Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural din Moldova

Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural din Moldova

Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și
Mediului Rural din Moldova
2014 – 2020
3 Iunie 2013
0
Rata de Schimb
1$ SUA = 12.2851 lei moldovenești
(la data de 25 aprilie 2013)
Acronime
ZAE
Zonă agro-ecologică
PCA
Preferințe comerciale autonome
OCEMN
Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră
CAP
Politică Agricolă Comună
ALSCE
Acord de Liber Schimb Central-European
CSI
Comunitatea Statelor Independente
ACLCA
Acord de Comerţ Liber Cuprinzător şi Aprofundat
EAC
Europa și Asia Centrală
IEVP
Instrument European de Vecinătate și Parteneriat
PEVDAMR Parteneriat European de Vecinătate pentru Dezvoltarea Agriculturii și Mediului
Rural
EU
Uniunea Europeană
UE-15
State Membre ale Uniunii Europene până la 2004
UE-27
Membri Actuali ai Uniunii Europene
EUROSTAT Oficiul de Statistică al Uniunii Europene
OAA
Organizația pentru Alimentație și Agricultură
ISD
Investiții Străine Directe
ANSA
Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor
ACL
Acord de Comerț Liber
PAB
ProdusAgricol Brut
PIB
Produs Intern Brut
GUAM
Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică pentru Georgia,
Ucraina, Azerbaijan și Moldova
MAIA
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
LM
Leu Moldovenesc
NSM
Noile State Membre ale Uniunii Europene
ONVV
Oficiul Național al Viei și Vinului
AIPA
Agenția de Intervențiie și Plăți pentru Agricultură
C&D
Cercetare și Dezvoltare
SECI
Inițiative de Cooperare în Sud-Estul Europei
ÎMM
Întreprinderi mici și mijloccii
SIDA
Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională
$ SUA
Dolar SUA
IV
Instruire vocațională
OMC
Organizația Mondială a Comerțului
1
CUPRINS
Sumar executiv ............................................................................................................................3
Prefaţă ........................................................................................................................................15
1. Agricultura în economia națională (macro perspectivă) ...................................................17
2. Revizuirea sectorului agricol (micro perspectivă) ............................................................. 30
3. Revizuirea mediului și resurselor naturale .........................................................................52
4. Revizuirea dezvoltării mediului rural .................................................................................59
5.
Politici actuale pentru dezvoltarea agriculturii și mediului rural .................................75
6. Strategia de dezvoltare a agriculturii și a mediului rural .................................................76
6.1. Viziune si scop .................................................................................................................... 76
6.2. Priorități și măsuri ............................................................................................................... 77
7. Cadrul instituțional și legislativ ...........................................................................................81
8. Cadrul bugetar ......................................................................................................................86
9. Integrarea dimensiunii de gen............................................................................................ 103
10. Impactul scontat al implementării strategiei ..................................................................103
2
Sumar executiv
1.
Dimensiunea și impactul agriculturii în secolul 21 sunt mult mai semnificative
decît în trecut, agricultura modernă implicînd, pe lîngă aspecte economice, aspecte legate de
mediu, dar şi aspecte sociale, astfel încît strategia de dezvoltare a unei agriculturi moderne
urmează să utilizeze o abordare holistică a sectorului, ghidînd dezvoltarea domeniilor
economic, de mediu și rural.
2.
Elaborarea unei Strategii moderne de dezvoltare a agriculturi şi a mediului rural
pentru Republica Moldova pe perioada 2014-2020 este o precondiție pentru dezvoltarea
pe termen lung a sectorului, care va fi reperul factorilor de decizie în identificarea
problemelor majore în sector, dar şi a unor soluţiii optime pentru rezolvarea acestora. Totodată,
Strategia în cauză poate fi utilizată drept instrument pentru a obține sprijinul conceptual și
financiar al partenerilor de dezvoltare.
Agricultura în economia națională (macro perspectivă)
3.
Republica Moldova, spre deosebire de majoritatea țărilor din EAC, este o țară
exportatoare de produse agro-alimentare net, a cărei agricultură generează aproape
jumătate din veniturile din export, însă echilibrul comercial agro-alimentar se află în
declin. Exportul produselor agro-alimentare, care constă, în primul rând, din produse cu
valoare redusă şi materie primă neprocesată, în perioada anilor 2000-2012 a crescut de trei ori,
în timp ce importul produselor agro-alimentare, şi în special a produselor procesate, a crescut
de șapte ori, drept rezultat al dezechilibrului balanţei comerţului cu produse agro-alimentare,
precum şi din cauza condițiilor de comerț.
4.
Mai mulți factori contribuie la această tendință. În primul rând, dezvoltarea
economică generală și creșterea rapidă a veniturilor populației, datorită remitențelor au creat o
cerere mai mare de produse agro-alimentare. În al doilea rând, exportul de produse agro alimentare a fost afectat de schimbările produse în regimul comercial al partenerilor comerciali
de bază ai Republicii Moldova. În al treilea rând, pentru Republica Moldova se deschid noi
oportunități de export, cu condiția ca țara va avea progrese în conformarea cu standardele de
calitate ale UE şi cerinţelor SPS.
5.
Agricultura rămâne a fi un sector important în economia Republicii Moldova, însă
unul aflat în declin. In anul 2011 agricultura a generat 12% din PIB-ul ţării, comparativ cu
peste 30% cu un deceniu în urmă, cînd, în anul 2000 a oferit jumătate din locurile de muncă, iar
în anul 2011 – doar 28%, astfel indicînd un rol important, dar în scădere, a ocupării forţei de
muncă în agricultură.
6.
Mediul macroeconomic a Republicii Moldovai este unul asemănător cu cel al
țărilor est-europene, dar diferit de cel al noilor state-membre ale UE şi a statelor, devenite
membre ale UE după 2004. Agricultura joacă un rol vital în economiile est-europene, în
2010, spre exemplu, contribuind în medie cu 10% la PIB. Statele, devenite membre ale UE
după 2004, dar şi noile state-membre ale UEangajează în agricultură 4% și, respectiv, 8% din
populația activă a acestora, în timp ce țările est-europene în 2011au avut o rată medie de
ocupare în agricultură de 40%.
3
7.
Schimbările structurale rapide în economia Republicii Moldova au provocat
apariţia unor noi oportunități de angajare în cîmpul muncii, altul decît sectorul agricol,
astfel condiţionînd migrarea populaţiei din zonele rurale. Astfel, procesul de migrare a
cunoscut două aspecte: migrarea de la rural la urban și migrarea de la nivel local la piețele de
muncă din străinătate, în căutare de venituri mai mari. Deși ocuparea forţei de muncă în
agricultură este în scădere, în cele din urmă, sectorul încă deţine un rol socio-economic
important în calitate de angajator.
8.
Reducerea ocupării forţei de muncă în agricultură în asociere cu creșterea
producției sectorului a dus la creșterea productivității muncii în agricultura Republicii
Moldova, dar care rămâne a fi una mult mai scăzută în comparaţie cu țările din regiune.
Productivitatea muncii s-a dublat în Republica Moldova în perioada anilor 2000-2010, fiind
totuşi sub nivelul de 2000 dolari SUA și cu mult sub media est-europeană (5000 dolari SUA).
Revizuirea sectorului agricol (micro perspectivă)
9.
Sectorul agricol al Moldovei este dominat de producția vegetală, sectorul zootehnic
avînd un rol mai mic în producere. In anii 2001-2012, producția vegetală reprezinta 60-70%
din totalul producției agricole, dotarea terenurilor favorizând producția de culturi, fapt
asemănător cu alte țări din Europa de Est. Cota de teren arabil în suprafață agricolă utilizată în
Republica Moldova este printre cele mai ridicate din Europa de Est (70%).
10.
În ultimul deceniu dezvoltarea sectorului zootehnic a fost una problematică,
datorită impedimentelor în partea ce ţine de competitivitate și piață. Sectorul zootehnic se
confruntă cu constrîngeri provocare de resursele interne (furnizare limitată de furaje), precum și
presiuni dure cauzate de importl de animale mai ieftine. Furnizarea de furaje locale este limitată
din cauza lipsei pășunilor de bună calitate, care este la rândul său, cauzată de condițiile
meteorologice nefavorabile și a capacităților limitate de irigare. Pe de altă parte, costurile
interne de producţie relativ ridicate, productivitatea scăzută și rasele de animale necompetitive
reduce izbitor capacitătatea produselor animaliere moldovenești să concureze cu produsele de
carne /lactate mai ieftine (subvenționate) asigurate de către piețele din UE și CSI. Ca rezultat,
Republica Moldova este un importator net de cele mai multe produse animaliere.
11.
Rentabilitatea scăzută a sectorului agricol este determinată de poziția dominantă a
culturilor cu valoare redusă în producția agricolă în detrimentul culturilor cu valoare
înaltă. Peste 80% din suprafața cultivată în Republica Moldova este acoperită de culturi cu
valoare scăzută (cum ar fi cereale, plante oleaginoase, sfeclă de zahăr și culturi furajere), în
timp ce fructele și legumele ocupă mai puțin de 20%. Numai cerealele (acestea incluzând grâu,
porumb și orz), ocupă mai mult de jumătate din suprafețele însămânțate în Republica Moldova.
12.
Deși, în general, agricultura Republicii Moldova se axează pe culturi cu valoare
redusă, sectoarele de producere a nucilor și a mierei sunt nișe care au fost descoperite și
asupra cărora urmează de atras atenţia. In ultimul deceniu, aceste două produse au acces la
piețele UE și sunt exportate cu succes în UE, dar și alte piețe
13.
Modelele comerciale agro-alimentare reflectă, de asemenea, poziția dominantă în
producție a culturilor cu valoare mică. Exportul de produse agro-alimentare constă, în primul
rând, din materie primă, în timp ce importurl produselor agro-alimentare - din produse
procesate. Principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova în comerțul cu produse agro4
alimentare sunt țările CSI și UE, în anii 2000-2011.fiind destinațiile finale ale produselor agroalimentare moldoveneşti în 90% din cazuri.
14.
Structura duală și fragmentată a gospodăriilor agricole este o potențială şi
considerabilă constrângere în parte ace ţine de competitivitatea sectorului agricol,
careesteformat din două sub-sectoare mari: sectorul corporativ ce cuprinde întreprinderile mari
și sectorul individual care include gospodăriile țărănești și gospodăriile de pe lîngă casă
(proprietate privată).
15.
Spre deosebire de creșterea semnificativă a productivității muncii, productivitatea
terenurilor a crescut marginal în ultimul deceniu, indicând recolte stagnante și extrem de
volatile. În perioada anilor 2000-2011, producția de cereale din Republica Moldova indică 2-3
tone/ha, deși poate varia considerabil din cauza condiţiilor meteorologice instabile. Recolta de
cereale este mai mare în Europa de Est, în timp ce diferența dintre productivitatea terenurilor
din statele, devenite membre ale UE după 2004 în raport cu noile state-membre ale UE și
Europa de Est prezintă diferențe semnificative.
16.
Producția agricolă a Republicii Moldova este dependentă în întregime de importul
de produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi, semințe și combustibil, ceea ce are un impact
negativ asupra competitivității produselor agro-alimentare moldoveneşti. Dat fiind că atît
combustibilul, cît şi produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii sunt importate, acest fapt face ca
agricultura Republicii Moldova să fie dependentă de volatilitatea prețurilor internaționale.
17.
Prețurile la produsele agricole și materie primă au crescut considerabil în ultimul
deceniu, dar condiţiile de comerţ rămîn a fi nefavorabile pentru fermierii din Republica
Moldova. În perioada anilor 2000 – 2010 prețurile mondiale la produsele agricole au crescut cu
70%, în timp ce prețurile la materia primă agricolă au crescut cu 58% în aceeași perioadă.
Deoarece cele mai multe dintre inputurile agricole comercializabile sunt importate, fermierii
din Republica Moldova se confruntă cu prețuri mondiale pentru acestea, dar nu sunt în măsură
să beneficieze de prețuri mondiale pentru produsele lor.
18.
Sub aspect regional fermierii moldoveni obțin cele mai mici prețuri pentru
produsele lor. O comparație de ordin regional cu privire la principalele culturi (mere, struguri,
rosii, grîu), indică faptul că prețurile la producția din Republica Moldova sunt dintre cele mai
mici preţuri pentru produsele vizate. Acest decalaj de prețuri pare a fi şi mai semnificativ în
comparaţie cu media est-europenă pentru noile state-membre ale UE şi statele, devenite
membre ale UE după 2004.
19.
Ponderea limitată a investițiilor în agricultură impune o presiune suplimentară
asupra competitivității pe termen lung a sectorului. Deși ponderea investițiilor agricole în
totalul investițiilor a crescut, în 2004-2011, de la 6% la 11%, această majorare de capital nu
este suficientă pentru a stopa deprecierea considerabilă a activelor agricole. Ponderea
capitalului străin în totalul investițiilor rămâne una constantă, indicând că numai resursele
naționale atrag investiții. Ca un indiciu de sub-finanţare a sectorului, dacă analizăm sursele de
finanțare, în perioada 2009-2012 approximativ 40% rămîn nefinanţate,. Mai mult decât atât,
fermierii se confruntă cu dificultăți considerabile în obținerea de credite bancare.
20.
Sistemul de învățământ agricol din Rebublica Moldova este în mare măsură unul
depășit, avînd în vedere planurile de învățământ, curricula, modul de instruire şi predare,
moștenite de la sistemul sovietic.Există o neconcordanță între calificările furnizate de
sistemul de formare profesională și cerințele de pe piața forței de muncă actuală și încă nu
5
există nici un program de instruire pentru antreprenorii agricoli care desfășoară activități
independente.
21.
Similar sistemului de învăţămînt agricol, sistemul de cercetări agricole nu a reușit
să se desprindă de sistemul vechi și să stabilească legături cu sectorul privat, funcționînd
în relativă izolare și fiind destul de slab. Prin urmare, este important să se creeze un regim
deschis de import ușor și rapid de cele mai noi tehnologii în ţară, astfel încât fermierii
moldoveni să devină competitivi.
22.
Cu toate acestea, în ultimul deceniu s-a pus un accent considerabil pe construirea
unui serviciu de extensie profesional și de anvergură în Republica Moldova, a cărui grad
de acoperire și eficiență este unul înalt și în continuă creștere. Din păcate, nu a fost
consolidată încă legătura instituţională dinte componentele de cunoștințe în domeniul agricol
din Republica Moldova și sistemul informațional, cum ar fi, dintre instituţiile de cercetare
agricolă, de extensiune şi de învățământ/instruire.
23.
Lipsa de coordonare pe orizontală și verticală a lanțurilor de aprovizionare este o
altă cauză a competitivităţii scăzute a sectorului agricol. Motivele care cauzează în prezent
prețurile reduse la producţia agricolă includ piețele en-gros subdezvoltate, puterea de negociere
redusă, schimbarea calității produselor, lipsa de canale de distribuție, infrastructura precară și
un acces limitat la piețele externe. Lipsa unei infrastructuri moderne de post-recoltare a fost
identificată drept una dintre cele mai slabe verigi a lanţului de aprovizionare cu fructe şi
legume, stabilit pe verticală.
24.
Structura organizatorică subdezvolată a producătorilor din Republica Moldova
crează impedimente pentru accesul fermierilor la piață. Lipsa unor formațiuni instituționale
pentru agricultori, cum ar fi asociațiile, a căror membri pot deveni într-o manieră voluntară,
care ar facilita accesul acestora la pieţe, este o altă problemă care necesită a fi soluţionată.
Lipsa de cooperare și organizare a fermierilor din Republica Moldova prezintă în continuare o
constrânge a capacităţii lor de a se integra în lanțurile de aprovizionare și de a profita eficient
de oportunitățile potențiale ale pieţei.
25.
Dezvoltarea lentă (uneori negativă) a industriei de procesare a produselor
alimentare reflectă nivelul scăzut de competitivitate a sectorului agro-alimentar.
Majoritatea subsectoarelor agro-alimentare din Moldova sunt orientate spre export și luptă din
greu pentru a-şi menține și spori cota pe piață, cu toate că presiunile competitive la nivel
mondial sunt în creștere și noi jucători puternici impun provocări dificile. Investițiile
insuficiente, mai ales cele externe, împiedică dezvoltarea durabilă a unei industrii competitive.
Revizuirea mediului și resurselor naturale
26.
Solul în Republica Moldova se caracterizează în primul rând prin câmpii
văluroase cu cernoziomuri fertile și terenuri agricole productive. Aproape fiecare al doilea
hectar de teren este de calitate mai sus de cea medie, din care 689000 ha (27% din terenurile
agricole) este de foarte bună calitate. Cu toate acestea, calitatea solurilor a scăzut cu 5 puncte în
timp de 30 de ani, în special drept urmare a schimbărilor climatice și a utilizării tehnicii
agricole industriale.
27.
În rezultatul scăderii calității solului, calitatea apei, de asemenea, se află în declin
și afectează negativ productivitatea terenurilor agricole. În ciuda numeroaselor rezervoare,
6
volumul de apă de suprafață și debitul râurilor s-au diminuat. Cantitatea de apă de suprafață sa redus cu 30-50% față de media multianuală, pentru mai multe zone hidrografice importante și
cu 20-40% pentru zonele și râurile hidrografice mici.
28.
Sectorul de irigare din Republica Moldova este în stare precară și reprezintă un
impediment serios pentru dezvoltarea sectorului agricol. Terenurile irigate și necesităţile de
apă s-au redus semnificativde la 193.000 ha în 1990 (cu excepţia Transnistriei), la aproximativ
24.000 ha în 2005. Accesul redus la serviciile de irigare ca urmare a deteriorării sistemelor de
irigare centrale de stat din ultimul deceniu este un impediment serios în procesul de tranziție la
agricultura cu valoare mai mare și, prin urmare, mai productivă. De asemenea, este adevărat că
costurile de irigare sunt ridicate în Republica Moldova din cauza necesității de pompare a apei.
29.
Republica Moldova are o climă extrem de variabilă, care a cunoscut deja deficite
mari de umiditate și fenomene extreme, precum seceta, inundațiile și înghețurile.Din
punct de vedere al climei,agricultura este unul dintre cele mai vulnerabile sectoare ale
economiei naţionale. Instabilitatea climei este una din principalele cauze a recoltelor instabile și
prezintă un risc eminent pentru agricultura Republicii Moldova.
30.
Unul dintre cele mai importante efecte ale schimbărilor climatice asupra
agriculturii moldovenești este seceta, care provoacă o scădere semnificativă a
randamentelor de recoltă şi animale. În timpul secetei catastrofale din 2007, 90% din
teritoriul țării și 80% din populația rurală dependentă de agricultură au fost afectate de recolta
extrem de redusă. Schimbările climatice provoacă creşteri de temperatură și fac ca precipitațiile
să devină mai variabile în viitor, reducând și mai mult recoltele de culturi și creșterea
animalelor.
31.
Fermierii din Republica Moldova nu au capacități de adaptate corespunzătoare la
condiţiile climatice actuale, și "deficitul de adaptare" în Republica Moldova este mare.
Efectul direct al temperaturilor şi precipitaţiilor asupra culturilor în Republica Moldova în
condiţiile schimbărilor climatice din viitor va fi cel de a reduce o mare parte din recoltă.
Scăderea precipitațiilor și creșterea necesităţilor de apă pentru irigare înseamnă că schimbările
climatice vor crea conflicte asupra resurselor de apă, creînd un număr mare de cereri de irigare
nesatisfăcute, în cazul în care vor fi implementate fără animite măsuri de adaptare.
32.
In ultima perioadă, suprafeţele împădurite din Republica Moldova sunt relativ
constante, și sunt foarte importante pentru îmbunătățirea echilibrului ecologic și a
echilibrului de apă, precum și pentru reducerea eroziunii hidrologice și îmbunătățirea
productivității terenurilor agricole. Contribuția sectorului forestier la economia națională se
realizează prin produse forestiere (lemn și nelemnoase), furnizate ca produse finite, semi-finite
sau materie primă, precum și servicii. Despădurirea în Republica Moldova a fost principala
cauză a eroziunii, fiind provocată de necesităţile popilaţiei în lemn, drept combustibil pentru
încălzire și gătit, și de lemn utilizat în construcţii, astfel încît exploatarea forestieră ilegală
ajungând la aproximativ 104 000 m3 în 1997-2005.
Revizuirea dezvoltării mediului rural
33.
Republica Moldova este o țară rurală, unde 58% din populație locuieşte în mediul
rural. În ciuda faptului că jumătate din populația Republicii Moldova locuiește în mediul rural,
rata ocupării forței de muncă în mediul rural este de numai 36%. Ponderea populației economic
active este mai mică în Republica Moldova, comparativ cu alte țări est-europene, din cauza
7
migrației masive a forței de muncă activă în afara țării. Cea mai mică rată de ocupare a forței
de muncă în mediul rural în Republica Moldova o au tinerii cu nivel scăzut de studii.
34.
Rata scăzută de ocupare în cîmpul muncii în zonele rurale este determinată în
mod considerabil de salariile mici în agricultură în comparație cu alte sectoare ale
economiei.Salariile mici și numărul limitat de locuri de muncă au creat modele stabile ale
sărăciei în zonele rurale. In perioada anilor 2001-2011, gospodăriile din mediul urban au
înregistrat o creștere întreită a nivelului lor de existență reală, în timp ce nivelul de trai al
populației din mediul rural a rămas unul constant. Creșterea turismului rural ar putea fi o
posibilitate pentru gospodăriile din mediul rural de a obţine venituri suplimentare.
35.
Din cauza scăderii posibilităților de angajare în mediul rural din Republica
Moldova, are loc un proces de migrare a persoanelor tinere şi a celor cu studii de la sat la
oraş, precum şi în afara ţării. . Fiecare al cincilea moldovean lucrează în străinătate și fiecare
al patrulea migrant provine din mediul rural. Situația este și mai gravă în zonele rurale - în
2011 aproape 200.000 de oameni, aproximativ 25% din populația din mediul rural, au plecat la
muncă în străinătate.
36.
În rezultatul procesului de migrare, remitențele joacă un rol tot mai important în
veniturile gospodăriilor din mediul rural din Republica Moldova. În anii 2004-2012
ponderea remitențelor în venitul total disponibil al gospodăriilor din mediul urban a fost de
12%, în timp ce pentru gospodăriile rurale această cifră a ajuns la 21%. Pe lângă remitențe,
veniturile celor care lucrează în mediul rural depinde în mare măsură de auto-ocuparea forței de
muncă de agricultură, precum și de pensii.
37.
Starea deplorabilă a infrastructurii fizice este un alt factor de limitare a
posibilităților de dezvoltare a zonelorrurale în Republica Moldova. Infrastructura fizică
existentă are nevoie de reparațe şi/sau reconstrucție. Nivelul de calitate și fiabilitate a
serviciilor de furnizare a apei şi serviciilor de canalizare din Republica Moldova sunt în general
într-o stare deplorabilă, în special în zonele rurale, unde calitatea apei nu întotdeauna
corespunde cerințelor de igienă. Rețeaua de drumuri se află, de asemenea, , în cea mai proastă
stare dintre toate infrastructurile fizice. Se estimează că numai 7% din rețeaua de drumuri ar
putea fi considerate într-o stare bună sau satisfăcătoare, în timp ce restul de 93% fiind într-o
stare tehnică proastă sau foarte proastă.
Cadrul de politici pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural
38.
În partea ce ţine de agricultură, menţionăm: (1) Strategia națională de dezvoltare
durabilă a complexului agroindustrial (2008-2015), (2) Strategia în domeniul siguranței
alimentelor pentru anii 2011-2015 și (3) Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune
rurală pentru anii 2012-2022. Toate aceste strategii abordează diferite aspecte ale sectorului,
însă în mare măsură lipsește o abordare holistică a agendei de provocări a sectorului.
39.
Strategia națională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial (20082015) a fost o încercare de a rezuma provocările majore ale sectorului agricol și de a
propune obiective și instrumente pentru a le realiza. Scopul general al strategiei este de a
asigura o creștere durabilă a sectorului agro-industrial cu o ameliorare consecventă a calității
vieții în zonele rurale prin sporirea competitivității și productivității sectorului. Aceasta
identifică opt obiective, deși lipsesc măsurile detaliate şi bugetul necesar pentru implementare.
8
40.
Strategia în domeniul siguranței alimentelor pentru anii 2011-2015 reprezintă o
premisă pentru adoptarea principiilor de siguranță alimentară ale UE și realizarea
abordării integrate "de la furcăla furculiță" pentru a asigura sănătatea publică, precum
și a permite creșterea exporturilor. Această strategie are stabilite trei obiective principale: (1)
îmbunătățirea cadrului legal pentru siguranța alimentară; (2) instituirea unei autorități naționale
pentru siguranța alimentară și (3) asigurarea controlului adecvat asupra siguranței alimentare.
41.
Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru anii 2012-2022
prezintă o viziune cuprinzătoare și realistă privind rolul rețelei de extensiune rurală, cu
condiția unei finanțări adecvate a implementării acesteia.. Obiectivele generale ale Strateigi
sunt dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în agricultură, precum și sporirea
competitivității sectorului agro-alimentar prin intermediul serviciilor de extensiune rurală. Este
lăudabil faptul că strategia funcționează cu obiective cuantificabile care prezintă un avantaj în
comparație cu alte strategii menționate mai sus.
Strategia de dezvoltare a agriculturii și a mediului rural
42.
Revizuirea sectorului agricol, a mediului, a resurselor naturale și a dezvoltării
rurale în Republica Moldova a identificat o serie de probleme majore prezente în
domeniile respective. Această strategie ţine cont de toate acestea, și încearcă să răspundă
provocărilor economice, de mediu și celor sociale cu care se confruntă în prezent agricultura
naţională, precum şi sectorul dezvoltării rurale. De asemenea, Strategia se bazează pe
rezultatele consultărilor realizate cu părțile interesate din sector. Strategia își propune să indice
parcursul de dezvoltare a sectorului agro-alimentar pe o perioadă de șapte ani (2014-2020), în
conformitate cu aranjamentele financiare ale Uniunii Europene.La elaborarea Strategiei în
cauză, s-a ţiunut cont de documentele de politici sectoriale existente , totodată oferind o
abordare holistică a sectorului.
43.
Strategia de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural în perioada 2014-2020 își
propune să atingă o viziune bazată pe coerența între agricultură, mediu și dezvoltare
rurală, ce reprezintă probleme de ordin economic, de mediu și social.
Viziunea strategică:"Un sector de agro-business competitiv va contribui ca mediul rural din
Republica Moldova să devină unul atractiv pentru muncă și trai, dispunînd de infrastructura
necesară. Agricultura şi mediul rural vor furniza bunuri și servicii, totodată conservînd
biodiversitatea, valorile culturale și tradiționale pentru generațiile viitoare.”
44.
Scopul principal al Strategiei se bazează pe atingerea unei sinergii între domeniile
economic, mediu și a celui social.
Scopul Strategiei: "De a spori competitivitatea sectorului agro-alimentar prin intermediul unei
restructurări și modernizări ample și de a îmbunătăți calitatea vieții și a muncii în mediul rural
prin realizarea unei sinergii între activitățile agro-alimentare și mediul natural."
45.
Întru realizarea scopului nominalizat şi reieşind din analiza efectuată a
sectoruluiagro-alimentar, au fost identificate trei priorități și nouă măsuri, şi anume:
46.
Prioritatea 1: Creșterea competitivității sectorului agro-alimentar din Republica
Moldova, prin restructurare şi modernizare. Competitivitatea agriculturii moldovenești este
una scăzută din cauza mai multor factori. Reieşind din acest considerent precum şi avînd în
9
vedere viziunea strategică asupra sectorului, este elocvent că Republica Moldova urmează să
sporească competitivitatea agriculturii prin concentrarea pe produse agricole cu valoare
adăugată înaltă. În acest sens, strategia plasează un accent special pe modernizarea sectorului,
îmbunătățirea nivelului de învățămînt și a sistemelor asociate, precum şi pe facilitarea
accesului la piețele de inputuri şi outputuri.
-
Măsura 1.1. Creșterea investițiilor în modernizarea lanțului agro-alimentar, inclusiv
conformarea cu cerințele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În
primul rând, este necesar un suport în modernizarea și restructurarea fermelor
specializate în producția de produse agricole tradiționale (fructe și legume, lapte,
carne), precum și alte produse agricole competitive. În al doilea rând, procesarea
produselor agro-alimentare, de rind cu comercializarea produselor moldovenești
urmează a fi susținută prin investiții în tehnologii moderne, în scopul conformării la
standardele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În al treilea rând, ar
trebui să fie consolidată cooperarea între producătorii agricoli și reprezentanţii agrobusiness-ului (angrosiști, comercianți cu amănuntul) pentru a crește oportunitățile de
venit și a oferi accesul produselor agro-alimentare moldovenești pe piețele naționale și
internaționale.
-
Măsura 1.2. Facilitarea accesului la piețele de capital, de inputuri şi outputuri pentru
fermieri. Programele actuale de sprijin a investițiilor oferă instrumente importante
pentru îmbunătățirea accesului fermierilor la capital. Eforturi sporite pentru a
îmbunătăți accesul fermierilor la credite ar trebui să fie îndreptate la: (i) crearea unui
cadru de funcționare pentru tranzacțiile de mărfuri garantate (fonduri de garantare,
certificate de depozit); (ii) dinamizarea piețelor funciare pentru a transforma țara întrun activ mai atractiv pentru bănci, precum și (iii) reducerea riscurilor agricole (prin
atenuarea efectelor și asigurarea riscurilor în agricultură). Piețele factorilor de producție
ar putea beneficia de un regim deschis pentru importul de semințe și material săditor,
precum și pentru produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi, și ar ajuta producătorii
autohtoni să fie competitivi pe piețele mondiale. Accesul producătorilor la piețele de
outputuri , problematic în special pentru producătorii mici și mijlocii, ar putea fi abordat
prin sprijinirea integrării fermierilor în lanțurile de aprovizionare, de exemplu prin
facilitarea legăturii acestora cu participanții implicați, inclusiv procesatorii dar, de
asemenea, supermarket-uri; asocierea producătorilor pentru a permite, printre altele,
îmbunătățirea accesului la infrastructura post-recoltare, precum și facilitarea accesului
acestora la locurile / facilitățile pe piață.
Măsura 1.3. Creșterea calității învățămîntului, cercetărilor științifice și serviciilor de
extensiune în sectorul agro-alimentar, inclusiv facilitarea sistemelor de informare.În
primul rând, este necesar un suportpentru restructurarea și modernizarea bazei de
învățămînt care este în mare parte depășită la acest moment. În al doilea rând, baza de
cercetare agricolă ar trebui să fie modernizată și restructurată pentru a consolida
legătura acesteia cu sectorul privat. În al treilea rând, serviciile de extensiune ar trebui
să fie modernizate și să deţină legătura cu domeniile de cercetare și învățămînt agricol.
E necesar de a folosi la maxim sinergiile celor trei domenii.
-
47.
Prioritatea 2: Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale. Deși Republica
Moldova are soluri fertile și o climă favorabilă pentru producția agricolă, ea se confruntă cu
mai multe provocări de mediu descrise mai sus. Prin urmare, o prioritate pentru Republica
Moldova devine adaptarea la schimbările climatice la nivel național și consolidarea
capacităților O astfel de abordare ar trebui să includă îmbunătățirea accesului agricultorilor la
noi soiuri, tehnologii și informații prin instruirea agricultorului; îmbunătățirea difuzării
10
prognozelor meteorologice pentru producători, în special pentru evenimente extreme;
investigarea opțiunilor de reformare a procesului de asigurare a culturilor pentru a reduce
costurile de administrare și de a îmbunătăți accesibilitatea și încurajarea implicării sectorului
privat în eforturile de adaptare la schimbările climatice. Îmbunătățirea capacitățiilor
instituționale ar trebui să se concentreze pe identificarea soiurilor rezistente la secetă și
temperaturi, rase de animale mai tolerante pe piața internațională curentă pentru adopție în
Republica Moldova, precum și instruirea producătorilor agricoli în utilizarea mai eficientă a
apei și de a face uz de noi informații privind prognoza meteo. Strategia propune trei
următoarele măsuri în acest sens şi anume:
-
Măsura 2.1. Sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor agricole și a apei. Una
dintre cele mai eficiente modalități de a asigura gestionarea durabilă a resurselor
naturale în agricultură este de a utiliza practici moderne de gestionare a terenurilor
agricole şi a apei. Este nevoie de sprijin pentru utilizarea de practici moderne de
cultivare a terenurilor prin rotațiaterenurilor agricole și diversificarea produselor
agricole. Investițiile în serviciile de irigare au, de asemenea, o mare importanță,
împreună cu un acces mai bun la infrastructura de irigare și echipamente moderne.
-
Măsura 2.2. Sprijinirea tehnologiilor de producție şi produselor ecologice, inclusiv a
biodiversităţii. Un alt mod de asigurare a gestionării durabile a resurselor naturale în
agricultură este furnizarea de tehnologii de producție ecologică şi produse ecologice.
Producția ecologică ar trebui să fie sprijinită în acest sens, mai ales că cererea pentru
astfel de produse este în creștere pe piețele internaționale. Sprijinirea producției de
culturi energetice este un alt mod de a face producția agricolă durabilă și, totodată
profitabilă. Mai mult decât atât, terenurile agricole de calitate scăzută ori neproductive
ar trebui să fie împădurite, în scopul sporirii biodiversităţii, precum și reducerii
eroziunii solului, contribuind totodată la conservarea resurselor de apă.
