hristos a înviat

Transcription

hristos a înviat

ISSN 1450-5002
FONDAT~ ÎN 1910 PETROVASÂLA – VLADIMIROVA[ (BANAT, SERBIA), ANUL XIX, IANUARIE - APRILIE 2012 NR. 1-2 (110-111)
Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Croaţia, Costa Rica, Danemarca,
Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, R. Moldova, Olanda, România, Serbia, Suedia, S.U.A., Ucraina, Ungaria.
HRISTOS A
ÎNVIAT
SF. CRUCE
În grăgina Gheţismani
TU ai vârsat lacrimi dă sânge
La TATĂL CERESC te-ai rugat
Pră cruce ai fost răstâgnit
La Golgota loc dă chin.
ISUSE PĂSTORUL nostru sfânt,
Gravă moarcie şî dureroasă ai răbdat
Să scoţi neamul omenesc dân păcat.
O Doamnie sfinte părince
Omu îi tot făr’ dă mince
Nu ce-am cunoscut dăloc
Omu îi cu inima împietrită
Iubim măi mult răul şî minciuna
Aşa cum îi lumia acuma.
La Golgota la Sf. Cruce
A venit şî MAICA SFÂNTĂ
A plîns mult şî s-a rugat
Până Simon din Arimateia
Dă pră cruce jos te-au dat,
Apoi te-au îngropat.
A treia zi TU ai înviat
Fie DOMNUL lăudat,
Că pământul, nu a putut ţine la sine
Pe CEL ce nu a avut păcate-n lume.
Aşa TU ne-ai învăţat
Sfântă CRUCEA pe care ai răbdat
Mult ne va ajuta
Ne va scoace dân iad.
Tot la fel Sf. CRUCE a ajutat
Pe marele nostru împărat Constantin
Care războiul l-a câştigat
Cu sămnul Sf. CRUCI pe steag.
Martie 2007
Ionel şi Persa Nicoliţa (Cruciu)
din Hamilton, Canada
Hristos a înviat!
Un Paşte binecuvântat!
Icon. stavr. Pr. Konstantin Suru
(13 iunie 1950 25 noiembrie 2011)
- membru fondator al revistei FAMILIA, serie nouă
- paroh la Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla (9 martie
1983 25 noiembrie 2011)
CREDINCIOŞII ORTODOCŞI DIN PETROVASÂLA DEZBINAŢI ÎN DOUĂ
Alegerea noului preot la Petrovasâla, (18 martie 2012)
Odată cu plecarea la cele veşnice
a preotului Konstantin Suru la 25
noiembrie 2011, a rămas post vacant
în parohia din Petrovasâla. Sfintele
liturghii le-a servit protopopul Ionel
Malaimare din Alibunar. Aproape trei
decenii preotul K. Suru a servit sfântul
altar. Şi într-un mod, îndrăgind satul
şi credincioşii lui din parohie intenţionase să rămână aici şi după plecarea
la cele veşnice. Noi credincioşii şi toţi
petrovicenii, ne-am obişnuit şi l-am
preţuit, fie români, fie sârbi s-au alte
naţiuni. Cu toţii l-am respectat şi ca
preot, şi ca om, şi ca bun conducător,
organizator, sfătuitor şi bun tată la
copii lui. De aceasta înţelegem că la
toţi ne este greu să alegem un alt preot
în parohie. Majoritatea din familiile
din Petrovasâla, într-un fel ne-am
familiarizat cu regretatul paroh K.
Suru. Deşi petrovicenii şi credincioşii
sunt nevoiţi să aleagă un nou preot,
în inimile multora încă este şi va fi
neînlocuitul şi bun prieten al tuturor
petrovicenilor şi bănăţenilor. Pentru
noi toţi, cât şi pentru neamul nostru a
fost o conduită şi aşa cum ne-a sfătuit
să fim tari ca dânsul şi să mergem
înainte. Petrovicenii au avut marele
noroc să-l aibă paroh al B.O.R. din
Petrovasâla şi un asemenea preot ca el,
nu v-om mai avea niciodată.
Duminică, 18 martie 2012 numeroşi credincioşi din tot satul, care
au frecventat biserica au venit să
aleagă unul dintre cei doi candidaţi şi
Schimburi de opinii între unii credincioşi şi noul paroh ales în curtea bisericii
anume pe preotul Octavian Susa din
Petrovasâla şi pe student la Facultatea
de Teologie Ionel Savu din Iablanca.
Menţionăm că la alegerea noului
preot au venit şi unii care mai rar s-au
niciodată nu au mai venit la biserică
până atunci. Se pare că orişice suflare
din Petrovasâla au înţeles aceste
alegeri ca alegeri politice obişnuiţi
cu ani în şir. Se aştepta ca preotul
care primeşte mai multe voturi să
fie ales de preot. Înainte de alegeri,
s-au format grupuri de cetăţeni, care
au mers în audienţă la P.S. Daniil la
Vârşeţ. Alţi cetăţeni au mers prin
sat şi au făcut liste cu semnături,
mergând din casă în casă pentru ca să
se aleagă preot Octavian Susa, fiu al
satului. Situaţia credincioşilor ortodocşi şi nu numai a fost deosebit de
tensionată semănând precum a două
partide politice. P.S. Daniil Stoenescu,
Locţiitor al Episcopiei „Dacia Felix”,
a hotărât ca pe data de 18 martie să
vină la Petrovasâla şi să se decidă
în biserică care va fi preot dintre cei
doi candidaţi. În biserica arhiplină,
în prezenţa P.S. Daniil Stoenescu,
protopop Ionel Malaimare, cei doi
candidaţi şi părinţii lor, P.S. Daniil
s-a adresat credincioşilor: “Gândind
la ceea ce va urma să vorbesc astăzi
aici, prin întâlnirea cu dvs. să stăm
de vorbă cu dvs. parcă Dumnezeu
mi-a dat în gând această expresie şi
aceste cuvinte, CRUCEA PETROVASÂLEI. Mi se pare că de multă
vreme, Petrovasâla românească
este răstignită. De multă vreme
Petrovasâla este crucificată şi
răstignită. De multă vreme, într-un
fel, unii s-au alţii bat piloane în
mâinile şi picioarele Petrovasâlei.
Mulţi, unii şi alţii pun cununi de
spini pe creştetul românesc, ortodox
al Petrovasâlei. Unii chiar încearcă
să străpungă cu suliţa precum
pe Domnul Isus Cristos - coasta
Petrovasâlei. Şi mi-am zis ca episcop
nu voi mai îngădui din ziua de astăzi,
începând ca cineva să îndrăznească
să mai adape cu fiere şi oţet
Petrovasâla. Aici nu este stadion,
aici nu este Casa Vânătorilor, aici
este casa lui Dumnezeu. Şi noi ca
şi copii a lui Dumnezeu egali, chiar
dacă avem păreri diferite trebuie
să ajungem la un numitor comun.
Pentru că prin trecerea la cele
veşnice a părintelui Konstantin
(continuare în pag. 2)
T.T. Căta
2
IANUARIE - APRILIE 2012 Nr. 1-2 (110-111)
Alegerea noului preot la Petrovasâla,
(18 martie 2012)
(continuare din pag. 1)
Suru, după cum ştim cu toţii, la sfârşitul lunii
noiembrie a anului trecut a rămas postul de preot
paroh vacant, aici, în Petrovasâla. Chiar vreau să
vă spun de ce sunt aici episcop, aici de faţă şi în
faţa dvs. Suntem astăzi aici, episcop, protopop, fiu
al satului, preot, student la teologie la Timişoara,
credincioşi şi credincioase, bărbaţi şi femei, tineri.
Suntem aici ca să am pe faţă gândurile a multor
inimi şi să ajungem aşa cum scrie Sf. evanghelist
Luca în cartea “Faptele Apostolilor” despre cea
dintâi comunitate de creştini din Ierusalim că au
fost o inimă şi un gând, deşi erau 5000 de oameni,
aşa şi noi de la mai multe şi diferite păreri să
ajungem la o hotărâre, una şi definitivă. De
la mai multe glasuri să ajungem la o voce. De
la mai multe opţiuni şi variante să ajungem cu
certitudine la o hotărâre. Îmi aduc aminte că
undeva în biserică la România preoţi, profesori
la teologie au vorbit în urmă cu mai mulţi ani
foarte frumos despre faptul că orice preot, orice
paroh, poate mai mult episcopul trebuie să fie cel
puţin un cap peste popor, adică trebuie să aibă o
statuie, o înălţime duhovnicească, intelectuală. Să
aibă o atitudine din viaţa morală, prin pregătire
teologică, prin comportare, prin rugăciune, prin
slujire, prin cunoaşterea sfintei Dumnezeieşti
scripturi, aşa cum se cere. De aceea, după ce în
urmă cu două săptămâni, am primit o delegaţie
din Petrovasâla din 8 persoane, sâmbătă seara,
apoi duminică seara 34 persoane. Aseară de vreo
40 persoane. Am zis ca nu cumva să ajungeţi să
veniţi 100 de persoane s-au mai multe la Vârşeţ,
la Episcopie. Mai bine vin eu să vă întâlnesc, să
vă văd, să vă cunosc mai bine, să stăm de vorbă
şi să vă dau cuvânt să spuneţi părerea şi unii şi
alţii fără supărare, fără ură, fără vrăjmăşie, fără
certuri şi cu bună cuviinţă fiindcă suntem în
lăcaşul lui Dumnezeu. Prin urmare, ca episcop,
am convocat în urmă cu două săptămâni Sinodul
Bisericii Ortodoxe Române din Petrovasâla
pentru a discuta, pentru a dezbate, pentru a ne
sfătui împreună cum este mai bine pentru voi,
petrovicenii, pentru biserica de aici, românească,
pentru satul, localitatea aceasta de acum şi în
viitor şi care variantă este mai potrivită în ceea ce
trebuie eu ca episcop să hotărăsc. După ce m-am
consultat şi cu unii şi cu alţii şi am ascultat şi o
părere şi alta, am ascultat soluţii ca să precizăm
dacă se poate una definitiv. Azi de dimineaţă, pe
la ora 5 m-am trezit, parcă mi-a dat Dumnezeu
în minte gândul de a pregăti nişte întrebări
din Biblie, din Sf. Scriptură, din Teologie, din
istoria Bisericii, din viaţa noastră creştină, 40
de întrebări pe care le-am dictat Măicuţei la
calculator, le-am scos la imprimantă şi le-am
înaintat părintelui Octavian Susa ca să scrie şi să
răspundă la aceste întrebări. Aceleaşi întrebări leam înmânat tânărului teolog din Iablanca, student
la Timişoara. Iniţial am avut să servesc Sfânta
Liturghie, dar am decis în cele din urmă să-l las
pe părintele Octavian, pentru că l-am hirotonit
în urmă cu 4 ani la Panciova... Vă cereţi dreptul
la cuvânt şi vă dau cuvântarea. Aşa că în timp ce
noi vom sta aici de vorbă, cei doi vor răspunde la
cele 40 de întrebări ca să-mi dau seama dacă mai
e cazul de gradul şi nivelul de pregătire. Părintele
Octavian a slujit foarte frumos Sfânta Litur-ghie.
Fratele Ionel a cântat foarte frumos la Sfânta
ANSAMBLUL DE
DATINI ROMÂNEŞTI
„NICOLAE PENŢA” DIN
PETROVASÂLA LA UZDIN
(3 decembrie 2011)
Ansamblul de datini româneşti „Nicolae Penţa”
al Şcolii Elementare „Întâi Mai” din Petrovasâla
(coordonator artistic Traian Trifu Căta) a
participat la Festivalul de datini şi obiceiuri de
iarnă, autentice din Petrovasâla cu IORDANUL
şi CIURALEŞA...
Elevii pregătiţi de către T.T. Căta, crainică
Leontina Penţa, iar despre Botezul Domnului
în apa Iordanului un dialog compus de către Pr.
Konstantin Suru şi interpretat de către elevii:
Sebastian Ardelean, Leontina Penţa şi Lavinel
Secheşan precum şi grupul vocal au interpretat
2 colinde sub conducerea prof. Leri Mengher.
Petrovicenii au mers la Uzdin cu autobuzul iar
unii dintre părinţii copiilor au venit cu maşinile
proprii. Cu această ocazie şi de fiecare dată T.
Căta a făcut numeroase fotografii care se vor
publica în revista FAMILIA.
T.T. Căta
Liturghie, şi unul şi altul au vorbit destul de
bine, acceptabil, iar eu aş dori în cele ce urmează
să ascult părerea unora dintre dvs. (în biserică
au luat cuvântul: Giorgiţă Mărgan-Pipălacu, Ionel
Ocolişan, înv. Petru Davidovici-Gârgă şi alţii)
Sunteţi aici mulţi, dar aş dori ca bărbaţii de
seamă, bărbaţi vrednici din Consiliul Parohial,
din Corul Bisericii să ia cuvântul şi să spună
părerile şi într-un mod şi în celălalt. Şi apoi voi
încerca să trag concluziile şi să năzuim cum este
mai bine pentru toţi. Aş dori în primul rând,
părinţii părintelui Octavian şi părinţii dl. Ionel
să aştepte puţin afară până la încheiere. Nici în
mintea mea, azi dimineaţă nu erau puse toate
limpede şi aproape o jumătate de ceas am vorbit
cu Patriarhul la Bucureşti şi să numesc preot
nu neapărat pe fiu al satului, ci care are mai
mare vechime în preoţie. Dar a zis Patriarhul
PREOTUL OCTAVIAN
SUSA RENUNŢĂ
SĂ FIE PREOT LA
PETROVASÂLA
la data de 21 martie 2012
Prea Sfinţia Sa Dr. Daniil Stoenescu Episcop
locţiitor al Episcopiei “Dacia - Felix”
Vă aduce tuturor la cunoştinţă că deşi unii
dintre d-voastră l-aţi dorit ca preot pe părintele
Octavian Susa, fiul satului, Prea Sfinţia Sa Dr.
