NIOLAE I0RGA CHARLES MAURRAS Şl VIITORUL INTELIGENTEI

NIOLAE I0RGA CHARLES MAURRAS Şl VIITORUL INTELIGENTEI

P R O P R T A R»
ANUL
ABONAMENTE)
LIII
Nr. 2
1
SOC.
A N . „tVERSUL* BUCUREŞTI, BREZOIANL) a j - a j
OIRÈCTO ï AD-TOR DELEGAT, STBLIAN POPESCU
fluctua tub 163 Trib. IlfoT
REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA
autorităţi ţi instituţii 1000 Ы
particulare
12 luni 500 „
6 luci 400 „
31uni 210 „
de 3 ori
A pare
pe
luni
JOI 20 Ianuarie 1 9 4 4
BUCUREŞTI I Str. BrezoUnu 23-23
T B L H F O N
PREŢUL
3.3 0 . 1 0
20
LEI
Redactor гмрошаЬіІ s TRAIAN
SCHISORI D I N PARIS
NIOLAE I0RGA CHARLES MAURRAS Şl VIITORUL INTELIGENTEI FRANCEZE
de Prof. FÄNICÄ
In viaţa «menirii — p e liniile
!;f:! ei de largi orizonturi care o î n ­
conjoară şi o străbat — apare
din când î n când câte u n geniu,
care —• reprezentând tot sensul
liturgic ş i creiator al vieţii, prin
spiritualitatea lui covârşitoare —
sontează pentru echilibrul lumii,
in realitatea ei dinamică, î n î n ­
crâncenarea ei cu destinul, aproape totdeauna, mai mult d e 3ât toate răsboaiele d i n lume,
mai mult decât ciocnirile de a ş ri din Necuprins !...
Figuri celebre, care n e orbesc
prin strălucire şi depăşesc d e atâtea ori puterea noastră de
intelegere, î n rolul pe care îl a u
in viaţa noastră, oameni ca şi
лоі până la u n punct, dar care,
înzestraţi delà natură cu suflete
de semi-zei, cu darul tuturor
înţelegerilor
-tingând culmile cele mai inalle a l e fiinţii — au
creiat epocă în toria omenirii, prin posibilităţile lor supra-umane
de a schimba *rta ţărilor şi a oamenilor laolaltă, posibilităţi
cristalizate, mă«risite cu viaţa lor, î n Opera lor pe care o dă­
deau lumii !
Titani, care d orice ţară a u fost, oriunde a u trăit, oriunde au
lucrat, au d u s şjuc p e umerii lor, prin ceeace lasă în u r m ă — pe.
drumuri cât ma Conforme c u o logică firească a lucrurilor— des­
tinul sărmaneloiaoastre existenţe...
Unui ain aceijcare a u luptat până la sacrificiul total, pentru
" valoarea suprem
Ш . ajungând să fie — din câte cunoaştem
sau înţelegem _ u n a din cele mai măreţe creaţii spirituale ale iumii, căutând іщрііпігеа atâtor chemări înalte, care v i n de-acolo
unde mintea şi JiH omului nu pot să vadă — a fost Nicolae Iorga.
Nicolae Iorga...—pare... ' a fost u n om, nici un supra-om, ci orice
"altceva de dinco]|de închipuire! Căci, întreaga lui operă, întreaga
lui creaţiune, a p l * ** o uimitoare configuraţie, î n care zeci de
mii d e m o t i v e ş i ^ e i se ivesc şi cresc, destăinuindu-ţi, prin a n ­
samblul lor, aspe**" esenţial al tipului uman şi supra uman al
veacurilor morlprj*, a tuturor năzuinţelor umane d e p e pământ,
care n u cunosc n>^ tea, fa-ţă d e moartea p e care o cunoaşte tot
ceeace mai p o p u l * ^ Universul!..
