articolul

•
GAZETA HÂRTIBACIULUI
•
PUBLIC
AÞIE LLUNARÃ
UNARÃ A ASOCIA
ÞIEI „„V
VALEA HÂRTIBACIUL
UI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªUL
UI AGNIT
A
PUBLICA
ASOCIAÞIEI
HÂRTIBACIULUI”
ORAªULUI
AGNITA
NumÃR
UL 50, IuLie 2010
NumÃRUL
„ªi care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie tuturor slugã” Marcu, 10.44
AP
ARE LA AGNIT
A - PREÞ: 1 LEU
APARE
AGNITA
Din SUMAR
SPITALUL DIN AGNITA
Consiliul Local al oraºului Agnita a aprobat, urmare a
hotãrârii guvernului, ca începând cu data de 1 iulie sã preia
managementul asistenþei medicale a Spitalului Orãºenesc.
Având în vedere faptul cã ºi pânã acum Casa Judeþeanã
de Asigurãri de Sãnãtate a plãtit serviciile medicale
contractate ºi cã restul cheltuielilor au fost suportate din
bugetul oraºului, datele problemei nu se schimbã prea mult.
Din informaþiile primite de la directorul spitalului,
economistul Nicolae Priºcã, am aflat cã la data preluãrii,
aceastã instituþie nu avea nici un fel de datorii ºi asta mai
ales datoritã sprijinului acordat de Consiliul Local ºi
primarul oraºului.
(continuare în pagina 3)
ACTIVITATEA
PARLAMENTARILOR
- pag. 2
DE LA OAMENI
PENTRU OAMENI - pag. 2
NE DERANJEAZ{
- pag. 2
C{LU~ERUL ARDELENESC
- pag. 2
ZILELE S{S{U~ULUI
- pag. 2
Transilvania.
Un patrimoniu în c[utarea mo`tenitorilor s[i.
- pag. 4
Fofeldea, la 200 de ani
de la na`terea lui A.T. Laurian
- pag. 4
ORTODOXIA PE VALEA
HÂRTIBACIULUI
- pag. 5 - 6
Cyan Magenta Yellow Black
• IPS LAUREN|IU LA HRAMUL
SCHITULUI „SFÂNTUL
PROOROC ILIE“ DE LA PELI~OR
• CÂND OMUL
SFIN|E~TE LOCUL
• NE VORBE~TE
P{RINTELE TEOFIL
ANOTIMPURILE
•
- pag. 7
Folclor
cules de Mircea Dr[gan
- pag. 7
Pove~ti filozofice
- pag. 7
PUBLICITATE
- pag. 8
ISTORIE ~I TRADI|IE LA ALT}NA
Localitatea Alþâna este una din cele mai mari de pe
Valea Hârtibaciului ºi spre deosebire de alte sate din
zonã, aspectul caselor ºi al uliþelor aratã cã aici se
trãieºte ºi se munceºte intens. Plecarea saºilor nu a
marcat prea mult satul, cei rãmaºi, oameni harnici ºi
activi, menþinându-i vitalitatea La aceasta a contribuit
ºi apropierea de Sibiu ºi Agnita, permiþând celor care
doreau sã lucreze, sã-ºi gãseascã mai uºor servici.
Prima atestare documentarã a localitãþii dateazã din
1291 când apare menþionatã cu denumirea de Olchana.
Totdeauna, cei care au trecut prin Alþâna au vãzut
case bine întreþinute, dovadã a hãrniciei locuitorilor.
Doar în centrul satului, în apropiere de primãrie a
dãinuit multã vreme o casã micã, cu aspect neîngrijit,
pe frontispiciul cãreia puþinii curioºi puteau afla cã a
fost construitã în anul 1508 ºi renovatã în 1870.
(continuare în pagina 3)
UN BRA| DE PREMII
Dupã ce au câºtigat Marele Premiu la festivalul din Dolj, membrii
ansamblului „Cununa” din Agnita au fost invitaþi sã participe la festivalul
concurs „Dobroge Mândrã Grãdinã” organizat de Asociaþia Pentru Culturã
Învãþãmânt ºi Turism Constanþa împreunã cu municipiul Mangalia ºi
localitãþile Eforie, Albeºti Pecineaga ºi Mihai Kogãlniceanu.
Participarea era condiþionatã de suportarea cheltuielilor de deplasare
ºi cazare de cãtre concurenþi, urmând ca ansamblurile aflate pe primele
locuri sã ia parte la faza urmãtoare a festivalului, de data aceasta pe banii
organizatorilor, ºi în compania unor ansambluri folclorice din Grecia,
Turcia, Ucraina, Macedonia, Bosnia Herþegovina, Georgia, Mexic,
Moldova, Polonia, Rusia ºi Serbia.
(continuare în pagina 3)
1 – 0 PENTRU
ROMANIA
În competiþia nesportivã dintre o maºinã nouã , tip sport, marca
Mercedes, ºi o groapã veche, marcã româneascã, a câºtigat groapa
autohtonã.
Nu-i vorbã, cã nici posesorii maºini nu sunt chiar nevinovaþi. Adicã,
au luat de bunã informaþia cã România e o þarã europeanã chiar de
chiar. Acum au vãzut cã e numai aºa, de formã.
ªi apoi, când au plecat din Sibiu spre Agnita, au întâlnit denivelãrile
din Dealu Dãii, dupã aceea au vãzut gropile nou nouþe în asfaltul
proaspãt turnat, aºa cã puteau sã lase mai încet când au dat de asfaltul
vechi cu gropi bine realizate.
Au crezut cã au maºinã tare dar s-au cam pãcãlit. Gropile noastre
au fost mai tari ºi le-au fãcut janta de aluminiu praf.
Dacã ºi cu fetele, gãsite pe undeva prin Sibiu, vor pãþi la fel o sã
aibã ce sã-ºi aminteascã de România.
•
2
G AZET
A HÂRTIBACIUL
UI
AZETA
HÂRTIBACIULUI
ACTIVITATEA PARLAMENTARILOR
Nici în acest numãr nu putem oferii informaþii despre activitatea parlamentarilor care au fos votaþi pe Valea Hârtibaciului, pentru cã
nu am primit decât comunicate cu acþiuni politice
Redacþia
DE LA OAMENI PENTRU OAMENI
Luni la ora 9,00, o autoutilitarã încãrcatã
cu îmbrãcãminte ºi alimente a plecat din
localitatea Nocrich spre Botoºani pentru a
veni în sprijinul sinistraþilor.
Cetãþenii acestei comune au înþeles cã
undeva, departe de ei, niºte oameni au cãzut
victimã stihiilor naturii ºi au rãmas fãrã
nimic. La apelul fãcut de primarul Ionel Viºa
au rãspuns majoritatea locuitorilor care au
donat îmbrãcãminte, bani sau alimente. Din
suma de 2870 de lei s-a cumpãrat fãinã albã,
zahãr ºi ulei la care s-au adãugat celelalte
alimente aduse de localnici
Cantitãþi mai mari au fost donate de
firmele „ASI NATUR” de la Þichindeal (150
kg telemea) patron Doru Iftenie ºi „ARMY
COM SRL” Nocrich (100 de pâini), patron
Victoria Viºa.
Primarul comunei a declarat cã l-a
impresionat gestul fãcut de oamenii nevoiaºi
care au þinut sã contribuie, din sãrãcia lor,
cu câte ceva pentru alþi oameni aflaþi în mai
mare nevoinþã.
Autoutilitara încãrcatã cu ajutoare va
opri la Prefectura din Botoºani de unde
acestea vor fi repartizate celor ce au nevoie
de ele.
I. B.
C{LU~ERUL ARDELENESC
Sub forma în care se cunoaºte azi,
dansul Cãluºerul din Transilvania este,
dupã unii folcloriºti un dans stilizat. Întradevãr, el este în parte un rezultat al
adaptãrilor de dansuri fecioreºti de ceatã
locale, fenomen ce a avut loc pe la
jumãtatea sec. al XIX-lea cu scopul de a
se realiza forme naþionale de exprimare
în cadrul diferitelor manifestãrii
spectaculare.
Cãrturarii transilvãneni de atunci nu
cunoºteau însã realitatea folcloricã. Ei
cãutau ca prin dascãli sã „reconstituie”
variante ºi figuri dispãrute, când în fapt
dansurile cãluºereºti, vii în memoria
þãranului român, demonstrau îndeajuns
latinitatea poporului român ºi pe aceste
meleaguri.
Jocul cãluºerilor aparþine unei sfere
sociale mai ample ºi decât jocurile
pãstoreºti. El a fost cultivat de toate
pãturile sociale, dar cu predilecþie de
cãtre þãrani. Melodia Cãluºeriului, notatã
de Ion Caioni în sec. al XVI-lea (1588) ca
Danse des Boffons ou Matthachius, nu
este altceva decât melodia Banu
Mãrãcine de azi. Cãluºerul transilvãnean
uluieºte prin diversitatea de figuri
coregrafice.
Dupã primul rãzboi mondial jocul
cãluºerilor începe sã intre într-o fazã de
dispariþie din viaþa folcloricã a satelor prin
pierderea semnificaþiilor rituale ºi
umbrirea rosturilor sale ceremoniale. El
a trãit mai mult prin spectaculozitate ºi
în virtutea tradiþiei. Aceastã împrejurare
a contribuit la valorificarea sa în cadrul
miºcãrii culturale a românilor
transilvãneni, iniþiatã ºi tutelatã de
Societatea „ASTRA” sau în timpuri mai
apropiate, de mari animatori care l-au
transpus în scenã pe generaþii. Totuºi
aceste formaþii de cãluºeri de pe scenã
nu sunt decât o imagine palidã a ceea ce
însemnau cetele din satele româneºti
care la Crãciun ºi la Rusalii trezeau la
viaþã întreaga comunitate.