-
Măsura 2.3. Sprijinirea adaptării la condiţiile climatice specifice. Gestionarea durabilă
a resurselor naturale ar trebui să fie, de asemenea, asigurată de acţiuni de atenuare a
efectelor schimbărilor climatice. În acest sens, instrumente de gestionare a riscurilor ar
trebui să fie sprijinite pentru a reduce expunerea la riscurile climatice și efectele
negative ale calamităților naturale asupra producției agricole și a competitivității
agriculturii. E necesar de acordat asistență producătorilor agricoli în promovarea și
adoptarea de tehnologii relevante, care vor ajuta la adaptarea la schimbările climatice.
Mai mult decât atât, sprijinirea unui fond de asigurare pentru fermieri impotriva
calamităților naturale ar spori încrederea fermierilor și ar atrage investiții în noile
tehnologii.
48.
Prioritatea 3: Îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural. Republica Moldova
se confruntă cu multe probleme în mediul rural, astfel existînd o necesitate elocventă de
îmbunătățire a nivelului de trai în zonele rurale, Strategia propune următoarele măsuri în acest
sens:
-
Măsura 3.1. Sporirea investițiilor în infrastructura fizică și de servicii din mediul rural.
Este necesar un sprijin pentru îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor rurale fizice, de
a investi în renovarea și reconstrucția sistemelor de alimentare și canalizare, energie
electrică și drumuri locale. O astfel de evoluție ar crește cu siguranță nivelul de trai din
mediul rural și ar spori accesul la mai multe piețe (locale, urbane, de muncă, etc).
Infrastructura modernă este, de asemenea, una dintre cele mai importante premise
pentru continuarea investitiilor de capital.
11
-
Măsura 3.2. Creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă în domeniul nonagricol și sporirea veniturilor în mediul rural. Este nevoie de sprijin pentru crearea
oportunităţilor de angajare în sfera neagricolă din mediul rural. Acestea ar putea lua
forma de sprijin pentru crearea și dezvoltarea serviciilor în agroturism sau microîntreprinderi non-agricole în scopul producerii și furnizării unor servicii în mediul rural
și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii deja existente în vederea creșterii
capacității de afaceri a acestora.
-
Măsura 3.3. Stimularea implicării comunității locale în dezvoltarea rurală. Implicarea
comunității locale este esențială în crearea de stimulente pentru locuitorii din mediul
rural de a contribui la bunăstarea societății lor. Este nevoie de sprijin în acest sens,
pentru a permite populaţiei locale să-şi exprime opinia referitor la modalitatea în care
doresc să dezvolte condițiile lor de trai. Este foarte important de a spori atractivitatea
zonelor rurale prin îmbunătățirea aspectelor sociale și culturale la nivel local și
dezvoltarea infrastructurii de servicii pentru comunitățile rurale.
Cadrul instituțional și legislativ
49.
Cadrul instituţional relevant implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii
şi a mediului rural în perioada anilor 2014-2020 îl constituie:
50.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, în calitate de autoritate
responsabilă de elaborarea şi promovarea politicilor de dezvoltare durabilă a sectorului
agro-alimentar.
51.
Pentru a realiza sinergia propusă de Strategia în cauză în partea ce ţine de dezvoltarea
coerentă şi concomitentă a agriculturii şi mediului rural, Ministerul Agriculturii și Industriei
Alimentare urmează să efectueze unele schimbări organizaţionale întru corelarea cu noul cadru
de politici propus. Aceste schimbări se referă la:
schimbarea denumirii Ministerului în „Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”;
crearea unei direcţii în cadrul Ministerului Agriculturii (prin reogranizarea unei direcţii
existente) care va fi responsabilă de domeniul dezvoltării rurale.
Importanţa schimbărilor propuse este condiţionată de necesitatea atingerii obiectivelor propuse
de Strategia în cauză şi să facă posibilă implementarea măsurilor respective, precum şi pentru a
demonstra că agricultura și dezvoltarea rurală sunt interconectate și sunt tratate împreună la cel
mai înalt nivel posibil. La fel, consolidarea capacităților este inevitabilă pentru gestionarea
eficientă a implementării Strategiei și coordonarea realizării măsurilor propuse.
52.
Agenția de Intervenție şi Plăți pentru Agricultură (AIPA), subordonată
Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, care va fi în continuare responsabilă
de gestionarea resurselor financiare destinate pentru susţinerea producătorilor agricoli,
dar şi de autorizarea plăților și controlul tuturor resurselor financiare alocate, precum și
de evaluarea impactului măsurilor prevăzute în Strategie. Avînd în vedere că AIPA ar
putea administra şi fondurile acordare de către partenerii de dezvoltare, AIPA necesită:
a fi acreditată în vederea conformării cerinţelor şi rigorilor UE;
să elaboreze şi să menţină un registru al producătorilor agricoli.
53.
Agenția Naţională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA), care este responsabilă
de implementarea politicilor în domeniul siguranţei alimentelor, sanitar-veterinar,
12
zootehnic, al protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare, controlului semincer, calităţii
produselor primare, produselor alimentare şi a hranei pentru animale.
54.
Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) de pe lîngă Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare, responsabil de implementarea politicilor în domeniul vitivinicol,
careurmează să ofere sprijin financiar pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol prin crearea
Fondului Viei și Vinului din contribuțiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole,
și, eventual, prin alte fonduri, oferite de partenerii de dezvoltare. În acest este necesară:
elaborarea şi menţinerea unui registru viticol;
stabilirea unui sistem de evidenţă şi trasabilitate a vinului.
55.
Centrul Informaţional Agricol (CIA) creat pe lîngă Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare, care este responsabil de gestionarea unui complex de sisteme
informaţionale automatizate şi care urmează să integreze şi să consolideze resursele
informaţionale agricole, precum registrul producătorilor agricoli, registrul viticol, registrul
tehnicii agricole, etc.
56.
CIA urmează să asigure gestionarea şi menţinerea tuturor resurselor
informaţionale din sectorul agricol.
57.
O entitate nou-creată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei
Alimentare, care va fi responsabilă de domeniul irigării, drept urmare a transmiterii a
acestor responsabilităţi de către Agenţia “Apele Moldovei”.
Entitatea nou-creată va fi responsabilă de gestionarea şi întreţinerea sistemelor de irigare
existente, precum şi de atragerea şi identificarea fondurilor necesare pentru irigare.
58.
În procesul implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii şi a mediului
rural pentru 2014-2020 vor fi cooptate şi alte ministere cu funcţii relevante domeniului
vizat, cum ar fi:
- Ministerul Economiei, care urmează să ofere suport la elaborarea şi implementarea
măsurilor orientate spre ameliorarea competitivităţii sectorului agroalimentar
(facilitarea parteneriatului public-privat, acordarea suportului pentru crearea şi
dezvoltarea ÎMM);
- Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, care urmează să ofere suport la
elaborarea şi implementarea măsurilor privind asigurarea coeziunii şi reducerii
discrepanţelor în dezvoltarea zonelor rurale;
- Ministerul Mediului, care urmează să ofere suport în elaborarea şi implementarea
măsurilor privind ameliorarea mediului şi a spaţiului rural, cum ar fidesfăşurarea
activităţilor agricole, conform unor metode compatibile cu necesitatea protecţiei şi
conservării resurselor natural;
- Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, care urmează să ofere suport la
elaborarea şi implementarea măsurilor privind promovarea ocupării forţei de muncă şi
diminuării şomajului în mediul rural, acordarea de avantaje speciale tinerilor agricultori
stabiliţi în mediul rural;
- Ministerul Educaţiei, care urmează să contribuie la elaborarea şi promovarea
măsurilor menite să amelioreze şi să consolideze potenţialul uman prin formarea
profesională a agricultorilor din mediul rural.
59.
Cadrul legislativ relevant dezvoltării sectorului agro-alimentar este unul complex,
cunoscînd o dezvoltare şi ajustare continuă la rigorile europene şi este constituit din:
- Legea nr. 113 din 18.05.2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale
ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor;
13
-
Legea nr. 228 din 23.09.2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară
Legea nr. 257 din 27.07.2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor
agricole şi agroalimentare;
Legea nr. 115 din 09.06.2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică;
Legea nr. 78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare;
Legea viei şi vinului nr. 57 fin 10.03.2006;
Legea nr. 412 din 27.05.1999 cu privire la zootehnie;
Legea nr. 728 din 06.02.1996 cu privire la pomicultură.
60.
Aspiraţia de integrare europeană a Republicii Moldova a determinat armonizarea
legislaţiei agro-alimentare cu aquis-ul comunitar, în măsură să asigure o maximă
aproximare cu legislaţia UE. Procesul de armonizare a legislaţiei agro-alimentare la cea
comunitară este unul continuu, iar ponderea acesteia în cadrul legislativ al Republicii
Moldova este una considerabilă.
61.
În partea ce ţine de dezvoltarea mediului rural, urmează a fi transpuse în
legislaţia naţională următoarele acte comunitare:
- Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune;
- Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
- Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului
(CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
- Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și
abrogare a unor regulamente.
Cadrul bugetar
62.
În procesul planificării bugetului necesar pentru implementarea Strategiei, au fost
elaborate mai multe scenarii. Astfel, s-a presupus că în perioada 2014-2020 nu vor exista alte
surse de finanțare disponibile (cel mai rău scenariu) pentru finanțarea agriculturii și a
sectorului de dezvoltare rurală, decîtbugetul național. Astfel, valoarea totală a bugetului
disponibil pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural, calculată în baza cererilor de
solicitare a subvențiilor în agricultură (3 miliarde lei în 2012), presupune o creștere cu 5% an
de an, începînd cu anul 2015. Prin urmare, valorile financiare pentru 2014 și 2015, provin din
bugetul actual (2008-2015) și sunt modificate de la măsurile existente la cele propuse.
63.
Presupunând că viitoarele oportunități de finanțare sunt greu de prezis și estimat,
bugetul propus utilizează procente şi nucifre exacte. În cazul în care Republica Moldova va
beneficia de suport financiar din partea partenerilor de dezvoltare , aceste vor purea fi cu
ușurință alocate pentru realizarea priorităților și măsurilor, reieşind din cotele prevăzute.
64.
În general, implementarea Strategiei este planificată a fi realizată din bugetul de stat.
65.
Republica Moldova trebuie să pună accentul în primul rând pe Prioritatea 1
identificată de prezenta Strategie, astfel încît 50% din bugetul preconizat să fie
direcţionat pentru susținerea creșterii competitivității sectorului agro-alimentar din
Republica Moldova, prin restructurare și modernizare. În prima prioritate, cea mai mare
parte din suma finanțată, care va fi treptat în scădere, ar trebui să fie direcționată la investiții în
modernizarea agriculturii, în timp ce 15-20% din buget ar trebui să fie allocate pentru
învățământul agricol, servicii de cercetare și extensiune, iar 5-10% rămase ar trebui
direcţionate spre facilitarea accesului la capital, la piețele de inputuri şi outputuri.
14
66.
Gestionarea durabilă a resurselor naturale ar trebui să reprezinte al doilea
element major al bugetului, cu o pondere de 30% în fiecare an. În cadrul Priorității 2, cea
mai mare parte a bugetului, care va fi scadentă, ar trebui să sprijine terenurile agricole și
practicile de gestionare a apei, în timp ce implementarea tehnologiilor de producție ecologice și
de atenuare a efectelor schimbărilor climatice ar trebui să înceapă cu 5-5% și să ajungă la
nivelul de 10-10% din întregul buget în perioada 2014-2020.
67.
Pentru dezvoltarea rurală și ameliorarea nivelului de trai în mediul rural se
acordă o pondere de 20% din bugetul total în perioada 2014-2020. Cel mai important
obiectiv este de a sprijini investițiile în infrastructura fizică (10%), în timp ce sprijinirea
ocupării forței de muncă în sfera non-agricolă și implicarea comunității locale -celelalte 10%.
68.
Indicatorii de dezvoltare ar trebui să fie folosiți în calitate de instrument de
monitorizare pentru a proba relevanţa priorităților și a măsurilor. Pentru a verifica
progresele înregistrate în implementarea Strategiei, precum și pentru a ajusta rezultatele
scontate, în caz de necessitate, se recomandă monitorizarea ex-ante, intermediară și ex-post a
Strategiei. Alocările sus menţionate ar trebui să fie evaluate cel târziu după patru ani de
implementare și efectuare a unor corecțiuni întreprinse în consecință.
Prefaţă
1.
Dimensiunea și impactul agriculturii în secolul 21 sunt mult mai semnificative
decît în trecut. Agricultura modernă nu ţine doar de producția de alimente, avînd multe alte
funcții. Ea a devenit responsabilă pentru mediul înconjurător și, de asemenea, are legături
puternice cu zonele rurale, astfel avînd un rol social și de mediu pe lîngă cel economic. Chiar şi
15
funcția sa primară de producere a suferit modificări și în prezent se pune accentul pe siguranţa
și diversitatea produselor alimentare. Mai mult decît atît, secolul 21 a adus mai multe provocări
noi, cum ar fi volatilitatea prețurilor, schimbările climatice sau sărăcia rurală, cărora agricultura
trebuie să le facă faţă.
2.
Strategia elaborată pentru sectorul agricol ar trebui să reprezinte acest rol în
schimbare și natura sectorului. O strategie modernă a sectorului agricol ar trebui să aplice o
abordare holistică, ghidînd dezvoltarea domeniilor economic, de mediu și rural. Strategia ar
trebui să folosească sinergia acestor trei dimensiuni și să contribuie la ameliorarea sectorului
agricol în sensul cel mai larg.
3.
Crearea unei Strategii moderne de dezvoltare a agriculturii şi sectorului rural
pentru Republica Moldova pe perioada 2014-2020 este o precondiție pentru dezvoltarea
sectorului pe termen lung. Aceasta va fi reperul factorilor de decizie în identificarea
problemelor majore în sector, dar şi a unor soluţiii optime pentru rezolvarea acestora. Totodată,
Strategia în cauză poate fi utilizată drept instrument pentru a obține sprijinul conceptual și
financiar din partea partenerilor de dezvoltare ai Guvernului Republicii Moldova, instituţiilor
financiare internaţionale şi donatorilor întru implementarea agendei propuse.
4.
Strategia are o structură clară şi ușor de urmărit și transpune faptele simple intrun context strategic mai larg. Primul capitol oferă o macroanaliză a sectorului agricol prin
investigarea rolului agriculturii în economia națională, în timp ce al doilea capitol oferă o
microperspectivă a sectorului agricol. Capitolul trei urmărește să facă o analiză asupra mediului
și a resurselor naturale legate de agricultură, pe cînd al patrulea capitol se concentrează pe
probleme rurale. În urma revizuirii sectorului, capitolul cinci rezumă pe scurt politicile actuale
în agricultura Republicii Moldova, iar al șaselea capitol conturează viziunea, scopul, prioritățile
și măsurile în cadrul prezentei strategii. Capitolul 7 analizează cadrul instituțional și legislativ
necesar pentru implementarea cu succes al strategiei, în timp ce ultimul capitol oferă o privire
în ansamblu a bugetului și monitorizarea strategiei.
5.
Această Strategie a fost elaborată de o echipă de experți formată din consultanți
naționali și internaționali. Scopul ei este de a prezenta experiențele însuşite în interiorul şi în
afara Republicii Moldova pentru a sugera cel mai bun mod posibil de dezvoltare a sectorului.
Membrii echipei au diferite specializări, nivele de studii şi grade științifice, acoperind astfel un
şir de domenii diverse legate de agricultură și dezvoltare rurală.
16
1. Agricultura în economia națională (macro perspectivă)
1.
Republica Moldova, spre deosebire de majoritatea țărilor din EAC, este o țară
exportatoare de produse agro-alimentare net, a cărei agricultură generează aproape
jumătate din veniturile de export ale țării, însă echilibrul comercial agro-alimentar se află
în declin. Este evident că agricultura a ajuns la o balanță comercială pozitivă în ultimul
deceniu, în timp ce deficitul comercial total al Moldovei a devenit alarmant, deoarece a crescut
de zece ori, de la 300 milioane dolari în 2000 la 3 miliarde dolari în 2010. Exportul de produse
agro-alimentare, ce constă în primul rînd din produse cu valoare redusă, materie primă
neprocesată, a crescut de trei ori în perioada 2000-2012, în timp ce importul de propduse
agroalimentare, în frunte cu produsele procesate, a crescut de șapte ori, ducînd la
dezechilibrarea balanţei agro-alimentare, precum şi la afectarea condiţiilor de comerţ.
Figura 1: Exporturile şi importurile agro-alimentare și cotele lor în totalul exportului și
importului, 2000-2011 (milioane dolari și %, respectiv)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
Mai multi factori contribuie la această tendință:
2.
-
Dezvoltarea economică generală și fluxurile mari de remitențe au dus la o creștere
rapidă a veniturilor populației, astfel creînd o cerere sporită de produse agroalimentare; pe termen scurt, producția internă nu a fost în stare să răspundă cerinţelor.
Cererea națională este mai mare, primordial din cauza remitențelor, și este mult mai
sofisticată deoarece consumatorii caută produse diversificate cu valoare adăugată
sporită. Analizînd structura importurilor agro-alimentare, devine evident că cele mai
populare produse importate sunt produse cu valoare relativ mare: tutun, fructe şi legume
proaspete în afara sezonului, băuturi alcoolice. Cu toate acestea, oferta internă nu este
pregătită să răspundă la aceste schimbări în cerere din anumite motive (de exemplu,
capacități de procesare limitate, climat de producție de bază vulnerabil, lanțuri de valori
fragmentate).
17
-
De asemenea, sporirea liberalizării comerțului Republicii Moldova a redus barierele la
importuri agroalimentare. Țara a devenit membră a OMC în 2001 și în calitate de
membru, Republica Moldova nu aplică interdicții sau restricții cantitative privind
comerțul, care nu corespund cu prevederile OMC. Taxele vamale medii la importul de
produse agroalimentare reprezintă 12 %, fiind mai mari de media de 5 % pentru toate
produsele importate. Din martie 2008, Republica Moldova a beneficiat de PCA în
comerțul cu UE, care prevede scutiri de taxe vamale pentru majoritatea produselor din
Republica Moldova, cu excepția unor produse agricole. Guvernul Republicii Moldova a
semnat, de asemenea, un acord multilateral (AACLS) și un acord bilateral de liber
schimb cu țările CSI. Pe lîngă aceasta, Moldova este membră al OCEMN, GUAM,
SECI și alte inițiative economice regionale.
În același timp, exportul produselor agroalimentare din Moldova a fost afectat de schimbări în
regimul comercial al partenerilor-cheie. Pînă în prezent, exportul de produse agroalimentare
din Moldova a avut două destinații principale: CSI și UE. Totuşi, odată cu aderarea Rusiei la
OMC în 2012 poziția Republicii Moldova pe piața rusă s-a schimbat, dat fiind faptul că toți
membrii OMC se supun aceluiaşi regim commercial ceea ce duce, de exemplu, la sporirea
concurenței cu alți membri ai OMC privind exporturile agroalimentare la preţuri mai mici (de
exemplu Polonia).
Situația comerțului cu Rusia este și mai complexă, luînd în considerare dependența
energetică mare a Republicii Moldova de Rusia şi Ucraina (de exemplu, combustibil și
energie electrică). Mai mult decît atît, apariția unui bloc comercial alternativ, postsovietic ce combină Rusia, Belarus și Kazahstan (RBK) într-o formă de uniune vamală,
de asemenea, pune întrebări serioase Republicii Moldova.
Dilema comerțului cu produse agro-alimentare
- Există doi vectori primordiali ai comerțului cu produse agro-alimentare al Republicii
Moldova - UE și CSI (predominant Rusia și Ucraina). Dezvoltarea relațiilor comerciale
în aceste două direcții are loc în contextul a două orientări politice divergente negocierea și încheierea iminentă a unui Acord Aprofundat și Cuprinzător de Liber
Schimb (AACLS) cu UE și Uniunea Economică Eurasiatică (ECU), fiind în curs de
dezvoltare rapidă și regional extrem de influentă, condusă de Rusia, care va deveni
operațională până la începutul anului 2015.
- Atît Moscova cît și Bruxelles consideră că alegerea cu care se confruntă Republica
Moldova va cere în curînd o decizie fermă şi aderarea la uniunea vamală ar însemna că
Republica Moldova va renunța la controlul suveran asupra politicii comerciale externe,
fapt incompatibil cu semnarea unui acord bilateral cu UE.
- Deciziile policice luate în acest sens, trebuie să se bazeze pe o analiză profundă:
-
Efectele economice scontate ale acordului AACLS dintre UE-Republica Moldova1
Pe termen lung, schimbarea în venitul național pentru Moldova este estimată la
aproximativ 142 milioane de euro, iar creșterea PIB-ului de aproximativ 5,4 la sută.
1
Evaluarea impactului asupra durabilității comerţului în sprijinul negocierilor
Republica Moldova. Octombrie 2012 Ecorys caz.
18
AACLS
între UE și Georgia și
-
Astfel, AACLS va avea un impact pozitiv asupra economiei Republicii Moldova.
Exportul moldovenesc se estimează să crească cu 16 la sută, în timp ce importul va
crește cu 8 la sută. Astlel, creșterea relativă a exportului din Republica Moldova, ca
urmare a semnării AACLS este mai mare decât creșterea importului. Cu toate acestea,
având în vedere că exportul creşte mai lent decât importul, deficitul comercial ar putea
să rămână puțin afectat în termeni absoluți. Pe termen lung, salariile din Republica
Moldova sunt prognozate să crească în medie cu 4,8 la sută. Între timp, indicele general
al prețurilor de consum este de așteptat să scadă cu circa 1,3 la sută pe termen lung.
Acest lucru implică faptul că, în medie, puterea de cumpărare a cetățenilor Republicii
Moldova va crește datorită AACLS.
-
Efectele estimate a țărilor terțe
Pentru restul țărilor din regiune, liberalizarea comerțului între UE și Moldova va avea
un efect limitat. Pe termen lung, în Rusia și Ucraina, AACLS între UE-Republica
Moldova va contribui cu o creştere de 123 milioane euro și 47 milioane euro respectiv a
venitului național. Nu este de așteptat ca liberalizarea comerțului între UE și Republica
Moldova să ducă la vreun efect semnificativ pentru UE-Turcia CU.
-
Modificări specifice sectorului agro-alimentar
Studiind efectele la un nivel sectorial mai detaliat, schimbări considerabile vor avea loc
în sectorul zahărului din Republica Moldova, și mai puţin pronunţate în sectorul
cerealelor. În ceea ce privește valoarea, cinci sectoare (definite ca HS cu 2 cifre)
domină în exportul de produse agricole şi procesate: semințe și fructe oleaginoase
(HS12), băuturi alcoolice și nealcoolice (HS22), fructe și nuci (HS8), cereale (HS10) și
preparate din legume, fructe si nuci (HS20). În trei din aceste cinci grupe de produse
ponderea exporturilor moldovenești în UE este mai mare decât cea a exporturilor în
lume. Acest lucru se aplică în special în cazul cerealelor şi indică faptul că barierele de
acces pe piața UE privind regimul sanitar şi fitosanitar nu mai prezintă impedimente
exportatorii moldoveni.
-
Pentru fructe comestibile și nuci (exportul-cheie din Moldova), diferența dintre cotele
de export în lume și în UE nu este foarte mare. O analiză mai dezagregată (de exemplu,
nivelul HS de 6 cifre distinge câteva mii de produse) arată că imaginea ar putea fi ceva
mai nuanțată. Produsul cheie în acest sector îl constituie nucile decojite (în mare parte,
dar, de asemenea, cu coajă – în 2011 exportul a fost în valoare de 64 milioane dolari),
iar UE este destinația principală pentru export (50 de milioane de dolari). Situația este
total diferită în cazul merelor proaspete, a căror exporturi mari din Republica Moldova
(56 milioane dolari în 2011) sunt aproape în întregime direcționate către piețele din
afara UE (exporturile către UE reprezintă doar 0,5 milioane dolari). Tendința pentru
alte fructe proaspete (în special struguri, prune, cireșe, piersici) este similară - UE
reprezintă o foarte mică parte din totalul exporturilor moldovenești ale acestor produse.
-
Totuși, acest eşec al sectorului fructelor proaspete din Moldova pe piața UE nu pare a fi
determinat în principal de probleme sanitare și fitosanitare. În schimb, acest lucru
probabil se datorează altor factori: piețe de fructe a UE extrem de sofisticate, care se
19
bazează pe o logistică complexă, cerințe specifice pentru ambalajul produsului, precum
și aplicarea sistemului de preț de intrare minimal. Acesta din urmă a fost calificat drept
obstacol semnificativ pentru accesul merelor moldovenești pe unele piețe din UE.
-
Produsul-cheie în categoria de băuturi alcoolice și nealcoolice (HS22) este vinul.
Exportul de vinuri moldovenești pe piețele CSI rămâne a fi mult mai considerabil decât
în UE. De asemenea, în acest caz, normele sanitare şi fitosanitare nu reprezintă un
obstacol major pentru intrarea pe piața UE.
-
Sectorul vinicol moldovenesc și AACLS
În prezent, viile acoperă circa 145 mii hectare, cea mai mare parte fiind în proprietate
privată. În perioada 2003-2006 vinificația a reprezentat aproximativ 20% din totalul
producției industriale, cu o scădere dramatică începând cu anul 2006 în urma unui
embargo de import introdus de Rusia, principala piaţă de export. În perioada 2008-2010
ponderea producției industriale s-a stabilizat la puțin peste 7%. Sectorul este foarte mult
orientat spre export și vinul este produsul-cheie de export din Moldova. Ponderea
vinului în exportul total al Moldovei a fost de 25% în 2004 și 35% în anul 2005, cu o
scădere ulterioară la 13% în 2007 și 11% în 2011.
Istoric, Rusia a fost piaţa-cheie pentru exportul vinului moldovenesc în volum de 75%
din totalul exporturilor (Figura 8.2). Aceasta explică puterea impactului produs de
embargoul de import din 2006. Vinurile moldovenești nu au reușit să restabilească
poziția lor pe piața rusă, valorile curente de export ajungîng doar la un sfert din nivelul
de pînă la 2006. Totusi, Rusia ramîne a fi destinația numarul unu de export pentru
vinurile din Moldova, înainte de Belarus și Ucraina.
Importul UE de vinuri moldovenești a fost neglijabil până în anul 2005. În 2006, după
un salt singular, importul s-a stabilizat ulterior la aproximativ 20 milioane dolari.
Creșterea în volum a fost mult mai dinamică în ultimii ani. Vinul rămâne a fi unul
dintre câteva produse care fac obiectul contingentelor tarifare în cadrul regimului PAC
curent. De obicei, Republica Moldova utiliza cotele sale în totalitate. De fapt, în timpul
exporturilor din perioada 2008-2010 Republica Moldova a depășit destul de
semnificativ cotele, exportînd circa 11 milioane de litri pe an, în timp ce cotele au fost
în creștere de la 6 la 8 milioane de litri. O creștere substanțială a cotei introduse de noul
regulament PAC în 2011 (cu 50% până la 15 milioane de litri), a stimulat o creștere
semnificativă a volumului exporturilor moldovenești (până la 13 de milioane de litri),
deși cota nu a fost utilizată în întregime. De asemenea, Moldova exportă către UE tipuri
de vin care nu sunt supuse cotelor (de exemplu, vin spumant), deși numai în cantități
mici. Vinurile exportate pe piețele din UE sunt în general de o calitate mai bună (sunt
mai scumpe, conform costurilor unitare prezente în datele de comerț exterior) decât cele
care vizează piețele CSI.
Până în 2006 sectorul vinicol moldovenesc s-a bazat pe exportul de vin de calitate
inferioară, semi-dulce și ieftin în Rusia. Vinurile de calitate mai bună şi potrivite
gusturilor consumatorilor din UE (numărul consumatorilor în Rusia precum şi alte state
din CSI este în creştere) au constituit o mică parte a sectorului din Republica Moldova.
Interdicția de import a Rusiei și consecințele sale au produs unele schimbări de pe piața
internă. Problemele ce ţin de furnizarea vinului moldovenesc pe piețele din UE nu sunt
-
-
-
20
-
-
-
-
-
-
legate de respectarea reglementărilor specifice fitosanitare, dar mai mult de barierele
comerciale în formă de tarife, eforturi limitate de promovare a vinurilor moldovenești
pe scară mai largă pe piețele selectate din UE în contextul cotelor de piață scăzute
deținute de către Republica Moldova și concurența mare din partea altor regiuni (UE și
non-UE) si cantitatea limitată de vinuri moldovenești care corespund unor "gusturi
moderne".
Regulamentul PAC din 2011 a sporit semnificativ contingentele tarifare pentru vinurile
moldovenești - nivelul lor va creşte la 24 de milioane de litri în 2013-2015, adică
aproape de două ori în comparaţie cu volumul exporturilor moldovenești din 2011.
Presupunând că AACLS va contribui la desființarea completă a barierelor tarifare
pentru vin, impactul său principal ar putea fi accesul de încredere pe piața UE. Acest
lucru este important, deoarece orice investiții, de exemplu în podgorii, poate aduce
rezultate doar dintr-o perspectivă de câțiva ani.
Efectele de reducere a tarifelor UE asupra vinurilor moldovenești au fost calculate prin
aplicarea unor modele de echilibru parțial. Analiza se concentrează asupra efectelor în
raport cu UE-27, Rusia, si Ucraina. În toate scenariile Republica Moldova, UE-27,
Ucraina, şi restul lumii beneficiază de schimbările produse. Devine clar că schimbările
sunt mai semnificative pentru Republica Moldova, care va beneficia de acces mai ieftin
pe pieţele UE 27. În plus, în acele regiuni în care producția va crește, producătorii vor
câștiga o plusvaloare. Această plusvaloare crește odată cu gradul de scadere a tarifelor.
Mai mult decît atît, doar consumatorii din UE 27 vor beneficia de reducere tarifară,
deoarece creşterea ofertei Republicii Moldova influienţează prețurile de pe pieţele din
UE 27. Consumatorii din Republica Moldova se vor confrunta cu o scădere în plus
valoare, deoarece producătorii autohtoni vor avea posibilitatea de a exporta la prețuri
mai bune, fapt care va creşte, de asemenea, prețurile în Republica Moldova.
Alte produse agro-alimentare
Există anumite grupuri de produse care nu sunt de o importanță majoră în ceea ce
privește totalul cotelor de export din Moldova, dar care indică un nivel înalt de bariere
ce împiedică accesul pe piața UE. În special, acest lucru este valabil pentru carne și
animale vii, care nu sunt deloc exportate în UE. Dintre toate produsele de origine
animalieră doar mierea din Moldova este exportată în UE.
Într-adevăr, normele sanitare şi fitosanitare ale UE privind produsele de origine
animalieră sunt stricte și, în prezent, producătorii moldoveni nu pot intra pe piață (cu
excepția mierii). Mai multe cerințe pentru Republica Moldova urmează să fie introduse
de către CE pe o listă a țărilor terțe din care sunt autorizate importurile de produse de
origine animalieră.
Principalul impact economic direct a reformelor sanitare și fitosanitare în Moldova de
aliniere a sistemului SPS al țării cu cel a UE va fi accesul mai ușor pe piețele UE pentru
produsele agricole și alimentare. În special, acest lucru indică faptul că întregul sector
de produse alimentare de origine animalieră care în prezent nu se exportă în UE va avea
acces pe piețele UE.
De asemenea, costurile mai mici de intrare pe piață vor fi vizibile pe piețele din afara
UE, care şi-au aliniat (sau sunt în proces de a face acest lucru) sistemul lor SPS cu cel al
UE. În același timp, va deveni mai usor pentru produsele din UE (și produsele din alte
21
-
-
-
-
-
țări cu regimuri fitosanitare similare) de a intra în Republica Moldova. Acest lucru
poate crește concurența pe piața internă, contribuind la scăderea prețurilor de consum
și/sau creşterea calităţii produselor, în timp ce va pune presiuni asupra întreprinderilor
autohtone pentru a îmbunătăți competitivitatea lor. Modelul EGC prezice impactul
eterogen a acestor forțe asupra producției în sectoarele relevante.
Având în vedere că noul regim fitosanitar va schimba probabil poziția competitivă a
întreprinderilor implicate în producția agricolă și sectorul de procesare a produselor
alimentare, pot avea loc unele efecte asupra ocupării forței de muncă. Alinierea la
regimul sanitar/fitosanitar va conduce la efecte negative asupra ocupării forței de
muncă, în timp ce impactul global asupra producției și a valorii adăugate sunt aproape
de zero.
Un factor ce va limita câștigurile potențiale din alinierea la regimul sanitar/fitosanitar
pentru un acces mai bun pe piața UE este popularitatea standardelor de certificare
private, cum ar fi Globalgap, care sunt foarte populare printre lanţurile de supermarkete
şi furnizorii din UE.
Analiza curentă indică faptul că efectele economice ale armonizării cu regimul
sanitar/fitosanitar al UE sunt ușor negative pentru Republica Moldova în perspectiva
unui termen scurt ori mediu. Acest lucru poate fi în mare parte atribuit costurilor
substanțiale ale procesului de armonizare, care vor fi suportate de contribuabili (finanțe
publice), întreprinderile din lanțurile de producție alimentară și consumatori. Ulterior,
vor apărea mai multe efecte pozitive în sfera economică legate de modernizarea
infrastructurii instituționale pentru sectoarele de procesare agricole și alimentare,
precum și o poziție competitivă mai bună a Moldovei în piețele alimentare mondiale.