a
de MIHAI NICULESCU
GHEORGHE
ѵ і е
n
„Noile .destine ale inteJigeraţei franceze" e
titlul unei l u c r ă r i colective a p ă r u t ă din î n ­
d e m n u l oficialităţii, p r i n îngrijirea d-lor
Henri Massis şi M a x i m i l i a n Vox, într'o fru­
moasă prezentare tipograifică şi artistică. A u ­
torii s u m a r u l u i n u pretind m a i m u l t . decât
să înfăţişeze, fiecare în domeniul de c o n t r i ­
b u ţ i e al specialităţii respective l a sinteza ci­
vilizaţiei franceze c o n t e m p o r a n e , o s c u r t ă
p r i v i r e panoramică a s u p r a aspectelor c u g e ­
tării şi literaturii, istoriei şi î n v ă ţ ă m â n t u l u i
superior, ştiinţelor şi artelor, p r i n • care se
e x p r i m ă continuitatea şi p e r m a n e n ţ a valori­
lor acestei civilizaţii. Fiind dat caracterul de
propagandă al publicaţiei, tonul optimist era
indicat şi desigur, el n u v a s u r p r i n d e . D a r se
cuvine să fie reţinut, că optimismul colabo­
ratorilor este condiţionat,
m a i a l e s când el
înseamnă o făgăduială p e n t r u viitor, i a r n u
simpla constatare a unei stări d e fapt, a unei
realităţi sensibilă oricui, în care caz se m u l ­
ţ u m e ş t e să fie simplu afirmativ, ca de pildă
atunci când observă că „dacă există u n t ă ­
râm p e care F r a n ţ a n'a fost învinsă, e acela
al spiritului, al muncii ştiinţifice, al erudiţiei,
al cercetării". Observaţie care, s u b forma ei
generalizată, a
puitutt fi cuprinsă î n t r ' u n
,,raccourci" conturat ca o formulă cu m i r a ­
culoase v i r t u ţ i î n t r e m ă t o a r e : Quelque
chose
continuait.
In ce m ă s u r ă această constatare, negreşit
tonică, autoriză optimismul francez, antici­
parea plină de încredere în continuitatea
creatoare de valori ale spiritului ? Iată în­
trebarea căreia-i v a răspuinde m a i ales C h a r ­
les M a u r r a s , î n t r ' u n studiu introductiv: „Vii­
torul inteligenţei franceze" — cu o conşti­
inţă p ă t r u n s ă de gravitatea m o m e n t u l u i is­
toric şi cu o vigoare intelectuală admirabilă,
ce n u sunt desigur atribuitele comune ale li­
t e r a t u r i i ocazionale-
Optimist este n u m a i cine n u a r e nimic d e
pierdut. í)air cine t r ă i e ş t e c u s e n t i m e n t u l u n e i adânci participări la o continuitate de
cuiltură şi d e tradiţii, acela s â n t e că totul
poate fi p r i m e j d u i t şi chiar pierdut, p r i n d e ­
zinteresarea l u i şi a celorlalţi î m p r e u n ă cu
cari s e sL~nte solidar. Optimisanul acestuia n u
poate fi î n nici u n caz încrederea t r a n d a f i ­
rie şi bleaga a insului care n u riscă nimic
p e n t r u că n u a r e n i m i c de pierdut, î n t r ' o
soartă norocoasă împliniindu-se oricum, orice
s'ar întâmpla, m a i presus de el însuşi. E u n
optimism condiţionat î n p r i m u l r â n d de c u ­
noaşterea exactă a primejdiei şi, odată r e ­
cunoscută, d e voinţa h o t ă r î t ă de a î n l ă t u r a
cauzele răului.
Făgăduială p e care o subînţelege optimis­
m u l lui Charles M a u r r a s e condiţionată ast­
fel : o discordie tot m a i accentuată s'a des­
chis ca o p r ă p a s t i e î n t r e generaţii, î n t r e „pă­
rinţii" spiritualităţii franceze şi urmaşii lor
de 150 de ani încoace. A l t e r n a t i v a propusă
e u r m ă t o a r e a : „Ne vom împăca araşi cu
noi înşine şi cu cei m a i calificaţi dintre p ă ­
rinţii noştri s a u vom pieri. Ca să nu pierim
vom r e d a întâietatea de odinioară p r i n t r e
noi, artei de a vedea clar, de c a r e n e - a m
lepădat şi n e - a m scârbit cel m a i m u l t " . Cine
cunoaşte ,.Viitorul inteligenţei" îşi dă sea­
m a n u m a i d e c â t că n u este nici o s c h i m b a r e
de poziţie delà manifestul lui Charles M a u r ­
ras din p r a g u l m a t u r i t ă ţ i i şi până la acest
u l t i m a v e r t i s m e n t care a r e î n t r ' a d e v ă r sem­
nificaţia ultimativă a u n u i cântec d e lebădăŞi aceeaş vigoare intelectuală, aceeaş i m p e ­
tuoasă furia francese, conţinută î n a r m u r a
unor fraze cu t i p a r u l impecabil.