Deºi, în majoritatea cazurilor, acestui
dans i se spune simplu „Cãluºer”, din
punct de vedere structural s-au evidenþiat
în timp douã tipuri, Cãluºerul (Banu
Mãrãcine) ºi Romana.
Cãluºerul este un ritm binar (2/4) ºi
au ca element auxiliar bâta, cu rol de
sprijin Banu Mãrãcine are ºi o melodie
proprie. Se danseazã în formaþie de cerc
în sens invers acelor de ceasornic
(plimbarea) ºi pe loc (ponnturile). Forma
dansului este temã cu variaþiuni. Uneori,
când vãtaful executã ponturile în
alternativã cu plimbarea ºi dansatorii îl
urmeazã, se naºte o formã de rindo.
Motivele ºi miºcãrile determinante sunt:
bãtãile pe sol, în acord ºi cu lãsarea
greutãþii, pintenii, paºii sãriþi, paºii
încruciºaþi în faþã ºi în spate, balansuri
de picioare, fluturare, paºi vârf-toc, mai
puþine bãtãi cu palmele pe labã ºi gambã
ºi foarte rar pe coapsã. Strigãturile sunt
comune ºi cu aluzie la joc.
Faptul cã la toate acestea se mai
adaugã ºi neconcordanþa dansului cu
melodia, care este de construcþie frazalã
ºi tot în ritm binar(2/4), denotã pe lângã
spectaculozitate, marea lui vechime.
Ioan Sârbu
2010
NE DERANJEAZ{
De fiecare datã când aflãm cã prin
þãri strãine românii sunt criminali, sunt
hoþi, sunt cerºetori, ne simþim revoltaþi,
pentru cã nu acestea îi caracterizeazã pe
români. Majoritatea sunt harnici, sunt
cinstiþi, sunt creºtini cu fricã de
Dumnezeu, sunt mândrii cã sunt români
ºi se strãduiesc sã facã imaginea þãrii cât
mai frumoasã.
Din pãcate, majoritatea lucrurilor
frumoase pe care le fac românii rãmân
necunoscute. Pentru cã ele fac parte din
normalitate. Pentru cã e normal sã
trãieºti fãcând fapte bune, trãind frumos
ºi cinstit.
Albul curat atrage mai puþin atenþia
decât mica patã care-l imaculeazã.
De aceea ne deranjeazã imaginea Vãii
Hârtibaciului, pãtatã de constructorii
drumului Sibiu – Agnita.
În afarã de gropile ce apar pe
neaºteptate în asfaltul proaspãt turnat,
care pânã la urmã vor fi peticite, e
deranjantã imaginea copacilor sfâºiaþi, a
cioatelor ºi crengilor ce strãjuiesc drumul
pe unde au trecut constructorii.
Dacã trebuiau înlãturaþi copacii sau
curãþate crengile care deranjau utilajele,
putea fi folosit un fierãstrãu mecanic, o
drujbã, aflatã precis în dotarea
constructorilor.
Dar, dupã cum se vede, cei care
lucreazã ºi mai ales cei care îi
supravegheazã (inginerii) duc mare lipsã
de simþ estetic, de simþ civic, de simþ etic
ºi de alte simþuri bune ºi necesare la casa
omului.
Pânã când natura va acoperii cu
lãstari ºi ierburi urmele lãsate de cei care
trebuie sã facã un lucru bun ºi frumos,
vom privi triºti imaginea dezolantã a
lucrului fãcut de mântuialã ºi din pãcate
unii vor spune cã aºa e în România, cã
aºa sunt românii ceea ce nu-i adevãrat, ºi
ne deranjeazã.
I.B.
ZILELE S{S{U~ULUI pe 21-22 august 2010
Primãria comunei Chirpãr – Consiliul Local al comunei Chirpãr prin primarul
Chirion Stãnuleþ ºi Asociaþia Obºtea Satului Sãsãuº prin preºedintele asociaþiei
Gheorghe Donu anunþã programul manifestãrilor organizate în zilele de 21-22
august 2010 sub genericul „Zilele Sãsãuºului” – prima întâlnire a fiilor satului din
toate vremurile:
21 august – orele 10,00 Simpozion „Sãsãuº - destinul unui sat de pe Ardeal”
Lansarea monografiei satului Sãsãuº – autor Mircea Drãgan Noiºteþeanul
Vizitarea circuitului ecomuzeu „Patrimoniu în pericol” ºi a obiectivelor turistice
din Sãsãuº.
Orele 15,00 – Spectacol folcloric cu sprijinul ansamblurilor folclorice ale
comunelor de pe Valea Hârtibaciului ºi a Casei de Culturã „Ilarion Cociºiu” din
Agnita
Orele 20,00 – Proiecþia filmului documentar” Sãsãuº 1960-2000” Foc de tabãrã
22 august, orele 9,00 – Slujba de sfinþire a Bisericii ortodoxe „Adormirea
Maicii Domnului” monument istoric, slujbã oficiatã de un sobor de preoþi condus
de I.P.S. prof. univ. dr. Laurenþiu Streza.
Pentru informaþii suplimentare persoanã de contact preºedintele Asociaþiei
Obºtea Satului Sãsãuº – Gheorghe Donu tel: 0744-592.767.
3
G AZET
A HÂRTIBACIUL
UI
AZETA
HÂRTIBACIULUI
ISTORIE ~I TRADI|IE SPITALUL OR{~ENESC
LA AL|ÂNA
AGNITA
2010
(continuare din pagina 1)
Toate astea pânã când lui ªtefan
Vaida, un împãtimit colecþionar de lucruri
vechi, pe care le curãþã de praf ºi de
ruginã, restaurator de obiecte din lemn,
un tânãr care vede valoarea artei ascunsã
sub patina anilor, i-a intrat în cap sã
restaureze vechiul edificiu.
A bãtut la uºi, a cãutat sprijin ºi a
reuºit ceea ce puþini credeau cã o sã
reuºeascã. A pus în valoare o casã ce
reprezintã o parte din istoria satului. Din
cele aflate de restaurator, casa a fost
proprietatea greavului Paul Gerlach,
proprietarul pãmânturilor. Casa rãmasã
din acea vreme, a fost de fapt locuinþa
servitorilor greavului.
Acum casa a fost restauratã ºi a
devenit Centru de Informare pentru
Patrimoniu ºi Centru de Meºteºuguri
Tradiþionale. Aici ºi-au gãsit adãpost ºi au
devenit utile câteva din obiectele
colecþionate de ªtefan Vaida: rãzboaie de
þesut, furci de tors, sucitoare ºi alte
ustensile folosite mai demult pentru a
realiza acele þesãturi minunate cu care
azi ne lãudãm, mai ales prin muzee.
La aceste rãzboaie de þesut, fetiþe
mândre din Alþâna vor învãþa sã facã
lucruri frumoase, dupã vechi modele
ieºite din mâinile bunicelor ºi
strãbunicelor. Alþâna este satul de pe
Valea Hârtibaciului, unde în zilele de
sãrbãtoare sunt cei mai mulþi oameni
îmbrãcaþi cu frumoasele haine ale
portului popular.
Mihai Dragomir, un reprezentant al
asociaþiei „Mioritics”, care s-a implicat în
acest proiect, a spus la inaugurare cã
realizarea acestui centru cu dublã
funcþionalitate, face parte dintr-un
program de promovare a turismului
cultural, început în urmã cu 4 ani. Prin
acest program au mai fost realizate centre
de informare în Sibiu, Sighiºoara ºi
Râºnov. Centrul din Alþâna este unicul
deschis într-un sat ºi singurul care
promoveazã meºteºuguri tradiþionale.
La acest eveniment au mai participat
ºi au vorbit despre importanþa acestuia
Matteo Rosati, reprezentant al Biroului
UNESCO din Veneþia, Adrian Baicu, de
la departamentul de Turism Cultural din
Ministerul Culturii, precum ºi primarul
comunei, Ioan Bucºã.
ªtefan Vaida, cel care a crezut în
ideea lui, a mulþumit celor care l-au
sprijinit, în special fundaþiei „Mihai
Eminescu Trust” pentru ajutorul
financiar prin care a fãcut reparaþiile
clãdirii, dar ºi asociaþiei „Mioritics”, care
s-a ocupat de amenajãrile interioare.
Dupã un scurt moment cultural
prezentat de corul din Alþâna, cei prezenþi
au fost invitaþi la Biserica Evanghelicã,
unde au ascultat un minunat concert
susþinut de mezzosoprana Claudia
Codreanu acompaniatã la orgã de pianista
Inna Oncescu. Concertul de muzicã sacrã
„In Te, Domine, speravi” a cuprins piese
muzicale de Bach, Perosi, Schubert,
Durante ºi Verdi.
În deschiderea concertului,
învãþãtoarea Rosemaria Müller,
îmbrãcatã într-un frumos costum sãsesc,
a fãcut un scurt ºi interesant istoric al
localitãþii ºi bisericii. Aºa au aflat cei
prezenþi, cã numele localitãþii provine în
urma unui concurs relizat de primii zece
saºi veniþi aici, care au tãiat pãdurea ºi
apoi au hotãrât ca numele celui mai
vrednic dintre ei sã fie ºi numele satului
pe care vroiau sã-l întemeieze. Dar
nedorind sã fie discordie între ei, au
hotãrât cã toþi sunt foarte vrednici, aºa
cã au botezat satul „alle zehn” adicã „toþi
zece”, în loc sã-i punã numele de Martin,
Johan, Michaelis, Hermann ori altul.
