Ararat 04 2006 - Araratonline.com

ARARAT
Periodic
al Uniunii
Armenilor
din România
Fondat în 1924 (serie nouå)
POGROMUL DE LA SUMGAIT
NOP|ILE NOASTRE DE CRISTAL
16-28 februarie 2006
OSCE DESPRE NEGOCIERILE
DE LA RAMBOUILLET
Orfanii
n 1915, undeva ]n zona Libanului, autorit[\ile otomane
]nfiin\au un orfelinat pentru copiii armeni. Dar grija celor
ce au ucis popula\ia armeneasc[ fa\[ de ace=ti inocen\i =i nevinova\i copii era de a-i transforma ]n „cet[\eni de n[dejde“
ai Imperiului. Ceea ce probabil s-a =i ]nt]mplat. Oare c]\i din
copiii ce au fost atunci turciza\i mai =tiu de originea lor? Poate
unii au devenit osta=i ]n armata turc[ sau, poate, ajun=i prin
Azerbaidjanul de azi nepo\ii lor au luptat ]n Karabagh… ]mpotriva armenilor. C[ile existen\ei noastre s]nt necunoscute.
Printr-un exerci\iu de imagina\ie am fi putut spera ca armeanca Marta Trancu s[-i ]ngrijeasc[ pe acei neferici\i ai soartei
dac[ ar fi ajuns, prin intermediul unei organiza\ii umanitare,
tocmai ]n acele zone ale Imperiului. +i poate soarta lor ar fi fost
alta. Dar aici, ]n Rom`nia, r[zboiul f[cea suficiente victime,
la acea dat[, pentru ca medicul Marta Trancu s[ r[m]n[ pe
aceste meleaguri. S[ amintim totu=i c[ un important grup de
orfani armeni au ajuns =i ]n Rom`nia. Strunga s-a numit
locul unde mul\i =i-au g[sit alinarea. Poate acel episode ar
merita studiat mai atent. Diferen\a ]ns[ dintre orfanii ce au
ajuns la Strunga =i cei din Liban este enorm[. Primii au tr[it
=i au murit armeni. Ceilal\i =i-au pierdut memoria. Doar
c]nd erau copii ]i chema Agop, Aram sau Vartan. Apoi…
Pagina 3
de Mihai STEPAN CAZAZIAN
(continuare ]n pagina 3)
MEMORIA
CIMITIRELOR
Pagina 4
C]nd istoria se repet[, deseori se ]nt]mpl[ ceea ce este
mai r[u. Degeaba au fost invocate ra\iuni politice, economi-
AC|IUNI ALE
FUNDA|IEI
<ROBERT
BOGHOSSIAN>
Pagina 7
PACEA
UMBRELOR
ce, strategice =i de alt[ natur[, este limpede c[ ]n 1938
]n Germania =i ]n 1988 la
Sumgait =i Kirovabad au ac\ionat acelea=i mecanisme. S[
nu mai auzim c[ timp de secole armenii au tr[it ]n pace ]n
Azerbaidjan. +i evreii timp
de secole au tr[it ]n pace ]n
Germania. S[ nu mai auzim
c[ armenii au dat Azerbaidjanului mase largi de intelectuali. +i evreii i-au dat Germaniei cei mai de seam[ intelectuali ai s[i. S[ nu mai auzim c[
familiile armene=ti erau printre cele mai prospere. +i familiile evreie=ti erau printre
cele mai prospere din Germania. }n destinul izbitor de
DE 3 X
LUDMILA
ULI|KAIA
Pagina 8
cru: oficial 81 de armeni s]nt
uci=i, 11 femei violate, 60 de
persoane s]nt date disp[rute
=i 74 s]nt grav r[nite, 1.376
de case s]nt jefuite etc. Mult
mai mult ]n realitate. Lumea
nu reac\ioneaz[. +tim ce
urma s[ se ]nt]mple: 350.000
de armeni au fost nevoi\i s[
fug[ din Azerbaidjan l[s]ndu=i ]n urm[ toate bunurile,
to\i mor\ii =i tot trecutul lor.
LA DOUÃ SÃPTÃMÎNI
}
”
Dup[ cum era de a=teptat, negocierilor armeano-azere la nivel ]nalt
de la Rambouillet, patronate de pre=edintele francez Jacques Chirac =i
mediate de Grupul de la Misnk al Organiza\iei pentru Securitate =i
Cooperare ]n Europa, s-au ]ncheiat f[r[ rezultate palpabile.
<}n ciuda discu\iilor intense, pozi\iile p[r\ilor privind anumite principii sensibile au r[mas identice cu cele din ultimele luni>, spune
comunicatul difuzat de tripla copre=edin\ie ruso-franco-american[ a
Grupului de la Minsk. <Cu toate acestea, pre=edin\ii ‚Armeniei =i Azerbaidjanuluiƒ, care au dat o ]nalt[ apreciere procesului ‚de negociereƒ ]n
curs, au dat instruc\iuni mini=trilor lor ‚de externeƒ, asista\i de copre=edin\ii Grupului de la Minsk, s[ exploreze noi c[i ]n vederea unei
viitoare reglement[ri>, continu[ comunicatul, f[r[ alte preciz[ri. Mediatorii rus, francez =i american <se vor reuni la Washington la ]nceputul
lunii martie pentru consult[ri ]ntre cele trei \[ri, pentru examinarea
modalit[\ilor viitoarelor discu\ii cu mini=trii>, conchide comunicatul.
Comunicatul OSCE nu precizeaz[ dac[ pre=edin\ii Robert Kocearian =i Ilham Aliev au respins, total sau par\ial, planul de pace propus de Grupul de la Minsk. Acesta prevede retragerea treptat[ a for\elor armene din teritoriile azere ocupate =i stabilirea, ]ntr-un viitor
nedeterminat, a statutului final al Karabaghului.
Este binecunoscut[ ]ns[ pozi\ia Erevanului, care respinge ideea unui
plan de pace pe etape (prin care Karabaghul =i-ar pierde c]=tigurile tactice ob\inute p]n[ ]n 1994, dar ar r[m]ne f[r[ un statut final, ceea ce ar
putea duce la reizbucnirea r[zboiului) =i insist[ asupra unei solu\ion[ri
globale, printr-un pachet cuprinz[tor de acorduri de pace.
LUMI
PARALELE
}n noaptea de 9 spre 10
noiembrie 1938, la Darmstag, ]n Germania nazist[,
=eful local al Sturmabeitsleitungen prime=te la ora 3
diminea\a urm[torul mesaj:
<Prin ordin al =efului grupului, trebuie imediat aruncate ]n aer sau incendiate
toate sinagogile din sectorul
50. Casele ]nvecinate locuite
de o popula\ie arian[ nu trebuie afectate. Ac\iunea trebuie executat[ ]n \inut[ civil[>. Era ]nceputul faimoasei <Nop\i de Cristal> care
urma s[ se soldeze cu distrugerea a 208 sinagogi, jefuirea a 7.500 de magazine,
moartea a 91 de evrei =i deportarea la Dachau ]n zilele
urm[toare a aproape altor
30.000.
La exact cincizeci de ani
dup[, ]n noaptea de 27 spre
28 februarie 1988, ]n Azerbaidjan, unit[\i azere ]n civil
intr[ ]n ora=ul Sumgait, situat
la 25 km de Baku, =i se dedau
la acelea=i violen\e. |inta lor:
nu evreii, ci armenii. Peste
dou[ sute de case incendiate,
zeci de magazine jefuite, sute
de inocen\i t]r]\i ]n strad[ =i
b[tu\i p]n[ la moarte. Al\ii
tortura\i. Unii chiar ar=i de
vii. Masacrele au durat p]n[
pe 29 februarie. }n luna noiembrie a aceluia=i an, oamenii puterii intr[ de aceast[
dat[ ]n Kirovabad (Ghiandja)
=i se dedau la un nou masa-
Anul XVII nr. 4
(337)
POVESTEA
ORFANILOR
TURCIZA|I
DISP{RUT LA VAN
T]n[rul din fotografie se nume=te Rafal
Jedraszyk, este polonez,
istoric la Universitatea
Iagellon[, c[l[tor, scriitor,
om de =tiin\[, alpinist =i,
pe deasupra, ^ pasionat
de Armenia =i istoria ei.
Dintr-un articol, publicat ]n revista <Nouvelles d’Arménie> sub
titlul <Ciudata dispari\ie
la Van a unui pasionat
de Armenia>, afl[m c[,
de aproape patru ani, nu
se mai =tie nimic despre
Rafal Jedraszyk aflat ]n
Turcia pentru a turna un film despre evenimentele din 1915 =i despre
situa\ia armenilor din Karabagh.
Cu toate acestea, familia =i prietenii refuz[ s[-l cread[ mort.
Sus\inu\i de asocia\iile catolice poloneze, dup[ ultimul contact telefonic din 24 mai 2002, ei au intensificat c[ut[rile, adres]ndu-se ]n
acela=i timp autorit[\ilor turce =i poloneze, dar nici o urm[ de Rafal
Jedraszyk. Este ]nc[ a=teptat s[ apar[ cel care preg[tea un documentar cu titlul <Karabagh Story>, ]n colaborare cu re\eaua polonez[ TVP =i televiziunea particular[ armean[ Lotos, =i visa s[
escaladeze muntele Ararat.
(N. M.)
2
ARARAT
Actualitate
Economia Armeniei este „practic liber[“
Conform studiului realizat annual ]n Statele unite de revista Wall
Street Journal economia Armeniei ocup[ locul 27 din 161 de \[ri
monitorizate, din punct de vedere al libert[\ii economice, urc]nd astfel
de pe pozi\ia 43 (]n studiul precedent). Progrese s-au ]nregistrat ]n
politica fiscal[, ]n cre=terea investi\iilor externe, politica salarial[ =i la
capitolul lupt[ ]mpotriva corup\iei.Aceste rezultate i-au determinat pe
anali=ti s[ include[ armenia ]n categoria \[rilor cu o economie „practic liber[“ Denotat c[ Armenia devanseaz[ multe \[ri din Europa central[ =i est dar =i toate \[rile membre CSI.
Energie eolian[
}ncep]nd cu luna decembrie ]n Armenia
au fost puse ]n func\iune mai multe instala\ii
de producere a energiei eoliene. Investi\ia a
fost de 3,62 milioane de dolari, construc\ia
centralelor fiind realizat[ de Iran. Fiecare
agregat produce p]n[ la 20.000 de megawa\i.
La inaugurare au participat mini=trii energiei
din cele dou[ \[ri.
Datorii
Biroul Na\ional de Statistic[ a declarat c[ datoria Armeniei se
ridic[ la 1,117 miliarde dolari. 89% din aceste datorii s]nt c[tre institu\ii financiare interna\ionale. Astfel Armenia datoreaz[ 754 milioane
de dolari B[ncii Mondiale, 185 milioane, Fondului Monetar Interna\ional. Datoriile c[tre \[ri creditoare se ridic[ la 116 milioane dolari
din care 69 mil. Germaniei, 41 mil. Statelor Unite =i 4 mil. Fran\ei.
}n c[utarea lui Beckett
Atom Egoyan cunoscutul cineast canadian =i so\ia sa, actri\a de
teatru =i film Arsinee Khanjian s]nt din nou ]n aten\ia presei canadiene.
Egoyan a fost invitat s[ pun[ ]n scen[ la Centrul Barbican din Londra
si la Teatrul Gate din Dublin piesa „Eh Joe“ de Samuel Beckett.
Aceast[ montare face parte din Festivalul ]nchinat anivers[rii a 100 de
ani de la na=terea marelui scriitor =i dramaturg irlandez.
Un nou film
Arsinée Khanjian va interpreta rolul principal ]n filmul „Night of the
Shooting Stars“ a cunoscu\ilor cinea=ti italieni, fra\ii Taviani ( laurea\i
ai Festivalului de la Cannes cu filmul
„Padre, Padrone“). Acest nou film are
ca subiect Genocidul s[v]r=it ]mpotriva armenilor iar artista a declarat c[
este ]nc]ntat[ de ocazia ce i s-a oferit s[ lucreze cu cinea=tii italieni care
s]nt interesa\i de istoria neamului ei. Mare parte a film[rilor se vor realiza la Plovdiv, ]n Bulgaria, unde regizorii italieni au g[sit cl[diri vechi, de
peste 100 de ani, construite ]n stilul caselor armene=ti din Imperiul Otoman.