L a s d e o p a r t e aspectul politic a l proce­
sului p e care-1 face M a u r r a s civilizaţiei f r a n ­
ceze contemporane. E o d e s b a t e r e prea i n ­
timă, l a care n u p o t participa decât aceia
1
r
Să poţi evoca cu l m figura acestei fiinţe neobicinuite, acestui
chip d e prooroc
al veacului nostru, al cărui cuvânt, î n î n ­
ţelesul lui fericit, te umile», in ceeace eşti şi ceeace poţi tu, până
la neexistenţă... este cu toiul imposibil! Această putere n e depă­
şeşte — şi, ce n e rămâne d e făcut, este s ă însăilăm şi noi, prea
modest, gânduri şi păreri despre acîas.ă glorie — n u numai a N e a ­
mului, ci a lumii întregi — »tat c â t ne-ar lăsa posibilităţile n o a ­
stre d e reculegere, î n aceste vremuri pline de atâtea năruiri, de
atâtea îngrozitoare peisagii ale morţii — vremuri, peste eare IM»
ştiu c e n u s e proectează mustrător din ce a fost bun pe l u m e !
Nicolae Iorga a fost u n Român... a fost al nostru, n e aparţinea
in toiul, dar «ra şi a l lumii întregi.
A l nostru — creaţia cea mai directă şi masivă a neamului şi a
pământului nostru, p e care 1-» servit şi 1-a apărat cu lacrămi d e
foc şi de mândrie... Al lumii întregi — pentrucă onora ou numele
lui toate Academiile şi Universităţile d e pe pământ, iar contribu­
ţia lui în ştiinţa culturii şi istoriei universale a acestei lumi a
fost uriaşe — mai uriaşe decât a nimănui altul.
N u vorbim de copilăria lui, copilărie care a fost numai a lui,
deosebită d e a noastră — dacă v r e m — a tuturor; căci — născut
în ţinutul Botoşanilor în 1871, u n d e - ş i petrece şi copilăria, şi ră­
mas orfan d e tată la vârsta numai d e 5 ani, crescut, împreună cu
fratele lui m a i mic, cu atâta grijă, de m a m a lui singură, dintr'o
simplă pensioară — de o sensibilitate şi d e o inteligenţă uimitoare,
şi d e - o tot d e a'.ât d e uimitoare putere d e muncă, copilul Nicoiae
Iorga, care purta numele tatălui său, şi care „învăţa carte l a fla­
căra chioară a unei lumânări d e seu, ghemuit î n fundul patului,
sub ocrotirea păturii care înlocuia focul", depăşea î n toate privinţile orice închipuire !...
N u vorbim d e copilăria lui, când n u cunoştea jocurile, n u c u ­
noştea dis-racţii, n u cunoştea prieteni, n u cunoştea odihnă şi când,
la vârsta n u m a i de 6 ani, neavând nici u n ceas de pregătire „peda­
gogică" pentru „a descoperi literele şi a l e înbina în silabe, care
pe urmă s ă - m i dea cuvântul"— c u m însuşi mărturisea — a j u n ­
sese s ă citească, î n original şi î n întregime, pe Champfleury, Orientalele l u i V. Hugo, Letopiseţele lui Kogăiniceanu, iar puţin
mai târziu s ă sesizeze şi s ă - ş i scrie părerile, cu destulă autoritate,
în chestiuni de politică externă î n legătură cu Germania lui B i s ­
mark! N u vorbim d e copJul Nicoiae Iorga, care s e singularizează,
citind ziua şi noaptea timp d e timp, înspăimântător de mult, care
in i e p e să crească ş i cu e l oda, a ş i faima sa, i n opinia celor mai
disUnşi cărturari a i noştri de pe atunci...
o a
Vom trece şi p e lângă a d o e s c e n ţ a lui, când — prin atâtea a r .