Despre bisericã a arãtat cã a fost
construitã pe locul unei bazilici romane
în anul 1549, cã aici a fost înmormântatã
micuþa Despina, fiica lui Iakob ºi
Eufrosina Paleologul urmaºi ai
împãraþilor bizantini, care au ajuns aici
fugind din Cluj de teama unei boli
contagioase, de care copila lor nu a
scãpat.
Tot din legendele Alþânei,
învãþãtoarea a povestit despre pariul fãcut
de greavul Paul Gerlach cu saºii, prin care
acesta se angaja sã pãrãseascã þinutul
dãcã saºii îi vor da un sipet plin cu galbeni,
o trãsurã cu 4 cai albi ºi un birjar ungur.
Saºii aveau trãsurã, dar numai trei cai albi
ºi nici sipetul nu era plin, aºa cã au apelat
la saºii din Vãrd, care le-au dat un cal ºi
galbenii necesari. De birjar ungur nu se
spune de unde au fãcut rost, dar greavul
a pierdut pariul, s-a urcat în trãsurã ºi lea lãsat saºilor pãmânturile pe care aceºtia
le-au stãpânit pânã au venit comuniºtii ºi
le-au lucrat pânã au plecat în Germania.
(continuare din pagina 1)
Datoritã lucrãrilor de reparaþii ºi a
investiþiilor fãcute în ultimii ani, spitalul are
certificare ISO, ceea ce înseamnã cã toate
activitãþile se desfãºoarã conform
standardelor.
A fost reparat acoperiºul la pavilionul de
chirurgie ºi obstreticã, s-au amenajat douã
camere cu baie ºi grup social pentru
ambulanþa Sibiu, a fost refãcutã ºi dotatã
bucãtãria spitalului, în pavilionul de chirurgie
s-au montat geamuri termopan gresie ºi
faianþã iar acum se face izolarea termicã.
Impresionantã este dotarea de la camera de
gardã a spitalului, unde s-a realizat un proiect
de telemedicinã, fiind dotatã cu aparaturã
modernã de supraveghere ºi control al
pacienþilor veniþi în stare criticã
Comitetul director al spitalului este
compus din manager ec. Nicolae Priºcã,
director medical Sorin Popa ºi director
financiar contabil ec. Mariana Sârbu.
Spitalul are 5 medici de specialitate în 5
compartimente cu 48 de paturi: medicinã
internã dr. Sorin Popa, 15 paturi; psihiatrie
dr. Gheorghe Bancoº, 9 paturi; pediatrie dr.
Sorica Bancoº, 9 paturi; chirurgie generalã
dr. Marius Bârzã, 3 paturi; obstreticã ginecologie (pentru naºteri fiziologice) dr.
Chetruº Maria 8 paturi. Mai sunt 4 paturi în
urgenþã ºi 4 pentru spitalizarea de zi. Tot cei
cinci medici de bazã asigurã ºi serviciul în
ambulatoriu, adicã la policlinica din cadrul
spitalului ºi serviciul de gardã (urgenþele).
În ceea ce priveºte calitãþile profesionale
ale medicilor agniþeni, pacienþii au numai
cuvinte de laudã ca ºi despre gradul de confort
al condiþiilor de spitalizare
În afara celor 5 compartimente în spital
mai funcþioneazã o farmacie, un laborator de
analize dr. Rodica Mãrginean ºi un laborator
de radiologie ºi imagisticã medicalã dr. Ileana
Prãvaru.
Conform normativelor spitalul are
aprobate 78 de posturi, din care sunt ocupate
72,5 ºi vacante 5,5. În aceastã situaþie mai
pot fi angajaþi 2 medici, 3 asistenþi medicali
ºi un jurist cu ½ normã.
Conform Ordinului Ministrului Sãnãtãþii,
medicii de familie din oraº ºi din zonã asigurã
continuitatea asistenþei serviciilor medicale
primare la centrul de permanenþã al
spitalului.
Pentru medicii de familie din oraº a
început construcþia unui pavilion cu 5
cabinete realizându-se totodatã ºi 4
apartamente, locuinþe de serviciu pentru
medicii specialiºti necesari.
Tariful pe caz aprobat ºi contractat cu
Casa de sãnãtate este de 1074 lei. Pentru
serviciile de urgenþã nu se primesc bani ºi
cheltuielile cu aceste cazuri sunt suportate
din bugetul spitalului. Tot din acest buget sunt
suportate ºi cheltuielile cu pacienþii proveniþi
din mediul rural, care în anul 2009 au
reprezentat 38% din total, adicã din Agnita
au fost externaþi 2187 pacienþi iar din satele
din zonã 1347.
În condiþiile în care bugetul oraºului
scade ºi solicitãrile localitãþilor din zonã la
instituþiile susþinute din acesta cresc, existã
perspectiva ca ºi comunele arondate sã
contribuie la cheltuielile cu aceste instituþii.
I. Bârsan
UN BRA| DE PREMII
(continuare din pagina 1)
În bisericã a rãmas o cristelniþã veche
din 1410, foarte valoroasã, pe care unii
din cei care au urmat saºilor au furat-o.
În bisericã sunt acum ridicate schele
ºi o echipã de restauratori reface frescele
cu scene biblice, pictate pe vremea când
saºii erau catolici ºi acoperite dupã ce au
urmat sfaturile lui Luther.
Concertul de muzicã sacrã a fost
ascultat în liniºte, cei mai mulþi auditori
participând pentru prima datã la un
asemenea moment artistic. Dupã ce s-a
încheiat, au aplaudat politicos, iar cei care
au contribuit la organizarea inaugurãrii
Centrului de Informare au revenit în
vechea casã, unde au petrecut dupã
datinã, cu cântece autohtone din
repertoriul tradiþionalelor ºezãtori locale.
I Bârsan
Pentru agniþeni efortul financiar era mare
dar ºi provocarea era pe mãsurã, având în
vedere competiþia naþionalã, în care îºi puteau
etala valoarea ºi apoi participarea la un festival
internaþional, ce le oferea membrilor
ansamblului ºansa de a prezenta frumuseþea
jocurilor ºi cântecelor de pe Hârtibaci..
Numai directorul Casei de Culturã
„Ilarion Cociºiu”, Ioan Dragoman, ºtie la câte
uºi a bãtut, pânã a reuºit sã adune suma
necesarã pentru participarea la prima fazã a
festivalului dobrogean. A fãcut acest lucru
având convingerea cã ansamblul „Cununa” se
va califica pentru festivalul internaþional.
ªi nu s-a înºelat. Agniþenii au câºtigat
locul III, primele douã fiind ocupate de
organizatori.
Acum în Casa de Culturã din Agnita sunt
etalate douã minunate plachete de
participare, un frumos medalion pentru
câºtigarea locului III ºi 8 diplome, din care 2
pentru soliºtii vocali Petronela Sandu ºi Ionuþ
Precup.
Dar cel mai senzaþional premiu a fost
primit de dansatoarea Ruxandra Pleºa care
fiind înscrisã, pe nepregãtite, la concursul de
Miss, a venit acasã cu un minunat trofeu pe
care scrie „MISS FESTIVAL”. Câºtigãtoarea
este elevã în clasa XI-a la Colegiul „AT
Laurian” ºi una din dansatoarele de bazã în
ansamblul.
O felicitãm pe ea ºi pe ceilalþi membrii
ai ansamblului „Cununa” care a primit
numeroase invitaþii de participare la
festivaluri în alte þãri dar, din pãcate, bugetul
Casei de Culturã din Agnita e prea mic pentru
lucruri aºa de mari
I Bârsan
•
•
2010
G AZET
A HÂRTIBACIUL
UI
AZETA
HÂRTIBACIULUI
Fofeldea, la 200 de ani de la Transilvania. Un patrimoniu în
c[utarea mo`tenitorilor s[i.
na`terea lui A.T. Laurian
4
Meleagurile vechiului scaun al
Nocrichului au dat þãrii douã mari
personalitãþi: baronul Samuel von
Brukenthal ºi August Treboniu Laurian.
Primul, nãscut acum 3 secole (la 1721) a
ajuns guvernatorul Transilvaniei, singurul
sas transilvãnean care a ajuns vreodatã la
o funcþie aºa de înaltã fiind ºi fondatorul
Muzeului din Sibiu; palatul construit dupã
model vienez gãzduieºte colecþii de artã
unice, deschise marelui public cu trei ani
(la 1817) înaintea inaugurãrii Muzeului
Louvre din Paris, fiind una dintre primele
instituþii de acest gen din Europa.
Cyan Magenta Yellow Black
La un secol de la naºterea lui
Brukenthal, la 9 km de Nocrich, în data de
17 iulie 1810, în satul Fofeldea se nãºtea
cea mai importantã personalitate
academicã a Transilvaniei, filologul,
istoricul, publicistul ºi omul politic August
Treboniu Laurian. Remarcându-se ca mare
patriot la 1848, fiind unul din conducãtorii
revoluþiei din Transilvania, douã decenii
mai târziu devine membru fondator al
Academiei Române, fiind singurul
academician din Transilvania care a fost
ales de douã ori preºedintele celui mai înalt
for de ºtiinþã ºi de culturã din România.
De amintit cã din totalul preºedinþilor
Academiei Române doar cinci preºedinþi
sunt din Transilvania, aceºtia fiind A.T.
Laurian (ales de douã ori) ºi câte odatã
George Bariþ, Ioan Bianu, Alexandru
Lãpedatu, ºi Ionel Haiduc; toþi ceilalþi fiind
din vechiul Regat.