Omul Anului 2005!!!
Samil Safarov, ofi\erul azer care a ucis la 19 februarie 2004, la
Budapesta, ]n chip bestial, pe locotenentul armean Kurken Markarian
=i care ]n prezent este judecat, a fost declarat „Omul Anului 2005“ de
c[tre Partidul Na\ionalist din Adzerbaidjan. Cum poate fi calificat acest
gest prin care un criminal, ce a ucis un armean, este declarat Omul
Anului?
ARARAT
Bilunar al
Uniunii Armenilor din România
www.araratonline.com
Redactor ºef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN
Redactori :
Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN
Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU
Colaboratori :
Carmen DROPOL (Constanþa)
Corespondenþi din strãinãtate :
Edvard JEAMGOCIAN (New York), Haig CHIBARIAN (Los Angeles), Anton Lanis ªAHAZIZIAN
(Toronto), Giuseppe MUNARINI (Padova)
Difuzare :
Tehnoredactare :
Paginã web :
e-mail :
Drtad BARTUMIAN
Mihai HÃÞULESCU
Constantin DEOCLEÞIAN (Keean Media srl)
ziar_ararat @ yahoo.com
ADRESA REDACÞIEI : Str. Armeneascã 13, Bucureºti – 2
Tel. / Fax: 314.67.83
Tiparul executat la ARARAT s.r.l.
;
I.S.S.N. 1220-9678
Potrivit art. 206 Cod penal, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul
articolului aparþine autorului. În cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi
citate, responsabilitatea juridicã le revine acestora.
Redacþia nu împãrtãºeºte în mod obligatoriu punctele de vedere
exprimate în articolele semnate de colaboratori.
Un DVD despre minorit[\i
Anul trecut, ]n luna mai, s-a
desf[=urat, ]n organizarea Consiliului Europei =i a Guvernului
Rom`niei-Departamentul Rela\ii
Interetnice, S[pt[m]na Diversit[\ii ]n Rom`nia. Manifest[rile au
avut loc la Muzeul |[ranului
Rom`n, de asemenea organizator.
Aceste ac\iuni s-au concretizat
prin realizarea unui DVD, intitulat „Miracolul Diversit[\ii“, ]n
care minorit[\ile s]nt reprezentate
prin tot ceea ce au produs ]n cele
=apte zile de manifest[ri. Imaginile au fost realizate de TVR =i
procesate pentru DVD ]n mai multe
sec\iuni: prezentare general[ a
minorit[\ilor, interviuri, momente
din spectacolele artistice, conferin\e de pres[ cu organizatorii. }n
ceea ce ne prive=te s]ntem prezen\i cu expozi\ia de bijuterii =i
obiecte decorative a cona\ionalului
din Cluj, Mircea Tivadar precum
=i cu un fragment din concertul
sus\inut de cunoscutul pianist
Harry Tavitian. Dar =i un moment
„interetnic“ al lui Harry cu
Johnny R[ducanu. Celelalte etnii
s]nt reprezentate prin ansambluri
vocale =i de dansuri sau prin
obiecte, costume, c[r\i ce vorbesc
despre minoritatea respectiv[. Am
fi dorit, ]n ceea ce ne prive=te, s[
fim mai bine reprezenta\i. Din p[cate ansamblul de dansuri al =colii armene din Bucure=ti nu mai
activeaz[ iar, ]n \ar[ nu dispunem, la acest moment, dec]t de un
mic grup artistic la Cluj =i coruri
la Constan\a =i Dumbr[veni. Din
p[cate de c]te ori s]ntem solicita\i
]n a participa la ac\iuni interetnice
=i nu s]nt pu\ine aceste manifest[ri, apel[m la inegalabilul Harry
Tavitian care a dep[=it cadrul strict
comunitar dar care particip[ cu
amabilitate de c]te ori este chemat
pentru c[ nu uit[ de originea sa
armean[. Cam pu\in =i credem c[
m[car ansamblul de dansuri din
Bucure=ti, ce p[=ise cu dreptul, ar
trebui re]nfiin\at. }n rest ini\iativa
Departamentului de Rela\ii Interetnice, de a edita acest DVD trebuie l[udat[ iar viitoarele ac\iuni
trebuie, la r]ndul lor p[strate pe
astfel de suporturi. Nu doar pentru
a bifa =i cheltui bani aloca\i minorit[\ilor ci pentru a ar[ta cu adev[rat bog[\ia cultural[ de care dispun
minorit[\ile din Rom`nia. (MS)
La Constan\a, s[pt[m]na de rug[ciune pentru
unitatea cre=tinilor s-a încheiat
miercuri 25 ianuarie la Biserica Armean[
Bisericii noastre fa\[ de str[daDe=i a fost un ger de -18 oC
nia spre unitatea cre=tin[ =i nu
iar dinspre marea înghe\at[ v]nîn ultimul r]nd pentru exemplul
tul sufla n[prasnic, aprox. 50 de
de via\[ în spiritul credin\ei a
membri ai comunit[\i armene
comunit[\ii religioase a armeniau \inut s[ fie prezen\i miercuri
30
lor din Constan\a.
25 ianuarie, orele 17 la BiseÎn continuare P.C. Protoierica Armean[ pentru a asista la
reu Avedis Mandalian a rostit
slujba de ]nchieiere a s[pt[m]rug[ciunea de încheiere a s[pnii de rug[ciune pentru unitatea
t[m]ni ecumenice:
cre=tin[.
„Doamne, care ne-ai încreBiserica Ortodox[ Român[
din\at
misiunea propov[duirii
a fost reprezentat[ de I.P.S. TeoÎmp[r[\iei
Tale pe p[m]nt, ajudosie, Arhiepiscop al Tomisului
t[-ne
s[
o
facem
împreun[, penînso\it de Vicarul Arhiepiscotru a putea merge to\i pe acela=i
piei =i trei preo\i, iar Biserica
drum spre unitatea deplin[ =i v[Romano-Catolic[ de Monseniozut[ a Bisericii. S[ m[rturisim
rul +tefan Ghenta, Vicar episcolumii întregi prin via\a noastr[,
pal =i preot Giorgio din partea
prin fapte =i angajament c[
Congrega\iei Saleziene din ConDumnezeu este viu =i lucreaz[
stan\a.
în fiecare dintre noi.
P.C. Protoiereu Avedis ManHarul lui Dumnezeu s[ fie asupra credincio=ilor
dalian Paroh al Bisericii Armene din Constan\a, a
deschis înt]lnirea rostind în numele membrilor co- pe care îl p[storim iar pe noi, pe p[storii popoarelor
munit[\ii religioase armene din Constan\a un c[ldu- noastre s[ ne înt[reasc[ în în\elepciune =i putere
ros cuv]nt de bun venit înal\ilor oaspe\i. Pr. Manda- întru Slava lui Dumnezeu, spre împlinirea trudei
lian a accentuat deosebita importan\[ a evenimentului noastre cea bine pl[cut[ lui =i spre str[lucirea
exprim]ndu-=i încrederea c[ rug[ciunile din aceast[ Bisericii Mam[. AMIN“
Corul „Zvartnot“ al Bisericii Armene din Conperioad[ vor ajuta mult la apropierea cre=tinilor înt[rindu-i în lumea comun[ spre a împlini voia lui stant[ a sus\inut apoi un concert de muzic[ religioas[ armean[ urm[rit cu deosebit interes de to\i cei
Dumnezeu.
I.P.S. Arhiepiscop Teodosie =i Monseniorul +te- prezen\i. Rug[ciunea Tat[l Nostru c]ntat[ în limbile
fan Ghenta au rostit frumoasa rug[ciune pentru uni- român[ =i armean[ a încheiat frumosul eveniment
tatea cre=tin[, d]nd glas apoi cu alese cuvinte senti- chem]nd asupra tuturor Harul Domnului pentru a fi
mentelor de apreciere deosebit[ a trecutului =i pre- mereu mai aproape unii de al\ii =i pentru înt[rirea lezentului Bisericii Aposolice Armene, a deschiderii g[turilor care unesc toate bisericile.
Concert la Filarmonica nada =i va mai cuprinde lucr[ri „este de datoria ]ntregii ob=ti, a
simfonice de Smetana =i Roussel. organelor locale =i na\ionale, a
bucure=tean[
Comisiei Na\ionale a Monumentelor Istorice, a comunit[\ii armeO nou[ apari\ie
Orchestra simfonic[ a Filarne=ti din Rom`nia s[ salveze de
monicii <George Enescu> din
la distrugere (…) una dintre cele
Bucure=ti a programat pentru
La editura Tehmai vechi biserici armene=ti din \ar[.“
nopress
din
Ia=i
a
zilele de 4 =i 5 mai, ora 19, audierea Concertului pentru vioar[ ap[rut volumul
Articol
=i orchestr[ de Aram Haciaturian, „M[n[stiri =i Bise]n interpretarea reputatului violo- rici din ora=ul Ia=i
nist rom`n Daniel Podlovschi =i ]mprejurimi“ semnat de Viorel
S[pt[m]nalul <22> a publicat
care a studiat cu celebrit[\i ale do- Erhan. Capitolul V este dedicat ]n nr. 185 din 24 ianuarie articolul
meniului, precum profesorii Ga- bisericii armene =i este prezentat[ <Fascismul intelectualilor din
rabet Avakian (Bucure=ti) =i Ivan Biserica cu hramul Adormirea Mai- Rom`nia: spre o analiz[ compacii Domnului din Ia=i precum =i rativ[>, semnat de Edward KanGalamian (New York).
Concertul va fi dirijat de capela cimitirului armenesc. }ntr-un terian, profesor la <St. CatheriCharles Olivier Munroe din Ca- citat din articol autorul spune c[: ne’s College>, Oxford.
Actualitate
POGROMUL DE LA SUMGAIT
NOP|ILE NOASTRE DE CRISTAL
(continuare din pagina 1)
asem[n[tor al celor dou[ popoare a ac\ionat aceea=i ideologie: rasismul. A fost transpus[ ]n practic[ aceea=i voin\[:
aceea de a =terge un popor de
pe fa\a p[m]ntului.
S[ nu ne am[gim: masacrele de la Constantinopol
ale lui Abdul Hamid, genocidul din 1915, pogroamele de
la Sumgait =i Kirovabad, bombardarea sistematic[ a popula\iei civile din Karabagh ]n
anii '90, blocada impus[ p]n[
ast[zi de Turcia, nu au dec]t
una =i aceea=i \int[: eliminarea armenilor din regiune, prin
toate mijloacele, prin moarte,
r[zboi, epuizare sau emigrare. Nemul\umite doar cu
golirea de armeni a ora=elor,
autorit[\ile azere merg, ]n Nahicevan, p]n[ la golirea mormintelor de mor\ii lor. Dup[
eliminarea indivizilor, extirpa-
rea memoriei. Djulfa sau pogromul cimitirelor. Ura love=te
chiar =i lini=tea umbrelor.
A=a cum evreii din Germania erau un obstacol pentru puritatea etnic[ a Reichului, armenii s]nt ast[zi
un obstacol ]n calea unific[rii
etnice a Turciei cu sudul
Caucazului. At]ta timp c]t armenii vor exista ]n regiune,
marele vis otoman al unui
imperiu politic =i economic
]ntins din Kazahstan p]n[ la
Istanbul =i st[p]n absolut al
resurselor miniere =i petroliere ale Asiei Centrale nu va
deveni niciodat[ realitate.
Pentru realizarea acestui proiect grandios nu exista =i nu
exist[ dec]t o singur[ solu\ie:
deschiderea z[vorului armenesc, adic[ distrugerea popula\iei sale (s-a f[cut ]n 1915),
alungarea ei din Azerbaidjan
(s-a f[cut ]n 1988), eliminarea ei din Karabagh (este ceea
ce s-a ]ncercat ]n 1991), punerea ei pe fug[ din Armenia
(este ceea ce urm[re=te blocada turc[). Ceea ce aniversarea masacrelor de la Sumgait
trebuie s[ ne aminteasc[ ast[zi este aceast[ voin\[, veche
de mai bine de un secol, de
constituire a unui imens ocean
turcofon cu pre\ul dispari\iei
unui ]ntreg popor. Pentru
turco-azeri, prezen\a vie a
Armeniei =i Karabaghului
este o insult[ la acest proiect.
SI VIS PACEM
A=adar, ce este de f[cut?