Daniil nu-l poate numi preot paroh deoarece
d-na preoteasă, soţia părintelui Octavian Susa
nu doreşte cu niciun chip să se stabilească în
Petrovasâla dorind ca să rămână mai departe la
Vârşeţ, unde îi este serviciul.
(Mesajul Prea Sfinţiei Sale Dr. Daniil Episcop
locţiitor al Episcopiei “Dacia-Felix”, a fost
transmis prin telefon d-lui secretar al Consiliului
parohial Ionel Ocolişan al Bisericii Ortodoxe
Române din Petrovasâla, în seara zilei de 21
martie 2012, la orele 19.20 h)
Vladimirovaţ-Petrovasâla
21 martie 2012
Prea Sfinţia Sa Dr. Daniil Stoenescu,
Episcop-locţiitor al “Daciei Felix”
Secretar al Consiliului parohial
Ionel Ocolişan
FAMILIA
că în cazul de felul acesta trebuie să avem doi
candidaţi sau chiar trei. Şi i-am spus că avem doi
candidaţi, pe fiul satului, părintele Octavian, care
de 4 ani este preot şi pe un tânăr la propunerea
mea, student la Timişoara. Patriarhul n-a zis
către mine fă aşa s-au fă altfel. Am ascultat cum
a vorbit şi cum a cântat părintele Octavian şi cum
a vorbit fratele Ionel. În vremea Sfintei Liturghii,
eu am hotărât şi nu mai e voie să votăm ca să ne
acuzăm mâine-poimâine, eu ca episcop, dispun ca
de mâine, 19 martie preotul Octavian să se mute
în Casa Parohială. (aplauze ale credin-cioşilor se
auzeau în Biserică). Dacă preotul Octavian este
în ascultarea mea, eu l-am făcut preot. Preotul
Octavian de mâine se mută în Casa Parohială.
După ce eu văd şi vin în control, că s-a mutat cu
preoteasa şi copilul în Casa Parohială, face cerere
către mine ca să fie parohul dvs. Aţi înţeles?!
Dacă preotul Octavian mă minte şi nu stă în
casa Parohială, ci stă la Vârşeţ şi vine numai
din când în când aici, eu care vi-l dau, eu îl mut,
m-aţi înţeles?! Am avut o variantă şi rezervă şi
pe fratele Ionel. Dar fratele Ionel poate să-mi fie
Diacon la Vârşeţ, nu rămâne pe dinafară, fiindcă
cântă foarte bine. Nu e nevoie să votăm pentru că
cei mai mulţi îl vreţi pe părintele Octavian. Sunt
unii fraţi care au avut altă părere. Şi eu am avut
altă părere, dar după ce am vorbit cu Patriarhul
şi în timpul Sfintei Liturghii, am hotărât: Nu mai
votăm! Eu hotărăsc! Că de aceea, eu sunt Episcop
şi reprezentant al Patriarhului ca să hotărăsc! A
zis Patriarhul, nu e nevoie să meargă delegaţie la
Bucureşti. Porunca mea este ca dl. Ionel Ocolişan
să rămână mai departe secretarul consiliului
Parohial.
- De mâine, pr. Octavian, te muţi în casa
Parohială? Vrei să fii preot aici?!
- Da!
- Te muţi aici? Cu preoteasa, cu familie?
- Da!
- Dacă nu te muţi aici eu te scot! De mâine
te muţi aici! Eu vin şi văd dacă te-ai mutat! Şi
atunci îţi dau decizia de paroh! Fie de la 1 aprilie,
fie de la 1 mai, după cum te muţi. M-aţi înţeles?
Dacă are cineva ceva de spus să spună acum!
Notă: Preotul Octavian Susa a fost preot la
Panciova şi Omoliţa din 25 mai 2008. Preot la
Voivodinţ şi Panciova din 1 noiembrie 2009 şi
de atunci nu mai este la Omoliţa. (3 duminici la
Voivodinţ şi 2 duminici la Panciova, serveşte Sfântul
Altar). A predat religia la Şc. E. din Ovcea, iar la
Şc. E. din Petrovasâla predă religia din 2006, o oră
săptămânal pe clasă.
LA 3 DECEMBRIE S.L.A. „TIBISCUS” DIN UZDIN
A ORGANIZAT LA ŞCOALA GENERALĂ
„SF. GHEORGHE” EDIŢIA XXII-A A FESTIVALULUI
DE DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ LA ROMÂNI
„FIE ÎN VECI DE VECI LĂUDAT”
Manifestarea de înaltă pâlpâire românească şi
creştin-ortodoxă a început prin păstrarea unui minut
de reculegere în memoria celui care a fost preotul
Constantin Suru din Petrovasâla un fidel slujitor
al Domnului, om de aleasă omenie şi mare prieten
ai celor care au activat în ogorul limbii şi culturii
române.
Festivalul a debutat cu colindul „Mare minune”
interpretat de Grupul vocal „Uzdâni” al S.L.A.
„Tibiscus”, colind din textul cărui a fost preluat
şi genericul manifestării Fie în veci de veci
lăudat. După aceia a luat cuvântul Vasile Barbu,
preşedintele S.L.A. „Tibiscus” care a evidenţiat
faptul că începând cu anul acesta manifestarea s-a
transformat într-un adevărat festival al sfintelor
noastre obiceiuri de iarnă. Cuvinte de salut au mai
rostit: domnul Gheorghe Rancu-Bodrog, prof. din
Şopotul Vechi, redactor şef al publicaţiei „Almăjul”,
domnul Vasile Linţia preşedintele Asociaţiei pentru
iniţiative comunitare din Moşniţa Veche, Liviu Vasiu,
preşedintele Societăţii cultural-artistice „Armonia”
din Săcălaz, muzeograful Ioan Traia de la Muzeul
Satului Bănăţean din Timişoara şi scriitorul şi marele
colecţionar bănăţean Tiberiu Popovici din Bocşa.
Premii pentru ziariştii bănăţeni Gheorghe
Rancu a primit premiul „Jurnalistul anului 2011
în Banat”
Cele două premii publicistice „Jurnalistul anului”
şi „Silvius Bata Miclea” se acordă de către S.L.A.
„Tibiscus” şi Biroul consultativ şi de documentare
al „Zilelor presei din Banat” din Uzdin. Premiul
„Jurnalistul anului” (care se acordă din anul
1998 de la cea de-a II-a ediţie a „Zilelor presei
din Banat”) pentru anul 2011 a revenit domnului
Vasile Barbu
FAMILIA
3
Gheorghe Rancu-Bodrog din Şopotul
Vechi fondatorul şi redactorul şef al
publicaţiei „Almăjul” care promovează
cultura, viaţa spirituală, istoria şi
spiritualitatea românească şi este
destinata românilor de pretutindeni.
Premiul „Silvius Bata Miclea”
pentru contribuţii majore în
publicistica în limba română în Banat
au fost conferite:
- Domnului Nicolae Danciu
Petniceanu, redactor şef al revistei
„Vestea” din Mehadia
- Domnului Mircea Conrad,
redactor şef al secţiei române de la
Radio Novi Sad
- Domnului Traian Galetaru,
secretar general de redacţie la „Suflet
Nou” (Comloşu Mare)
- Doamnei Margareta Voin, redactor
la Radio Zrenianin
- Doamnei Doina Drăgan, redactor
şef la „Heliopolis” (Timişoara)
- Domnului Traian Trifu Căta,
redactoe şef la „Familia” (Petrovasâla)
- Domnului Iancu Murărescu,
redactor şef la „Sărcia”
- Domnului Tiberiu Ciobanu,
redactor şef la „Columna 2000” (TM)
- Domnului Aurel Turcuş din
Timişoara, nume mare şi de rezonanţă
a publicisticii în limba română din
Banat
- Domnului Tiberiu Popovici,
scriitor-publicist din Bocşa
- Domnului Octavian Suciu,
redactor şef al secţiei române de la TV
Panciova
- Domnului Pavel Gătăianţu,
fondator şi redactor şef al revistei
„Europa” din Novi Sad
- D o m n u l u i A d o r e a n Ve l i c i ,
redactor tehnic la „Floare de latinitate”
din Novi Sad
- Domnului Dimitrie Miclea,
scriitor şi publicist din Seleuş
- Domnului Ştefan Tomoioagă,
redactor la „Foaia Săcălazului”
- Domnului Ghiţă Blejuşcă,
redactor la „Foaia Săcălazului”
- Domnul Ion Ardelean, redactor
şef la Radio FAR (Alibunar)
- Domnul Paul Sever Smadu,
corespondent la Radio Reşiţa
Redacţia revistei „Almăjul” (Şopotul Vechi) a conferit Diplome
de excelenţă pentru conservarea şi
păstrarea limbii române, a obiceiurilor
şi tradiţiilor strămoşeşti. Au fost
pre-miaţi: Şcoala Generală „Sf.
Gheorghe” (Uzdin), Dimitrie Miclea
(Seleuş), redacţia „Floare de latinitate”
(Novi Sad), Radio Novi Sad secţia
română, Tiberiu Popovici (Bocşa),
Iancu Murărescu (Sărcia), Liceul
„Eftimie Murgu” din Bozovici, Dan
Vlaicu (Bania), Trifu Traian Căta
(Petrovasâla), S.L.A. „Tibiscus” (Uzdin) şi Adorean Velici (Uzdin).
În program: colinde şi obiceiuri
din străbuni...
Programul cultural-folcloric
a debutat cu un recital de poezie
religioasă susţinut de membrii secţiei
de recitatori ai S.L.A. „Tibiscus”:
Spre dreapta: Darie Teofil Glanda, Cristian Jifcu, Marin
Căta-Vigăr, Gabriel Penţa
Marin Căta-Vigăr, Sofia Chişmarton, Cosmin Condan
Dialog Sebastian Ardelean, Leontina Penţa, Lavinel Secheşan-Bobocu
Spre dreapta: Eugen Secheşan, Darie Glanda, Gabriel Penţa, Cristian Jifcu,
Adrian Ocolişan, Emanuel Perneac, Edorian Ştefan Bălu, Lavinel Secheşan,
Sebastian Ardelean, Marin Căta-Vigăr, Cosmin Condan
Grupul de copii cu ciuraleşa
Spre dreapta: Ştefan Edorian Bălu, Sebastian Ardelean, Marin Căta,
Adrian Ocolişan, Ionela Şorgean, Sofia Chişmarton, Nicoleta Erina,
Graţiana Brancovici, Cosmin Condan, Cristian Jifcu, Lavinel Secheşan
Anastasia Şocardă, Andrei David,
Andreea Oalge, Anelia Băbuţ, Eduardo
Eugen Boieru, Sergiu Valentin Radu şi
Pavel Bălan.
A urmat Ansamblul de datini
româneşti „Nicolae Penţa” al Ş.G. „1
Mai” din Petrovasâla (coordonator
artistic: Tr. Tr. Căta) cu un colaj
de obiceiuri autentice din satul lor
(prezentate de către Leontina Penţa).
Grupul coral „Crişana” al S.L.A.
„V. Petrovici-Bocăluţ” (dirijor: Todor
Doru Ursu) cu solistul vocal Sima
Caius Giuchici a prezentat un înălţător
program de colinde.
A urmat Grupul coral „Uzdâni”
(dirijor Crăciun Creţu) care a
interpretat colinde cu soliştii vocali
Viorel Onciu-Nicoară, Marin Puia
şi Pavel Bălan precum şi tânărul
şi talentatul solist la vioară Sergiu
Valentin Radu care la fel au interpretat
colinde, aceste perle a sufletului
românesc. Cuplul de cântăreţi V.
Onciu P. Bălan a interpretat colindul
autentic din Uzdin „Potriacul” iar
grupul de copii un alt colind autentic
„În Pinţărăi”.
Grupul vocal feminin al Liceului
Teoretic „E. Murgu” din Bozovici
instruit de prof. Nistor Băcilă şi solista
vocală Florentina Puia au interpretat
colinde autentice din Ţara Almăjului.
A urmat încă odată Grupul de
colindători ai Şcolii Generale din
Petrovasâla (dirijor: Prof. Leri Mengher,
dialog interpretat de: Lavinel Secheşan,
Leontina Penţa şi Sebastian Ardelean)
care au încântat publicul şi mai ales
pe consătenii lor veniţi în număr mare
la Uzdin prin prezentarea autenticelor
obiceiuri: „Iordanul”, „Ciuraleşa”...
În finalul programului au evoluat
membrii corului S.C.A. „Armonia”
din Săcălaz (dirijor Petru Rachici) care
cu colindele lor au lăsat o impresie
excelentă şi astfel au contribuit foarte
mult la înălţătoarea atmosferă creată
de colindătorii şi participanţii acestui
frumos festival de colinde desfăşurat
sub genericul „Fie în veci de veci
lăudat”.