Oportunitățile Uniunii Economice Eurasiatice (UEE)
Argumentele pentru aderarea la UEE, inclusiv gaze mai ieftine și acces liber pe pieţele
combinate din Rusia, Belarus și Kazahstan sunt destul de convingătoare, după cum ne
prezintă Victor Chirilă, Director Executiv al Asociației pentru Politica Externă din
Moldova, în articolul său pe această temă. Potrivit datelor din 20112, Uniunea Vamală
Rusia-Belarus-Kazahstan reprezintă o piaţă de 165 milioane de consumatori și o
economie care are: • un PIB total de 2,74 miliarde dolari și 14.866 dolari pe cap de
locuitor, • un comerț exterior în valoare de 1.021 trilioane dolari; • investiții anuale
interne de 603 miliarde dolari sau 22% din PIB; • un stoc de credit intern în valoare de
854 miliarde dolari; • un volum de cheltuieli anuale pentru cercetare și dezvoltarea de
noi tehnologii, în valoare de aproximativ 15,3 miliarde de dolari; • un volum de
investiții străine directe în statele Uniunii vamale de 435,38 miliarde de dolari, • un
volum de investiții străine directe, efectuate în special de către Rusia și Kazahstan, de
330,86 miliarde de dolari.
UE reprezintă o piață de 503 milioane de consumatori și o economie care are: • PIB
total de 15,39 miliarde dolari și 34.000 dolari pe cap de locuitor; • comerț exterior în
valoare de 3791 miliarde de dolari; • investiții interne anuale în valoare de 2,88 miliarde
de dolari, sau 18,7% din PIB; • un volum de împrumuturi interne de 29 trilioane de
2
Analiză de Victor Chirilă - Director Executiv, Asociația pentru Politică Externă din Moldova: În cazul în care Republica Moldova va adera la
Uniunea Vamală Rusia - Belarus-Kazahstan. Info-Prim Neo. 18.06.2012.
22
-
-
-
dolari; • un volum de cheltuieli anuale pentru cercetare și dezvoltarea de noi tehnologii
în valoare de 239,7 miliarde de dolari; • un volum de investiții străine directe în țările
UE de aproximativ 7.972 de miliarde de dolari; • un volum de investiții directe în
străinătate efectuate de către statele membre ale UE, în valoare de 9524 de miliarde de
dolari.
Prin urmare, în comparație cu UE, oferta economică a Uniunii Vamale include: 1. o
piață de consumatori de trei ori mai mică; 2. PIB total de 5,6 ori mai mic, iar pe cap de
locuitor de 2 ori mai mic; 3. un volum de comerț exterior de 3,7 ori mai mici; 4.
investiții interne de 4,7 ori mai mici; 5. un stoc de credit intern de 34 de ori mai mic; 6.
un volum de cheltuieli anuale pentru cercetare și dezvoltarea de noi tehnologii de 15,6
ori mai mic, 7. un volum de investiții străine directe mai mic de 18 ori; 8. un volum de
investiții directe în străinătate de 28,7 ori mai mic.
În același timp, spre deosebire de piața unică a UE, care este una multi-centrică și
previne dominația economică și politică a UE de către o țară, Uniunea Vamală este
dominată în prezent de către Federația Rusă.
În orice caz toate relațiile comerciale actuale dintre Moldova, UE și Rusia și ECU vor
continua să aibă loc în contextul OMC și sunt, prin urmare, supuse regulilor şi rigorilor
OMC și mecanismelor de soluționare a litigiilor în cadrul OMC. Acest lucru înseamnă
că odată cu încheierea AACLS dintre UE şi Republica Moldova, comerțul cu Rusia și
ECU va fi supus și ar trebui să fie supus unor principii-cheie ale acordului de
reglementare a normelor sanitare şi fitosanitare - și anume transparență, echivalență și
recunoașterea măsurilor (inclusiv standarde și reglementări tehnice) precum și
armonizarea cu standardele internaționale privind siguranța alimentară, animalieră și de
sănătate a plantelor.
-
Pe de altă parte, destinațiile europene anterioare de export a Moldovei au devenit
membre ale UE (de exemplu, România, Bulgaria), ceea ce înseamnă că acestea aplică
un set complet de standarde UE (publice și private), reglementări tehnice și proceduri
de evaluare a conformității, ceea ce reprezintă una din cele mai mari provocări cu care
se confruntă Republica Moldova.
-
Totuşi, pentru Republica Moldova se deschid noi oportunități de export, cu condiția că
țara va face progrese în ceea ce priveşte alinierea la standardele UE privind siguranţa
alimentară şi nivelul de calitate. Moldova este acum în procesul de negocieri a ACLCA
ca parte a noului Acord de Asociere cu UE. Negocierile sunt in faza de finalizare și este
realistic să fie încheiate pînă la sfîrșitul anului 2013. Pe lîngă aceasta, Moldova este pe
cale de a semna un acord de liber schimb cu Turcia, care este, de asemenea, o
precondiție pentru Acordul de Asociere cu UE. Presupunînd că Moldova îndeplinește
standardele de siguranță alimentară şi de calitate ale UE, accesul sporit pe piață poate
duce la cîștiguri semnificative pentru economia moldovenească.
Constrângerile legate de transport și logistică a comerțului cu produse agro-alimentare
afectează în mod direct şi indirect competitivitatea sectorului3
3
Pe baza analizei effectuate de Banca Mondială și Guvernul Republicii Moldova Evaluarea facilitării
comerțului și transportului din noiembrie 2012 Kocks Consult GmbH
23
Servicii de facilitare a comerțului
Serviciul Vamal din Moldova și diferite organisme oficiale care oferă certificate pentru marfa
de export și import reprezintă factorii cei mai importanţi în facilitarea comerțului internațional.
Aceste servicii, cu excepția Punctelor de Inspecţie la Frontieră (PIF), activează de luni pînă
vineri între orele 8:00 și 17:00 și se localizează în mare parte în Chișinău. Nu există un sistem
de ghişeu unic pentru perfectarea documentelor de export, astfel exportatorii petrec o mulțime
de timp, colectînd documente în capitală. Într-un număr de locuri Serviciul Vamal operează
posturi vamale de procesare interne. Acestea funcționează, de asemenea, doar 5 zile pe
săptămână, iar utilizatorii nu au libertatea de a alege locaţia lor, dar trebuie să meargă la postul
cel mai apropiat de inspectoratul fiscal teritorial în care compania lor este înregistrată.
Infrastructura de Facilitare a Comerțului
Infrastructura de facilitare a comerțului, definită în această Strategie ca Puncte de Inspecție la
Frontieră (PIF) și Posturi Vamale Interne (PVI), este de calitate mixtă. Infrastructura PIF este,
în general, inadecvată pentru un control eficient al produselor alimentare, animale vii și plante.
În prezent căile de acces la PIF nu sunt facilitate prin separarea traficului aşa cum este de doritt.
Posturile Vamale Interne se află, în special, în Chișinău, şi nu se potrivesc scopului, deoarece
acestea sunt situate în zone rezidențiale și nu au fost proiectate special pentru utilizarea lor
actuală.
Drumuri
Sectorul transportului rutier este relativ competitiv în ceea ce privește prețul, în pofida stării
precare a drumurilor. Sectorul este dominat de întreprinderi private și este considerat de către
clienții săi ca fiind rezonabil, de incredere si competent. Cu toate acestea, unii producatori şi
expeditori locali preferă să nu utilizeze companiile de transport din Republica Moldova din
cauza calităţii scăzute a serviciilor. Unele dintre aceste probleme de calitate sunt legate de
cadrul juridic dificil și inutil sau nefuncţionalitatea sa. În plus, există şi unele probleme mai
banale, cum ar fi dificultăți și întârzieri în obținerea vizelor sau conducătorii auto care se
deplasează în străinătate fără bani. Alte probleme ce ţin de calitate sunt, de exemplu, lipsa de
echipamente fiabile de specialitate, cum ar fi semiremorci cu temperatură controlată, sau
utilizarea de autotractoare cam depăşite.
Calea fierată
Transportul de marfă feroviar din Republica Moldova este calificat de către clienţii săi drept
unul lent, costisitor și nesigur. Din cauza serviciilor de calitate proastă şi preţurilor ridicate,
compania de cale ferată (CFM) a pierdut atât cota pe piață cît și volumul de piață în termeni
absoluți pentru o perioadă considerabilă de timp. Mulți dintre clienţi au trecut în sectorul mai
rapid și mai competitiv al transportului rutier. Serviciile CFM sunt acum parțial oferite și
vândute de firme intermediare private.
O altă problemă, care condiţionează schimbarea serviciilor de cale ferată pe serviciile de
transport rutier, este faptul că compania feroviară nu este capabilă sau dispusă să ofere cantități
mai mici de vagoane, care sunt adesea necesare pentru transportarea unor produse altele decît
marfa în vrac.
24
Porturi și transportul pe apă
Portul Internațional Liber Giurgiulești (PILG) funcționează pe baza unei concesiuni și
concurează cu alte porturi fluviale din regiune, şi, de asemenea, cu porturile din Constanța și
Odessa. În 2011 portul a operat peste 380.000 tone de marfă. Principalele activități agroalimentare în portul de la Giurgiulești sunt exportul de cereale și ulei vegetal.
Problemele de frontieră afectează Facilitarea Comerțului
Documentația de export
Certificare
Companiile exportatoare raportează că personalul lor consumă circa 1-2 ore la fiecare
declarație de export plus încă 6 ore pentru perfectarea documentelor de export însoţitoare, cum
ar fi certificate de origine, certificate fitosanitare/sanitar-veterinare, în funcție de tipul
produsului.
Certificatul fitosanitar eliberat de ANSA este necesar pentru toate exporturile de plante și
produse vegetale, fiecare lot de produse trebuie să obţină certificarea în Chișinău înainte de
aprobarea exportului. Materialele și obiectele supuse carantinei și destinate exportului și reexportului trebuie să fie însoțite de certificate fitosanitare, pentru a demonstra că îndeplinesc
cerințele fitosanitare ale țării importatoare. Certificatul fitosanitar de export şi de reexport este
eliberat proprietarului mărfii conform cerinţelor din regiunea unde urmează a fi exportată
marfa, pentru a fi prezentate la reprezentanții țării importatoare. Pentru obținerea certificatului
fitosanitar, posesorul mărfii aduce documentele necesare cel puțin cu 24 de ore înainte de
expediere. Termenul de valabilitate al certificatului fitosanitar este de 14 zile de la data
emiterii.
Toate exporturile de animale și de produse de origine animalieră pentru Rusia și Ucraina4
necesită includerea preventivă pe o listă de producători/exportatori aprobaţi. Ulterior, fiecare
lot necesită un certificat sanitar-veterinar (de exemplu, F1/F2 pentru CSI) emise la nivel local
de către ANSA. În cele din urmă, o autorizație de export (aviz) este emisă la nivel central de
către ANSA. În plus, exportatorul trebuie să obțină carnete TIR la biroul AITA la Chișinău. În
total, circa 8 ore consumă personalul exportator pentru a pregăti actele necesare pentru o
operațiune de export.

Documente vamale
Majoritatea companiilor exportatoare apelează la serviciile unor brokeri vamali autorizaţi
pentru a pregăti declarațiile de export, deoarece Articolul 162 din Codul Vamal al Republicii
Moldova cere utilizarea serviciilor de brokeri vamali licențiaţi. Companiile au declarat că acest
fapt reprezintă o povară inutilă. Companiile ar putea instrui personal propriu pentru întocmirea
declarațiilor de export.
Pe lîngă certificatele menționate mai sus, documentația de export poate include : (i) declarația
de export; (ii) o copie a contractului; (iii) lista de ambalare; (iv) factura; (v) vagonul CMR și,
dacă este necesar, EUR 1 (certificat de origine), o declarație T1, certificarea de prelucrare
activă a Serviciului Vamal Moldova (MCS) ; certificarea calității vinului, cerută de la
producători / exportatori de vinuri moldovenești.
4
În prezent, principala destinație de export pentru animale și produse de origine animală
25
Devamare Internă
După ce documentele de export sunt întocmite, compania va expedia camionul încărcat la
Postul Vamal Intern (PVI). PVI din Republica Moldova nu sunt deschise 24 de ore 7 zile pe
săptămână. Fiecare PVI în Republica Moldova se deschide la ora 08:00 și se închide la ora
17:00. Cu toate acestea, ora-limită pentru brokerii vamali care introduc declarațiile de export a
clienţilor în sistemul vamal din Moldova ASYCUDA din cadrul PVI este 16:30. Camioane
care sosesc după ora 16:30 trebuie să aștepte până la deschiderea PVI în dimineața următoare.
În Chișinău, PVI nr.7 este situat într-o zonă rezidențială și deţine un parc de camioane de peste
noapte. Companiile se plâng că e nevoie să aştepte 2-4 ore pentru a parca camioanele lor în
oricare dintre cele cinci PVI situate în Chișinău. Procedurile de export efectuate de către
Serviciul Vamal al Republicii Moldova includ:
 Verificarea și autorizarea declarației de export;
 Verificarea tuturor documentelor de însoţire a exporturilor;
 Aplicarea ștampilei și semnăturii pe fiecare document.
Expedierea unei copii electronice a declarației de export de la Postul Vamal Intern la Punctul
de Inspecţie la Frontieră de placare. Exportatorii și importatorii se plâng că trebuie să trimită
camioanele lor la PVI cel mai apropiat de biroul de inspecție fiscală în care compania a fost
înregistrată în conformitate cu codul de taxă, și nu au dreptul să apeleze la alte posturi
amplasate mai convenabil. De asemenea, camioanele care transportă mărfuri destinate pentru
re-export trebuie să se deplaseze de la PIF la PVI pentru a obține documente noi de export: (i)
intern T1; (ii) noua declarație de export, (iii) factura noua, si (iv) nouă listă de ambalare.
Elaborarea unor proceduri simplificate şi integrate pentru Serviciul Vamal şi ANSA, bazate pe
evaluarea riscurilor ar fi benefică pentru importatorii şi exportatorii care respectă toate regulile,
precum și pentru organismele de control menționate mai sus, deoarece va eliberara resurse
necesare pentru rezolvarea cazurilor de încălcare a legilor.
3.
Agricultura rămîne a fi un sector important în economia Republicii Moldova, dar
unul aflat în declin. În anul 2011 agricultura a înregistrat 12 % din PIB, comparativ cu cele
peste 30 % înregistrate în urmă cu un deceniu. Această schimbare a fost determinată de apariția
rapidă a sectorului de servicii, ce reprezintă actualmente aproape două treimi din PIB. Mai mult
decît atît, industria alimentară a dat 40 % din totalul industriei în 2011, pe cînd cu 5 ani în urmă
această cifră ajungea la circa 50 %. Această tendinţă urmează modelele observate în țările în
curs de dezvoltare, prin care sectorul serviciilor deţine un rol tot mai important și sectorul
agricol contribuie mai puțin. Cu toate acestea, economia moldovenească în ansamblu a
funcționat bine în deceniul precedent, ajungînd la o creștere medie anuală de 5 % din PIB în
perioada 2000-2011. PIB pe cap de locuitor a avut o tendință pozitivă, în creștere cu 80 % între
anii 2000-2011, cu o scădere în 2009 din cauza crizei economice.
Figura 2: Valoarea adăugată brută din agricultură pe ramuri economice în Republica
Moldova, 2000-2011 (% și constantă de 2000 milioane USD)
26
Surca: Eurostat (2013)
4.
Mediul macroeconomic al Republicii Moldovai este unul asemănător cu cel al
țărilor est-europene, dar diferit de cel al noilor state-membre ale UE şi a statelor, devenite
membre ale UE după 2004. Dacă reprezentăm cota valorii adăugate brute a agriculturii în
PIBul regiunii, devine evident că agricultura joacă un rol vital în economiile est-europene,
contribuind în medie cu 10% din PIB în 2010. Rolul agriculturii în PIB a scăzut în toate țările
est-europene, cu o medie de 10% în ultimul deceniu. În această privință e important de
remarcat decalajul între diferite zone ale Europei - contribuția agriculturii la PIB a fost de 10 %
în Europa de Est, 4% în noile state membre și 2% în UE-15 în 2010.
Figura 3: Valoarea adăugată brută în agricultură, ca pondere din PIB în Europa de Est,
noile state membre și UE-15, 2000-2010 (%)
Sursa: Banca Mondială (2013)
5.
Totuşi, producția agricolă denotă o creștere lentă şi instabilă, determinată de
factori externi (condiţii climatice). Începînd cu anul 2000 agricultura a demonstrat tendinţe de
creștere instabilă şi mult mai lentă decît restul economiei. Una dintre cauzele principale este
dependenţa agriculturii de condițiile climatice - seceta a devenit destul de comună în ultimii
ani. Producția vegetală, de exemplu, pare deosebit de vulnerabilă la stresurile climatice: ani de
secetă severă din Republica Moldova (2003, 2007, 2009 și 2012) au avut un efect dezastruos
27
asupra majorităţii culturilor. Instabilitatea ridicată a producției agricole este o reflectare a
instrumentelor slab dezvoltate de diminuare a riscurilor legate de condiţiile climatice, inclusiv
accesul insuficient la irigare, nivelul scăzut de aplicare a tehnologiilor agricole moderne (cum
ar fi soiuri rezistente la secetă, instrumente de protecție anti-grindină) și lipsa unor sisteme de
asigurare inovatoare în agricultură (cum ar fi programe de asigurare index-based pentru riscuri
meteorologice). Un alt motiv ce duce la încetinirirea producției agricole este legat de crizele
economice, preţurile la inputuri (de exemplu, fertilizanţi, combustibil, mașini), cauzînd vremuri
dificile pentru producătorii agricoli.
6.
Ocuparea forței de muncă în agricultura Moldovei rămîne a fi în continuare una
importantă, fiind totuşi, în declin, atît în termeni absoluți cît și relativi. În anul 2000
agricultura a asigurat 50 % din locurile de muncă, dar numai 28 % în 2011, indicînd un rol
important, dar în declin a ocupării în agricultură, care s-a redus în perioada 2000-2011 cu
aproape 350.000 persoane (circa. 10 % din totalul populației). Lucrătorii ce părăsesc domeniul
agricol îşi găsesc locuri de muncă în sectorul serviciilor în curs de dezvoltare sau sunt forțați să
migreze, aceasta fiind o parte a procesului structural.
Figura 4: Ponderea ramurilor economice în ocuparea forței de muncă și totalul forței de
muncă în Republica Moldova, 2000-2011 (% și 1000 persoane, respectiv)
Sursa: Eurostat (2013)
7.
Nivelul de ocupare a forței de muncă în agricultură este încă ridicat, dar are o
tendinţă de scădere în Europa de Est. În timp ce statele, devenite membre ale UE după 2004
şi noile state-membre ale UE au angajat 4 % și 8 % respectiv din populația activă a acestora în
agricultură în anul 2011, țările est-europene au avut o rată medie de ocupare agricolă de 40 %.
În cazul Republicii Moldova, nivelul de ocupare a forței de muncă agricole aproape s-a
înjumătățit timp de un deceniu, dar este încă ridicat în comparație cu alte regiuni ale Europei.
Figura 5: Ocuparea forței de muncă în agricultură, ca pondere în totalul forței de muncă
din Europa de Est, noile state membre și UE-15, 2000-2011 ( %)
28
Sursa: Eurostat (2013)
8.
Schimbările structurale rapide în economia Republicii Moldova au provocat
apariţia unor noi oportunități de angajare în cîmpul muncii, altul decît sectorul agricol,
astfel condiţionînd migrarea populaţiei din zonele rurale. Astfel, procesul de migrare a
cunoscut două aspecte: migrarea de la rural la urban și migrarea de la nivel local la piețele de
muncă din străinătate, în căutare de venituri mai mari. Statisticile naționale indică, că în anul
2000 circa 80.000 de oameni din Moldova au lucrat în străinătate, în timp ce în 2005 acest
număr a crescut la 280.000. Date naționale, de asemenea, arată că, în ultimii șase ani, numărul
populației ce a părăsit mediul rural a fost de aproximativ 200.000 pe an. Piețele UE au atras în
deosebi femeile (în calitate de menajere și asistente medicale), în timp ce mai mulţi bărbați au
plecat pe piețele rusești pentru a umple nevoile din sectorul construcțiilor. Aceste schimbări au
avut un impact mai mare asupra celor tineri și activi.
9.
Deși ocuparea forţei de muncă în agricultură se află în declin, sectorul încă deţine
un rol socio-economic important. Este evident că agricultura rămîne a fi unul dintre cei mai
mari angajatori din economie și un angajator de ultimă instanță. Începînd cu 2009, numărul de
persoane ocupate în agricultură s-a menținut stabil, la aproximativ 320-330 mii persoane și
cauza principală că oamenii au rămas în acest sector a fost creşterea prețurilor agricole şi
ameliorarea condiţiilor de comerţ în ultimii ani. În timpul crizei economice, sectorul agricol a
îndeplinit rolul de suport social deoarece o masă de migranţi au revenit la agricultură din cauza
lipsei de oportunități mai bune de angajare. Pe lîngă aceasta, agricultura mai angajează mulţi
fermieri bătrîni în zonele rurale, luînd în considerare fenomenul de îmbătrînire a populației.
10.
Scăderea nivelului de ocupare a forţei de muncă în agricultură în legătură cu
creșterea producției sectorului a dus la creșterea productivității muncii în agricultura din
Moldova, care rămîne cu mult în urma țărilor din regiune. Productivitatea muncii s-a
dublat în Republica Moldova în perioada 2000-2010, deși rămîne în continuare sub nivelul de
2000 dolari SUA și cu mult sub media est-europeană (5000 dolari). Cu toate acestea, valoarea
agricolă adăugată pe angajat a ajuns la 15 000 dolari în noile state membre în 2010 și 35000
dolari SUA în statele devenite membre ale UE după 2004, ceea ce sugerează lacune importante
în productivitatea muncii.
Figura 6: Valoarea adăugată pe lucrător agricol în Europa de Est în perioada2000-2010
(2000 dolari SUA constant)
29
Sursa: Banca Mondială (2013)
2. Revizuirea sectorului agricol (micro perspectivă)
11.
Sectorul agricol al Republicii Moldova este dominat de producția agricolă, în timp
ce sectorul zootehnic joacă un rol mai mic, dar stabil în producție, ceea ce sugerează un
nivel potențial scăzut de competitivitate. Producția de culturi a constituit 60-70 % din totalul
producției agricole în 2001-2012 în Republica Moldova, fiind în mare parte reprezentată de
materia primă exportată în vrac în CSI și UE. De asemenea, se observă că ponderea sectorului
zootehnic a crescut în anii de secetă (în special în 2009 și 2012), datorită sacrificării în masă a
animalelor pe timp de criză.
Figura 7: Modele de producție agricolă din Republica Moldova în 2001-2012 (%)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
12.
Dotarea terenurilor agricole în Republica Moldova favorizează creşterea
producției vegetale, fapt similar cu alte țări din Europa de Est. Cota de teren arabil în
suprafață agricolă utilizată este cea mai mare din Moldova și Ucraina (70 %), în timp ce
30
Armenia și Georgia posedă cele mai mici cote (20 %). E de remarcat, că ponderea mare a
terenurilor arabile este specifică pentru Europa de Est și noile state membre (NSM), în timp ce
UE-15 are o utilizare a terenului mult mai diversificată.
Figura 8: Cota de teren arabil în suprafață agricolă utilizată în Europa de Est în 20002011 (%)
Sursa: Eurostat (2013) și OAA (2013)
13.
Dezvoltarea sectorului zootehnic a fost problematică în ultimul deceniu, fiind
împiedicată de blocajele legate de competitivitate și piață. Sectorul zootehnic se confruntă
cu constrîngeri de resurse interne (furaje limitate), precum și presiuni dure cauzate de importuri
de animale mai ieftine. Furnizarea de furaje autohtone este limitată din cauza disponibilității
limitate a pășunilor de bună calitate, care este la rîndul său, determinată de condiții
meteorologice nefavorabile și capacități de irigare limitate. Pe de altă parte, costurile locale de
producție relativ ridicate, productivitatea scăzută și rasele de animale sărace crează condiţii
dificile pentru produsele animaliere din Republica Moldova de a concura cu produsele
subvenționate de carne / lactate mai ieftine care sosesc de pe piețele UE și CSI. Ca urmare,
Republica Moldova a devenit importator net de cele mai multe produse animaliere.
14.
Rentabilitatea scăzută a sectorului agricol este determinată de poziția dominantă a
culturilor cu valoare redusă în producția agricolă în detrimentul culturilor cu valoare
înaltă. O parte semnificativă a producției agricole (90 %) este reprezentată de 7 produse:
cereale, struguri, legume, fructe, carne de porcine, lapte și păsări de curte. Este evident că
cerealele (inclusiv grîu, orz, porumb și floarea soarelui) sunt lideri datorită ponderii mari de
teren arabil - aproape 70 % din suprafața totală însămînțată. Motivele de concentrare asupra
producției de cereale includ mecanizarea pe scară largă, cerințe de capital relativ reduse,
intensitatea muncii limitată, piețe de încredere și oportunități de profit, precum și necesitatea
limitată de irigare - toate acestea indică că întreprinderile agricole mari reprezintă forma
dominantă de organizare . Totuşi, agricultura Moldovei nu creşte produse cu valoare adăugată
mare, cauză fiind cerințe sporite de investiții, potențial şi disponibilitate de irigare limitate,
precum și cerințe stricte de siguranță alimentară.
Figura 9: Producția agricolă în Republica Moldova în 2005-2011 pe produse și în total (%
și milioane lei)
31
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
15.
Deși agricultura Republicii Moldova în general se axează pe culturi cu valoare
redusă, sectoarele de nuci și miere sunt nișe care au fost descoperite și trebuie să fie
menţinute. Aceste două produse au acces la piața UE și sunt exportate cu succes în UE și alte
piețe în ultimul deceniu. Pe de o parte, plantațiile de nuci au înregistrat o creștere rapidă de la
4000 ha la 11000 ha în perioada anilor 2000-2011, în principal datorită climei blînde,
rezistenței la dăunători, boli și secetă și a resurselor limitate necesare pentru întreținere. Pe de
altă parte, exportul de miere s-a dublat în 2000-2012, datorită condițiilor climatice și cerinţelor
limitate de capital.
16.
Modelele de comerţ agro-alimentar reflectă, de asemenea, poziția dominantă a
culturilor cu valoare redusă în productie. Exporturile agro-alimentare din Moldova
reprezintă în primul rînd materii prime, în timp ce importurile sale agro-alimentare includ
produse procesate. Cele mai importante produse din exporturile agro-alimentare din 2012 sunt
băuturi, alimente comestibile și nuci, semințe oleaginoase, preparate din legume și cereale,
contribuind un total de 70 % din exporturile agroalimentare. Cele mai importante produse
importate includ tutun, fructe comestibile, preparate cereale și băuturi, reprezentînd 50 % din
importul agro-alimentar în 2012.
32
Figura 10: Exporturi agro-alimentare din Moldova pe produse, 2012 ( %)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
Figura 11: Importurile de produse agroalimentare ale Moldovei pe produse, 2000-2012
(%)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
17.
Partenerii-cheie comerciali ai Moldovei în comerțul cu produse agro-alimentare
sunt țările CSI și UE. Țările CSI și UE au fost destinațiile finale ale produselor agroalimentare din Moldova în 90 % din cazuri. Conform valorilor tranzacționate în perioada
2000-2011, principalele destinații ale exporturilor agro-alimentare din Moldova au fost Rusia,
Belarus, Ucraina, Romînia și Germania, împreună reprezentînd 60 % din totalul exporturilor
agro-alimentare în 2011. Este important de mentionat, că ponderea exporturilor agro-alimentare
din Moldova în țările CSI a scăzut cu 30 % în perioada 2000-2011. În ceea ce privește importul
agro-alimentar, cota țărilor CSI a crescut în totalul importurilor agroalimentare cu 25 % din
2000 pînă 2011. Conform valorilor tranzacționate în perioada 2000-2011, importurile de
produse agro-alimentare în Moldova s-au efectuat primordial din Ucraina, Rusia, Romînia,
33
Turcia și Germania, împreună reprezentînd 60 % din totalul importurilor agro-alimentare în
2011.
18.
Structura duală și fragmentată a întreprinderilor agricole reprezintă o
constrîngere potențial substanțială ce stă la baza competitivităţii scăzute a agriculturii. O
mare parte a sectorului agricol din Moldova este formată din două mari sub-sectoare: sectorul
corporativ care cuprinde întreprinderile mari și sectorul individual care include gospodăriile
țărănești și terenuri de uz casnic (proprietate privată). Pe de o parte, gospodăriile mici, în
special cele de subzistență și semi-subzistență, care produc pentru autosuficiență, generează un
surplus limitat de culturi cu valoare adăugată înaltă (fructe, nuci, struguri, legume, cartofi) care
sunt în mare parte vîndute pentru bani. Întreprinderile mari sunt specializate în producția de
culturi cu valoare adăugată mică (cum ar fi cereale, plante oleaginoase, sfeclă de zahăr), și
angajază forţă de muncă limitată datorită nivelului ridicat de mecanizare a operațiunilor
agricole. Această specializare a fost determinată de o serie de factori, cum ar fi costurile de
producție relativ scăzute pentru aceste culturi, disponibilitatea de mașini agricole care să
permită cultivarea rapidă pe suprafețe mari, cerințe relativ simple și ieftine de post-recoltare,
precum și piețele asigurate pentru aceste mărfuri.
19.
Spre deosebire de creșterea semnificativă a productivității muncii, productivitatea
terenurilor a crescut marginal în ultimul deceniu, indicînd scăderea pozițiilor
competitive pentru culturile din Moldova. Producția de cereale a crescut cu aproape 40 % în
perioada 2000 – 2011 în Republica Moldova, deși este predispusă la variații substanțiale din
cauza schimbării condiţiilor meteorologice. Recoltele de cereale sunt identice în Europa de Est,
variind între 1,5-3 tone / ha, și arată o tendință de creștere. Cu toate acestea, este important de
menţionat că diferența dintre productivitatea terenurilor din UE-15 în raport cu NSM și Europa
de Est este semnificativă.
Figura 12: Structura recoltelor de cereale din Europa de Est în 2000-2011 (tone / ha)
Sursa: OAA (2013)
20.
Producția agricolă a Moldovei este în întregime dependentă de importul de agrochimice, semințe și combustibili și acest lucru are un impact asupra competitivității
produselor agroalimentare. Inputurile primare (combustibili, îngrășăminte și produse chimice
pentru protecția plantelor) necesare pentru producția agricolă sunt toate importate. Această
dependență face ca agricultura Republicii Moldova să fie supusă volatilităţii prețurilor
internaționale.
34
21.
Accesul insuficient la inputuri de calitate înaltă rămîne o constrîngere pentru
competitivitate într-un număr de subsectoare. Producătorii de culturi cu valoare înaltă
(fructe și legume), care se bazează în principal pe semințe şi răsaduri importate par a fi cei mai
afectaţi de procedurile îndelungate și costisitoare de înregistrare a soiurilor. Cerințele de testare
și înregistrare care reglementează importurile de semințe și răsaduri sunt, probabil,
constrîngerile cele mai importante și sunt în prezent nominalizate de către părțile interesate
drept un obstacol pentru producția de soiuri de culturi mai competitive din cauza costurilor
implicate și întîrzierea accesului. Aceasta reprezintă, de asemenea, un obstacol în calea
accesului la inputuri pentru procesatorii agro-alimentari.
22.
Prețurile la produse agricole și inputuri au crescut substanțial în ultimul deceniu.
Prețurile la produse agricole au crescut cu 70 % din 2000 pînă în 2010, în timp ce prețurile la
inputuri agricole s-au majorat cu 58 % în aceeași perioadă. Deoarece cele mai multe dintre
inputurile agricole comercializabile sunt importate, fermierii din Moldova se confruntă cu
prețuri mondiale pentru inputuri, dar nu sunt în măsură să primească prețuri mondiale pentru
produsele lor. Mai mult decît atît, preţurile la produse agricole și inputuri au fost foarte
instabile, în deosebi în anul 2007. Fermierii mici sunt afectaţi atît de variabilitatea prețurilor de
intrare, cît şi de instabilitatea prețurilor de ieșire. Într-un mediu în care micii fermieri nu sunt în
stare să atenueze acest impact, ei rămîn frecvent expuşi la şocuri. Volatilitatea ridicată a
producției agricole reflectă dezvoltarea slabă a instrumentelor de diminuare a riscurilor cauzate
de condiţii climatice, inclusiv accesul limitat la irigare, și o rată scăzută de adopţie a unor
practici și tehnologii agronomice moderne. În același timp, lipsesc sistemele de asigurări
inovatoare pentru agricultură.
Figura 13: Indicii prețurilor la produse agricole și intrări (2000 = 100)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
23.
În perspectivă regională fermierii moldoveni obțin cele mai mici prețuri pentru
produsele lor. O comparație regională cu privire la principalele culturi (mere, struguri, rosii,
grîu), indică faptul că prețurile la produsele moldoveneşti sunt dintre cele mai mici din toate
produsele analizate. Decalajul în prețurile produselor pare a fi chiar mai semnificativ dacă
comparăm mediile ţărilor est-europene cu cele a NMS și UE15.
35
Figura 14: Prețurile la produsele agricole selectate în Europa de Est (dolar SUA/ tonă)
Sursa: OAA (2013).
24.
Ponderea limitată a investițiilor în agricultură impune o presiune suplimentară
asupra competitivității pe termen lung a sectorului. Deși ponderea investițiilor agricole în
totalul investițiilor a crescut de la 6 % la 11 % în 2004-2011, această majorare de capital nu
este suficientă pentru a opri deprecierea grea a activelor agricole. Măsura-cheie a investițiilor
ce reprezintă importul de utilaje și echipamente agricole a apărut doar în ultimii 3 ani, stimulată
de excesul de venituri generate de pe urma creșterii prețurilor agricole, precum și de realinierea
programelor guvernamentale la subvenționarea investițiilor. Investițiile de capital noi, precum
și de întreținere a stocului existent de active agricole sunt marginale și par să rămînă stagnante,
indicînd o axare continuă pe culturi cu valoare adăugată joasă ce necesită capital mai puţin
intensiv.
Figura 15: Ponderea investițiilor în active pe termen lung pe activitatea economică, 20042011 (%)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
25.