ticole şi scrieri, atinge o mare popularitate şi când, î n vârstă de
1Í ani, terminând liceul intră în Universita.e, frecventând cursu­
rile numai un an — Lascar Catargiu, primul ministru d e p e
atunci, scutindu-1 d e restul frecvenţei pentru a - ş i da licenţa —
moment d e care s e leagă amănuntul că, o comisie fiind numită
pentru examinarea lui l a trecerea acestui e x a m e n şi din care f ă ­
cea parte şi m a u v e is.oric N.co.ae Dcitsuş.anu, acesia a cerat s ă fie
înlocuit „spunând c ă el examinează studenţi ca oricare, iar dacă
Iorga este un geniu, nu el om obişnuit v a putea constata geniali­
tatea studentului". î ş i trece examenul cu succes, uimind comisia,
iar a doua zi toate ziarele anunţau sărbătorirea, urma.ă d e ban­
chet, a nemai pomenitului elev, d e către profesorii săi...
Şi vreme d e vreme, a n d e an, î n făgaşul său natural, publicând
versuri şi t o t felul de articole i n toate revistele şi ziarele t i m p u ­
lui, articole din cara descifrăm neţarmurita-i dor.nţă şi puter» de
a diseca t o a t e ideologiile politice, sociale, economice, literare şi n a ­
ţionale a l e vremii, care nu-1 ocupau altfel, decât pentru a scoate
din realitatea lor, îndrumări pentru viitor... A n d e an, personalita­
tea l u i uriaşe, d e v i n e mai unhară, mai fermă, gândind, cugetând
şi comparând ceeace se afla la n o i cu ceeace s e definitiva în cul­
tura şi ştiinţa universala, o r k n t a n d u - s e cu uşorinţa in toatj sec­
toarele acestei culturi şi ştiinţe — delà Euripide, Soíoile, PiatonSo erate, Homer, la Dante, Petrarca, delà aceştia là Racine, Cor­
neille şi Molière, delà Shakespeare, Ibsen, Byron, la Schiller,
Goe.he, delà aceştia la Schopenhauer, la Kant şi Fichte, delà Vol­
taire, la Rousseau, V. Hugo, delà Baudelaire, la Verlaine, delà
Leopardi la D'Annunzio, delà Zola, Balzac, la Tolstoi sau Dostoiewski, delà Macchiaveli, la Napoléon, delà Talleyrand la B i s ­
mark, delà realitatea istorică a Orientului, la realitatea istorică a
Occidentului... Toată această uriaşe iniţiere şi învăţătură, pe care
a strâns-o d i n toate culturile lumii din toate timpurile — direct
delà surse, cutreerând planeta, dacă vrem, de-alungul şi d e - a - l a tul, „numai pentru a lumina şi explica viaţa trecută şi prezentă
a neamului românesc" — a u făcut din el pe profesorul de Istorie
Universală delà Universitatea d i n Bucureşti, p e care l - a m cunos­
cut ca student!..
A c u m geniul lui Nicolae Iorga îşi culegea fructele unei activităţi
fără exemplu şi î n realismul lui î n care n u intră nici vanitate, nici
sentimentalism, caută să asigure patriei sale, pe calea cea mal
înaltă, a nopţilor d e veghe, locul său în lume... Fără s ă fi volt s ă ia
rolul de arbitru î n socolelile româneşti, faţă în faţă c u cele m o n ­
diale. Nicolae Iorga îl posçda, graţie prestigiului şi autorităţii sale
mai mult decât strălucite, care isvora din cel m a i desăvârşit dis­
cernământ... de care a putut fi stăpânit vreodată un o m d e ştiinţă
şi d e cultură.
•
'
::
(Urmare î n pag. 4-a)
deadreptul interesaţi î n cauză. Orientarea
„pur industrială şi unilaterală a spiritului
u m a n " în societatea m o d e r n ă e u n fapt care
nu p o a t e fi pus la îndoială, o realitate. Că
acest impuls îi v a fi venit delà l u m e a anglosaxonă, al cărei caracter istoric a fost m o ­
delat prin lectura exclusivă a Vechiului Tes­
tament, c u m crede M a u r r a s şi că nenoroci­
rile F r a n ţ e i contemporane se t r a g de acolo
că Francezii călătorind p r e a m u l t peste ho­
tarele ţării lor, n ' a u p u t u t rezista seducţiei
exotismului, ajungând fta comparaţii defa­
vorabile şl n e d r e p t e p e n t r u instituţiile şi mo­
r a v u r i l e de-acasă, sau că l-au a d m i r a t e x ­
clusiv şi fără d i s c e r n ă m â n t p e Shakespeare,
— iată tot atâtea afirmaţiuni a căror argu­
m e n t a r e cititorul o va u r m ă r i m a i c u folos,
până în a m ă n u n t e şi în toate nuanţele, dealungul textului maiurrasian.