Au interpretat colinde: spre dreapta, rândul din faţă: Sebastian Crăciun, Ionela
Şorgean, Marina Măran, Andrada Penţa, Darie Teofil Glanda, Stefania Mităr,
Cristina Ţânţari, Marina Dămian
Rândul din spate, spre dreapta: Simona Bocşan, Emanuela Glanda, Adriana
Gherga, Eugen Secheşan, Elizabeta Secheşan, Graţiana Brancovici, Monica Susa
4
Marina Dămian, Monica Susa, Andriana Mităr, Aneta Lazăr
FAMILIA
Monica Susa, Marina Dămian, Traian Trifu Căta, Emanuela Glanda
Stefania Mităr
Gabriel Penţa
Simona Bocşan
Cristina Andrea Ţânţari
Edorian Ştefan Bălu şi Lavinel Secheşan
Adriana Gherga şi Sofia Chişmarton
Ansamblul de datini româneşti „Nicolae Penţa” al Ş.G. „Întâi Mai” din Petrovasâla (coordonator artistic Traian Trifu Căta)
La Uzdin la Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă la români, (3 decembrie 2011)
Sus spre dreapta: prof. Traian Trifu Căta, Simona Bocşan, Emanuela Glanda, Graţiana Brancovici, Andriana Mităr, Adriana Gherga, Nicoleta Erina, Edorian Ştefan Bălu, Marina Măran, Adrian Ocolişan, Cristina Andrea Ţânţari,
Elizabeta Secheşan, Lavinel Secheşan-Bobocu, Monica Susa, Aneta Lazăr, Sofia Chişmarton, Sebastian Ardelean, Leontina Penţa, Andrada Florentina Penţa, Emanuela Jivan, Ionela Şorgean, Stefania Mităr, prof. Leri Mengher, Marina Dămian
Jos: Darie Teofil Glanda, Marin Căta, Eugen Secheşan, Cosmin Condan, Sebastian Crăciun, Emanuel Perneac, Cristina Jifcu, Gabriel Penţa
FAMILIA
5
6
E născut în 12 aprilie 1937, la Petrovasâla
Vladimirovac din tatăl Petru-Stevan şi mama Elena
născută Jifcu. Căsătorit cu Jovanka născută Bokun
(1940), cu care are un fiu pe Roman (1966) căsătorit
cu Tamara născută Ljikar. Fiul Roman termină
Facultatea de ştiinţe tehnice din Novi Sad, unde
îşi ia magisteriul iar la Facultatea de electrotehnică
din Belgrad îşi susţine doctoratul aşa că e doctor
în ştiinţele electrotehnice. A fost angajat mai întâi
ca docent la Facultatea de ştiinţe tehnice din Novi
Sad, apoi ca cercetător ştiinţific la Institutul „Max
Planck” din Stuttgart (Germania) iar actualmente
este profesor şi cercetător ştiinţific la Universitatea
din Milano (Italia). Ţine prelegeri şi în străinătate
(Cambridge, Japonia, etc, etc.).
Şcoala primară termină în satul natal iar mai
apoi Liceul mixt Român din Vârşeţ în iunie 1956.
Facultatea de drept din Belgrad termină în iunie
1960. De atunci lucrează timp de 41 ani exclusiv
la tribunal. A fost ales prima dată de judecător în
19 decembrie 1961 şi a funcţionat ca judecător
la Tribunalul Cercual din Panciova. De atunci
a funcţionat ca judecător peste 40 de ani. Este
judecător la Tribunalele Comunale din Covăciţa şi
Panciova iar din anul 1969 la Tribunalul Regional din
Panciova, mai târziu la cel din Novi Sad. Din 1977
la tribunalele provinciale: Tribunalul Munci asociate
al Voivodinei, unde e ales şi în funcţia de locţiitor
al preşedintelui tribunalului, şi Tribunalul Suprem
al Voivodinei. În 1998 este ales şi a funcţionat ca
judecător la Tribunalul Suprem al Serbiei până în
ianuarie 2002 când intră la pensie.
Scrie şi publică în revistele de specialitate Naša
praksa, Peavo, teorija i praksa, Glasnik Advokat-ske
komore Vojvodine din Novi sad şi Bilten Vrhov-nog
suda Srbije, Sudska praksa şi Pravni infor-mator din
Belgrad şi Radničko samoupravljanje din Niš, studii
din domenul dreptului penal, civil, dreptul muncii şi
administrativ. În 2002 îi apare volumul Expertiza
medicală şi drepturile asiguraţilor publicat la
editura Intermex din Belgrad iar mai târziu în 2007
şi volumul „Pensia pentru limita de vârstă şi
pensia de urmaş”, la aceeaşi editură. A treia carte
e publicată în limba română de editura Traian Căta
GEORGHE
ŞORGEAN
FAMILIA
Novi Sad, anul III (V) nr. 7 (10) septembrie 1997,
iar cele mai multe în Familia noastră din Petrovasâla, anul VI nr. 3 (23) în octombrie 1999 şi nr. 4
(24) decembrie în acelaş an, anul X nr. 1-2 (39-40)
ianuarie-aprilie 2004 şi în anul XVI nr. 5-6 (90-91)
iulie-septembrie 2009.
Ca bibliofil a fost acela care a descoperit unicul
număr, găsit la noi, al revistei Familia din 1910
publicată la noi şi după care şi revistă noastră de azi,
îi poartă numele.
Prezent şi în viaţa social-politică, în organele
Adunării Comunei Covăciţa şi Panciova şi a
Provinciei Voivodina, iar ca membru al L.C.I. (19631991) a fost un mandat membru al Comitetului
Comunal din Panciova, iar câteva mandate în şir
şi preşedintele Comisiei de petiţii şi plângeri a
cetăţenilor, în cadrul acestuia. La fel, câteva mandate
a fost şi membru în Comisia cu acelaş nume al
Preşidenţiei Comitetului Provincial, şi un mandat în
Comisia Preşidenţiei Comitetului Central al Serbiei.
BIBLIOGRAFIA DE REFERINŢĂ:
Gheorghe Şorgean
din Vladimirovac-Petrovasâla în 2010 şi poartă
titlul Cunoştinţa binelui şi râului înţelepciuni
care prezintă consemnări din înţelep-ciunea Noului
Testament.
În calitate de membru al Comisiei de examinare
a candidaţilor pentru funcţia de judecător şi avocaţi,
a contribuit substanţial la instruirea generaţiilor de
judecători şi avocaţi.
A cules şi publicat proverbe şi zicători iar cele
mai frumoase le-a publicat în revista Tradiţia din
Domnul judecător Gheorghe împreună cu soţia Jovanka Şorgean în coloană
spre biserică (oaspeţi dragi şi susţinători ai manifestărilor prilejuite cu
ocazia Zilelor revistei Familia, 21-22 august 2008)
- Pančevac: Šorđan Sudija Suda udruženog rada
Vojvodine, br. 1305, god. XXV, 25 decembar 1977,
- Eugen Condan: Se nasc şi la Petrovasâla oameni,
Familia, Vladimirovaţ, nr. 10, 1996,
- Mircea Măran: Vladimirovaţ, Pagini de istorie
culturală, Editura Fundaţiei, Novi Sad, 1996,
- Gligor Popi: Românii din Voivodina în viaţa publică
postbelică, Editura Fundaţiei, Novi Sad, 2000,
- Traian Trifu Căta: Gheorghe Şorgean, Familia,
Vladimirovaţ, nr. 37-38 (octombrie decembrie),
2002,
- Costa Roşu: Personalităţi Româneşti din Voivodina
(1734-2004), Editura Libertatea Panciova, 2004,
- Mircea Măran şi alţi: Vladimirovaţ-Petrovasâla
(1908-2008), Editura Libertatea, Panciova 2008,
- Florin Ursulescu, Rodica Ursulescu-Miličić:
Biblioteci şi cărţi româneşti din Voivodina, Editura
ICRV Zrenianin 2009,
- K. Rošu: Leksikon znamenitih Rumuna iz Vojvodine
(1730-2010), Zavod za kulturu vojvođanskih Rumuna,
Zrenjanin, 2011.
T.T. Căta
Prof. Dr. Roman Sorgean la o şedinţă ştiinţifică la Sendai în Japonia
MARE DONAŢIE DE CARTE ŞI LUCRURI VECHI A
DOMNULUI GHEORGHE ŞORGEAN
SĂTEANUL NOSTRU GHEORGHE ŞORGEAN
e născut în 12 aprilie 1937.
La Petrovasâla din tatăl Petru-Stevan (numit şi
Ciţu sau Păun) agricultor iar mai apoi angajat şi
pensionat ca conducător de locomotivă, dealtfel
activist cultural, membru în folclor şi ca actor în
activitatea teatrală a societăţii culturale din loc.
Şi mama Elena Liena, gospodină, născută Jifcu.
Căsătorit cu Jovanka născută Bokun (1940), fostă
secretară la tribunal şi secretară la Comitetul
Provincial al Asociaţilor luptătorilor de eliberare,
o soţie excelentă, devotată familiei, sufletistă şi
preţuită de toţi care au cunoscut-o. Au un fiu Roman
(1966) căsătorit cu Tamara născută Ljikar, cu care
trăieşte în Italia. Roman este doctor în ştiinţele
electrotehnice. A fost angajat mai întâi ca docent la
Facultatea de ştiinţe tehnice din Novi Sad, apoi ca
cercetător ştiinţific la Institutul „Max Planck” din
Stuttgart (Germania) iar actualmente este profesor
şi cercetător ştiinţific la Universitatea din Milano
(Italia). Ţine prelegeri şi în străinătate (Cambridge,
Japonia, etc, etc.).
Toată viaţa a lucrat la tribunal şi rar se poate
găsi cineva care a funcţionat în continuitate, fără
întrerupere ca judecător peste patruzeci de ani în
această funcţie responsabilă dar nobilă şi distinsă...
A crescut printre cărţi, cărţi de poveşti, religie,
istorie, teatru în ambele limbi şi limba română dar
şi sârbă. Abecedarul frumos colorat, tăbliţa, ţeruza
de scris cu buretele de şters şi ţegherul cu care a
mers la şcoală, sunt păstrate cu sfinţenie. Prima
revistă în limba sârbă, care o păstrează şi astăzi a
fost Poletarac, cumpărată de mama sa Elena.
Prima lui învăţătoare care i-a dat cărţi de citit a
fost regretata Doina Vârzoc, sub a cărui îndemn a
scris şi primul articol Prietenul meu Branko, tipărit
în Bucuria pionierilor, în aprilie 1947, nr. 5-6, anul
II., revista pentru copii, cu care a colaborat şi mai
târziu. A mai colaborat şi ca student cu diferite
articole în reviste mai ales în ziarul Pančevac din
Panciova cu însemnări din Petrovasâla.
Ca liceist a fost activ la folclor şi teatru împreună
cu elevii căci atunci elevii din Petrovasâla au fost
foarte activi în timpul vacanţelor de iarnă şi de vară
la Petrovasâla. A jucat rolul lui Jose în piesa de teatru
Puştile doamnei Carar de Bertold Brecht, împreună
cu Minerva Perin, şi alţi în regia renumitului Valeriu
Pipi Musta, actor, teatrolog, judecător şi avocat. Un
alt rol, pe Pepepelea l-a avut şi în piesa Arvinte şi
Pepelea de Vasile Alexandri împreună cu colegul
de clasă Nicu Chernicean (Arvinte) şi Minuţa Laţa
(Măndica).
Prima carte pe care a cumpărat-o personal prin
1948 a fost Putovanje na mesec de Jules Verne.
Cartea a cumpărat-o la o expoziţie de carte din tren.
Aşa a fost începutul. A continuat să cumpere de la
librării dar şi de la anticariaturi. Dar a şi primit de la
prieteni, cunoscuţi sau colegi, destule cărţi, ziare etc.
din satele noastre, mai ales cele din jur, sau cărturari
care au ştiut ce însemană cartea, mai ales cea veche.
Mulţi donatori i-au rămas în amintiri aşa că fiecare
carte primită e legată de amintiri, de suflet... Nu-l
va uita niciodată pe un ţăran bolnav, om de ai noştri
care a cerut să-i aducă din pod cutia cu cărţi şi care
a plâns răsfoind cărţile amintindu-şi cât de mult şi
de greu a lucrat pământul altuia ca să poată cumpăra
cărţi. S-au cum a primit, neaşteptat, de la o colegă,
o bibliotecă întreagă! Aşa că fiecare carte îşi are o
istorie deosebită şi o valoare sentimentală. De aceea a
fost normal ca pe fiecare carte să noteze data primirii
şi de la cine a primit-o sau cumpărat-o. De aci şi
concluzia că fiecare carte nu-i o valoare personală ci
Traian Trifu Căta
FAMILIA
ceva comun, pentru toţi care o citesc şi acceptă sau îi
rămâne în suflet ceeace a citit. Din păcate astăzi pare
se că nu-i aşa deşi se tipăresc tot mai multe cărţi.