Nu avem de ales. Linia frontului existen\ei armene=ti ]n
regiune trece ]n mod inevitabil prin Stepanakert. F[r[
aceast[ fort[rea\[ natural[,
care vegheaz[ asupra avanposturilor proiectelor panturcice, armata Baku-ului ar
fi la o arunc[tur[ de b[\ de
Erevan. For\a militar[ a Karabaghului este singura garan\ie a supravie\uirii sale, a=a
cum este =i cre=terea popula\iei sale. Privat de ajutor interna\ional, Karabaghul nu
are dec]t o singur[ resurs[
extern[: Diaspora. F[r[ cele
10-15% din buget pe care
Diaspora le vars[ anual =i cu
regularitate sub form[ de infrastructur[ sau drumuri, capacitatea distructiv[ a Azerbaidjanului ar fi crescut =i
mai mult. F[r[ un efort continuu pentru cre=terea bun[st[rii locuitorilor Karabaghului =i oprirea ]n acest fel
a emigr[rii, av]ntul demografic
azer va deveni treptat de
nest[p]nit. Astfel, pe calea ce
duce la supravie\uirea Armeniei, consolidarea militar[
=i economic[ a Karabaghului
este un imperativ categoric.
Pentru noi to\i. La fel =i pentru Armenia pe care putem s[
o acuz[m de orice meteahn[
vrem, de la corup\ie p]n[ la
manipul[ri electorale. Dar
nu este mai pu\in adev[rat
c[, nici aici, nu avem de ales.
Dac[ m[car o centim[ din zece
]=i atinge scopul, aceast[ centim[ va fi ]nc[ un obstacol ]n
fa\a viitoarelor Sumgait-uri,
s[v]r=ite de aceast[ dat[ chiar
pe p[m]ntul Armeniei.
Desigur, pentru evitarea
apari\iei altor conflicte ]n regiune, marile puteri se lanseaz[, ni se spune, ]n subtile
manevre diplomatice. Anul
2006, ni se =opte=te din nou,
va fi unul decisiv pentru semnarea unui acord de pace.
Dar s[ nu ne am[gim: turcoazerii pot semna toate acordurile de pace din lume c[
semn[turile lor nu vor c]nt[ri
mai greu ca un fulg ]n fa\a
vechilor vise de expansiune
=i purificare. Aminti\i-v[: pe
29 septembrie 1938, Fran\a,
Anglia, Italia =i Germania
semnau acordurile de la München care trebuia s[ instaureze o pace perpetu[. La nici
dou[ luni mai t]rziu casele
evreie=ti luminau Noaptea
de Cristal cu fl[c[rile lor, ]n
totala indiferen\[ a Europei.
Imediat ce raportul de for\e de
m]ine se schimb[, imediat ce
Armenia sl[be=te, imediat ce
Karabaghul se gole=te, imediat
ce Europa intr[ ]n criz[ =i
Statele Unite ]n izolare, acordurile semnate de Turcia sau
Azerbaidjan devin h]rtie ordinar[. Dac[ ele vor fi sf]=iate cu
o lovitur[ de baionet[, Europa nu va reac\iona. Nu mai
mult m]ine dec]t ieri, dup[
München. Dac[ exist[ m[car
o lec\ie pe care ne-o ]nva\[
Istoria este c[ singurul mod
de a tr[i ]n pace este s[ =tim
s[ facem ca pacea s[ fie respectat[ prin noi ]n=ine.
Aceasta este provocarea cu
care ne confrunt[m ast[zi.
S[ =tim s[ cl[dim pacea
d]ndu-le Armeniei =i Karabaghului mijloacele s[ o p[streze. O dator[m celor de la
Sumgait care au murit doar
pentru c[ erau armeni. Trebuie s[ le p[str[m amintirea
=i numele ]n memorie, la fel
ca pe acest vechi dicton latin
cu care anticii ]i ini\iau pe cei
noi veni\i ]n politic[: <Si vis
pacem, para belum>. Dac[ vrei
pace, preg[te=te-te de r[zboi.
René DZAGOYAN
Achkhar, Paris
Traducere de
Vartan Martaian
ARARAT
C
O
M
E
N
T
A
3
R
I
I
Bedros H ORASANGIAN
Memoria cimitirelor
Dou[ =tiri de pres[ ne-au re\inut aten\ia. +i ne oblig[ la o scurt[
rememorare. Mai mult amar-neputincioas[ dec]t revoltat[. Prin propria
noastr[ memorie afectiv[, printr-o biografie care ]ncepe deja s[ se risipeasc[ =i printr-o istorie a unui neam care adun[ ]n pietre ce risipesc
oamenii ]n v]rtejul evenimentelor. Despre ce este vorba. }n Nakhicevan, vechi teritoriu armenesc, azi parte din Azerbaidjan, sute de solda\i
azeri au fost filma\i de operatorii de la canalul armean de televiziune
<Hairenik>, ]n timp ce distrugeau cimitirul armean din Djugha. Unde,
pe l]ng[ sute de morminte =i pietre tombale, exist[/existau =i khacikar-uri
vechi de sute de ani. +tim bine semnifica\ia simbolic[ a acestor extraordinare pietre cioplite =i ce ]nseamn[ ele pentru istoria/cultura/civiliza\ia armean[. Dar nu numai.
A doua spoliere a
memoriei unei na\iuni are
loc nu ]ntr-o \ar[ musulman[, ci ]n cre=tina Georgie. Patrimoniul bisericii
armene din Georgia este
revendicat de Biserica
Ortodox[ Georgian[, pe
motiv c[ multe din biserici/pietre tombale de mare
valoare istoric[ =i artistic[ s]nt georgiene =i nu
armene=ti. Un conflict deja
mediatizat ]nc[ nu =i-a
g[sit rezolvarea. +i asta
cu at]t mai mult cu c]t
cele dou[ biserici s]nt
surori, dar, din p[cate, o
solidaritate cre=tin[ sub
Boto=ani:
Monumente funerare
din Cimitirul Armenesc
semnul Crucii a lipsit. +i
nu de azi, de ieri. Cele
dou[ incidente ar putea s[
redeschid[ un mai vechi
dosar al MEMORIEI armene=ti. Ce se ]nt]mpl[
cu bisericile =i cimitirile
armene=ti din Rom`nia?
Cum ]ntre 1981 =i 1988
am lucrat la Aracinortaran
putem spune c[ putem
vorbi ]n cuno=tin\[ de
cauz[. Mai mult. Acum
30 de ani, c]nd frecventam nu doar c[r\ile pentru a ne rezolva anumite
interoga\ii legate de identitatea noastr[ – cine s]nt
eu? cine s]ntem, noi, armenii? – am umblat prin
\ar[ (Rom`nia) =i am
fotografiat biserici =i cimitire/pietre de morm]nt
]n multe locuri. La Ia=i, la
Tulcea, Gala\i, Br[ila, Tg. Ocna, Foc=ani, Pite=ti, =i ]n Ardeal la
Gherla-Dumbr[veni-Frumoasa-Gheorghieni. Ne aducem bine aminte
c[ am predat un set de fotografii d-lui Cristi Odaba=ian, care era secretar la Arhiepiscopia Armean[. Ne ]ndoim c[ ele ar mai exista ast[zi
pe undeva pe acolo. A=a cum au disp[rut f[r[ urm[ =i alte m[rturii, din
neglijen\[ =i indiferen\[ mai mult, dec]t din alte motive.
+i este p[cat. Ce se poate face?
M[car acum, ]n ceasul al 13-lea, c[ci ora 12 deja a trecut, s[ se
lanseze un proiect de identificare, inventariere =i fotografiere a TUTUROR bisericilor/capelelor/cimitirilor – pietre de morm]nt mai importante din Rom`nia. Pentru a exista m[car o eviden\[ a lor. Surpriza
ar fi teribil[. S]nt c]teva pietre de morm]nt din secolele XVIII =i XIX,
cruci =i capele ale marii aristocra\ii/boierimi moldavo-armene – la Ia=i,
Foc=ani, Suceava, Boto=ani din marmur[ de mare valoare istoricoartistic[. Apoi ar mai fi imaginile, multe pietre de morm]nt av]nd ]ntregi
istorii de familie. C[ ar fi vorba de Goilav, Ferhat, Solomon, Missir,
Buicliu, Burdea, Iacobovici etc., istoria a zeci de familii exist[, ]nc[,
nestudiat[, ]n aceste pietre de morm]nt.
Bani. Mereu se ridic[ aceast[ problem[ a lipsei resurselor financiare. Este adev[rat. Dar tot at]t de adev[rat este =i faptul c[ lipse=te
interesul, entuziasmul =i bucuria pentru a face ceva. Nu vrem s[ deschidem paranteze care nu duc nic[ieri. Noi nu ne facem iluzii. Am
atras doar aten\ia asupra unui subiect.
4
ARARAT
Dan Stoenescu
Au fost sau nu epur[ri etnice
]n Imperiul Otoman? (2)
Imperiul Otoman a fost unul dintre pu\inele imperii din istorie care
a reu=it s[ men\in[ timp de mai bine de cinci secole pacea interetnic[.
Totu=i, aceast[ pace a fost ob\inut[ prin m[suri coercitive menite s[ consolideze armonia interetnic[, dar =i printr-o autonomie permisiv[ dat[
minorit[\ilor etnice =i religioase pentru a-=i p[stra propria limb[, cultur[
=i tradi\ie.
De=i sistemul milleturilor (autonomiilor) asigura pacea etnic[ ]n Imperiul Otoman, exista totu=i o inegalitate institu\ionalizat[ ]ntre musulmani =i non-musulmani. Spre exemplu, evreii =i cre=tinii pl[teau taxe
mai mari si nu aveau acces la majoritatea func\iilor ]n stat, suferind astfel
o multitudine de discrimin[ri legale =i sociale. Pentru a contracara aceast[
discriminare, aceste etnii =i-au dezvoltat un a=a-zis sim\ al solidarit[\ii intracomunitare. De=i aceste grupuri etnice manifestau c]teodat[ ne]ncredere sau chiar ostilitate unul ]mpotriva celuilalt, ]n general tr[iau ]n
pace unii cu al\ii =i cu popula\ia turc[.6
}n primele decade ale secolului al XIX-lea Imperiul Otoman a reac\ionat la influen\ele culturale, politice =i socio-economice venite din Europa prin implementarea ]n cadrul imperiului a teoriei otomanismului.
Conform acestui nou concept, Imperiul Otoman continua s[ se defineasc[ pe sine ca fiind o entitate musulman[, dar, ]n acela=i timp, consider]ndu-se multicultural, multiethnic, to\i cet[\enii s[i fiind considera\i egali
]n fa\a legii. }n acest context istoric Imperiului Otoman a ]ncercat s[
copieze conceptele europene despre unitatate na\ional[, elimin]nd astfel
ideea c[ societatea otoman[ era ]mp[r\it[ ]n clasa favorizat[ a turcilor
musulmani =i cea a minorit[\ilor non-musulmane.
C[tre sf]r=itul secolului, sub influen\a na\ionalismului european, Imperiul Otoman ]ncepea s[ se transforme dintr-un stat multietnic ]ntr-un
stat na\ional turc. Victimele acestui proces au fost cele c]teva milioane de
minorit[\i etnice prezente ]n imperiu: armeni, libanezi cre=tini, cre=tini
nestorieni, kurzi, greci din spa\iul anatolian =i cel pontic =i mul\i al\ii.7
Av]nd ]n vedere dezvoltarea rela\iilor cu Europa ]n secolul al XIX-lea,
idei na\ionaliste ca libertatea =i autodeterminarea au influen\at popula\ia
turc[, dar =i minorit[\i etnice cum ar fi armenii, kurzii sau grecii. Imperiul Otoman a luat ]n considerare problema minorit[\ilor nu numai din
perspectiva etnic[, dar =i din perspectiva religioas[. De exemplu autorit[\ile tratau ]n mod diferen\iat popula\ia musulman[ kurd[ ]n compara\ie cu alte minorit[\i non-musulmane. Kurzilor, de exempu, li se permitea portul de arme. }n ciuda acestei situa\ii, din cauza circumstan\elor
de ordin istoric, minorit[\ile etnice tindeau a fi divizate ]n functie de religie, astfel ]nc]t minorit[\ile etnice erau de asemenea =i minorit[\i religioase, majoritatea cre=tine.
