA, s.v), v a r. crænti, ibid.
∅ frasin, s.m.
øcodhâ, -i (øco-dhâ, /-dhi), s.f. (1); reg.
(confuzie cu carpen)
nâræn§u, -â (nâ-ræn-§u, /-§â), s.m. (1); v a r. nârângeu, /-ei.
cart, s.n. ∅ sfert, s.n.
181
ciocænitoare
carte, -i, s.f.
"volum, tom ♦ '
"scrisoare"
"hârtie"
"învæ_æturæ/ învæ_at"
"om cu/ færæ carte
[= analfabet]"; "listæ"
"acte"; "pomelnic"
"pomelnic"; "cartilaj ♦ "
"cær_i ♦ de joc"
"a da cær_ile pe fa_æ"
"carte de telefon"
"carte poøtalæ"
"carte mare", "Biblia ♦ "
"carte de rugæciuni"
cartier, -e, s.n.
♦ mahala, s.f.
cartilaj, -e, s.n.
"cartilaj nazal"; ∅ carte*
"zgârci* ♦ " (la carne)
cartof, -i, s.m.
"tuberculi comestibili"
∅ miez*, s.m.
"cartof"
" ~ ";∅ crumpenæ*, s.f.
" ~ "; ∅ barabulæ*, s.f.
"cartof"
cartofor, -i, s.m.
"jucætor* ♦ de cær_i"
"cartofor împætimit"
carti, cær_â (car-ti, cær-_â), s.f. (6a): aestâ carti ari 200 di frân§â.
(aceastæ carte are 200 de foi); u-alepøu tutâ cartea tu doauâ §âli.
(am citit-o toatæ cartea în douæ zile); loai carti di la featâ. (am
primit carte/ scrisoare de la fatæ);
la fireastrâ avea alâchitâ
cær_â. (la fereastræ lipise hârtii); pâni-nvâlitâ tu carti. (pâinenvelitæ în hârtie); øtie multâ carti. (øtie multæ carte); easti omu
cu/ fârâ carti. (este om cu/ færæ carte); ti scriu tu carti. (te scriu
pe listæ); scoasimu cær_âli tra s-fu§imu tu-Amirichie. (am scos
actele ca sæ plecæm în America); carti ti mor_â (pomelnic);
cær_âli di nari (cartilaje de la nas); cær_â ti-agiucari (cær_i de
joc); e x p r.: zburaøti ca di-tu carti. (vorbeøte ca din carte);
haidi s-li spunemu cær_âli! (haide sæ le arætæm cær_ile/ sæ le
dæm pe fa_æ!); SN: carti di telefonu, carti poøtalâ (cf. RL carte
poøtalæ, fr. carte postale, gr. καρτ−ποσταλ).
vivlie*, s.f.; sav.
sinapsi (si-nap-si, / ~ ), s.f. (9): sinapsea-i carti di rugâciu¢i. ( ' ~ '
este carte de rugæciuni); bis.; reg.
cær_â*, s.f.pl.: cær_â di nari (cartilaje nazale [lit.: cær_ile de la
nas); cær_âli di la ¢elu s-mâcâ. (cartilajele [nazale] de la miel se
mænâncæ).
scârciu*, s.n.: carnea ari multi scârciuri. (carnea are multe
zgârciuri).
¢e§lu* a loclui (¢e§-lu-a lo-clui), s.cp.: ¢e§lu-a loclui easti pânea
a oarfânlui. (miezul pæmântului/ cartoful este pâinea særacului).
patatâ, -i (pa-ta-tâ, /-ti), s.f. (1): patati _iyârsiti/ hearti/ coapti/ tu
tâvæ. (cartofi præji_i/ fier_i/ cop_i/ la tavæ); v a r. pl. pâtæ_, pop.
combaru*, s.n.: id; reg.
bârbo• iu*, s.n.; reg.
curcaci, -æci (cur-ca-ci, /-cæci), s.f. (6a): mâcâ tutu curcæci
hearti. (mænâncæ tot cartofi fier_i); v a r. cârcangi; reg.
agiucâtoru*, adj.: easti mari agiucâtoru [di cær_â]. (este mare
jucætor [de cær_i]).
hartuforu, -i (har-tu-foru, /-fori), s.m. (1): multu u va agiucarea
cær_â hartuforlu! (mult îi place jucatul cær_i cartoforului!); (< gr)
"~"
cumargi, -ea§ (cu-mar-gi, /-gea§), s.m. (3): mari cumargi! (mare
cartofor!); (< tc).
carton, -e, s.n.
carti* groasâ, s.cp.: carti groasâ, mucavæ. (carte groasæ,
"hârtie groasæ presatæ" mucava).
∅ carte, mucava, s.f.
"carton"
cartonu, -oani (car-tonu, /-toa-ni), s.n. (2): cartonlu-i carti groasâ,
mucavæ. (cartonul este hârtie groasæ, mucava); N.
cartuø, -e, s.n.
fiøechi*, s.f.: arcæ doauâ fiøechi ø-lu vâtâmæ luplu. (a aruncat
∅ fiøic*, ∅ glon_, s.n.
douæ cartuøe øi l-a omorât lupul).
∅ joc (de cær_i), s.n.
182
ciorbagiu
cartuøieræ, -e, s.f.
fiøiclâchi, -i (fi-øi-clâ-chi, /-clâchi), s.f. (6a): øi-acâ_æ fiøiclâchea
"centuræ pentru cartuøe" cu fiøechi di mesi ø-fu§i avinari. (øi-a prins cartuøiera cu cartuøe
la mijloc øi a fugit [= plecat] la vânætoare).
∅ palaøcæ*, s.f., " ~ "
palascâ*, s.f.
Carul Mare, n. pr. cp.
∅ car, s.
carvasara, -le, s.f.
cârvâsâræ, -a§ (câr-vâ-sâ-ræ, /-ra§), s.m. (3): cârvæ¢ili tragu
"caravanserai/han
noaptea la cârvâsâra§. (caravanele trag noaptea la carvasarale).
pentru caravane ♦ "
hâsapu, -chi (hâ-sapu, /-sachi), s.m. (1): hâsaplu øtie di iu sicasap, -i, s.m. (înv)
aca_â
s-ta• i nima• ilu. (casapul øtie de unde sæ înceapæ sæ
"mæcelar ♦ "
taie næmaiul).
casâ, -i (ca-sâ, /-si), s.f. (1): casâ di cheatrâ/ di lemnu/ di cir¢i§
casæ, -e, s.f.
(casæ de piatræ/ de lemn/ de cæræmizi); casâ mari/ ¢icâ (casæ
"clædire; locuin_æ"
∅ bina, s.f.
mare/ micæ); casâ ti veara/ ti iarna (casæ de varæ, de iarnæ);
"rând de case"
aradhâ di casi (rând de case); → uøa a casâ• ei/ casi• ei, uøa di
"de neam bun"
casâ (uøa casei); feata-i di casâ bunâ (fata-i din casæ/ familie
"a fi om de casæ"
bunæ); nu-i omu di casâ. (nu e om [bun] de casæ); e x p r.:
∅grai,s.n.;∅vatræ, s.f.
'casa a noastrâ-i muntili', §â_ea pâpâ¢i• i a noøtri. ('casa noastræ"a face/ nu face
i muntele', spuneau stræmoøii noøtri); nu facu aeøti casâ doi• i!
casæ bunæ împreunæ" (nu fac æøtia casæ [bunæ] amândoi!); ari unâ casâ di fumea• i.
"a avea o casæ de copii" (are o casæ [plinæ] de copii); ari casâ, measâ, di tuti. (are casæ,
"a avea de toate"
masæ, de toate); nu-ari ni casâ ni measâ! (nu are nici casæ, nici
"a nu avea de nici unele" masæ {= de nici unele]); v a r. pl., BEZA, 476: cæsi/ cæsuri.
"casæ cu rost,
bine aranjatæ"
dumeni, -¢i (du-me-ni, /-me¢i), s.f. (6a): omlu øi-avea dumeni, nu
casæ, -e (de bani), s.f.
"loc unde se plæteøte
într-un magazin"
"casæ de fier/de bani"
ca sæ, conj.
"ca sæ" (finalitate)
∅ sæ, conj.
cascadæ, -e, s.f.
"cædere* ♦ de apæ"
∅ gherdap, s.n.
cascæ-guræ, s.cp.
"aiurit ♦ "
∅ fluieræ-vânt, s.cp.
caschetæ, -e, s.f.
"øapcæ ♦ "
casetæ, -e, s.f.
"lædi_æ de muni_ii"
"lædi_æ* ♦ "
i_ido casâ! (omul îøi avea rost, nu orice casæ!); v a r. dumee.
casâ, -i (ca-sâ, /-si), s.f. (1): la mâyâzie, pâra§• i ti _i acumpârai î• i
plâtescu la casâ. (la magazin, banii pentru ce am cumpærat îi
plætesc la casæ); casâ di heru, ti _âneari pâra§• i. (casæ de fier
de _inut banii); N.
t(r)a si/ s- (+ conjct), conj.: s-dusirâ tra/ ta si-aducâ leamni. (s-au
dus ca sæ aducæ lemne); tra s-fa_i aestu lucru, va giunea_â. (ca
sæ faci acest lucru, trebuie june_e/ vitejie).
câdeari, -eri (di apâ), s.f. cp.: tu mun_â, ari multi câderi di apâ
mæri. (în mun_i, sunt multe cæderi de apæ/ cascade mari).
hascâ*-gurâ/ gurâ-hâscatâ (has-câ gu-râ/ gur-râ hâs-ca-tâ), s.cp.
invar.: _iva nu-i di elu/ ea, unu/ unâ hascâ-gurâ/ gurâ-hâscatâ.
(nimic nu-i de el/ ea, un/ o cascæ-guræ/ guræ-cascæ).
caøchetâ, -i (caø-che-tâ, /-ti), s.f. (1): Gr. Aut.: ficiori cu caøcheti
di øcoalâ pi capu. (bæie_i cu caschete de øcoalæ pe cap); N.
tocâzâ, -i (to-câ-zâ, /-zi), s.f. (1); r a r.
sinduchi_â*, s.f.: pâra§i• i-• i _ânemu tu sinduchi_â. (banii îi _inem
în lædi_æ).
183
ciocænitoare
casnic, -æ, adj.
"care _ine de casæ/
cu grijæ de casæ"
"~"
∅ blând, adj.
castan, -i, s.m.
"arbore meridional,
cu fructe comestibile"
∅ cæstæn/ærie, /-et, s.
castanæ, -e, s.f.
"fructul castanului"
castaniu, -e, adj.
"de culoarea castanei"
"(ochi) cæprui"
castel, -e, s.n.
∅ culæ, s.f. ∅ palat, s.n.
castitate, s.f.
∅ virginitate, s.f.
castor, -i, s.m.
"mamifer cu blanæ
scumpæ"
"blanæ de castor"
castra, -are, -at
∅ suci, -ire, -it
∅ castrat, necastrat, adj.
castrat, adj.m.
"bærbat cu testiculele
scoase"; ∅ sucit, adj.
"castrat"
∅ necastrat, arete, adj.
castravecior, -i, s.m.
"castravete mic"
castravete, -i, s.m.
"legumæ lunguia_æ,
verde"
câsâtoru, -ori; -oari, - ~ (câ-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~ ), adj. (3c):
omu câsâtoru, di casâ (om casnic, de casæ).
dumuøaru, -i; -â, -i (du-mu-øaru, /-øari; /-øa-râ, /-ri), adj. (4a): øieasti dumuøaru omlu. (îøi este casnic omul); v a r. dumuøarcu.
câstâ¢iu, -i (câs-tâ¢iu, /-tâ¢i), s.m. (1): câstâ¢ilu fa_i câstâ¢i.
(castanul face castane); bot.
câstâ¢i, ~ (câs-tâ-¢i, ~ ), s.f. (9): câstâ¢i ver§â/ hearti/ upâriti/
coapti (castane verzi, fierte/ opærite/ coapte); bot.
câstâ¢eatu, -_; -tâ, -ti (câs-tâ-¢eatu, /-¢ea_; /-¢ea-tâ, /-ti), adj.
(4a): ari perlu câstâ¢eatu. (are pærul castaniu); oc• i câstâ¢ea_.
(ochi castanii); v a r. câstânatu; (cf. DDA, s.v. cæstænat).
castelu, -i (cas-telu, /-te-li), s.n. (2): 'castelu' øi 'pâlati' unâ suntu.
('castel'øi 'palat' una sunt); N.
casturu, -i (cas-turu, /-turi), s.m. (1): Câsturu, Armâ¢i• i u lucrea§â
di unâ etâ yuna di casturu, castorea. (la Castoria, aromânii
lucreazæ de veacuri blana de castor); FR; zool.
castori, -i (cas-to-ri, ~ ), adj.f. (3c): yunâ castori (blanæ de
castor);
→ s : castorea-i scumpâ. (blana de castor e scumpæ).
hudumu, -ea¢i (hu-dumu, /-du-mea¢i), s.m. (5): easti hudumu
bârba-su, nu-ari coa• i. (este castrat bærba-su, n-are coaie).
munohu, -i (mu-nohu, /-nohi), adj. m. (4a): bârbatu munohu
(bærbat castrat); v a r. CAV., 633: monohu.
câstrâvi_uøu, -i (câs-trâ-vi-_uøu, /-_uøi), s.m. (1); dim.; øi n.
cucumbiciu, -i (cu-cum-biciu, /-bici), s.m. (1); cf. PAS., D, s.v.
câstrâve_u, -ea_â (câs-trâ-ve_u, /-vea-_â), s.n. (2): sâlatâ di
câstrâvea_â. (salatæ de castrave_i);
e x p r.: a ma marilui
linti s-nu
vin§â. (celui mai mare linte sæ nu-i vinzi!/ sæ nu vinzi castrave_i la
grædinar!); bot.
anguru, -i (an-guru, /-guri), s.m. (1); reg.; r a r.
ceamu, -uri (ceamu, cea-muri), s.n. (1); reg.
"castravete"
castron, -e, s.n.
"vas
adânc
de
lut/faian_æ"
cârniciu*, s.n.: cârniciu di lemnu, cu câpachi, ti _âneari aloatlu.
" castron mic, de lemn"
(castron [mic] de lemn, cu capac, de _inut aluatul [de la un
∅ covæ_icæ*, s.f.
fræmântat la altul]).
184
ciorbagiu
castru, -e, s.n.
"tabæræ"
"jocul de-a tabæra"
(joc de bæie_i)
castru, -i (cas-tru, /-tri), s.n. (2): pi §eanâ, easti unu castru vec• iu.
(pe deal, este un castru vechi); si-agioacâ cu castrulu: unâ parti
di ficiori intrâ tu castru, alantâ giumitati sta nafoarâ øi di-apoia sialumtâ. (se joacæ de-a castrul/ tabæra: o parte din bæie_i intræ
în castru, cealaltæ jumætate stæ afaræ øi pe urmæ se luptæ);
"locul unde e castrul/
mil.
cetatea"
câstrie, -i (câs-tri-e, /-trii), s.f. (6b): s-dusi la câstrie. (s-a dus la
castre); mil.
caøu, -uri (caøu, ca-øuri), s.n. (1): caøu di oae/ caprâ; caøu dul_i i
caø, -uri, s.n.
"brânzæ (generic)"
caøu-nsâratu. (caø dulce sau brânzæ særatæ); bâgæmu caølu tu
"caø dulce"; ∅ bulz, s.n. talari. (am pus brânza în putini); ari soi di soi di caøuri. (sunt fel de
fel de brânzeturi); caøu tunure§u (brânzæ telemea); caøu bâtutu
"brânzæ telemea ♦ "
(caø bætut/ cu untul scos).
"cu/ de brânzæ/ caø"
câøatu, -_; -tâ, -ti (câ-øatu, /-øa_; /-øa-tâ, /-ti), adj. (4a): pitâ
câøatâ (plæcintâ cu/ de brânzæ); 'câøatu' easti di lat. caseatus. ('
~ ' este din lat. caseatus).
"brânzæ din lapte
bagiu (bagiu), s.m. sg.t. (1): bagilu easti caølu a ftohiloru, cu
smântânit"
umtulu scosu. ( ' ~ -ul' este brânza særacilor, cu untul scos).
"brânzæ proastæ" (?)
tumaciu (tu-maciu), s.m. sg.t. (1); (?).
"brânzæ"
brân§â (brân-§â), s.f.; (?).
caøcaval, s.n.
câøcâva• iu, -• i (câø-câ-va• iu, /-va-• i), s.n. sg.t. (2): loai doauâ
"(roatæ de) brânzæ
capiti di câøcâva• iu. (am luat douæ capete/ ro_i de caøcaval); la
finæ, tare"
munti, tu-avrâ, s-fa_i câøcâva• ilu! (la munte, la ræcoare, se face
"care face caøcavalul"
caøcavalul!).
câøcâvâlaru, -i (câø-câ-vâ-laru, /-lari), s.m. (1): câøcâvâlarlu-lu
fa_i câøcâva• ilu. (cæøcævælarul îl face caøcavalul).
ca øi când/cum,
loc. conj.; ∅ ca, adv.
caømir, s.n.
caømiri, -uri (caø-mi-ri, /-ruri), s.f. (7): malinâ/ poalâ/ distimeli di
"_esæturæ moale,
caømiri. (stofæ/ øor_/ basma de caømir); v a r. cazmiri.
de Kaømir/ Tibet)"
cat, -uri, s.n.
catu, -uri (catu, /ca-turi), s.n. (1): casâ cu optu caturi. (casæ cu
"etaj ♦ "; "nivel"
opt caturi/ etaje).
cataclism, -e, s.n.
chiameti, -_ (chi-a-me-ti, /-me_), s.f. (6a): easti mari chiameti, câ
"nenorocire ♦ ;
vini apa mari. (este mare cataclism/ nenorocire, cæ a venit apa
mare); fig.: avumu chiame_ mæri: moarti, lângori, di tuti. (am
potop"
avut necazuri/ nenorociri mari: moarte, boli, de toate).
"cataclism/præpæd/
calamitate ♦"
catadicsi, vb.
"a gæsi de cuviin_æ"
catagrafie, -i, s.f. (înv)
"inventar,
recensæmânt"
cataclizmo, -a§ (ca-ta-cliz-mo, /-ma§), s.m. (3); fu cataclizmo mari
cându s-cutrimburæ loclu. (a fost cataclism mare când s-a
cutremurat pæmântul).
câtâdhixescu, -iri, -ii, -itâ (câ-tâ-dhi-xes-cu [ ~ -dhic-ses-], /-xi-ri,
/-xii, /-xi-tâ), vb. i: nu câtâdhixi si-øi veadâ pârin_â• i. (n-a
catadicsit sæ-øi vadæ pærin_ii).
câtâyrâfie, -i (câ-tâ-yrâ-fi-e, /-fii), s.f. (6b): u fea_irâ câtâyrâfia cu
lucrili di-tu mâyâzie. (au fæcut inventarul cu lucrurile din magazin);
e x p r., Gr. Aut.: maea li øtia tuti câtâyrâfie. (maia le øtia pe
toate [ca la inventar]).
185
ciocænitoare
cataif, -uri, s.n.
"præjituræ cu nuci
øi sirop"
catalige, s.f. pl.
"picioroange
mai scurte"; " ~ "
câdâifi, -uri (câ-dâ-i-fi, /-furi), s.f. (7): câdâifea-i ca bâclâvælu, ma
nu cu peturi, ma cu fide adratu-n casâ. (cataiful e ca baclavaua,
dar nu-i cu foi, ci cu fidea fæcutæ-n casæ); v a r. gâdâifi.
patari_â, ~ (pa-ta-ri-_â, ~ ), s.f. (9): caraghioji• i imna cu patari_ân cali. (paia_ele umblau cu catalige pe cale/ drum); v a r.
pâtâri_â.
câlingoaci, -oci (câ-lin-goa-ci, /-goci), s.f. (6a): (?).
cataluyu, -i (ca-ta-luyu, /-lu-yi), s.n. (2): la øcoalâ, numa øi notili a
eleviloru suntu tricuti tu cataluyu. (la øcoalæ, numele øi notele
elevilor sunt trecute în catalog); N: catalogu, -oagi.
catalog, -e, s.n.
"listæ, registru ♦ "
∅ carte, ∅ catastif, s.
catapeteasmæ, -e, s.f.
∅ iconostas, s.n.
lâpæ, -a§ (lâ-pæ, /-pa§), s.m. (3): tu-arâ_eari, bâgæmu lâpæ cu
cataplasmæ, -e, s.f.
"compresæ cu muøtar/in" sinapi/ simi_â di • inu chisati. (la ræcealæ, punem cataplasmæ cu
muøtar/ semin_e de in pisate).
catar, -uri, s.n.
∅ guturai, s.n.
cataractæ, -e, s.f.
albea_â*, s.f.: ari albea_â pi oc• iu. (are albea_æ pe ochi); med.
"albea_æ* ♦ " (pop.)
tearâ**, s.f.: • i-u scoasi yeatrulu teara di pi oc• iu. (i-a scos doctorul
"cataractæ"
pieli_a de pe ochi).
∅ smântânæ**, s.f.
"umbræ* la ochi"
cheari*, s.f.: chearea a oc• iului. (umbra ochiului).
"albea_æ; pieli_æ* (id.)" peaji*, s.f.: peaji pi oc• i. (pieli_æ pe ochi).
"cataractæ/cascadæ ♦ "
cataramæ, -e, s.f.
câtrâmæ, -a§ (câ-trâ-mæ, /-ma§), s.m. (3): pâpu_â cu câtrâma§
di-asimi. (pantofi cu catarame de argint).
"ornament, încuietoare"
∅ pafta, s.f.
catarg, -e, s.n.
catartu, -i (ca-tar-tu, /-ti), s.n. (2): avea flambura inglizeascâ pi
"stâlp la navæ; arbore
catartulu di câravi. (aveau flamura englezeascæ pe catargul
de corabie ♦ "
coræbiei); navig.
"~"
catargu, -uri (ca-tar-gu, /-guri), s.n. (1): VR., 87: Ñi hipøu catargul
tu inimæ. (mi-am înfipt catargul în inimæ); N.
catastif, -e, s.n.
catastihu, -i (ca-tas-tihu, /-ti-hi), s.n. (2): lu-ari tricutu tu catastihu.
"registru ♦ "
(îl are trecut pe listæ/ în registru).
"tefter* ♦ "
tifteri*, s.f.: muøtiri• i • i-trea_i tu tifteri. (pe muøterii îi trece în
"catastif, carnet"
tefter).
chitapi, -æchi (chi-ta-pi, /-tæchi), s.f. (6a): ti scriu tu chitapi ta snu-agrâøescu. (te scriu în catastif ca sæ nu uit).
catastrofæ, -e, s.f.
catastrufi, ~ (ca-tas-tru-fi, ~ ), s.f. (9): fu catastrufi mari. (a fost
∅ cataclism, s.n.
catastrofæ mare); v a r. catastrufie.
∅ distruge, vb.
catâr, -i, s.m.
mulu, -• i (mulu, mu• i), s.m. (1): mullu øi-mula suntu ca• i• i di munti
a Armânlui. (catârul øi catâri_a sunt caii de munte ai aromânului).
"cal mic, de munte"
muøcu, -_i (muø-cu, /-_i), s.m.; r a r.
"catâr"
galu, -i (galu, ga• i), s.m. (1): lu-ncâlicai [mullu a_elu] gallu. (l-am
"(catâr) negricios"
încælecat pe [catârul cel] negricios); Galu easti numâ di mulu.
('Gal' este nume de catâr).
186
ciorbagiu
catârcæ, -e, s.f.
"iapæ micæ, de munte"
" ~ , catârcæ"
"încæpæ_ânat, -æ/
prost, -æ"
"(catârcæ) negricioasæ"
"~"
catâri_æ, -e, s.f.
"catârcæ micæ"
"~"
catedralæ, -e, s.f.
"bisericæ mare"
catedræ, -e, s.f.
"birou; post
în invæ_æmânt"
categoric, adj., adv.
"færæ replicæ"
∅ strâns*, adj.
categorie, -i, s.f.
"familie de fiin_e/lucruri
cu însuøiri identice"
∅ criticæ,s.f., fel, s.n.
categorisi, vb.
"a clasifica, a sistematiza"; ∅ critica, vb.
catehism, -e, s. n.
"întrebare creøtineascæ,
reguli creøtine sub
formæ de întrebæri
øi ræspunsuri"
caterisi, vb.
"a anatemiza ♦ ,
a excomunica"
caterisit, adj.
"ræspopit,
anatemizat ♦ "
catifea, -le, s.f.
"velur"
"catifea reiatæ"
"catifea/diftinæ,
piele de drac"
mulâ, -i (mu-lâ, /-li), s.f. (1): mula-i ¢icâ, ma calcâ ghini pi munti.
(catâri_a e micæ, dar calcæ bine pe munte).
mulari, -æri (mu-la-ri, /-læri), s.f. (6a): mularea ø-mula unâ suntu.
(~ øi ~ sunt una); e x p r.: ta_i, cap di mulari! [§â_i bârbatlu la
mu• eari]; (taci, cap de catârcæ! [zice bærbatul cætre femeie]).
muøcâ, -chi (muø-câ, /-chi), s.f. (1): COD., 103: G a muøcâ• i; r a
r.
galâ, -i (ga-lâ, /-li), s.f. (1): mulari galâ. (catârcæ negricioasæ);
Galâ-i numâ di mulâ. ('Galæ' este nume de catârcæ).
mulicâ, -_i (mu-li-câ, /-_i), s.f. (1); dim.
mulici, -i (mu-li-ci, -lici), s.f. (1); dim.
mulâri_â, ~ (mu-lâ-ri-_â, ~ ), s.f. (9); dim.
catedralâ, -i (ca-te-dra-lâ, /-li), s.f. (1): catedrala-i ma mari di
bisearica. (catedrala-i mai mare ca biserica); Catedrala San
Pietro di Roma; bis.; N.
catedrâ, -i (ca-te-drâ, /-dri), s.f. (1): profesorlu îlu _âni cataloylu pi
catedrâ; elu _âni catedra di fizicâ; N.
stresu*, adj., adv.: zboarâ streasi (cuvinte strânse/ categorice); î• i
§âøu stresu! (i-am spus strâns/ categoric!); N: categoricu, -ci; câ, -ci, adj. (4a).
categorie, -i (cate-go-ri-e, /-rii), s.f. (6b): 'categoria' easti unâ
[filos., biol., chim. etc.], 'câtiyuria' easti altâ. (categoria este una,
'critica' este alta); N.
categorisescu, -iri, -ii, -itâ (ca-te-go-ri-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-sitâ), vb. (4b) t: 'categorisescu' easti unâ, 'câtiyursescu' easti altâ.
('categorisi' este una, 'critica' este alta); N.
catihisi, -i (ca-ti-hi-si, /-hisi), s.f. (6a): Catihisea alu D.
Athanasescu, Bucureøti, 1883, easti unâ øcurtâ øtiari di Religia
criøtineascâ, cu a_eali ma însimnati driptæ_ a pisti• ei a noastri.
('Catehismul' lui D.A. ... este o scurtæ øtire/ expunere despre
Religia creøtinæ, cu cele mai însemnate dreptæ_i/ legi ale
credin_ei noastre).
câtârusescu, -iri, -ii, -itâ (câ-tâ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
(4b) → t: dhispoti îlu câtârusi preftulu. (episcopul l-a caterisit pe
preot); v a r. câtârâsescu/ câtârisescu/ câtâryisescu.
câtârusitu, -_; -tâ, -ti (câ-tâ-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj.(4a):
preftu câtârâsitu (preot caterisit);
ah, lea, câtârusitæ! (ah, fa,
blestemato!).
catife, -ea§ (ca-ti-fe, /-fea§), s.m. (3): fustani/ poalâ di catife.
(rochie/ øor_ de catifea); v a r. catifee, -ei/ gadife, -ea§.
chitâbie, -i (chi-tâ-bi-e, /-bii), s.f. (6b): pantaloni di chitâbie.
(pantaloni de catifea reiatæ).
øaitan-bizir (øai-tan bi-zir), s.c. invar.: pantaloni di øaitan-bizir.
(pantaloni din piele de drac); ræsp.
187
ciocænitoare
catolic, -æ, s.m.f., adj.
"de religie catolicæ"
∅ latin*, s.m.f., adj.
" catolic"
"~"
∅ papistaø, s.m.
catoliceascæ, adj. f.
"soborniceascæ,
universalæ"
"în general"
catrafuse, s.f.pl.
"boarfe, lucruri"
catran, s.n.
"gudron"
"de culoare neagræ"
"a avea inima catran
(de supærare)"
"prost precum catranul"
ca_aon, -i, s.m.
"poreclæ pentru greci/
aromâni din Pind"
latinu*, adj.: easti latinu, nu-i orthodhoxu. (este catolic, nu-i
ortodox); v a r. lâtinu; r a r.
catholichescu, -cheascâ (ca-tho-li-ches-cu, /-cheas-câ), adj.f.
(4b): bisearica catholicheascâ; bis.
catolicu, -i; -câ, -ci (ca-to-licu, /-lici; /-li-câ, /-li-ci), s.m.f. (1,1), adj.
(4a): bisearica catolicâ; lumea a catoliciloru (lumea catolicilor); N.
catholichie (ca-tho-li-chi-e), adj. f. (3e), adv.: → adj.: CAR., Litgh.,
49, XIII: bisearica a lui catholichia øæ apostolichia. (biserica Lui
catoliceascæ/ soborniceascæ øi apostoleascæ) ; UC., 79: Pre
unæ bæsearicæ ayisitæ catholichie stereusitæ de aposto• i. (întruna sfântæ soborniceascæ/ catoliceascæ bisericæ întemeiatæ
de Apostoli); → adv.: 40 di §âli easti preasi¢i catholichie. (40 de
zile sunt pæresimi în general).
catrafusi (ca-tra-fu-si), s.f. pl.(1): adunâ-_ catrafusili; ? (cf. DDA,
s.v).
câtrani, -æ¢i (câ-tra-ni, /-træ¢i), s.f. (6a): câtranea-i lae øi curâ.
(catranul e negru øi curge); adu_ea câtrani di Breaza. (aduceau
catran de la Breaza [local. arom. din Grecia]);
cu barba lae
câtrani. (cu barba neagræ catran/ precum catranul); fig.: u-amu
inima câtrani/ escu câtrani (o am inima catran/ sunt catran [= sunt
foarte supærat]); ta_i, lai, câtrane di Breaza! (taci, mæi, catran
de la Breaza! [= prostule!]).
câ_âunu, -¢i; -nâ, -ni (câ-_â-unu, /-u¢i; /-u-nâ, /-ni), s.m.f. (1,): a
Gre_iloru/ Armâ¢iloru di Pindu lâ §âcu 'câ_âu¢i'. (grecilor/
aromânilor din Pind le zic 'ca_aoni'); cf. øi n. pr. arom. Caceauna;
v a r. câciunu, -¢i; -nâ, -ni; por.
ca_æ, -e, ∅ cange, s.f.
∅ cârlig, ∅ ciomag, s.n.
cauciuc, -uri, s.n.
cauciucu, -uri (ca-u-ciucu, /-ciu-curi), s.n. (1): imnâ cu galoci di
"materie elasticæ ♦ "
cauciucu tu læschi. (umblæ cu galoøi de cauciuc în noroi);
"anvelopæ de cauciuc"
maøina ari patru cauciucuri.; v a r. pop. câuciuchi, s.f. sg.t.; N.
cauter, -e, s.n
∅ventuzæ, s.f.
188
ciorbagiu
cauzæ, -e, s.f.
"din cauza"
"~"
di, prep. + A: di voi/ di maea u pâ_âi aestâ. (din cauza voastræ/
din cauza bunicii am pæ_it-o asta).
di trâ, loc. prep. + A.: di trâ tini u trâ§emu ø-noi... (din cauza ta o
tragem øi noi).
"cauzæ, motiv"
itie, -i (i-ti-e, /-tii), s.f. (6b): fu vârnâ itie di si-ncâcearâ. (a fost vreo
"din cauza (+ G)"
cauzæ de s-au certat); → loc. prep. + G: armasitu agiu¢i di itia a
"din ce cauzæ/ care
noastrâ. (a_i ræmas flæmânzi din cauza noastræ); di itia a mâeste cauza?"
sai, nu s-mâritæ feata. (din cauza mæ-sii, nu s-a mæritat fata);
∅ pretext, s.n.
di _i itie nu yini la noi/ cari easti itia di nu yini la noi? (din ce
cauzæ/ care este cauza de nu vine la noi?); (v. CÂNDR., N., 70, S
"cauzæ"
greøit "mânie dezlæn_uitæ").
afur¢ie, -i (a-fur-¢i-e, /-¢ii), s.f. (6b): nu øtiu _i afur¢ie ari, di
"cauzæ, pretext, motiv"
plân§i. (nu øtiu din ce cauzæ plânge [lit.: ce cauzæ este de... ?]);
reg.
sibepi, -chi (si-be-pi, /-bechi), s.f. (6a): CAR., Litgh., 37, IV:
"a pune în cauzæ, a
[viryiræ], fæ arigeai cu sibepæ ata si scapæ [Dumni§ælu anostru ]
cauza"
sufitli anostri. ([fecioaræ], fæ rugæ cu cauza ta/ pretextul/ motivul
tæu sæ scape [Dumnezeul nostru] sufletele noastre);
fea_i
sibepi lângoarea. (cauza a fost/ a cauzat lângoarea, boala); u
"din cauza, datoritæ"
fi_eøi sibepi greaca. (ai pus-o în cauzæ/ ai vorbit-o pe
grecoaicæ); → PAP., L., 447: di nîsæ sibepe, azvimsiræ. (din
"cauzæ"
pricina [= datoritæ!] ei, au învins); v a r. FC simbeti; reg.
"cauzæ; din cauza"
made, -ea§ (ma-de, /-dea§), s.m. (3):; v a r. COD., 43: mædeie;
reg.
"cauzæ"
nâspeti (nâs-pe-ti) sf. (6a): FUD., 76: Di nîspetea voastræ trîdzem
"care-i cauza?/din ce
noi cripari. (din cauza voastræ tragem/ ne îngrijoræm noi); reg.
cauzæ?"
cauzâ, -i (ca-u-zâ, /-zi), s.f. (1): si-alumtâ ti cauza a Armâ¢iloru.
"din cauza (+ G)"
(se luptæ pentru cauza aromânilor); cari-i cauza di muri/ di _i
cauzâ muri? (care-i cauza/ din ce cauzæ a murit?); → loc. prep. +
G: di cauza a mâøco¢iloru lu-acâ_arâ hevrili. (din cauza
_ân_arilor, l-au apucat frigurile); N.
caval, -e, s.n.
câvalu, -i (câ-valu, /-va-li), s.n. (2): picurari• i cântâ ghini di câvalu/
"fluier mare
îlu batu ghini câvallu. (pæcurarii cântæ bine din caval).
pæstoresc"; " ~ "
§âmarâ, ~ (§â-ma-râ, ~ ), s.f. (9); reg.
cavaler, -i, s.m.
(la nuntæ) ∅ fârtat, s.m.
cavalerie, -i, s.f.
câvâlârie, -i (câ-vâ-lâ-ri-e, /-rii), s.f. (6b): unlu fea_i stratiotu la
"sec_ie militaræ care
câvâlârie, alantu ficioru la pizurâ. (unul a fæcut soldæ_ia la
foloseøte calul"
cavalerie, celalalt bæiat la infanterie).
cavas, -i, s.m.
cafasu, -øi (ca-fasu, /-faøi), s.m. (1): cafaslu aveag• i hori/ oami¢i.
"gardian, paznic"
(cavasul vegheazæ [= pæzeøte] sate/ oameni);
v a r. Gr. Aut.
gavazu:
∅ caraulæ, cælæuzæ, s.f. du-_-u singurâ ceanta, _i, mini escu gavazlu a tæu? (du-_i-o
∅ supraveghetor, s.m.
singuræ geanta, ce, eu sunt cavasul tæu?).
cavernæ, -e, s.f.
∅ gauræ, peøteræ, s.f.
caviar, s.n.
hâvyearu (hâv-yearu), s.n. sg.t. (1): oauâli di i_ido pescu, proaspiti
"icre de orice peøte"
i-nsârati, si-ac• eamâ 'hâvyearu'. (ouæle de orice fel de peøte,
∅ tarama, s.m.
proaspete sau særate, se cheamæ 'caviar' [= icre])
189
ciocænitoare
caz, -uri, s.n.
"problemæ, situa_ie,
împrejurare"
cazac, -æ, s.m.f., adj.
"rus de dincolo de Don"
"a se face cri_æ"
∅ arøic, s.n.
cazan, -e, s.n.
"vas mare din aramæ"
∅ cristelni_æ, s.f.
cazangiu, -i, s.m.
"care face cazane/
fierbe rachiu"
cazanie, -i, s.f.
"colec_ie de omilii ♦ ,
predici, povestiri"
"a fi mare øtiutor"
cazma, -le, s.f.
"unealtæ de sæpat
pæmântul"
cæ, conj.
"cæ" (obiectiv)
" ~ " (subiectiv)
" ~ " (predicativ)
" ~ " (ipotetic)
" ~ " (cauzal)
" ~ " (consecutiv)
" ~ " (concesiv)
"poate cæ"
"dacæ" (cond)
"pentru cæ" (cauzal)
cazu, -uri (cazu, /-ca-zuri), s.n. (1): easti unâ problemâ, unu cazu
_i va-ndri§eari, rezolvari. (este o problemæ, un caz ce trebuie
aranjat/ rezolvat); dhichiyorlu/ avocatlu avu unu cazu greu.
(avocatul a avut un caz greu); N.
cazacu, -ci; -câ, -ci (ca-zacu, /-zaci; /-za-câ, /-za-ci), s.m.f. (1,1),
adj. (4a): Cazaci• i suntu Ruøi di naparti di arâulu Donu. (cazacii
sunt ruøi de dincolo de râul Don); cf. n.pr. Cazacovici; cf. e x p r.
si-adrarâ ciurla-cazaca. (s-au îmbætat, s-au fæcut cri_æ/ s-au
rostogolit ca arøicul).
câzani, -æ¢i (câ-za-ni, /-zæ¢i), s.f. (6a): câzani ti hirbeari stra¢i/
di-adrari sâpuni/ ti-arâchie (cazan de fiert rufe/ de fæcut sæpun/
de rachiu);
câzanea ti pâtigiuni easti 'culimbithrâ'. (cazanul
pentru botez este 'cristelni_æ').
câzângi, -ea§ (câ-zân-gi, /-gea§), s.m. (3): câzângilu adarâ
câzæ¢i/ hearbi arâchie. (cazangiul face cazane/ fierbe rachiu).
câzâmie, -i (câ-zâ-mi-e, /-mii), s.f. (6b): câzâmia-i carti cu umilii _i
s-_ânu tu bisearicâ, i cu isturii di-tu Sânta Scriari. (cazania este o
carte cu omilii ce se _in în bisericæ, sau cu povestiri din Sfânta
Scripturæ); øi-easti câzâmie! (este o cazanie [= toate le øtie!]);v
a r. cazamie; bis.
câzmæ, -a§ (câz-mæ, /-ma§), s.m. (3): cu câzmælu s-sapâ, cu
lupata si-adunâ, cu sapa s-sapâ øi s-tra§i loclu. (cu cazmaua se
sapæ, cu lopata se adunæ, cu sapa se sapæ øi se trage
pæmântul).
câ, conj.: → av§âi câ si-nsuræ. (am auzit cæ s-a însurat); → si
øtie câ di moarti nu ascapâ vârnu. (se øtie cæ de moarte nu
scapæ nimeni); → pari câ-i lân§itu. (pare cæ e bolnav); → øi câ
nu va, cari lu-ntreabâ?! (øi
dacæ nu vrea, care/ cine îl
întreabæ?!); câ vrei, câ nu vrei, gio_i! (cæ / chiar dacæ vrei, cæ
nu vrei, joci!); → nu mi mâritu, câ nu-lu voi gionili. (nu mæ mærit,
cæ nu-l iubesc pe tânær); → mâcæ ahâtu multu, câ va s-murea!
(a mâncat atât de mult, cæ era sæ moaræ!); → cânili, câ nu-i
omu, øi-[tutu] ari suflitu. (câinele, cæ /deøi nu-i om, øi [tot] are
suflet); → poati câ va s-yinu. (poate cæ am sæ vin); → loc.
conj.: s-easti câ/
s-furi câ va s-fa_i featâ, va _-u pâte§u mini. (dacæ vei face fatæ,
am sæ _i-o botez eu).
madami [cæ] (ma-da-mi), conj.: CAR., Litgh., 35, III: Madami cæ
avem i_ido giævapi la tini. (pentru cæ avem orice/ toatæ
nædejdea la tine); arh.; reg.
190
ciorbagiu
cæca, vb. "a defeca"
cacu, câcari, -ai, -atâ (cacu, câ-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1) t/r: → t:
"a cæca pe cineva"
mi câcæ ficiuriclu. (m-a cæcat copilaøul); injur.: s-_â cacu tatâ"a se cæca"
tu øi-mæ-ta! (cæca-_i-aø pe tat-tu øi pe mæ-ta!); → r: s-câcæ pi
"a se cæca muøtele... "
ea moaøa. (s-a cæcat pe ea bætrâna/ baba); s-câcarâ muøtili pi
"a se cæca pe el de fricæ" stizmâ. (s-au cæcat muøtele pe perete); fig.: s-câcæ pi elu/ tu
"a exagera cu aten_iile"
zmeani di fricâ. (s-a cæcat pe el/ în izmene de fricæ); e x p r.:
"a se cæca/ cacarisi"
Gr. Aut.: nune, nune, cacâ-ti tu tingire! (naøule, naøule, cacæ-te-n
tingire/ crati_æ!); u câcâ huzmetea/ luyuria! (a cæcat-o treaba/ a
lasat-o baltæ/ a stricat-o!); eufem.: øi scoati oc• i• i dupâ casâ!
"a se cacarisi"
(îøi scoate ochii dupæ casæ [= se cacæ]).
"a se cæca în izmene"
câcârusescu, -iri, -ii, -itâ (câ-câ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
" ~ de fricæ"
(4b) r: mi câcârusii tu zmeani. (m-am cacarisit în izmene/ chilo_i);
"a o cacarisi"
va mi câcâruseamu di fricâ. (era sæ mæ cacarisesc de fricæ);
"a (se) umple* ♦
e x p r: u/ li câcârusii dipu! (am cacarisit-o de tot!).
de cæcat"
umplu*, vb. t/r: → t: li umplu culpanili ¢ica. (le-a umplut scutecele
"a le umple, de fricæ"
micu_a); → r: mi umplui, câ nu-avui hale aproapea/ di fricâ. (mam umplut, cæ n-am avut closet aproape/ de fricæ); li umplu di
"a ieøi afaræ mereu"
fricâ! (le-a umplut [= izmenele] de fricæ!).
∅ urdina*, vb.
urdinu*, vb. i: loai di urdinu oarâ di oarâ, mi doari stumahea. (am
"a ieøi* afaræ,
început sæ urdin, ceas de ceas, mæ doare stomacul).
a-l scoate** afaræ râu"
iesu* nafoarâ/ mi scoati** nafoarâ, loc. vb., eufem.: iøii nafoarâ/
mi scoasi nafoarâ di §a_i ori azâ. (am ieøit afaræ/ m-a scos afaræ
"a-øi face apa cea mare" de zece ori azi); iesu nafoarâ/ mi scoati nafoarâ arâu! (~/ ~ afaræ
∅ urina, vb. (a-øi face
râu!).
apa cea micæ)
facu apa a_ea marea/ groasa, loc. vb.: mi ducu si-¢i facu apa_ea marea/ groasa, nu maøi ti-a_ea ¢ica. (mæ duc sæ-mi fac apa
cea mare/ cea groasæ, nu numai pentru cea micæ); eufem.
cæcare, s.f.vb.
câcari, -æri (câ-ca-ri, -æri), s.f. (vb), (6a): mi-acâ_æ câcarea! (m-a
(cæcat, s.n.vb)
apucat cæcarea!); doauâ câcæri nu-aspargu. (douæ cæcæri nu
"faptul de a se cæca"
stricæ); → ti câcari nu s-câcæ ast⧠fitica. (de cæcat nu s-a
cæcat azi feti_a);
e x p r.: alghina ti du_i la ¢eari, musca la
"batjocorire"
câcari! (albina te duce la miere, musca la cæcare); fig.: aestu
omu va câcari di la capu pânâ la cicioari! (acest om trebuie cæcat
[= certat, batjocorit] de la cap pânæ la picioare!).
cæcat, -i, s.m.
câcatu, -_ (câ-catu, /-ca_), s.m. (1): scoasi unu câcatu aspartu. (a
"excrement; fecale"
scos un cæcat stricat); câcatlu laiu ari sân§i. (cæcatul negru are
"cæcat de muscæ"
sânge); maøi câca_ di muøti ari pi pheati. (numai cæca_i de
∅ scuipat, s.m.
muøte sunt pe farfurii);
e x p r.: ta_i, nu mâcâ câca_! (taci, nu
"a nu mânca cæcat/a nu mânca cæcat!); _i va si øtibâ umplutlu di câcatu câ-lu ma
vorbi ce nu trebuie"
ascuchi?! (ce-i pasæ celui umplut de cæcat cæ-l mai scuipi?!); si"a nu putea sæ scapi
alâchi di mini ca câcatlu di pâpu_â. (s-a lipit de mine ca cæcatul
de cineva"
de pantof [= nu mai scap de el]); eufem., Gr. Aut.: — cari vini? —
unu di-a_eli di tahina! (cine a venit? — unul din cei de
191
ciocænitoare
"cel pe care-l faci
diminea_a [= cæcatul]"
cæcat, -uri, s.n.
"fleacuri ♦ "
"fleacuri, [cæcaturi]"
diminea_æ! [= un câcat = un poli_ist/ securist/ om periculos,
nedorit]).
câcatu, -uri (câ-catu, /-ca-turi), s.n. (1): fig.: di iu li-adunaøi tuti
câcaturili aesti? (de unde le-ai adunat toate cæcaturile astea?);
frecv.:
"caca" (limbajul copiilor) câcâturâ, -i (câ-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): maøi câcâturi adunaøi
aoa! (numai cæcaturi/ fleacuri ai adunat aici!).
"cæcat/ cap (?) de câine, cacâ (ca-câ), s.f. sg.t. (1): va s-facâ ficiorlu cacâ? (vrea sæ facæ
un nimic"
bæiatul caca?); hip.
∅ cæpcæun, s.m.
ca-di-câni, ca-di-câ¢i/ ca-di-câneanu, ca-di-câ-nea¢i, s.m. cp.
"cæcat, excrement"
(1): agiumsi s-øi-arâdâ di mini unu ca-di-câneanu? (a ajuns sæ-øi
râdæ de mine un cæcat de câine/ cap de câine?/ cæpcæun?).
merdu, -§â (mer-du, /-§â), s.m. (1); (? cf. DDA, s.v)
cæcat, -æ, adj.
câcatu, -_; -tâ, -ti (câ-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): ficiuriclu
"care s-a cæcat pe el"
easti câcatu. (copilaøul este cæcat/ s-a cæcat); tutâ tâvanea-i
"care e cæcat de muøte" câcatâ di muøti. (tot tavanul este cæcat de muøte); easti câcatu
"a se sim_i vinovat"
tu zmeani di fricâ. fig.: sta ca câcatu. (stæ parcæ ar fi cæcat [pe
"lucru necurat"
el]/ se simte vinovat); easti unâ luyurie câcatâ. (este o treabæ
"care s-a cacarisit
cæcatæ/ necuratæ).
(de fricæ)"
câcârusitu, -_; -tâ, -ti (câ-câ-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
easti câcârusitâ tu zmeani [ di fricâ]. (este cacarisit în izmene [de
∅ umplut*, adj.
fricæ]).
∅ fæcut*, adj.
umplutu*, adj.: easti umplutu. (este umplut [de cæca_i, copilul]).
faptu*, adj.: easti faptu ¢iclu. (este fæcut [pe el]/ cæcat copilul).
cæcæcios, -æ, adj.
câcâtosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-câ-tosu, /-toøi; /-toa-sâ, /-si), adj.
"care se cacæ des"
(4a): ficiorlu-i multu câcâtosu. (bæiatul e foarte cæcæcios);
"fricos ♦ "
easte unu [omu] câcâtosu [=fricosu]! (este un [om] cæcæcios]!);
"necopt la minte"
ta_i, lea, câcâtoasæ! (taci, fa, cæcæcioaso [= necoapto]!).
cæcæreazæ, -e, s.f.
câcâra§â, -æ§ (câ-câ-ra-§â, /-ræ§), s.f. (3): câcâræ§ di oae/
caprâ.
cæcæreza, vb.
câcâre§u, -ari, -ai, -atâ (câ-câ-re§u, /-ri-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb.
"a face cæcæreze"
(1a) r: oili si cæprili s-câcârea§â-n cali. (oile øi caprele se
∅ cæcæ_el, s.
cæcæreazæ-n cale/ drum); oaea s-câcârea§â, gâ• ina
∅ coctcodæci*, vb.
cârcârea§â*. (oaia se cæcæreazæ, gæina cotcodæceøte).
cæcæstoare, -i, s.f.
câcâstoari, -tori (câ-câs-toa-ri, -tori), s.f. (6a): s-dusi la câcâstoari
"closet"
si s-cacâ. (s-a dus la cæcæstoare sæ se cace).
[cæcætesc, -æ], adj.
câcâtescu, -eøti; -eascâ; -eøti (câ-câ-tes-cu, /-teø-ti; /-teas-câ, /"de cæcat" (fig)
teø-ti), adj. (3a): fig.: lucru câcâtescu. (lucru de cæcat); u-adraøi
dipu câcâteascâ! (ai fæcut-o de tot cæcæteascæ [treaba]!).
cæcæ_el, -i, s.m., dim.
câcâticiu, -i (câ-câ-ticiu, /-tici), s.m. (1): ¢iclu scoasi maøi
"cæcat mic (de om/
niscân_â câcâtici! (micul a scos numai niøte cæcæ_ei!).; fig.:
de øoarece)"
easti unu câcâticiu di omu! (este un cæcæ_el/ o stârpituræ de
"cæcæ_el"
om!); dim.
"cæcæ_ica!" , s.f.
câcâtuøu, -i (câ-câ-tuøu, -i), s.m. (1): fea_i unu câcâtuøu. (a
fæcut un cæcæ_el); câcâtuøi di øoaricu. (cæcæ_ei de øoarece);
"cæcæ_el (de om/ oaie/
→ s.f. art., iron. (în joacæ): câcâtuøa: Tana câcâtuøa! (Tana
capræ/øoarece)"
cæcæ_ica!); pej.
câcâstoru, -i (câ-câs-toru, /-tori), s.m. (1): câcâstoru di omu/ ¢elu/
caprâ/ øoari_i. (cæcæ_el de om/ miel/ capræ/ øoarece).
192
ciorbagiu
cæcæ_oi, ~ , s.m.
"cæcat mare"
guluvanu, -¢i (gu-lu-vanu, /-va¢i), s.m. (1): adræ unu guluvanu
¢iclu, tutâ soea øi-u câcæ! (a fæcut un cæcæ_oi cel mic, tot
neamul øi l-a cæcat!).
cæci, conj. ∅ cæ, conj.
cæciulæ, -i, s.f.
"bonetæ din blanæ/lânæ"
"a _ine secrete sub ~ "
"a fi la fel, identici"
câciulâ, -li (câ-ciu-lâ, /-li), s.f. (1): câciulâ di yunâ/ di lânâ/ cu
fundâ aroøi. (cæciulæ de blanæ/ lânæ/ cu fundæ roøie); e x p r.:
câti øi-ari sum-câciulâ! (câte îøi are sub cæciulæ [= gânduri
ascunse, secrete]!); suntu doi• i: 'scoati câciula di mi-agudea!'
(sunt amândoi: 'scoate cæciula øi loveøte-mæ' [= sunt la fel]!);
"a chinui pe cineva"
¢i-u adusi câciula di-avârliga! (mi-a adus cæciula jur-împrejur [=
"a fi færæ grijæ"
m-a sucit, m-a chinuit]!);
bag-u câciula strâmbâ! (pune-o
"câte 1/etc. de persoanæ" cæciula strâmb [= fii færæ grijæ, cu cæciula într-o parte]!); câti
unâ gâtu¢i di câciulâ. (câte o gutuie de cæciulæ); v a r. reg.
"cæciulæ de lânæ"
câciuuâ, cuciuuâ.
(la copii)
cuculâ, -i (cu-cu-lâ, /-li), s.f. (1): ficiuri_i• i bagâ cuculi di lânâ.
"cæciulæ împodobitæ,
(copiii pun cæciuli de lânæ).
la femeile færøeroate"
ciupari, -æri (ciu-pa-ri, /-pæri), s.f. (6a): mu• erili fârøiroati bagâ pi
(aromânce din Albania) capu ciupæri, câciuli analti di veøtiu cu asimca§, ciupræchi pi eali.
(femeile færøeroate poartæ pe cap ' ~ ', cæciuli înalte de fetru cu
argintærii, catarame/ paftale pe ele); reg.
cædea, vb.
cadu, câdeari, câ§ui, câ§utâ (cadu, câ-dea-ri, /-§ui, /-§u-tâ), vb.
"a se læsa brusc în jos"
(2) i: cadu mearili di pi meru. (cad merele de pe mær); va s"a se surpa"
cadâ casa. (are sæ cadæ/ are sæ se surpe casa); avea câ§utâ
"a cædea zæpadæ"
neauâ multâ anlu a_elu. (cæzuse nea/ zæpadæ multæ [=
"a cædea bolnav"
ninsese] în anul acela);
maia câ§u lân§itâ. (maia a cæzut
"a cædea învins în luptæ, bolnavæ); luplu câ§u di ursâ. (lupul a cæzut/ a fost învins de
a capitula"
urs); câ§u Polea-_ea criøtina! (a cæzut/ a capitulat C-polea cea
"a fi mai prejos"
creøtinæ!); nâsâ nu cadi ma-nghiosu di bârba-su. (ea nu cade
"unde vine un punct
mai prejos decât bærba-su);
câtrâ iu cadi Hrupiøtea? (cætre
geografic?"
unde/ încotro cade/ vine [local.] Hrupiøtea?); câ§u aslu, câ§urâ
"a cædea o carte"(la fan_â• i. (a cæzut asul, au cæzut vale_ii [la jocul de cær_i, = au
cær_i)
trecut]); câ tutu câ§umu pi zboru: (pentru cæ tot am cæzut pe
"a veni vorba"
vorbæ [= a venit vorba]:); nu-•i cadi ghini macâ-• i §â_i. (nu-i
"a nu-i cædea bine"
cade bine dacæ-i zici); _â cadi ghini tu cær_â. (î_i cade bine în
"a-i
cædea
greu la cær_i); î¢i câ§u greu mâcarea. (mi-a cæzut greu mâncarea);
stomac"
ficiorlu a loru cadi nafoarâ. (bæiatul lor cade afaræ [= are
"a avea epilepsie"
epilepsie]); e x p r.: î¢i mâøcai nærili. (mi-am muøcat nasul [=
"a cædea ræu"
am cæzut ræu]); va mi-adramu mâøcâturi [tu câdeari]. (era sæ
" ~ , a se face bucæ_i"
mæ fac muøcæturi/ bucæ_ele [în cædere]).
"a-i cædea greu vorba"
chicâ*, vb. unipers.: î¢i chicæ zborlu _i-¢i §âsi, dinintea altoru.
∅ pica*, vb.
(mi-a picat [= greu] cuvântul ce mi-a zis, în fa_a altora).
cædea*, vb. unipers.
cædea*, vb. unipers. i: _i §â_i, cadi s-mi ducu la numtâ di cara hiu
"a se cædea/cuveni"
di jali? (ce zici, se cade/ se cuvine sæ mæ duc la nuntæ, de
vreme ce sunt în doliu?); nu cadi. (nu se cade/ se cuvine); aestâ
"a reveni cuiva"
parti di casâ î¢i cadi a ¢ia. (aceastæ parte din casæ mi se cade/
"a ieøi ca maia la joc"
mi se cuvine/ îmi revine mie); e x p r.: eh, tora, arøini, iøiøi ca
"a nu sta bine./
maea-n coru! (ei, acum, ruøine, ai ieøit ca maia/ bunica la
horæ! [= nu se cade]); nu sta ghini/ nu-i
193
ciocænitoare
a nu fi frumos "
"a nu fi de rangul tæu"
"a se cædea/cuveni"
∅ face*, vb.
"a se cædea/ cuveni"
∅ asemæna*, vb.
muøatu/ nu ti-adu_i aradha s-fa_i ahtari lucru. (nu stæ bine/ nu-i
frumos/ nu e de rangul tæu sæ faci atare lucru).
fa_i*, vb. unipers. i: nu fa_i s-coøi dumânica. (nu se cuvine sæ
coøi duminica); — fa_i s-mâ_i carni ¢ercurea? — nu fa_i! (se
cade/ cuvine sæ mænânci carne miercurea?— nu se cade/
cuvine!).
un§eaøti*, vb. unipers. i: nu un§eaøti si-arâdâ unâ featâ aøi, ti
liøinari! (nu se cade sæ râdæ o fatæ aøa, pe leøinate).
cædelni_a ∅ tæmâia, vb.
cædelni_æ, -e, vb.
thim¢eato, -a§ (thim-¢ea-to, /-ta§), s.m. (3): mama trea_i cu
"vas pentru tæmâiat"
thim¢eatolu di-avârliga di murminti di trei ori. (mama trece cu
∅ tæmâie, s.f.
cædel-ni_a în jurul mormântului de trei ori).
cædere, s.f.vb.
câdeari, -eri (câ-dea-ri, /-deri), s.f. (vb) (6a): unâ câdeari øi... ø(cæzut, s.n.vb)
frea-§i ciciorlu. (o cædere øi... øi-a frânt/ spart/ rupt piciorul);
"faptul de a cædea"
câdeari di apâ. (cædere de apæ); → ti câdeari nu câ§u aræu. (de
"cascadæ"
cæzut n-a cæzut ræu).
cæi, vb. ∅ regreta, vb.
mitâ¢iusescu, -iri, -ii, -itâ (mi-tâ-¢iu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ),
"a regreta"
vb. (4b) r: mi mitâ¢iusii câ nu-lu loai Tasi. (m-am cæit cæ nu l-am
"a se da cu capul de
luat pe Tase [de bærbat]); v a r. FC: tâ¢iusescu/ tunusescu; e x
piatræ"
p r.: øi-lu da caplu di cheatrâ... (îøi dæ capul de piatræ... ).
"a se cæi, a regreta"
mi facu* piømani (mi facu piø-ma-ni), e x p r. vb.: s-fea_irâ
∅ face*, vb.
piømani câ nu u-acumpârarâ casa. (s-au cæit cæ nu au
"a se cæi"
cumpærat-o casa).
piømânusescu, vb. r.; r a r.
cæimæcæmie, -i, s.f.
câimâcâmlâchi, -i (câi-mâ-câm-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): tu câimâ"perioadæ de guvernare câmlâchi tur_eascâ (sub cæimæcæmie turceascæ).
provizorie; sediu al ~ "
cæin_æ,s.f.∅cæire, s.f.vb.
cæire, s.f.vb.
mitâ¢iuseari (mi-tâ-¢iu-sea-ri), s.f.vb. (6a): mitâ¢iusearea ti curâ
(cæit, s.n.vb.)
di picati. (pocæirea te curæ_æ de pæcate); → ti mitâ¢iuseari nu
"faptul de a se cæi"
s-mitâ¢iusi. (de cæit nu s-a cæit); v a r. tâ¢iuseari/ tunuseari.
cæit, -æ, adj.
mitâ¢iusitu, -_; -tâ, -ti (mi-tâ-¢iu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care s-a cæit,
easti mitâ¢iusitâ câ fu§i tu-Amirichie. (este cæitæ cæ a fugit [=
care regretæ"
plecat] în America).
"~ "
piømanu, -¢i; -nâ, -ni (piø-manu, /-ma¢i; /-ma-nâ, /-ni), adj. (4a):
∅ cæi, vb.
va ti fa_i piømanu câ nu ¢i-u dai Sirma. (ai sæ te cæieøti cæ nu
mi-o dai pe Sirma [de nevastæ]).
cælare, adv.
în-câlaru (în-câ-laru), adv.: yinea omlu acasâ-n-câlaru. (venea
"pe cal/catâr/mægar"
omul acasæ cælare).
"~"
câvalâ (câ-va-lâ), adv.: paplu mi loa câvalâ. (bunicul mæ lua
cælare).
cælære_, -æ, s.m.f.
câlâre_u, -_ (câ-lâ-re_u, /-re_), s.m. (1): trea_i unu câlâre_u pri-tu
"om cælare"
mesea di hoarâ. (trece un cælære_ prin mijlocul satului).
"cælære_"
câvâlaru, -i; -â, -i (s.m.f. (1,1): câvâlaru tiniru (cælære_ tânær);
"furca izmenelor"
ascheri câvâlarâ (armatæ cælærea_æ/ cælare); CARAT., 37:
"cæptuøealæ ♦ la furca
calu... cu un câvâlar pi shauâ. (cal... cu un cælære_ pe øa);
zmeanili/ pantalonili si-
194
ciorbagiu
pantalonilor/izmenelor"
"cælære_ din armata
turcæ"
cælærie, s.f.
cælæri, vb.
∅ merge*, vb.
cælærime, s.f.
"oameni mul_i cælare"
cælætor, -e, s.m.f., adj.
"care cælætoreøte"
"pasære cælætoare"
"trecætor"
∅ alergætor*, adj.
cælætori, vb.
"a face cælætorii"
∅ alerga*, vb.
"a cælætori"
arupu la câvâlaru. (izmenele/ pantalonii se rup la cælære_/ între
picioare, la furca pantalonilor); pantaloni cu câvâlaru (pantaloni cu
cælære_ [= cæptuøealæ la furcæ]);
suvaræ, -a§ (su-va-ræ, /-ra§), s.m. (3): suvara§• i tur_â eara multu
læi. (cælære_ii turci erau foarte negri [= ræi]); : Gr. Aut.: easti
multu suvaræ. (este foarte ræu/ tiran).
câvalâ, -æ• i (câ-va-lâ, /-væ• i), s.f. (3): calu di câvalâ (cal de
cælærie).
¢ergu*/ negu câvalâ, loc.vb.: omlu øi-ni§ea pi-anarya câvalâ.
(omul îøi mergea încet cælare).
câlârimi (câ-lâ-ri-mi), s.f. sg.t. (6a): câlârimea yini dupâ nizami.
(cælærimea vine dupæ infanterie); DN.
câlâtoru, -ori; -oari, - ~ (câ-lâ-toru, /-tori; /-toa-ri, /- ~ - ~ ), s.m.f.
(1, 9), adj. (3c): di iu yi¢i, câlâtoare? (de unde vii, câlâtorule/
cælætoareo!); pu• iu câlâtoru (pui cælætor); Amâ¢i• i eara câlâtori
unâoarâ. (aromânii erau cælætori odinioaræ);
fig.: omlu-i
câlâtoru tu banâ. (omul e cælætor/ trecætor în via_æ); v a r.
câlitoru.
alâgâtoru*, s.m.f., adj.: easti [omu] alâgâtoru. (este om umblætor/
care umblæ mult).
alagu*, vb. i/t: → i: ari alâgatâ tu tutâ lumea /→ t: u-ari alâgatâ
tutâ lumea. (a cælætorit în toatæ lumea).
câlâturescu, -iri, -ii, -itâ (câ-lâ-tu-res-cu, /-rii, /-ri-ri, /-ri-tâ), vb.
(4a) i: câlâturii tu tutâ lumea. (am cælætorit în toatæ lumea), ;
VR., 85, v a r. cæliturescu; DN (< câlâtoru).
"~"
tâxidhipsescu, -iri, -ii, -itâ (tâ-xi- [tâc-si-]-dhip-ses-cu, /-si-ri, /-sii,
/-si-tâ), vb. (4a) i; reg.
cælætorie, -i, s.f.
ducâ*, s.f.: fea_i maøi unâ ducâ tu Amirichie. (a fæcut doar o
cælætorie în America).
"plimbare mai
îndepærtatæ"; ∅ ducæ* câlâturie, -i (câ-lâ-tu-ri-e, /-rii), s.f. (6b): câlâturiili alu D.
."cælætorie"
Bolintineanu tu Peninsula Balcanicâ; DN (< câlâtoru).
∅ voiaj*, s.n.
voiaju*, s.n.: fea_i voiaji multi tu Europa. (a fæcut voiaje multe în
Europa).
"cælætorie; voiaj"
taxidhi, -§ (ta-xi-dhi [tac-si-], /-xi§ [tac-si§])), s.f. (6a): si-dusi
taxidhi. (s-a dus în cælætorie); fea_irâ unâ taxidhi muøatâ tu
Eladhâ. (au fæcut o cælætorie frumoasæ în Elada); reg.
cælæu, -i, s.m.∅ gealat,
∅ cârjaliu, s.m.
cælæuzæ, -e, s.f.
câlâuzu, -ji (câ-lâ-uzu, /-uji), s.m. (1): câlâuzlu-i omu/ calu/ catâr/
birbecu _i u du_i cârvanea. (cælæuza-i om/ cal/ berbec/ catâr ce
"care øtie sæ conducæ; care cunoaøte
o [con]duce caravana); birbeclu câlâuzu (berbecul cælæuzæ); loa
locurile";∅ cafas,s.n.
câlâuji _i • i øtea mun_â• i. (luau cælæuze ce-i øtiau mun_ii).
cælæuzi, vb.
câlâu§æscu, -âri, -âi, -âtâ (câ-lâ-u-§æs-cu, /-§â-ri, /-§âi, /-§â-tâ),
"a conduce/îndruma ♦"
vb. (5b) t: fig.: tata mi câlâu§aøti tu tuti. (tata mæ cælæuzeøte în
∅ educa, vb.
toate); DN (< câlâuzu).
[cælæuzie], s.f.
câlâuzlâchi, -i (câ-lâ-uz-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): paplu fâ_ea
câlâuzlâchi. (bunicul fæcea cælæuzie).
"meseria de cælæuzæ"
195
ciocænitoare
calcu, -ari, -ai, -atâ (cal-cu, câl-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. i/t: → i: nuavea câlcatâ cicioru di omu pri-aclo. (nu cælcase picior de om pe
acolo); calcu pi ung• ili di cicioari. (calc pe unghiile de la picioare/
pe vârfuri); fig.: calcâ pi urmili/ tu-aumbra a tatâ-sui. (calcæ pe
urmele/ în umbra lui tatæ-su);
câlcai tu trei§æ_i di-a¢i. (am
cælcat/ pæøit pe 30 de ani);
e x p r.: î¢i calcu pi inimâ s-lu
• ertu. (îmi calc pe inimæ sæ-l iert); câlcaøi strâmbu. (ai cælcat
strâmb/ ai greøit); → t: cârvânarlu calcâ locu multu.
(cærævænarul calcæ pæmânt mult/ umblæ mult);
u câlcæ
mar§inea di locu a vi_inlui. (a cælcat-o/ depæøit-o marginea de
loc a vecinului);
u câlcæmu auua cu cicioarili. ( îl cælcæm
strugurele [= strugurii] cu piciorul);
nâ câlcarâ furili. (ne-au
cælcat furii/ ho_ii); calcu stra¢i [cu mâna/ cu herlu] (calc rufe [cu
mâna/ cu fierul]);
cucotlu li calcâ gâ• inili. (cocoøul le calcæ
gæinile); u calcu apa øi-anotu. (o calc apa øi înot); fig.: s-nu
_-lu cal_i zborlu. (sæ nu _i-l calci cuvântul).
para-calcu (pa-ra-cal-cu), vb. (id): ma s-para-cal_i, va u pa_!
(dacæ ai sæ calci strâmb, ai s-o pæ_eøti!).
cælcare, s.f.vb.
câlcari (câl-ca-ri), s.f.vb. (6a): cându cu câlcarea a furiloru. (când
(cælcat, s.n.vb)
cu cælcatul/ prædatul ho_ilor); → nu va câlcari iarba. (nu trebuie
"faptul de a cælca"
cælcatæ iarba); → ti câlcari nu câlcai pri-aclo. (de cælcat n-am
cælcat pe-acolo).
cælcat, -æ, adj.
câlcatu, -_; -tâ, -ti (câl-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): locu
"care a fost cælcat
câlcatu di cicioru di omu. (loc cælcat de picior de om); iarbâ
cu piciorul"; "depæøit"
câlcatâ. (iarbæ cælcatæ);
locu câlcatu di vi_inu. (loc cælcat/
"cuvânt cælcat"
depæøit de vecin);
zborlu câlcatu — arøini mari. (cuvântul
cælcat — ruøine mare).
cælcæturæ, -i, s.f.
câlcâturâ, -i (câl-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): câlcâturâ di omu/ calu/
"pas/fel de mers"
lupu (cælcæturæ de om / cal/ lup);
u-ari câlcâtura greauâ. (o
"loc bætut, uns cu
are cælcætura grea);
pi câlcâturâ, nafoarâ, adra mu• erili
baligæ + lut"
fârøiroati mâcari. (pe cælcæturæ [= loc bætut anume, pentru pus
"fel de a merge"
pirostriile] fæceau femeile færøeroate mâncare).
cælcâi, -e, s.n.
câlcâ¢iu, -i (câl-câ¢iu, /-câ-¢i), s.n. (2): mi doari câlcâ¢ilu. (mæ
"spatele tælpii piciorului" doare cælcâiul); câlcâ¢iu di pâni. (cælcâi [= coltuc] de pâine);
"coltuc de pâine"
câlcâ¢iu di pitâ. (cælcâi [= margine ræsucitæ] de plæcintæ);
"margine de plæcintæ"
câlcâ¢i di pârpodi (cælcâie de ciorap); cu câlcâ¢ili arupti (cu
"cælcâi de ciorap"
cælcâiele rupte).
cælcâiaø, -e, s.n.
câlcâ¢i_u, -_â (câl-câ-¢i_u, /-¢i-_â), s.n. (2): câlcâ¢i_â mo• i di
ficiuricu/ di pâni (cælcâiaøe moi de copil/ de pâine); dim., hip.
"cælcâi/coltuc mic"
cældare, -i, s.f.
câldari, -æri (câl-da-ri, /-dæri), s.f. (6a): adu_i apâ cu câldarea.
"gæleatæ ♦ , covatæ ♦" (aduce apæ cu cældarea).
∅ bræcace, cazan, s.f./n.
cældæruøæ, -e, s.f.
câldâruøi, ~ (câl-dâ-ru-øi, ~ ), s.f. (9): preftulu yini cu câldâruøa.
"cældare ♦ micæ"
(preotul vine cu cældæruøa); dim.
∅ bræcace*, s.f.
brâgâcicâ*, s.f.; dim.
"cældæruøæ"
trâgâcicâ, -_i (trâ-gâ-ci-câ, /-_i), s.f. (1).
cælca, vb.
"a pune piciorul
pe ceva, a pæøi"
"a cælca pe vârfuri"
"a semæna cu..."
"a merge pe ... ani"
"a-øi cælca pe inimæ"
"a cælca strâmb"
"a depæøi"
"a cælca strugurii"
"a fi cælcat de ho_i"
"a cælca rufe"
"a cælca gæinile"
"a cælca apa" (a înota)
"a-øi cælca vorba"
"a cælca strâmb/ greøit"
196
ciorbagiu
cælduræ, -i, s.f.
câldurâ, -i (câl-du-râ, -duri), s.f. (3): vini unâ câldurâ! (a venit o
"temperaturæ înaltæ"
cælduræ!); acâ_arâ câldurili. (au început cældurile);
¢iclu ari
"cælduri"(temp./boalæ)
câlduri. (micul/ copilul are cælduri);
e x p r.: _i câldurâ! (ce
"e cald" (în casæ, afaræ) cælduræ!);
nu-i câldurâ nafoarâ. (nu-i cald afaræ);
¢i-u
"a-l lua cu cald"
câldurâ. (mi-e cald); mi • ea câldurâ. (mæ ia cu cald).
"cælduræ mare,
câroari (câ-roa-ri), s.f. sg.t. (6a): CAV., 398: cæroare (germ. Hitze;
arøi_æ, caniculæ"
arøi_æ); CAR., Stih., 114: sum-_eru sirinu øi §uua pi câroari...
(lit.: sub cer senin øi ziua pe arøi_æ); 'câroari' -i zboru latinescu,
vec• iu. ('cæroare' -i cuvânt latinesc, vechi); v a r. reg., PAP., B.,
208, cæloari: eara tu-mburita cæloari• ei. (era în culmea cældurii/
"culmea arøi_ei"
arsi_ei).
" ~ "; ∅ cræpet*, s.n.
crepu*, s.n.: easti crepu astâ§! (este cræpet/ arøi_æ astæzi!).
∅ cræpare*, s.f.vb.
cripari*, s.f.: _i cripari-i nafoarâ! (ce cræpet/ arøi_æ este afaræ!).
"cælduræ mare, arøi_æ"
"foc mare, la fierærie"
câ¢inâ* (câ-¢i-nâ), s.f. sg.t. (1): IORG., St., 75: cî¢ina-avea
∅ chin*, s.n.
tuchitæ tutæ neaua. (cældura mare topise toatæ zæpada);
ex
∅ veninos*, adj.
p r., Gr. Aut.: mi mâcâ ca herlu-n câ¢inâ. (mæ mænâncæ [=
∅ câinesc**, adj.
roade] ca pe fier în focul fierarului/ în øtevia ♦ veninoasæ*/
"[plesnet]/ cræpet,
câineascæ**?); v. PAD., 2, Gl., s.v.: cæ¢inæ, gr. κανινι; (S neat.
arsi_æ"
DDA).
plâscu (plâs-cu), s.n. sg.t. (1): easti plâscu ast⧠nafoarâ! (este
plesnet/ cræpet astæzi afaræ).
cælduros, -æ, adj.
câldurosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câl-du-rosu, /-roøi; /-roa-sâ,
"care _ine cald"
/-si), adj. (4a): stra¢iu câldurosu/ casâ câlduroasâ (strai [= hainæ]
cælduros/ casæ cælduroasæ).
cældiøor, -æ, adj.
câldiøoru, -ori; -oarâ, -oari (câl-di-øoru, /-øori; /-øoa-râ, /-ri), adj.
"cældu_ ♦ , uøor cald"
(4a): vimtu câldiøoru (vânt cældiøor); dim.
cældu_, -æ, adj.
câlduøu, -i; -i, ~ (câl-duøu, /-duøi; /-du-øi, ~ ), adj. (3c): lapti
"care nu este prea cald" câlduøu/ mâcari câlduøi (lapte cældu_/ mâncare cældu_æ); dim.;
"cældu_ (despre lichide)" øi câlduøcu.
dihaminu, -¢i; -nâ, -ni (di-ha-minu, /-mi¢i; /-mi-nâ, /-ni), adj. (4a):
∅ rar, adj.
apâ dihaminâ (apæ cældu_æ); v a r. hamin; habin ( v. DDA, s.v. ,
S greøit, confuzie cu "rar ♦ ": lucrâturâ habinâ "lucræturæ raræ
[= care nu e deasæ]").
cæli, vb.
câlescu, -iri, -ii, -itâ (câ-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t/r: → t:
"a arde/afuma/præji
herlu-lu câlescu hirari• i tu focu. (fierul îl cælesc fierarii în foc); u
fierul, lemnul, ceapa"
câlii ghini _eapa. (am cælit-o bine ceapa); → r: lemnulu s-câleaøti
"a se cæli; a se întæri"
øi-elu tu focu. (lemnul se cæleøte øi el în foc); fig.: lipseaøti s-ti
"a o øterge"
câleøti, si-u tre_i durearea. (trebuie sæ te cæleøti, sæ o treci
"a øterpeli"
durerea);
e x p r.: nu-i, u câli! (nu-i, a øters-o!); li câli tuti
leamnili! (le-a øterpelit toate lemnele!).
cælimaræ, -i, s.f.
câlâmari, -æri (câ-lâ-ma-ri, /-mæri), s.f. (3): paplu imna cu
"recipient pentru
câlâmarea di-asimi la brânu, cu peana nuntru. (bunicul umbla cu
cernealæ"
cælimara de argint la brâu, cu pana înæuntru); v a r. CAV., 351:
"cælæmaræ (înv)"
cælæmaru.
cælire, s.f.vb.
câleari (câ-lea-ri), s.f.vb. (6a): va câleari herlu/ lemnulu/ _eapa.
(cælit, s.n.vb)
(trebuie cælit fierul/ lemnul/ ceapa); → ti câleari îlu/ u câlii. (de
"ac_iunea de (se) a cæli/ cælit l-am cælit/ am cælit-o);
nu s-câleaøti omlu liøoru. (nu se
întæri"
cæleøte omul uøor).
197
ciocænitoare
cælit, -æ, adj.
câlitu, -_; -tâ, -ti (câ-litu, /-li_; /-li-tâ, /-ti), adj. (4a): heru/ lemnu
"care este cælit în foc"
câlitu tu focu (fier/ lemn cælit în foc); mu• eari câlitâ di cripæri.
"cælit în suferin_æ"
(muiere cælitæ în suferin_e).
cæl_un ∅ cælcâi*, s.n.
câlcâ¢iu*, s.n.: bagâ câlcâ¢i tu _âruhi, s-nu lâ-ng• ea_â cicioarili.
"ciorapi scur_i, de lânæ" (pun cæl_uni în ' ~ ' [= un fel de opinci], ca sæ nu le înghe_e
∅ labæ*, s.f.
picioarele).
"cæl_un"; "labæ"
pâtunâ*, s.f.: imnâ cu pâtunili, fârâ pâpu_â. (umblæ cu cæl_unii,
færæ pantofi).
cælugær, -i, s.m.
câlugâru, -i (câ-lu-gâru, /-gâri), s.m. (1): câlugâri• i bânea§â tu
"monah ♦ ; care
mânâstiru. (cælugærii træiesc în mânæstire);
Cola armasi
este legat de mânæstire" câlugâru. (Cola a ræmas necæsætorit).
"necæsætorit, burlac"
"cælugær; burlac"
caloyiru, -i (ca-lo-yiru, /-yiri), s.m. (1); v a r. caliru; reg.
cælugæraø, -i, s.m.
câlugâruøu, -i (câ-lu-gâ-rusu, /-ruøi), s.m. (1); dim.
cælugæresc, -æ, adj.
câlugârescu, -eøti; -eascâ, -eøti (câ-lu-gâ-res-cu, /-reø-ti;
"care este specific
/-reas-câ, /-reø-ti), adj. (3a): stra¢iu câlugârescu, measâ
pentru cælugæri"
câlugâreascâ (strai cælugæresc/ masæ cælugæreascæ).
cælugæri, vb.
facu câlugâru/ câlugreauâ, vb. r: s-fea_i câlugâru/ câlugreauâ.
"a se face cælugær/-i_æ" (s-a fæcut cælugær/ cælugæri_æ).
cælugæri_æ, -e, s.f.
câlugreauâ, -li (câ-lu-grea-uâ, /-li), s.f. (4): va si si-adarâ
câlugreauâ. (vrea sæ se facæ cælugæri_æ);
banâ di
"femeie cælugær"
"via_æ de singuratic(æ)" câlugreauâ. (via_æ de cælugæri_æ).
cæluø, -e, s.n.
cæluøu, -i, s.n. (2): • i-bægæ cæluølu-n guræ (i-a pus cæluøul în
guræ), (cf. DDA, s.v.; ?).
"bucatæ de lemn pusæ
în gura cailor"
liyâreauâ*, s.f.: lâ bâgæ liyâreauâ-n gurâ a ca• iloru. (le-a pus
∅ meriøor*, s.m.
meriøor [= cæluø] în guræ cailor).
cælu_, -i, s.m., dim.
câlicu, -_i (câ-licu, /-li_i), s.m. (1): câlicu ¢icu di soe. (calu_ mic de
"cal ♦ mic"
neam); câlicu di lemnu, ti agiucari ficiuri_i•i cu elu (cælu_ de
"cal-jucærie"
lemn, de jucat copiii cu el); dim.
cæmaræ, -i, s.f.
∅ chiler, s.n.
cæmaøæ, -i, s.f.
câmeaøi, -eøi (câ-mea-øi, /-meøi), s.f. (3): auøi cu câmeøi albi
"veømânt de pus direct
(moøi/ bætrâni cu cæmæøi albe); e x p r.: armasi cu câmeaøa
pe piele"
di la nuna. (a ræmas cu cæmaøa de la naøa [= a ræmas necopt,
"a ræmâne infantil"
prost]);
u lo cu câmeaøa pi ea. (a luat-o [în cæsætorie] cu
"a se mærita færæ zestre" cæmaøa pe ea [= færæ zestre]); juræm.: [mi giuru:] s-nu-¢i voi
"a nu-øi mai iubi nici
câmeaøa! ([jur,] sæ nu-mi vreau/ iubesc nici cæmaøa [de pe
cæmaøa" [= a înnebuni] mine]!); CAR., Stih., 104: [mi sprigiuru:] Cari nu øi-u va fumea• ea
(juræm. pentru a dovedi
s-nu øi-u va ni_i câmeaøa! ([jur:] Cine/ dacæ nu-øi iubeøte copiii
adeværul celor spuse)
sæ nu-øi iubeascæ nici cæmaøa! [= sæ øi-o arunce, sæ
înnebuneascæ]).
cæmæøu_æ, -e, s.f., dim. câmiøicâ, -_i (câ-mi-øi-câ, /-_i), s.f. (1); dim.
"cæmaøæ de copil"
câmiøi_â, -_i (câ-mi-øi-_â, /-_i), s.f. (1); dim.
cæmætar, -i, s.m.
∅ zaraf, s.m.
cæmætærie, s.f.
∅ zaraflâc, s.n.
cæmilæ, -e, s.f.
câmilâ, -i (câ-mi-lâ, /-li), s.f. (1): câmila bânea§â tu pustâ. (cæmila
"animal al deøertului"
træieøte în deøert); v a r. reg. gamilâ.
198
ciorbagiu
cæmilar, -i, s.m.
câmilaru, -i (câ-mi-laru, /-lari), s.m. (1): câmilarlu li du_i câmilili.
"care conduce cæmilele" (cæmilarul le conduce cæmilele).
cæmin, -uri, s.n.
∅ hogeag, s.n.
cænealæ, -i, s.f.
cânæ, -a§ (câ-næ, /-na§), s.m. (3): mu• erili turcali øi-adra peri• i øi"vopsea vegetalæ
capitili di ung•i cu cânæ. (muierile turcoaice îøi fæceau perii [=
pentru pær/ unghii"
pærul] øi vârfurile unghiilor cu cænealæ).
"~"
ucnæ, -a§ (uc-næ, /-na§), s.m. (3): ucnælu-i bueauâ aroøi-cafee.
(cæneala-i boia/ vopsea roøie-cafenie).
cæni, vb.
cânescu, --iri, -ii, -itâ (câ-nes-cu, -ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb. (4b) t/r:
"a (se/ îøi) vopsi pærul/
→ t: î• i câneaøti peri• i. (îi vopseøte perii/pærul); → r: s-câneaøti/
musta_a/ unghiile"
øi-• i câneaøti peri• i. (se cæneøte/ îøi cæneøte perii).
cæpæcel ∅ capac, s.n. câpâchi_â, ~ (câ-pâ-chi-_â, ~ ), s.f. (9); dim.
[cæpæci], vb.∅ capac,s.n.
cæpæstru, -e, s.n.
câpestru, -eastri (câ-pes-tru, /-peas-tri), s.n. (2): leagâ ca• i• i di
"frâu ♦ pe capul
câpestru. (leagæ caii de cæpæstru);
fig.: îlu _âni ghini
calului"
câpestrulu. (îl _ine bine cæpæstrul [casei/ al întreprinderii etc.]);
"a _ine bine în mânæ
îlu chiru câpestrulu. (l-a pierdut cæpæstrul [øi-a pierdut frâiele/
o situa_ie"; "a scæpa
controlul]); lâ deadi câpestrulu [a ca• iloru, a ficioriloru]. (le-a dat
frâiele din mânæ"
cæpæstrul [frâul: cailor, copiilor]); v a r. câprestu.
"a pune cæpæstru/ frâu" câpistrusescu, -iri, -ii, -itâ (câ-pis-tru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ),
(øi fig.)
vb. (4b) t: câpistrusea-u iapa/ feata/ mu• earea! (pune-i cæpæstrul
iepei/ fetei/ muierii!).
cæpætâi, -e, s.n.
câpitâ¢iu, -i (câ-pi-tâ¢iu, /-tâ-¢i), s.n. (2): dormu cu caplu pi
"pernæ ♦ ; cap de pat"
câpitâ¢iu. (dorm cu capul pe cæpætâi); dada-• i îlu plân§ea la
câpitâ¢iu. (dada [= mama] lui îl plângea la cæpætâi/ cap); v a r.
"perni_æ ♦"
câpiti¢iu.
" ~ de ace"
câpitâ¢i_u, -â (câ-pi-tâ-¢i_u, /-¢i-_â), s.n. (2): câpitâ¢i_u ti ¢iclu,
∅ acarni_æ, s.f.
tu leagânu (perni_æ pentru cel mic, în leagæn); câpitâ¢i_u di
a_i (perni_æ de ace); dim.; v a r. câpiti¢i_u.
cæpæ_ânæ, -i, s.n.
capu*, s.n.: capu di omu/ a• iu (capæ_ânæ de om/ ai [= usturoi]);
∅ cap*, s.n.
niscânti capiti di a• iu.(câteva cæpæ_âni de usturoi).
"cæpæ_ânæ de usturoi/ câpi_ânâ, -¢i (câ-pi-_â-nâ, /-_â¢i), s.f. (3): unâ câpi_ânâ di zahari.
de om/ de zahær"
(o cæpæ_ânæ de zahær); ? (v. DDA, s.v).
"cæpæ_ânæ (de om)"
cocâ, (co-câ), s.f. sg.t. (1): e x p r.: bag-u tu cocâ! (bag-o la
∅_eastæ,s.f.
cæpæ_ânæ!);
cæpcæun, -i, s.m.
cap-di-câni, ~ -câ¢i/-cânea¢i (cap-di-câ-ni, /-câ¢i/-cânea¢i),
"monstru mitologic
s.m.cp. (1/5): vinirâ cap-di-cânea¢i• i si-• i mâcâ. (au venit
trup de om øi cap de
cæpcæunii sæ-i mænânce).
câine"; ∅ cæcat, s.n.
"cæpcæun; mâncæu"
haldupu*, s.m.: va s-yinâ halduplu øi-va ti mâcâ. (are sæ vinæ
∅ hræpære_*, s.m.
cæpcæunul øi are sæ te mænânce); mâcâ ca vârnâ haldupâ.
(mænâncæ ca o cæpcæunæ).
"cæpcæun; mâncæu"
hap-hup (hap-hup), s.m. (< interj): va ti-ng• itâ hap-hup! (are sæ te
înghitæ hap-hup!); mâcâ ca vârnu hap-hup. (mænâncæ ca un ~ ~).
199
ciocænitoare
cæpetenie, -i, s.f.
"øef"; ∅ cap*, s.n.,
∅ frunte,s.f.
"cæpetenie"
capu*, s.n.: eara caplu a andar_âloru. (era cæpetenia haiducilor).
frâmti*, s.f.: frâmtea a hoarâ•ei (fruntea/ cæpetenia satului).
câpu, câchi (câpu, câchi), s.m. (1)/ câpuri (câ-puri), s.n. (1):
celniclu-i câpu di fâlcari. (celnicul este cæpetenie de fælcare).
"~"
câpie, -i (câ-pi-e, /-pii), s.f. (6b): eara câpia a furiloru/ a peøtiloru.
"(de) neam (mare)"
easti di câpie mari. (este de
(era cæpetenia furilor/ peøtilor);
neam mare).
"cæpetenie"∅ chehaia*,chihâe*, s.m.: easti chihâe di hoarâ/ di fume• i. (este cæpetenie de
s.f.
sat/ de familii).
sadrazemu, -¢i, (sa-dra-zemu, -ze¢i), s.m. (1): CAR., Litgh., 39,
"cæpetenie de oøti,
VI: O sadrazem øæ o'ste a _errulor... [= o, sadrazemu øi oaste a
mare vizir"
_eruriloru...] (o cæpetenie øi oaste a cerurilor... ); arh.; mil.
cæpia, vb.
câpâescu, -iri, -ii, -itâ (câ-pâ-es-cu, /-pâ-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. i:
"a se istovi de treabæ"
câpâii di multâ huzmeti. (am cæpiat de multæ treabæ); va s"a leøina ♦ de râs"
câpâeamu di-arâdeari. (era sæ cæpiem/ leøinæm de râs); reg;
∅ ame_i (despre oi), vb.
FUD., 5: pâhâescu, FC.
cæpiat, -æ, adj.
câpâitu, -_; -tâ, -ti (câ-pâ-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): escu
câpâitâ di lucru. (sunt cæpiatæ de lucru); øidea tu_ câpâi_ di"istovit de lucru"
"leøinat de râs"
arâdeari. (øedeau to_i leøina_i de râs); reg.
cæpiere, s.f.vb.
câpâeari (câ-pâ-ea-ri), s.f.vb. (6a): ti câpâeari nu câpâescu liøoru.
(cæpiat, s.n.vb)
(de cæpiat nu cæpiez/ mæ istovesc uøor).
"faptul de a se istovi"
cæpistere, -i, s.f.
câpisteari, -eri (câ-pis-tea-ri, /-teri), s.f. (6a): câpistearea-i unâ
"albie ♦ , copaie ♦ ,
cuvatâ di lemnu ti frimitari pânea. (cæpisterea e o covatæ de
copæi_æ ♦ , cutie ♦ "
lemn pentru fræmântat pâinea).
cæpitan, -i, s.m.
câpitanu, -¢i (câ-pi-tanu, /-ta¢i), s.m. (1); mil.
"cæpetenie în armatæ"
"viteaz"
câpidanu, -¢i; -nâ, -ni (câ-pi-danu, /-da¢i; /-da-nâ, /-ni), adj. (4a):
bârba_ câpida¢i/ mu• eari câpidanâ (bærbat viteaz/ muiere
viteazæ); v a r. capidanu.
"cæpitan în armata turcæ" bulubaøu, -i (bu-lu-baøu, /-baøi), s.m. (1); mil.; înv.
"~"
ghiuzbaøu, -i (ghiuz-baøu, /-baøi), s.m. (1); v a r. iuzbaøu; mil.,
înv.
cæpitænie, -i, s.f.
câpitânatâ, -i (câ-pi-tâ-na-tâ, /-ti), s.n. (2): armâtula§• i armâ¢i/
"comandament de
gre_i/ arbineøi avea câpitânati _i si-alumta cu Tur_i• i.
(armatolii
armatæ"
aromâni/ greci/ albanezi aveau cæpitænii ce se luptau cu turcii);
"~"
mil.
"(taxæ de) ræscumpæra- câpitânlâchi, -i (câ-pi-tân-lâ-chi, /-lâchi); mil.
re"; " partea de pradæ
câpitâni• i, -i (câ-pi-tâ-ni-• i, /-ni• i), s.f. (6a): dâdea câpitâni• i [=
a cæpitanului"
partea a câpidanlui], tra si-lu scoatâ di la andar_â. (dædeau
" ~ (taxæ)"
'cæpitænie' [= partea cæpitanului], ca sæ-l scoatæ de la haiduci);
mil., adm.
xayurauâ, -æi (xa-yu-ra-uâ, /-ræi), s.f. (5); reg.
cæpi_æ, -e, s.f.
câpi_â, ~ (câ-pi-_â, ~ ), s.f (9): câpi_â di iarbâ uscatâ pi câmpu.
"græmadæ de fân"
(cæpi_e de iarbæ uscatæ pe câmp);
Gr. Aut.: perlu-¢i fea_i
"boalæ a pærului (care
câpi_â. (pærul mi s-a ræsfirat/ s-a spintecat la capete); S neat.
se ræsfiræ la capete)"
DDA; v a r. cupi_â.
"cæpi_æ"
copâ, -i (co-pâ, -pi), s.f. (1): copâ di iarbâ (cæpi_æ de iarbæ).
200
ciorbagiu
cæpos, -æ, adj.
"care are capul mare"
"încæpæ_ânat"
cæprar, -i, s.m.
"care paøte caprele"
cæprærea_æ, -e, s.f.
"adæpost pentru capre"
[cæpræret], s.n. col.
"multe capre"
cæpresc, -æ, adj.
"de capræ"
"cæpresc"
[cæprinæ] ∅ capræ, s.f.
cæprioaræ, -e, s.f.
"capræ de pædure"
"cæprioaræ"
∅ øut*, adj.
"cæprioaræ"
cæprior, -i, s.m.
"masculul cæprioarei"
"stâlp de casæ"
"~;~"
"cæprior de acoperiø"
"~"
∅ cælære_*, s.m.
" cæprior, _ap"
cæpri_æ, -e, s.f.
"capræ micæ"
cæprui ∅ cafeniu, adj.
cæpøor, -e, s.n.
"cap ♦ mic"
cæpøunæ, -i, s.f.
∅ fragæ, s.f. (confuzie)
cæptuøealæ, -i, s.f.
"astar (reg);
cæptuøealæ"
∅ bogasiu, s.n.
"cæptuøealæ la furca
pantalonilor"
∅ cælære_*, s.m.
câposu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-posu, /-poøi; /-poa-sâ, /-si), adj.
(4a): easti câposu, ari caplu mari. (este cæpos, are capul mare);
multu-i câposu! (tare-i cæpos/ încæpæ_ânat!); SN.
câpraru, -i (câ-praru, /-prari), s.m. (1): câprarlu paøti cæprili.
(cæprarul paøte caprele).
câprea_â, ~ (câ-prea-_â, ~ ), s.f. (9): cæprili sta tu câprea_â.
(caprele stau în cæprærea_æ); v a r. câprâlea§â/ câpârlea§â, FC
? (cf. DDA, s.v. cæprælea§æ).
câprâriu (câ-prâ-riu), s.n. sg.t. (1): tu mun_â• i a noøtri ari multu
câprâriu. (în mun_ii noøtri este mult cæpræret).
câprescu, -eøti; -eascâ, -eøti (câ-pres-cu, /-preø-ti; /-preas-câ, /preø-ti), adj.(3a): s-veadi arudeari câpreascâ pi po¢i (se vede ros
cæpresc/ de capræ pe pomi).
câprin§u, -â; -â, - ~ (câ-prin-§u, /-§â; /-§â, ~ ), adj.(2b): vâøi• e
câprin§u. (arøic de capræ).
câprioarâ, -i (câ-pri-oa-râ, /-ri), s.f. (1): câprioarili øi _erghi• i
bânea§â tu pâduri, nu la casa a omlui. (cæprioarele øi cerbii
træiesc în pædure, nu la casa omului).