Iar esenţa vieţii constă în a descoperi înţelepciunile
vieţii iar pentru aceasta trebuie ca omul să creadă că
ea există şi că o va descoperi pentru a fi mulţumit,
căci „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” cum
spune sfântul apostol Pavel în a doua epistolă către
Corinteni 2 Corinteni 5, 7. A cumpărat dar a fost
nevoit altă dată să facă şi schimb de cărţi, a dat pe
cele noi pentru cele vechi. Multe cărţi a făcut cadou.
Sau le-a dat pentru a fi studiate şi întrebuinţate pentru
studii, în special doamnei Dr. Minerva Condan,
a păstrat cu multă grijă şi portul popular rămas de la
părinţi şi bunici nu numai ca valoare emotivă dar şi
ca valoare mare având în vedere munca şi răbdarea
mâinilor harnice a strămoşilor cu care au fost lucrate,
impistrice, ţesute la război etc. Cum să uite şi să nu
păstreze „socala” făcută cu atâta măiestrie din lemn,
un mecanism interesant cu care a lucrat şi personal,
dacă cineva astăzi mai ştie ce obiect interesant este...
Marea bibliotecă se găsea în camera mijlocie de
la socac, aranjată în rafturi, de sus până jos, cu masă
de scris, calculator şi aşa mai departe, o bibliotecă
completă, valoroasă şi bogată. În ea Domnia sa şi-a
petrecut mult timp când venea din Novi Sad sau
mai bine zis din oraşele unde 4 decenii în şir a fost
Traian Căta împreună cu elevii au coborât cărţile de pe rafturile înalte
şi pline de cărţi până la plafon
Spre dreapta: Leontina Penţa, Emanuela Jivan, Ionela Şorgean, Andrada
Florentina Penţa, Sofia Chişmarton şi pe scară Traian Trifu Căta
domnului Dr. Mircea Măran şi nu în ultimul rând
mie ca publicist şi istoric. Nici o revistă, ziar sau
carte, nu-i atât de rea ca să nu poată fi folosită. De
aceia, dat fiindcă cartea în esenţa este un bun obştesc
şi folositor şi pentru că la Petrovasâla a început să
iubească cartea, a făcut şi sigilul pe care este scris că
biblioteca este menită Petrovasâlei. Cea mai veche
carte păstrată este tipărită în anul îndepărtat 1794.
Fondul de carte a numărat în jur de 5000 de
volume pe care o viaţă întreagă l-a cumulat şi
colecţionat marele iubitor de carte d-l Şorgean.
Având în vedere atâtea şi atâtea vorbe scrise, dar şi
auzite, bune dar şi rele, a adăugat în sigil şi concluzia
sau înţelepciunea că cuvintele trebuie măsurate, nu
numărate. Aşa că fiecare carte trebuie „măsurată”,
sau selectată, mai ales pentru cele dăruite şcolii,
adică copiilor...
La fel, a păstrat şi casa părintească din satul
natal unde s-a născut şi copilărit şi pe care cu soţia
a restaurat-o pe parcursul anilor când veneau la
Petrovasâla. De fapt casa era goală din anul 1983
de când a murit bunica sa, dar de atunci au făcut
reparaţii, interne şi, externe păstrând totodată tot
ceea ce era caracteristic, etnografic, camera cu
„cuptori”, lucruri şi obiecte casnice străvechi. La fel
să-i zică) ne-am gândit casa şi biblioteca să aparţină
unei instituţii din localitate cu denumirea „Casa
memorială Gheorghe Şorgean”, unde se puteau
citi cărţi, organiza simpozioane, face un muzeu de
lucruri vechi, port popular vechi şi lucruri etnografice vechi, cu alte cuvinte o „casă petroviceană”.
Asta mai ales că spaţiu e mare, cu grădină (2 numere
de casă), gard viu în faţa casei cu parc şi casa în
centrul satului. Din păcate în Petrovasâla nu exista o
instituţie care ar asigura aşa ceva.
În fine, decizia a fost vânzarea casei iar biblioteca
trebuia mutată în alt spaţiu. I-am zis că cea mai
bună variantă este să fie dăruită Şcolii Elementare.
Menţionăm că în urmă cu câţiva ani Domnia sa a
Rafturile arhipline şi îndesate de cărţi se golesc de către T. Căta şi elevii:
Edorian Stefan Bălu, Marin Căta, Cristian Jifcu, Cristian Ierina
angajat ca judecător. Om tăcut, modest dar totodată
deschis pentru oricine pentru a face bine cu cea mai
mare plăcere, indiferent cine i se adresa, fără să i
se ceară, dând sfatul, nu cel mai plăcut, ci cel mai
bun. După cum am notat odată în Familia, sfatul
lui pentru petroviceni a fost că omul trebuie să fie
grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la
mânie.
Moartea soţiei Jovanka în 17 ianuarie 2011 a
fost deosebit de dureroasă pentru Gheorghe. Au trăit
împreună o viaţă fericită în orice spaţiu şi clipele
comune petrecute la Petrovasâla îi aminteasc de
soţia Jovanka. Această mare pierdere în familie
intensifică dureroasa plecare din Petrovasâla, de la
casa părintească, aşa că vinderea casei (construită
Elevii care au dus miile de cărţi din biblioteca donatorului de carte: Goran
Vasilievici, Nicoleta Erina, Gheorghe Şorgean, Emanuela Jivan, Ionela
Şorgean, Leontina Penţa, Sofia Chişmarton, Marin Căta, Cosmin Condan
Jos: Magdalena Miclescu, Edorian Ştefan Bălu, Cristian Jifcu, Cristian Ierina
7
mai făcut o donaţie de carte Şcolii Elementare cât
şi Bibliotecii săteşti, care actualmente se găseşte în
incinta primăriei, dar fără spaţiu corespunzător...
Fiindu-i colaborator apropiat „uica Ghiţă” a dorit
să fiu prezent la ducerea cărţilor precum şi la buna
organizare a transportului. Domnul director al şcolii
Petru Glanda a primit şi mulţumit cu satisfacţie
pentru această donaţie făcută de domnul Şorgean.
Aşa că fiecare carte mi-a trecut prin mâini iar apoi în
mâinile elevilor mei care bucuroşi şi curioşi au dus
în braţele lor cărţile şi le-au aşezat în maşina (combi
lui Đorđe Vasić) din curte care apoi le-a transportat
până la şcoală. Aceiaşi elevi m-au ajutat dă depozitez
cărţile în cabinetul de informatică (temporar) unde
În curtea donatorului de carte, spre dreapta: Edorian Ştefan Bălu,
Cristian Ierina, Magdalena Miclescu, Nicoleta Erina, Sofia Chişmarton,
Andrada Florentina Penţa, Ionela Şorgean, Leontina Penţa
Jos: Cristian Jifcu, Traian Căta, Gheorghe Şorgean şi Marin Căta
în anul 1930) se impune de la sine, dar totodată
şi problema şi durerea despărţiri de biblioteca şi
lucrurile vechi. De fapt, ideea de a lăsa biblioteca
satului Petrovasâla datează încă din prin anii 19781979, iar mai târziu a apărut şi ideea că mai bine ar
fi fost să fi fost o instituţie culturală etc. în sat, un
fel de „casă memorială” cui să lasă totul şi toate. Cel
mai ideal loc, îi ziceam şi eu, ar fi fost această casă
în care am putea face şi un muzeu. Din convorbire
cu bunul meu prieten „uica Ghiţă” (cum îi plăcea
am selectat cărţile vechi şi cele mai recente. Este
vorba de o bibliotecă bogată şi foarte variată cu:
- carte românească,
- cărţi în limbile sârbă, franceză, engleză, maghiară, germană...
- enciclopedii,
- clasicii români,
- cărţi istorice,
- cărţi ştiinţifice,
8
- zeci şi zeci de cărţi din opera lui Eminescu,
poetul lui preferat, şi despre Eminescu,
- dicţionare vechi,
- multe, multe călindare vechi,
- cărţi din domeniul tehnicii, matematică, fizică,
informatică, literatură, etc,
- aproape toate cărţile publicate de C.P.E. „Libertatea” în primii ani postbelici,
- cărţi tipărite, cu litere chirilice, pe la începutul
secolului XIX,
domnului Gheorghe Şorgean destinată satului şcolii,
Şcoala Elementară are cea mai bogată şi variată
bibliotecă în rândurile Românilor din Voivodina.
În acelaşi timp, o altă donaţie importantă pe
care a făcut-o d-l Şorgean, Muzeului orăşenesc din
Vârşeţ. A făcut-o prin intermedierea doamnei Vesna
Stankov, custode etnolog al Muzeului orăşenesc,
care i-a promis că va face o cameră românească cu
menţiunea „Elenei şi Păun Şorgean” din Petrovasâla,
cu obiectele şi portul popular primit cadou. Au fost
primite, printre altele următoarele:
Aşa au dus elevii cărţile din casă până la maşină în curtea donatorului de
carte. Cărţile apoi s-au transportat la şcoală.
la „loc” până nu s-au „tras” cu trăsură acasă pentru
„trăierat”. Maşina era trasă cu două sau trei perechi
de cai şi de marcă germană „FAHR”. Încă atunci se
punea problema unde să fie păstrată. Actualmente
este dusă în casa lui Mircea Pascu pentru a se pătra
şi proteja.
A fost vorba ca să se facă un fel de muzeu agricol
care să ne aducă aminte de viaţa şi munca grea a
ţăranului de odinioară. Pare-se că acest caz de donaţie
va rămâne unic dat fiindcă este problema organizării
şi a spaţiului unde să fie plasate astfel de maşini.
Unii au venit cu ideea ca şi maşina de treierat grâu
Cojocul şi folariul femeiesc a fost
donat Muzeului orăşenesc din Vârşeţ
de către acelaşi Gheorghe Şorgean
Maşina de cosit grâu în şupa lui Gheorghe
Şorgean. După vânzarea casei a dăruit-o B.O.R.
din Petrovasâla. Maşina a fost adăpostită în şupa
casei lui Mircea Pascu
- praşchie
Dealtfel, înainte cu câţiva ani în convorbirea
şi înţelegerea cu preotul satului, Iconon. stavr. pr.
Konstantin Suru, care avea simţul pentru lucruri
vechi, d-l Şorgean a făcut şi o donaţie Bisericii.
Anume o maşină de cosit grâu, care de ani de zile
stătea la el în şură (şupă) şi care atrăgea atenţia
tuturor care veneau la el. Mai ales a generaţiilor
tinere care nu puteau ghici cei şi la ce foloseşte. O
maşină de cosit şi legat grâul „cu manilă” în snopi
care erau pe urmă adunaţi în „crâstăţi” şi rămâneau
Elevii în curtea donatorului de carte Gheorghe Şorgean
Spre dreapta: Cristian Ierina, Nicoleta Erina, Cristian Jifcu, Sofia Chişmarton,
Ştefan Edorian Bălu, GEHRORGHE ŞORGEAN, Ionela Şorgean,
Andrada Florentina Penţa, Leontina Penţa, Magdalena Miclescu,
Emanuela Jivan, Marin Căta
- cărţi religioase şi bisericeşti,
- cărţi juridice rar văzute,
- colecţii de reviste şi ziare foarte vechi.
Dispune şi de multe cărţi ale autorilor şi
oamenilor noştri cum ar fi Mihai Avramescu, Ion
Bălan, mr. Todor Milovan, dr. Gligor Popi şi mulţi
alţii din generaţiile mai tinere, cu dedicaţii...
Cărţile le-am dus împreună cu elevii:
- 30 septembrie (vineri) 2011 (băieţii cl. VII-I)
- 3 octombrie 2011 (elevele cl. VII-I)
- 4 octombrie 2011 (elevii cl. VI-I).
Actualmente graţie valoroasei biblioteci a
Cojocul bărbătesc pe care scrie numele
tatălui său Şorgean Păun, a fost donată
Muzeului orăşenesc din Vârşeţ
FAMILIA
Casa părintească familiei Şorgean
- cojoc bărbătesc pe care scrie numele tatălui său
Şorgean Păun,
- cojoc şi folari femeiesc,
- cotrinţă de „naince” şi de „napoi”
- poalie,
- ciupăgari,
- cămăşi lungi bărbăteşti cu gulerul impistrit,
- brâuri,
- chilimuri,
- ponievi vechi,
- dolamă femeiască,
- 2 paturi din lemn, sculptate,
- dulap la fel,
- scaun vechi cu spate care se poate întoarce pe
două părţi,
- scaun mic,
- ceas de perete din lemn,
- socală,
- 2 fotografii al Mamei şi Tatălui în ramuri vechi,
etc, etc,
a lui Poreaz, care la fel a făcut-o donaţie, să o aducă
în curtea Bisericii. Cât este de potrivit acest loc?
Din păcate nu avem entuziaşti nici surse financiare
de a face un muzeu. Oare nu era mai potrivit să se
facă o placă sau un bust în curtea Bisericii. Ori,
petrovicenii nu s-au gândit să facă o casă bănăţeană,
doar atâtea case goale şi ieftine sunt în sat. Acolo
sunt locuri potrivite pentru maşini, unelte agricole
şi muzeu. Oamenii când nu au încotro cui să lase,
precum d-l Şorgean a lăsat Sf. Biserici. Ce soartă va
avea această maşină de cosit pe parcursul anilor vom
vedea, sănătoşi şi vii să fim. Multe se vor distruge şi
pierde din valorile satului fără să ne dăm seama de
trecerea timpului, prin care trecem şi noi.