Ponderea limitată a capitalului străin în investiții active pe termen lung reprezintă
un alt impediment pentu un sector agricol competitiv. Ponderea capitalului străin în totalul
36
investițiilor a rămas de fapt constantă în perioada 2004-2011, indicînd faptul că investițiile sunt
finanțate doar de resursele naționale. Resursele publice au avut, de asemenea, un rol limitat în
investiții, aproape fiecare a doua investiție provenind din sectorul privat.
Figura 16: Structura investițiilor în active pe termen lung în funcţie de sursă de finanțare,
2004-2011 (%)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
În pofida unei creșteri recente a creditului agricol, sectorul agro-alimentar din Moldova
rămîne încă slab finanţat. Aproximativ o treime din cererea sectorului agro-alimentar din
Moldova de finanțare externă este acoperită de împrumuturi bancare, o pătrime – de creditfurnizor, 3% - de subvenții de stat, iar restul de 40% rămîne neacoperita. Cererea nesatisfăcută
- decalajul de finanțare - reprezintă capitalul de lucru și necesitățile de investiţii care sunt
acoperite din fondurile proprii ale producătorilor agricoli (cîştiguri, economii personale). În
cazul în care finanțarea bancară disponibilă ar fi fost suficientă pentru a acoperi deficitul,
aceste fonduri "personale" ar fi putut fi folosite pentru a extinde producția sau creșterea
bunăstării fermierilor, dar nu pentru a menține nivelul actual al producției. Situația s-a
îmbunătățit considerabil în 2012, atunci când creditele bancare au crescut cu 50% de la an la
an, iar decalajul de finanțare a scăzut de la 50% la 35%, fiind totuşi încă destul de semnificativ.
37
Figura 17: Sursele de finanțare în sectorul agro-alimentar în perioada 2009-2012 (mil. lei
și %)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
26.
În pofida unei creşteri substanțiale a creditelor acordate sectorului agroalimentar în
ultimii trei ani, interviurile cu părțile interesate au evidenţiat mai multe deficiențe sistemice în
creditarea sectorului afroalimentar. Printre aceste dezavantaje se numără furnizarea insuficientă
a împrumuturilor pe termen lung (creditele de investiții sunt de obicei pe o durată de 3 ani, cu
unele excepții pe 5 ani, insuficiente pentru finanțarea plantațiilor multianuale sau instalații
post-recoltare, cum ar fi depozite frigorifice), ratele înalte ale dobânzilor (15%-20% pe an),
politici colaterale insuficiente (exces de cerințe de garantare, sub-evaluarea gajurilor de către
bănci), combinate cu instrumente slab dezvoltate de piață pentru facilitarea accesului la credite
(fonduri de garanții pentru împrumuturi, subvenții la dobândă).
27.
Sistemul de învățămînt agricol din Moldova este în mare măsură depășit prin
aplicarea planurilor de învățămînt și programelor școlare, resurselor de formare și
predare moștenite de la sistemul sovietic. În Republica Moldova sistemul de învățămînt
agricol este format din o universitate (Universitatea Agrară de Stat din Moldova), 8 colegii
agricole și aproximativ 20 de școli profesionale ce predau materii agricole. Specialităţile
agricole obţinute în școlile profesionale sunt aceleași ca şi în perioada sovietică: tractorist,
operator de tractor cu lopată, cultivator de struguri, apicultor, etc. Colegiile agricole, care, de
asemenea, fac parte din sistemul de instruire profesională oferă specializări de rang mai
superior, cum ar fi contabilitate, tehnologie alimentară, viticultură, mecanizare, dar programele
de studii pentru cele mai multe dintre aceste cursuri au suferit ajustări nesemnificative din
vremuri vechi.Universitatea de Științe Agricole oferă cursuri mai generale în aproximativ 25 de
specialități, de la subiecte tehnice agricole tradiționale, cum ar fi agronomie, horticultură,
zootehnie la subiecte mai generale, cum ar fi economie și drept. Finanțarea publică limitată
pentru educație nu este suficientă pentru dezvoltarea și consolidarea bazei materiale, repararea
clădirilor, modernizarea echipamentelor, sau formarea profesorilor.
28.
Imaginea școlilor profesionale în societatea moldovenească este negativă și se
reflectă în scăderea numărului de studenți. Neconcordanța între cunoştinţele furnizate de
sistemul de formare profesională și cerințele de pe piața forței de muncă este considerată în
prezent drept o problemă fundamentală. Multe dintre profilurile de curs oferite de instituțiile
profesionale agricole nu mai fac parte din cererea pieței, în timp ce acele care sunt orientate
spre cererea pieţei nu posedă conținut adecvat pentru a oferi absolvenților abilități și cunoştinţe
38
de care au nevoie. Aceaste neajunsuri ale sistemului de formare profesională, precum și lipsa
de orientare spre nevoile pieței de muncă, sunt menţionate pe larg în sondajelr efectuate la
întreprinderi. Peste 40 % din respondenții Moldovei au declarat în cadrul unui sondaj realizat
de către Banca Mondială în 2009 la întreprinderi, că nivelul scăzut de cunoştinţe a fost un
obstacol potențial major în realizarea operațiunilor de afaceri. Acest lucru se întîmplă deoarece
programele de instruire profesională clasică se bazează în mare parte pe cunoştinţe teoretice și
nu prea pun accentul pe abilități practice. Ca urmare, nu se acumulează cunoştinţe necesare
pentru a rezolva problemele ce apar într-un mediu de afaceri în schimbare rapidă.
29.
Mai mult de 20 de ani au trecut de la dezmembrarea sistemului de colhoz în
agricultură și apariţia unor mici ferme familiale, dar încă nu au fost elaborate programe
pentru instruirea fermierilor care îşi desfășoară activități independente de antreprenori
agricoli. Avînd în vedere că cea mai mare parte a populației agricole este reprezentată în
prezent de fermieri, nivelul de specializare oferit de către instituțiile de educație și formare
profesională este prea îngust. Un fermier care desfășoară activități independente trebuie să aibă
cunoștințe mai generale pentru a fi capabil să gestioneze toate domeniile de afaceri / industrie.
În prezent tinerii instruiți în școlile profesionale agricole nu primesc acea instruire care să îi
ajute să devină agricultori polivalenţi de succes în calitate de mici întreprinzători.
30.
Fiind destul de similar cu sectorul educației, sistemul de cercetări agricole nu a
reușit să rupă cu trecutul și să se reorienteze spre sectorul privat; acest sistem încă
funcționează în relativă izolare și este destul de slab. Sectorul de cercetări agricole aplicate
este reprezentat actualmente de 8 instituții de stat, inclusiv Universitatea Agrară. Institutele de
cercetare sunt subordonate atît Ministerului Agriculturii cît și Academiei de Științe, și sunt
finanțate în principal de la bugetul de stat. Avînd stocuri distruse, resurse şi fonduri
insuficiente, precum şi personal imbătrînit (din cauza salariilor mici), institutele de cercetare
existente se află întro stare de supraviețuire. Nu există nici o procedură ori process clar şi bine
stabilit de selectare a temelor de cercetare cu vizarea utilizatorilor finali ai produsului, adică
reprezentanți ai agriculturii și mediului de afaceri. Riscul de a efectua cercetări irelevante este
deosebit de pronunîat, atît timp cît institutele de cercetare continuă să funcționeze independent
de sectorul privat și de sistemul internațional de cercetare și dezvoltare.
31.
În prezent unele dintre institutele de cercetare sunt implicate în activități de
producere și comercializare care nu ţin de domeniu public și sunt mai bine gestionate de
către operatorii privați. În afară de activitățile de cercetare, unele institute sunt puternic
implicate în producerea, multiplicarea și comercializarea de semințe și răsaduri. Aceste
activități aduc venituri extra-bugetare suplimentare institutelor, dar tendinţa de comercializare
a produselor de cercetare duce la situația actuală nesănătoasă în care interesele/ activitățile
comerciale și de cercetare sunt strîns legate. În țările occidentale acest tip de activități sunt
realizate de către companii private care sunt mai eficiente la gestionarea afacerilor. E necesar
de a face o separare distinctă între cele două concepte, și de a examina posibilitatea privatizării
activităților comerciale.
32.
Avînd în vedere capacitatea redusă a instituțiilor de cercetare locale sub-finanțate
de a concura cu C&D internațională, este important să se creeze un regim deschis pentru
importul ușor și rapid de cele mai noi tehnologii in ţară, astfel încît fermierii moldoveni
să devină competitivi. În prezent, accesul fermierilor la cele mai recente soiuri de semințe și
răsaduri elaborate în Uniunea Europeană este întîrziat de procedurile de testare obligatorii și pe
bază de comision, care cere 1-2 ani pentru semințe și 4-6 ani pentru material săditor. Ca
urmare, fermierii din Moldova pot alege dintr-o gamă limitată de soiuri de plante incluse în
Catalogul Național (un total de circa 2300 de soiuri, dintre care multe sunt depășite și
39
învechite), comparativ cu zeci de mii de soiuri de plante prezente în Catalogul UE care sunt
actualizate periodic. Adoptarea Catalogului UE al soiurilor de plante ar putea fi o reformă
rapidă, care ar accelera semnificativ transferul tehnologic și ar sprijini fermierii moldoveni să
concureze cu omologii lor din UE.
33.
În ultimul deceniu s-au depus eforturi considerabile la crearea unui serviciu de
extensiune profesional și eficace în Republica Moldova. Rețeaua serviciilor de extensiune
agricola a fost creată în 2002, cu sprijinul Băncii Mondiale, și pînă acum a fost finanțată de la
bugetul de stat, Banca Mondială și SIDA. În iunie 2013 suportul financiar al donatorilor va
înceta, și se preconizează că Guvernul Republicii Moldova va prelua finanțarea integrală a
rețelei de extensiune. Rețeaua de extensiune este gestionată de la sediul central situat în
Chișinău și este formată din 35 de birouri regionale, care implică 75 consultanți regionali și
350 consultanți locali care funcționează în cadrul primăriilor sătești. Serviciile de rețea sunt în
prezent oferite gratuit de fermieri, în timp ce instituția în sine este total dependentă de
finanţarea de stat (și altele).
34.
Gradul de acoperire și eficiența rețelei de extensiune sunt apreciate drept a fi
înalte şi în continuă creștere. În prezent, rețeaua acoperă aproximativ 44 la sută din teritoriul
țării și 49 la sută din ferme. Serviciile sunt furnizate pentru toate tipurile de întreprinderi
agricole, inclusiv întreprinderi mari corporative, ferme comerciale de dimensiuni medii,
precum și ferme mici de subzistență, care formează cel mai mare grup de clienti. Cele mai
multe dintre sfaturile oferite se referă la tehnologii de producție (peste 50 la sută din servicii în
2011), în timp ce alte domenii de consultanță includ marketing (18 % din servicii), gestionarea
afacerilor (15 %) și consultanța juridică (13 %). Conform unor sondaje recente, satisfacţia
clientilor cu servicii de calitate este mare, în timp ce peste 90 % din fermierii evaluază
impactul serviciilor de extensie asupra afacerilor lor ca fiind foarte pozitiv. S-a estimat că 1 leu
investit în extinderea serviciilor a dus la crearea unei valori adăugate brute de 3,26 lei5.
35.
Spre regret, în prezent există conexiuni instituționale limitate între componentele
de cunoștințe în domeniul agricol din Moldova și sistemul de informații, de exemplu, între
instituţiile de cercetarea agricolă, de extensiune şi învățămînt/ instruire. Cele trei
componente activează în mod independent, iar colaborarea se limitează la implicarea
cercetătorilor și/sau profesorilor universitari în calitate de consultanți pe termen scurt în cadrul
diferitelor proiecte ale serviciului de extensiune. În Republica Moldova nu există o platformă
permanentă de comunicare și cooperare care vizează deservirea în comun a nevoilor din
sectorul privat. Nu există mecanisme puse în aplicare prin care serviciul de extensiune poate
influența agenda cercetărilor agricole.
36.
Noua strategie a Guvernului pentru serviciile de extensiune rurală subliniază
necesitatea de a menține și extinde aria de acoperire a rețelei de extensiune, împreună cu
diversificarea și îmbunătățirea serviciilor sale. Într-o perioadă de zece ani Strategia vizează
creșterea nivelului de acoperire cu 25 %, a numărului de beneficiari cu 20 %, precum și a
veniturilor beneficiarilor cu 15 % anual. Pentru a realiza acest lucru, serviciul de extensiune va
urmări creșterea competențelor sale prin extinderea și diversificarea serviciilor pentru a acoperi
necesităţile informaţionale a întregului lanț valoric (de la producție pînă la piață), pe de o parte,
și de a dezvolta latura comercială a furnizării de servicii, pe de altă parte. Pentru a consolida
pilonul rural al reţelei e nevoie de a crea noi servicii, concentrîndu-se pe spiritul antreprenorial
și diversificarea activităților economice din mediul rural, precum și serviciilor sociale de tip
5
Sursa acestor şi altor date utilizate în această secțiune este decizia Guvernului nr.486 din 05.07.2012 pentru
aprobarea Strategiei de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru perioada 2012-2022.
40
familial. Rețeaua de extensiune va beneficia de o finanțare publică stabilă și în continuă
creștere pentru a atinge obiectivele pe termen lung şi mediu.
37.
Lipsa de coordonare pe orizontală și verticală a lanțurilor de aprovizionare este
un alt motiv ce stă la baza competitivităţii reduse din sectorul agricol. Motivele care
cauzează în prezent prețuri reduse la produse includ dezvoltarea slabă a piețelor en-gros,
puterea de negociere redusă, schimbarea calității produselor, lipsa de canale de distribuție,
infrastructura precară și un acces limitat la piețele externe. Deficiențele lanțului valoric duc la
discrepanțe mari între preţul de la poarta fermei și cel al consumatorului, rezultînd în venituri
mici, investiții reduse, și calitate scăzută persistentă la nivelul fermei.Compararea prețurilor de
la poarta fermei și prețurilor consumatorului pe piața produselor vegetale din Moldovei pare să
susțină această concluzie. În Moldova, industria lanţului de cumpărători, inclusiv intermediari,
procesatori, exportatori, comercianți cu amănuntul de produse alimentare și ceilalți actori nu a
reușit încă să stabilească relații pe termen lung cu furnizorii de materii prime, prin
recunoașterea fermierilor drept parteneri-cheie de afaceri. Cei mai mulți dintre actori preferă
încă să cumpere direct din piață și să plătească fermierilor cel mai mic preț posibil, în timp ce
comercianții cu amănuntul de produse alimentare preferă să importe o cantitate mare de
produse alimentare pentru a satisface consumul intern. Ca urmare, aceste deficiențe ale pieței
au împiedicat pînă în prezent transmiterea eficientă a semnalelor de piață pînă la nivelul fermei,
și au întîrziat integrarea fermierilor în lanțurile de aprovizionare coordonate pe verticală.
38.
Structura organizatorică slab dezvoltată a producătorilor din Moldova împiedică
accesul pe piață a fermierilor. Lipsa unei organizări instituționale pentru agricultori în formă
de asociaţii voluntare de membri care vizează îmbunătățirea accesului acestora pe piață este un
alt domeniu slab care se adaugă pe lista de probleme. Fermierii din Republica Moldova, și
acest lucru este în special o problemă a micilor producători, duc lipsă în general, de "putere de
grup" necesară pentru a facilita integrarea lor pe piață, prin creșterea livrărilor, stabilirea unor
prețuri mai bune cu cumpărătorii, sau pentru a deține în comun utilaje de post-recoltare.
Guvernul Republicii Moldova efectuează actualmente măsuri pentru a încuraja înființarea de
grupuri de producători prin oferirea de stimulente financiare necesare la formarea asociaţiilor și
stabilirea unor angajamente cu piețele. Cooperativele de marketing sau asociațiile de fermieri
pe bază de membri, pe lîngă acordarea unor servicii de marketing, pot îmbunătăţi, de asemenea,
puterea de negociere cu comercianții și procesatorii și stabili relaţii cu operatorii din lanțul de
aprovizionare.
39.
Lipsa de cooperare și organizare a fermierilor din Moldova împiedică în
continuare capacitatea lor de a se integra în lanțurile de aprovizionare și de a profita
eficient de potențialele oportunități de piață. În mod independent, producătorii dispun de
resurse limitate pentru a spori valoarea produselor lor (prin depozitare, ambalare, etc), au putere
scăzută de negociere cu cumpărătorii din cauza cantităților mici și lipsa de coerență a ofertei,
lipsa mijloacelor de transport adecvate, etc. Ei nu reprezintă o sursă atrăgătoare de produse
pentru procesatori mari şi angrosiști din cauza cantităților mici și de calitate joasă a produselor.
Acest lucru duce la prețuri de producție mici și perpetuarea unui ciclu de agricultură de mică
valoare. Asocierea micilor fermieri în parteneriate productive, fie cooperative sau grupuri de
producători, este în stare să atragă fluxuri de capital mai mari spre ei, precum și să creeze
parteneriate vînzător-cumpărător pe termen lung, care ar facilita integrarea micilor producători
în piaţă și în lanțul valoric, și în cele din urmă să genereze venituri mai mari. O problemă strîns
asociată este lipsa de cunoștințe privind cererea de piață, calitatea și standardele sanitare, și
cunoştinţe de afaceri generale care pot facilita funcționarea întreprinderilor şi/sau
parteneriatelor productive ca entități de afaceri adevărate.
41
40.
Lipsa unei infrastructuri moderne de post-recoltare a fost identificată ca fiind una
dintre cele mai slabe verigi a lanțurilor de aprovizionare cu fructe și legume coordonate
pe verticală. Principalele elemente ale unui sistem de răcire - inclusiv răcire preventivă,
depozitare la rece, clasificare, sortare, ambalare, transportare la rece - în mare parte lipsesc. În
timp ce instalațiile de depozitare la rece sunt în general disponibile în toată țara (deși în număr
insuficient, și de multe ori slab dotate), alte elemente ale lanțului de răcire lipsesc. Lipsa de
capital și de know-how reprezintă principalele cauze ale eşecului de integrare în mod
corespunzător a infrastructurei de post-recoltare.
41.
Doar o cincime din cererea de depozitare la rece este satisfăcută în prezent.
Situația este deosebit de problematică pentru sectorul de fructe și chiar mai acută pentru
sectorul de legume. Această situaţie influienţează negativ calitatea şi prețul produselor, pentru
că astfel nu sunt aplicate practicile de recoltare optime. Cerințele faţă de calitatea produselor
proaspete sunt în creștere atît pe piaţa externă cît şi cea autohtonă, acest lucru avînd un impact
foarte negativ asupra comerțului agro-alimentar a produselor horticole din Moldova. Lipsa unor
facilități de răcire și instalații tehnologice de calibrare menţine agricultura Moldovei la un
nivel scăzut.
42.
Declinul industriei alimentare reprezintă un alt factor-cheie ce stă la baza
competitivității scăzute a sectorului agro-alimentar. Ponderea produselor alimentare și a
băuturilor procesate reprezintă aproximativ 40 % din total industriei procesatoare din Moldova,
deși această pondere a fost de 52 % în 2004. Sectorul de procesare agro-alimentar angajează 30
% (26.700 persoane) din forţa de muncă din sectorul industriei și implică circa1.400 de
companii. Produsele cele mai importante ale sectorului de pocesare includ vin, carne, fructe și
legume, produse lactate, produse de panificație și produse din zahăr.
Figura 18: Cota sectoarelor agricole în valoare de producție în procesarea agroalimentară din 2004-2011 (%)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
Tabelul 1: Numărul de întreprinderi și angajați în sectorul de procesare agro-alimentară,
în perioada 2007-2011
Numărul de întreprinderi
Media anuală a angajaților (1000)
2007 2008 2009 2010 2011 2007 2008 2009 2010 2011
Mori
320 295 301 293 264 1.4
1.3
1.2
1.2
0.4
42
Brutării
297 285 306 311 284 6.9
7.1
6.9
7
5.4
Vin
159 136 132 130 99
7.8
7.4
6.2
6.1
5.4
Carne
177 182 189 195 182 2.9
3
3
3.3
2.8
Fructe şi legume
101 94 105 106 79
4.5
4.3
3.1
3.2
2.6
Altele
472 435 445 452 434
13
11.9 11.3 11.7 10.1
Total – alimente şi băuturi 1526 1427 1478 1487 1342 36.5
35
31.7 32.5 26.7
Total –
4749 4677 4922 5277 4895 120.1 115.1 105.4 106.5 89.8
toate industriile
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
43.
Deși procesarea ar spori valoarea adăugată a produselor agricole, lipsa de
investiții private în sectorul de procesare agro-alimentară împiedică creșterea valorii
adăugate a produselor agricole. Companiile de procesare a alimentelor se confruntă cu
constrîngeri serioase în multe domenii, inclusiv de tehnologie, echipamente, finanțe,
management, marketing, logistică, povara reglementărilor și corupția. Un sector competitiv de
procesare agro-alimentar, de asemenea, ar transmite în mod direct sau indirect, agricultură
modernă și tehnologie informațională.
Industria Alimentară din Republica Moldova
În 2011 ponderea industriei alimentare (inclusiv a băuturilor și a producției de tutun), în PIB a
fost de 4,2% și cota din exportul de produse agro-alimentare a reprezentat circa 50%.
1. Cereale și panificație
Sectorul cerealelor este foarte important pentru economia și securitatea alimentară a țării.
Principalele culturi cultivate în Republica Moldova includ grîu, orz, porumb și rapiță. În 2011
suprafața de teren cultivată cu cereale și leguminoase a reprezentat 894.0 mii hectare (ha),
inclusiv grâu - 301,800 ha, porumb boabe – 455,500 ha. Recolta din anul 2011 a adus 2
498,200 tone de cereale și leguminoase, inclusiv 794,800 tone de grîu și 1,468,300 tone de
porumb boabe.
Cererea internă anuală este de aproximativ 1.5 milioane tone, inclusiv 350 mii tone pentru
securitate alimentară și 1150 tone pentru securitate furajeră. În anul 2011 volumul total de
cereale exportate a fost de 262,800 tone. Principalele piețe sunt România, Marea Britanie,
Belarus, Italia și Polonia.
Industria de panificatie include atât pâine cît și produse de panificație. Aceasta este compusă
din 5 societăți pe acțiuni de specialitate: compania de pâine și produse de patiserie Franzeluța
din Chișinău, 3 fabrici de copt pâine din Bălți, Soroca și Orhei și fabrici de producție de
cereale din Bălți și Chișinău. De asemenea, există alte 279 brutării mici în Republica Moldova.
Moldova produce o mare varietate de produse de panificație, de la macaroane la copturi şi
biscuiți. Majoritatea produselor din acest sub-sector sunt consumate de piața internă, cu
excepția unor mici cantități de biscuiti, care sunt exportate.
2. Industria de conserve
Conservele joacă un rol important în industria agricolă a națiunii. În 2011, acest sector a inclus
63 de companii, dintre care 7 au fost companii cu capacitate mare. În total, capacitatea
combinată a acestei ramuri este de 185 mii tone pe an, din care 30 mii tone sunt produse de
companii mici și mijlocii.
43
Gama tradițională a produselor fabricate de către întreprinderile procesatoare include sucuri de
fructe și legume (mere, struguri, piersici, caise, cireșe, mure, roșii și morcovi), sucuri
concentrate, în special din mere, procesate (gemuri, marmeladă, conserve, etc) și conserve din
fructe și legume (castraveți, roșii, ardei dulci, etc).
Producția totală de conserve de fructe și legume produse în 2011 a reprezentat un volum de
67,0 mii tone. În 2011, 56,3% din exporturile de produse conservate au fost spre piețele CSI,
33,8% către piața UE, iar 9,9% către alte piețe.
Exporturile de conserve din fructe și legume în 2011
Federația Rusă rămâne a fi principala piață de export pentru conservele de produse
moldovenești. În 2011, această piață a consumat 46,5% din exportul nostru total de produse din
fructe conservate, Germania - 10,1%, Polonia -15.3%, și altele.
Țările din UE, consumă cea mai mare parte din suc de mere concentrat al Republicii Moldova,
în timp ce majoritatea sucurilor de fructe sunt exportate în Austria, Germania, Polonia și
România.
Implementarea ISO (managementul calității) și HACCP (analiza riscurilor și punctul critic de
control) de către companii de procesare a produselor alimentare reprezintă un avantaj distinct.
Promovarea și punerea în aplicare a acestor sisteme ar trebui să fie una dintre aspectele-cheie
care necesită sprijin financiar.
2. Plantele şi industria oleaginoasă
Principalele plante oleaginoase din Republica Moldova sunt floarea soarelui, soia și rapița. În
2011 volumul total al acestor plante a înregistrat 591900 tone, inclusiv de floarea-soarelui 427,400 tone, de soia - 78,7 mii tone și de rapiță - 52500 tone. În 2011, Moldova a exportat
219 mii tone de seminte de floarea soarelui, 52 mii tone de semințe de rapiță și 53100 tone de
soia. Principalele piețe sunt Marea Britanie, România, Ucraina, Bulgaria și Polonia.
Sectorul de plante oleaginoase include aproximativ 122 de întreprinderi (uleiuri și grăsimi
vegetale și animale), care prelucrează anual aproximativ 82200 tone de floarea-soarelui și
produc circa 90,0 mii tone de ulei vegetal.
SA Floarea-Soarelui este principalul producator de ulei din floarea-soarelui și soia.
Actualmente întreprinderea este capabilă să proceseze 300 mii tone de materie primă pe an și
44
are o capacitate de producție de 50 mii tone de ulei rafinat pe an. În 2009, volumul total al
producției de ulei nerafinat produs de către toate întreprinderile din sector a ajuns la 82,700
tone, inclusiv: 72,700 tone de ulei de floarea-soarelui și 3400 tone de ulei de soia. În 2011,
totalul exporturilor de ulei a ajuns la 66,600 tone. În anul 2011, uleiurile vegetale din Republica
Moldova au fost exportate în România (49,5%), Italia (21,6%), Bulgaria (5,3%), Portugalia
(4,5%) și Ucraina (2%).
3. Industria zahărului
Industria zahărului are un impact social specific și o importanță strategică semnificativă în
economia națională a Republicii Moldova. Acest sector are zeci de mii de angajați și
specialiști. Fabricile de zahăr contribuie la menținerea și creșterea locurilor de muncă în zonele
urbane și rurale. Împreună cu satisfacerea nevoilor publice, producția sectorului este necesară
pentru susținerea funcționării corespunzătoare a industriei de panificație, patiserie, băuturilor
alcoolice etc. Deșeurile generate de acest sub-sector sunt utilizate în creșterea animalelor și
producția de băuturi spirtoase.
Sectorul cuprinde trei segmente principale: producători de sfeclă de zahăr, care este cultivată în
special în nordul și centrul țării, procesatorii de sfeclă de zahăr, precum și producători și
comercianți de semințe de sfeclă de zahăr.
Cultivarea, achiziția, prelucrarea sfeclei de zahăr și producția de zahăr, 2002 - 2009
Specificare
Unitate 2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
Suprafaţă
cultivată
mii ha
33
34
42
34.6
23
19.5
26.5
25.4
31.2
Productivitate
tons/ha
28.4
29.1
27.8
17.4
40
18.2
33.5
24.0
19.0
Cantitate
achiziționată
mii
tone
948
986
1074
570.
3
932.
6
323
794.
6
592.
2
584.
6
Conţinut
zahăr
de procent
15.4
4
16.4
0
16.8
7
16.4
17.2
17.4
17.4
17.7
17.2
8
Cantitate
procesată
mii
tone
927
975
1062
555
921
310.
5
790.
8
588.
2
579.
6
Zahăr produs
mii
tone
111
133
148
71
132.
6
45.2
103.
6
87.6
83.4
Eficienţa
procent
11.9
6
13.6
4
14.0
0
12.8
14.2
14.6
13.1
15.1
14.4
În prezent, sfecla de zahăr din Republica Moldova este procesată de către trei companii: ÎM
Sudzucker Moldova SA, care include fabrici de zahăr din Drochia, Fălești și Alexandreni,
45
"Mag Vest" SA, cărei aparţin fabricile de zahăr din Dondușeni și Glodeni și "Moldova Zahăr"
SA, care include fabrica de zahăr din Cupcini, aprovizionînd cu zahăr piața internă. Surplusul
de zahăr este exportat în țările CSI și a Uniunii Europene.
În 2012, sfeclă de zahăr a fost procesată de 5 întreprinderi cu capacitate combinată de 15,900
tone timp de 24 de ore. Volumul de materie primă a totalizat 584,600 tone, din care 579,600
tone au fost procesate și produse 83,4 mii tone de zahăr. Potențialul de export al tarii este
evaluat la nivelul de 50-60 mii tone.
4. Industria de procesare a produselor de origine animalieră
Producția animalieră și industria de procesare a produselor animaliere are o contribuţie mare,
de multe ori subestimată, în economia rurală a Republicii Moldova. Pe lîngă multe beneficii
oferite de către efectivele de animale la nivel de producător și rural, acest sub-sector, de
asemenea, contibuie în mod deosebit la activități de procesare, vânzare cu amănuntul, și
marketing.
În prezent cantitatea de lapte produsă şi procesată reprezintă circa o treime din volumul anului
1990, din cauza capacităţilor limitate de procesare a laptelui și prin urmare, condiţionînd
importuri semnificative de produse lactate. Creșterea producției va necesita investiţii suficiente
și servicii de sprijin.
Industria produselor lactate este un sector cu nivel sporit de integrare în mediul fermierilor.
Companiile de produse lactate organizează centre de colectare a laptelui în diferite regiuni ale
țării. Uzinele de procesare oferă măsuri de sprijin pentru producătorii agricoli pentru a evita
falsificarea, a spori calitatea laptelui, și pentru a asigura o aprovizionare de lapte stabilă.
Referitor la alte elemente ale sectorului, e necesar de a pune un accent mai mare pe dezvoltarea
lanțului valoric.
Industria de procesare a laptelui constă din nouă întreprinderi mari și mijlocii, cu o capacitate
anuală de procesare de circa 628 mii tone, gradul de utilizare fiind de 65%. Principalele
companii din sector sunt SA Incomlac, Lactalis Alba, și SA INLAC.
Moldova importă aproximativ 60% din consumul de lactate și produse de carne de vită, doar
40% provenind din producția internă.
Analiza detaliată SWOT a sectorului permite să formulăm următoarele:
Puncte forte
 Moldova are o pondere mare atât de produse lactate cît și de carne în industria de procesare
agricolă;
 Industria procesatoare este bine poziţionată geografic, lingvistic, și în mod tradițional pe
piețele CSI, în special Rusia, și este, de asemenea, bine situată pentru a exporta către
Orientul Mijlociu. De asemenea, îmbunătățirea practicilor de siguranţă alimentară poate
duce la deschiderea piețelor UE;
 Au fost alocate investiții străine substanțiale în sectorul zootehnic şi de procesare din
Republica Moldova și astfel de investiții sunt posibile în continuare cu condiţia că partea ce
ţine de producţie să fie extinsă și să devină mai eficientă;
 Industria procesatoare este răspândită pe tot teritoriul Republicii Moldova și, în cele mai
multe cazuri, întreprinderile sunt situate destul de aproape de producătorii de animale.
46
Puncte slabe
 Fabricile de procesare a laptelui operează sub nivelul lor de capacitate, deoarece
procesatorii nu pot obține cantităţi sufuciente de lapte moldovenesc pentru procesare;
 Întreprinderile de procesare, în special cele mici și mijlocii, se confruntă cu constrângeri de
natură tehnologică, logistică, financiară, și de marketing, care limitează considerabil
potențialul lor;
 E nevoie de forță de muncă mai calificată în sectorul de procesare;
 Există cerințe de îmbunătățire a siguranței şi calităţii alimentelor, în deosebi în sectorul de
procesare a laptelui și cărnii;
 lanț grupări valoare între procesatori și alte părți ale lanțului sunt mai slabe decât ar trebui
să fie, deși unele procesoare au făcut o treabă excelentă de a dezvolta relații cu producătorii
care le furnizează;
 Nu există cercetări publice suficiente, inovaţii, precum și inițiative de comunicare pentru a
servi sectorul de procesare;
 Tehnologiile/capacităţile de comunicare şi de procesare a datelor la unele fabrici de
procesare sunt extrem de inadecvate.
Oportunități
 Există oportunități excelente pentru sectorul de procesare a produselor animaliere, în
special a produselor lactate, pentru a dezvolta în continuare activitățile sale interne de
export și pentru a consolida activități zootehnice de mare valoare;
 Există oportunităţi pentru sectorul de procesare de a juca un rol mai important în
conducerea și coordonarea inițiativelor lanțului valoric cu alte părți interesate, atât în
amonte cît și în aval;
 Există oportunități de diversificare a produselor procesate și a piețelor, precum și de sporire
a accesului la piețele de valoare înaltă;
Amenințări
 În caz că Republica Moldova nu se va conforma cu normele necesare privind siguranţa
alimentară şi alte standarde, sectorul de procesare a produselor animaliere din Moldova se
va confrunta cu dificultăţi de accesare la pieţele internaţionale și intrarea sa în UE ar putea
fi amânată din cauza acestor deficiențe;
 Produsele procesate din Republica Moldova trebuie să concureze cu produsele procesate
din alte țări, atât pe pieţele interne cît și cele de export. În Republica Moldova se importă
multe produse alimentare procesate, și există riscul ca, în unele cazuri, procesatorii
autohtoni nu vor fi capabili să concureze cu aceste importuri în creștere.
În scopul obţinerii unor beneficii economice globale, prioritatea majoră a acestui sub-sector din
Republica Moldova în următorii ani va fi creşterea producției de lapte și extinderea producției
de carne de vită. Pentru subsectorul de procesare, prioritatea va fi modernizarea fabricilor în
scopul sporirii eficienței și conformarea cu cerințele de siguranță alimentară ale UE.