øutæ*, s.f.: _erghi øi øuti alagâ pri-tu pâduri. (cerbi øi cæprioare
aleargæ prin pædure).
zârcadhâ, -æ§ (zâr-ca-dhâ, /-cæ§), s.f. (6a): muøatâ ca/ alagâ ca
zârcadhâ. (frumoasæ ca/ aleargæ ca o cæprioaræ); v a r.
zarcadhâ reg.
câprioru, -i (câ-pri-oru, /-ori), s.m. (1): câpriorlu-i mascurlu,
câprioara-i theamina. (cæpriorul e masculul, cæprioara e femela);
câpriorlu di casâ (cæpriorul de la casæ);
câpru•iu, -i (câ-pru• iu, /-pru-• i), s.n. (2).
câlaru, -i (câ-laru, /-lari), s.m. (1): câlarlu di-acupirimintu
(cæpriorul de acoperiø).
câvâlaru*, -i (câ-vâ-laru, /-lari), s.m. (1): citia sta pi câvâlaru.
(acoperiøul stæ pe cæprior).
zârcânge, -ea§ (zâr-cân-ge, /-gea§), s.m. (1); reg.
câpri_â, ~ (câ-pri-_â, ~ ), s.f. (9): câpri_a-i caprâ ¢icâ. (cæpri_a-i
capræ micæ); dim.
câpicu, -_i (câ-picu, /-pi-_i), s.n. (2): câpicu câtu unu buøu
(cæpuøor cât un pumn); dim.
câpøunâ, -¢i (câp-øu-nâ, /-øu¢i), s.f.; câpøuna-i ma mari diafranga. (cæpøuna-i mai mare ca fraga); v a r. cæpøeanæ,
cærpæøinæ; FC ?; (cf. DDA, s.v)
astari, -æri (as-ta-ri, /-tæri), s.f. (6a): astari di fustani/ di palto
(astar de rochie/ de palton); astari di bumbacu/ di sirmâ/ di atlazi
(astar de bumbac/ de mætase/ de atlaz); astari di buhâsie (astar
de bogasiu/ material de cæptuøealæ).
câvâlaru*, s.m.: pantalone/ zmeana ari câvâlaru/ astari la
câvâlaru. (pantalonul/ izmana are cælære_/ cæptuøealæ la ~ [la
furcæ, între pær_i]).
201
ciocænitoare
cæptuøi, vb.
"a pune astar ♦ ,
a cæptuøi"
"a dubla"
"a (se) îndoi ♦ "
"a pune astar ♦ "
"a cæptuøi"
cæptuøire, s.f.vb.
(cæptuøit, s.n.vb)
"faptul de a cæptuøi"
cæptuøit, -æ, adj.
"care e dublat cu astar"
"~"
cæpuøæ, -e, s.f.
"pæduche de oaie"
"~"
"~"
cæra, vb.
"a purta* dintr-un loc
într-altul"
"a se cæra" (imprec)
" ~ "; ∅ caræ-te!
∅frânge*, aduna**, vb.
bagu astari, loc. vb.: bagu astari noauâ la sacu. (pun astar/
cæptuøealæ nouæ la sac [= palton de doamnæ în vârstæ]).
dhiplusescu, -iri, -ii, -itâ (dhi-plu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
(4b) t/r: → t: paltolu øi-lu dhipluysi cu yunâ. (paltonul øi l-a dublat
cu blanæ); → fig.: mi dhiplusii di lucru. (m-am îndoit de lucru).
astârusescu, -iri, -ii, -itâ (as-tâ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
(4b) t; r a r.
cæplædisescu, vb.; (?; cf. DDA, s.v).
dhipluseari (dhi-plu-sea-ri), s.f.vb. (6a): va dhipluseari øcurtaca.
(trebuie dublatæ scurta).
astâruseari (as-tâ-ru-sea-ri), s.f.vb. (6a).
dhiplusitu, -_; -tâ, -ti (dhi-plu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
cujacâ dhiplusitâ (cojoc dublat).
astârusitu, -_; -tâ, -ti (as-tâ-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a).
câpuøi, ~ (câ-pu-øi, ~ ), s.f. (9): oili acâ_arâ câpuøi, piduc• i di
oae. (oile au prins cæpuøe, pæduchi de oaie).
cârleju, s.m.; pl.? (cf. DDA, s.v).
câcimoru, -i (câ-ci-moru, /-mori), s.m. (1); (?; cf. DDA, s.v).
portu*, vb.: portu tutâ §uua, aducu acasâ di tuti. (port/ car toatæ
ziua, aduc acasæ de toate).
frângu*,vb.: frân§i-ti/ frân§e_-vâ di-aoa! (caræ-te/ cæra_i-væ de
aici!).
adunu**, vb.: adun-u/ aduna_-u di-aoa! (caræ-te/ cæra_i-væ de
aici!).
cærare, -i, s.f.
cârari, -æri (câ-ra-ri, /-ræri), s.f. (6a): cârarea-i faptâ di cicioru di
"cale îngustæ fæcutæ
omu. (cærarea-i fæcutæ de picior de om); perlu-lu poartâ cu
cu piciorul"
cârari na-stânga. (pærul îl poartæ cu cærare la stânga); perlu • i"cærare în pær"
alghi câræri-câræri (pærul i-a albit cæræri-cæræri); chilimi cu
câræri (covor cu cæræri/
dungi); fig.: nu-ari cârari ti-aestu lucru. (nu-i cale/ solu_ie pentru
"solu_ie"
∅ cale, stradæ, s.f.
acest lucru); cumu si-lu scutemu pi cârari? (lit.: cum sæ-l scoatem
"a rezolva"
pe cærare [= sæ-l rezolvæm]?).
"pârtie"
pârticâ, -_i (pâr-ti-câ, /-_i), s.f. (1): adræmu unâ pârticâ tu neauâ.
(în iarbæ/zæpadæ/lan)
(am fæcut o pârtie în zæpadæ); v a r. pârteacâ/ purteacâ.
cæræbuø, -i, s.m.
bumbaru, -i (bum-baru, /-bari), s.m. (1): bumbarlu-i bubulicâ cu
"insectæ cu aripile interi- peanili streasi, cafei. (cæræbuøul e gânganie cu aripile tari,
oare tari, cafenii"
cafenii); v a r. bumbunaru, /-i, bumbâracu, /-_i.
" ~ "; ∅ læutar*, s.m.
zângânaru*, s.m.; metaf.
cæræmidar, -i, s.m.
ciri¢igi, -ea§ (ci-ri-¢i-gi, /-gea§), s.m. (3): ciri¢igilu fa_i/ vindi
"care face cærtæmizi"
ciri¢i§. (cæræmidarul face/ vinde cæræmizi); v a r. ræsp. cir¢igi.
" ~ "; ∅ cæræmidæ, s.f. tuvlaru, -i (tu-vlaru, /-vlari), s.m. (1).
cæræmidæ, -i, s.f.
ciri¢idâ, -§ (ci-ri-¢i-dâ, /-¢i§), s.f. (1): casâ adratâ di ciri¢i§,
"calup de construc_ie"
acupiritâ cu ciri¢i§. (casæ fæcutæ din cæræmizi, acoperitæ cu
"_iglæ"
_igle); v a r . ræsp. cir¢idâ, cir¢idhâ; r a r chirimidâ.
"cæræmidæ"
tuvlâ, -i (tu-vlâ, /-vli), s.f. (1): casâ di tuvlâ. (casæ de cæræmidæ);
"prost"
v a r. tulâ;
fig.: ficiorlu-i tuvlâ dipu! (bæiatul e cæræmidæ [=
prost] de tot).
202
ciorbagiu
cæræmiziu, -e, adj.
∅ cârmâz, s.m.
cæræruie, -i, s.f., dim.
cârâruøi, -i (câ-râ-ru-øi, /-ruøi), s.f. (6a); dim.
"cærare ♦ micæ"
chirâgi, -ea§ (chi-râ-gi, /-gea§), s.m. (3): chirâgilu du_i arâbælu/
cæræuø, -i, s.m.
"care conduce o cæru_æ" caro_a. (chiragiul conduce carul/ cæru_a); v a r. chiragi.
"øef de cæræuøi"
chirâgi-baøu (chi-râ-gi-baøu), s.m.cp.: chirâgi-baølu easti caplu a
∅ cæru_aø, s.m.
chirâgea§loru. ( ~ -ul este capul/ øeful cæræuøilor); arh.
"cæræuø"
ayuyeatu, -_ (a-yu-yeatu, /-yea_), s.m. (1); reg.
cæræuøie, -i, s.f.
chirâgilâchi, -i (chi-râ-gi-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): si-ari sâturatâ
"meseria de cæræuø"
omlu di chiragilâchi! (s-o fi sæturat omul de cæræuøie!).
[cærævænar, -i], s.m.
cârvânaru, -i (câr-vâ-naru, /-nari), s.m. (1): cârvânarlu u du_i
"care conduce
cârvanea di mulæri. ('cærævænarul' o conduce caravana de
o caravanæ de catâri"
catâri_e).
cærbunar, -i, s.m.
cârbunaru, -i (câr-bu-naru, /-nari), s.m. (1): cârbunarlu adarâ/
"care face/vinde cærbuni" vindi cârbu¢i. (cærbunarul face/ vinde cærbuni).
cærbunærie, s.f.
câmi¢i, -i (câ-mi-¢i, /-mi¢i), s.f. (6a): ghif_â• i adarâ cârbu¢i tu
'loc unde se fac/
câmi¢i. (_iganii fac cærbuni în cærbunærie/ cuptor de ars
se ard cærbunii"
cærbuni);
fig.: MUR., 84: inima-¢i øi-o fea_e cæmi¢e di
blæsteame. (inima mi s-a fæcut cuptor de blesteme).
cærbune, -i, s.m.
cârbuni, -¢i (câr-bu-ni, /-bu¢i), s.m. (1): unâoarâ uda§•i si-ncâl§a
"lemn ars, mangal ♦ "
cu cârbu¢i apreøi bâga_ tu mângani. (odinioaræ odæile se
încælzeau cu cærbuni aprinøi puøi în 'mangal' [= vas special, de
"ochi negri"
alamæ]); oc• i di cârbuni [= læi ca cârbunili] (ochi de cærbune
"cærbune"
[negri ca cærbunele]).
chiumari (chiu-ma-ri), s.f. sg.t. (6a); reg; r a r.
cærbunet, s.n. sg.t.
cârbunami (câr-bu-na-mi), s.f. sg.t. (6a): avea multâ cârbunami la
"mult cærbune"
câmi¢i. (era mult cærbunet la cuptorul de cærbuni).
cærni_æ, -e, s.f.
cârnicâ, -_i (câr-ni-câ, /-_i), s.f. (1): ari cârnicâ pi trupu ficiorlu!
"carne bunæ/dulce" (hip) (are cærni_æ pe trup bæiatul!); hip.
cærnos, -æ, adj.
cârnosu, -oøi; -oasâ, /-oasi (câr-nosu, /-noøi; /-noa-sâ, /-si), adj.
"care are multæ carne"
(4a): li-ari pulpili cârnoasi multu feata. (le are pulpele cærnoase
(despre corp, fructe,
tare fata);
meru cârnosu (mær cærnos); 'lânoslu îlu poartâ
picior [în ghicitoare])
cârnoslu' [ = îngucitoari: pârpodea ø-ciciorlu] ('cel de lânæ îl
poartæ pe cel cærnos' [= ghicitoare: 'ciorapul' øi 'piciorul']).
cærpiniø, -uri, s.n.
cârpiniøu (câr-pi-niøu, s.n. sg.t) (1): cârpiniølu-i pâduri di carpi¢i.
"pædure de carpeni"
(cærpiniøul este pædure de carpeni).
cærticicæ, -le, s.f.
cârtici, -i (câr-ti-ci, /-tici), s.f. (6a): unâ cârtici/ carti ¢icâ, cu
"carte micæ"
rugâciu¢i etc. (o cærticicæ/ carte micæ, de rugæciuni etc); dim.
cærturar ∅ învæ_at, s.m.
203
ciocænitoare
cær_i de joc, s.cp.
cær_â* ti-agiucari**, s.f. cp.pl. (sg. carti*): agiucæmu cær_â.
"carte* de joc ♦ "
(jucæm cær_i); mini li dau cær_âli. (eu le dau cær_ile); trapøu
∅ jucare**, s.f. vb.
unâ carti. (am tras o carte);
ari cær_â spathi, læi, ghineri i
"carte de joc"
chiuøuliti_i øi-aroøi/ di inimâ (sunt cær_i de spatie/ treflæ, negre/
"treflæ, picæ, caro, cupæ" de picæ, de caro/ col_uroase øi roøii/ de cupæ/ de inimæ);
"as, zece, fante/valet,
cær_âli s-c• eamæ: hasu/ birlicu, dueari [duearea a_ea buna, di
damæ, popæ/rigæ"
spathi], §a_i [§a_ea a_ea buna easti ghineri/ chiuøuliticâ]/ dhicari,
"coz ♦ , culoarea valofanti/ fandi, doamnâ/ ciupâ/ cucoanâ, preftu/ vâsi• e. (cær_ile se
roasæ la un joc; atu ♦ " cheamæ: as/ birlic, doi [doiul cel bun, de treflæ], zece [zecele cel
"carte de joc"
bun e de caro], fante/ valet, damæ, popæ/ rigæ); cozi (coz),
∅ hârtie, s.f.
neat. DDA : _i cozi iøi? (ce coz/ atu a ieøit?).
∅ cartofor, s.m.
hârtachi, -æchi (hâr-ta-chi, /-tæchi), s.f. (6a): agiocu hârtæchi cu
paplu. (joc cær_i cu bunicul); hai s-fâ_emu unâ hârtachi! (hai
sæ facem o carte/ sæ jucæm cær_i!).
cærucior, -e, s.n., dim.
câru_icu, -_i (câ-ru-_icu, /-_i-_i), s.n. (2): îlu primnâ ¢iclu tu
"cæru_ ♦ "
câru_icu. (îl plimbæ copilul în cærucior); dim.
cærunt, -æ, adj.
cânutu, -_; -tâ, -ti (câ-nutu, /-nu_; /-nu-tâ, /-ti), adj. (4a): bârbatu
"albit" (despre pær)
cânutu, cu barba cânutâ (bærbat cærunt, cu barba cæruntæ); ie§
"cenuøiu"
cânu_ (iezi cenuøii);
tâmbari cânutâ (manta [pæstoreascæ]
cenuøie).
cærun_el, -icæ, adj.
cânuticu, -_i; -câ, -_i (câ-nu-ticu, /-ti_i; /-ti-câ, /-_i), adj. (4a):
"uøor cærunt"
capra fea_i unu iedu cânuticu. (capra a fæcut/ næscut un ied
"uøor cenuøiu"
cærun_el/ cenuøiu).
cærun_i, vb.
cânu_æscu, -âri, -âi, -âtâ (câ-nu-_æs-cu, /-_â-ri, /-_âi, /-_â-tâ),
"a-i albi pærul,
vb. (5b) i/t: → i: cânu_â di cripæri. (a cærun_it de supæræri); → t:
a încærun_i"
mi cânu_ârâ cripærili. (m-au cærun_it supærærile).
" ~ , a se face griv ♦ ,
grivuescu, -iri, -ii, -itâ (gri-vu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ)., vb. (4b) i:
sur ♦ "; ∅ albi, vb.
grivui, corbulu, di cripari! (a cærun_it, bietul, de supærare!).
cærun_it ∅ cærunt, adj.
cæru_, -uri, s.n., dim.
câru_achi, -æchi (câ-ru-_a-chi, /-_æchi), s.f. (6a): câru_achea [cu
"cæru_æ
micæ,
de _eapâ/ tâtumi/ grânu] u tra§i omlu, caro_a u tra§i callu. (cæru_ul
transport,
[cu ceapæ/ tutun/ grâu] îl trage omul, cæru_a o trage calul); dim.
trasæ de om"
cæru_aø, -i, s.m.
câru_aru, -i (câ-ru-_aru, /-_ari), s.m. (1): câru_arlu u du_i caro_a.
"care conduce cæru_a ♦" (cæru_aøul o [con]duce cæru_a); v a r. câru_eru.
∅ cæræuø, s.m.
"harabagiu ♦ "
amâxæ, -a§ (a-mâ-xæ, /-xa§ [-mâc-sæ, /-sa§] ), s.m. (3); reg.
cæru_æ, -e, s.f.
caro_â, -â (ca-ro-_â, ~ ), s.f. (1): caro_â cu doi ca• i. (cæru_æ cu
"mijloc de transport cu doi cai).
cai"
amaxi, amæxi (a-ma-xi, /-mæ-xi [-mac-si, /-mæc-si]), s.f. (6a);
"cæru_æ"
amaxea-i zboru di la Gre_i. (' ~ ' este cuvânt de la greci); e x p r.
"a da mitæ, a mitui"
eufem.: va-un§eari amaxea! [= va dari _iva bâhciøi]. (trebuie
∅ car, s.n., ∅ cocie, s.f.
unsæ cæru_a [= osia/ trebuie dat ceva ca mitæ]); reg.
cæsæpi ∅mæcelæri, vb.
[cæsætor, -e], adj.
câsâtoru, -ori; -oari, ~ (câ-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), adj. (3c):
"om din casæ/familie"
BOI., 129: domnulu a casilji, doamna a casilji, ficsorlji shi
casatorlji facu unâ njicâ sotsilje in casâ. (domnul/ stæpânul casei,
"care este om de casæ" doamna casei, copiii øi cæsætorii fac o micæ societate în casæ);
easti omu câsâtoru, însuratu, _i øi-u va fumea• ea. (este om de
casæ, însurat, ce-øi iubeøte familia/ copiii).
204
ciorbagiu
cæsætori, vb.
• eau*, vb.: s-loarâ doi•i ø-bânarâ banâ muøatâ. (s-au luat/
"a se lua* ♦, cununa ♦ "
cæsætorit amândoi øi au træit via_æ frumoasæ).
cæsætorie, -i, s.f.
loari*, s.f.vb.: cu loarea a tiniriloru, s-vrurâ øi-doauli fume• i _i si"luare*♦ , unire oficialæ
ncuscrirâ. (cu casætoria tinerilor, s-au iubit/ acceptat øi cele douæ
între un bærbat øi
familii ce s-au încuscrit); nu lâ fu bunâ loarea. (nu le-a fost [a]
o femeie"; ∅ cununare,
bunæ cæsætoria/ bun luatul).
însurare, mæritare, s.f.vb.
cæsætorit, -æ, adj.
loatu*, adj.: easti loatu cu nâsâ di øasi a¢i. (este luat/ cæsætorit
" ~ , luat*♦ cu cineva"
cu ea de øase ani); suntu loa_. (sunt lua_i/ cæsætori_i).
cæsca, vb.
hascu, hâscari, -ai, -atâ (has-cu, hâs-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a)
"a deschide gura,
i: bagâ mâna la gurâ cându haøti! (pune mâna la guræ când
de somn/obosealæ"
caøti!); _i hâscai aøi la bisearicâ, _-eara somnu? (de ce cæscai
"a se uita în gura cuiva,
aøa la bisericæ, î_i era somn?); fig.: u hascâ-n gurâ bârba-su [=
a-l asculta orbeøte/
ascultâ maøi di nâsâ]. (o cascæ în guræ bærba-su [= ascultâ
admirativ"
numai de ea]); îlu hâsca lumea-n gurâ, di muøatu _i zbura!
"a profita în locul altuia"
(cæsca lumea la gura lui, atât de frumos vorbea!); e x p r.: altu
hascâ øi-altu s-cumânicâ! (unul cascæ [gura] øi altul se
cuminecæ!); v a r. cascu, CAV., 1112, sav.
cæscare, s.f.vb.
hâscari (hâs-ca-ri), s.f. (vb) (6a): → mi-acâ_æ unâ hâscari! (m-a
(cæscat, s.n.vb)
apucat un cæscat!); e x p r.: _i mi-ala§i, bârbate, pomu di pomu,
"cæscæturæ ♦ "
ca hâscarea omu di omu? (de ce mæ alergi, bærbate, pom de
"faptul de a cæsca"
pom/ de la pom la pom, ca cæscatul [care se ia] de la om la om?);
→ ti hâscari nu hâscæ nâsâ. (de cæscat n-a cæscat ea).
cæscat, -æ, adj.
hâscatu, -_; -tâ, -ti (hâs-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): sta/
"care e cu gura deschisæ" doarmi cu gura hâscatâ. fig.: lai, hâscate, iu _-u [-ai] mintea?!
"aiurit ♦ "
(mæi, cæscatule, unde _i-e mintea?!)
cæscioaræ, -e, s.f.
câscioarâ, -ori (câs-cioa-râ, /-ciori), s.f. (3): s-dusi la câscioara-• i.
"casæ dragæ";∅ cæsu_æ, (s-a dus la cæsu_a-i [= lui/ ei]); hip.; v a r. câøoarâ.
s.f.
cæsnicie ∅casæ*, s.f.
casâ*, s.f.: nu facu casâ bunâ. (nu fac casæ bunæ).
∅ pricopsealæ, s.f.
∅ cæøærie, s.f.
cæsoaie, ~ , s.f.
gugea*-casâ, ~-casi (gu-gea-ca-sâ, /-si), s.f.cp. (1): au unâ
"casæ foarte mare"
gugea-casâ Sârunâ. (au o cæsoaie/ cogeamite casa în Salonic);
∅ cogeamite*, s.
augm.
cæstænærie, -i, s.f.
castanaryio, -ea§ (cas-ta-nar-yio, /-yea§), s.m. (3): s-dusi cu
"loc cultivat cu castani"
yumarlu la castanaryio si-aducâ unu sacu di câstâ¢i. (s-a dus cu
mægarul la cæstænærie sæ aducæ un sac de castane).
[cæstænet], s.n.
câstâ¢iøu, -uri (câs-tâ-¢iøu, /-¢i-øuri), s.n. (1): tu câstâ¢iøu ari
"mul_i castani"
avrâ. (în cæstænet este ræcoare).
"loc unde se aruncæ
câstâ¢iøti (câs-tâ-¢iø-ti), s.f. sg.t. (6a): arucâ-li cojili di câstâ¢i tu
cojile de castane"
câstâ¢iøti! (aruncæ-le cojile de castane în ' ~ ' !).
cæsu_æ, -e, s.f., dim.
câsicâ, -_i (câ-si-câ, /-_i), s.f. (1): ari øi-elu aclo unâ câsicâ! (are
"casæ micæ"
øi el acolo o cæsu_æ!); dim.
∅ cæscioaræ, s.f.
[cæøar, -i], s.m.
câøaru, -i (câ-øaru, /-øari), s.m. (1): câøarlu lu-adarâ caølu, la
"cel care face caøul"
câøari. (cæøarul îl face caøul/ brânza, la cæøærie)
∅ baci, s.m.
205
ciocænitoare
cæøærie, -i, s.f.
"casæ/loc unde se aduce
laptele pentru a se face
brânzæ"
"a nu face casæ/afacere
bunæ"
[cæøcævælar, -i], s.m.
"cel care face caøcavalul"
cætilin, adv.
"agale ♦, încet♦, încetiøor ♦, uøor♦,uøurel ♦"
cætinæ, -i, s.f.
"arbust spinos"
"fructul cætinei"
câøari, -eri (câ-øa-ri, /-øeri), s.f. (6a): laptili-lu ducu picurari• i la
câøari, s-lu-adarâ caøu. (laptele îl duc ciobanii la cæøærie, sæ-l
facæ brânzæ);
e x p r.: nu fea_irâ vârnâ câøari doi• i. (n-au
fæcut nici o ispravæ amândoi); di por_i câøari nu s-fa_i! (din/ cu
porci nu se [poate] face o afacere [lit.: cæøærie]!).
câøcâvâlaru, -i (câø-câ-vâ-laru, /-lari), s.m. (1): câøcâvâlarlu-lu
fa_i câøcâva• ilu. (' ~ ' [îl] face caøcavalul).
câtilinu (câ-ti-linu), adv.: dipunea, câtilinu, cu oili di pi munti.
(cobora, cætilin, cu oile de pe munte); r a r.
cumaru, -i (cu-maru, /-mari), s.m. (1): cumarlu fa_i cumari galbini
øi-ari schi¢i. (cætina face cætinæ galbenæ øi are spini); bot.
cumarâ, -i (cu-ma-râ, /-ri), s.f. (1): cumarili suntu poamili a
cumarlui. (cætinele sunt fructele cætinei); v a r. cumâreauâ, -ei;
bot.
cætræni, vb.
câtrânisescu, -iri, -ii, -itâ (câ-trâ-ni-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
"a da/unge cu catran"
(4b) t/r: → t: li câtrânisii scândurili ta s-nu putri§ascâ. (le-am
"a se întrista/supæra,
cætrænit scândurile, ca sæ nu putrezeascæ); → r: mi câtrânisii
a deveni negru catran"
cându-lu vi§ui îmbitatu. (m-am cætrænit când l-am væzut beat); v
"a da cu catran ♦ "
a r. câtrânescu.
pisusescu, vb.; reg., r a r.
câtrâniseari (câ-trâ-ni-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru câtrâniseari
cætrænire, s.f.vb.
(cætrænit, s.n.vb)
scândurili (trebuie cætrænite scândurile).
"faptul de a (se) cætræni" pisuseari, s.f.vb.; reg.; r a r.
cætrænit, -æ, adj.
câtrânisitu, -_; -tâ, -ti (câ-trâ-ni-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care e dat cu catran"
scânduri câtrânisiti;
øidea câtrânisitâ di cripari. (øedea
"supærat"; "blestemat"
cætrænitæ de supærare); ah, lai, câtrânisite! (ah, cætrænitule/
"cætrænit"
blestematule!).
pisusitu, -_; -tâ, -ti, adj., reg., r a r.
câtrâ (câ-trâ), prep. (+ A): s-turnæ câtrâ mini. (s-a întors spre
cætre, prep.
"spre" (local, direc_ia)
mine); u lomu câtrâ Deniscu. (am luat-o cætre/ spre Deniscu);
"spre" (temporal)
vini câtrâ searâ. (a venit cætre/ spre searæ); lucræ pânâ câtrâ
"cætre + A (= val. de D)" oara noauâ. (a lucrat pânæ cætre ora nouæ); §âsi câtrâ mini/ î¢i
"a nu _ine seama
§âsi: (a zis cætre mine/ mi-a zis:); e x p r.: mini câtrâ tini, øi-tini
de sfatul cuiva"
câtrâ dra_i! (eu cætre tine, iar tu cætre draci! [= nu ascul_i la ce
"în sus, în jos/
spun/ fac pentru tine]).
aici, acolo"
câtrâ-nsusu/ câtrâ-nghiosu (câ-trân-susu/ câ-trân-ghiosu), loc.
adv.: mutrea câtrâ-nsusu, câtrâ-nghiosu, nu videa _iva. (se uita în
"pe-aici, pe-acolo"
sus, în jos, nu vedea nimic).
"într-acolo,
câtr-aoa/ câtr-aclo (câ-tra-oa/ câ-tra-clo), loc. adv.: mutrea câtrîncoace, încolo"
aoa/ câtr-aclo, vahi ve§ _iva! (uitæ-te cætre-aici/ cætre-acolo,
"încotro?"
poate vezi ceva!).
"pe unde (?)"
câtrâ iu [?] (câ-trâ-iu), loc. adv.: — câtrâ iu va u loa_? (încotro/ pe
unde o lua_i?); — câtrâ iu va nâ veadâ oc• i•i. (încotro/ pe unde
au sæ vadæ ochii noøtri/ o sæ vedem cu ochii).
cætun, -e, s.n.
câtunu, -i (câ-tunu, /-tu-ni), s.n. (2): câtunlu-i unâ hoarâ ¢icâ.
"sat mic"
(cætunu-i un sat mic).
206
ciorbagiu
cætuøæ,-e, s.f. ∅ fier*,heari*, s.n.pl.: îlu bâgarâ tu heari. (l-au pus în fiare); cu hearili la
s.n.
mâ¢i (cu cætuøele la mâini).
"inel(e) de legat mâinile"
∅ fereca, desfereca,vb.
brangâ, bræn§i (bran-gâ, bræn-§i), s.f. (3): bâga_-lu tu bræn§i!
"lan_, cætuøæ"
(pune_i-l în lan_uri/ cætuøe!); v a r. prangâ, præn§i; reg.
cæ_æra, vb.
ascalnu, -ascâlnari, -ai, -atâ (as-cal-nu, /-câl-na-ri, /-nai, /-na-tâ),
"a se urca/acæ_a ♦ vb. (1a) r/t: → r: si-ascalnâ tutâ §uua pi garduri, pi po¢i. (se
/agæ_a
ca_æræ toatæ ziua/ mereu pe garduri, pe pomi); ¢i si-ascâlnæ
pe gard/ pe copac etc."
tu gruma§u. (mi-a stat în grumaz/ gât); s-_â si-ascalnâ! (sta-_i-ar
"a-i sta în gât"
în gât!/ sæ _i se aga_e/ prindæ [mâncarea] în gât!); PERD.,
"a se acæ_a ♦ de ceva" p.92 , poet.: Di-a_el _e ndzeanæ ascapiræ/ Videarea lli si"a se cæ_æra, a se ascalnâ. (de cel ce sus luceøte, vederea i se-aga_æ); id., p. 110:
agæ_a"
Di dzeana ta [vrutæ] nni-ascalnu bana. (de geana ta [iubito] mi"a se sprijini de ceva/
agæ_ via_a); →
t: ascalnâ-lu trastulu di penurâ/ di crancâ!
cineva"
(aga_-o traista de cui/ creangæ!).
∅ [dezacæ_a], vb.
îngrâlime§u, -ari, -ai, atâ (în-grâ-li-me§u, /-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ),
"a se rezema, a se
vb. (1b) r: iadira si-ngrâlimea§â di muru. (iedera se ca_æræ/
sprijini"
aga_æ de zid); nu vâ-ngrâlima_ di poartâ, câ va s-cadâ! (nu væ
rezema_i de poartæ, cæ are sæ cadæ!); v a r. îngrâlimu; v a r.
ræsp. îngârlim(e§)u.
cæ_ærare, s.f.vb.
ascâlnari (as-câl-na-ri), s.f.vb. (6a): multu øi-u va ascâlnarea!
(cæ_ærat, s.n.vb)
(mult îi place cæ_æratul!).
"ac_iunea de a se
îngrâlimari (în-grâ-li-ma-ri), s.f. vb. (6a): ti-ngrâlimari nu si-ngrâ
cæ_æra/rezema"
limâ, câ nu poati! (de cæ_ærat/ rezemat nu se ca_æræ/ reazimæ,
cæ nu poate!).
cæ_ærat, -æ, adj.
ascâlnatu, -_; -tâ, -ti (as-câl-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care este agæ_at"
tutu ascâlnatu pi por_â, pi garduri! (tot cæ_ærat pe por_i, pe
" ~ , rezemat"
garduri!).
îngrâlimatu, -_; -tâ, -ti (în-grâ-li-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj.
(4a): _i stai aøi îngrâlimatu? (de ce stai aøa agæ_at/ rezemat?).
cæ_ærætor, -e, adj.
ascâlnâtoru, -ori; -oari, ~ (as-câl-nâ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~), adj.
"care se ca_æræ"
(3c): iarbâ ascâlnâtoari, trandafilu ascâlnâtoru (iarbæ
∅ vi_æ, s.f.
cæ_ærætoare, trandafir cæ_ærætor).
cæ_ea, -le, s.f.
câ_auâ, -li (câ-_a-uâ, /-li), s.f. (4): câ_aua fa_i câ_æ• i. (cæ_eaua
"femela câinelui"
face cæ_ei); anganâ câ_aua! [= c• eam-u câ_aua/ fæ-ti defi, fu§i!)
"a chema câinele/
(cheamæ cæ_eaua!/ caræ-te!); fig.: easti unâ câ_auâ [= arauâ
a se cæra"
multu]! (este o cæ_ea [= foarte rea]!); câ_aua di soacrâ-sa • i-u
"femeie rea"
adræ aestæ! (cæ_eaua de soacræ-sa i-a fæcut-o asta!).
"cæ_ea
plæpândæ,cucicâ, -_i (cuci-câ, /-_i), s.f. (3): alatrâ cucica. (latræ cæ_eaua);
micæ"
→ hip.: ah, lea cucicæ, vrei vâtâmari! (ah, cæteluøo/ feti_æ
"feti_æ" (hip.)
dragæ, am sæ te omor [= î_i dau bætaie]!); reg.
cæ_el, -i, s.m.
câ_ælu, -• i (câ-_ælu, /-_æ• i), s.m. (1): fitæ câ_aua doi câ_æ• i øi"pui de câine"
unâ câ_âluøi. (a fætat cæ_eaua doi cæ_ei øi o cæ_eluøæ); unu
"parte din cæpæ_âna de câ_ælu di a• iu. (un cæ_el de ai/ usturoi).
usturoi"
cæ_eluø, -æ, s.m.f.
câ_âluøu, -i; -øi, ~ (câ-_â-luøu, /-luøi; /-lu-øi, ~ ), s.m.f. (1,9):
"pui de câine" (gen.)
câ_aua fitæ øasi câ_âluøi: unu câ_ælu/ câ_âluøu øi _in_i
"pui mascul/femelæ"
câ_âluøi. (cæ_eaua a fætat øase cæ_eluøi: un cæ_el[uø] øi cinci
cæ_eluøe); dim.; øi: câ_âlicu, /-li_i; /-licâ, /-li-_i, s.m.f.
"cæ_elandru"
câ_âlacu, -_i (câ-_â-lacu, /-la_i), s.m. (1); augm.
207
ciocænitoare
cæ_uie ∅ cædelni_æ, s.f.
cæuø ∅ ciuturæ, s.f.
cæuta, vb.
caftu, câftari, -ai, -atâ (caf-tu, câf-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1) t/r: →
"a încerca sæ gæseøti
t: — _i caf_â? — caftu _i chirui. (— ce cau_i? — caut ce am
pe cineva/ceva"
pierdut); → caftâ-mi-n capu, câ mi mâcâ! (cautæ-mæ în/ pe cap,
"a-l cæuta de pæduchi"
cæ mæ mænâncæ!); caft-u gâ• ina di ou! (caut-o gæina de ou!);
"a cæuta gæina de ou"
vini s-caftâ unâ sitâ di fârinâ. (a venit sæ cearæ o sitæ de
"a cere"; "a cerøi"
fæinæ); di la tu_ caftâ. (de la to_i cere/ cerøeøte); u câftarâ
"a cere de so_ie"
Gina-nveastâ. (au cerut-o pe Gina de nevastæ [pentru fiu]); → r
"a se cere/cæuta ceva"
(+ A): s-caftâ multu amalama. (se cautæ mult aurul); câtu s"a se îngriji/
caftâ
maea pi la yea_ri! (cât se cautâ bunica pe la doctori!); (+ D):
a-øi cæuta de sænætate"
øi-u caftâ sânâtatea multu. (îøi cautæ de sænætate mult); e x p
"a (øi-) o cæuta
r.: øi-u câftæ cu _eara. (øi-a cæutat-o cu lumânarea); ma si-u
cu lumânarea"
câftai cu _eara, nu-aflai ahtari urâtâ! (dacæ ai fi cæutat-o cu
"a iscodi pe cineva"
lumânarea, n-ai fi gæsit o astfel de urâtæ!); _i-¢i-lu caf_â zborlu
"a-øi gæsi ce-a cæutat"
ahâtu? (de ce-mi cau_i vorba atât [= de ce mæ iscodeøti aøa]?);
"a umbla dupæ ceva"
_i _-câftaøi a_ea aflaøi! (ce _i-ai cæutat aceea ai gæsit!).
∅ alerga*, vb.
alagu* dupâ ... : alagu dupâ/ ti pâni øi nu-aflu. (alerg/ umblu dupæ
/ caut pâine øi nu gæsesc).
"a se cæuta/îngriji"
vedu*, vb. r: lipseaøti s-ti ve§. (trebuie sæ te cau_i/ îngrijeøti);
∅ vedea*, vb.
ve§-ti! (cautæ-te!).
cæutare, s.f.vb.
câftari (câf-ta-ri), s.f.vb. (6a): va câftari ghini, câ§u-n padi fluria.
(cæutat, s.n.vb.)
(trebuie cæutat bine, a cæzut jos galbenul/ florinul); → ti câftari îlu
"ac_iunea de a cæuta"
câftai. (de cæutat l-am cæutat);
→ au multâ câftari flucatili
"(a avea) cæutare"
armâneøti. (au mare cæutare/ este mare cerere pentru flocatele/
"faptul de a cere"
cergile aromâneøti); → nu va câftari di la fumea• i. (nu trebuie
cerut/ sæ ceri de la copii); → ti câftari nu lâ câftai vârnâoarâ _iva.
(de cerut nu le-am cerut niciodatæ nimic).
cæutat, -æ, adj.
câftatu, -_; -tâ, -ti (câf-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): aestu
"care este cæutat"
dhascalu easti multu câftatu. (acest dascæl/ profesor este mult/
"cerut/-æ în cæsætorie"
foarte cæutat);
fu câftatâ di mul_â gio¢i feata. (a fost cerutæ
[în cæsætorie] de mul_i juni/ tineri fata).
cæutæturæ ∅ privire, s.f.
cæzænel, -e, s.n.
câzânici, -i (câ-zâ-ni-ci, ~ ), s.f. (9): herbu stra¢ili a ¢iclui tu
"cazan mic" (de fiert
câzânici. (fierb straiele/ rufele celui mic în cæzænel); dim.
rufe/urdæ etc.)"
câzânu• iu, -i (câ-zâ-nu•iu, /-nu-• i), s.n. (2); id.; dim.
cæzæturæ, -i, s.f.
câ§âturâ, -i (câ-§â-tu-râ, /-turi), s.f. (3): feciu unâ câ§âturâ... multu
"rezultat al cæderii"
greauâ! (am fæcut o cæzæturæ... foarte grea!).
cæzut, -æ, adj.
câ§utu, -_; -tâ, -ti (câ-§utu, /-§u_; /-§u-tâ, /-ti), adj. (4a): lu-aflai
"care a cæzut jos"
paplu câ§utu-n cali. (l-am gæsit pe bunicul cæzut în cale/ drum);
"care a cæzut/zace
oae câ§utâ (oaie cæzutæ/ bolnavæ); §a_i câ§utâ tu doagâ.
de boalæ" (om/vitæ)
(zace cæzutæ/ bolnavæ în cergæ).
câh!, interj.
uâh! (uâh!), interj.: uâh, _i-ayunosu ¢i-easti! (câh, ce scârbæ mi(pentru senza_ia de
e!).
scârbæ)
pâ-pâ-pâ! (pâ-pâ-pâ!), interj.: pâ-pâ-pâ, _i urâtu a¢iur§eaøti! (' ~ ',
"~"
ce urât miroase!).
tâ-tâ-tâ! (tâ-tâ-tâ), interj.: tâ-tâ-tâ, _i-a¢iurizmâ! (' ~ ', ce miros!).
208
ciorbagiu
câine, -i, s.m.
"animal domestic"
"câine ciobænesc"
"câine alb-negru/
negricios/pestri_"
"ræu" (fig.)
"credincios" (fig.)
câni, câ¢i (câ-ni, câ¢i), s.m. (1): câni aræu (câine ræu); câ¢i gio¢i
picurâreøti (câini viteji ciobæneøti); câni daveli [albu cu laiu],
galanu [laiu], •earu [pestru], øarcu/ øarinu/ øargavu [pestru]
(câine tærcat [alb cu negru], negricios, pestri_); fig.: inimâ di
câni [= arauâ] (inimæ de câine [= rea]); fig.: ah, câne, hi• iu eøt
tini? (ah, câine, fiu eøti tu?);
oaspi vec• iu, câni vec• iu. (prieten
vechi, câine vechi [= credincios]);
e x p r.: himu auøi, singuri,
câ¢i• i va nâ mâcâ! (suntem bætrâni, singuri, câinii au sæ ne
"a se certa ca câinii"
mænânce! [= nu are cine sæ ne îngrijeascæ!]);
s-mâcâ ca
câ¢i• i. (se mânâncæ [între ei] ca câinii); hrânea câ¢i tra s-ti"a deveni insuportabil
alatrâ! (hræneøte câini ca sæ [ai cine sæ] te latre!); s-fea_i carni
prin insisten_æ"
di câni! (s-a fæcut carne de câine/ care se mestecæ/ se digeræ
greu [= a insistat atât de mult/ a stat prea mult în vizitæ/ încât a
"câine" (în convorbiri
devenit insuportabil]).
cu copiii)
cutâ, -i (cu-tâ, /-ti), s.f. (1): va s-yinâ cuta s-ti mâcâ. (are sæ vinæ '
~ ' sæ te mænânce); (în dialog cu copiii); reg.
câinesc, -æ, adj.
cânescu, -eøti; -eascâ, -eøti (câ-nes-cu, /-neø-ti; /-neas-câ, /"de câine"
neø-ti), adj. (3a): alumtari câneascâ. (luptæ câineascæ/ de câini);
fig.:
banâ câneascâ. (via_æ câineascæ).
"~"
câ¢inu, -¢i; -nâ, -ni (câ-¢inu, /-¢i¢i; -¢i-nâ, /-ni ), adj. (4a): suflitu
"arøi_æ,
cælduræ
♦ câ-¢inu (suflet câinesc); banâ/ inimâ câ¢inâ (via_æ/ inimæ
mare"
câineascæ); → s.: eara unâ câ¢inâ! (era o arøi_æ!); ¢i-adusi
" ∅ chin*, s.n.
multâ câ¢inâ. (mi-a adus mult chin/ suferin_æ).
∅ øtevie (veninoasæ), s.f.
câineøte, adv.
câneaøti (câ-neaø-ti), adv.: lucrea§â/ bânea§â câneaøti, ca câni.
" ca un câine"
(lucreazæ/ træieøte câineøte/ ca un câine)
[câinet], s.n.col.
câniu (câ-niu), s.n. sg.t. (1): si-adunâ tutu câniulu picurârescu di-• i
"câini mul_i"
avinæ luchi• i. (s-a adunat tot câinetul ciobænesc de i-a gonit
lupii).
câinoøenie, s.f. sg.t.
câni• i (câ-ni-• i), s.f sg.t. (6a): multâ câni• i spunu azâ oami¢i• i!
"ræutate ♦ "
(multæ câinoøenie aratæ astæzi oamenii!).
câinoøi, vb.
câ¢isescu, -iri, -ii, -itâ (câ-¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b)
"a se chinui ♦ ,
t/r: auøi• i câ¢isirâ multu, câ nu-avea fumea• i s-• i-agiutâ. (bætrânii
a træi o via_æ de câine" s-au câinoøit/ chinuit mult, cæ nu aveau copii sæ-i ajute); → r: scâ¢isea singurâ cu lucrulu. (se chinuia singuræ cu lucrul).
câinoøire, s.f.vb.
câ¢iseari (câ-¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): banâ di câ¢iseari (via_æ de
(câinoøit,s.n.vb)
chin[uire]); → ti câ¢iseari câ¢isirâ multu. (de chinuit s-au chinuit
"faptul de a se
mult).
câinoøi/chinui ♦ "
câinoøit, -æ, adj.
câ¢isitu, -_; -tâ, -ti (câ-¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): eara
"care este chinuit, ca
câ¢isitâ di nu chica sân§i di ea! (era chinuitæ de nu pica sânge
un câine";"câinesc, ræu" din ea [de supærare]!);
î¢i §âsi zboarâ câ¢isiti. (mi-a spus
cuvinte rele).
209
ciocænitoare
câl_i, s.n. pl.t.
"resturi de in, cânepæ"
"a avea pærul câl_i/
încâlcit"
"a-i (se) încâlci mintea"
"om de nimica"
"câl_i"
"smoc, ciorchine"
câmpean, -æ, s.m.f.
"om de la câmp[-ie]"
câmpenesc, -æ, adj.
"de câmp(ie)"
"în/din câmp(ie)"; "câmp
mic"; ∅ câmpule_, s.n.
ciupu, ciuchi (ciupu, ciuchi), s.m. (1): CAV., 944; DAN., 148: De
• inu øi de cænipæ esu c'uki. (din in øi din cânepæ ies câl_i);
toar_i ciuchi ti fu¢i. (toarce câl_i pentru funii); e x p r.: perlu • i siavea adratâ ciuchi di nichiptinari. (pærul i se fæcuse câl_i de
nepieptænat [ce era]); fig., Gr. Aut.: ta_i, câ ¢i-u adraøi mintea
ciuchi! (taci, cæ mi-ai fæcut-o mintea câl_i!); fig.: omu di ciuchi!
(om de câl_i/ de nimica!).
stupâ, stuchi (stu-pâ, stuchi), s.f. (3): adra ciuciuma§ di stupâ.
(fæceau gloan_e din câl_i); fig.: oili si-adunarâ stupâ. (oile s-au
adunat ' ~ ' [ciorchine]).
câmpu, -uri (câm-pu, /-puri), s.n. (1): ca• i• i î• i pascu pi câmpuri.
(caii îi pasc pe câmpuri); toamna picurari• i dipunu cu oili tu
câmpu. (toamna ciobanii coboaræ cu oile în câmp); e x p r.:
mun_â• i • i-adræ câmpuri. (mun_ii i-a fæcut câmpuri [= cutreieræ
de colo colo]);
SN: tu _i câmpu lucre§ tini? (în ce domeniu
lucrezi tu?).
câmparu, -i; -â, -i (câm-paru, /-pari; /-pa-râ, /-ri), s.m.f. (1,1): easti
câmparu, omu di-tu câmpu. (este câmpean, om din câmp); CR.
câmpiøu, -i; -i ~ (câm-piøu, /-piøi; /-pi-øi, ~ ), adj. (4a): → locu
câmpiøu (pæmânt de câmp[ie]); aveari/ tutiputâ câmpiøi (avere în
câmpie); ca• i câmpiøi (cai de câmpie); → s.: câmpiølu-i câmpu
¢icu. (câmpuøorul e un câmp mic), dim.
câmpie, -i, s.f.
∅ câmp; ∅ padinæ, s.f.
câmpule_, -e, s.n., dim.
"câmp mic"
câmpicu, -_i (câm-picu, /-pi-_i), s.n. (2): agiumsimu tu unu
câmpicu. (am ajuns într-un câmpule_); dim.
câmp, -uri, s.n.
"teren neted, cultivabil;
câmpie, øes"
∅ padinæ ∅ izlaz, s.n.
"domeniu de activitate"
210
ciorbagiu
când, adv. interog.-rel.
cându (cân-du), adv. interog.-rel.: → cându va s-fu§i? (când fugi
"când?" (temp.)
[= pleci]?); → yinu cându vrei. (vino când vrei); cându avea trei
"când... când/sau... sau" a¢i, muri tatâ-su. (când avea trei ani, a murit tatæ-su); cânduarâdi, cându plân§i. (când râde, când plânge); → _i s-§â_i cându
"când/dacæ"
ve§ ahtari lucru?! (ce sæ spui când/ dacæ vezi atare lucru?!); →
"când/pentru cæ"
cându øtiu _i mi-aøteaptâ, mi-aca_â frica. (când/ pentru cæ øtiu
"nu-ø-când"
ce mæ aøteaptæ, mæ apucæ frica);
e x p r.: nu-ø-cându-¢i
"de când (?)"
§âsi. (nu-ø-când mi-a zis [= nu øtiu când... ]).
"pânæ când (?)"
di cându/ pânâ cându, loc. adv. interog.-rel:→ di cându aøtep_â?
(de când aøtep_i?); → di cându stâtu neaua. (de când a stat
zæpada/ ninsoarea); → pânâ cându va si stai aoa? (pânæ când
"din când în când"
ai sæ stai aici?); → pânâ cându va si-ng• e_u di-arcoari. (pânæ
când am sæ înghe_ de frig).
"ca øi când" (ireal.),
di cându cându, loc. adv.: di cându cându lâ moari câti unâ
"de parcæ"
caprâ. (din când în când le moare câte o capræ).
ca cându, loc. conj.: _i zburæøti ca cându-_ muri vârnu? (de ce
"de pe când"
vor-beøti ca øi când _i-a murit cineva?); e x p r .:§â-• i-u câ u
mâcaøi/ taxi câ u mâcaøi! (zi-i cæ ai mâncat-o!/ ca øi când ai fi
"când" (temp., rel.)
mâncat-o!]).
pri cându, loc. adv. rel.: DDA, s.v.: nica pri-cându era. (încæ de
pe când era); ?.
"de când" (temp.)
anda (an-da), adv. rel.: anda vini di Sârunâ, ¢i-adusi buti¢i nali.
(când a venit din Salonic, mi-a adus botine noi); s-yi¢i anda va-_
"când"; ∅ dacæ*, conj.
"aici... aici/ când... când" grescu mini! (sæ vii când am sæ-_i græiesc [= te invit] eu!).
di-anda (dian-da), loc. adv.: di-anda vini, nu-• i tâcu gura. (de când
∅ aici*, adv.
a venit, nu i-a tæcut gura).
"dupæ ce, îndatæ ce"
cara*, conj.: cara av§â aøi, tâcu. (când/ dacæ a auzit aøa, a
∅ cum*, adv. rel.
tæcut).
"în timp ce"
a_ia*... a_ia (a-_i-a... a-_i-a), loc. adv.: a_ia arâdi, a_ia plân§i.
(aici/ când râde, aici/ când plânge).
cumu*, adv. rel.: cumu vi§urâ câ tragu, si-ascumsirâ dupâ §eanâ.
(cum / îndatæ ce au væzut cæ trag, s-au ascuns dupæ geanæ [=
deal]); cumu dur¢ea, av§â unâ boa_i. (în timp ce dormea a auzit
un glas).
cândva ∅ odatæ, adv.
∅ vreodatæ, adv.
cânepæ, s.f.
cânipâ (câ-ni-pâ), s.f. sg.t. (1): cânipa u criøtemu ti hiri, _i li
"plantæ textilæ ierboasæ" tur_emu øi-adræmu fu¢i, sa_i. (cânepa o creøtem pentru fire, ce
∅ sfoaræ, s.f.
le toarcem øi facem funii, saci); topon. 'Cânichi', s.pl.: PERD., 9:
∅ funie, s.f.
L'a_ea muøatæ pade _e Cânichi iaste numa llei. (la acea
frumoasæ padinæ ce 'Cânepi' este numele ei).
"cânepæ"
cânavi (câ-na-vi), s.f. sg.t. (3); reg.
"sæmân_æ de cânepæ" cânâvuri, -i (câ-nâ-vu-ri, /-vuri), s.f. (6a): cânâvurea-i simi_â di
cânipâ. ( ' ~ ' este sæmân_æ de cânepæ).
cânepiøte, s.f. col.
cânichiøti (câ-ni-chiø-ti), s.f. sg.t. (6): cânichiøtea-i loclu bâgatu
"loc semænat cu cânepæ" cu cânipâ. (cânepiøtea-i locul pus cu cânepæ).
211
ciocænitoare
cântu, cântari, -ai, -atâ (cân-tu, /-ta-ri, /-tai., /-ta-tâ), vb. (1a) i/t: →
i: feata cântâ multu muøatu. (fata cântæ foarte frumos); tu_ cântân coru. (to_i cântæ-n cor); birbi• ilu cântâ-n pomu. (privighetoarea
cântæ-n pom);
cântâ ghini di câvalu/ cu turumbeta/ la pianu.
(cântæ bine din caval/ cu trompeta/ la pian); → t: cântâ-¢i cânticlu
a_elu di jali, cu armânamea! (cântæ-mi cântecul acela de jale, cu
aromânimea!);
cântâ-¢i-u cartea, lea hi• e! (citeøte-mi-o
scrisoarea, fiica mea!); agiun§i câti-¢i cântaøi! (ajunge câte miai cântat/ îndrugat!); mu• earea ti cântâ ø-ti discântâ! (muierea te
cântæ/ vræjeøte øi te descântæ!).
∅ zice*, vb.
§âcu*, vb. i: §â [unu cânticu], lai Cola frate! (zi [un cântec], mæi
Cola frate!); Cola îlu §â_i ghini. (Cola îl zice/ cântæ bine).
"a cânta la un instrument"
batu*, vb. i/t: pu• i• i batu tu arburi. (puii cântæ în arbori); cuclu bati
∅ bate*, vb.
§uua, noaptea ta_i. (cucul cântæ ziua, noaptea tace); ti _i batu
"a cânta" (despre pæsæri)
câ¢i• i? (de ce latræ câinii?); →: picurarlu u bati ghini flueara/
"a lætra"
"a cânta la un instrument" bati ghini la fluearâ. (pæstorul cântæ bine la fluier); batu avyiliili,
easti numtâ. (cântæ læutarii [orhestra de læutari], este nuntæ).
"a cânta la instrumente
agudescu*,
vb. t: lu-agudeaøti ghini dairelu/ u-agudeaøti
de percu_ie"; ∅ lovi*, vb.
tâmpâna. (o loveøte bine daireaua/ toba [= cântæ bine la... ]).
"a cânta murmurat/
blândure§u, -ari, -ai, -atâ (blân-du-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb.
mângâietor"
(1b): si-avdi unâ boa_i blândurânda. (se aude o voce murmurând
∅ sunet (blând), s.n.
un cântec); blândura cu jali unu câvalu. (murmura cu jale un
caval).
cântar, -e, s.n.
cântari, -æri (cân-ta-ri, /-tæri), s.f. (6a): tra§i greu herlu tu cântari.
"balan_æ ♦ "
(trage greu fierul la cântar); mi furæ la cântari. (m-a furat la
∅ terezie, s.f.
cântar).
"cântar" (gen)
ziyâ, -i (zi-yâ, /-yi), s.f. (1): adu ziya s-ziyâsimu caølu! (adu
"cântar cu talere"
cântarul sæ cântærim brânza!); fig.: omu cu ziyâ! (om cu cântar/
cu scaun la cap!); e x p r.: em, nu va mi bagu tu ziyâ! (ei, doar
"a-i lua greutatea",
n-am sæ mæ pun pe cântar! [= nu trebuie sæ-mi dai de mâncare
"a cântæri"
prea mult]!).
• eau* ziya, loc. vb.: va-• i • eau ziya, s-vedu _i-• i poati mintea. (am
sæ-l cântæresc, sæ væd ce-i poate mintea).
cântare, -i, s.f.
cântari, -æri (cân-ta-ri, /-tæri), s.f. (6a): hai s-§â_emu unâ cântari!
"cânt, cântec"
(hai sæ zicem o cântare!); arâsuna bisearica di cântæri. (ræsuna
"cântatul cocoøului"
biserica de cântæri); mi sculæ cântarea a cucotlui. (m-a sculat
"cânt religios"
cântul / cântatul cocoøului);
preftulu fa_i cântæri ti mor_â.
"slujbæ, pomenire"
(preotul face slujbe pentru mor_i); fea_imu cântari ti mama tu
øapti a¢i. (am fæcut o cântare/ pomenire pentru mama, la øapte
"cânt, cântec" (al unei
ani).
pæsæri/la un instrument) bâteari*, s.f.: cathi pu• iu øi-bâtearea-• i. (fiecare pasære cu
cântarea/ cântecul ei).
cântare, s.f.vb.
cântari (cân-ta-ri), s.f.vb. (6a): nu va cântari aestu cânticu. (nu
(cântat, s.n.vb)
trebuie cântat acest cântec); → ti cântari nu cântâ ghini. (de
"ac_iunea de a cânta"
cântat nu cântæ bine).
cântat, s.n.vb.
cântatâ (cân-ta-tâ), s.f.vb. sg.t. (1): si sculæ ninti di cântata a
cucotlui. (s-a sculat înainte de cântatul cocoøului).
"ac_iunea de a cânta"
"faptul de a nu fi
nicântatâ (ni-cân-ta-tâ), s.f.vb. sg.t. (1): nicântatâ cucotlu si-avea
cântat încæ"
sculatâ. (necântat cocoøul/ înainte de a cânta cocoøul se
sculase).
cânta, vb.
"a avea glas, a spune
o melodie"
"a cânta la un instrument"
∅ bate, vb., infra
"a citi cu glas tare,a rosti"
"a îndruga"
"a vræji pe cineva"
∅ descânta, vb.
212
ciorbagiu
cântat, -æ, adj.
"care este cântat, rostit
cu melodie"
"vræjit"
"deocheat ♦"
cântære_, s.m.f.
∅ cântætor, s.m.f., adj.
cântæri, vb.
"a fi greu la cântar"
∅ îngreuia*, vb.
"a cântæri ceva"
cântatu, -_; -tâ, -ti (cân-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti),
ghini cântatu. (cântecul este bine cântat);
cântatu. (loc necurat, vræjit); calu cântatu
cântatu [omu, calu, casâ] va discântari. (cine-i
casæ] trebuie descântat).
adj. (4a): cânticlu-i
fig.: locu nicuratu,
(cal vræjit); cari-i
deocheat [om, cal,
îngrecu*, vb. i: nu-ngreacâ multu aestâ gâ• inâ. (nu cântæreøte
mult/ nu e prea grea gæina asta); herlu-ngreacâ multu. (fierul
cântæreøte mult/ atârnæ* greu).
ziyâsescu, -iri, -ii, -itâ (zi-yâ-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. t/r: →
t: voi s-lu ziyâsescu iara umtulu, câ mi-arâsi. (vreau sæ-l
"a se cântæri"
cântæresc iar untul, cæ m-a pæcælit);
fig.: mini-lu yixescu
omlu. (eu îl cântæresc omul); → r: lucrili si ziyâsescu cu ziya.
(lucrurile se cântæresc cu cântarul); v a r. ræsp. yixescu: mi
"a cântæri pe cineva,
yixii, câ slâghii. (m-am cântærit, cæ am slæbit); yixea-u carnea,
a-l aprecia"
câ nu-ari ahâtâ! (cântæreøte-o carnea, cæ nu-i atâta [cât a
"a lua* greutatea/daraua,
spus]!); v a r. zixescu.
a pune** pe cântar"
• eau* ziya/ bagu** pi ziyâ, loc. vb.: lipseaøti si-• i • eau ziya/ si-lu
bagu pi ziyâ. (trebuie sæ-i iau daraua/ sæ-l pun pe cântar).
cântærire, s.f.vb.
îngricari*, s.f.vb.: ti-ngricari nu-ngreacâ ca-øti-_i. (de atârnat nu
(cântærit, s.n.vb.)
atârnæ [în greutate] cine øtie ce).
"ac_iunea de a cântæri"
∅ îngreuiere*, s.f.vb.
ziyâseari (zi-yâ-sea-ri), s.f.vb. (6a): va ziyâseari lâna. (trebuie
"~"
cântæritæ lâna); → ti ziyâseari u ziyâsii. (de cântærit am cântærito); v a r. ræsp. yixeari; r a r zixeari.
cântætor, -e, s.m.f., adj. cântâtoru, -ori; -oari, - ~ (cân-tâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f.
"care cântæ, cæruia îi
(1,1), adj. (3c): pu• iu cântâtoru (pasære [zburætoare]
place sæ cânte"
cântætoare); cucotu cântâtoru. (cocoø cântætor); feata-i multu
"colindætor"
cântâtoari. (fata-i foarte cântærea_æ/ îi place sæ cânte);
ti
"dascæl ♦ la bisericæ"
Crâciunu, yinu ficiori• i cântâtori. (de Cræciun, vin bæie_ii
"cântære_ la operæ"
colindætori);
easti cântâtoru la bisearicâ/ la operâ. (este
"care nu e cântætor/
cântære_ la bisericæ/ la operæ).
care nu cântæ"
nicântâtoru, adj., id., cf. supra: leliclu-i pu• iu nicântâtoru. (cocorul
este pasære necântætoare).
cântec, -e, s.n.
cânticu, -_i (cân-ticu, /-ti-_i), s.n. (2): cânticu armânescu cântatu
"melodie"
din gurâ, di câvalu. (cântec aromânesc cântat din guræ/ din
"cântec lin/trist"
caval); cânticu dul_i/ jilosu (cântec dulce/ trist); e x p r.: eh, va-¢i
"a-l face de râs, a-l
scoatâ cânticu! (ei, au sæ-mi scoatæ/ facæ un cântec/ au sæ mæ
pune în cântec"
facæ de poveste/ de râs!); hai, duri, cânticlu-a_elu marili! (hai,
"vorbæ lungitæ!"
destul, cântecul cel mare/ povestea færæ de sfârøit!); eh, tora,
"aceeaøi poveste!"
iara... cânticlu-ali poarcâ! (ei, acuma, iar... povestea purcelei/ cu
"cântec, melodie"
porcul [= aceeaøi poveste]!).
∅ aer*, s.n.
hâvæ*, s.m.: stæi si-av§â aestu hâvæ. (stai sæ auzi acest
cântec).
213
ciocænitoare
"cântec murmurat"
"cântec prelungit,
cântat în grup"
câr!, interj.
(imitæ sunetul cârâielii/
ciondænelii/cârâitului)
∅ câr-mâr, interj.
cârâi, vb.
"a cotcodæci ♦ "
cârc!, interj.
(exprimæ 'amu_irea')
cârcæ (în ~ ), loc. adv.
"pe spate ♦ ,
pe spinare"
∅ ceafæ*, s.f.
cârcel, -i, s.m.
"crampæ ♦"
∅ cârlion_, s.n.
"cârcel la cal"
cârciumar, -i, s.m.
"hangiu ♦ " s.m.
cârciumæ, -i, s.f.
"aldæmaø*♦ "; ∅ han, s.
cârcotaø, -æ, s.m.f., adj.
"cæruia îi place cearta"
blânduru*, s.n.: blânduru jilosu, di câvalu. (cântec [murmurat] trist,
de caval).
giumblee, -i (gium-ble-e, /-blei), s.f. (6a): CÂNDR., N., 36, poet.:
vimtu-• i treamburæ firidzle, øuirînda-øi lung giumbleia. (vântul îi
tremuræ ferestrele, øuierându-øi lung cântecul); neat. DDA.
câr-câr! (câr-câr, câr-câr!), interj.: gâ• ina fa_i câr-câr, va s-oauâ.
(gæina face " ~ ", are sæ ouæ); fig.: s-ducu tutâ §uua doi• i tutu
câr-câr! (se/ o duc toatæ ziua amândoi tot ' ~ ' [= se cârâie]).
cârcâre§u*, vb. i: gâ• ina cârcârea§â, easti ti uuari. (gæina cârâie/
cotcodæceøte, este de ouat/ pe ouate).
crâc!, interj.: s-nu fa_i ni_i crâc, av§âøi? (sæ nu faci nici cârc/ sæ
nu sco_i un sunet, ai auzit?).
îngrâøca (în-grâø-ca), loc. adv.: tata mi tri_ea arâulu-ngrâøca.
(tata mæ trecea râul în cârcæ); • ea-mi-ngrâøca! (ia-mæ-n
cârcæ!); v a r. îngrâcica.
pi zvercâ*, loc. adv.: ari multi pi zvercâ. (are multe în cârcæ).
cârøe• iu, -ea• i (câr-øe• iu, /-øea-•i), s.n. (2): ¢i si bâgæ unu
cârøe• iu tu cicioru, mi zurluseaøti di dureari. (mi s-a pus un cârcel
în picior, mæ înnebuneøte de durere).
cârcioru, -i (câr-cioru, /-ciori), s.m. 91): PAP., Lit., 327: cîrciori.
ambirigi, -ea§ (am-bi-ri-gi, /-gea§), s.m. (3); r a r.
crâømæ*, s.m.: îlu deadirâ crâømælu. (au dat aldæmaøul).
scan§ohiru, -i; -â, -i (scan-§o-hiru, /-hiri; /-hi-râ, /-ri), s.m.f. (1,1),
adj. (4a): easti unu [omu] scan§ohiru, _i u va încâcearea. (este un
[om] cârcotaø, ce o vrea [= îi place] cearta).
cârd, -uri, s.n.
grumuru, -i (grumuru, /-muri), s.m. (1): gæili sta grumuri pi câmpu
"grup" (de pæsæri)
(gæile stau cârduri pe câmp).
∅ bandæ,s.f.
gârde•iu, -ea• i (gâr-de• iu, /-dea-• i), s.n. (2): leli_i• i yinea
∅ buluc, s.n.
gârdea• i-gârdea• i. (cocorii veneau cârduri-cârduri).
∅ suitæ*, s.f.
tâvâbie*, s.f.: tri_ea tâvâbii-tâvâbii di leli_i. (treceau cârduri-cârduri
∅ ceatæ, s.f.
de cocori).
∅ puhoi, s.n.
surie, -i (su-ri-e, -rii), s.f. (6b): surii di pu• i pi garduri. (cârduri de
∅ trâmbæ, s.f.
pæsærele pe garduri); si-adunæ surie di stra¢i. (s-a strâns o
"græmadæ ♦ "
græmadæ de straie [= rufe]).
cârdæøie, -i, s.f.
cârdâølâchi, -i (câr-dâø-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): fea_irâ
"toværæøie cu oameni cârdâølâchi doi• i [ti-arâe_]. (au fæcut cârdæøie amândoi [pentru
ræi"
rele/ ræutæ_i]).
cârjaliu, -i, s.m.
cârjali, -a§ (câr-ja-li, /-la§), s.m. (3): cârjalilu tâ• ea capitili di
"cælæu, gealat ♦ "
oami¢i. (cârjaliul tæia capetele oamenilor); înv.
cârjæ, -e, s.f.
patari_â, ~ (pa-ta-ri-_â, ~ ), s.f. (9): øi-frea§i ciciorlu ø-imnâ cu
"baston-suport pentru
patari_â. (øi-a frânt piciorul øi umblæ cu cârje);
caraghioji• i øificiopicioare neputincioase" ri• i bagâ patari_â adrati di cræci cu furcâ. (saltimbancii øi bæie_ii
"piciorong"
pun picioroange fæcute din cræci cu furcæ).
214
ciorbagiu
cârlig, -e, s.n.
"inel de fier"
"andrea, croøetæ ♦ "
"cuier ♦ "
∅ cinghel, s.n.
∅ undi_æ, s.f.
"ciomag al pæstorului
aromân, ca_æ ♦ "
"capul ciomagului
pæstoresc, ræsucit øi
sculptat mæiestru de
orice cioban aromân;
ciomagul pæstoresc"
cârligu, -§i (câr-ligu, /-li-§i), s.n. (2): porculu ari cârligu tu nari.
(porcul are cârlig în nas);
împlâtescu pârpo§ cu _in_i cârli§i
sup_âri, jilea§ cu doauâ cârli§i ma groasi øi lun§i. (împletesc
ciorapi cu cinci cârlige sub_iri, pulovere cu douæ cârlige mai
groase øi lungi); aca_â-lu trastulu di cârligu! (aga_æ-o traista de
cârlig/ cuier!);
bâstunea-i ciumaglu a domnului, cârliglu-i a
picurarlui. (bastonul este ciomagul domnului, cârligul e al
ciobanului); nu-ari picuraru armânu fârâ cârligu. (nu existæ
pæcurar/ pæstor aromân færæ cârlig).
cârlibanâ, -æ¢i (câr-li-ba-nâ, /-bæ¢i), s.f. (3): caplu a cârliglui
s-c• eamâ cârlibanâ. (capul cârligului se cheamæ ' ~ ' ); cârlibana-i
øu_âtâ tra si-aca_â ciciorlu a oai• ei/ a nima• ilui cu ea. (' ~ ' este
ræsucitæ, ca sæ prindæ piciorul oii/ al animalului cu ea);
picurari• i si-ntrecu cari di cari si-lu lucrea§â cu câstura caplu a
cârliglui, cârlibana. (pæcurarii se întrec care mai de care sæ-l
lucreze cu custura capul cârligului, ' ~ ' ); picurarlu-ndrupâtu di
"cârlig de rufe"
cârlibanâ spuni ca unu dhispoti! (pæcurarul sprijinit în 'cârlibanæ'
∅ cheie*, s.f.
aratæ ca un episcop!).
c• eae*, s.f.: aca_u stra¢ili cu c• ei pi funi. (prind rufele cu chei/
cârlige pe funie).
cârlion_, -i, s.m.
arauâ, -li (a-ra-uâ, /-li), s.f. (4): øi-u-ndri§ea araua. (øi-l aranja
cârlion_ul/ perciunele); î• i hârsea aralili. (îi mângâia cârlion_ii/
"perciune, buclæ"
"cærare" (în pær)
per- ciunii);
îndrea§i-_-u araua! (îndreaptæ-_i/ aranjajæ-_i
cærarea!); v a r. pl. neart. arauâli (?).
"cârlion_, buclæ"
cârøe• iu, -ea• i (câr-øe• iu, /-øea-• i), s.n. (2): lu-ari perlu maøi
"bucli_e de lânæ bætucite cârøea• i. (pærul îl are numai cârlion_i);
lâna-i-mplinâ di
aflate în lâna bunæ"
cârøea• i øi-di ciumbi. (lâna-i plinæ de cârlion_i øi de
∅ ghemotoc*, s.n.
ghemotoace*); ari ierghi _i si-ascalnâ di po¢i cu cârøea• i. (sunt
"cârcel la plante"
ierburi/ plante ce se ca_æræ de pomi cu cârcei); ¢i si bâgæ unu
"cârcel, spasm muscular" cârøe• iu tu cicioru. (mi s-a pus un cârcel în picior).
cârlion_a, vb.
încârøi• e§u, -ari, -ai, -atâ (în-câr-øi-• e§u, /-• ea-ri, /-• eai, /-• ea-tâ),
"a (se) face cârlion_i,
vb. (4b) t/r: → t: lu-ncârøi• eai perlu la coafor. (l-am buclat pærul la
a (se) bucla"
coafor); → r: dupâ lari, perlu si-ncârøi•ea§â. (dupæ spælat, pærul
"a se încâlci/
se cârlion_eazæ); si-ncârøi• earâ doi• i. (s-au încâlcit/ încæierat/
a se încæiera"
luat la har_æ amândoi).
cârlion_are, s.f.vb.
încârøi• eari (în-câr-øi-• ea-ri), s.f.vb. (6a): ti-ncârøi• eari nu-• i si
(cârlion_at, s.n.vb)
ma-ncârøi• ea§â perlu di cându criscu. (de cârlion_at nu i se mai
"faptul de a (se)
cârlion_eazæ pærul de când a crescut).
cârlion_a/ încâlci"
cârlion_at, -æ, adj.
încârøi• eatu, -_; -tâ, -ti (în-câr-øi-• eatu, /-• ea_; /-• ea-tâ, /-ti), adj.
"care este cârlion_at,
(4a): peru-ncârøi• eatu (pær cârlion_at/ încâlcit);
lânâ multubuclat/cre_; încâlcit"
ncârøi• eatâ (lânæ plinæ de ghemotoace/ încâlcitæ);
• i-aflai
"încæierat"
încârøi•ea_. (i-am gæsit încæiera_i).
"cârlion_at, buclat,
încârøi• iosu, -oøi; -oasâ, -oasi (în-câr-øi-• iosu, /-• ioøi; /cu bucle/inele"
• ioa-sâ, /-si), adj. (4a): peru/ tortu di lânâ-ncârøi• iosu (pær buclat/
"care se ræsuceøte"
tort de lânæ încâlcit, care se ræsuceøte).
"cârlion_at, buclat, cre_) câ_ârosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-_â-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si),
(despre pær, lânæ)
adj. (4a): ¢iclu •i-ari peri• i câ_âroøi. (cel mic îi are perii [= pærul]
cârlion_at); v a r. ca_arosu, -øi.
215
ciocænitoare
cârmaci, ~ , s.m.
dumengi, -ea§ (du-men-gi, /-gea§), s.m. (3): dumengilu u _âni
"care
_ine
cârma dumenea di câravi. (cârmaciul o _ine cârma coræbiei); DN.
coræbiei/
timoneru, -i (ti-mo-neru, /-neri), s.m. (1); id.: timonerlu u du_i
conduce corabia/statul" câravea/ pamporea. (timonierul duce corabia/ vaporul); N (< gr).
"timonier"
dumeni, -¢i (du-me-ni, /-me¢i), s.f. (6a): dumenea di câravi (cârma
cârmæ, -e, s.f.
"roata cu care se men_ine coræbiei); fig.: casa u _âni dumeni. (casa o _ine/ conduce foarte
direc_ia unui vas"
bine).
"timonæ"
timoni, -¢i (ti-mo-ni, /-mo¢i), s.f. (6a): CAV., 1• , timone ; PERD,
109: Eu s'mi nnir cu ea... ø'timonea/ Cu lâpæ_i [= lupæ_] dit
mânni s'nni-ascapæ). (eu sæ mæ mir [= sæ-mi trec vremea] cu
"timonæ; cârma _ærii"
ea øi cârma cu lope_i [cu tot] din mâini sæ-mi scape); SN: la
timonea a statlui (la cârma statului).
câh-mâh (câh-mâh), interj.: tutu câh-mâh, câ nu poati, câ nu-ari!
câr-mâr, interj.;
(tot câr-mâr, cæ nu poate, cæ nu are!).
"cæ 'câr', cæ 'mâr'!"
(ezitare); ♦ câr!, interj.
"câr-mâr" (ceartæ)
câr-mâr (câr-mâr), interj.: s-ducu tutâ §uua câr-mâr, ca câ¢i• i. (lit.:
"a se cârâi, a se certa ♦ " se duc toatæ ziua câr-mâr [= se ceartæ mereu], ca câinii); v a r.
gâr-mâr/ îngârta-nmârta.
cârmâz, s.m.
cârmezi (câr-me-zi), s.f. sg.t. (6a): cu cârmezi-nvupsea maea ti
bueauâ aroøi. (cu cârmâz vopsea maia/ bunica pentru culoare
"colorant natural roøu"
(din plantæ/insectæ
roøie); mu• erili øi-dâdea cu cârmezi tu fa_â. (muierile îøi dædeau
din Mexic)
cu cârmâz pe fa_æ [ca ruj]); fustani aroøi-cârmezi (rochie ca
"cârmiziu"
cârmâzul/ cârmâzie).
cârmâziu, -e, adj.
∅ cârmâz, s.m.
cârn, -æ, adj.
nâreciu, -i; -i, ~ (nâ-reciu, /-reci; /-re-ci, ~ ), adj. (3c): nârecilu u-ari
"care are nasul mic/
narea ¢icâ. (cârnul îl are nasul mic).
turtit"; ∅ nas, s.n.
cârnu, -¢i; -nâ, -ni (câr-nu, /-¢i; /-nâ, /-ni), adj. (4a): easti cârnu;
(este cârn); cf. topon.: Valea Cârnâ.
"cârn, turtit ♦ ,
cuciumitu, -_; -tâ, -ti (cu-ciu-mitu, -mi_; /-mi-tâ, /-ti), adj. (4a): uborcænat"
ari narea cuciumitâ. (are nasul cârn/ borcænat).
"borcænat* ♦ "
înciuvâ¢eatu*, -_; -tâ, -ti (în-ciu-vâ-¢eatu, /-¢ea_; /-¢ea-tâ, /-ti),
∅ borcan/ghiveci, s.n.
adj. (4a): ari _i au narea-nciuvâ¢eatâ. (sunt care au nasul
"(nas) cârn, turtit"
borcænat).
"(nas) turtit ♦ "
paciu, -i; -i, ~ (paciu, paci; pa-ci, ~ ), adj. (3c): nari paci (nas cârn).
plâceatu, -_; -tâ, -ti (plâ-ceatu, /-cea_; /-cea-tâ, /-ti), adj. (4a): nari
plâceatâ (nas turtit).
cârnat, -i, s.m.
lucanicu, -_i (lu-ca-nicu, -ni_i), s.m. (1): lucanicu di porcu, tu
"carne tocatæ, særatæ,
ma_u di oae. (cârnat de porc în ma_ de oaie); ma lun§i suntu
§âlili di luca
pæstratæ în ma_e" (de ni_i• i. (mai lungi sunt zilele decât cârna_ii); v a r. FC: culucancu.
porc/oaie)
bumbaru, -i (bum-baru, /-ba-ri), s.n. (2): ti Crâciunu, di ma_lu
"cârnat gros; un fel de
a_elu groslu s-fa_i bumbaru, umplutu cu minu_æ• ili di porcu,
caltaboø" (færæ orez)
chisati: hi-catu, inimâ, buburecu, splinâ. (de Cræciun, din ma_ul
cel gros de porc se face caltaboø, umplut cu mæruntaiele de
porc, pisat [= tocate]: ficat, inimæ, rinichi, splinæ).
216
ciorbagiu
cârneleagæ, -i, s.f.
"læsata secului de carne"
(de dupæ sâmbæta
Sf. Teodor)
"postul pæstorilor"
∅ caø-leagæ, s.cp.
cârleagâ, -e§i (câr-lea-gâ, /-le§i), s.f. (3): cându yini cârleaga, ti
pâreasi¢i, nu s-mâcâ carni [= ti leagâ di carni]. (când vine
cârneleaga, la pæresimi, nu se mænâncæ carne [= te leagæ de
carne]); cârleaga easti preasinili a picurariloru, di dumânica di
dupâ Ayiu Thodhuru. (cârneleaga este postul pæcurarilor, de la
duminica de dupæ Sf. Teodor); v a r. reg: cærreagæ (færø., cu rl
> rr).
cârpaci, -i, s.m.
împiticâtoru, -i (îm-pi-ti-câ-toru, /-tori), s.m. (1): împiticâtorlu
"care cârpeøte pantofi"
împeaticâ pâpu_â vec• i, arupti, pâpugilu adarâ pâpu_â nali.
"meseriaø pentru lucruri (cârpaciul cârpeøte pantofi vechi, rup_i, papugiul/ cizmarul face
mærunte"; "meøter prost" pantofi noi);
aestu nu-i masturu, easti-mpiticâtoru! (æsta nu-i
meøter, e cârpaci!).
cârpæ ∅peticæ, s.f.
∅ pæmætuf, s.n.
cârpæcealæ, -i, s.f.
∅ peticealæ, s.f.
cârpætor, -e, s.n.
cripitoru, -oari (cri-pi-toru, /-toa-ri), s.n. (2): pi cripitoru tindemu
aloatlu ti peturi, piti, bâclâva§. (pe cârpætor, întindem aluatul
"fund rotund de lemn
pentru întins aluatul"
pentru iofcale, plæcinte, baclavale); v a r. ræsp. cârpitoru.
cârpi, -ire, -it
∅ petici, -ire, -it
cârti, vb. "a deranja,
cârtescu*, vb. t/r: nu mi cârtea, alasâ-mi! (nu mæ atinge/
a atinge* ♦ , a supæra ♦" deranja, lasæ-mæ!); s-cârtirâ, nu zburæscu. (s-au supærat, nu
"a cârti, a-øi strica*gura" vorbesc).
"a-øi strâmba* gura
aspargu* gura, loc. vb.: nu voi s-¢i-aspargu gura. (nu vreau sæ-mi
(vorbind strâmb)"
stric gura [= sæ cârtesc]).
"a cârti, a scoate* ocæri strâmbu* gura, loc. vb.: s-nu _â strânghi gura! (sæ nu-_i strâmbi
din guræ"
gura [= sæ nu cârteøti]!).
scotu* din gurâ, loc. vb.: câti scoati din gurâ! (câte [ocæri] scoate
din guræ/ inventeazæ!).
cârti_æ, -e, s.f.
øumuro¢iu, -i (øu-mu-ro¢iu, /-ro¢i), s.m. (1): câmpulu easti-mplinu
"mamifer care sapæ
di øumuro¢i. (câmpul este plin de cârti_e).
galerii în pæmânt"
øumuro¢iu, -oa¢i (øu-mu-ro¢iu, /-oa-¢i), s.n. (2): øumuro¢ilu
"muøuroi de pæmânt"
scoati øumuroa¢i di locu. (cârti_a scoate muøuroaie de pæmânt).
câølæ, -a§ (câø-læ, /-la§), s.m. (3): PAD., 2, XXVI: chiru_
câølæ, -e, s.f.
câøladzlli intra_ tu mæna a noilor stati _i li deadiræ la al_.
"cazarmæ"
"loc bun de iernat"
(pierdute câølele intrate în mâna altor state ce le-au dat la al_ii);
∅ mandræ, s.f.
easti câølæ bunu ti irnaticu. (este câølæ bunæ de iernat).
câølegi, s.f.pl..
câøleagâ, -e§i (câø-lea-gâ, /-le§i), s.f. (3): di ti câøleagâ, nu s"post de brânzæ"
mâcâ ni_i caøu, tu preasi¢ili di Paøti. (de la câølegi, nu se
∅ cârneleagæ, s.f.
mænâncæ nici brânzæ, în pæresimi/ postul Paøtelui); bis.
217
ciocænitoare
câøtig, -uri, s.n.
"ceea ce câøtigæ cineva;
ceea ce este de folos"
"naøtere ♦ , dobândire
de copil"
amintaticu (a-min-ta-ticu), s.n. sg.t. (1): CAR., Litgh., 53, XVI:
amintaticlu ti sufitli anostri... a_e s-cæftæm la domnulu. (cele
bune øi de folos pentru sufletele noastre aceea sæ cerem la
Domnul);
avu amintaticu bunu tu Amirichie. (a avut câøtig bun
în America); tu amintaticu, vini baba di u-agiutæ mu• earea sfacâ. (la naøtere, a venit moaøa de a ajutat-o muierea/ femeia
"câøtig, profit, avantaj"
sæ nascæ).
dhyeafuru, -i (dhyea-furu, /-fu-ri), s.n. (2): nu-adu_i dhyeafuru
"dobândæ ♦ "
cafinelu. (nu aduce câøtig/ profit cafeneaua); eh, _i dheafuru
amu mini?! (eh, ce avantaj am/ cu ce mæ aleg eu?); da pâra§
cu dhyeafuru. (dæ bani cu dobândæ); v a r. dhyeafurauâ, /-æi.
amintu, -ari, -ai, -atâ (a-min-tu, /-min-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1) i/t:
câøtiga, vb.
"a ob_ine un profit"
→ i: amintâ ghini di vârnu anu. (câøtigæ bine de vreun an);
"a câøtiga la cær_i'
amintæ la cær_â. (a câøtigat la cær_i); tu polimu amintarâ a
"a învinge în ræzboi"
noøtri. (la ræzboi, au învins ai noøtri); → t: Costa amintæ pâra§
"a naøte/dobândi copil"
mul_â cu tâtumea. (Costa a câøtigat bani mul_i cu tutunul); → r:
"a se naøte"
Lena amintæ ficioru. (Lena a næscut/ dobândit un bæiat); mini miamintai Samarina. (eu m-am næscut la Samarina); v a r. reg.
∅ scoate*, vb.
amindu.
"a câøtiga"
scotu*, vb. i/t: scotu multu/ pâra§ mul_â. (scot/ câøtig mult/ bani
∅ reuøi*, vb.
mul_i).
"a reuøi, a câøtiga"
închirdhâsescu*, vb.
câzânsescu, vb. ; ?.
câøtigare, s.f.vb.
amintari (a-min-ta-ri), s.f.vb. (6a): easti bunu ti-amintari pâra§.
(câøtigat, s.n.vb)
(este bun la/ de câøtigat bani); muri tu oara amintari• ei. (a murit
"faptul de a câøtiga"
în momentul naøterii).
∅ scoatere*, s.f.vb.
scuteari*, s.f.vb.: ti scuteari scoati multu. (de câøtigat câøtigæ
mult).
câøtigat, -æ, adj.
amintatu, -_; -tâ, -ti (a-min-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): pâra§
"care a fost câøtigat"
aminta_ fârâ asudoari (bani câøtiga_i færæ sudoare); fig.: ma
"care este avantajat"
amintatu escu macâ tacu. (mai câøtigat sunt dacæ tac);
¢icu
"næscut/dobândit"
amintatu tu xeani (mic/ copil næscut/ dobândit în stræinætate).
"câøtigat, ob_inut"
scosu*, adj.: para§ scoøi liøoru (bani scoøi/ câøtiga_i uøor).
câøtigætor, -e, adj.
amintâtoru, -ori; -oari, ~ (a-min-tâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), adj.
"care câøtigæ mereu"
(3c): elu easti totâna amintâtoru [la lucru, la agiucari cær_â]. (el
este totdeauna câøtigætor [la lucru, la jocul de cær_i]).
cât, -æ, pr.adj.interog.-rel. câtu, -_; -tâ, -ti (câtu, câ_; câ-tâ, /-ti), pr.adj.interog.-rel., s.n. (1);
" ~ " (cantitativ)
→ interog.: câtu [locu ari?] (cât [pæmânt] are?); câtâ [pâni]
" ~ " (temporal)
mâcâ? (câtæ [pâine] mænâncæ?); câta [casâ]-i a voastrâ?; câtu
"a câta oaræ?"
[chiro] va si stai? (cât [timp] ai sæ stai?); câta oarâ/ câti ori s-_â
"câ_i/câte dintre ei/ele"
§âcu? (a câta oaræ/ de câte ori sæ-_i zic?); → rel.: nu øtiu câtu
"câtor(a)"
[locu] ari/ câtâ [pâni] mâcâ/ câ_ [oaspi_] vinirâ (nu øtiu cât
"pe câ_i/câte"
[pæmânt] are/ câtæ [pâine] mænâncæ/ câ_i [oaspe_i] au venit);
§â-¢i câ_ di e• i vinirâ (zi-mi câ_i dintre ei au venit), a câtoru/ la
"cât/câtæ... !"
câ_ [ficiori] lâ deadiøi meari (câtor/ la câ_i [copii] le-ai dat mere),
"cât (aritmetic), rezultat
câti [feati] li c• imaøi la numtâ (pe câte [fete] le-ai chemat la
al împær_irii"
nuntæ); → excl.: câtâ muøutea_â! (câtæ frumuse_e!); → s.n.
câtu , SN: tu-mpâr_ari, aflæmu câtlu [câtu iøi dupâ _impâr_âøi]. (la
218
ciorbagiu
∅ cât, conj., infra
"nu-ø-cât/câtæ"
"cine øtie cât/câtæ... "
cât, adv. interog.-rel.
" ~ " (modal, cantitativ)
" ~ " (temporal)
"cât e ceasul?"
cât, prep.
"cât, ca"; "cât de... ? "
cât, conj. ∅ cât, pr.rel.
" ~ " (cantitativ)
"cât timp"
"îndatæ ce" (temp)
"cu cât... cu atât"
(mæsuræ progresivæ)
"cu cât/câtæ/câ_i/câte...
cu atât"
"oricât" (+ vb)
câte, adv.
"câteodatæ ♦ "
"câte pu_in"
"câte cât"
"câte cât, -â, -_i, -te?"
"câte doi, trei"
"unul câte unul"
"de ♦ (= 'câte') "
câteodatæ, adv.
"uneori ♦ ;
"din când ♦ în când"
"uneori... (alteori)"
∅ datæ*, s.
∅ uneori, adv.
câtva, câ_iva; câtæva,
câteva, pr.adj. nedef.
"pu_in(æ), niøte"
împær_ire, gæsim câtul [cât a ieøit dupæ ce ai împær_it]).
nu-ø-câtu, -_; -tâ, -ti (nu-ø-câtu... ), loc. pr. nedef.: nu-ø-câtu/ nuø-câtâ oarâ tricu. (nu-ø-/ øtiu cât/ câtæ vreme a trecut).
ca-øti-câtu, -_; -tâ, -ti (caø-ti-câtu, /-câ_; /-câ-tâ, /-ti), loc.
pr.nedef.: ca-øti-câtu plâmsi/ ~ -câti §âsi... (care/ cine øtie cât a
plâns/ câte a zis); v a r. ræsp. ca-ø-câtu,-_; -tâ, -ti, neîngrijit.
câtu, adv. interog.-rel.: → câtu _â fa_i umtulu? (cât î_i face/ costæ
untul?);
câtu va si stai? (cât ai sæ stai?); → — câtu-i oara/
sâhatea? — nu stiu câtu-i oara. (— cât e ora? — nu øtiu cât e
ora); feata-i bunâ câtu-s-§â_i. (fata-i bunæ cât [po_i sæ zici, cât
încape = foarte bunæ]).
câtu, prep.: pomu analtu câtu casa. (pom înalt cât casa); câtu
analtâ-i feata? — câtu mini. (cât de înaltæ-i fata?— cât mine).
câtu... (ahâtu), conj.: feciu câtu putui. (am fæcut cât am putut); →
câtu vini øi-fu§i. (cât ce a venit øi a fugit [= plecat]); → câtu øi§u,
nu-• i tâcu gura. (cât a øezut/ stat, nu i-a tæcut gura);
câtu
bâne§, înve_. (cât træieøti, înve_i);
câtu-ntunicæ, acâ_æ
ploaea. (îndatæ ce s-a întunecat, a început ploaia); → câtu
creaøti, si-aøtearni ficiorlu. (cu cât creøte, [cu atât] se aøterne/
cumin_eøte bæiatul); câtu-s-du_i, auøeaøti. (cu cât se duce/
înainteazæ [în vârstæ], cu atât îmbætrâneøte); câtu ma rari
praøi• i, ahâtu ma groøi va s-creascâ. (cu cât mai rari prajii, cu
atât mai groøi au sæ creascæ); → adj.pr.: câti brâni-• i ba§i a
buti• ei, ahâtu ma sânâtoasâ easti. (cu cât mai multe brâie/ cercuri
îi pui butiei, cu atât mai sænætoasæ/ solidæ este); → câtu-shibâ, tutu va ti-agiutâ. (oricât sæ fie, tot are sæ te ajute).
câti (câ-ti), adv.: câtiunâoarâ [= câti unâ oarâ] voi s-moru.
(câteodatæ vreau sæ mor); s-mâ_i câti pu_ânu, tra s-nu-_ cadâ
greu. (sæ mænânci câte pu_in, ca sæ nu-_i cadæ greu); → câti
câtu vâ deadi a cathiunui? — câti doauâ meari. (câte cât v-a dat
fiecæruia? — câte douæ mere); câti câti vâ deadi? (câte câte v-a
dat?); → trecu featili câti doauâ, câti trei... (trec fetele câte douæ,
câte trei.); vinirâ unu câti unu di câftarâ ti mâcari. (au venit unul
câte unul de-au cerut de mâncare); unu câti unu, murirâ tu_. (unul
câte unul au murit to_i); di: unu di unu, murirâ tu_. (unul câte
unul au murit to_i); unâ di unâ urdina cârvæ¢ili. (una câte una
circulau caravanele).
câtiunâoarâ (câ-ti-u-nâ-oa-râ), adv.: câtiunâoarâ ¢i-u doru di
locurili a noastri. (câteodatæ mi-e dor de locurile noastre); v a r.
câtinâoarâ.
câtivârnâoarâ (câ-ti-vâr-nâ-oa-râ), adv.: yini câtivârnâoarâ pi la
noi. (vine câteodatæ/ din când în când pe la noi).
ori-ori*, loc. adv.: ori-ori easti bunu, ori-ori nu-i. (câteodatæ e bun,
altædatæ nu-i).
niscântu, -_â; -tâ, -ti (nis-cân-tu, /-_â; -tâ, -/ti), pr.adj. nedef. m.f.:
dæ-¢i niscântâ pâni; voi øi-mini niscântâ. (dæ-mi câtæva/ niøte/
pu_inæ pâine; vreau øi eu pu_inæ); tricu niscântâ oarâ/ niscântu
chiro. (a tre-
219
ciocænitoare
cut câtæva vreme/ câtva timp); vinirâ niscân_â oaspi_. (au venit
câ_iva oaspe_i); loai niscân_â [pâra§]. (am luat niøte/ câ_iva/
ceva [bani]); v a r. ræsp. nâscântu.
"câ_iva, vreo doi"
îndoi, îndoauâ (în-doi, în-doa-uâ), num. nedef. m.f.pl.: tricurâ-ndoi
"câteva, vreo douæ"
a¢i øi s-turnæ acasâ. (au trecut câ_iva ani øi s-a întors acasæ);
∅ doi, douæ, num. card. adunai îndoauâ nu_i. (am cules câteva nuci); bagâ-ndoauâ
leamni pi focu! (pune câteva lemne pe foc!).
câtva, adv.
_iva* (_i-va), adv.: øi§u _iva la voi oaspili! (a øezut/ stat
"pu_in/destul"
ceva/destul la voi oaspele/ musafirul!);
eh, _iva nu øi§uøi! (ei,
"deloc"; ∅ ceva*, pr.
deloc n-ai stat!).
ce, pr.adj. interog.-rel.
_i, pr.adj. interog.-rel. invar.: → interog.: _i omu vini? (ce om a
"care"
venit?); _i si-avdi? (ce se aude?); → rel.: omlu _i yini easti vi_inlu.
"ce, pe care"
(omul ce/ care vine este vecinul); ia-u sor-mea, _i nu u vi§ui di
"cu care"
unu mesu! (iat-o pe sor-mea, ce/ pe care n-am væzut-o de o
lunæ!); omlu _i vi¢iu cu elu... (omul ce am venit cu el/ cu care am
"ce, în care"
venit... ); ascâpæ di niputearea _i trapsi. (a scæpat de boala ce a
tras-o); nu tri_ea §uuâ _i s-nu s-ducâ la mâ-sa. (nu trecea zi ce/
în care sæ nu se ducæ la mæ-sa);
§uua _i fu§imu dâdea
"ce, cât" (mod., temp.)
neauâ. (în ziua ce/ în care am plecat, ningea); doauli §âli _i
øi§ui la e• i, fui maøi harauâ. (în cele douæ zile ce/ cât am stat la
ei, am fost numai bucurie); øi§u _i øi§u øi-fu§i. (a stat ce a stat øi
"ce, încât" (consecutiv)
a plecat); îlu plâmsi _i-lu plâmsi øi-tâcu. (l-a plâns ce l-a plâns øi
a tæcut); di itia a • ei, _i s-nu-aibâ harauâ! (din cauza ei, încât
sæ nu aibæ bucurie/ de nu s-ar mai bucura!); easti aræu _i nu-ari
"înaine de" (+ vb.inf.)
pâreac•i! (este ræu ce/ cæ nu are pereche!); ninti _i s-fu§imu
"înainte sæ"(+ vb.conjct.)
Aminciu, si-nsuræ Toda. (înainte de a pleca/ sæ plecæm la
"ce fel de?"; "de ce?"
Aminciu, s-a însurat Toda); → _i soi di omu easti? (ce fel de om
"ce... !
este?); _i-adraøi aøi? (de ce ai fæcut aøa?); excl.: _i ficiori, _i
"øi ce dacæ?"
fumea• i ari! (ce bæie_i, ce copii are!); øi-_i cara adrai, aøi vrui!
'ce (mai) faci/face_i?"
(øi ce dacæ am fæcut, aøa am vrut!); øi-_i câ suntu xeani, mini
"ce øi cum"
li voi! (øi ce dacæ sunt stræine, eu le iubesc!); e x p r.: _i fa_i ?/
"de ce (?)"
"de/despre/pentru ce (?)" _i-adari? (ce [mai] faci?); va si-aflu mini _i øi-cumu. (am sæ aflu
eu ce øi cum).
"cine øtie ce/care/cât (?)" ti/ trâ _i (ti-_i/ trâ-_i), pr.adj. interog.-rel.: ti _i tâcuøi? — nu øtiu trâ
_i §â_eamu. (de ce ai tæcut? — nu øtiu despre ce ziceam); ti/ trâ
_i viniøi? (de ce ai venit?).