Scaunul Nocrichului a dat douã mari
personalitãþi, ambele consacrându-se pe
alte meleaguri: Brukenthal la Sibiu ºi Viena
iar Laurian în Bucureºti. Întreg þinutul
(Leschkircher Stuhl) care aparþinea acestui
scaun ºi includea localitãþi diverse (Alþîna,
Chirpãr, Glîmboaca, Marpod, Sãsãuº,
Þichindeal, Peliºor, Beneºti, Ilimbav;
Fofeldea ºi Hosman) a cunoscut perioade
înfloritoare dar ºi perioade de maximã
regresie, de aici plecând pe alte meleaguri
mulþi tineri în cãutarea afirmãrii.
La acest bicentenar au þinut sã fie
prezenþi mulþi fofelzeni plecaþi pe alte
meleaguri. Pregãtirile manifestãrii au fost
importante, Primãria comunei Nocrich,
primarul Ionel Viºa ºi Asociaþia A.T.
Laurian ºi preºedintele ei Ioan Gruncã dar
ºi epitropul Ioan Chirtop, depunând toate
eforturile în acest sens. Cãminul cultural
din localitate a cunoscut o reabilitare
capitalã, spectacolul folcloric ºi evocarea
personalitãþii lui AT Laurian punând în
•
valoare investiþia fãcutã. Dar fofelzenii sunt
mândrii ºi de reparaþia drumului comunal
ce-i leagã de drumul judeþean Sibiu-Agnita,
un drum pe care primãria l-a asfaltat din
fonduri proprii, reuºind sã-ºi atragã
admiraþia tuturor oaspeþilor ce pânã nu
demult ca sã ajungã în sat trebuiau sã
înfrunte noroiul ºi ºanþurile adânci. Iar
pentru ca satul sã trãiascã bucuria revederii
fofelzenilor, Consiliul Judeþean Sibiu a
pietruit atât drumul spre biserica
monument istoric „Sf. Vasile” cât ºi spre
vechiul cimitir greco-catolic.
La aniversare a par ticipat
reprezentantul Academiei Române,
academicianul Ioan Aurel Pop,
preºedintele Consiliului Judeþean Sibiu,
Martin Bottesch, directorul Bibliotecii
ASTRA Ion Onuc Nemeº, Alexiu Tatu –
directorul Arhivelor Statului filiala Sibiu,
conducerea Colegiului AT Laurian Agnita
ºi alþi invitaþi din instituþii sibiene. Cu toþii
au þinut sã vadã viitoarele repere turistice
ale satului: a) colecþia muzealã din casa
parohialã, o colecþie micã dar foarte
valoroasã ce trebuie sã fie pusã în valoare,
o primã icoanã (datatã la 1868) restauratã
de d-na Alina G. Ionescu, la C.N.M.
ASTRA, a trezit admiraþia tuturor; b) vila
Cordiana, unde la parter s-a organizat o
colecþie documentarã ºi, mai nou, ºi
obiecte de mobilier casnic ºi mecanismul
ceasului – toate acestea întregind zestrea
localitãþii.
Dacã prima parte a manifestãrii a
reprezentat-o sfânta slujbã oficiatã de
tânãrul paroh al satului Ioan Dumitru
Tatoiu, finalul manifestãrilor a prilejuit
prezentarea unei gospodãrii þãrãneºti
autentice pãstratã cu dragoste ºi multã
dãruire de familia Ioan ºi Maria Bibu.
O zi de varã frumoasã pentru sutele
de fofelzeni reveniþi acasã, o zi pentru care
gazdele sãrbãtorii Primãria Comunei
Nocrich, Asociaþia AT Laurian, Parohia
Ortodoxã Fofeldea au muncit luni de zile,
toate detaliile trebuind sã fie pregãtite cu
multã grijã.
O zi de speranþã pentru unii, o zi de
amintiri pentru alþii, o clipã de eternitate
pentru satul transilvãnean. Sã dea Domnul
sãnãtate tuturor ce încã mai poartã grija
satelor noastre pentru cã prin munca
fiecãruia mai existã o speranþã pentru
aceste comunitãþi uitate de lume ºi de timp.
Nu trebuie niciodatã sã uitãm cã aici s-au
nãscut personalitãþile neamului, aici au
trãit familiile ºi înaintaºii noºtri ºi nicãieri
– pe aceastã lume – nu este mai bine ca
ACASÃ.
„Am cunoscut Cetatea ºi Biserica
Evanghelicã C.A. din satul Dealu Frumos Schönberg în vara anului 1982, ºi impresia
cu care am rãmas pentru multã vreme a fost
cã m-am pomenit dintr-o datã într-o aºezare
de poveste din Fraþii Grimm” aºa începe conf.
univ. dr. arh.. Sergiu Nistor o lucrare
emblematicã în galeria cãrþilor de specialitate
din domeniul patrimoniului.
ºi un nou destin acestei civilizaþii, „adevãratã
paradigmã a frumuseþii ºi a dârzeniei
oamenilor”, aºa cum o defineºte autorul. Aºa
s-a nãscut Centrul de Studii pentru
Arhitecturã Vernacularã Dealu Frumos –
Schönberg, un „tribut adus celor care neau lãsat creaþia lor pentru ca noi sã o
putem da generaþiilor viitoare”.
Lucrarea lansatã trage un semnal de
Ultimele douã decenii au reprezentat
pentru Valea Hârtibaciului ºi-n general pentru
sudul Transilvaniei rãsturnãri dramatice de
situaþii. Plecarea masivã bruscã a aproape
200.000 de saºi a distrus civilizaþii sãteºti
multiseculare, comunitãþile locale rãmase,
restructurându-se rapid în jurul comunitãþilor
de þigani majoritare, fiind lipsite de capacitãþi
organizatorice, instituþionale ºi economice
notabile. Riscul ca patrimoniu cultural
excepþional rãmas sã fie vandalizat ºi distrus
era evident, astfel încât forurile UNESCO au
înscris în Lista Patrimoniului Mondial, în
1993, Biertanul iar, în 1999, Sighiºoara ºi
satele Cîlnic, Prejmer, Dîrjiu, Viscri, Valea
Viilor ºi Saschiz.
Dacã bisericile fortificate incluse în
patrimoniul mondial au o perspectiva a
„salvãrii” prin proceduri de conservare ºi
restaurare speciale, ce se întâmplã cu salba
de biserici fortificate care nu au fost incluse
în aceastã listã?
Autorul identificã mai multe scenarii
posibile pentru acest patrimoniu:
1: Un patrimoniu cultural cu moºtenitori
de mult plecaþi ºi prea bãtrâni ca sã-ºi reclame
înapoi proprietãþile;
2. Un patrimoniu recuperat de
comunitãþi ori de persoane fie incapabile fie
în imposibilitatea de a-ºi îngriji bunurile, prin
adaptarea utilizãrii lor nevoilor
contemporane;
3. Un patrimoniu alienat din punct de
vedere funcþional în raport cu colectivitatea
ºi înstrãinat a doua oarã, atât juridic cât ºi
cultural.
Cetãþii ºi bisericii evanghelice din Dealu
Frumos i s-ar fi aplicat al doilea scenariu,
comunitatea localã neavând capacitatea de a
conserva ºi valorifica moºtenirea rãmasã.
Astfel, iniþiativa Universitãþii de Arhitecturã
ºi Urbanism „Ion Mincu”, în principal a
rectorului prof. Emil Barbu (Mac) Popescu
ºi a conf. Sergiu Nistor de a prelua acest
ansamblu istoric ºi a arãta studenþilor ºi, în
fapt, lumii întregi, cum se reabiliteazã
patrimoniul arhitectural este remarcabilã.
În 2003 Universitatea preia de la
Episcopia Evanghelicã C.A. prin contract de
comodat, pentru 25 de ani, cetatea fortificatã
de la Dealu Frumos dându-se astfel o ºansã
alarmã asupra situaþiei tuturor siturilor
similare, autorul exprimându-ºi ambiþia de a
înþelege mesajul transmis de aceste
monumente peste veacuri, rememorându-l pe
criticul de artã ºi filozoful John Ruskin,
cunoscut pentru studiile sale aprofundate
asupra arhitecturii ºi artelor plastice
susþinãtorul tezei potrivitã cãreia „numai o
societate nobilã poate genera o artã de
înaltã elevaþie spiritualã”. Obstinaþia de a
nu pierde legãtura cu trecutul l-a determinat
sã exercite o criticã radicalã a procesului de
industrializare, ca ºi a efectelor
dezumanizante pe care acesta le implicã.
Ruskin nu a ezitat sã preconizeze întoarcerea
la vârsta breslelor meºteºugãreºti, încurajând
activitatea artizanalã, în total dispreþ faþã de
realizãrile tehnologiei. Revolta lui era ºi una
de ordin moral, nu numai economic ºi estetic,
considerând cã industrializarea perverteºte
ºi opacizeazã spiritul ºi distruge ingenuitatea
naturii.
Ruskin arãta cã „una din condiþiile trudei
omeneºti stã în acea proporþie dintre timpul
sãdirii ºi cel al culesului, în care stã bogãþia
roditoare a fructului, ºi în general cu cât
plasãm mai departe þelurile noastre ºi dorim
mai puþin sã fim noi înºine martorii
rezultatelor trudei noastre, cu atât mai mare
ºi mai bogatã va fi mãsura succesului nostru.