Din imaginile alăturate se pot vedea: casa,
biblioteca, camera autentică cu lucruri vechi, maşina
de cosit, curtea mare care sunt imagini memorabile
celui care s-a născut aici şi îşi părăseşte casa şi satul,
cu atâta nostalgie şi tristeţe în suflet.
FAMILIA
9
BALUL VÂNĂTORILOR DIN CHICAGO
În prima săptămână a lunii
februarie 2012, la Centrul Cultural de
pe lângă biserica Sfânta Maria, a avut
loc BALUL VÂNĂTORILOR, prilej
de petrecere şi voie bună a românilor
din Chicago.
Ca şi anii trecuţi, sala Centrului
Cultural a fost neîncăpătoare,
aproximativ 430 de persoane, care
au mâncat şi au petrecut până a doua
zi dimineaţa la ora 3, fiind ospătaţi
cu ciorba de căprioară, friptura de
caprioară, cârnaţi şi alte preparate
vânătoreşti pregătite de renumitul
bucătar Pavel Crăciun şi ajutoarele
sale. Muzica şi voia bună au fost
asigurate de către orchestra Rapsodia
Carpaţilor, formată din Nelu Susa,
Victor Susa, Ion Frăţilă, Ioan Ailoie
şi dirijată de către maestrul taragotist
Ion Scaunaş, cântăreaţa Ani Brenda
din Chicago iar ca invitata specială din
ţară am avut-o pe renumita cântăreaţă
de muzica populară Zorica Savu.
Aşa cum ne-am obişnuit, şi anul
acesta Balul Vânătorilor a fost o
petrecere reuşită, care a început
sâmbătă la ora 7 seara şi a ţinut până
duminică dimineaţă la ora 3, de aceea
vreau să mulţumesc tuturor participanţilor, preotului George Ursache,
doamnei preotese Ramona pentru
suportul lor, orchestrei, bucătarilor,
Petrovicenii la Balul Vânătorilor
barmanilor şi tuturor care au fost
prezenţi în seara de 4 februarie 2012!
Vă dorim un an nou cu sănătate
şi bucurii şi să dea Dumnezeu să ne
întâlnim din nou sănătoşi şi voioşi în
prima săptămână a lunii februarie 2013
la o altă ediţie a Balului Vânătorilor
din Chicago!
Cu drag,
Ion Chişărău
COPIII, BOGĂŢIA FAMILIEI OLAR DIN KITCHENER
FELICITARE
Nepotul meu drag şi adorat PETRU
OLAR din Kitchener, Canada, care pe data
de 28 februarie 2012 îşi pune cel de-al şaselea
trandafir în buchetul vieţii. Bunica Anuţa îi
doreşte să aibă o copilărie frumoasă, viaţă
fericită, plină de bucurii şi sănătate să crească
mare sub un cer senin, calea să-i fie presărată cu
zâmbete şi flori şi niciodată să nu simtă lacrima
durerii. Îi doreşte noroc la tot pasul alături de
familia sa.
Aceste urări din suflet vin de la bunica sa
dragă Anuţa Olar din Petrovasâla, sora Olivia,
tatăl Sorin, mama Măria, maica Constanţa, taica
Bujorică, mătuşa Veronica, muma Livia din
Kitchener şi naşii Ghegea din Hamilton.
Botezul Oliviei Sofia Olar la Biserica Ort. Rom. din Kitchener (10 septembrie 2011)
Spre dreapta: Anuţa Olar, nunaşa Elena Ghegea, tatăl Sorin cu fiica Olivia, mama Maria Olar,
Sorin Albu din Coştei, Constanţa Nicoliţa cu nepotul Petru şi Bujorică Gheorghe Nicoliţa
ANUNŢ
Cea de-a III-a ediţie a Festivalului Balcanic Ortodox va avea loc pe data de 6 octombrie 2012
cu începerea la 18.00 la Chicago.
Informaţii la d-l Ioniţă Chişărău
St. Marry Romanian Church
tel: 847-800-6522
e-mail: [email protected]
Petru Olar (25.12.2011)
10
FAMILIA
Expoziţie de port popular şi folclor petrovicean, 8 martie 2012
ASOCIAŢIA FEMEILOR DIN PETROVASÂLA
„MÂINI HARNICE BĂNĂŢENE“
La începutul anului 2012 la iniţiativa doamnei
Minerva Ghilezan, propunătoare pensionară s-a
înfiinţat şi înregistrat conform legii sus amintita
asociaţie a femenilor „Mâini harnice bănăţene“.
D-na Minerva Ghilezan a reuşit pe deplin să
înregistreze asociaţia deşi nu a fost uşor aşa cum ne
spune. Preşedinta asociaţiei d-na Minerva nemulţumită cu inactivitatea tinerilor petroviceni precum şi
neparticiparea petrovicenilor la Festivalul de Folclor
şi Muzică Românească la Coştei, hotăreşte să facă
ceva pentru satul ei Petrovasâla. Multă pasivitate
printre petroviceni, iar cea ce avem moştenit din
străbuni: port, obiceiuri, tradiţii,... a determinat-o să
facă asociaţie în care vor fi femeile.
Femeile şi-au ales şi viceoreşedintă pe d-na
Vasilisa Marincu, originară din Republica Moldova
din judeţul Cahul, satul Colibaş, stabilită la
Petrovasâla deja de 16 ani (dealtfel a înfiinţat şi
asociaţia legumicultorilor din Petrovasâla). Secretara
Asociaţiei Femeilor din Petrovasâla este Anica
Ličina.
Expoziţia de port popular vechi şi tradiţional, port
pentru copii, broderii, căpătâie împistrite, păpuci
făloşi, miesăriţe bogat brodate, ciorapi făloşi şi tot
ce femeile au avut mai frumos au expus în sală la
primărie. Deschiderea expoziţiei a avut loc la orele
12.00 şi până la orele 15.00, expoziţia a fost vizitată
de sute de vizitatori care s-au semnat şi scris şi
Femeile din Asociaţia „Mâini harnice bănăţene”
Spre dreapta: Daniela Ţânţari, Bebiţa Susa, Maria Musta, Svetlana Jifcu-Bobu, Daniela Dămian,
Doina Mărgan, Emanuela Pod, Ileana Pod, Ileana Bălu, Ana Secheşan-Bobocu, Ileana Secheşan,
Doina Penţa, Violeta Susa, Reghina Glanda, Sofia Erina, Minerva Ghilezan, Speranţa Erina,
Minodora Zăria, Daniela Mităr, Vasilisa Marincu, Anicica Brancovici, Sofica Bogatu, Stela Radonjić,
Zuska Milić, Daniela Golia şi Ankica Ličina (8 martie 2012)
Pare-se că femeile preiau iniţiativa dat fiindcă
tineretul nu se implică, nu mai dansează, nu activează
pe lângă Căminul Cultural, iar conducerea acestuia e
pasivă. Pe de altă parte o altă pătură de petroviceni
credincioşi ortodocşi sunt divizaţi şi preocupaţi
cu alegerea noului preot. După decesul parohului
Konstantin Suru nu mai este unire şi majoritatea
sunt debusolaţi întru alegerea preotului. Cu toţii
au uitat de volorile folclorice iar femeile tac şi fac
şi arată că-s mai capabile ca soţii lor dezbinaţi şi
neuniţi. Evident că preotul Konstantin Suru va fi de
numărul de telefon, iar unii şi au exprimat opinia
în caietul cu impresii. Tot la fel în sala arhiplină au
venit toţi elevii de la cursul inferior de la Ş.E. din
Petrovasâla.
Fotografiile alăturate cel mai bine arată bogăţia
portului popular adus de femei din ormanele şi
dulapurile lor unde le-au păstrat cu sfinţenie. Din
convorbire cu femeile găsesc că la lumina zilei au
adus doar o parte din cea ce au acasă. Un adevărat
muzeu de valoare etnografică-folclorică ar putea să
facă femeile din Petrovasâla.
Expoziţie de păpuşi ale Violetei Susa şi căpătâie pe pat ale Speranţei Erina
neînlocuit după merite, capabilitate, extraordinar de
bun conducător chiar şi a manifestărilor folclorice,
ştiinţifice şi foarte bun organizator. Cu atât mai mult
va dura integrarea credinţioşilor în cultura satului,
actualmente fără Popa Suru sau mai bine zis nimeni
nu-l poate înlocui.
Bravo femeilor unite!
- Elena Secheşan cl. IV1
- Eugen Secheşan cl. V1
- Sebastian Crăciun cl. V1
- Stefan Petru Secheşan (Bobocu)
- Dorian Erina cl. I1
- Victoria Erina cl. I1
- Cristiana Zăria (grădiniţă)
- Lavinel Secheşan (Bobocu) cl. VIII1
- Nicoleta Erina cl. VIII1
Aici găsim pe Sofica Crăciun-Bogatu care a adus
port variat şi bogat împistrituri proprii pentru fiicele
ei şi nepoţi, miesăriţă brodate şi căpătâie...
Daniela Ţânţari a expus căpătâie făloasă, cămaşă
pentru copii, strainţă de mers la nunaş, miesăriţă
Monica Susa, Marina Dămian şi Andriana Mităr
împistrite bogat, peşchire împistrite...
Grupul de femei Violeta Susa, Speranţa Erina şi
Daniela Mităr au frumoasă expoziţie de păpuşi în
port popular, cilimuri, miesăriţă brodate, şi (piglaise)
călcător de altădată...
Daniela Golia vine cu o colecţie minunată de
inele şi cercei făcute de dânsa din lut de polimer.
Ankica Ličina a adus figuri frumoase din ghips
creaţie proprie
Stela Radonjić (originară din România) lucruri
ornamentale din sârmă.
Au expus: Sofica Crăciun-Bogatu, Gheorghina Dămian...
Ca să fie portul mai bine văzut au invitat copii
îmbrăcaţi în port autentic petrovicean şi anume elevii
au recitat şi poezii:
- Monica Susa cl. VI1
- Marina Dămian cl. VI1
- Andriana Mităr cl. VI1
- Stefania Mităr cl. V1
Doina Penţa are în colecţie păpuci făloşi, brâuri,
ciorapi, opinci de altădată.
Gheorghina Dămian se evidenţiază prin (pita)
pâinea rotundă de casă făcută în cuptori, porturi
Traian Trifu Căta
FAMILIA
11
Sofica Crăciun-Bogatu în faţa expoziţiei sale
Daniela Ţânţati în faţa expoziţiei sale
Ileana Secheţan-Bobocu, Stefan Petru, Sofica Erina, Doina Mărgan, Ana Bobocu,
Svetlana Jifcu-Bobu, Reghina Glanda, Anicica Brancovici, Emanuela Pod
Monica Susa, Andriana Mităr, Daniela Mităr, Violeta Susa, Speranţa Erina
şi Nicoleta Erina.
Stela Radonjić şi Daniela Golia cu creaţiile lor bijuterii
Căpătâile Soficăi Erina şi Emanelei Pod
Pită din cuptor Gheorghina Dămian; opinci din piele şi păpuci de lână făloşi
Doina Penţa
Păpuci de lână d’ai făloşi Gheorghina Crăciun-Bogatu
12
FAMILIA
populare vechi şi cămaşă veche de 100 ani, păturată
cu mac şi cu postaică da mică şi bubuiene.
Maria Glanda (căs. Musta-Ţinţari) a adus furca
de tors lână.
Grupul de femei:
Ana Secheşan-Bobocu, Doina Mărgan, Sofica
Erina, Reghina Erina, Anicica Brancovici, Emanuela
Pod, Ileana Secheşan-Bobocu au numeroase porturi
populare, miesăriţă brodate şi cilimuri.
Căruţa cu cucuruz a construit-o cu această ocazie
Ionel Bobocu.
Tot Ana Bobocu a pregătit straiţa cu bucace:
clisă, ceapă, pită, cum cândva se ducea mâncarea la
(loc) holdă. Zărim şi cârceaguri trăgune. Rog elevele
Monica Susa şi Marina Dămian să le fotografiez
pe lângă uşă unde erau puse peşchire brodate care
aparţin Danielei Mităr.
Numeroase femei au pregătit sărături precum
Daniela Mităr, Minuţa Susa a făcut chifle mici şi aşa
numite ju-ju. Ca să nu uităm buna păturată da mare
cu mac sau postaică s-au străduit Reghina şi Sofica
Erina. Ileana Bălu a făcut mărţişoare iar copii ni le-au
prins în piept. A adus cicmă şi cu mare dragoste a
primit pe vizitatori.
Incredibil, dar aceste femei nu au uitat măcar
niciun amănunt din trecutul nostru, astfel au creat
un mozaic integral etnografic, folcloric tradiţional
şi chiar specificul din bucatele de altădată. Vrândnevrând privind şi gustând ne-am întors în vremea
străbunilor graţie Mâinilor harnice bănăţene
petrovicene.
Şi nu se opresc aici, femeile planifică alte
manifestări de Sf. Rusali, de Sf. Paşti, un Festival de
port naţional. Tinerii petroviceni sunt invitaţi să se
îmbrace în porturi populare.
Neobositele femei nu s-au oprit şi nici obosit în
ziua de 8 martie ci în număr de 74 de femei au mers la
o cină la Fântâna Fetei la restaurantul „Plava Dama“.