Odată m a i mult, radicalismul atitudinei
lui Charles M a u r r a s se conturează cu lim­
pezime perfectă, p r i n critica neînduplecată
împotriva mobilismului evoluţionist. î n p r i ­
vinţa aceasta, nici o schimbare : el a r ă m a s
acelaş. S'ar putea spune, în ironie, că M a u ras caută şi găseşte viitorul inteligenţei fran­
ceze.-, în trecut. D a r p e n t r u el însuşi, acest
trecut a r e valoarea unei culmi de perfec­
ţiune faţă de care evoluţia n u poate însem­
na o depăşire ca atare, ci simplă î n d e p ă r ­
t a r e în timp. P r o b l e m a civilizaţiei franceze,
de a cărei deslegare depinde şi soarta ei.
constă din menţinerea şi continuarea valo­
rilor odată atinse.
Desigur, evoluţie n u î n s e a m n ă în m o d n e ­
cesar perfecţionare, b a chiar dimpotrivă, ea
poate să însemne d e g r a d a r e calitativă odată
cu relativizarea valorilor. Faimoasa imagine
heracliteană a fluviului veşnic c u r g ă t o r sim­
bolizând existenţa însăşi, rostogolindu-şi u n ­
dele niciodată aceleaşi, î n t r e ţ ă r m u r i mereu
schimbătoare, exaltă imaginaţiile, favorizând
consimţirea plină de v o l u p t a t e la u n fel d e
a t r ă i î n t r ' o reverie fără contur, aspirând la
nuştiuce confuzie universală — s u p r e m a î n ­
ţelepciune fiind să asculţi de impulshiinile
cele m a i obscure a l e p r o p r i e i „naturi". D i ­
socierea anarhică intervenită î n t r e direcţiile
şi funcţiunile spiritului, p r i n introducerea
epitetului,
a seninului concret al sensaţiei
sau impresiei în limba literară, p o a r t ă r ă s ­
p u n d e r e a fenomenului de descompunere â
civilizaţiei franceze contemporane, a l cărei
început datează, după Charles M a u r r a s , delà
..Revoluţia zisă franceză şi
Romantismul
care-a pregătit-o şi încheiat-o", O lunecare
t r e p t a t ă a vieţii intelectuale franceze delà
mental c ă t r e moral şi delà moral c ă t r e fizic
a avut d r e p t consecinţă un câştig al sensaţionismului pitoresc şi pictural, în paguba
vieţii spiritului, adică a stilului, ordinei şi
ritmului interior al ideilor. S u p r e m a ţ i a ideiior care m e n ţ i n e a u echil brul delicat şi n e ­
cesar al schimbului gândirii cu viaţa, prin
acţiunea îndoită a realismului critic şi a sim­
ţului logic, a fost înlăturată, înnecată în p u ­
hoiul dezordonat al imaginilor concrete, m a ­
teriale.
S'a petrecut atunci fenomenul separaţiei
cu u r m ă r i atât de grave, î n t r e funcţiunile
spiritului, între t e n d i n ţ a introsoectivă a gân­
dului scormonind în el însuşi şi nevoia de-a
exterioriza- L u c r u l u i delicat al ideii sub sem­
nul căreia i m a t e r i a l se desăvârşea decanta­
rea concretului 1-a l u a t locul t r a n s p u n e r e a
deadreptul a lucrurilor fizice, p r i n imaginea
lor colorată.
;
ION VLASIU
Sculptură
(Urmare în pag. 6-a)
„Perspectiva" in literatura de senzaţie
de DUMITRU IMBR3ESCU
Nu ştiu dacă toată lumea
ceti­
torilor a putut sesiza un fapt de
o notorie importanţă.