_i-øti-_i/ -cari/ -câ_, /-câti (_i-øti-_i, _i-øti-ca-ri, /-câ_, /-câ-ti), pr.
interog.-rel. cp.: _i-øti-_i va s-§âcâ?! (cine øtie ce are sæ zicæ?!);
"din ce în ce"
_i-øti-cari-u-furæ iada?! (cine øtie care a furat-o iada?!); _i-øti∅ acolo*, adv.
câ_/ câti va s-yinâ la numtâ?! (cine øtie câ_i/ câte au sæ vinæ la
nuntæ?!).
a_ia*-di-a_ia (a-_ia-di-a-_i-a), loc. adv.: a_ia-di-a_ia dâdea siascapâ. (din ce în ce dædea sæ scape).
cea, cele, art.adj., f.sg.pl.
∅ aceea, acelea, pr.dem.
ceacâr, -æ, s.m.f., adj.
strâoc• iu, -i; -oac• i, ~ (strâ-o-c• iu, /-o-c• i; /-oa-c• i, ~ ), s.m.f.
"saøiu,
(1,9), adj. (3c): easti strâoac•i, câ lu-arucâ oc• iulu. (este
saøie, cæ-l
"ceva ♦ "
220
ciorbagiu
care are strabism"
"care are ochi
de culori diferite"
"saøiu"
'aruncæ' ochiul); e x p r.: tini ti mutreaøti, øi-mini veadi. (pe tine
te priveøte, øi pe mine mæ vede!); v a r. strioc• iu.
ceacâru, -i; -â, -i (cea-câru, /-câri; /-câ-râ, /-ri), s.m.f. (1,1), adj.
(4a): ceacârlu/ omlu ceacâru lu-ari unlu oc• iu di unâ bueauâ,
alantu di altâ i lu-arucâ unlu oc• iu. (ceacârul îl are unul [dintre]
ochi de o culoare, pe celælalt de alta sau îl 'aruncæ'/ scapæ unul
din ochi).
ceat-pat (ceat-pat) loc.adv.: _i-adari? — eh, ceat-pat! (ce faci? —
ei, ceac-pac!); li øtie ceat-pat grâ_eøtili. (o øtie ceac-pac greaca);
li lucræ ceat-pat pâpu_âli. (i-a lucrat aøa øi-aøa pantofii).
ceacøiri (ceac-øiri), s.m.pl (1): Tur_â• i purta ceacøiri, pantaloni
lær§i. (turcii purtau ceacøiri, pantaloni largi); v a r. cihciri.
ceac-pac, adv.
"aøa øi-aøa ♦ ";
"nu prea bine"
ceacøiri, s.m.pl.
"pantaloni largi turceøti"
ceadiriu, adj. ∅ cort, s.n.
ceafæ, -e, s.f.
nucâ*, s.f.: lu-acâ_ai di nucâ. (l-am apucat de nucæ/ ceafæ);
"spatele gâtului"
CAR., Stih., 12: ΢i câ§u pi nucâ unâ frân§â,/ uscatâ,/ greauâ di
∅ nucæ*, s.f.
pumoara-anlui _i tricu... (mi-a cæzut pe ceafæ o frunzæ,/
"cap"
uscatæ/, grea de povara anului ce a trecut... ); _i-• i tricu pri-tu
∅ gât, s.n.
nucâ?! (ce-i trecu prin cap?).
"ceafæ, gât"
zvercâ, -_i (zver-câ, /-_i), s.f. (3): u-ari zverca sânâtoasâ/ groasâ.
"a-øi rupe gâtul"
(o are ceafa sænætoasæ/ groasæ/ tare); fig.: øi-frea§i zverca!
"a avea în cârcæ
(øi-a rupt gâtul!); øi-lo zverca, fu§i! (øi-a luat gâtul, a plecat [= s-a
pe cineva" (fig.)
cærat]!); • i-armasirâ pi zvercâ fra_• i a_e• i ma ni_i• i. (i-au râmas
"a pæcæli ♦ pe cineva"
în cârcæ fra_ii mai mici); mi loaøi pi zvercâ. (m-ai luat pe gât [=
"a-l avea pe conøtiin_æ" m-ai pæcælit]); s-mi-ai pi zvercâ! (sæ mæ ai pe conøtiin_æ).
"(a-i da) una
peste ceafæ"
zvircâreauâ, -ei (zvir-câ-rea-uâ, /-rei), s.f. (5): î• i trapsi unâ
zvircâreauâ si-u _ânâ minti! (i-a tras una pe ceafæ s-o _inæ
minte!).
ceai, -uri, s.n.
ceae, cei (cea-e, cei), s.f. (6a): dæ-¢i unâ ceae! (dæ-mi un ceai!);
"plante aromate"
biui cei multi, câ fui arâ_itu. (am bæut ceaiuri multe, cæ am fost
"lichidul infuzat cu ceai"
ræcit); cei ti yitrie (ceaiuri medicinale); ceae di ti• iu/ di-ayeazmâ
"ceai medicinal"
(ceai de tei/ de izmæ-mentæ); ceae di China/ di-Arusie (ceai
"ceai chinezesc/rusesc"
chinezesc/ rusesc).
ceair, -uri, s.n.
ciiri, -i (ci-i-ri, /-iri), s.f. (6a): callu paøti tu ciiri. (calul paøte în
"poianæ ♦ , padinæ ♦ "
ceair); ciirea-i padi veardi. (ceairul este o padinæ verde).
cealma, -le, s.f.
cealmâ, -i (ceal-mâ, /-mi), s.f. (1): auøi• i øi-liga caplu cu cealmâ.
"turban"
(bætrânii îøi legau capul cu cealmaua); v a r. cealmæ, -a§, s.m.
"øervet ♦ , turban"
(3).
øirveti*, s.f.: celni_i• i chihâea§ bâga pi capu øirveti. (celnicii
"basma ♦ , turban"
cæpetenii de sate puneau pe cap øervet).
cipâ, -i (cipâ, /-pi), s.f (1): auøi• i cipa¢i poartâ pi capu cipi.
"~,~"
(bætrânii [aromâni] din Bulgaria poartæ pe cap turbane).
"cealma, turban"
cârâmu, -uri (câ-râmu, câ-râ-muri), s.n. (1); reg.
sârichi,-i (sâ-ri-chi, /-richi), s.f. (6a): caplu-nvârtitu cu sârichi
(capul învârtit/ înfæøurat cu cealma).; reg.
ceapæ, -e, s.f.
_eapâ, -i (_ea-pâ, /-pi), s.f (1): _eapâ veardi/ uscatâ (ceapæ
"legumæ iute la gust"
verde/ uscatæ); _eapâ arocutâ, streasâ / scalonâ, di apâ (ceapæ
"ceapæ rotundæ/lungurotundæ, tare / lunguia_æ [de Escalonia], de apæ); _eapa chisatâ
s-bagâ pi-aranâ.
221
ciocænitoare
ia_æ ♦ "
"coadæ de ceapæ verde"
∅ cepu_æ*, s.f.
"musta_æ/rædæcinæ
de ceapæ _ânæræ"
"bulb" (de floare)
(ceapa pisatæ se pune pe ranæ); cu coadili/ cudi_âli di _eapâ
veardi adræmu pitâ di _ipi_i. (cu cozile/ codi_ele de ceapæ verde
facem plæcintæ de cepu_e*); barbâ di _eapâ (musta_æ de
ceapæ); — _i-i: unâ moaøi cu gru¢ilu tu locu? — _eapa! (— ce-i
[ghicitoare]: o babæ cu bærbia-n pæmânt? — ceapa!); e x p r.:
nu fa_i câtu unâ _eapâ. (nu face nici cât o ceapæ/ nu valoreazæ
nimic); ari lilici _i-au _eapi la arâdâ_inâ. (existæ flori ce au cepe
la rædæcinæ).
ceapcânu, -¢i; -nâ, -ni (ceap-cânu, /-câ¢i; /-câ-nâ, /-ni), s.m.f.
ceapcân, -æ, s.m.f.
"(om) ræu, escroc, øiret" (1,1): [omu] ceapcânu, aræu, øirimetu. ([om] ceapcân, ræu, øiret).
"vagabond ♦, om færæ ceapatoreanu, -¢i; -nâ, -ni (cea-pa-to-reanu, /-rea¢i; /-rea-nâ, /cæpætâi"
ni), s.m.f. (1,1): Gr. Aut.: niøti ceapatorea¢i lu-arupsirâ gardulu.
∅ cæpcæun, s.m.
(niøte vagabonzi l-au rupt gardul).
ceapcânærie, -i, s.f.
ceapcânlâchi, -i (ceap-cân-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): s-_âni di
ceapcânlâchi. (se _ine de ceapcânærii).
"faptul de a fi ceapcân"
ceapraz, -uri, s.n.
ceaprazu, -i (cea-prazu, /-pra-zi), s.n. (2): stra¢i cu ceaprazi
"firet metalic, gæitan ♦ " galbini, scânti• ioasi (straie cu ceaprazuri galbene scânteietoare/
lucitoare).
cearæ, s.f.
_earâ (_ea-râ), s.f.sg.t.(1): _eara u facu alghinili i la fabricâ. (ceara
"produs sintetic/de
o fac albinele sau la fabricæ); eara _earâ tu fa_â. (era ca ceara
albine, insolubil în apæ" la fa_æ).
"lumânare"
_earâ, _eri (_ea-râ, _eri), s.f. (3): aprindu _eri la bisearicâ ti yii øi-ti
"a
avea
pærul
ca mor_â. (aprind lumânæri la bisericæ pentru vii øi pentru mor_i);
lumânæri"
e x p r .: peri• i • i-ari _eri, di nila_. (perii [= pærul] îi are ca
"a
fi
_eapæn
ca lumânæri, de nespæla_i [ce sunt]); eara tesu _earâ. (era întins/
lumânarea"
mort ca lumânarea [drept, în_epenit]); va s-• i-aprin§â _earâ ti
"a fi recunoscætor
buna _i _â fea_i. (trebuie sæ-i aprinzi o lumânare pentru binele ce
cuiva"
_i-a fæcut).
cearcæn, -e, s.n.
vinitu*, adj.: easti vinitu sum-oc• i. (este vânæt sub ochi/ are
∅ vânæt*, adj.
cearcæne).
cearøaf, -uri, s.n.
circeafi, -ehi (cir-cea-fi, /-cehi), s.f. (6a): circeafi albâ ti pi patu/ ti
"rufæ de pat/pæturæ/
sum-iambulâ/ ti pi paplumâ (cearøaf alb pentru [pus] pe pat/
plapumæ"
pentru [pus] sub cergæ/ pentru [pus] pe plapumæ).
ceartæ, -uri, s.n
încâceari (în-câ-cea-ri, /-ceri), s.f. (vb), (6a): avea-ncâceari
"discu_ie violentæ între
greauâ-n casâ, di si-alâsarâ. (aveau ceartæ grea în casæ, de spersoane";∅
certare, au læsat [= au divor_at]); tutâ §uua-ncâceri. (toatæ ziua certuri).
s.vb.
mâcâturâ*, s.f.: au mari mâcâturâ-n casâ [s-mâcâ unu cu-alantu].
"ceartæ, discordie"
(au mare discordie-n casæ [se mænâncæ unul cu altul]).
∅ [mâncæturæ*], s.f.
încâciturâ, -i (în-câ-ci-tu-râ, /-turi), s.f. (3): fu mari-ncâciturâ! (a
"ceartæ" "
fost mare ceartæ!).
îngrâ¢i*, s.f.: au multâ-ngrâ¢i-n casâ. (au multæ ceartæ/ râcæ în
" ~ , râcæ"; ∅ scâncet*, s. casæ).
"ceartæ"
cârtiturâ, -i (câr-ti-tu-râ, /-turi), s.f. (3): avurâ cârtiturâ mari fra_• i.
(au avut ceartæ mare fra_ii).
"ceartæ, discu_ie""
câvgæ, -a§ (câv-gæ, /-ga§), s.m. (3): di zboru-zboru, iasi câvgælu.
(din vorbæ-n vorbæ, iese cearta); øi: câvgâturâ, r a r.
"ceartæ, gælægie""
dâvâturâ, -i (dâ-vâ-tu-râ, /-turi), s.f. (3); id.; reg.
"~"
giurgiunâ, -i (giur-giu-nâ, /-ni), s.f. (1); reg., r a r.
222
ciorbagiu
ceas, s.n. ∅ oræ, s.f.
∅ ceasornic, s.n.
ceasornic, -e, s.n.
"obiect care aratæ trecerea timpului"
∅ oaræ*, s.f.
"~"
"ceas(ornic) de mânæ/
buzunar/ perete"
∅ orologiu, s.n.
∅ acorda* (un instrument), vb.
∅ oræ*, s.f. "ceas" (timp)
ceasornicar, -i, s.m.
"care reparæ ceasuri"
" ~ "; ∅ ornicar, s.m.
ceaøcæ, -i, s.f.
"cupæ ♦ ; con_inutul ei"
∅ felegean*, tas, s.n.
"ceaøcæ"
oarâ*, s.f.: tata-¢i lo oarâ di-amalamâ. (tata mi-a luat ceas de aur);
— _i-i: suflitu nu-ari, øi-ca yiu adi• i? — oara! (— [ghici] ce-i:
suflet nu are øi ca viu respiræ? — ceasornicul!); _i oarâ spuni
oara a ta?/ _i oarâ-i? (ce oræ aratæ ceasul tæu?/ cât e ceasul?).
sâhati, -æ_ (sâ-ha-ti, /-hæ_), s.f. (6a): auøu cu sâhati tu gepi, cu
chiusteca di asimi pi cheptu (bætrân cu ceas de buzunar, cu
lan_ul de argint pe piept); agrâøi si-u øu_â/ si-u-curdhiseascâ*
sâhatea. (a uitat sæ-l întoarcæ ceasul); _i oarâ spuni sâhatea/
câtu-i sâhatea? (ce oræ aratæ ceasornicul/ cât e ceasul?); sâhati
di mânâ/ gepi/ muru, uruloyi. (ceasornic de mânæ/ buzunar/
perete, orologiu); v a r. FC: sâati, sati.
sâhâtci, -ea§ (sâ-hât-ci, /-cea§), s.m. (3): sâhâtcilu li-ndrea§i
sâhæ_li asparti. (ceasornicarul [le] reparæ ceasurile stricate); înv.
urluyæ, -a§ (ur-lu-yæ, /-ya§), s.m. (3): id.
fligeanæ*, s.f.: beau unâ fligeanâ di cafe. (beau o ceaøcæ de
cafea).
scafâ*, s.f.: beau unâ scafâ di cafe. (beau o ceaøcæ de cafea).
ceaøcâ, ceøti (ceaø-câ, ceø-ti), s.f. (3); id.; (?)
ceatal, s.n.
∅ furculi_æ, s.f.
ceatæ, -e, s.f.
ceatâ, ceti (cea-tâ, ce-ti), s.f. (1): ceatâ di furi/ di câ¢i (ceatæ de
"grup de oameni/ pæsæri/ ho_i/ de câini); BOGA, Veac, 281: celni_i• i anvârliga_i di ceatæ.
câini"; ∅ bandæ, s.f.
(celnicii înconjura_i/ asedia_i de ceatæ [de furi]); ceti-ceti yinea
∅cârd, ∅ buluc, s.n.
Tur_i• i. (cete-cete veneau turcii);
cându cântâ fârøiro_• i, ceata
"cor ♦ ce _ine isonul"
_âni boa_ea. (când cântæ færøero_ii, ceata/ corul _ine isonul); v
a r. pl. ceati.
cea_æ, -uri, s.n.
negurâ*, s.f.: mun_â acupiri_ di neguri (mun_i acoperi_i de neguri/
"umezealæ, neguræ* ♦ " ce_uri); easti negurâ nafoarâ. (este cea_æ afaræ).
"cea_æ"; ∅ pâclæ, s.f.
câtâhnie, -i, s.f.; ? (cf. DDA, s.v. cætæhnie).
ceauø, -i, s.m.
ceauøu, -i (cea-uøu, -i), s.m. (1): ceauølu eara sergentu la Tur_i.
"sergent"
(ceauøul era sergent la turci).
" ~ major"
ceauø-baø (ceauø-baø), s.m. cp. (1); înv.
cec, -uri, s.n.
cecu, -uri (cecu, ce-curi), s.n. (1): î¢i deadi cecu, nu pâra§. (mi-a
"foaie de platæ"
dat cec, nu bani); N (cf. rom. cec, fr. cheque, engl. check).
ceda, vb.
alasu*, vb.: ma-alasâ øi-tini! (mai lasæ/ cedeazæ øi tu!).
"a renun_a ♦ la ceva"
facu* cali, loc.vb.: omlu va s-facâ cali, s-nu u _ânâ tutu pi-a lui.
∅ læsa*, vb.
(omul trebuie sæ facæ cale/ sæ cedeze, sæ nu o _inæ tot pe a
∅ face*
lui); ta_i, fæ cali! (taci, cedeazæ!); fæ-ti ma ¢icu/ nicâ! (fæ-te mai
mic/ micæ!).
ceh, -æ, s.m.f., adj.
Cehu, -i; -â, -i (cehu, cehi; ce-hâ, -hi), s.m.f., adj. (4a): Cehi• i
"locuitor al Cehiei"
bânea§â tu Cehie. (cehii træiesc în Cehia); N.
cel, cei, art.adj.m.sg.pl.
∅ acela; aceia, pr.dem.
223
ciocænitoare
celar, -e, s.n. (pop.)
"pivni_æ, izbæ ♦ "
∅ chiler*, s.n.
_ilaru, -i (_i-laru, /-la-ri), s.n. (2): _ilarlu-i unâ, chilarea-i altâ.
(celarul; e una, chilerul* e alta): _ilarlu-i sum-casâ, easti ti caøuri,
moari, yinu, ma chilarea-i în casâ, ti stra¢i, iambuli, di tuti. (celarul
e sub casæ, este pentru caøuri/ brânzeturi, varzæ acræ, vin, iar
chilerul e în casæ, pentru straie/ haine, cergi, de toate).
"celar, magazie"
mâzæ, -a§ (mâ-zæ, /-za§), s.m. (3): leamnili li _ânea tu mâzæ.
(lemnele le _ineau în celar/ magazie).
celælalt, -æ, pr.adj.dem. alantu, -_â; -tâ, -ti (a-lan-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), pr.adj.dem.m.f.sg.pl.:
"cel mai îndepærtat
→ pr.: cându zburaøti alantu va s-ta_i. (când vorbeøte celalalt
din douæ obiecte/
trebuie sæ taci); s-nu • eai lucrulu alântui! (sæ nu iei lucrul
fiin_e"
altuia!); → adj.: c• eamâ-lu alantu ficioru! (cheamæ-l pe celælalt
∅ cestælalt, pr.adj.dem.
[bæiat]!); cu unâ mânâ _â da, cu-alantâ _â • ea. (cu o mânæ î_i
dæ, cu cealaltæ î_i ia); nu cu aestu, cu-alantu yeatru va si
zburæøti. (nu cu acesta, cu celælalt doctor trebuie sæ vorbeøti); v
a r. reg. alandu.
celærel, -e, s.n., dim.
_ilâricu, -_i (_i-lâ-ricu, /-ri-_i), s.n. (2); dim.
"celar ♦ mic" (pop.)
_ilâruøu, -i (_i-lâ-ruøu, /-ru-øi), s.n. (2); dim.
celibat, s.n.
bichirea_â, -e_ (bi-chi-rea-_â, /-re_), s.f. (3): nu ti sâturaøi di
"faptul de a fi celibatar/
bichirea_â/ ninsurari? (nu te-ai sæturat de a fi becher?).
becher ♦ "
bichirlâchi, -i (bi-chir-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a); id.
celibatar, -æ, s.m.f.
∅ becher, neînsurat,
nemæritatæ, s., adj.
cel mai, cea mai
ma + adj. + art.encl.: ma bunlu di tu_ eara ¢iclu ficioru. (cel mai
(+ adj) (superl. rel.)
bun din[tre] to_i era feciorul cel mic); Musilu u-adra ma buna
"cel/cea mai bun/bunæ"
lâcumi di Hrupiøti. (Moise [îl] fæcea cel mai bun locum/ rahat din
"~"
Hrupiøti).
nai ma + adj. + art.encl.: easti nai ma muøata featâ din hoarâ.
(este cea mai frumoasæ fatæ din sat); reg. (influen_æ bg., la cei
din Bulgaria).
[celnic, -i], s.m.
celnicu, -_i (cel-nicu, /-ni_i), s.m. (1): celniclu eara la Armâ¢i caplu
"cap de familii pæstoreøti, a fume• iloru di picurari. (celnicul era la aromâni capul famiilor de
posesor de oi multe"
pæstori); celni_i• i eara øi-chihâea§ tu hori. (celnicii erau øi
∅ chehaia, s.f.
chehaiele/ cæpetenii de/ în sat); v a r. cilnicæ, -a§, s.m.
"so_ia celnicului"
cilnicoa¢i, ~ (cil-ni-coa-¢i, ~ ), s.f (9): cilnicoa¢ea-i niveasta a
"boieroaicæ ♦ "
celniclui. ( ' ~ ' este nevasta celnicului); bânea§â ca cilnicoa¢i.
(træieøte [bine], ca o ' ~ ').
"(mai) mul_i celnici"
cilnicami (cil-ni-ca-mi), s.f. sg.t. (6a): si-avea adunatâ multâ
cilnicami. (se adunaseræ mul_i celnici); col.
"rangul de 'celnic' "
cilnicatâ (cil-ni-ca-tâ), s.f. sg.t. (1): cilnicata va • i-u da a hi• i-sui
a_elu marili. (rangul de 'celnic' i-l va da fiului cel mare).
"de celnic, specific
cilnichescu, -eøti; -eascâ, -eøti (cil-ni-ches-cu, /-cheø-ti;
celnicului"
/-cheas-câ,
/-cheø-ti), adj. (3a); banâ cilnicheascâ/ stra¢i
cilnicheøti (via_æ/ straie [= haine] de celnic).
celt, -æ, s.m.f.
celtu, -_â; -tâ, -ti (cel-tu, /-_â; -tâ, /-ti), s.m.f., adj. (4a): Cel_â• i
furâ ginti vec•i di-tu Galie, apitrusi_ di Roma¢i. (cel_ii au fost ginte
"locuitor strævechi din
Europa de vest; gal"
vechi din Galia, ocupa_i de romani); N.
224
ciorbagiu
celulæ, -e, s.f.
"element de bazæ al
structurii fiin_elor"
∅ chilie,închisoare,s.f.
cenac, -uri, s.n.
"strachinæ ♦ de lut ars"
centaur, s.m.∅ satir,s.m.
centigram, -e, s.n.
"a suta parte din gram"
centilitru, -i, s.m.
"a suta parte din litru"
centimetru, -i, s.m.
"a suta parte din metru"
"centimetru pætrat"
"centimetru cub"
central, -æ, adj.; adv.
"care se aflæ în centru"
centru, -e, s.n.
"cruce*♦, zenit; mijloc"
"platou, loc gol; centru"
∅ codru*, s.m.
"mijloc* ♦ , centru"
"în mijlocul + G"
"târg ♦ ; centru"
∅ pia_æ*, s.f.
celulâ, -i (ce-lu-lâ, /-li), s.f. (1): tutu _i-i yiu [omu, nima• iu, plantâ]
easti faptu di miliu¢i di celuli. (tot ce e viu [om, animal, plantæ]
este fæcut din milioane de celule); N.
cinacu, -_i (ci-nacu, /-na-_i), s.n. (1): PAP., L, 472: øi-amiødo• i
mâcæ dit un cinac. (amândoi mænâncæ dintr-un cenac [= din
aceeaøi strachinæ); v a r. cinacâ/ cinachi; reg.
centigramu, -i (cen-ti-gramu, /-gra-mi), s.n. (2): unu gramu ari unâ
sutâ di centigrami; a b r.: ctg; N.
centilitru, -i (cen-ti-li-tru, /-tri), s.m. (1): unu litru ari unâ sutâ di
centilitri; a b r.: cl; N.
centimetru, -i (ce-ti-me-tru, -tri), s.m. (1): unu metru ari unâ sutâ di
centimetri; unu centimetru patratu ari patru mær§i¢i di unu
centimetru; unu centimetru cubu ari patru fa_â di unu centimetru
patratu; a b r.: cm: N.
centralu, -li; -lâ, -li (cen-tralu, /-trali; /-tra-lâ, /-li), adj. (4a), adv.: →
adj.: locu centralu; fig.: idee centralâ; încâl§ari centralâ; → adv.
sta centralu; N.
cru_i*, s.f.: soarili-i la cru_i. (soarele-i la cruce/ zenit); tu cru_ea
a hoarâ• ei (în centrul satului).
codru*, s.m.: auøi• i si-aduna tu codru, la muabeti. (bætrânii se
adunau în centru, la taifas).
mesi*, s.f.: la noi, pita u ta•i di-tu mesi pânâ tu mær§i¢i. (la noi,
plæcinta o taie din mijloc/ centru pânæ la margini); → bisearica-i
tu mesea di hoarâ. (biserica este în mijlocul/ centrul satului).
pâzari*, s.f.: mi ducu tu pâzari. (mæ duc în târg/ centru).
centru, -i (cen-tru, /-tri), s.n. (2): mi ducu-n centru; New York easti
centrulu a lumi• ei. (N.Y. este centrul lumii); N.
centuræ, s.f. ∅brâu, s.n.
∅ curea, cingætoare, s.f.
cenuøar, -i, s.m.
cinuøaru, -i (ci-nu-øaru, /-øari), s.m. (1): cinuøarlu eara omlu _i
"cel care adunæ cenuøæ" aduna cinuøi. (cenuøarul era omul ce strângea cenuøæ);
" 'sertar' pentru cenuøæ" cinuøa di-tu sobâ cade tu cinuøaru. (cenuøa din sobæ cade în
cenuøar), SN.
cenuøæ, s.f.
cinuøi (ci-nu-øi), s.f. sg.t. (6a): CAV., 921, c[e]ænuøæ; cinuøi di
"ce ræmâne dupæ ardere" lemnu arsu/ di carti arsâ (cenuøæ de lemn ars/ de hârtie arsæ);
"særac"
e x p r.: nu-ari ni_i cinuøi tu vatrâ. (nu are nici cenuøæ în vatræ [=
∅ spuzæ*, s.f.
este særac de tot]); cathi unu cinuøa câtrâ elu u tra§i. (fiecare
"a-øi face parte"
cenuøa/ spuza* spre el o trage [ îøi face parte]); halali s-hibâ øi∅ încenuøa, vb.
limba tu cinuøi! (halal sæ fie øi limba în cenuøæ [= sæ fie de
"a se umple de cenuøæ" pomanæ øi sæ nu spui la nimeni cæ ai dat]).
"spuzæ* ♦ "
sprunâ*, s.f: cinuøa caldâ-i sprunâ; v a r. ræsp. spurnâ.
cenuøiu, -e, adj.
murgu*, adj.: iambulâ murgâ (cergæ murgæ/ cenuøie).
∅ murg*
"de culoarea cenuøii"
încinuøatu, -_; -tâ, -ti (în-ci-nu-øatu, /-øa_; /-øa-tâ, /-ti), adj. (4a):
"gri"; "întunecat"
PERD., 105: Pri loclu a vostru ncinuøat/ Scântea• i vâ-i hârsirea/
∅ încenuøa, -are, -at
Ma eu di moarti niaspâreat/ Strâbat nimârdzinirea. (traducere din
∅ griv, siv, sur, adj.
Mihai Eminescu, 'Luceafærul', ultima strofæ).
225
ciocænitoare
cenuøotcæ, s. invar.
"care stæ pe lângæ
vatræ/ leneø"
cacavatrâ, -ea¢i (ca-ca-va-trâ, /-trea¢i), s.m.cp., sg. f. (1), pl.m.
col. (5): easti unu cacavatrâ/ îlu øu_â jarlu pi ningâ vatrâ/ leaniøu/
_i sta ningâ mu• eari (este un/ o cenuøotcu, îl suceøte jarul pe
lângæ vatræ/ leneø,-æ/ ce stæ lângæ muiere/ bærbat).
cenzuræ, -i, s.f.
cenzurâ, -i (cen-zu-râ, /-zuri), s.f. (3): la comuniøti, cenzura
"control; vizæ de control" lipseaøti si-u veadâ i_i carti _i iasi. (la comuniøti, cenzura trebuie
sæ o vadæ orice carte ce iese/ apare); N; ( < RL).
cep, -uri, s.n.
cepu, -uri (cepu, ce-puri), s.n. (1): deadi cepu la buti/ bâgæ cepu
"gauræ datæ la butoi"
di lemnu. (a dat cep la bute/ a pus cep de lemn).
"lemn care astupæ gaura" tilu, -uri (tilu, ti-luri), s.n. (1): curâ §amâ di moari di la tilu. (curge
"~"
zeamæ de moare/ varzæ acræ de la cep); e x p r.: curâ tilu di
"a curge continuu"
nâsâ. (curge cep/ mereu din ea [sângele]); s-cufureaøti tilu. (se
∅ canea, s.f.
cufureøte cep/ continuu).
cepchen, -e, s.n.
cipchenu, -ni (cip-chenu, /-che-ni), s.n. (2): cipchenlu-i ilechi cu
"ilic ♦ de purtat
yâitæ¢i, cu mâni_i disicati. (cepchenul este un ilic cu gæitane, cu
pe umeri" (înv)
mânici despicate); v a r. cipcheni, -¢i, s.f.
cepu_æ, -e, s.f., dim.
_ipicâ, -_i (_i-pi-câ, /-_i), s.f. (1): _ipica-i _eapâ ¢icâ [veardi i
uscatâ] (cepu_a-i ceapæ micæ [verde sau uscatæ]); adræmu
"ceapæ micæ, verde
sau uscatæ" (dim)
pitâ di _ipi_i ver§â, tiniri. (facem plæcintæ din cepu_e verzi,
tinere); dim.
cer, -i, s.m.
_eru, -i (_eru, _eri), s.m. (1): _erlu-i unâ soe di cupaciu. (cerul este
"arbore cu lemn tare"
un soi de stejar); bot.
cer, -uri, s.n.
_eru, -uri (_eru, _e-ruri), s.n. (1): CAR., Litgh., 33, I: O amiræulu
a _erru[ri]lor... ; O tatulu anostru _i eøti [-n] _eru... (O, împæratul
"bolta (cereascæ), cu
aøtrii ei; atmosfera de
cerurilor...; O tatæl nostru ce eøti în cer... ); _erlu-i albastru/ easti
deasupra pæmântului"
niuratu. (cerul e albastru/ este înnorat); CAR., Stih., 88: _i ciudie!/
§â_i _erlu ari lunâ/ øi... easti poezie! (Ce minune [Ce ciudat!] Zici
cerul are lunæ/ øi ... este poezie!).
"cer"
Dumni§æ*, s.m.: NEA ZOI: si scularâ mul_â niori øi-nvâlirâ
∅ Dumnezeu*, s.m.
Dumni§ælu. (s-au sculat/ pornit mul_i nori øi l-au învelit cerul).
"cer"
urano, -a§ (u-ra-no, /-na§), s.m. (3); reg.
cerb, -i, s.m.
_erbu, -ghi (_er-bu, /-ghi), s.m. (1): _erbulu-i _apu di munti, cu
"mamifer de pædure cu
coarnili ca lumæchi. (cerbul e un _ap de munte, cu coarnele ca
coarnele ramificate"
niøte crengi); zool.
"cerboi, cerb mascul"
_irbo¢iu, -o¢i (_ir-bo¢iu, /-bo¢i), s.m. (1): _erbu mascuru,
_irbo¢iu. (cerb mascul, cerboi); zool.
cerbiøor, -i, s.m.
_irboplu, -• i (_ir-bo-plu, /-p• i), s.m. (1): _irboa¢ea avea fitatâ doi
"pui de cerb"
_irbop• i. (cerboaica fætase doi cerbiøori); zool.; dim.
cerboaicæ, -e, s.f.
_earbâ, -i (_ear-bâ, /-bi), s.f. (1): _earba esti theamina a _erbului.
"cerb femelæ"
(cerboaica este femela cerbului); zool.
"~"
_irboa¢i, - ~ (_ir-boa-¢i, ~ ), s.f. (9): aclo s-discurmâ _irboa¢ili.
(acolo se odihnesc cerboaicele); zool.
cerc, -uri, s.n.
_erc•iu, -uri (_er-c• iu, /-c• iuri), s.n. (1): _erc• iulu easti arocutu.
"formæ geometricæ
(cercul este rotund); ficiori• i si-agioacâ cu _erc• iulu. (bæie_ii se
rotundæ"; "cerc de butoi" joacæ cu cercul); lumea stâtea _erc• iu di mutrea. (lumea stætea
∅ brâu*,roatæ, arie, s.n./f. cerc de privea);
î• i câ§u unu _erc• iu a buti• ei. (i-a cæzut un
"cerc; dungæ ♦ rotundæ" cerc butiei).
yiru, yiri (yiru, yi-ri), s.n. (2); reg.; r a r.
226
ciorbagiu
cercel, -i, s.m.
_ir_elu, -eali (_ir-_elu, /-_ea-li), s.n. (2): _ir_elu di ureac• i. (cercel
"podoabæ pentru urechi" de ureche); (?) .
"cercel"
veari, veri (vea-ri, veri), s.f. (6a): featili poartâ veri la urec• i. (fetele
∅ cârlig, s.n.
poartæ cercei la urechi); 'veari' easti zboru latinescu. (' ~ ' este
cuvânt latinesc); v a r. veru, veri.
"cercel"
minghiuøu, -i (min-ghiuøu, /-ghiuøi), s.m. (1): §â_emu ma multu
'minghiuøu' di 'veari' i '_ir_elu'. (zicem mai mult/ des ' ~ ' decât ' ~ '
sau 'cercel').
"toartæ ♦ de cercel"
turtoari, -i (tur-toa-ri, -tori), s.f. (6a): ¢i si-arupsi turtoarea di
minghiuøu. (mi s-a rupt toarta de la cercel).
caftu*, vb.t: lipseaøti si-u caftu aestâ luyurie, ta si-aflu averlu.
cerceta, vb.
"a analiza bine"
(trebuie sæ cercetez acest lucru, ca sæ aflu adeværul); tatâ-su • i∅ cæuta*, vb.
u câfta mintea a ficiorlui. (taicæ-su îi cerceta mintea bæiatului).
"a cerceta"
în_ernu*, vb.t: în_irne_-u ghini ipothisea, s-vide_ _i curâ. (cerne_i∅ cerne*, vb.
o/ cerceta_i-o bine chestiunea, sæ vede_i ce curge [= se
"a cerceta, a analiza"
întâmplæ]).
xitâxescu, -iri, -ii, -itâ (xi-tâ-xes-cu, /-xi-ri, /-xii, /-i-tâ), vb. (4b) t: u
mutri ghini, u xitâxi ghini, u-arisi feata. (a privit-o bine, a cercetat-o
"a cerceta, a controla,
bine, a plæcut-o pe fatæ); reg.
a analiza"
cercete§u, -ari, -ai, -atâ (cer-ce-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b)
t: poli_ia cercetea§â cari furâ di-tu mâyâzie. (poli_ia cerceteazæ
care/ cine a furat din magazin); N.
cercetare, s.f.vb.
câftari*, s.f.vb.: averlu va câftari ghini. (adeværul trebuie cæutat
(cæutat, s.n.vb)
bine); ti câftari li câftarâ ghini tuti cær_âli. (de cæutat le-au cæutat
"faptul de a cerceta"
bine toate cær_ile).
∅ cæutare*, s.f.vb.
"faptul de a cerceta"
în_irneari*, s.f.vb.: ti-n_irneari lu-n_irnumu ghini xenlu. (de cernut/
∅ cernere*, s.f.
cercetat l-am cernut/ cercetat bine pe stræin).
"~"
xitâxeari (xi-tâ-xea-ri), s.f.vb.; id.
"cercetare, faptul de a
xetaxi (xe-ta-xi), s.f. sg.t. (6a): multâ xetaxi ti-ahâtu ¢icu lucru!
cerceta"
(multæ cercetare pentru atât de mic lucru!); v a r. xetasi.
"cercetare"
cercetari, -æri (cer-ce-ta-ri, /-tæri),
s.f. (6a): fea_irâ multi
"anchetæ (de poli_ie,
cercetæri s-veadâ cari-lu vâtâmæ. (au fæcut multe cercetæri sæ
de lingvisticæ etc.)"
vadæ cine l-a ucis); Gustav Weigand fea_i cercetæri ti limba
"analizæ"
armâneascâ. (G. W. a fæcut cercetæri pentru limba
aromâneascæ); N.
cercetat, -æ, adj.
câftatu*, adj.; v. ex. infra.
"care este controlat,
în_irnutu*, adj.; v. ex. infra.
analizat"; ∅ cæutat*, adj. xitâxitu, -_; -tâ, -ti (xi-tâ-xitu, /-xi_; /-xi-tâ, /-ti), adj. (4a): ahâtu
∅ cernut*, adj.
xitâxi_ furâ lai• i Armâ¢i tu comunismu! (atât de cerceta_i au fost
"controlat, analizat"
bie_ii aromâni în comunism!).
"cercetat etc."
cercetatu, -_; -tâ, -ti (cer-ce-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a):
lucrulu cercetatu ghini spuni ma nâpoi averlu. (lucrul cercetat bine
aratæ la urmæ adeværul); N.
cercevea, -le, s.f.
circive, -ea§ (cir-ci-ve, /-vea§), s.m. (3): putri§â circivelu di
"ramæ ♦ de geam, la
fireastrâ/ firidhâ. (a putrezit cerceveaua de la fereastræ); v a r.
fereastræ";∅ chenar, s.n. ciurciuve/ giurgiuve.
227
ciocænitoare
cerchez, -æ, s.m.f., adj. circhezu, -zi; -zâ, -zi (cir-chezu, /-chezi; /-che-zâ, /-zi), s.m.f.
"locuitor din Cerchezia"
(1,1,), adj. (4a): circhezi• i suntu mileti tur_eascâ di-tu Asie.
"turc/ albanez musulman (cerchezii sunt neam turcesc/ musulman din Asia);
ia uncælære_" (înv)
circhezu turcu i arbinesu? _i yini câvalâ. (iatæ un cerchez turc
sau albanez? ce vine cælare).
cerchezime, s.f.
circhizami (cir-chi-za-mi), s.f. sg.t. (3): avea multâ circhizami tu
"cerchezi mul_i"
hoara a_ea. (era multæ cerchezime în satul acela).
cirdachi, -æchi (cir-da-chi, /-dæchi), s.f. (6a): cirdachi di casâ/ di
cerdac, -uri, s.n.
"balcon ♦, prispæ ♦ ;
ayi¢i (cerdac de casæ/ înalt, de vie); iøii tu cirdachi. (am ieøit în
construc_ie înaltæ
cerdac); v a r. ciurdachi.
pentru pazæ"
cere, vb.
_eru, _eariri, _irui, -utâ (_eru, _ea-ri-ri, _i-rui, /-ru-tâ), vb. (3a) t:
"a încerca sæ ob_ii ceva _iremu ¢ila a ta, Doamne! (cerem mila ta, Doamne!); COD., 80
de la cineva"
(apud DDA, s.v): ¢irdzea di _irea. (mergea de cerøea); e x p r.:
"a cerøi"
cari _eari nu cheari, ma ni_i numâ bunâ nu-ari/ necâ-i tr-alâvdari.
∅ cerøetor, s.m.
(cine cere nu piere, dar nici nume bun nu are/ nici nu e de
"a cerøi"; ∅ cæuta*, vb.
læudat); r a r.
"a cere ceva""
caftu*, vb. i/t: → i: s-du_i di caftâ di la unu la-alantu. (se duce de
"a cere în cæsætorie"
cerøeøte de la unul la altul); → t: caftâ--• i ali vi_inâ unâ sitâ di
"a cerceta ♦ "
fârinâ! (cere-i vecinei o sitæ de fæinæ!);
s-dusirâ si-u caftâ"a cere o explica_ie"
nveastâ. (s-au dus s-o cearæ de nevastæ);
voi si-• i caftu
mintea. (vreau s-o încerc/ cercetez); nu-• i lu câftai zborlu. (lit.:
"a cere"
nu i l-am cerut cuvântul [= nu i-am cerut explica_ii pentru
" ~ , a chema, a trimite
cuvintele spuse]).
vorbæ"; ∅ porunci*, vb.
dimându*, vb. t: î• i dimândæ luplu feata. (i-a cerut lupul fata);
dimânda_ yeatrulu, câ moari lali. (cere_i/ chema_i doctorul, cæ
moare unchiul).
cereale ∅ grâne, s.n.pl.
ceremonie, -i, s.f.
_irimo¢i, -i (_i-ri-mo-¢i, /-mo¢i), s.f. (6a): _irimo¢i armâneøti
"slujbæ religioasæ, ritual" (ceremonii aromâneøti); înv.
"paradæ,
serbareceremonie, -i (ce-re-mo-ni-e, -nii), s.f. (6b): ceremonie oficialâ (la
solemnæ"
bisearicâ, la universitati etc); N.
"~"
cerere, -i, s.f.
dimândatâ*, s.f.: adrarâ cumu-• i fu dimândata. (au fæcut cum i-a
"dorin_æ, poruncæ* ♦ "
fost cererea/ dorin_a lui).
"faptul de a cere"
dimândâciuni*, s.f.: voi s-_â facu unâ dimândâciuni. (vreau sæ-_i
∅ poruncæ*, s.f.
fac o cerere).
cerere, s.f.vb.
_ireari (_i-rea-ri), s.f.vb. (6a): ti _ireari _iru omlu câtu s-ti-alasâ
(cerut, s.n.vb)
inima. (de cerut a cerut omul cât sæ te lase inima); r a r.
"faptul de a cere,
câftari*, s.f.: câftarea nu-i muøatu lucru. (cerutul nu-i frumos
cerøirea/ cerøitul"
lucru); nu va câftari a vârnui _iva. (nu trebuie cerut nimænui
"de cerut... "
nimic); voru câftari lucrili _i li-mprumutæ. (trebuie cerute lucrurile
ce le-a împrumutat); → ti câftari nu caftâ. (de cerut nu cere).
ceresc, -æ, adj.
ca din _eru*, perifr.: vini unâ lu¢inâ ca din _eru. (a venit o luminæ
"ca din cer*"
ca din cer/ cereascæ).
∅ dumnezeiesc, adj.
228
ciorbagiu
cergæ, -i, s.f.
ciorgâ, -§i (cior-gâ, /-§i), s.f. (3): ciorga-i acupirimintu grosu, di
"pæturæ
groasæ,
de lânâ arudâ. (cerga este acoperæmânt gros, de lânæ moale);
lânæ,
ciorgâ cu/ fârâ floa_i (cergæ cu/ færæ floace); Gr. Aut.: _erlu
cu/ færæ floc ♦ "
niuræ, s-fea_i ciorgâ, va s-da ploae. (cerul s-a înnorat, s-a fæcut
"a fi 'cergæ'/înnorat"
[ca o] cergæ, are sæ plouæ).
"cergæ færæ floace"
doagâ, do§i (doa-gâ, do§i), s.f. (3): doaga nu-ari floa_i. (' ~ ' nu
"a se vârî în aøternut"
are floace); mi bagu tu doagâ. (mæ bag/ vâr în aøternut).
"cergæ cu floace/
iambulâ, -i (iam-bu-lâ, /-li), s.f. (3): iambula easti totâna-nflucatâ.
mi_oasæ"
(' ~ ' este totdeauna cu floace).
cerne, vb.
în_ernu, în_earniri, în_irnui, -utâ (în-_er-nu, / în-_ear-ni-ri, / în"a trece prin sitæ"
_ir-nui, /-nu-tâ), vb. (3a) i/t: → i: unâ ploae minutâ _i-n_earni
"a ploua cernut"
§uuâ-noapti. (o ploaie mæruntæ ce cerne zi øi noapte); → t: u"a verifica ceva/pe cineva, n_ernu fârina di trei ori. (o cern fæina de trei ori); în_irne_-lu
a cerceta ♦ "
ghini aestu omu! (cerne_i-l bine pe acest om!);
em, nu li"a analiza/ insista"
n_earnâ øi-ahâtu! (pæi, nu le mai cerne/ analiza/ nu mai insista
atât!); v a r. _ernu; reg.: în§ernu
cernealæ, -uri, s.f.
milani, -æ¢i (mi-la-ni, /-læ¢i), s.f. (6a): scriu cu milani lae. (scriu cu
cernealæ neagræ); avu unâ tihi di milani! (a avut un noroc de
"lichid colorat folosit
la scris"
cernealæ![= negru]); eh, nu stau si-¢i cheru milæ¢ili ti nâsâ! (ei,
"a nu se irosi"
nu stau sæ-mi pierd/ risipesc cerneala [= mintea] pentru ea!).
cernere, s.f.vb.
în_irneari (în-_ir-nea-ri), s.f.vb. (6a): sitâ ti-n_irneari fârina (sitæ
de cernut fæina);
nu voru-n_irneari ahâtu tuti. (nu trebuie
(cernut, s.n.vb)
"ac_iunea de a cerne/
cernute/ analizate atât toate); eara unâ-n_irneari bunâ di ploae.
analiza/cerceta/insista"
(era o cernere bunæ de ploaie); v a r. _irneari.
cernut, -æ, adj.
în_irnutu, -_; -tâ, -ti (în-_ir-nutu, /-nu_; /-nu-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care e dat prin sitæ"
fârinâ-n_irnutâ di doauâ ori (fæinæ cernutæ de douæ ori); da
"ploaie
cernutæ, unâ ploae-n_irnutâ (dæ o ploaie cernutæ [= plouæ cernut]); fig.:
mæruntæ"
easti omu-n_irnutu aestu. (este om cernut/ fin acesta); v a r.
"om rafinat, fin"
_irnutu.
∅ trecut*, adj.
tricutu tu sitâ, perifr.:
CAR., Stih., 26, poet.: Tu oara di"trecut prin sitæ, cernut" amur§itâ/ — aburu tricutu tu sitâ. (în ceasul amurgului — abur
trecut prin sitæ).
cerøetor, -e, s.m.f.
_iritoru, -ori; -toari, ~ (_i-ri-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,9):
"care cerøeøte"
unu _iritoru caftâ ti mâcari. (un cerøetor cere de mâncare).
"~"
_irito¢iu, -o¢i; -oa¢i, ~ (_i-ri-to¢iu, /-to¢i; /-toa-¢i, ~ ), s.m.f. (1,9);
"care
cere id.
pâine/mâncare"
_ârâpânu, -¢i; -nâ, -ni (_â-râ-pânu, /-pâ¢i; /-pâ-nâ, /-ni), s.m.f.
"cerøetor"
(1,1); id.
dhicu¢earu, -i; -â, -i (dhi-cu-¢earu, /-¢eari; /-¢ea-râ, /-ri), s.m.f.
"~"
(1,1): nu-ari Armâ¢i dhicu¢eari! (nu existæ aromâni cerøetori!).
"~"
"cerøetor"
∅ _igan*, s.m.
cerøetorie, -i, s.f.
"faptul de a cerøi"
zic• earu, -i; -â, -i (zi-c• earu, /-c• eari; /-c• ea-râ, /-ri), s.m.f. (1,1);
reg.
pitaciu, -i; -i, ~ (pi-taciu, /-taci; /-ta-ci, ~ ), s.m.f (1,9); reg., r a r.
ghiftu*, s.m.f.: unâ ghiftâ _i caftâ _iva pâni. (o cerøetoare/
_igancæ ce cerøeøte ceva pâine).
dhicu¢irlâchi, -i (dhi-cu-¢ir-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): s-_âni di
dhicu¢irlâchi. (se _ine de cerøetorii); nu-ari s-ve§ dhicu¢irlâchi
la Armâ¢i. (nu po_i sæ vezi/ nu existæ cerøetorie la aromâni).
229
ciocænitoare
cerøetorime, s.f.
"mul_i cerøetori"
cerøi, vb.
"a cere de pomanæ"
∅ cere*, vb.
"a cerøi"
"a cere ♦ / a cerøi"
∅ cæuta*, vb.
cerøire, s.f.vb.
(cerøit, s.n.vb.)
"ac_iunea de a cerøi"
∅ cerere*, s.f.vb.
∅ cæutare*, s.f.vb.
cerøit, -æ, adj.
"care este cerøit/cerut"
"cerut* ♦ , cerøit"
∅ cæutat*, adj.
certa, vb.
"a dojeni pe cineva"
"a se certa"
"a (se) certa"
∅ câr-mâr, interj.
"a se încâlci ♦ pærul"
''a se certa ca râul cu
pietrele/ca câinele cu
pisica"
"a se certa ræu de tot"
"a strica prietenia"
dhicu¢irami (dhi-cu-¢i-ra-mi), s.f.sg.t. (3): si-avea adunatâ multâ
dhicu¢irami. (se adunase multæ cerøetorime).
_eru*, vb. i: COD., 80 (apud. DDA, s.v): ¢ir§ea di _irea. (mergea
de cerøea); agiumsi s-_earâ. (a ajuns sæ cerøeascæ).
cirøescu, -iri, -ii, -itâ (cir-øes-cu, /-øi-ri, /-øii, /-øi-tâ), vb. (4b):
PAP., L., 790: ... fumea• ea-• i las si zghilea øi s-cirøa træ næ
mîøcæturæ di pîni. (familia-i las' sæ fi urlat øi sæ fi cerøit pentru o
muøcæturæ/ îmbucæturæ de pâine!).
caftu*, vb.: iasi-n cali øi caftâ. (iese în cale/ drum øi cere/
cerøeøte); caftâ ca ghiftâ. (cerøeøte ca o _igancæ).
_ireari*, s.f.vb. (6a): bânea§â di _ireari. (træieøte din cerøit);
_irearea nu-i bunâ. (cerøirea/ -tul nu e bun [= nu e frumos]).
cirøeari (cir-øea-ri), s.f.vb. (6a): nu u va cirøearea. (nu-i place
cerøirea).
câftari*, s.f.vb.: ti câftari nu caftâ, ma • ea macâ-• i dai. (de cerøit
nu cerøeøte, dar ia dacæ-i dai).
_irutu, -_; -tâ, -ti (_i-rutu, /-ru_; /-ru-tâ, /-ti), adj. (4a): easti pâni
_irutâ, nu-i asudatâ! (este pâine cerøitæ, nu-i asudatæ!).
câftatu*, adj.: mâcari câftatâ di la mini di la tini (mâncare cerøitæ
de la mine, de la tine).
în_ertu, în_irtari, -ai, -atâ (în-_er-tu, în-_ir-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb.
(1a), t/r: → t: u-n_irtai hi• i-mea. (am certat-o pe fie-mea); → r: sin_irtarâ doauli suræri. (s-au certat cele douæ surori); r a r.
încaciu, încâceari, -ceai, -ceatâ (în-caciu, /-câ-cea-ri, /-ceai, /cea-tâ), vb. (1a) t/r: → t: va mi-ncaci dada. (are sæ mæ certe
mama); → r: mu• earea cu bârbatlu si-ncaci tutâ §uua. (femeia cu/
øi bærbatul se ceartæ toatæ ziua); ¢i si-ncâcearâ peri• i. (mi sau încâlcit perii);
e x p r.: si-au ca arâulu cu che_arili/
chetrili. (se au ca râul cu pietrele [= se ceartæ într-una]); s-ducu
ca cânili cu câtuøa. (se [= o] duc ca câinele cu pisica [= se
ceartæ mereu]); si-adrarâ mâ• eauâ. (s-au fæcut... / s-au certat de
tot. [cuvântul apare numai în aceastæ expresie, Gr. Aut.; absent
în DDA; cf. fr. se chamailler, vechi fr. mailler , lat. MALLEUS, v.
REW, s.v.; arom. ma• iu, drom. mai; < gr. malla' < mi alla' ?]); uasparsirâ uspi_â• ea/ si-ncâcearâ. (au stricat-o prietenia/ s-au
certat); nu øtiu _i-ari cu mini, câ øi-u bâgæ cu mini. (nu øtiu ce
are
230
ciorbagiu
"a se _ine (cu cearta)
de capul cuiva"
"a face pe cineva de
doi bani"
"a certa pe cineva"
∅ urla*, vb.
"a certa pe cineva"
∅ judeca*, vb.
"a ocærî, a insulta,
a pune la punct"
∅ bæga*,∅ batjocori,vb.
"a certa pe cineva"
"a goni (câinii)"
"a lua mai tare pe cineva,
a certa"
certare, s.f.vb.
(certat, s.n.vb)
"faptul de a se certa"
" ~ "; ∅ ceartæ, s.f.
∅ urlare*, s.f.vb.
"certare, punere la punct"
∅ punere*, s.f.vb.
"faptul de a certa "
certat, -æ, adj.
"care este certat
de/cu cineva"
"~"
"încâlcit ♦ " (despre pær)
∅ descâlci(t)*, vb./adj.
"certat de/cu cineva"
"certat, vexat, supærat ♦"
∅ atins*, adj.
certære_, -æ, adj.
"cæruia îi place cearta"
certificat, -e, s.n.
"act doveditor"
∅ firman, s.n.
cerui, vb.
"a da* cu cearæ** "
"a cerui"
cu mine, cæ øi-a pus-o cu mine/ se _ine de capul meu); mi-adræ
di doi pâra§/ mi-adræ di ¢i-acâ_ai curlu cu mâna/ mi-adræ di la
hoara cu meari. (m-a fæcut de doi bani/ ~ de mi-am prins curul cu
mâna [ca sæ nu se realizeze câte mi-a spus]/ ~ de la satul cu
mere).
aurlu*, vb. t: nu-lu aurlâ ficiorlu, câ nu ftâseaøti elu. (nu-l certa pe
bæiat, cæ nu-i de vinæ el).
giudicu*, vb., t: mi giudicæ mu• earea câ amânai. (m-a certat
muierea/ nevasta cæ am întârziat).
bagu* dinâpoi, loc.vb.: mi bâgæ dinâpoi di ¢i-acâ_ai curlu cu
mâna. (m-a pus la spate/ la locul meu [= m-a pus la punct/
insultat] de mi-am prins curul cu mâna [ca sæ nu se
împlineascæ]).
vâryescu, -iri, -ii, -itâ (vâr-yes-cu, /-yi-ri, /-yii, /-yi-tâ), vb. (4b) t: nu
mi vâryea, câ va s-plângu! (nu mæ certa, cæ am sæ plâng!);
vâryea-• i câ¢i• i, câ va mi mâøcâ! (ceartæ-i/ goneøte-i câinii, câ o
sæ mæ muøte!); ræsp.; (reg)
para-• eau*, vb. t: îlu para-loai niheamâ. (l-am cam luat/ certat
pu_in).
în_irtari (în-_ir-ta-ri), s.f.vb. (6a):→ tutâ §uua-n_irtari! (toatæ ziua
certare/ -at/ ceartæ); → nu va-n_irtari feata, câ-i ¢icâ. (nu trebuie
certatæ fata, cæ-i micæ); r a r.
încâceari (în-câ-cea-ri), s.f.vb. (6a); id.; frecv.
aurlari*, s.f.vb.; id.; frecv.
bâgari* dinâpoi, s.f.vb. cp.: va bâgari dinâpoi aestu omu! (trebuie
pus la locul lui/ la punct acest om!); frecv., expresiv.
vâryeari (vâr-yea-ri), s.f.vb. (6a): → vâryearea nu u va vârnu.
(certatul nu-i place nimænui); → ti vâryeari nu mi vâryeaøti tata,
mi • ea cu buna. (de certat nu mæ ceartæ tata, mæ ia cu binele);
frecv.
în_irtatu, -_; -tâ, -ti (în-_ir-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): suntun_irta_. (sunt certa_i); r a r.
încâceatu, -_; -tâ, -ti (în-câ-ceatu, /-cea_; /-cea-tâ, /-ti), adj. (4a):
easti-ncâceatu cu socru-su. (este certat cu socru-su); suntuncâcea_, nu zburæscu. (sunt certa_i, nu vorbesc);
peri• incâcea_ voru discâceari*. (perii [= pærul] încâlci_i trebuie
descâlci_i*).
vâryitu, -_; -tâ, -ti (vâr-yitu, /-yi_; /-yi-tâ, /-ti), adj. (4a); id.
cârtitu*, adj.: suntu cârti_, nu-øi zburæscu. (sunt certa_i, nu-øi
vorbesc); sta ca cârtitâ. (stæ cam supæratæ/ vexatæ).
câvgâgi, -ea§, -oa¢i, ~ (câv-gâ-gi, /-gea§, /-gioa-¢i, ~ ), adj. (3d):
easti mari câvgâgi. (e mare certære_).
certificatu, -i (cer-ti-fi-catu, /-ca-ti), s.n. (2): certificatu di øcoalâ/ di
sânâtati/ di la yeatru (certificat de ` / de ~ / de la doctor); N.
dau* cu _earâ**, e x p r. vb.: dau lemnulu cu _earâ s-nu tragâ
apâ. (dau lemnul cu cearæ/ ceruiesc sæ nu tragæ apæ).
_irusescu, -iri, -ii, -itâ (_i-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
231
ciocænitoare
(4b) t: u _irusescu tava di bâcâri s-nu-nvir§ascâ. (o ceruiesc tava
de aramæ, ca sæ nu se înverzeascæ/ cocleascæ); DN.
"~"
chirusescu, vb. (4b); r a r; reg.
ceruire, s.f.vb.
_iruseari (_i-ru-sea-ri), s.f.vb. (6a): va _iruseari tâblælu di lemnu/
(ceruit, s.n.vb.)
di bâcâri. (trebuie ceruitæ tavaua [de servit] de lemn/ de aramæ);
"ac_iunea de a cerui"
→ ti _iruseari îlu _irusii. (de ceruit l-am ceruit).
ceruit, -æ, adj.
_irusitu, -_; -tâ, -ti (_i-ru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): lemnu
"care a fost ceruit"
_irusitu (lemn ceruit).
cerut, -æ, adj.
câftatu*, adj.: malama-i multu câftatâ. (aurul este foarte cerut);
"care este cerut, cæutat*" suntu stra¢i câftati, nu dati. (sunt straie/ haine cerute, nu date).
"cerut";
dimândatu*, adj.: feata u-ari dimândatæ alu Dumni§æ. (pe fatæ i∅ poruncit*, adj.
a cerut-o lui Dumnezeu).
cestælalt, -æ, pr.adj.dem. aestu-alantu, aeø_-alan_â; aest-alantâ, aesti-alanti (a-es-tua"unul din doi, mai
lan-tu, a-eø-_a-lan-_â; a-es-ta-lan-tâ, a-es-tia-lan-ti), pr. adj. dem.
apropiat de vorbitor"
m.f.sg.pl.: → nu aestu/ aestâ, aestualantu/ aestalantâ-i ficiorlu/
∅ celælalt, pr.adj.dem.
feata alu Gogu. (nu æsta/ asta, cestælalt/ ceastælaltæ este
feciorul/ fata lui Gogu); → dæ-• i-u aiøtuialantu/ aiøteialanti! (dæ-io celuilalt/ celeilalte!); → §â-lâ øi-aiøtoralan_â/ aiøtoralanti! (zi-le
øi cestorlal_i/ -te!).
cetate, -i, s.f.
_itati, -æ_ (_i-ta-ti, /-tæ_), s.f. (3): CAV., 387; _itate (cetate, loc
"fortærea_æ, cetate
întærit); COD., 72 (apud DDA, s.v): Dumni§æ di tru _itate
întæritæ"
(Dumnezeu din cetate); BOI., 9: citate, citâci (germ. 'Festung, -en':
∅ castru, s.n.
cetate, fortærea_æ); IORG., St., 69: Mi-aøtiptai la poarta _itati• ei
cîdzute. (mæ aøteptai la poarta cetæ_ii cæzute); BOI., 145: Nu
aveci verunâ cunoashtire in citate? (germ. 'Haben Sie keine
"oraø ♦ "
Bekanntschaft in der Stadt': nu ave_i nici o cunoøtin_æ în oraø?);
id., 205: c• eamâ lânzidlu scriitorlu a citatilji si-• i faca testamenta.
(cheamæ bolnavul pe scriitorul/ scribul oraøului sæ-i facæ
testamentul), 176 mushata citatea Hamburgu (germ. 'die schöne
Stadt Hamburg': frumosul oraø Hamburg); _itatea Muscopuli/
"cetate, fortærea_æ"
Sârunâ/ Bucureøti. (oraøul M./ S./ B).
cale, calea§ (ca-le, /-lea§), s.m. (3); r a r; reg.
cetinæ, -i, s.f.
øi_â, ~ (øi-_â, ~ - ~ ), s.f. (9): øi_â veardi/ uscatâ di chinu i di
"ramuræ/ac♦ de brad/pin" bradu (cetinæ verde/ uscatæ de pin sau de brad).
ce_os, -æ, adj.; ∅ zadæ,
s.f.
∅ geros, ∅ neguros, adj.
ceva, pr.adj. nedef.
_iva (_i-va), pr. nedef., neg.: → nedef.: va si-agiungâ _iva [mari]
"care nu e definit"
aestu omu. (are sæ ajungæ ceva [mare] acest om); spuni _iva!
"câtva; niøte (pl)"
(spune ceva!); vremu s-ma adunæmu _iva pâra§. (vrem sæ mai
"nimic ♦ "
adunæm/ strângem ceva/ niøte bani); → pr. neg.: nu voi _iva. (nu
vreau nimic); nu-i _iva di caølu/ omlu aestu. (nu-i nimic de caøul/
"(sæ nu) cumva (sæ)"
omul æsta); val. adv.: øi§u _iva la noi. (a øezut/ stat ceva [timp]
la noi); s-nu _iva di §â_i _iva! (sæ nu cumva sæ zici ceva!).
charismæ, s.f.
harizmâ (ha-riz-mâ), s.f. sg.t. (1): easti omu cu harizmâ. (este om
"har ♦ , calitæ_i care
cu charismæ); MUR., B., 65: [Sirma... cu] harismæ ca di zâmbilæ
([Sirma...
atrag"
cu] charismæ ca de zambilæ); poet.: CAR., Stih., 75: Stihuri cu
"parfum vechi" (fig)
harizmâ veac• i. (stihuri cu charismæ veche).
232
ciorbagiu
charleston, s.n.
"dans american"
charlistonu (char-li-stonu [cear-li-stonu]), s.n.sg.t. (1): tu Amirichie
giuca charlistonu. (în America se juca charleston); øi N:
charlestonu.
cheag, -uri, s.n.
c• eagu, -uri (c• eagu, c• ea-guri), s.n. (1): [câøari• i] lu-aca_â laptili
"substan_æ acidæ pentru cu c• eagu. ([cæøarii] îl prind laptele cu cheag/ laptele se prinde
închegat laptele"
cu cheag); c• eaglu si-adarâ di-arân§â di ¢elu. (cheagul se face
"sânge închegat,
din rânzæ de miel); muri câ avea c• eagu di sân§i pi mâduuâ. (a
cheag de sânge"
murit cæ avea cheag de sânge pe creier); c• eaguri di sân§i prin"a avea/prinde cheag
padi (cheaguri de sânge pe jos);
suntu oarfâ¢i, nu-au vârnu
(a avea stare materialæ c• eagu. (sunt særaci, n-au nici un cheag);
easti tiniru, nubunæ/a
avea acâ_æ ninga c• eagu. (este tânær, nu a prins încæ cheag/ nu are
experien_æ)"
experien_æ).
"cheag'
piteauâ, -ei (pi-tea-uâ, /-tei), s.f. (5); reg., r a r.
"~"
zaciu (zaciu), s.m. (1), id.
chibapi, -æchi (chi-ba-pi, /-bæchi), s.f. (6a): chibapea-i carni friptâ
chebap, -uri, s.n.
"frigæruie"; ∅ sulæ*, s.f. pi suli* ¢i_i. (chebapul este carne ce se frige pe frigæri mici/ mari).
"chebap"
suylimæ, -a§ (suy-li-mæ, /-ma§), s.m. (3); reg., r a r.
"~"
suvlachi, -æchi (su-vla-chi, /-vlæchi), s.f. (6a), v. supra, chibapi;
N.
chec, -uri, s.n.
checu, -uri (checu, che-curi), s.n. (1): checlu-i ca pandispanea,
"præjituræ englezeascæ" maøi câ ari grâsimi. (checul e ca pandiøpanul, doar cæ are
græsime); N.
chef, -uri, s.n.
chefi, chehi (che-fi, chehi), s.f. (6a): fea_irâ chefi tutâ noaptea.
(au fæcut chef/ au chefuit toatæ noaptea); e x p r.: eara cu
"veselie, petrecere ♦ /
a chefui, a face chef"
chefi! (era cu chef [= beat]), eufem.; nu-amu chefi ti _iva! (n-am
"a fi cu chef,vesel/chefliu" chef de nimic!); nu-amu chefi/ nu ¢i-u va buriclu/ ¢i-u leani s-negu
"a (nu) avea chef de ceva/ ast⧠în pâzari. (n-am chef/ nu-mi vrea buricul/ mi-e lene [= greu]
cineva"
sæ merg astæzi în pia_æ/ oraø); nu • i-amu chefea! (nu am chef
"a-i face plæcerea cuiva" de el/ ea!); hai, s-_-u facu chefea/ s-nu _-u aspargu chefea!
"plæcere, poftæ"
(hai, sæ-_i fac cheful/ sæ nu _i-o stric plæcerea!); • i li fa_i mâ-sa
tuti chehili. (i le face mæ-sa toate chefurile/ plæcerile); cathiunu
"dispozi_ie, gust ♦ "
cu chefea! (fiecare cu pofta/ dispozi_ia/ gustul lui!); fig.: feciu
chefi câ nu-lu acumpârarâ e• i cafinelu! (lit.: am fæcut chef [ = m"a se bucura" (de ceva/
am bucurat] cæ n-au cumpærat-o ei cafeneaua); va s-facâ chefi
de necazul altuia)
alan_â câ chirui! (au sæ se bucure ceilal_i cæ am pierdut).
chefal, -i, s.m.
chifalu, -• i (chi-falu, /-fa• i), s.m. (1): chifallu-i pescu di-amari, cu
câpæchili di urec• i galbini. (chefalu-i peøte de mare, cu 'capacele
"peøte de mare
cu operculele aurii"
de urechi'/ operculele aurii); zool.
"chefal"
sirtaru, -i (sir-taru, -tari), s.m. (1); id.
chefui, vb. ∅ chef, s.n.
chehaia, -le, s.f.
chihâe, -ea§ (chi-hâ-e, /-ea§), s.m. (3): chihâelu eara caplu a
"øef al unui sat/oraø"
hoarâ• ei. (chehaiaua era capul satului); VELO, 696: Ma tru hoaræ
"om bogat; celnic"
ntreagæ nu-are/ mintimen øi om cu hare/ cum e Bidæ chihæelu
(dar în satu-ntreg nu e/ în_elept øi om cu har/ cum e Bidæ
celnicul [în traducerea lui Tache Papahagi]).
"nevastæ de chehaia"
chihâoa¢i, ~ (chi-hâ-oa¢i), s.f. (9).
233
ciocænitoare
chei, -uri, s.n.
"platformæ naturalæ,
pe malul unei ape" (?)
"platformæ naturalæ/
construitæ, pe malul unei
ape/pe malul mærii"
"~"
cheie, chei, s.f.
"cheie de la broasca uøii"
"cheie de lacæt ♦ "
chiu, -uri (chiu, chi-uri), s.n. (1): cf. topon. 'la fântâna di la Chiu,
Yramusti' (la fântâna de la Chei), neat. în DDA; (cf. øi RL chei, bg.
kei, fr. quai).
molu, -uri (molu, mo-luri), s.n. (1): pi molu, pi mar§inea di-amari,
eara adunatâ multâ lumi. (pe chei, pe marginea mærii, era
adunatæ multæ lume).
scalumâ, -i (sca-lu-mâ, /-mi), s.f. (1); id.; r a r, reg.
c• eae, c• ei (c• ea-e, c• ei), s.f (6a): u-alâsæ c• eaea tu uøi. (a
læsat-o cheia în uøæ); c• eae di câtinaru (cheie de lacæt); li
bagu tu c• eae. (le pun sub cheie/ le pun bine, le ascund); aestu
omu easti c• eaea a draclui. (omul æsta este cheia dracului [=
"a preda cheile/a muri"
zgârcit]); e x p r.: li deadi c• eili. (le-a [pre]dat cheile/ a murit);
furaøi c• eili di la bisearicâ! (ai furat cheile de la bisericæ [pentru
"cheie, deschizætoare"
cæ eøti negru de fum pe fa_æ]!).
diøc•i§âtoari, -ori (diø-c• i-§â-toa-ri, /-tori), s.f. (6a): chirui diøc• i§âtoarea di poartâ. (am pierdut deschizætoarea de la poartæ).
chei_æ, -e, s.f.
c• ii_â, ~ (c• i-i-_â, ~ ), s.f. (9): ficiuricu cu c• ii_a di guøi (bæie_aø
cu chei_a de gât); dim.
"cheie micæ"
chel, chealæ, s.m.f., adj. chelu, -• i; chealâ, -li (chelu, che• i; chea-lâ, /-li), s.m.f., adj.; (?).
"care nu are pær pe cap, chileøu, -øi; /-øi, ~ (chi-leøu, /-leøi; /-le-øi, /- ~ ), s.m.f. (1,9), adj.
cæruia i-a cæzut pærul" (3d): → s.: vini chileølu cu cuvælu. (a venit chleul cu cældarea);
→ adj.: easti/ armasi chileøu, nu-ari peri/ î• i câ§urâ peri•i. (este/ a
ræmas chel, nu are peri [= pær]/ i-au cæzut perii); ræsp.
" chel"
calvu, -yi; -vâ, -vi (cal-vu, /-yi; /-vâ, /-vi), s.m.f. (1,1), adj. (4a); id.;
reg.
"~"
øuplidu, -§; -dâ, -di (øu-plidu, /-pli§; /-pli-dâ, /-di), adj. (4a); r a r.
chelar, -i, s.m.
chilârgi, -ea§ (chi-lâr-gi, /-gea§), s.m. (3): chilârgilu videa di
"care _inea cheile chile- chilarea a avu_loru. (chelarul vedea de chilerul boga_ilor); înv.
rului/cæmærilor la boieri"
chelælæi ∅ scânci, vb.
chelbe, s.f.
cherâ (che-râ), s.f sg.t. (1): cadu peri• i di cherâ. (cad perii/ pærul
"boalæ de piele ce duce de chelbe); chera s-tindi pi chealea di capu ca cur-di-gâ• inâ.
la cæderea pærului"
(chelbea se întinde pe pielea capului ca pecinginea).
chelbos, -æ, adj.
chirosu, -oøi; -oasâ, -oasi (chi-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj.
(4a): easti chirosu, î• i cadi perlu oauâ-oauâ. (este chelbos, îi cade
"care suferæ de
chelbe ♦"
pærul ca ouæ-ouæ [= pete-pete, rotunde]).
chelner, -æ, s.m.f.
garsonu, -¢i (gar-sonu, /-so¢i), s.m. (1): garsonlu adu_i cafea§/ ti
"care serveøte cafea/
mâcari/ beari tu cafinea§/ restoranti. (garsonul/ chelnerul aduce
mâncare/bæuturæ într-un cafele/ de mâncare/ de bæut în cafenele/ restaurante); — garson'
local"; ∅ hangiu, s.m.
, un-cafe!/ unâ birâ! — yini!/ trâoarâ! (— chelner, o cafea!/ o bere!
— vine!/ îndatæ).
"care serveøte într-un
servantu, -_â; -tâ, -ti (ser-van-tu, /-_â; /-ti ), s.m.f. (1,1), id.; N, DN
local"
(cf. fr. serveur, -euse /-ante).
234
ciorbagiu
cheltui, vb.
"a arunca*/a strica**/
a da*** uøor banii"
"a cheltui"
∅ arunca*/strica**/
da***, vb.
"a cheltui"
"a cheltui"
"a cheltui energie,
a se risipi, a se speti"
cheltuialæ, -i, s.f.
"faptul de a cheltui"
"cheltuialæ"
cheltuire, s.f.vb.
(cheltuit, s.n.vb)
"faptul de a cheltui"
" ∅ aruncare*,stricare**,
dare***, s.f.vb.
"faptul de a cheltui"
"~"
cheltuit, -æ, adj.
"care a fost aruncat*
stricat**/dat***/cheltuit"
"~"
cheltuitor, -e, adj.
"care cheltuieøte mult,
risipitor"
∅ stricat*, adj.
"cheltuitor, risipitor"
∅ stricætor*, adj.
"cheltuitor, risipitor"
∅ ræspândit*, adj.
"cheltuitor"
"~"
"~"
arucu*/ aspargu**/ dau***(pâra§), vb., t: • i-arucâ/ aspar§i/ da
pâra§• i, nu • i-ari ti _iva/ nu u doru dipu. (îi aruncæ/ stricæ/ dæ/
cheltuieøte banii, nu-i 'are de nimic', nu o 'dor' deloc [nu-i pare
ræu deloc]); e x p r.: greu si-amintâ, liøoru si-aspar§i/ si-arucâ
pârælu. (greu se câøtigæ, uøor se stricæ/ se aruncæ paraua [=
banul]); cumu vinirâ, aøi dusirâ. (cum au venit, aøa s-au dus [= sau cheltuit]).
xudhyipsescu, -iri, -ii, -itâ (xudh-yip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ),
vb. (4b) i/t: xudhyipsimu mul_â pâra§ cu casa. (am cheltuit mul_i
bani cu casa); reg.
hârgiuescu, -iri, -ii, -itâ (hâr-giu-es-cu, /-giu-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb.
(4b) i/t: hârgiueaøti multu/ mul_â pâra§. (cheltuieøte mult/ mul_i
bani).
spâtâ• iusescu, -iri, -ii, -itâ (spâ-tâ-• iu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ),
vb. (4b) r: nu-amu ti _i s-mi spâtâ• iusescu ahâtu. (nu am de ce
sæ mæ spetesc atât); reg.; r a r.
hargi, hærgi (har-gi, hær-gi), s.f. (6a): avumu multi hærgi, cu
numtâ, cu moarti. (am avut multe cheltuieli, cu nuntæ, cu moarte);
reg.
exudhâ, -i (e-xu-dhâ, /-dhi), s.f. (1): au exudhâ multâ cu patru ¢i_i.
(au cheltuialæ multæ cu patru mici/ copii); reg.
arcari*/ aspâr§eari**/ dari***, s.f.vb.: pâra§• i voru aspâr§eari cu
tropu, câ s-ducu ayo¢ea. (banii trebuie strica_i/ cheltui_i cu grijæ,
cæ se duc repede); → ti arcari/ aspâr§eari/ dari nu-arucâ/
aspar§i/ da pâra§ ficiorlu. (de aruncat/ stricat/ dat/ cheltuit nu
aruncæ/ stricæ/ dæ bani bæiatul).
xudhyipseari (xudh-yip-sea-ri), s.f.vb. (6a); id.
hârgiueari (hâr-giu-ea-ri), s.f.vb. (6a), id.
arcatu*/ aspartu**/ datu***, adj.: pâra§ arca_/ aspar_â/ da_ ti
_iva. (bani arunca_i/ strica_i/ da_i/ cheltui_i pe nimic).
xudhyipsitu, -_; -tâ, -ti (xudh-yip-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (6a);
id.
hârgiuitu, id.
aspartu*, adj.: omu aspartu, nu _âni la pâra§ dipu. (om cheltuitor,
nu _ine la bani deloc); e x p r.: easti mânâ aspartâ/ largâ. (este
mânæ spartæ/ largæ); bagâ luplu pâstrâmæ? (pune lupul
pastramæ? [= nu, cæci lupul mænâncæ/ omul cheltuieøte tot);
_in_i scoati, §a_i mâcâ! (cinci scoate, zece mænâncæ [=
cheltuieøte mai mult decât câøtigæ]).
aspârgâtoru*, adj.: cu mu• eari aspârgâtoari, nu-ari hâiri-n casâ.
(cu o muiere cheltuitoare, nu-i pricopsealæ în casæ); si-adunæ
streslu cu aspârgâtorlu. (s-a adunat/
întâlnit zgârcitul cu
cheltuitorul/ risipitorul).
arâspânditu*, adj.: Boiagi u-adusi pi armâneaøti pârâvulia cu
hi• ilu a_elu arâspânditlu. (B. a tradus pe aromâneøte parabola
fiului risipitor).
hârgiuitoru, -tori; -toari, - ~ adj. (3c); reg.
asotu, -_; -tâ, -ti (a-sotu, /-so_; /-so-tâ, /-ti), adj. (4a): id.; reg., rar
spatalu, -• i; -lâ, -li (spa-talu, /-ta• i; /-ta-lâ, /-li), adj.(4a): id.; reg.
235
ciocænitoare
chema, vb.
"a chema pe cineva"
"a invita"
"a (se) chema" ∅ zice,vb.
"a însemna"
c• emu, c• imari, /-ai, /-atâ (c• emu, c• i-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ ), vb.
(1a) t/r: → t: c• eamâ-lu paplu s-yinâ s-mâcâ! (cheamæ-l pe
bunicul sæ vinæ sæ mænânce!);
nâ c• imarâ la numtâ/ pi
measâ. (ne-au chemat/ invitat la nuntæ/ masæ);
cumu ti
c• eamâ? (cum te cheamæ?); → r: si øtibâ tu_ _i s-c• eamâ
'Armânu'. (sæ øtie to_i ce înseamnæ 'aromân'); v a r. ac• emu.
"a chema" (pentru câini, înganu, îngânari, -ai, -atâ (în-ganu, în-gâ-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb.
pæsæri)
(1a) t: înganâ-u câ_aua si-• i dau pâni! (cheamæ cæ_eaua sæ-i
"a se cæra ♦ "
dau pâine [= mâncare]!); • i-ngâna pu• i• i cu boa_ea-• i di birbi• iu.
"a chema/ striga ♦ "
(îi chema puii cu vocea-i de privighetoare); hai, îngan-u di-aoa!
∅ græi*, vb.
(hai, caræ-te de aici!).
grescu*, vb. (+ D): grea-• i a tatâ-tui! (cheamæ-l/ strigæ-l pe tatætu!).
chemare, -i, s.f. (vb)
c• imari, -æri (c• i-ma-ri, /-mæri), s.f. (vb) (6a): → la c• imarea a lui,
(chemat, s.n.vb)
vinirâ tu_. (la chemarea lui, au venit to_i); pitricurâ c• imæri la
"chemare, invita_ie"
mul_â oaspi_. (au trimis invita_ii la mul_i oaspe_i/ prieteni); → ti
"ac_iunea de a chema"
c• imari nu nâ c• imæ. (de chemat nu ne-a chemat); v a r. ac• imari.
"chematul unui animal"
îngânari (în-gâ-na-ri), s.f.vb. (6a): nu voru-ngânari tu_ câ¢i• i unâ
oarâ. (nu trebuie chema_i to_i câinii o datæ).
"chemare*, invita_ie"
greari*, s.f.vb.: va greari la tutâ soea/ va greari a tuturoru. (trebuie
chemat tot neamul/ trebuie chema_i to_i); → ti greari lâ grirâ, ma
nu vinirâ. (de invitat i-au invitat, dar n-au venit).
"chemare*, invitare"
gritâ (gri-tâ), s.f.sg.t. (1): armasimu cu grita, câ nu nâ §âsirâ
diznæu. (am ræmas cu chematul/ invita_ia, cæ nu ne-au zis din
nou).
chemat, -æ, adj.
c• imatu, -_; -tâ, -ti (c• i-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /ti), adj. (4a): eara
"care e chemat undeva" c• imatu pi measâ. (era chemat la masæ); avea _i eara c• ima_,
"invitat" (la masæ/la o
ma avea øi-nic• ima_! (erau øi care erau chema_i, dar erau øi
petrecere)
nechema_i); v a r. ac• imatu.
chenar, -e, s.n.
chinari, -æri (chi-na-ri, /-næri), s.f. (6a): chilimi/ cuvertâ/ câpitiniu
"margine de covor/pernæ" cu chinari (cuverturæ/ chilim [= covor]/ cæpætâi [= pernæ] cu
"ramæ"; ∅ cadru, s.n.
chenar);
futugrafie cu chinari hrisusitâ (fotografie cu ramæ
"margine de ... "
auritæ).
margurâ, mærguri (mar-gu-râ, mær-guri), s.f. (3): id.; reg.
chipenghi, -i (ch-pen-ghi, ~ ), s.f. (9): tragu chipenghea di izbâ.
chepeng, -uri, s.n.
"trapæ la pivni_æ"
(trag chepengul de la izbæ/ pivni_æ); BOGA, Veac, 28O: di tu
"oblon"
hærghie, ni_i næ chipenghe / ni loatæ nu e... (din zori, nici un
oblon nu e neluat/ neridicat [la dughene]).
"chepeng, intrarea (de sus gâlvânie, -i (gâl-vâ-ni-e, /-nii), s.f. (6b); Gr. Aut.: tra§i-u gâlvânia/
în jos) în pivni_æ"
intrâ pri-tu gâlvânie (trage-l chepengul/ intræ prin gaura-chepeng/
intrarea la pivni_æ); (DDA: "subteranæ" ?); FE glâvânie.
cheratitæ, s.f.
chiritâ (chi-ri-tâ), s.f.sg.t. (1): ari chiritâ la oc• i. (are cheratitæ la
"inflama_ie la ochi"
ochi).
cherem, s.n.
chiremi (chi-re-mi), s.f.sg.t.: nu escu la chiremea a lui! (nu sunt la
"voie a cuiva"
cheremul lui!); CAR., Litgh., 61, XXIII: øæ næ amvleghi noi cu
"harul lui Dumnezeu"
kereme ata (øi ne vegheazæ pe noi cu harul tæu), arh., reg.
"~ ~ ~"
chirimlâchi (chi-rim-lâ-chi), s.f.sg.t. (6a): id, 43, IX, ø.a.: ø-næ
avleghi noi o domnu cu kiremlæca ata. (øi ne vegheazæ/
pæzeøte pe noi, Doamne, cu harul tæu); arh., reg.
236
ciorbagiu
cherestea, -le, s.f.
"material lemnos de
construc_ie"
cherestegiu, -i, s.m.
"care vinde cherestea"
chervan, -e, s.n.
∅ caravanæ, s.f.
chervangiu, -i, s.m.
∅ [cærævænar], s.m.
chesat, s.n.
"crizæ comercialæ"
chesagiu, -i, s.m.
"ho_ turc" (înv)
chiriste, -ea§ (chi-ris-te, /-tea§), s.m. (3): CAV., 1037: kerestee;
adusirâ chiristelu di casâ, scânduri, gren§â. (au adus cheresteaua
de casæ, scânduri, grinzi); v a r. chiristee, -ei, s.f.; reg.
chiristigi, -ea§ (chi-ris-ti-gi, /-gea§), s.m. (3): chiristigilu adarâ/
vindi chiriste. (cherestegiul face/ vinde cherestea).
chisati, -æ_ (chi-sa-ti, /-sæ_), s.f. (6a): easti chisati, nu s-vindi
lâna. (este crizæ, nu se vinde lâna); com.; înv.
chisâgi, -ea§ (chi-sâ-gi, /-gea§), s.m. (3): Gr. Aut.: yinea
chisâgea§• i di fura. (veneau ho_ii [turci] de furau); v a r. chisigi;
înv.
chestie, -i, s.f.
ipothisi, -i (i-po-thi-si, /-thisi), s.f. (6a): _i ipothisi easti øi-aestâ?
"lucru ♦ , problemæ ♦ "
(ce chestie e øi asta?); ari unâ ipothisi cu elu. (are o chestie cu
"chestie, lucru, problemæ" el).
chestie, -i (ches-ti-e, /-tii), s.f. (6a): _i-i chestia aestâ? (ce-i chestia
asta?); easti unâ chestie greauâ. (este o chestie grea); N.
cheøchet, -uri, s.n.
øchetâ (øche-tâ), s.f. sg.t. (1): Gr. Aut.: u-adrai øchetâ gâ• ina, cu
"ciulama albæ, cu fæinæ" umtu, fârinâ øi-cu §ama di gâ• inâ. (am fæcut-o cheøchet/ ciulama
(rom.: "supæ de bulion
gæina, cu unt, fæinæ øi zeamæ de gæinæ); mâcarea øchetâ-i
cu griø", cf. DEX, s.v)
albâ, nu cu dumatâ. (mâncarea cheøchet e albæ, nu cu bulion).
chiar, adv. "încæ; tocmai" øi*, adv.: si-• i dau øi suflitlu cara! (sæ-i dau øi/ chiar sufletul
∅ øi*, adv./conj.
daræ!); nu-i øi-ahâtu muøatâ! (nu-i chiar atât de frumoasæ!); øi
"chiar øi/chiar dacæ"(conj) bâtutâ, nu mi ducu! (chiar [dacæ aø fi] bætutæ, nu mæ duc!);
"chiar/pânæ øi"
→ øi s-hibâ aøi/ øi-aøi
s-hibâ, nu-adraøi ghini _i-adraøi. (øi aøa sæ fie/ chiar dacæ ar fi
aøa, n-ai fæcut bine ce-ai fæcut); → pânâ øi, loc.adv.: pânâ øi∅ nici*, conj.; "chiar"
aclo agiumsirâ? (chiar øi acolo au ajuns?).
∅ încæ*, adv.; "chiar"
ni_i*, adv.: nu-i ni_i ahâtu muøatâ! (nu-i nici/ chiar aøa
frumoasæ!).
∅ tocmai*, adv.; "chiar"
ninga/ nica*, adv.: si-• i • ea ninga capra?! (sæ-i ia încæ/ chiar
∅ singur*, adj.; "chiar"
capra?!).
trâøi/ tâøi*, adv.: trâøi elu lu-aflarâ? (chiar pe el l-au gæsit?).
"chiar"; ∅ nici*, conj.
singuru, -â*, adj.: noi singuri î• i §âsimu câ-• i muri ficiorlu. (chiar
noi i-am zis cæ i-a murit bæiatul).
"chiar"
uti*, adv.: uti tora si-¢i lu-acunchiri nellu! (chiar acum sæ mi-l
cumperi inelul!).
chiola (chio-la), adv.: va s-§â_i øi-unu cânticu chiola, maøi s-ti
• ea-nveastâ! (ai sæ zici øi un cântec chiar, numai sæ te ia de
nevastæ!); reg.
"chiar"; ∅ nu*, adv.
ohi*, adv.: va s-§â_i øi-unu cânticu ohi! (ai sæ zici øi un cântec
chiar!).
237
ciocænitoare
chibrit, -uri, s.n.
øpirtu, -uri (øpir-tu, /-turi), s.n. (1): aprindu foclu cu øpirtulu.
"be_iøor de aprins focul" (aprind focul cu chibritul); iu suntu øpirturili? (unde sunt
∅ spirt, s.n.
chibriturile?); cutia cu øpirturi (cutia cu chibrituri);
tufechi cu
"cutie cu chibrituri"
øpirtu (puøcæ cu capse).
"a scæpæra un chibrit"
"a-i scæpæra una/ a-i
øpirtuescu, -iri, -ii, -itâ (øpir-tu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-itâ), vb. (4b) t:
arde una"
øpirtuescu unu øpirtu (scapær un chibrit); fig.: va _â øpirtuescu
"a o øterge"
unâ, di va s-ve§ steali! (am sæ-_i scapær una, de ai sæ vezi
"faptul de a scæpæra/
stele!); e x p r.: hai, øpirtuea-u di-aoa! (hai, øterge-o de aici!).
plesni"
øpirtueari (øpir-tu-ea-ri), s.f.vb. (6a): va øpirtueari aestu ficioru!
"scæpærat; deøtept foc" (trebuie atins/ plesnit bæiatul æsta!).
øpirtuitu, -_; -tâ, -ti (øpir-tu-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): easti
øpirtuitâ feata. (este deøteaptæ foc fata).
chibritelni_æ, -e,
øpirtarâ, -æri (øpir-ta-râ, /-æri), s.f. (1): øpirturili sta tu øpirtarâ.
s.f., înv.
(chibriturile stau în chibritelni_æ); (cf. DDA, s.v.); înv.
"cutie cu chibrituri"
cutie cu øpirturi, s.cp.; ræsp.
" ~ "; ∅ chibrit, s.n.
chibzui, vb. ∅ gândi, vb.
∅ fræmânta, rumega, vb.
chicæ, chici, s.f.
perci (per-ci), s.f. sg.t. (6a): gioni cu percea pi oc• i/ auøi cu percea
"pær lung, plete"
lungâ. (tânær cu chica pe ochi/ bætrâni cu chica lungæ).
chiciuræ, s.f.
_eafi (_ea-fi), s.f.sg.t. (6a): easti _eafi nafoarâ, po¢i• i au _eafi.
"ger
mare,
ce_os; (este chiciuræ/ ger afaræ, pomii au chiciuræ).
chiciuræ"
si¢eacu (si-¢eacu), s.n. sg.t. (1): ari si¢eacu grosu nafoarâ. (este
"chiciuræ; promoroacæ" ger ce_os/ chiciuræ groasæ afaræ).
∅ ger, s.n.
chiflæ ∅ pâiniøoaræ, s.f.
chihlimbar, s.n.
chihlibari, -æri (chi-hli-ba-ri, /-bæri), s.f. (6a): auøi• i s-¢irâ cu ori
di chihlibari. (bætrânii se distreazæ cu mætænii de chihlimbar).
"ræøinæ pietrificatæ"
chiftea, -le, s.f.
chiftæ, -a§ (chif-tæ, /-ta§), s.m. (3): chifta§• i, mâcari tur_eascâ, s"bulete din carne tocatæ, facu di carni chisatâ, di-apoia s-_iyârsescu. (chiftelele, mâncare
præjite în græsime"
turceascæ, se fac din carne pisatæ/ tocatæ, apoi se præjesc).
"chiftelele paøalei"
'chifta§• i a pâøelui' suntu her_â, cu §amâ albâ, adratâ cu fârinâ,
cu oauâ ø-cu limo¢i. ('chiftelele paøalei' sunt fierte, cu zeamæ
albæ [sos alb], fæcutæ cu fæinæ, cu ouæ øi cu læmâie).
chiler, -e, s.n.
chilari, -æri (chi-la-ri, /-læri), s.f. (6a): chilari ti stra¢i, iambuli,
"cæmaræ de _inut lucruri" _ânuti tu sinduchi, tu hârari. (chiler de haine, cergi, _inute în læzi,
∅ celar*, s.n.
saci mari); chilarea-i unâ, _ilarlu*-i altâ. (chilerul e una, celarul* e
alta).
chilie, -i, s.f.
chilie, -i (chi-li-e, /-lii), s.f. (6b): COD., 111: øæ adæræ øæ dao
"încæpere micæ pentru
kilii (øi a fæcut øi douæ chilii); tu chilii dormu câlugâri• i/ oami¢i• i
cælugæri/de_inu_i"
di-tu ahapsi. (în chilii dorm cælugærii/ oamenii din închisoare).
chilim, -uri, s.n.
chilimi, -¢i (chi-li-mi, /-li¢i), s.f. (6a): tuti casili armâneøti suntu
"orice covor la aromâni"
aøtirnuti cu chili¢i di lânâ. (toate casele aromâneøti sunt
∅ covor, s.n.
aøternute cu chilimuri/ covoare de lânæ).
chilipir, -uri, s.n.
chilipuri, -i (chi-li-pu-ri, /-puri), s.f. (6a): fu unâ chilipuri, fu multu
"cumpæræturæ ieftinæ" eftinu grânlu. (a fost un chilipir, a fost foarte ieftin grâul); e x p r.:
∅ pleaøcæ, s.f.
u loaøi chilipuri casa! (ai luat-o chilipir casa!).
238
ciorbagiu
chilipirgiu, -oaicæ,
chilipirgi, -ea§; -oa¢i, - ~ (chi-li-pir-gi, /-gea§; /-geoa¢i, / ~ ), adj.
s.m.f. "care umblæ
(3d): chilipurgilu alagâ dupâ chilipuri. (chilipirgiul aleargæ dupæ
dupæ chilipir"
chilipir).
∅ pleaøcagiu, adj.
chilo_i, s.m.pl.
zmeani*, s.f.: zmeani mu• ireøti/ bârbâteøti, ma øcurti i ma lun§i,
"izmene/chilo_i (generic)" sup_âri i groasi (chilo_i femeieøti/ bærbæteøti, mai scur_i sau mai
∅ izmanæ*, s.f.
lungi, sub_iri sau groøi).
chimen, s.n.
chiminu (chi-minu), s.n.sg.t.: chiminlu ari aromâ muøatâ.
"plantæ aromatæ"
(chimenul are aromæ frumoasæ/ plæcutæ); bot.
chimic, -æ, adj.
chimicu, -ci; -câ, -ci (chi-micu, /-mici; /-mi-câ, /-ci), adj. (4a):
"care _ine de chimie"
spilari chimicâ (spælare chimicæ); agen_â chimici; chim.; N.
chimicale, s.f. pl.
chimica§ (chi-mi-ca§), s.m.pl.t. (3): bagâ chimica§ tu mâcari tora.
"articole chimice"
(pun chimicale în mâncare acum); chim.; N.
chimie (chi-mi-e), s.f.sg.t. (6b): chimia easti øtiin_â; chim.; N.
chimie, s.f.
"øtiin_a materiei organice
øi anorganice"
chimir, -e, s.n.
chimeri, -i (chi-me-ri, /-meri), s.f. (6a): chimeri di cheali/ di lânâ
"brâu ♦ lat de lânæ,
(chimir de piele/ de lânæ); chimerea di cheali ari gechi ti tâtumi, ti
mai ales din piele,
pâra§, ti câsturâ. (chimirul de piele are buzunare pentru tutun,
cu buzunare"
bani, custuræ/ briceag).
chimono, -uri, s.n.
chimono (chi-mo-no), s.m. sg.t. (3): mama lu-avea chimonolu di
"rochie de model japonez" Hrupiøti. (mama îl avea chimonoul din Hrupiøti).
chin, -uri, s.n. "suferin_æ" câ¢inâ*, s.f.: câ _e ¢i-adu_i ahâtâ câ¢inâ, lea hi• e? (de ce-mi
∅ cælduræ*, s.f.
aduci atâta chin, tu fiicæ [a mea]?).
"chin mare"
tira¢iu, -¢i (ti-ra¢iu, /-ra-¢i), s.n. (2): easti tira¢iu mari si-ai auøu
∅ tiranie, s.f.
dâmblusitu-n casâ. (este chin mare sæ ai un bætrân damblagit în
casæ); trapsimu tira¢i multi. (am tras/ suferit chinuri multe).
"chin; necaz mare"
vasanu, -i (va-sanu, /-sa-ni), s.n. (2): avurâ vasani multi di cându
vinirâ di-tu Eladhâ. (au avut chinuri [= s-au chinuit] multe, de când
au venit din Grecia).
"chin; ostenealæ"
zahmeti, -_ (zah-me-ti, /-met), s.f. (6a): PAP., B., 414: ø-o-avu, cæ
n-cot î• fu zahmetea. (a crezut cæ degeaba i-a fost chinul); reg.
"chin, caznæ"
mundâ, -i (mun-dâ, /-di ), s.f. (1); id.; reg.
China, n.pr.
China (chi-na), s.f., n.pr.: China easti statu tu Asie; N.
chinchinæ, -e, s.f.
chinâ, -i (chi-nâ, /-ni), s.f. (1): di coaja arburilui di chinâ si scoati
"arborele de chininæ"
chinina. (din coaja arborelui de chinchinæ se scoate chinina).
chindie ∅ merinde, s.f.pl.
chindisit* ∅ brodat, adj. chindisitu*, adj.
chinez, -æ, s.m.f., adj.