Expoziţia Violetei Susa
Marina Dămian şi Monica Susa
Cu de-a dreptul le zicem BRAVO FEMEI!
Înainte!
Din Mass-media au fost prezenţi redactorul
revistei FAMILIA, subsemnatul, şi RTV Novi Sad.
În viitor la manifestările Asociaţiei Femeilor din
Petrovasâla ar fi de dorit ca să asiste posturi de TV
şi mass media pentru a înveşnici ceea ce fac mâinile
lor harnice.
De Florii, la Căminul Vânătorilor, 8 aprilie 2012
OBICEIURILE DE SF. PAŞTI
Exact la o lună Asociaţia femeilor ”Mâini harnice bănăţene” organizează o
excelentă expoziţie referitoare la obiceiurile de Paşti. La expoziţie se puteau
vedea fel de fel de ouă condeiate, colacul de Paşti, obiceiul cu colacul, adică
primirea copiilor în case, când veneau cu colac, vizita naşilor... Grupuri de
femei din asociaţie au aranjat mese care mai de care mai frumoase cu motive
religioase, ouă condeiate şi diferite bucate care se servesc de Paşti. TV Novi Sad
a filmat toate aceste obiceiuri, recitaluri, rugăciuni, cântece după o scenografie
deosebit de bine gândită. T.T. Căta, redactorul de la revista ”FAMILIA” a făcut
numeroase fotografii pentru a înveşnici măiestria şi capabilitatea, hărnicia
femeilor petrovicene, care au împodobit mesele şi cu adevărat ne-au prezentat
obiceiurile de la noi. S-a format şi un juriu din trei persoane, care au încercat din
tot frumosul expoziţiei să-şi dea părerile lor. Desigur că pentru membrii juriului
nu a fost uşor să decidă cine are cea mai frumoasă masă aranjată, ori cel mai
frumos ou condeiat.
Elevii şcolii îmbrăcaţi în port popular au mers cu colacul, au mers la rude şi
vecini, aceştia i-au primit în case. S-a produs un dialog, care se practică la Paşti
şi sărbători între gazde şi copii. N-a lipsit nici vizita naşilor de Paşti prezentate
într-o scenetă autentică, verosimilă şi cu multă dăruire de către doamnele
Minerva Ghilezan şi Ana Secheşan-Bobocu. Comentariul celor de la TV Novi
Sad, care au filmat a fost că aşa ceva mai rar au văzut. Mai ales că doamnele
amintite, scenografia au facut-o la faţa locului. Unele din scenografii cu elevii
au fost pregătite de către prof. Romanţa Glanda şi alţii. Iată decizia juriului în
componenţă cu: Mirjana Kalenić, Doina Broştean şi T.T. Căta.
- Cel mai frumos aranjat coş cu ouă (Romanţa Glanda, Daniela Dămian,
Daniela Mităr, Ana Ierina, Maria Musta)
- Cel mai mare ou (Romanţa Glanda, Anica Ličina)
- Cel mai împodobit ou cu motive religioase (Anica Ličina, Emanuela Pod,
Maria Musta)
- Ouă împodobite natural (Ileana Bălu, Daniela Mităr)
- Cel mai dulce ou din aluat (Violeta Susa)
- Cel mai mic ou (Daniela Dămian)
Spre stânga: Andriana Mităr, Mihaela Şorgean-Savu, Marina Dămian,
Monica Susa, Marina Măran, Darie Glanda, Victoria Erina
- Cel mai inventiv ou (Daniela Mităr)
- Împodobiri diferite (Violeta Susa, Ana Ierina, Maria Musta)
- Cel mai bogat ou împodobit (Romanţa Glanda)
- Ou ecologic (Ileana Bălu)
Menţionăm că aceasta este cea de-a II-a expoziţie, prima având loc pe data
de 8 Martie, Ziua femeilor.
Traian Trifu Căta
Ana Secheşan-Bobocu, Ileana Bălu şi Viorica Ocolişan
Teo Crăciun, Victoria Erina, Alexandra Şorgean, Dorian Erina ciocnesc ouă
FAMILIA
Venirea finilor la naşi Ana Secheşan-Bobocu şi Minerva Ghilezan-Raşa
Copii cu colacul
Mihaela Şorgean-Savu, Monica Susa, Andriana Mităr şi Marina Dămian
ciocnesc ouă
Ileana Secheşan-Bobocu şi Romanţa Glanda
Violeta Susa, Daniela Dămian şi Daniela Mităr în faţa expoziţiei lor
Aleksandar Grubišić şi Milica Mladenović
Ankica Ličina în faţa expoziţiei sale
Ana Erina în faţa expoziţiei sale împreună cu sora ei Mina Kalinić
13
14
FAMILIA
TRENURI NOI PE RELAŢIA BELGRAD-VÂRŞEŢ
Căile ferate ale Serbiei au introdus primul tren
modern pe relaţia Belgrad-Vârşeţ. Urmează să mai
importe 9 trenuri din Rusia la fel ca şi acesta care
circulă pe relaţia amintită.
Pe data de 7 martie 2012 oficial a început să
circule iar la orele 11.50 trenul a oprit la gara din
Petrovasâla. În faţa gării au fost elevi sportivi,
cetăţenii Petrovasâlei, secretarul Comunităţii Locale
Zoran Maksimovic, doamna Vida Bokun responsabilă pentru calea ferată din jurul Petrovasâlei (care
ne-a primit în cancelaria ei şi servit cu date despre
acest eveniment), ziarişti de la RTS Căile Ferate
ale Serbiei, redactorul revistei FAMILIA din Petrovasâla, reprezentanţii săptămânalului „Libertatea”...
Trenul are 120 de scaune şi încă 130 de locuri de
stat în picioare, total 250. Viteza trenului este 120
km/h şi chiar mai mare. Are aer condiţionat, Wc,
multă electronică, drumul de oprire a trenului este de
la 500-700 (m). Aproape că nu se aude când circulă
şi nu face zgomot. Aceasta este bine dar şi rău pentru
cei care merg pe calea ferată şi nu aud trenul.
şi tren rapid dinspre Bucureşti spre Belgrad la 736.
(Total circulă zilnic 14 trenuri).
Referitor la preţurile biletelor de tren ele sunt
mult mai mici decât preţurile biletelor de autobuze.
De exemplu:
Vladimirovaţ Panciova 166 dinari,
Vladimirovaţ Belgrad 250 dinari,
Vladimirovaţ Vârşeţ 208 dinari.
Belgrad Vârşeţ preţ bilet 320 dinari dau dusîntors 512 dinari.
Copii până la 6 ani gratis
Copii de la 6 la 15 ani 50% reducere
Tineri până la 26 ani 30% reducere cu legitimaţia
SRB PLUS
Seniori peste 60 ani 30% reducere cu legitimaţia
SRB PLUS
Grup de 6 călători împreună 30% reducere
Grup de copii 50% reducere
Ziarişti 30% reducere
Bilete dus-venit 20% reducere (numai dacă se
cumpără biletul la ghişeu).
Distanţele între gări exprimate în km:
Vârşeţ 9 Vladimirovaţ 5 Ulmu 8 Nicolinţ 4
Tradiţional cu pâine şi sare, bucate... au fost serviţi reprezentanţii
Căilor ferate în faţa gării
Redăm şi mersul trenurilor cu plecări din Petrovasâla-Vladimirovaţ
0557 spre Belgrad Dunăre nr. tren 2600
10 08 spre Panciova, gara principală (Buvljak)
2602
14 08 spre Panciova, gara principală (Buvljak)
2604
1736 spre Belgrad Dunăre nr. tren 2606
Plecări din Petrovasâla spre Vârşeţ
826 nr. tren 2601
1150 nr. tren 2603
1535 nr. tren 2605
2023 nr. tren 2607
Pe lângă aceste trenuri mai circulă şi 4 trenuri
marfare precum şi tren rapid de Bucureşti la 17 00
SUFERINŢA
Adieri uşoare, plutesc peste căldura verii
Mâhnită de dureri, stau cu o tristeţe în liniştea serii
Şi calea vieţii mele cu zile cernite
Împrăştie-mi Doamne, pe pustiuri, mulţimea de ispite.
O mare şovăială cu amărăciune
Alungă-mi din inimă durerea cum ştii mai bine,
De cele întâmplate şi câte sunt pe lume
Mai multe necazuri de cât cele bune.
Încet, încet cu ajutorul lui Dumnezeu
Voi birui toate greutăţile ce le am eu,
Prin îndelungă şi mare răbdare
Decât printr-o asprime şi cu supărare.
Doamne, Dumnezeule, ce mi-ai dat?
O suferinţă grea de neuitat
Îmi amintesc că înainte am avut un vis
Şi cred că mie aşa mi-a fost scris.
Poate soarta şi norocul, care le-am avut
Mi-a stins frumosul vieţii de aşa a trecut.
Mă rog, Doamne, dă-mi înţelepciune
Tot ce am mai bun să pun în rugăciune.
Căci viaţa mea la tine-o'nchin
Să-mi i-ai plânsul căci sunt plină de venin.
Viorica Avramescu Meza,
din Philadelphia, PA, S.U.A.
Mersul trenurilor
2601* 2603* 2605*
07.20 07.24 07.32 07.37 07.41 07.52 11.20 15.04
08.01 11.25 15.10
08.15 11.39 15.24
08.26 11.50 15.35
08.34 11.58 15.43
08.41 12.05 15.50
08.46 12.10 15.55
08.53 12.17 16.02
08.58 12.22 16.07
09.06 12.30 16.15
Banatski Karlovaţ 83 dinari
Alibunar 64 dinari
Satu Nou 83 dinari
Panciova 166 dinari
Panciova (Buvliac) 166 dinari
Belgrad 250 dinari
ATENŢIE!
Pentru agricultori care traversează calea ferată cu
maşinile agricole să fiţi prudenţi dat fiindcă trenul
circulă cu viteză mare, nu face zgomot şi nu-l auziţi.
Opriţi şi bine priviţi în stânga şi dreapta.
Important referitor la preţul biletelor!
Biletul cumpărat în tren este mai scump decât cel
cumpărat la ghişeu în gară.
Din păcate biletele se pot cumpăra în următoarele
gări: Vârşeţ, Panciova, Panciova (Buvliac) adică îi
mai zic şi gara principală şi Belgrad.
În niciun sat între Vârşeţ şi Panciova nu se pot
cumpăra bilete în gări şi astfel biletele sunt mai
scumpe.
Trenul pe relaţia Belgrad-Vârşeţ a oprit în gara din Petrovasâla la 11,50
(prima oprire). Cetăţeni, elevi în port popular şi reprezentanţii Comunităţii
locale în mod festiv şi onorabil au aşteptat trenul
2607
19.20
19.24
19.32
19.37
19.41
19.52
19.58
20.12
20.23
20.31
20.38
20.43
20.50
20.55
21.03
Belgrad Dunăre
Pod Dunăre
Cârniecea**
Sebeş**
Ovcea **
Panciova (Buvliac)
Panciova
Satu Nou**
VLADIMIROVAŢ**
Alibunar**
Banatski Karlovaţ**
Nicolinţ**
Ulmu**
Vlaicovaţ**
Vârşeţ
2600
07.01
06.59
06.50
06.46
06.41
06.32
06.26
06.07
05.57
05.49
05.42
05.37
05.30
05.24
05.15
2602*
10.38
10.34
10.18
10.08
10.00
09.53
09.48
09.41
09.35
09.26
2604*
14.38
14.34
14.18
14.08
13.59
13.52
13.47
13.40
13.34
13.25
2606*
18.45
18.43
18.34
18.30
18.25
18.16
18.10
17.46
17.36
17.28
17.12
17.07
17.00
16.54
16.45
*nu circulă duminică; **vânzarea biletelor numai în tren
Banatski Karlovaţ 7 Alibunar 8 VLADIMIROVAŢ
13 Satu Nou 18 Panciova 3 Panciova Buvliac 8
Ovcea 3 Sebeş 7 Belgrad centru
Preţurile viletelor din Vladimirovaţ spre:
Vârşeţ - 208 dinari
Vlaicovăţ 166 dinari
Ulmu 125 dinari
Nicolinţ 83 dinari
Exemplu: Relaţia Belgrad Dunăre Vârşeţ, biletul
cumpărat la ghişeu are preţul 320 dinari iar cumpărat
în tren costă 416 dinari.
Traian Trifu Căta
Informaţii suplimentare:
Panciova: 013-341-111
Vârşeţ: 013-801-015
www.zeleznicesrbije.com
INFORMAŢII UTILE
Accesaţi câteva site-uri pe net cei care posedaţi
calculatoare şi ve-ţi fi uimiţi de ceea ce ve-ţi vedea:
HARTA RUTIERĂ PLANETARĂ
www.rome2rio.com
Acest site este uimitor. Alegeţi oraşul de plecare
şi oraşul de sosire.
Apăsaţi start şi vă va arăta ruta, prin toate
modurile de transport.
Ruta cu harta, către orice destinaţie din lume cu
Avion, Autobuz şi Tren.
Pe site-ul www.crestinortodox.ro
Aici puteţi găsi:
calendarul ortodox
sărbători
colinde
biserici şi mănăstiri din România şi din lume
harta mănăstirilor
religiile lumii
editoriale
dicţionare
istoria bisericii
morala...