Analiz]nd rapoartele Mazowiecki pentru Comisia pentru Drepturile Omului a Na\iunilor Unite, politologul Drazen Petrovic observa c[
exist[ mai multe metode practice de epurare etnic[. Acestea pot fi m[suri violente sau non-violente.8 De=i ]n Imperiul Otoman au fost folosite at]t m[surile violente c]t =i cele non-violente, este greu de demonstrat dac[ autorit[\ile otomane au f[cut inten\ionat epur[rile etnice =i a
fost un proces sistematic din 1860 p]n[ ]n perioada celui de-al doilea
r[zboi mondial. Multe dintre aceste evenimente pot fi considerate epur[ri etnice, dar nu ]n sensul clasic al termenului, adic[ ]n sensul unui proces sistematic bine organizat. Autorit[\ile otomane au avut un comportament fa\[ de minorit[\i care a fost variat, non-sistematic =i influen\at
de al\i factori precum r[zboiul sau amenin\[ri externe aduse statului.
Se poate ]mp[r\i modul de abordare a minorit[\ilor ]n func\ie de dou[
perioade istorice: perioada otoman[ =i perioada republican[. Prima a
fost cea mai s]ngeroas[ =i, la r]ndul ei, poate fi ]mp[r\it[ ]n perioada
otoman[ clasic[ (1860-1914) =i perioada de r[zboi (1914-1922, ]n timpul
primului r[zboi mondial =i al r[zboiului greco-turc). A doua perioad[
]ncepe ]n 1922 cu proclamarea Republicii Turce =i dateaz[ p]n[ la sf]r=itul anilor ’30, ]nainte de izbucnirea celui de-al doilea r[zboi mondial.
}n prima perioad[, epurarea etnic[ a fost f[cut[ ]n general prin metode violente, ]n timp ce ]n a doua perioad[ istoric[ au prevalat m[surile
non-violente. Perioada 1860-1922 a fost extrem de brutal[ pentru minorit[\ile etnice =i religioase din Imperiul Otoman. }ntre 1860 =i 1914
guvernul =i-a continuat politica neamestecului ]n disputele interetnice,
dar multe din contingentele turce ale armatei otomane au ]nceput s[
ofere sprijin minorit[\ilor musulmane.
Anii 1860 =i 1870 au fost agita\i, gener]nd declinul politic =i economic al Imperiului Otoman. C[tre sf]r=itul secolului al XIX-lea ideea
general[ c[ islamul ar trebui s[ fie principala religie a imperiului, a
determinat ]ncurajarea popula\iei kurde de c[tre autorit[\ile otomane
s[ se stabileasc[ pe teritoriul armean, elimin]nd astfel popula\ia cre=tin[ =i, ]n acela=i timp, cre]nd tensiuni etnice sub egida principiului
<divide et imperat“. Aceast[ politic[ se dorea una non-violent[, dar a
generat cauzele r[zboaielor =i a violen\ei interetnice.
}n ultima decad[ a secolului al XIX-lea, ]n special ]n perioada
1894-1896, conflictul dintre kurzi =i armeni a devenit extrem de violent,
determin]nd autorit[\ile otomane s[ trimit[ for\e armate ]n regiune
pentru a stabiliza situa\ia. Deoarece kurzii erau musulmani, armata a fraternizat =i i-a ajutat pe ace=tia, particip]nd astfel la masacrarea a peste
200.000 de armeni.9 }n acest caz armata otoman[ a avut acela=i comportament ca =i ]n Liban, renun\]nd la neutralitate =i ajut]ndu-i pe cei
de religie musulman[.
(continuare ]n num[rul viitor)
Ivo Andric, The Bridge on the Drina (Chicago: University of Chicago
Press, 1977), pp. 72-81.
7
Andrew Bell-Fialkoff, Ethnic Cleansing (London: McMillan Press
Ltd., 1996), p.22.
8
Drazen Petrovic, Ethnic Cleansing: An Attempt at Methodology,
http://www.ejil.org/journal/Vol5/No3/art3.pdf, p4, accesat[ ]n data de 01/02/04.
9
Andrew Bell-Fialkoff, Ethnic Cleansing (London: McMillan Press
Ltd., 1996), p.24.
6
Dosar 1915
Despre Genocidul Armean ]n limba italian[*
Cartea lui Vahakn N. Dadrian a ap[rut în limba
italian[ fiind tradus[ de c[tre Alessandra Flores
D’Arcais =i îngrijit[ de Antonia Arslan =i Boghos
Levon Zekiyan. Volumul cuprinde 22 de capitole ce
parcurg nu doar etapele desf[=ur[rii Genocidului,
dar =i momentele care au preg[tit „Marele R[u“.
Cartea profesorului Dadrian este rodul unei
munci de mai multe decenii, ce s-a concretizat prin
studierea Arhivelor austriece, germane =i engleze=ti
de unde au fost scoase la lumin[ documente ce
dovedesc nedrept[\ile s[v]r=ite ]n Imperiul Otoman.
<Vahakn Dadrian, care ani de zile a fost profesor
de sociologie la State University of New York, a
condus acest mare proiect de cercetare, finan\at de
H.F.Guggenheim Fundation, av]nd ca tem[ Genocidul. Domnia sa este f[r[ îndoial[ unul dintre cei
mai califica\i speciali=ti, din ultimii treizeci de ani,
]n domeniul cercet[rii Genocidului Armean =i care
prin document[rile realizate, prin articolele =i c[r\ile
publicate i-au fost recunoscute meritele la nivel interna\ional ca =i recunoa=terea =i aprecierea din partea unor istorici ca: Leo Kuper, Israel Charny, Roger
Smith, Frank Chalk. În anii din urm[ domnia sa a
reu=it chiar s[ ini\ieze un dialog promi\[tor cu câ\iva
istorici =i cercet[tori turci deschi=i la discutarea
acestei drame a armenilor“ (Antonia Arslan, P. B. L.
Zekiyan”, Prefa\a, p. 14)
Genocidul s-a consumat în perioada modern[,
adic[ în timpul Primului R[zboi Mondial, atunci
când Imperiul Otoman era îngropat =i puterea a fost
luat[ de a=a zi=ii „Juni Turci“, urma=ii Mi=c[rii Ittihad-ului. Ace=tia erau atei, indiferen\i la credin\[ dar,
totu=i, au continuat s[ guverneze ca =i într-o teocra\ie.
Genocidul a fost preg[tit printr-o lung[ serie de
evenimente negative de nedrept[\i tipice unei puteri
teocratice care s-au desf[=urat nu numai în Anatolia,
ci =i în Grecia =i în toat[ Peninsula Balcanic[. Guvernul turc, Sublima Poart[, cum era denumit[, a
fost mereu duplicitar[ =i a dezbinat marile puteri
pentru ca aproape nimic din politica intern[ s[ nu se
schimbe.
Capitolul II al c[r\ii prezint[ scena Europei, ]n
secolul al XVIII-lea =i interven\iile Marilor Puteri ]n
raport cu Imperiul Otoman: Fran\a, Marea Britanie,
Rusia, Prusia, mai târziu Germania în conflictele din
Balcani. Se amintesc r[zboaiele victorioase ale Împ[r[tesei Ecaterina a II-a =i tratatul de la Küçük
Kaynargi (1774) care îng[duia ru=ilor dreptul de a
interveni pentru a salva minoritatea cre=tin[ ortodox[. Urmeaz[ apoi insurec\ia s]rbilor, r[zboiul de
eliberare al grecilor. Se vorbe=te de visul de a împinge pentru totdeauna turcii în afara Europei =i
utopica rena=tere a Imperiului Bizantin sau grec. Era
timpul când a fost înfiin\at[ la Odessa o societate
cunoscut[ drept „Hetaria Philikê“, care a avut leg[turi strânse cu ru=ii prin intermediul contelui Capodistria =i a lui Alexandros Ypsilanti. Ini\iativele
diplomatice s-au înmul\it dar au e=uat =i din cauza
intereselor opuse ale Puterilor men\ionate, cum se
cunoa=te =i din izbucnirea R[zboiului din Crimea.
Autorul urm[re=te toate evenimentele care s-au
desf[=urat în regiunea Balcanic[ =i atitudinea fiec[rei puteri fa\[ de Poart[, cu drept de interven\ie
din partea Fran\ei.
Mi=c[rile împotriva guvernului s-au înmul\it =i
datorit[ faptului c[ Abdül-Aziz a m[rit taxele din
cauza e=ecurilor economice =i datoriile pe care
Poarta le avea la \[rile Str[ine. Au izbucnit revolte în
Balcani, mai ales ]n Serbia =i
Muntenegru. Cei dint]i visau
la rena=terea Imperiului lor din
Evul Mediu. Aceste evenimente se desf[=oar[ cu dou[zeci
de ani înainte de atacul B[ncii
Otomane din 1896, c]nd, un
grup de armeni, prin aceast[
ac\iune vizau ca Puterile s[-i
oblige pe turci la aplicarea reformelor. Dup[ cum se =tie,
acest atac a fost cauza unor
crude masacre ce au urmat ]mpotriva armenilor. S]nt amintite =i masacrele maroni\ilor
în Liban f[cute de c[tre druzi,
o sect[ de origine islamic[.
Masacrele s-au dorit a fi o pedeaps[ exemplar[ din
partea turcilor care au vrut în acest fel s[ demonstreze eficien\a lor, mai ales fa\[ de Guvernul francez care îi ap[ra pe cre=tinii catolici din Orientului
Mijlociu.
Capitolele III =i IV prezint[ interven\iile umanitare pân[ la Tratatul de la Berlin. Aceste capitole
studiaz[ originile Chestiunii Armene =i a celei
Orientale. Autorul prezint[ Constitu\ia din Midhaat
care afirma c[ cet[\enia era aceea=i pentru to\i supu=ii, indiferent de confesiunea lor religioas[. Dar,
de fapt, sultanul împiedica reformele, a=a cum arat[
documentele intitulate C[r\ile Albastre, care înregistreaz[ înc[lc[rile Legii din partea administra\iei
corupte.
Chestiunea Armean[ se na=te împreun[ cu cea
Oriental[. Termenul deriv[ din expresia francez[:
question armenienne. Neaplicarea reformelor a fost,
a=a cum s-a =i spus, cauza revoltelor. Autorul spune
c[ dezinteresul occidentalilor =i al ru=ilor a avut
efecte negative cre=tinii din Imperiu fiind con=tien\i
de situa\ia lor precar[ =i de faptul c[ nu s]nt sprijini\i. Actele de revolt[ la care au recurs mul\i patrio\i erau cauzate de lipsa de încredere în Puterile
care ob\inuser[ numai un „armisti\iu“, la Congres
de la Berlin.
În imperiul lui Abdül Hamid ac\iunile Puterilor
au e=uat neput]nd s[ opreasc[ masacrele. Politica
Germaniei lui Wilhelm cu toate c[ suzeranul german
îl dispre\uia pe sultanul turc, n-a permis ca vestea
masacrelor s[ fie r[sp]ndit[ =i cunoscut[ în lumea
occidental[.
Capitolul al XVI-lea este fundamental pentru
aflarea complicit[\ii Germaniei în Genocidul armean, datorit[ faptului c[ ofi\erii acestei \[ri erau
consilieri sau sfetnici ai turcilor.
În carte nu g[sim multe pagini care s[ se refere
la responsabilitatea Germaniei la Genocid. Nem\ii
au continuat cooperarea cu turcii, cu toate c[ masacrele din secolul al XIX, au degenerat într-un
Genocid preg[tit de mi=carea „Junilor Turci“.
Alia\ii au încercat s[ fie aplicat[ o dreptate de tip
„punitiv“, dar ]n realitate din motive de natur[
politic[ sau de drept - examinate de autor cu mare
inteligen\[, prin lumina documentelor g[site lucrurile nu au stat cum trebuie. Cartea are meritul
de a consacra un mare spa\iu proceselor ce au avut
loc împotriva criminalilor de c[tre Guvernul turc.
Un întreg capitol este consacrat compar[rii Genocidului armean cu Holocaustul, prin prisma procesului de la Nürnberg, care a fost un proces interna\ional în timp ce procesele f[cute în Turcia
împotriva „Junilor Turci“ care s-au p[tat cu sângele
armenesc erau numai na\ionale.
Cartea profesorului Dadrian, gra\ie bibliografiei
sale bogate dar =i a modului de redactare =i abordare
a subiectului este o lucrare important[ pentru aflarea
adev[rului despre o pagin[ plin[ de s]nge a istoriei
poporului armean.