Profitul celor de lângã noi nu poate fi
egalat de beneficiul celor care ne vor
urma”. (...) „Existã douã datorii ale
arhitecturii naþionale care nu pot fi
ocolite: sã facã astfel ca arhitectura
prezentului sã dãinuiascã la scara
istoriei, ºi sã o pãstreze, ca o bijuterie de
nepreþuit pe cea a epocilor trecute”
Peste 200 de biserici fortificate au un
destin incert, aceasta însemnând „deseori
incapacitate de întreþinere, abandon
funcþional sau chiar ruinare. În fapt, în sud
estul Transilvaniei patrimoniul cultural al
comunitãþilor evanghelice a rãmas în multe
locuri fãrã moºtenitori”.
Nici o prezentare nu poate echivala cu
lectura cãrþii, o lecturã facilã pentru toate
vârstele, indiferent de pregãtire ºi experienþã.
O carte ce meritã cititã de toþi cei care
mai cred în destinul satului românesc ºi nu
numai.
Paginã realizatã de Marius Halmaghi
•
•
•
ORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUI
Foaie edit
atã de Pro
topopia
tul Ort
odo
x Agnit
a
edita
Prot
opopiatul
Ortodo
odox
Agnita
Anul iiI, nr. 27, IuLie 2010
„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )
CÂND OMUL SFIN|E~TE LOCUL
A trecut mai bine de un an de când,
în Duminica Floriilor, tânãrul Nicolae
Cristian Sasu a fost hirotonit de
P.S.Andrei Fãgãrãºanu, primind sfânta
tainã a preoþiei ºi numit sã slujeascã în
biserica din Merghindeal.
Din cuvântul adresat atunci
credincioºilor, atât de cãtre EpiscopulVicar P. S. Andrei Fãgãrãºanul, cât ºi de
Protopopul Ioan Jurcã, am dedus cã în
parohia Merghindeal nu exista armonia
necesarã pentru ca treburile bisericeºti sã
funcþioneze normal. Având mai multe
informaþii în acest sens, P. S. Andrei
atrãgea atenþia credincioºilor cã „preotul
nu este sluga comunitãþii, ci slujitorul
bisericii”, iar consiliul parohial trebuie sãi fie alãturi. Aceastã remarcã era
confirmatã de aspectul interior ºi exterior
al sfântului lãcaº. De la acoperiº ºi pânã la
duºumea se putea vedea cã interesul
credincioºilor pentru bisericã era destul
de scãzut.
Acum, la sãvârºirea primului maslu
de obºte, dupã hirotonirea noului preot,
schimbãrile petrecute la biserica din
Merghindeal sunt evidente. A fost înlocuit
acoperiºul, s-au înlocuit geamurile ºi
biserica este mai luminoasã, iar covoarele
nu mai acoperã o duºumea stricatã, ci o
placã de beton proaspãt turnatã. Sfântul
lãcaº miroase a prospeþime ºi curãþenie.
Nu doar biserica aratã altfel, ci ºi
mulþimea credincioºilor veniþi la Sfântul
Maslu. Au fost mai mulþi decât la
hirotonire ºi mai aplecaþi spre rugãciune.
Ceea ce înseamnã cã noul preot n-a lucrat
numai la zidurile bisericii, ci ºi la sufletul
enoriaºilor.
Din cele spuse de epitropul Cornel
Fleºaru, am înþeles cã lucrãrile la bisericã
sunt doar la început. Activitatea preotului
a mobilizat atât consiliul bisericesc, cât
ºi întreaga comunitate a parohiei. Vãzând
dãruirea cu care preotul se implicã pentru
bisericã, credincioºii din Merghindeal iau venit alãturi. Lângã bisericã a prins
contur un loc de parcare. Dar cea mai
importantã lucrare pe care ºi-o doresc
merghindelenii este repictarea bisericii,
acum destul de sãracã în imagini.
Epitropul vrea sã fie cea mai frumoasã
bisericã din zonã ºi este convins cã acum
acest lucru este foarte posibil.
La acest prim maslu organizat de
preotul Nicolae Cristian, i-au fost alãturi
preotul Protopop Ioan Jurcã ºi preoþii
Nicolae Mãrginean, Mihai Naicu, Nicolae
Godan, Marius Rebegel ºi Cosmin
Coºorean, sub patrafirele cãrora
credincioºii au îngenunchiat ºi s-au rugat
pentru milã, iertare de pãcate ºi ajutor
dumnezeiesc.
La sfârºitul sfintei slujbe, preotul
Protopop Ioan Jurcã i-a binecuvântat pe
credincioºi, remarcând schimbãrile
apãrute în parohie de la instalarea
preotului Nicolae Cristian ºi i-a îndemnat
sã-i fie în continuare alãturi, prezenþi în
bisericã, urmând cuvântul evangheliei
care îi va feri de patimi ºi de rãutãþi.
I. Bârsan
IPS LAUREN|IU LA HRAMUL SCHITULUI
„SFÂNTUL PROOROC ILIE“ DE LA PELI~OR
Cyan Magenta Yellow Black
Înalt Preasfinþitul Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, a oficiat Sfânta
Liturghie din ziua Sfântului Prooroc Ilie la schitul de lângã satul Peliºor,
judeþul Sibiu. Aºezãmântul monahal ocrotit de marele prooroc al Vechiului
Testament, deºi construit doar de câþiva ani, a devenit un important centru
spiritual. An de an, pelerini din zonã, dar ºi din alte pãrþi, poposesc aici pentru
a se bucura de momente duhovniceºti deosebite ºi pentru a participa la
slujbele religioase oficiate aici dupã un programul intens, asemãnãtor celor
de la marile mãnãstiri din þarã.
•
Aºezat într-un cadru natural de vis, între oraºele Agnita ºi Mediaº, Schitul “Sfântul
Prooroc Ilie”, de lângã satul Peliºor, judeþul Sibiu, este de câþiva ani un important
punct de pelerinaj pentru credincioºii din zonã. În ziua hramului, sute de credincioºi
vin la schit sã se roage, sã fie binecuvântaþi de soborul de preoþi ºi sã uite pentru
câteva ore de aglomeraþia urbanã pentru a cãpãta liniºtea interioarã. La hramul din
acest an, pelerinii au venit de dimineaþã la schit pentru a-l întâmpina, alãturi de
obºte, pe Înalt Preasfinþitul Mitropolit Laurenþiu, care a oficiat Sfânta Liturghie în
aer liber, înconjurat de un sobor de preoþi ºi diaconi. În faþa altarului din aer liber,
credincioºii s-au ferit de razele necruþãtoare ale soarelui într-un cort de armatã ºi au
depãºit astfel orice greutate în a se bucura de sãrbãtoarea aºezãmântului monahal de
la Peliºor. Din soborul de preoþi au fãcut parte exarhul mãnãstirilor din Arhiepiscopia
Sibiului, arhimandritul Visarion Joantã, precum ºi parohi din localitãþile învecinate.
Au fost prezenþi la hram ºi oamenii apropiaþi schitului, care au sprijinit de-a lungul
timpului lucrãrile de construcþie de aici.
Falºii dumnezei
În cuvântul de învãþãturã de la Sfânta Liturghie, Înalt Preasfinþitul Laurenþiu a
amintit principalele minuni fãcute de Sfântul Ilie ºi a evidenþiat chemarea ºi misiunea
pe care le-a avut proorocul. “Întâi de toate, vedem cã Dumnezeu l-a încredinþat pe
Sfântul Ilie ºi i-a dat puterea de a-L mãrturisi în faþa pãgânilor. Ne amintim de istorisirea
pilduitoare a minunii fãcutã în faþa regelui Ahab ºi mai ales în faþa reginei Izabela,
care adusese 40 de preoþi slujitori la templele pãgâne. Sfântul Ilie a cerut regelui ºi
reginei sã participe la o demonstraþie, pentru a vedea care este adevãratul Dumnezeu.
A poruncit ca fiecare sã aducã jertfã lui Dumnezeu, sã sacrifice un animal pus pe
altar sã fie ars. Dacã fumul se ridica spre cer, cãtre Dumnezeu, amintindu-ne de
jertfele lui Cain ºi Abel, era semn cã jertfa era primitã. Cei 40 de slujitori la idoli au
zidit altarele ºi au invocat pe zeii lor pentru a trimite foc din cer ca sã aprindã altarul,
dar nu s-a întâmplat nimic.
(continuare în pagina 6)
•
2010
ORTODOXIA PE VALEA HÂRTIBACIULUI
IPS LAUREN|IU LA HRAMUL SCHITULUI
„SFÂNTUL PROOROC ILIE“ DE LA PELI~OR
6
(continuare din pagina 5)
Ctitoria familiei Piloiu
Atunci, Sfântul Ilie a zidit altarul, a pus jertfa pe altar, a poruncit sã se
toarne apã multã, pentru a nu se crede cã a fost foc ascuns. ªi s-a rugat Sfântul
cu puterea sa de foc, cu credinþa lui puternicã ºi a zis: “Doamne, Dumnezeul
lui Israel, ascultã pe robul Tãu ºi trimite foc din cer asupra acestui jertfelnic ºi
dovedeºte cã tu eºti adevãratul Dumnezeu”. ªi îndatã s-a coborât foc din cer ºi
a mistuit jertfa lui Ilie. S-a dovedit, astfel, care este adevãratul Dumnezeu ºi a
pus sã fie omorâþi acei falºi profeþi, închinãtori la dumnezei imaginari. Sfântul
Ilie, slujitor al adevãratului Dumnezeu, L-a fãcut astfel cunoscut oamenilor.