Pe alt site găsiţi Calendarul ortodox din anul
1970-2037
www.noutăţi-ortodoxe.ro (calendar ortodox)
Simplu alegeţi anul, de exemplu, anul 2020
luna aprilie şi puteţi vedea toate sărbătorile. Acest
calendar se deosebeşte a fi o enciclopedie întreagă
incluzând şi biblia, dacă urmăriţi toate linkurile.
Scrie orice adresă (oraşul şi strada) de pe glob şi
te duce pe strada căutată!
http://showmystreet.com
Un site pentru toţi cei care călătoresc cu avionul
pe glob: flightradar24.com , apoi urmăriţi linkul
Watch live air traffic, alegeţi numărul zborului şi
accesaţi show on map. Ve-ţi vedea toate avioanele
din lume care sunt în aer de culoare galbenă iar
zborul ales este avionul de culoare roşie.
T.T. Căta
FAMILIA
15
SCRISORI ŞI OPINII AJUNSE LA REDACŢIE
Făget, 28 decembrie 2011, România
Stimate domnule Redactor şef,
Cu toate că ajunsesem de mai multă vreme
la convingerea că cine zice „Familia” zice (se
gândeşte automat şi la) Traian Trifu Căta şi că
cine spune Traian Trifu Căta spune, fără să vrea,
şi „Familia”, atât de indisolubil legate au devenit
cele două existenţe, nu ştiu de ce ultimul exemplar
din „Familia”, pe care l-am primit (nr. 3-4/104-105,
mai-iunie 2011) m-a determinat să Vă fac această
mărturisire. Desigur, amintita asociere indestructibilă
Vă onorează, dar ea trebuie, în acelaşi timp, să Vă
şi îngrijoreze atât pe Dumneavoastră personal, cât
şi pe toţi petrovicenii care iubesc cu adevărat gazeta
lor deoarece, vrând-nevrând, va veni ziua în care
aceşti doi fraţi siamezi vor fi despărţiţi de neiertătoarea soartă. Să dea Domnul ca acest moment să
fie cât mai îndepărtat de anul 2012, dar este nevoia
să-l pregătiţi din timp pentru ca „Familia” să apară şi
după ce Traian Trifu Căta nu o va mai putea redacta
de la primul până la ultimul rând!
Figuraţi în caseta redacţională ca redactor-şef
(şi respondabil, dar acest aspect nu ne interesează
aici), iar denumirea de redactor-şef implică existenţa
unor redactori, a unor subalterni care să Vă fie
colaboratori, sprijinitori efectivi, reali, care să Vă
ajute în întocmirea materialelor, în adunarea acestora
de la terţe persoane (străine de colegiul redacţional)
şi în pregătirea lor pentru tipar. Or, din casetă rezultă
că toţi membrii redacţiei vieţuiesc în ţări străine, că
niciunul dintre ei nu Vă poate oferi ajutor concret
şi în felul acesta toată munca redacţională cade pe
umerii Dumneavoastră (cum se zice).
Şi mai este ceva. Atât conducerea unei publicaţii,
a unui ziar, cât şi scrierea unei cărţi la nivelul
exigenţelor actuale cer o pregătire prealabilă un
„rodaj” drept garanţie a unui succes sigur. Cu alte
cuvinte, este după părerea mea o absolută nevoie
ca mai mulţi petroviceni localnici să Vă devină
colaboratori şi sprijinitori nemijlociţi ca să poată,
oricând prelua „ştefeta” de la Dumnea-voastră,
garantând, în felul acesta, apariţia în continuare a
„Familiei”.
Acesta este cel de al doilea motiv pentru care
Vă scriu, după primul, amintit la începutul acestor
rânduri.
Profitând de scrisoare, îmi permit
să fac, în continuare, câteva aprecieri
asupra unora din materialele apărute în
numărul amintit.
Paginile 1 şi 2 oglindesc prin text şi
mai ales, prin imagini/fotografii două
realităţi diferite: una de acum circa 50
de ani, alta din prezent. Dacă în anii ’60
ai veacului trecut aparatul fotografic a
putut cuprinde, în prim plan, numai
şase perechi de dansatori, care executau
(înghesuiţi) la „jocul mare” vestita
„Hora Unirii”, iar în spatele lor câteva
zeci de capete de privitori, în anul 2011,
atât la sfinţirea Crucii de la Boraci,
cât şi la ocolirea bisericii cu litia în
ziua hramului bisericii („Pogorârea
Duhului Sfânt”) au participat 20-30 de
credincioşi (deşi, obiectivul „fotografic”
actual a cuprins sau spaţiu mult mai
larg decât în anii ’60).
În plus, toţi aceştia erau trecuţi de
prima tinereţe. (Las la o parte felul
în care au înţeles petrovicenii să se
îmbrace pentru a onora evenimentul la
care participă: în haine de sărbătoare,
în urmă cu 50 de ani, oricum, chiar şi
în „ţoale de lucru”, acum vezi sfinţirea
crucii). Şi toate acestea unde? Nu întrun sat oarecare, ci în actuala localitate
Vladimirovaţ-Petrovasâla, continuatoarea satului
de colonişti Roman-Petre/Petrovasâla, care avea pe
la 1900, nu mai puţin de 1639 de numere de care
şi în jur de 6000 de locuitori. Viitorul românilor
petroviceni pe vatra lor strămoşească? Ghicească-l
fiecare!
În situaţia de mai sus, mi se pare firesc ca printre
cei 43 de donatori pentru repararea Crucii de la
Boraci cel puţin o treime să fie (după nume) sârbi şi
bine au procedat deoarece, nu peste mult timp crucea
va fi numai a lor.
Legat de cruce, îmi exprim următoarea nelămurire: nu am putut descifra (găsi singur motivele
pentru care s-a renunţat la repictarea, dacă n-au
mai putut fi retuşate, datorită degradării lor mari)
a figurilor vechilor sfinţi pe icoane noi, ci au fost
pictaţi alţi sfinţi, care nu specifică aspectul iniţial al
crucii, scăzându-i valoarea documentar-istorică.
Câteva observaţii şi cu privire la harta de pe
pagina 4.
- uteza 318 Petre Kozseg = uliţă (stradă) din
comuna (Roman) Petre, 318 fiind probabil, numărul
cadastral al satului.
- lăţimea diferită a străzilor sugerează importanţa
lor diferită, pentru asigurarea legăturilor (comunicaţiilor) cu satele învecinate.
- marcarea cărărilor (trotoarelor) de lângă care
este dovada existenţei lor, posibil ca pavajul să fi fost
din cărămidă arsă, în schimb, lăţimea lor era diferită
(vezi Boraci).
- toate casele erau zidite pe aliniamentul străzii.
- majoritatea caselor respectă vechiul sistem de
construire a lor în lungul plaţului, conform cerinţelor impuse de împărăteasa Maria Terezia (spre a
împiedica pe cât posibil, extinderea incendiilor de
la o casă la alta, casele fiind acoperite, pe atunci,
numai cu trestie ori cu paie). Toate casele zidite în
paralel cu strada sunt case noi, construite recent (faţă
de anul 1912).
- după părerea mea, Boraci este numele (sau
porecla) familii din partea de sat reprezentată de
hartă. Bunăstarea ei este dovedită de mărimea
terenului intravilan deţinut (egal cu două plaţiri de
la întemeierea satului), de mărimea casei (cea mai
mare din zonă), de existenţa săoacei în curtea casei,
precum şi de mărimea curţii (absenţa grădinii), care
trebuie să asigure spaţiul necesar carelor şi căruţelor
care veneau la săoace pentru măciniş.
În cuvântul rostit cu prilejul sfinţirii crucii
reparate şi repictate regretatul preot iconom stavrofor
Konstantin Suru a caracterizat-o plastic şi inspirat ca
fiind „o cruce la răscruci de drumuri în plină comună
Vladimirovaţ-Petrovasâla”.
Convingerea mea e puţin diferită. Aşa cum
menţionaţi şi Dv. în textul ce însoţeşte harta, în
Dobriţa erau 5 săoace în 1890, iar în Seleuş 9, în
1900. În schimb, în planul localităţii Petre verificat
în anul 1912 figurează numai săoacea lui Boraci.
Pare incredibil că o localitate aşa de mare precum
actuala Vladimirovaţ-Petrovasâla să fi avut înainte
de 1912 o singură săoace. Nu am verificat situaţia
de la Petrovasâla, dar în 1912 în multe localităţi
bănăţene apăruseră deja morile cu aburi care
asigurau făină de mai bună calitate decât săoacele,
provocând dispariţia acestora. Bănuiesc că asta a fost
şi situaţia de la Dv., din moment ce nu mai figura
decât o singură săoace, cea a lui Boraci.
Deci, eu admit că crucea de la Boraci oglindeşte
o situaţie mai mult sau mai puţin îndepărtată
(anterioară) anului 1912, când şi în Petrovasâla erau
mai mulţi proprietari de săoace, care se concurau
între ei şi de aceea pun înălţarea crucii în legătură
cu concurenţa amintită. Cu alte cuvinte, crucea
n-a fost înălţată lângă casa lui Boraci mai ales
pentru a ajuta străinii care trec prin localitate şi
nu o cunosc bine să se orinteze corect spre a lua
drumul/direcţia dorită, ca să ajungă la destinaţia
propusă sau, crucea n-a avut în principal acest rol,
ci menirea ei de bază era să asigure pe străinii veniţi
să-şi macine cerealele la săoacele din Petrovasâla
că acolo era săoacea lui Boraci (a cărei veste, cu
siguranţă, s-a răspândit în împrejurimile satului).
De aceea consider că crucea a fost înălţată chiar de
către proprietarul săoacei (de Boraci), nu de către
autoritatea locală. Dacă această părere este corectă,
Crucea de la Boraci nu înseamna (sau nu înseamnă
în principal) Crucea de lângă (casa/săoacea lui)
Boraci, ci Crucea lui Boraci, căci această familie
a înălţat-o în scop personal, înainte de toate. În
felul acesta ea a fost un fel de far maritim. Aşa cum
farul, prin aprinderea şi stingerea intermitentă a
luminii pe timp de noapte, este menit să atragă spre
el corăbile din largul mării, tot aşa şi crucea de la
rascruce trebuia să atragă clienţi străini la săoacea
lui Boraci, împiedicându-i să ajungă la altă săoace.
- La întemeierea (1808) localitatea a beneficiat
de un plan amănunţit al înfiinţării unei aşezări într-o
zonă de şes: sat de tip „adunat”, cu străzi drepte
şi cvartale (fârtaie) uniforme, cu plaţuri (terenuri
intravilane) repartizate uniform fiecărei familii de
colonist etc. În aceste condiţii, grădinile caselor de
pe lungimile paralele ale unui cvartal erau, firesc în
prelungire.
Desigur din 1808 şi până-n 1912, prin moşte-nire,
vânzări-cumpărări etc., unele plaţuri s-au împărţit
în 2 sau 3 părţi, altele s-au extins pe seama celor
aflate „în breazdă” (vecinătatea imediată), dar în
toate aceste modificări răzoarele vechi ale grădinilor
trebuiau să fie recunoscute în harta din 1912. Ceea
ce nu se întâmplă în multe cazuri, ca şi cum unii
proprietari şi-au extins terenul, pe seama vecinilor,
răpindu-le făşii late de până la 1 metru. (vezi mai
ales „fârtaiul” din stânga sus).
În final, alte câteva observaţii şi aprecieri:
- Documentarul Dv. despre bibliotecile din
Vladimirovaţ-Petrovasâla, fie ele publice sau private/
personale este foarte instructiv. Merită consemnată
biblioteca lui Gheorghe Sorgean, cu circa 4500 de
volume. Cred, însă că va trebui să Vă continuaţi
investigaţiile, pentru a afla, de pildă, soarta cărţilor
distribuite comunelor româneşti, înainte de 1914,
de către despărţământul Panciova al Asociaţiunii
(Astra). De asemenea, informaţiile vremii confirmă
existenţa unei biblioteci parohiale în Petrovoselo în
anul 1907, deci cu două decenii înaintea celui pe
care l-aţi menţionat. Şi, cu siguranţă, vor fi existat şi
alte situaţii pe care nu le cunosc. Articolul preotului
Stefan Sperchez „Bibliotecile săteşti” (pe care l-aţi
preluat din Calendarul „Nădejdea” pe anul 1940)
se rezumă la simple teoretizări privind importanţa
bibliotecilor săteşti, fără a se spune dacă există sau
nu bibliotecă sătească în Petrovasâla şi de aceea nu
prezintă vreun ajutor real.
- Valorosul studiu despre „Cercetarea monografică din Banat în secolul al XIX-lea” de Ioan
Traia, muzeograf la Muzeul Satului Bănăţean din
Timişoara, reînoadă o mai veche colaborare dintre
Dv. şi autorul amintit.
-De asemenea, multe reportaje
şi informaţii despre simpozioanele,
întâlnirile, colaborările etc. Dv.
sau înfăptuite su sprijinul Dv. (de
pildă, colaborarea dintre Şcoala din
Vladimirovaţ şi Şcoala cu clasele
I-VIII nr. 18 din Timişoara), despre
succesele elevilor petroviceni la diferite
concursuri naţionale şi internaţionale
etc., devin, pentru viitorime, o importantă sursă documentară.