Giuseppe MUNARINI
* Vahakn N. Dadrian, Storia del Genocidio
Armeno, Conflitti nazionali dai Balcani al Caucaso,
Ed. Guerini e Associati, Milano 2003.
Vahakn N. Dadrian, Istoria Genocidului Armean.
Conflite na\ionale… (491 pagini)
ARARAT
Diaspora
Belgia
Ac\iuni ale Funda\iei
<Robert Boghossian =i fiii>
Robert Boghossian cu Albert =i Jean, cei doi fii ai s[i
Bijutieri din tat[ ]n fiu, fra\ii
Jean =i Albert Boghossian s]nt
descenden\i ai unei familii de supravie\uitori ai Genocidului din
1915 =i =i-au f[urit o situa\ie prosper[, bazat[ pe munc[ sus\inut[ =i
cinstit[, dirij]ndu-=i afacerile de
la Anvers =i de la Geneva. Rezultatele bune ob\inute ]n afaceri la
]nceputul anilor ’80 au fost hot[r]toare ]n decizia de a pune bani
de o parte, pentru a putea ajuta Armenia mai t]rziu. Astfel, cu treisprezece ani ]n urm[, ei au creat
Funda\ia <Robert Boghossian =i
fiii>, dup[ numele tat[lui lor.
Aceasta are c]teva direc\ii principale de ac\iune destinate Armeniei
– umanitare, sociale, culturale,
artistice =i medicale. Iat[ c]teva
dintre ac\iuni: furnizarea apei pentru
22 de sate cu 50.000 de locuitori,
deschiderea unei tabere de vacan\[, a unei =coli de muzic[, a unui
centru educa\ional la Gumri (fost
Leninakan), a unei =coli de fizic[
=i matematic[, c]t =i a unui centru
de art[ contemporan[ experimental[ care func\ioneaz[ pe strada Pavstos Biuzand din inima Erevanului.
}n prezent, funda\ia se ocup[
de reabilitarea parcului Pu=kin, unul
dintre cele mai frumoase din Capitala armean[, care va fi dotat =i
cu un auditoriu ]n aer liber. Aceast[
Rusia
]n primul trimestru al anului ]n curs,
se afl[ ]ntr-un turneu ]n Fran\a
Compania de dans <Yeraz> din Erevan. Format din 60 de dansatori,
sub conducerea artistic[ a coregrafei Christina Galstian-Agoujian,
acest ansamblu prestigios prezint[ spectacolul <Parfumul Armeniei> at]t la renumitele s[li <Trianon> =i <Casino de Paris> din capitala francez[, c]t =i ]n cele mai
importante ora=e din \ar[.
<Omul anului
2005>
Institutul biografic din Rusia
i-a decernat cunoscutului om de
afaceri Ara Abrahamian, pre=edintele Uniunii Armenilor din Rusia,
titlul de <Omul anului 2005> pentru servicii aduse \[rii.
Fran\a
Turneu
Afl[m din revista <Nouvelles
d’Arménie> (nr. din ianuarie) c[,
ac\iune va costa circa 500.000
dolari.
Inspir]ndu-se din premiile Nobel, cei doi fra\i armeni s-au g]ndit s[-i recompenseze pe cona\ionalii lor din patria-mam[ cu scopul
de a ]ncuraja creativitatea =i cercetarea. A=a se face c[, ]n urm[ cu
=ase ani, fra\ii Boghossian au creat
Premiul pre=edintelui Republicii
Armenia, remis ]n cinci domenii
– medical, umanitar, tehnologic,
artistic =i literar, la care ]n ultimii
doi ani s-au ad[ugat =i trei premii
destinate tineretului. Condi\iile
s]nt foarte severe. Pentru anul ]n
curs, ]n luna mai se vor decerna
dou[ premii pentru muzic[ clasic[, c]t =i, pentru prima dat[, un alt
Premiu al pre=edintelui pentru orice
persoan[, institu\ie, \ar[, asocia\ie
care ac\ioneaz[ pentru recunoa=terea Genocidului Armean. Jean
Boghossian ]=i dore=te ca <tinerii
din Armenia s[ fie stimula\i =i s[
se identifice cu laureatul. Toate
aceste recompense se adreseaz[
armenilor din \ar[^>, av]nd ca
scop folosirea materiei cenu=ii.
Colegiul artelor din Gumri
+coala de muzic[ din Spitak
Centrul Notre-Dame din Gumri
Centrul cultural din Spitak
Expozi\ie
de fotografii
Minas Varta
N[scut ]n 1927 =i
mort ]n 1984, Minas
Varta (]n imagine), supranumit =i <magicianul clar-obscurului>, a
fotografiat, conform
reporterului de la
<Nouvelles d’Arménie>, personalit[\i care
au marcat secolul XX
prin amintiri de neuitat.
}ntre 27 noiembrie
2005 =i 9 iulie 2006,
Muzeul departamental
din Seine-et-Marne g[zduie=te
expozi\ia de fotografii ale lui
Minas Varta, ]n care portretele lui
Louis Aragon, Georges Brassens,
Juliette Greco, Pierre Cardin, Yves
Montand, Françoise Sagan =i ale
altora formeaz[ o galerie ]n care
artistul fotograf, virtuoz portretist,
exprim[ adev[rul cu o dragoste
care nu are egal dec]t ]n dispre\ul
cli=eelor.
N[scut ]n familia Vartabedian,
]n care fotografia era o afacere de
familie, dar =i voca\ie, Minas Varta ]=i afl[ drumul ]n via\[ r[sfoind
o lucrare a celebrului fotograf canadian de origine armean[ Youssuf Karsh – <Fe\e ale destinului>
(Faces of Destiny).
P[rin\ii s[i, supravie\uitori ai
Genocidului, se instaleaz[ ]n Marsilia, iar Minas se na=te ]n Vienne
(departamentul Isère). }n 1950,
pleac[ ]n Brazilia cu so\ia, unde
execut[ primul s[u portret, apoi
se ]ntoarce ]n Fran\a peste c]\iva
ani. }l cunoa=te pe compozitorul
Aram Haciaturian, de care ]l
leag[ o profund[ prietenie. Urmeaz[ ani de munc[ care, p]n[ la
moartea sa timpurie, se pot rezuma ]n ]nsu=i crezul artistului:
<Omul tr[ie=te purt]nd o masc[ =i
munca mea este exact cea a =tergerii acestei aparen\e, pentru a
descoperi^ sufletul>.
„
5
Revista presei armene
<Aragast Magazine>
din Glendale (California)
C]nd am fost la Erevan ]n octombrie, ]n zilele primei Conferin\e a Scriitorilor Armeni de Limbi
Str[ine, printre al\ii, am avut pl[cerea s-o cunosc pe t]n[ra ziarist[
Teresa Alajajian-Hayrapetian, redactor-principal al revistei de cultur[ <Aragast> care apare de cinci
ani, ]n limba armean[, la Glendale,
]n California. Redactor onorific al
acestei prestigioase reviste este
cunoscutul scriitor Stepan Alajajian din Armenia care de c]\iva ani
s-a str[mutat (cu ]ntreaga familie)
]n Statele Unite.
}nainte de a prezenta ultimul
num[r al revistei <Aragast> (decembrie 2005-ianuarie 2006), doresc s[ m[ opresc pu\in la biografia
venerabilului scriitor. N[scut la 3 ianuarie 1924 ]n Siria, Stepan
Alajajian a fost student al Universit[\ii Americane din Beirut, dup[
care, ]n 1951, a absolvit sec\ia de limb[, psihologie =i logic[ a Facult[\ii de filologie a Universit[\ii de Stat din Erevan, precum =i cursuri
superioare de literatur[ din Moscova (1957). Ulterior, a avut func\ii de
r[spundere ]n conducerea revistei <Sovetacan Gracanutiun>, editurii
<Hayastan>, Uniunii Scriitorilor din Armenia, fiind =i director al Muzeului de stat de literatur[ =i art[ din Erevan. A activat, de asemenea,
]n diverse organiza\ii de leg[turi cu armenii din Diaspora, fiind totodat[
membru al PEN-Clubului inter-european al scriitorilor. At]t ]n Siria,
apoi ]n Armenia, c]t =i ]n Statele Unite, a publicat (]ncep]nd din 1942)
numeroase volume cuprinz]nd romane, nuvele, povestiri, memorii.
Operele sale au fost traduse ]n limbile rus[, iranian[, englez[, francez[,
ceh[, bulgar[, estonian[, uzbek[, polonez[, arab[ =i belorus[.
}n editorialul s[u (<Cuv]ntul nostru>), intitulat <Scrisoare c[tre
colegii mei ]ntr-ale scrisului>, Stepan Alajajian face o lung[ m[rturisire
despre c[l[toria sa, de la Erevan la Los Angeles, ]n timpul c[reia, deja
foarte suferind de mul\i ani, ]n avion a f[cut o criz[ de inim[, care l-a dus
direct pe patul unui spital american. Acolo, a fost ]nconjurat, cu dragoste =i prietenie, de vechi =i noi cuno=tin\e – medici care l-au ajutat
s[ treac[ peste acea grea ]ncercare. Mai mult, unul dintre ei i-a sugerat
s[-=i scrie memoriile. Tot acolo a devenit con=tient, cu trecerea timpului,
c[ acel ora= californian este locuin\a sa, <dar nu orice locuin\[ ]nseamn[ patrie>. Patria sa este departe, iar sufletul i-a r[mas ]n patrie, el
fiind cet[\eanul acesteia. Revista reproduce o cald[ scrisoare de felicitare, cu ur[ri de s[n[tate, semnat[ de cei mai mul\i dintre cei ce am fost
prezen\i la reuniunea de la Erevan.
De altfel, acestui eveniment, <Aragast> ]i dedic[ dou[ pagini cu un
amplu reportaj =i numeroase fotografii, sub titlul <Ac\iune impun[toare, scop impun[tor>, subliniindu-se c[ <aceast[ conferin\[ a ]nsemnat
pentru scriitorii armeni de limbi str[ine o apreciere a con=tiin\ei na\ionale. Aceasta reprezint[ un moment istoric ce a intrat ]n biografia lor>.
De-a lungul celor patru ani de c]nd exist[ aceast[ revist[, ea =i-a
propus, =i a reu=it, s[ prezinte cititorilor s[i cea mai bun[ selec\ie din
literatura armean[ actual[. O dovad[ ]n acest sens s]nt =i paginile literare publicate ]n nr. 41, ]n care g[sim semn[turile unor prozatori =i poe\i
din Armenia, precum Hovic Hoveyan, Hrant Gulasaryan, Lilit, precum
=i Hovhannes Saroyan.
Mai s]nt publicate pagini literare semnate de scriitori armeni din SUA
– Zareh Melkonyan =i Andranik Saryan, precum =i de Sarkis Vahagn care
se refer[ la dou[ volume ce cuprind coresponden\a lui Shahan Shahnur
cu scriitori armeni. Reputatul scriitor =i traduc[tor din limba francez[
Alexandre Topchyan ]l prezint[, la rubrica <Scriitori armeni de limbi
str[ine>, pe cunoscutul scriitor belgian Jean-Baptiste Baronian (dar =i
cu pseudonimul Alexandre Lous), ales ]n 2003 membru al Academiei
Regale din Belgia, devenit astfel cel de al doilea academician-scriitor
armean din Europa, dup[ Henri Troyat. }n continuare, <Aragast>, public[ schi\a <Poli\i=tii de noapte> a lui Jean-Baptiste Baronian, ]n traducerea lui Alexandre Topchyan. La aceea=i rubric[ a <Scriitorilor
armeni de limbi str[ine>, revista public[ fragmente din volumul cu
impresii de c[l[torie din Armenia – <|ara care este a noastr[> – al scriitorului Denis Donikian din Fran\a, ]n traducerea lui Grigor Janikian.
<Col\ul iubitorului de art[> este ocupat de ]nsemn[rile lui Maximilien De La Croix De Lafayette din Berlin despre arta pictorului
Alexandre Sadoyan din Los Angeles, originar din Armenia. Eseul
<Erau mari =i credincio=i>, semnat de Levon Mirijanyan (1933-2005)
din Erevan, se refer[ la dou[ celebre personalit[\i armene – poetul
Avetik Isahakian =i filantropul Alek Manookyan.