Există o
pronunţată
aversiune
pentru
tot
ceea ce este literatură
originală
de aventuri şi in schimb se citeş­
te cu mult nesaţ literatura
străi­
nă de aventuri,
prin
traduceri
cari se bucură de multă
trecere
la editorii noştri. Pe câtă
veme
prima e h a l i t ă şi ţ i n t i t ă la zidul
infamiei,
a doua e mult
gustată
şi nu se precupeţeşte
nimic
pen­
tru a-i înlesni o cât mai rapidă
pătrundere
în rândurile
masselor.
Datorită
acestei s i t u a ţ i i , c r e d e m
că e c a ş u l s ă c e r c e t ă m
temeiurile
cari determină
un fel de aprecie­
re, ca şi pe oeiaiîiailtă, fiindcă un
lucru, este sigur, anume
că la
baza lor există cauze serioase, din
a căror explicare
putem
ajunge
la concluzii
obiective.
Elementul
social,
reprezentat
prin tradiţie şi m e d i u p r e c u m şi
prin alte manifestări,
nu poate fi
complect
despărţit
de
realizările
de artă. Avba însăşi, ca manifes­
tare intimă şi autonomă a eului
creator, nu e ceva care să fie în
opoziţie cu viaţa socială,
însuşi
faptul că ea se produce, prin con­
cretizări
conformiste,
ne face să
credem- că apelează la o colabo­
rare cu mediul social. In acelaş
timp, valorificarea
operii de artă
nu ar fi posibilă decât
presupu­
nând măcar un singywr individ, în
afară de creator, care să-şi ma­
nifeste
interesul
şi
preocupările
asupra
operii de artă,
rezultată
din sbuciumul
acestuia.
Câmpul
de experienţă,
ca rezultat al unei
continue
e u o l u ţ i i , intră şi el ca
wn element,
distinct în
domeniul
socialului.
Arta, ca produs al unei
indi­
vidualităţi
creatoare,
îşi
spri­
jină totuşi, în bună parte,
reali­
zările
sale pe rezultatele
expe­
rienţei naturale şi umane. Cu cât
un
popor, saru o societate,
ori
grup social, a putut să acumuleze
o experienţă
mai bogată, cu atât
efortul creator al
individualităţi­
lor sale airtistice s'ai putut rrwmifesta mai Uber şi mai
spontan,
obţinând rezultatele
aşteptate. De
asemenea, cu cât câmpul de ex­
perienţă e vmi vast şi mai vechi,
cu atât graramţiiie de perfectă co­
laborare
la efectuarea
aictu.lui
creator sporesc. Cei ce-şi
închipue că nu pot exista corelaiţiuni
intre artă şi manifestările
sociale
din jurul ei, judecă greşit
func­
ţiunea ei creatoare. Dacă ea n'ar
manifesta
o tendinţă,
oricât de
slabă, de a fi confirmată
printr'un act de receptivitate
in sânul
unei societăţi, fie ea cât de redu­
să, n'ar mai avea nevoie de a se
realiza in forme consacrate,
ele
înşile conformăndu-se
unor ce­
rinţe impuse
din afară,
urmând
ca actul purgaţiei să se rezume la
un
consum
izolat de forţe
şi
afecte sub conştiente
în eul artistvilui. Din momentul
în care însă
el creiază şi incă în direcţiuni ac­
ceptate de mediul social,
înseam­
nă, implicit, că face apel la el şi
că se conformează,
fie chmr şt î n ­
tr'o măsură
relativă,
cerinţelor
lui. De altfel, arta nu iese cu ni­
mic păgubită
din colaborarea
ei
cu mediul social. Dovezi
conclu­
dente
în această privinţă
sunt
destule- In genere, dintre
reali­
zările de artă, au răsbit
timpu­
rile, şi împrejurările,
ridicănduse pe сЫтііІе senine ale eternită­
ţii, tocmai acelea cari au pornit
din adânci şi imperioase
necesi­
tăţi sociale.
Manifestările
prea
singuratice,
în deosebi cele cari
s'au aşezat intr'o postură de ne­
gaţie faţă de realităţi, fără să-şi
piardă cu nimic din valoare, au
stat totuşi izolate de preţuirea şi
adeziunea societăţii, care vrea ca
în orice realizare să vadă că se
răsfrânge şi cetoa din
experienţa
ei.