În concluzie, admir energia şi
timpul pe care continuaţi să le rezervaţi
„Familiei”, ca ea să apară necontenit de
18 ani şi, în plus, să-i păstraţi caracterul
de revistă locală, a petrovicenilor, chiar
şi cu riscul de a întârzia puţin apariţia
publicaţiei, nelăsându-vă tentaţi de a o
transforma în „magazin” / cu de toate
pentru toţi, adică cu produse/materiale
străine cu specificul localităţii.
Fie ca anul 2012 să Vă aducă noi
împliniri pe tărâm profesional, publicistic şi personal, să Vă bucuraţi de
sănătate deplină şi de o mai bună
colaborare cu consătenii!
Ioan Cipu
Făget, 28 decembrie 2011
DAN IOAN
Str. Muncitorilor nr. 9
440217 SATU MARE
ROMANIA
0261.759.033
- 3246 15 februarie 2012
Prieten drag,
Traian Trifu Căta
Vladimirovaţ, Serbia
Cu mică întârziere îţi confirm primirea mult
aşteptatei reviste „Familia” nr. 3-4/2011, scrisă cu
suflet din sufletul tău, atât de bogat şi plin de respect
faţă de consătenii tăi o parte plecaţi în lume largă
pentru un trai mai bun decât cel lăsat acasă.
Cuvintele mele sunt puţine şi sărace în conţinut
pentru a fi în măsură să-mi exprim starea sufletească
faţă de imaginea de pe prima pagină a revistei sub
16
titlul „Hora unită de altădată”. Ce manifestare mai frumoasă şi mai sinceră putea
să fie la vremea aceea, când tineretul la ieşirea din biserică după slujba creştină
se prindea în Hora noastră strămoşească în admiraţie consătenilor. Da, aşa a fost
altădată, tradiţii frumoase ce ne-au păstrat ca neam până în zilele noastre, ca
făcând parte dintr-o naţiune de care niciodată să nu ne dezicem.
Frumoase obiceiuri ce încă într-o mai mică măsură se păstrează în rândurile
românilor oriunde s-ar găsi ei. Să-i admirăm, să-i aplaudăm, să-i sprijinim măcar
moral, dacă altfel nu putem.
În plic am pus o fotografie cu imaginea clădirii din Bucureşti în care s-a votat
dubla alegere a lui Alexandru Iona Cuza ca Domn al Ţării Româneşti. Pe faţada
clădirii se află o placă comemorativă cu următorul text:
„În această clădire se afla în Anul unirii Ţărilor Româneşti hotelul Concordia,
unde în seara zilei de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru
Ion Cuza de către fruntaşii Partidei Naţionale ca Domn al Ţării Româneşti”.
Prietene Trifu îţi transmit urările mele de sănătate şi putere de muncă în
folosul celor în slujba cărora activezi neîncetat. Aceleaşi urări şi cititorilor
revistei „Familia”.
Cu aleasă prietenie
Decembrie 2011, Timişoara
Drag frate al tuturor românilor
Traian Trifu Căta
redactor-şef
Crăciunul şi Anul Nou mai triste acum şi de acum pe mai departe prin trecerea
la cele veşnice a Iconom, Stavr. Konstantin Suru, membru fondator al Revistei
FAMILIA. Noi care l-am cunoscut fie şi pentru un moment în minunatele zile de
aniversare a 200 de ani de la înfiinţarea comunei Petrovasâla-Vladimirovaţ din
august 2008, îl vom păstra în amintirea noastră, prin frumoasele şi calde cuvinte
adresate nouă, cu ocazia vizitării Bisericii Ortodoxe Române al cărei paroh a fost
spiritual şi cultural pentru enoriaşii săi, la care a ţinut atât de mult.
Fie urarea în care revista FAMILIA să fie mereu aceeaşi purtătoare de slavă
românească de acasă şi de acasă pe mai departe în lumea largă.
La multi ani!
Ioan Bugilan
originar din Clopodia
26 februarie 2012, Chişinău, R. Moldova
Stimate dl. Traian,
Mulţumim pentru revista FAMILIA nr. 106-107 care are un conţinut interesant
şi Vă rog permiteţi-mi să pun fotografia de pe prima pagină despre portul popular
în viitoarea mea carte.
Dr. Viorica Ţurcanu
26 februarie 2012, Chişinău
Bună ziua d-le Traian!
Vă trimit acest mesaj şi vă aduc la cunoştinţă că am primit numărul revistei
pe care l-aţi trimis. M-am bucurat foarte mult şi vă doresc succese în viitor.
Vă mulţumesc deasemeni că a-ţi împlinit această rugăminte a mae şi vă doresc
succese de colaborare şi-n viitor.
Cu stimă şi respect
Mariana Luţcan
Chişinău, R. Moldova
Domnule Traian Căta,
Deşi cu o mică întârziere, trimit pentru revista „Familia” din creaţia personală
o poezie de Ziua României şi încă câteva versuri, pe care rog frumos, dacă este
posibilitatea să le publicaţi în revistă împreună cu a mea fotografie.
Su stimă şi respect
Mariana Luţcan
14.12.2011, Phoenix, Arizona
Domnule Căta,
Mulţumesc mult pentru răspuns, chiar dacă l-am primit târziu, dar înţeleg şi
eu cu toate că îs pensionată, totuşi ocupată.
Dacă trimite-ţi ziarele la adresa lui George Jivan e bine, noi suntem aproape
la numai 1 km depărtare totodată George e cumnatul meu, sora mea Doina e
soţia dânsului.
Aşteptăm cu nerăbdare primirea ziarelor. Am auzit că sunt foarte multe
articole frumoase.
Crăciun fericit şi Anul Nou 2012 cu sănătate, La mulţi ani!
Vă doresc mult noroc şi prosperitate în viaţă.
Elena Zestreian
In memoriam
ANA ZIVAN (GÂJIU)
(06.02.1929-09.02.2011)
A trecut un an în 9 februarie 2011 de când
iubita noastră Ana ne-a părăsit. Va fi veşnic în
memoria noastră. Cu mult dor: soţul Roman, fiul
George, nora Maria, nepoata Victoria şi Cristina,
fetiţa Minuţa, ginerele David, nepoţii Stefan şi
Emilia, fetiţa Mia, sora Elena Erina cu familia,
sora Mărioara cu familia din Mărghita şi Arizona,
sora Silvia din Uzdin, nepoţii Ghiţă Răgia cu
familia, verişoara Ica Bunda cu familia, verişorul
Costa Bura cu familia şi alte rude şi prieteni.
FAMILIA
Sediul redacţiei publicaţiei
“Familia”
Biserica Ortodoxă Română
str. Trg Oslobodjenja 425
cod 26315 VLADIMIROVAŢ
Tel. 013/643-160
e-mail: [email protected]
SERBIA
FAMILIA
15 februarie 2011, New York
Stimate domnule Traian
Vă mulţumesc pentru că ne-aţi trimis revista „Familia” unde ni-am văzut
părinţii şi fratele precum şi sătenii mei.
Doresc să primesc revista la adresa noastră din N.Y. Mă bucur când primesc
revista căci citesc despre satul meu în care m-am născut. Salutaţi pe toţi foştii
mei vecini.
Maria (Olar)
Februarie 2012, Winnipeg, Canada
Stimate domnule prof. Traian Trifu Căta
Anul trecut am primit revista FAMILIA din partea dvs. Vă mulţumesc din
suflet. Vă felicit pe voi toţi de acolo pentru ceea ce faceţi. Vă doresc sănătate şi
succese.
Corneliu Florea
CORNELIU FLOREA este un pen name format din prenumele părinţilor
mei, Cornelia şi Florea, în semn de recunoştinţa şi preţuire, în memoria lor. În
acte mele sunt PĂDEANU DUMITRU.
M-am născut la Timişoara în 1939 şi am devenit medic 1963. Am profesat
continuu până în 1980, când am plecat din ROMÂNIA. Am stat în lagărul de
refugiaţi din Traiskirchen Austria, până când Canada mi-a acceptat cererea de
imigrare, dar nu mi-a recunoscut experienţa medicală de 17 ani, nici valoarea
diplomei de medic. Am luat totul, totul de la început, devenind şi medic canadian
licenţiat. Aici, în străinătate, pentru prima dată am început să scriu şi să fiu
publicat în publicaţiile româneşti libere. Cu acest pen name am semnat articole
anticomuniste şi pronaţionale, pamflete şi polemici, apoi eseuri, note de călătorii
şi observaţii sociale şi politice critice, memorialistică în mai multe jurnale. NU
scriu din inspiraţie sau vreun interes personal, scriu din nemulţumire şi revoltă.
NU scriu prea bine, dar scriu liber. Sunt absolut autonom, neînregimentet în
partide, societăţi sau asociaţii şi toate cărţile le-am publicat în regim samizdat
să nu depind de nimeni! Sunt o fire deschisă, nu urăsc pe nimeni, fiindcă fiecare
se face plăcut sau urât prin el însuşi. Ştiu de mult că nimeni nu a putut scrie pe
placul tuturor, aşa dar, sunt conştient ca scrisele mele se adresează doar unui
segment dintre conaţionali mei, celor ce au sentimente de dragoste şi respect faţă
de ROMÂNIA. Pentru ei am scris:
Jurnal de lagăr liber 1987 Editura Nord Danemarca
Constituţia de la 29 Februarie 1988 în Observatorul Munchenez
Cine tulbură liniştea Transilvaniei 1990 Editura Lumina Oradea
Afacerea Holocastului 1991 Editura Lumina Oradea
Jurnal pe frunze de arţar 1993 Editura Lumina Oradea
Note de pe drumurile lumii 1995 Editura Lumina Oradea
Coloana Infinită şi totemurile canadiene 1997 Editura Lumina Oradea
Semnale semenilor mei 1999 Editura Lumina Oradea
Vremuri anti-româneşti 2001 Editura Aletheia Bistriţa
Jurnalul unui medic primul volum 2002 Editura Aletheia Bistriţa
Libertatea de a iubi adevărul 2004 Editura Aletheia Bistriţa
fiecare cu america lui (fără majuscule) 2005 Editura Aletheia Bistriţa
Polemos 2007 Editura Aletheia Bistriţa
Risipirea cronică bucovineană 2009 Editura Aletheia Bustriţa
Peregrinări note de călătorii 2010 Editura Aletheia Bistriţa
Jurnalul unui medic volumul doi Editura Aletheia Bistriţa
In memoriam
Nimic mai greu decât când o mamă îşi plânge
copilul la cruce. La 25 februarie 2013 se vor împlini
7 ani de când o mamă a rămas neîmpăcată cu gândul
că fiica-i plecase spre veşnicie prea devreme.
VIOARA NICA ICA
(30.07.1954-25.02.2006)
din Petrovasâla
Nemângâiaţi cu mult dor şi jale: mama Lenuţa,
sora Maria cu ginerele Ionel, nepoata Daniela cu
soţul Marinică, nepotul Daniel cu soţia Marina,
nepoţeii Cristian, Daniel, Emanuel şi Mario şi
prietenii din N.Y.
In memoriam
Cu ochii plini de lacrimi şi cu multă durere şi
jale ne-am despărţit de dragul nostru copil, frate,
soţ şi tată lăsându-ne neîmpăcaţi du gândul că
plecase spre veşnicie.
ION GHEGEA
(31 octombrie 1960 25 decembrie 2011)
din Petrovasâla
Cu mult dor şi veşnic îndoliaţi: mama Maria,
soţia Biljana, fiul Daniel, fiica Marinela şi
ginerele George din Suedia, sora Elena şi ginerele
Zoran, nepoţii Deny şi David din S.U.A.
Publicaţie periodică editată de Biserica Ortodoxă Română din VLADIMIROVAŢ – PETROVASÂLA
Apare sub îngrijirea unui colegiu de redacţie format din: ing. dipl. TRAIAN TRIFU CĂTA (redactor şef şi responsabil),
Prof. ION ŞTEFAN, GHIŢĂ CRÂSTĂI-TOPALĂ (Kitchener – Canada), PETRU PIPI-BARBEŞ (New York – SUA),
Prof. ACHIM SECHEŞAN-CIPĂ GOAGĂ (California – SUA), IONEL şi PERSA NICOLIŢA-CRUCIU (Hamilton – Canada),
TRINŢU MĂRAN (Viena – Austria), LUŢIAN CÂRNIA (New York – SUA), Prof. Dr. MARINEL MANDREŞ (Kitchener – Canada),
IONIŢĂ CHIŞĂRĂU (Chicago – S.U.A.), GHIŢĂ SECHEŞAN-BOJIC (Melbourne – Australia
Publicaţia e înregistrată la Ministerul pentru Informaţii, Republica Serbia, sub nr. 1569 de la 1 martie 1994.
Publicaţia e înscrisă în Registrul Mijloacelor Publice din Republica Serbia, BJG 196/2010, sub nr. NV000422 din 25 ianuarie 2010.
Tiparul executat la tipografia S.C. “U.R.C. XEDOS” S.R.L. Timişoara, ROMÂNIA, Tel. 0040-(0)744-515656. Tiraj 1200 ex.

hristos a înviat

Transcription

Similar documents

Viaţa - Viata Libera