6. Viticultura și industria vinului
Industria vinicolă deţine un rol esențial în economia Republicii Moldova. Aproximativ 10-12%
din bugetul anual național de stat este format din veniturile generate din viticultura. Vița de vie
a fost cultivată pe acest teritoriu timp de cel puțin 5000 de ani. Principalele zone producătoare
de vin sunt situate între latitudinile 46 ˚ - 48 ˚, care sunt similare cu regiunile franceze
Bordeaux și Burgundia, renumite pentru cultivarea viței de vie.
47
În 2011 suprafața totală a podgoriilor a constituit 139,900 ha, inclusiv 128400 ha de viță de vie
roditoare. Mai mult de 95% sunt în proprietate privată. În perioada 2002 - 2010 au fost plantate
circa 29000 ha și, astfel, se preconizează ca producția totală de vin din Moldova să crească în
următorii ani.
Republica Moldova este inclusă în lista primelor 10 țări producătoare și exportatoare de vinuri
din lume. În prezent, 191 de fabrici de vin dețin licențe de producție. Moldova produce 20-25
milioane de decalitri de vinuri în vrac.
În prezent sectorul vitivinicol atrage investiții străine semnificative. Vinul are o influență
majoră asupra stării economice a țării, reprezentând până la 20% din veniturile din export în
anii favorabili.
Până în anul 2006, Federația Rusă a fost principala piață de export a vinurilor moldovenești,
absorbind până la 80% în unii ani, în present insă, volumul exportului constituie 30-50%.
Datorită îmbunătăţirii calităţii vinului și diversificării piețelor, cantități semnificative de vinuri
moldovenești sunt acum exportate în Polonia, Republica Cehă, România, Germania, China,
Israel, Austria, Țările Baltice, Belgia, Canada, Ungaria, Irlanda, Olanda, Slovacia și Statele
Unite ale Americii. Banca Europeană de Investiții estimează că sectorul vinului moldovenesc
este capabil de a exporta aproximativ 10 milioane de sticle de alcool pe an în țările occidentale.
Actualmente, sectorul se confruntă cu unele dificultăți. Situația dificilă a companiilor din
sectorul vitivinicol din Republica Moldova este în continuare accentuată de active depăşite,
necesitate sporită de investiții, lipsă de diversificare a pieței de export, cantitate insuficientă de
vin de calitate, precum și lipsă de abilităţi financiare, de marketing și management corporativ.
Planul țării pentru perioada 2011-2020 de recuperare și dezvoltare a viticulturii și procesare a
vinului, prevede înlocuirea a 80.000 ha de plantații vechi cu 70.000 ha de vii noi. Astfel, 8.000
ha ar trebui să fie defrișate anual și 7.000 ha să fie plantate. Portaltoii și butaşii trebuie să fie
importaţi sau produşi la nivel local. Obiectivul este că, până la sfârșitul acestui deceniu,
aproape toate viile cultivate în prezent să fie reînnoite și dotate cu sisteme de irigare prin
picurare moderne și antigrindină, precum și echipamente noi de management şi recoltare.
Relaţiile de piaţă dintre producători (şi băncile lor), precum şi unele fabrici de vin, pot fi
asimetrice. Un contract de vânzare-cumpărare şi livrare standard şi legal, este văzut ca pe o
pre-condiţie pentru crearea unui climat/cadru echitabil de tranzacţionare.
De asemenea, revitalizarea întregului sector va necesita investiții în procesarea, îmbutelierea și
etichetarea, precum și în transportarea, controlul calității și instruirea forței de muncă.
Aspectele-cheie din sectorul vitivinicol care trebuie abordate sunt următoarele:

Multe părţi implicate în sectorul vitivinicol au o situaţie financiară precară, cu niveluri
înalte de stocuri şi de creanţe active (bani datoraţi lor) iar relaţiile de piaţă între bănci şi
operatorii din sectorul vitivinicol, este uneori asimetrică.
•
Doar 25% din viile Moldovei produc peste 8 tone / ha / an și sunt considerate de înaltă
calitate; 8.000 ha ar trebui să fie defrișate anual și 7.000 ha să fie plantate.
48
•
Actualmente, circa 25% din producția de vin este în unități cu mai puțin de 100 t / a,
15% în unități cu pana la 500 t / an, iar 60% din fabricile de vin au capacități anuale de peste
500 tone și sunt departe de ceea ce este considerat capacitate optimă.
•
Relația de piață între cultivatorii de struguri tehnici (cultivatori) și unele vinării poate fi
asimetrică.
•
Vinul moldovenesc nu se bucură de recunoaștere adecvată sau reputație de vin de bună
calitate pe principalele piețe de export.
•
Cooperarea între producătorii de vin și între producătorii de struguri este limitată.
•
Interacțiunea instituțională între sectorul privat și public trebuie să fie consolidată.
•
Capacitatea de marketing a vinului este slabă și subfinanțată.
•
Vinul ecologic și turismul vinului sunt subdezvoltate.
•
Orice scădere semnificativă a exporturilor de vinuri în continuare ar avea un efect
negativ disproporționat asupra economiei și asupra structurii societății în ansamblu.
Ministerul Agriculturii a adoptat obiectivul general - de a moderniza și soluționa deficiențele
structurale din industria vinului din Moldova și de a contribui la îmbunătățirea unui mediu
propice pentru producția de vin de calitate (IGP și DOP), în scopul de a îmbunătăți
competitivitatea pe piața internă și export.
Pentru a sprijini aceste evoluții strategice cu support financiar, Guvernul Republicii Moldova a
negociat și Ministerul Agriculturii supraveghează un împrumut de 75 milioane euro de la
Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru finanțarea reformei industriei vinicole
moldovenești. Programul de restructurare a sectorului vitivinicol a fost proiectat de către
Guvern și Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru a aborda vulnerabilitățile structurale din
industria vitivinicolă a Moldovei. La 23 noiembrie 2010, Guvernul și BEI au semnat un acord
de finanțare prin care BEI a acordat un împrumut de 75 milioane euro Republicii Moldova.
Ministerul Agriculturii supraveghează și este responsabil pentru implementarea generală a
programului prin intermediul "Unităţii Consolidate de Implementare şi Monitorizare a
Programului de Restructurare a vinului".
Programul va asigura ca investițiile sale în podgorii, procesarea vinului și industriile aferente să
contribuie la avansarea producției de vinuri îmbuteliate clasificate: vinurile moldovenești sunt
DOP (denumire de origine protejată) sau IGP (indicație geografică protejată).
Necesităţile de dezvoltarea a industriei alimentare
Industria alimentară este cel mai mare cumpărător de producție primară directă, aşa că starea sa
de dezvoltare are un impact direct asupra situației veniturilor agricultorilor. Prin urmare,
legăturile directe de afaceri între aceste două părți ale lanțului alimentar (măsurat prin gradul
de integrare pe verticală și pe orizontală) au un impact semnificativ asupra competitivității
sectorului. Nivelul actual de integrare pe verticală și orizontală, al sectorului agro-alimentar din
49
Republica Moldova este foarte scăzut, prin urmare, o îmbunătățire a acestuia reprezintă unul
din obiectivele principale de dezvoltare a acestui sector.
Bazîndu-se pe o analiză detaliată a sectorului agro-alimentar din Republica Moldova
următoarele concluzii pot fi enumerate:






nivel scăzut de dotare cu tehnologie modernă de procesare a produselor alimentare;
nivel scăzut de concentrare de procesare, şi prin urmare, eficacitate scăzută;
lipsă de capacitate maximă de procesare;
capital prea scump pentru restructurarea și modernizarea instalațiilor de procesare;
grad scăzut de integrare pe verticală și orizontală între procesatori și producția primară;
lipsă de implementare a standardelor de siguranță alimentară și standardelor de calitate
a produselor alimentare;
 lipsă de implementare a metodelor moderne de marketing și management;
 lipsă de acces deplin pe piețele dezvoltate;
 avantajul competitiv legat de costurile mici a forței de muncă va scădea treptat, astfel va
apărea nevoia de a crește productivitatea.
Bazîndu-se pe concluziile de mai sus, această strategie propune (prin prioritatea 1) să fie
lansate procese de restructurare şi modernizare a acestui sector, cu un sprijin financiar
suplimentar pentru consolidarea integrării pe verticală și pe orizontală și punerea în aplicare a
cerinţelor de siguranță alimentară și de calitate a produselor alimentare. Aceste activități vor
implica sprijin financiar pentru investiții în instalații procesatoare, clădiri moderne, linii de
producție moderne, inclusiv toată infrastructura de sprijin.
Se propune acordarea unui sprijin suplimentar pentru a susţine crearea și funcționarea
grupurilor de producători agricoli. Ministerul a pregătit un proiect de lege privind organizarea
si functionarea grupurilor de producatori agricoli, care a fost depus la Parlament.
Prin această strategie Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare vrea să abordeze și să
răspundă în mod eficient la nevoile și oportunitățile din acest sector. Scopul acestei strategii
este de a oferi sprijin necesar și cadru instituțional, juridic și economic pentru a permite
atingerea potențialului în sector. Programele și proiectele trebuie să fie bine concepute și puse
în aplicare în mod eficient.
44. Lipsa de conformitate a unor elemente semnificative din sectorul de procesare
agro-alimentare cu cerinţele UE privind siguranța alimentară și calitatea limitează
accesul sectorului agroalimentar pe piețele UE. Deficiențe în acest sens includ capacității
insuficiente de auto-control, lipsa sistemelor de siguranță alimentară bazate pe HACCP,
precum și aplicarea unor tehnologii de producție învechite. Însă, conformarea cu standardele
UE şi alte standarde internaţionale privind siguranţa alimentară este o precondiţie pentru
comerțul global de succes și plasarea de produse agro-alimentare pe piețele internaționale
de mare valoare. Investițiile mari vor fi necesare pentru modernizarea tehnologiei de
producție în conformitate cu cerințele UE, așa cum a fost în cazul noilor state membre.
45. Deficiențele actuale din sistemul de management al sigurantei alimentare a țării
reprezintă cele mai grave impedimente pentru acces şi o prezență mai competitivă a
produselor agricole moldovenești pe piețele internaționale, precum şi în contextul unor
considerente naționale de sănătate publică. Organizarea instituțională existentă se bazează
50
pe o structură fragmentată, cu mai multe instituții și un număr de agenții la nivel central,
municipal și raional responsabile de siguranța alimentară. Suprapunerea funcțiilor a
provocat cerințe repetitive legate de inspecții, teste de laborator, certificare, etc., ducînd
astfel la creșterea costurilor pentru sectorul privat și confuzia instituțională care permite
rent seeking. Strategia pentru Siguranța Alimentară și noua legislație a început procesul de
transparentizare şi credibilizare a sistemului și se caută resurse necesare pentru realizarea
investițiilor de laborator în conformitate cu Strategia Națională de Modernizare a
Sistemului de Laborator. De asemenea, Punctele de Inspecţie la Frontieră și a altor
infrastructuri de control vor cere investiții semnificative pentru a-i aduce în conformitate
cu cerințele UE.
46.
Tabelul 2: Prezentarea generală a sectorului agricol prin analiza SWOT
Puncte tari
Puncte slabe
Oportunități
Amenințări
Tradiții și experiență
în producția de vin,
Predominanța de culturi
Creșterea
cu valoare joasă în
fructe și legume
productivității
terenurilor prin
producția agricolă și
productivitatea scăzută a
adoptarea unor
Creșterea
terenurilor
tehnologii noi
productivității muncii
agricole
Producție animalieră
fragmentată și ineficientă,
furaje limitate și lipsa
pășunilor de calitate
Terenuri mari în
proprietate privată
Structură duală și
fragmentată a
exploatațiilor agricole
Sector agro-alimentar slab
finanţat şi acces limitat la
capital și credit
Dependența de inputuri
agricole importate și acces
insuficient la inputuri de
calitate
Balanță comercială
Structura comerțului cu
pozitivă a sectorului
produse agro-alimentare
agro-alimentar
(valoare scăzută a
exportului, valoare
ridicată a importului) și
lipsa unor capacități de
procesare a alimentelor
Sistem de învăţămînt
Servicii de extensiune agricol învechit, servicii
bine stabilite
de extensiune izolate și de
cercetare agricolă slabe
Lipsa de coordonare a
Proximitatea piețelor
dezvoltate cu cerere
lanțului de aprovizionare,
mare de produse
infrastructura de post51
Creșterea accesului
la ISD și resurse
financiare și
asistență tehnică
pentru dezvoltarea
sectorului
Scăderea
posibilităților de
investiții externe
Dezvoltarea unor
piețe agricole
autohtone
Modalități și condiții
speciale pentru
comerțul cu UE
(PCA, ACLCA)
Intensificarea
schimbului de
experiență și knowhow cu UE și CSI
Cerere mare și în
creștere de produse
de nișă și produse
Creșterea
barierelor
comerciale
Creșterea
concurenței pe
piețele externe
Volatilitate
ridicată a
prețurilor la
agricole (UE și CSI)
recoltare și alinierea la
standardele de siguranță
alimentară ale UE
ecologice pe piețele
externe
Structura slab dezvoltată a
organizațiilor de
producători
producția agricole
Creșterea
prețurilor la
inputuri agricole
3. Revizuirea mediului și resurselor naturale
47. Teritoriul Republicii Moldova poate fi împărțit în trei zone agro-ecologice (ZAE).
Suprafaţa fiecăreia din aceste ZAE posedă aceleași caracteristici în ceea ce privește
terenul, clima, tipul de sol, și disponibilitatea apei. ZAE de Nord este o zona deluroasa cu
paduri, vegetație de stepă şi luncă. Ea are sol mai fertil cu o mare capacitate de reținere a
apei, ceea ce face ca această zonă să fie cea mai potrivită din cele trei zone pentru creşterea
culturilor de cîmp. ZAE de Centru este delurosă și are văi adînci, sol mai putin fertil, și
este cea mai potrivită pentru culturi perene, cum ar fi vii și livezi. ZAE de Sud posedă
teren de stepă spre luncă şi are atît soluri foarte fertile cît şi mai puţin fertile. Din cauza
temperaturilor ridicate și precipitațiilor scăzute, ultima zonă are doar producție marginală
în absența irigării.
Figura 19: Zone agro-ecologice din Moldova
Sursa: Banca Mondială (2012).
48.
Cea mai mare parte a terenurilor din Republica Moldova este cultivată de către
sectorul agricol. 60 % din terenurile Republicii Moldova a fost teren agricol și altele 13 %
erau teren forestier în 2011. Ponderea terenurilor agricole în suprafaţa totală de terenuri a
suferit modificări minore în deceniul precedent, deși cota ridicată denotă o expunere sporită la
condiții climatice și meteorologice.
Tabelul 3: Suprafaţa de teren din Republica Moldova, 2004-2012 (mii ha)
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
Terenuri agricole
1951
1952
1953
1974
1979
1985
2008
Terenuri silvice
406
429
432
439
444
447
450
Alte terenuri
1028
1005
1000
972
962
953
927
Total terenuri
3385
3385
3385
3385
3385
3385
3385
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
52
2011
2009
451
925
3385
49.
Solul Republicii Moldova este caracterizat în primul rînd prin cîmpii văluroase cu
cernoziomuri fertile și terenuri agricole productive. Aproape fiecare al doilea hectar de
teren are soluri de calitate mai sus de nivelul mediu din care 689000 ha (27 % din terenuri
agricole) este de foarte bună calitate. Cu toate acestea, calitatea solurilor a scăzut cu 5 puncte
pe parcursul a 30 de ani, în principal ca urmare a schimbărilor climatice și utilizare de tehnici
agricole industriale. Cu toate acestea, nivelul scăzut de rotații (reducerea culturilor furajere cu
leguminoase), reducerea utilizării îngrășămintelor organice de 20-30 de ori și a îngrășămintelor
minerale de 15-20 ori, au dus la un dezechilibru profund de humus și bio -elemente în sol și
degradarea lui biologică.Conținutul de fosfor în majoritatea solurilor este de 1,8 la 2.1mg/100g
de sol și este la limita dintre gradație scăzută și moderată. Conținutul general de potasiu din
solurile Republicii Moldova este favorabil, oferind posibilitatea de a obține randamente ridicate
la 90 % din terenurile agricole. În ultimii 120-130 de ani, conținutul de humus în soluri a
înregistrat un proces lent scazut, in scadere cu 40-50 %. Scăderea calității solurilor devine o
problemă critică în țară, şi în combinaţie cu consecințele diferitor tipuri de eroziune, duce la
scăderea productivității culturilor agricole și eficienței producției agricole pe suprafeţe mari ale
țării.
Tabelul 4: Teren agricol în funcţie de calitatea solului în 2012 (mii ha)
Suprafaţa,
Gradația calităţii solului,
000 ha
puncte
I
81-100
689
II.
71-80
536
III.
61-70
382
IV.
51-60
382
V.
41-50
303
VI.
21-40
153
VII.
20
178
Media naţională
65
2,623
Sursa: Programul național de consolidare a terenurilor agricole
Clasificare
Ponderea în suprafață
totală, %
27
21
15
15
9
6
7
100
50.
În rezultatul scăderii calității solului, calitatea apei se află, de asemenea, în declin
și afectează negativ productivitatea terenurilor agricole. În ciuda numeroaselor rezervoare,
volumul de apă de suprafață și debitul rîurilor au scăzut. Principalele surse sunt apa de ploaie și
apă din zăpada topită. Resursele de apă sunt formate din apele de suprafață a rîurilor, lacurilor
și apele subterane. Suprafață totală acoperită de apă este de 76214 ha, inclusiv iazuri (36718
ha). Cele mai mari resurse de apă sunt rîurile transfrontaliere: Rîul Nistru (circa 57 %) și Prut
(10 %). Calitatea apei din Nistru și Prut este acceptabilă și poate fi folosită în diferite scopuri.
Cu toate acestea, debitul de apă de suprafață s-a redus cu 30-50 la sută față de media
multianuală, pentru mai multe zone hidrografice importante (cum ar fi Nistru și Prut) și cu 2040 la suta pentru zonele și rîurile hidrografice mici. Rîurile și iazurile sunt de obicei poluate,
avînd o mineralizare ridicată. Din rezervele de ape subterane doar 50 % corespund cerințelor
indicatorilor de calitate. În scopuri de irigare, poate fi utilizată doar apa din rîuri, în timp ce apa
din bazinele interioare este în mare parte necorespunzătoare. În partea de sud a țării se observă
un grad ridicat de mineralizare și un deficit mai mare de apă.
51.
Sectorul de irigații din Moldova se află în stare precară și împiedică dezvoltarea
sectorului agricol. Terenurile irigate și cererea asociată de apă s-au redus semnificativ din
1990 (fără Transnistria), fiind în scădere de la 193.000 ha în 1990 la aproximativ 24.000 ha în
53
2005. Această reducere a suprafațelor irigate a Moldovei se datorează mai multor factori,
printer care uzarea stațiilor de pompare, deteriorarea echipamentului, costuri mai mari la
energie care face pomparea apei inaccesibilă pentru fermierii privați, prăbușirea sectorului
agricol în 1990 și restructurarea terenurilor agricole, fapt care a dus la neconformarea
sistemului de irigare existent cu noile dimensiuni ale parcelelor agricole. Dacă aceşti factori vor
fi analizaţi și remediaţi, este foarte probabil că cererea de apă în sectorul de irigare va crește
substanțial, mai ales avînd în vedere consecințele schimbărilor climatice asupra agriculturii
dependente de ploi. Scăderea volumului de precipitații și creșterea cererii de apă pentru irigații
înseamnă că schimbările climatice vor duce la conflicte privind resursele de apă, lăsînd un
decalaj mare în cererea de irigare nesatisfăcută, în cazul în care nu sunt aplicate măsuri de
adaptare.
52.
Accesul redus la servicii de irigare ca urmare a deteriorării sistemelor de irigare
de stat în ultimul deceniu reprezintă un impediment serios în procesul de tranziție la
agricultura cu valoare mai mare și, ca urmare, mai mari. Acest lucru s-a întîmplat din
cauza lipsei unor investiții publice și reforme instituționale din 1991 și a dus la o situație în
care, în 2007, doar aproximativ 16 la sută din terenuri irigabile au fost irigate și doar cu
aproximativ 50% din cantitatea de apă necesară. Acest fapt a cauzat reducerea recoltelor de
culturi cu mult sub potențialul de productivitate cu aplicarea irigării. Mai ales luînd în
considerare impactul scontat al schimbărilor climatice asupra Moldovei (în deosebi, precipitaţii
slab prognozabile şi reduse), irigarea eficace prin utilizarea apei în mod eficient va reprezenta
modalitatea-cheie pentru dezvoltarea agriculturii. Este important de a sprijini reabilitarea/
reconstrucția (inclusiv căptușeală și conductele) a tuturor sistemelor de irigare centrale de-a
lungul râurilor Nistru, Prut și altele amplasate de-a lungul lacurilor artificiale sau naturale cu
apă de bună calitate pentru irigare. Este nevoie de a identifica urgent posibilitățile de construire
a unor istalaţii suplimentare de capturare / acumulare a apei provenite din ploi, topirea zăpezii,
etc.
53.
Alte soluții (inclusiv tehnologice și tehnice) pentru soluţionarea problemelor legate de
deficitul de apă pentru agricultură
Vor fi examinate toate inovațiile tehnologice utilizate la nivel mondial pentru a eficientiza
utilizarea apei pentru agricoltura inclusiv sistemele de irigare mai eficiente ; cu presiune joasă,
sisteme de irigare cu articulare mediană, aspersiune, irigare prin picurare, / sisteme de microirigare, sistemele de refolosire etc..
Pe lîngă irigare, este important să fie aplicate tehnici agricole adecvate și folosite cele mai bune
practici de gestionare a apelor agricole pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea utilizării
apei, şi anume: irigare programată şi măsurare volumetrică, mulcire, sistem no-till, arat de
conservare, prelucrarea solului cu miriște, sistemele de cultivare aride, rotația culturilor și
utilizarea paraginilor, densitatea plantelor și amenajarea precum și gestionarea celor mai bune
practici de gestionare a terenurilor (inclusiv nivelarea terenului și conturarea agricolă).
54. Eliberarea actului de proprietate și gestionarea resurselor de apă (asociațiile utilizatorilor de
apă/sursă de investiții în infrastructură)
Guvernul Republicii Moldova a făcut pași importanți în sprijinirea dezvoltării eficiente a
sectorului de irigații, în conformitate cu cele mai bune practici internaționale, prin adoptarea
Legii 171 pe 09.07.2010 cu privire la Asociațiile Utilizatorilor de Apă (AUA). Legea se referă
la crearea asociațiilor utilizatorilor de apă și transferul gestionării de la stat la AUA în mod
54
gratuit. Reglementările specifice și procedura de transfer sunt
Guvernului nr. 198, din 13 martie 2013.
prezentate în Hotărârea
În experiența internațională rolul statului este de a identifica resurse financiare pentru
reabilitarea/ renovarea deplină a sistemelor de irigare și de a le trece apoi în administrarea
Asociațiilor Utilizatorilor de Apă (AUA) cu condiția că AUA le va folosi și menține în cel mai
eficient mod.
Având în vedere că suprafaţa de teren irigată anterior în Republica Moldova constituie circa
300 mii ha, iar în cazul în care este planificată atingerea acestui indicator, investiile preconizate
repzezintă 4000 de euro / ha, ceea ce înseamnă că în total va fi necesară o sumă de 1,2 miliarde
euro. Dezvoltarea eficientă și efectivă a sectorului agricol depinde în mare măsură de accesul la
apă pentru irigare și pentru producție și procesare a produselor alimentare. De asemenea,
agricultura reprezintă un poluator major al resurselor de apă.
55.
Moldova are o climă extrem de variabilă, care a cunoscut deja sporirea deficitului
de umiditate și fenomene extreme, precum seceta, inundațiile și înghețurile. Înregistrările
meteorologice din ultimii 20 de ani arată media temperaturilor lunare cuprinse între -8.5 ° C în
ianuarie și 26,0 ° C în luna august. Perioada caldă a anului este de circa 190 zile. Intensitatea
anuală de precipitații scade de la nord-vest la sud-est. Pe parcursul anilor 1985-2007 mediile
anuale de precipitații pot varia între 445 mm și 960 mm în partea de nord a Moldovei și 371
mm și 813 mm (1997), în partea de sud a țării. Numărul total anual de zile ploioase (cu> 0,1
mm de precipitatii) a variat între 121 și 174 în regiunile nordice și între 91 și 152 de zile în
regiunile sudice.
Tabelul 5: Precipitații atmosferice pe zone agro-ecologice
Regiuni
Ani
Cantitatea anuală
de precipitații,
mm
Numărul de zile
cu 0,1 mm și
peste de
precipitații
Umiditatea
relativă a aerului,
%
Chişinău (Centru)
Briceni (Nord)
Cahul (Sud)
2008
2009
2010
2011
2008
2009
2010
2011
2008
2009
2010
2011
773
445
960
439
466
446
734
428
444
405
699
371
146
132
159
120
107
122
134
96
114
101
140
93
76
71
76
71
70
68
74
69
71
68
73
68
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
56.
Agricultura este unul dintre sectoarele cele mai vulnerabile la condiţiile climatice
ale economiei moldovenești. Instabilitatea climei este una din principalele cauze de recoltare
instabilă și prezintă un risc inerent pentru agricultura Moldovei. Scăderile de producție în
sectorul agricol ca urmare a calamităților naturale (inclusiv secete, inundații, grindină,
înghețuri, și furtuni severe) se trabsformă în pierderi anuale estimate la 3.5 - 7.0 la sută din
PIB-ul Moldovei. Următoarele evenimente deosebit de grave, cum ar fi seceta din 2006-07, au
diminuat randamentele de culturi majore, cum ar fi grîu, porumb, floarea soarelui cu 50-75 la
sută. Sectorul agricol a asigurat 33 % din rata totală a ocupării forței de muncă în 2007. Cu
toate acestea, marea majoritate a populației din mediul rural care cîștigă mai puțin de 5 dolari
pe zi, este extrem de vulnerabilă la orice fenomen advers care afectează sectorul agricol,
55
deoarece practică agricultura de performanță scăzută și depinde aproape în întregime de
condițiile climatice.
57.
Printre efectele cele mai drastice ale schimbărilor climatice asupra agriculturii
moldovenești se numără secetele, provocînd o reducere semnificativă în recolte si animale.
Durata secetei variază de la cîteva zile la cîteva luni sau chiar ani la rînd (1945, 1946, 1947). În
anii 1990, 1992, 2003 secetele au durat pe parcursul sezonului de crestere activă (aprilieseptembrie), în timp ce în anii rămași, secetele au apărut, în principal în timpul verii.
Inundațiile și secetele grave recente în Moldova au sporit extremele de temperatură și nivelul
de precipitații, ceea ce duce la necesitatea inevitabilă de adaptare a producției agricole la
schimbările climatice. În timpul secetei catastrofale din 2007, 90 % din teritoriul țării și 80 %
din populația rurală dependentă de agricultură au fost afectaţi de recolta redusă. Volumul
producției culturilor cerealiere s-a micșorat cu 70 % față de anul 2006, producția națională de
grîu a scăzut în medie cu 25 %, media naţională de porumb a scăzut cu 59 %, efectivul de
bovine s-a diminuat cu un sfert, cel de porci cu aproape 50 %, ovine și caprine cu 10 % și
numărul de păsări cu 25 %. Rezultate similare pot fi observate în cazul în care se face
compararea randamentelor de grîu și porumb pe regiune în perioada 2009-2011 și 2012 - cea
mai mare scădere s-a întîmplat în regiunea de sud.
Figura 20: Recolta de grîu și porumb în 2012 față de media din 2009-2011 pe regiune
(tone / ha)
Sursa: MAIA (2013).
58.
Schimbările climatice vor contribui la creşterea temperaturilor și la variabilitatea
precipitațiilor în viitor, reducînd și mai mult recoltele și efectivele de animale. După cum a
demonstrat un studiu al Băncii Mondiale (2012) de modelare a efectelor schimbărilor climatice
asupra Moldovei, în toate scenariile temperatura va crește treptat de la nivelul actual pînă în
anul 2050 cu cea mai mare creștere de temperatură în cadrul scenariului de impact mare și cea
mai mică creștere în scenariul cu impact redus. Deși există în continuare incertitudini referitor
la gradul de încălzire, care va avea loc în Republica Moldova, tendința generală de încălzire
este clară și evidentă pentru toate cele trei ZAE, cu încălzire medie de peste 2oC în următorii 50
de ani în cadrul scenariului mediu. Magnitudinea temperaturilor actuale din ZAE este mică,
56
temperatura medie fiind cu 0.6oC mai mică în ZAE de Nord decît cea din ZAE Centrală și de
Sud. În ceea ce privește precipitaţiile pînă în 2050, scenariile de precipitaţii scăzute, medii şi
ridicate indică o incertitudine în magnitudinea schimbărilor, dar toate cele trei scenarii
prognozează o scădere a precipitațiilor. Prognoza impactului mediu indică o scădere a
precipitațiilor la nivel national cu aproximativ 5 mm pe lună, cea mai mare scădere fiind
prognozată pentru ZAE de Nord. Incertitudinea la nivel regional este chiar mai mare, iar
precipitațiile anuale ar putea scade cu 118 mm pe an, toate ZAE fiind afectate în mod
semnificativ.
59.
Fermierii din Republica Moldova nu sunt adaptaţi în mod corespunzător la
climatul actual, acest "deficit de adaptare," în Republica Moldova fiind mare. Efectul
direct al temperaturilor şi precipitaţiilor asupra culturilor în Moldova în cadrul viitoarelor
schimbări climatice va fi cel de a reduce majoritatea recoltelor. Schimbările climatice vor
reduce randamentele de grîu, porumb, lucernă, struguri, legume, și pășune. Recoltele de mere
se aşteaptă să rămînă relativ constante, cu o ușoară scădere a recoltelor de mere ce necesită
irigare din ZAE de Sud. Irigarea reduce efectele negative și scade, de asemenea, variabilitatea
în acele zone în care apa pentru irigare va fi disponibilă. Totuşi, după cum se menţionează mai
jos, reducerea volumului de apă pentru irigare ar putea reduce și mai mult randamentul
culturilor. Aceste rezultate au fost prezentate fermierilor moldoveni care au susţinut că efectele
menţionate sunt confirmate de tendințele actuale și experiența lor.
60.
Scăderea volumului de precipitații și creșterea cererii de apă pentru irigare
înseamnă că schimbările climatice vor duce la conflicte referitor la resursele de apă,
lăsînd un decalaj mare în cererea de irigare nesatisfăcută, în caz că nu sunt aplicate
măsuri de adaptare. Odată cu dezvoltarea Moldovei, cresc şi cerinţele de apă, dar schimbările
climatice vor provoca, de asemenea, creşterea cererii de apă pentru irigare din cauza
temperaturilor ridicate și precipitațiilor reduse. Studiul Băncii Mondiale de modelare a apelor
specifice din ZAE şi bazinele hidrografice (2012) sugereaza ca, chiar și fără schimbările
climatice, creșterea cererii non-agricole pentru apă va provoca deficite în următoarele cîteva
decenii. Odată cu schimbările climatice, în deosebi bazinul Răut, dar şi bazinele Superior și
Inferior ale Nistrului, ar putea simţi o lipsă severă de apă pentru irigații.
Figura 21: Efectul schimbărilor climatice supra temperaturilor anuale medii (grade
Celsius) și precipitațiilor (mm/an), din 2010 pînă în 2050 în Scenariile cu Impact Redus,
Mediu şi Ridicat
Sursa: Banca Mondială (2012).
61.
Suprafaţa de împădurire în Republica Moldova rămîne relativ constantă în ultima
perioadă, și este foarte importantă pentru îmbunătățirea echilibrului ecologic și echilibrul
apei, precum și pentru reducerea eroziunii hidrologice și eoliene și îmbunătățirea
productivității terenurilor agricole. Contribuția sectorului forestier la economia națională ia
57
forma produselor forestiere (lemn și nelemnoase), furnizate ca produse finite sau semi-finite
sau materii prime, precum și servicii. Circa 300 - 400 mii m3 de lemn de combustibil sunt
colectate în medie anual, ca urmare a întreținerii pădurilor şi activităţilor ce asigură
continuitatea plantărilor în resursele forestiere, inclusiv lemn de foc, care reprezintă
aproximativ 85 %. Despădurirea în Republica Moldova a fost cauza principală ce a dus la
eroziunea solului, fiind influienţată de necesităţile localnicilor în lemn combustibil pentru
încălzire și gătit, și de lemn pentru constructiiş exploatarea forestieră ilegală a ajuns la
aproximativ 104 mii m3 în 1997-2005. În această perioadă, media de defrişare ilegală de păduri
și plantații de tip pădure administrate de Moldsilva a fost de aproximativ 12 m3 la 1000 ha, pe
cînd în pădurile administrate de către autoritățile locale această cifră a ajuns la circa 30 m3.
Tabelul 6: Prezentarea generală a mediului și resurselor naturale, prin analiza SWOT
Puncte tari
Puncte slabe
Oportunități
Amenințări
Aplicare în masă a
unor practici moderne
de gestionare a
Creșterea eroziunii
Sol fertil și condiții
Scăderea calității
terenurilor agricole
solului, în rezultatul
climaterice favorabile
solului
prin servicii de
defrișărilor
cercetare și
extensiune
Aplicare în masă a
Scăderea calității apei
unor practici moderne
Alimentare cu apă din
de gestionare a apei
abundență
Starea proastă a
prin servicii de
sistemului de irigare
cercetare și extensie
Vulnerabilitate
sporită a agriculturii
la riscuri naturale
(eroziunea solului,
alunecări de teren,
secetă, grindină,
îngheț, inundații)
Elaborarea și/sau
utilizarea de specii
rezistente la
schimbările climatice
Schimbările climatice
accelerate și apariția
frecventă a
dezastrelor naturale și
a condițiilor
meteorologice
nefavorabile
Creșterea
temperaturii și
schimbarea modelelor
de precipitații
Creșterea resurselor
regenerabile de
energie în agricultură
Lipsa pădurilor și
împădurire limitată
Creșterea investițiilor
în reciclarea
deșeurilor agricole și
de produse
Gestionarea
defectuoasă a
practicilor de
producție agricolă
care rezultă din
creșterea poluării
Scăderea
biodiversității din
cauza expansiunii
masei de culturi
modificate genetic
Insuficientă biodiversitate în mediul
rural
58
4. Revizuirea dezvoltării mediului rural
62.