<Nu a\]\a\i rugul agoniei noastre> este titlul unei coresponden\e din
Praga de la Shushanik Ghazaryan. Este o vibrant[ pledoarie pentru o
posibil[ revenire ]n patrie a unui mare num[r de arti=ti plastici armeni
r[sp]ndi\i ]n Europa, dar mai ales ]n Cehia, unde ]=i au propria lor
galerie de art[ la Praga.
}n sf]r=it, o foarte interesant[ recenzie este semnat[ de arhimandritul Harutyun Bezdikyan de la Vene\ia, despre romanul <Ferma cioc]rliilor> (La masseria delle allodole) al scriitoarei italiene de origine
armean[ Antonia Arslan, care red[ drama unei familii de armeni ]n timpul Genocidului din 1915, dar =i miracolul salv[rii pe p[m]ntul Italiei.
O poveste care va fi ecranizat[ de fra\ii Vittorio =i Paolo Taviani.
Pe coperta revistei:
Tabloul <Vis ro=u> de Alexadre Sadoyan – 2005 (Los Angeles)
pagin[ realizat[ de Madeleine KARACA+IAN
6
ARARAT
Restituiri
Mircea Eliade
=i armenii (2)
Haig Acterian
c[tre Mircea Eliade
Sinaia, 13 august 1924
Mircea,
|i-am citit aici la lamp[ scrisoarea. Ieri \i-am scris, „\i-am explicat“. Te rog, nu-mi cere nici o explica\ie. Cu cît se îndep[rteaz[ cu
atît mai mult simt c[ a fost nimica.
Acela=i am r[mas. Oare folosit-am
ceva? Poate faptul c[ m[ iubesc a=a
cum sînt. Înainte, \i-aduci aminte,
eram pesimist, m[ blestemam.
+i-acum sînt melancolic, dar nu
m[ blestem. Nemul\umirea mi-este
obi=nuit[. Nici unul nu m[ cunoa=te, nici tu care m[ =tii =i vrei s[
vezi limpede în suflete, nici m[car eu. Dac[ am aflat în mine cîteva din calit[\i =i defecte credeam
c[ l-am apucat pe D-zeu de un picior. M[ gîndesc cît de pro=ti sînt
aceia care te catalogheaz[.
– A! =tiu... cutare? E un...!
+i te-a catalogat cu un aer de
evident[ superioritate.
M[ întreb: de ce s[ m[ judec,
s[ m[ descos? +i m[ chinuiesc
seri întregi. În ast[-sear[ m[ salvez scriindu-\i. Altfel, trebuie s[
m[sor strada, de zeci de ori, sau s[
bat la poarta care m[ cunoa=te =i s[
m[ t[v[lesc pe canapele. Adorm
mun\ii =i eu tot treaz sînt. M[ doare =i îmi place cînd tu m[ observi
rece =i fals. Vorbe=ti de „idealurile mele mai mult sau mai pu\in
statornicite“. Am avut eu vreun
ideal? Nici unul. +i m[ ur[sc cîteodat[ c[ sînt a=a de fluturatec (sic!).
Dar iubesc alc[tuirea asta sufleteasc[ care se nume=te Haig. Nebunul
[sta, a=a îi zic p[rin\ii =i mul\i dintre prieteni, plînge cînd aude glasul lui Beethoven sau glasul unei
fla=nete din uli\[, \ip[ de bucurie
cînd vede vreun afi= anun\înd o
pies[ sau un concert... Cînd îmi
curgeau lacrimile la Simfonia a
III-a am v[zut fe\e întoarse rîzînd
spre mine, c]nd m[ bucuram c[
vine Moissi rîdeau prietenii de
mine c[ sunt entuziasmat. E un defect entuziasmul? M[ acuz[ c[ sînt
singuratec. Cum s[ nu fiu, cînd
sînt silit s[ fiu? +i tot din cauza
aceasta am c[p[tat un obicei caremi devine nesuferit, s[ ascult =i s[
cînt[resc. M[ revoltam de atîta neghiobie, dar nu suflam-cuvînt. Cu
aerul surîz[tor – de care m[ miram =i eu – priveam în vag =i as-
Succesele armatei rom`ne care respinge ]n 1916 la T]rgu Jiu =i Oituz puternica
ofensiv[ german[ =i austro-ungar[, o
]mb[rb[teaz[ =i ]i ]nt[resc ]ncrederea ]n
victorie. La 11 noiembrie for\ele inamice
sparg linia Oltului la Stoiene=ti =i ]ncep
ac\iunile ofensive ]n C]mpia Muntean[.
Autorit[\ile de Stat p[r[sesc Bucure=tiul =i
se refugiaz[ la Ia=i. Spitalul Col\ea este
evacuat: <}n cancelarie economul cer=e=te
la telefon un sfert de p]ine pentru cei care
pleac[, c[ci altfel nu vor avea pentru ziua
de m]ine nimic de m]ncare. }n |ara rom`neasc[ s[ cer=e=ti un sfert de p]ine pentru
solda\i, e de necrezut! }n timpul bombard[rii m-am dus la Palat. Imediat alt bombardament. Acas[ am stat bolnav[ cu capul
pe genunchii b[rbatului meu^ Chemat[ la
Col\ea pentru o hemoragie ]n plag[. Bolnavul striga: «Pupa-\i-a= t[lpile, domnic[
scump[ =i bun[. M[mico, toat[ n[dejdea e
]n dumneata». Nu mai pot, toat[ ziua am
lacrimile ]n ochi> (7 noiembrie 1916).
}ntre 16 =i 20 noiembrie, pentru a ap[ra
Bucure=tiul, armata rom`n[ comandat[ de
generalul Prezan desf[=oar[ cea mai mare
opera\iune militar[ de pe frontul rom`nesc
]n 1916. Ecoul luptelor r[zbe=te p]n[ ]n capital[. La Cotroceni se aud bubuind tunurile. Marta Trancu se desparte cu emo\ie de
r[ni\ii pe care i-a ]ngrijit: <Am fost la Col\ea s[ v[d ce mai e =i pe urm[ la Palat. I-am
pansat pe to\i pentru evacuare. M[ despart
de ei cu inima rupt[. Ce frumos =i-au luat ziua
bun[! M]inile lor aspre, coaj[ de copac,
mi-au s[rutat m]na cu at]ta recuno=tin\[.
Am fost r[spl[tit[ de tot ce am ]ndurat. C]te
lacrimi sfinte mi-au udat azi m]na! La solda\i m-am dus de am dat m]na cu fiecare ]n
parte, la ofi\eri ]ns[ m-am dus numai p]n[
la u=[ =i le-am urat drum bun. Solda\ii mi-au
f[g[duit s[-mi scrie>.
Dup[ lupte violente la C[lug[reni, cople=it[ numeric =i tehnic, armata rom`n[
este nevoit s[ se retrag[ l[s]nd Bucure=tiul
]n m]na inamicilor. }n capitala aflat[ sub
ocupa\ie german[, so\ii Rainer continu[
s[-=i fac[ datoria de medici. Pierderea unei
p[r\i din teritoriul \[rii ]i provoac[ Martei
Trancu o puternic[ suferin\[ iar arogan\a
ocupan\ilor o revolt[: <C]nd m-am ]ntors
cu so\ul meu de la Spitalul Militar am v[zut un doctor german r]z]nd cu poft[ cu
ni=te germane. C]t[ lips[ de cuviin\[! Ca =i
cultam. Ce repede credeau c[ mau convins. Actorul din mine se
dezv[luia. Pentru c[ vorbim de actor. Dar, la serbare, cînd intrai în
scen[, m-au primit cu ropote de
aplauze. Trebuia s[ m[ p[trund[
s[geata Vanit[\ii, s[ „triumf“ (relativ), s[ fiu în sfîr=it „mul\umit
de mine“ (relativ). A=, am scrî=nit
de furie. Îmi venea s[-l iau pe fiecare =i s[-l p[lmuiesc =i s[-i spui
c[ e m[rginit. De ce.... î\i explici?
Ca s[ nu fie cum ar trebui.
... Asear[ am fost într-o societate de tineri =i tinere. I-am f[cut
s[ rîd[ cu verva mea – m[ miram
de unde atîta verv[ –, cu ironii,
cu... în fine m-am ar[tat o fiin\[
c[reia îi este obi=nuit[ veselia. Un
biet poet, încep[tor în ale meseriei,
f[cu o poezie: ni=te sfaturi banale...
Eu le-am pocit. E întîia oar[ cînd
îmi bat joc de cineva pe fa\[. Stai,
c[ le am într-un carne\el. P[cat c[
nu-\i dau =i strofele poetului dup[
care le-am scris. Au avut haz, c[
erau bine potrivite fa\[ de cele ale
poetului.
Cînd de cle=tar e cerul,
tu chiam[ nouri grei.
Cînd lini=tit st[ bradul,
Tu scutur[-l ni\el,
Cînd în br[det nu-i zgomot,
tu url[ ca un leu,
Cînd lun[ e poteca,
abate-te din ea,
Cînd vezi o floare alb[,
tu rupe-o, n-o l[sa.
Cînd lacul lin s-arat[,
Cat[ a-l tulbura.
Cînd dai de vreo pr[pastie,
tu zvîrl[-te în ea,
Cînd neguri te-nconjoar[;
Te uit[... vei vedea.
Cînd te-apuc[ furtuna
Nu c[ta ad[post,
Cînd fulgere s-arat[
Tu nu fugi, r[mîi!
Nu ai rîs!
N-are haz cînd n-o =tii pe cealalt[. Ai zîmbit! E paradoxal[. A=a
singur[, am observat în ea recitind-o sentimentele mele. Nu am
accese cîteodat[ tot a=a de paradoxale?
St[tur[m seara întreag[ la
doamna c[reia îi place s[ primeasc[ tinerimea. Plecar[ pe la zece to\i.
R[mîneam singur cu tîn[ra doamn[.
În întunericul dormitorului am
sim\it pentru a doua oar[ pl[cerea
de a avea în bra\e o femeie frumoas[... Cînd s-a închis porti\a dup[ mine, cînd am p[=it pe strad[,
frigul care se strecura prin hain[
îmi aducea =i gîndul rece cu care
m[ obi=nuiesc. Dar cu toate c[ am
alunecat la povestire, „Boccaccio“,
s[ nu \i se par[ c[-s alt om. Nu!
Mai mult[ energie, încredere în
mine, zîmbetul ironic care s-a dezl[n\uit, mi-au dat mun\ii în vara
aceasta, f[r[ s[-mi r[peasc[ ceea ce
m[ bucura, visul =i entuziasmul.
Nu-i a=a? Sînt fericit. În fond a=a
e, sînt. Dar eu vreau s[ zic c[ nu.
Pocit[ fiin\[, Doamne.
Serial Ararat
O personalitate a medicinei rom`ne=ti
Doctor MARTA TRANCU RAINER (3)
cum ai r]de la o ]nmorm]ntare. Am pl]ns
amar^ }n Pia\a Palatului lume enorm de
mult[, o patrul[ de ulani =i automobile germane care au intrat la Palat. Palat f[r[ drapel =i f[r[ gard[^ Cavalerie, infanterie =i
artilerie inamic[. Ce veseli s]nt! C]t dispre\
=i c]t[ ironie arat[ pentru noi. Toat[ lumea,
femei, b[tr]ni, copii, to\i cu capetele plecate.
Am sim\it o umilin\[ ad]nc[. Cum au intrat
inamicii =i azi noi nu mai s]ntem nimic>
(24 noiembrie 1916).
Iarna anului 1917 a fost o iarn[ cumplit[, cu geruri de 23 grade sub zero, care a
agravat situa\ia popula\iei =i a armatei rom`ne secerat[ de boli, foamete =i frig. Nem\ii rechizi\ioneaz[ tot, alimentele, rezervele
de combustibil, mijloacele de transport.
<N-am r[mas cu nimic. Ne ar[tau bobul de
orz cu o m]n[ =i revolverul cu alta, spune o
femeie de la \ar[. Ora=ul e plin cu refugia\i
veni\i din Pite=ti =i C]mpulung care dorm
]n parcuri ori pe str[zi. Flore=tii =i C[line=tii din Prahova au fost devastate. Ofi\erii
germani au luat obiecte de art[ =i mobile>,
consemneaz[ Marta Trancu.