Ca atare, câmpul de
experien­
ţă, ca element de tradiţie şi evo­
luţie, îwoaidrait perfect în concep­
tul sociia'l, are suficiente
legături
cu manifestările
de artă. Ele vor
marca o superioritate
din ce în
ce mai • evidentă,
cu cât se vor
referi la un câmp de
experienţă
mai vast şi mai bogat. Faptul acesta s'ar putea traduce prin ter­
menul de perspectivă. El oir în­
semna
vastitatea,
şi, în acelaş
timp, adâncimea, domeniului
de
experienţă,
supus explorării
crea­
torului de artă.
Prin acest ele­
ment de perspectivă,
arta se pune
m contact
direct
cu
realitatea
din care-şi selecţionează
mate
rialul eterogen, supunându-l
apoi
procesului
de purga%ie.
La unele popoare,
perspectiva
este mai vastă şi mai bogată- De
cele mai multe ori ea este în di­
rectă legătură cu dezvoltarea
lor
politică şi cu progresul social pe
care l-au realizat.
La astfel de
organizaţiuni
şi grupuri
sociale
domeniile
de explorare
sunt, din
cele mai variate şi pline de lu­
cruri inedite. Ne referim
îndeo­
sebi la acele popoare care au dus
o activă politică colonială
In
afară de câmpul lor de
experien­
ţă, de perspectiva
lor proprie, ei
şi-au putwt extimde cercetările şi
in mediul de viaţă al
neamurilor
şi ţinuturilor
cucerite,
îmbogăţindu-şi astfel_ conştiinţa cu elemen­
te noui şi variate. Din pricina aceusba vom întâlni, în
manifestă­
rile de artă şi spirit al acestor
popoare, o sumedenie
de elemen­
te inedite şi ciudate, pe cari am
fi mai degrabă dispuşi să le ca­
tegorisim
în rândul
aventurilor
decât ale lucrurilor
cu caracter
de dogme. Dacă la noi s'ar ocu­
pa cineva despre viaţa de junglă
şi despre moravuri
de
indigeni,
vrăjitorii
şi mistere
orientale,
l-am trata cu o totală
neîncre­
dere ca pe wn spirit
aventurier,
DIMITRIE BEREA
Peisaj urban
(Urmare în pag. 5-a)
Mrtf П
CHELARIC
ГІГІППИП
N o t e
W
„puritate"
d« ION STANCU
Crescut în atmosfera rigidă şi
riguroasă a casei vechi din A i x ,
în ambianţa de strictă
intelec­
tualitate a dascălilor săi, c u n o s .
când apoi noviciatul J e s u i t ,
Henri Brémond era, poate, d e s ­
tinat, printr'un
fatal determi­
nism, probemelor de mistică s p i ­
ritualitate, de creştine
investi-
HENRI BREMOND
gaţii î n istoria cronologică şi s u ­
fletească a poporului
francez.
„ L e n i a n t et l a Vie" germinează,
probabil, din această viaţă a sa>
care-1 erijează astfel în postura
de aderent a l subtilei
eaucaţii
„in hyrruus e i cant.es". Şi este
simuLan, motivul pentru
care
Bremond şî-a cucerit
capito.ul
său în propria operă,
netermi­
nată d e el „ilistoire littéraire d u
Stnianent religieux".
Ьasigur,
acest abate era c u ­
noscut prin lucrările sale a n t e .
rioare, prin modul c u m îşi asimi­
lase psihologia religioasă a unor
N e w m a n n , Wisemonn, VVaraning,
apoi Huysmans, Pascal şi G e ­
orge Eiiot, prin obţinerea ia lbi2
a premiului Gilbert d e listorie
şi pr,n primirea i n Асааеиьа
f r a n c e z ă la 1933 (intrare favori­
zată de prietenia sa cu î n t â r ­
ziatul romantic" Barres).