Moldova este o țară din mediul rural, cu 58 % din populație locuind în mediul
rural. Din cele 3.56 milioane de oameni care locuiesc în Republica Moldova, în anul 2011 mai
mult de 2 milioane au locuit în mediul rural. Ponderea populației rurale în totalul populației a
fost relativ stabilă - 61 % în 1980 și 58 % în anul 2011. Cu toate acestea, aproape 660.000 de
moldoveni au părăsit țara după 1997, provocînd o scădere a densității populației de la 188
loc./km2 în 1980 la 105 locuitori / km2 în 2011. Populația din mediul rural în funcție de sex
urmează, de asemenea, o tendință stabilă - în perioada analizată, ponderea bărbaților și
femeilor a fost aproape egală, fără a indica vreo politică de favorizare a genurilor.
59
Figura 22: Populația Moldovei în total și pe medii, 1980-2011 (în milioane de euro și pe
procent)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
63.
Moldova are cea mai mare pondere a populației rurale din Europa de Est. Prin
compararea ponderii populației rurale în rîndul țărilor din regiune, devine evident că Republica
Moldova are cea mai mare cotă a populației rurale în totalul populației, în timp ce Belarus are
cea mai scăzută. Media din noile state membre a fost de 35 %, iar cea a tărilor UE-15 a fost de
21 % în 2012. Ponderea populației rurale nu s-a schimbat semnificativ în regiune în perioada
analizată.
Figura 23: Ponderea populației rurale în totalul populației din Europa de Est 1992-2012
(procent)
Sursa: OAA (2013).
64.
În pofida faptului că jumătate din populația Republicii Moldova locuiește în
mediul rural, rata ocupării forței de muncă în mediul rural este de numai 36 %. În 2000,
60
rata de ocupare în mediul rural a fost de 59 %, în timp ce în anul 2011, a scăzut la 36 %,
demonstrînd o scădere drastică a oportunităților de muncă în zonele rurale. Acest declin a fost
cauzat, probabil de scăderea oportunităților de angajare în agricultură, precum și auto-ocuparea
forței de muncă. Rata de ocupare a bărbaților a fost ceva mai mare în zonele rurale, în toți anii
analizați, deși s-au produs modificări semnificative în ultimii zece ani în această privință. Cu
toate acestea, rata ocupării în mediul urban a scăzut doar de la 49 % în 2000 la 44 % în 2011,
indicînd faptul că a fost mai ușor de a găsi un loc de muncă în mediul urban decît în mediul
rural.
Figura 24: Ratele de activitate și ocupare a forței de muncă în Republica Moldova pe
zone, 2000-2011 (%)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
65.
Ponderea populației economic active este mai mică în Republica Moldova,
comparativ cu alte țări est-europene, din cauza exodului forței de muncă activă. Acest
indiciu a arătat doar 38 % din totalul populației, care au fost activi în Republica Moldova în
2012, în timp ce aproape toate celelalte țări din regiune demonstrează o rată de 50 %. Cu toate
acestea, ponderea populației active ocupate în agricultură a fost cea mai mare în Moldova în
1992 (14 %) în rîndul țărilor est-europene, în timp ce a devenit una dintre cele mai mici în 20
de ani (5 %). E important de remarcat decalajul între UE15, NMS și Europa de Est, fiind de 1
% din totalul populației active în agricultură în UE15 în 2012, în timp ce a înregistrat 5 % în
noile state membre.
61
Figura 25: Ponderea populației economic active în total și în agricultură (%)
Sursa: OAA (2013).
66.
Tinerii cu nivel scăzut de educație au cea mai mică pondere în ocuparea forței de
muncă în mediul rural din Moldova. Persoanele cu vîrsta între 25-34 ani au arătat cele mai
mici cote de ocupare în zonele rurale, care au scăzut de la 37 % la 16 % în perioada anilor
2000-2011. Mai mult decît atît, pentru cei care posedă doar învățămîntul primar a fost cel mai
greu de a găsi locuri de muncă în zonele rurale - rata de ocupare din mediul rural a scăzut de la
30 % la 5,2 % între 2000 și 2011. Cu toate acestea, e necesar de menţionat, că ocuparea forței
de muncă în toate categoriile a scăzut în ultimii zece ani, în majoritatea cazurilor.
Tabelul 7: Rata de ocupare și rata șomajului în Republica Moldova pe grupe de vîrstă,
2000-2011 (%)
2000
Vîrsta
2011
2000
Urban Rural Urban Rural
Studii
2011
Urban Rural Urban Rural
15-24 ani
48.6
59.4
44.1
36.0
Superioare
68.1
79.6
61.6
52.3
25-34 ani
21.4
37.2
23.3
16.2
Medii de specialitate
59.6
72.9
49.2
52.4
35-44 ani
61.5
74.4
53.7
39.9
Medii profesionale
58.1
74
51.1
49.3
45-54 ani
69.2
82.6
64.8
54.1
Şcoală secundară
41.1
66.5
33.8
36.2
55-64 ani
68.7
83.3
63.6
56.5
Gimnaziu
21.5
54.6
19.2
28.3
65 ani şi mai mult
40
55.9
41.1
40.8 Învățămînt primar sau fără
14.8
29.5
2.0
5.2
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
67.
Ratele scăzute de ocupare în zonele rurale sunt extrem de determinate de salariile
mici în agricultură în comparație cu alte sectoare ale economiei. Salariile agricole au
înregistrat circa 60 % din media națională în 2004-2011, în timp ce persoanele care lucrează în
sectorul de servicii în calitate de intermediar financiar au cîștigat de două-trei ori mai mult decît
media națională. Prin urmare, intermediarii financiari au cîștigat de la trei la cinci ori mai mult
decît cei care lucrează în agricultură. Deși aceste discrepanţe sunt în scădere, ele rămîn încă
considerabile.
62
Figura 26: Structura salariului mediu nominal lunar pe angajat în economie în funcţie de
activitatea economică (lei)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
68.
Salariile mici și numărul limitat de locuri de muncă au creat modele stabile ale
sărăciei în zonele rurale. Nivelul de existenţă a fost mai scăzut în zonele rurale, comparativ cu
cele urbane în perioada 2001-2011, deși a avut loc o creștere în termeni nominali. Cu toate
acestea, gospodăriile din mediul urban au înregistrat o creștere triplă în nivelul lor de existență
reală în 2001-2011, în timp ce nivelul de trai al populației din mediul rural a fost de fapt
constant în ultimul deceniu.
Figura 27: Structura nivelului de subzistență în funcţie de zonă în 2001-2011 (valori
nominale (lei) și index (2001 = 100))
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
69.
Avînd în vedere scăderea posibilităților de angajare în mediul rural din Moldova,
s-a început un process de migrație în interiorul şi în afara ţării, întreprins de persoane
tinere și cu studii. Numărul de persoane care lucrează sau se află în căutare de lucru în
străinătate a crescut de 1,5 ori în zonele urbane și de 3 ori în zonele rurale în perioada 20002011. Cea mai mare creștere a migrării se observa in randul persoanelor de varstă mijlocie (4554 ani) și tineri (25-34 ani), cu studii superioare.
63
Tabelul 8: Populația cu vîrsta între 15 ani și peste în căutare de lucru în străinătate în
funcţie de vîrstă, studii și suprafață (mii persoane)
2000
2011
2000
Urban Rural Urban Rural
15-24 ani
2011
Urban Rural Urban Rural
15.9
37.3
15.1
56.1
Studii superioare
25-34 ani
17
20.9
31.6
74.3
Medii de specialitate
35-44 ani
15.7
17.8
18.2
47.6
Medii profesionale
45-54 ani
7.2
5.8
20.1
38.6
Şcoală medie
55-64 ani
0.5
0.3
7.6
7.5
65 ani şi peste
0
0
0
0
7.8
2.9
16.3
17.3
11
7.8
18.1
22.2
21.2
25.9
24.7
53.5
10.8
25.8
21.8
60.4
Gimnaziu
5.2
19.2
11.5
69.5
Învățămînt primar sau fără
0.2
0.4
0.3
1.3
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
70.
Fiecare al cincilea moldovean lucrează în străinătate și fiecare al patrulea migrant
provine din mediul rural. Potrivit statisticilor naționale, în jur de 320.000 persoane (circa 10
% din totalul populaţiei și 20 % din populația activă) lucrează în prezent în străinătate - printre
ei, întreprinzători agricoli tineri, care ar trebui să genereze inovații și să implementeze
tehnologii moderne în agricultură și afaceri rurale. Situația este și mai gravă în zonele rurale aproape 200.000 persoane, circa 25 % din populația din mediul rural, a activat în străinătate în
2011. Acestea sunt datele oficiale, care sunt considerate extrem de subestimate, în timp ce
cifrele reale ale migranţilor sunt mult mai mari. Conform destinaţiilor remitențelor, este clar că
majoritatea migranților provin din zonele rurale ale Moldovei.
71.
În conformitate cu procesul migrării, remitențele joacă un rol tot mai important în
veniturile gospodăriilor din mediul rural din Republica Moldova. Ponderea remitențelor în
venitul total disponibil al gospodăriilor din mediul urban a fost de 12 %, în timp ce în cazul
gospodăriilor din mediului rural această cifră a înregistrat 21 % în perioada 2004-2012. Această
cotă a arătat o tendință destul de stabilă pentru mediul urban, dar o tendință de creștere pentru
gospodăriile rurale, care indică faptul că oamenii din mediul rural au devenit tot mai dependenţi
de banii trimiși acasă de către membrii familiei care au migrat în străinătate.
Figura 28: Venitul lunar mediu total disponibil pe cap de locuitor și remitențe în 20062012 (lei)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
64
72.
Pe lîngă remitențe, veniturile celor care lucrează în mediul rural depind în mare
măsură de auto-ocuparea forței de muncă în agricultură, precum și de pensii. În anul 2011
20 % din veniturile în zonele rurale din Moldova au provenit din banii trimiși din străinătate
(remitențe), în timp ce alte 20 % au fost generate din auto-ocuparea forței de muncă în
agricultură și 17 % din pensii . Adunînd aceste cifre, observăm că cea mai mare sursă de venit
în mediul rural provine din afara ocupării forței de muncă, în timp ce locuitorii din mediul
urban a castigat 55-63 % din venitul lor la locul de muncă.
Figura 29: Venitul disponibil mediu lunar pe cap de locuitor în anul 2011 în funcţie de
sursă de venit, zonă și trimestru
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
73.
Scăderea drastică a numărului de elevi din învățămîntul primar și mediu limitează
posibilitățile de generare de venituri mai mari pe termen lung. Numărul total de elevi
înscriși în învățămîntul primar și gimnazial a fost în scădere cu 40 % între 2000 și 2011, atît în
mediul urban cît și în cel rural. Faptul, că numărul populaţiei a scăzut cu 3 % în aceeași
perioadă, ne sugereaza că mai puţini copii frecventează școlile. Acest lucru ar putea fi cauzat de
lipsa de resurse financiare pentru a acoperi costurile de educație, precum și necesitatea de a
angaja copii pentru a spori veniturile gospodăriilor pe termen scurt.
Figura 30: Numărul total de elevi din învățămîntul primar și secundar și totalul
populației în funcţie de zonă, 2000-2011 (mii persoane)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
65
Figura 31: Şcoli primare și secundare în funcție de tip și zonă, 2000-2011 (%)
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
74.
Starea precară a infrastructurii fizice este un alt factor ce limitează posibilitățile
de dezvoltare a zonelor rurale din Moldova. Cantitatea de apă distribuită consumatorilor din
mediul rural a constituit circa 10 % din volumul de apă furnizat în mediul urban, în timp ce
lungimea rețelei de canalizare din mediul rural a fost de 80 % mai mică decît cea din zonele
urbane în perioada 2004-2011. Populația rurală a fost aprovizionată cu o treime din gaze
naturale, comparativ cu mediul urban în 2011, în timp ce numărul de linii telefonice în mediul
rural a fost de aproximativ 50 % din totalul în mediul urban.
Tabelul 9: Principalii indicatori de infrastructură în funcţie de suprafață
2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Apa furnizată consumatorilor din
59
62
63
78
76
71
68
mediul urban (milioane (m3)
Apa furnizată consumatorilor din
5
5
5
6
7
7
7
mediul rural (milioane (m3)
Lungimea sistemului de
2071 2079 2084 2104 2129 2142 2182
canalizare din mediul urban (km)
Lungimea rețelei de canalizare
523 514 456
448
428 407 404
din mediul rural (km)
Numărul total de apartamente
urbane conectate la conducta de 345 358 368
386
396 407 415
gaze
Numărul total de apartamente din
mediul rural conectat la conducta 108 124 139
158
173 185 196
de gaze
Aprovizionarea cu gaze a
176 168 174
148
151 151 170
populației urbane pe cap de
locuitor (m3)
Aprovizionarea cu gaze a
populației din mediul rural pe
40
50
50
43
45
51
47
cap de locuitor (m3)
Numărul de linii telefonice în
rețeaua publică de telefonie în
36
38
66
39
41
42
43
44
2011
66
7
2236
356
422
204
153
46
45
zonele urbane la 100 locuitori
Numărul de linii telefonice în
15
18
21
23
rețeaua publică de telefonie în
zonele rurale, la 100 de locuitori
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
24
24
25
25
75.
Infrastructura fizică existentă necesită reparații sau reconstrucție. Calitatea și
fiabilitatea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare din Republica Moldova se află într-o
stare precară, în deosebi în zonele rurale, unde calitatea apei nu întotdeauna corespunde
cerințelor de igienă. Este raportat că aproximativ 10 % din probele din sistemele de
aprovizionare cu apă urbane și 16 % în mediul rural sunt contaminate cu bacterii coliforme.
76.
Gospodăriile din mediul rural sunt cu mult mai puțin dotate cu facilități de locuit
decît gospodăriile din mediul urban. În afară de electricitate, care are o acoperire de 100 % în
Republica Moldova, gospodăriile rurale, de fapt, duc lipsă de apă caldă, încălzire centralizată și
sisteme de canalizare. Mai puțin de 20 % din gospodăriile rurale au avut o baie sau duș în 2011
și mai puțin de 10 % au avut un closet (același număr de gospodării din mediul urban au fost de
80 % și 75 %, respectiv). Accesul la apeduct și facilități de gaze sunt, de asemenea, limitate în
zonele rurale (35 %).
Figura 32: Echipamente de uz casnic în funcţie de facilități și zone, 2011
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
77.
Rețeaua de drumuri se află, probabil, în starea cea mai proastă dintre toate
infrastructurile fizice. O evaluare efectuată de Guvern în 2006, a estimat că doar 7 % din
rețeaua de drumuri ar putea fi considerate a fi într-o stare bună sau satisfăcătoare, în timp ce 93
% se află într-o stare tehnică proastă sau foarte proastă. Starea drumurilor locale a fost chiar
mai rea, doar 2 % din drumurile evaluate fiind într-o stare tehnică destul de bună. Deși aproape
fiecare sat din Moldova este accesibil prin drumuri asfaltate, starea precară a drumurilor locale
și săteşti provoacă daune vehiculeor, precum și produselor transportate (fructe, legume, lapte,
etc). Evident, acest fapt duce la creșterea costurilor de transport, şi, de asemenea, afectează în
mod negativ calitatea producției, prețurile de vînzare şi cantitatea pe tot parcursul lanțului de
aprovizionare.
67
78.
Creșterea turismului rural reprezintă o posibilitate pentru gospodăriile din mediul
rural de a genera venituri suplimentare. Cota de înnoptări în pensiunile agroturistice a
crescut cu 3 % în perioada 2004-2012, iar numărul de turişti a crescut de 30 de ori (de la 372 în
2004 la 11570 în 2012). Circa o treime din vizitatorii din pensiunile agroturistice au fost străini
în 2012, deși această rată a fost de 60 % în 2004.
Figura 33: Ponderea numărului de înnoptări în unitățile turistice, 2004-2012
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova
Tabelul 10: Prezentare generală a dezvoltării rurale prin analiza SWOT
Puncte tari
Puncte slabe
Oportunități
Amenințări
Mobilitate interne a
Reducerea
forței de muncă din
Crearea de locuri de
posibilităților de
Rata scăzută a
mediul rural
muncă în mediul
angajare agricole
rural, prin lansarea
ocupării forței de
Cunoașterea a două muncă în mediul rural unor afaceri cu capital
Depopularea satelor
străin (producători,
și migraţia masivă
limbi (romînă și
din cauza migrării și
servicii, etc)
rusă), de locuitorii din
îmbătrînirii populației
mediul rural
Sporirea
Creşterea salariului în
discrepanţelor între
mediul rural datorită venituri urbane-rurale
dezvoltării economice
Salariile mici în
zonele rurale
Creșterea sărăciei și
Utilizarea
excluziunii sociale în
Infrastructura fizicăde
remitențelor în
zonele rurale
calitate precară în
scopuri de investiții
mediul rural
Reducerea pensiilor
din cauza
Sporirea agroconstrîngerilor
turismului
bugetare
Atitudine pozitivă
Numărul mare de
față de antreprenori
tineri locuitori din
mici
mediul rural fără
Apariţia tinerilor
studii
antreprenori agricoli
Lipsa de dezvoltare
Cultură puternică și
locală
patrimoniu tradițional
68
Experienţa UE în sprijinirea reformei de dezvoltare a agriculturii și mediului rural
Politica - Politica agricolă comună
Politica agricolă comună (PAC) este politica agricolă a Uniunii Europene. Principalele
obiective sunt de a asigura un nivel de trai echitabil pentru agricultori și de a asigura o
aprovizionare stabilă cu alimente inofensive, la prețuri accesibile pentru consumatori.
Bugetul PAC este cheltuit în 3 moduri diferite:



Ajutorul social pentru fermieri - care primesc plăți directe, cu condiția să se conformeze
la standarde stricte de siguranță alimentară, protecția mediului și sănătatea și bunăstarea
animalelor. Aceste plăți sunt finanțate integral de către UE, și reprezintă 70% din
bugetul PAC.
Dezvoltarea mediului rural - măsuri pentru sprijinul fermierilor în modernizarea
fermelor pentru a deveni mai competitivi, protejînd totodată mediul, şi să contribuie la
prosperitatea comunităților rurale. Aceste plăți sunt finanțate parţial ce către țările
membre, și reprezintă aproximativ 20% din bugetul PAC.
Sprijin pieţelor - de exemplu, atunci când vremea rea destabilizează piețele. Aceste plăți
reprezintă mai puțin de 10% din bugetul PAC.
Actualmente, PAC se află
următoarelor provocări:
-
in proces de reformare pentru a răspunde mai bine
Securitatea alimentară, schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor
natural, sprijinirea mediului rural și menținerea economiei rurale.
Sprijin sectorului agricol pentru a deveni mai competitiv și pentru a face față crizei
economice și prețurilor “de la poarta fermei“ care devin tot mai instabile.
Pentru o politică mai echitabilă, mai ecologică, mai eficientă și mai accesibilă.
Viitorul PAC
Toate aspectele legate de PAC ar trebui să fie modificate pentru a face față provocărilor
menționate mai sus.

Plățile directe către fermierii vor:
 reflecta mai bine serviciul public oferit de agricultori (de exemplu, eforturile de a
proteja mediul înconjurător)
 contribui la sprijinirea agriculturii chiar și în zonele cele mai defavorizate
 fi distribuite în mod mai echitabil, și care vizează fermierii activi.
 Instrumentele de gestionare a pieței vor fi simplificate.
 Politica de dezvoltare a mediului rural se va concentra pe creșterea competitivității și
promovarea inovaţiilor.
 Opțiuni noi vor fi introduse pentru a ajuta fermierii să facă față volatilității prețurilor și
veniturilor.
Sprijinul UE pentru dezvoltarea agro-alimentară a țărilor terțe în scopul integrării
economice
Pentru a sprijini țările terțe (inclusiv țările candidate și ţările în process de aderare) în
conformarea cu cerințele PAC și alte politici sectoriale în cadrul diferitelor tipuri de integrare
69
economică, UE a folosit o serie de instrumente. Unul dintre cele mai semnificative și relevante
pentru Moldova a fost aplicat în cadrul pregătirii noilor state membre pentru integrarea în piața
unică - SAPARD
Instrumentul de implementare - SAPARD
SAPARD, introdus inițial în 1999, a fost programul de pre-aderare la Uniunea Europeană
pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural. În scopul atingerii obiectivelor sale generale,
acesta a oferit sprijin pentru investiții în dezvoltarea agriculturii și mediului rural.
Sprijinul SAPARD pentru Dezvoltare Agriculturii și Mediului Rural a fost axat pe prioritățile
din acest sector, și anume:
• Investiții în exploatațiile agricole;
• Îmbunătățirea procesăriii și marketingului produselor agricole și piscicole;
• Îmbunătățirea structurilor controlului de calitate, veterinar și fitosanitar, în interesul
calității alimentelor și protecția consumatorului;
• Metodele de producție agricolă destinate să protejeze mediul și să mențină peisajul
rural și diversificarea activităților economice;
• Înființarea serviciilor de asistenţă şi management pentru agricultori;
• Constituirea grupurilor de producători;
• Renovarea și dezvoltarea satelor și protecția și conservarea patrimoniului rural;
• Îmbunătățirea terenurilor și reparcelare;
• Stabilirea și actualizarea registrelor funciare;
• Perfecționarea pregătirii profesionale;
• Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;
• Gestionarea resurselor de apă;
•Silvicultură, inclusiv împădurire, investiții în exploatațiile forestiere deținute de
proprietari de păduri și de procesare și comercializare a produselor forestiere;
• Asistență tehnică pentru măsurile prevăzute de prezentul regulament, inclusiv studii
pentru a ajuta la elaborarea și monitorizarea campaniilor programului, informare și
publicitate;
• Elaborarea și implementarea strategiilor locale și regionale de dezvoltare rurală pentru
comunitățile rurale
70
Eficacitatea SAPARD6
Mai jos este prezentat rezumatul eficacității măsurilor organizate în funcţie de domenii
prioritare propuse:
1) Îmbunătățirea competitivității sectorului agro-alimentar prin restructurare și
modernizare
Îmbunătățirile au avut un impact mare asupra fermierilor individuali, antreprenori și companii
de procesare agricolă. Deși în cele mai multe cazuri beneficiarii au obligația de a respecta doar
standardele aferente proiectului, mulți dintre cei (46%), care nu se conformau înainte de
proiect, ar putea utiliza SAPARD pentru a respecta pe deplin standardele relevante ale UE, în
afara obligațiilor contractuale. În acest sens impactul SAPARD va fi similar atît în cazul
măsurii de investiţii agricole, cît şi măsurii de investiții de procesare. SAPARD a ajutat 45%
dintre fermierii care beneficiază de măsura de agro-investiții și 46% dintre companiile
procesatoare care au primit asistență în cadrul măsurii de investiții în procesare pentru
conformare deplină cu standardele UE. Cele mai importante efecte au fost atinse în domeniul
igienei, condițiilor sanitare veterinare și de mediu (SAPARD a contribuit 83% din beneficiari
pentru a se conforma cu standardele de mediu). În cazul întreprinderilor de procesare
respectarea standardelor de mediu a fost mai mare (97%). Respectarea standardelor de mediu,
de obicei, nu are impact semnificativ asupra scopului proiectului, şi nici nu sporeşte în mare
măsură bugetul proiectului.
Majoritatea (84%) beneficiarilor măsurii de investiții au fost capabili să concureze pe piața
unică după implementarea SAPARD datorită respectării acestor standarde. Din acești
beneficiari, toate companiile de procesare au devenit capabile să concureze pe piața unică. 67%
dintre companiile de procesare sprijinite au raportat că au pătruns chiar și pe pieţe noi. Accesul
pe piețele externe a vizat în deosebi pieţele UE-15 datorită unei mai bune relații de afaceri
stabilite de beneficiari pe piețele din Europa de Est.
SAPARD a avut un impact considerabil asupra îmbunătățirii competitivității producătorilor
agricoli, antreprenorilor rurali și companiilor de procesare (impactul pozitiv a fost recunoscut la
70% din măsurile specifice pentru acest tip de beneficiari). Acest impact a fost puţin mai mare,
în cazul beneficiarilor măsurii de investiții de procesare (76% dintre ele au raportat un impact
pozitiv), decât în cazul producătorilor agricoli (67% dintre ele au raportat un impact pozitiv).
La nivel de beneficiari, programul a contribuit în mod semnificativ la creșterea profitului,
sporirea calităţii și creşterii valorii adăugate a produselor, modernizarea tehnologică și
automatizarea procesului, în cazul acestui tip de măsură.
Succesul în ceea ce privește îmbunătățirea competitivității producătorilor agricoli derivă din
faptul că agricultorii din exploatațiile sprijinite au fost, în general, într-o situație financiară și
economică mai avantajoasă decât media populației naționale implicată în agricultură. Potrivit
bazei de date RICA și interviurilor cu beneficiarii media cifrei de afaceri pre-SAPARD a
6
Source: Synthesis of SAPARD ex post evaluations Evaluation Report 2010 KPMG
71
fermierilor sprijiniţi (263 mii euro) a fost de aproximativ 5 ori mai mare decât valoarea medie a
tuturor agricultorilor din opt țări beneficiare (49 mii euro).
2) Îmbunătățirea nivelului de trai în zonele rurale
SAPARD nu a pregătit în mare măsură economiile rurale pentru aderarea la UE în aspect de
diversificare. Dependența de agricultură nu a scăzut în mod semnificativ în zonele rurale
datorită sprijinului SAPARD. Acest lucru derivă parțial din lipsa de înțelegere clară a măsurii
și lipsa de comunicare necesară de către instituțiile naționale implicate. Pe de altă parte, doar
8% din bugetul total SAPARD a fost utilizat pentru finanțarea proiectelor de diversificare, în
mare parte datorită faptului că în regiunea ECE restructurarea activităților din mediul rural nu a
fost principala prioritate în cadrul schemelor de sprijin pentru dezvoltare rurală.
Programul a avut un impact semnificativ asupra calității vieții la nivel local comunitar prin
acordarea de asistență dezvoltări de infrastructură, cum ar fi construcția de drumuri și stabilirea
de alimentare cu apă și canalizare, precum și de renovare a clădirilor, reconstrucție de locuri de
joaca, parcuri și zone de agrement. Conform sondajelor, acest impact a fost perceput de către
aproape toți beneficiarii. Cu toate acestea, bugetul limitat a împiedicat SAPARD de a avea un
impact pe o scară mai mare (națională).
Unul din obiectivele SAPARD a fost abordarea problemelor din zonele rurale, cum ar fi rata
ridicată a șomajului. Sinteza rapoartelor ex-post ale celor opt țări arată un impact relativ mic,
dar pozitiv al SAPARD asupra forței de muncă din mediul rural.
Rapoartele ex-post la nivel de ţară indică faptul că măsura de diversificare a avut un impact
pozitiv asupra ocupării forței de muncă în special în sectorul turismului și artizanatului, și că,
în medie, 50% din locurile de muncă nou create în aceste sectoare au fost ocupate de femei.
Conform celor 53% din beneficiarii măsurii de infrastructură rurală SAPARD a contribuit în
mică măsură la îmbunătățirea competitivității zonelor rurală, în timp ce 37% din beneficiari au
constatat o contribuţie semnificativă. Doar 10% nu au perceput nici un efect.
Evoluțiile legate de infrastructură au contribuit la îmbunătățirea competitivității zonelor rurale
prin oferirea unui acces mai bun la sate, sprijinirea investițiilor în tehnologii noi, moderne și
îmbunătățirea turismul rural (87% din beneficiari au prezentat cel puțin una dintre aceste
impacturi). Aceste efecte au fost importante în pregătirea economiilor rurale pentru aderare, dar
nici unul dintre aceste efecte nu a fost de mare importanță la nivel de țară. Având în vedere
cantitatea relativ redusă a fondurilor SAPARD a fost imposibil de a ajuta țările candidate să
depășească cel mai mare decalaj de infrastructură din mediul rural comparativ cu statele
membre ale UE.
Ţările au aplicat abordări diferite în ceea ce priveşte autorizarea de aplicare doar pentru
beneficiari privați sau doar municipalități. În general, dezvoltarea infrastructurii efectuată de
către municipalități a demonstrat mai mult succes în îmbunătățirea calității vieții rurale. Însă,
proiectele realizate de către entitățile private au dus la creșterea numărului de locuri de muncă
create și menținute.
72
Cu toate acestea, majoritatea beneficiarilor individuali (90%) ale măsurilor de reînnoire a
satelor și măsurilor de infrastructură rurală au fost foarte pozitivi în acest sens și au perceput
anumite efecte ale SAPARD asupra calității vieții (44% complet si 46% parțial) în comunităţile
lor mici. Impactul asupra calității vieții este mai evident în cazul măsurii de infrastructură
rurală decât măsurii de reînnoire a satului, deoarece 95% din beneficiarii de infrastructură
rurală au perceput unele efecte ale SAPARD asupra calității vieții. Facilități publice construite,
clădiri renovate, locuri de joaca reconstruite, facilități sportive, parcuri și zone de agrement,
toate acestea au contribuit la o mai bună calitate a vieții rurale. În plus, este vizibil că zonele
comune și centrele satelor din zonele sprijinite au devenit mai atractive.
În pofida acestor rezultate, proiectele de modernizare a satelor au avut o importanță mai
degrabă locală, din cauza bugetului limitat. Totuşi, calitatea vieții a fost, de asemenea,
îmbunătățită ca urmare a evoluțiilor de infrastructură, cum ar fi construcția de drumuri și
stabilirea alimentării cu apă și canalizare. În plus, investițiile agricole și de procesare au avut,
de asemenea, anumite efecte indirecte asupra calității vieții, prin creșterea impozitelor locale,
majorarea locurilor de muncă și, prin urmare, sporirea consumului local, precum și creșterea
veniturilor.
3) Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale
SAPARD a avut un impact pozitiv în ceea ce privește introducerea de tehnologii ecologice,
deși în multe cazuri, acestea au apărut ca efecte secundare de la obiectivul principal. În timp ce
problemele de mediu nu au constituit scopul principal pentru majoritatea beneficiarilor, multe
proiecte de investiții au inclus înlocuirea tehnologiilor vechi, care duce la sporirea protecției
mediului.
Protecția mediului a fost o problemă nouă pentru beneficiarii din țările candidate înainte de
SAPARD și, astfel, programul a avut un impact important asupra sensibilizării și la
introducerea standardelor europene de mediu în zonele rurale. În acea perioadă cele mai multe
țări s-au confruntat cu alte probleme imediate, problemele de mediu nu au constituit scopul
principal în programele SAPARD.
Conform informațiilor prezentate în rapoartele ex post, putem concluziona că, deși, în general,
investițiile nu au vizat în primul rând preocupările de mediu, programul a ajutat la reducerea
efectelor negative ale producției agricole asupra mediului, în special în ceea ce privește
manipularea deșeurilor animale și de gestionare a excesului de gunoi de grajd. Prin reducerea
consumului de îngrășăminte și pesticide, precum și promovarea regulilor de bune practici
agricole, SAPARD a contribuit la conservarea resurselor naturale.
REZUMATUL AIPA
PRIORITARE7
PRIVIND
EFICIENȚĂ
MĂSURILOR
ÎN
DOMENIILE
Având în vedere politica de integrare europeană a Republicii Moldova, obiectivul strategic si
ireversibil al politicii naționale în acest domeniu este de a dezvolta industria agro-alimentară
pentru a fi competitivă pe piața internă și de export prin alinierea la standardele UE şi
7
Data and analysis supplied by AIPA
73
internaţionale de siguranță alimentară şi standardele de calitate. AIPA va juca un rol crucial,
fiind un instrument de importanţă majoră în procesul de implementare a politicii. Din 2010
AIPA a dezvoltat și implementat în mod continuu 10 măsuri importante de sprijin care vizează
susținerea financiară și informațională a agriculturii din Republica Moldova.
Pentru o mai bună gestionare a proceselor din agricultură, AIPA a dezvoltat și implementat un
sistem integrat de control al subvențiilor, un Registru electronic al fermierilor şi Registru
electronic de maşini şi utilaje agricole, care permite validarea datelor între ele prin intermediul
seviciilor web și facilitarea transferului de date, astfel contribuind la asigurarea transparenței și
debirocratizării sistemului.
Măsurile AIPA sunt orientate spre o varietate de scopuri, inclusiv, stimularea creditării
fermierilor de către bănci și instituții financiare și utilizarea asigurării împotriva riscurilor a
producției agricole, plantarea de noi livezi și viță de vie cu soiuri de mare productivitate,
stimularea investițiilor în producția de legume protejate (sere de iarnă, sere, tuneluri),
stimularea investițiilor în utilaje agricole și a sistemelor de irigare, stimularea investițiilor în
construcția și renovarea fermelor zootehnice, stimularea achiziționării de animale de
reproducere și dezvoltarea resurselor genetice a țării, stimularea investițiilor în procesarea
produselor alimentare și infrastructura post-recoltare, consolidarea terenurilor agricole,
sprijinirea investițiilor în irigarea culturilor. Impactul fiecărei măsuri reprezintă un motor
pentru fermieri în eforturile lor dificile de a dezvolta o infrastructura post-recoltare, reînnoirea
mașini, reamenajarea de management și a proceselor de marketing, sporind fluxul de numerar
și investind în tehnologii avansate.