Dar pentru noi, cei de astãzi, pilda aceasta este doar o întâmplare pe care o
avem trecutã în viaþa sfântului? ªi noi suntem tentaþi, provocaþi, dispuºi deseori
sã-l înlocuim pe adevãratul Dumnezeu cu idoli pe care noi îi fabricãm. Ei þin
de plãcerile noastre ºi de bunurile acestei lumi trecãtoare. Ei sunt dumnezei
falºi, trecãtori, pentru cã oricâte bogãþii am aduna în aceastã viaþã, le pierdem
într-o clipitã. Vedem cum se pot pierde, dar vedem ºi cum Dumnezeu ni se
dezvãluie nouã, ni se face cunoscut prin Fiul Sãu, care ne-a rãscumpãrat pe
noi ºi ne împãrtãºeºte de comuniunea cu El, prin împãrtãºirea cu Trupul ºi
Sângele Sãu”, a spus Pãrintele Mitropolit.
Pãrintele exarh Visarion a mulþumit, la final, Înalt Preasfinþitului Laurenþiu
pentru prezenþa la hramul mãnãstirii ºi pentru grija pe care întâistãtãtorul
Mitropoliei Ardealului o are faþã de viaþa monahalã din Arhiepiscopia Sibiului.
Mulþumiri au venit ºi din partea obºtii schitului, adresate prin stareþa
Teoctista Ababei.
Schitul “Sfântul Prooroc Ilie” de la Peliºor a fost înfiinþat în 2005, prin
jertfa familiei de oieri Piloiu. În acelaºi an, s-a turnat placa de beton pe care a
fost construitã biserica de lemn a schitului. Prima slujbã s-a oficiat pe 20 iulie
2005. Din noiembrie 2005 pânã pe 26 decembrie 2005, când s-au finalizat
lucrãrile la bisericã, membrii familiei Piloiu, fraþii Gheorghe, Ilie, Vasile ºi
Spiridon, sprijiniþi de familia Toma din Moºna, au trudit cu multã dragoste
pentru a zidi lãcaºul de cult. În 2006, pãrintele Iulian Ababei a fost numit
egumen, iar câþiva monahi ºi fraþi au venit la schit pentru a vieþui aici. În
acelaºi an s-a început construcþia corpului de chilii, unde se aflã ºi sala de
mese pentru 150 de persoane, bucãtãria ºi alte anexe. Din 2008, aºezãmântul
a fost transformat în schit de maici ºi a fost numitã stareþã monahia Teoctista
Ababei.
“Ne mândrim cã avem un schit aici”
Constantin, 43 ani: “Ne simþim foarte bine la slujbã. Este un schit nou,
care ne aduce o mare bucurie, pentru cã nu am avut prin zonã vreo mãnãstire.
Oamenii sunt foarte liniºtiþi când vin aici ºi se vede cã trãiesc aceste momente
duhovniceºti”
Emil Urdea, 61 ani: “Ne mândrim cã avem un schit aici, la Peliºor, pentru
cã, aºa, lumea ne cunoaºte mai bine ºi aude ºi de satul nostru. Slujba de astãzi
a fost de neuitat pentru noi toþi”
Eufimia Dorobãþ, 52 ani: “Este un moment emoþionant. Sunt în trecere
pe aici ºi mã bucur cã m-am oprit la acest schit ºi particip la o slujbã atât de
înãlþãtoare”
ªtefan MÃRCULEÞ
(Preluare din Ziarul Lumina, Ediþia de Transilvania, joi, 22 iulie 2010)
NE VORBE~TE P{RINTELE TEOFIL
Dac[ faci altfel decât crezi, cu vremea,
ajungi s[ crezi cum faci
Pãcatul este o noþiune religioasã. Nu
vorbesc despre pãcat, nu pun problema
pãcatului cei care nu cred în Dumnezeu. Noi,
creºtinii, trebuie sã ºtim ce este pãcatul. Pentru
cã dacã este vorba sã ne pocãim, ne pocãim de
pãcate. Ce este pãcatul, de fapt? Cei care au
fãcut Teologia ºtiu cã în Sfânta Scripturã a
Noului Testament, respectiv în Epistola întâi
soborniceascã a Sfântului Evanghelist Ioan e
scris: “Pãcatul este cãlcarea Legii”. Iar Pãrinþii
cei duhovniceºti ºi cei ce se ocupã cu viaþa
duhovniceascã precizeazã: “Pãcatul este
cãlcarea Legii lui Dumnezeu cu deplinã voinþã
ºi ºtiinþã.” Deci ºtii ceea ce îþi cere Dumnezeu
ºi tu nu faci ceea ce-þi cere Dumnezeu, ci faci
ceva împotrivã, atunci eºti cãlcãtor de Lege ºi
faci pãcat.
Pãcatul are douã înfãþiºãri. O înfãþiºare care
îi aduce omului vina pentru pãcat, deci îl face
pe om vinovat înaintea lui Dumnezeu, ºi mai
are un aspect, anume acela cã îl deformeazã pe
om lãuntric. Îl schimbã pe om din om bun în
om rãu, din om drept în om nedrept, de fapt
este ca un fel de boalã care îºi pune pecetea pe
existenþa omului. Noi trebuie sã urmãrim douã
lucruri prin credinþã: sã ni se ºteargã pãcatele,
sã ni se ierte pãcatele, ºi pentru aceasta avem
pocãinþa ºi Sfânta Tainã a Pocãinþei pentru
iertarea pãcatelor; ºi în acelaºi timp, sã se
împuþineze, sã se nimiceascã urmãrile pãcatului
din viaþa noastrã, sã ne înzdrãvenim. Sã se
înlãture de pe viaþa noastrã petele care s-au
adãugat prin pãcate sau deprinderile cele rele
Motto: „Sunt mare pentru cei ce mã ascultã,
sunt mic pentru cei ce nu mã ascultã
ºi sunt de nimic pentru cei ce mã ocolesc”
pe care le avem în fiinþa noastrã, de pe urma
pãcatului. Pentru cã pãcatul, repetându-se, duce
la patimã, iar patima este o înrobire. Cuvântul
patimã înseamnã, de fapt, boalã. Înseamnã ceva
strãin de fiinþa omeneascã, înseamnã ceva ce
trebuie înlãturat. ªi la aceasta ne ajutã
Dumnezeu. Noi singuri nu ne putem elibera
de rãutãþile care s-au adãugat la viaþa noastrã.
Cel mai grav rezultat al pãcatului este cã
învârtoºeazã pe om, îl face din credincios
necredincios. Cineva spunea cã dacã faci altfel
decât crezi, cu vremea, ajungi sã crezi cum faci.
Þi se schimbã mintea dupã faptele tale.
Gândeºti cã eºti pe calea cea bunã ºi tu nu eºti
pe cale bunã. Pãrintele Arsenie avea o vorbã în
legãturã cu omul care se socoteºte nedreptãþit
ºi el este de fapt osândit pentru pãcatele sale.
Zicea cã “bobul de grâu se preschimbã în
tãciune, iar el, tãciunele, se crede grâu
nedreptãþit”. Cu alte cuvinte, deºi bobul lui de
grâu se preschimbã în
COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA
tãciune ºi nu mai este
Ortodoxia pe Valea Hârtibaciului
bob de grâu, el zice cã
Str. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269510325
i se spune tãciune fãrã
Preºedinte: Pr. Protopop Ioan Jurca
sã fie tãciune. În
Redactori responsabili: Pr. Naicu Mihai
Pr. Coºorean Axente-Cosmin
realitate, eºti tãciune
Colectivul de redacþie: Pr. Nicolae Mãrginean (Agnita), Pr. Nicolae Piroº (Bârghiº),
din cer pânã în
Pr. Teofil Gârbacea (Iacobeni), Pr. Alexandru Copãceanu (Sãsãuºi), Pr. Aurel Avram
pãmânt ºi tu te crezi
(Nocrich), Pr. Nicolae Dorin Dumbravã (Mihãileni), Pr. Calin Roajda (Hosman), Pr.
Dumitru Iridon (Ighiºu Vechi), Pr. Marius Rebegel (Ruja), Pr. Nicu Lazãr (Brãdeni)
grâu nedreptãþit.
(Pãrintele Teofil
Pãrãian, Bucuriile
credinþei)
Colaboratori: Luminiþa Feldara, Bogdan Foloba
Tehnoredactor: Nicolae Hodiº
Tiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape Sibiu
Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacþiei
sau pe e-mail la adresa [email protected]
2010
Folclor cules de Mircea Dr[gan
FOAIE VERDE MATOSTAT,
Foaie verde matostat,
M-a fãcut maica bãiat.
M-a fãcut, m-a legãnat.
M-a legãnat cu picioru’
ªi din furcã-a tras fuioru’.
M-am fãcut mai mãricel,
M-a luat tata dupã el.
La sapã, la plug s-ajut,
Om de muncã m-a fãcut.
Dar n-a trecut multã vreme,
Vãd cã patria mã cere.
Mã cere sã biruiesc,
Fraþii sã mi-i dezrobesc
De sub jugul unguresc.
Dan Ioan, 75 de ani,Retiº,
2 VIII 1981 (notat de el în
1926)
TE-AM VÃZ’T, BÃDIÞÃ, PRIN SAT,
Te-am vãzut, bãdiþã prin sat,
Erai tare supãrat.
ªi mai ieri de dimineaþã
Te-am vãzut galben la faþã.
Nu ºtiu de ce boalã zaci,
Ori, bade, numa’te faci.
Întreba-te-aº, dar mi-i teamã
Cã nu mi-i bãga în samã.
Întreba-te-aº, dar mi-i fricã
Cã nu-mi vei zice nimicã
Bate vântu’ printre duzi
ªi ploaia prin cucuruz;
De-ai veni, bade, veni,
C-un sãrut te-aº lecui.