Chinezu, -zi; -zâ, -zi (chi-nezu, /-nezi; /-ne-zâ, /-zi), adj. (4a):
"locuitor al Chinei"
Chinezi• i bânea§â tu China. (chinezii træiesc în China); _i, eøti
"a fi chinez (= a nu
Turcu di nu-aducheøti _iva? (ce, eøti turc de nu pricepi nimic?).
pricepe nimic)"
chinezesc, -æ, adj.
chinezescu, -eøti; -eascâ, -eøti (chi-ne-zes-cu, /-zeø-ti; /-zeas"care e specific chinez"
câ, /-zeø-ti), adj. (3a): murlu chinezescu (zidul chinezesc); sirmâ
chinezeascâ (mætase chinezeascæ).
chingæ, -i, s.f.
yinglâ, -i (yin-glâ, /-gli), s.f. (1): øaua a callui s-leagâ cu yingla.
"curea latæ din cânepæ/ (øaua calului se leagæ cu chinga).; v a r. yinclâ/ yincalâ/ ghincalâ.
in/piele, de legat øaua" chingâ, -§â (chin-gâ, /-§â), s.f. (3): MIHAD., 425: dizleagæ-mi dit
(la cal, mulæ, mægar)
chin§æ! [în scrierea DIARO: chin§i] (dezleagæ-mæ din chingi!);
(< RL?).
239
ciocænitoare
chininæ, -e, s.f.
"medicament amar
contra malariei"
chinui, vb.
"a (se) trudi, a se cæzni,
a se câinoøi*♦"; ∅ chin
"a se chinui"
"a tiraniza pe cineva"
sulfatu, -uri (sul-fatu, /-fa-turi), s.n. (1): hevrili s-vindicâ cu sulfatu.
(frigurile se vindecæ cu chininæ); farm.
chininâ, -i (chi-ni-nâ, /-ni), s.f. (1); id.; farm; N.
câ¢isescu*, vb. : _i s-facu, câ¢isescu! (ce sæ fac, mæ chinuesc!).
tirâ¢isescu, -iri, -ii, -itâ (ti-râ-¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
(4b) i/t: → i: maia tirâ¢isi tutâ bana. (maia s-a chinuit toatæ
via_a); → t: nu mi tirâ¢isea aøi, lai bârbate! (nu mæ tiraniza[=
chinui] aøa, mæi bærbate!).
"a se chinui, a avea
pidhipsescu, -iri, -ii, -itâ (pi-dhip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
bætaie
(4b) r: mi pidhipsescu cu ficiori• i. (mæ chinuiesc/ obosesc cu
de cap"; "a pedepsi";
copiii); →
t: nu mi pidhipseaøti vârnu. (nu mæ pedepseøte/
"a se osteni/obosi"
chinuie nimeni).
vâsânipsescu, -iri, -ii, -itâ (vâ-sâ-nip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ),
"a se chinui, a avea
vb. (4b) i: tutu vâsânipsescu, tragu cu bileili. (mæ tot chinuiesc,
necazuri/ belele"
trag/ mæ lupt cu belelele).
chindinipsescu, id.
"a se chinui"
munduescu, id.; r a r.
"~"
chinuire, s.f.vb.
tirâ¢iseari (ti-râ-¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti tirâ¢iseari nu tirâ¢iseaøti,
ma nu sta tutâ §uua. (de chinuit nu se chinuieøte, dar nu stæ
(chinuit, s.n.vb.)
"faptul de a se chinui"
toatæ ziua).
" ~ "; "efort, ostenealæ" pidhipseari (pi-dhip-sea-ri), s.f.vb. (6a): nu va pidhipseari øi∅ chin, s.n.
ahâtu, bana-i øcurtâ! (nu trebuie sæ te chinui chiar atât/ nici atâta
ostenealæ, via_a e scurtæ!); → ti pidhipseari nu s-pidhipsi, muri
trâoarâ. (de chinuit nu s-a chinuit, a murit îndatæ).
chinuit, -æ, adj.
tirâ¢isitu, -_; -tâ, -ti (ti-râ-¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care se chinuie/ este
mu• eari multu tirâ¢isitâ [di lucru, di niaveari] (muiere/ femeie
chinuit de altcineva"
foarte chinuitæ [de lucru, de neavere/ særæcie]).
"chinuit, pedepsit, obosit" pidhipsitu, id.: featâ pidhipsitâ (fatæ chinuitæ/ obositæ).
chior, -æ, adj.
orbu* di unu oc• iu, e x p r.: easti orbu di unu oc• iu/ nu veadi di
"care vede numai cu un
unu oc• iu/ lu-ari unlu oc• iu orbu/ mortu. (este orb de un ochi/
nu
ochi"; ∅ orb*, adj.
vede de un ochi/ îl are unul din ochi orb/ mort).
"chior; neatent, care nu gavu, -yi; -vâ, -vi (gavu, gayi; /ga-vâ, /-vi), adj. (4a): easti gavu [di
observæ"
unlu oc• iu]. (este chior [de unul din ochi]); aoa, lai gave/ lea
gavæ, ia-lea câ_utlu! (aici, mæi chiorule/ tu chioaro, uite-l
"cu un ochi întunecat,
cu_itul!).
chior"
înciornicu, -_i; -câ, -_i (în-cior-nicu, /-ni_i; /-ni-câ, /-_i), adj. (4a):
easti-nciornicâ feata [di unu oc• iu]. (este chioaræ fata [de un
"chior"
ochi]); v a r. (î)nciurnicatu/ (î)ngiurnicatu.
chioru , adj.; (?); (v. DDA, s.v.).
chioræi, vb.
gurle§u, gurli§ari, -ai, -atâ (gur-le§u, /-li-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb.
"a-i chioræi/ face zgomot (1b) i: î• i gurlea§â ma_âli a ficiorlui di foami. (îi chioræie ma_ele
ma_ele de foame"
bæiatului de foame);
porculu gurlea§â, va mâcari. (porcul
"a grohæi" (despre porc) grohæie, vrea mâncare); arâulu gurlea§â ti pâvrie! (râul vuieøte
"a vui" (despre râu)
de groazæ/ încât sæ-_i fie groazæ!).
240
ciorbagiu
chioræire, s.f.vb.
(chioræit, s.n.vb.)
"faptul de a chioræi"
"grohæit"; "vui(e)t"
chiorî, vb.; ∅ orbi*, vb.
"a nu vedea cu un ochi"
gurli§ari (gur-li-§a-ri), s.f. (6a): ti gurli§ari nu-¢i gurlea§â ma_âli
ninga, ma foami ¢i-easti. (de chioræit nu-mi chioræie matele încæ,
dar foame mi-este); porculu/ arâulu si-arupsi di gurli§ari. (râul/
porcul s-a rupt de grohæit/ vuit).
urghescu* di unu oc• iu: maia urghi di unu oc• iu/ nu ma veadi di
unu/ unlu oc• iu. (maia/ bunica a orbit de un ochi/ nu mai vede de
un/ unul din ochi).
"a
chiorî;
a-i
slæbigâvusescu, -iri, -ii, -itâ (gâ-vu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b)
vederea"
i: di stângulu gâvusi, lu-ari bunu-ndreptulu. (de stângul a chiorât, îl
are bun pe cel drept).
chioøc, -uri, s.n.
chioøcu, -uri (chioø-cu, /-curi), s.n. (2): UC., 69: k'oøcu; PAP., L.,
"pavilion"
66: inøi amirælu pi k'oøcu øi la §îse: (a ieøit împæratul în chioøc
"mic magazin la col_ de
øi le-a zis:);
SN: acumpâru bumboani/ tâtumi/ gazeti di la
stradæ"; ∅ col_, s.n.
chioøcu. (cumpær bomboane/ tutun/ gazete de la chioøc).
chip, -uri, s.n.
fa_â*, masti*, surati*, s.f.
"fa_æ* ♦ "
"chip, solu_ie"
cali*, cârari**, s.f.: si-aflamu vârnâ cali/ cârari si-ascâpæmu. (sæ
∅ cale*, cærare**, s.f.
gæsim vreo cale/ cærare [= vreun chip] ca sæ scæpæm); nu-ari
"chip, fel ♦ "
cali si-u adræmu aøi! (nu-i chip sæ o facem aøa!)
"a (nu) fi chip... "
cearee, -i (cea-re-e, /-rei), s.f. (6b): nu-i cearee si-lu scutemu din
casâ paplu. (nu-i chip sæ-l scoatem din casæ pe bunicul); vahi
"fa_æ, aspect"
aflæmu vârnâ cearee... (poate gæsim vreun chip/ vreo solu_ie); v
a r. ceahre, s.m. (3): buiaua a fa_â• ei ca ceahrelu a liliciloru
(culoarea fe_ei ca chipul/ aspectul florilor); înv.
"chip/solu_ie" ∅ manieræ* tropu*, s.n.: nu-i tropu si-ascâparimu! (nu-i chip de-am scæpa!).
"în aøa chip"
culai*, adv.: s-fâ_emu culai s-iasâ ghini. (sæ facem în aøa chip
∅ uøor*, adv.
[încât] sæ iasæ bine).
"în/cu nici un chip,
dip-di-dipu (dip-di-dipu), loc. adv.: nu vrea dip-di-dipu! (nu voia cu
deloc ♦"
nici un chip).
"în orice chip/oricum ♦
cum-di-cumu (cum-di-cumu), loc. adv.: cum-di-cumu lipseaøti scum-necum"
lu-ascâpæmu. (cum necum/ în orice chip trebuie sæ-l salvæm).
chiparos, -i, s.m.
chipâriøu, -i (chi-pâ-riøu, /-riøi), s.m. (1): ficioru analtu ø-sup_âri
ca chipâriøu. (bæiat înalt øi sub_ire ca un chiparos); a¢iurizmâ di
"conifer cu lemnul
parfumat"
chipâriøu (mireasmæ de chiparos); v a r. Gr. Aut.: chipariøu.
"chiparos "
silvie, -i (sil-vi-e, /-vii), s.f. (6b): VELO, 644: Truplu-a • ei ca di
silvie (trupul ei ca de chiparos); v a r. sirvi• iu, -i/ silviu, -i, s.m.
241
ciocænitoare
chipeø, -æ, adj.
"falnic, mândru ♦ ,
arætos, frumos ♦ "
"chipeø"
"faimos, cu faimæ* ♦ "
"falnic"
"chipeøæ, mândræ"
"~,~"
"chipeø, mândru, voinic"
"chipeø, arætos"
chir', s.m. (apel., înv)
∅ domnu', s.m. (apel)
chira, s.m. (apel., înv)
∅ madam', s.f. (apel)
chiriaø, -i, s.m.
"care stæ cu chirie"
chirie, -i, s.f.
"platæ pentru o casæ/
apartament care nu-i
apar_ine"
livendu, -§â; -dâ, -di (li-ven-du, /-§â; /-dâ, /-di), adj. (4a): gioni
livendu/ featâ livendâ (june chipeø/ fatæ chipeøæ); CAR., Stih.,
68: Liven§â suntu Vlahi• i! (ce falnici/ chipeøi sunt ei vlahii!).
fanuminu, -¢i; -nâ, -ni (fa-nu-minu, /-mi¢i; /-mi-nâ, /-ni), adj. (4a):
omu fanuminu [cu fanâ] (om chipeø/ faimos [cu faimæ*]); plata¢i
fanumi¢i (platani chipeøi/ falnici).
piruøanâ, -i (pi-ru-øa-nâ, /-ni), adj. f. (4a): poet., pop.: albâ si-¢i ti
vedu, piruøana mea! (fericitæ sæ te væd, chipeøa/ mândra mea!).
daileanu, -¢i; -nâ, -ni (dai-leanu, /-lea¢i; /-lea-nâ, /-ni), adj. (4a):
armânâ daileanâ (aromâncæ chipeøæ); v a r. da• eanu, /-nâ.
bugdanu, -¢i; -nâ, -ni (bug-danu, /-da¢i; /-da-nâ, /-ni), adj. (4a):
yinu, bugdanlu ali dadi! (vino, chipeøul mamei!); oc• i di bugdanâ
(ochi de fatæ mândræ/ chipeøæ).
platonu, -¢i; -nâ, -ni (pla-tonu, /-to¢i; /-to-nâ, /-ni), adj. (4a):
mu• eari platonâ (muiere/ femeie chipeøæ); easti-u ca platonâ!
(este ca o ~ !).
chir', s.m. (apel.+ n.pr.m): bunâ §uua, chir' Costa! (bunæ ziua,
chir' ~).
chira (chi-ra), s.f. (apel.! + n.pr.f): bunâ seara, chira Marie! ; chira
Vita, cilnicoa¢ea (chira ~ , celnicoaia/ nevasta celnicului).
nichiyo, -a§ (ni-chi-yo, /-ya§), s.m. (3): nichiyolu nu nâ plâti nichea
di casâ. (chiriaøul nu ne-a plætit chiria de/ pentru casæ).
nichi, -i (ni-chi, nichi), s.f. (6a): plâtimu nichi mari ti casâ. (plætim
chirie mare pentru casæ).
ayoyi, -i (a-yo-yi, /-yoyi), s.f. (6a): caro_a-i loatâ cu-ayoyi.
(cæru_a-i luatæ cu chirie).
chirie, s.f.; (?); (< RL ?).
chirigilâchi, -i (chi-ri-gi-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): paplu fa_i
chirigilâchi di a¢i. (bunicul face chirigilâc de ani [de zile]).
[chirigilâc, -uri,] s.n.
"meseria de chirigiu,
cæræuøie ♦ "
chirigiu, -i, s.m.
chiragi, -ea§ (chi-ra-gi, /-gea§), s.m. (3): chiragilu li du_i caro_âli/
"cæræuø,
om
care cherili, arâba§• i, cârvânarlu du_i ca• i• i øi-mulærili. (chirigiul
conduce
[con]duce cæru_a/ carele, chervangiul duce caii øi catârii).
cæru_a/transportæ cu ~ " chiragi-baøu, -i (chiragi-baøu, /-baøi), s.m. cp. (1).
"capul chirigiilor"
chirpici, s.n.
plithari, -æri (pli-tha-ri, /-thæri), s.f. (6a): avea pu_â¢i oami¢i la
"cæræmidæ ♦ din lut, noi _i øi-adra casili cu plithæri, øi-nu cu cheatrâ. (erau pu_ini
apæ,
oameni la noi ce-øi fæceau casele cu chirpici, øi nu cu piatræ).
bælegar øi paie"
chirurg, -i, s.m.
hiruryu, -yi (hi-rur-yu, /-yi), s.m. (1); med.
"medic care opereazæ" girahu, -i (gi-rahu, /-rahi), s.m. (1); med.; reg., r a r.
chirurgu, -gi (chi-rur-gu, /-gi), s.m. (1); med.; N.
chise, -ea§ (chi-se, /-sea§), s.m. (3): ylicolu-lu tri_eamu a
chisea, -le, s.f.
"cupæ de sticlæ cu capac oaspi_loru tu chise di cristalu, cathiunu-øi loa cu linguricea.
din care se servea dul(dulcea_a o treceam [= serveam] oaspe_ilor cu chiseaua, fiecare
cea_a" ∅ bombonieræ,s. îøi lua cu linguri_a); v a r. chisali, -æ•i, s.f. (6a), r a r.
chiøleag, s.n ∅ lapte, s.
chit, adv.
fit, adv.: suntu fit doi• i, nu-au si-øi ma da _iva. (sunt chit amândoi,
"a nu mai datora nimic"
n-au sæ-øi mai dea nimic/ nu-øi mai datoreazæ nimic).
242
ciorbagiu
chitan_æ, -e, s.f.
"dovadæ scrisæ pentru
o sumæ/o presta_ie"
"~"
chitaræ, -e, s.f.
"instrument cu coarde"
∅ buzuc, s.n.
chitræ, -e, s.f.
"fruct asemænætor cu "
grepul ♦ "
chitru, -i, s.m.
"pom care face chitre"
chi_!, interj.
(pentru øoareci)
chi_æi, vb.
"ac_iune care imitæ
sunetul øoarecilor"
chiui, vb. ∅ hohoti, vb.
chiul, s.n. ∅ calup, s.n.
chiulaf, -uri, s.n.
"cæciulæ-turban" (înv)
chiuli, vb. ∅ chiul, s.n.
∅ înøela, vb.
chiup, -uri, s.n.
"vas mare de lut ars,
de pæstrat alimente
pentru iarnæ"
apodhixi, ~ (a-po-dhi-xi [-dhic-si]), s.f. (9): î• i deadi apodhixi ti
pâra§• i _i-• i împrumutæ. (i-a dat chitan_æ pentru banii ce i-a
împrumutat).
chitan_â, -i (chi-tan-_â, /-_i), s.f. (1); N; (cf. RL chitan_æ, cf. fr.
quittance).
chitarâ, -i (chi-ta-râ, /-ta-ri), s.f. (1): ficiorlu u bati ghini chitara.
(bæiatul cântæ bine la chitaræ); v a r. pop.: ghit(h)arâ; muz; N.
chitrâ, -i (chi-trâ, /-tri), s.f. (1): chitrili suntu ma mæri di limo¢ili øiamari, nu acri. (chitrele sunt mai mari ca læmâile øi amare, nu
acre); ylico di chitrâ (dulcea_æ de chitræ); bot.
chitru, -i (chi-tru, /-tri), s.m. (1): chitrulu fa_i chitri. (chitrul face
chitre); bot.
câr_-câr_!, interj.: Gr. Aut.: unu øoaricu si-avdi câ fa_i câr_-câr_!
(un øoarece se aude cæ face chi_-chi_!).
câr_âtescu, -iri, -ii, -itâ (câr-_â-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, -ti-tâ), vb. (4b), i:
Gr. Aut.: unu øoaricu câr_âteaøti pri-aoa. (un øoarece chi_æie pe
aici).
chiuleafi, -ehi (chi-lea-fi, /-lehi), s.f. (6a): auøi cu chileafi di lânâ pi
capu. (bætrâni cu chiulaf de lânæ pe cap); înv.
chiupu, -uri (chiupu, chiu-puri), s.n (1): tu chiupu di locu arsu (ca
poacili, ma cu gura largâ øi-cu doauâ mânuøi), s-_âni ¢earea,
laptili grosu/ turøii etc. (în chiup de pæmânt/ lut ars (ca urcioarele,
dar cu gura largæ/ mare øi cu douæ toarte) se _ine mierea,
laptele gros/ acru, muræturi etc); v a r. chiupâ, /-i, s.f.
chiuvetæ, -e, s.f.
niruhiti, -_ (ni-ru-hi-ti-, /-hi_), s.f. (6a): mi lau/ spelu vasili tu
"lavoar, loc de spælat, niruhiti. (mæ spæl/ spæl vasele în chiuvetæ); nirihiti di §ingu/ di
unde
marmaru (chiuvetæ de email/ marmoræ); v a r. Gr. Aut.:
apa se scurge pe _eavæ" niruhidhâ.
chiværæ, -e, s.f.
∅ coøciug, s.n. (S diferit)
chivernisi, vb.
chivirnisescu, -iri, -ii, -itâ (chi-vir-ni-ses-cu, /-sii, /-si-ri, /-tâ), vb.
"a conduce/a administra, (42) t/i: → t: CAV., 503, kivernisescu (administrez); împiratlu u
a guverna"
chivirnisi ghini împirâ_â• ea _i-• i poartâ numa, Constantinopoli.
(împæratul a condus bine împæræ_ia ce-i poartæ numele, ~ );
"a se gospodæri"
r: s-chivirnisescu øi-e• i cumu potu. (se chivernisesc/
gospodæresc øi ei cum pot); v a r. COD., 119: chivârnisescu.
chivernisit, -æ, adj.
chivirnisitu, -_; -tâ, -ti (chi-vir-ni-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
"gospodar; calculat"
mu• eari multu chivirnisitâ (muiere foarte chivernisitæ/
"condus, guvernat
gospodinæ); statu chivirnisitu ghini (stat condus/ guvernat bine).
administrat"
ci, conj.
mâni (mâ-ni), conj.: mâni imnarâ, imnarâ, agiumsirâ la unâ pâlati.
"ci" (numai la început de (ci umblaræ, umblarâ, ajunseræ la un palat).
frazæ; pop); ∅ dar, conj.
243
ciocænitoare
cicæ, adv.
"se zice cæ"
"chipurile"
"ei, aø!"
cicæ-cicæ, interj.
(pentru chemat porcii)
cicæli, vb.
∅ bate (la cap), vb.
cichirgiu, -i, s.m., înv.
"care face bomboane"
∅ cofetærie, s.f.
ciclop, -i, s.m.
"uriaø ♦ antropofag,
cu un singur ochi"
ciclu, -uri, s.n.
"serie; etapæ"
"repetare regulatæ"
cicmigea, -le, s.f.
"sertar ♦ " (înv)
cicoare, -i, s.f.
"plantæ cu flori albastre"
cicric, -uri, s.n.
"unealtæ de tors,
cu roatæ", "rodan ♦ "
taha (ta-ha), adv.: taha va s-yinea la oara _in_i, ma nu vini. (cicæ
era sæ vinæ la ora cinci, dar n-a venit); §â_i câ taha easti yeatru.
(zice cæ/ cicæ este medic); e x p r.: oa, taha! [= taha §âøu mini
ahtari lucru!] (ei, cicæ/ aø! [= cicæ am zis eu atare lucru!])
bi_-bi_!, interj.: c• emu porculu grindalui 'bi_-bi_'! (chem porcul
strigând "cicæ-cicæ!).
øichirgi, -ea§ (øi-chir-gi, /-gea§), s.m. (3): øichirgilu adarâ dul_e¢i,
øicheruri, zaharica§. (cichirgiul face dulciuri, siropuri, zaharicale).
chiclupu, -chi (chi-clupu, /-cluchi), s.m. (1): Gr. Aut.: paplu nâ
spunea isturia alu Dhiseea cu chicluplu. (bunicul ne spunea
povestea lui Ulise cu ciclopul).
ciclu, -uri (ci-clu, /-cluri) s.n. (1): _ânui unu ciclu di conferin_i/
lecsii. (am _inut un ciclu de conferin_e/ lec_ii); acâ_æ unu ciclu
di ploi. (a început un ciclu de ploi); N.
cicmige, -ea§ (cic-mi-ge, /-gea§), s.m. (3): cicmigelu-i sirtaru di
tijachi. (cicmigeaua e sertar de tejghea).
_icoarâ, -ori (_i-coa-râ, /-cori), s.f. (3): CAV., 830 _icoræ; _icoara-i
floari albastrâ. (cicoarea-i floare albastræ); bot.
cicricâ, -chi (ci-cri-câ, /-crichi), s.f. (3): lâna adratâ pitrichi s-toar_i
cu cicrica øi si-adarâ curu¢i cu arâøchitorlu (lâna fæcutæ fuioare
se toarce cu cicricul øi se face cununi/ sculuri cu ræøchitorul);
ræsp.; v a r. cicrichi.
"sfârleazæ ♦ de cicric"
cicricoa¢i, ~ (ci-cri-coa-¢i, ~ ), s.f. (9): cicricoa¢ea easti sfurlâ. (~
este o sfârleazæ).
"meøter care face/
cicricci, -ea§ (ci-cric-ci, /-cea§), s.m. (3): cicriccilu fa_i/ vindi
vinde cicricuri"
cicrichi. ('cicricciul' face/ vinde cicricuri).
"ca/de cicric"
cicriche¢iu, -¢i; -nâ, -ni (ci-cri-che¢iu, /-che¢i, /-che-nâ, /-ni), adj.
(4a): sfurlâ cicrichenâ (sfârleazæ de cicric).
[cidic], s.n.
cidicu, -_i (ci-dicu, /-di_i), s.n. (2): bârba_• i arbineøi poartâ cidi_i,
"pantaloni
largi pantaloni lær§i, ca cicøiri tur_eøti. (bærba_ii albanezi poartæ
_æræneøti,
"cidic", pantaloni largi ca ceacøirii turceøti).
la albanezi"
∅ ceacøiri, s.m. pl.
ciflic, -uri, s.n.
ciuflichi, -chi (ciu-fli-chi, /-flichi), s.f. (6a): celniclu avea ciuflichi
"moøie"
mari. (celnicul avea ciflic/ moøie mare).
"care are ciflicuri, moøier" ciuflicaru, -i (ciu-fli-caru, /-cari), s.m. (1): ciuflicarlu ari ciuflichi.
(moøierul are moøii).
cifræ, -e, s.f.
cifrâ, -i (ci-frâ, /-fri), s.f. (1): 1, 2, 3 suntu cifri arâpeøti, øi: I, V, X
"simbol aritmetic"
suntu cifri latineøti. ( ... arabe, ... latineøti); N.
cilibiu, -e, adj.
cilibi, -a§ (ci-li-bi, /-ba§), s.m. (3): eara cilibi omlu! (era domn
"domn, nobil" (vs. rom.
omul!); v a r. cilipi (v. DDA, s.v. celepiu).
arh. "fin, politicos");
cilindru, -i, s.m.
chilindhru, -i (chi-lin-dhru, /-dhri), s.m. (1), reg.; v a r. chelindru;
"corp geometric rotund,
FC ghilandru/ ghelindu.
cu douæ baze paralele" cilindru, -i (ci-lin-dri, /-dri), s.m. (1): cilindrulu easti volumu
arocutu, cu doauli bazi arocuti. (cilindrul este un volum rotund cu
cele douæ baze rotunde); geom.; N.
244
ciorbagiu
cimber, -e, s.n.
cimberu, -i (cim-beru, /-be-ri), s.n. (2): moaøi cu cimberi læi pi
"basma groasæ, neagræ, capu (babe cu cimbere negre pe cap).
purtatæ
de
femei
bætrâne"
bârbu• iu, -i (bâr-bu• iu, /-bu-• i), s.n. (2); id.
"cimber"
bârbu• isescu, -iri, -sii, -sitâ (bâr-bu-• i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ),
"a se lega la cap, pânæ
vb. (4b) r; r a r.
peste bærbie"
bal_u, -uri (bal-_u, /-_uri), s.n. (1): dada øi-lu liga bal_ulu pisti
"cimber gros alb"
grunghiu. (mama/ bunica îøi lega ~ peste bærbie).
øamie*, s.f.; id.
" ~ "; ∅ batistæ*, s.f.
vlaøcâ, vlæøti (vlaø-câ, vlæøti), s.f. (3); reg.
"cimber"
dârmâ, -i (dâr-mâ, /-mi), s.f. (1); reg.
"~"
calimcheri, -i (ca-lim-che-ri, /-cheri), s.f. (6a); reg.
"cimber de mætase"
ciciroanâ, -i (ci-ci-roa-nâ, /-ni), s.f (1): fârøiroatili s-leagâ pi
"cimber sub_ire alb"
ciuparâ cu ciciroanâ albâ. (femeile færøeroate se leagæ pe
cæciulæ cu ~ albæ); reg.
cimbistræ, -e, s.f.
_imbistrâ, -i (_im-bis-trâ/ -tri), s.f. (1): øi scoati sufrân_ealili/
"pensetæ de smuls
§eani• i di oc• i cu _imbistra. (îøi scoate sprâncenele/ genele cu
sprâncenele/cilii cei 'ræi' cimbistra); (DDA, s.v.: "cleøte" — sens greøit); reg.
de la ochi"
_imbidhâ, -§ (_im-bi-dhâ, /-bi§), s.f. (3): '_imbidhâ' easti grâ_escu,
"~"
'_imbistrâ'-i tur_escu. ('~' este grecesc, '~' este turcesc); v a r. pl. dhi: DAN.,159: tsimbidhle "furculi_ele" (v. pentru S: SCR.,
Glosarul, s.v).
cimbriøor, s.m.
ciumburicâ (cium-bu-ri-câ), s.f. (1); v a r. _imuricâ, r a r; bot.
cimbru, s.m.
ciumbri_â (cium-bri-_â), s.f. sg.t.(1): tu mâcari di fisu• u, pi carni di
"plantæ aromatæ;
porcu friptâ, tu lucani_i s-bagâ ciumbri_â. (în mâncare de fasole,
condiment"
pe carne de porc friptæ, în cârna_i se pune cimbru); bot.
ciment, -uri, s.n.
cimentu, -uri (ci-men-tu, /-turi), s.n. (1): pulbiri di cimentu (pulbere
"(praf de) piatræ"
de ~); v a r. ciumentu, FC.
cimiøir, s.m.
øimøiru, -i (øim-øiru, /-øiri), s.m. (1): øimøirlu-i pomu ¢icu.
"arbust decorativ ;
(cimiøirul e un pom mic).
meriøor ♦ " (lat. buxus)
"mititel (despre fiin_e),
øimøiricu, -_i; -câ, -_i (øim-øi-ricu, /-ri_i; /-ri-câ, /-_i), s.m.f. (1,1):
care se strecoaræ uøor" Gr. Aut.: dim.: bârba-su easti dipu øimøiricu. (bærba[tu]-su este
de tot 'cimiøirel' [= foarte mic]); hip.: yinu, lea, simøiricæ! (vino,
mæi, mititico!); (nu figureazæ în DDA).
cimitir, -e, s.n.
murmin_â*, s.m.pl.col.: mortulu lu-ngroapâ la murmin_â. (mortul îl
"locul unde se îngroapæ îngroapæ la 'mormin_i'/ cimitir).
mor_ii";∅mormânt*,s.n.
"cimitir"; ∅ groapæ*,s.f. grochi*, s.f.pl.col.; id.: îlu dusirâ la grochi. (l-au dus la cimitir).
"gropiøte, cimitir"
grupiøti (gru-piø-ti), s.f.sg.t.col. (6a): grupiøtea-i loclu cu multi
grochi di mor_â. (gropiøtea-i locul cu multe gropi de mor_i).
"cimitir"
chimitiru, -i, reg. ?; VR., 88, v a r. chimitiryu, -uri.
cimpoi, s.n. ∅ gaidæ, s.f.
cimpoier ∅ gæidar, s.m.
cina, vb.
_inu, -ari, -ai, -atâ (_inu, _i-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1) i: seara
"a lua masa de searæ"
_inæmu cu ficiori• i diadunu. (seara cinæm cu copii împreunæ).
cinare, s.f.vb.
_inari (_i-na-ri), s.f.vb. (6a): nu vini oara ti _inari (n-a venit ora de
(cinat, s.n.vb)
cinat); nu va _inari amânatu. (nu trebuie cinat târziu); → ti _inari
"faptul de a cina"
nu _inai ninga. (de cinat n-am cinat încæ).
245
ciocænitoare
[cinat], adj.
"care a cinat"
cinæ, -e, s.f.
"masa de searæ"
"cinæ/cinare"
cinci, num. card.
" numærul/cifra 5"
_inatu, -_; -tâ, -ti (_i-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a): nu mâcu,
câ escu _inatâ. (nu mænânc, cæ sunt cinatæ [= am cinat deja]).
_inâ, -i (_i-nâ, /-ni), s.f. (1): yini_, bâgai _ina! (veni_i, am pus
cina!); avumu oaspi_ pi _inâ. (am avut oaspe_i la cinæ).
_inari, -æri, s.f.: doauâ _inæri nu-aspargu. (douæ cine nu stricæ).
_in_i (_in-_i), num. card.: → N-A: _in_i [ficiori/ feati] cânta, _in_i
tâ_ea. (cinci [bæie_i/ fete] cântau, cinci tæceau); casa ari _in_i
uda§. (casa are cinci odæi); e x p r.: _in_i scoati §a_i mâcâ.
(cinci scoate/ câøtigæ zece mænâncæ).
"cei/ cele cinci"
_in_i• i, _in_ili (_in-_i• i, /-_i-li), num. card. art. m.f.: _in_i• i ficiori
suntu bu¢i/ _in_ili feati le-au buni. ([to_i] cei cinci bæie_i sunt
buni, [toate] cele cinci fete le au bune).
cincilea, cincea, (al/ a), _in_ilu, _in_ea (_in-_i-lu, /-_ea), num. card. m.f.: _in_ilu omu di-tu
num. ord.;
aradhâ easti Tachi. (al cincilea om din rând este ~ ); tu _in_ea
"al 5-lea, a 5-a"
§uuâ acâ_æ s-mâcâ. (în a cincea zi a început sæ mænânce); v a
r. FC _in_irlu.
cin[ci]sprezece,
_isprâ§a_i (_is-prâ-§a-_i), num. card.: ari _isprâ§a_i di-a¢i. (are
num.card. "15"; "cinøpe" cin[ci]sprezece ani); v a r. _ispra_, _isprâ, pop.
cin[ci]sprezecilea,
_isprâ§a_ilu, -§a_ea (_is-prâ-§a-_i-lu, /-§a-_ea), num. ord. m.f.:
Stâ-Mâria cadi tu _isprâ§a_ea di avgustu. (Sf. Maria cade în a
-zecea (al/ a),
cin[ci]sprezecea [zi] din august); v a r. _ispra_ilu, /-_ea.
num. ord.; "al 15-lea,
a 15-a"
cin[ci]zeci, num. card.
_in§æ_i (_in-§æ_i), num. card.: ari _in§æ_i di-a¢i. (are 50 de ani).
"50 "
cin[ci]zecilea, /-zecea,
_in§æ_ilu, -§æ_ea (_in-§æ-_i-lu, /-§æ-_ea), num. ord. m.f.: frati(al/ a), num/ord.;
¢iu intræ tu _in§æ_ilu anu di banâ. (frate-miu a intrat în al
"al 50-lea, a 50-a"
cin[ci]zecilea an de via_æ).
cine, pr. interog. rel.
_ini (_i-ni), pr. interog.-rel: PAP., Lit. 1052/ 53: nu are _ine si-• i
(_ine locul unei persoane) diøc• idæ/ nu are _ine si ¢i-u aducæ (nu are cine sæ-i deschidæ/
∅ care*, pr. interog.-rel.
... sæ i-o aducæ); r a r (înlocuit pretutindeni de pr. cari*).
cinema, s.n.
cinimæ, -a§ (ci-ni-mæ, /-ma§), s.m. (3): Gr. Aut. (bunica): cathi
∅ cinematograf, s.n.
§uuâ la cinimæ?!; v a r. pl. cinimei, FC; pop.; N.
cinematograf, -e, s.n.
cinematografu, -i (ci-ne-ma-to-grafu, /-gra-fi), s.n. (2); N.
cineva, pr. nedef.
_iniva (_i-ni-va), pr. nedef.: PAP., B, 325: la poartæ _iniva bate.
"persoanæ necunoscutæ" (la poartæ cineva bate); COD., 13b: Mea _iniva nu va s'• i avdæ.
"nimeni"
(dar nimeni nu vrea sæ-i audæ); r a r (înlocuit cu cariva*/ vârnu**).
∅ careva*/ vreun(ul)**.
cingætoare, -i, s.f.
zonâ, -i (zo-nâ, /-ni), s.f. (1): avea zonâ cu pâfta§ di-asimi. (avea
"fâøie de piele de încins cordon cu paftale de argint).
mijlocul"; "cordon(el)"
zuni_â, ~ (zu-ni-_â), s.f. (9); dim.
"cingætoare"
dizgâ, -§i (diz-gâ, /-§i), s.f. (3); r a r.
" ~ "; ∅ brâu, s.n.
fochi, fochi (fo-chi, fochi), s.f. (6a); reg.
∅ cordon, curea, s.n./f
cinghel, -uri, s.n.
cinghe• iu, -ea• i (cin-ghe• iu, /-ghea-• i), s.n. (2): hâsaplu u
"cârlig mæcelæresc"
spin§urâ carnea di cinghea• i. (hasapul/ mæcelarul o spânzuræ [=
atârnæ]carnea de cingheluri).
246
ciorbagiu
cinste, s.f. "onoare"
"a-i face cuiva cinstea"
"de onoare/ cinstit,
respectabil'
"respect, stimæ"
"pre_"
"a nu acorda respectul
cuvenit"
ti¢ie, -ii (ti-¢i-e, /-¢ii), s.f. (6b): suntu oami¢i cu _i¢ie. (sunt oameni
cu cinste/ cinsti_i/ respectabili);
lâ fea_imu mari ti¢ie câ-• i
c• imæmu la numtâ. (le-am fæcut mare cinste invitându-i la
nuntæ); omu cu ti¢ie (om cu cinste/ cinstit);
nu-ari ti¢ie ti
pârin_â. (nu are respect pentru pærin_i); e x p r.: ti¢ia ti¢ie nuari, øi hara di cari øi-u-ari. (cinstea pre_ nu are [= nu se poate
cumpæra], øi ferice de cine o are); neg.: Gr. Aut.: mini câtrâ voi,
ø-voi câtrâ dra_i! (eu cætre voi [= mæ uit la voi, am grijæ de voi],
iar voi cætre draci [= væ uita_i la dracu', nu-mi acorda_i respect/
aten_ie]).
ti¢isescu, -iri, -ii, -itâ (ti-¢i-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t:
cinsti, vb.
"a trata♦ bine pe cineva" nâ ti¢isirâ multu ghini cuscri• i. (ne-au cinstit foarte bine cuscrii);
"a respecta"
îlu ti¢isea tutâ hoara. (îl respecta tot satul); ia s-vedu câtu-lu
"a pre_ui"
ti¢iseøti tini aestu lucru! (ia sæ væd cât îl pre_uieøti tu acest
"a respecta,
lucru!); e x p r. Gr. Aut.: amu norâ bunâ, nu-¢i §â_i 'fæ-ti maa nu deranja cu nimic"
nclo!'. (am o noræ bunæ, nu-mi spune 'fæ-te mai încolo!' [= mæ
respectæ]);
v a r. arh., CAR., Litgh., 49, XIV. : s-ti tig'iuse[a]scæ (sæ te
"a trata cu ceva
cinsteascæ).
pe cineva"
mescu, meaøtiri, miscui, miscutâ (mes-cu, meaø-ti-ri, mis-cui, /"a cinsti printr-un
cu-tâ), vb. t: nâ miscurâ cu cafe øi-cu bâclâvæ. (ne-au tratat cu
dar (la nuntæ/botez)"
cafea øi cu baclava);
nunlu u miscu-nveasta cu trei flurii.
"a trata ♦ cu ceva,
(nunul a cin-stit-o pe mireasæ cu trei florini [de aur]).
a servi ♦ pe cineva
chirnisescu, -iri, -ii, -itâ (chir-ni-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
cu ceva"
(4b) t: nu nâ chirnisi cu _iva cându nâ dusimu si-• i uræmu câ
fea_i ficiorlu. (nu ne-a cinstit cu nimic când ne-am dus sæ-i uræm
"a se cinsti (cu un pahar cæ a næscut bæiatul).
de vin/o cafea etc)"
ghinuescu, -iri, -ii, -itâ (ghi-nu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) r:
øi§urâ di s-ghinuirâ doi• i, ca fârta_. (au øezut de s-au cinstit
amândoi, ca fârta_i).
cinstire, s.f.vb.
ti¢iseari (ti-¢i-sea-ri), s.f.vb. (6a): auøi• i voru ti¢iseari. (bætrânii
(cinstit, s.n.vb.)
trebuie cinsti_i/ respecta_i); → ti ti¢iseari î• i ti¢isimu totâna. (de
"faptul de a cinsti/
cinstit îi cinstim totdeauna).
respecta"
"faptul de a cinsti mireasa/ miøteari (miø-tea-ri), s.f.vb. (6a): va miøteari-nveasta. (trebuie
noul næscut cu ceva"
dæruitæ / onoratæ mireasa).
"faptul de a trata oaspe_ii chirniseari (chir-ni-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru chirniseari oaspi_• i.
cu ceva"
(trebuie trata_i oaspe_ii); → ti chirniseari-• i chirnisii. (de tratat iam tratat).
cinstit, -æ, adj.
ti¢isitu, -_; -tâ, -ti (ti-¢i-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti omu
"care are calitatea de a
ti¢isitu, cu casâ ti¢isitâ, cu mu• eari ti¢isitâ (este om cinstit/
fi cinstit/de onoare"
respectat, cu casæ respectatæ, cu muiere/ nevastæ cinstitæ); e
"care este cinstit/
x p r.: ma ghini oarfânu ti¢isitu di avutu pizuitu. (mai bine særac
respectat de al_ii"
cinstit decât avut batjocorit).
cintezæ, -e, s.f.
angicâ, -_i (an-gi-câ, /-_i), s.f. (6a): angica-i pu• iu cântâtoru (~ i
"pasære cântætoare"
pasære cântætoare); zool.
cinzeacæ, -i, s.f.
_in§acâ, -æ_i (_i-§a-câ, /-§æ_i), s.f. (3); bea câti unâ _in§acâ di"sticlu_æ de 0,16 l,
arâchie si-• i da puteari. (bea câte o cinzeacæ de rachiu sæ-i dea
pentru bæut _uica"
putere).
247
ciocænitoare
cioaræ, -i, s.f. ∅ gaie, s.f.
∅ corb, s.m.
cioarec, -i, s.m.
cioaricu, -_i (cioa-ricu, /-ri_i), s.m. (1): cioari_i• i a Armâ¢iloru
"cioareci separa_i pentru suntu ca pârpo§, ma fârâ lâpu§. (cioarecii aromâniloir sunt ca
fiecare picior, din postav" niøte ciorapi, dar færæ tælpi); ¢i-intræ un-puricu tu cioaricu. (mi-a
intrat un purice în cioarec).
ciob, -uri, s.n.
_istalâ, -li (_is-ta-lâ, /-li), s.f. (1): Gr. Aut.: s-frea§i fligeana, _istali
"bucæ_icæ
de
oalæ si-adræ! (s-a frânt [= spart] filigeanul [= ceaøca], cioburi s-a
spartæ"
fæcut); (neat. în DDA).
∅_andæræ,s.f., hârb, s.n. _ivali (_i-va-li), s.f.pl. (1): va ti facâ _ivali tatâ-tu! (cioburi are sæ te
"ciob, bucatæ ♦ "
facæ tatæ-tu!).
cioban, s.m. ∅ pæcurar
(de oi), ∅ pæstor, s.m.
ciobænel, s.m.
∅ pæcurærel, s.m.
ciobænesc, adj.
∅ pæcuræresc, adj.
ciobæneøte, adv.
∅ pæcuræreøte, adv.
ciobænet, /-ime, s.m./f.
∅ pæcurærime, s.f.
ciobæni_æ
∅pæcuræri_æ,
s.f.
ciobi, vb.∅ ciocæni/
ciocni/ lovi/ sparge, vb.
ciobit, adj. ∅ ciocænit/
ciocnit/ lovit/ spart, adj.
cioc, -uri, s.n.
"plisc ♦ de pasære"
∅ ciocan*, s.n.
ciocu, -uri (ciocu, cio-curi), s.n. (1): mi-n_âpæ gâ• ina cu cioclu tu
oc• iu. (m-a în_epat gæina cu ciocul în ochi); cioclu di gâ• inâ-i
unâ, cioclu-ciucanu easti altâ. (ciocul de gæinæ e una, ciocanul
este alta).
cioc!, interj.
ceac-ciuc! (ceac-ciuc), interj.: pâpugilu tutâ §uua ceac-ciuc!
(pentru bætut cu ciocanul) (papugiul [= cizmarul] toatæ ziua cioc-cioc!).
(pentru ciocnit ouæle
cingâr! (cin-gâr!), interj.: hai s-fâ_emu cingâr cu oauâli! (hai sæ
de Paøti, ceøtile etc)
facem cioc cu ouæle!); pheatili da unu di altu øi-facu cingâr!
∅ ciocan, s.n., ∅ toc-toc, (farfuriile se ating una de alta øi fac ~ !).
interj.; ∅ cioc(æ)ni, vb.
ciocan, -e, s.n.
ciocu, -uri (ciocu, cio-curi), s.n. (1): penurili s-batu cu cioclu.
"instrument pentru bætut (cuiele se bat cu ciocanul).
cuie"
ciucanu, -i (ciu-canu, /-ca-ni), s.n. (2); r a r.
248
ciorbagiu
ciocæni, vb.
"a bate cu ciocanul"
"a bonti"
ciucutescu, -iri, -ii, -itâ (ciu-cu-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b)
t/i/r: → t: ciucutescu cu cioclu penurili. (ciocænesc cu ciocanul
cuiele);
ciucutea-u maøa niheamâ, s-nu hibâ ahâtu
_âpâtu•ioasâ! (ciocæneøte/ bonteøte-l pu_in cleøtele [de foc], sæ
"a ciobi" ∅ ciocni, vb.
nu fie aøa de ascu_it!); li ciucutii tuti pheatili. (le-am ciobit toate
"a bate pe cineva"
farfuriile); e x p r.: va ti ciucutescu, lai! (am sæ te ciocænesc/
"a bate la uøæ"
bat, mæi!); → i: cari ciucuteaøti la uøi? (cine ciocæneøte la
"a zvâcni" (despre ranæ) uøæ?); arana-¢i ciucuteaøti ø-mi doari. (rana-mi ciocæneøte/
"a se zbate, a se dærui,
zvâcneøte øi mæ doare); → r: CAR., Litgh., 39, VI: cæ træ tutu [=
a se strædui"
"a-øi bate capul, a medita, tutæ] du¢ea ti ciucutiøæ. (cæ pentru toatæ lumea te-ai zbætut);
Gr. Aut.: tata s-deadi, s-ciucuti tutâ bana. (tata s-a dat [s-a
a reflecta"
dæruit], s-a zbætut toatæ via_a); ciucuti_-vâ mintea øi-adra_
cumu-i ma ghini! (bate_i-væ mintea/ capul øi face_i cum e mai
bine!); v a r. FC cicutescu.
ciocænire, s.f.vb.
ciucuteari (ciu-cu-tea-ri), s.f.vb. (6a): va ciucuteari penura, câ(ciocænit, s.n.vb.)
n_apâ. (trebuie ciocænit cuiul, cæ în_eapæ); ti ciucuteari îlu
"faptul de a ciocæni"
ciucutii. (de ciocænit l-am ciocænit).
ciocænit, -æ, adj.
ciucutitu, -_; -tâ, -ti (ciu-cu-titu, /-ti_; /-ti-tâ, /-ti), adj. (4a): fligeanâ
"ciobit"
ciucutitâ (filigean/ ceaøcæ ciobit/æ);
plân§i câ-i ciucutitu
vini ciucutitu
"bætut"
¢iclu. (plânge cæ-i ciocænit [= bætut] micu_ul);
"beat"
acasâ. (a venit ciocænit [= beat] acasæ).
ciocænitoare, -i, s.f.
ciucâtoari, -ori (ciu-câ-toa-ri, /-tori), s.f. (6a): ciucâtoarea
ciucuteaø_i po¢i• i cu cioclu. (ciocænitoarea ciocæneøte pomii cu
"pasære frumoasæ,
cu pene negre"
ciocul).
"~"
carabeu, -i (ca-rabeu, /-bei), s.m. (1): carabeulu-lu bati lemnulu:
"copil iubit/
taca-taca! ( ~ îl bate lemnul: toc-toc!); hip.: CAR., Stih., 112: _i
tânær frumos"(ca
¢i-adraøi, lai, carabeu, / vrute øi-nidurute! [aøi plân§i laea dadâ]
un bei brunet)
(ce-mi fæcuøi, tu, ~ , / iubitule øi neiubitorule! [aøa plânge biata
"ciocænitoare"
mamæ]); v a r. harabeu; zool.
ciplitoari, -ori, s.f. (6a); r a r.
ciocænituræ, -i, s.f,
∅ ciocnet, s.n.
ciocârlan, -i, s.m.
picuraru*, s.m.: PAP., Lit., 287: "mâncarea paserei numitæ
"pæcurar* ♦ "
'picurar', 'ciuleai', 'ciuciulan'; pu• ilu picuraru (pasærea pæcurar/
"ciocârlan, -lie"; " ~ "
ciocârlan).
ciuciulanu, -¢i (ciu-ciu-lanu, /-la¢i), s.m. (1); v a r. ciuciuleaiu/
"ciocârlan"
ciuciuleainu/ ciuciurleaiu/ ciurleaiu/ _u_urleanu; (cuvânt nefixat).
"ciocârlie"
_i_ive• iu, -i/ _i_iveiu, -i; (?); (apud DDA, s.v.).
ciuciurlie, -i (ciu-ciur-li-e, /-lii), s.f. (6b); ?
ciocnet, -e, s.n.
ciocutu, -i (cio-cutu, /-cu-ti), s.n. (2): amu ciocuti-n capu, î¢i
"bætaie produsæ de
ciucuteaøti. (am ciocnete-n cap, îmi ciocæneøte); si-avdu ciocuti
ciocænit; ciocænituræ"
pi casâ. (se aud ciocnete pe casæ).
ciocni, vb.
cingârnescu, -iri, -ii, -itâ (cin-gâr-nes-cu, /-ni-ri, /-nii, /-ni-tâ), vb.
"a (se) lovi/ciobi"
(4b) t/r: → t: hai s-cingârnimu oauâ aroøi! (hai sæ ciocnim ouæ
"a ciocni ouæ roøii"
roøii!); → r: s-cingârni putirlu. (s-a ciobit potirul/ paharul); fig.: s"a se ciondæni/certa"
cingârnescu doi• i tutâ §uua. (se ciondænesc amândoi toatæ
ziua); v a r. cingârøescu.
249
ciocænitoare
ciocnire, s.f.vb.
cingârneari (cin-gâr-nea-ri)s.f.vb. (6a): ti cingârneari suntu ma
(ciocnit, s.n.vb.)
buni oauâli ¢i_i. (de ciocnit sunt mai bune ouæle mici); nu voru
"faptul de a (se) ciocni"
cingârneari tuti. (nu trebuie ciocnite toate); v a r. cingârøari.
ciocnit, -æ, adj.
cingârnitu, -_; -tâ, -ti (cin-gâr-nitu, /-ni_; /-ni-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care a fost ciocnit/
fligeanâ cingârnitâ, pheatu/ ou cingârnitu (filigean ciobit, farfurie
ciobit"
ciobitæ/ ou ciocnit); v a r. cingârøitu.
ciucalatâ, -æ_ (ciu-ca-la-tâ, /-læ_), s.f. (3): ciucalatâ cu lapti, cu
ciocolatæ, -e, s.f.
"preparat dulce din cacao, aluni, cacao/ cafe (ciocolatæ cu lapte, alune, cacao/ cafea); pop.
lapte, unt, fructe etc."
ciocolatâ, -i (cio-co-la-tâ, /-ti), s.f. (1); N.
ciolac, -æ, adj.
ciulacu, -_i; -câ, -_i (ciu-lacu, /-la_i; /-la-câ, /-_i), adj. (4a): easti
"ciung ♦ de o mânæ"
ciulacu, maøi cu unâ mânâ. (este ciolac, doar cu o mânæ).
ciolan, -e, s.n.
cio• iu, cioa• i (cio• iu, cioa-• i), s.n. (2): mi doru cioa• ili. (mæ dor
"os mare"
ciolanele); e x p r: cathiunu øi-aroadi cio•ilu. (fiecare îøi roade
"ciolan de ros"
ciolanul).
ciomag, -e, s.n.
ciumagâ, -æ§i (ciu-ma-gâ, /-mæ§i), s.n. (3): va s-bagu ciumaga pi
"bæ_, toiag (de episcop)" tini, pulbiri va ti-adaru! (am sæ pun ciomagul pe tine [= î_i trag o
"ciomægealæ ♦ "
ciomægealæ], pulbere te fac!); v a r. s.n. ciumagu.
"ciomag"; " ~ "
puleanu, -¢i (pu-leanu, /-lea¢i), s.m. (1); reg.
∅ bâtæ, s.f., ∅ cârlig, s.n. øopcâ, -_i (øop-câ, /-_i), s.f. (3); reg.
∅mæciucæ, s.f.
ciomægealæ, -eli, s.f.
chiutecâ, -_i (chiu-te-câ, /-te_i), s.f. (3): u-ascâpaøi chiutecâ. (ai
"bætaie* ♦ "
scæpat de ciomægealæ!).
∅ ciomag, s.n.
ciondæni ∅ ciocni, vb.
∅ mânca, vb.
ciopâr_i ∅ dumica, vb.
ciopli, vb.
ciuplescu, -iri, -ii, -itâ (ciu-ples-cu, /-pli-ri, /-plii, /-pli-tâ), vb. (4b)
"a lucra lemnul, piatra;
t/r: → t: ciupleaøti lemnu/ linguri/ cârlibæ¢i/ cheatrâ. (ciopleøte
"a sculpta"
lemn/ linguri/ (capete de) ciomege pæstoreøti/ piatræ);
¢i-u
"a-øi zdrobi ♦ o parte a
ciuplii mâna. (mi-am cioplit/ zdrobit mâna); • i li ciupli fluriili. (i i-a
corpului"; ∅ cresta, vb.
ciordit florinii/ galbenii); →
r , fig.: s-ciuplirâ øi-e• i di cându"a se ciopli/civiliza"
nvi_arâ ficiori• i. . (s-au cioplit øi ei de când au învæ_at [= studiat]
"a ciopli/a se civiliza"
copiii).
pilichisescu, -iri, -ii, -itâ (pi-li-chi-ses-cu, /-si-ri-, /-sii, /-si-tâ), vb.
(4b) t/r; id.; v a r. FC p(i)lixescu.
cioplire, s.f.vb.
ciupleari (ciu-plea-ri), s.f.vb. (6a): va ciupleari aestu lemnu/ omu.
(cioplit, s.n.vb)
ti ciupleari s-ciuplirâ. (de
(trebuie cioplit acest lemn/ om); →
"faptul de a (se) ciopli"
cioplit s-au cioplit).
"~"
pilichiseari (pi-li-chi-sea-ri), s.f.vb. (6a); id.
cioplit, -æ, adj.
ciuplitu, -_; -tâ, -ti (ciu-plitu, /-pli_; /-pli-tâ, /-ti), adj. (4a): lemnu/
"care este cioplit/civilizat" omu ciuplitu; cheatrâ/ featâ ciuplitâ (piatræ/ fatæ cioplitæ [fatæ
civilizatæ]).
250
ciorbagiu
ciorap, -i, s.m.
"obiect pentru îmbræcat
piciorul"
"ciorap"
"laba ciorapului"
"a împleti ciorapi"
"labæ* ♦ de ciorap"
cioræpel, -i, s.m., dim.
ciorbagiu, -i, s.m.
"domn, burghez"
"ciorbagioaicæ, nevastæ
de ciorbagiu"
"burghezie* ♦ "
ciorbæ, -e, s.f.
"supæ acræ" (la aromâni
nu este cunoscut borøul)
ciorchine, -i, s.m.
"fir cu struguri/fructe/flori
grupate împrejur"
"ciorchine"
∅ coardæ (de vi_æ), s.f.
"~"
cioroi, s.m. ∅ gaie, s.f.
cioropinæ, -e, s.f.
∅ negricios, adj.
ciorovæi, vb. ∅ certa, vb.
∅ ciocæni, vb.
cipriot, -æ, s.m.f.
"locuitor din Cipru"
cirac, -i, s.m.
"ucenic"
∅ calfæ, s.f.
circ, -uri, s.n.
"bâlci, târg" (la aromâni)
.∅ târg*, s.n.
∅ circar**, s.m.
"circ; loc unde se dæ
un spectacol de circ"
pârpodi, -§ (pâr-po-di, /-po§), s.f. (6a): pârpo§ di bumbacu/ lânâ/
sirmâ. (ciorapi de bumbac/ lânæ/ mætase); [îngucitoari:] lânoslu
poartâ cârnoslu. ([ghicitoare:] lânosul poartæ cærnosul [= ciorapul
de lânæ poartæ piciorul cel cærnos]); v a r. FC pripodi/ purpodi.
lâpudâ, -§ (lâ-pu-dâ, /-pu§), s.f. (3a): _i stai tu lâpu§? (de ce stai
în ciorapi?); • i si-arupsi pârpodea la lâpudâ/ la câlcâ¢iu. (i s-a rupt
ciorapul la labæ/ la cælcâi); împlâteaøti pârpo§/ lâpu§ cu cârli§i
sup_âri. (împleteøte ciorapi cu cârlige/ andrele sub_iri).
pâtunâ*, s.f.: pâtuna (di pârpodi) si-arupsi. (laba [ciorapului] s-a
rupt).
pârpuduøcâ, -chi (pâr-pu-duø-câ, /-chi), s.f. (3a); dim.
ciurbagi, -ea§ (ciur-ba-gi, /-gea§), s.m. (3): eara ciurbagi mari
pap-su. (era domn mare bunicu-sæu).
ciurbagioa¢i, ~ (ciu-ba-gioa-¢i, ~ ), s.f. (9): ciubagilu nu eara
acasâ, ciurbagioa¢ea eara. (ciorbagiul nu era acasæ,
ciorbagioaica era).
ciurbagilâchi, -i (ciur-ba-gi-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): ciurbagilâchea
a câsâbælui. (burghezia oraøului).
ciurbæ, -a§ (ciur-bæ, /-ba§), s.m. (3): la noi, ciurbælu lu-acrea cu
limo¢i i cu ayuridhâ. (la noi, ciorba o acreau cu læmâie sau cu
aguridæ).
areapini, -¢i (a-rea-pi-ni, /-pi¢i), s.m. (4): unu areapini di-auuâ. (un
ciorchine de struguri); câstâ¢ilu ari lilici-areapini. (castanul are
flori-ciorchine); v a r. reapinu/ (a)rapuni.
câlâruøu, -i (câ-lâ-ruøu, /-ru-øi), s.n. (2): câlâruøu di cireaøi
(ciorchine de cireøe); v a r. câluruøu; FC c(â)ruøu/ câiruøu.
cârmâstaru, -i, s.m.; reg., r a r.
Chipriotu, -o_; -oatâ, -oati (chi-pri-otu, /-o_; /-oa-tâ, /-ti), adj.
(4a): Chiprio_• i bânea§â tu Chipru. (ciprio_ii træiesc în Cipru).
ciracu, -_i (ci-racu, -ra_i), s.m. (1): Chita easti ciracu la unu
masturu pâpugi. (Chita este ucenic la un maistru papugiu/
cizmar); v a r. FC cireacu/ ciuraciu.
pânâyiru*, s.n.: la pânâyiru yinu pa• eaci, caraghioji, oami¢i cu soi
di soi di animali — øerchi, maimu¢i, câ¢i, ca• i —- di facu lumea
si-arâdâ/ s-facâ siryeani. (la bâlci vin paia_e, circari**, oameni cu
fel de fel de animale — øerpi, maimu_e, câini, cai — care fac
lumea sæ râdæ/ sæ se distreze).
circu, -uri (cir-cu, /-curi), s.n. (1): vini circulu, cu unâ tendâ mari iu
adarâ tuti giumbuølâchili. (a venit circul, cu un cort mare, unde fac
toate giumbuølucurile); N.
circa, adv.
∅ cam/ aproape, adv.
∅ vreo, pr. nedef.
251
ciocænitoare
circar, -i, s.m.
caraghiozu, -ji (ca-ra-ghiozu, /-ghioji), s.m. (1): caraghioji• i [cu
"comediant ambulant"
oc• i•i adra_ cu laiu, di iu lâ yini øi-numa: tc. 'ocli læi'] alâga pri-tu
(cu ochii fæcu_i cu negru, hori i s-du_ea la pânâyiri di fâ_ea giumbuølâchi. (caraghioøii/
care, fæcând glume,
circarii [cu ochii fæcu_i cu negru, de unde le vine øi numele: tc.
au devenit 'caraghioøi'*) 'ochi negri'] umblau prin sate sau se duceau la bâlciuri øi fæceau
∅ paia_æ, s.f.
giumbuølucuri).
curâ*, vb. unipers.: curâ unu zboru urâtu: taha muri Gioga.
circula, vb.
"a curge* ♦ "
(circulæ o veste rea: cicæ a murit Gioga).
"a circula (despre bani,
trea_i/ trecu*, vb. unipers.: aestu pâræ nu trea_i astâ§/pæra§• i nu
lume, caravane etc)"
trecu. (banul æsta nu circulæ astæzi/ banii nu circulæ);
∅ trece*, vb.
cârvæ¢ili trecu §uuâ-noapti. (caravanele trec zi øi noapte).
"a trece/ circula"
urdinu*, vb.: urdinâ lumi multâ pi calea a noastrâ. (circulæ multæ
"circulabil"
lume pe strada noastræ); r → aestâ cali (nu) si-urdinâ. (pe
∅ urdina*, vb.
aceastæ cale/ stradæ (nu) se circulæ).
"a se _ese*♦ lume multæ" _asi/ _asu*, vb. unipers. r.: s-_asi ghiftami multâ pri-aoa. (se _ese/
trece/ circulæ _igænime multæ pe aici).
"a umbla pe stræzi"
circulu, -ari, -ai, -atâ (cir-culu, cir-cu-la-ri, /-lai, /-la-tâ), vb. (1a): pi
(despre maøini, oameni) aestâ cali circulâ multâ lumi/ multi maøi¢i. (pe aceastæ cale/ drum
"a trece de la unul la altul" circulæ multæ lume/ multe maøini); fig.: ideili/ pâra§• i circulâ ca
oami¢i• i. (ideile/ banii circulæ ca oamenii); N.
circulat, -æ, adj.
∅ umblat/∅urdinat, adj.
circula_ie, s.f.
∅ urdinare/∅trecere, s.f.
circumcide, vb.
ta• iu* di-avârliga, loc. vb.: uvrei• i-• i tali di-avârliga di ¢i_i. (pe
"a tæia* împrejur"
evrei îi taie împrejur de [când sunt] mici).
circumcis, adj. m.
tâ• eatu*, tâ• ea_ di-avârliga, loc. adj.: uvricilu eara tâ• eatu di"tæiat împrejur"
avârliga. (ovreiaøul era circumcis/ tæiat împrejur).
circumcizie, s.f.
tâ• eari* di-avârliga, loc. s.f.cp.
"tæiere* împrejur"
suneti, -_ (su-ne-ti, /-ne_), s.f. (6a); v a r. sâneti/ sineti; reg.
"circumcizie"
circumciziuni (cir-cum-ci-zi-u-ni), s.f. (6a); N.
circumstan_æ, -e, s.f.
∅ împrejurare, s.f.
cireadæ, -i, s.f.
surie, -i (su-ri-e, /-rii), s.f. (6b): surie di boi/ væ_i/ præv§â
"grup de vite"
(cireadæ de boi/ vaci/ vite); v a r. suro "græmadæ ♦ " .
∅ turmæ (de oi/capre)"
cireaøæ, -e, s.f.
cireaøi, ~ (ci-rea-øi, ~ ), s.f. (9): cireaøi albâ, cireaøi aroøi/ læi
"fruct de iunie"
(cireaøæ albæ, cireøe roøii/ negre); fig.: cu fa_a cireaøi (cu fa_a
"rumen ca cireaøa"
[ca de] cireaøæ); e x p r.: tu_ cu cireaøili, noi cu mâceaøili! (to_i
"a da pe degeaba"
cu cireøele, noi cu mæceøele!); em, s-• i-u da cireaøi-n gurâ?
(pæi, sæ i-o dea cireaøæ-n guræ? [= de-a gata/ picæ paræ
"încireøatæ, ca cireaøa" malæia_æ]); bot.
înciriøatâ, -i (în-ci-ri-øa-tâ, /-ti), adj. fem. (4a): PERD., p.90: ... øi
s'nni dai/ Næ guræ nciriøatæ. (øi sæ-mi dai o guræ încireøatæ).
cireø, -i, s.m.
cireøu, -i (ci-reøu, /-reøi), s.m. (1): cireølu fa_i cireaøi; bot.
"pom care face cireøe"
252
ciorbagiu
cireøar, s.m.
ciriøaru, -i (ci-ri-øaru, /-øari), s.m. (1): ciriøarlu bagâ cireøi i/ øi
"care cultivæ cireøi/vinde vindi cireaøi. (cireøarul pune/ cultivæ cireøi sau/ øi vinde cireøe).
cireøe"
"iunie ♦ , luna lui cireøar" ciriøaru, s.m.: ciriøarlu easti øasilu mesu a anlui, meslu a
cireaøiloru. ( cireøarul este a øasea lunæ a anului, luna cireøelor)
cirip-cirip!, interj.
_i_ir-vi_ir! (_i-_ir-vi-_ir!), interj.: pu• i• i s-ducu tutâ §uua '_i_ir-vi_ir,
(pentru
sunetul _i_ir-vi_ir!' (pæsærelele cântæ [lit.: o duc] toatæ ziua [cu] 'cirippæsærelecirip'!);
_i_irlu cântâ tutâ veara '_i_ir-vi_ir'! (greierul* cântæ
lor); ∅ greier*, s.m.
toatæ vara 'cri-cri'!**).
∅ cri-cri**, interj.
ciripi ∅piui, ∅iui, vb.
ciripit ∅ piuire, s.n.vb.
cirtæ, -e, s.f.
cirtâ, -i (cir-tâ, /-ti), s.f. (1): Gr. Aut.: casa u-avea ca vârnâ cirtâ
"mic bazar portativ"
uvreascâ [= nu-avea aradhâ]. (casa o avea [= acasæ era] ca o
cirtæ ovre"lucruri multe,
iascæ [= era dezordine]); adunâ-_-u cirta, câ nu potu-s-trecu di
în dezordine"
nâsâ! (strânge-_i cirta, cæ nu pot sæ trec de ea!); (cf. DEX: "lucru
foarte mic", sens inexistent în arom)
cisternæ, -e, s.f.
sternâ, -i (ster-nâ, /-ni), s.f. (1): tu locuri stirnoasi, adarâ sterni di"bazin în stâncæ"
adunâ apâ ti cându nu da ploae. (în locuri stâncoase/ pietroase
[se] fac cisterne/ bazine de adunæ apæ pentru când nu plouæ).
"~"
buduvaiu, -e (bu-du-vaiu, /-va-ie), s.n. (2); ? (cf. PAP., B., 414).
ciøme, -ea§ (ciø-me, /-mea§), s.m. (3): ciømelu-i unâ cu øoputlu.
ciømea , -le, s.f.
"øipot* ♦ /izvor construit (ciømeaua-i una cu øipotul*); ciømelu-i faptu di omu. (ciømeaua-i
de mâna omului"
fæcutæ de om).
ciømegiu, -i, s.m.
ciømigi, -ea§ (ciø-mi-gi, /-gea§), s.m. (3): ciømigilu la noi easti
maøi a_elu _i adarâ ciømea§. (ciømegiul la noi este numai cel ce
"care face ciømele"
(DEX-S, s.v.: "slujbaø
face ciømele).
care veghea ciømelele")
cita, vb.
§âcu*/ spunu**, vb.: §âcu/ spunu tamam _i §âsi/ spusi altu. (zic/
"a reproduce întocmai
spun întocmai ce a zis/ spus altcineva); §âcu zboarâli alu Boïagi:
spusele cuiva"
"Wären die Wlachen Hottentoten, so bleibt ihnen doch immer das
∅ zice*/spune**, vb.
Recht und die Pflicht, sich durch die eigene Sprache, als durch
das zweckmässigste Mittel, zu vervollkommen", _i va s-§âcâ:
"Hotento_ si-eara Vlahi• i, øi-tutu va l-armânea-ndreptulu øi
sar_ina/ borgea tra si s-cultivâ tu limba a loru, calea trâ
perfec_ionari". (zic/ spun [= citez] vorbele lui Boïagi: " ... ", ce
înseamnæ: "Hotento_i sæ fi fost vlahii, øi tot le-ar ræmâne dreptul
øi datoria de a se cultiva prin propria limbæ, ca mijloc de
"a cita dintr-un autor"
desævârøire").
cite§u, -ari, -ai, -atâ (ci-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b) i/t: cite§u
[ _iva] di-tu DODECALOG, 1: "Aromânii (Macedo-vlahii) øi limba
lor maternæ existæ astæzi øi de douæ mii de ani." (citez [ceva]
din .); N.
citare, s.f.vb.
§â_eari (§â-_ea-ri), s.f.vb. (6a): easte unâ §â_eari di-tu Murnu.
(citat, s.n.vb)
(este un citat din ~ ); seamnili a §â_eari• ei (semnele citærii).
"faptul de a cita"
citari (ci-ta-ri), s.f. (6a): aoa va citari Capidan. (aici trebuie citat ~
"semnele citærii"
); seamnili a citæri• ei (semnele citærii); N.
253
ciocænitoare
cita_ie, -i, s.f.
∅ carte*, s.f.
"invita_ie pentru proces"
"cita_ie"
"~"
citi, vb. ∅ alege*, vb.
"a parcurge/descifra
un text" (în gând/
cu glas tare)
carti*, s.f.: lomu carti s-ni§emu ti giudicari. (am luat/ primit carte/
scrisoare ca sæ mergem la judecare).
clisi, -i (cli-si, clisi), s.f (6a): lâ vini clisea si s-ducâ la giudicatâ.
(le-a venit cita_ia sæ se ducæ la judecatæ); reg.
iczari, -æri (ic-za-ri, /-zæri), s.f. (6a); reg.
alegu*, vb.: nu potu si-u alegu cartea, easti scrisâ aræu. (nu pot so citesc cartea, este scrisæ ræu); alea§i-¢i-u cartea/ alea§i-¢i-lu
aestu telu di la hi• i-mea, lai frate! (citeøte-mi-o scrisoarea/
aceastæ telegramæ de la fie-mea, frate! [= dragul meu!]); nu-lu
avemu zborlu 'citescu' tu limba a noastrâ, easti românescu. (nu-l
avem cuvântul 'citesc' în limba noastræ, este românesc); (alegu <
lat. allegere = eligere "a alege" sau cf. fr. lire, it. leggere, sp. leer <
lat. leggere ?).
"a citi"
§âcu*, vb.: ¢i-u §âsi cartea nor-mea. (mi-a zis-o/ citit-o scrisoarea
∅ zice*, vb.
noræ-mea).
"a zice/citi cu glas tare"
cântu*, vb.: cântâ-¢i-u cartea, lea vrutæ! (cântæ-mi-o/ citeøte-mi-o
∅ cânta*, vb.
scrisoarea, draga mea!);
preftulu li §â_i trisayili tu bisearicâ.
"a cânta/citi cu glas tare" (preotul le citeøte pomelnicele în bisericæ); e x p r.: s-_â §âcâ
"a citi în bisericæ"
preftulu la capu! (sæ-_i citeascæ preotul la cap [= sæ te væd
"a-i citi la cap(de moarte)" mort!]).
"a citi/ghici în cafea/cær_i"
∅ arunca*, vb.
arucu*, vb.: ari _i øtiu di-arucâ tu cafe/ tu cær_â. (sunt [unii] ce
"a ghici în stele"
øtiu sæ citeascæ în cafea/ în cær_i); e x p r.: Gr.Aut.: em, di iu
"a citi (în gând sau
si øtiu câ yi¢i, _i, arcai tu steali? (pæi, de unde sæ øtiu cæ vii, ce,
cu glas tare)"
am citit în stele?).
dhyivâsescu, -iri, -ii, -itâ (dhyi-vâ-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
"a-i citi popa la cap"
(4b) i/t: → i: øedu teasâ øi dhyivâsescu. (øed/ stau întinsæ øi
citesc); → t: — _i dhyivâseøti? — unâ isturie. (ce citeøti? — o
istorioaræ/ poveste);
e x p r., imprec.: s-_â dhivâseascâ
pref_â•i la capu, câ mi crechi! (sæ-_i citeascæ popa la cap, cæ
mæ cræpi/ necæjeøti!); v a r. FC: ghi(u)vâsescu.
citire, s.f.
alea§iri (a-lea-§i-ri), s.f. (6a): Andreilu alu Bagavu, 'Carte di
"materia øcolaræ 'citire' " alégeré, Bucuresci, 1887; la oara di alea§iri, dhascala nâ §âsi
"ora de citire"
stihuri armâneøti di G. Murnu. (la ora de citire, învæ_ætoarea nea zis/ citit versuri aromâneøti de G. M).
citire, s.f.vb.
ali§eari (a-li-§ea-ri), s.f.vb. (6a): ti-ali§eari ¢i-u aleapsi, ma nu li(citit, s.n.vb)
aduchii tuti. (de citit mi-a citit-o, dar nu le-am în_eles toate).
"faptul de a citi"
dhyivâseari (dhyi-vâ-sea-ri), s.f.vb. (6a): → nu sta ghini cu
"~"
dhyivâsearea. (nu stæ bine cu cititul); → va dhyivâseari cartea
aestâ. (trebuie cititæ cartea asta); v a r. FC ghi(u)vâseari.
citit, -æ, adj.
aleptu*, adj.: carti aleaptâ di doauâ ori. (carte cititæ de douæ ori);
∅ ales*, adj.
PERD., Prifa_â: ... aeste a meale poeme... va hibæ, cu multæ
"care a fost citit"
tradzire di inmæ, aleapte (icæ citite, dhyivæsite) di cât cama
mul_î di voi, vru_i Armâ¢i. (aceste ale mele poeme ... vor fi, cu
multæ tragere de inimæ, citite de cât mai mul_i dintre voi, dragi
"~"
aromâni).
dhyivâsitu, -_; -tâ, -ti (dhyi-vâ-situ, /-si_; /-si-tâ /-ti), id.; v. supra.
254
ciorbagiu
cititor, -e, adj.
"care citeøte"
"cititor"
"care face lecturæ,
care citeøte"
aligâtoru, -ori; -oari, ~ (a-li-gâ-toru, /-tori; /-toa-ri, /-ri), s.m.f. (1,
9), adj. (3c): aligâtori• i alegu cær_âli. (cititorii citesc cær_ile); DN;
(< alegu).
dhyivâsitoru, -ori; -oari, ~ (dhyi-vâ-si-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), adj.
(3c): UCUTA, 65: A g'uvæsitorrui [= a dhyivâsitorlui] (Cætre
cititor); tu sala di bibliotecâ avea mul_â dhyivâsitori. (în sala de
bibliotecæ erau mul_i cititori); ghiuvâsitoru, FC.
lectoru, -i; -â, -i (lec-toru, /-tori; /-to-râ, /-ri), s.m.f. (1, 1): tu sala di
lecturâ eara mul_â lectori. (în sala de lecturæ erau mul_i lectori);
N.
citronadæ, s.f.
∅ limonadæ, s.f.
ciubær, s.n. ∅ doni_æ, s.f.
buclaru, -i (bu-claru, /-clari), s.m. (1): buclarlu fa_i bucli, buc• i_â.
ciubærar, -i, s.m.
(ciubærarul face ciubere, doni_e).
"care face doni_e ♦ "
ciubæraø, -e, s.n.
mul§âruøi, -i (mul-§â-ru-øi, ~ ), s.f. (9): mul§i mul§ærili tu
"ciubær mic"
mul§âruøi. (mulge oile de lapte în ciubæraø); v a r. ræsp.
mâl§âruøi.
ciubo_ica-cucului, s.f.
∅ clopo_el (confuzie)
ciubuc, -e, s.n.
ciubuchi, -i (ciu-bu-chi, /-buchi ), s.f. (6a): tra§i tâtumi cu
"pipæ lungæ"
ciubuchea. (trage tutun cu ciubucul); paplu øi-u bea tâtumea
arihati. (bunicul îøi bea/ fumeazæ tutunul în liniøte); v a r. cibuchi.
ciubucciu, -i, s.m.
ciubucci, -ea§ (ciu-buc-ci, /-cea§), s.m. (3): ciubuccilu fa_i/ vindi/
"care face/vinde/umple
ciubuchi. (ciubucciul face/ vinde ciubucuri); ciubuccilu umpli
ciubucuri"
ciubuchili a nicuchirlui. (ciubucciul umple ciubucurile stæpânului);
v a r. cibucci.
ciucure, -i, s.m.
arâsâ, -i (a-râ-sâ, /-si), s.f. (3): voru ligari arâsili di cuvertâ/ chilimi/
"franjuri legate la covor/
_ipa di sirmâ. (trebuie lega_i ciucurii de la cuverturæ/ covor/
cuverturæ etc."
baticul de mætase).
"ciucure"
fundâ, -i (fun-dâ, /-di), s.f. (1): _âruhili au fundi læi, la ca• i bâga
(pentru "fundæ" ∅ fiong, fundi aroøi, s-nu s-diuc• ea§â. ("opincile" au ciucuri negri, la cai
s.n)
puneau ciucuri roøii, sæ nu se deoache).
ciudat, -æ, adj.
ciudiosu, -oøi; -oasâ, -oasi (ciu-di-osu, /-oøi; /-oa-sâ, /-si), adj.
"care pare anormal"
(4a): _i omu ciudiosu! (ce om ciudat!); reg.
"straniu"
paraxinu, -¢i; -nâ, -ni (pa-ra-xinu [-rac-sinu], /-ra-xi¢i; /-ra-xi-nâ,
/-ni), adj. (4a): ¢i si pâru paraxinu ast⧠Stavrulu. (mi s-a pærut
straniu astæzi S); _i-ntribari paraxinâ! (ce întrebare ciudatæ!);
VR., 18: _i paraxinæ noapti tricui/ færæ øtiarea a vîrnui. (ce
ciudatæ noapte petrecui [= træii]/ færæ øtirea nimænui); reg.
"ciudat, straniu"
tronciu, -ci; -ci, -ci (tron-ciu, /-ci; /- ci, /-ci), adj. (2b); r a r; ?
"ciudat!" (adverbial)
toapi (toa-pi), adv.: _i toapi! (ce ciudat!); (?).
ciudæ, s.f.
ciudâ (ciu-dâ), s.f. sg.t.(1): amu ciudâ pi tini câ nu-nve_! (am
"necaz"
ciudæ pe tine cæ nu-nve_i!); ¢i-u ciudâ câ dedu pâra§• i-n cotu.
"pærere de ræu"
(mi-e ciudæ/ regret cæ am dat banii degeaba); e x p r.: s-deadi
"a cræpa de supærare/
cu curlu di padi [di ciudâ]. (s-a dat cu curul de pæmânt [de
ambi_ie"
ciudæ]); e x p r.: • i-amu multâ seati. (am mare sete/ ciudæ pe
el).
255
ciocænitoare
ciudæ_enie, -i, s.f.
"situa_ie stranie"
"mirare*"
ciufulit, -æ, adj.
"prost pieptænat/
nepieptænat"
"ciufulitæ"
ciudie*, s.f.: _i ciudie di omu! (ce ciudæ_enie de om!); mari ciudie,
ti
_i-¢i li §âsi aesti zboarâ? (mare ciudæ_enie/ e de mirare, de
ce mi le-a zis aceste cuvinte?).
cealperu, -i; -â, -i (ceal-peru, /-peri; /-pe-râ, /-ri), adj. (4a): Gr. Aut.:
cheaptinâ-ti, _i im¢i ca vârnâ cealperâ? (piaptænæ-te, de ce
umbli ca o ciufulitæ?); (neat. DDA).
geamalâ, -i (gea-ma-lâ, /-li), s.f. (1): stai ca vârnâ geamalâ. (stai/
aræ_i ca vreo ciufulitæ); r a r.
chipitu, chipitari, -ai, -atâ (chi-pitu, chi-pi-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb.
ciuguli, vb. ∅ ciupi, vb.
"a cæuta hrana cu ciocul" (1a): gâ• i¢ili chipitâ me• ilu/ pri-tu cuprie. (gæinile ciugulesc meiul/
prin gunoi).
ciulu, ciu• i; ciulâ, ciuli (ciulu, ciu• i; ciu-lâ, /-li), adj. (4a): oae
ciul, -æ, adj.
"(animal) cu urechi prea
ciulâ; ¢elu ciulu;
pomu ciulu, cu creanga-_ea marea tâ• eatâ.
mici/færæ urechi"
(pom ciul, cu creanga cea mare tæiatæ); _i ti tumsiøi ca ciulâ?
"cu pærul tuns prea scurt" (de ce te-ai tuns ca o ciulæ?)
ciulama, s.f.
§amâ* di gâ• inâ, s.f.cp.: §ama di gâ• inâ s-fa_i cu fârinâ, cu
"sos alb cu fæinæ, umtulemnu øi-cu §amâ di gâ• inâ. (ciulamaua se face cu fæinæ,
græsime
untdelemn øi zeamæ de gæinæ).
øi zeamæ ♦ de gæinæ ♦culiøicu*, s.n.; v. supra.
"
schetâ*, s.f.: pu• ilu lu-adrai schetâ. (puiul l-am fæcut ciulama/
"ciulama"; ∅ coleaøæ*, cheøchet).
s.f.
caøu* cu umtu, s.m.cp.: caølu cu umtu si-adarâ cu fârinâ, umtu
"ciulama, cheøchet*♦ "
øi multu caøu. (ciulamaua de brânzæ se face cu fæinæ, unt øi
multæ brânzæ).
"ciulama de caø*/brânzæ"
ciuli, vb.
ciulescu, -iri, -ii, -itâ (ciu-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t:
"a apleca urechea"
ciulescu urec•ili ta si-avdu ghini. (ciulesc urechile ca sæ aud
"a øfichiui urechile"
bine); vaca u ciuli ureac• ea. (vaca a ciulit-o urechea); vimtulu nâ
"a ciunti (pærul/ pomul)" ciulea urec• ili. (vântul ne øfichiuia urechile); • i-u ciulirâ capra a
"a øterpeli"
picurarlui. (i-au øterpelit-o capra pæcurarului); u ciulii trâ-oarâ
"a o øterge iute"
nafoarâ. (am øters-o îndatæ afaræ).
ciulire, s.f.vb.
ciuleari (ciu-lea-ri), s.f.vb. (6a): voru ciuleari urec• ili ghini, ta si
øtimu _i curâ. (trebuie ciulite urechile bine, ca sæ øtim ce curge/
(ciulit, s.n.vb.)
"faptul de a ciuli"
se întâmplæ).
ciulit, -æ, adj.
ciulitu, -_; -tâ, -ti (ciu-litu, /-li_; /-li-tâ, /-ti), ad. (4a): cu urec• ili
"care are urechea ciulitæ" ciuliti (cu urechile ciulite);
cu perlu ciulitu (cu pærul ciuntit);
"ciuntit (la pær/ la crengi)" pomu ciulitu di cranca _ea marea (pom ciuntit de creanga cea
mare).
ciuma, vb.
împuøc• e§u, -ari, -ai, -atâ (îm-puø-c• e§u, /-c• ea-ri, /-c•eai, /"a se îmbolnævi de c• ea-tâ), vb. (1b) r: si-mpuøc• e, lailu omu! (s-a ciumat, bietul
ciumæ"
om!); v a r. puøc• e§u.
∅ puøche, s.f.
împuøc• eari (îm-puø-c• ea-ri), s.f. (6a): s-ti-ascapæ Dumni§æ diciumare, s.f.vb.
(ciumat, s.n.vb.)
mpuøc• eari! (sæ te scape Dumnezeu de ciumare!); v a r.
"faptul de a se ciuma"
puøc• eari.
ciumat, -æ, adj.
împuøc• eatu, -_; -tâ, -ti (îm-puø-c• eatu, /-c• ea_; /-c• ea-tâ, /-ti),
"care este/ a fost bolnav adj. (4a): ursa eara împuøc• eatâ. (ursul era ciumat); → fig.:
de ciumæ"
împuøc• eatlu di huzmichearu (ciumatul/ blestematul de servitor);
v a r. puøc• eatu; øi: puøc• iosu.
ciumæ ∅ puøche, s.f.
256
ciorbagiu
ciumlec, s.n.
"mâncare cu carne,
tocanæ, iahnie ♦ "
ciung, -æ, adj.
"cu o mânæ retezatæ"
∅ schilod, adj.
∅ ciolac*, adj.
ciumlechi, -chi (cium-le-chi, /-lechi), s.f (6a): ciumlechea-i mâcari
cu carni ø-cu multâ _eapâ, scâ§utâ ghini. (ciumlecu-i mâncare cu
carne øi cu ceapæ multæ, scæzutæ bine).
ciungu, -§i; -gâ, -§i (ciun-gu, /-§i; /-gâ, /-§i), adj. (3a): easti
ciungu, cu mâna tâ• eatâ. (este ciung, cu mâna tæiatæ); pomlu
armasi ciungu [cu cræn_ili tâ• eati]. (pomul a ræmas ciung [cu
crengile tæiate]).
ciulacu*, adj., id.
ciunt ∅ ciul, adj.
ciunti ∅ ciuli, vb.
ciuntit ∅ ciulit, adj.
ciupag, s.m.
pârti_â, ~ (pâr-ti-_â, ~ ), s.f. (9): pârti_a-i mar§inea chindisitâ di la
"broderie
la
gura guøa di câmeaøi. (ciupagu-i marginea brodatæ de la gâtul
cæmæøii"
cæmæøii); reg.
ciupercæ, -i, s.f.
ciupernicâ, -_i (ciu-per-ni-câ, /-_i), s.f. (1): adunai ciuperni_i di-tu
" ~ micæ" ∅ burete, s.m. pâduri. (am cules ciuperci din pædure); v a r. piciurcâ (?).
"pâniøoaræ"
turtâ*, s.f.: turtili di-tu pâduri suntu ca pânea. (turtele/ pâniøoarele
∅ turtæ*, s.f.
din pædure sunt ca pâinea).
"ciupercæ înaltæ"
gugu•eanâ, -i (gu-gu-• ea-nâ, /-ni), s.f. (1): fig., hip.: muøata-¢i,
"fatæ frumoasæ"
gugu• eana-¢i! (frumoasa mea, ~ mea!).
"ciupercæ comestibilæ" popurdhâ, -i (po-pur-dhâ, /-dhi), s.f. (1); ?
chipuru, chipurari, -ai, -atâ (chi-puru, chi-pu-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ),
ciupi, vb.
"a piøca pe cineva
vb. (1a) t: ficiori• i li chipurâ featili. (bæie_ii le ciupesc pe fete); u
chipurarâ alghinili. (au ciupit-o albinele);
mi chipurâ la hicatu.
cu degetele"
"a fi în_epat de o insectæ" (mæ ciupeøte/ doare la ficat); v a r. chipinu/ chipiru (FC ?).
"a sim_i o durere micæ"
"a se îmbolnævi/ ciupi
închipite§u, -ari, -ai, -atâ (în-chi-pi-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb.
(de værsat)"
(1b) r: si-nchipitæ ¢ica, ari alba. (s-a ciupit mica/ micu_a, are
værsat de vânt).
ciupire, s.f. (vb)
chipurari, (-æri) (chi-pu-ra-ri, /-ræri), s.f. (vb) (6a): → ficiori• i
(ciupit, s.n. vb)
suntu cu chipurarea. (bæie_ii sunt cu ciupitul); → mi-arupsi di
"faptul de a ciupi"
chipuræri. (m-a rupt de ciupituri).
ciupit, -æ, adj.
chipuratu, -_; -tâ, -ti (chi-pu-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): fa_â
"care are urme de værsat/ chipuratâ (fa_æ ciupitæ); eøti chipuratâ pi bra_u. (eøti ciupitæ pe
cu fa_a ciupitæ/ciugulitæ" bra_); tantelâ chipuratâ (dantelæ ciupitæ/ col_atæ/ din_atæ).
"ciupit"; "col_at, din_at"
"ciupit"
chipitatu, -_; -tâ, -ti (chi-pi-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (1a): u-ari
∅ værsat, s.n.
fa_a chipitatâ [di alba/ mâl_ea§â]. (o are fa_a ciupitæ [de
værsat]); øi chipitosu, adj.: unâ featâ chipitoasâ. (o fatæ ciupitæ).
"ciupit"
mâl_i§atu, -_; -tâ, -ti (mâl-_i-§atu, /-§a_; /-§a-tâ, /-ti), adj. (4a):
fa_â mâl_i§atâ (fa_æ ciupitæ); øi mâl_i§osu, adj.: easti mâl_i§osu
(este ciupit).
ciupituræ, -i, s.f.
chipitâ, -i (chi-pi-tâ, /-ti), s.f. (1): amu unâ chipitâ di mâøco¢iu pi
"efectul unui ciupit"
bra_u. (am o ciupituræ de _ân_ar pe bra_).
257
ciocænitoare
ciur, -uri, s.n.
"sitæ cu gæuri, de cernut
cereale, legume uscate"
"cât cuprinde un ciur"
"a se gæuri (un material)"
"a fi îmbræcat prost (ca
un ciurar)"
_iru, -i (_iru, _i-ri), s.n. (2): trecu fisu• ilu tu _iru. (trec fasolea prin
ciur);
dæ-¢i unu _iru di fârinâ! (dæ-mi un ciur de fæinæ!);
câmeaøa s-tuchi, si-adræ _iru. (cæmaøa s-a topit, s-a fæcut ciur);
e x p r.: easti... si-• i ba§i _irili! (este... sæ-i pui ciururile [= aratæ
ca o _igancæ ce vinde ciururi]!); easti-nviscutâ canda vindi _iri!
(este-mbræcatæ parcæ vinde ciururi); (_irlu nu este nici o datæ o
sitæ raræ, de mælai, ci numai una din piele, gæuritæ, pentru
cernut gunoaiele din cereale).
ciuruc, -uri, s.n.
ciuruchi, -i (ciu-ru-chi, /-ruchi), s.f. (6a): suntu ciuruchi tuti. (sunt
"putreziciune" (DDA, s.v.) putreziciuni/ nimicuri toate); Gr.Aut.: s-dusirâ ciuruchi pârin_â• i.
(DEX, s.v.: "rest, nimic") (s-au dus degeaba pærin_ii); v a r.: ciruchi, -i/ ciurucu, -_i.
ciuø!, interj.
ciuø, ciuø! (ciuø, ciuø), interj.: cu 'ciuø!' si-anganâ/ s-mânâ
(pentru
îndemnat yumari• i. (cu 'ciuø' se cheamæ/ se mânæ mægarii); v a r. ciuncø!/
mægarii)
uncø!
ciuøcæ, -e, s.f.
ciuøcâ, -ti (ciuø-câ, /-ti), s.f. (1): ciuøca-i pipercâ — mari/ ¢icâ —
"ardei iute"
_i
_-ardi gura. (ciuøca-i ardei — mare/ mic — ce-_i arde gura);
bot.
ciut ∅ øut, adj.
ciutæ ∅ øutæ, s.f.
ciuturæ, -i, s.f.
ciuturâ, -i (ciu-tu-râ, /-tu-ri), s.f. (1): scotu apâ di-tu fântânâ cu
"gæleatæ ♦ de lemn,
ciutura; v a r. ciutrâ, /-i, ciotrâ, /-i.
la fântânæ ♦ ";"cæuø (?)"
civic, -æ, adj.
civicu, -â (ci-vicu, /-vi-câ), adj. sg. (1a): societatea civicâ di astâ§;
"cetæ_enesc"
N.
civil, -æ, adj.
civilu, -li; -lâ, -li (ci-vilu, /-vili; /-vi-lâ, /-li), adj. (4a): îndrepturili civili
"care
se
referæ
la a oami¢iloru (drepturile civile ale oamenilor); — _i stari civilâ
cetæ_eai?— hiu-nsuratu. (— ce stare civilæ ai? — sunt însurat); earanii unui stat (cu excep_ia nviscutu civilu, nu ca di ascheri. (era-mbræcat civil, nu ca la
militarilor/preo_ilor)"
armatæ); N; jur.
civiliza, vb.
ciuplescu*, vb., pilichisescu*, vb.
"a se educa/ ciopli* ♦"
"a (se) civiliza"
pulitipsescu, -iri, -ii, -itâ (pu-li-tip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
∅ oraø, s.n.
(4b) t/r: → t: îlu pulitipsi mu• eari-sa. (l-a civilizat nevastæ-sa); →
r: si-avea pulitipsitâ e• i ninti s-yinâ tu România. (se civilizaseræ ei
înainte sæ vinæ în R).
"a (se) civiliza"
civilize§u, -ari, -ai, -atâ (ci-vi-li-ze§u, /-za-ri, /-zai, /-za-tâ), vb. (1b)
t/r; v. supra; N.
civilizat, -æ, adj.
ciuplitu*, adj./ pilichisitu*, adj.
∅ cioplit*, ∅ spælat, adj.
"care este civilizat"
civilizatu, -_; -tâ, -ti (ci-vi-li-zatu, /-za_; /-za-tâ, /-ti), adj. (1a): omu
civilizatu, lumi civilizatâ; N.
civiliza_ie, -i, s.f.
civiliza_ie, -i (ci-vi-li-za-_i-e, /-za-_ii), s.f. (6a): tu istoria a
"nivel (înalt) de dezvoltare uminâtati• ei furâ ma multi bârni di civiliza_ii. (în istoria omenirii au
materialæ øi spiritualæ
fost mai multe straturi de civiliza_ii); aestâ-i vârvâri• i, nu-i civilia unei epoci"
za_ie! (asta-i barbarie, nu civiliza_ie!); N; (< RL).
civilizare, s.f.vb.
civilizari (ci-vi-li-za-ri), s.f.vb. (6a): ti civilizari s-civilizarâ tu_. (de
(civilizat, s.n)
civilizat s-au civilizat to_i); N.
"faptul de a (se) civiliza"
cizela ∅ ciopli, vb.
∅ civiliza, vb.
258
ciorbagiu
cizmar, -i, s.m.
"papugiu, pantofar"
pâpugi, -ea§ (pâ-pu-gi, /-gea§), s.m. (3): pâpugilu adarâ/ mpeaticâ pâpu_â/ pandofli/ buti¢i. (papugiul face/ reparæ pantofi/
papuci/ botine).
"pantofar"
pâpu_aru, -i; id.; r a r; reg.
"care face conduri"
cundurgi, -ea§ (cun-dur-gi, /-gea§), s.m. (3): cundurgilu adarâ,
nu-mpeaticâ cunduri. (~ -ul face, nu reparæ conduri); reg.
"pantofar"
curdhi• earu, -i (cur-dhi-• earu, /-• eari), s.m. (1): curdhi• earlu fa_i
∅ opincar, -i, s.m.
curdhe•i. (pantofarul face pantofi); reg.
cizmâ, -i (ciz-mâ, /-mi), s.f. (1): DAN., 174: ªi caræ se hibæ multe
cizmæ, -e, s.f.
"încæl_æminte groasæ øi læski se ai cizme. (øi, dacæ vor fi multe noroaie, sæ ai cizme);
mai înaltæ, de vreme rea" e x p r. iron.: furu cu cizmi. (fur/ ho_ cu cizme [= ho_ încæl_at/
"ho_ încæl_at" (iron)
mare ho_!]); v a r. FC: cijmâ.
"gheatæ" ∅ botinæ, s.f.
∅ încæl_æminte, s.f.
cizmærie, s.f.
pâpugilâchi (pâ-pu-gi-lâ-chi, -lâchi), s.f. (6a): u-nvi_æ
"meseria de cizmar"
pâpugilâchea di la pap-su. (a învæ_at-o cizmæria de la bunicul
"~"
sæu).
cundurgilâchi, s.f., id.
claie ∅ cæpi_æ, s.f.
clamæ ∅ agrafæ, s.f.
clan, -uri, s.n.
∅ [fælcare], ∅ familie, s.f.
clan_æ, -e, s.f.
mânuøi*, s.f.: aca_â-ti di mânuøa di uøi. (prinde-te de clan_a de
"mâner (la uøæ)"
la uøæ!); tavâ cu mânuøi (tavæ cu toarte*).