1) Măsurile AIPA au îmbunătățit competitivitatea sectorului agro-alimentar prin restructurare
și modernizare. Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA) a fost înființată în
2010 ca o instituție aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al
Republicii Moldova (MAIA), cu scopul principal de gestionare a resurselor financiare
(subvenții), menite să sprijine fermierii, de monitorizare a distribuirii lor și de efectuare a unor
evaluări cantitative și calitative a impactului măsurilor.
În această perioadă AIPA avut contracte de finanțare a unor servicii de consultanță rurală
pentru elaborarea planurilor de afaceri de investiții eligibile pentru subvenții, care au fost
plătite din surse ale Bancii Mondiale. Astfel, serviciile de extensiune rurală și de consultanță au
primit un sprijin calitativ semnificativ și agricultorii au beneficiat de serviciu gratuit și
cunoştinţe.
2) Măsurile AIPA au îmbunătățit nivelul de trai în zonele rurale. În perioada 2010-2013, de
cînd a fost înfiinţată AIPA, circa 15 mii de fermieri au lansat și dezvoltat afaceri în zonele
rurale, deoarece schemele de sprijin ale AIPA se aplică doar în zonele rurale.
În această perioadă peste 100 milioane euro au fost gestionaţi de către AIPA pentru finanțarea
și monitorizarea a 17 mii hectare de vii și livezi, construirea și renovarea a 170 hectare de sere
care aparțin la 480 gospodării de fermieri, achiziții de 4.700 unități de tractoare, combine, etc,
instalarea a 450 sisteme de irigare, renovarea a 82 ferme de animale, câteva mii de animale
importate pentru reproducere, construcția și re-echiparea a 114 frigidere pentru depozitarea de
fructe, legume, carne, instalarea a 23 fabrici de procesare a fructelor, 49 linii de procesare a
74
cărnii, produselor lactate, pește, 23 unități de procesare a cerealelor, 12 fabrici de extragere a
uleiului, 7 unități de calibrare, sortare și ambalare a fructelor și legumelor.
În ultimii trei ani investițiile rurale private directe, legate de subvenții au depășit suma de 250
milioane euro și peste 15 de mii de locuri de muncă au fost create în mod direct și indirect în
zonele rurale.
3) De asemenea, măsurile AIPA asigură gestionarea durabilă a resurselor naturale
Măsurile în acest domeniu sprijină gestionarea durabilă a solului și altor resurse naturale.
Tehnicile fără aplicarea ori aplicarea limitată a aratului sunt subvenționate la o rată mai mare
decât tehnicile traditionale. În plus, producția organică este subvenționată mai mult decât cea
obișnuită. Subvenționarea sistemelor de irigare prin picurare aduce valoare adăugată și previne,
de asemenea, eroziunea solului, în timp ce antigelul în calitate de sistem antigrindină menține
în stare bună livezile și viile.
5. Politici actuale pentru dezvoltarea agriculturii și mediului rural
79.
Republica Moldova are în prezent trei strategii legate de agricultură: (1) Strategia
Națională pentru Dezvoltare Durabilă a Complexului Agroindustrial (2008-2015), (2)
Strategia pentru Siguranța Alimentară (2011-2015) și (3) Strategia de dezvoltare a
serviciilor de extensiune rurală pentru 2012-2022. Toate aceste strategii se referă la diferite
aspecte ale sectorului, şi totuşi, în present lipseşte o abordare holistică a provocărilor din
agenda sectorului.
80.
Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a Complexului Agroindustrial al
Republicii Moldova (2008-2015), elaborată în 2008 de către guvernul anterior, a fost o
încercare de a rezuma provocările majore ale sectorului agricol și de a propune obiective
și instrumente pentru a le realiza. Scopul general al strategiei este de a asigura o creștere
durabilă a sectorului agro-industrial cu o ameliorare consecventă a calității vieții în zonele
rurale prin sporirea competitivității și productivității sectorului. Ea identifică următoarele opt
obiective: (1) asigurarea securității alimentare a țării, (2) alinierea standardelor naționale la
cele ale UE și asigurarea inofensivității produselor alimentare; (3) creșterea competitivității
sectorului agro-industrial; (4) creșterea continuă a calității vieții populației în mediul rural; (5)
conservarea calității solului - principala resursă pentru producția agricolă; (6) creșterea
productivității prin creșterea investițiilor și inovațiilor în sector; (7) dezvoltarea continuă a
lanțurilor valorice pentru a atinge o valoare adăugată mai mare; (8) dezvoltarea piețelor
agricole.
81.
Cu toate acestea, o privire în retrospectivă ne sugerează că Strategia pentru 20082015 a avut un impact redus asupra dezvoltării sectorului de pînă acum. Acest lucru s-a
datorat în principal instrumentelor slabe și lipsei unor măsuri detaliate associate cu bugetul și
planul de implementare, care rezultă în obiective generale. Măsurile sale nu urmeaze principiul
de formulare SMRRT (specifice, măsurabile, realizabile, realiste, definite în timp) și nici nu
cuprind probleme legate de agricultură, mediu și regiuni rurale. Mai mult decît atît, majoritatea
estimărilor de cost s-au dovedit a fi nevalabile, precum și contextul său juridic a fost prost
gîndit.
75
82.
Strategia de Siguranță Alimentară pentru perioada 2011-2015 pregăteşte terenul
pentru adoptarea principiilor de siguranță alimentară ale UE și realizarea unei abordări
integrate "de la fermă la furculiță" întru asigurarea sănătăţii publice, precum şi creşterea
exporturilor. Pentru a realiza aceasta strategia a stabilit trei obiective principale: (1)
îmbunătățirea cadrului legal pentru Siguranța Alimentară; (2) instituirea unei Autorități
Naționale pentru Siguranța Alimentară și (3) asigurarea unui control adecvat asupra siguranței
alimentare. Ca urmare, în anul 2012 a fost înființată Agenția Națională pentru Siguranța
Alimentară, care a preluat controlul deplin asupra siguranței alimentare în Republica Moldova,
depășind astfel constrîngerile existente legate de suprapunerea funcţiilor si procedurilor
repetitive în domeniul siguranței alimentelor. Cu toate acestea, unul dintre punctele slabe ale
acestui document strategic, care ar putea duce la probleme în realizarea pe termen mai lung este
gradul insuficient de măsurare şi realizare a obiectivelor.
83.
Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru 2012-2022
prezintă o viziune cuprinzătoare și realistă a rolului rețelelor de extensiune, cu condiția
finanțării bugetului propriu. Strategia prevede că dezvoltarea serviciilor de extensiune rurală
a Republicii Moldova va contribui la dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității
în agricultură, precum și va spori competitivitatea sectorului agro-alimentar. Obiectivele
specifice cuprind trei aspecte: (1) dezvoltarea unei rețele de extensiune rurală, care are o
acoperire de 40 % în 2011 la 65 % în 2022 din suprafața țării, (2) creșterea numărului de
beneficiari cu 20 % pînă în 2022 și (3 ) creșterea veniturilor beneficiarilor serviciilor de
extensiune rurală cu circa 15 % anual. Deși succesul acestei strategii va depinde de finanțarea
publică adecvată, faptul că aceasta funcționează cu obiective cuantificabile este cu siguranta un
avantaj în comparație cu celelalte două strategii menționate mai sus.
6. Strategia de dezvoltare a agriculturii și a mediului rural
84.
Revizuirea sectorului agricol, a mediului, resurselor naturale și a dezvoltării
rurale a identificat o serie de probleme majore prezente în domeniile respective. Această
strategie le ia în considerare și încearcă să răspundă provocărilor economice, de mediu și
sociale cu care se confruntă în prezent agricultura Republicii Moldova și sectorul dezvoltării
rurale. De asemenea, Strategia se bazează pe rezultatele consultărilor realizate cu părțile
interesate din sector. Strategia își propune să indice parcursul de dezvoltare a sectorului agroalimentar pe o perioadă de șapte ani (2014-2020), în conformitate cu aranjamentele financiare
ale Uniunii Europene. La elaborarea Strategiei în cauză s-a ţiunut cont de documentele de
politici sectoriale existente, totodată oferind o abordare holistică a sectorului.
6.1. Viziune si scop
85.
Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural în perioada 2014-2020 își
propune să atingă o viziune bazată pe coerența între agricultură, mediu și dezvoltare
rurală, ce reprezintă probleme de ordin economic, de mediu și social. Viziunea este
următoarea:
"Un sector de agro-business competitiv va contribui ca mediul rural din Republica Moldova să
devină unul atractiv pentru muncă și trai, dispunînd de infrastructura necesară. Agricultura şi
mediul rural vor furniza bunuri și servicii, totodată conservînd biodiversitatea, valorile culturale
și tradiționale pentru generațiile viitoare.”
76
86.
Scopul principal al Strategiei se bazează pe atingerea unei sinergii între domeniile
economic, mediu și a celui social.
Scopul Strategiei: "De a spori competitivitatea sectorului agro-alimentar prin intermediu unei
restructurări și modernizări ample și de a îmbunătăți calitatea vieții și a muncii în mediul rural
prin realizarea unei sinergii între activitățile agro-alimentare și mediul natural."
6.2. Priorități și măsuri
87.
Întru realizarea scopului nominalizat şi reieşind din analiza efectuată a sectorului agroalimentar, au fost identificate trei priorități și nouă măsuri, şi anume:
88.
Prioritatea 1: Creșterea competitivității sectorului agro-alimentar din Republica
Moldova, prin modernizarea și integrarea pieței. Competitivitatea agriculturii moldovenești
este una scăzută din cauza mai multor factori. Reieşind din acest considerent precum şi avînd în
vedere viziunea strategic asupra sectorului, este elocvent că Republica Moldova urmează să
sporească competitivitatea agriculturii prin concentrarea pe produse agricole cu valoare
adăugată înaltă. În acest sens, strategia plasează un accent special pe modernizarea sectorului,
îmbunătățirea nivelului de învățămînt și a sistemelor asociate, precum şi pe facilitarea
accesului la piețele de inputuri şi outputuri.
-
Măsura 1.1. Creșterea investițiilor în modernizarea lanțului agro-alimentar, inclusiv
conformarea cu cerințele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În
primul rând, este necesar un suport în modernizarea și restructurarea fermelor
specializate în producția de produse agricole tradiționale (fructe și legume, lapte,
carne), precum și alte produse agricole competitive. În al doilea rând, procesarea
produselor agro-alimentare, de rind cu comercializarea produselor moldovenești
urmează a fi susținută prin investiții în tehnologii moderne, în scopul conformării la
standardele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În al treilea rând, ar
trebui să fie consolidată cooperarea între producătorii agricoli și reprezentanţii agrobusiness-ului (angrosiști, comercianți cu amănuntul) pentru a crește oportunitățile de
venit și a oferi accesul produselor agro-alimentare moldovenești pe piețele naționale și
internaționale.
-
Măsura 1.2. Facilitarea accesului la piețele de capital, de inputuri şi outputuri pentru
fermieri. Programele actuale de sprijin a investițiilor oferă instrumente importante
pentru îmbunătățirea accesului fermierilor la capital. Eforturi sporite pentru a
îmbunătăți accesul fermierilor la credite ar trebui să fie îndreptate la: (i) crearea unui
cadru de funcționare pentru tranzacțiile de mărfuri garantate (fonduri de garantare,
certificate de depozit); (ii) dinamizarea piețelor funciare pentru a transforma țara întrun activ mai atractiv pentru bănci, precum și (iii) reducerea riscurilor agricole (prin
atenuarea efectelor și asigurarea riscurilor în agricultură). Piețele factorilor de producție
ar putea beneficia de un regim deschis pentru importul de semințe și material săditor,
precum și pentru produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi, și ar ajuta producătorii
autohtoni să fie competitivi pe piețele mondiale. Accesul producătorilor la piețele de
outputuri , problematic în special pentru producătorii mici și mijlocii, ar putea fi abordat
prin sprijinirea integrării fermierilor în lanțurile de aprovizionare, de exemplu prin
facilitarea legăturii acestora cu participanții implicați, inclusiv procesatorii dar, de
asemenea, supermarket-uri; asocierea producătorilor pentru a permite, printre altele,
77
îmbunătățirea accesului la infrastructura post-recoltare, precum și facilitarea accesului
acestora la locurile / facilitățile pe piață.
Măsura 1.3. Creșterea calității învățămîntului, cercetărilor științifice și serviciilor de
extensiune în sectorul agro-alimentar, inclusiv facilitarea sistemelor de informare.În
primul rând, este necesar un suportpentru restructurarea și modernizarea bazei de
învățămînt care este în mare parte depășită la acest moment. În al doilea rând, baza de
cercetare agricolă ar trebui să fie modernizată și restructurată pentru a consolida
legătura acesteia cu sectorul privat. În al treilea rând, serviciile de extensiune ar trebui
să fie modernizate și să deţină legătura cu domeniile de cercetare și învățămînt agricol.
E necesar de a folosi la maxim sinergiile celor trei domenii.
89.
Prioritatea 2: Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale. Deși Republica
Moldova are soluri fertile și o climă favorabilă pentru producția agricolă, ea se confruntă cu
mai multe provocări de mediu descrise mai sus. Prin urmare,o prioritate pentru Republica
Moldova devine adaptarea la schimbările climatice la nivel național și consolidarea
capacităților O astfel de abordare ar trebui să includă îmbunătățirea accesului agricultorilor la
noi soiuri, tehnologii și informații prin instruirea agricultorului; îmbunătățirea difuzării
prognozelor meteorologice pentru producători, în special pentru evenimente extreme;
investigarea opțiunilor de reformare a procesului de asigurare a culturilor pentru a reduce
costurile de administrare și de a îmbunătăți accesibilitatea și încurajarea implicării sectorului
privat în eforturile de adaptare la schimbările climatice. Îmbunătățirea capacitățiilor
instituționale ar trebui să se concentreze pe identificarea soiurilor rezistente la secetă și
temperaturi, rase de animale mai tolerante pe piața internațională curentă pentru adopție în
Republica Moldova, precum și instruirea producătorilor agricoli în utilizarea mai eficientă a
apei și de a face uz de noi informații privind prognoza meteo. Strategia propune trei
următoarele măsuri în acest sens şi anume:
-
-
Măsura 2.1. Sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor agricole și a apei. Una
dintre cele mai eficiente modalități de a asigura gestionarea durabilă a resurselor
naturale în agricultură este de a utiliza practici moderne de gestionare a terenurilor
agricole şi a apei. Este nevoie de sprijin pentru utilizarea de practici moderne de
cultivare a terenurilor prin rotațiaterenurilor agricole și diversificarea produselor
agricole. Investițiile în serviciile de irigare au, de asemenea, o mare importanță,
împreună cu un acces mai bun la infrastructura de irigare și echipamente moderne.
-
Măsura 2.2. Sprijinirea tehnologiilor de producție şi produselor ecologice, inclusiv a
biodiversităţii. Un alt mod de asigurare a gestionării durabile a resurselor naturale în
agricultură este furnizarea de tehnologii de producție ecologică şi produse ecologice.
Producția ecologică ar trebui să fie sprijinită în acest sens, mai ales că cererea pentru
astfel de produse este în creștere pe piețele internaționale. Sprijinirea producției de
culturi energetice este un alt mod de a face producția agricolă durabilă și, totodată
profitabilă. Mai mult decât atât, terenurile agricole de calitate scăzută ori neproductive
ar trebui să fie împădurite, în scopul sporirii biodiversităţii, precum și reducerii
eroziunii solului, contribuind totodată la conservarea resurselor de apă.
-
Măsura 2.3. Sprijinirea adaptării și atenuării efectelor schimbărilor climatice.
Gestionarea durabilă a resurselor naturale ar trebui să fie, de asemenea, asigurată de
acţiuni de atenuare a efectelor schimbărilor climatice. În acest sens, instrumente de
gestionare a riscurilor ar trebui să fie sprijinite pentru a reduce expunerea la riscurile
climatice și efectele negative ale calamităților naturale asupra producției agricole și a
competitivității agriculturii. E necesar de acordat asistență producătorilor agricoli în
78
promovarea și adoptarea de tehnologii relevante, care vor ajuta la adaptarea la
schimbările climatice. Mai mult decât atât, sprijinirea unui fond de asigurare pentru
fermieri impotriva calamităților naturale ar spori încrederea fermierilor și ar atrage
investiții în noile tehnologii.
90.
Prioritatea 3: Îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural. Republica Moldova
se confruntă cu multe probleme în mediul rural, astfel existînd o necesitate elocventă de
îmbunătățire a nivelului de trai în zonele rurale, Strategia propune următoarele măsuri în acest
sens:
-
Măsura 3.1. Sporirea investițiilor în infrastructura fizică și de servicii din mediul rural.
Este necesar un sprijin pentru îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor rurale fizice, de
a investi în renovarea și reconstrucția sistemelor de alimentare și canalizare, energie
electrică și drumuri locale. O astfel de evoluție ar crește cu siguranță nivelul de trai din
mediul rural și ar spori accesul la mai multe piețe (locale, urbane, de muncă, etc).
Infrastructura modernă este, de asemenea, una dintre cele mai importante premise
pentru continuarea investitiilor de capital.
-
Măsura 3.2. Creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă în domeniul nonagricol și sporirea veniturilor în mediul rural. Este nevoie de sprijin pentru crearea
oportunităţilor de angajare în sfera neagricolă din mediul rural. Acestea ar putea lua
forma de sprijin pentru crearea și dezvoltarea serviciilor în agroturism sau microîntreprinderi non-agricole în scopul producerii și furnizării unor servicii în mediul rural
și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii deja existente în vederea creșterii
capacității de afaceri a acestora.
-
Măsura 3.3. Stimularea implicării comunității locale în dezvoltarea rurală. Implicarea
comunității locale este esențială în crearea de stimulente pentru locuitorii din mediul
rural de a contribui la bunăstarea societății lor. Este nevoie de sprijin în acest sens,
pentru a permite populaţiei locale să-şi exprime opinia referitor la modalitatea în care
doresc să dezvolte condițiile lor de trai. Este foarte important de a spori atractivitatea
zonelor rurale prin îmbunătățirea aspectelor sociale și culturale la nivel local și
dezvoltarea infrastructurii de servicii pentru comunitățile rurale.
79
Obiectivul strategic:
Tabelul 11: Priorități și măsuri
Îmbunătățirea competitivității sectorului agroalimentar și realizarea sinergiilor
între agricultură, mediu și dezvoltare rurală pentru a îmbunătăți calitatea viaței
rurale spre o dezvoltare durabilă a Republicii Moldova
Prioritatea 1:
Prioritatea 2:
Prioritatea 3:
Creșterea competitivității sectorului agroalimentar din
Republica Moldova, prin restructurare și modernizare
Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale
Îmbunătățirea nivelului de trai în zonele rurale
Măsura 1.1.
Măsura 1.2.
Măsura 1.3.
Măsura 2.1.
Măsura 2.2.
Măsura 2.3.
Creșterea
investițiilor
în
modernizarea
lanţului
agroalimentar,
inclusiv
conformarea cu
cerinţele
UE
privind siguranţa
alimentară
și
nivelul
de
calitate.
Creșterea
calității
învățămîntului,
cercetărilor
științifice
și
serviciilor
de
extensie
în
sectorul
agroalimentar,
inclusiv
facilitarea
sistemelor
de
informare
Scopul măsurii
1.2:
De a sprijini
restructurarea și
modernizarea
resurselor
în
învățămînt,
cercetare
și
extensie pentru
creșterea
eficacității
și
eficienței
acestora, pentru
a
satisface
nevoile
pieței
din
sectorul
agroalimentar.
Facilitarea
accesului
la
piețele
de
capital,
de
intrare și de
ieșire
pentru
fermieri.
Sprijinirea
practicilor
de
gestionare
a
terenurilor
agricole și a
apei.
Sprijinirea
tehnologiilor
de
producție
ecologice
şi
produselor
ecologice, inclusiv
a biodiversităţii.
Sprijinirea
adaptării
efectelor
schimbărilor
climatice.
Scopul măsurii
2.2:
De
a
sprijini
creșterea
producției
ecologice,
utilizarea eficientă
a
terenurilor
neproductive,
creșterea
culturilor
energetice,
împădurirea
terenurilor ce au
productivitate
scăzută, creșterea
biodiversității
și
diminuarea
efectului
deeroziune
hidrologică și de
vânt.
Scopul măsurii
2.3
De a sprijini
modernizarea
fermelor
și
asigura culturile,
în
scopul
diminuării
expunerii
la
riscurile
climatice
și
diminuarea
efectelor
negative
ale
calamităților
naturale asupra
producției
agricole
și
acompetitivității
agriculturii.
Scopul măsurii
1.1:
De a sprijini
modernizarea și
restructurarea
fermelor
specializate
în
producerea
de
fructe și legume,
lapte, carne, și
alte produse la
nivel
regional
vitale care crește
poziția pe piață
competitivă
a
agricultorilor.
Teme /
Operațiuni
Teme /
Operațiuni
Scopul măsurii
1.3:
De a sprijini
creșterea
producției
și
competitivitățiagr
iculturii
prin
facilitarea
accesului
producătorilor
agroalimentari la
resurse
financiare.
Teme /
Operațiuni
Scopul
măsurii 2.1:
De a sprijini
modernizarea
întreprinderilor
agricole
și
gestionarea
durabilă
a
resurselor
naturale, prin
sporirea
furnizării
de
apă
pentru
irigații și acces
mai bun la
infrastructura
de irigare și
echipamente
moderne.
Teme /
Operațiuni
Teme /
Operațiuni
80
Teme /
Operațiuni
și
Măsura 3.1.
Măsura 3.2.
Măsura 3.3.
Sporirea
investițiilor
în
infrastructura
fizică și de servicii
din mediul rural.
Creșterea
oportunităților de
ocupare a forței
de muncă în
domeniul nonagricol
și
sporirea
veniturilor
în
zonele rurale
Stimularea
implicării
comunității
locale
dezvoltarea
rurală.
Scopul măsurii
3.1:
Scopul măsurii
3.2:
Îmbunătățirea
infrastructurii
fizice rurale prin
dezvoltarea
rețelei de drumuri
locale și creșterea
numărului
de
gospodării
din
mediul
rural
alimentate cu apă
potabilă
de
calitate
și
canalizare.
De a sprijini
crearea microîntreprinderilorce
vor
produce
mărfuri și servicii
în zonele rurale
și
creșterea
capacităților
întreprinderilor
mici și mijlocii
déjà existente.
Teme /
Operațiuni
Teme /
Operațiuni
în
Scopul
măsurii 3.3:
Creșterea
atractivității
zonelor rurale
prin
îmbunătățirea
infrastructurii
serviciilor
sociale,
culturale și
comunitare din
și pentru
comunitățile
rurale.
Teme /
Operațiuni
7. Cadrul instituțional și legislativ
91. Cadrul instituţional relevant implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii
şi a mediului rural în perioada anilor 2014-2020 îl constituie:
92. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, în calitate de autoritate
responsabilă de elaborarea şi promovarea politicilor de dezvoltare durabilă a sectorului
agro-alimentar.
Pentru a realiza sinergia propusă de Strategia în cauză în partea ce ţine de dezvoltarea
coerentă şi concomitentă a agriculturii şi mediului rural, Ministerul Agriculturii și Industriei
Alimentare urmează să efectueze unele schimbări organizaţionale întru corelarea cu noul cadru
de politici propus. Aceste schimbări se referă la:
schimbarea denumirii Ministerului în „Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”;
crearea unei direcţii în cadrul Ministerului Agriculturii (prin reogranizarea unei direcţii
existente) care va fi responsabilă de domeniul dezvoltării rurale.
Importanţa schimbărilor propuse este condiţionată de necesitatea atingerii obiectivelor propuse
de Strategia în cauză şi să facă posibilă implementarea măsurilor respective, precum şi pentru a
demonstra că agricultura și dezvoltarea rurală sunt interconectate și sunt tratate împreună la cel
mai înalt nivel posibil. La fel, consolidarea capacităților este inevitabilă pentru gestionarea
eficientă a implementării Strategiei și coordonarea realizării măsurilor propuse.
93. Agenția de Intervenție şi Plăți pentru Agricultură (AIPA), subordonată
Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, care va fi în continuare responsabilă
de gestionarea resurselor financiare destinate pentru susţinerea producătorilor agricoli,
dar şi de autorizarea plăților și controlul tuturor resurselor financiare alocate, precum și
de evaluarea impactului măsurilor prevăzute în Strategie. Avînbd în vedere, că AIPA ar
putea administra şi fondurile acordare de către partenerii de dezvoltare, AIPA necesită:
a fi acreditată în vederea conformării cerinţelor şi rigorilor UE;
să elaboreze şi să menţină un registru al producătorilor agricoli.
94. Agenția Naţională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA), care este responsabilă
de implementarea politicilor în domeniul siguranţei alimentelor, sanitar-veterinar,
zootehnic, al protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare, controlului semincer, calităţii
produselor primare, produselor alimentare şi a hranei pentru animale.
95. Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) de pe lîngă Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare, responsabil de implementarea politicilor în domeniul vitivinicol,
careurmează să ofere sprijin financiar pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol prin crearea
Fondului Viei și Vinului din contribuțiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole,
și, eventual, prin alte fonduri, oferite de partenerii de dezvoltare. În acest este necesară:
elaborarea şi menţinerea unui registru viticol;
stabilirea unui sistem de evidenţă şi trasabilitate a vinului.
96. Centrul Informaţional Agricol (CIA) creat pe lîngă Ministerul Agriculturii şi
Industriei Alimentare, care este responsabil de gestionarea unui complex de sisteme
informaţionale automatizate şi care urmează să integreze şi să consolideze resursele
informaţionale agricole, precum registrul producătorilor agricoli, registrul viticol, registrul
tehnicii agricole, etc.
81
CIA urmează să asigure gestionarea şi menţinerea tuturor resurselor informaţionale din
sectorul agricol.
97. O entitate nou-creată în subordinea MInisterului Agriculturii şi Industriei
Alimentare, care va fi responsabilă de domeniul irigării, drept urmare a transmiterii a
acestor responsabilităţi de către Agenţia “Apele Moldovei”.
Entitatea nou-creată va fi responsabilă de gestionarea şi întreţinerea sistemelor de irigare
existente, precum şi de atragerea şi identificarea fondurilor necesare pentru irigare.
98. În procesul implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii şi a mediului
rural pentru 2014-2020 vor fi cooptate şi alte ministere cu funcţii relevante domeniului
vizat, cum ar fi:
- Ministerul Economiei, care urmează să ofere suport la elaborarea şi implementarea
măsurilor orientate spre ameliorarea competitivităţii sectorului agroalimentar
(facilitarea parteneriatului public-privat, acordarea suportului pentru crearea şi
dezvoltarea ÎMM);
- Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, care urmează să ofere suport la
elaborarea şi implementarea măsurilor privind asigurarea coeziunii şi reducerii
discrepanţelor în dezvoltarea zonelor rurale;
- Ministerul Mediului, care urmează să ofere suport în elaborarea şi implementarea
măsurilor privind ameliorarea mediului şi a spaţiului rural, cum ar fidesfăşurarea
activităţilor agricole, conform unor metode compatibile cu necesitatea protecţiei şi
conservării resurselor natural;
- Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, care urmează să ofere suport la
elaborarea şi implementarea măsurilor privind promovarea ocupării forţei de muncă şi
diminuării şomajului în mediul rural, acordarea de avantaje speciale tinerilor agricultori
stabiliţi în mediul rural;
- Ministerul Educaţiei, care urmează să contribuie la elaborarea şi promovarea
măsurilor menite să amelioreze şi să consolideze potenţialul uman prin formarea
profesională a agricultorilor din mediul rural.
99. Cadrul legislativ relevant dezvoltării sectorului agro-alimentar este unul complex,
cunoscînd o dezvoltare şi ajustare continuă la rigorile europene şi este constituit din:
- Legea nr. 113 din 18.05.2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale
ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor;
- Legea nr. 228 din 23.09.2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară
- Legea nr. 257 din 27.07.2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor
agricole şi agroalimentare;
- Legea nr. 115 din 09.06.2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică;
- Legea nr. 78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare;
- Legea viei şi vinului nr. 57 fin 10.03.2006;
- Legea nr. 412 din 27.05.1999 cu privire la zootehnie;
- Legea nr. 728 din 06.02.1996 cu privire la pomicultură.
100.
Aspiraţia de integrare europeană a Republicii Moldova a determinat
armonizarea legislaţiei agro-alimentare cu aquis-ul comunitar, în măsură să asigure o
maximă aproximare cu legislaţia UE. Procesul de armonizare a legislaţiei agro-alimentare
la cea comunitară este unul continuu, iar ponderea acesteia în cadrul legislativ al
Republicii Moldova este una considerabilă.
101.
În partea ce ţine de dezvoltarea mediului rural, urmează a fi transpuse în
legislaţia naţională următoarele acte comunitare:
82
-
-
Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune;
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului
(CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);
Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și
abrogare a unor regulamente.
83
84
Table 12: Organigrama Sectorului
Politica divizată şi implementarea strategiei de către parteneri de cooperare
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Agenția de Intervenție
și Plăți în Agricultură
(AIPA)
Agenția Naţională
pentru Siguranța
Alimentară (ANSA)
Agenţia
Apele Moldovei
Centrul de Informare în
Agricultură
Oficiul Național al
Viei și Vinului
Alte departamente MAIA,
inclusiv Departamentul
planificat pentru Dezvoltarea
Rurală
85
8. Cadrul bugetar
102. Succesul strategiei depinde de planificarea clară a activităților de implementare de
către MAIA și agențiile subordonate. Planul de acțiuni prezentat în anexele cuprinde
principalele activități împărțite în două grupe: intervenții și activități legate de instituții și
reglementări. Fiecare activitate are o agenție responsabilă corespunzătoare și perioada de
implementare sau termenul limită. Intervențiile sunt acele activități care sunt de obicei realizate
prin intermediul AIPA, în principal subvenții și plăți directe. Activitățile legate de cadrul
instituțional și de reglementare sunt distribuite între instituțiile de implementare. Doar
prioritățile principale sunt indicate pentru fiecare instituție, prezentarea detaliată a activităților
fiind delegată programelor sectoriale sau instituționale de dezvoltare corespunzătoare.
103. Succesul strategiei, de asemenea, depinde de calcularea realistă a fondurilor
necesare pentru implementarea și estimarea corectă a surselor de fonduri.
104. Implementarea Strategiei în perioada 2014-2020 va costa 12,6 miliarde de lei.
Intervențiile vor costa 9,4 miliarde de lei, iar costurile de operare ale MAIA si a instituțiilor
subordonate - 3,3 miliarde de lei.
105. Activitățile incluse în Prioritatea 1 vor consuma 63% din bugetul de intervenții, cele din
Prioritatea 2 - 21%, iar cele din Prioritatea 3 - restul de 16%.
106. Activitățile din Prioritatea 1 sunt în mare parte acoperite în prezent din fondul de
subvenționare. Fondul de subvenționare va crește de la nivelul actual de 400 de milioane de lei
pe an la 750 de milioane de lei pe an, la sfârșitul perioadei de prognoză. Creșterea subvențiilor
se calculează pe baza cererilor prognozate de subvenții de la producătorii agricoli și a ratei
medii de subvenții pentru fiecare măsură subvenționată. Cererea pentru subvenții este estimată
pe baza cantității prognozate de investiții private în producția agricolă. Se presupune o creștere
a investițiilor de la circa 3 miliarde de lei pe an în 2012 la circa 4 miliarde de lei în 2020, până
la sfârșitul implementării strategiei.
107. Distribuirea subvențiilor între cele 10 direcții prioritare curente incluse în programul de
subvenții se va schimba, de asemenea, de-a lungul anilor. Se presupune că ponderea
subvențiilor alocate pentru a sprijini investițiile în utilaje și echipamente agricole va scădea de
la 41% în 2012 la 16% în 2020. Ponderea subvențiilor direcționate spre post-recoltare va creste
de la 11% în 2012 la 25% în 2020, în timp ce cota de subvenții pentru zootehnie - de la 3% la
11%.
108. Bugetul pentru plățile directe se calculează pe baza unei sume de 100 de lei pe hectar,
înmulțită la suprafața estimată de 1.8 milioane hectare de teren prelucrat.
109. Bugetul pentru Prioritățile 2 și 3 va fi alocat din fondurile rămase după ce toate
activitățile din Prioritatea 1 vor fi acoperite. Sumele specifice disponibile pentru fiecare
activitate se vor baza pe o alocare procentuală.
110. Strategia va fi finanțată din bugetul de stat a Republicii Moldova și din fondurile
donatorilor. Din suma totală de 12,7 miliarde de lei necesare pentru implementarea strategiei în
2014-2020, 7,3 miliarde de lei, sau 57,3% vor fi asigurate din bugetul de stat, iar 5,4 miliarde
de restul - din fondurile PEVADR sau ale altor donatori.
86
111. Se presupune ca PEVADR va contribui cu 40 milioane euro pe an pentru
implementarea strategiei, sau un total cu 280 milioane euro. Aceste fonduri vor fi
suplimentate cu fonduri oferite de către Corporația Provocările Mileniului pentru reabilitarea
rețelelor de irigare centrală, în valoare de 60 milioane de dolari SUA în perioadă de 7 ani.
Unele fonduri suplimentare vor fi disponibile de la Banca Mondială prin proiectul
Competitivitatea Agricolă din Moldova pentru granturi de producție, construirea de perdele de
protecție și sprijin pentru ANSA. Restul fondurilor necesare pentru implementarea strategiei va
fi asigurat de către bugetul de stat a Republicii Moldova: 400 de milioane de lei pe an pentru
fondul de subvenționare, 180 milioane de lei pe an pentru plăți directe pe hectar, și 400-500
milioane de lei pe an pentru costurile de funcționare ale MAIA și agențiile subordonate.