ª-aºa doinã þ-aº cânta,
De-ai uita de boala grea.
ª-ai uita de supãrare
Cu mine-n braþele tale.
ª-ai uita cã ne-am sfãdit
ªi cã de-un an n-am vorbit.
ª-asarã-am stat la portiþã,
Te-aºteptam sã vii, bãdiþã.
Treceau fete ºi flãcãi,
Tu nu erai printre ei.
ª-atunci am intrat în casã
ªi mi-am pus capu’ pe masã,
ª-am oftat, bade, din greu
ª-am strigat numele tãu.
ª-am stins lampa supãratã,
Nimenea sã nu mã vadã.
Cãluþiu Ileana, 48 de ani, Ighiº,
9 febr.1983
7
G AZET
A HÂRTIBACIUL
UI
AZETA
HÂRTIBACIULUI
DAN HERCIU EI S-AU N{SCUT @N AUGUST
emoþie voluntarã
iubita mea când e deprimatã
îºi ia din sertar cearcãne ºi riduri
fãcându-ºi operaþii inestetice
ºtiu din obiºnuinþã cã trebuie sã plec
fãrã sã mai bat la uºã
ºi fãrã sã mai adun trandafirii
ce vor zâmbi strâmb
printre paharele sparte
ceea ce îmi place cel mai mult
este faptul cã post-depresie
iubita mea este întotdeauna mai frumoasã
decât înainte
ºi trebuie sã-mi amintesc
sã o cuceresc din nou
TATIANA
BENCHEA
Nici cuºcã nu mai vreau, nici mlaºtini!
ªi nici s-adun scursori,
coºmare ori vise ne-nplinite.
în marº forþat,
fãrã scãpare, fãrã cer, fãrã speranþã
eu moale, alergând
nãucã prin coridor de timp.
Cum sã gãsesc lumina în adâncimi de trup?
Cum sã aprind din aºchii de speranþã
mici focuri disperate
din care într-o zi sã reaprind rotunda,
aburinda
flacãra soarelui interior?
Timpul vampir îmi pare cã s-a lipit de aripi
Eu caut poarta care duce
cãtre lumina visului
intactã.
1 aug
2 aug
3 aug
4 aug
5 aug
5 aug
6 aug
6 aug
6 aug
7 aug
8 aug
8 aug
10 aug
10 aug
10 aug
10 aug
13 aug
14 aug
15 aug
18 aug
21 aug
22 aug
23 aug
27 aug
27 aug
27 aug
27 de ani
28 aug
28 aug
29 aug
29 aug
30 aug
31 aug
88 de ani
88 de ani
89 de ani
97 de ani
80 de ani
80 de ani
88 de ani
87 de ani
80 de ani
83 de ani
81 de ani
80 de ani
92 de ani
85 de ani
83 de ani
81 de ani
82 de ani
83 de ani
82 de ani
89 de ani
90 de ani
85 de ani
83 de ani
91 de ani
86 de ani
86 de ani
82 de ani
86 de ani
81 de ani
82 de ani
81 de ani
80 de ani
86 de ani
Sãsãuº
Merghindeal
Ilimbav
Hosman
Ilimbav
Mihãileni
Retiº
Coveº
Moardãº
Coveº
Metiº
Retiº
Marpod
Brãdeni
Dealu Frumos
Marpod
Beneºti
Rãvãºel
Merghindeal
Brãdeni
Dealu frumos
Chirpãr
Merghindeal
Metiº
Alþâna
Ghijasa de Sus
Beneºti
Ruja
Alþâna
Merghindeal
Mihãileni
Brãdeni
Coveº
Noi le dorim sãnãtate, bãtrâneþe liniºtitã ºi bucurii din partea urmaºilor.
N.R. Ne cerem scuze pentru eventualele erori apãrute din cauza neactualizãrii listelor.
N.R. Domnului Zdravcu Ioan din Agnita care a împlinit în 28 iulie 88 de ani, îi urãm:
MULTÃ SÃNÃTATE!
Pove~ti filozofice
GÂNDIREA POZITIVÃ
Un tânãr englez beat turtã l-a cãutat într-o zi pe Norman Vincent Peale, autorul unei
cãrþi celebre, „The Power of Positive Thinking”. Tânãrul l-a întrebat care era dupã pãrerea
lui deosebirea dintre gândirea pozitivã ºi gândirea negativã.
Observând imediat starea tânãrului vizitator, Peale i-a spus:
- Veniþi altã datã, când veþi fi treaz, ºi voi fi încântat sã vã rãspund.
- Vã mulþumesc, a rãspuns tânãrul, dar când sunt treaz, puþin îmi pasã.
BUSOLA
Niºte cãlãtori care strãbãteau deºertul au gãsit o busolã ºi s-au grãbit sã i-o arate lui
Nastratin, întrebându-l:
- Ce-i asta?
Nastratin a luat busola, a întors-o pe toate pãrþile ºi a izbucnit într-un plâns cu suspine.
Dupã o clipã s-a oprit din plâns ºi a pornit sã râdã cu hohote.
- De ce plângi? ªi de ce râzi ? l-au întrebat cãlãtorii.
- Am izbucnit în plâns când m-am gândit la prostia voastrã, a rãspuns Nastratin,
pentru cã nu ºtiþi ce este. Apoi am început sã râd gândindu-mã la prostia mea, pentru cã
nici eu nu ºtiu ce este.
TOATE PLUGURILE ARÃ
Toate plugurile arã
La holda de primãvarã,
Numa’ plugu’ badiului
Stã în vârfu’ dealului.
Nici nu arã, nici scoboarã,
Da-ºi bate boii sã moarã.
Trece mândra pe-acolea
ªi din grai aºa grãia:
Nu mai bate, bade, boii,
Cã nu-i vina boilor,
Cã-i vina mândruþelor.
Desfã, mândro, ce-ai fãcut,
Sã nu-mi bat boii mai mult.
Ce-am fãcut, nu pot desface,
Cã nu þ-am fãcut sã zaci,
Da þ-am fãcut sã mã placi.
ªi nu þ-am fãcut sã mori,
Da þ-am fãcut sã te-nsori.
ªi nu þ-am fãcut sã chei,
Da þ-am fãcut sã mã iei.
Frãþilã Maria (a Sâmului),
75 de ani,
Sãsãuºi, 25 august 1982
Gavrea Maria
Bãrtuº Maria
Sopa Ana
Gârlea Fimea
Aldea Maria
Gheorghea Maria
Fliter Iudifta
Cioca Traian
Sandor Maria
Niþu Maria
Schuster Maria
Barbu Emil
Giorgica Ioan
Becheº Nicolae
Oros Viorica
Sander Ana
Vasiu Maria
Togan Maria
Zimmer Ioan
Gherghel Ortenzia
Brezai Ioan
Bunea Ana
Buta Cornelia
Moga Emilian
Aron Viorica
Oprean Ioan
Muntean maria
Moraru Marioara
Trif Elisabeta
Urea Elena
Puºcaº Eugenia
Longhin Emil
Andrei Traian
ANOTIMPURILE
BAGÃ, DOAMNE,
LUNA-N NOR,
Bagã, Doamne, luna-n nor
Sã mã duc unde mi-i dor.
Bagã, Doamne, luna-n ceaþã,
Sã mã duc la mândra-n braþe.
Mândra mea e retiºanã,
Þucu-i ochii º-o sprânceanã;
ªi cercelu’ din ureche,
Cine m-o vedea, sã crepe.
Bagã, Doamne, luna-n stele,
Sã mã duc unde mi-i jele.
Ori vrea mândra, ori nu vrea,
Tot mã duc sara la ea.
Dorobanþ Vergil, 72 de ani,
Retiº, 10 aprilie 1978
Într-un loc – care o fi acela nu poate ºti
nimeni – stau în raiul tuturor bunãtãþilor ºi
Anotimpurile.
Primãvara e o femeie tinericã, cu boi
plãcut, dar cam deºucheatã, cãci stã îmbrãcatã
ºi-ncãlþatã pe o bucatã de pãmânt cu o dungã
de iarbã verde ºi alta de pãmânt uscat, încã
neînverzit, iar, printre ele, o dungã de apã ºi
una de glod. În mijlocul acestui loc este un
pom în floare, dar de-abia înmugurit.
Vara e tot o fatã tânãrã ºi frumoasã, dar
bine legatã. E numai în cãmaºã ºi se plimbã
printre flori de toate culorile ºi cu toate
mirosurile, mângâindu-le ºi vorbind cu ele.
Pomii sunt încãrcaþi cu fructe coapte, cireºe,
pere, mere, viºine, care de care mai rumene
ºi mai ochioase, ce râd dintre frunzele verzi
ca pielea buratecului.
Toamna e tot o femeie, îmbrãcatã bine
ºi c-un cojocel cu râuri ºi bumbi de aur. E
frumoasã coz, înaltã ºi mlãdioasã, dar deºi
zâmbetul îi înfloreºte pe faþã, ochii ei sunt
mereu triºti ºi gândurile parcã i-ar fi departe.
Fel de fel de fructe îi stau în cale aurii ºi
rumenite. De aramã ºi de aur sunt frunzele
copacilor. De aur e ºi pãrul femeii. ªi iarba
dimprejur e îngãlbenitã ca lutiºorul. Doar ici
ºi colo – câte o frunzã încã înverzitã. Pe pomi
ºiruri de vaca Domnului se soresc la Soare,
în timp ce din depãrtãri neºtiute, funigei
împânzesc zarea.