∅ mânuøæ*,
∅ toartæ*, s.f.
clap!, interj.
clap!, interj.: cându cadi, câpachea fa_i 'clap'! (când cade, capacul
"pentru zgomot de închi- face 'clap'!).
dere prin cædere"
clapæ, -e, s.f.
leapâ, -i (lea-pâ, /-pi), s.f. (1): saricâ cu leapi la mâni_i (saricæ cu
"clape de saricæ, la clape la mâneci).
umeri"
ureac• i*, s.f.; id.
" ~ ", ∅ ureche*, s.f.
clapâ, -i (cla-pâ, /-pi), s.f. (1): clapi di pianu/ di-acordeonu; N.
"clapæ de pian etc."
∅ balama, s.f.
clapon, -i, s.m.
câpo¢iu, -i (câ-po¢iu, /-po¢i), s.m. (1): carnea di câpo¢iu-i ma
"cocoø ♦ castrat ♦ "
bunâ di a_ea di cucotu. (carnea de clapon e mai bunæ decât cea
de cocoø); zool.
clar, -æ,adj.
∅ limpede, adj.
clarifica, vb. ∅ limpezi, vb.
clarinet, -e, s.n.
clarinetâ, -i (cla-ri-ne-tâ, /-ti), s.n. (2): u bati ghini clarineta/ cântâ
"instrument muzical
ghini cu clarineta. (cântæ bine la clarinet); v a r. clarnetâ; øi
de suflat"
clarinâ; muz.
clasæ, -e, s.f.
clasâ, -i (cla-sâ, /-i), s.f. (1): escu tu patra clasâ (sunt în clasa a
"grup de elevi; salæ de
patra);
clasâ di zboarâ/ di lucri, bâgati pi aradhâ, clasificati
øcoalæ"; "categorie";
(clase de cuvinte/ de lucruri, puse în ordine, clasificate); lucru di
"nivel social bun"
clasâ [bunâ]; N.
∅ neam/vi_æ/familie, s. taxi, tæxi (ta-xi [tac-si], /-tæ-xi [tæc-si]), s.f. (1): suntu doi• i tu unâ
259
ciocænitoare
"clasæ de elevi"
"nivel social, rang"
"ordine (în casæ)"
"pompæ
clasic, -æ, adj.
"care este consacrat,
care a devenit clasic"
taxi. (sunt amândoi într-o clasæ), reg.; aestâ nâ-i taxea. (æsta/
asta ne este rangul/ clasa socialæ); nu-ari taxi bunâ. (nu are
ordine bunæ-n casæ); lu-aøtiptarâ cu taxi mari. (l-au aøteptat [=
primit] cu mare pompæ).
clasicu, -ci; -câ, -ci (cla-sicu, /-sici; /-si-câ, /-ci), adj. (4a): scriitoru
clasicu, vec• iu, cunuscutu, cu anami/ lucrari clasicâ, cunuscutâ
(scriitor clasic, vechi, recunoscut/ lucrare clasicæ, recunoscutæ);
N.
clasifica, vb.
clasificu, clasificari, -ai, -atâ (cla-si-ficu, /-fi-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ),
"a rândui ♦ /orândui"
vb. (1a) t: clasificu, arâdhyipsescu pi clasi/ categorii zboarâli/
"a ordona, a categorisi♦" lucrili/ tuti adârâmintili alu Dumni§æ. (clasific, orânduiesc pe
clase, categorii cuvintele/ lucrurile/ toate crea_iile lui D); N.
claxon, -e, s.n.
claxonu, -oani (cla-xonu [clac-sonu], /-xoa-ni [clac-soa-ni]), s.n.
"semnal sonor la maøini" (2): asunâ-lu claxonlu, s-nu-lu cal_i cu maøina! (sunæ din claxon,
sæ nu-l calci cu maøina!); N; (cf. RL claxon, fr., gr. klaxon).
clæbuc, -i, s.m.
∅ bæøicæ, ∅ spumæ, s.f.
clæcaø, -i, s.m.
cifci, -ea§ (cif-ci, /-cea§), s.m. (3): cifcilu lucra la agru, la ciuflichi.
"lucrætor agricol"
(clæcaøul lucra la câmp, la moøie); reg.
clædi, vb. ∅ face, vb.
clædire, -i, s.f.
∅ acaret/casæ/bina, s.
clæn_æni, vb.; ∅ da*, vb. dau* din_â•i, e x p r. vb.: da din_â• i di-arcoari/ fricâ/ heavrâ (îmi
"a se ciocni (din_ii) unii de clæn_æne [din din_i] de frig/ fricæ/ temperaturæ).
al_ii (de frig etc)
clæti, vb.
clâtescu, -iri, -ii, -itâ (clâ-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b) t:
"a spæla ♦ , a limpezi ♦ clâtescu stra¢ili cu apâ ara_i. (clætesc straiele [= rufele] cu apæ
cu apæ curatæ"
rece); (?) (cf. DDA, s.v).
"a clæti"
clucutescu*, vb. t: clucuti_-li, feate, stra¢ili di multi ori! (clæti_i-le,
∅ clocoti*, vb.
fetelor, rufele de multe ori!); ? (cf. DDA, s.v.; Gr. Aut.: spelu
∅ la, ∅ spæla, vb.
"clætesc", lau "spæl", limpi§æscu "limpezesc").
clætina, vb.
minu*, vb. t/r: → t: _iva nu mi minâ mini! (nimic nu mæ clatinæ pe
"a se legæna ♦ ,
mine!); → r: s-minâ frân§âli/ po¢i• i. (se clatinæ frunzele/ pomii);
a se miøca* ♦ "
e x p r.: nu mi _ânu pi cicioari (nu mæ _in pe picioare [= mæ
clatin]);
îmbitatlu cadi-aoa, cadi-aclo. (be_ivul cade-ici, cade
colo).
clean, -i, s.m.
clenu, cle¢i (clenu, cle¢i), s.m. (1): clenlu-i pescu di apâ dul_i.
"peøte ræpitor de râu"
(cleanu-i peøte de apæ dulce); zool.
clei, -uri, s.n.
tutcali, -æ• i (tut-ca-li, /-cæ• i), s.f. (6a): chealea u-alâchescu
"substan_æ
de
lipit pâpugea§• i cu tutcali. (pielea o lipesc cizmarii cu clei).
scoasæ
din oase, plante etc,"
y•iciu (y• iciu), s.n.sg.t. (1): pânea easti y• iciu. (pâinea este [ca un]
"clei"
clei [= necoaptæ]); v a r. g• iciu.
∅ cleios, adj.
cleios, -æ, adj.
y•iciosu, -oøi; -oasâ, /-oasi (y• i-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /-si), adj.
"care este ca un clei,
(4a): iøi y•icioasâ pânea. (a ieøit cleioasæ pâinea); læschi
lipicios, nedospit/necopt" y• icioasi (noroaie lipicioase).
clemen_æ, -e, s.f.
merhameti, -_ (mer-ha-me-ti, /-me_), s.f. (6a): maøi merhameti
"îndurare ♦ , iertare ♦ "
vrem, nica veara aestæ. (numai clemen_æ vrem, încæ vara asta);
(apud DDA, s.v.); reg.; înv.
260
ciorbagiu
clepsidræ, -e, s.f.
clepsidrâ, -i (clep-si-drâ, /-dri), s.f. (1): cu clepsidra di-arinâ s"obiect cu nisip pentru
misurâ oara _i trea_i. (cu clepsidra de nisip se mæsoaræ timpul
mæsurarea timpului"
care trece); N.
cleptoman, -æ, s.m.f., adj. cleptomanu, -¢i; -nâ, -ni (clep-to-manu, /-ma¢i; /-ma-nâ, /-ni), adj.
"care furæ din plæcere,
(4a): mu• eari-sa-i cleptomanâ, furâ ascumta, ta si-øi facâ chefea,
nu de nevoie"
nu câ ari ananghi. (nevastæ-sa-i cleptomanæ, furæ pe ascuns,
din plæcere, nu cæ are nevoie); id.; N.
cleptomanie, s.f.
cleptomanie (clep-to-ma-ni-e), s.f. (6b): cleptomania-i huea a
"boala cleptomanului"
cleptomanlui. (cleptomania-i næravul cleptomanului); id.; N.
cler, s.n.
cliru (cliru), s.n.sg.t. (1): clirlu-i priftamea — tu_ oami¢i• i a
"preo_ime, oamenii
bisearicâ• ei: dhispo_, pref_â. (cleru-i preo_imea — to_i oamenii
bisericii"
bisericii: episcopi, preo_i).
cleøtar ∅ cristal, s.n.
cleøte, -i, s.m.
c• eaøti, c• eøti (cleaø-ti, cleø-ti), s.f. (6a): c•eaøti di penuri/ di focu
"obiect de scos cuiele/
(cleøte de cuie/ de foc); dæ-¢i c• eaøtea! (dæ-mi cleøtele!);
de prins jarul"
c• eaøtili a raclui. (cleøtii racului).
"cleøte"
maøi, ~ (ma-øi, ~ ), s.f. (9): schinu jarlu di-tu mânganu cu maøa.
(a_â_ jarul din mangal [= vas cu jar] cu cleøtele); ræsp.
"cleøte de cizmar"
tâna•i, -næ• i (tâ-na-• i, /-næ•i), s.f.(6a); id.; (cf. gr. tana'lia, fr.
tenailles).
"cleøti/cârlige ♦ de rufe" c• eae*, s.f.: stra¢ili li-aca_u cu c• eili di stra¢i. (rufele le prind cu
∅ cheie*/pensetæ, s.f.
cleøtii de rufe).
cleøtiøor, -i, s.m., dim.
c• iøticu, -_i (c• iø-ticu, /-ti-_i), s.m. (1): ti penuri ¢i_i, c• iøticu ¢icu.
"cleøte
mic"∅pensetæ, (pentru cuie mici, cleøtiøor mic); dim.
s.f.
clicæ ∅ tagmæ, s.f.
client ∅ muøteriu, s.m.
clientelæ ∅[muøterime],
s.f.
climæ, -e, s.f.
climâ (cli-mâ), s.f.sg.t. (1): ari climâ bunâ aoa, Samarina. (este
"climat; stare atmosfericæ climæ bunæ aici, la Samarina); N.
a unei zone"; "aer ♦"
clin, -i, s.m.
c• inu, -¢i (c• inu, c• i-ni), s.n. (2): fustani cu c•ini (rochie cu clini);
"cutæ, biais, adaos"
e x p r.: nu øtiu tu _i c•ini va-lu af• i. (nu øtiu în ce toane ai sæ-l
"toanæ ♦ "; ∅ chef, s.n.
gæseøti); u-aca_â c• inlu! (o apucæ toana/ furia!).
cling!, interj.
linga! (lin-ga!), interj.: chipurili ¢i_i facu linga-linga! (clopo_eii mici
(pentru sunetul
fac cling-cling!); CAR., Stih., 69: Øi-orchestra di pi vali/ _i curâ-nclopo_eilor)
ghiosu la vali/ cu câ¢i• i di-avârliga/ diparti-i... linga... linga... !
(Øi-orchestra de pe vale/ ce curæ-ncet la vale/ cu câinii diavârliga [= împrejur]/ departe-i ... linga... linga... !/ cling... cling...
!).
clinicæ, -i, s.f.
clinicâ, -ci (cli-ni-câ, /-nici), s.f. (3): clinicâ universitarâ; N; (cf. RL
"sec_ie a unui spital"
clinicæ, gr. κλινικη ).
clinti ∅ miøca, vb.,
∅ clætina, vb.
clipæ, -e, s.f.
sticu, -uri (sticu, sti-curi), s.n. (1): VR., 68: Mi-aplec pisti murminti
"moment ♦ "
/ Un stic. (mæ aplec peste morminte. O clipæ); id., 74: Nu am
mî¢i si-ahulescu tricutili sticuri. (nu am mâini ca sæ pipæi
∅ ropot*, s.n.
trecutele clipe); (acelaøi cu stihu "ropot* de ploaie"?; v. DDA, s.v.
stih).
261
ciocænitoare
clironom, -i, s.m.
"moøtenitor, care
moøteneøte pe cineva"
"moøtenitor "
∅ succesor, s.m.
clirunomu, -omi; oamâ, -oami (cli-ru-nomu, /-nomi; /-noa-mâ, /mi), s.m.f. (1,1): maøi marili ficioru fu clirunomlu a pârin_âloru.
(numai bæiatul cel mare a fost moøtenitorul pærin_ilor); jur.
miraøigi, -ea§; -oa¢i, ~ (mi-ra-øi-gi, /-gea§; /-geoa-¢i, ~ ), s.m.f.
(3, 9): COD., 72: care ira' miraøigi alu Avram? (care era
moøtenitor al lui Avram?); înv.
clironomie, -i, s.f.
clirunumie, -i (cli-ru-nu-mi-e, /-mii), s.f. (6b): nu-avu-ndreptu la
"moøtenire"
clirunumie. (n-a avut dreptul la moøtenire); jur.
"~"
mirazi, -æzi (mi-ra-zi, /-ræzi), s.f. (6a): î• i câ§u unâ mirazi ca din
∅ succesiune, s.f.
_eru! (i-a cæzut o moøtenire ca din cer!); înv.
clironomisi, vb.
clirunumisescu, -iri, -ii, -itâ (cli-ru-nu-mi-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si"a moøteni"
tâ), vb. (4b) t: trei• i ficiori u clirunumisirâ tutiputa a auøiloru. (to_i
"a avea o moøtenire"
trei copiii au moøtenit-o averea bætrânilor); e x p r.: casa u-amu
"a-i læsa o moøtenire"
di la pârin_â/ ¢i-u ari alâsatâ paplu. (casa o am de la pærin_i/ mia læsat-o bunicul); v a r. ræsp. clirunumsescu; jur.
clironomisit, -æ, adj.
clirunumisitu, -_; -tâ, -ti (cli-ru-nu-mi-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj.
"care este moøtenit"
(4a): casa-i clirunumisitâ di la lalâ-su.(casa-i moøtenitæ de la
"ræmas de la... "
unchi-su);
e x p r.: easti armasâ di la pârin_â/ alâsatâ di ...
"læsat de ... "
(este ræmasæ de la pærin_i/ læsatæ de ... ); jur.
clisæ, -e, s.f.
clisâ, -i (cli-sâ, /-si), s.f. (1): loclu eara di clisâ. (pæmântul era de
"argilæ, lut galben"
clisæ/ clisos); oali di locu, di clisâ galbinâ (oale de pæmânt de
clisæ galbenæ).
"~"
nig• eanâ, -e¢i (ni-g•ea-nâ, /-g•e¢i), s.f. (3), id.; reg, r a r.
clismæ, -e, s.f.
clizmâ, -i (cliz-mâ, /-mi), s.f. (1): î•i feciu unâ clizmâ ta si-u scoatâ
"spælare
analo- nafoarâ. (i-am fæcut o clismæ ca sæ o 'scoatæ afaræ'/ sæ aibæ
intestinalæ"
scaun).
clisos, -æ, adj.
clisosu, -oøi; -oasâ, -si (cli-sosu, -soøi; /-soa-sâ, /-si), adj. (4a):
"argilos"
locu clisosu (pæmânt clisos); DN.
clistir, -e, s.n.
clistiru, -i (clis-tiru, /-ti-ri), s.n. (2): facu clizmâ cu clistirlu. (fac
clismæ cu clistirul); v a r. ylistiru.
"irigator pentru clismæ"
clisuræ, -i, s.f. ∅ infra
clisurean, -æ, s.m.f., adj. C• isureanu, -¢i; -nâ, -ni (c• i-su-reanu, -rea¢i; -rea-nâ, /-ni), s.m.f.
(1,1), adj. (4a): Marcu Beza eara c• isureanu .(M. B. era clisurean);
"din [Vlaho-]Clisura"
∅ aromân, s.m.f., adj.
(cuvântul RL clisuræ "îngustare a væii unei ape" nu este
cunoscut).
clitoris, s.n.
muscâ*, s.f.: u mâcâ musca/ easti arauâ di muscâ. (o mænâncæ
"lindic; organ erectil fem." musca/ e rea de muscæ); e x p r.: øi-u freacâ. (øi-o freacæ [=
"a fi rea de muscæ* ♦ "
nu are ce face øi-øi freacæ musca]).
"lindic" ; ∅ copcæ*, s.f.
zavâ*, s.f.: Gr. Aut.: u mâcâ zava! (o mænâncæ copca!); e x p r.,
id.: câ _e nu tâcuøi? ti mâca zava? (de ce n-ai tæcut? te mânca
~ ? [= n-aveai de lucru de-ai stârnit povestea!]); eufem.
"clitoris"
ca_aflacu, -_i (ca-_a-flacu, /-fla-_i), s.n. (2): øi-lu freacâ
ca_aflaclu. (îøi freacæ clitorisul); reg.
262
ciorbagiu
cloci, vb.
stau* pi oauâ, e x p r. vb. i: gâ• ina sta pi oauâ, va s-facâ pu• i.
"a sta* pe ouæ, a cloci"
(gæina sta pe ouæ, va face pui); e x p r.: stæi-_â pi oauâ, bre
"a-øi vedea de treabæ"
criøtine! (stai pe ouæ-_i, mæi creøtine {= stai la locul tæu, nu te
"a sta pe ouæ pentru
amesteca]!).
a scoate pui" (despre
clucescu, -iri, -ii, -itâ (clu-ces-cu, /-ci-ri, /-cii, /-ci-tâ), vb. (4b):
pæsæri); "a sta inactiv"; clocea cluceaøti oauâli. (cloøca cloceøte ouæle); _i cluceø_â
a complota"
tutâ §uua-n casâ?! (de ce cloceøti toatæ ziua-n casæ?!);
cluceaøti vi_inlu _iva! (cloceøte el vecinul ceva!).
clocire, s.f.vb.
cluceari (clu-cea-ri), s.f.vb. (6a): ahurhirâ gâ• i¢ili clucearea. (au
(clocit, s.n.vb)
început gæinile clocitul).
"faptul de a cloci"
clocit, -æ, adj.
clucitu, -_; -tâ, -ti (clu-citu, /-ci_; /-ci-tâ, /-ti), adj. (4a): oulu-i
"care a stat sub cloøcæ; clucitu, aspartu. (oul e clocit, stricat);
mâcari clucitâ, acritâ
care e stricat"
(mâncare clocitæ, acritæ).
clocot, -e, s.n.
undâ*, s.f.: Gr. Aut.: lipseaøti s-da nica unâ undâ mea si-u scotu
"zgomot al fierberii"
mâcarea di pi focu. (trebuie sæ mai dea un clocot øi apoi s-o scot
∅ undæ*, s., ∅ unda, vb. mâncarea de pe foc); S neat. DDA.
"clocot"
clocutu, -ti (clo-cutu, /-cu-ti), s.n. (2): apa deadi-n clocutu/ hearbi
clocuti. (apa a dat în clocot/ fierbe în clocote).
clocoti, vb.
unde§u, -ari, -ai, -atâ (un-de§u, /-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. (1b) i/t:
"a da în clocot ♦ ,
→ i: lo di undæ laptili, deadi undâ. (a început sæ clocoteascæ
a fierbe ♦"
laptele/ a dat în clocot); → t: lipseaøti s-lu unde§ ghini, s-nu siaspargâ. (trebuie sæ-l clocoteøti bine, sæ nu se strice).
"a clocoti"
clucutescu, -iri, -ii, -itâ (clu-cu-tes-cu, /-ti-ri, /-tii, /-ti-tâ), vb. (4b)
"a-i clocoti sângele"
i/t: clucuteaøti apa; sân§ili a gionilui î• i clucutea tu vini. (sângele
"a face sæ clocoteascæ"
viteazului îi clocotea în vine); → t: clucutea-u ghini! (clocoteøte-o
"a clæti (?) rufele"
bine!); → clucutea-li ghini stra¢ili cu apâ ara_i! (clæteøte-le bine
rufele cu apæ rece!); (S ?; cf. DDA, s.v).
clocotire, s.f.vb.
undari (un-da-ri), s.f.vb. (6a): va undari ghini laptili. (trebuie
clocotit bine laptele).
(clocotit, s.n.vb)
"faptul de a clocoti"
clucuteari (clu-cu-tea-ri), s.f.vb.; id.
"zgomotul fierberii"
clucuturâ, -i (clu-cu-tu-râ, /-turi), s.f. (3): si-avdi clucuturâ mari.
(se aude zgomot mare de clocote).
clocotit, -æ, adj.
undatu, -_; -tâ, -ti (un-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (1a): apa-i
"care a dat în clocot"
undatâ. (apa-i clocotitæ).
"~"
clucutitu, -_; -tâ, -ti (clu-cu-titu, /-ti_; /-ti-tâ, /-ti), adj. (4a): toarnâ
∅ fiert, -æ, adj.
apâ clucutitâ pi stra¢i. (toarnæ apæ clocotitæ pe rufe).
clondir, -e, s.n.
clundiru, -i (clun-diru, /-di-ri), s.n. (2): unu clundiru di/ cu-arâchie i
"sticlæ ♦ "; ∅ butelie, s.f. cu livandâ. (un clondir de/ cu rachiu sau cu lavandæ).
clon_, -uri, ∅ cioc, s.n.
263
ciocænitoare
clopot, -e, s.n.
cloputu, -i (clo-putu, /-pu-ti), s.n. (2): cloputu di bisearicâ/ di
"obiect metalic, cu limbæ, nima• i (clopot de bisericæ/ de næmaie); cloputili a birbe_loru
care produce sunete"
suntu di tuciu, a _achiloru di bâcâri. (clopotele berbecilor sunt din
tuci, ale _apilor din aramæ); FC clopatu.
"clopot de bisericæ"
câmbanâ, -æ¢i (câm-ba-nâ, /-bæ¢i), s.f. (3): câmbana di la
"glas-chemare"
bisearicâ bâtu di trei ori. (clopotul de la bisericæ a bætut de trei
ori); fig., MUR., 13: O, Doamne, ... /... / Fæ-¢i boa_ea s'hibâ 'næ
câmbanæ! (O, Doamne, ... / Fæ-mi vocea sæ fie un clopot [pentru
ca sæ mæ audæ to_i aromânii]!).
"talangæ de fontæ"
ciocanu, -i (cio-canu, /-ca-ni), s.n. (2): si-avdu ciocani di oi. (se
aud clopote de oi).
"oaie* ♦ cu talangæ"
ciucanâ*, s.f.: va u tâ• emu ciucana. (o sæ o tæiem 'ciocana' ).
"clopot mai mic"
chipuru, -i (chi-puru, /-pu-ri), s.n. (2): chipurlu-i ma ¢icu di cloputlu
øi-ma mari di chipuricilu. (~ este mai mic decât clopotul øi mai
mare ca clopo_elul).
"clopot de cal"
tracâ, træ_i (tra-câ, træ_i), s.f. (3): si-avdi tracâ di calu. (se aude
clopot de cal).
clopotar, -i, s.m.
cluputaru, -i (clu-pu-taru, /-tari), s.m. (1): cluputarlu li tra§i cloputili
"care trage clopotele"
/câmbæ¢ili di bisearicâ. (clopotarul trage clopotele de la
bisericæ).
"clopotar "
câmbânaru, -i (câm-bâ-naru, /-nari), s.m. (1); id.
clopotni_æ, -e, s.f.
câmbânârie, -i (câm-bâ-nâ-ri-e, /-rii), s.f (6b): turolu iu suntu
"turnul cu clopote"
câmbæ¢ili. (turnul unde sunt clopotele); øi cambanaryio, reg. (<
"~"
gr).
simandru, -i (si-man-dru, /-dri), s.n.(2); ? (cf. DDA, s.v).
cluputiciu, -i (clu-pu-ticiu, /-ti-ci), s.n. (2): asunâ cluputicilu la
clopo_el, -i, s.m.
"clopot mic"
øcoalâ/ di guøa a ¢ellui. (sunæ clopo_elul la øcoalæ/ de gâtul
mielului); FUD., 62, FC clopaticiu; v a r. cluputicu, -ti_i; dim.
"clopo_el"
chipuriciu, -i (chi-pu-riciu, /-ri-ci), s.n. (2): câtuøa cu chipuriciu nuaca_â øoari_i. (pisica cu clopo_el nu prinde øoarici); dim.
"talangæ micæ"
ciucâniciu, -i (ciu-câ-niciu, /-ni-ci), s.n (2); dim.
"clopo_el-jucærie pentru yâryâriciu, -i (yâr-yâ-riciu, /-ri-ci), s.n. (2): sugari• i • i-¢irâ cu
sugari"
yâryârici [câ facu yâr-yâr]. (pe sugari îi amægeasc/ distrag cu
"voce frumoasæ, puræ"
clopo_ei [le zic aøa cæci fac ~ - ~ !]);
fig.: boa_ea u-ari
yâryâriciu. (vocea o are ca un clopo_el/ limpede ca cristalul).
clopo_el, -i, s.m. (bot)
culeastrandu (cu-leas-tran-du), pl. ?, s.m.(1): culeastrandulu easti
"floare-clopo_el?/ghiocel?/ floari di primâvearâ. ( ~ este floare de primævaræ); ? (cf. DDA,
-ciubo_ica cucului?"
s.v); bot.
clopo_i, vb.; ∅ trage*,vb. tragu*, vb. t: tragu cloputili/ câmbæ¢ili (trag clopotele).
clor, s.n.
cloru (cloru), s.n. sg.t. (1): clorlu algheaøti stra¢ili. (clorul albeøte
"element chimic"
rufele); a b r. cl.; chim.
closet, -e, s.n.
câcâtoru, -oari (câ-câ-toru, /-toa-ri), s.n. (2): câcâtorlu-i dupâ
"latrinæ, toaletæ, privatæ" casâ, la avlachi! ( ~ este dupæ casæ, la pârâu!); câcâtoru-n casâ.
( ~ în casæ); øi: câcâriu, /-uri, s.n., câcâstoari, /-ori, iøitoari, /-ori,
s.f., chiøitoru, /-oari, s.n.; vulg.
"closet"
hale, -ea§ (ha-le, /-lea§), s.m. (3): iu lu-ave_ halelu? (unde-l ave_i
"guræ spurcatæ"
closetul?); fig.: u-ari gura... hale! (are o guræ... closet!); cel mai
"closet"; "guræ spurcatæ" ræsp.
"closet"
hrie, -i (hri-e, hrii), s.f. (6b); id.; reg.
muøtrechi, -i (muø-tre-chi, /-trechi), s.f. (6a); id.; reg., r a r.
264
ciorbagiu
cloøcæ, -i, s.f.
cloci, -i (clo-ci, cloci), s.f. (6a): gâ• ina câ§u cloci. (gæina a cæzut
"pasære care stæ pe cloøcæ, stæ pe ouæ); Clocea cu pu• i• i s-veadi pi _eru. (Cloøca
ouæ/
cu puii se vede pe cer); v a r. PAP., Lit., 138: cloaci.
cloceøte"; "Carul ♦ Mic"
clovn, s.m. ∅ paia_æ, s.f.
club, -uri, s.n.
clubu, -uri (clubu, /-buri), s.n. (1): la clubu si-adunâ oami¢i tiniri/
"asocia_ie de oameni
auøi/ sportivi ø.a. (la club se adunæ oameni tineri/ bætrâni/
cu activitæ_i comune"
sportivi ø. a.); clublu a profesoriloru/ a artiøtiloru/ a sportiviloru; N.
cneaz, cneji, s.m.
cneazu, cneji (cneazu, cneji), s.m. (1): cneazlu eara domnu/
"domn/prin_ slav"
prin_u la ruøi. (cneazul era domn/ prin_ la ruøi); v a r. cneju, r a r.
coacæz, -i, s.m.
coacâzu, -ji (coa-câzu, /-câji), s.m. (1): coacâzlu-i pomu ¢icu, _i
"arbust ce face coacæze" fa_i coacâzi. (coacæzul e pom mic, ce face coacæze); bot.; ?.
"coacæz"
braga¢eu, -i (bra-ga-¢eu, /-¢ei), s.m. (1): braga¢eulu fa_i bragani.
(coacæzul face coacæze); bot; ræsp.
coacæzæ, -e, s.f.
coacâzâ, -i (coa-câ-zâ, /-zi), s.f. (3): [la 'gâleatâ' featili cântâ],
"fruct alb/roøu/vânæt
PAP., Lit., 747: Tav'iani, v'ianizmata,/ coacæzæ øi-ma ¢icæzæ!
al coacæzului, sub formæ (la Sânziene, fetele cântæ: [trad. aut.]: Sîmziene, v'anizmata,/ —
de ciorchine",
gheorghinæ øi cea mai micæ!); Gr. Aut.: areapini di-auuâ ayrâ
"un fel de strugure
albâ/ aroøi/ vinitâ (ciorchine de strugure sælbatic alb/ roøu/
sælbatic"
vânæt); (DDA, s.v. coacæz: "pom... [cu] fructe roøietice øi mici ca
niøte fragi mærunte": nu este nici o legæturæ cu fragul/ fraga,
cæci coacæzul este un arbust!); bot.; (?).
" ~ ", " ~ "
braganâ, -i (bra-ga-nâ, /-ni), s.f. (1); id.; bot.; ræsp.
coace, vb.
cocu, coa_iri, copøu, coaptâ (cocu, coa-_i-ri, cop-tu, coap-tâ),
"a prepara mâncarea/
vb. (3a) t/r: → t: u copøu pânea/ turta tu cireapu/ furnu, ma pita
pâinea la cuptor/ _est"
va u cocu cu circhelu. (am copt pâinea/ turta la cuptor, dar
"a i-o coace cuiva"
plæcinta am sæ o coc cu _estul);
e x p r: • i-u coapsirâ alu
"a coace un somn bun"
Nasta! (i-au copt-o lui Nasta!); îlu copøu ghini [somnulu]! (l-am
"a se coace la cuptor"
copt bine [somnul]!); → r: s-coapsirâ piscurili. (s-au copt
"a se coace poamele"
prescurile); tu ciriøaru-s-cocu cireaøili. (în luna lui cireøar se coc
"a se coace de cælduræ" cireøele); nu s-coapsi ninga ficiorlu. (nu s-a copt încæ bæiatul);
mi copøu di câldurâ. (m-am copt de cælduræ).
"a se coace"
agiun§i*, vb. unipers. i: DAN., 131: Ma nica nu agiumsiræ [auuâli]
∅ ajunge*, vb.
øi va se aøteptu ... pæn se agiungæ g'ine. (dar încæ nu s-au
copt [strugurii) øi trebuie sæ aøtept... pânæ sæ se coacæ bine);
cându si-agiungâ gutu¢ili... (când o sæ se coacæ gutuile).
"a se coace"
fa_i*, vb. unipers. r: nu s-fea_irâ mearili, suntu acri. (nu s-au copt
merele, sunt acre).
"a se coace" ∅ sosi*, vb. asescu*, vb. (4b): DDA, s.v.: pearile asiræ. (perele s-au copt); r a
"a coace buba"
r.
∅ aduna*, vb.
adunâ*, vb. unipers.: ¢i-adunæ gârnu_lu. (mi-a copt buba).
coacere, s.f.vb.
cu_eari (cu-_ea-ri), s.f.vb. (6a): va cu_eari pânea, câ vini. (trebuie
(copt, s.n)
coaptæ pâinea, cæ a dospit); → ti cu_eari nu s-coapsi ghini
"faptul de a (se) coace"
pânea/ auua. (de copt nu s-a copt bine pâinea/ strugurele).
∅ face*, vb.
265
ciocænitoare
coadæ, -i /-e, s.f.
coadâ, co§/ coadi (coa-dâ, co§/ coa-di)), s.f. (3/1): câni cu coada
"partea finalæ exterioaræ sculatâ/ mutatâ (câine cu coada sculatæ/ ridicatæ); co§ di ca• i.
a
(cozi de cai); coadâ di pescu/ øarpi/ guøtiri_â (coadæ de peøte/
vertebrelor unor animale"; øarpe/ guøter); coadâ di tâpoarâ/ tiyani/ gijve (coadæ de topor/
"prelungire mai sub_ire a tigaie/ ibric);
e x p r.: u bati coada mu• earea/ u mutâ coada
corpului la unele animale liøoru! (o bate coada femeia!/ o saltæ coada uøor! [= cedeazæ]);
(peøti, øerpi etc)"
u mutæ coada! (a ridicat coada! [= are curaj]);
mutâ-• i-u
"mânerul unui obiect
coada a ghiftului [alavdâ-lu], câ adarâ ca tini! (saltæ-i coada
(topor, tigaie etc)"
_iganului [= laudæ-l], cæ face ca tine!);
u-adunæ coada! (øi-a
strâns coada! [= a plecat cu coada între picioare]); u-ari coada
groasâ! [= punga groasâ] (o are coada groa-sæ!); s-_âni coadâ
"a se _ine coadæ dupæ... dupâ mâ-sa, ca ¢ellu dupâ oae. (se _ine coadæ dupæ mæ-sa,
"
ca mielul dupæ oaie);
tu coadâ §âsi: (la sfârøit a zis:); mi
"la sfârøit"
doari tu coadâ/ cudi_â. (mæ doare la coadæ/ codi_æ*/ noadæ);
"noadæ" ∅ codi_æ*, s.f. → pl. coa-di: feata li poartâ coadili/ cusi_âli**-nvârtiti pi capu/
"pær lung împletit"
alâsati pi pâl-tæri. (fata le poartæ coadele învârtite pe cap/ læsate
∅ cosi_æ**, s.f.
pe spate); e x p r.: Gr. Aut.: aesti-su minciu¢i cu coadi! (astea"minciunæ mare"
s minciuni cu coade! [= mari]);
id.: deadi ¢i•i cu coadi ta si-lu"bani mul_i"
nvea_â hi• i-su. (a dat mii cu coade [= bani mul_i] ca sæ-l înve_e
∅ toartæ***, s.f.
pe fiu-su);
id.: bagâ coadi øi-mânuøi*** la tutâ lumea. (pune
coade øi toarte la toatæ lumea. [= criticæ pe toatæ lumea]); →
s.cp.: coada-callui (coada calu-lui); coadâ-øurichinâ/ barsanu
∅ lumânæricæ, s.f.
(coada øoricelului); coada-¢ellui easti unâ cu _eara alu Dumni§æ.
∅ codalbæ, s.f.
(coada-mielului este una cu lumânærica Domnului), bot.; coadâ∅ codroø, s.m.
albâ (codalbæ); coad-aroøi (coadæ-roøie/ codroø), zool.
"a da*♦ /bate**♦ din
dau*/
batu**/ mutu*** coada, e x p r. vb.
coadæ"/ "a ridica coada",
∅ muta*** "a ridica", vb.
coafa, vb.
"a-øi face* pærul"
∅ cârlion_a, vb.
coafezæ, -e, s.f.
"femeie care coafeazæ"
coafor, -i, s.m.
"bærbat care coafeazæ"
coajæ, -i, s.f.
"_esut exterior (lemnos)
al unor fructe"
¢i-adaru* perlu, e x p r. vb.
coafe§u, -ari, -ai, -atâ (coa-fe§u, /-fa-ri, /-fai, /-fa-tâ), vb. (1b) r: mi
coafe§u cathi siptâmânâ. (mæ coafez în fiecare sæptæmânæ); N.
coafezâ, -i (coa-fe-zâ, /-zi), s.f. (1): coafeza ¢i-adarâ perlu la
mâyâzie i acasâ. (coafeza îmi face pærul la prâvælie sau
acasæ); N.
coaforu,-i (coa-foru, /-fori), s.m. (1): coaforlu... (v. supra); N (<
RL).
coaji, coji (coa-ji, coji), s.f. (3): coji di patati/ nu_i/ aluni/
purtucæ• i// meari (coji de cartofi/ nuci/ alune/ portocale/ mere);
coaji di pomu (scoar_æ de pom/ copac); v a r. pl. cujoa• i/ câjoa• i
(?; cf.
266
ciorbagiu
∅ pieli_æ, s.f.
"scoar_æ ♦ de copac"
DDA, s.v. cujoa• e/ cæjoa• e).
cuuâ, cui (cu-uâ, cui), s.f (3): cuuâ di pâni (coajæ de pâine); caølu
"scoar_a pæmântului"
acâ_æ cuuâ. (caøul a prins coajæ); CAR., Stih., 76: Ma gioclu
altâsoi s-fa_i/ pi cuua a loclui _i bânæmu: (din Mihai Codreanu—
"a fi murdar scoar_æ"
1876-1957), poezia Pe glob: Dar jocul altfel se petrece/ pe
scoar_a globului bætrân); e x p r.: câmeaøa u-avea cuuâ diasudoari øi-di nilatâ. (cæmaøa-i era scoar_æ de sudoare øi de
"coajæ de alunæ/ nuci"
nespælatæ).
"de-a aruncatul la coajæ" ceflâ, -i (ce-flâ, /-fli), s.f. (1): cefli di aluni. (coji de alune); PAP.,
Lit., 113: pri ceflæ. (pe coajæ); si-agioacâ cu-arcarea di la semnu
"petalæ ♦ "
pi ceflâ di nucâ/ miydhalâ, bâgatâ pi unu lemnu. (se joacæ de-a
aruncatul de la semn pe coaja de nucæ/ migdalæ aøezatæ pe un
"coajæ verde de castan" bæ_); cefli di lilici (petale de flori).
junâ, -i (ju-nâ, -ni), s.f. (1): juna-i coaja-_ea veardea a câstâ¢ilui,
_i-i ca aricilu. (~ este coaja verde a castanului, ce-i ca ariciul); ?
"coji de nuci/ ceapæ"
(cf. DDA, s.v. junæ).
goa•i, s.f.pl.t.; ? (cf. DDA, s.v. goa• e, v a r. gæoa• e).
carti*, s.f.: dæ-¢i unâ carti si scriu unâ carti. (dæ-mi o coalæ sæ
coalæ, -i, s.f.
"foaie de hârtie"
scriu o scrisoare).
∅ carte*, s.f.
"foaie de hârtie/
acoalâ, aco• i (a-coa-lâ, /-co• i), s.f. (3): acoalâ albâ/ galbinâ/ mari/
celofan/carton"
¢icâ/ groasâ/ sup_âri. (coalæ albæ / galbenæ/ mare/ micæ/
groasæ/ sub_ire).
coali_ie, s.f.∅ partid, s.n.
coamæ, -e, s.f.
coamâ, -i (coa-mâ, /-mi), s.f. (1): coama a callui (coama calului).
"pærul lung al calului"
grivâ, -i (gri-vâ, /-vi), s.f. (1): lu-acâ_æ callu di grivâ (l-a apucat
"coamæ"; ∅ griv, adj.
calul de coamæ); reg.
"coamæ de cal"; "coama hioti, -o_ (hio-ti, hio_), s.f. (6a): VR., 48, poet.: Pædurea si fea_i /
vântului"
nior di cinuøæ / pri hiotea a vimtului. (pædurea s-a fæcut nor de
cenuøæ pe coama vântului); reg.
coapsæ, -e, s.f.
coapsâ, -i (coap-sâ, /-si), s.f. (1): easti largâ tu coapsi. (este latæ
"parte a piciorului între
la coapse); si-agudi tu coapsâ. (s-a lovit la copasæ); s-_â ta• iu
øold ♦ øi genunchi"
unâ cumatâ di coapsâ. (sæ-_i tai o bucatæ de coapsæ);
• i∅ arm ∅bucæ ∅pulpæ,
adunæ tu coapsâ, ari pro¢i. (i-a copt la stinghie, are puroi); e x p
∅crupæ; "stinghie"
r.: î¢i sta tu coapsâ. (îmi stæ în coapsæ [se _ine de mine scai]).
coardæ, -i, s.f.
coardâ, cor§â (coar-dâ, cor-§â), s.f. (3): leagâ-lu gardulu cu unâ
"bucatæ de sfoaræ; metal/ coardâ! (leagæ-l gardul cu o coardæ!);
coardâ di-avyilie
plantæ flexibil/æ)"
(coardæ de vioaræ); e x p r.: truplu øi-lu fea_i coardâ! (trupul øi
"coardæ de vioaræ etc." l-a fæcut coardæ!); siropea va si sta coardâ. (siropul trebuie sæ
"_arc (încercuit cu corzi)" stea [ca o] coardæ); bâgæmu oili tu coardâ. (am pus oile în
coardæ/ _arc); → cari u scoati coarda di coardâ va s-moarâ. (cine
"coardæ, sabie"
o scoate sabia de sabie va muri); VR., 7: ma apala-i chirdutæ øi
cordzîli sunt / di-arudzinæ. (dar pala e pierdutæ øi corzile/ sæbiile
sunt de ruginæ/ ruginite); v a r. PAP., B. 220: hoardâ: PAP., B.,
220: scoase hoarda, læ tæ• e caplu øamindoi• or. (a scos coarda/
sabia, le-a tæiat capul amândurora).
"coardæ, sfoaræ"
hitu, pl. ? (hitu), s.m./n. ? (1); v a r. FC fitu (< gr. hitos ; v.
DDA, s.v).
"coardæ de vi_æ,
bigâ, pl. ? (bi-gâ), s.f. (1): bigâ di-auuâ (coardæ cu struguri); r a r;
cu ciorchini ♦ "
reg.
267
ciocænitoare
coarnæ, -e, s.f.
"fructul roøu al cornului"
∅ corn, s.m.
coasæ, -e, s.f.
"unealtæ de tæiat fânul/
iarba mare"
coarnâ, -i (coar-nâ, /-ni), s.f. (1): cornulu fa_i coarni, poami aroøi
øi-acri. (cornul face coarne, poame roøii øi acre); bot.
coasâ, -i (coa-sâ, /-si), s.f. (1): iarba s-ta• i cu coasa. (iarba se taie
cu coasa); BATZ., 46: "Nu cu coasa s-ta• e iarba,/ Ma cu foartica
crîøtine!", §â_i mu• eara a_ea laea di-tu pârâvulia alu Batzaria.
("nu cu coasa se taie iarba, ci cu foarfeca, creøtine!", zice femeia
"cosit" ∅ cosire, s.f.
cea rea din anecdota lui Batzaria);
mi ducu la coasâ. (mæ duc
"moartea" (eufem)
la coasæ/ cosit);
e x p r., eufem.: yini a_ea cu coasa [=
moartea]. (vine cea cu coasa [= moartea]).
"coasæ"
câsari, -æri (câ-sa-ri, /-særi), s.f. (6a); r a r; reg.
coase, vb.
cosu, cuseari, cusui, cusutâ (cosu, cu-sea-ri, /-sui, /-su-tâ), vb.
"a uni douæ pær_i de (2) i/t/r: → i: — _i fa_i? — cosu. (ce faci? — cos); → t: maia coasi
matecâmeøi cu aclu. (maia coase cæmæøi cu acul); e x p r.: coasi-u
rial cu ac øi a_æ"
gura! (coase-o gura [=taci!]!); îlu cusurâ ghini! [îlu bâturâ/ lu"a tæcea"
arâsirâ]. (l-au cusut bine [= l-au bætut/ înøelat]); → r: s-coasi
"a bate/înøela pe cineva" liøoru aestâ pân§â. (se coase uøor pânza asta); mi cusui dipu
"a se constipa"
[= mi-astupai]. (m-am cusut de tot [= m-am constipat]); s-cusu di
" a se îndopa"
mâcari [= si-ndupæ]. (s-a cusut de mâncat [= s-a îndopat]).
în_apu*, vb.: Gr.Aut.: nu-n_apu-ast⧠, câ-i sârbâtoari. (nu în_ep
∅ în_epa*, vb.
[= cos] astæzi, cæ-i særbætoare).
"a coase"
coasere, s.f.vb.
cuseari (cu-sea-ri), s.f.vb. (6a): va cuseari câmeaøa, câ si-arupsi.
(cusut, s.n.vb)
(trebuie cusutæ cæmaøa, cæ s-a rupt); → ti cuseari u cusui. (de
"faptul de a coase"
cusut am cusut-o).
coastæ, -e, s.f.
coastâ, -i (coas-tâ, /-ti), s.f. (1): coastâ di omu/ di ¢elu (coastæ de
"os lung, toracic"
om / de miel); ¢i-arupøu/ ¢i si frea§i unâ coastâ (mi s-a rupt/ s-a
"a-øi rupe o coastæ"
spart o coastæ); casa u-avea sum-coasta a muntilui. (casa o
"coastæ de munte"
avea sub coasta muntelui); e x p r.: • i si vedu coastili [= easti
"a i se vedea/lipi coastele slabu]; (i se væd coastele [= este slab]); ¢i si-alâchirâ coastili di
de slab/foame"
foami. (mi s-au lipit coastele de foame); fig.: ¢i sta-n coastâ. (îmi
"a-i sta în coastæ"
stæ-n coaste [= se _ine de mine]); nu _â bâgai/ hipøu sula-n
"a-i vârâ sula-n coaste"
coasti. (nu _i-am pus/ înfipt sula-n coaste [= nu te-am silit]); tutu
"a ezita"
frân§i coasti. (tot frânge/ sparge coaste [ezitæ, cæ nu poate, cæ
"coasta mærii"
nu øtie etc.]).
∅ margine*, s.f.
mar§ini* di-amari, (coasta mærii).
coate-goale, s.cp.
∅ despuiat, adj.
cobe, s.f.
cobâ (co-bâ), s.f. (1); pl. ? : _i, hii cobâ? (ce, eøti cobe?).
"prevestitoare de ræu"
"cobe"; ∅ coømar, s.n.
cubi•i, -i (cu-bi-• i, /-bi• i), s.f. (6a): cânili aurlâ ca cubi• i (câinele
∅ cuc, s.m.
urlæ ca o cobe); øi: cubilâchi, id.
cobi, vb.
cubâescu, -iri, -ii, -itâ (cu-bâ-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) i:
"a prezice ceva ræu"
cucuveaua cubâeaøti pi casâ, nu-i ti bunâ. (cucuveaua cobeøte
pe casæ, nu-i a bunæ).
cobili_æ, -e, s.f.
cubili_â, ~ (cu-bi-li-_â, ~ ), s.f. (9): Armânili di-tu Vuryârie aducu
"cârlige groase de lemn, apa di-anumirea, cu doi cuva§ pi cubili_â, alanti aducu apâ cu
curbate,
de
adus ghiumili. (aromâncele din Bulgaria aduc apa pe umær, cu douæ
gæle_ile
cældæri pe cobili_æ, celelalte aduc apa cu ' ~ ' [= vase de aramæ
cu apæ pe umær"
cu o toartæ]); reg.
268
ciorbagiu
coborâre, s.f.vb.
dipuneari (di-pu-nea-ri), s.f.vb. (6a): tu dipuneari muntili nâ fu
(coborât, s.n.vb.)
greu. (la coborâre/ coborât muntele ne-a fost greu); → ti dipuneari
"ac_iunea de a coborî"
dipusimu liøoru. (de coborât am coborât uøor).
"coborâre/coborât"
aripidinari (a-ri-pi-di-na-ri), s.f.vb. (6a): ori-ori, aripidinarea-i ma
"coborâø" ∅ râpæ, s.f."
greauâ di-alinarea. (uneori, coborârea e mai grea ca urcarea).
coborâø, s.n.
∅ coborâre, s.f.vb.
dipusu, -øi; -sâ, -si (di-pusu, /-puøi; /-pu-sâ, /-si), adj. (4a):
coborât, -æ, adj.
"care este coborât/dat jos" plân§ea câ s-vi§u dipusu di-tu pomu/ thesi. (plângea cæ s-a
"a vorbi cu glas scæzut" væzut coborât din pom/ din vârf [al societæ_ii etc.]); zburaøti cu
"reværsat" (despre ape) boa_ea dipusâ. (vorbeøte cu voce coborâtæ/ joasæ);
arâu
"cu buzele læsate"
dipusu. (râu reværsat); fig.: cu bu§âli dipusi (cu buzele læsate
[= supærat]).
coborî, vb.
dipunu, dipuniri, dipuøu, dipusâ (di-punu, /-pu-ni-ri, /-puøu, /"a (se) da jos de la o
pu-sâ), vb. (3b) i/t: → i: oili dipunu toamna di pi munti. (oile
înæl_ime/dintr-un
coboaræ toamna de pe munte);
dipusi di pi calu/ pomu/
vehicul"
pampori. (a coborât de pe cal/ pom/ vapor); arâulu dipusi mari.
"a veni râul/a se reværsa" (râul a venit mare); fig.: Armâ¢i• i dipusirâ di • ati¢i. (aromânii
"a proveni din" (originea) provin din latini); î• i dipusi heavra. (i-a coborât temperatura);
"a-i trece supærarea"
fig.: î• i dipusirâ niori• i. (i-au coborât norii [= i-a trecut supærarea]);
"a coborî pe cineva/ceva" → t: dipuni-lu ficiorlu di pi calu! (coboaræ-l de pe cal bæiatul!);
"a face lampa mai micæ" dipuni-u lamba niheamâ! (coboaræ-o lampa pu_in! [= fæ-o mai
"a coborî nasul/
micæ);
fig.: dipuni-li nærili! (coboaræ-_i nasul! [= fii mai
a fi modest"
modest!]); li dipusi bu§âli. (a coborât/ læsat buzele în jos [= s-a
"a-øi coborî buzele/
supærat]); e x p r.: dipusirâ mun_â• i øi si-alinarâ cupriili. (au
a se supæra"
coborât mun_i øi s-au înæl_at gunoaiele); v a r. dipunu, dipunari,
/-nai, /-natâ.
"a apune " (soarele)
dipuni, vb. unipers.: soarili dipusi di unâ oarâ. (soarele a coborât/
apus de o oræ).
"a coborî povârniøul"
aripidine§u, -ari, -ai, -atâ (a-ri-pi-di-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ),
∅ râpæ, s.f.
vb. (1b) i: aripidinarâ trâoarâ tu_, picurari, oi, câ¢i. (au coborât
repede to_i, pæcurari, oi, câini).
cobzæ, -e, s.f.
buzuchi, -i (bu-zu-chi, /-zuchi), s,f, (6a): Zorba Greclu u bâtea
"buzuc, instrument
buzuchea ghini. (Z. G. cânta bine la cobzæ); muz.
muzical cu coarde"
coc, -uri, s.n.
cu_cu, -uri (cu_-cu, /-curi), s.n. (1): Gr. Aut.: mama di tinirâ øi-lu
"conci" (coafuræ fem)
aduna perlu cu cu_cu.(mama de tânæræ îøi fæcea pærul coc);
(neat. DDA; < gr. ko'tss).
cocardæ, -e, s.f.
cucardâ, cucær§â (cu -car-dâ, /-cær-§â), s.f. (3): ti numtâ, tutâ
"floare de cearæ albæ,
soea bagâ pi cheptu cucâr§â di _earâ øi-curdhelâ albi. (la nuntâ,
purtatæ de nuntaøi"
tot neamul pune pe piept cocarde din cearæ øi panglicæ albe);
(neat. DDA; cf. gr. κουκαρδα, fr. cocarde )
cocæ, s.f.
plâvucu, -_i (plâ-vucu, /-vu-_i), s.n. (2): pânea easti plâvucu, nu
"aluat ♦ (necopt, în
criscu. (pâinea este cocæ, n-a crescut);
e x p r.: î¢i câ§ü
arom)"
plâvucu mâcarea tu stumahi. (mi-a cæzut cocæ [= greu]
mâncarea în stomac).
cocârja ∅ cocoøa, vb.
coccis, s.n. ∅ codi_æ, s.f.
269
ciocænitoare
cocean, -i, s.m.
"øtiulete de porumb,
curæ_at de boabe"
"tulpina de ~ uscatæ"
cocie, -i, s.f. "træsuræ ♦"
cocinæ, -i, s.f.
"adæpost pentru gæini"
"cocinæ pentru porci"
"~"
cocioabæ, -e, s.f.
"casæ veche, micæ"
"cocioabæ"
coclauri, s.n.pl.
"locuri neumblate"
"coclauri"
cuceanu, cuce¢i (cu-ceanu, /-ce¢i), s.f. (1): cuceanlu-i cuculiciu di
misuru curatu di gârnu_â. (coceanu-i øtiulete de porumb curæ_at
de boabe); misuru întregu uscatu, cu frân§â cu tutu, ti væ_i.
(porumb uscat cu frunze cu tot, pentru vaci).
cucie, -i (cu-ci-e, /-cii), s.f (6b); r a .r.
cucinâ, -i (cu-ci-nâ, /-ni), s.f. (1): gâ• i¢ili/ por_i• i sta tu cucinâ.
(gæinile/ porcii stau în cocinæ); v a r. cocinâ (cf. DDA, s.v).
purcârea_æ, ~ (pur-câ-rea-_â, ~ ), s.f. (9); purcârea_â [ti por_i].
(cocinæ [de porci]).
purcaryio, -ea§ (pur-car-yio, /-yea§), s.m. (3); id.; reg.
pa•iospitâ, -i (pa-• ios-pi-tâ, /-ti), s.f. (1): Gr. Aut.: casâ veac• i,
pa• iospitâ. (casæ veche, cocioabæ).
arâbâtie, -i, s.f. (6b); (?); (cf. DDA, s.v. aræbætie).
mealu, -uri (mealu, mea-luri), s.n. (1): alagâ pri-tu mealuri.
(aleargæ/ umblæ prin/ pe coclauri).
dæmuri (dæ-muri), s.n. pl. (1): BEZA, 562: [næulu picuraru]
apucæ dæmurile. ([noul pæcurar] a apucat coclaurile).
cocli, vb. ∅ aramæ, s.
∅ aræmi, înverzi, vb.
cocoaøæ, -e, s.f.
cusoru*, s.n.: omu/ nari cu cusoru. (om/ nas cu cocoaøæ); ræsp.
"gheb în spinare/
gârbâ, -i (gâr-bâ, /-bi), s.f. (1): omu cu gârbâ (om cu cocoaøæ);
nas acvilin/cu cocoaøæ" ræsp.
câmburâ, -i (câm-bu-râ, /-ri), s.f. (1); id.; r a r.
cocoli, vb.
cuculescu, -iri, -ii, -itâ (cu-cu-les-cu, /-li-ri, /-lii, /-li-tâ), vb. (4b) t/r:
"a (se) înfofoli/ghemui"
→ t: nu-lu cuculea øi-ahâtu ficiorlu! (nu-l cocoli øi-atât bæiatul!);
"a se læfæi/ræsfæ_a în → r: voi s-mi cuculescu tu cohi. (vreau sæ mæ cocolesc în col_/
locul
culcuø); v a r. ? , Gr. Aut.: cutulescu: mi cutulii tu strozmâ-¢i. (mpreferat"
am ghemuit/ læfæit în aøternutu-mi), neat. DDA.
cocolit, -æ, adj.
cuculitu, -_; -tâ, -ti (cu-cu-litu, /-li_; /-li-tâ, /-ti), adj. (4a): ficiuri_i
"care e înfofolit/ghemuit" cuculi_ di mumi/ moaøi cuculiti tu cohi. (copilaøi cocoli_i de
"ghemuit/læfæit"
mume/ babe cocolite/ ghemuite în culcuø); v a r. ? Gr. Aut.:
cutulitu "ghemuit/ læfæit".
cocoloø, -e, s.f.
topu, -uri (topu, to-puri), s.n. (1): topu di pâni (cocoloø de pâine);
"bo_, ghemotoc de pâine" v a r. pl. toapi.
∅ minge, s.f.
"cocoloø în mæmæligæ/ vâvâluøu, -i (vâ-vâ-luøu, /-lu-øi ), s.n. (2): Gr. Aut.: ¢i si-adrarâ
ciulama"
vâvâluøi tu culeaøu. (mi s-au fæcut cocoloaøe în mæmæligæ);
"cocoloø"
(neat. DDA).
ghilandru, -i, s.m. (1); ? (cf. DDA, s.v).
cocon, cocoanæ, s.m.f. cuconu, -¢i; -cucoanâ, -ni (cu-conu, /-co¢i; /-coa-nâ, /-ni), s.m.f.
"îmbræcat dupæ moda
(1,1): easti-nviscutu ca cuconu/ înviscutâ ca cucoanâ. (este
europeanæ"
învæscut/ îmbræcat ca cocon/ -æ ca cocoanæ); v a r. FC câconu,
(pentru "doamnæ" ♦ )
câcoanâ.
cocor, s.m. ∅ barzæ, s.f.
∅ stârc, s.m.
cocos, s.m.
cocosu (co-cosu), s.m. sg.t. (1): nucâ di cocosu; bot. ; N.
"fruct tropical"
[cocos, cocoasæ], adj.
g• iciosu, -oøi; -oasâ, -oasi (g• i-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /-si), adj.
"necopt ♦, ca o cocæ ♦ " (4a): Gr. Aut.: pânea armasi g• icioasâ, nu s-coapsi. (pâinea a
"cleios ♦ "
ræmas cocoasæ, nu s-a copt); (neat. DDA).
270
ciorbagiu
cocostârc ∅ stârc, s.m.
cocoø, -i, s.m.
"masculul gæinii"
"curaj ♦ (øi: a prinde ~)"
cucotu, -_ (cu-cotu, /-co_), s.m. (1): cucotlu li calcâ gâ• i¢ili.
(cocoøul le calcæ gæinile); fig.: ari cucotu mu• earea, nu • i-u
fricâ! (are curaj muierea, nu-i e fricæ!); e x p r.: tu casa a loru
cântâ cucotlu. (în casa lor cântæ cocoøul); doi cuco_ pi unâ
∅ cocoøel, s.m.
cuprie nu cântâ. (doi cocoøi pe un gunoi nu cântæ); s-turnæ
∅ trægaci, s.n.
yumarlu si-• i §âcâ a cucotlui! (s-a întors [în replicæ] mægarul sæ-i
zicæ cocoøului!); v a r. pop. câcotu, v a r. acc. cocutu, -_, r a r.
"clapon* ♦ "
câpo¢iu*, s.m.
cocoøa, vb.
înduplicu*, vb. r: muma si-nduplicæ. (maia s-a cocoøat);
mi"a se îndoi*♦ de spinare" nduplicu di lucru. (mæ cocoøez de lucru); ræsp.
"a se cocoøa (de boalæ/ încusure§u, -ari, -ai, -atâ (în-cu-su-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb.
muncæ/bætrâne_e)"
(4b) r: si-ncusuræ ficiuriclu. (s-a cocoøat copilaøul); ræsp.; v a r.
reg. îngusure§u.
"a (se) gârbovi,
gârbuescu, -iri, -ii, -itâ (gâr-bu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t/r:
a face cocoaøæ ♦ ""
→ t: îlu gârbuirâ lailu câni di bâteari. (l-au gârbovit pe bietul câine
de bætut); ræsp.; v a r. grâbuescu.
"a face cocoaøæ ♦ "
câmburisescu, -iri, -ii, -itâ, vb. (4b) i; r a r, reg.
cocoøat, -æ, adj.
adusu*, adj.: easti adusu [di pâltæri]. (este adus [de spate]).
∅ adus*, ∅ îndoit*, adj.
înduplicatu*, adj.; id.
"care este cocoøat"
încusuratu, -_; -tâ, -ti (în-cu-su-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a):
" ~ , care are cocoaøæ"
mu• eari-ncusuratâ [di auøaticu/ lucru]. (muiere cocoøatæ [de
"nas cocoøat"
bætrâne_e/ lucru); nari-ncusuratâ (nas cocoøat).
"cocoøat, cu cocoaøæ ♦ " gârbu, gârghi; gârbâ, gârbi (gâr-bu, /-ghi; /-bâ, /-bi), adj. (4a):
auøu gârbu. (moø gârbov); øi: gârbuitu/ grâbuitu.
"cocoøat, cu cocoaøæ ♦" câmburu, -i; -â, -i (câm-buru, -buri; /-bu-râ, /-ri), adj. (4a); id.; øi:
câmbur(y)isitu, reg.
cocoøel, -i, s.m.
cântâturaøu, -i (cân-tâ-tu-raøu, /-raøi), s.m. (1): cucotlu ¢icu-i
"cocoø mic";
cântâturaøu. (cocoøelul e ~ ); v a r. câtânduraøu.
"cocoøel"; "bucæ_ele de cucuticiu, -i (cu-cu-ticiu, /-tici ), s.m. (1): pu• iu cucuticiu (pui
pâine,
tæiate
pentru cocoøel); Gr. Aut.: paplu ¢i-u ta• i pânea cucutici. (bunicul mi-o
copii"
taie pâinea cocoøei);
id.: cucuticiu di himunicu (cocoøel/
"creastæ
de
pepene creastæ de pepene); dim.
verde"
cucu_ælu, -• i (cu-cu-_ælu, /-_æ• i), s.m. (1): iøirâ cucu_æ• i• i
aroøi tu grânu. (au ieøit cocoøeii/ macii roøii în grâu); bot.
"mac"
încucute§u, -ari, -ai, -atâ (în-cu-cu-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb.
[cocoøi], vb.
"a face pe cocoøul/a se
(1b) r: _i ti-ncucute§ aøi? (de ce te cocoøeøti aøa?); eh, siræ_oi"; "a se înzdræveni" ncucutæ paplu! (ei, s-a-nzdrævenit bunicul!); v a r. reg.
(î)ngucute§u.
[cocoøit, -æ], adj.
încucutatu, -_; -tâ, -ti (în-cu-cu-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care se _ine ca un øidea-ncucutat, ca vârnu dhispoti! (øedea cocoøit ca un
cocoø"
episcop!);
eh, i-ncucutatâ fitica, dupâ lângoari! (ei, e
"înzdrævenit"
înzdrævenitæ feti_a dupæ boalæ!); v a r. reg. (î)ngucutatu.
codalb, s.m.; zool.
cudalbâ, -i (cu-dal-bâ, /-bi), s.f. (1): cudalba-i pu• iu azburâtoru cu
"pasære micæ cu coada coada albâ. (codalbu-i pasære zburætoare cu coada albæ); øi:
albæ"
coad(â)-albuøi; zool.
271
ciocænitoare
codaø, -æ, s.m.f.
"care e ultimul (la treabæ
etc); ∅ coadæ*, s.f.
"codaø"
"~"
codat, -æ, adj.
"care are coadæ* ♦ "
codex, -uri, s.n.
"culegere de texte vechi
variate"
codi, vb.
"a fi nehotærât"
∅ frânge*, vb.
codinæ, s.f.
"lânæ de la coada oii"
∅ codi_æ*, s.f.
"~"
coadâ*, s.f.: nâsâ eara coadâ. (ea era codaøæ); → loc. adv.: tu
coadâ §âsi: (la urmæ a zis:).
cudaru, -i; -â, -i (cu-daru, /-dari; /-da-râ, /-ri), adj. (4a): [ma nâpoi]
vinirâ øi-cudari• i! ([la urma] au venit øi codaøii!).
codusu, -øi; -sâ, -si (co-dusu, /-duøi; /-du-sâ, /-si), s.m.f. (1,1); ?
(cf. DDA, s.v.).
cu coadâ*, loc. adj.: câni cu coadâ/ fârâ coadâ; fig.: minciu¢i cu
coadâ (minciuni mari).
codexu, -uri (co-de-xu [-dec-su], /-xuri): Codexulu Dimonie easti
unâ culea§iri di dhidhahii vec• i armâneøti. (C. D. este o culegere
de didahii vechi aromâneøti); N.
frângu* oasi, e x p r. vb.: _i tutu frân§i oasi, §â, vrei si-u • eai
casa? (ce tot frângi oase, zi, vrei s-o iei casa?).
cudi_â*, s.f.: lâna _i u loai easti maøi cudi_â. (lâna ce am luat-o
este numai codinæ).
sue• iu, suea• i (su-e• iu, /-ea-•i), s.n. (2): cu suea• i/ cudi_â
umplemu câpitâ¢i ø-duøecuri. (cu codinæ umplem cæpætâie [=
perne] øi saltele).
cudi_â, ~ (cu-di-_â, ~ ), s.f. (9): • i-u tâ• earâ cudi_a a câ_ællui. (iau tæiat-o codi_a cæ_elului); s-_âni cudi_â dupâ mâ-sa ¢ellu/
¢ica. (se _ine codi_æ dupæ mæ-sa mielul/ cea micæ [= feti_a]);
mi doari la cudi_â. (mæ doare la codi_æ/ noadæ);
feata ari
doauâ cudi_â sup_âri. (fata are douæ codi_e sub_iri).
codi_æ, -e, s.f.
"coadæ micæ"
∅codinæ, s.f.
"a se _ine dupæ cineva"
"coccis, noadæ"
"codi_æ împletitæ"
codobaturæ, s.f.
coadâ-baturâ (coa-dâ ba-tu-râ), s.f. (1): coadâ-batura-i pu• iu
"pasære
micæ
ce-øi azburâtoru _i u bati coada. (codobatura-i pasære zburætoare ce
miøcæ
bate coada); zool.
mereu coada"; ∅ coadæ* cudubaturâ, -i (cu-du-ba-tu-râ, /-ri), s.f. (1); id., PAP., Lit., 796;
"codobaturæ"
hii ca vârnâ cudubaturâ, nu stai pi locu! (eøti ca o ~ , nu stai pe
"a se agita ca o
loc!);
v a r. cudubatâ, FC: cutrubatâ, -æ_; v a r. PERD., 63,
codobaturæ"
FC gurdubardæ: Gurdubarda ningæ arâu/ Îø minæ nsus-nghios
coada. (codobatura lângæ râu/ îøi miøcæ sus-jos coada); zool.
codoø, -æ, s.m.f.
cudoøu, -i; cudoaøi, ~ (cu-doøu, /-doøi; /-doa-øi, ~ ), s.m.f. (1, 9),
"proxenet, care mijloceøte adj. (3c): → s.: mâ-sa-i cudoaøi, _âni feati ti bârba_. (mæ-sa-i
prostitu_ia"
codoaøæ, _ine fete pentru bærba_i); → adj.: easti [omu] multu
"intrigant"
cudoøu, poartâ zboarâ, bagâ strâmbi. (este [un om] foarte
intrigant, poartæ vorbe, pune strâmbe).
"care este codoø,
arufcheanu, -¢i; -nâ, -ni (a-ruf-cheanu, /-chea¢i; /-chea-nâ, /-ni),
intrigant"
s.m.f. (1,1), adj. (4a): ah, _i arufcheanâ easti! (ah, ce codoaøæ/
intrigantæ este!); (cf. gr. ρουφιανοσ, it. ruffiano).
codoøi, vb.
cuduøescu, -iri, -ii, -itâ (cu-du-øes-cu, /-øi-ri, /-øii, /-øi-tâ), vb.
"a face codoølâc ♦ "
(4b) i: tetâ-sa tutu cuduøeaøti. (mætuøæ-sa tot codoøeøte).
codoølâc, -uri, s.n.
cuduølâchi, -i (cu-duø-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): ari tehni
"proxenetism"
cuduølâchea. (are [ca] meserie codoølâcul);
s-_âni di
"intrigæraie"
cuduølâchi. (se _ine de codoølâcuri/ intrigi/ intrigæraie).
codroø, -i, s.m.
coad(â)-aroøi, pl. ? (coa-da-ro-øi), s.f.cp.: pu• iu _i-• i §âcu coad"codoraø (?), (pasære cu) aroøi. (pasære ce se numeøte ~ ); zool.
coadæ roøie"; ∅ coadæ*
272
ciorbagiu
codru, -i, s.m.
codru, -i (co-dru, /-dri), s.m. (1): furi• i si-ascundu tu codri. (furii se
"pædure"
ascund în codri); frân§a a codrului câ§u. (frunza codrului a
"vârf de deal/munte"
cæzut); mi scoasi-n §eanâ, pi codru. (m-a scos sus, în vârf de
"bucatæ
de munte);
dæ-¢i unu codru di pâni/ pitâ! (dæ-mi un codru de
pâine/plæcintæ"
pâine/ plæcintæ);
pitâ cu codru grosu (plæcintæ cu margine
"margine de plæcintæ"
[ræsucitæ] groasæ); corlu lu-acâ_arâ pi codru. (hora au prins-o
"platou"
pe platou);
nu yinea vârnâoarâ golu, din codru. (nu venea
"pia_æ, centru"
niciodatæ gol [= færæ cumpæræturi] din pia_æ); lu-ngruparâ-n
"cimitir"
codru. (l-au îngropat la cimitir), r a r; v a r. ræsp. coduru, co§âri.
cofæ, -e, s.f.
cofâ, -i (co-fâ, /-fi), s.f. (1): cofâ di lemnu, ti apâ/ yinu. (cofæ de
"vas înalt de lemn, lemn, pentru apæ/ vin):PAPAZ., 42: ø-_in_i cofi / cu yinu-aroøu
doni_æ"
(øi cinci cofe cu vin roøu)).
∅ fedeleø, s.n.
mearâ, -i, (mea-râ, /-ri), s.f. (1): unâ mearâ di lapti (o cofæ de
"cofæ, doni_æ"
lapte); reg.
vu_elâ, -i (vu-_e-lâ, /-li), s.f. (1); id.; reg.
"~"
cofetar, -i, s.m.
øichirgi*, s.m.
∅ cichirgiu*, s.m.
cofetærie, -i, s.f.
øichirgirie, -i (øi-chir-gi-ri-e, /-rii), s.f. (6a): øichirgilu ari øichirgirie.
"unde se vând dulciuri"
(cofetarul are cofetærie);
cofi_æ, -e, s.f., dim.
cufi_â, ~ (cu-fi-_â, ~ ), s.f. (9): cufi_a-i cofâ ¢icâ; bagâ tu cufi_â!
"cofæ micæ" ∅ cofæ, s.f. (pune la cap/ în_elege!); dim.
cogeamite, s. invar.
gugea (gu-gea), s., adj. invar.: → s.: easti gugea tora. (este mare
"mare, care a crescut"
acum); → adj.: s-fea_i gugea ficioru/ featâ! (s-a fæcut bæiat/ fatæ
(ca înæl_ime/vârstæ)
mare).
"~"
"cogeamite" (adj)
"mult" (adv)
coi, coaie, s.n.
"testicul" ∅ pungæ, s.f.
"a linguøi/face voia"
"a astepta momentul
potrivit"
"a fi puternic/coios ♦ "
"a nu-i pæsa"
coif, s.n. ∅ chiværæ, s.f.
[coios, -i], adj.
"care are coaie mari"
"vârtos; îngâmfat"
∅ pulæræu, adj.
coinciden_æ, -e, s.f.
"întâmplare"
gugeamiti (gu-gea-mi-ti), adj. invar.: gugeamiti omlu s-• ea di unu
ficiuricu! (gogeamite omul se ia de un copilaø); v a r. cugeamiti.
baea, (ba-ea), adj., adv.: → adj.: easti baea ficioru! (este
gogeamite bæiat!); tricu baea chiro _i nu nâ vi§umu. (a trecut mult
timp de când nu ne-am væzut); → adv. : criscu baea. (a crescut
mult).
co•iu, coa• i (co• iu, coa-• i), s.n. (2): coa• i di bârbatu/ birbecu
(coaie de bærbat/ berbec); e x p r.: • i li _âni coa• ili tu mânâ [=
fa_i maøi ca elu]. (i le _ine coaiele în mânæ [= îi face numai
voia]);
aøteaptâ ca vulpea [si-• i cadâ] coa• ili a birbeclui.
(aøteaptæ ca vulpea [sæ-i cadæ] coaiele berbecului); ari coa• i
omlu! (are coaie omul! [= este tare]); _i va-¢i facâ, va-¢i mâcâ
coa• ili [= nu-¢i creapâ]! (ce-o sæ-mi facæ, o sæ-mi mænânce
coaiele [= nu-mi pasæ]!)
cu•iosu, -oøi (cu-• iosu, /-• ioøi), adj. (4a, m): cu• ioslu li-ari coa• ili
mæri. (coiosul le are coaiele mari); nu ti • ea di elu, câ-i cu• iosu!
(nu te lua de el, cæ-i coios/ îngâmfat!).
coinciden_â, -i (co-in-ci-den-_â, /-_i), s.f. (1): fu unâ coinciden_â
câ n-aflæmu-n cali. (a fost o ~ cæ ne-am întâlnit pe drum); N.
273
ciocænitoare
cujescu, -iri, -ii, -itâ (cu-jes-cu, /-ji-ri, /-jii, /-ji-tâ), vb. (4b) t/r: → t:
mearili li cujescu, nu_ili li curu. (merele le cojesc, nucile le
curæ_); → r: s-cuji azvestrea di pi muru/ chealea di pi trupu (s-a
cojit varul de pe mur/ pielea de pe trup).
cojit, -æ, adj.
cujitu, -_; -tâ, -ti (cu-jitu, /-ji_; /-ji-tâ, /-ti), adj. (4a): meru cujitu/
"cæruia i s-a luat coaja"
cheali cujitâ (mær cojit/ piele cojitæ).
cujicâ, -_i (cu-ji-câ, /-_i), s.f. (1): • i si • ea chealea cuji_i-cuji_i. (i
coji_æ, -e, s.f.
"coajæ ♦ micæ"
se ia pielea coji_e-coji_e); dim.
"foi_æ, pætur ♦ mic de
piturici di aloatu
pituriciu, -ci (pi-tu-riciu, /-ri-ci), s.n. (2):
aluat"; "coji_æ"
(pæturici/ foi_e de aluat); pituriciu di sâpuni (coji_æ de sæpun);
dim.
cojoc, -e, s.n.
cujucu, -_i (cu-jucu, /-ju-_i), s.n. (2): cujucu di oae, cu perlu di"hainæ din blanæ de oaie" nafoarâ. (cojoc de oaie, cu pærul/ blana pe din afaræ).
(cu/færæ mâneci); " ~ " cujacâ, -_i (cu-ja-câ, /-_i), s.f. (1): id.;
e x p r.: u sculæ cujaca!
"a face pe grozavul"
[= îlu mutæ caplu!] (øi-a sæltat cojocul! [= acum face pe
grozavul]).
cujucaru, -i (cu-ju-caru, /-cari), s.m. (1): cujucarlu coasi cuju_i.
cojocar, -i, s.m.
"care face/vinde cojoace" (cojocarul coase cojoace).
colabora, vb.
colabore§u, -ari, -ai, -atâ (co-la-bo-re§u, /-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. i:
"a participa la o lucrare"
colabore§u cu al_â la cartea di istorie. (colaborez cu al_ii la ); N.
colac, -i, s.m.
culacu, -_i (cu-lacu, /-la_i), s.m. (1): cula_i ti ti Crâciunu (colaci
"pâine în formæ de inel" pentru la Cræciun); øarpili s-fea_i culacu. (øarpele s-a fæcut
"a se face colac"
colac);
e x p r.: fæ-ti culacu! (fæ-te colac ! [= ræsuceøtete ghem øi dispari de aici/ taci!]).
"colac* ♦ de nuntæ"
câniscu*, s.n. (1): ti numtâ adræmu câniscu dilâ dæmu a
∅ dar, -uri, s.n.
fârta_loru. (de nuntæ facem colac de le dæm fârta_ilor/
"pâine albæ, cu parfum
colæcarilor).
de busuioc"
simiti, -_ (si-mi-ti, /-mi_), s.f. (6a): simitea cu a¢iurizmâ di vasilico
∅ covrig, s.m.
s-fâ_ea ti sârbâtori. ( ~ cu miros de busuioc se fæcea de
særbætori); simiti u-ari fa_a feata! ( ~ [= pâine albæ øi pufoasæ]
o are fa_a fata!).
colan, -e, s.n.
culani, -æ¢i (cu-la-ni, /-læ¢i), s.f. (6a): culani di flurii pi cheptu
"baier(æ) ♦ "
(colan de galbeni pe piept).
colastræ, s.f.
culastrâ (cu-las-trâ), s.f. sg.t. (1): culastra-i laptili _i curâ dupâ _i
"primul lapte de
featâ oaia/ fa_i mu• earea. (colastra-i laptele ce curge dupæ ce
dupæ naøtere"
fatæ oaia/ naøte femeia); v a r. curastrâ.
colæcar ∅ fârtat, s.m.
∅ colac, s.n.
colæcel, -i, s.m.
culâchi_u, -_i (cu-lâ-chi_u, /-chi-_i), s.n. (2); dim.
"colac ♦ mic"
colcæi ∅ fierbe, vb.
aculea (a-cu-lea), adv.: yinu-aculea! (vino-aici!).
colea, adv.
"aici ♦ , în acest loc"
"încoace ♦ "
înculea (în-cu-lea), adv.: yinu-nculea/ încoa! (vino-ncoace!).
coji, vb.
"a (se) lua coaja/pieli_a/
pielea de pe ceva"
∅ descoji, vb.
274
ciorbagiu
coleaøæ, -e, s.f.
"mæmæligæ ♦ "
"coleøel"
"ciulama ♦ "
culeaøu, -uri (cu-leaøu, /-lea-øuri), s.n. (1): culeaølu [di fârinâ di
misuru] nu-lu voru Armâ¢i• i. (mæmæliga [din fæinæ de porumb/
mælai] nu le place aromânilor);
e x p r.: • i si-adræ limba
culeaøu, câ-i îmbitatu. (i s-a fæcut limba coleaøæ, cæ-i beat).
culiøicu (cu-li-øicu), s.n. sg.t. (1): culiøiclu-i mâcari ca §ama di
gâ• inâ [cu fârinâ ø-cu §amâ di _i ai] (coleøelul e o mâncare ca
ciulamaua [cu fæinæ øi cu zeamæ din ce ai]); dim.; reg.
culeaøu, -a¢i (cu-leaøu, /-lea-øa¢i), s.m. (5): fig.: nâsu easti
culeaøu! (el este român/ dacoromân), eufem./ iron.
"mæmæligar, român/
dacoromân"
colec_ie ∅ culegere, s.f.
coleg, -æ, s.m.f.
so_u*, soa_â, s.m.f.: ¢i-easti so_u/ soa_â di øcoalâ/ birou/ lucru/
"persoanæ care înva_æ/ facultati. (îmi este coleg/ -æ... ); lu-amu so_u/ u-amu soa_â. (îl am
lucreazæ în acelaøi loc" coleg/ o am colegæ); himu so_/ soa_â. (suntem colegi/ -ge).
∅ prieten*, s.m.f.
colegu, -i; -gâ, -gi (co-legu, /-legi; /-le-gâ, /-gi), s.m.f. (1,1); id.; N.
colibæ, -e, s.f.
câtunâ, -i (câ-tu-nâ, /-ni), s.f. (1): cathi omu cu câtuna a lui.
"locuin_æ micæ, særacæ, (fiecare om cu coliba lui); e x p r.: nu-adarâ câtunâ aestu omu!
bordei" (pe pæmânt)
(nu face casæ/ rost/ avere acest om!).
"colibæ,
locuin_æ
decâlivâ, -i (câ-li-vâ, /-vi), s.f. (1): câlivili si-adra ti iarna, tendili veara.
varæ/
(colibele se fæceau pentru iarnæ, corturile vara); e x p r.: mi
de iarnæ/permanentæ
ducu la câlivi/ mi ducu Câlivi. (mæ duc la colibe/ la localitatea
a aromânilor nomazi/
[astæzi] Câlivi); v a r. colibâ.
transhuman_i"(odinioaræ)
"care træiesc în colibe"
"din localitatea Câlivi"
"colibæ, adæpost
mic improvizat"
[colibu_æ, -e], s.f.
"colibæ ♦ micæ"
câlivyeanu, -¢i; -nâ, /-ni (câ-liv-yeanu, /-yea¢i; /-yea-nâ, /-ni),
s.m.f. (1,1): Alu Toda suntu câlivyea¢i. (alde Toda sunt de la
Câlivi).
caleauâ, -ei (ca-lea-uâ, /-lei), s.f. (5): la ayi¢i dormu tu caleauâ. (la
vie dorm într-un adæpost mic).
câlivuci, ~ (câ-li-vu-ci, ~ ), s.f. (9); v a r. câlivuøi; dim.
câlivucicâ, -_i (câ-li-vuci-câ, /-vuci-_i), s.f. (1); v a r. câlivuøcâ;
dim.
colicæ, s.f.∅ crampæ, s.f.
colier, s.n. ∅ colan, s.n.
colinæ, s.f. ∅ deal, vârf,
∅ creøtet, cucui, s.n.
colind, -e, s.n.
"Ajunul Cræciunului"
"cântec de Cræciun"
"cu colindul"
colinda, vb.
"a umbla cu colindul
colinda (co-lin-da), s.f. invar.: tu 24 di andreu esti Colinda, aprindu
Crâciunu. (la 24 decembrie este Ajunul Cræciunului); cânti_i ti
colinda (cântece de colind); ficiori• i s-ducu colinda. (copiii se
duc cu colindul).
culinde§u, -ari, -ai, -atâ (cu-lin-de§u, /-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb.
(1b) i/t: amu culindatâ øi-mini pi la casi. (am colindat øi eu pe la
case).
colindat, -æ, adj.
culindatu, -_; -tâ, -ti (cu-lin-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (4a): nu"la care s-a cântat colind, armasi casâ s-nu hibâ culindatâ/ niculindatâ. (nu a ræmas casæ
s-a urat de Særbætori"
sæ nu fie colindatæ/ necolindatæ).
colindætor, -i, s.m.
culindaru, -i (cu-lin-daru, /-dari), s.m. (1): culindari• i cântâ pi la
"care merge cu colindul" casi ti Crâciunu. (colindætorii cântæ pe la case de Cræciun).
275
ciocænitoare
colivæ, -e, s.f.
grânu*, s.n.: adrâmu grânu maøi ti mor_â, ti sânâtati nu s-fa_i la
"grâu* ♦ fiert, cu nuci
noi. (punem grâu numai pentru mor_i, pentru sænætate nu se
øi
zahær,
pentru face la noi [la aromâni]); e x p r.: va _-lu mâcu grânlu/ cumata!
pomanæ"
[= va s-bâne§u ma multu di tini] (am sæ-_i mænânc coliva/
"a-i mânca coliva"
bucata! [= am sæ træiesc mai mult ca tine]).
colivâ, -i (co-li-vâ, /-vi), s.f. (1), id.; reg.
"colivæ"
culuvie, -i (cu-lu-vi-e, /-vii), s.f. (6b): pu• iu-nc• isu tu culuvie. (pui
colivie, -i, s.f.
"cuøcæ pentru pæsærele" [= pasære] închisæ în colivie); v a r. FC cluvie.
∅ cafas, s.n.
coloanæ, -e, s.f.
coloanâ, -i (co-loa-nâ, /-ni), s.f. (1): Acropolea ari multi coloani. (A.
"stâlp înalt de piatræ etc." are multe ~ ); N.
∅ spinare, øiræ, s.f.
amira• iu, -i (a-mi-ra• iu, /-ra• i), s.m. (1); arh.
colonel, -i, s.m.
"ofi_er superior"
alai-beu*, -i, s.m. cp.; v a r. pl. alai-beia¢i; arh.
∅ bei*, s.m.
colonelu, -• i (co-lo-nelu, /-ne• i), s.m. (1); N.
Colonia, s.f. n.pr.
Culo¢ea (cu-lo-¢ea), s.f. n.pr.: Culo¢ea-i tu-Arbiniøie. (C. este în
"provincie albanezæ"
Albania); → culo¢i (cu-lo-¢i), s.f. invar.: la noi în casâ easti
culo¢i, trea_iri mari. (la noi în casæ este vânzolealæ mare [lume
"vânzolealæ"
multæ care vine, pleacæ]); S neat. DDA, s.v. Colo¢ea; (în
aromâna din Bulgaria).
[colonian, -æ,] s.m.f.
culu¢earu, -i; -â, -i (cu-lu-¢earu, /-¢eari; /-¢ea-râ, /-ri), s.m.f. (1,1):
"locuitor din Colonia,
culu¢eari• i suntu di Culo¢ea, tu Arbiniøie. (colonienii sunt din
Albania"
Colonia, din Albania); øi: culu¢eatu.
colonist, -i, s.m.
colonistu, -øti (co-lo-nis-tu, /-niø-ti), s.m. (1): mul_â Armâ¢i vinirâ
coloniøti tu Cadrilateru. (mul_i aromâni au venit coloniøti în ~); v a
"aromân care a fost
colonizat în Cadrilater"
r. culunistu, pop.; N.
coloniza, vb.
colonize§u, -ari, -ai, -atâ (co-lo-ni-ze§u, /-za-ri, /-zai, /-za-tâ), vb.
"a popula o regiune cu
(1b) t: noi, Caragea¢i• i, nâ colonizarâ Sarsânlar, tu Durostoru. (pe
popula_ie din altæ parte" noi, alde Caragiu, ne-au colonizat la Sarsânlar, în Durostor); N.
colonizare, -i, s.f.vb.
colonizari, -æri (co-lo-ni-za-ri, /-zæri), s.f. (6a): cându cu
(colonizat, s.n.vb)
colonizarea tu Cadrilateru... ; N.
"faptul de a coloniza"
colora, -are, -at
∅ vopsi, -ire, -it
coltuc, -e, s.n.
cultucu, -_i (cul-tucu, /-tu-_i), s.n. (2): cultucu di pâni (coltuc de
∅codru,s.m.
pâine).
∅ col_, cælcâi, margine,s.
276
ciorbagiu
col_, -uri, s.n.
"dinte , canin* ♦ "
" a-øi aræta col_ii"
"col_ul casei/camerei"
"col_, culcuø";∅corn*, s.
"a sta deoparte"
"col_"
"culcuø"
"col_ de casæ/ stradæ"
cârinti*, s.m. : cânili/ omlu øi spusi cârin_â• i. (câinele/ omul øi-a
arætat caninii/ col_ii).
cornu, -uri*, s.n.: aclo, tu cornulu a casi• ei. (acolo, în col_ul
casei);
maea øi-acâ_æ cornulu. (maia øi-a ocupat col_ul/
culcuøul); _i stai singurâ tu cornu? (de ce stai singuræ la col_?).
cohi, -i (co-hi, cohi), s.f. (6a): caftâ tu tuti cohili. (cautæ în toate
col_urile); paplu sta tu cohi-•i. (bunicul stæ în col_u-i/ culcuøul
lui).
chiuøe, -ea§ (chiu-øe, /-øea§), s.m. (3): chiuøelu di casâ/ di cali/
di sucachi (col_ul casei/ al drumului/ al strædu_ei);
alâgæ tu
"col_ul casei
patru• i chiuøea§ a lumi• ei. (a umblat prin cele patru col_uri ale
lumii).
angunâ, -i (an-gu-nâ, /-ni), s.f. (1): anguna di casâ. (col_ul casei);
r a r.
cârin_osu, -oøi; -oasâ, -oasi (câ-rin-_osu, /-_oøi; /-_oa-sâ, /-si),
col_os, -æ, adj.
adj. (4a): câni cârin_osu/ featâ cârin_oasâ/ din_âloasâ* (câine/
"care are caninii*♦mari"
"[din_oasæ* ♦ ]"
fatæ cu canini mari/ din_oasæ*).
col_uros, -æ, adj.
chiuøiliticu, -_i; -câ, -_i (chiu-øi-li-ticu, /-ti_i; /-ti-câ, /-_i), adj. (4a):
"care are col_uri/
Gr. Aut.: cheatrâ/ fa_â chiuøiliticâ (piatræ/ fa_æ col_uroasæ); u
formæ de col_; rombic"
tâ• eaøi chiuøiliticâ pân§a. (ai tæiat-o cu col_ pânza); preftulu
"caro" (carte de joc)
chiøuliticu. (popa de caro); v a r. chiuøuliticâ.
columnæ, -e, s.f.
columnâ, -i (co-lum-nâ, /-ni), s.f. (1): Columna alu Traiani easti
"monument-coloanæ ♦ " Roma. (Columna lui Traian este la Roma); PR., 29: Pi Columna
fîræ bitiseari al Brâncuøi. (pe Coloana færæ sfârøit a lui B.); N.
comandu, comandari, -ai, -atâ (co-man-du, co-man-da-ri, /-dai, /comanda, vb.
"a conduce o armatæ"
da-tâ), vb. (1a): Ali-Pâøelu-• i comanda Tur_i• i. (Ali-Paøa îi
"a face o comandæ ♦ "
comanda pe turci);
øi-u comandæ Paris fustanea. (øi-a
∅ comânda, porunci, vb. comandat-o la Paris rochia); N.
comandament, s.n.
∅ poruncæ, cæpitænie,
s.f.
comandant, -i, s.m.
cumândaru, -i (cu-mân-daru, /-dari), s.m. (1): cumândaru di
ascheri. (comandant de armatæ).
"conducætor de oaste"
"comandant de oøti"
sadrazemu*, s.m.: CAR., Litgh., 39, VI (troparul Sf. Dimitrie): O
"conducætor al oøtilor
sadrazem øæ o[a]ste a _erru[ri]lor... (o comandant øi oaste a
lui Dumnezeu"
cerurilor... ); ibidem: O sadrazemlu [a oøtiloru] al dumni§æ (o
∅ cæpetenie, s.f.
conducætor [al oøtilor] lui Dumnezeu); (cf. tc. sadr'azam, alb.
sadrazem; v. CAR. Litgh., 70); bis.; arh., înv.
"comandant de armatæ" sarascher, -i (sa-ras-cheru, /-cheri), s.m. (1): CAR., Litgh., 35, IV:
Yavriil sarascheru [=sarascherlu] færæ trupu. (Gavriil
comandantul færæ trup); v a r. serascheru; arh., înv.
"~"
silihtaru, -i, s.m. (1); înv.
" ~ / de ho_i"
comandantu, -_â (co-man-dan-tu, /-_â), s.m. (1): comandantu di
ascheri/ di furi (comandant de armatæ/ de ho_i); N.
comandat, -æ, adj.
comandatu, -_; -tâ, -ti (co-man-datu, /-da_; /-da-tâ, /-ti), adj. (1a):
"care este comandat"
armatâ comandatâ di... (armatæ comandatæ de... ); N.
∅ poruncit,adj.
277
ciocænitoare
comandæ, -i, s.f.
cumandâ, -æn§â (cu-man-dâ, /-mæn-§â), s.f. (3): elu avea
"conducere de oøti"
cumanda a ascheri• ei. (el avea comanda armatei); pop.
"a face o comandæ"
pârânghilie, -i (pâ-rân-ghi-li-e, /-lii), s.f. (6b): fustanea ti-nveastâ u
(comercialæ etc)
fea_imu pârânghilie trâøi Poli. (rochia de mireasæ am comandat∅ ordin, poruncæ, s.
o tocmai la C-pol); reg.
comarnic, -e, s.n.
curutmæ, -a§ (cu-rut-mæ, /-ma§), s.m. (3): bagâ caølu pi
"poli_æ; scânduræ de pus curutmæ si si-usucâ. (pune caøul pe comarnic sæ se usuce); reg.
caøul la uscat, criutæ"
comânda, vb.
cumându, -ari, -ai, -atâ (cu-mân-du, /-da-ri, /-dai, /-da-tâ), vb. (1a)
"a pomeni mor_ii"
t: sâmbâtâ va nâ cumândæmu mor_â• i. (sâmbætæ ne vom
pomeni mor_ii).
"a prohodi, a face slujba cântu*, vb. t: voi si-• i cântu pârin_â• i ti øapti a¢i. (vreau sæ-i
de pomenire"
pomenesc pærin_ii de øapte ani); imprec.: s-_â cântâ preftulu la
∅ cânta*, vb.
capu! (sæ-_i cânte/ sæ te prohodeascæ popa la cap!).
combate ∅ lupta, vb.
combina ∅ lega, vb.
comedie, -i, s.f.
comedie, -i (co-me-di-e, /-dii), s.f. (6b): comediili suntu teatru ti
"operæ
dramaticæ arâdeari. (comediile sunt teatru/ piese de veselit); N.
comicæ"
comemorare, -i, s.f.
comemorari, -æri (co-me-mo-ra-ri, /-ræri), s.f. (6a): comemorari
"celebrarea amintirii
easti sârbâtoarea ti adu_eari aminti a vârnui. (~ este
cuiva"; ∅ aniversare, s.f. særbætoarea pentru aducere aminte a cuiva); N.
comercial, -æ, adj.
comercialu, -li; -lâ, -li (co-mer-ci-alu, /-ali; /-a-lâ, /-li), adj. (4a): ari
"negustoresc, de afaceri" spiritu comercialu; fea_i Academia Comercialâ; N.
comerciant, -i, s.m.
emburu, -i (em-buru, /-buri), s.m. (1): easti emburu, ari mâyâzii
"negustor ♦ , comerciant; multi. (este comerciant, are magazine multe).
care face comer_"
comerciantu, -_â (co-mer-ci-an-tu, /-_â), s.m. (1); id.; N.
emboriu, -i (em-bo-riu, /-rii), s.f. (6a): ari emboriu mari cu
comer_, -uri, s.n.
"vânzare-cumpærare,
câøcâva• iuri, (are comer_ mare cu caøcavaluri); øi: imburlâchi,
negustorie ♦ "
înv.
"comer_ (a face ~ cu )"
∅ aliøveriø, s.n.
comer_u, -uri (co-mer-_u, /-_uri), s.n. (1): fa_i comer_u cu
Turchia. (face comer_ cu Turcia); N.
cometæ, -e, s.f.
steauâ* cu coadâ**, s.f. cp.: tricu unâ steauâ cu coadâ pi _eru. (a
"stea* ♦ cu coadæ** ∅ " trecut o stea cu coadæ pe cer).
cominæ, s.f.
cominâ (co-mi-nâ), s.f. sg.t. (1): yinlu alasâ cominâ. (vinul lasæ
"drojdie, reziduu de vin"
cominæ); v a r. cume¢i.
"~"
bârsie, -i (bâr-si-e, /-sii), s.f. (6a); id.
" ~ de vin"; "za_ de cafea" bruzgâ, -ghi (bruz-gâ, /-ghi), s.f. (3): bruzgâ di auuâ/ di cafe
∅ maia (drojdie de pâine) (drojdie de struguri/ de cafea); alâsæ bruzgâ multâ. (a læsat
drojdie multæ).
"cominæ, drojdie"
prâøtinâ*, s.f.: prâøtinâ di auuâ/ di poami, ti-arâchie di prâøtinâ.
"rachiu de drojdie,
(~ de struguri/ poame, pentru rachiu de drojdie).
præøtinæ* ♦ "
comisie, -i, s.f.
comisie, -i (co-mi-si-e, /-sii), s.f. (6b): comisia di yeatri dâsi câ nu"grup de persoane ales
ari §âli multi. (comisia de doctori a zis cæ nu are zile multe); N.
pentru a decide"
comitagiu, -i, s.m.
cumitu, -_ (cu-mitu, /-mi_), s.m. (1): tu Cadrilateru, yinea cumi_
vuryari di câlca horili româneøti. (în Cadrilater, veneau comitagii
"haiduc; ho_ (bulgar)"
bulgari de cælcau satele româneøti); øi cumitagi, /-gea§.
278
ciorbagiu
comitet, -e, s.n.
"organ de conducere"
comoaræ, -i, s.n.
"groapæ cu bani/
podoabe"
"comoaræ'
∅ hazna*, s.f.
comod, -æ, adj.
"plæcut, uøor* ♦ "
" ~ , comod"
comoditate, -i, s.f.
"starea de a fi comod"
∅ uøurin_æ*, s.f.
"comoditate"
"~"
"din comoditate"
companie, -i, s.f.
"societate, grup social"
"a _ine companie"
"grup; alai ♦ "
"grup social"
"societate comercialæ/
de transport"
compara, vb.