}n spitale medicii trateaz[ =i opereaz[
bolnavii ]n condi\ii inumane, pe un ger care
]nghea\[ apa ]n recipiente. Personalul medical auxiliar, alc[tuit din studente, refuz[ s[
mai lucreze =i fac grev[ l[s]nd-o pe doctora
Trancu s[ continue singur[ munca epuizant[, s[ panseze r[ni, s[ opereze, s[ fac[
rezec\ii =i s[ cure\e pl[gi. Spitalele s]nt supra-aglomerate, mereu s]nt adu=i al\i bolnavi. Po=ta, telefonul, telegraful nu func\ioneaz[. Marta Trancu face eforturi =i interven\ii sus\inute s[ ob\in[ pentru spital ceva
alimente, f[in[ =i lemne.
}n Moldova se ac\ioneaz[ intens pentru
refacerea armatei rom`ne pe linia frontului
de la Gala\i =i M[r[=e=ti, sub conducerea
generalului Cristescu, =i a frontului din
Vrancea =i pasul Oituz, sub comanda generalului Averescu. Rom`nii pornesc ofensiva =i reocup[ teritoriul \[rii, elibereaz[ Chi=in[ul =i Basarabia care voteaz[ la 9 aprilie
1918 unirea cu Rom`nia. La 24 aprilie
1918 se semneaz[ tratatul de pace de la
Marta Trancu Rainer =i so\ul
Bucure=ti. }n octombrie guvernul rom`n adreseaz[ ocupan\ilor un ultimatum prin care cere
s[ p[r[seasc[ teritoriul Rom`niei. Alia\ii declan=eaz[ ofensiva pe linia Dun[rii, la Giurgiu. Sub presiunea trupelor franceze de sub
comanda generalului Berthelot, armata german[ a mare=alului von Mackensen ]ncepe
retragerea spre Transilvania care va fi eliberat[ ]n ]ntregime de c[tre solda\ii rom`ni.
La 1 decembrie 1918 (stil nou), ]n Marea Adunare Na\ional[ de la Alba Iulia se
proclam[ unirea Transilvaniei, Banatului,
Cri=anei =i Maramure=ului cu Rom`nia.
Toate evenimentele anilor 1916-1918, ca
=i starea de spirit a opiniei publice rom`ne=ti se reflect[ cu pregnan\[ ]n ]nsemn[rile Martei Trancu care dovede=te un
acut spirit de observa\ie.
Bucure=tiul revine treptat la via\a de
dinainte de r[zboi. Familia Dr. Rainer ]=i
reia activitatea =tiin\ific[ =i profesional[ ]n
cadrul facult[\ii de medicin[. Marta Trancu
]=i public[ lucrarea <Compte rendu des opérations de chirurgie de guerre> =i, printr-un
<Apel> publicat ]n pres[, se adreseaz[ femeilor din Rom`nia c[rora le aduce un
omagiu pentru curajul =i modul ]n care =i-au
f[cut datoria ]n timpul r[zboiului ca medici, infirmiere, func\ionare, telegrafiste,
muncitoare ]n fabrici =i ateliere, =i le ]ndeamn[ totodat[ s[ militeze pentru c]=tigarea drepturilor civile =i politice egale cu
b[rba\ii.
Acum nu-mi place singur[tatea, m[ gîndesc mult =i diformez
multe. Unde este liceanul care, pe
bulevardele Bucure=tiului, se gîndea la lini=tea mun\ilor? Acu vreau
zgomot, vreau furtun[. S[ m[ zvîrl
în lume mi-e gîndul cel mai simpatic. Nu din c[r\i s[ cunosc oamenii, prin prizma altora, ci eu s[
m[ scobor în ei.
Filosofi, ciobani, savan\i, nebuni, arti=ti, ocna=i, femei, vagabonzi, chinezi, hotento\i vreau s[-i
simt pe to\i.
Vrei s[ mergi cu mine? Dar nu
te-ncrede în mine. Sînt un copil
romantic =i avid de vie\i. +i trece
=i asta...
Mi-au r[mas înc[ dou[ pagini
albe; nu le scriu, sînt atît de albe!...
Te s[rut[,
Haig
P.S. Recitii scrisoarea. V[d c[
am scris multe =i m[runte, f[r[ voie
aruncate una peste alta. Dar tu m[
ier\i. +i-apoi ce gongorism... ce
gongorism zaharinat!...
Uitam s[-\i spui. La toamn[
vreau s[ cînt la org[... buc[\ile lui
Bach =i „Missa” lui Beethoven.
H.
P[cat de hîrtia asta alb[, o mîzg[lesc întruna. Nu vreau s-o mai
mîzg[lesc.
(Originalul în Arhiva Mircea
Handoca, Bucure=ti)
Dac[ ]n domeniul profesional so\ii
Rainer au ]nregistrat admirabile succese, ei
au suferit un dureros e=ec ]n via\a familial[
]n calitate de p[rin\i, e=ec tratat cu cea mai
des[v]r=it[ discre\ie. Sofia Rainer, fiica so\ilor Rainer, s-a n[scut la 7 mai 1904. }n
1921, dup[ absolvirea liceului la +coala
General[ de fete, este trimis[ ]n Anglia, la
Bristol, s[-=i des[v]r=easc[ studiile. C[s[toria sa ]n 1926 cu Archibald Philip Laing
Gordon, student la Oxford, provoac[ ruperea definitiv[ a rela\iilor ei cu familia.
So\ii Rainer nu particip[ la nunta fiicei lor
despre care nu vor mai afla nimic, nu vor
primi nici o veste.
Referitor la personalitatea Martei Trancu, Mihail Neagu Basarab afirm[: <Pentru
Marta Trancu Rainer, tot at]t de important[
ca familia ei era ideea de patrie. C]nd \ara
era ]n r[zboi sau trecea prin momente grele,
resursele ei de energie =i le punea ]n slujba
\[rii dec]t a familiei. La aceast[ atitudine a
contribuit, indiscutabil, educa\ia primit[ ]n
copil[rie, ]n casa p[rinteasc[ =i la =coal[^
Ea a ac\ionat mereu f[r[ gre=eal[, f[r[ o
ezitare, f[r[ s[ abdice nici o clip[ de la ]ndatoririle ei de chirurg =i patriot. I-a demascat pe cei care ]=i uitaser[ ]ndatoririle^
De asemenea a luat o atitudine ferm[ ]mpotriva studen\ilor huligani care credeau c[
pot introduce domnia for\ei =i a bunului
plac ]n aulele =i laboratoarele universitare.
Marta Trancu Rainer era solid ancorat[ ]n
realitatea concret[; o intelectual[ realist[ =i
pozitiv[, a=a cum ]i st[ bine unui medic =i,
]n general, unui savant>.
}n 1924-1925, au avut loc mi=c[rile
studen\e=ti cu caracter antisemit, ini\iate de
Liga ap[r[rii na\ional-cre=tine, grupare
politic[ de dreapta, condus[ de Alex. C.
Cuza (1857-1947), profesor la Universitatea din Ia=i.
Agitatorii de dreapta au organizat agresiuni =i asupra so\ilor Rainer acuza\i fie c[
]n timpul r[zboiului ar fi pactizat cu nem\ii,
fie c[ au vederi socialiste, fie c[ ar fi evrei.
Anaïs NERSESIAN
Erat[: }n num[rul 2/2006 ]n primul
paragraf al articolului se va citi la r]ndul
doi … se impune mai greu ]n aten\ia publicului … iar la r]ndul 7 acela=i pragraf …
este necesar s[ readucem ]n prim planul
interesului nostru…
ARARAT
Culturå
De 3 X Ludmila Uli\kaia
În eleganta colec\ie „Cartea de pe noptier[“ a Editurii Humanitas au ap[rut trei
volume ale scriitoarei ruse Ludmila Uli\kaia: Soniecika, Minciunile femeilor =i
Înmormîntarea vesel[. Toate traduse de
Gabriela Russo. În 1996, Soniecika a
primit prestigiosul Premiu Medicis pentru
autori str[ini din Fran\a, fiind considerat[
în prezent de c[tre multe voci critice una
dintre principalele nume ale literaturii ruse
contemporane.
Cine este Ludmila Uli\kaia? N[scut[ în
1943 într-o localitate din Urali, scriitoarea
are o tripl[ ascenden\[: rus[, armean[ =i
evreiasc[. Despre cea armean[ se vorbe=te,
îns[=i autoarea vorbe=te ceva mai pu\in
(originea armeneasc[ nu apare men\ionat[
nici în prezentarea de pe pagina de gard[ a
edi\iilor Humanitas). Din 1943 tr[ie=te la
Moscova; la Universitatea din capitala sovietic[ urmeaz[ studii de biologie =i se specializeaz[ în genetic[. A f[cut apoi parte
dintr-un grup de tineri cercet[tori acuza\i
de a fi scris =i r[spîndit c[r\i-samizdat (motiv pentru care vor fi concedia\i de la Institutul de Genetic[, unde lucrau, de c[tre autorit[\ile staliniste). Uli\kaia se va înscrie,
drept urmare, la =tiin\e sociale, activînd
apoi la Teatrul evreiesc. Debutul editorial
are loc în 1983 cu literatur[ pentru copii
(volumul de povestiri 100 de nasturi), manuscrisele ulterioare fiindu-i refuzate de
cenzur[. În prezent tr[ie=te la Moscova, iar
opera ei a fost tradus[ în 17 limbi. Alte
scrieri: Rude s[race (povestiri, 1995), Medeea =i copiii ei (roman, 1996), C[l[torie
într-al nou[lea cer (roman, 2001, ecranizat
=i recompensat cu premiul Smirnov Booker).
În cele ce urmeaz[ vom prezenta pe scurt
cele trei romane traduse în române=te, într-o
încercare de a schi\a – pornind de la ele –
profilul unei scriitoare cu totul speciale.
Toate prozele Ludmilei Uli\kaia sînt ni=te
pove=ti realiste scrise simplu (dar, se =tie,
simplitatea e o art[ greu de ob\inut...) într-un
stil alert =i glume\, dar cu substrat grav =i
tîlcuri pe m[sur[, cu suspense =i happy end,
dup[ o re\et[ narativ[ în care intr[ deopotriv[ dramele emigran\ilor, condi\iile minoritarilor (evrei, în special) =i ale disiden\ilor
din URSS, personalit[\i deviante =i situa\ii
neprev[zute, la care se adaug[ – pe post de
condiment obligatoriu – un erotism picant
=i plin de haz. Un amestec de candoare =i
ironie, de nara\iune în stil american =i de
sentimentalism slav de bun[ calitate. O art[
a povestirii de o eficien\[ dezarmant[. Nu =tim
dac[ – a=a cum cred unii – avem de-a face
cu „cea mai important[ prozatoare a literaturii ruse actuale“ dar =tim c[ Ludmila Uli\kaia e o scriitoare pur =i simplu captivant[.
Soniecika – sentimente
dincolo de conven\ii
morale
Soniecika este un miniroman (pu\in
peste 100 de pagini în formatul din „Cartea
de pe noptier[”), un roman concentrat despre o saga rus[/sovietic[, avînd în centru
figura unei bibliotecare de origine evreiasc[,
blînde =i prea pu\in gra\ioase, educat[ în
spiritul valorilor tradi\ionale. C[s[torit[ cu
un pictor boem pe nume Robert Viktorovici =i mam[ a unei fiice mondene =i extravagante pe nume Tania, Soniecika este
un personaj ata=ant în simplitatea lui atît de
uman[. C[snicia ei nu este îns[ lipsit[ de
probleme: o fat[ adoptat[ – Iasia – îl „ispite=te“ pe so\ul artist =i îi devine amant[,
sfîr=ind prin a-l istovi =i a-l ucide în chiar
exerci\iul func\iunii pe vîrstnicul amorez...
Urmarea e oarecum surprinz[toare: cele
Minciunile femeilor =i
„arta de a tr[i”
Minciunile femeilor este o colec\ie de
povestiri despre... ceea ce indic[ titlul. Personajul de leg[tur[ dintre ele - c[ci exist[
=i a=a ceva – este o anume Jenia, cea care
leag[ pove=tile între ele. Jenia este singura
care nu =tie s[ mint[ dar se preface a se l[sa
min\it[ =i folosit[ de toat[ lumea. Cele
=apte secven\e (prologul Descenden\[ direct[ =i pove=tile propriu-zise: Diana, Fratele Iurocika, Sfîr=itul pove=tii, Un fenomen al naturii, O întîmplare fericit[, Arta
de a tr[i) sînt scrise în acela=i registru
alert, zglobiu =i caustic, marca Uli\kaia.