Iarna e un bãtrân, cu barba albã, colilie,
cu þurþuri de gheaþã la sprâncene ºi la mustãþi,
îmbrãcat în 12 cojoace ºi tot dârdâind de frig.
Pomul de lângã el e uscat, de ramurile cãruia,
mai atârnã, ici ºi colo, câte o frunzã
îngãlbenitã, ca zdrenþele ºi hârtiuþele rãmase
pe bradul tristeþii de pe mormântul unui tânãr,
Pãmântul e îngheþat bocnã ºi, de câte ori
moºneagul umblã, pasul lui tropãie pe
pãmântul uscat. Nici o floare, decât florile de
gheaþã ºi nici o altã frunzã verde, decât acele
ale bradului. Iar de câte ori moºneagul se mai
scuturã de frig, pe pãmânt ninge.
Din volumul „Mitologie româneascã” de
Marcel Olinescu
•
8
•
2010
G AZET
A HÂRTIBACIUL
UI
AZETA
HÂRTIBACIULUI
BUCURO~I DE REVEDERE
Dorinþa de reîntâlnire, de rememorare a clipelor fericite
petrecute „când erau mai tineri ºi la trup curaþi”, adunã în
fiecare an grupuri de absolvenþi a Liceului din Agnita.
Numãrul participanþilor la aceste frumoase întâlniri e tot
mai mic, odatã cu trecerea anilor, dar cei care participã nu
regretã niciodatã ºi promit cã vor reveni ºi la urmãtoarea.
DUPA 40 DE ANI
DUPÃ 45 DE ANI
Au fãcut eforturi sã se recunoascã. Unii au venit pentru prima
datã la reîntâlnire, alþii au mai fost, unii sunt pensionari, alþii în
vârf de carierã.
Majoritatea vorbesc despre copii, mulþi au pozele nepoþilor
de care sunt foarte mândrii, fiind cea mai plãcutã preocupare.
La dans se antreneazã mai greu dar intrã repede în ritm.
Dansul muzica ºi bãutura refac atmosfera anilor tineri ºi
atmosfera veselã îi prinde pe toþi.
Se despart greu cu promisiunea sã se revadã peste cinci
ani, pentru cã meritã. Pânã atunci fac schimb de numere de
telefon ºi adrese de e-mail.
Unii revin ºi a doua zi pentru a continua petrecerea.
Sunt mai puþini, sunt mai pensionari ºi mai ales sunt
mai bunici.
Amintirile din liceu sunt mai puþin evocate, discuþiile sunt
mai ales pe teme de sãnãtate.
Atmosfera de petrecere porneºte greu, dar vorba lui
Coºbuc „Sunt greu bãtrânii de pornit / dar de-i porneºti sunt
greu de-oprit”. Aºa cã cheful, început seara târziu la restaurant
s-a terminat dimineaþa devreme acasã la unul din colegi.
Se despart greu, cu promisiunea certã cã se vor revedea
cât mai curând.
Declaraþie a unei Zone fãrã OMG pentru Grupurile de Acþiune Localã din România
DUPA 10 ANI
Cu amintirile încã proaspete, cu visele pe cale sã se
împlineascã, numãrul lor e cel mai mare ºi au cele mai multe
evenimente de prezentat.
Unii plecaþi prin lume alþii rãmaºi pe aproape, unii cãsãtoriþi
alþii pe cale, unii cu copii alþii cu intenþii, toþi cu problemele
profesionale rezolvate, dar ºi cu multe probleme sociale mai
greu de rezolvat.
Evocã mai puþin amintirile, discutã mai mult despre
perspective ºi trec cu uºurinþã la momentele distractive de cântec
joc ºi voie bunã.
F[r[ Organisme Modificate Genetic în câmpurile noastre!
Din analizele fãcute de asociaþia “GAL Microregiunea Hârtibaciu” pentru elaborarea strategiei de dezvoltare, una din
concluzii este cã una din ºansele acestei zone este o agriculturã ecologicã.
Relieful, structura solului, temperaturile ºi curenþii de aer specifici Vãii Hârtibaciului, nu sunt propice unei agriculturi intensive.
Lipsa unei economii industriale dezvoltate ºi lipsa resurselor financiare ale agricultorilor au fãcut ca aceastã zonã sã fie
foarte puþin poluatã ºi au apãrut condiþiile realizãrii unei agriculturi ecologice.
Realizarea unor produse alimentare curate, fãrã infestãri chimice este una din ºansele producãtorilor agricoli de pe Valea Hârtibaciului.
În acest sens suntem de acord sã susþinem iniþiativa “Centrului de Informare asupra Organismelor Modificate Genetic”,
pentru a preveni producerea de culturi cu OMG în zonã. Eventualele avantaje ale celor care ar produce asemenea culturi,
sunt prea mici comparativ cu rãul fãcut celorlalþi producãtori.
ªansa Vãii Hârtibaciului este sã fie curatã. ªi pentru aceasta avem
datoria sã nu permitem sã fie infestatã cu produse care nu ºtim cât
dãuneazã sãnãtãþii oamenilor.
De aceea ne asumãm aceastã:
S.C. MODEST IMPEX SRL
CEA MAI PERFORMANTÃ FIRMA DE CONSTRUCÞII ªI AMENAJÃRI
DE PE VALEA HÂRTIBACIULUI
Cyan Magenta Yellow Black
Cine vrea produse ºi servicii de calitate se
poate adresa firmei S.C. MODEST IMPEX S.R.L.!
S.C. MODEST IMPEX S.R.L. are o echipã de
constructori bine calificatã, cu experienþã,
capabilã sã execute lucrãri de cea mai bunã
calitate, care oferã garanþie pentru lucrul bine
fãcut.
•
S.C. MODEST IMPEX S.R.L. pune la
dispoziþia clienþilor toatã gama de materiale
necesare unei construcþii, de la cele folosite
pentru fundaþie pânã la cele pentru finisaj.
În magazinele firmei S.C. MODEST IMPEX
S.R.L., de pe Aleea Castanilor ºi str. Mihai
Viteazu se gãsesc cele mai variate produse:
aparaturã electro-casnicã, materiale ºi
La „CHIRI”
instalaþii sanitare, obiecte ºi aparate de uz
gospodãresc, scule ºi accesorii la preþuri fãrã
concurenþã ºi calitate performantã.
În Agnita, Ruja ºi Coveº se asigurã
transportul gratuit al produselor cumpãrate
de la S.C. MODEST IMPEX S.R.L. ºi cu reduceri
de preþ, în alte localitãþi.
În zonã produsele ROMSTAL se gãsesc
numai la S.C. MODEST IMPEX S.R.L.
Personalul firmei S.C. MODEST IMPEX
S.R.L. competent ºi amabil rãspunde
permanent solicitãrilor celor interesaþi.
Oricine poate apela cu încredere la
serviciile firmei S.C. MODEST IMPEX S.R.L.
unde se poate plãti ºi cu credit bancar.
Declaraþie Publicã
1. Grupul de Acþiune Localã “GAL Microregiunea Hârtibaciului”
ia poziþie în mod oficial prin aceasta declaraþie cã nu doreºte sã se
cultive Organisme Modificate Genetic (OMG) pe terenurile aflate raza
noastrã de acþiune.
2. Grupul de Acþiune Localã semnatar al acestei declaraþii se
angajeazã sã foloseascã în viitor toate mãsurile democratice, cum ar fi
discuþii ºi activitãþi educaþionale pentru a convinge fermierii ºi
proprietarii de pãmânt din propria zonã, sã nu cultive OMG pe pãmântul
lor.
3. Grupul de Acþiune Localã semnatar al acestei declaraþii cere
autoritãþilor competente ºi politicienilor relevanþi la nivel judeþean,
regional ºi naþional sã ia mãsuri legale ºi aplice riguros controale ºi
inspecþii pe câmpuri ºi în pieþe pentru a se asigura cã nici un OMG nu
este ºi nu va fi cultivat în întreaga Românie.
4. Grupul de Acþiune Localã semnatar al acestei declaraþii considerã
cã Culturile Modificate Genetic nu pot Coexista cu Culturile NeModificate Genetic. Prin urmare cerem politicienilor la nivel judeþean,
naþional ºi european sã se asigure cã vor proteja interesele fermierilor
ºi consumatorilor care nu doresc OMG, luând mãsuri pentru a evita
orice contaminare a pãmântului ºi alimentelor cu OMG.
5. Grupul de Acþiune Localã semnatar susþine interzicerea totalã a
cultivãrii de organisme modificate genetic în România, fiind soluþia
pentru a putea avea o agriculturã durabilã pentru noi ºi pentru generaþiile
viitoare.
Data 28 iulie 2010
Grupul de Acþiune Localã “GAL Microregiunea Hârtibaciu”
semnatar al acestei declaraþii publice cuprinde ca ºi membri Oraºe
/ Comune / Agenþi economici / Membri ai societãþii civile / alþi actori –
dupã cum urmeazã:
- 21 parteneri publici ; d.c 14 comune, 1 oraº
- 40 parteneri privaþi; d.c. 13 soc comerciale, 15 ONG
- 9 persoane fizice
- 2 grupuri de iniþiativã ale romilor
- 1 grup de voluntari
COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA
Colectiv de redacþie: Ilarion Bârsan, Mircea Drãgan, Lucia
Letiþia Rodina, Marius Halmaghi, Cãtãlin Varga
Tehnoredactare: Nicolae Hodiº
Foto: Marius Halmaghi Str. P-þa Republicii nr. 19 Tel.: 0269-510465, int.112
Tipar: Tipo Trib Sibiu
EDITURA ETAPE SIBIU
e-mail: [email protected]
orele 800 - 1500
•