"a stabili asemænæri øi
deosebiri"
compara_ie, -i, s.f.
"starea de a compara"
"în compara_ie cu... "
comparativ, -æ, adj.
"care se bazeazæ pe
o compara_ie"
compas, -uri, s.n.
"instrument pentru
trasat cercuri"
compatriot, s.m.f.
∅ patriot, s.m.f.
comitetu, -i (co-mi-tetu, /-te-ti), s.n. (2): comitetlu di revistâ/ a
Congreslui (comitetul revistei/ al Congresului); N.
ayiøteari, -eri (a-yiø-tea-ri, /-teri), s.f. (6a): alagâ dupâ ayiøteri
ascumti. (umblæ dupæ comori ascunse); 'ayiøteari' -i zboru
latinescu. (~ este cuvânt latinesc);
limba noastrâ-i ayiøteari.
(limba noastræ-i o comoaræ); DDA ayisteari (?).
hâznæ*, s..m.: unu hâznæ împlinu di flurii (o comoaræ plinæ de
galbeni)
liøoru*, adj.: pâpu_â liøoari (pantofi uøori/ comozi).
comodu, -§; -dâ, -di (co-modu, /-mo§; /-mo-dâ, /-di), adj. (4):
canape comodu, fotolii comodi
(canapea comodæ, fotolii
comode); N.
liøurea_â*, s.f.: aparatili aducu multâ liøurea_â-n casâ. (aparatele
aduc multæ comoditate în casæ).
ifculie, -i (if-cu-li-e, /-lii), s.f. (6b): mu• earea va ifculie! (muierea/
femeia vrea/ cere comoditate!).
comoditati, -æ_ (co-mo-di-ta-ti, /-tæ_), s.f., id.;
nu yini di
comoditati/ • i-u greu/ • i-u leani. (nu vine din comoditate/ îi e greu/
îi e lene [= nu are chef]); N.
paree, -i (pa-re-e, /-rei), s.f. (6b): easti tu paree bunâ ficiorlu.
(este într-o companie/ o societate bunæ bæiatul); mi duøu si-• i
_ânu paree. (m-am dus sæ-i _in companie);
yinu pareiparei di tiniri. (vin
grupuri-grupuri de tineri); eara unâ paree mari. (era un grup mare).
companie, -i (com-pa-ni-e, /-nii), s.f. (6b): î¢i _âni companie. ;
companie di aeroplani; N.
comparu, -ari, -ai, -atâ (com-paru, /-pa-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1)
t/r: → t: nu-lu comparu tata cu tatâ-tu! (nu-l compar pe tata cu
tatæ-tu!); → r: nu s-comparâ! (nu se comparæ/ nu se poate
compara!); N.
compara_ie, -i (comp-pa-ra-_i-e, /-_ii), s.f. (6b): nu facu vârnâ
compara_ie cu vârnu. (nu fac nici o compara_ie cu nimeni); nuari
compara_ie! (nu este posibilæ/ nu existæ [o]
compara_ie!); → loc. prep.: în compara_ie cu... ; N.
comparativu, -i; -â, -i (com-pa-ra-tivu,/ -tivi;/ -ti-vâ, /-vi), adj. (4a):
dic_ionaru comparativu, _i comparâ doauâ/ ma multi limbi.
(dic_ionar comparativ, ce comparæ douæ/ mai multe limbi); N.
pasu, -uri (pasu, pa-suri), s.n. (1): tragu _erc• iuri cu paslu. (trag
cercuri cu compasul); (cf. rom. dial).
279
ciocænitoare
complet, -æ, adj.
"cu totul, complet"
"~"
"care con_ine tot; întreg"
"mærturisire completæ"
complex, -æ, adj.
"care are multe aspecte"
complice, -i, s.m.
"care e în_eles cu altul"
∅ una*, pr.,∅ acord, s.
compliment, -e, s.n.
"cuvânt politicos
de laudæ"; "salutæri ♦ "
∅ hiritisealæ, s.f.
compot, -uri, s.n.
"fructe fierte în zeamæ
îndulcitæ"; " ~ "
compus, -æ, adj.
"combinat (din douæ/
mai multe pær_i)"
computer, -e, s.n.
"calculator, ordinator"
comun, -æ, adj.
"împreunæ*♦ "
di-acutotalui (dea-cu-to-ta-lui), loc. adv.: • i-u mâcæ avearea diacutotalui. (i-a mâncat-o averea complet).
dipu (dipu), adv.: armasirâ dip-oarfâ¢i. (au ræmas de tot/ complet
særaci).
completu, -_; -tâ, -ti (com-pletu, /-ple_; /-ple-tâ, /-ti), adj. (4a):
opera completâ/ tutâ opera alu G. Murnu.; e x p r.: li mârtirisi
pânâ tu peru. (le-a mærturisit pânæ la [firul de] pær [= mærturisire
com-pletæ]); N.
complexu, -cøi; -xâ, -xi (com-ple-xu [-plec-su], /-plec-øi; /-xâ [plec-sâ], /-xi [-plec-si]), adj. (4a): problemâ complexâ, greauâ, cu
multi fa_â (problemæ complexæ, grea, cu multe fe_e/ aspecte);
N.
ghitacu, -_i (ghi-tacu, /-ta_i), s.m. (1): suntu ghita_i doi• i. (sunt
complici amândoi);
e x p r.: easti unâ* cu nâsâ. (este una/
complice cu ea); suntu unâ doi• i/ doauli. (sunt una amândoi/
amândouæ).
complimentu, -i (com-pli-men-tu, /-ti), s.n. (2): nu voi s-_â facu
complimentu, ma eøti muøatâ/ spu¢i multu ghini. (nu vreau sæ-_i
fac un compliment, dar eøti frumoasæ/ aræ_i foarte bine); dæ-lâ
înc• inâciu¢i/ complimenti di la noi. (dæ-le salutæri/ complimente
de la noi); N.
cuøafi, -ehi (cu-øa-fi, /-øehi), s.f. (6a): cuøafi di pruni/ di alti poami
uscati. (compot de prune/ din alte fructe uscate); v a r. (h)uøafi.
compotu, -uri (com-potu, /-po-turi), s.n. (1): adræmu compotu di
tuti poamili. (facem compot din toate poamele/ fructele); N.
compusu, -øi; -sâ, -si (com-pusu, /-puøi; /-pu-sâ, /-si), adj. (4a):
formâ compusâ ; m.m.c.pf. easti compusu, tu limba a noastrâ:
aveamu vinitâ, spusâ etc. (... : venisem, spusesem etc); N.
computeru, -i (com-pu-teru, /-te-ri), s.n. (2): DIARO lu scriai
singurâ la computeru. (DIARO l-am scris singuræ la computer); N.
deadunu*, adv.: banâ deadunu (via_æ în comun).
chino (chi-no), adv.: li-avemu chino aesti. (le avem în comun
astea); reg.
comunu, -¢i; -nâ, -ni (co-munu, /-mu¢i; /-mu-nâ, /-ni), adj. (4a):
Casa Comunâ Europeanâ ( ~ ); ba¢ea øi mayiryiolu li-au
deadunu/ comuni. (baia øi bucætæria le-au comune); N.
comunismu (co-mu-nis-mu), s.n. sg.t. (1); N.
aroøu*, s.m.f., adj.: easti-aroøu vi_inlu. (este roøu/ comunist
vecinul); eufem.
"în comun"
"care apar_ine mai
multor persoane"
comunism, s.n.
comunist, -æ, s.m.f., adj.
"crede în comunism"
∅ roøu*,∅boløevic, adj.
"antihrist* ♦ "
andihristu*, s.m.f., adj..: iøi andihristulu! (a ieøit antihristul!).
"comunist"
comunistu, -øti; -stâ, -sti (co-mu-nis-tu, /-niø-ti; /-nis-tâ, /-nis-ti);
N.
280
ciorbagiu
comunitate, -i , s.f.
"ceea ce este comun"
"grup reunit prin etnie,
limbæ, religie etc."
con, -uri, s.n.
"fruct/cucuruz de pin/
brad"
"øtiulete ♦ de porumb"
"con de molid"
"~"
"con, corp geometric"
conac ♦ popas, s.n.
conæcar ♦ fârtat, s.m.
concedia, vb.
"a da*/scoate** afaræ
din serviciu"
" ~ "; ∅ termina*, vb.
"a concedia"
∅face*,vb.
concediat, -æ, adj.
"care a fost dat/scos
afaræ din serviciu"
" ~ "; ∅ terminat*, adj.
"~"
concediu, -i, s.n.
"vacan_æ ♦ , permisie"
∅ rægaz, s.n.;"concediu"
concepe, vb.
"a prinde*♦ o sarcinæ"
"a ræmâne însærcinatæ"
∅ ræmâne*, cædea**,vb.
"a croi/ concepe"
conceput, -æ, adj.
"care este fæcut cu... "
∅ acæ_at*,∅ prins, adj.
concert, -e, s.n.
"piesæ muz. complexæ"
"spectacol muzical"
concesie, -i, s.f.
"îngæduin_æ, hatâr* ♦ "
giumaeti, -e_ (giu-ma-e-ti, /-e_), s.f. (6a): giumaetea a noastrâ
(comunitatea noastræ); v a r. giumâati; reg.
comunitati, -tæ_ (co-mu-ni-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): comunitati di idei
(comunitate de idei);
comunitati di oami¢i di unâ limbâ
(comunitate de idei/ de oameni de o limbæ); comunitatea
armâneascâ di Bucureøti (comunitatea aromâneascæ din
Bucureøti); N.
cuculiciu, -i (cu-cu-liciu, /-li-ci), s.n. (2): cuculici di chinu/ bradu
(conuri de pin/ brad); cuculiciu di misuru (øtiulete de porumb).;
v a r. cucuciu/ guguciu.
aroabâ, -i, (a-roa-bâ, /-bi), s.f. (1): id.; v a r. aroabulâ.
buøulie, -i; s.f.; r a r.
conu, -uri (conu, co-nuri), s.n. (1): conlu easti unu corpu
geometricu, cu baza arocutâ øi-cu chipitu. (conul este un corp
geometric cu baza rotundæ øi cu vârf ascu_it); matem.; N.
dau*/ scotu** nafoarâ, loc. vb. t: îlu deadirâ/ scoasirâ nafoarâ di
la lucru. (l-au dat/ scos afaræ de la lucru).
scârchescu*, vb. t: ¢i-u fricâ s-nu mi scârcheascâ. (mi-e fricæ sæ
nu mæ alunge/ concedieze).
facu* tati• i, e x p r. vb. t: îlu fea_irâ tati• i (l-au concediat); r a r.
datu/scosu nafoarâ, adj. (4a): Mia eastâ datâ/ scoasâ nafoarâ di
doi meøi. (M. este concediatæ de douæ luni).
scârchitu*, adj.; id.
aryo (ar-yo), adj. invar.: escu aryo. (sunt concediat); reg.
adhie, -i (a-dhi-e, /-dhii), s.f. (6b): øi-lo adhie §a_i §âli. (øi-a luat
concediu zece zile); nu-ari adhie. (nu are concediu).
pafsi, pæfsuri (paf-si, pæf-suri), s.n. (1); id.; reg.
aca_u*, vb. i: nu-aca_â aestâ mu• eari/ caprâ. (nu prinde/ ræmâne
însærcinatæ muierea/ capra asta).
armânu* (greauâ), cadu** greauâ, e x p r. vb. i: nu-armasi
vârnâoarâ/ nu câ§u greauâ. (n-a ræmas nici o datæ/ n-a cæzut
grea).
cruescu*, vb. t: aøi-lu crui Dumni§æ. (aøa l-a croit/ conceput
Dumnezeu).
acâ_atu*, adj.: lu-ari acâ_atu cu Ghiftu. (l-a conceput cu un _igan);
_i aur• i canda eøti acâ_atâ di Turcu? (de ce urli de parcæ ai fi
fæcutæ/ conceputæ cu un turc?).
concertu, -i (con-cer-tu, /-ti), s.n. (2): av§âi unu concertu di
George Enescu. (am ascultat un concert de G. E); concertu di
muzicâ di jazz; N.
concesie, -i (con-ce-si-e, /-sii), s.f. (6b): nu-• i facu vârnâ hâtâri/
concesie. (nu-i fac nici un hatâr/ o concesie); N.
281
ciocænitoare
concluzie, -i, s.f.
concluzie, -i (con-clu-zi-e, /-zii), s.f. (6b): tu bitisitæ, aestâ-i
"încheiere a unei expuconcluzia: nu-ai îndriptati! (la sfârøit, asta-i concluzia: n-ai
neri/discu_ii/unui øir de
dreptate); tu/ ti concluzie (în concluzie); N.
judecæ_i";"în concluzie"
concret, -æ, adj.
concretu, -_; -tâ, -ti (con-cretu, /-cre_; /-cre-tâ, /-ti), adj. (4a):
"real, material, poate fi
pânea, pomlu, cânili suntu concre_, po_ s-ba§i mâna pi e• i.
sim_it cu sim_urile"
(pâinea, pomul, câinele sunt concre_i, po_i sæ pui mâna pe ei);
N.
muøaveru, -i; -â, -i (mu-øa-veru, /-veri; /-ve-râ, /-ri), s.m.f. (1,1): ari
concubin,-æ,
"amant ♦ , -æ"
øi-niveastâ, ari ø-muøaverâ!
(are øi nevastæ, are øi
"a doua so_ie din douæ" concubinæ!).
øembârâ, -i (øem-bâ-râ, /-ri), s.f. (1): øembâra easti doaua
mu• eari a Arbineslui turcu. (~ este a doua nevastæ [din cele
"concubinæ"
douæ] a albanezului musulman); reg.
murozâ, -i (mu-ro-zâ, /-zi), s.f. (1): muroza-i altâ mu• eari a
bârbatlui însuratu. (~ -i altæ muiere a bærbatului însurat); reg.
concurent, -æ, adj.
concurentu, -_â; -tâ, -ti (con-cu-ren-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care face concuren_æ
nu-ari concurentu, nu-lu-ntrea_i vârnu. (n-are concurent, nu-l
altuia"
întrece nimeni); N.
întri_eari*, s.f.
concuren_æ, -e, s.f.
"luptæ/întrecere*♦ între concuren_â, -i (con-cu-ren-_â, /-_i), s.f. (1): fârâ concuren_â nucomercian_i/sportivi"
ari emboriu/ comer_u. (færæ concuren_æ nu existæ comer_); N.
conducætor ∅ cap, s.m.
∅ cæpetenie, s.f.
concurs, -uri, s.n.
concursu, -uri (con-cur-su, /-suri), s.n. (1): concursu di
"întrecere"
matematicâ/ di-anotu/ di bicicleti (concurs de matematicæ/ de
"a-øi da concursul,
înot/ de biciclete); îøi deadirâ concursulu mul_â ta si-u scoatâ
a contribui la ceva"
Biblia. (øi-au dat concursul mul_i ca sæ o scoatæ Biblia); N.
condamnat, -æ, adj.
giudicatu*, adj.: fu giudicatu ti §a_i a¢i. (a fost condamnat la zece
"judecat*♦, osândit"
ani).
e x p r.: î• i deadirâ doi a¢i di-ahapsi. (i-au dat doi ani de
închisoare);
condei, -e, s.n.
cundi• iu, -i (cun-di• iu, /-di-• i), s.n. (2): scriu cu cundi• ilu di
"instrument de scris din
cheatrâ pi tâbliciu øi di §adâ/ di peanâ pi carti. (scriu cu condeiul
piatræ/zadæ ♦ /panæ♦" de piatræ pe tâbli_æ øi de zadæ/ de panæ pe hârtie); PAD.,
"creion, toc"
1991, 123: cundillu di dzadæ (condei/ toc de zadæ); fig.: avemu
"scriitor"
cundi•i buni ø-noi Armâ¢i• i. (avem condeie bune / scriitori buni øi
"toc de trestie"
noi aromânii).
calemi, -¢i (ca-le-mi, /-le¢i), s.f. (6a): scriu cu calemea. (scriu cu
condeiul/ tocul de trestie).
condi_ie, -i, s.f.
ligâturâ*, s.f.: _u-lu dau yumarlu cu ligâtura s-lu _â¢i maøi unâ
"cu condi_ia... "
§uuâ. (_i-l dau mægarul cu condi_ia sæ-l _ii numai o zi).
∅ legæturæ*, s.f.
"~"
câuli, pl.? (câ-u-li), s.f. (6a): u vindu cu unâ câuli. (o vând cu o
condi_ie); reg.
"a pune condi_ii"
condi_ie, -i (con-di-_i-e, /-_ii), s.f. (6b): nu-¢i bagâ condi_ii, câ nu
"cu condi_ia... "
voi si-avdu! (nu-mi pune condi_ii, cæ nu vreau sæ aud!); _-u
"condi_ie, situa_ie ♦ "
dau cu condi_ia s-nu ¢i-u aspar§i. (_i-o dau cu condi_ia sæ nu
mi-o strici);
ari condi_ii buni ti banâ. (are condi_ii bune de
via_æ); N. (cf. RL condi_ie).
282
ciorbagiu
conduce, vb.
"a fi în fruntea familiei/
statului etc."
∅ duce*, vb.
∅ cæpæstru, s.n.
"a conduce hora"
∅purta*, trage**, vb.
"a conduce pe cineva
la plecare"; ∅ petrece*
∅ trimite*, vb.
"a conduce (institu_ie/
stat)" ; ∅ chivernisi, vb.
∅ guvern, s.n.
conductæ, -e, s.f.
"_eavæ ♦ pentru
scurgerea lichidului
(apæ/lapte/petrol)"
∅ burlan*, s.n.
conduitæ, -e, s.f.
"fel de a se purta"
condus, s.n.
"faptul de a conduce pe
cineva, la plecare"
condus, -æ, adj.
"care este condus de... "
ducu*, vb. t: u du_i ghini câravea/ casa. (o conduce bine corabia/
casa); maøina u du_i bârba-su. (maøina o conduce bærbatu-su);
statlu-lu du_i preøedintili, vâsi• elu i amirælu. (statul îl conduce
preøe-dintele, regele sau împæratul); e x p r.: amu tu mânâ §a_i
stratio_. (am în mânæ/ conduc zece solda_i).
portu*/ tragu** [corlu], vb. t: niveasta poartâ/ tra§i corlu. (mireasa
conduce hora [care nu e în cerc, ci în spiralæ]).
pitrecu*, vb. t: î• i pitricui pânâ la poartâ. (i-am condus pânæ la
poartæ).
conducu, condu_iri, conduøu, condusâ (con-ducu, /-du-_i-ri, /duøu, /-du-sâ), vb. (3b) t: universitatea u condu_i rectorlu,
facultatea u condu_i decanlu; N.
chiunghi*, s.f.: chiunghili ti lapti, di pi muntili di Yramusti, la stæ¢ili
di la Cheatra Mari, li-avea adratâ Celniclu alu Paciurâ di-aoa øidoauâ suti di a¢i. (conductele de lapte, de pe muntele din
Gramoste, la stânele de la Piatra Mare, le fæcuse Celnicul
Paciura de acum douæ sute de ani); øi: chilunghi.
aducâturâ, -i (a-du-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): ari aducâturâ bunâ
feata. (are conduitæ bunæ fata).
pitreacâ (pi-trea-câ), s.f. sg.t. (1): tu pitreacâ-¢i §âsi câ va s-mi
• ea- nveastâ. (la condus/ când m-a condus, mi-a spus cæ vrea sa
mæ ia de nevastæ).
condusu, -øi; -sâ, -si (con-dusu, /-duøi; /-du-sâ, /-si), adj. (4a):
statu condusu di mu• eari/ di vâsiloa¢i/ parlamentu. (stat condus
de muiere/ [= femeie]/ reginæ/ parlament); N.
conexiune, -i, s.f.
∅ legæturæ, s.f.
confluen_æ, -e, s.f.
ameasticæ, -_i (a-meas-ti-câ, /-_i), s.f. (1): agiumsimu la
"loc de unire a douæ ape" ameastica arâului cu-amarea. (am ajuns la confluen_a râului cu
∅ amesteca, vb.
marea); (DDA, s.v. measticæ, trimite la mesteca; semantic însæ,
ameasticâ se leagæ de vb. a amesteca, øi nu de a mesteca).
conform cu... , loc. prep. cumu*, adv. rel.: fa_i cum-• i-easti huea. (face cum îi e næravul).
"ca ♦, la fel cu, potrivit
dupâ*, prep.: dupâ omu ø-mularea! (dupæ om [= conform cu
cu"; ∅ dupæ*, prep.
omul] øi mula/ catâri_a).
"conform cu, ca"
cata, prep.: cata omlu øi zborlu. (vorba e ca/ conform cu omul).
confuz, -æ, adj.
mintitu*, adj.:, adv.: → adj.: zboarâ mintiti, _i nu suntu limpi§
"neclar, amestecat* ♦ "
(vorbe confuze, care nu sunt limpezi); → adv.: zburaøti mintitu.
(vorbeøte confuz); fig.
mintâturâ*, s.f.: mari mintâturâ tu mintea a lui! (mare confuzie în
confuzie, -i, s.f.
"amestecæturæ*♦ " (fig) mintea lui!); fig.
congres, -e, s.n.
congresu, -i (con-gresu, /-gre-si), s.n. (2): la congresili armâneøti
"reuniune pe probleme
di Freiburg si-adunâ Armâ¢i di-tu tuti cohili a lumi• ei. (la
diferite"
congresele aromâneøti de la F. se adunæ aromâni din toate
"organ de conducere"
col_urile lumii);
Congreslu Americanu u du_i USA. (C. A.
conduce SUA); N.
coniac, -uri, s.n.
cu¢eacu, -uri (cu-¢eacu, /-¢ea-curi), s.n. (1): dæ-¢i unu cu¢eacu!
(dæ-mi un coniac!); cu¢eaclu s-fa_i di yinu, dupâ metodâ di
"bæuturæ alcoolicæ
din vin, cu nume fr."
Fran_a. (coniacul se face din vin, dupæ o metodæ din F); v a r. lit.
coniac (cf. RL); N.
283
ciocænitoare
conjuga, vb.
conjugu, -ari, -ai, -atâ (con-jugu, con-ju-ga-ri, /-gai, /-ga-tâ), vb.
"a schimba formele vb.
(1) i/t/r: conjugu [verbulu] ghini, îlu trecu tu tuti formili. (conjug
dupæ pers., nr., timp,
[verbul] bine, îl trec prin toate formele); gram.; N.
mod, diatezæ"
conjugare, -i, s.f. (vb)
conjugari, -æri (con-ju-ga-ri, /-gæri), s.f. (vb), (6a): limba a
(conjugat, s.n.vb)
noastrâ ari 5 conjugæri. (limba noastræ are 5 ~ ); → ti conjugari
"clasæ de verbe"
øtie s-conjugâ. (de conjugat øtie sæ conjuge); gram.; N.
"faptul de a conjuga"
conjunctiv, s.n.
conjunctivu (con-junc-tivu), s.n. sg.t. (1): conjunctivlu easti modlu
"mod verbal al
verbalu _i ari totâna dininti conj. si/ s-: voi si-avdu/ s-cântu _iva.
posibilitæ_ii"
(vreau sæ aud/ cânt ceva); a b r.: conjct.; gram.; N.
conjunc_ie, -i (con-junc-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): si, øi, câ, ma, macâ
conjunc_ie, -i, s.f.
"parte de vorbire ce leagæ etc. suntu conjunc_ii. (sæ, øi, cæ, dar, dacæ sunt conjunc_ii);
2 prop./pær_i de ~ cu
a b r .: conj.; gram.; N.
aceeaøi
func_ie
sintacticæ"
conjura ∅ jura, vb.
conopidæ, -e, s.f.
cunuchidhâ, -i (cu-nu-chi-dhâ, /-dhi), s.f. (1): cunuchidha ari yustu
"legumæ cu eflorescen_æ di ver§u. (conopida are gust de varzæ); (< gr. κουνουκιδι; RL
albæ, cærnoasæ"
conopidæ, tot din gr., este o formæ hipercorectæ [cu chi > pi]).
consætean, -cæ, s.m.f. huryeanitu, -_; -tâ, -ti (hur-yea-nitu, /-ni_; /-ni-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1):
"persoanæ din acelaøi
himu tu_ huryeani_, di-tu unâ hoarâ. (suntem to_i consæteni,
sat cu alta"; ∅ sætean,s. dintr-un/ din acelaøi sat).
conserva, vb.
conservu, conservari, ai, -atâ (con-ser-vu, /-ser-va-ri, /-vai, /-va"a trata øi a pæstra mult tâ), vb. (1) t/r: → t: sarea u conservâ ghini carnea. (sarea o
timp un produs"
conservæ bine carnea); → r: carnea-nsâratâ s-conserva unâoarâ
cu uscarea. (carnea særatæ se conserva odinioarâ cu uscatul);
N.
conservare, s.f.vb.
conservari (con-ser-va-ri), s.f.vb. (6a): ti conservari conservai
(conservat, s.n)
multi toamna aestâ. (de conservat am conservat multe în toamna
"faptul de a conserva"
asta); N.
conservat, -æ, adj.
conservatu, -_; -tâ, -ti (con-ser-vatu, /-va_; /-va-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care este conservat"
lapti/ carni conservat/-â (lapte/ carne conservat/ -æ); N.
conservæ, -e, s.f.
conservâ, -i (con-ser-vâ, /-vi), s.f. (1): bâgai/ adrai multi conservi ti
"produsul conservat"
iarna. (am pus/ fæcut multe conserve pentru iarnæ); N.
284
ciorbagiu
considera, vb.
"a bæga în seamæ, a lua
în considera_ie"
∅ numæra*, da**, vb.
"a considera"
∅ avea*, vb.
"a considera"
∅ bæga *, vb.
"a considera"
∅ trece*, vb.
"a lua drept/considera"
∅ prinde*, vb.
"a lua în considerare"
"a considera, a lua în
considerare"
"~,~"
considerare, s.f. (vb.)
(considerat, s.n.vb.)
"faptul de a considera"
"~"
considera_ie, s.f.
"considerare, cinste ♦ "
consilier, -i, s.m.
"sfetnic" (func_ie)
consiliu, -i, s.n.
"sfat comunal
de judecatæ"
"consiliu, tribunal"
" ~ , grup care decide,
care ia hotærâri"
numiru*, dau**, vb. r: mi numiru/ mi dau omu. (mæ socotesc/
consider om); nu s-da armânu. (nu se consideræ aromân); → e
x p r. t: nu-lu da canu di mânaru/ di curauâ. (nu-l ia nimeni de
mâner/ de curea [= nu-l ia nimeni în considera_ie/ în seamæ]).
amu*, vb. t: lu-amu ti omu. (îl consider om); mi-ari ti glarâ. (mæ are
de/ mæ consideræ proastæ).
bagu*, vb. t: nu-• i bagu oami¢i ahtæri ca elu. (nu-i consider
oameni pe unii ca el); e x p r.: bagu tu isapi: vârnu nu-lu bagâ
tu isapi. (nimeni nu-l ia în considera_ie).
trecu*, vb. t: mi trea_i ti glaru (mæ consideræ prost); e x p r.:,
Gr. Aut.: mi trea_i ti pu_â di • epuru! (mæ consideræ [o biatæ]
pu_æ de iepure!).
aca_u*, vb. t: e x p r.: em, _i, poartâ va ti-aca_u? (pæi, ce, am sæ
te iau drept 'poartæ'/ am sæ te consider? [= poartæ prin care nu
pot trece de tine?]).
hâbârsescu, -iri, -ii, -itâ (hâ-bâr-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ). vb.
(4b) t: nu-• i hâbârsescu-n hoarâ, câ suntu dipu nila_. (nu-i iau în
considerare în sat, cæ sunt nespæla_i de tot); e x p r.: nu va-• i
• eau mâna a lui! (n-am sæ-i iau mâna lui [= n-am sæ iau în
considerare ce spune el]).
sâidisescu, -iri, -ii, -itâ, (sâi-di-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb., id.,
(4a) t: COD., 12b: cæ _e nu sæidisea_æ cæsenlu? [= câ _e nu-lu
sâidisea_ xenlu?] (de ce nu-l lua_i în considerare [atunci, în
trecut] pe cel stræin?); v a r. sâldisescu.
consideru, considerari, -ai, -atâ (con-si-deru, con-si-de-ra-ri, /rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t/r: ti consideru unu furu, aestâ hii! (te
consider un ho_, asta eøti!); N.
hâbârseari (hâ-bâr-sea-ri), s.f..vb. (6a): ti hâbârseari mi hâbârsirâ
tu_. (de luat în considerare/ -_ie, m-au luat to_i).
considerari (con-si-de-ra-ri), s.f.vb. (6a): va considerari aestu
omu! (trebuie considerat/ luat în seamæ/ considera_ie acest om!);
N.
ihtibari (ih-ti-ba-ri), s.f.sg.t. (6a): ari multâ ihtibari di la oami¢i.
(are/ se bucuræ de multæ considera_ie de la oameni).
azæ, aza§ (a-zæ, /-za§), s.m. (3); înv.
muøaveri, -i (mu-øa-ve-ri, /-veri), s.f. (6a): v a r. COD., 20b: s-fe_e
unæ muøævere. (s-a fæcut un consiliu); v a r. muøæferi,
muøaviree, /-rei; (cuvânt r a r, înv., øi, de aceea, nefixat).
miglisi, ~ (mi-gli-si, ~ ), s.f. (9): si-adunæ miglisea. (s-a adunat
consiliul); v a r. FC: mizlisi/ mingilizi/ miziliøti (cuvânt înv., nefixat).
consiliu, -uri (con-si-liu, /-li-uri), s.n. (1): consiliu ti giudicatâ/ ti
polimu/ di facultati (consiliu de judecatæ/ de ræzboi/ de facultate
etc); N.
285
ciocænitoare
consim_i, vb.
"a fi de acord; a face
de bunævoie"
facu* razie/ câbuli (facu ra-zi-e/ câ-bu-li), loc. vb. r: CAR., Litgh.,
35, III: tini hristolu dumni§æ... cu vreræ a ta ti fi_eøæ raziæ _i sti scoli pi cru_i [în scrierea DIARO: Tini Hristolu Dumni§æ... cu
vrearea a ta ti fi_eøi razie s-ti sco• i pi cru_i] (Tu, Hristos
Dumnezeu... , cu vrerea ta ai consim_it sæ te urci pe cruce); nu sfea_i câbuli s-¢i-u da feata. (nu a consim_it sæ-mi dea fata); reg.
"a fi de acord* ♦ "
simfunisescu*, vb. r.
consoanæ, -e, s.f.
simfonâ, -i (sim-fo-nâ, /-ni), s.f. (1): Uc., 67: simfone
"sunet produs prin
cæthæræsite/ simfone-n§iminate (consoane simple/ îngemænate
zgomot"; "litera care
[= grupuri de litere/ consoane]); sav., înv.
noteazæ o consoanæ" consoanâ, -i (con-soa-nâ, /-ni), s.f. (1): b, d, f, t etc. suntu con"~"
soani simpli, øt, cr, c• , g• etc. suntu grupuri di consoani; N.
consola, vb.
azbunu, -ari, -ai, -atâ (az-bunu, az-bu-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb. (1a)
"a (se) mângâia, a (-øi)
t/r: → t: lipseaøti si-u azbunæmu aestâ mumâ, _i ø-chiru trei hi• i.
uøura durerea"
(trebuie s-o consolæm aceastæ mumæ ce øi-a pierdut trei fii); →
r: eh, si-azbunæ tora, ari chiro _i tricu. (s-a consolat acum, este
timp ce a tre-cut); (v. DDA, s.v. asbunu).
"a se consola"
arucuescu, -iri, -ii, -itâ (a-ru-cu-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) r:
(plângându-øi/spunânCOD., 46b: aøæ_e noi s'næ arucuimu cu pistea _i avemu la
du-øi amarul cuiva)
Domnulu. (aøa noi sæ ne consolæm cu credin_a ce avem la/ în
Domnul); arucuea-ti a frati-tui. (consoleazæ-te la frate-tu); a cui s∅ împæca, vb.
mi arucuescu? (cu cine sæ mæ consolez?); v a r. rucuescu; r a r.
"a consola (chiar øi
pâriyursescu, -iri, -ii, -itâ (pâ-ri-yur-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si -tâ),
formal) pe cineva"
vb. (4b) t: di la murmin_â, trecu tu_ acasâ di pâriyursescu
"a trece spre a-i
nicuchirlu/ nicuchira/ muma. (de la cimitir, trec to_i acasæ de
exprima condolean_e"
consoleazæ so_ul/ so_ia/ mama); v a r. ræsp. pârâyursescu; f.
ræsp.
consolare, s.f. (vb)
azbunari (az-bu-na-ri), s.f.vb. (6a): va azbunari mu• earea, câ va s(consolat, s.n.vb)
creapâ di eryu. (trebuie consolatæ femeia, cæ are sæ crape de
"faptul de a (se)consola" supærare).
"consolare, mângâiere"
pâriyurie, -i (pâ-ri-yu-ri-e, /-rii), s.f. (6b): aestâ moarti nu-ari
∅ împæcare, s.f.vb.
pâriyurie. (moartea aceasta nu are/ nu existæ consolare [pentru
ea]); CAL., 31: Totna câftai pâriyurii... la tini. (totdeauna am
"gest consolator"
cæutat consolare/ mângâiere la tine); CUT., 431: Necæ unæ
peanæ, unæ/ azbuirare/ træ pæriyuria poetlui. (nici o panæ/
aripæ, un zbor [un gest consolator], pentru consolarea poetului); v
"faptul de a consola,
a r. ræsp. pârâyurie; f. ræsp.
de a trece pentru
pâriyurseari (pâ-ri-yur-sea-ri), s.f.vb. (6a): pâriyurseare lu-agiutâ
condolean_e""
omlu si-u treacâ ma liøoru criparea. (consolatul îl ajutæ pe om sæ
o treacæ mai uøor durerea); v a r. ræsp. pârâyurseari; cuvânt
foarte ræsp.
siminari (?), s.f. (6a): BOÏ., 199: semanarea perincilor trâ moartea
a fumeljlor. (consolarea pærin_ilor pentru moartea copiilor); sav.,
inuz.
consolat, -æ, adj.
azbunatu, -_; -tâ, -ti (az-bu-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care s-a consolat"
easti ma azbunatâ maea, câ ari nipo_. (e mai consolatæ maia, cæ
∅ împæcat, adj.
are nepo_i).
consternat ∅ næruit,adj.
286
ciorbagiu
constipa, vb.
"a nu elimina fecalele"
∅ prinde*, astupa**,vb.
∅ coase***,vb.
∅ închide****, vb.
aca_u*/ astupu**/cosu***/ înc• idu****, vb. r: mi-acâ_ai/ miastupai/ mi cusui/ mi-nc• iøu di caøu multu, nu iøii nafoarâ di trei
§âli. (m-am prins/ m-am astupat/ m-am cusut/ m-am închis [toate
vb. = 'constipat'] de multæ brânzæ, n-am ieøit afaræ de trei zile);
¢i si acâ_æ/ cusu etc. stumahea. (mi s-a prins/ cusut etc.
stomacul).
v. supra, part. adj. ale verbelor.
constipat, -æ, adj.
stresu*, înc• isu**, adj. : escu stresu/ înc• isu, nu potu s-iesu
"care nu poate elimina
fecalele"
nafoarâ/ nu mi scoati nafoarâ. (sunt strâns/ constipat, nu pot sæ
∅ strâns*, închis**, adj.
ies afaræ/ nu mæ scoate afaræ); u-ari stumahea streasâ/ înc• isâ.
(are stomacul strâns/ închis).
constipa_ie, s.f.
capsi (cap-si), s.f. invar.: ari capsi, nu iasi nafoarâ. (are
"starea de a fi constipat" constipa_ie, nu iese afaræ); reg.
constitui, vb.
înc• egu*, vb. r: limba noastrâ si-avea înc• igatâ cându vinirâ
"a se închega* ♦", vb.
vuryari• i. (limba noastræ se închegase când au venit bulgarii [=
slavii]).
constrânge, vb.
stringu*, vb. t: nâ streasi si-• i dæmu feata. (ne-a constrâns sæ-i
"a sili ♦ , a for_a"
dæm fata); e x p r., bagu sula-n coasti: ¢i-u bâgæ sula-n coasti
∅ strânge*, vb.
s-¢i-lu prudau so_lu. (mi-a pus sula-n coaste sæ-l trædez pe
prietenul meu).
constrângere ∅ silæ, s.f.
construi, vb.
adaru*, vb. t: øi-adræ casâ di lemnu tu munti. (øi-a construit casæ
"a face*o casæ/ maøinæ" de lemn la munte).
consul, -i, s.m.
consulu, -li (con-sulu, /-suli), s.m. (1): BOÏ, 198: Pavlu Emiliulu
"magistrat roman"
Conzulu a Romilji (Paulus Emilius, consulul Romei); id., doi
"care conduce un
consuli... ; Toda eara consulu Madrid. (T. era consul la M); N.
consulat"
consulat, -e, s.n.
consulatu, -i (con-su-latu, /-la-ti), s.n. (2): la consulati s-da viza ti
"reprezentan_æ a unei
intrari tu unâ _arâ. (la consulate se dæ viza de intrare într-o
_æri în altæ _aræ"
_aræ); N.
consulta, vb.
consultu, consultari, -ai, -atâ (con-sul-tu, con-sul-ta-ri, /-tai, /-ta"a cere pærerea/ avizul/
tâ), vb. (1a) t: consultai unu yeatru/ unu avocatu. (am consultat un
sfatul cuiva"
doctor/ un avocat); N.
consulta_ie, -i, s.f.
consulta_ie, -i (con-sul-ta-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): ast⧠nu-ari
"examinare/ ascultare
consulta_ii yeatrulu/ profesorlu. (astæzi nu are consulta_ii
a unui bolnav/ student"
doctorul/ profesorul); N; (cf. RL ~ ).
consuma, vb.
mâcu*, vb. t: soba mâcâ multi leamni. (soba mænâncæ/ consumæ
"a folosi intens, a epuiza" multe lemne); toclu mâcâ caplu. (dobânda mænâncæ capitalul);
∅ mânca*, vb.
fig.: multu øi-u mâcâ inima! (mult se consumæ! [lit.: mult îøi
mænâncæ inima!]).
e x p r.: ¢i-u amu* mintea: nu u chirui, ¢i-u-amu mintea! (nu sunt
conøtient, -æ, adj.
"care în_elege realitatea, sclerozat, mintea mi-o am!); u-trecu** tu minti: lucrulu _i-lu ve§
va si-lu tre_i tu minti, altâsoe fu§i. (lucrul ce-l vezi trebuie sæ-l
care are conøtiin_a
lucrurilor sau a posibilitreci în minte/ sæ-l conøtientizezi, altfel fuge/ se duce); cu tutâ
tæ_ilor sale";∅ avea*,vb. mintea: escu cu tutâ mintea cându _â li §âcu aesti. (sunt cu
∅ trece**,vedea***,vb.
toatæ mintea când _i le spun astea); vedu***: mintea veadi,
"a conøtientiza"
oc• i•i nu vedu. (mintea vede/ conøtientizeazæ, ochii nu væd).
287
ciocænitoare
conøtiin_æ, s.f.
"gândire, spirit"
∅ minte*, s.f.
"a avea mustræri de
conøtiin_æ"
"a (nu) avea conøtiin_a
curatæ"
∅ ceafæ*, s.f.
"spirit, conøtiin_æ"
conta, vb.
"a avea importan_æ"
∅ prinde*, încælzi**,vb.
"a conta, a avea
importan_æ"
contact, -e, s.n.
"rela_ie, legæturæ"
"a veni în contact cu... "
contamina, vb.
"a lua o boalæ,
a se molipsi ♦ "
contaminare, s.f.vb.
(contaminat, s.n.vb.)
"faptul de a
(se) contamina"
contaminat, -æ, adj.
"molipsit, atins; bolnav"
contempla, vb.
"a privi gânditor
(departe* ♦ )"
minti*, s.f.: øi-u ari mintea. (o are mintea/ conøtiin_a); omlu _i ari
minti nu poati s-facâ aræu la altu, câ-lu giudicâ mintea. (omul cu
minte/ conøtiin_æ nu poate sæ facæ ræu altuia, cæ-l judecæ/
mustræ conøtiin_a);
e x p r.: mi mâcâ/ mi-aroadi. (mæ
mænâncæ/ mæ roade [= mustræ] conøtiin_a); mi mâcâ sârachea.
(mæ mænâncæ cariul [= mæ mustræ conøtiin_a);
(nu) li-ari
curati zmeanili. (< nu > are conøtiin_a curatæ); easti câcatu/ li-ari
zmeanili-mplini (este cæcat/ are izmenele pline [= nu are
conøtiin_a curatæ/ are ceva pe conøtiin_æ]); nu voi s-lu-amu pi
zvercâ*. (nu vreau sæ-l am pe conøtiin_æ [lit.: ... pe ceafæ]).
suflitu**, s.n.: amu suflitu, nu potu s-facu ahtari lucru. (am suflet/
conøtiin_æ, nu pot sæ fac atare lucru).
aca_â*/ încâl§aøti**, vb. unipers. i/r: → i/r: nu aca_â/ nu si-aca_â
aestâ! (nu < se > prinde!); → i: nu-ncâl§æscu zboarâli! (nu
încælzesc/ conteazæ vorbele!).
contea§â (con-tea-§â), vb. unipers. i: nu contea§â aestâ. (nu
conteazæ asta); contea§â multu ti mini. (conteazæ mult pentru
mine); N (<RL).
contactu, -i (con-tac-tu, /-ti), s.n. (2): limba noastrâ avu contactu/
vini în contactu cu multi limbi di-tu _ærili balcanici; e x p r.: limba
noastrâ s-fricæ di multi limbi vi_ini. (limba noastræ s-a frecat de
multe limbi vecine); N.
vlâpsescu, -iri, -ii, -itâ (vlâp-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) r:
s-vlâpsirâ tu_ din casâ di tihtâ/ di yripi. (s-au contaminat to_i din
casæ de tuberculozæ/ de gripæ).
vlâpseari (vlâp-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti vlâpseari nu s-vlâpsi. (de
contaminat nu s-a contaminat).
vlâpsitu, -_; -tâ, -ti (vlæp-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): easti
vlâpsitu / lân§itu ficiorlu. (este atins/ contaminat/ bolnav).
aynânghipsescu, -iri, -ii, -itâ (ay-nân-ghip-ses-cu, /-si-ri, / -sii, /si-tâ), vb. (4b) i/t: stau pi §eanâ øi-aynânghipsescu _erlu,
mutrescu aynanghea*. (stau pe deal øi contemplu cerul, mæ uit
departe/ vizavi); (cf. aynanghea*); v a r. etim. aynândipsescu.
"a contempla. a privi
facu* siiri (si-i-ri), loc. vb. i/t: øidea øi (-lu) fâ_ea siiri. (øedea
cu stæruin_æ"
øi < l > contempla); r a r; înv.
contemplare, s.f.
aynânghipseari (ay-nân-ghip-sea-ri), s.f. (6a): easti unu poetu a
"faptul de a contempla"
aynânghipseari• ei (este un poet al contemplærii); v a r. VR., 54,
aynânyipsiri.
contemporan, -æ, adj.
di azæ (di-a-zâ), loc. adv.: easti omu di azâ. (este om de azi).
"actual,din zilele noastre" contemporanu, -¢i; -nâ, -ni (con-tem-po-ranu, /-ra¢i; /-ra-nâ, /-ni),
"contemporan cu... "
adj. (4a): epoca contemporanâ; easti contemporanu cu noi; N.
conteni, vb. ∅ opri, vb.
contesta ∅ nega
∅ critica, vb.
288
ciorbagiu
continua, vb.
"a nu se opri"
"a continua"
continuare, s.f. (vb)
"faptul de a continua"
continuator ∅ urmaø, s.
continuu, -æ, adj., adv.
"care nu se opreøte"
"neîncetat"
"~"
"întruna*♦ "
"tot**♦ "
" întruna"
curâ*/ nea§i**/ _âni***, vb. unipers. i: bana nu sta, ea curâ/ nea§i
ninti (via_a nu stæ [pe loc], ea curge/ merge înainte); numta nu sbitisi, _ânu pânâ tu-apiritâ. (nunta nu s-a terminat, a _inut pânæ
în zori).
continuu, continuari, -ai, -atâ (con-ti-nuu, con-ti-nu-a-ri, /-ai, /-atâ), vb. (1a) i: alumtarea continuæ pânâ lâ u puturâ. (lupta a
continuat pânæ i-au învins); N; (cf. RL).
continuari (con-ti-nu-a-ri), s.f. (vb): → cari-i continuarea?; → ti
continuari continuæ auølu. (de continuat a continuat bætrânul); N.
continuu, -i; -â, -i (con-ti-nuu, /-nui; /-nu-â, /-nui), adj. (3 ): → adj.:
bana-i unâ alumtâ continuâ. (via_a-i o luptæ continuæ); → adv.:
scrie continuu; N.
nicurmatu (ni-cur-matu), adv.: cântâ nicurmatu. (cântæ neîncetat).
dipriunâ*, tutu**, adv.: zburaøti/ plân§i dipriunâ. (vorbeøte/ plânge
întruna); tutu §â_i, tutu §â_i... (tot zice, tot zice... ).
sinehi (si-ne-hi), adv.: u _âni sinehi, tutu unâ. (o _ine la fel, tot una
).
contopi, vb.
ameasticu*, vb. r: si-amisticarâ mile_li deadunu. (s-au amestecat/
"a se amesteca*♦ "
contopit neamurile împreunæ).
"a se topi**♦ împreunæ" tuchescu**, vb. r: s-tuchi limba latinâ cu traca di iøi limba a
noastrâ. (s-a contopit limba latinæ cu traca de a ieøit limba
noastræ).
contopire, s.f. vb.
amisticari*/ tucheari**, s.f.vb.: aromâna iøi di-tu amisticarea/
tuchearea a latinâ• ei cu traca. (aromâna a ieøit din contopirea
(contopit, s.n.vb.)
latinei
"faptul de a se contopi"
cu traca); → ti amisticari/ tucheari si-amisticarâ/ s-tuchirâ
∅amestecare*, topire**
deadunu. (de contopit s-au contopit împreunæ).
contra- , ps.-pref.
contra- (con-tra-) [+ s., adj., vb.], ps.-pref.: contracurentu, contra(înseamnæ "împotrivæ") revolu_ie, contrarevolu_ionarâ, contra§âcu, contrafacu etc.; N.
contra, adv., prep.
contrâ (con-trâ), adv.: mini nu escu/ nu _â stau contrâ. (eu nu
"împotrivæ"
sunt contra); → loc. adv. ti contrâ: nu lu-ayunii, ti contrâ, lu"din contræ, dimpotrivæ" aprucheai în casâ. (nu l-am gonit, din contræ, l-am primit în
"împotriva (+ G)"
casæ); v a r. condrâ.
contra (con-tra) [+ G], prep.: escu contra beari• ei/ contra voastrâ.
(sunt contra bæutului/ contra voastræ); si-alumtarâ contra
"a fi împotrivæ,
duøma¢iloru (s-au luptat contra duømanilor); N.
a se opune"
facu* cundriri (facu cun-dri-ri), loc.vb. t: CAR., Litgh., 49, XIII: tra
s-• i ¢ilueascæ domnulu a_e• i s-facæ cundrira [= cundrirea] la
diøæ sborlu a dialihelui. (ca sæ-i miluiascæ Domnul pe aceia sæ
"care este împotrivæ,
le opunæ lor cuvântul adeværului); (vb. cundrescu, -iri, -ii, -itâ ?);
care se opune"
arh., reg.
cundritu, -_; -tâ, -ti (cun-dritu, /-dri_; /-dri-tâ, /-ti), adj. (4a): CAR.,
Litgh., 49, XIV: voi _i hi_æ cundri_æ inøæ_æ voi surpas• i
inøæ_æ (voi ce sunte_i contra ieøi_i, voi cei surpa_i/ cæzu_i/
chema_i [la credin_æ] ieøi_i); arh., reg.
289
ciocænitoare
contrabandæ, s.f.
"comer_ ascuns, ilegal"
∅ deschis*, adj.
"contrabandæ"
diøc•isu*, adj.: tâtumi diøc• isâ (tutun de contrabandæ); (?); (cf.
DDA, s.v).
cutrabandâ (cu-tra-ban-dâ), s.f. sg.t. (1): fâ_ea cutrabandâ cu
malamâ/ cu Tur_i• i. (fæcea contrabandæ cu aur/ cu turcii); pop.;
lit.: contrabandâ; N.
contract, -e, s.n.
cuntratâ, -i (cun-tra-tâ, -ti), s.f. (1): fea_i cuntratâ s-lucrea§â patru
"act, în_elegere
a¢i la elu. (a fæcut contract sæ lucreze patru ani la el); v a r.:
între douæ pær_i"
cundratâ, hundratâ, cundrachi (cf. DDA, s.v.; cuvânt nefixat).
"contract"
contractu, -i (con-trac-tu, /-ti), s.n. (2): ¢i si bitisi contractulu di
lucru. (mi s-a terminat contractul de lucru); N.
contractant, -i, s.m.
cuntracci, -ea§ (cun-trac-ci, /-cea§), s.m. (3): cuntrata ari totâna
"care încheie un contract" doi cuntraccea§. (contractul are totdeauna doi contractan_i).
control, s.n.
∅ verificare, s.f. (vb)
∅ controla, verifica, vb.
con_inæ, s.f.
cun_inâ, -i (cun-_i-nâ, /-ni), s.f. (1): gioacâ cær_â: cun_inâ,
"joc de cær_i"
tabineti. (joacæ cær_i: con_inæ, tabinet).
" ~ "; ∅ mo_*, s.n.
bufca*, s.f. invar: si-agioacâ bufca. (joacæ [la cær_i] con_ina).
simfirseaøti (sim-fir-seaø-ti), vb. unipers. t: nu mi simfirseaøti
conveni, vb.
∅ veni*
aestu lucru. (nu-mi convine acest lucru).
∅ cædea**,
e x p r.: î¢i yini* ghini, î¢i cadi** ghini, î¢i da*** di mânâ. (îmi vine
∅ da***, vb.
bine [= convine], îmi cade bine, îmi vine bine la mânæ [= îmi
convine]); nu mi veadi Adhamlu si-acumpâru lucri scumpi! (nu mæ
∅ plæcea, vb.
vede/ cunoaøte Adam, ca sæ cumpær lucruri scumpe! [= nu sunt
ca Adam, în paradis]).
conven_ie, -i, s.f.
conven_ie, -i (con-ven-_i-e, /-_ii), s.f. (6a): unu alfabetu easti unâ
"în_elegere, acord"
conven_ie, himu tu_ pi unâ. (un alfabet este o conven_ie, suntem
to_i de acord); conven_ie di paci (conven_ie de pace); N. (cf. RL).
zburæscu*, vb. i: zbura doi• i-n cali. (vorbeau/ conversau amândoi
conversa, vb.
"a sta de vorbæ"
pe cale/ drum); sta di zburæscu tu bisearicâ! (stau de vorbæ în
∅vorbi*, vb.
bisericæ!).
" ~ "; ∅ vorbæ**, s.f.
facu unâ cuvendâ**, e x p r. vb.: hai s-fâ_emu unâ cuvendâ! (hai
sæ stæm de vorbæ!);
"a sta la o tacla ♦ ,
lâfusescu, -iri, -ii, -itâ (lâ-fu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) i:
a conversa, a face
sta di lâfusescu doauli §uua-prân§u! (stau la taclale amândouæ
conversa_ie"
ziua-n prânzul mare!).
conversa_ie, -i, s.f.
cuvendâ*, s.f.: adræmu unâ cuvendâ... sâhæ_! (am fæcut o
"a face conversa_ie"
conversa_ie/ un taifas... ceasuri [în øir]!).
∅conversa, vb, "taifas"
∅ vorbæ*, s.f.; " ~ "
"muhabet, taifas"
muabeti, -_ (mu-a-be-ti, /-be_), s.f. (6a): fea_imu unâ muabeti!
"amator de conversa_ie" (am fæcut o conversa_ie/ un taifas!); _i muabeti! (ce taifas!).
muabetci, -ea§; -oa¢i, ~ (mu-a-bet-ci, /-cea§; /-cioa-¢i, ~ ), s.m.f.
(3, 9): mari muabetci/ muabetcioa¢i! (mare ~ [= amator, /-oare de
taifas]).
"taifas, conversa_ie"
lafi, læhi (la-fi, læhi), s.f. (3): multu u va lafea! (mult îi place
taifasul!).
290
ciorbagiu
converti ∅ întoarce, vb.
convex ∅ scobit, adj.
convie_ui, vb.
"a træi* ♦ împreunæ"
" ~ "; ∅ trece**,vb.
∅ face, vb.
convie_uire, -i, s.f.
"trai ♦ , convie_uire"
∅ trecere*, s.f.
convinge, vb.
"a îndupleca*♦, a-l face
sæ accepte ceva"
∅ umple*, vb.
∅ aduce*, vb.
∅ pune** vb.
∅ întoarce***, vb.
"a convinge,
a hotærî ♦ "
convingere, s.f.vb.
(convins, s.n.vb)
"faptul de a convinge"
convins, -æ, adj.
"care este convins"
"~"
convorbire ∅ cuvânt, s..
∅ vorbæ, vorbire, s.f.
coopera, vb.
"a lucra împreunæ
cu cineva"
cooperare, s.f.vb.
(cooperat, s.n.vb)
"faptul de a coopera"
coordona, vb.
"a pune de acord
pær_ile unui tot"
copac, -i, s.m.
"arbore ♦ , pom ♦ "
"stejar ♦ "
copaie, -i, s.f.
"albie, vas lunguie_
de lemn"; "albie de râu"
∅ cæpistere, s.f.
trecu*, vb. i: trecu ghini doi• i. (convie_uiesc bine amândoi); tricu
aræu cu soacrâ-sa. (a træit/ convie_uit ræu cu soacræ-sa); e x
p r.: trecu ca arâulu cu chetrili [= aræu]. (convie_uiesc ca râul cu
pietrele [= frecându-se mereu; træiesc ræu]).
treacâ*, s.f.: ari treacâ bunâ cu bârbat-su. (are o convie_uire
bunæ/ træieøte bine cu bærbatu-sæu); v a r. s.n. trecu.
înduplicu*, vb. t/r: pânâ ma nâpoi lu-nduplicai/ si-nduplicæ. (pânæ
la urmæ l-am înduplecat/ s-a înduplecat).
umplu*, vb. r: si-umplurâ tu_ di-apoia. (s-au convins to_i dupæ
aceea).
e x p r.: va lu-aducu*mini pi cali/ va-lu bagu** mini pi cali. (am
sæ-l aduc eu/ am sæ-l pun eu pe drum[ul cel bun]/ am sæ-l
conving); mizi-mizi-• i bâgai** mânâ. (abia-abia l-am convins [lit.:
am pus mânæ]); va-• i tornu*** mintea. (am sæ-i întorc mintea/
sæ-l conving de altceva).
cândârsescu, -iri, -ii, -itâ (cân-dâr-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
(4b) t: nu potu si-lu cândârsescu si-u • ea niveastâ (nu pot sæ-l
conving s-o ia de nevastæ); v a r. mai ræsp. cândisescu.
cândârseari (cân-dâr-sea-ri), s.f.vb. (6a): fu greauâ cândârsearea
a lui, câ nu si-alâsa. (a fost grea convingerea lui, cæ nu se lasa);
→ ti cândârseari nu-lu cândârsiumu. (de convins nu l-am
convins).
înduplicatu/ adusu/ turnatu/ umplutu, adj.: easti ~ / ~ / ~ / ~ tora.
(este convins acum).
cândârsitu, -_; -tâ, -ti (cân-dâr-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a); id.
coopere§u, -ari, -ai, -atâ (co-o-pe-re§u, -ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb.
(1b) i: cooperæmu doi• i, lucræmu ghini deadunu. (cooperæm
amândoi, lucræm bine împreunæ); N.
cooperari (co-o-pe-ra-ri), s.f. (vb), (6a): → fu unâ cooperari bunâ;
→ ti cooperari cooperarâ ghini. (de cooperat au cooperat bine); N.
coordone§u, -ari, -ai, -atâ (co-or-do-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ),
vb. (1b) t: caplu ingineru _i-adarâ casa li coordonea§â tuti/ î• i
coordonea§â tu_. (inginerul øef care construieøte casa le
coordoneazæ pe toate/ îi coordoneazæ pe to_i); N.
cupaciu, -i (cu-paciu, -paci), s.m. (1): pâdurea-i împlinâ di cupaci.
(pædurea-i plinæ de copaci);
cupacilu lu-ari lemnulu stresu.
(stejarul are lemnul tare).
cupa¢i, cupæ¢i (cu-pa-¢i, /-pæ¢i), s.f. (6a): cupa¢i ti lari stra¢i/ ti
ba¢i/ ti bâgari sugarlu/ cupa¢ea di la øoputu, iu bea apâ præv§âli
(copaie de spælat straie [= rufe]/ de baie/ de culcat sugarul/
copaia de la øipot [izvor/ ciømea], unde beau apæ vitele);
cupa¢ea a arâului (albia râului).
291
ciocænitoare
copan, -e, s.n.
copanu, -i (co-panu, /-pa-ni), s.n. (2): mâcai doauâ copani di
"pulpæ ♦ de pasære"
pu• iu. (am mâncat douæ copane de pui); avea unu copanu tu
"copilaø♦";∅ coapsæ,s.f. cupâ¢i_â. (avea un copilaø în copæi_æ); øi, r a r: copsu*,
coapsi, s.n.
copæi_æ, -e, s.f.
cupâ¢i_â, ~ (cu-pâ-¢i-_â, ~ ), s.f. (9): îlu lau/ îlu bagu ¢iclu tu
"copaie micæ"
cupâ¢i_â. (îl spæl/ îl culc micul/ copilaøul în copæi_æ); dim.
c• iøu_â, ~ (c•i-øu-_â, ~ ), s.f. (9): cundeølu lu-aca_â cu c• iøu_â,
copcæ, -i, s.f.
"cârlige de unit pær_i din mascuri øi theamini. (ilicul îl prinde cu copci, moøi øi babe).
îmbræcæminte (moø øi zavâ, -i (za-vâ, /-vi), s.f. (1): ari zavâ mascurâ øi theaminâ. (existæ
babæ)"; "clitoris ♦ "
copcæ moø øi babæ);
eufem., Gr. Aut.: u mâcâ zava. (o
∅ capsæ, agrafæ, s.f.
mænâncæ copca/ clitorisul).
copeicæ, -i, s.f.
câpicu, -_i (câ-picu, /-pi_i), s.m. (1): unâ rublâ (a)ruseascâ ari 100
"subdiviziune a rublei"
di câpi_i. (o rublæ ruseascæ are 100 de copeici).
cuvertâ*, s.f.: cuver_âli di carti si-arupsirâ. (coper_ile cær_ii s-au
copertæ, -e, s.f.
"învelitoare de carte"
rupt); (cf. fr. couverture, gr. κουβερτα).
∅ cuverturæ*, s.f.
pinâchidhâ*, s.f.; reg.; inuz.
∅ tæbli_æ*, s.f.
copia, vb.
copie§u, -ari, -ai, -atâ (co-pi-e§u, /-a-ri, /-ai, /-a-tâ), vb. (1b):
"a face o copie"
copie§u unâ carti, facu unâ copie. (copiez o scrisoare, fac o
copie); N. (cf. RL ).
copie, -i, s.f.
copie, -i (co-pi-e, /-pii), s.f. (6a): facu copie dupâ unu actu
"reproducere exactæ"
originalu; easti copia a unui tablou di Picasso. (este copia unui
"imita_ie"
tablou de Picasso); N. (cf. RL).
292
ciorbagiu
copil, -i, s.m.
"bæiat/fatæ la vârstæ
fragedæ","fii (øi fiice)"
∅ fecior*, s.m.
"copii" (pl)
∅ familie*, s.f.
"copii"
"copil, prunc, pui (hip)"
∅ nat, s.m.
"copil, prunc"
"copil din flori,
bastard* ♦ "
"copil din flori"
"~"
"~"
"copil vitreg: adus* ♦ /
gæsit** în casa so_ului/
so_iei"
"copil vitreg"
"copil de suflet, fecior*♦
fatæ** adoptivæ"
"~"
"care (nu) are familie/
copii"
copilandru, -i, s.m.
"bæie_el ∅ adolescent"
copilæresc, -æ, adj.
"specific copilului"
"naiv, cu minte de copil"
∅ fecioresc*, adj.
copilæreøte, adv.
"în mod copilæresc"
∅ fecioreøte*, adv.
ficiori*, s.m.pl.: _i øtiu e• i, ficiori! (ce øtiu ei, copii!);
copii?).
ai ficiori? (ai
fumea• i*, s.f.: ari fumea• i/ nu fa_i fumea• i. (are copii/ nu face
copii); e x p r.: ari unu jaru di fumea• i. (are o spuzæ de copii).
fume• iu, (-i) (fu-me• iu, [-i]), s.m. (1): fume• ilu sta cu pâpâ¢i• i.
(copiii stau cu bunicii); pl. (?): BELIM.: di fume• i curu¢i s-nu baøi.
(de la copii cununii sæ nu særute); (< fumea• i); r a r.
ciuciu, -i; -i, -i (ciuciu, ciuci; ciu-ci, ciu-ci), s.m.f. (1,9): Gr. Aut.:
dor¢i, ciucilu-ali mami! (dormi, pruncul mamii!); yinu, lea ciuceBrânduøe, s-ti baøu! (vino, copilæ-Brânduøe, sæ te særut!).
vleatu, -_ (vleatu, vlea_), s.m. (1); FUD., 62; ahurhi... s-plîngæ, ca
vîr vleat! (a-nceput sæ plângæ ca un copil!); VR., 6: cum îøi
poartæ 'næ mumæ vleatlu la groapæ. (cum îøi poartæ o mumæ
copilul la groapæ); reg.
cupelu, -• i; cupelâ, -li (cu-pelu, /-pe• i; cu-pe-lâ, /-li), s.m.f. (1,1):
Fanula fea_i cupelu/ unâ cupelâ. (F. a næscut un bastard*/ o
bastardæ); cupellu nu øtie cari-i tatâ-su. (bastardul nu øtie care-i
tatæ-su); øi: copilu, -• i; -lâ, -li; øi: cochilu, -• i, -lâ, -li; øi:
cupi• earcu, -_i, -câ, -_i; dim.: cupelciu, -i.
baøtu, -_â; -tâ, -ti (baø-tu, /-_â; /tâ, /-ti), s.m.f. (1,1); id.; r a r.
dociu, doci (dociu, doci), s.m. (1); id.; r a r.
ludu, lu§; ludâ, ludi (ludu, lu§; lu-dâ, /-di), s.m.f. (1,1); id.; øi f.
ludea_â; ~ r a r.
adusu*/ aflatu**, adj.: ficioru adusu, di altu bârbatu/ altâ mu• eari
(copil adus, de la alt bærbat/ altæ femeie); featâ aflatæ în casâ, a
niveastâ• ei/ a bârbatlui _i loaøi (fatæ gæsitæ în casæ, a
nevestei/ a bærbatului pe care l-ai luat); feata-i adusâ, ficiorlu-i
aflatu. (fata e adusæ, bæiatul e gæsit).
pruyonu, -¢i; pruyoanâ, -ni (pru-yonu, /-yo¢i; pru-yoa-nâ, /-ni),
s.m.f. (1,1): easti pruyonu (este copil vitreg); reg., r a r.
ficioru*/ featâ** di suflitu: nu-i faptu/ -â di nâsâ, easti ficioru/
featâ di suflitu, loatâ di suflitu. (nu-i fæcut/ -æ de ea, este bæiat/
fatæ de suflet, luatæ de suflet).
psihupedu, -§ (psi-hu-pedu, /-pe§), s.m. (1); reg.
înfumi• eatu/ ninfumi• eatu, -_; -tâ, -ti (în-/ nin-fu-mi• eatu, /-• ea_;
/-• ea-tâ, /-ti), adj. (4a): easti-nfumi• eatu/ ninfumi• eatu. (<nu> este
familist/ <nu> are copii); casâ-nfumi• eatâ/ ninfumileatâ.
ficiuracu, -_i (fi-ciu-racu, /-ra_i), s.m. (1): eh, easti ninga ficiuracu.
(ei, este încæ un copilandru).
ficiurescu*, adj. : eh, lucri ficiureøti! (ei, lucruri copilæreøti!); uari ninga ficiureascâ mintea! (o are încæ copilæreascæ/ naivæ
mintea!).
ficiureaøti*, adv.: si-agioacâ/ zburaøti ficiureaøti. (se joacæ/
vorbeøte copilæreøte).
293
ciocænitoare
copilærie, s.f.
"perioada când eøti copil"
"~"
[copilærime], s.f.
"mul_i copii"
"~"
copilaø, -i, s.m.
"copil mic"; "bæie_el"
∅ feciorel*, s.m.
"prunc"
ficiurea_â (fi-ciu-rea-_â), s.f. sg.t. (1): dusi ficiurea_a, amu 20 dia¢i! (s-a dus copilæria, am 20 de ani!); øi ficiurimi (?).
ficiuri•i (fi-ciu-ri-• i), s.f. sg.t. (6a): id.
ficiurami (fi-ciu-ra-mi), s.f. sg.t. (6a): eara multâ ficiurami la numtâ.
(erau mul_i copii la nuntæ).
cuchilami (cu-chi-la-mi), s.f. (6a); id., r a r.
ficiuricu*, s.m.: ari trei ficiuri_i: unu ficiuricu øi doauâ fiti_i. (are trei
copilaøi: un bæie_el øi douæ feti_e).
_upu, _uchi (_upu, _uchi), s.m. (1): ø-lo _uplu-n bra_â øi s-dusi la
mâ-sa. (øi-a luat pruncu-n bra_e øi s-a dus la mæ-sa).
" ~ , [pruncu_æ]"
pupu, pupâ (pupu, pu-pâ), s.m.f. sg. (pl.?): _i muøutea_â di pupu/
pupâ! (ce frumuse_e de prunc/ [pruncu_æ]!); ? (cf. DDA, s.v).
"copil mic"
cilimeanu, -ea¢i (ci-li-meanu, /-mea¢i), s.m. (1): casâ-mplinâ di
cilimea¢i. (casæ plinæ de copilaøi); earamu cilimeanu cându muri
paplu. (eram copilaø când a murit bunicul); reg.
"copilaø bæie_el/feti_æ" ciupu, ciuchi; ciupâ, ciupi (ciupu, ciuchi; ciu-pâ, /-pi), s.m.f.
(1,1): Maria fea_i unâ ciupâ. (M. a fæcut/ næscut o feti_æ); reg.
copitæ, -e, s.f.
ung•i*, s.f.: ung• ea di calu s-mâcâ, scadi. (copita de cale se
"unghie* ♦ de animal"
mænâncæ, scade).
"copitæ"
cupitâ, -i (cu-pi-tâ, /-ti), s.f. (1): præv§âli au cupiti [ung•i], la
cicioari. (vitele au copite [unghii] la picioare); r a r.
"lovituræ de ~ "
sclo_â, ~ (sclo-_â, ~ ), s.f. (9): sclo_a a callui (copita calului); î• i
deadi unâ sclo_â. (i-a dat o lovituræ de copitæ); v a r. clo_â.
"a lovi cu copita/
sclu_uescu, -iri, -ii, -itâ (sclu-_u-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t:
cu piciorul (øi despre
mi sclu_ui mularea. (mi-dat o copitæ catâri_a);
cara va _â
oameni)"
sclu_uescu unâ! (când o sæ-_i dau un picior!).
"zvârlituræ de picior/
clu_atâ, -æ_ (clu-_a-tâ, /-_æ_), s.f. (1): cu unâ clu_atâ lu-arcæ-n
copitæ"
padi. (cu o zvârlituræ l-a aruncat jos).
copoi ∅ ogar, s.m.
copt, -æ, adj.
coptu, cop_â; coaptâ, coapti (cop-tu, /-_â; coap-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care s-a copt în cuptor" pânea-i coaptâ, ma turta armasi nicoaptâ. (pâinea-i coaptæ, dar
"(fruct/grâu)copt, matur" turta a ræmas necoaptæ); cireaøi coapti (cireøe coapte); grâu
"(tânær) copt la minte"
copt (grâu matur);
fig. ficiorlu-i coptu, feata-i ninga nicoaptâ.
(bæiatu-i copt, fata-i încæ necoaptæ).
"(fruct) care s-a copt"
agiumtu*/ faptu**, adj.: meari/ pruni agiumti/ fapti/ coapti. (mere/
"(tânær) copt la minte"
prune ajunse/ fæcute/ sosite/ coapte);
featâ agiumtâ (fatæ
∅ ajuns*, fæcut**,
coaptæ [la minte]).
∅ sosit, adj.
"ræscopt, copt prea mult" pricoptu, v. supra: coptu , adj.: pânea-i pricoaptâ. (pâinea-i
ræscoaptæ).
"(fruct) copt, matur ♦ "
asitu*, adj.: poami asiti. (poame/ fructe coapte/ mature); reg.
∅ sosit*, adj.
"(fruct) copt, matur"
ju• iu, ju• i; ju• i, ~ (ju• iu, ju• i; ju-• i, ~ ), adj. (3c): peari ju• i (pere
coapte); reg.; r a r.
"care a fæcut puroi/
adunatu*, adj. : sufrân_elu adunatu. (furuncul copt, care a
a colectat"; ∅ adunat*
colectat).
294
ciorbagiu
cor, -uri, s.n.
"grup vocal"
"cor"; ∅ ceatæ*, s.f.
"cor, grup coral/vocal"
∅ horæ, s.f.
corabie, -i, s.f.
"naie* ♦ , vas plutitor"
"corabie"
"supærat ♦ , trist ♦ "
"corabie"
coral ∅ mærgean, s.n.
coran, s.n.
"cartea legilor religiei
musulmane"
coraslæ ∅ colastræ, s.f.
coræbier, -i, s.m.
"care conduce corabia;
næier ♦ "
coræbioaræ, -e, s.f.
"corabie micæ"
"cornule_e uscate
(præjituri)"
huro, -a§ (hu-ro, /-ra§), s.m. (3): cânta hurolu tu bisearicâ. (cânta
corul în bisericæ); reg.
ceatâ*, s.f.: ceata _âni isonlu, la fârøiro_. (corul _ine isonul, la
færøero_i).
coru, -uri (coru, co-ruri), s.n. (1): la noi 'corlu' easti giocu, ma va s§â_emu 'coru' ø-ti ceata* _i cântâ deadunu. (la noi 'corul' este joc
[= horæ], dar vom zice 'cor' øi pentru grupul ce cântæ împreunæ);
N; (cf. RL).
nae* s.f. (6a): tricu apa cu naea. (a trecut apa cu corabia).; 'nae'
easti zboru latinescu. ('naie' este cuvânt latinesc).
câravi, câræyi (câ-ra-vi, /-ræyi), s.f. (6a): Odhiseea agiumsi cu
câravea la chiclopu. (Ulise a ajuns cu corabia la ciclop); e x p r.:
[sta cripatu] canda • i si nicarâ câræyili! ([stæ supærat de] parcæ i
s-au înecat coræbiile!).
catrigu (ca-trigu), s.n. (pl.?): CAV., 200 catregu (corabie, navæ; øi
'catarg'?); v. DDA, s.v).
Curanu (cu-ranu), s.n. sg.t. (1): Curanlu easti nomlu a Tur_iloru.
(coranul este legea musulmanilor).
cârâvyearu, -i (câ-râv-yearu, /-yeari), s.m. (1): cârâvyearlu u du_i
câravea. (coræbierul conduce corabia); øi: cârâvyiotu, /-o_,
cârâvuchilu, /-chi• i (ambele reg).
cârâvuøi, ~ (câ-râ-vu-øi, ~ ), s.f. (9) dim.
curabe, -ea§ (cu-ra-be, /-bea§), s.m. (3): curabea§ cu fârinâ, cualisivâ, (cu nu_i) ø-cu zahari. (coræbioare cu fæinæ, cu leøie, <
cu nuci > øi cu zahær); (nu: "cu lapte", cf. DDA, s.v).
corb, -i, s.m
corbu, corghi (cor-bu, /-ghi), s.m. (1): corghi• i suntu pu• i mæri
"pasære mare carnivoræ, læi. (corbii sunt pæsæri mari, negre); e x p r.: macâ §â_i 'corbu',
neagræ"
laiu va s-hibâ! (dacæ spui 'corb', negru are sæ fie!).
"corb"
coracu, cora_i (co-racu, /-ra_i), s.m. (1), id.: e x p r., Gr. Aut.: —
"a se înræutæ_i ceva
_i-_ fa-cu cora_i• i? — câtu-s-ducu lâescu! (dialog: — ce-_i fac
(afacerile, vremurile)"
corbii? — cu cât trec [înainteazæ], se înnegresc! [= e mereu mai
"a mânca mult"
ræu]); mâcâ câtu unu coracu! [= multu] (mænâncæ cât un corb![=
mult]); v a r. curacu, -a_i.
"corb mare"
gârvanu, -¢i (gâr-vanu, /-va¢i), s.m. (1); id.; v a r. PAP., Lit., 143:
gâvranu.
"biet, nefericit,
corbu, -ghi; corbâ, -bi (cor-bu, /-ghi; cor-bâ, /-bi), adj. (4a): _i
amærât, særman"
plân§i, mumâ corbæ! (de ce plângi, mumæ amærâtæ!); corbulu
∅ negru, adj.
di papu øi-chiru hi• ilu. (bietul bunic øi-a pierdut fiul); _i-¢i pâ_âi,
corba-¢i di io! (ce-am pæ_it, biata de mine!); v a r. fem. coarbâ,
coarbi.
corcoduø, /-æ, s.m./ f.
∅ prun, /-æ, s.m./ f.
corcoli, -i ∅ cocoli, -it
cordon, -e, s.n.
curdhoni, -¢i (cur-dho-ni, /-dho¢i), s.f. (6a): mesea [di featâ/
"curea ♦ de damæ"
mu• eari] streasâ cu curdhonea (mijlocul [de fatæ/ femeie] strâns
cu cordonul).
295
ciocænitoare
corect, -æ, adj.
"cinstit, cu atitudine
ireproøabilæ"
coreean, -æ, s.m.f., adj.
"din Coreea"
corn, -i, s.m.
"copac cu lemn tare
øi fructe roøii"
∅ coarnæ, s.f.
corn, -e, s.n.
"excrescen_æ frontalæ la
rumegætoare"
"a cânta din corn"
"a scoate coarne/
a se obræznici"
"a lua în seamæ"
"col_ ♦ "
cornule_, s.n. (præjituræ)
∅ coræbioaræ, s.f.
cornut, -æ, adj.
"care are coarne"
"încornoratul/dracul"
"care nu are coarne ∅
øut, adj. "
coroanæ ∅ cununæ, s.f.
coroiat (nas ~ ), adj.
∅ cocoøat (nas ♦ ~)
corp, -uri, s.n.
"trup ♦ , corpul uman"
"corp geometric/ceresc"
corectu, -_â; -tâ, -ti (co-rec-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj. (4a): easti omu
corectu, ti¢isitu. (este om corect, cinstit); e x p r.: nu-i uøi di
bisearicâ, nu-i corectu! (nu-i uøæ de bisericæ, nu-i corect!); N.
Coreanu, -¢i; -nâ, -ni (co-re-anu, /-a¢i; /-a-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1),
adj. (4a): Kim Ben Son eara [studentu] coreanu, di Corea.; N.
cornu, -¢i (cor-nu, /-¢i), s.m. (1): cornulu lu-ari lemnulu stresu øi
poamili aroøi, acri. (cornul are lemnul tare øi poamele roøii, acre);
prisini/ mâneri/ cârlibanâ di cornu. (prisnel/ mâner, cap de ciomag
pæstoresc din corn); bot.
cornu, coarni (cor-nu, coar-ni), s.n. (2): ; cornu di vacâ/ birbecu/
_erbu/ zmelciu (corn de vacæ/ berbec/ cerb/ melc); mi-mbuiræ
boulu cu coarnili. (m-a luat boul în coarne); bâtu di trei ori tu
cornu. (a cântat de trei ori din corn);
scoasi coarni ficorlu/
zmelciulu. (a scos coarne bæiatul [s-a obræznicit]/ melcul); em,
_i, va si scotu cornu ma s-mâcu ma multu? (pæi, ce, am sæ scot
un corn dacæ mænânc mai mult?); nu mi bagâ tu cornu mini!
(nu mæ ia în seamæ pe mine!); nu li bagâ ø-tini tuti tu cornu! (nu
le lua øi tu în seamæ pe toate!); prov.: boulu s-leagâ di coarni,
omlu di limbâ! (boul se leagæ de coarne, omul de limbæ!).
cornu, -uri (cor-nu, /-uri), s.n. (1): maea øi-acâ_æ cornulu. (maia
øi-a luat în primire col_ul); unu cornu di pâni (un col_ de pâine).
curnutu, -_; -tâ, -ti (cur-nutu, /-nu_; /-nu-tâ, /-ti), adj. (4a): birbe_i
curnu_. (berbeci cornu_i); eufem.: øi-u bâgæ coada curnutlu!
(øi-a pus coada cornutul/ dracul); §âcu câ ari hi_i curnuti, _i-• i
scotu coarni a_ilui _i li mâcâ, øi hi_i cârøuti, _i nu scotu coarni.
(se zice cæ existæ smochine cornute, ce-i scot coarne celui ce le
mænâncæ, øi øute, ce nu scot coarne).
corpu, -uri (cor-pu, /-puri), s.n. (1): corpulu/ truplu a omlui; cublu
easti unu corpu geometricu. (cubul este un corp geometric);
corpurili di pi _eru s-c• eamâ aøtri. (corpurile cereøti se cheamæ
aøtri); N.
binâliticu, -_i; -câ, -_i (bi-nâ-li-ticu, /-li-ti_i; /-li-ti-câ, /-_i), adj. (4a):
easti bârbatu mari, binâliticu. (este bærbat mare, corpolent).
corpolent, -æ, adj.
"voinic ♦ , bine clædit"
∅ bina, s.f.
corpora_ie ∅ breaslæ, s.f.
corsar, -i, s.m.
cursaru, -i (cur-saru, /-sari), s.m. (1): cursari• i suntu furi di pi"pirat, ho_ de mare"
amari. (corsarii sunt furi/ ho_i de mare); e x p r.: [n-ayu¢isimu]
canda n-avinâ cursari• i! ([ne græbim] parcæ ne-ar vâna corsarii!).
296
ciorbagiu
cort, -uri, s.n.
tendâ, -i (ten-dâ, /-di), s.f. (1): Armâ¢i• i adra tendi di câprinâ
"acoperæmânt♦ temporar cându • i-acâ_a noaptea-n cali. (aromânii fæceau corturi din lânæ
din _esæturæ din pær de de capræ când îi apuca noaptea pe drum)
capræ"
cidâri, -i (ci-dâ-ri, /-dâri), s.f. (6a): s-mutâ ca ghif_â• i cu cidârea!
"cort"
(se mutæ ca _iganii cu cortul!); v a r. ceadâri/ ceadrâ, r a r.
"cort"
puravâ, -æyi (pu-ra-vâ, /-ræyi), s.f. (3a): adra puræyi-n cali, ti
"a-øi face capul cort/
dur¢eari. (fæceau corturi pe drum, pentru dormit; e x p r.: fæ-_
a cæuta o solu_ie"
caplu puravâ øi-ve§ cum s-lu-ndre§i lucrulu. (fæ-_i capul cort/ fæ
din cap cort [= crapæ-_i capul] øi vezi cum sæ-l rezolvi lucrul).
cortegiu, -i, s.n.
paree*, s.f.: avurâ paree mari la numtâ. (au avut cortegiu mare la
"mul_ime care înso_eøte nuntæ).
o nuntæ"; " ~ "
chindrâ, -i (chin-drâ, -dri), s.f. (1): id.; reg., r a r.
∅ companie*, s.f.
corupt ∅ stricat, adj.
corvoadæ ∅ angara, s.f.
cosaø, -i, s.m.
cusuitoru, -i (cu-su-i-toru, /-tori), s.m. (1): la noi avea maøi bârba_
cusuitori, _i cusuea iarba. (la noi erau numai bærba_i cosaøi,
"bærbat care coseøte
iarba"
care coseau iarba); øi: cusâgi, /-gea§, r a r.
Cosânzeana, n.pr. f.
Muøata-a-Loclui (mu-øa-ta lo-clui), n.pr. f. cp.: ø-vini Gionili"Frumoasa-Frumoaselor/ Aleptu di u lo Muøata-a-Loclui înveastâ. (øi a venit Junele-Ales
Ileana Cosânzeana"
[Fæt-Frumos] de a luat-o pe Frumoasa-Pæmântului [Ileana
Cosânzeana] de nevastæ).
"~"
Fa_a-a-Loclui (fa-_a loc-lui), n.pr./s.f. cp.: Fa_a-a-Loclui easti unâ
cu Muøata-a-Loclui. (Fa_a-Pæmântului este una [aceeaøi] cu
Frumoasa"micæ (mineral
Pæmântului); cheatra albâ, _i lu_eaøti ca sfildiølu, s-c• eamâ tutu
strælucitor)"
'fa_a-a-loclui' (piatra albæ care luceøte ca sideful se cheamæ tot
'fa_a-pæmântului' [= micæ]), geol.
cosi, vb.
cusuescu, -iri, -ii, -itâ (cu-su-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t: u
cusuescu iarba cu coasa. (o cosesc iarba cu coasa).
"a tæia iarba cu coasa"
cosire, s.f.vb.
cusueari (cu-su-ea-ri), s.f.vb. (6a): va cusueari iarba, câ criscu
(cosit, s.n.vb)
mari. (trebuie cositæ iarba, cæ a crescut mare); → ti cusueari u
"ac_iunea de a cosi"
cusuirâ. (de cosit au cosit-o).
cosit, -æ, adj.
cusuitu, -_; -tâ, -ti (cu-su-itu, /-i_; /-i-tâ, /-ti), adj. (4a): iarbâ
"care a fost cosit"
proaspitu cusuitâ (iarbæ cositæ proaspæt).
cositor, -i, s.n.
câlae (câ-la-e), s.f. sg.t. (6a): vasili s-yânusescu cu câlae. (vasele
"staniu, metal alb,
se spoiesc cu cositor); e x p r.: î• i trapsi unâ câlae! (i-a tras un
moale, folosit la spoit"
cositor/ o spoialæ! [= l-a pæcælit]).
"cositor; spoire"
yanumâ (ya-nu-mâ), s.f. sg.t. (1): tava u yânusii cu yanumâ. (tava
"spoialæ/pæcælealæ"
am spoit-o cu cositor); e x p r.: _i yanumâ-• i trapsi! (ce spoialæ/
pæcælealæ i-a tras!).
cositori, vb.
yânusescu, -iri, -ii, -tâ (yâ-nu-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b)
"a spoi, a da arama
t: bâcârlâchea u yânusescu ghif_â•i cu yanumâ/ câlae.
cu cositor"
(aræmæria o cositoresc _iganii cu cositor); v a r. FC: yunusescu.
cositorire, s.f.vb.
yânuseari (yâ-nu-sea-ri), s.f.vb. (6a): voru yânuseari tingirea§• i di
(cositorit, s.n.vb)
bâcâri. (trebuie cositorite/ spoite tingirile de aramæ); → avemu
"faptul de a cositori"
vasi ti yânuseari. (avem vase de spoit); v a r FC: yunuseari.
cositorit, -æ, adj.
yânusitu, -_; -tâ, -ti (yâ-nu-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care a fost cositorit/
bâcârea yânusitâ lu_eaøti. (arama spoitæ luceøte); vasi yânusiti
spoit"
(vase spoite); v a r. FC: yunusitu.
297
ciocænitoare
cosi_æ, -e, s.f.
"pærul împletit al femeilor, coadæ împletitæ"
"floarea 'cosi_æ' "
cusi_â, ~ (cu-si-_â, ~ ), s.f. (9): le-ari cusi_âli sup_âri.. (le are
cosi_ele sub_iri); ari unâ lilici _i s-c• eamâ 'cusi_â', _i u-adunâ
featili ti Tayeani [Ta Yeani, ti Gâleatâ] di-øi-ndregu gâleata. (este
o floare ce se cheamæ ' ~ ', pe care o adunæ/ culeg fetele de
Sânziene de-øi împodobesc gæleata).
"cosi_æ,
coadæcuseauâ, -ei (cu-sea-uâ, cu-sei), s.f. (3), id.; (la Samarina, cf,
împletitæ"
DDA, s.v).
"~"
pâltâni_â, ~ (pâl-tâ-ni-_â, ~ ), s.f. (9): cu pâltâni_âli arcati pi
pâltæri. (cu cosi_ele aruncate pe spate); v a r. etim. plâtâni_â;
reg.
cosmic, -æ, adj.
cosmicu, -ci; -câ, -ci (cos-micu, -mici; /-mi-câ, /-ci), adj. (4a):
"care _ine de cosmos"
fenomenu cosmicu, di-tu cosmosu; di naturâ cosmicâ ; N.
cosmos, s.n.
cozmu (coz-mu), s.n. sg.t. (1): nu-ari altu ca elu tu cozmu! (nu-i
"lume ♦ "
altul ca el în lume!).
"univers infinit, organizat" cosmosu (cos-mosu), s.n. sg.t. (1): pitricurâ sateli_ tu cosmosu.
∅ haos, s.n.
(au trimis sateli_i în cosmos); fiz.; N.
cosor, -e, s.n.
clâdhiftiru, -i (clâ-dhif-tiru, /-ti-ri), s.n. (2): cu clâdhiftirlu [ca unâ
"cu_it scurt cu vârful
sea_irâ ¢icâ] s-ata• i ayi¢ea ø-lumæchili di po¢i. (cu cosorul [ca o
încovoiat"
seceræ micæ] se taie via øi crengile pomilor).
cosorât, -æ, adj.
clârsitu, -_; -tâ, -ti (clâr-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): ayi¢i
"care a fost cosorât"
clârsitâ/ po¢i clârsi_ (vie cosorâtæ/ pomi cosorâ_i).
[cosorâturæ], s.f.
clâsturâ, -i (clâs-turâ, -turi), s.f. (3a): câ§u multâ clâsturâ. (a
"ceea ce cade la cosorât" cæzut multæ cosorâturæ).
cosorî, vb.
clârsescu, -iri, -ii, -itâ (clâr-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b) t:
"a curæ_a via cu cosorul" clârsimu po¢i• i øi-ayi¢ea. (am cosorât pomii øi via).
cost, -uri, s.n.
custu (cus-tu), s.n.sg.t. (1): _i custu ari aestu catife? (ce cost are
"pre_ ♦ "; ∅ costa, vb.
aceastæ catifea/ cât costæ?).
costa, vb.
fa_i*, vb. unipers.: câtu fa_i killu di caøu? (cât face kg. de caø/
"a valora ♦"
brânzæ?); câtu _â fa_i lucrulu? (cât î_i face lucrul [= presta_ia]/
∅ face*, vb.
cât sæ-_i dau... ?); (face/ costæ mul_i bani o casæ nouæ); fa_i
mul_â pâra§ unâ casâ noauâ.
"a costa"
custuseaøti, -siri, -si, -itâ (cus-tu-seaø-ti, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
"a-l costa/ a-l durea
unipers.: î• i custuseaøti multu numta. (îi costæ mult nunta);
a-l jigni"
fig.: multu-¢i custusi zborlu _i-¢i §âseøi! (mult m-a costat/ durut/
jignit cuvântul ce mi l-ai zis!); v a r. custiseaøti.
costeliv, -æ, adj.
castanicavu, -yi; -vâ, -vi (cas-ta-ni-cavu, /-cayi; /-ca-vâ, /-vi), adj.
(despre miezul nucilor)
(4a): nu_i castanicavi, _i nu s-curâ. (nuci costelive, ce nu se
"care nu iese din coajæ" curæ_æ); øi: custânicu, -ni_i, -ni-câ, -ni-_i; øi: costenlivu, /-liyi, /∅ slab, adj.
li-vâ, /-li-vi (cf. DDA, s.v; ?).
custumi, -¢i (cus-tu-mi, /-tu¢i), s.f. (6a): ari custumi noauâ
costum, -e, s.n.
"hainæ + pantalon(bærb)/ Steryiulu. (are costum nou S. ); custum-tayioru (costum-taior, de
taior +fustæ (de damæ)" damæ); pop.; costumu, -i, N..
"tacâm, toaletæ"
tâcâmi, -¢i (tâ-câ-mi, /-câ¢i), s.f. (6a): si-nviscu tu tâcâmea di
∅ strai, s.n.
§iniri. (s-a învæscut/ îmbræcat în tacâmul/ costumul de mire);
∅ echipaj, s.n.
ari soi di soi di tâcâ¢i. (are fel de fel de toalete).
298
ciorbagiu
coø, -uri, s.n.
"obiect împletit din nuiele, cu toartæ/ -e, pentru
fructe etc." ∅paner, s.n.
∅ bubæ,s.f., ∅ zimbil, s.n.
"coø"; ∅ stup, s.n.
∅ hogeag, s.n.
coøu, -uri (coøu, co-øuri), s.n. (1); (?).
câlathâ, -æthi (câ-la-thâ, /-læthi), s.f. (3a): unâ câlathâ di meari
(un coø de mere); e x p r., Gr.Aut.: eh, va-• i bagâ øi-a lui vârnu
câlatha-n capu [ta si si-nsoarâ]! (ei, are sæ-i punæ øi lui vreunul/
cineva coøul pe cap! [ca sæ se-nsoare; cf. 'a-i pune pirostriile']).
cuøori, -i (cu-øo-ri, /-øori), s.f. (6a): purta-n capu cuøorea. (purta
coøul pe cap); alghinili herbu tu cuøori. (albinele fierb/ zumzæie
în stup).
"coø, stup"
cuøe• iu, -i (cu-øe• iu, /-øe-• i), s.n. (2); id., r a r.
coøar, -e, s.n.
cuøari, -eri (cu-øa-ri, /-øeri), s.f. (6a): misurlu-lu _ânemu tu cuøari.
"pætul din nuiele, pentru (porumbul îl _inem în coøar).
pæstrat porumbul"
coøciug, -e, s.n.
scamnu*, s.n.: mortulu-lu bagâ tu scamnu. (mortul îl pun în
coøciug/ scaun); 'scamnu' -i zboru latinescu. ('scaun' e cuvânt
"ladæ în care se pun
latinesc); ræsp.
mor_ii"; ∅ scaun*, s.n.
" ~ "; ∅ cutie*, s.f.
cutie*, s.f., id.; reg.
" ~ "; ∅ ladæ*, s.f.
sinduchi*, s.f., id.; ræsp.
"coøciug, sicriu"
chivuri, -i (chi-vu-ri, /-vuri), s.f. (6a), id.; PERD., 55, poet.: S'nniadari chivure bunæ. (sæ-mi faci sicriu bun); reg.
"~"
cufciugu, -§i (cuf-ciugu, /-ciu-§i), s.n. (2); reg.; r a r.
"~"
xilucrevati, -_ (xi-lu-cre-va-ti, /-va_), s.f. (6a), id.; reg.
coøciugar, -i, s.m.
cufciugaru, -i (cuf-ciu-garu, /-gari), s.m. (1): la noi nu-avea
"cel ce face coøciuge"
cufciugari, scamnili/ cutiili ti mor_â li-adra limnarlu. (la noi nu erau
coøciugari, sicriile pentru mor_i le fæcea tâmplarul); (?); (v. DDA,
s.v., apud Mih., 170; refæcut dupæ RL ?).
coøcogea(mite), adj.
∅ cogeamite, adj.
coøcovi ∅ desfoia, vb.
coømar, -e, s.n.
pumoarâ, pumori (pu-moa-râ, /-mori), s.f. (3a): mi-apitrusi/ mi
strin§ea/ mi zgruma pumoara noaptea aestâ. (m-a apæsat/
"apæsare, sufocare;
vis urât"
strâns/ sugrumat coømarul în noaptea asta); _i im¢i maøi tu
""cobe, piazæ rea"
læi, ca vârnâ pumoaræ?! (de ce umbli numai în negre/ doliu, ca o
cobe/ piazæ rea?!); (niciodatæ: "aiurealæ", cf. DDA, s.v).
coøule_, -e, s.n.
câlâthicâ, - i (câ-lâ-thi-câ, /-thici) s.f. (6a); dim. (< câlathâ
"coø mic"
"coø ♦"); øi: câlâthucicâ, /-chi, câlâthuøi, ~ .
cot, coate/co_i, s.n.m.
cotu, coati (cotu, coa-ti), s.n. (2): mi-agudii tu cotu. (m-am lovit la
"unghiul bra_ului"
cot); ari aroazi tu coati, di nilari. (are rosæturi la coate, de
nespælare); mi scumbusii pânâ di coati. (m-am suflecat pânæ la
"unitate de lungime"
coate); anat.; → pl. co_ (co_), s.m. (1): loai §a_i co_ di pân§â.
(de la degete la cot)
(am luat zece co_i de pânzæ); → loc. adv.: în-cotu: CAV., 454:
"degeaba, în zadar"
n-cotu grescu. (în deøert græiesc/ strig); DAN., 172: se nu
blastimæ n-cotu; se nu o • ai numa... træ n-cotu. (sæ nu
blesteme-n zadar; sæ nu-l iei numele... în deøert); BEZA, 454: Øiiu mi duc mi •ea cæ¢ina/ øi n cot caftu-aræsbunare. (øi unde mæ
duc mæ ia/ apucæ îndurerarea/ focul, øi-n zadar caut ræzbunare/
"lungime de un bra_"
îmbunare).
∅ bra_*, s.n.
bra_u*, s.n.: bra_lu di pân§â-i ma mari di cotlu di pân§â. (bra_ul
"lungime de un bræ_at"
de pânzæ-i mai mare decât cotul de pânzæ).
∅ bræ_at*, s.n.
brâ_atu*, s.n.: brâ_atlu-i ma mari di bra_lu øi-di cotlu di pân§â.
(bræ_atul este mai mare decât bra_ul øi decât cotul de pânzæ).
299
ciocænitoare
cotæ, -e, s.f.
parti*, s.f.: da parti cathi mesu. (dæ parte în fiecare lunæ).
"parte* ♦ ; propor_ie"
analuyu (a-na-luyu), s.n. sg.t. (1): reg., r a r.
cotcodac!, interj.
cot-cot-cot! (cot-cot-cot!), interj.: gâ• ina fa_i cot-cot-cot!, cucotlu
(imitæ sunetul scos
fa_i cucuricuuu! ø-cucuticilu fa_i chi-chi-chi-chiiii! (gæina face... ,
de gæinæ)
cocoøul face... , cocoøelul face... !).
cârcâre§u, -ari, -ai, atâ (câr-câ-re§u, /-ri-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb.
cotcodæci, vb.