Ultima dintre ele – cea mai reu=it[ – are
propor\iile unui mic roman care strînge firele celorlalte într-o concluzie fals moralizatoare – o lec\ie de via\[. O scriere în care
încurc[turile de familie se complic[ cu „încurc[turi“ religioase =i politice, pe fondul
unui amestec multietnic deconcertant. Ca
=i Soniecika, Jenia este o femeie care
N[scut[ în Ba=kiria, Ludmila Evgenievna Uli\kaia poart[ în sine
trei tradi\ii esen\iale c[ci provine dintr-o familie cu r[d[cini ruse=ti, armene=ti =i evreie=ti. Retras[ în micu\ul apartament moscovit, de ceva ani încoace,
Uli\kaia d[, din cînd în cînd, la iveal[ romane =i nuvele ce fac deliciul occidentalilor (volumele fiind traduse pîn[ acum în 25 de \[ri) =i, recent, al compatrio\ilor ei.
Uli\kaia a crescut într-un apartament tipic comunist din Moscova, într-o
familie de intelectuali. A absolvit Facultatea de Biologie din cadrul Universit[\ii de Stat din Moscova (1967) =i, timp de mul\i ani, a lucrat ca genetician, abandonîndu-=i meseria abia cînd avea 40 de ani =i, de atunci, dedicîndu-se total literaturii. Un timp a fost cooptat[ în echipa Teatrului Evreiesc din
Moscova unde i s-a oferit un post de consultant literar.
A reu=it s[ se impun[ în lumea literar[ abia în 1992, cînd revista de cultur[ Novyi mir a publicat mini-romanul „Soniecika“. Acest roman, împreun[
cu povestioara „Medea =i copilul ei“, publicat[ de asemenea în „Novyi mir“ în
1996, au f[cut ca Uli\kaia s[ fie nominalizat[ pentru Booker Prize, cel mai de
seam[ premiu literar din Rusia de azi. Ca deplin[ recunoa=tere a calit[\ilor ei
a fost distins[ =i cu premiul Medici.
Gary Steinhardt, autorul volumului „The Russian Debutante’s Handbook” scria despre Uli\kaya: „Una din cele mai importante scriitoare contemporane din Rusia ne d[ruie=te o serie de volume cu întîmpl[ri absolut
miraculoase. C[ci femeile Ludmilei Uli\kaia nu sînt deloc precum cele cunoscute de voi pîn[ acum. Astfel ve\i avea ocazia s[ descoperi\i femei încînt[toare, inteligente, seduc[toare =i îndeajuns de puternice pentru a c[ra cu ele
povestea unei \[ri în deriv[.“
În cea mai recent[ nuvel[ a sa, „Dome“, ap[rut[ anul trecut la editura
Schocken, avem de acum ocazia s[ descoperim universul fascinant =i tragic al
copil[riei autoarei. Nina, personajul principal, ni se înf[\i=eaz[ ca un
copil–minune, fascinat de descoperirea lumii înconjur[toare, cu un incredibil
scut de protec\ie împotriva „Camerelor“ ce vor, pentru totdeauna, s[-i
z[vorasc[ p[rin\ii, surorile, trecutul.
Ceva mai încolo avem s[ descifr[m taina c[ci ac\iunea se petrece într-un
or[=el azer iar familia eroinei principale este o familie de armeni ce caut[, dincolo de toate opreli=tile, greut[\ile, negura, s[ î=i p[streze tradi\iile =i, mai ales,
demnitatea intacte.
O poveste uluitoare despre ororile genocidului armenilor, despre
supravie\uire =i despre lumina din suflete, asta ne dezv[luie, cu fiecare pagin[
a romanului s[u, Ludmila Uli\kaia.
Îns[ adev[rata semnifica\ie a voluma=ului =i, mai ales, a titlului, v[ l[s[m s[ o descoperi\i singuri.
dou[ femei, so\ia =i amanta, patroneaz[
nesperatul succes postmortem al lui Robert
Viktorovici =i al tablourilor sale „în alb“
elaborate în perioada leg[turii extraconjugale, Tania emigreaz[ în Israel dup[ o via\[
de artist[ foarte zbuciumat[, „frumoasa“ Iasia va avea grij[ de „=leamp[ta“ Soniecika
la b[trîne\e iar aceasta î=i va petrece veghind memoria so\ului bigam. Recenzen\ii
francezi ai romanului i-au aplicat eroinei
centrale eticheta de „femeie martir[“. În
schimb, prezentarea de pe coperta a patra a
edi\iei de la Humanitas ne avertizeaz[ s[
nu ne indign[m =i s[ nu plîngem de mila
Soniei, ci s[ ne bucur[m pentru ea: în definitiv, o asemenea femeie nu putea pretinde
fidelitate din partea so\ului, iar solicitudinea amantei (fiica ei adoptiv[) merit[, nu-i
a=a, toate aprecierile... De fapt, povestea
Soniecik[i bate în alt[ parte, dincolo de
morala tradi\ional[, într-o zon[ în care
sentimentele nu \in cont de conven\ii.
învinge necazurile (fizice =i morale) printr-o
puritate a inimii =i o paradoxal[ în\elepciune a vie\ii. Scopul scuz[ mijloacele – iar
7
cînd scopul este nobil, minciuna devine
demn[ de laud[. În Descenden\[ direct[,
autoarea face o apologie istorico-mitologic[ a „beneficelor“, nesofisticatelor, nepreten\ioaslor minciuni feminine, invocînd
cazul Penelopei c[reia îns[ „îi lipsea o calitate feminin[ specific[: arta fabula\iei. Între
altele, gogo=ile feminine, spre deosebire de
cele masculine, pragmatice, reprezint[ o tem[ extrem de pasionant[“. Ceea ce urmeaz[
este „un scurt studiu artistic al problemei,
f[r[ nici cea mai mic[ preten\ie de a o rezolva în întregime, ba nici m[car par\ial“.
Nu rata\i aceste minciuni, pardon, pove=ti
pline de sare =i piper spuse de „mincinoase“
de toate vîrstele =i condi\iile sociale!
Emigran\i USA
Scris[ între 1992 =i 1997 pe ruta New
York-Moscova-Mont Noir, ultima carte din
„seria Uli\kaia“ pe care o prezent[m este tot
un roman: Înmormîntarea vesel[. Un story
american „=i vesel =i trist“ despre emigran\i
USA (în special ru=i =i evrei). O întreag[
societate se adun[ la c[p[tîiul lui Alik, pictor bolnav cu un trecut înc[rcat care „leag[“
istoriile feminine ale volumului. Fascinat
este felul în care comunitatea rus[ reunit[ în
jurul s[u î=i reg[se=te, dincolo de diferen\e
=i conflicte, o identitate =i puterea de a dep[=i necazurile. Elementele de grotesc =i,
uneori, chiar de atrocitate nu lipsesc din povestea plin[ de ciud[\enii a emigran\ilor.
Re\in aten\ia cu deosebire personajele feminine =i, între ele, frusta, irezistibila folclo-
rist[ Valentina, animatoarea erotic[, femeie
cu trecut înc[rcat =i cu pove=ti palpitante
aduse cu sine din Rusia sovietic[. Sau dialogul memorabil despre evrei dintre rabin =i
preotul ortodox. De o expresivitate aparte
este =i scena înmormînt[rii lui Alik, cu
regia ei bizar[ =i cu interven\ia grupului de
evrei religio=i care îi „corecteaz[“ ritualul.
Imaginea „multi-culti“ de la înmormîntarea
vesel[ a pictorului e decupat[ cu simplitate
=i umor în inconfundabilul stil Uli\kaia: „În
mul\ime se aflau negri pe care nu prea îi
vedeai la înmormînt[rile evreie=ti obi=nuite. E adev[rat c[, uitîndu-te la hainele lor,
î\i d[deai seama c[ erau din lumea artistic[.
Lui Robins i se p[ru c[ recunoa=te chipul
unui b[trîn, saxofonist faimos al c[rui nume nu =i-l amintea, dar pe care îl v[zuse fie
pe coperta unei reviste, fie la televizor. Veniser[ =i cî\iva indieni sud-americani. În ce-i
prive=te pe albi, =i acolo se cînta pe mai multe
voci: erau cupluri de evrei serio=i, impun[tori, cî\iva anglosaxoni excep\ionali, se vedea
de la o po=t[ c[ sînt ni=te galeri=ti boga\i, =i
mai erau =i ru=i de toate soiurile, de la cei
cuviincio=i la pomanagii, la =napani, =i unde
mai pui c[ erau =i chercheli\i. Robins era
american la a patra genera\ie, plecase din
Rusia, dar o dat[ cu limba rus[ pierduse =i
ata=amentul romantic pentru \ara plin[ de
pericole, pentru poporul ei de apuca\i“.
pagin[ realizat[ de Cristina MANUK
8
ARARAT
Remember
POVESTEA ORFANILOR TURCIZA|I
Intrarea la Colegiul Iezuit din Aintoura
Missak Kele=ian este un
armean din Liban, colec\ionar de fotografii av]nd ca tem[
Genocidul armenesc. Citind
volumul „Leii din Mara= –
experien\a organiza\iei umanitare American Near East
Relief 1919-1922“ de Stanley
E. Kerr (1973) aten\ia i-a fost
atras[ de o fotografie ]n care
se afla Jemal Pa=a ]n fa\a
Colegiului Francez din satul
Aintoura din Liban.
}n explica\ie se spune c[
Jemal Pa=a, ministru de r[zboi ]n Imperiul Otoman ]n
timpul Primului R[zboi Mondial =i unul din responsabilii
cu planul de exterminare a armenilor a creat, ]n Liban, un
orfelinat pentru copiii armeni,
sub conducerea lui Halide Hanum, cunoscut[ pentru activit[\ile ei av]nd ca scop turcizarea orfanilor armeni.
Lu]nd aceast[ fotografie cu
el Kele=ian a vizitat Colegiul
Francez care ]nc[ mai func\ioneaz[ ]n satul Aintoura.
Aici el a cercetat arhivele Colegiului descoperind realitatea
crud[: Colegiul Francez a
fost folosit de autorit[\ile
otomane pentru turcizarea
orfanilor armeni.
Cl[direa actualului Colegiu a apar\inut, din 1657 c[lug[rilor Iezui\i. }n 1915 autorit[\ile otomane au informat
c[lug[rii c[ vor ]nchide =coala
=i le va fi confiscat[. }n circa
un an autorit[\ile otomane au
adus 800 de orfani =i 30 de
solda\i s[ locuiasc[ ]n complex. Orfelinatul a avut 10
angaja\i libanezi sub conducerea lui Nebih Bey. Turcizarea
orfanilor armeni a ]nceput din
prima zi. }n primul r]nd au fost
circumci=i =i li s-au dat nume
arabe sau turce=ti. Astfel: Harutiun Najarian a devenit Hamid Nazim, Bogos Merdanian
a devenit Bekim Mohammed,
Sarkis Sarafian a devenit
Safwad Suleyman, etc.
Mai t]rziu, Jemal Pa=a o
nume=te pe Halide Hanum
director al orfelinatului care
angajeaz[ 40 de asistente
pentru a continua turcizarea
orfanilor. Aduce 400 de copii
orfani, b[ie\i =i fete. Totalul
copiilor ajunge la 1200, din
care 1000 armeni =i 200 de
kurzi. Ca rezultat al malnutri\iei =i bolilor 300 de orfani
mor ]n urm[torii ani =i s]nt
]ngropa\i ]n curtea =colii.
Otomanii p[r[sesc Libanul
]n 1918 =i P[rintele Sarlout,
de la Ordinul Iezuit revine la
orfelinat la 7 octombrie 1919.
G[se=te 670 de orfani din
care 470 b[ie\i =i 200 de fete.
}n 1993, ]n urma extinderii Colegiului cu noi construc\ii au fost g[site resturi
umane. Osemintele celor 300
de orfani au fost re]nhumate
]n cimitirul iezuit din satul
Aintoura.
Material
pus la dispozi\ie de
Harry Koundakjian
(Associated Press)
Missak Kele=ian este corespondent al cotidianului armenesc Aztag, din Liban. Istoria turciz[rii
orfanilor armeni din satul Aintoura a fost publicat[ ]n cotidianul Aztag ]ntr-un supliment special.
Imagine a mormintelor
orfanilor ce au murit,
aflate ]n cimitirul iezuit
din satul Aintoura
Halide Hanum,
Directoarea
Orfelinatului
(]n imagine pe scaun),
=i c]teva fotografii
din acea epoc[.