112. Indicatorii de dezvoltare ar trebui să fie folosiți în calitate de instrument de
monitorizare pentru a testa succesul priorităților și măsurilor, precum și pentru a oferi
feedback pentru factorii de decizie. Două seturi de indicatori au fost elaborate în acest scop:
13 indicatori de realizare și 12 indicatori de rezultat. Indicatorii sunt prezentați în anexe.
Indicatorii de realizare sunt cele legate de utilizarea bugetelor: hectare de noi livezi plantate,
numărul de microîntreprinderilor sprijinite. Indicatorii pe termen lung sunt acei de măsurare a
rezultatelor implementării strategiei: producția agricolă, venituri, populația din mediul rural.
Indicatorii de realizare au fost estimați exact, in cifre concrete, pe baza alocărilor bugetare
anuale și costurilor unitare. Nu au fost indicate cifre specifice pentru indicatorii de rezultat
având în vedere lipsa de control deplin asupra îndeplinirii lor. În schimb, au fost stabiliți
vectorii, sau direcția de mișcare pentru acești indicatori, fie scăderea sau creșterea acestora, sau
menținerea la același nivel. Au fost stabilite surse de verificare atât pentru indicatorii de
producție cât și pentru indicatorii de rezultat, aceste fiind, în principal, datele Biroului Național
de Statistică. Monitorizarea ex-ante, intermediară și ex-post a acestor indicatori este
recomandată în scopul de a verifica progresele înregistrate de dezvoltare, precum și pentru a
ajusta rezultatele așteptate, dacă este necesar.
87
Tabelul 13. Plan de acțiuni și Buget
Costul acțiunilor
Nr.
A
A1
1.1
1.1.
1
Priorități și Activități
1.2
MAIA,
AIPA
MAIA,
AIPA
20142020
20142020
MAIA,
AIPA
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
307,895
322,430
338,862
357,582
379,073
403,929
432,888
2,542,659
2,542,659
180,000
180,000
180,000
180,000
180,000
180,000
180,000
1,260,000
1,260,000
20142020
131,130
138,998
147,338
156,178
165,549
175,482
186,011
1,100,686
257,341
23.4%
843,344
MAIA,
AIPA
20142020
50,297
47,557
44,580
41,324
37,238
33,259
28,810
283,066
0
0.0%
283,066
Creșterea competitivității sectorului
agroalimentar din Republica Moldova,
prin restructurare și modernizare
Creșterea investițiilor în modernizarea
sectorului agroalimentar și a lanțului
alimentar, inclusiv conformarea cu
cerințele UE privind siguranța alimentară
și nivelul de calitate
Creșterea investițiilor în modernizarea
fermelor, inclusiv conformarea cu
cerințele UE privind siguranța alimentară
și nivelul calitate
- Plăți directe (100 lei / ha)
1.1.
3
Termen
Sursa de finanțare
INTERVENTII (subvenții și plăți
directe)
- Subvenții
1.1.
2
Agenția
Respon
sabilă
Creșterea investițiilor în modernizarea
sistemelor de procesare agroalimentară și
de marketing, inclusiv conformarea cu
cerințele UE privind siguranța alimentară
și nivelul de calitate
Consolidarea cooperării / asocierii între
producători agroalimentari și
agrobusiness (în cooperare orizontală și
verticală)
Creșterea calității învățământului,
cercetărilor și a serviciilor de extensie în
sectorul agroalimentar, inclusiv facilitarea
sistemelor de informare
100.0
%
100.0
%
0
0
1.2.
1
Acordarea sprijinului la restructurarea și
modernizarea bazei de învățământ
MAIA,
AIPA
20142020
15,089
14,267
13,374
12,397
11,171
9,978
8,643
84,920
0
0.0%
84,920
1.2.
2
Acordarea sprijinului la restructurarea și
modernizarea bazei de cercetare
MAIA,
AIPA
20142020
15,089
14,267
13,374
12,397
11,171
9,978
8,643
84,920
0
0.0%
84,920
88
Costul acțiunilor
Nr.
Priorități și Activități
Agenția
Respon
sabilă
1.2.
3
Acordarea sprijinului la restructurarea și
modernizarea bazei serviciilor de extensie
MAIA,
AIPA
20142020
Facilitarea accesului la piețele de capital,
de intrare și ieșire pentru agricultori
Subvenționarea dobânzilor pentru
creditele agricole
Crearea unui fond de garantare pentru
creditele agricole
Acordarea sprijinului la consolidarea
structurilor terenurilor agricole
Total Prioritate 1
MAIA,
AIPA
MAIA,
AIPA
MAIA,
AIPA
20142020
20142020
20142020
1.3
1.3.
1
1.3.
2
1.3.
3
A2
2.1
2.1.
1
Termen
Sursa de finanțare
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
15,089
14,267
13,374
12,397
11,171
9,978
8,643
84,920
0
0.0%
84,920
50,000
50,000
50,000
50,000
50,000
50,000
50,000
350,000
0
0.0%
350,000
15,089
14,267
13,374
12,397
11,171
9,978
8,643
84,920
0
0.0%
84,920
3,000
3,000
3,000
3,000
3,000
3,000
3,000
21,000
0
0.0%
21,000
5,897,089
4,060,000
68.8%
1,837,089
Asigurarea gestionării durabile a
resurselor naturale
Acordarea sprijinului la utilizarea
practicilor de gestionare a terenurilor și
apei pentru agricultură
Sporirea furnizării de apă în scopuri
agroalimentare (irigații), inclusiv
asigurarea calității apei
- investiții locale - de la hidrant la câmp
- investiții centralizate - de la râu la
hidrant
- compensarea costurilor de exploatare
MAIA,
AIPA
MAIA,
AIPA
MAIA,
AIPA
20142020
20142020
20142020
75,446
71,336
66,870
61,986
55,857
49,888
43,215
424,598
0
0.0%
424,598
144,000
144,000
144,000
144,000
144,000
0
0
720,000
0
0.0%
720,000
10,000
15,000
20,000
25,000
35,000
40,000
45,000
190,000
0
0.0%
190,000
2.2
Sprijinirea tehnologiilor de producție
ecologice și produselor ecologice,
inclusiv a biodiversității
2.2.
1
Sprijinirea agriculturii ecologice
MAIA,
AIPA
20142020
12,574
11,889
11,145
10,331
9,309
8,315
7,203
70,766
0
0.0%
70,766
2.2.
2
Sprijinirea biodiversității, inclusiv a
producției de culturi energetice
MAIA,
AIPA
20142020
12,574
11,889
11,145
10,331
9,309
8,315
7,203
70,766
0
0.0%
70,766
2.2.
3
Sprijinirea activităților de împădurire a
terenurilor agricole
MAIA,
AIPA
MAIA,
20142020
2014-
10,059
9,511
8,916
8,265
7,448
6,652
5,762
56,613
0
0.0%
56,613
19,200
19,200
19,200
19,200
19,200
0
0
96,000
0
0.0%
96,000
- din fondul general de subvenționare
- din fonduri MAC-P - fâșii de teren
89
Costul acțiunilor
Nr.
2.3
2.3.
1
2.3.
2
Priorități și Activități
Sprijinirea măsurilor de adaptare și
atenuare a efectelor schimbărilor
climatice
Sprijinirea măsurilor de implementare a
instrumentelor de gestionare a riscurilor
în sectorul agroalimentar
Sprijinirea fondului de asigurări
împotriva calamităților naturale pentru
agricultori
Total Prioritate 2
A3
Îmbunătățirea nivelului de trai în
zonele rurale
3.1
Sporirea investițiilor în infrastructura
fizică și servicii rurale
3.1.
1
Sprijinirea investițiilor în furnizare de apă
și canalizare
3.1.
2
Acordarea de sprijin la construirea și
renovarea drumurilor locale
Creșterea oportunităților de angajare în
sfera non-agricolă și sporirea veniturilor
în mediul rural
3.2
Agenția
Respon
sabilă
Termen
AIPA
2020
MAIA,
AIPA
MAIA,
AIPA
Sursa de finanțare
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
20142020
35,000
35,000
35,000
35,000
35,000
35,000
35,000
245,000
0
0.0%
245,000
20142020
15,089
14,267
13,374
12,397
11,171
9,978
8,643
84,920
0
0.0%
84,920
1,958,664
0
1,958,664
AIPA
20142020
40,238
38,046
35,664
33,059
29,790
26,607
23,048
226,452
0
0.0%
226,452
AIPA
20142020
75,446
71,336
66,870
61,986
55,857
49,888
43,215
424,598
0
0.0%
424,598
0
3.2.
1
Sprijinirea creării și dezvoltării serviciilor
de agroturism
AIPA
20142020
25,149
23,779
22,290
20,662
18,619
16,629
14,405
141,533
0
0.0%
141,533
3.2.
2
Sprijinirea creării și dezvoltării
microîntreprinderilor non-agricole
AIPA
20142020
75,446
71,336
66,870
61,986
55,857
49,888
43,215
424,598
0
0.0%
424,598
3.3
Stimularea implicării comunității locale
în dezvoltarea rurală
3.3.
1
Sprijinirea promovării activităților
neagricole în mediul rural
283,066
0
0.0%
283,066
1,500,248
0
0.0%
1,500,248
20142020
AIPA
20142020
0
50,297
47,557
44,580
Total Prioritate 3
90
41,324
37,238
33,259
28,810
Costul acțiunilor
Nr.
Priorități și Activități
Agenția
Respon
sabilă
Termen
2014
2015
2016
2017
2018
Sursa de finanțare
2019
2020
TOTAL INTERVENTII (subvenții și
plăți directe)
B.
B1
1
ACTIVITĂŢI INSTITUŢIONALE ŞI
DE REGLEMENTARE
Ministerul Agriculturii și Industriei
Alimentare (MAIA)
Asigurarea consolidării capacităților
adecvate (instruire personal și
echipament), pentru a garanta realizarea
eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite
MAIA
20142020
GM,
MAIA
20142020
2
Asigurarea alocărilor corespunzătoare de
la bugetul de stat și fondurile donatorilor
pentru a acoperi cheltuielile de operare și
pentru a garanta realizarea eficientă a
funcțiilor și sarcinilor atribuite
3
Numire MAIA în calitate de instituție
guvernamentală responsabilă pentru
dezvoltarea rurală
3.1
Modificarea legilor și reglementărilor
privind distribuirea sarcinilor între
instituții
GM,
MAIA
2013
3.2
Redenumirea ministerului în Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale
GM,
MAIA
2013
MAIA
2013
GM
2013
3.3
4
4.1
Crearea Departamentului pentru
Dezvoltare Rurală și Politici Sectoriale
responsabil pentru partea rurală a
strategiei
Consolidarea în cadrul MAIA a tuturor
agențiilor guvernamentale care au o
tangență mare în agricultură
Transferul Agenției "Apele Moldovei"
(regulator de apă), în prezent subordonat
Ministerului Mediului, în subordinea
MAIA/crearea unei entităţi în subordinea
MAIA responsabilă de irigare
44,193
45,519
46,885
91
48,291
49,740
51,232
52,769
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
9,356,000
4,060,000
43.4
%
5,296,000
338,629
338,629
100%
0
Costul acțiunilor
Nr.
Priorități și Activități
Agenția
Respon
sabilă
Termen
GM
2013
5.1
Numirea MAIA responsabil de
gestionarea perdelelor și a terenurilor
agricole re-împădurite, administrate în
prezent de Agenția "Moldsilva"
Elaborarea programelor noi sau
actualizarea programelor sectoriale
existente în vederea realizării scopurilor
și obiectivelor strategiei
Programul de horticultură
MAIA
2013
5.2
Programul nucilor
MAIA
2014
5.3
Programul produselor lactate
MAIA
2014
5.4
MAIA
2014
MAIA
2014
MAIA
2014
MAIA
2014
5.8
Programul de creștere a animalelor
Programul de creștere a păsărilor de curte
și ouălor
Programul apicol
Programul de consolidare a terenurilor
agricole
Programul agriculturii conservative
MAIA
2014
5.9
Programul de producere a biomasei
MAIA
2014
5.10
Programul fertilității solului
MAIA
2014
5.11
Programul de irigare
5.12
Programul de securitate alimentară
Programul de promovare a exportului și
de substituire a importului
Armonizarea legislației Republicii
Moldova cu legislația UE în sectoarele
agroalimentar și de dezvoltare rurală prin
intermediul planurilor anuale de
armonizare
MAIA
2014
MAIA
2014
MAIA
20132014
MAIA
20132014
4.2
5
5.5
5.6
5.7
5.13
6
6.1
Ca o prioritate, transpunerea în legislația
națională a reglementărilor UE relevante
pentru dezvoltarea rurală: Regulamentul
Consiliului CE 1290/2005, 1698/2005,
1974/2006, 1257/1999
2014
2015
2016
92
2017
2018
Sursa de finanțare
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
Costul acțiunilor
Nr.
Priorități și Activități
7
Revizuirea programului existent și
elaborarea unui nou Program de
Dezvoltare Strategică pentru MAIA
pentru perioada 2014-2020 în vederea
stabilirii obiectivelor de dezvoltare
instituțională a ministerului
B2
Agenția de Intervenție și Plăți în
Agricultură (AIPA)
1
2
3
4
Asigurarea consolidării capacităților
(instruire personal și echipament), pentru
a garanta realizarea eficientă a funcțiilor
și sarcinilor atribuite
Asigurarea alocărilor corespunzătoare de
la bugetul de stat și din fondurile
donatorilor pentru a acoperi cheltuielile
de operare și pentru a garanta realizarea
eficientă a funcțiilor și sarcinilor
atribuite, având în vedere în special
creșterea considerabilă a fondului de
subvenționare
Realizarea acreditării AIPA la UE, Banca
Mondială și alți donatori pentru a putea
plăti din fondurile PEVADR, MAC-P și
alte proiecte
Promovarea agenției AIPA la alte
ministere și proiecte finanțate de
donatori, drept o agenție universală de
plăti și inițierea de servicii contra plată
acordate unui număr larg de client;
Promovarea ideii că trecerea granturilor
printr-o singură entitate va preveni frauda
din partea solicitanților de granturi (cum
ar fi primirea de două granturi de la
donatori diferiți în același proiect)
Agenția
Respon
sabilă
Termen
MAIA
2014
MAIA
20142020
MAIA
20142020
AIPA
20132015
AIPA
20132020
Sursa de finanțare
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
9,000
9,270
9,548
9,835
10,130
10,433
10,746
68,962
68,962
100%
0
93
Costul acțiunilor
Priorități și Activități
Agenția
Respon
sabilă
Termen
5
Revizuirea HG existent 1305 cu privire la
principiile de subvenții, elaborarea și
aprobarea unei noi legi privind
subvențiile prin stabilirea unui set de
direcții de subvenționare clar definite,
pentru a asigura coerența și
predictibilitatea politicii de subvenționare
și pentru a evita modificări de la an la an
AIPA
2013
6
Finalizarea procesului de elaborare și
asigurarea unei actualizări permanente a
Registrului Fermierilor, inclusiv prin
definirea clară a gospodăriei agricole și
înregistrarea obligatorie a tuturor
beneficiarilor de subvenții în registru
AIPA
2014
7
Efectuarea unei analize încrucișate a
domeniilor de implicare a agențiilor de
plată și implementare a altor ministere
(Ministerul Economiei și Comerțului,
Ministerul Dezvoltării Regionale și
Construcțiilor, Ministerul Mediului) și
distribuirea clară a sarcinilor, pentru a
evita suprapuneri și conflicte viitoare
AIPA,
agenții
de plată
concure
nte
20132014
B3
Centrul de Informare Agricolă
MAIA
20142020
MAIA
20142020
CIA
2014
Nr.
1
2
3
Asigurarea consolidării capacităților
adecvate (instruire personal și
echipament), pentru a garanta realizarea
eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite
Asigurarea alocărilor corespunzătoare de
la bugetul de stat și fondurile donatorilor
pentru a acoperi cheltuielile de operare și
pentru a garanta realizarea eficientă a
funcțiilor și sarcinilor atribuite
Consolidarea bazelor de date (Registrul
fermierilor, Registrul de Utilaje, Registrul
Livezi, etc) de la toate agențiile MAIA
(AIPA, ANSA, etc), sub conducerea și
gestionarea centrului de informare
Sursa de finanțare
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
2,000
2,060
2,122
2,185
2,251
2,319
2,388
15,325
15,325
100%
0
94
Costul acțiunilor
Nr.
4
5
6
B4
1
2
3
Priorități și Activități
Elaborarea sistemelor de date analitice și
rapoartelor pentru analiza eficienței
subvenționării, realizarea unor obiective
de politică și prognoză (inclusiv
furnizarea de date pentru modele
complexe I/O care vizează modelarea
macroeconomică a efectelor măsurilor
politice)
Asigurarea unei cooperări eficiente între
centru și Biroul Național de Statistică ce
vizează schimbul de date și validare
rapidă și eficientă
Elaborarea și aprobarea unui program de
eAgricultură pentru a cuprinde toate cele
de mai sus
Agenția Națională pentru Siguranța
Alimentară (ANSA)
Ca urmare a consolidării funcțiilor de
siguranță alimentară de către ANSA, de
dezvoltat și implementat o structură
organizațională eficientă, cu linii clare de
responsabilitate în rândul instituțiilor
subordonate
Consolidarea capacităților ANSA,
inclusiv prin crearea unui sistem de
laboratoare pentru testarea produselor
alimentare naționale și instruirea
personalului din oficiul central și din
laborator
Asigurarea alocărilor corespunzătoare din
bugetul de stat și din fondurile
donatorilor pentru a acoperi cheltuielile
de operare și pentru a garanta realizarea
eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite
Agenția
Respon
sabilă
Termen
CIA
20132014
CIA
BNS
20142020
CIA,
MAIA
2014
ANSA
2013
MAIA
MAIA
Sursa de finanțare
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
20142020
22,200
22,200
22,200
22,200
22,200
0
0
111,000
0
0%
111,000
20142020
119,537
123,123
126,816
130,621
134,540
138,576
142,733
915,945
915,945
100%
0
95
Costul acțiunilor
Nr.
4
5
6
7
8
B5
1
Priorități și Activități
Revizuirea și modificarea cadrului
legislativ și de reglementare existent
pentru siguranța alimentară și de calitate,
în concordanță cu obiectivele strategice
ANSA, inclusiv obiectivul de armonizare
a reglementărilor locale cu normele UE și
facilitarea accesului produselor
moldovenești pe piața UE
Promovarea unei abordări integrate a
calității și siguranței alimentelor, așanumita infrastructură de siguranță "de la
fermă la consumator", cu un accent pe
sănătatea animalelor și trasabilitatea
produselor de origine animalieră (sistem
SINATA)
Simplificarea certificării tuturor intrărilor
agricole, inclusiv produse chimice,
semințe, material săditor, animale de
reproducere, inclusiv soiuri importatoare;
armonizarea sau adoptarea directă a
registrelor UE pentru intrările
corespunzătoare
Intensificarea controalelor sanitare la
import pentru a reduce importul de
alimente cu conținut sporit de reziduuri
de azot, metale grele si alte toxine
Revizuirea programelor existente și
elaborarea unui nou Program de
Siguranță Alimentară în conformitate cu
noile obiective și activități ale ANSA, de
asemenea, în vederea realizării celor sus
menționate
Oficiul Național al Viei si Vinului
(ONVV)
Asigurarea unei consolidări adecvate a
capacităților (instruire personal și
echipament), pentru a garanta realizarea
eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite
Agenția
Respon
sabilă
Termen
ANSA
20132014
ANSA
20142020
ANSA
2014
ANSA
20142020
ANSA
2013
MAIA
20142020
2014
2015
2016
96
2017
2018
Sursa de finanțare
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
Costul acțiunilor
Nr.
2
3
4
5
6
7
8
Priorități și Activități
Asigurarea alocărilor corespunzătoare din
cotizațiile de membru, bugetul de stat si
fondurile donatorilor pentru a acoperi
cheltuielile de operare și pentru a garanta
realizarea eficientă a funcțiilor și
sarcinilor atribuite
Elaborarea și menținerea Registrului
Viilor
Crearea unui sistem de înregistrare și
trasabilitate a vinului
Promovarea certificării cu indicarea
geografică și de origine pe etichete
Promovarea cooperării producătorilor în
scopul realizării aspectelor de calitate și
marketing, cum ar fi Ghilda
Producătorilor de Vinuri, Asociația
Micilor Producători de Vinuri, etc
Facilitarea accesului producătorilor de
viță de vie și vinuri la finanțare prin
asigurarea utilizării depline a liniei de
credit din sectorul vitivinicol BEI și
atragerea de noi linii de credit pentru
sector
Elaborarea și aprobarea Programului Viei
și Vinului pentru a stabili direcțiile
strategice clare pentru dezvoltarea
sectorului
B6
Universitatea Agrară, colegii și
institute de cercetare
1
Efectuarea unor cercetări agricole și
elaborarea Programului de Învățământ cu
scopul de a identifica lacunele existente și
a raporta cercetările agricole și studiile la
nevoile producătorilor agricoli
2
Asigurarea unei consolidări adecvate a
capacităților (instruire personal și
echipament), pentru a garanta realizarea
Agenția
Respon
sabilă
Termen
MAIA
20142020
ONVV
ONVV
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
5,150
5,305
5,464
5,628
5,796
5,970
6,149
39,462
39,462
100%
0
20142020
20142020
ONVV
20142020
ONVV
20142020
Proiectu
l
Vinului
PIU,
OMV
20142020
ONVV,
MAIA,
CEEDII
20132014
MAIA,
Universi
tatea
Agrară,
Colegiul
Agricol
2014
MAIA
20142020
Sursa de finanțare
97
Costul acțiunilor
Nr.
Priorități și Activități
Agenția
Respon
sabilă
Termen
MAIA
20142020
AIPA,
Prestato
rul de
Servicii
de
Extensiu
ne
Rurală
20142020
MAIA
20142020
MAIA,
CWM,
Parlame
ntul
2013
CWM,
investito
ri privați
2013
MAIA,
CWM
20152020
Sursa de finanțare
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
106,421
109,613
112,902
116,289
119,777
123,371
127,072
815,444
815,444
100%
0
1,030
1,061
1,093
1,126
1,159
1,194
1,230
7,892
7,892
100%
0
eficientă a funcțiilor atribuite
3
Asigurarea alocărilor corespunzătoare din
taxe de școlarizare, taxe de servicii,
bugetul de stat și fondurile donatorilor
pentru a acoperi cheltuielile de operare în
sistemul de învățământ
B7
Rețeaua de Extensiune rurală
1
Inițierea implementării și revizuirea
periodică a Programului Serviciilor de
Extensie existent
2
Asigurarea alocărilor corespunzătoare de
la bugetul de stat și fondurile donatorilor
pentru a acoperi cheltuielile legate de
contractarea furnizorului național de
servicii de extensie
B8
Piața en-gros din Chișinău și
subdiviziunile sale regionale
1
Transferul a 33 ha de teren alocat din
circuitul agricol pentru uz industrial
2
3
Asigurarea finanțării sectorului privat
printr-o oferta publica inițiala, ca un
exemplu de parteneriat public-privat
eficient (PPP)
Extinderea experienței de piață din
Chișinău în regiuni prin construirea a 5
centre regionale prin PPP-uri
98
Costul acțiunilor
Priorități și Activități
Agenția
Respon
sabilă
Termen
Revizuirea și ajustarea planului de afaceri
al companiei în vederea realizării celor
menționate mai sus
MAIA,
CWM
2013
MAIA
20142020
MAIA
20142020
3
În relațiile cu Ministerul Economiei și
Comerțului, să promoveze o politică de
comerț exterior care vizează maximizarea
balanței comerciale (maximizarea
exportului, minimizarea importului), în
special în negocierile actuale și viitoare
cu UE (DCFTA), Turcia, uniunea vamală
Rusia-Belarus -Kazahstan, etc
MAIA
20142020
4
În relațiile cu Serviciul Vamal, de a
promova o politică vamală care vizează
sporirea exporturilor produselor
agroalimentare, în special celor
perisabile, și simplificarea în general, a
procedurilor de export
MAIA
20142020
Nr.
4
B9
1
2
Apărarea drepturilor
Promovarea rolului MAIA drept
organizație de apărare a drepturilor pentru
sectorul agroalimentar în relațiile cu
Parlamentul și alte ministere și agenții
guvernamentale
În relațiile cu Serviciul Fiscal, de a
promova o politică fiscală favorabilă
pentru agricultori în conformitate cu
specificul sectorului, inclusiv reducerea
cotelor de TVA pentru materii prime si
echipamente, reducerea TVA pe vânzări,
administrarea mai simplă de impozite și
taxe locale pe venit, practici mai puțin
coercitive, cum ar fi mesaje fiscale în
sezon, etc
2014
2015
2016
99
2017
2018
Sursa de finanțare
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
Costul acțiunilor
Nr.
5
6
Agenția
Respon
sabilă
Termen
MAIA
20142020
MAIA
20142020
Sursa de finanțare
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
Bugetul
de stat
% de
la
buget
Granturi
și credite
externe
55,055
56,706
58,407
60,160
61,964
63,823
65,738
421,853
421,853
100%
0
53,494
55,099
56,752
58,454
60,208
62,014
63,875
409,896
409,896
100%
0
20,000
20,600
21,218
21,855
22,510
23,185
23,881
153,249
153,249
100%
0
TOTAL INSTITUȚII ȘI
REGLEMENTĂRI
3,297,658
3,186,658
TOTAL INTERVENȚII, INSTITUȚII
ȘI REGLEMENTĂRI
12,653,658
7,246,658
Priorități și Activități
Acordarea sprijinului la crearea și
promovarea rolului asociațiilor de
fermieri (asociații de fermieri, asociații
sectoriale, asociațiile exportatorilor și
importatorilor), ca un agent reprezentativ
și partener de negocieri în relațiile cu
MAIA, în legătură cu chestiuni, cum ar fi
subvențiile, siguranța alimentară, comerț
exterior (listele exportatorilor,
promovarea comerțului), fiscalitate, etc
Acordarea sprijinului la crearea și
promovarea rolului asociațiilor de
fermieri (asociații de fermieri, asociații
sectoriale, asociațiile exportatorilor și
importatorilor), ca un agent reprezentativ
și partener de negocieri în relațiile cu alte
agenții guvernamentale (Serviciul Fiscal,
Serviciul Vamal, ministerele de linie)
B10
Alte agenții MAIA și costurile
1
Infrastructura antigrindină
MAIA
2
Fond de rezervă în caz de calamități
naturale
MAIA
3
Alte costuri
MAIA
20142020
20142020
20142020
Tabelul 14. Indicatori de Monitorizare și Evaluare – Executarea Bugetului *
100
111,000
57.3
%
5,407,000
Nr.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Prioritate
Prioritatea 1:
Creșterea
competitivității
sectorului
agroalimentar din
Republica Moldova,
prin restructurare și
modernizare
Prioritatea 2:
asigurarea gestionării
durabile a resurselor
naturale
10
11
12
13
Prioritatea 3:
Ameliorarea nivelului
de trai în zonele rurale
Indicator de Performanță
Livezi noi, ha
Vii noi, ha
Sere noi, ha,
Utilaje noi, echivalente cu tractorul
Ferme de animale noi, unități
Efective de animale noi, echivalente
cu bovine
Instalații post-recoltare noi, unități
Suprafețe irigate noi, ha (de la 50%
rambursare)
Zone împădurite noi, ha (de la 50%
rambursare)
Drumuri noi, km (de la 100% de
restituire)
Unități de turism susținut, unități (de
la 25.000 euro / unitate)
Microîntreprinderi sprijinite, unități
(de la 50.000 euro / unitate)
2012 –
an de
bază
5,017
1,710
157
2,350
84
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020
Total
2014-20
5,065
1,735
162
2,416
87
5,140
1,773
179
2,460
92
5,216
1,812
197
2,504
98
5,293
1,852
216
2,549
104
5,371
1,892
238
2,595
111
5,451
1,934
262
2,641
117
5,531
1,976
288
2,689
125
37,067
12,973
1,541
17,853
735
522
1,223
1,529
1,911
2,389
2,986
3,732
4,666
18,436
260
265
281
298
316
335
355
376
2,226
60
2,515
2,378
2,229
2,066
1,862
1,663
1,441
14,153
16
3,657
3,589
3,515
3,433
3,331
831
720
19,077
1,000
75
71
67
62
56
50
43
425
400
63
59
56
52
47
42
36
354
800
94
89
84
77
70
62
54
531
93
83
72
708
Anii prognozei
Unități de infrastructură din
400
126
119
111
103
comunitate sprijinite, unități (de la
25.000 euro / unitate)
* În calitate de sursă de verificare vor fi rapoartele trimestriale și anuale ale AIPA
101
Tabelul 14. Indicatori de Monitorizare și Evaluare – Impacte Macroeconomice
Nr
1
1.1
1.2
1.3
Priorități și activități
Creșterea competitivității sectorului agroalimentar din
Republica Moldova, prin restructurare și modernizare
Creșterea investițiilor în modernizarea sectorului
agroalimentar și a lanțului alimentar, inclusiv
conformarea la cerințele UE privind siguranța
alimentară și nivelul de calitate
Creșterea nivelului de învățământ, a cercetărilor
științifice și serviciilor de extensie în sectorul
agroalimentar inclusiv facilitarea accesului la sisteme
de informare
Facilitarea accesului la piețele de capital, de intrare și
de ieșire pentru agricultori
Indicator de Performanță
Schimbări
prognozate de
la valoarea
actuală
Sursă de verificare
Balanța comerțului exterior de produse agroalimentare
Creștere
Biroul Național de
Statistică (BNS)
Producția globală agricolă, total (sau Valoarea
Adăugată Brută în agricultură)
Creștere
BNS
Numărul de consultații oferite fermierilor de către
Rețeaua Națională de Servicii de Extensiune
Creștere
Rapoartele trimestriale și
anuale ale furnizorului de
servicii
Soldul creditelor acordate sectorului agroalimentar, în
lei și% din totalul
Creștere
BNS
2
Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale
Suprafețe utilizate în scopuri agricole
Scădere
BNS
2.1
Sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor și a
apei pentru agricultură
Zone din fondul de apă (bazine) sau Consumul de apă
în scopuri agricole
Creștere
BNS
Zone din fondul forestier și cele dedicate protecției
mediului
Creștere
BNS
Zone prelucrate folosind practici fără arat ori arat
minimal
Creștere
Ministerul Agriculturii și
Industriei Alimentare
Venitul disponibil în gospodărie în zonele rurale, lei
Creștere
BNS
2.2
2.3
Sprijinirea tehnologiilor de producție ecologice și
produselor ecologice, inclusiv conservarea
biodiversității
Sprijinirea măsurilor de adaptare la schimbările
climatice și de atenuare a impactului lor
3
Îmbunătățirea nivelului de trai în zonele rurale
3.1
Sporirea investițiilor în infrastructură fizică și servicii
rurale
Dotarea gospodăriilor rurale cu utilități, unități
Creștere
BNS
3.2
Creșterea oportunităților de angajare și venituri nonagricole în mediul rural
Rata de activitate și ocupare a forței de muncă în
zonele rurale sau numărul de întreprinderi micro și
mini în regiunile rurale
Creștere
BNS
3.3
Stimularea implicării comunității locale în dezvoltarea
rurală
Procentul populației cu domiciliul în mediul rural
Menținere la
nivelul actual
BNS
102
9. Integrarea dimensiunii de gen
În abordarea problemelor de inegalitate dintre bărbați și femei în deţinerea puterii şi luarea
deciziilor la toate nivelurile, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii
Moldova promovează o politică activă și vizibilă de integrare a perspectivei de gen în toate
politicile și programele, astfel înainte de a fi luate decizii, se face o analiză a efectelor asupra
femeilor și respectiv a bărbaților. Aceste eforturi se fac pentru a spori participarea femeilor la
toate nivelurile de luare a deciziilor.
10. Impactul scontat al implementării strategiei
Pentru a fi în măsură să judecăm succesul strategiei sectoriale propuse, este necesar să descriem
starea sectorului agro-alimentar după implementarea ei efiecentă.
Obiectivul acestei strategii este exprimat în modul următor:
"De a spori competitivitatea sectorului agro-alimentar prin intermediul restructurării și
modernizării și a îmbunătăți calitatea vieții și a muncii în mediul rural prin realizarea de
sinergii între activități agro-alimentare și a mediului natural."
Impactul scontat reprezintă realizarea acestui obiectiv sectorial și anume:
 eficiența de producere și procesare prin intermediul restructurării și modernizării va
creşte;
 valoarea sectorului agro-alimentar din Moldova va spori;
 cota de piață atât pe plan intern cît şi cel extern se va majora;
 accesul la noi piețe de valoare înaltă va creşte;
 echilibrul dintre producția primară cu valoare redusă și procesarea la nivel înalt va fi
îmbunătățit ;
 produsul sistemului educaţional şi de cercetare va avea conexiuni cu nevoile pieței;
 structura şi utilizarea resurselor de teren vor fi optimizate ;
 gestionarea resurselor de apă agro-alimentară va fi îmbunătățită ;
 calitatea solului și rezistența la eroziune va fi ameliorată;
 rezistenta la riscurile care afectează mediul de afaceri agro-alimentare va fi
îmbunătățită ;
 activitatea economică rurală va spori;
 infrastructura rurala va fi îmbunătățită;
 tendința de-emigrare din mediul rural va fi inversată ;
 responsabilitatea pentru dezvoltarea zonei rurale va fi preluată de către locuitorii din
mediul rural.
103