(1b) i/r: gâ• ina cârcârea§â, va s-oauâ/ easti ti uuari. (gæina
"a da semne de ouat
(despre gæinæ), a cârâi♦" cotcodæceøte, are sæ se ouæ / este de ouat / p e ouate/ stæ
"a râde zgomotos"
sæ ouæ) ; r:
"a se culca cu altul,-a/
s-cârcâri§arâ di-arâdeari featili. (fetele au râs zgomotos/ ca niøte
în altæ parte decât gæini); e x p r.: a• iurea cârcârea§â øi-a• iurea oauâ. (aiurea [=
acasæ"
într-o parte] cotcodæceøte øi aiurea [= în altæ parte] se ouæ).
cucinâ*, s.f.: gâ• i¢ili dormu tu cucinâ. (gæinile dorm în cocinæ/
cote_, -e, s.n.
"cocinæ*♦ pentru gæini/ cote_); ræsp.
pentru porci"; " ~ "
cutea_â, -e_ (cu-tea-_â, /-te_), s.f. (3a), id.
"~"
câsistrâ, -i (câ-sis-trâ, /-tri), s.f. (1): PAP., B., 108: s-trapsi pânâ la
cæsistra gæ• i¢lor. (s-a târât pânæ la cote_ul gæinilor); reg.
"cote_ de gæini"
cumasu, -uri (cu-masu, /-ma-suri), s.n. (1), id.; reg., r a r.
coti, vb. ∅ frângu/øu_u/
strâmbu (calea), vb.
cotituræ ∅ sucituræ, s.f.
cotit, -æ, adj.
cuturosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-tu-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj.
(4a): Gr. Aut.: cali/ apâ multu cuturoasâ (cale/ apæ foarte
"care face coturi, cotit"
∅ sucit, adj.
coturoasæ); (cf. øi rom. dial. 'cale coturoasæ'); (< cotu 'cot' ♦ ).
cotoi, ~ , s.m.
macearocu, -_i (ma-cea-rocu, /-ro_i), s.m. (1): macearo_i• i alagâ
dupâ câtuøi. (cotoii aleargæ dupæ pisici).
"motan, masculul
pisicii ♦"; ∅ pisic, s.m.
maciocu, -_i (ma-ciocu, /-cio_i), s.m. (1), id.; r a r.
co_ofanæ, -e, s.f.
caracaxâ, -i (ca-ra-ca-xâ , /-ca-xi [-cac-sâ, /-si], s.f. (1): caracaxa-i
"pasære cu coada
pu• iu cu coadâ lungâ, lae pi pâltæri, albâ pi cheptu. (co_ofana-i
lungæ"
pasære cu coada lungæ, neagræ pe spate øi albæ pe piept); v a
r. FC: haracast(r)â, hârâhastâ (cuvânt nefixat; < gr. καρακαξα);
zool.
covatæ, -i, s.f.
cuvatâ, -æ_ (cu-va-tâ, /-væ_), s.f. (3a): cuvatâ di/ cu lapti (covatæ
"vas/recipient de lemn"
de/cu lapte); î• i bâgarâ cuvata a callui. (i-au pus covata/ ventuza
"a pune ventuzæ calului" [contra dalacului] calului);
fig.: bagâ-• i cuvata! [= fæ-• i-u
"a-i face hatârul ♦ "
hâtârea!/ dæ-• i _i _â caftâ/ §â ca elu!]. (pune-i covata! [= fæ-i
∅ concesie; ∅ cutie, s.f.
hatârul!/ dæ-i ce _i-a cerut!/ zi ca el!]).
"covatæ"
cuve• iu, -i (cu-ve• iu, /-ve-• i), s.n. (2): PAD., 2, 98: cuvelliu =
∅ gæleatæ*, s.f.
cuvæ* di lemnu, _i bæga grænu, lapte. [cuve• iu = cuvæ di lemnu,
∅ cældare**, s.f.
_i bâga grânu, lapti] (covata = cældare** de lemn pentru lapte,
pentru grâu).
covæ_icæ, -le, s.f.
cuvâticâ, -ci (cu-vâ-ti-câ, /-ti-ci), s.f. (3a): aca_u aloatlu tu
"covatæ micæ"
cuvâticâ. (prind/ fac aluatul [cu drojdia] în covæ_icæ); øi: cuvâtici/
cuvâtuøi; dim.; (< cuvatâ "covatæ ♦ ").
"covæ_icæ micæ,
cârniciu, -i (câr-niciu, /-ni-ci), s.n. (2): Gr. Aut.: cârnicilu-i ti
cu capac, în formæ
_âneari aloatu di la unâ frimitari la altâ, câ ari câpachi ø-nu • ea
de castronaø ♦ ,
vimtu. ( ~ este pentru _inut aluat [= ca drojdie] de la un fræmântat
de pæstrat aluat"
la altul, cæ are capac øi nu ia aer); (S necun. în DDA).
"covæ_icæ pentru
cupacu, -_i (cu-pacu, cu-pa-_i), s.n. (2): _ânu caøu tu cupacu [cu
brânzæ"
câpachi]. (_in brânzæ în ~ [cu capac]); r a r.
300
ciorbagiu
covor, -e, s.n.
"aøternut*♦ de pus
pe jos"; ∅ chilim*, s.n.
"covor persan/egiptean"
aøtirnumintu*, s.n.: în-padi bâgæmu aøtirnumintu di _i vemu:
chilimi, psathâ. (pe jos punem aøternut din care avem: covor,
rogojinæ).
chilimi*, s.f.: chili¢ili ti-tu uda§• i a_e• i bu¢i• i suntu di lânâ, cu
cuba§ i cu yiuri. (chilimurile pentru [pus pe jos] în odæile cele
bune sunt de lânæ, cu pætrate/ romburi sau cu dungi); chilimi di
Pirsie, di Misirie. (covoare de Persia, de Egipt).
"covor prost, de 'cæprinæ' mutafi, -æhi (mu-ta-fi, /-tæhi), s.f.: mutæhili di câprinâ li-adra
(lânæ de capræ)"
cæ• iuri, ti-n padi, ti pi ca• i/ mulæri; frân§âli* di mutafi li cusea
øi"preø ♦ "
adra chili¢i ti-tu uda§• i cu tri_eari mari. ( ~ din lânæ de capræ le
fæceau preøuri, [de pus] pe jos, pe cai; foile de ~ le coseau øi
fæceau covoare pentru camerele cu trecere mare).
"covoare înguste de pus ugiclâchi, -i (u-gi-clâ-chi, /-clâchi), s.f. (6a): Gr. Aut.: ugiclâchili
în jurul sobei"
eara strimti øi li-aøtirnea di-avârliga di ugeachi. ( ~ erau strâmte
∅ pæturæ (de cal/catâr)
øi le aøterneau împrejurul hogeagului/ vetrei/ 'sobei')..
"covor îngust,
mindirlâchi, -i (min-dir-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a): Gr. Aut.:
scoar_æ de lavi_æ"
mindirlâchili li _âsea lun§i, di lânâ, øi-acupirea cu eali minderili, _i
∅ flocatæ, s.f.
øidea oaspi_• i. (~ le _eseau lungi, de lânæ, øi acopereau cu ele
lavi_ele, ce/ pe care øedeau oaspe_ii).
covoraø, -e, s.f.
chilimuci, ~ (chi-li-mu-ci, ~ ), s.f. (9); dim. ; (< chilimi "chilim ♦ ").
"covor mic"
covrig, -e, s.n.
"aluat copt în formæ
de inel/opt"
"covrig de Cræciun"
∅ covrigel, s.m.
"covrig, colac ♦ "
ghiuvrecu, -_i (ghiu-vrecu, /-vre_i), s.m. (1): ghiuvreclu-i adraru di
aloatu di pâni, øu_âtu ca nelu. (covrigul este fæcut din aluat de
pâine, ræsucit ca un inel).
colindu, -i (co-lin-du, /-di), s.f. (1): ti Crâciunu, lâ da colindi a
culindariloru. (de Cræciun, le dæ covrigi colindætorilor).
clurâ, -i (clu-râ, /-ri), s.f. (1): PAP., Lit., 717: Colinde,/ melinde,/
dæ-¢i maie clura,/ câ va-_i frâng misura... (colinde, melinde [=
færæ sens, o repetare], dæ-mi maie colacul, cæ-_i voi sparge
strachina); reg.
covrigar ∅ simigiu, s.m.
covrigel, -i, s.m.
cularachi, -æchi (cu-la-ra-chi, /-ræchi), s.f. (6a); dim.; (< clurâ
"covrig").
"covrig mic"
[coz, -uri], s.n.; "atu ♦ "
cozu, coazi (cozu, coa-zi), s.n. (2): la gioclu aestu avemu cozu
"culoare care dæ tonul
spathiili. (la jocul acesta avem coz/ atu treflele).
la unele jocuri de cær_i"
cozonac, -i, s.m.
cuzunacu, -_i (cu-zu-nacu, /-na_i), s.m. (1): aoa, tu România,
"præjituræ din aluat
învi_arâ Armânili si-adarâ cuzunacu: aloatu criscutu cu oauâ,
dospit"
zahari, umtu øi nu_i (aici, în România, au învæ_at aromâncele sæ
facæ cozonac: aluat crescut, cu ouæ, zahær, unt øi nuci); (< RL).
cra!, interj.
crau! crau! (crau! crau!), interj.: corghi• i/ cora_i• i aurlâ crau, crau!
(imitæ croncænitul
(corbii urlæ ~ );
_i ti du_i tutu crau, crau, canda prâxeøti
corbilor/ciorilor"
araulu?! (de ce o _ii tot cra-cra, parcæ cobeøti a ræu?!); — li
"a cobi ♦ "; "deloc"
øtie tur_eøtili? — ba, crau! [dipu] (— øtie turceøte? — aø, cra!
[deloc]).
301
ciocænitoare
crac, -i, s.m.
"un picior de pantalon"
"nerecunoøtin_æ"
crac!, interj.
(imitæ zgomotul de
spargere, cræpare"
cracæ ∅ creangæ, s.f.
crampæ, -e, s.f.
"durere abdominalæ"
∅ muøcare*s.f.
∅ muøca**, vb.
"colicæ"
crampona, vb.
"a se lipi* ♦ de cineva"
pudhunaru, -i (pu-dhu-naru, /-na-ri), s.n. (2): cânili • i-arupsi
pudhunarlu di pantalonâ. (câinele i-a rupt cracul pantalonului);
e x p r iron., vulg.: em, mutrea-lu tini ghini hi• i-tu, câ va _-u
spunâ pi-tu pudhunaru! (pæi, îngrijeøte-l tu bine pe fiu-tæu cæ o
sæ _i-o arate prin crac! [= o sæ-_i arate organul masculin, adicæ
nerecunoøtin_a).
crac!, interj: oslu/ scândura fea_i crac! øi s-frea§i! (osul/ scândura
a fæcut crac! øi s-a spart!).
mâøcari*, s.f.: mi-acâ_æ mâøcarea/ amu unâ mâøcari! (m-a
apucat durearea de burtæ/ am o crampæ/ niøte crampe!!); øi: mi
mâøcâ** pântica. (mæ muøcæ/ doare pântecele/ burta).
strofu (strofu), s.m. (n.?; pl. ?), (1): î• i intræ stroflu a iapâ• ei. (i-a
intrat boala/ cârcelul iepei).
alâchescu*, vb. r: si-alâchi di mini ø-nu-ascapu di elu. (s-a lipit de
mine øi nu scap de el); e x p r.: si-alâchi di tini ca câcatlu di
pâpu_â. (s-a lipit de tine ca cæcatul de pantofi).
craniu, s.n.∅ _eastæ, s.f.
crap, -i, s.m.
crapu, crachi (crapu, crachi), s.m. (1): craplu-i pescu di apâ dul_i,
"peøte de apæ dulce"
cu • iuspili mæri. (crapul este peøte de apæ dulce, cu solzii mari);
zool.
cratimæ, -e, s.f.
cratimâ, -i (cra-ti-mâ, / -mi), s.f. (1): cratima-i linie di ligâturâ: iu-i
"liniu_æ ♦ de unire"
dada?; si-adunarâ tu_. (cratima e linie de legæturæ: unde-i
mama?; s-au adunat to_i); N.
cravatæ, -e, s.f.
ligâturâ*, s.f.: Gr. Aut.: Halciulu øi-u chiru ligâtura di di guøi. (H.
"podoabæ, legæturæ de øi-a pierdut legætura de la gât/ cravata).
pus la gât" (bærb)
pâtlicâ, -_i (pâ-tli-câ, /-_i), s.f. (3a); id.; v a r. pântlicâ; reg., înv.
"cravatæ"; " ~ "
crâvatâ, -æ_ (crâ-va-tâ, /-væ_), s.f. (3a), id.; (cf. L. BALC.; < croat
hrvat).
cræcanæ, -e, s.f.
∅ furcæ,furculi_æ, s.f.
Cræciun, -uri, s.n.
Crâciunu (crâ-ciunu), s.n. sg.t. (1): ti Crâciunu, s-fea_i Hristolu.
"særbætoarea naøterii
(de Cræciun, s-a næscut Hristos); v a r. Cârciunu.
Domnului"
Aprindu Crâciunu, s.cp. (adv. + n.pr): (Ajunul Cræciunului).
"Ajunul Cræciunului"
Colinda (co-lin-da), s. invar.: ti Colinda, yinu ficiori• i di cântâ. (de
∅ ajun, s.n.
Ajun, vin copiii de cântæ).
cræi_æ, -e, s.f.
bul_otâ, -i (bul-_o-tâ, /-ti), s.f. (1): bul_ota-i floari di grâdinâ.
"floare galbenæ"
(cræi_a-i floare de grædinæ); bot.
cræn_æni ∅ scâr_âi, vb.
302
ciorbagiu
cræpa, vb.
"a (se) despica, a se
desface în bucæ_i,
a plesni ♦ "
"a cræpa de cælduræ/
sete/supærare ♦ etc."
"a (se) supæra
a supæra pe cineva"
"a mânca pe rupte"
"a-øi cræpa mintea"
crepu, cripari, -ai, -atâ (crepu, cri-pa-ri, /-pai, /-pa-tâ), vb. (1) i/t/r:
→ i/r: (s-) cripæ casa/ masa/ scândura/ fligeana. (a cræpat casa/
masa/ scândura/ filigeanul [ceaøca]); i:
fig.: cripai di câldurâ/
arcoari/ foami/ seati/ arøini/ inati/ eryu etc. (am cræpat de
cælduræ/ frig/ foame/ sete/ ruøine/ mânie/ supærare etc); → t:
nu mi creapâ, lai frate! (nu mæ cræpa/ supæra, mæi frate! [=
frate, fiu, prieten]); e x p r.: cheatra creapâ, omlu nu creapâ.
(piatra crapæ, omul nu crapæ); mâcarâ di criparâ. (au mâncat deau cræpat/ pe sæturate); î¢i crepu mintea [ta si-aduchescu]! (îmi
cræp mintea [ca sæ în_eleg]!); — _i? — _i... s-_â creapâ! (i se
ræspunde cuiva care, nepoliticos, întreabæ simplu:— ce? — ce...
sæ cræpi [obraznicule!]); CAR., Stih, 108: mi cripæ, bu§a si-• i
"a cræpa de ruøine"
creapâ! (m-a cræpat/ supærat, buza sæ-i crape!); ma ghini s-_â
"a-i cræpa buza/numele"
creapâ numa, di câtu s-_â iasâ numa! (mai bine sæ-_i crape
numele decât sæ-_i iasæ
numele
[ræu]!);
ptiu
[ascuchindalui], si-• i creapâ numa [a
draclui]! [ptiu [scuipând], sæ-i crape numele [dracului]!);
eh,
"cræpa-i-ar numele!"
"a cræpat un drac"
cripæ draclu, s-fea_i lucrulu! (ei, a crapat dracul, s-a fæcut
"a se cræpa de ziuæ,
treaba!).
a se ivi zorile ♦ "'
creapâ §uua, vb. unipers.: ia, cripæ §uua! (iatæ, s-a cræpat de
"a cræpa, a despica*♦"
ziuæ!).
∅ plesni, vb.
"a cræpa, a cresta ♦ "
disicu*, vb. t: li disicai leamnili. (le-am despicat lemnele); fig.: mi
∅ ciopli, vb.
disicai di plân§eari. (am cræpat de plâns).
schize§u, -ari, -ai, -atâ (schize§u, /-za-ri, /-zai, /-za-tâ), vb. (1b) t:
schizai îndouauâ limnici/ scândurici. (am cræpat câteva
lemniøoare/ scândurele).
cræpare, s.f. (vb).
cripari, -æri (cri-pa-ri, /-pæri), s.f. (vb), (6a): nu u-aøtiptamu ahtari
(cræpat, s.n.vb)
cripari. (nu ne aøteptam la aøa supærare); avurâ multi cripæri.
"faptul de a (se) cræpa/
(au avut multe supæræri); → voru cripari aesti leamni. (trebuie
supæra"
cræpate aceste lemne); → ti cripari nu cripæ geamea/ nu nâ
creapâ fumea• ea. (de cræpat nu s-a cræpat geamul/ nu ne crapæ
"moarte" (imprec)
[= supæræ] copiii).
cripatu (cri-patu), s.n.sg.t. (1): s-_-u da cripatlu! (sæ-_i dea/ sæ te
ia cræpatul [= moartea]).
cripatu, -_; -tâ, -ti (cri-patu, /-pa_; /-pa-tâ, /-ti), adj. (4a): measâ/
cræpat, -æ, adj.
"care este cræpat,
bu§â cripatâ, leamni/ mâ¢i cripati (masæ/ buzæ cræpatæ, lemne/
plesnit ♦ "
mâini cræpate);
fig. : eara/ stâtea multu cripatu omlu. (era/
"supærat ♦ , necæjit ♦"
stætea [= era] foarte supærat omul).
cræpæturæ, -i, s.f.
cripiturâ, -i (cri-pi-tu-râ, /-turi), s.f. (3a): murlu ari cripituri. (zidul
"plesnituræ, spærturæ"
are cræpæturi); mutreaøti pri-tu cripiturili di gardu. (se uitæ prin
cræpæturile gardului); v a r. cârpiturâ.
cræpet, s.n.
crepu, -uri (crepu, cre-puri), s.n. (1): easti crepu astâ§. (este
"cælduræ mare"
cræpet [= cælduræ mare] astæzi); fig.: di iu vini creplu aestu?
"supærare ♦ mare"
(de unde a venit cræpetul [= supærarea] æsta?); câti crepuri!
"boalæ (la oi)"
(câte supæræri!); • i-u deadi creplu. (l-a lovit cræpetul [lit.: i-a dat
"lovi-te-ar moartea!"
cræpetul]); s-_-u da creplu! (sæ-_i dea/ vinæ cræpetul!).
"cræpet, difterie"
§âpi (§â-pi), s.f. sg.t. (1)/ §âpitu (§â-pitu), s.n. sg.t. (1)/ §âpitâ (§â"moartea"
pi-tâ), s.f. sg.t. (1): s-_-u da §âpea/ §âpitlu/ §âpita! (lovi-te-ar
cræpetul/ difteria/ moartea!).
303
ciocænitoare
crâcni, vb.
"a se împotrivi,
a îndræzni,
a scoate glas (mai
ales negativ)"
"a croncæni ♦ "
crâng, s.n. ∅ sihlæ, s.f.
crea, vb.
"a face*, ** ♦ ceva
nou"
"a crea pe cineva/ceva,
a plæsmui"
"a apæsa"
"a crea artæ"
"a se naøte, a fi creat
de cineva"
"a crea lucræri
de artæ"
creangæ, -i, s.f.
"ramuræ de dafin"
"ramuræ, cracæ"
"creangæ"
"~"
"crengu_æ"
"creangæ"
"~"
cârle§u, cârli§ari, -ai, -atâ (câr-le§u, câr-li-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb.
(1b): cârlea§â vârnu? (crâcneøte vreunul?); nu cârle§u dinintea
alu papu. (nu crâcnesc înaintea/ în fa_a bunicului); vârnu elevu
nu-ari cârli§atâ tu clasa a lui. (nici un elev nu a crâcnit în clasa
lui); corghi• i cârlea§â zburândalui pisti capiti. (corbii croncæne
zburând peste capete); v a r. FC scârle§u.
facu*/ adaru**, vb. t: Dumni§æ u fea_i/ u-adræ lumea. (Dumnezeu
a fæcut lumea).
plâse§u, -ari, -ai, -atâ (plâ-se§u, /-sa-ri, /-sai, /-sa-tâ), vb. t/r: → t:
omlu lu-ari plâsatâ Dumni§æ. (pe om l-a creat Dumnezeu);
plâsea§-u niheamâ pânea, criscu multu analtâ. (apas-o pu_in
pâinea, a crescut prea înaltæ);
Venus u plâsarâ artiøti• i tu
marmaru, tu cheatrâ,
î• i deadirâ soi di soi di fa_â. (pe Venus au creat-o artiøtii în
marmoræ, în piatræ, i-au dat fel de fe_e); → r: aøi mi plâsai,
ahtari escu. (aøa m-am creat [= am fost creatæ], aøa sunt).
cree§u, creari, creai, creatâ (cre-e§u, cre-a-ri, cre-ai, cre-a-tâ),
vb. (1b) t: artistulu creea§â lucræri di artâ. (artistul creeazæ
lucræri de artæ); N; (cf. RL).
virginâ (vir-gi-nâ), s.f. (1): AROUM., 39: "virginæ 'rameau de
laurier' (du lat. verbena)"; virgina-i lumachea di dhaf¢eauâ.
(verbina-i creanga de dafin); ? (neat. DDA).
crancâ, cræn_i (cran-câ, cræn-_i), s.f. (3a): pomu cu multi cræn_i.
(pomi cu multe crengi); v a r. Gr. Aut.: cracâ, cræ_i: pu• ilu sta pi
cracâ; circhelu lu-ardemu cu cræci. (pasærea stæ pe creangæ;
_estul îl ardem/ încingem cu cræci); v a r. DDA, s.v.: creacu, /curi, s.n.: F. etim. grangâ, græn§i (cf. DDA, s.v); reg.
lumachi. -æchi (lu-ma-chi, /-mæchi), s.f. (6a): pu•ilu sta pi
lumachi. (pasærea stæ pe creangæ); v a r. alumachi; reg., dar
ræsp.
drâmâ, -i (drâ-mâ, /-mi), s.f. (1): CAV, 417: dræma; DAN., 148:
dræma a trandafillui (creanga trandafirului); id., 151: cæte unæ
dræmæ de dafinæ (câte o creangæ de dafin); v a r. ræsp. dârmâ,
-i: u plâmsirâ ø-dârmili din-padi. (au plâns-o øi crengu_ele de [pe]
jos); FC, CÂNDR., N., 68: dærm, s.n.
deagâ, de§i (dea-gâ, de§i), s.f. (3a): câ§urâ tuti de§ili-n-padi. (au
cæzut toate crengile pe jos); v a r. sg. degæ, reg.; pl. reg.
CÂNDR., N., 49: [toamna] dedzæle aræmæn goale [= de§li
armânu goali] ([toamna] crengile ræmân goale).
angheauâ, -ei (an-ghea-uâ, /-ghei), s.f. (5): PERD., 25: Corba
nivistulle, ... cædzu di pri angheauæ. (biata nevæstuicæ a cæzut
de pe creangæ); id., 97: Si stricuræ ca pulliu tu anghei/ S'
mutreascæ Cætælina. (s-a strecurat ca pasærea între crengi/ s-o
priveascæ pe Cætælina. [din traducerea poemului "Lu_eafirlu", de
M. Eminescu).
creare ∅ crea_ie, s.f.
304
ciorbagiu
creastæ, -e, s.f.
"mo_ roøu de carne/
de pene, pe capul unor
pæsæri"; "creastæ/vârf
de munte/nea/pædure"
"vârf de munte/ ~ / ~ "
∅ cucui, s.n.
∅ creøtet, s.n.
∅ geanæ, s.f.
creastâ, -i (creas-tâ, /-ti), s.f. (1): creasta a cucotlui/ creastâ di
pu• iu/ di gâ• inâ (creasta cocoøului/ puiului/ gæinii); e x p r.:
pu• ilu a_elu bunlu s-cunoaøti di pi creastâ. (puiul cel bun/
sænætos se cunoaøte dupæ creastæ);
creastâ di munti/ di
neauâ, creasta a pâduriloru (creastæ de munte/ de zæpadæ,
creasta pædurilor).
cimâ, -i (ci-mâ, /-mi), s.f. (1): si-alinæ pri cima a muntilui. (s-a
urcat pe vârful muntelui); CÂNDR., N., 17: cime di neauæ "vârf"
(cf. Glosar, s.v); v a r. ræsp. ciumâ: Yramusti, eara 'Ciuma alu
Pen_i', pârânoa¢i _i øi-u bâgæ Senatorlu Dr. Filip Miø(e)a, nunlu
"piure de cartofi"
a mumâ-meai. (La Gramoste, era 'Vârful lui Pen_i', pseudonim
pe care øi l-a pus Senatorul Dr. F.M., naøul mamei mele);
mâcæmu ciumâ di patati. (am mâncat piure de cartofi); (?) ; (cf.
DDA, s.v.).
"creastæ de pasære"
(a)reahâ, (a)rehi (a-rea-hâ, /-rehi), s.f. (3a): areaha a cucotlui.
(creasta cocoøului).
"~"
hârhalâ, -æ• i (hâr-ha-lâ, /-hæ• i), s.f. (3a); id.
"creste/mærgele
mârghea• i (mâr-ghea-• i), s.f. pl.t. ? (3a): Gr. Aut.: curculu øi-umflâ
de curcan"
øi øi-aruøeaøti mârghea• ili. (curcanul îøi umflæ øi îøi roøeøte
"piele care atârnæ la gât" mærgelele);
id.: nu ve§ cumu-• i spin§urâ mârghea• ili ali
Marie? (nu vezi cum îi atârnæ pieile de la gât Mariei?).
"mo_, creastæ de cocoø" giufcâ, -_i (giuf-câ, /-_i), s.f. (3a): giufcâ di cucotu (creastæ de
cocoø).
creator, -e, s.m.f., adj.
fâcâtoru*, adj.: Stâ-Mâria easti fâcâtoarea di Dumni§æ. (Sfânta
"næscætor, fæcætor*"
Maria este næscætoarea/ creatoarea de Dumnezeu); easti
"care creeazæ"
fâcâtoru di cær_â. (este creator de cær_i).
"creator(ul) lumii"
creatoru, -ori; -oari, - ~ (cre-a-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,1),
"creator de artæ"
adj. (4a): Dumni§æ-i creatorlu a omlui, a lumi•ei. (Dumnezeu este
creatorul omului, al lumii); si-adunarâ tu_ creatori• i [artiøti• i
creatori] di artâ. (s-au adunat/ reunit to_i creatorii [artiøtii creatori]
de artæ); N.
creaturæ, -i, s.f.
plazmâ (plaz-mâ), s.f.sg.t. (1): _i plazmâ di omu easti aestu? (ce
"fæpturæ,
fiin_æ";∅ fel de creaturæ [de om] este æsta?); v a r. plasmâ.
mostræ
plasâ, s.f. sg.t. (1): tu lumi ari soi di soi di plasi. (în lume sunt fel
" ~ , creaturæ"
de fel de fæpturi); si-avea adunatâ plasâ multâ. (se adunase
"lume"
lume/ fæpturæ multæ); Sultana easti plazmâ cu noi. (S. este
"de acelaøi neam,
rudæ [de sânge] cu noi); FE plasi.
consangvin, din acelaøi
aluat"
305
ciocænitoare
crea_ie, -i, s.f.
"faptæ* ♦ , lucru ♦"
"fæcæturæ*, operæ"
"edificiu"
faptâ*, s.f./ fâcâturâ, -i (fâ-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3a), s.f.: lumea-i
fapta/ fâcâtura alu Dumni§æ. (lumea-i fapta/ fæcætura/ crea_ia lui
Dumnezeu).
adârâmintu*, s.n.: UC., 89: Doamne, næ hærisiøî cu
adæræmintile atale. (D., ne-ai bucurat cu faptele/ crea_iile tale);
"crea_ie divinæ"
omlu-i adârâmintulu alu Dumni§â. (omul este crea_ia lui
Dumnezeu); øi: adârâturâ sau ad(â)rari.
"crea_ie a unui artist/
crea_ie, -i (cre-a-_i-e, /-_ii), s.f. (6a):, s.f. (6a): loclu, po¢i• i,
creator de orice fel"
præv§âli, tuti suntu crea_ia alu Dumni§æ. (pæmântul, pomii,
vitele, toate sunt crea_ia lui Dumnezeu); COD., 92b:
adæræmintulu a lui. (crea_ia lui); crea_ia alu G. Murnu armâni
tu etâ. (crea_ia lui G. Murnu ræmâne în veac); N (cf. RL).
crede, vb.
amu*, vb.: Gr. Aut.: øi-u-ari câ-i diøteptu. (se crede deøtept); id.:
"a avea*♦ în minte,
_i, _-u-ai câ pascu por_i? (ce, crezi cæ pasc porcii?); PAP., B.,
a fi convins de ceva"
70: ø-o-avuræ cæ sun hicate [în scrierea DIARO: øi-u-avurâ câ
suntu hicati]. (au crezut cæ sunt fica_i).
"a fi îngâmfat, a se crede" tragu*, vb. r: s-tra§i mari/ _i ti tra§i øi-ahâtu mari? (se crede mare/
∅ trage*, vb.
de ce te crezi atât de mare [= important]?).
"crede-mæ!"
e x p r.: pri pâni/ di-averu _â §âcu/ di-alihea ([jur] pe pâine/
adeværat
î_i zic/ ~ [= crede-mæ!]).
"a admite existen_a lui
credu, creadiri, cri§ui, cri§utâ (credu, crea-di-ri, cri-§ui, /-§u-tâ),
Dumnezeu/lui Iisus"
vb. (3a) i/t: → i: credu tu unlu Dumni§æ/ credu tu Hristolu. (cred
"a crede pe cineva"
într-unul Dumnezeu/ cred în Hristos); → t: creadi-mi, câ nu ti"a fi convins de ceva"
arâdu. (crede-mæ, cæ nu te mint!); BOÏ., 178: Tu va si crezi câ
eu pânu [sic!] tora civa altâ nu fecsu. [= tini < niciodatæ tu >] scre§/ s-pistipseøti câ eu pânâ tora _iva altâ nu feciu/ altu_iva nu
feciu]. (tu sæ crezi cæ eu pânæ acum nimic alta n-am fæcut);
crideamu câ-i lupu, ma-i câni. (credeam cæ-i lup, dar e câine);
nu crideamu s-hibâ ahtari! (nu credeam sæ fie atare [om]!); ( < RL
"a crede în Dumnezeu"
? ); CR.
"a crede pe cineva"
pistipsescu, -iri, -ii, -itâ (pis-tip-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
(4b) i/t: → i: mini pistipsescu. (eu cred [în Dumnezeu]); → t: nu ti
"a fi convins de ceva"
pistipseaøti vârnu, §â _i vrei! (nu te crede nimeni, zi ce vrei!);
pistipsea-mi, soræ! (crede-mæ, soræ/dragæ!); pistipsescu câ-i
ti¢isitu. (cred cæ e cinstit); foarte ræsp.
306
ciorbagiu
credincios, -æ, adj.
"care este om cu frica
lui Dumnezeu ♦ "
"credincios"
e x p r.: [nu-] ari Dumni§æ aestu omu! ([nu-] are Dumnezeu
acest om! [este credincios, bun/ nu este credincios, e un
pæcætos]).
pistipsitu, -_; -tâ, -ti (pis-tip-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a): CAR,
Litgh., 49, XIII: as fa_im arigeai øæ noi pistipsis• i [= pistipsi_• i]
træ a_e• i _i dipærtaræ. (sæ ne rugæm øi noi credincioøii
"care crede în Dumnezeu" pentru cei ce s-au depærtat [de credin_æ]).
pistimenu, -¢i; -nâ, -ni (pis-ti-menu, /-me¢i; /-me-nâ, /-ni), adj.
"(prieten) credincios,
(4a): eøti pistimenu? (eøti credincios?); ræsp.
cu credin_æ"
pisto, -a§ (pis-to, /-a§), s.m. (3): PAP., Lit., 766: marea nidriptati _i
lî fac picurar• i, a lor [a câ¢iloru], a cama pista_lor [= pista§loru].
(nedreptatea pe care le-o fac ciobanii, lor [= câinilor], celor mai
"credincios, cu credin_æ" credincioøi).
besalâ, -a§; -oa¢i, - ~ (be-sa-lâ, /-la§; /-loa-¢i, ~),adj. (3d): omu
"~,~"
besalâ (om credincios); reg.; înv.
credinciosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cri-din-ciosu, /-cioøi; /-cioa-sâ, /"(prieten) credincios"
si), s.m.f. (1,1), adj. (4a): cridincioøi• i/ oami¢i• i cridincioøi s-ducu
la bisearicâ. (credincioøii/ oamenii credincioøi se duc la
"(prieten) de încredere"
bisericæ); câni cridinciosu (câine credincios); DN; (cf. RL).
"fidel"
fidelu, -li; -lâ, -li (fi-delu. /-deli; /-de-lâ, /-li), adj. (4a): lu-amu oaspi
∅ credin_æ, s.f.
fidelu.(mi-e prieten fidel); mini amu so_u fidelu averlu. (eu am ca
prieten fidel adeværul); N.
credin_æ, -e, s.f.
Dumni§æ*, s.m.: Gr. Aut.: easti omu cu Dumni§æ/ omu fârâ
"convingerea în existen_a Dumni§æ (este om cu Dumnezeu/ færæ D. [= cu credin_æ/ færæ
lui Dumnezeu* ♦ "
credin_æ]); id.: lea hi• e, nu-ai Dumni§æ pri tini? [nu _-u ¢ilâ** di"milæ**♦ "
alantu]. (ah, fiicæ [a mea], nu ai nici o credin_æ [lit. = nu ai
Dumnezeu pe tine], nu _i-e milæ de altul/ de celælalt?).
"credin_æ în Dumnezeu/ pisti (pis-ti), s.f. sg.t. (6a): CAR., Litgh., 39, VII: øæ o-stimpsitu
în dogmele creøtine"
i_ido pisti stræmbæ [= øi-u asteasitu i_ido pisti strâmbâ].
(øi a_i stins/
înæbuøit orice credin_æ strâmbæ); id., 37, V: øæ canona a
pisti• i (øi canonul / dogma credin_ei); ræsp.
"credin_æ"
besâ (be-sâ), s.f. sg.t. (1): omu di inimâ ø-di besâ. (om de inimæ
"a avea încredere"
øi de credin_æ); → loc.vb.: bagu besâ: VR., 25: Maøi pi
prosuplu-a meu/ dit yilie — bag besæ/ pistipsescu. (numai în
chipul meu din oglindæ am încredere/ cred); reg.
"fede, fidelitate"
fedi (fe-di), s.f. sg.t. (6a): BOI., 139: preftulu catihiseashte ficsorlji
"studiul dogmelor
fedea. (preotul îi catehiseøte pe copii fedea/ în studiul religiei; cf.
religiei creøtine"
germ.: 'der Pfarrer unterrichtet die Kinder in der Religionslehre');
fedea a noastrâ criøtineascâ (credin_a noastræ creøtinæ);
semnulu a fedi• ei easti cru_ea. (semnul credin_ei este crucea);
"credin_æ, fidelitate"
sav.
credin_â, ~ (cre-din-_â, ~ ), s.f. (9): PREFTI, 6: Aposto• i tu
cridin_â. (Apostoli în credin_æ); ari multi credin_â tu lumi. (sunt
multe credin_e în lume); DN; (cf. RL).
credit, s.n.
∅ considera_ie, s.f.
307
ciocænitoare
creier, -i, s.m.
"mæduva* ♦ din cap"
"a-i ræsuna în creier"
"a avea multæ minte"
criiru, -i (cri-iru, -i), s.m. (1); r a r; cf. megl. criel; (v. DDA, s.v.
crier).
miduuâ*, s.f.sg.t. (1): ari miduuâ multâ-n capu. (are creier mult în
cap/ e deøtept); miduua di ¢elu u mâcâ. (creierul de miel o/ se
mænâncæ);
e x p r. Gr. Aut.: tâ_e_, câ ¢i-u deadi tu mâduuâ!/
tu mâduuâ-¢i fa_i! (tæce_i, cæ mi-a dat [= m-a lovit] în creier!/ în
creier îmi face [ræu/ îmi ræsunæ]); v a r. ræsp. mâduuâ; FC
"creier"
minduuâ;cuvânt ræsp. pentru "creier".
midu• iu (mi-du• iu), s.n. sg.t. (1): midu• iu easti zboru grâ_escu, <
µεδουλι, miduuâ/ mâduuâ easti latinescu, < MEDULLA. ( ~ este
grecesc, ~ este latinesc); r a r, reg.
creion, -e, s.n.
mulivu, -i (mu-livu, /-li-vi), s.n. (2); scriu cu cundi• ilu pi cheatrâ/ pi
"instrument de scris
tâbliciu, øi-cu mulivlu pi carti. (scriu cu condeiul pe piatræ/ pe
∅ condei/panæ/stilou, s. tæbli_æ, øi cu creionul pe hârtie).
"creion"
crionu, -oani (cri-onu, /-oa-ni), s.n. (2): id.; v a r. literaræ creionu.
(cf. RL, cf. fr. crayon).
cremæ, -e, s.f.
câimachi*, s.f.: • i-u lo câimachea! (i-a luat caimacul/ crema!).
"caimac* ♦ "
danelâ (da-ne-lâ), s.f. (1): muri danela a oasti• ei. (a murit crema
"cremæ, de frunte"
oøtii); r a r; reg.
"crema laptelui"
prâzgu (prâz-gu), s.m./n,, pl.?; v a r. prozgalu; (v. DDA, s.v.
"cremæ de fa_æ/mâini/
præzgu).
pantofi"
cremâ, -i (cre-mâ, /-mi), s.f. (1): mi-aungu cu cremâ pi/ di / ti fa_â,
"cremæ de præjituri"
mâ¢i. (mæ ung cu cremæ pe/ de/ pentru fa_æ, mâini); cremâ di
pâpu_â (cremæ de pantofi); tortu cu cremâ di cacao. (tort cu
cremæ de ~); N.
cremene, s.f.
creamini (crea-mi-ni), s.f. sg.t. (6a): cu creaminea/ sturnarea
"piatræ ce face scântei"
aprindu focu. (cu cremenea aprind foc); r a r; reg.
"cremene, silex"
sturnari, -æri (stur-na-ri, /-næri), s.f. (6a): id., e x p r.: va-_ • eau
"a-l jupui frecându-l cu ~" chealea cu sturnarea. (am sæ-_i iau pielea cu cremenea);
"puøcæ cu cremene"
tufechi cu sturnari (puøcæ cu cremene).
crenguros, -æ, adj.
lumâchiosu, -oøi; -oasâ, -oasi (lu-mâ-chiosu, /-chioøi; /-chioa-sâ,
"cu multe crengi ♦ "
/-si), adj. (4a): pomu multu lumâchiosu (pom foarte crenguros).
aluneauâ, -ei (a-lu-nea-uâ, /-nei), s.f. (5): pu• ilu di pi aluneauâ
crengu_æ, -e, s.f.
"creangæ micæ, sub_ire" (pasæ- rea de pe crengu_æ); CAR., Stih., 10: hi• ea-¢i, ... truplu
di-aluneauâ. (fia-mi [= fiica mea!],... trupul de-alunea/ crengu_æ).
"crengu_æ';∅
creangæ,lumâchi_â, ~ (lu-mâ-chi-_â, ~ ), s.f. (9); id.; dim.
s.f.
dârmâ_eauâ, -ei (dâr-mâ-_ea-uâ, /-_ei), s.f. (5); id.; dim.
" ~ "; ∅ ~
anghili_â, ~ (an-ghi-li-_â, ~ ), s.f. (9): PERD., 53: vulturi cânu_... /
"crengu_æ"
... yinea doi-trei/ S' _-anduplicæ anghili_a. (vulturi cærun_i.../
∅ creangæ , s.f.
veneau doi-trei/ Sæ-_i îndoaie crengu_a); id., 25: ... svelta
virviri_â/ Cu-a llei coadæ lungæ / agiumsi tu-anghili_æ (zvelta
veveri_æ/ Cu-a ei coadæ lungæ/ ajuns-a în crengu_æ).
crepuscul ∅ amurg, s.n.
crescætorie (de animale)
∅ vânzare (de ~ ), s.f.vb.
308
ciorbagiu
crescut, -æ, adj.
criscutu, -_; -tâ, -ti (cris-cutu, /-cu_; /-cu-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care a crescut,/ e matur porculu/ misurlu-i criscutu, bunu ti tâ• eari/ culi§eari. (porcul/
♦"
porumbul e crescut, bun de tæiat/ cules);
ficiorlu-i criscutu
"înalt ♦ "
multu. (bæiatul e foarte crescut/ înalt); feata u-au multu ghini
"educat ♦ "
criscutâ. (fata o au/ este foarte bine crescutæ).
împrustatu*, adj.; ficiorlu-i împrustatu tora. (copilul/ bæiatul e înalt
"crescut"; "refæcut"
acum); easti-mprustatâ dupâ niputeari. (este refæcut dupæ
∅ picior* ('în picioare'/
boalæ/ în picioare).
'a sta în picioare')"
cresta, vb.
nute§u, -ari, -ai, -atâ (nu-te§u, nu-ta-ri, /-tai, -ta-tâ), vb. (4b) t: li
"a face semn pe urechea nutæmu oili tu ureac• i, lâ bâgæmu semnu. (le crestæm oile în
næmaielor, a nota"
ureche, le punem semn); øi: noa_inu, nu_inari, -ai, -atâ (< noatinu
"noaten"?; cf. DDA, s.v.: < lat. NOTARE, ?).
"a cresta pe ræboj"
încriste§u, -ari, -ai, -atâ (în-cris-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (4b)
" a ~ carnea"
t: li-ncriste§u pi lemnu orili cându adusi lapti. (le crestez pe lemn
dæ_ile când a adus lapte); carnea ti pâstrâmæ u-ncrista ghini a
noøtri, tra s-intrâ sarea. (carnea pentru pastramæ o crestau bine
ai noøtri, ca sæ intre sarea ).
"a cresta"
hârâxescu, -iri, -ii, -itâ (hâ-râ-xes-cu [-râc-ses-], /-xi-ri, /-xii, /-xi∅ ciopli, vb.
tâ), vb. (4b) t: u hârâxescu carnea niheamâ øi di-apoia u frigu. (o
crestez carnea pu_in, øi apoi o frig); reg.
crestare, s.f.vb.
nutari (nu-ta-ri), s.f. vb. (6a): voru nutari/ noati¢i• i. (trebuie
(crestat, s.n.vb)
cresta_i noatenii); øi: nu_inari.
"ac_iunea de a cresta"
"crestat/ -are (pe ræboj/ încristari (în-cris-ta-ri), s.f.vb. (6a); id.; va-ncristari laptili di azâ.
carnea etc."
(trebuie crestat [pe ræboj] laptele de azi); → ti-cristari • incristæmu tu_ birbe_i• i. (de crestat i-am crestat to_i berbecii).
"crestare, /-at"
hârâxeari (hâ-râ-xea-ri), s.f.vb. (6a); id.: fârâ hârâxeari nu-i crehtâ
carnea-_ea fripta. (færæ crestat nu-i fragedæ carnea friptæ).
crestat, -æ, adj.
nutatu, -_; -tâ, -ti (nu-tatu, /-ta_; /-ta-tâ, /-ti), adj. (4a): oili nutati
"care a fost crestat"
suntu ahoryea. (oile crestate/ notate sunt separat); øi: nu_inatu.
"`"
încristatu (v. supra, aceleaøi termina_ii), adj. (4a); id.
"~"
hârâxitu (v. supra), adj. (4a); id.
crestæturæ, -i, s.f.
coacâ, -_i (coa-câ, /-_i), s.f. (3a): l-adræmu coacâ a oiloru/ pi"semn
pe
ureche,la arâbuøu. ( facem crestæturæ oilor/ pe ræboj); cæprili iøirâ tu
næmaie"
coacâ. (caprele au ieøit la curmæturæ).
"curmæturæ ♦ "
cuceaftâ, -i (cu-ceaf-tâ, /-ti), s.f. (3a);v a r. cuceafcâ, /-_i, s.f.; r a
"semn pe urechi"
r.; reg.
309
ciocænitoare
creøte, vb.
"a se mæri ♦ "
"a se dospi ♦ "
"a creøte pe cineva"
crescu, creaøtiri, criscui, -utâ (cres-cu, creaø-ti-ri, cris-cui, /-cutâ), vb. (3a) i/t/r: → i: ficiorlu/ pomlu/ arâulu criscu mari. (bæiatul/
pomul/ râul a crescut mare); aloatlu vini/ criscu muøatu, analtu.
(aluatul s-a dospit/ a crescut frumos, înalt); → t: feata u creaøti
mai-sa. (pe fatæ o creøte bunicæ-sa); la cheptu-lu creøti lucrulu
"a înmul_i la împletit"
[_i lu-mpâlteøti] cu niscânti la_â, la mâni_i-lu sca§/ discreøti*. (la
∅ descreøte*, vb.
piept îl creøti lucrul [ce-l împleteøti] cu câteva la_uri/ ochiuri, la
"a face sæ creascæ, a mâneci îl scazi/ descreøti);
tiniri• i u criscurâ multu avearea.
spori"
(tinerii au sporit-o/ adæugat-o mult averea); hai, feate, criøte_
"a strânge masa"
measa! (hai, fetelor, ridica_i/ strânge_i masa!); e x p r.: nu li
"a se creøte"
criøte_ øi-ahâtu zboarâli! (nu le creøte_i/ exagera_i vorbele/ nu le
"a exagera, a interpreta
interpreta_i altfel!); → r: gâ• i¢ili s-crescu liøoru. (gæinile se cresc
denaturat"
uøor); v a r. acrescu.
"a se face* mare
facu*/ adaru* mari, loc. vb. r.: s-fea_i/ si-adræ mari. (s-a fæcut
mare).
" ~ "; ∅ pune*, vb.
bagu* boe**, loc. vb. i: bâgæ boe baia feata! (liter.: a pus staturæ
∅ staturæ**, s.f.
[= a crescut] destul fata!).
creøtere, s.f.vb.
criøteari (criø-tea-ri), s.f. (6a): va criøteari fitica. (trebuie crescutæ
(crescut, s.n.vb)
feti_a); → ti criøteari criscu multu feata/ aloatlu/ arâulu. (de
"faptul de a creøte"
crescut a crescut mult fata/ aluatul/ râul).
∅ adæugare/ adaos, s.
creøtet, -e, s.n.
creaøtitu, -i (creaø-titu, -/-ti-ti), s.n. (2): creaøtitlu di capu; si"vârful*♦ capului/
alinæ pi creaøtitu di munti (s-a urcat pe creøtetul muntelui); v a r.
muntelui"; ∅ creastæ, s.f. creaøticu, /-_i; FC: creaøtidu.
"creøtetul capului/
cârciliu, -uri (câr-ci-liu, /-li-uri), s.n. (1): si-adgudi tu cârciliu. (s-a
muntelui"; ∅ vârf, s.n.
lovit în creøtet); cârciliulu a muntilui (creøtetul muntelui).
"creøtet de munte"
tâmpâ, -i (tâm-pâ, /-pi), s.f. (1): pi tâmpili a mun_âloru. (pe
∅ cucui, s.n.
creøtetul mun_ilor).
creøtin, -æ, s.m.f., adj.
criøtinu, -¢i; -nâ, -ni (criø-tinu, /-ti¢i; /-ti-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1), adj.
"adept al creøtinismului" (4a): elu-i criøtinu, ea-i uvreauâ/ turcalâ. (el e creøtin, ea e
"om, bærbat/femeie"
evreicæ [= de religie iudaicæ]/ turcoaicæ [= de religie
musulmanæ]); mutrea-_ di lucru, criøtine! (vezi-_i de treabæ,
creøtine/ omule!); mi-aflai cu unâ criøtinâ-n cali. (m-am întâlnit cu
"creøtin, -æ" (adj.)
o creøtinæ/ femeie-n cale); → adj.: mu• eari criøtinâ/ bârbatu
criøtinu;
e x p r.: si-ncaci criøti¢i• i, Tur_i• i s-hârsescu! (se
ceartæ creøtinii, turcii/ pægânii se bucuræ); v a r. ræsp.
crâøtinu, BATZ., 46: Nu cu coasa s-ta• e iarba,/ Ma cu foartica
crîøtine! (nu cu coasa se taie iarba, dar cu foarfeca. creøtine!); v a
r. , r a r: hriøtinu, CAR., Litgh., 41, VIII: tæ hriøtin• i _i suntu cu
pisti ndre[a]ptæ. (pentru creøtinii ce sunt cu credin_æ dreaptæ); v
a r. ræsp. crâøtinu.
"creøtini mul_i"
criøtinami (criø-ti-na-mi), s.f. sg.t. (6a): avea criøtinami multâ la
∅ creøtinætate, s.f.
bisearicâ. (erau creøtini mul_i la bisericæ); v a r. crâøtinami.
"aromân creøtin"
gogâ*, s.m.: Arbineøi• i tur_â nâ §âcu goga¢i. (albanezii
(por. datæ de albanezi)
musulmani ne spun ~ ).
∅ aromân*, s.m.f.
310
ciorbagiu
creøtina, vb.
"a (se) face creøtin
prin botez"
criøtine§u, -ari, -ai, -atâ (criø-ti-ne§u, /-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb.
(4b) t/r: → t: îlu criøtiinæmu ¢iclu, îlu pâti§æmu. (l-am creøtinat
pe cel mic, l-am botezat); → r: vi_inlu turculu s-criøtinæ. (vecinul
turc[ul] s-a creøtinat); v a r. ræsp. crâøtine§u; øi, r a r:
criøtinipsescu, vb. (4b).
creøtinare, s.f.vb.
criøtinari (criø-ti-na-ri), s.f.vb. (6a): va criøtinari ayo¢ea ficiuriclu,
(creøtinat, s.n.vb.)
câ-i lân§itu. (trebuie creøtinat repede copilaøul, cæ-i bolnav); → ti
"faptul de a (se) creøtina" criøtinari s-cristinæ di multu. (de creøtinat s-a creøtinat de mult).
creøtinat, -æ, adj.
criøtinatu, -_; -tâ, -ti (criø-ti-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care s-a creøtinat"
easti uvreu/ turcu criøtinatu . (este evreu/ turc creøtinat).
creøtinætate, s.f.
criøtinâtati (criø-ti-nâ-ta-ti), s.f.sg.t. (6a): tutâ criøtinâtatea fa_i
"lumea creøtinæ"
semnulu a cru_i• ei. (toatæ creøtinætatea face semnul crucii).
creøtinesc, -æ, adj.
criøtinescu, -eøti; -eascâ, -eøti (criø-ti-nes-cu, /-neø-ti; /-neas-câ,
"de creøtin, referitor la
/-neø-ti), adj. (3a): ¢ilâ criøtineascâ (milæ creøtineascæ); cru_eacreøtini"
i semnu criøtinescu. (crucea-i semn creøtinesc).
creøtineøte, adv.
criøtineaøti (criø-ti-neaø-ti), adv.: si-aroagâ criøtineaøti. (se
"într-un mod creøtinesc" roagæ creøtineøte);
bânea§â criøtineaøti. (træieøte
"omeneøte"
creøtineøte);
zbura criøtineaøti, nu aøi urâtu! (vorbeøte
"cum se cuvine"
creøtineøte/ cum se cuvine, nu aøa urât!); v a r. crâøtineaøti.
creøtinism, s.m.
criøtinismu (criø-ti-nis-mu), s.m. sg.t. (1): criøtinismulu easti
"religie
bazatæ
pe religia a Hristolui. (creøtinismul este religia lui Hristos); DN.
învæ_ætura lui Hristos"
cretæ, s.f. ∅ tibiøir, s.n.
cartoni (car-to-ni), s.f.sg.t. (6a): Gr. Aut.: fustani di cartoni cu lilici.
cretonæ, -e, s.f.
"_esæturæ
de
in (rochie de cretonæ cu flori).
imprimatæ"
cre_, s.n. ∅ rid, s.n.
~ adj. ∅ cârlion_at, adj.
cri-cri, interj.
_i_ir-vi_ir! (_i-_ir-vi-_ir), interj.: _i_irlu s-du_i tutâ §uua: _i_ir-vi_ir,
(imitæ sunetul greierului) _i_ir-vi_ir! (greierul o duce întruna: ~ , ~ !).
∅ cirip-cirip!, interj.
crimæ, -e, s.f.
funico, -a§ (fu-ni-co, /-ca§), s.m. (3): s-fea_i funico tu mun_â,
"ucidere ♦ , mæcel ♦ "
vâtâmarâ nu-ø-câ_ oami¢i! (s-a fæcut [= a fost] crimæ/ mæcel în
mun_i, au ucis nu øtiu câ_i oameni).
"moarte provocatæ (de alt fonu (fonu), s.m.sg.t. (1): Gr. Aut.: Toma muri di fonu. (T. a murit
om/cutremur/foc etc.)"
de moarte nenaturalæ).
"pæcat ♦ "
crimâ, -i (cri-mâ, /-mi), s.f. (1): crimâ mari s-nu lu-alaøi si si"omucidere, crimæ"
nsoarâ! (mare pæcat sæ nu-l laøi sæ se însoare!); SN: s-fea_i
crimâ, îlu vâtâmarâ Costa! (s-a fæcut o crimæ, l-au omorât pe
Costa!); i_i crimâ s-plâteaøti. (orice crimæ se plæteøte)
criminal, -æ, s.m.f.
catili (ca-ti-li), adj. invar. (nu adv., cf. DDA, s.v): catili oami¢i
"care ucide/omoaræ,
suntu! (ræi / criminali oameni mai sunt!); r a r.
ucigaø"
criminalu, -• i; -lâ, -li (cri-mi-nalu, /-na• i; /-na-lâ, /-li), s.m.f. (1,1),
"criminal"
adj. (4a): Hitler fu ma marili [omu] criminalu di-tu istorie. (H. a fost
cel mai mare [om] criminal din istorie); N.
crin, -i, s.m.
crinu, cri¢i (crinu, cri¢i), s.m. (1): crinlu-i floari albâ, mari, ca
"floare cu cupæ mare
cloputu, cu a¢iurizmâ muøatâ. (crinul este o floare albæ, mare, ca
øi miros puternic"
un clopot, cu miros frumos); bot.
"crin"
zâmbacu, -_i (zâm-bacu, /-ba-_i), s.m. (1); id.; r a r.
311
ciocænitoare
crinolinæ, s.f.
∅ malacof, s.n.
crintæ ∅ comarnic, s.n.
cristalu, -i (cris-talu, /-ta-li), s.n. (2): putiri di cristalu (pahare de
cristal, -e, s.n.
"sticlæ
perfect cristal); limpidi ca cristallu.; boa_i di cristalu (voce de cristal);
transparentæ
poet.: laclu di cristalu (lacul de cristal); CAR., Stih., 56: frân§âli di
øi incoloræ"
cristalu si-• i li minâ (frunzele de cristal sæ i le facæ sæ freamæte
"obiect de cristal"
[sæ sune ca cristalul]); v a r. pop. crustalu.
"voce de cristal etc."
bi• iuri, -i (bi-• iu-ri, /-•iuri), s.f. (6a); r a r; reg.
"sticlæ/obiect de cristal"
cristelni_æ, -e, s.f.
culimbithrâ, -i (cu-lim-bi-thrâ, /-thri), s.f. (1): ¢i_i• i-• i pâtea§â
"cazan ♦ pentru botez"
preftulu tu culimbithrâ. (pe cei mici îi boteazæ preotul în
cristelni_æ).
criteriu ∅ principiu, s.n.
critic, -i, s.m.
criticu, -i (cri-ticu, /-tici), s.m. (1): G. Cælinescu fu mari criticu
"care
face
criticæ literaru românu. (G.C. a fost un mare critic literar român); N.
artisticæ"
critica, vb.
zburæscu*, vb. t: u zburæscu tu_. (o vorbesc/ criticæ/ bârfesc
∅ vorbi*, vb.
to_i).
"a judeca exagerat ceva/ câtiyursescu, -iri, -ii, -itâ (câ-ti-yur-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
pe cineva"
(4b) t: mi câtiyursi hi• i-mea câ nu • i-u crescu fumea• ea. (m-a
"a bârfi ♦ "
criticat fie-mea cæ nu-i cresc copiii); u-ari câtiyursitâ tutâ lumea.
"a reproøa ♦ , a certa ♦" (a bârfit-o toatæ lumea); mi câtiyurseaøti câ nu mi ducu si-u
∅ criticæ, s.f.
vedu. (îmi reproøeazæ/ mæ ceartæ cæ nu mæ duc s-o væd).
"a analiza/critica/bârfi"
criticu, -ari, -ai, -atâ (cri-ticu, cri-ti-ca-ri, /-cai, /-ca-tâ), vb. (1a); id;
N.
criticare, s.f.vb.
zburari*, s.f.vb.: nu va zburari alantu. (nu trebuie criticat celalalt);
(criticat, s.n.vb)
→ ti zburari-lu zburâ hoara tutâ. (de vorbit l-a vorbit tot satul).
"faptul de a critica/bârfi" câtiyurseari (câ-ti-yur-sea-ri), s.f.vb. (6a): câtiyursearea nu-i bunâ.
"criticatul/bârfitul/
(criticatul/ bârfa nu-i bun[æ]); → ti câtiyurseari va-lu câtiyursescu.
certatul"
(de criticat/ certat am sæ-l critic/ cert).
criticat, -æ, adj.
câtiyursitu, -_; -tâ, -ti (câ-ti-yur-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care este criticat"
easti multu di multu câtiyursitu tatâ-su. (este foarte mult criti"bârfit"
cat taicæ-su); feata câtiyursitâ nu s-mâritâ liøoru. (fata bârfitæ nu
se mæritæ uøor).
criticæ, -i, s.f.
câtiyurie, -i (câ-ti-yu-ri-e, /-rii), s.f. (6b): ¢i-agiungu ahâti câtiyurii.
"cearta, reproø"
(îmi ajung atâtea critici/ reproøuri).
"analizæ (a unei lucræri)" criticâ, -ci (cri-ti-câ, /-tici), s.f. (3): fea_i unâ criticâ bunâ la cartea
alu N. Ø Tanaøoca. (a fæcut o criticæ bunæ la cartea lui N. Ø.
T.); N.
crivat, -uri, s.n.; înv.
crivati, -æ_ (cri-va-ti, /-væ_), s.f. (6a): sta teasâ pi crivati/ doarmi
"pat ♦ "
pi crivati. (stæ întinsæ pe pat/ doarme pe pat).
312
ciorbagiu
crivæ_, s.n.
ara_ili*, s.m.sg.t. art.: bati ara_ili [vimtulu a_elu ara_ili]. (bate
"vânt rece* dinspre nord" recele [vântul cel rece]).
"crivæ_, vânt rece,
turinu, -uri (tu-rinu, /-ri-nuri), s.n. (1): bati turbatlu turinu. (bate
viscolitor"; ∅ viscoli, vb. turbatul crivæ_); (post-verbal de la înturinâ "a viscoli"?; v. DDA,
"crivæ_, vânt de nord"
s.v.).
∅ chiciuræ, ger, s.f./n.
seaviru (sea-viru), s.n. sg.t. (1): seavirlu bati/ øuirâ/ aurlâ, _â
pitrundi tu oasi. (crivæ_ul bate/ øuieræ/ urlæ, î_i pætrunde prin
oase); v a r. _eafiru (< bg., "vânt nordic", influen_at de _eafi < gr.,
"crivæ_"
"chiciuræ ♦, ger mare").
viriu (vi-riu), s.m.; (?); (cf. DDA, s.v.).
crizæ, -e, s.f.;∅ chesat,crizâ, -i (cri-zâ, /-zi), s.f. (1): crizâ economicâ/ politicâ/ socialâ;
s.n.
crizâ di inimâ/ di stumahi (crizæ de inimæ/ de stomac); N..
"stare acutæ în evolu_ia
unei societæ_i/boli"
croambæ, s.f.
∅ cartof, s.m.
croat, -æ, s.m.f., adj.
Croatu, -_; -tâ, -ti (croatu, croa_; croa-tâ, /-ti), s.m.f. (1,1), adj.
"locuitor din Croa_ia"
(4a): → s.: Croa_• i bânea§â tu Croa_ie. (croa_ii træiesc în
"specific Croa_iei"
Croa_ia); → adj.: cânti_ili croati nu un§escu totâna cu sârbeøtili.
(cântecele croate nu seamænæ întotdeauna cu cele sârbeøti); N.
câr_ânosu, -oøi; -oasâ, -oasi (câr-_â-nosu, /-noøi; /-noa-sâ, /-si),
crocant, -æ, adj.
"aliment care cræn_æne adj. (4a): câlcâ¢iu di pâni câr_ânosu/ pitâ câr_ânoasâ (coltuc de
în guræ"
pâine crocant/ plæcintæ crocantæ).
"plæcintæ ♦ crocantæ,
câr_âcoa¢i, ~
(câr-_â-coa-¢i, ~ ), adj. f. (3d): adrai unâ
cu foi multe, margini
câr_âcoa¢i! (am fæcut o [plæcintæ] crocantæ!); v a r. pl.
înalte øi ræsucite,
câr_âco¢i, BATZ., 40: Va si øtie s-facæ pite,/ Øtii, di-a_eale,
foarte bine coaptæ"
cîr_îco¢i. (trebuie sæ øtie sâ facæ plæcinte, øtii, dintr-acelea,
crocante:[Tache Papahagi traduce "rumenite" în edi_ia BATZ., øi
"plæcintæ care trosneøte" în DDA, s.v.]); (aici, pl. în -o¢i este
cerut de rimæ, iar cuvântul este onomatopeic, < câr_-câr_).
crocodil, -i, s.m.
crocodilu, -• i (cro-co-dilu, /-di• i), s.m. (1): crocodillu bânea§â tu
"reptilæ acvaticæ uriaøæ" locuri øi-tu api caldi. (crocodilul træieøte în locuri/ zone øi în ape
calde); v a r. reg. crucudhilu; zool.; N.
croi, vb.
cruescu, -iri, -ii, -itâ (cru-es-cu, /-i-ri, /-ii, /-i-tâ), vb. (4b) t:
"a tæia un material pentru cusâtorlu/ araftulu crueaøti øi coasi stra¢i. (croitorul croieøte øi
a face din el haine"
coase straie/ haine).; aøi u cruirâ casa, aøi iøi. (aøa au croit-o/
"a proiecta/concepe"
conceput-o casa, aøa a ieøit); mi cruirâ aestâ, aestâ escu! (m"a-øi croi drumul în
au croit [= conceput] asta, asta sunt!); fig.:
nu øi-u crui ghini
calea di banâ. (nu øi-a croit
via_æ/soarta"
bine drumul în via_æ); soartea øi-u crueaøti omlu singuru. (soarta
"a-i croi/trage o palmæ"
øi-o croieøte omul singur); va-• i cruescu unâ! (am sæ-i croiesc/
dau una!).
croialæ, -i, s.f.
cruiturâ, -i (cru-i-tu-râ, /-turi), s.f.vb. (1): ari cruiturâ bunâ paltolu.
"croi, tæieturæ a hainelor" (are croialæ bunæ paltonul).
croire, s.f.vb.
crueari, [-eri] (cru-ea-ri, [/-eri]), s.f. (vb), (6a): → s.f.: §a_i misuræri
(croit, s.n.vb)
øi-unâ crueari. (zece mæsuræri/ mæsuraturi øi un croit); →
"faptul de a croi"
s.f.vb.: va crueari pân§a/ ficiorlu aestu.. (trebuie croitæ pânza/
croit bæiatul æsta); ti crueari u cruii. (de croit am croit-o).
313
ciocænitoare
croit, -æ, adj.
cruitu, -_; -tâ, -ti (cru-itu, cru-i_; cru-i-tâ, /-ti), adj. (4a): stra¢ilu
"care a fost croit"
ghini cruitu cadi ghini. (straiul/ îmbræcæmintea bine croit[æ] cade
"conceput ♦"
bine); aøi-i cruitu nâsu! (aøa-i croit el!).
croitor, -easæ, s.m.f.
cusâtoru, -i; -oari, - ~ (cu-sâ-toru, /-tori; /-toa-ri, ~ ), s.m.f. (1,9):
"bærbat/femeie care
tatâ-su-i cusâtoru. (tatæ-su-i croitor); v a r. FC cusoru; r a r.
croieøte øi coase haine" araftu, -_â; arâftoa¢i, ~ (a-raf-tu, /-_â; a-râf-toa-¢i, ~ ), s.m.f. (1,9):
"nevasta croitorului"
araftulu crueaøti øi coasi, arâftoa¢ea coasi/ adarâ mâcari.
(croitorul croieøte øi coase, croitoreasa coase/ face mâncare);
∅ [a-la-franga]*, adv.
frâncu-araftu (croitor modern, de modæ 'a-la-franga*').
"croitoreasæ" (cf. RL
mudhistrâ, -i (mudhis-trâ, /-tri), s.f. (1): mudhistra easti ea
modistæ, dar nu:
arâftoa¢i,
ma nu-i øi mu• earea a araftului. (modista [=
"care face pælærii")
croitoreasa] este croitoreasæ, dar nu-i øi nevasta croitorului).
croitorie, -i, s.f.
arâftlâchi. -i (a-râf-tlâ-chi. /-lâchi), s.f. (6a): arâftlâchea-i zânati
"meseria/ atelierul
curatâ. (croitoria-i meserie curatæ); ari multi arâftlâchi tu pulitia
croitorului"
a noastrâ. (sunt multe croitorii în oraøul nostru);
mi ducu la
"a merg la croitor[ie]"
araftu. (mæ duc la croitor[ie]).
crom, s.n.
cromu (cromu), s.n. sg.t. (1): citæ• i dati cu cromu pisuprâ.
(furculi_e date cu crom/ cromate); N; (cf. RL).
"metal cenuøiu dur"
cromaticæ ∅ culoare, s.f.
crop, s.n.
cropu (cropu), s.n.sg.t. (1): apa easti caldâ cropu. (apa este
(în e x p r. a da în crop
caldæ [în] crop); → loc. vb.: alas-u apa s-da un-cropu. (las-o apa
[= în clocot ♦ /fiert ♦ ]
sæ dea un/ în crop).
øi uncrop, ambele reg)
croøeta, vb. ∅ croøetæ,
cârligu*, s.n.: adaru/ lucre§u/ împlâtescu tanteli, fusti di lânâ, cu
s.f.
cârliglu/ cu vilunachea: cu unâ arucâturâ** iasi ¢iclu ciciuruøu, cu
croøetæ, -e, s.f.
"andrea scurtæ cu cârlig* doauâ i trei arucâturi iesu analtili. (fac/ lucrez/ împletesc dantele,
fuste de lânæ cu cârligul/ croøeta: cu un jeteu iese picioruøul cel
la vârf"
mic, cu douæ sau trei ies cele înalte).
"jeteu"
∅ aruncæturæ**, s.f.
vilunachi, -æchi (vi-lu-na-chi, /-næchi), s.f. (6a); v. supra.
"croøetæ"
sâitâ*, s.f.: adaru file piscârescu cu sâita. (fac fileu pescæresc cu
"croøetæ pentru împletit sægeata/ croøeta specialæ).
plase"; ∅ sægeatæ*, s.f.
[crru-crru], interj.
crru-crru, interj.: PERD., 62: Hrisusit purung: "crru-crru!" (aurit/
(imitæ zgomotul fæcut
minunat porumbel: 'crru-crru'); FC (purung pentru purumbu,
de porumbei)
refæcutæ de autor eronat din pl. purunghi).
314
ciorbagiu
cruce, -i, s.f.
cru_i, -i (cru-_i, cru_i), s.f. (6a): semnulu a cru_i• ei (semnul
"simbolul creøtinismului" crucii); cru_i di lemnu/ cheatrâ/ heru/ asimi/ malamâ (cruce de
"cruce-obiect din diferite lemn/ piatræ/ fier/ argint/ aur); CAR., Litgh., 35, III: [Doamne,] ti
materiale"
fi_eøæ razie _i s-ti scoli pi cru_i. ([ ~ ,] ce ai consim_it sæ te scoli/
"centru al boltei cereøti"
urci pe cruce); cipanili øi-adra unâ cru_i pi frâmti, ta s-nu li-aca_â
"mijlocul spatelui"
Tur_i• i. (~ [aromânce din Bulgaria] îøi fæceau o cruce pe frunte,
ca sæ nu le prindæ turcii);
luna tricu di cru_i. (luna a trecut de
"a face crucea"
centrul boltei cereøti); mi doari tu cru_i. (mæ doare la mijlocul
"frate de cruce"
spatelui); → loc. vb.: tu_ criøti¢i• i facu cru_ea. (to_i creøtinii fac
"vizitæ prea scurtæ"
crucea); e x p r.: s-fea_irâ fra_ di cru_i. (s-au fæcut fra_i de
"a-i pune crucea/
cruce); tricuøi ca preftulu cu cru_ea. (ai trecut [pe la noi] ca
a considera pierdut"
preotul cu crucea/ cu botezul [= ai stat prea pu_in]); bagâ-lâ
"a jura pe cruce"
cru_ea a pâra§loru! (pune-le cruce [sic!] banilor [= uitæ-i, i-ai
perdut!]); juræm.: ia, [giuru] pi cru_i, ma s-ti-arâdu! (uite, [jur] pe
cruce, dacæ te mint [= cæ nu te mint]!); pi cru_ea-mea! ([mæ jur]
pe crucea mea!); FC câru_i.
cruci, vb.
facu* cru_ea, vb. r D: î¢i feciu cru_ea. (mi-am fæcut crucea).
"a-øi face* ♦ crucea"
încru_escu, -iri, -ii, -itâ (în-cru-_es-cu, /-_i-ri, /-_ii, /-_i-tâ), vb.
"a face semnul crucii"
(4b) r:
încru_ea-ti cându ve§ omu-aræu, dracu! (cruceøte-te/
"a se mira tare de ceva" fæ-_i semnul crucii când vezi un om ræu, un drac!); mi-ncru_ii
cându vi§ui _i urâtu easti. (m-am crucit când am væzut ce urât
este); v a r. ancru_escu/ cru_escu.
crucifica, vb.
încru_i• e§u, -ari, -ai, -atâ (în-cru-_i-• e§u, /-• ea-ri, /-• eai, /-• ea-tâ),
"a ræstigni pe cruce"
vb. (1b) t/r: lu-ncru_i• earâ Hristolu, îl-bâgarâ pi cru_i. (l-au
"a încruciøa mâinile"
crucificat pe H., l-au pus pe cruce);
li-ncru_i• eai mâ¢ili ømutreamu _i-adarâ. (mi-am încruciøat mâinile øi priveam ce fac);
"a
se
încruciøa aclo iu si-ncru_i• ea§â cæ• iurili. (acolo unde se încru_iøeazæ
♦ (drumuri/
cæile/ drumurile);
fig.: vrerili, minduirili i ideili a noastri sidorin_e/ idei)"
ncru_• ea§â di multi ori. (vrerile/ dorin_ele/ iubirile, gândurile sau
ideile noastre se încru-ciøeazæ de multe ori).
stâvrusescu, -iri, -ii, -itâ (stâ-vru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
"a ræstigni pe cruce"
(4b) t/r: îlu stâvrusirâ Hristolu. (l-au ræstignit pe Hristos); reg.
crucificat, -æ, adj.
încru_i• eatu, -_; -tâ, -ti (în-cru-_i-• eatu, /-• ea_; /-• ea-tâ, /-ti), adj.
"care este pus pe cruce, (4a): MUR., 15: Ved încru_i• atæ Soia-¢i ca Hristolu (væd
ræstignit"
ræstignit neamul [meu] ca pe Hristos); poet., PREFTI, 5: meruncru_i• eatu pi hlamburâ. (mær crucificat pe flamuræ [= 3 mere, în
"mâini/drumuri/gânduri
cele 3 col_uri ale crucii/ steag de nuntæ; obicei la aromânii din
încruciøate"
Bulgaria]); cu mâ¢ili-ncru_i• eati. (cu mâinile-ncruciøate).
"crucificat, ræstignit"
stâvrusitu, -_; -tâ, -ti (stâ-vru-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
stâtea ca stâvrusitu tesu pi crivati. (stætea ca ræstignit întins pe
pat); reg.
cruciø, adv.
încru_iøu (în-cru-_iøu)/ încru_iøalui (în-cru-_i-øa-lui), adv.:
"în mod încruciøat"
mutreaøti-ncru_iø[alui]. (priveøte cruciø); øadi-n-padi cu cicioarili(despre privire/pozi_ia
ncruciøalui. (stæ pe jos cu picioarele cruciø/ turceøte); øi:
picioarelor etc)
cruciø[alui].
"a sta pe jos cu picioarele
încruciøate/turceøte"
cruciuli_æ, -e, s.f.
"cruce micæ"
stavruta (sta-vru-ta), adv.: øadi pi duøechi stavruta. (stæ pe saltea
cu picioarele cruciø).
cru_icâ, -_i (cru-_i-câ,/-_i), s.f. (1): cru_icâ di malamâ/ asimi ti
bâgari di guøi. (cruciuli_æ de aur/ argint de pus la gât); dim.
315
ciocænitoare
crud, -æ, adj.
"prea tânær (ca vârstæ)"
∅ proaspæt, adj.
"~"
∅ moale*, adj.
"nefiert♦ / necopt ♦"
(despre carne, alimente)
∅ viu*, adj.
∅ cleios, adj.
"ræu* ♦ la suflet, crud"
crumpenæ, -e, s.f.
"cartof ♦ "
crunta ∅ încrunta, vb.
crunt ∅ ræu, adj.
crupæ, -e, s.f.
"partea dinspre coadæ
la animale mari"
"muøchii laterali de sub
talie (la om)"
"crupa dintre versante"
"mijlocul calului"
crudu, -§; -dâ, -di (crudu, cru§; crudâ, /-di), adj. (4a): ficiorlu-i
ninga crudu, nu-i ti du_eari la lucru. (bæiatul e încæ crud/ tânær,
nu-i de dus la lucru).
arudu*, adj.: feata-i arudâ, nu-i ti mârtari. (fata-i crudæ, nu-i de
mæritat).
yiu*, adj.: carnea nu s-mâcâ yie, nifriptâ/ niheartâ. (carnea nu se
mænâncæ crudæ, nefriptæ/ nefiartæ); cucotlu/ pânea armasi yiu/
yie, nihertu/ nicoaptâ. (cocoøul/ pâinea a ræmas crud/ crudæ,
nefiert/ necoaptæ).
aræu*, adj.: easti omu aræu, sân§ili _-lu su§i! (este om ræu/ crud,
sângele _i-l suge!).
combaru, -i (com-ba-ru, /-ri), s.n. (2): cipa¢i• i §âcu 'combari' ti
patati. (aromânii din Bulgaria zic ' ~ ' pentru cartofi); v a r. f. pl.
cumpire (cf. DDA, s.v.: cf. bg. kompiru, sb. krompir < germ.
Grundbirne; DEX: < sb. krumpir).
câpu• iu, -i (câ-pu• iu, /-pu-• i), s.n. (2): îlu bâgæ ficiorlu pi câpu• ea
a callui. (l-a pus pe bæiat pe crupa calului);
u doru câpu• ili
maia. (o dor crupele pe bunica); u-ari mesea unâ cu câpu• ea. (îl
are mijlocul una cu crupa [= otova, færæ talie]); n-alinæmu pi
câpu•ea di munti. (ne-am urcat pe crupa muntelui).
curmâreauâ, -ei (cur-mâ-rea-uâ, /-rei), s.f. (5): curmâreaua-i
mesea a callui. ( ~ este mijlocul calului).
crustæ ∅ nod, s.n.
cruøin, -i, s.m. (cruøân?) soarbâ, -i (soar-bâ, /-bi), s.f. (1): coaja di soarbâ-i bunâ ti capsi.
"arbust
(scoar_æ (coaja de cruøin e bunæ pentru constipa_ie).
laxativæ)"
cru_a ∅ ierta, ∅ îngriji,
∅ feri, vb.
cu, prep.
cu, prep: ta•iu pânea cu câ_utlu. (tai pâinea cu cu_itul); mi ducu
indicæ:
Paris cu avionlu. (mæ duc la P. cu avionul); vini cu fumea• ea la
"instrument"
noi. (a venit cu copiii/ familia la noi); mama cu tata nu u voru
"asociere"
mu• eari-mea. (mama cu tata nu o vor [= iubesc] pe nevasta-mea);
"apartenen_æ"
si-au ca câtuøa cu øoariclu. (se au ca pisica cu øoarecele);
"însuøire"
pâpu_â cu tâcuni analti. (pantofi cu toc înalt);
featâ cu hari.
"con_inut"
(fatæ cu har); tingire cu mâcari (crati_æ cu mâncare); nu yini
"timp"
cu a¢i• i. (nu vine cu anii); easti yeatru maøi cu numa. (este
"rela_ie"
doctor numai cu numele); • ea-lu ficiorlu cu buna! (ia-l pe bæiat
"asemænare"
cu binele!); un§eaøti cu mini. (seamænæ cu mine); → loc.
prep. di cu: aca_u aloatlu di cu searâ. (fac
"de cu" (temporal)
aluatul de cu searæ); mi sculai di cu noapti. (m-am sculat de cu
noapte).
cuar_, -uri, s.n.
yealopitrâ, -i (yea-lo-pi-træ, /-tri), s.f. (1); geol.; r a r.
"bioxid natural de siliciu" cuar_u, -uri (cuar-_u, /-_uri), s.n. (1); geol.; N.
316
ciorbagiu
cub, -uri, s.n.
cubæ, -a§ (cu-bæ, /-ba§), s.m. (3): Gr. Aut.: chilimi cu cuba§.
"pætrat ♦ , carou ♦ ,
(chilim/ covor cu cuburi/ pætrate); SN: unu cubæ di zahari/ supâ.
motiv geometric"
(un cub de zahær/ supæ); (neat. DDA).
"corp geometric cu øase cubu, cuburi (cubu, cu-buri), s.n. (1): cublu ari øasi fa_â cu
fe_e egale între ele"
mær§i¢i iøa/ egali. (cubul are øase [supra]fe_e cu margini egale);
geom.; N.
cubanez, -æ, s.m.f., adj. Cubanu, -¢i; -nâ, -ni (cu-banu, /-ba¢i; /-ba-nâ, /-ni), adj. (4a):
"locuitor din Cuba"
Cuba¢i• i bânea§â tu insula Cuba. (cubanezii træiesc în insula C);
"specific Cubei"
→ adj.: romu cubanu (rom cubanez); N.
cucu, cu_i (cucu, cu_i), s.m. (1): cuclu-i pu• iu _i nu-øi creaøti
cuc, -i, s.m.
"pasære
ce
nu-øi pu• i• i. (cucul e o pasære ce nu-øi creøte puii); armasi cucu [=
cloceøte/
singuru]. (a ræmas cuc [= singur]); ast⧠ari cucu, easti pi buna.
creøte puii"
(astæzi are cuc, este în toane bune); (v. øi: cocoø: ari cucotu "are
"(om) singur"
curaj").
"singur"
cobu (cobu), s. invar.: PAP., Lit., 773: Cît trâ pangu: "Cob se∅ cobe, s.f.
armînæ." (cât despre pæianjen: "cuc sæ ræmânæ"); ? ; r a r.
cucæ, -i, s.f.
cucu, cu_i (cucu, cu_i), s.m. (1): bârba_• i _i u-alâsarâ câciula,
"bonetæ, tichie"
bagâ pi capu cu_i. (bærba_ii ce au læsat [= nu mai poartæ]
∅ fes, s.n.
cæciula pun pe cap cuci); (cf. DDA, s.v).
cuceri ∅ lua, învinge, vb.
cucernic, -æ, adj.
thriscu, -chi; -câ, -chi (thris-cu, /-chi; /-câ, /-chi), adj. (3a); reg.;
(?); (cf. DDA, s.v).
"pios, evlavios"
cucu!, interj.
cucu! (cu-cu!), interj.: cuclu cântâ: cucu, cucu!;
ficiori• i §âcu
(imitæ cântecul cucului
'cucu!' cându si-agioacâ ascumtarea ø-iesu di-ascuchi. (copiii zic
la jocuri de copii)
'cucu!' când se joacæ de-a v-a_i ascuns øi ies de scuipæ).
cucui, -e, s.n.
cucu• iu, -i (cu-cu• iu, /-cu-• i), s.n. (2): øi-adræ cucu• iu-n capu. (øia fæcut cucui în cap); gâ• inâ cu cucu• iu pi capu. (gæinæ cu
"umflæturæ pe cap"
"mo_ de pasære"; "vârf ♦ mo_ pe cap); pi unu cucu• iu di munti (pe un cucui de munte);
de munte, creastæ ♦ "
scutemu cucu• i di yer¢i. (scoatem gogoøi din viermi [de
"gogoaøæ ♦ a viermelui" mætase]).
"cucui pe cap/ frunte"
"ghemotoc mic de lânæ" ciumbâ, -i (cium-bâ, /-bi), s.f. (1): mi-agudii øi-¢i iøi unâ ciumbâ pi
∅ glon_ (de câl_i, pentru frâmti. (m-am lovit øi mi-a ieøit un cucui pe frunte); lâna-i tutâ
puøcoace)"
ciumbi! (lâna-i toatæ ghemotoace!); v a r. FC giumbâ.
cucuiat, -æ, adj.
cucu• eatu, -_; -tâ, -ti (cu-cu-• eatu, /-• ea_; /-• ea-tâ, /-ti), adj. (4a):
"mo_at (despre pæsæri)" gâ• inâ/ sfurlâ cucu• eatâ (gæinæ/ sfârleazæ cucuiatæ).
cucurigu!, interj.
cucuricu! (cu-cu-ri-cuuu!), interj.: cucotlu fa_i cucuricuuu!
(imitæ cântul cocoøului) câ-câ-câ-câ! (câ-câ-câ-câââ!), interj.; id.
(imitæ cântul cocoøelului) chi-chi-chi-chi! (chi-chi-chi-chiii!), interj.: cucuticilu fa_i chi-chi∅cotcodac! (pentru gæini) chi-chiii!.
cucuruz ∅ porumb, s.m.
∅ frigæruie, s.f.
∅ con (de brad), s.n.
cucutæ, -e, s.f.
cucutâ, -i (cu-cu-tâ, /-ti), s.f. (1): CAV., 352: cucutæ; cucuta easti
"plantæ otrævitoare"
virdea_â toapsicâ/ fârmâcoasâ. (cucuta este verdea_æ/ plantæ
"a se face cri_æ/beat tun" otræ-vitoare);
s-fea_irâ cucutâ di beari. (s-au fæcut cucutæ de
bæut); bot.
cucuvea, -le, s.f.
cucuveauâ, -ei (cu-cu-vea-uâ, /-vei), s.f. (5): cându cântâ
"pasære de noapte mai
cucuveaua pi casâ, moari omu. (când cântæ cucuveaua pe casæ,
micæ decât bufni_a ♦ " moare un om); reg.; øi cucumeafcâ, reg..
317
ciocænitoare
cufær, -e, s.n.
"geamantan, valizæ ♦
pentru bagaje"
"cufær; ladæ ♦ ;
lædi_æ"
"lædi_æ ♦cu capac,
casetæ"; ∅ ladæ, s.f.
"cufær"
[cufoare], s.f.
"diaree, deranjament
la stomac"
"a-l apuca/tæia diareea"
"diaree"
baulâ, -i (ba-u-lâ, /-li), s.f. (1): baula-i vali_â mari. (cufærul e o
valizæ mare); reg.
casonâ, -i (ca-so-nâ, /-ni), s.f. (1): adusi unâ casonâ cu sticli di
yinu. (a adus o lædi_æ cu sticle de vin); bagâ auuâli ti casoni
(pun strugurii în cufere/ læzi); reg.
caselâ, -i (ca-se-lâ, /-li), s.f. (1): _âni pâra§• i tu caselâ. (_ine banii
în cufær[aø]); v a r. haselâ; reg.
mâlathâ, -æthi (mâ-la-thâ, /-læthi), s.f. (3): stra¢i noauâ tu
mâlathâ. (straie/ haine noi în cufær); reg. (cf. DDA, s.v).
cufoari, -ori (cu-foa-ri, /-fori), s.f. (6a): ari cufoari, • i si-asparsi
stumahea. (are diaree, i s-a stricat stomacul); u lau maea di
cufori. (o spæl pe bunica de ~ [pl.]); → mi-acâ_æ/ mi tâ• e unâ
cufoari! (m-a apucat/ tæiat o ~ !);
e x p r.: escu aspartâ la
stumahi (sunt stricatæ la stomac); curâ di elu tilu. (curge din el
cep! [= ca din cep]).
tartacuti (tar-ta-cu-ti), s.f.sg.t. (6a): mi-acâ_æ/ lo/ tâ• e unâ
tartacuti! (m-a apucat/ luat/ tæiat o diaree!); reg.
cufunda, -are, -at
∅ afunda, -are, -at
[cufurealæ], s.f.
cufurealâ, -e• i (cu-fu-rea-lâ, /-re• i), s.f. (3); id.; v a r. ræsp.
"diaree"
cufârealâ.
cufuri, vb.
cufurescu, -iri, -ii, -itâ (cu-fu-res-cu, /-ri-ri, /-rii, /-ri-tâ), vb. (4b) t/r:
"a murdæri de diaree pe → t: u cufuri ficiuriclu. (a cufurit-o [= a murdærit-o de 'cufoare']
cineva/ a avea diaree"
bæie_elul); → s-cufuri maia pi nâsâ/ tu zmeani. (s-a cufurit maia
"a face pe el de fricæ"
pe ea/ în izmene/ chilo_i); s-cufureaøti tu zmeani [di fricâ]. (se
"a
ieøi
♦
afaræ/a-l cufureøte în izmene [de fricæ]); v a r. ræsp. cufârescu.
scoate♦
e x p r. vb.: iesu nafoarâ/ (mi, ti, îlu, u) scoati nafoarâ/ strâbati/
afaræ/a-l stræbate ♦ /
trea_i (ies afaræ/ < mæ, te, îl, o > scoate afaræ/ stræbate/
a-l trece ♦"
trece).
urdinu*, vb. unipers. t: mi urdinâ oarâ di oarâ. (mæ trece ceas de
" ~ "; ∅ urdina*, vb.
ceas/ mereu).
""a umbla ♦ (la closet)"
spriimnu, -ari, -ai, -atâ (spri-im-nu, spri-im-na-ri, /-nai, /-na-tâ), vb.
(1) r: tutâ §uua mi spriimnu. (toatæ ziua umblu/ mæ cufuresc).
surdisescu*, vb. t: mi surdiseaøti. (mæ trece/ desface prea
"a desface*♦,
mult).
a avea diaree"
cufurire, s.f.vb.
cufureari (cu-fu-rea-ri), s.f.vb. (6a): nu-ascâpai di cufureari. (n-am
(cufurit, s.n.vb)
scæpat de cufurire/ -rit); → ti cufureari nu s-ma cufureaøti. (de
"faptul de a se cufuri"
cufurit nu se mai cufureøte); v a r. cufâreari.
"ieøire♦/scoatere ♦ afaræ, e x p r.: iøeari nafoarâ/ scuteari nafoarâ/ strâbâteari/ tri_eari:
stræbatere ♦ , trecere ♦ " (ieøire afaræ/ scoatere afaræ/ stræbatere/ trecere), id.
"trecere, umblare ♦ ,
urdinari, spriimnari, surdiseari, s.f.vb., id.
desfacere♦ "
cufurit, -æ, adj.
cufuritu, -_; -tâ, -ti (cu-fu-ritu, /-ri_; /-ri-tâ, /-ti), adj. (4a): easti
"care s-a cufurit"
cufâritâ tu zmeani [di-alihea i di fricâ]. (este cufurit în izmene [de"fæcut pe el (de fricæ)"
adeværat sau de fricæ]); v a r. ræsp. cufâritu.
"care are/a avut diaree" surdisitu*, adj. : hiu surdisitu. (sunt desfæcut [la stomac], am
∅ desfæcut*, adj.
diaree).
318
ciorbagiu
[cufuros, -æ], adj.
cufurosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-fu-rosu, /-roøi; /-roa-sâ, /-si), adj.
"care are des scaune moi" (4a): ¢iclu lu-au multu cufurosu. (pe cel mic îl au [= cel mic este]
foarte cufuros [= are scaune moi]); hai, cufuroasæ, yinu câ nu ti
"fricos; laø"
mâcâ vârnu! (hai, fricoaso, vino, cæ nu te mænâncæ nimeni!); v a
r. ræsp. cufârosu.
cugeta, -are, -at
∅ gândi, -ire, -it
∅ în_elege, -ere, în_eles
cui, -e, s.n.
cu¢iu, -i (cu¢iu, cu-¢i), s.n. (2): 'cu¢iu' easti zboru latinescu. (cui
"piesæ
ascu_itæ
din este cuvânt latinesc); fig.: î¢i hipsi un-cu¢iu-n inimâ. (mi-a înfipt
metal/
un cui în inimæ); e x p r.: zurlulu tutu zurlu lu-adu_i-n cali! (pe
lemn, care se bate în zid nebun tot un nebun îl aduce pe cale [calea cea bunæ]/ cui pe cui
etc); "cui pe cui se se scoate).
scoate"
penurâ*, s.f.: cuøciuglu-lu bâturâ cu penuri. (coøciugul l-au bætut
în cuie); fig.: penurâ tu inimâ (cui în inimæ); e x p r. Gr. Aut.:
"cui (de orice mærime)"
ø-tini, ca a_ea cu penura [tu cicioru: u durea, ma nu u scutea]! (øi
∅ piron*, s.n.
tu, ca aceea cu cuiul [în picior: o durea, dar nu-l scotea]!).
"nehotærâre"
prochiu, -i (prochiu, prochi), s.m. (1): asunâ prochi• i pi câldârâmi.
(ræsunæ cuiele/ blacheurile pe caldarâm); v a r. proachi, prochi,
"cui cu floare mare;
s.f.
blacheu"
civie, -i (ci-vi-e, /-vii), s.f. (6b): î¢i bâtu pâpugilu-ndoauâ civii, câ-¢i
"cui mic cizmæresc"
si disfea_i pâpu_a. (mi-a bætut papugiul/ cizmarul câteva cuie,
cæ mi s-a desfæcut pantoful); v a r . _ivie.
guvojdu*, s.n.: guvojdulu easti penurâ mari. (gævozdul este cui
"cui mare, caia ♦ "
mare).
∅ gævozd*, s.n.
cuib, -uri, s.n.
cuibu, -uri (cui-bu, /-buri), s.n. (1): cuclu/ lândura sta tu cuibu.
"adæpost pentru pæsæri (cucul/ rândunica stæ în cuib); DAN., 118: ... luplu, ursulu, ...,
mici"; "sælaø/culcuø
vulpea cændu esu de tru cuibu. (lupul, ursul, ..., vulpea, când ies
pentru animale"
din cuib); cathi omu cu cuibulu-a lui. (fiecare om cu cuibul lui);
"locuin_æ/sælaø
lâ si-asparsi cuibulu-a furiloru. (li s-a stricat cuibul ho_ilor); adrai
(pentru om)"
cuiburi ti _ipi_i/ lilici. (am fæcut cuiburi pentru cepu_e/ flori).
"gropi mici pentru sædit
plante"
cuibar, -e, s.n.
cuibaru, -i (cui-baru, /-ba-ri), s.n. (2): gâ• ina fea_i ou tu cuibaru.
"loc
pentru
ouatul (gæina a fæcut ou în cuibar);
fârâ cuibaru nu oauâ gâ• ina.
pæsærilor
(færæ ou-cuibar nu se ouæ gæina); v a r. Gr. Aut.: cubairu, -i.
de curte"
fo• iu, -i (fo• iu, fo• i), s.m. (1): gâ• ina nu oauâ fârâ fo• iu tu fu• eauâ.
"oul-semn læsat în cuib" (gæina nu ouæ færæ ou-cuibar în culcuø).
" ~ , ou-cuibar"
∅ culcuø*, s.n.
cuier, -e, s.n.
cu¢iu*, penurâ*, s.: pâpâ¢i• i a noøtri li spin§ura stra¢ili di cu¢iu/
"suport de agæ_at haine" penurâ i di i_i spin§urâtoari: lemnu, creangâ etc.. (stræmoøii
∅ cui*, s.n.
noøtri le atârnau hainele-n cui sau de orice 'spânzurætoare':
∅ særcinar, s.n.
lemn, creangæ etc).
"cuier, portmantou"
portmanto, -a§ (port-man-to, /-ta§), s.m. (3): stra¢ili, tu casi
moderni, si spin§urâ pi portmanto. (hainele, în case moderne, se
atârnæ pe portmantou); (< gr. πορ µαντω < fr. portemanteau); N.
cuiøor, -e, s.n.
pinurici, -i (pi-nu-ri-ci, /-rici), s.f. (6a): ¢i-intræ unâ pinurici tu
"cui mic"
cicioru. (mi-a intrat un cuiøor în picior); øi: pinuricâ; dim.
319
ciocænitoare
culæ, -e, s.f.
"castel ♦ înalt, turn ♦ "
culâ, -i (cu-lâ, /-li), s.f. (1): COD., 71b: nîs are unæ culæ analtæ.
(el are o culæ înaltæ); si-nc• isi tu culâ, ca ermâ. (s-a închis în
culæ, ca o pustnicæ); v a r. aculâ; FC: agulâ.
culca, vb.
culcu, -ari, -ai, -atâ (cul-cu, cul-cai, /-ca-ri, /-tâ), vb. (1a) t/r: → t:
"a se întinde pentru somn/ î• i culcai ¢i_i• i. (i-am culcat pe cei mici); → r: s-culcâ cu gâ• i¢ili.
odihnæ"
(se culcæ cu gæinile); r a r; (în Gr. Aut.: necunoscut; v. DDA, s.v).
"a (se) culca"
bagu*, vb. t/r: → t: bagâ-u fitica! (culc-o feti_a!); mi bagu di cu
∅ bæga*, vb.
searâ, nu stau amânatu. (mæ culc de cu searæ, nu stau târziu);
"a avea raport sexual"
mi bagu maøi cu niveasta. (mæ culc numai cu nevasta); mu• earisa s-bagâ cu tu_ câ¢i• i [= easti aspartâ]. (nevastæ-sa se culcæ
"a se culca pe burtæ"
cu to_i câinii [= este stricatæ]); e x p r.: bagâ-ti pi din_â s-ti
frecu! (culcæ-te pe din_i [= burtæ] sæ te frec/ frec_ionez!); (cel
"a se culca"; ∅ apune*,vb.
mai ræsp. vb. pentru 'a (se) culca').
∅ rostogoli**, vb.
apunu*, mi-arucutescu**, vb.: câtu aveamu apusâ/ arucutitâ øi-mi
"a se culca pu_in"
sculæ sor-mea. (cât mæ culcasem/ trântisem øi m-a sculat soræ∅ îndoituræ*, s.f.
mea).
e x p r.: î¢i • eau dhipla (mæ arunc în pat pu_in [lit: 'îmi iau
îndoitura* ' < a pæturii/ a cergii >]).
culcare, s.f.vb.
culcari (cul-ca-ri), s.f.vb.: vini oara ti culcari (a venit ora de
(culcat, s.n.vb)
culcare); (în Gr. Aut.: necunoscut; v. DDA, s.v).
"faptul de a se culca"
bâgari* (bâ-ga-ri), s.f.vb. (6a): ; va bâgari ¢ica. (trebuie culcatæ
∅ bægare*, s.f.vb.
cea micæ); → ti bâgari nu mi-aveamu bâgatâ. (de culcat nu mæ
culcasem).
culcat, -æ, adj.
culcatu, -_; -tâ, -ti (cul-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a): øadi tutu
"care este/s-a culcat"
culcatu, câ-i lân§itu. (øade tot culcat, cæ-i bolnav); (în Gr. Aut.:
necunoscut; v. DDA, s.v).
"culcat"
bâgatu*, tesu**, adj.: earamu bâgatâ/ teasâ cându bâtu la uøi.
∅ bægat*, întins**, adj.
(eram culcatæ/ întinsæ când a bætut la uøæ); dada-i bâgatâ.
"bolnav"
(mama/ bunica-i culcatæ [= bolnavæ]); (cel mai ræsp. adj. pentru
'culcat').
culcuø, -uri, s.n.
culcuøu, -uri (cul-cuøu, /-cu-øuri), s.n. (1): ursa s-toarnâ la
"loc de culcare pentru
culcuøu. (ursul se întoarce la culcuø); ¢i stau tu culcuølu-a meu.
animale"; ∅ bârlog
(îmi stau în culcuøul meu).
∅ vizuinæ, ∅ pætui,
fu• eauâ, -ei (fu-• ea-uâ, /-• ei), s.f. (5): vulpea øi sta tu fu• eauâ.
∅ cuib, ∅ scorburæ, s.
(vulpea îøi stæ în culcuø/ bârlog etc); reg.
"culcuø pentru animale" loji, loji (lo-ji, loji), s.f. (6a); id.; reg.; r a r; øi: lujaru, -i, s.n.; r a r.
"a-øi face/avea culcuø
lujescu, -iri, -ii, -itâ (lu-jes-cu, /-ji-ri, /-jii, /-ji-tâ), vb. (4a) i: a_ea
(despre animale/oameni)" searâ lujimu tu unâ hoarâ. (în seara aceea am fæcut culcuø [= am
dormit/ mas] într-un sat); vulpea lujeaøti tu cufalu. (vulpea are
culcuø în scorburæ); reg.; r a r.
"culcuø (pentru om),
cohi*, s.f.: paplu øi-acâ_æ cohea. (bunicul øi-a luat în stæpânire
col_* ♦ "
col_ul [= culcuøul]).
" ~ " (øi: odaie cu pæmânt yuneauâ, -ei (yu-nea-uâ, /-nei), s.f. (5); ftohlu øi sta tu yuneauâ.
pe jos, cf. DDA, s.v)
(særacul îøi stæ în culcuø); reg.
320
ciorbagiu
culege, vb.
culegu, culea§iri, culepsu, culeaptâ/ culeasâ (cu-legu, cu-lea"a lua fructe de pe pom" §i-ri, cu-lep-øu, cu-leap-tâ/ cu-lea-sâ), vb. (3a) t/i: culegu easti
"a-l culege/lua ciuma etc." unâ øi cule§u easti altâ. (culeg este una øi blestem este alta); →
t: culepøu-ndoauâ meari. (am cules câteva mere);
e x p r:
(imprec.)
puøc• ea s-ti culeagâ! (lua-te-ar ciuma!), imprec.; → i: aleapsi
pânâ culeapsi. (a ales pânæ a cules); folosit mai rar.
"a
culege/strânge
♦
adunu*, vb. t: adunæmu meari/ nu_i/ lilici/ ur§â_i/ ayi¢ea.
roade"
(culegem mere/ nuci/ flori/ urzici/ via);; →
e x p r.: hai, adunâ-li!
∅ aduna*, vb.
(hai, øterge-o!); au-u!, câ ti-adunæ araua! (of, lua-te-ar reaua [=
"caræ-te!"
moartea]!), imprec.; (cel mai ræsp. vb. pentru 'a culege').
"a-l lua boala/moartea"
ayizmu, -ari, -ai, -atâ (a-yiz-mu, a-yiz-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb.
"a culege via"
(1a) i: siptâmâna _i yini va si-ayizmæmu. (sæptæmâna ce vine
"a i-o face cuiva"
culegem via);
e x p r.: lu-ayizmarâ! (i-au fæcut-o!);
ayizmâ-ti
"caræ-te!
di-aoa! (ca-ræ-te de aici!); v a r. ayizme§u.
culegere, -i, s.f.
culea§iri, -i (cu-lea-§i-ri, /-§iri), s.f. (6a): CODEX DIMONIE easti
"colec_ie ♦, grup de
unâ culea§iri di didahii scriati armâneaøti. (C. D. este o culegere
lucræri, opere"
de didahii scrise aromâneøte); r a r.
culegere, cules, s.f./n.vb. culi§eari
(cu-li-§ea-ri), s.f. vb. (6a): culi§earea-i 'adunari',
"faptul de a culege/
culi§area-i 'blâstimari*'. (~ este 'cules', ~ este 'blestemat/ -re'); →
strânge ♦ "
voru culi§eari poamili. (trebuie culese poamele); → ti culi§eari li
∅ blestemare*, s.f.vb.
culeasimu. (de cules le-am cules).
"cules (de poame, vie etc) adunari*, s.f.vb.: tu-adunari ayi¢ea muri paplu. (la culesul viei a
∅ adunare*, s.f.vb.
murit bunicul); (cel mai ræsp. s.vb. pentru 'culegere' în general)
"cules de vie"
ayizmari (a-yiz-ma-ri), s.f.vb. (6a): ti-ayizmari ayizmæmu, ma nu
lu-adræmu yinlu ninga. (de cules [via] am cules [-o], dar nu l-am
fæcut vinul încæ).
cules, -uri, s.n.
ayizmâciunu (a-yiz-mâ-ciunu), s.n.sg.t. (1): ast⧠avemu ayizmâ"cules de vie"
ciunu. (astæzi avem cules [de vie]); FE: ayi§mâciunu (v. REW,
∅ septembrie, s.m.
s.v. *VINDEMIATIO); v a r. f. (a)yizmâciuni; ( cf. fr. vendanges).
cules, -æ, adj.
culesu, -eøi; -easâ, -easi (cu-lesu, /-leøi; /-lea-sâ, /-si), adj. (4a):
"care a fost cules/strâns" fâsu• ilu easti culesu. (fasolea este culeasæ); r a r.
" ~ "; ∅ adunat*, adj.
adunatu*, adj.: ayi¢ea-i adunatâ, merlu-i adunatu. (via este
culeasæ, mærul este cules); cel mai ræsp.
"cules (despre vie)"
ayizmatu, -_; -tâ, -ti (a-yiz-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a):
"cæruia i s-a luat tot"
ayi¢i ayizmatâ (vie culeasæ);
vini acasâ ayizmatu. (a venit
acasæ jefuit).
culme, -i, s.f.
culmi, -¢i (cul-mi, /-¢i), s.f. (6a): agiumsimu pi culmea di munti.
"vârf ♦ de munte"
(am ajuns pe culmea muntelui); Toma Caragiu agiumsi pi culmi
"apogeu"
cu arta a lui. (T. C. a ajuns pe culme cu arta lui); v a r. culmâ.
culoar, s.n. ∅ sæli_æ, s.f.
321
ciocænitoare
culoare, -i, s.f.
"ipostaze ale luminii"
"culoarea pielii"
∅ boia*, s.f.
"culoare; fard ♦ ":
∅ boia, s.f.
"culoare"
"cromaticæ"
" culoare"
"cele øapte culori ale
spectrului luminii"
buiauâ*, s.f.: _â sta ghini buiaua aroøi. (î_i stæ bine culoarea
roøie);
doi• i au unâ buiauâ, u-au chealea lae. (amândoi au
aceeaøi culoare, au pielea neagræ); ræsp.
boe, boi (bo-e, boi), s.f. (cu 2 pl), (6a): DAN., 178: ªi alante boi...
(øi celelalte culori);
s-da cu boe tu fa_â. (se dæ cu fard pe
fa_æ); v a r. pl. boiuri [= mai multe tipuri de fard/ vopseluri/
chiclazuri]); r a r.
hromâ., -i (hro-mâ, /-mi), s.f. (1): _i hromâ ari fustanea-_ea
naoua? (ce culoare are rochia cea nouæ?); tabloulu ari hromâ
bunâ. (tabloul are o cromaticæ bunæ); reg., ræsp.
culoari, culori (cu-loa-ri, /-lori), s.f.(6a): spectrulu a luminâ• ei ari
øapti culori: albu, galbinu, albastru, veardi, aroøu, vinitu øi laiu.
(spectrul luminii are øapte culori:); toamna cu culorili-• i galbinuaroøi ca bâcârea (toamna cu culorile-i galben-roøii ca arama); N.
culpæ ∅ vinæ, s.f.
cultiva, vb.
seaminu*, vb. t: tu loclu di sumu §eanâ siminarâ grânu/ me• iu/
"a semæna* ♦, a planta" misuru. (în locul de sub deal au semænat grâu/ mei/ porumb).
"a pune* ♦ "
bagu*, vb. t: anlu aestu bâgæmu maøi tâtumi ø-bumbacu. (anul
acesta am pus numai tutun øi bumbac).
cultural, -æ, adj.
culturalu, -li; -lâ, -li (cul-tu-ralu, /-rali; /-ra-lâ, /-li), adj. (4a): su_atili
"care _ine de/se referæ
armâneøti au scupo culturalu. (asocia_iile aromâneøti au scop
la culturæ"
cultural); frân§â culturalâ armâneascâ (foaie culturalæ
aromâneascæ); N.
culturæ, -i, s.f.
culturâ, -i (cul-tu-râ, /-turi), s.f. (1a): uminâtatea, tu istoria a • ei,
"valorile materiale øi
tricu tu multi scæri/ bârni di culturâ. (omenirea, în istoria ei, a
spirituale ale omenirii"
trecut prin multe trepte/ genera_ii de culturæ); cultura
∅ carte, s.f.
armâneascâ scriatâ, cunuscutâ, acâ_æ di-tu ahurhita a secollui
∅ învæ_æturæ, s.f.
XVIII. (cultura aromâneascæ scrisæ, cunoscutæ, a început de la
începutul secolului al XVIII-lea); N.
[culuc], s.
culuchi, -i (cu-lu-chi, /-luchi), s.f. (6a): culuchea aveag• i horili.
"patrulæ" (cf. culucciu, -i, (paza/ patrula pæzeøte satele); înv. ; reg.
s.m.; v. DEX, s.v)
cum, adv. interog.-rel.
cumu (cumu), adv. interog.-rel.: → cumu lu-adraøi culaclu? (cum
"cum?" (modal)
l-ai fæcut colacul?); cumu di viniøi? (cum [se face] de ai venit?);
"~"
cumu tri_e_i? (cum trece_i [= ce mai face_i?]);
cumu-lu dai
"cum" (modal)
caølu? (cum îl dai caøul [= brânza]?); → nu øtiu cumu yini aestu
"~"
lucru. (nu øtiu cum vine acest lucru); feciu cumu putui ma ghini.
"îndatæ ce" (temp)
(am fæcut cum am putut mai bine); cumu-lu vi§u, s-himusi s-lu
mâøcâ. (cum l-a væzut, s-a re-
322
ciorbagiu
"în timp ce" (temp)
"(aøa) cum... aøa"
"cum-necum/oricum"
"~"
"ce øi cum"
"ei, aø!/deloc"
"ba da"
"cum te cheamæ?"
"nu-ø[tiu]-cum"
cumetrie, -i, s.f.
"rela_ia dintre naø
botez)
øi rudele finului"
cumineca, vb.
"a da/primi
cuminecætura ♦ /
împærtæøania"
pezit sæ-l muøte); cumu si-agiuca, u-arâchi vimtulu. (cum/ în
timp ce se juca, a ræpit-o vântul);
cumu vinirâ, aøi fu§irâ. (aøa
cum au venit, aøa au plecat); → (loc) adv.: cum-nicumu/ cum-dicumu va si-adræmu noi! (cum-necum/ oricum o sæ facem/
rezolvæm noi!); cu-aøi cu-aøi ascâpæmu! (cum-necum am
scæpat!); voi s-vedu _i øi-cumu easti. (vreau sæ væd ce øi cum
este); — nu _-u fricâ? — em, cumu! (— nu _i-e fricæ? — ei,
aø!); — nu mâcaøi nica? — cumu, mâcai! (n-ai mâncat încæ? —
cum [sæ nu]/ ba da, am mâncat! ); e x p r.: cumu ti-ac• eamâ?
(cum te cheamæ?); nu-ø-cumu fea_i di øi-arupsi ciciorlu. (nuø[tiu]-cum a fæcut de øi-a rupt piciorul).
cumbâri• i, -i (cum-bâ-ri-• i, /-ri• i), s.f. (6a): nu facu cumbâri• i cu
(la ahtæri oami¢i! (nu fac cumetrie cu astfel de oameni!).
cumbârlâchi, -i (cum-bâr-lâ-chi, /-lâchi), s.f. (6a); id.
cumânicu, cumnicari, -ai, -atâ (cu-mâ-nicu, cum-ni-ca-ri, /-cai, /ca-tâ), vb. (1a) t/r: → t: îlu cumânicæ preftulu ninti s-moarâ. (l-a
cuminecat preotul înainte sæ moaræ); → r: voi s-mi cumânicu ti
Paøti, câ _ânui preasi¢i(li) (vreau sæ mæ cuminec de Paøti, cæ
am _inut pæresimile/ post); ræsp.; FE: cumânicari, cumânicai,
cumânicatâ.
cuminecare, s.f.
cumnicari (cum-ni-ca-ri), s.f. (vb), (6a):→ CAR., Litgh., 53, VII:
"cuminecæturæ ♦ "
cumnicara [= s.art.: cumnicarea] (cuminecarea), a cumnicæri• i (a
"cuminecare, /-at", s.vb.
cuminecærii); → s.f.vb.: va cumnicari paplu. (trebuie cuminecat
"faptul de a (se)
bunicul); → ti cumnicari s-cumnicæ. (de cuminecat s-a
cumineca"
cuminecat); ræsp.; FE. cumânicari.
cuminecat, -æ, adj.
cumnicatu, -_; -tâ, -ti (cum-ni-catu, /-ca_; /-ca-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care s-a cuminecat"
nu-i cumnicatu di multu. (nu-i cuminecat/ împærtæøit de mult).
cuminecæturæ, -i, s.f.
cumnicâturâ, -i (cum-ni-câ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): î¢i deadi/ î¢i loai
"purificare prin primirea
cumnicâtura. (mi-a dat/ mi-am luat cuminecætura); BATZ., 96:
pâinii øi a vinului sfin_ite cumnicætura al Chita. (cuminecætura lui Chita); cumnicâtura
de preot în bisericæ/
easti unu di øaptili mistiryi a pistilei. (~ este una din cele øapte
împærtæøanie"
taine ale credin_ei); ræsp.; FE: cumânicâturâ.
"cuminecæturæ
paøti*/ pâøticu (pâø-ticu), s.n. sg.t. (1): • eau paøti/ pâøticu. (iau
de Paøti*♦ "
paøti/ cuminecæturæ de Paøti).
cuminte, -i, adj.
cuminti (cu-min-ti), adj. invar.: easti omu/ mu• eari cuminti, suntu
"aøezat ♦ , liniøtit ♦ ,
oami¢i cuminti. (este om/ femeie cuminte, sunt oameni cumin_i);
în_elept ♦ "
stæi/ sta_ cuminti! (stai cuminte/ sta_i cumin_i!); e x p r.: stæi
ghini, câ va u • eai/ va ti ciucutescu etc.! (stai bine, cæ o iei/ te
"cuminte, liniøtit ♦ "
ciocænesc etc.!).
∅ aøternut*, adj.
aøtirnutu*, adj.: easti ficioru aøtirnutu/ featâ aøtirnutâ. (este bæiat/
"cuminte, ca un sfânt"
fatæ cuminte).
∅ miruit**, adj.
¢irusitu**, adj.: ari ficiori ¢irusi_. (are copii mirui_i/ cumin_i/ sfin_i).
"cuminte"
"cel cuminte (s)"
323
ciocænitoare
fronimu, -¢i; -mâ, -mi (fro-nimu, /-ni¢i; /-mâ, /-mi), adj. (4a): au
fumea• i fronimâ. (au copii cumin_i); → s.m.f. (1,1): DAN., 137:
fronimlu aøi_e fa_e øi scapæ de tute [= fronimlu aøi_i fa_î øiascapâ di tuti. (cumintele/ cel cuminte aøa face øi scapæ de
toate); reg., dar ræsp.
cumin_el, -icæ, adj.
frunimacu, -_i; -câ, -_i (fru-ni-macu, /-ma_i; /-ma-câ, /-_i), adj.
"destul de cuminte"
(4a): easti frunimacâ fitica. (este cumin_icæ feti_a); dim.
cumin_enie, s.f.
frunimea_â (fru-ni-mea-_â), s.f. sg.t. (1): ø-lu criscu ficiorlu tu
"calitatea de a fi cuminte" frunimea_â. (øi l-a crescut bæiatul în cumin_enie); CAR., Litgh.,
"blânde_e"
37, V: FC friuminæ_a (art.; < gr. φρονιµοσ > fronimu + -ea_â >
frunimea_â ).
cumin_i, vb.
aøternu*, vb. r: si-aøtirnu ficiorlu, nu-i zurlu cumu eara. (s-a
"a deveni (mai) cuminte, aøezat bæiatul, nu-i zurliu/ nebun[atic] cum era).
a se aøeza/aøterne* ♦ "
"a (se) cumin_i"
cumin_æscu -âri, -âi, -âtâ (cu-min-_æs-cu, /-_â-ri, /-_âi, /-_â-tâ),
vb. (5b): t/r: → t: va-lu cumin_æscu mini! (am sæ-l cumin_esc
eu!); → r: s-cumin_â tora, nu-i cumu eara! (s-a cumin_it acum,
nu-i cum era!); DN.
"a se cumin_i"
frunimescu, -iri, -ii, -itâ (fru-ni-mes-cu, /-mi-ri, / -mii, /-mi-tâ), vb.
(4b): va s-creascâ øi-va s-frumineascâ. (are sæ creascæ øi are
∅ domestici, vb.
sæ se cumin_eascæ); reg.
cumnat, -i, s.m.
cumnatu, -_ (cum-natu, /-na_), s.m. (1): amu doi cumna_, unlu-i
"fratele so_ului"
fratili
a bârbat-¢ui øi-alantu-i bârbatlu a sor-meai. (am doi
"so_ul sorei"
cumna_i, unul e fratele bærbatului meu øi celalalt este so_ul sorei
"so_ul sorei ♦ "
mele).
∅ ginere*, s.m.
§iniri* di sorâ: Gr. Aut.: §inir-¢iu di sorâ nu-i armânu. (ginerele
"cumnat"
meu de soræ [= so_ul sorei mele] nu-i aromân); (neat. în DDA).
bâginacu, -_i (bâ-gi-nacu, /-na_i), s.m. (1): Cola cu Steryiulu
suntu bâgina_i. (C. øi S. sunt cumna_i); reg.
cumnatæ, -e, s.f.
cumnatâ, -i (cum-na-tâ, /-ti), s.f. (1): cumnatâ-mea, sora a bârbat¢ui / mu• earea a frati-¢ui (cumnatæ-mea, sora bærbatului meu/
"sora so_ului"
"so_ia fratelui"
so_ia fratelui meu); e x p r.: iu suntu doauâ cumnati, armânu
vasili nilati. (unde sunt douæ cumnate, ræmân vasele nespælate).
"so_ia fratelui ♦ "
norâ* di frati: Gr. Aut.: nora di frati-i ca sorâ. (o noræ de frate [=
∅ noræ*, s.f.
so_ia fratelui] este ca o soræ).
"~"
sinfadhâ, -i (sin-fa-dhâ, /-dhi), s.f. (1); id.; reg.
cumpæni ∅ cântæri, vb.
e x p r.: easti-lu cu ziya-n brânu. (este cu cântarul în/ la brâu).
cumpænit, -æ, adj.
cumpæra, vb.
acumpâru, ascumpârari, -ai, -atâ (a-cum-pâru, a-cum-pâ-ra-ri, /"a ob_ine ceva prin platæ" rai, /-ra-tâ), vb. t/i: acumpârai fârinâ ti tutâ iarna. (am cumpærat
"a plæti pe cineva pentru fæinæ pentru toatæ iarna); lu-acumpârarâ Gioga ta s-_ânâ cu
o mærturie falsæ/
e• i. (l-au cumpærat pe G. ca sæ _inæ cu ei); u-acumpârai mini,
pentru a træda"
vi§ui _i featâ easti! (am cumpærat-o [= am dibuit-o, am
"a descoperi firea cuiva" descoperit-o] eu, am væzut ce fatæ este!); → i: acumpârâ macâ
"a afla (de la al_ii)"
po_, nu vindi! (cumpæræ dacæ po_i, [dar] nu vinde! [= aflæ de la
∅ aproviziona, vb.
al_ii, nu-_i deschide tu sufletul]); ræsp.;
FC: (a)cumpru/
(a)cumbru, ancupâru.
324
ciorbagiu
cumpærare, s.f.vb.
(cumpærat, s.n.vb)
"faptul de a cumpæra"
"cumpærat(ul)"
cumpærat, -æ, adj.
"care a fost cumpærat"
"(om) care este plætit
pentru a træda"
cumpæræturæ, -i, s.f.
"obiecte cumparate,
provizii ♦ "
"a face cumpæræturi"
acumpârari (a-cum-pâ-ra-ri), s.f.vb. (6a): tu-acumpârari mutri_ snu v-arâdâ! (la cumpærat vede_i sæ nu væ pæcæleascæ); → va
acumpârari yinu/ voru acumpârari _eri. (trebuie cumpærat vin/
cumpærate lumâ-næri); → ti-acumpârari l-acumpârâ di tuti. (de
cumpærat le cumpæræ de toate).
acumpâratâ (a-cum-pâ-ra-tâ), s.f. sg.t. (1): tu-acumpâratâ, s-_-ai
mintea! (la cumpærat, sæ ai mintea [cu tine]/ sæ fii atent).
acumpâratu, -_; -tâ, -ti (a-cum-pâ-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj.
(4a): easti lucru acumpâratu, nu-i adratu-n casâ. (este lucru
cumpærat, nu-i fæcut în casæ)/ lucru di-acumpâratu (lucru [de]
cumpærat); easti-acumpâratâ di-alan_â, di li øtiu di la nâsâ tuti.
(este cumpæratæ de ceilal_i, de/ încât le øtiu de la ea toate).
acumpârâturâ, -i (a-cum-pâ-râ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): feciu malæ diacumpârâturi astâ§. (am fæcut o græmadæ de cumpæræturi
astæzi).
psonâ, -ni (pso-nâ, /-ni), s.f. (1): facu psoni (fac cumpæræturi);
reg.
cumpæt, s.n. "obicei ♦ " cumpiti (cum-pi-ti), s.f. pl.; ? (cf, DDA, s.v).
cumsecade, adj.
cum-lipseaøti (cum-lip-seaø-ti), loc. adj., adv.: → adj.: easti omu
"bun ♦ , aøa cum trebuie" cum-lipseaøti. (este om cumsecade); (insuficient gramaticalizat);
∅ onorabil, cinstit, corect → adv.: poartâ-ti cum-lipseaøti. (poartæ-te cum trebuie/
cumsecade).
cumva, adv.; ∅ ceva*, pr. _iva*, loc. adv. neg.: s-nu _iva di spu¢i _iva! (sæ nu cumva sæ
" ~ " (pozitiv)∅ cum, adv. spui ceva!); nu _iva muri? (nu cumva a murit?); s-nu _iva di vâ
chire_/ s-nu vâ chire_ _iva! (sæ nu cumva sæ væ pierde_i/ sæ nu
"(sæ) nu cumva"
"(dacæ ♦ ) nu cumva"
væ pierde_i cumva!).
nacâ (na-câ), adv. rel. neg..: nâcâ yini ploaea? (nu cumva vine
ploaia?); mutrea nacâ li-af• i c• eili. (vezi (dacæ) nu cumva o
"(sæ) nu cumva"
gæseøti cheia).
nupu (nu-pu), adv. neg.: s-nupu cânta_, câ himu di jali. (sæ nu
"(dacæ ♦ ) nu cumva"
cumva sæ cânta_i, cæ suntem de jale [= în doliu]); r a r; reg.
desi (de-si), adv. rel. (conj): C-SAR., 368: Yinu mumâ¢ili di øiantreabî, Cari øi-au ficior• i tu polimu, Desi roghi suntu acî_a_,
Desi, corghi• i, s-vîtîma_. (vin mamele de îøi întreabæ, care-øi au
bæie_ii în ræzboi, dacæ nu cumva sunt prinøi robi, dacæ nu
cumva, særmanii, sunt uciøi); reg.
cunoaøte, vb.
cunoscu, cunoaøtiri, cunuscui, -tâ (cu-nos-cu, cu-noaø-ti-ri, cu"a øti ♦ (ceva/pe cineva)" nus-cui, /-cu-tâ), vb. (3a) i/t/r: → i: nu cunoscu, nu øtiu/ nu-¢i
"a-l cunoaøte"
cunoscu, soræ, nu-¢i øtiu.(nu cunosc, soræ [= dragæ]/ nu øtiu);
"a-l recunoaøte/
→ t: u cunoscu/ u øtiu di §a_i a¢i. (o cunosc/ o øtiu de zece ani);
identifica"
î• i cunuscui di diparti. (i-am recunoscut de departe); fæ-¢i-lu
"a-i fi recunoscætor,
aestu lucru, câ va _-u cunoscu. (fæ-mi-l acest lucru, cæ am sæ
a i-o recunoaøte"
_i-o recunosc);
• i-u cunuscui câ nu feciu ghini. ([i-] am
"a-øi
recunoaøte
recunoscut
[-o]
cæ
n-am fæcut bine/ am greøit); → r: s-cunoscu
greøeala"
ghini. (se cunosc bine); e x p r.: ti cunoscu øi di-nuntru øi di"a se cunoaøte"
"a-l cunoaøte prea bine" nafoarâ. (te cunosc øi pe dinæuntru øi pe dinafaræ); _â cunoscu
ø-din_â• i din gurâ. (î_i cunosc øi din_ii din guræ); FC cânoscu.
"a para*-cunoaøte"
para*-cunoscu, vb.: ti cunoscu ø-ti para-cunoscu.
325
ciocænitoare
cunoaøtere, s.f. (vb.)
(cunoscut, s.n.vb.)
"cunoøtin_æ"
"a face cunoøtin_æ"
"faptul de a cunoaøte"
cunuøteari (cu-nuø-tea-ri), s.f. (vb),
(6a):
nu-amu vârnâ
cunuøteari di ahtari lucru (nu am nici o cunoaøtere/ cunoøtin_a de
astfel de lucru);
feciu cunuøteari cu oami¢i mæri. (am fæcut
cunoøtin_æ cu oameni mari), SN; → s.vb.: omlu va cunuøteari
ma ninti, di-apoia câtiyurseari. (omul trebuie cunoscut mai înainte,
apoi criticat); → ti cunuøteari tora-lu cunuscui. (de cunoscut acum
l-am cunoscut); FC cânâøteari.
cunoscætor, -e, adj.
cunuscâtoru, -ori; -oari, - ~ (cu -nus-câ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~ ),
"care
cunoaøte?øtie adj. (3c): easti omu cunuscâtoru di tuti. (este cunoscætor a toate);
multe"
easti mu• eari cunuscâtoari, va _-u cunoascâ. (este o femeie
"recunoscætor"
recunoscætoare, are sæ-_i-o recunoascæ); v a r. FC
cânâscâtoru; v a r. COD., 33b: cunuscutor: va s-hibæ a_el, vîrtos
cunuscutor... (va fi acela, foarte cunoscætor... ).
øtiutu*, adj.: omu øtiutu, mu• eari øtiutâ. (om øtiut, muiere øtiutæ);
"cunoscætor";∅ øtiut*, adj. ræsp.
cunoscut, -æ, adj.
cunuscutu, -_; -tâ, -ti (cu-nus-cutu, /-cu_; /-cu-tâ, /-ti), adj. (4a):
easti omu cunuscutu. (este om cunoscut); buna cunuscutâ adu_i
"care este cunoscut"
"recunoscut"
harauâ a_ilui _i u fea_i. (binele recunoscut aduce bucurie celui ce
îl face); øi: pricunuscutu "recunoscut", reg, r a r.; FC cânâscutu.
"mult prea cunoscut"
para*-cunuscutu, adj.: elu-i cunuscutu øi para-cunuscutu.
∅ para*-, ps.pref.
øtiutu*, adj.: easti ficioru øtiutu tu hoarâ. (este bæiat øtiut/
"øtiut* ♦, cunoscut"
cunoscut în sat).
cunoøtin_æ, -e, s.f.
oaspi*, s.m.: easti unu oaspi di-a meu/ mei, unâ oaspitâ di-a mea/
"persoanæ cunoscutæ"
meali. (este o cunoøtin_æ de-a mea/ de-ale mele).
∅ oaspe*, ∅ øtire,
∅ cunoaøtere, s.f.vb.
cununa, vb.
încurunu, încurunari, -ai, -atâ (în-cu-runu, în-cu-ru-na-ri, /-nai, /"a-i cæsætori preotul"
na-tâ), vb. (1a) t/r:: → t: • i-ncurunæ preftulu acasâ/ la bisearicâ.
"a se cæsætori cu preot" (i-a cununat preotul acasæ/ la bisericæ); → r: va-s si-ncurunâ
dumânica alantâ. (au sæ se cunune duminica cealaltæ); v a r.
curunu; FC: (a)ncrunu/ (a)ngrunu.
"a (-øi) pune cununiile"
bagu* curu¢ili, loc.vb. t/r: ø-bâgarâ/ lâ li bâgarâ curu¢ili, dusi
∅ pune*, vb.
tinirea_a! (øi-au pus/ le-au pus cununiile, s-a dus tinere_ea!); øi:
"a se lua cu cununie"
s-• ea cu curunâ. (se iau cu cununie).
"a se îngemæna* ♦ "
în§imine§u*, vb. r: si-n§iminarâ/ s-loarâ. (s-au îngemænat/ s-au
luat).
cununare, s.f.vb.
încurunari (în-cu-ru-na-ri), s.f.vb. (6a): îlu _ânu yi_ælu ti(cununat, s.n.vb.)
ncurunari. (îl _in vi_elul pentru cununie); → ti-ncurunari nu si"cununie ♦ , nuntæ"
ncurunarâ. (de cununat nu s-au cununat).
"faptul de a (se) cununa"
cununat, -æ, adj.
încurunatu, -_; -tâ, -ti (în-cu-ru-natu, /-na_; /-na-tâ, /-ti), adj. (4a):
"care a fost/s-a cununat" suntu-ncuruna_ di preftulu Papasteryiu. (sunt cununa_i de preotul
P).
326
ciorbagiu
cununæ, -i, s.f.
"coroanæ, împletituræ
de flori"; "cununiile"
"cununie"
curunâ, -¢i (cu-ru-nâ, /-ru¢i), s.f. (3): curunâ di lilici (cununæ de
flori); tu-ncurunari, preftulu cu nu¢i• i lâ bagâ curu¢ili pi capu a
tiniriloru. (la cununat, preotul øi nunii le pun cununiile pe cap
tinerilor);
amu niveastâ cu curunâ. (am so_ie cu cununie);
poet.: 'mandra' easti curuna di lu¢inâ a lunâ• ei, cându va s-da
"scul mare de lânæ/
ploae. (' ~ ' este cununa de luminæ a lunii, când are/ stæ sæ
bumbac/in"
plouæ); adrai curu¢i di lânâ pi-arâøc• itoru. (am fæcut cununi/
sculuri de lânæ pe ræøchitor); v a r. FC: cârunâ.
"scul mic, jurubi_æ ♦ "
ciule, -ea§ (ciu-le, /-lea§), s.m. (3): loai yinghi_ ciulea§ di sirmâ/
hrisafi (am luat 20 de sculuri mici de mætase/ de fir auriu sau
argintiu).
curu¢ici, -i (cu-ru-ni-ci, /-nici), s.f. (6a): curunici di lilici/ di sal_i/ di
cununi_æ, -e, s.f.
"cununæ micæ"; "scul ♦ " sirmâ. (coroni_æ de flori/ de salcie/ de mætase); dim.
cupæ, -e, s.f.
cupâ, -i (cu-pâ, /-pi), s.f. (1): cupâ di lemnu/ di yilie (cupæ de
lemn/ de sticlæ);
easti muøatâ... si-u sorghi tu cupâ! (este
"ceaøcæ mare, bol"
frumoasæ... s-o sorbi în cupæ).
cupæ, -e, s.f.
cupâ, -i (cu-pâ, /-pi), s.f. (1): haslu di cupâ (asul de cupæ); iøirâ
"culoarea roøie/de inimæ, tuti cupili. (au ieøit toate cupele).
la jocul de cær_i)"
cupeu, s.n.∅ caleaøcæ,
s.f.
cuplu, s.n. ∅ pereche, s.f.
cupolæ, -e, s.f.
cupolâ, -i (cu-po-lâ, /-li), s.f (1): cupola di la Catedrala Sf. Petru di
"boltæ ♦ "
Roma ; N.
cuprinde, vb.
aca_u*, • eau**, vb. t: ti-aca_u/ • eau în bra_â (te [cu]prind/ iau în
"a prinde*♦ / lua** ♦ "
bra_e); mi aca_â/ • ea frica. (mæ [cu]prinde/ ia frica); easti
în bra_e; a-l cuprinde
grosu pomlu, nu potu s-lu aca_u cu doauli bra_â. (este gros
frica"
pomul, nu pot sæ-l [cu]prind cu ambele bra_e).
"a cuprinde cu ochii"
vedu*, vb.: câtu ve§ cu oc• i• i. (cât vezi/ cuprinzi cu ochii).
∅ vedea*, vb. ; " ? "
încurpi•e§u, vb.; (?) (v. DDA, s.v.; neclar, nu l-am putut verifica).
cupru, s.n. ∅ aramæ, s.f.
cuptor, -e, s.n.
cuptoru, -oari (cup-toru, /-toa-ri), s.n.vb. (2): ardu cuptorlu tra s" 'sobæ' specialæ pentru cocu pânea. (ard cuptorul ca sæ coc pâinea); v a r. FC cuftor/
copt"; ∅ cutie, s.f.
cæftor; FC FUD., 10: cîftor (origine lat. nesiguræ; FR din RL ?).
"cuptor"; "brutærie"
cireapu, -uri (ci-reapu, /-rea-puri), s.n. (1): lu-arøu ø-lu pânusii*
∅ curæ_i*, vb.
cu pana** cireaplu. (l-am ars/ încins øi l-am curæ_it [cu
∅ panæ**, s.f.
pæmætuful] cuptorul); u duøu carnea di ¢elu la cireapu, si-u
∅ _est, s.n.
frigâ. (am dus-o carnea de miel la cuptor/ brutærie s-o frigæ); (cel
∅ iulie,"luna lui cuptor"
mai ræsp. cuvânt pentru 'cuptor' ).
"vatra cuptorului"
cirichinâ, -i (ci-ri-chi-nâ, /-ni), s.f (1): tu jarlu di-pi cirichinâ nâ
cu_ea maea bizdrimea§. (pe jarul de pe vatra cuptorului ne cocea
bunica scovergi/ lipii).
"cuptor"; "brutærie"
furnu, -uri (fur-nu, /-nuri), s.n. (1); id.; reg.; øi furnâ, -i, s.f. (1),
cuptor, brutærie); (nesiguræ originea lat., ca în DDA, s.v.; cf. gr.
jou'rnos).
"cuptor de fæcut cærbuni; câmi¢i, ~ (câ-mi-¢i, ~ ), s.f. (9): ardu leamni ti cârbu¢i tu câmi¢i.
cærbunærie"
(ard lemne pentru cærbuni în ~ ).
cuptoraø, -e, s.n.
ciripicu, -_i (ci-ri-picu, /-pi-_i), s.n. (2); dim.
"cuptor mic"
327
ciocænitoare
cur, -uri, s.n.
"øezut (parte a corpului
omenesc)"
"buca curului"
"fund"
"pecingine"
"a sta pe curul lui/locului"
"a-l pune pe curu-øi"
curu, -i (curu, cu-ri), s.n. (2): lu-ari curlu stresu ø-mari. (îl are curul
strâns/ tare øi mare); buca bu_ili di curu (buca/ bucile curului);
mi doru curili di øideari-n-padi. (mæ dor cururile [= bucile...] de
øezut jos); curlu di câzani/ di ou (fundul de cazan/ ou); ari curdi gâ• inâ tu fa_â. (are cur de gæinæ [= pecingine] pe fa_æ);
bagâ-_ curlu-n-padi! (pune-_i curul jos [= stai]!); stæi pi cur-_â!
(stai pe curu-_i/ nu face miøcarea asta!); îlu mutai paplu pi curuøi/ cur(u)-øu. (l-am ridicat pe bunicul pe curu-øi [= curul lui]; v a r.
câruøu [= câru-øu, curu-øu] nu are nici o legæturæ cu câruøu
"a se scula cu curul sus" "ciorchine"; v. DDA, s.v. cur); e x p r.: ti sculaøi cu curlu-nsusu.
"a se øterge/a-l pune
(te-ai sculat cu curu-n sus); eh, øi-aøtear§i la curu cu mini! (ei,
la cur (a-l ignora)"
se øterge la cur cu mine!); mi bagâ la curu. (mæ pune la cur [nu-i
"a-øi prinde curul cu pasæ de mine]);
mi-adræ di ¢i-acâ_ai curlu cu mâna. (m-a
mâna"
fæcut de mi-am prins curul cu mâna/ m-a ocærât [gest care se
"_ara piere øi baba
face ca sæ nu se prindæ ocærile]);
altu cheari øi-altu... 'oa, _i
se piaptænæ"
curu albu ari!' (unul piere øi altul... 'vai, ce cur alb are!' [= se
"a-i pofti curul ceva"
gândeøte sæ admire...]); _â li va/ vru curlu! (curul tæu vrea/ a
"a-øi spæla dracul curul/ vrut asta, de-aia ai fæcut ce ai fæcut [tu ai vrut-o!]); ø-lu læ
a scæpa de cineva"
curlu draclu di elu! (øi-a spælat dracul curul de el [= am scæpat
"a nu-i pæsa"
de el/ a murit]!); _i va-¢i adarâ, va-¢i mâcâ curlu! (ce-o sæ-mi
"a-l durea în cur de ceva" facæ, o sæ-mi mænânce curul![= nu-mi pasæ]); mi doari-n curu!
"a fi inapt pentru ceva"
(mæ doare-n cur!); eh, mi doari curlu di e• i! (mæ doare curul de
"a vorbi întruna, ca ... "
ei [= nu-mi pasæ]);
iron.: eøti curu ti lapti nihertu. (eøti un cur
pentru [tocmai bun sæ mænânce] lapte nefiert); s-du_i ca curlu"a fi important'
anda beasi. (o duce într-una ca curul când se bese! [vorbeøte
"a da de greu"
continuu]);
curlu-i ma mari ø-di amirælu. (curul e mai mare/
"a-øi pune curul la treaba" important øi decât împæratul);
hai, _-asudæ curlu! (hai, _ia
"a fi bolnav închipuit"
asudat curul [= ai dat øi tu de greu]); bagâ-_ curlu pi lucru! (pune"
_i,curul la lucru!); ta_, curlu ti doari/ _-a¢iur§eaøti curlu muhlâ,
"a avea toate bunætæ_ile" _iva nu-ai! (taci, curul te doare/ î_i miroase curul a mucegai [de
mormânt], nimica n-ai/ nu eøti bolnav!);
lâ deadirâ [bunili] di
"a nu avea curaj ♦ "
curu! (le-au dat/ au ajuns [bunætæ_ile] la cur [= nu mai pot de
bine]!); nu • i-u _âni curlu. (nu-l _ine curul); (cuvânt folosit, în
popor, destul de frecvent).
"øezut* ♦ "
øi§utu*, s.n.: nu poati si sta pi øi§utu. (nu poate sæ stea pe
"cur"
øezut).
primichiru, -i (pri-mi-chiru, /-chiri), s.m.(1); ? (cf. DDA, s.v.; <
"anus"
lat.?).
anusu (a-nusu), s.n. sg.t. (1); med.; N.
"acela de la spate"
e x p r., eufem.:
a_el-di-dinâpoi, s.cp.: va lu-ntrebu a_el-di-dinâpoi! (am sæ-l
"bælan* ♦ " (adj)
întreb pe cel de la spate!).
bar§u*, adj.: nu-¢i creapâ bar§ulu! (nu-mi crapæ bælanul/
nu-mi
pasæ/ nu mi-e ruøine!).
"preducea*♦ " (s.f.)
bisu*, s.n.: nu mi doari bislu! (nu mæ doare preduceaua!).
"belciug*♦ (s.n.)
cârte• iu*, s.n.sg.t.: aduchii tâøi tu cârte• iu. (am sim_it tocmai în..
"cur" (în limbajul copiilor) ).
"roøcat* ♦ " (adj.)
cuciu, s.m.: ficiuri_• i §âcu cuciu. (copiii spun ~ [pentru 'cur']).
ghesu*, adj.: gheslu nu-¢i creapâ! (roøcatul nu-mi crapæ!).
328
ciorbagiu
cura ∅ curæ_a, vb.
curaj, s.n.
'îndræznealæ, putere"
∅ inimæ*, s.f.
"a prinde curaj"
"vitejie* ♦ , curaj"
"curaj"; ∅ cocoø*, s.m.
"a prinde curaj"
"a se întrema, a prinde
putere"
"a se ræ_oi"
"curaj"
"a prinde curaj"
"a îndræzni"
"a avea curaj"
"a avea încredere,
a spera"
"curaj"
"a-i purta de grijæ"
"curaj"
"curaj"
"a-i face curaj cuiva"
"curaj"
∅ bærbæ_ie, s.f.
curajos, -æ, adj.
"care are curaj"
∅ inimos*, adj.
"a-l _ine pielea/cureaua
(= a avea curaj)"
"curajos, îndræzne_"
"inimos, curajos"
"viteaz* ♦ , curajos"
"curajos"
inimâ*, s.f.: nu-ari inimâ si s-facâ yeatru. (nu are curaj ca sæ se
facæ medic); e x p r.: bagu inimâ di heru/ bagu cilichi la inimâ.
(pun inimæ de fier/ pun o_el la inimæ [= prind curaj]); u mutæ
cujaca/ coada! (l-a sculat cojocul/ coada [= a prins curaj]).
giunami*, s.f.: spusi multâ giunami. (a arætat mult curaj).
cucotu*, s.m.: ari cucotu! (are cocoø/ curaj!).
încucute§u, -ari, -ai, -atâ (în-cu-cu-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ),
vb.(1b) r: si-ncucutæ! (a prins curaj); alasâ, va-s si-ncucutea§â
dupâ lângoari. (lasæ, are sæ se întremeze dupæ boalæ); _i tincucute§ aøi? (ce te ræ_oieøti aøa?).
tharu (tharu), s.n. sg.t.: nu-ari tharu dinintea a dhascalâ• ei. (nu are
curaj înaintea învæ_ætoarei); reg.
thârusescu, -iri, -ii, -itâ (thâ-ru-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb. (4b)
i: thârusii s-mi ducu la yeatru. (am prins curaj sæ mæ duc la
doctor);
cumu thâruseøti dinintea a mea?! (cum îndræzneøti
înaintea mea?!); hai, thârusea! (hai, curaj, îndræzneøte!); v a r.
thæræsescu: UC., 995: nu θærræsi_î pre avu_î. (nu væ încrede_i
în avu_i); COD., 255: θ æræsi_ la vrearea al Dumnidzæu.
(îndræzni_i/ apela_i/ ave_i încredere la/ în iubirea lui Dumnezeu).
anacrâ, anæcri, s.f. (1): nu-ari anacrâ si scoatâ zboru. (nu are
curaj sæ scoatæ o vorbæ);
va s-• i-aibâ anacrâ a ficiorlui.
(trebuie sæ-i aibæ de grijæ bæiatului); reg.
basareti (ba-sa-re-ti), s.f. (pl.?):; (acelaøi cu bastreti, cf, MER., 13
?; v. DDA, s.v. basareti < tc. bessâlet "curaj"; bastreti, neat. DDA);
reg.
gâireti (gâ-i-re-ti), s.f. (6a): ca pærinti, • i-fæ_ea gæirete [în
scrierea DIARO: î• i fâ_ea gâireti]. (ca pærinte îi fæcea curaj); (ap.
DDA, s.v. gæirete, -_); reg.
curaju (cu-raju), s.n. sg.t. (1): ari curaju, nu • i-u fricâ. (are curaj,
nu-i e fricæ); v a r. pop. curaiu; N.
inimosu*, adj.: easti inmosu, ari cucotu. (este inmos, are cocos/
curaj); e x p r.: ari/ lo inimâ. (are/ a prins curaj/ e curajos); • i-u
_âni [chealea/ curaua/ curlu/ stricâtoarea]. (îl _ine pielea/
cureaua/ curul/ strecurætoarea [= are curaj]); aca_â foclu cu
mâna. (prinde focul cu mâna); cari ari doauâ capiti? (cine are
douæ capete [ca sæ fie aøa de curajos]?); easti faptu §uua
prân§u. (este fæcut/ næscut ziua-n prânzul mare/ e curajos,
îndræzne_, obraznic]).
inimarcu, -_i; -câ, -_i (i-ni-mar-cu, /-_i; /-câ, /-_i), adj. (3a); id.
bârbatu*, adj.: mu• eari bârbatâ (femeie bærbatæ/ curajoasæ).
curajosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-ra-josu, /-joøi; /-joa-sâ, /-si), adj.
(4a): tiniri curajoøi; N.
curar ∅ pofil, s.n.
329
ciocænitoare
curat, -æ, adj.
curatu, -_; -tâ, -ti (cu-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj. (4a): câmeaøi
"care nu e murdar,
curatâ, albâ ca neaua. (camaøæ curatæ, albæ ca neaua); casâ
care e bine între_inut"
curatâ øi- ndreaptâ. (casæ curatæ øi aranjatæ); zburaøti unâ
"limbæ curatæ"
limbâ armâneascâ curatâ. (vorbeøte o limbæ aromâneascæ
"a
avea
ceva
pe curatæ); nu-i lucru curatu aestu! (nu-i lucru curat acesta!); nu
conøtiin_æ"
li-ari curati zmeanili! (nu le are curate izmenele [= este cæcat în
∅ curæ_it, adj.
izmene = are ceva pe conøtiin_æ]).
"curat, pur"
albu*/ latu**/ spilatu***, adj.: iøii cu fa_a albâ/ latâ/ spilatâ (am
∅ alb*, ∅ læut**,
ieøit cu fa_a albæ/ læutæ/ spælatæ); easti omu spilatu. (este
∅ spælat***, adj.
om spælat/ curat/ civilizat).
"curat"
chischinu, -¢i; -nâ, -ni (chis-chinu, /-chi¢i; /-chi-nâ, /-ni), adj. (4a):
easti mu• eari multu chischinâ/ omu chischinu. (este femeie foarte
"îngrijit"
curatæ/ om îngrijit); (nu înseamnæ "ager" nici o datæ; (v. acest
sens în DDA, s.v); reg.
curat, adv.
curatu (cu-ratu), adv.: lucrea§â curatu. (lucreazæ curat);
fig.:
zburaøti curatu armâneaøti. (vorbeøte curat aromâneøte); s-_â
"în mod curat"
"sincer"
spunu curatu... (sæ-_i spun curat/ sincer... )
[curatele], s.f.pl.
curatili, s.f.pl.: • ea-_ curatili! (ia-_i speran_a!); ø-loarâ curatili s-lu
"speran_æ ♦ "
veadâ altâ oarâ! (øi-au luat speran_a sæ-l vadæ altæ datæ).
[curæturæ], s.f.
curâturâ, -i (cu-râ-tu-râ, /-turi), s.f. (3): Gr. Aut.: câ§u multâ
"gunoi" (ales/ curæ_at
curâturâ di la grânu/ fisu• iu. (a cæzut multæ ~ de la grâu/ fasole).
din ceva)
curæ_a, vb.
curu, curari, -ai, -atâ (curu, cu-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb. (1a) t: curu
"a
îndepærta patati/ combari, meari, nu_i. (curæ_ cartofi, mere, nuci); îni curu
coaja/pieli_a"
ung• ili. (îmi curæ_ unghiile); curu di cuprie urizlu/ grânlu fisu• ilu
"a alege gunoaiele din
(curæ_ de gunoaie orezul/ grâul/ fasolea); curai grâdina di ierghi.
cereale/buruiana
(am curæ_at grædina de ierburi).; ræsp.; (clar delimitat de
din grædinæ etc."
sensurile "a face curat în casæ", ∅ curæ_i, tratat în DIARO diferit
(pentru
"a
face de "a curæ_a", deøi RL le trateazæ împreunæ, cf. DEX, s.v.
curæ_enie",
curæ_a); (omonim cu curâ* "a curge" ♦ ).
∅ curæ_i, vb)
câthârisescu, -iri, -ii, -itâ (câ-thâ-ri-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
∅ curge*, vb.
(4b): UC., 83: cæthærisea-me de amærtia amea. (curæ_æ-mæ
"a curæ_a de pæcate"
de pæcatul meu); v a r. câthârâsescu: id., 81, cæthæræsea-næ.
(< gr. καθαριζω ); arh., sav.
curæ_are, s.f.vb.
curari (cu-ra-ri), s.f.vb. (6a): voru curari patatili. (trebuie curæ_a_i
(curæ_at, s.n.vb)
[de coajæ] cartofii); va curari lintea/ grâdina. (trebuie curæ_atæ
"faptul de a curæ_a ♦ "
lintea/ grædina); → ti curari u curai lintea. (de curæ_at am
"curæ_are de pæcate"
curæ_at-o lintea).
∅ curgere, s.f.vb.
câthâriseari (câ-thâ-ri-sea-ri), s.f.vb. (6a): COD., 120, cætærisire.
curæ_at, -æ, adj.
curatu, -_; -tâ, -ti (cu-ratu, /-ra_; /-ra-tâ, /-ti), adj.: patatili li herbu
"care a fost/este curæ_at" curati di coaji. (cartofii îi fierb curæ_a_i de coajæ); mâ§ârea-i
∅ curat, adj.
curatâ, nu_ili suntu curati. (mazærea-i curæ_atæ, nucile sunt
curæ_ate).
"curæ_at de pæcate"
câthârisitu, -_; -tâ, -ti (câ-thâ-ri-situ, /-si_; /-si-tâ, /-ti), adj. (4a):
UC.,
69:
cætærisitæ;
id.,
81:
se-alævdæm
tine
"precurata (Sf. Fecioaræ)" dumni§æfæcætoarea, ... ø-værtos cæthærisita. (sæ te læudæm
pe Tine, Dumnezeunæscætoarea, ... øi preacuræ_ita [de pæcat]/
preacurata); v a r. cæthæræsitu, COD., 89
cæθærusit ; (cf.
gr. καθαροσ "curat"; câthârisit "curæ_at" < câthârisescu "curæ_a"
♦ ).
330
ciorbagiu
curæ_enie, s.f.
"starea de a fi curat
în casæ"
"bandaj higienic
pentru femei"
"curæ_enie (a casei/
corpului)"
"grijæ de sine"
curæ_i, vb.
"a face curæ_enie"
"a ucide ♦ "
∅ deretica, vb.
curæ_ire, s.f.vb.
(curæ_it, s.n.vb)
"faptul de a curæ_i/
ucide ♦"; ∅ dereticare
curæ_it, -æ, adj.
"care a fost curæ_a_ ♦ ;
care este curat ♦ "
"ucis ♦ "
curând, adv.
"repede ♦ (în timp)"
"în curând"
curb, -æ, adj.
"îndoit ♦, strâmb* ♦ "
"curb"
curba, vb.
"a îndoi ♦ ,
a strâmba* ♦ "
" ~ , a curba"
curbæ, -e, s.f.
"linie/cale curbæ"
spastrâ (spas-trâ), s.f. sg.t. (1): ari spastrâ-n casâ (are curæ_enie
în casæ); bârba_• i nu u _ânu spastra. (bærba_ii nu o _in
curæ_enia).
spastrâ, spæstri (spas-trâ, spæs-tri), s.f. (1): tu mesu, mu• erili
bâga spæstri di pân§â moali. (la lunæ/ menstrua_ie, femeile
puneau bandaje din pânzæ moale).
chischinea_â (chis-chi-nea-_â), s.f. (9): ca chischinea_a di-tu
casa a loru... nu-ari altâ! (ca curæ_enia din casa lor... nu-i alta!);
_i chischinea_â di mu• eari! (ce îngrijitæ de femeie!/ ce femeie
îngrijitæ!); reg.
spâstrescu, -iri, -ii, -itâ (spâs-tres-cu, /-tri-ri, /-trii, /-tri-tâ), vb. (4b)
i/t: — _i fa_i? — spâstrescu [casa/ uborlu]. (— ce faci? — curæ_
[casa/ curtea]);
îlu spâstrirâ [= vâtâmarâ] andar_â• i. (l-au
curæ_it/ -at
[= ucis] haiducii).
spâstreari (spâs-trea-ri), s.f.vb. (6a): va spâstreari casa. (trebuie
curæ_itæ /-atæ casa); →
ti spâstreari îlu spâstrirâ di multu.
(de ucis l-au ucis de mult).
spâstritu, -_; -tâ, -ti (spâs-tritu, /-tri_; /-tri-tâ, /-ti), adj. (4a): casa
lâ-i multu spâstritâ. (casa le este foarte curæ_atæ/ curatæ);
mu• eari spâstritâ (femeie curatæ); uborlu-i spâstritu. (curtea-i
curæ_itæ/ curatæ); easti spâstritu di a¢i. (este curæ_at [= ucis]
de ani/ de mult).
curundu (cu-run-du), adv.: du-ti ma curundu, câ ti-aøteaptâ! (du-te
mai curând, cæ te aøteaptæ); va nâ videmu curundu. (ne vom
vedea curând); prov.: oc• i• i _i nu s-vedu, curundu si-agrâøescu.
(ochii care nu se væd, repede se uitæ); v a r. crundu.
strâmbu*, adj.: cubili_a yini niheamâ strâmbâ. (cobili_a vine pu_in
strâmbâ).
curbu, -bi; -bâ, -bi (cur-bu, /-bi; -bâ, /-bi), adj. (4a): linie curbâ; N.
strâmbu*, vb. t/r: → t: lu strâmbu niheamâ herlu. (strâmb/ curbez
ni_el fierul); → r: si strâmbæ herlu, nu-i îndreptu. (s-a strâmbat/
curbat fierul, nu-i drept).
curbe§u, -ari, -ai, -atâ (cur-be§u,/-ba-ri, / -bai, /-ba-tâ), vb.(1b) t/r:
id.; N.
curbâ, -i (cur-bu, /-bi), s.f. (1): calea iu tricumu cu maøina avu
multi curbi. (calea/ drumul unde [pe care] am trecut cu maøina a
avut multe curbe); N.
331
ciocænitoare
curban/corban, s.n. (reg)
"animal sacrificat pentru
pomenire/sænætate"
"a aduce jertfæ/ofrandæ,
sacrificiu ♦ "
"a se sacrifica"
"lecuire, remediu* ♦ "
curbani, -æ¢i (cur-ba-ni, /-bæ¢i), s.f. (6a): CAR., Litgh., 53, XVII:
sæ adu_em ayiusita curbani. (sæ aducem sfânta jertfæ); ¢elu
tâxitu curbani ti sânâtatea a ficiorlui. (miel promis ca jertfæ pentru
sænætatea bæiatului [care e bolnav]).
dirmani*, s.f.: CAR., Litgh., 35, III: a dirmani• i a¢ei. (a remediului/
lecuirii mele); Hristolu s-fea_i dirmani trâ noi. (H. s-a sacrificat
pentru noi).
"a face un sacrificiu;
tilefi (ti-le-fi), s.f. (6a): Gr. Aut.: mi feciu tilefi ti ficiori, ti tu_. (m-am
a se dærui"
sacrificat pentru copii, pentru to_i/ m-am dæruit... ).
"a face un sacrificiu"
thisie (thi-si-e), s.f.sg.t. (6b): Gr. Aut.: noi nâ fâ_emu thisie ti e• i [ti
ficiori], øi-e• i nu s-mutrescu la noi. (noi ne sacrificæm pentru ei
[pentru copii], iar ei nu se uitæ la noi); (neat. DDA; < gr. θυσια ).
curcan, curcæ, s.m.f.
curcu, -_i (cur-cu, /-_i), s.m. (1): curculu u-ari carnea albâ.
"curcan"
(curcanul o are carnea albæ); reg.
"so_/so_ie"
curco¢iu, -i; curcoa¢i, ~ (cur-co¢iu, /-co¢i; /-coa-¢i, ~ ), s.m.f.
∅ bæie_andru*, s.m.
(1,9): ø-lo curco¢ilu* øi s-dusirâ-n Poli. (øi-a luat curcanul/ so_ul
('curcan/curcæ/~ ',
øi au plecat la C-pole); curcoa¢ea* • i-easti arauâ. (nevasta îi este
în jocuri de familie)
rea); (numai: 'so_', 'so_ie'); curcunduraøu* (bæie_andru); reg.
"curcan, curcæ"
horhanu, -¢i; -nâ, -ni (hor-hanu, /-ha¢i; /-ha-nâ, /-ni), s.m.f. (1,1):
tâ• emu unu horhanu ti numâ. (am tæiat un curcan de ziua
numelui); reg); (ambele: curcu [curco¢iu] øi horhanu < g.r).
"~,~"
miscu, mischi; miscâ, mischi (mis-cu, /-chi; /-câ, /-chi), s.m.f.
(1,1): carni di miscu/ miscâ (carne de curcan/ curcæ); øi: misircu,
-_i; -câ, -_i; reg. (< bg).
curcubetæ, -e, s.f. (reg.) curcubetâ, -ti (cur-cu-be-tâ, /-ti), s.f. (1): curcubetâ ti pitâ/ ti por_i
"dovleac, plantæ târâtoare (curcubetæ pentru plæcintæ/ pentru porci); e x p r.: fig.: caplu
cu fruct mare"
mari câtu unâ curcubetâ. (capul mare cât un dovleac); iron.:
(lat. CUCURBITA)
capu di curcubetâ (cap de ~); nu-• i ta• i curcubeta! / nu-ari _iva tu
"minte proastæ"
curcubetâ. (nu-l taie dovleacul/ n-are nimic în dovleac/ _eastæ
"_eastæ"
[nu-i deøtept]); î• i lo curcubeta apâ. (a pæ_it-o/ a murit) eh,
"a spune verzi øi uscate" curcubeti hearti! (ei, [mai taci], dovleci fier_i [ ce spui tu]!); doauli
"a o pæ_i/muri"
besu tu unâ curcubetâ. (amândouæ bæs într-un dovleac/ cur [=
"care creøte/vinde
sunt foarte bune prietene]).
dovleci"
curcubitaru, -i (cur-cu-bi-taru, /-tari), s.m. (1): curcubitarlu creaøti/
vindi curcubeti. (dovlecarul creøte/ vinde dovleci).
curcubeu, -e, s.n.
curcubeu, -i (cur-cu-beu, /-bei), s.m. (1): dupâ ploae iasi
"arc multicolor desfæøurat curcubeulu. (dupæ ploaie iese curcubeul); v a r. curcube,
pe cer, dupæ ploaie"
curcubea§, s.m. (3), art. curcubelu.
curd, -æ, s.m.f., adj.
Curdu, -§â; -dâ, -di (cur-du, /-§â; /-dâ, /-di), s.m.f. (1,1), adj. (4):
"din Curdistan"
Cur§â• i bânea§â tu Asie. (curzii træiesc în Asia); featâ curdâ; N.
curea, -le, s.f.
curauâ, -æi (cu-ra-uâ, /-ræi), s.f. (5): mi strin§i curaua di mesi
(mæ strânge cureaua de mijloc); curæili a callui (curelele calului/
"cingætoare de mijloc"
"ham(uri)"
hamul); pâpu_â cu curæi (pantofi cu curele [= sandale]); dau
"sandale"
cusurafea pi curauâ. (dau/ ascut briciul pe curea);
• i-u
_âni curau/ îlu _ânu
332
ciorbagiu
"curea de ascu_it briciul" curæili. (îl _ine cureaua/ îl _in curelele [= are curaj}); u streasirâ
"curaj(os) ♦ "
curaua, câ nu-au. (au strâns-o cureaua, cæ nu au [sunt saraci]);
"a-i trage o bætaie"
va _â tragu unâ curauâ! (am sæ-_i trag o curea/ bætaie!); ræsp.;
FE cureauâ; FC curoauâ.
"curea de roatæ/rodan" aruteauâ, -ei (a-ru-tea-uâ, /-tei), s.f. (5): curaua ti cicricâ-i
∅ scripete, s.m.
aruteaua. (cureaua de roatæ/ rodan este ~ ).
curelar, -i, s.m.
curâgi, -ea§ (cu-râ-gi, /-gea§), s.m. (1): curâgilu adarâ curæi ti
"care face curele/hamuri" oami¢i/ ca• i, mulæri. (curelarul face curele pentru om/ hamuri
pentru cai, catâri).
curent, s.n.
bundâ, -i (bun-dâ, /-di), s.f. (1): øi§u tu bundâ øi-arâ_i. (a stat în
"palæ de aer rece, umed" curent øi a ræcit); • i-u deadi bunda. (l-a lovit curentul); îlu
∅ suge*, vb.
trapsi/ supsi* bunda/ vimtulu. (l-a tras/ supt curentul/ vântul).
"a ræci* ♦ zdravæn"
bundisescu*, vb. i: øi§u tu-arcoari ø-bundisi. (a stat în frig øi a
ræcit zdravæn).
"curent de aer"
curentu, -uri (cu-ren-tu, /-turi), s.n. (1): curentu di vimtu (curent de
"a-l trage curentul"
aer); _i curentu yini! (ce curent vine!); mi trapsi curentulu. (m-a
"a fi/_ine la curent"
tras curentul);
curentu di apâ (curent de apæ);
curentu
"curent de apæ"
electricu; curentu literaru; escu/ _âni-mi la curentu cu... . (sunt/
"curent electric/literar"
_ine-mæ la curent cu... ); etc.; N.
"(an/zi) în curs"
curentu, -_â; -tâ, -ti (cu-ren-tu, /-_â; /-tâ, /-ti), adj.: anlu curentu
"apæ curentæ"
(anul curent/ în curs);
apâ curentâ [_i curâ di-unâ]. (apæ
curentæ, care curge întruna);
curent, adv.
farsi (far-si), adv.: greaca u zburaøti farsi. (greaca o vorbeøte
curent); u øtie farsi poezia. (o øtie pe de rost/ perfect poezia).
"în mod fluent"
"perfect, pe de rost"
curgætor, -e, adj.
_i curâ*: ari api _i curâ, arâurili, øi-api _i sta, stâtâtoari**, lacurili.
"care curge* ♦ ", vb.
(existæ ape ce curg, râurile, øi ape ce stau, stætætoare, lacurile).
∅ stætætor**, adj.
curâtoru, -ori; -oari, ~ (cu-râ-toru, /-tori; /-toa-ri, / ~ ), adj. (3c): api
"curgætor"
curâtoari (ape curgætoare); DN.
curâ, curari, -æ, -atâ (cu-râ, cu-ra-ri, /-ræ, /-ra-tâ), vb. unipers.
curge, vb.
"a se deplasa în jos"
(1a) i: apa/ arâulu curâ totâna-nghiosu. (apa/ râul curge totdeauna
(despre ape, lichide)
în jos); curâ sân§i di-tu aranâ. (curge sânge din ranæ); î¢i curâ
"a se scurge"
narea. (îmi curge nasul); _i curâ?/ _i s-fa_i? — _iva nu curâ! (ce
"a-i curge nasul"
curge?/ ce se întâmplæ? — nimic nu se întâmplæ!); curâ zborlu
"a se întâmpla"
câ feata ali Tanci s-mâritâ cu unu chinezu. (curge vorba/ se aude
"a se auzi/a merge vorba" cæ fata Tancei se mæritæ cu un chinez); e x p r.: ma nu curâ,
"dacæ nu curge, picæ"
va s-chicâ. (dacæ nu curge, picæ); di iu cura va s-chicâ! (de
∅ curæ_a*, vb. "
[acolo de] unde curgea are sæ [mai] pice!); (omonim cu curu* "a
curæ_a ♦ ").
curgere, s.f. (vb)
curari (cu-ra-ri), s.f. (vb) (6a): → tulumbâ ti curari apa (tub de curs
(curs, s.n.vb)
apa); → ti curari nu curâ _iva pri-aoa. (de curs nu curge/ nu se
"ac_iunea de a curge/
scurge nimic pe aici);
a se scurge"
curs, -uri, s.n.
cursu, -uri (cur-su, /-suri), s.n. (1): yini apa cu cursu mari . (vine
"curgere, zgomot ♦ "
apa cu for_æ/ cantitate/ zgomot mare);
loc. prep.: tu
cursulu a
"în cursul... "; "lec_ie"
arâului/ a anlui (în cursul râului/ anului);
_âni cursuri la
Universitati; N.
333
ciocænitoare
curier, -æ, s.m.f.
psihudhromu, -¢i (psi-hu-dhromu, /-dhro¢i), s.m. (1):
"factor poøtal, poøtaø"
psihudhromlu ¢i-adusi carti di la featâ. (poøtaøul mi-a adus
"~"
scrisoare de la fatæ); reg.
"persoanæ care duce un tahidhromu, id, v. supra; (< gr. modernæ); reg.
mesaj la domiciliu"
curieru, -i; -â, -i (cu-ri-eru, /-eri; /-e-râ, /-ri), s.m.f.(1,1): pitrecu
cartea/ pachetlu cu unâ curierâ. (trimit scrisoarea/ pachetul cu o
curieræ); N.
e x p r.: ari oami¢i _i voru s-li øtibâ tuti. (sunt oameni care vor sæ
curios, -æ, adj.
"care vrea sæ øtie multe" le øtie pe toate); ræsp.
perieryu, -i; -â, -i (pe-ri-er-yu, /-yi; /-yâ, /-yi), adj. (3a): easti multu
"curios, indiscret"
perieryâ mu• earea-• i. (este foarte curioasæ muierea lui); reg.
"curios, indiscret"
curiosu, -oøi; -oasâ, -oasi (cu-ri-osu, /-oøi; /-oa-sâ, /-si), adj.
∅ ciudat, straniu, adj.
(4a): ti _i hii ahâtu curioasâ? (de ce eøti atât de curioasæ?); v a r.
pop. (?) curyiosu; (îl consider introdus din RL); N.
curiozitate, -i, s.f.
perieryie, -i (pe-ri-er-yi-e, /-yii), s.f. (6a): ari multâ perieryie, va s-li
"dorin_a de a øti multe,
øtie tuti. (are multæ curiozitate, vrea sæ le øtie pe toate).
indiscre_ie"
curiozitati, -æ_ (cu-ri-o-zi-ta-ti, /-tæ_), s.f. (6a): va si øtie/ s"dorin_a de a cunoaøte
cunoascâ multu. (vrea sæ øtie/ sæ cunoascæ mult); (< curiosu; <
mult"; ∅ ciudæ_enie, s.f. RL); N.
curiøor, s.n.;
curiciu, -i (cu-riciu, /-ri-ci), s.n. (2): si-• i lau curicilu. (sæ-i spæl
curiøorul), dim.;
va-¢i mâcâ curicilu! (are sæ-mi mænânce
"cur mic" (dim./hip)
curiøorul), hip.; øi: curenciu.
curm, -uri, s.n. (reg)
curmu, -uri (cur-mu, /-muri), s.n. (1): îlu ligai callu di pomu cu unu
"curmei, capæt de funie curmu. (am legat calul de un pom cu un curm[ei]); sar_inâ di
♦"
leamni ligatâ cu curmu (sarcinæ de lemne legatæ cu un curm).
curma, vb.
"a întrerupe o ac_iune/
vorba"
"a-l tæia ♦ setea/foamea"
"a în_ærca ♦ "
"a separa ♦ "
"a obosi ♦ "
"a tæcea; a se potoli"
curmu, curmari, -ai, -atâ (cur-mu, /cur-ma-ri, /-mai, /-ma-tâ), vb.
(1a) t/r: → t: nu-¢i lu curmâ zborlu! (nu-mi întrerupe vorba!); curmu mâslatea! (întrerupe vorba/ taci!); mi curmæ unâ seati! (m-a
tæiat o sete!); îlu curmai ¢iclu di la sinu. (l-am întrerupt copilaøul
de la sân/ l-am în_ærcat);
li curmæmu oili di birbe_i. (le-am
separat oile de berbeci); → r: CAV., 473: curmu (obosesc); mi
curmai di multu lucru. (m-am rupt/ am obosit de multæ treabæ);
CAR., Stih., 61: Creaøti fumea• ea, guøa s-curmâ.(cresc copiii,
guøa oboseøte); s-curmæ durearea/ dorlu/ plângul. (s-a potoli
durerea/ dorul/ plânsul).
curmalæ, -e, s.f.
curmæ, -a§ (cur-mæ, /-ma§), s.m. (3): curma§• i suntu poami
"fruct exotic, foarte
multu dul_i, cu osu lungu nuntru. (curmalele sunt poame foarte
dulce"
dulci, cu sâmburele lung înæuntru).
curmare, s.f. (vb)
curmari (cur-ma-ri), s.f. (vb), (6a): → s.: di curmari dur¢ii multu.
(curmat, s.n.vb)
(de obosealæ am dormit mult); → va curmari aestu sân§i _i
"obosealæ"
curâ. (trebuie întrerupt acest sânge ce curge);
voru curmari
"faptul de a întrerupe/
¢e• i• i di oi. (trebuie separa_i mieii de oi/ în_ærca_i); →
ti
în_ærca, separa/ obosi"
curmari nu mi curmai. (de obosit nu am obosit).
curmat, -æ, adj.
curmatu, -_; -tâ, -ti (cur-matu, /-ma_; /-ma-tâ, /-ti), adj. (4a): escu
"obosit'
multu curmatâ, di lucru. (sunt foarte obositæ, de lucru);
"întrerupt"
curentulu easti curmatu di trei §âli. (curentul este întrerupt de trei
"separat"; "în_ærcat"
zile); nu-i curmatâ /-n_ârcatâ di la sinu. (nu-i opritæ/ în_ærcatæ
[feti_a] de la sân).
334
ciorbagiu
curmæturæ, -i, s.f.
"øa, adâncituræ între
dealuri/mun_i"
"~"
"curmæturæ"
∅ crestæturæ*, s.f.
curmei, s.n. ∅ curm, s.n.
curmeziø, (în) loc.adv.
"pe spate ♦ "
"pe lat"; ∅ lat, adj.
"de-a curmeziøul"
" ~ "; ∅ îndoituræ*, s.f.
∅ culca, vb.
"de-a curmeziøul"
curpen, -i, s.m.
"mlædi_æ
care
ræsuceøte"
(de vi_æ/dovleac/
castravete)
"boltæ ♦ de vi_æ"
curs, -uri, s.n.
"lec_ie ♦ "
cursæ, s.f. ; ∅ la_, s.n.
∅ capcanæ, s.f.
curte, -i, s.f.
"spa_iu în jurul casei
"curtea cu juri"
"curte (în jurul
casei)"
curmâturâ, -i (cur-mâ-tu-râ, /-turi), s.f. (3a): li tricumu oili pri-tu
curmâturâ. (le-am trecut oile prin curmæturæ).
øilâturâ, -i (øi-lâ-tu-râ, /-turi), s.f. (3a): øilâturæ-i ca unâ øauâ-ntrâ
doi mun_â. (~ -i ca o øa între doi mun_i); øi: øilâtureauâ, -ei, s.f.
(5); FC øu-.
coacâ*, s.f.: oili iøirâ la coacâ. (oile au ieøit la curmæturæ).
amplatea (am-pla-tea), adv.: câ§u amplatea. (a cæzut de-a latul/
pe spate); si-u misuræmu di-amplatea pân§a. (s-o mæsuræm
de-a curmeziøul/ pe lat pânza); fig.: s-bâgæ nâsu amplatea, di
nu iøi lucrulu. (s-a pus el de-a curmeziøul, de n-a ieøit lucrul); øi:
di-amplatea.
dhipla (dhi-pla), adv.: alinæmu muntili dhipla, câ-i ma liøoru. (am
urcat muntele de-a curmeziøul, cæ-i mai uøor); reg.
plaina (plai-na), adv.: u lo plaina. (a luat-o de-a curmeziøul); reg.
curpanu, -¢i (cur-panu, /-pa¢i), s.m. (1): yita/ curcubeta deadi
se curpa¢i. (vi_a/ dovleacul a dat curpeni); leasâ di curpa¢i. (leasæ
de curpeni).
climâtâreauâ, -ei (cli-mâ-tâ-rea-uâ, /-rei), s.f. (5): climâtâreilinvârligarâ streaha. (curpenii au înconjurat streaøina), v a r. ræsp.;
v a r . climâtâryeauâ; FE: clivâtâreauâ.
cursu, -uri (cur-su, /-suri), s.n. (1): cursuri di limba armâneascâ la
Universitati; N.
curti, -_â (cur-ti, /-_â), s.f. (6a): CAV., v. SCR., 205: curte (curte);
curtea di giudicatâ (curte cu juri), SN; (cuvântul nu este curent/
cunoscut?); N.
uboru, uboari (u-boru, u-boa-ri), s.n. (2): CAV., v. SCR., 235:
oboru (curte); uborlu va arneari. (curtea trebuie mæturatæ); (cf.
RL obor, dar S diferit); ræsp.
"~"
avlie, -i (a-vli-e, /-vlii), s.f. (6b), id.; reg.
"curte mar_ialæ"
urfie, -ea§ (ur-fi-e, ur-fi-ea§), s.m.(3); v a r. FC: rufie, -ea§; adm.;
înv.
curtoazie, s.f.
adâmlâchi (a-dâm-lâ-chi), s.f. sg.t. (6a): Gr. Aut.: aøi va
adâmlâchea. (aøa vrea/ cere curtoazia/ polite_ea);
mini ¢i-u
"polite_e"
"a-øi
face
plæcuta adrai adâmlâchea øi-• i c• imai pi measâ. (eu mi-am fæcut plæcuta
datorie"
datorie øi i-am invitat la masæ); n-aøtiptæ cu tutâ adâmlâchea.
"stimæ"
(ne-a primit cu toatæ stima); (neat. DDA).
curvar, -i, s.m.
curvaru, -i (cur-varu, / -vari), s.m. (1): easti mari curvaru, mintea
"afemeiat, muieratic ♦ "
u-ari la mu• eri. (este mare curvar, mintea-i e la muieri/ femei).
"desfrânat"
purnu, -¢i; -nâ, -ni (pur-nu, /-¢i; /-nâ, /-ni), adj. (4): omu purnu/
∅ stricat, adj.
mu• eari pournâ (om desfrânat/femeie ~ æ); (cf. gr. πορνη; cf.
porno).
335
ciocænitoare
curvæ, -e, s.f.
curvâ, -i (cur-vâ, /-vi), s.f. (1): curva-i mu• eari _i ø-vindi truplu.
"femeie stricatæ ♦ "
(curva-i femeie ce-øi vinde trupul); e x p r.: cu tu_ câ¢i• i s-du_i.
"a se avea cu to_i câinii" (se duce cu to_i câinii); u trapsirâ tu_ câ¢i• i tu trapuri. (au tras-o
to_i câinii prin øan_uri).
"cocotæ, prostituatæ"
putanæ, -i (pu-ta-nâ, /-ni), s.f. (1): easti ca putanili di la
cafeøantan! (este ca cocotele de la 'cafe'-chantant'); politica-i
"curvuli_æ*"
putanâ veac• i, §â_ea tata. (politica-i curvæ veche, spunea tata);
"scroafæ; curvæ"
øi, Gr. Aut.: putaneøcâ*, dim., superl.
dosâ, -i (do-sâ, /-si), s.f. (1): fig.: easti unâ dosâ! (este o scroafæcurvæ!); reg.
curvæsæri, vb.
curvârisescu, -iri, -ii, -itâ (cur-vâ-ri-ses-cu, /-si-ri, /-sii, /-si-tâ), vb.
"a practica prostitu_ia,
(4b) i: UC., 91: se nu curværiseøti. (sæ nu curvæsæreøti); 's-nu
a se preacurvi"
curvâriseøti' easti øaptea dimândâciuni alu Dumni§æ. ('sæ nu
preacurveøti' este a øaptea poruncæ a lui Dumnezeu)); .
curvæsærire, s.f.vb.
curvâriseari (cur-vâ-ri-sea-ri), s.f.vb. (6a): ti curvâriseari nu
curvâriseaøti, ma ... ni_i omu a casi• ei nu easti. (de curvæsærit
(curvæsærit, s.n.vb)
"faptul de a curvæsæri"
nu curvæsæreøte, dar... nici om de casæ nu este).
[curvesc, -æ], adj.
putânescu, -eøti; -eascâ, -eøti (pu-tâ-nes-cu, /-neø-ti; /-neas-câ,
"de curvæ, specific
/-neø-ti), adj. (3a): stra¢i/ zboarâ/ lucri putâneøti. (straie/ vorbe/
curvelor"
lucruri curveøti).
curvie, s.f.
curvâri• i (cur-vâ-ri-• i), s.f. sg.t. (6a): s-_âni di curvâri• i. (se _ine
"prostitu_ie, desfrâu""
de curvie).
"~"
putânlâchi (pu-tân-lâ-chi), s.f. sg.t. (6a): id.
" ~ "; ∅ amant, -æ, s.f.
iaranlâchi, -i (ia-ran-lâ-chi, /-lâchi), s.f (6a); reg.
"curvie, prostitu_ie"
pânghie (pân-ghi-e), s.f. sg.t. (6a); r a r.
" ~ , desfrâu" ∅ curvar
purni•i, -i (pur-ni-• i, /-ni• i)), s.f. (6a); id.
cusæturæ, -i, s.f.
cusuturâ, -i (cu-su-tu-râ, /-turi), s.f. (3): cusuturâ cu aclu/ cu
"coasere cu acul/maøina" maøina (cusæturæ cu acul/ cu maøina);
s-discusurâ tuti
"locul cusut între pær_i"
cusuturili. (s-au desfæcut toate cusæturile); nu s-veadi cusutura
"cusætura unei opera_ii
di inhirisi. (nu se vede cusætura de [la] opera_ie).
chirurgicale"
cuscrie, s.f.
cuscri• i, -i (cus-cri-• i, -ri• i), s.f. (6a): fea_irâ cuscri• i bunâ. (au
"încuscrire";
"rela_ie fæcut o cuscrie bunæ);
lâ si-asparsi cuscri• ea! (li s-a stricat
bunæ,
cuscria/ rela_ia!); s-veadi cuscri• ea pi _eru. (se vede cuscria/
prietenie";"Carul ♦ Mare" Carul Mare pe cer).
[cuscrime], s.f.
cuscrimi (cus-cri-mi), s.f. sg.t. (6a): vini tutâ cuscrimea si-u • ea"cuscri mai mul_i,
nveasta. (a venit toatæ cuscrimea s-o ia pe mireasæ); øi:
to_i cuscrii"
cuscrami (cus-cra-mi).
cuscru, -æ, s.m.f.
cuscru, -i; -â, -i (cus-cru, /-cri; /-crâ, /-cri ), s.m.f. (1,1): cuscrulu
"tatæl, mama sau rudele easti tatâ-su a nor-meai/ a §inir-¢ui, cuscra-i muma a ... (cuscrul
este
ginerelui/norei în raport tatæl nurorii mele/ al ginerelui meu, cuscra este mama... ); nâ
cu tatæl, mama sau
vinirâ tu_ cusri• i ti Paøti. (ne-au venit to_i cuscrii de Paøti); e x p
rudele so_ului/so_iei lor" r.: eh, lucru ca di la cuscra! (lucru ca de la cuscra [prost fæcut]);
custa, vb.
eufem.: cari-i cuscra? (cine-i asta?); v a r.: art. FC: cuscurlu.
∅ spori, vb.
336
ciorbagiu
custuræ, -i, s.f.
custurâ, -i (cus-tu-râ, /-turi), s.f. (3): øi-u ta• i pânea cu custura.
"briceag, cu_itaø, îndoit" (îøi taie pâinea cu custura); var. ræsp. câsturâ.
"custuræ-briceag mic,
custuricâ, -i (cus-tu-ri-câ, /-rici), s.f. (3): maia imnâ cu custuriceabricegel"∅ cu_itar, s.m. n gepi. (bunica umblæ cu bricegelul în buzunar); dim.; øi
custurici, -i (/-ri-ci, /-rici).
"custuræ-cu_it de cizmar" fâlcetâ, -i (fâl-ce-tâ. /-ti), s.f. (1): pâpugilu u ta• i chealea cu fâlceta.
(papugiul/ cizmarul o taie pielea cu custura).
cusur, -uri, s.n.
cusuri, -i (cu-su-ri, /-suri), s.f. (6a): ari multi cusuri bârba-su. (are
multe cusururi bærbatu-su);
feata-i fârâ cusuri! (fata-i færæ
"defect ♦ , lipsæ ♦ "
"fiin_æ/lucru perfect(æ)" cusur/ perfectæ); e x p r.: eh, nâsâ tutu bagâ coadi* ø-mânuøi! (ei,
∅coadæ*,s: ∅nærav, adj. ea tot gæseøte cusururi!).
"defect, lipsæ"
smârdhæ, -dha§ (smâr-dhæ, /-dha§), s.m. (3); r a r, reg.
"~"
catmeri, -i (cat-me-ri, /-meri), s.f. (6a); r a r, reg.
cusutu, -_; -tâ, -ti (cu-sutu,/ -su_;/ -su-tâ,/ -ti), adj. (4a): cundeøu
cusut, -æ, adj.
cusutu cu hrisafi. (ilic cusut cu fir auriu/ argintiu);
u-ari gura
"care a fost cusut"
"care tace (de obicei sau cusutâ. (o are gura cusutæ [= nu prea vorbeøte/ øtie sæ _inæ un
pentru cæ _ine un secret).
secret)"
cuøcæ, s.f. ∅ cafas, s.n.
∅ colivie, s.f.
cuøcuø, s.n.
cuscusâ (cus-cu-sâ), s.f.dg.t. (1): ¢elu la tavâ cu cuscusâ. (miel la
"paste fæinoase în formæ tavæ cu cuøcuø).
de bobi_e"
pisurudhâ, -§ (pi-su-ru-dhâ, /-ru§), s.f. (3): adrâmu pisuru§ în
"cuøcuø de casæ"
casâ, di-aloatu stresu tricutu tu _iru. (facem cuøcuø în casæ, din
aluat tare trecut prin ciur); folosit la pl.; v a r. ræsp. pisâru§; øi:
∅ jumæri*, s.f.pl.
pisuridzæ. (glosat greøit la DDA, s.v.: "jumæri*").
cutare, pr.adj. nedef.
atari (a-ta-ri), pr. adj. ned. invar.: → s.: — cari u fea_i aestæ? —
"cineva, persoanæ
atari u fea_i! (cine a fæcut-o asta? — cutare a fæcut-o!); → adj.:
nenumitæ"; ∅ atare, pr. dusi tu atari hoarâ... (s-a dus în cutare sat... ); v a r. tari.
"cutare"
tadhi (ta-dhi), pr. adj. ned. invar: î¢i §âsi tadhi. (mi-a spus cutare);
î• i §â_i "fæ tadhi lucru", øi-nu-lu fa_i! (îi zici "fæ cutare lucru", øi
nu-l face!); (< gr. ο ταδε "cutare"); reg.
cutæ, -e, s.f.
bastâ, -i (bas-tâ, /-ti), s.f. (1): fustanea cu basti nu yini ghini la
groasi. (rochia cu cute nu vine bine la grase).
"îndoituræ ♦ , pliu"
cute, ~ , s.f.
aconi, -¢i (a-co-ni, /-co¢i), s.f. (6a): dau mâsatlu cu cheatra/
"piatræ de ascu_it"
aconea. (dau masatul cu piatra/ cutea); (< gr. ακονη).
"~"
miracuni, -¢i (mi-ra-cu-ni, /-cu¢i), s.f. (6a): PAP., B., 48: luaræ un
kiaptini, næ k'atræ (mira'cuni). (au luat un pieptene, o piatræ
[cute]); (DDA, s.v.: cf. gr. ακονη; acelaøi cu aconi?; v. supra).
cuteza, vb.
cute§u, cuti§ari, -ai, -atâ (cu-te§u, cu-ti-§a-ri, /-§ai, /-§a-tâ), vb.
" a îndræzni ♦ ,
(1b) i/t: → i: nu cutea§â dinintea a tatâ-sui. (nu cuteazæ înaintea
a avea curajul"
lui taicæ-su); → t: nu-ari cuti§atâ vârnu si-¢i spunâ ahtæri zboarâ.
(n-a cutezat nimeni sæ-mi spunæ astfel de cuvinte); v a r. FC
cte§u.
337
ciocænitoare
"a cuteza, a îndræzni,
a se încumeta"
încatâru, încâtârari, -ai, -atâ (în-ca-turu, în-câ-tâ-ra-ri, /-rai, /-ratâ), vb. (1a) r: COD., 61b, cf. DDA, s.v.: nu sæ ncætæræ' si
mutreascæ.
(nu cutezæ [?] sæ priveascæ); (lecturæ øi
interpretare greøite în DDA, s.v. ncatær: în loc de nu sæn [tu]
cadær <nu sunt capabili/ vrednici>; cf. Caragiu, Litgh., 35, III øi
id., Glosar, s.v. cadær).
cuti§ari (cu-ti-§a-ri), s.f.vb. (6a); ti cuti§ari nu cutea§â vârnu. (de
cutezat nu cuteazæ niciunul).
cutezare, s.f.vb.
(cutezat, s.n.)
"faptul de a cuteza"
cutie, -i, s.f.
cutie, -i (cu-ti-e, /-tii), s.f. (6b): cutie di lâcumi/ cu bumboani (cutie
îlu bâgarâ mortulu tu cutie. (l-au
"obiect paralelipipedic, gol de rahat/ de/ cu bomboane);
înæuntru"; "coøciug ♦"
pus mortul în cutie/ coøciug)
"albie/cutie lungæ, cu 5-6 panacutie, -i (pa-na-cu-ti-e, /-tii), s.f. (6a): Gr. Aut.: aloatlu
spa_ii, în care se pun
disfimtu, adratu pâ¢i, s-bagâ pi misali tu panacutie ta s-yinâ*.
pâinile la dospit"
(aluatul fæcut pâini se pune pe øervet în ~ ca sæ se
∅ dospi*, vb.
dospeascæ*); v a r. pânicutie (formæ influen_atæ de pâni);
(glosat greøit în DDA: "planche à porter le pain au four", s.v.
pinacuto' : nu este o "scânduræ", ci o "cutie", o "copaie" cu 5-6
scobituri/ separeuri pentru pâini puse la dospit).
cutiu_æ, -e, s.f.
cuticâ, -i (cu-ti-câ, -ci), s.f. (1); dim.; øi: cutici.
"cutie micæ"
cutnie, s.f. (înv.)
cutnie, -i (cut-ni-e, /-nii), s.f. (6b): fustani di cutnie , di sirmâ cu
bumbacu. (rochie de cutnie, din mætase øi bumbac); înv.
"_esæturæ din mætase
øi bumbac"
cutræ, -e, s.f.
cutrâ, -i (cu-trâ, /-tri), s.f. (1): Gr. Aut.: easti unâ cutrâ, poartâ
"intrigant ♦ , persoanæ
zboarâ, fa_i aræu la oami¢i. (este o cutræ, poartæ vorbe, face
periculoasæ"
ræu la oameni); (neat. DDA).
cutreiera, vb.
cutriiru, curiirari, -ai, -atâ (cu-tri-iru, cu-tri-i-ra-ri, /-rai, /-ra-tâ), vb.
"a umbla ♦ /alerga ♦
(1) t: cutriiræ tutu loclu. (a cutreierat tot locul/ pæmântul); v a r.
din loc în loc"
cutriyiru.
cutreierare, s.f.vb.
cutriirari (cu-tri-i-ra-ri), s.f. vb. (6a): ti cutriirari li-ari cutriiratâ tuti
(cutreierat, s.n.vb)
pâdurili. (de cutreierat le-a cutreierat toate pædurile).
"faptul de a cutreiera"
cutremur, -e, s.n.
cutremu (cu-tremu), s.n.sg.t. (1): viniri fu cutremlu a loclui. (vineri
"momentul când se
a fost cutremurul pæmântului);
e x p r.: mi-acâ_æ/ mi lo
cutremuræ pæmântul"
cutremlu/ cutream(b)urlu. [di fricâ]. (m-a apucat/ m-a luat
∅ cutremura, vb.
cutremurul [de fricæ]); v a r. FC cutromu.
"cutremur"
cutreamuru (cu-trea-muru), s.n.sg.t. (1): s-fea_i/ fu cutreamuru.
(s-a fæcut/ a fost cutremur); v a r. cutreamburu.
cu_it, -e, s.n.
cu_âtu, -i (cu-_âtu, /-_â-ti), s.n. (2): ta• iu pânea cu cu_âtlu. (tai
"instrument de tæiat"
pâinea cu cu_itul);
e x p r.: ¢i-agiumsi cu_âtlu la osu. (mi-a
ajuns
"a-i ajunge cu_itul la os" cu_itul la os); → suntu doi• i pri cu_âti. (sunt amândoi la cu_ite); v
"a fi la cu_ite cu cineva"
a r. CAV., 598 cu_utu; DAN., 155: øi ¢iclu cu_utu ta• e ung• ile. (øi
cu_itul cel mic taie unghiile); v a r. ræsp. câ_utu. (dar FE , < lat.
*acutitus/ *cotitus, > cu_itu > cu_âtu).
cu_itar, -i, s.m.
custurgi, -ea§ (cus-tur-gi, /-gea§), s.m. (3): Gr. Aut.: custurgilu
adarâ custuri, cu_âti, hângeari. (cu_itarul face custuri, cu_ite,
"care face cu_ite"
hangere); (neat. DDA).
338
ciorbagiu
cu_itaø, -e, s.n.
"cu_it mic"
cu_ovlah, -æ, s.m.f.
∅ aromân, -æ, s.m.f.
cu_u-cu_u, interj.
(pentru chemat câinii)
∅ câine, s.m.
∅ câ_ea, s.f.
cuvânt, -e, s.n.
"unitate a lexicului"
∅ vorbæ*, s.f.
"~"
"cuvântare"
"conversa_ie"
"din vorbæ-n vorbæ"
"a sta de vorbæ ♦,
a face conversa_ie ♦ "
cuvânta, vb.
"a vorbi ♦ "
cu_âticu, -_i (cu-_â-ticu, /-ti-_i), s.n. (2); v a r. ræsp. câ_uticu;
dim.
cuti-cuti! (cuti-cuti, cuti-cuti!), interj.: Gr. Aut.: c• emu cânili
§âcândalui 'cui-cui cui-cui', yinu-aoa!) (chem câinele zicând 'cu_ucu_u, cu_u-cu_u', vino-ncoa!); v a r. cooti!, BEZA, 538: [picurarlu]
angîna cî¢i• i: cooti, cooti! ([ciobanul] chema câinii: ~ , ~!); v a r.
cut-cut!
cuci-cuci! (cu-ci-cu-ci, cu-ci-cu-ci!), interj., id.
zboru*, s.n.: unu dic_ionaru ari §æ_i di ¢i• i di zboarâ. (un
dic_ionar are zeci de mii de cuvinte); (este cel mai ræspândit
pentru "cuvânt").
cuvendâ, -§â (cu-ven-dâ, /-§â), s.f. (3): nu scoasi cuvendâ din
gurâ. (n-a scos un cuvânt din guræ);
profesorlu _ânu unâ
cuvendâ. (profesorul a _inut o cuvântare); PAP., Lit., 1050: ...
cînd av§a, cuvenda _ea a pu• ilor... (când auzea, cuvântarea/
conversa_ia aceea a pæsærelelor... ); e x p r.: di cuvendâcuvendâ §âsimu ø-ti pricâ. (din vorbæ-n vorbæ, am zis øi despre
zestre); tri_e_ pi la noi si-adræmu unâ cuvendâ. (trece_i pe la noi
sæ 'facem o vorbire' [= sæ stæm de vorbæ/ la o conversa_ie).
cuvinte§u, -ari, -ai, -atâ (cu-vin-te§u, /-ta-ri, /-tai, /-ta-tâ), vb. (1b):
Domnulu cuvintea§â. (Domnul cuvânteazæ); r a r (dar de utilizat;
v. DDA, s.v).
cuvântare, s.f.
∅ cuvânt, s.n.
cuvântætor, -e, adj.
"care cuvântæ/are grai"
∅ vorbitor*, adj
zburâtoru*, adj.: omlu-i yenu zburâtoru, ari graiu, ma nima• ili,
pu• i• i, ierghili suntu nizburâtoari, nu-au graiu. (omul este fiin_æ
cuvântætoare, are grai, dar animalele, pæsærile, ierburile sunt
necuvântætoare, n-au grai).
cuveni, vb.
cadi*, vb. unipers. i: casa-• i cadi a frati-¢ui. (casa-i cade/ se
"a-i reveni cuiva ceva"
cuvine lui frate-miu);
nu cadi si-adræmu ahtari lucru. (nu se
"a (nu) fi potrivit/bine"
cuvine sæ faceam un astfel de lucru); e x p r.: nu-i muøatu/ nu-i
∅ cædea*, sta**vb.
ghini/ nu sta** ghini. (nu-i frumos/ nu-i bine/ nu stæ bine).
"a (nu) se cædea/cuveni" fa_i*, vb. unipers. i/r: nu fa_i s-coøi dumânica. (nu se face/ se
∅ face*, vb.
cuvine sæ coøi duminica).
" ~ "; ∅ trebui*, vb.
prindi* vb. unipers. i; id.
"a (nu) se cuveni"
un§eaøti*, vb. unipers. i: nu un§eaøti s-_-ar⧠di altu. (nu se
∅ semæna*, vb.
cuvine sæ-_i râzi de altul).
cuverturæ, -i, s.f.
cuvertâ, -i (cu-ver-tâ, -ti), s.f. (1): cuverta nu-ari s-facâ ni cu
"pætura sub_ire, de învelit doaga, ni cu iambula, ni cu-nflucata, easti-acupirimintu* sup_âri, ti
sau de acoperit patul"
veara, i ti aøtirneari pi patu/ crivati. (cuvertura nu are a face nici
∅ acoperæmânt*, s.n.
cu ~ , nici cu ~ , nici cu ~ , este un acoperæmânt sub_ire, de
varæ, sau de aøternut pe pat).
∅velin_æ,
scoar_æ,hreami, hre¢i (hrea-mi, hre¢i), s.f. (6a); id.; reg.
macat
cuviin_æ (a gæsi de ~),
s.f.
∅ cale, s.f.
339
ciocænitoare
340