Credem justificată, deci, s u r .
prinderea provocată de comuni­
carea sa delà Institut din Oc­
tombrie 1925, asupra
,'Poesiei
pure", stârnind apoi cunoscuta
polemică cu Paul Souday delà
„Le Temps". Pentru paradoxala
teorie era necesar un punct de
plecare tot atât de paradoxal,
oferit de Paul Valéry în acea
accidentală afirmaţie, evoluată
în vederile abatelui la valoare
doctrinară. Dar poesia lui Va-ery
nu întrunea ,'Puritatea" de uni­
citate formală a lui Brémond,
inserabilâ fiind clasicismu-ui in"
teJectuaJist francez, prin raţio­
nalismul,
didacticismul şi de­
monstrativul e i . Insă numai sen­
sului bremondian n u era c o m ­
patibilă, deoarece,
dintr'un alt
punct d e orientare, exista un în­
ţeles al purităţii tocmai în e x ­
presia
ablstractă,
matematică.
Rezumativ, abatele sezisa o e n ­
titate, un cumul poetic în poten­
ţial, iradiind misterios de din­
colo de idee, de sentiment, c a o
muzicală incantaţie de corespandenţe fonice. Evadându-ne
conştiinţa p e s t e îngrădite forme
deiJi liberâniiu-ne „de ces o m ­
bres éblouissantes, que notre
impérialisme antimystique, suite
du premier péché,
nous
rend
trop délectables, pour nous tran­
sporter dans ces heureuses ténèbres où i e s gr:i£e des trois
concupiscences ne trouvent plus
où s e prendre", v o m intui poesia esenţelor care aspiră l a identificarea cu extazul
misticFiindcă „impur" este ceeace ar­
tistul certifică
raţiunii
(după
Bremond), sensibilităţii, imagi­
naţiei. Acelui fluid trancenden­
tal circulând deasupra sensuri­
lor accesibile ale poesiei, acelei
incantaţii subtile, evidenţiată de
Brémond, i s'au dat interpretăriuneori îndepărtate d e ceeace în­
ţelegea eL
s
Ni s e pare adecuată şi logica
explicaţia l u i Lovinescu prin
funcţ a de sugestie a poisiei.
(Astfel înţeleasă, teoria Iul
Brémond capătă valoarea unei
unităţi de măsură aplicabilă po­
esiei care s'a scris; operaţia este
conciliantă într'o situaţie fa'să
care a r deriva din intransigenţe.
Probabil că abalele, preconizând
formarea unei poesii noui, n'ar ii
fost satisfăcut de această inlerpretare).
Limbajul conţine cele două va­
lori de expresie: noţionalul şi s u ­
gestivul. Asimilăm limbajul nof'onal, matematic, ca рг un in­
strument al raţiunii, lojic (deşi
o parte din aceşti termeni a u tot
nuanţe metaforica la origine) şi
limbajul sugestiv, poetic, î n care
noţiunea este depăşită de anumi­
te vibraţii interioare, d e acele
semnificaţii sentimentale, de so­
norităţile particulara ale cuvân­
tului, ale înlănţuirii cuvintelor
(Urmare in pag. 2-a)
CRONICA DRAMATICA
TEATRUL MUNICIPAL : , RÍGA,
DOUĂ DAMii Ş I - U N VALET",
co.nedie în patru aüte de
PORCHE,
traduceri de d-na
LUCIA STÜRZA B U L A N D R A .
TEATRUL MUNICIPAL : „CU
CAPU N NORI", comed'e î n
• trei acte d e MARCEL A C a A R J , traducere d e d. M I ­
HAIL ZIRRA.
TEATRUL
NAŢIONAL :
JN
Z i U A SCADENŢEI", dramă i n ­
tr'un act de CARMEN s i L V A ;
„O POVESTE ADEVĂRATĂ",
dramă intr'un act de d. D. I O NESCU-MOREL; „ F R A N Ţ U z I TELE", comedie-farsă în două
acte, î n versuri de G- FACOA.
caricaturizată, a făcut-o respec­
tând textul, pentrucă aceasta era
linia roiului: atitudinea de şarjă
' î n contra personagiul ai
istoric
real aparţine autorului şi vina
în acest caz o poartă numai el,
aşa că d-na Nataşa Alexandra
realizând personagiul
dramatic
a ş i cum rezultă din a ceas t i c o m î d i e trebuie fe'icitată
pentru
frumoasele calităţ d j care, încă
oda'ă. a dat dovadă.
Bin; ca deobiceiu d-nele Renée
Annie, cu u n firesc al d-sale
c:re-i m e r g t ; Ulpia Botta amu­
zantă şi reuşită în rol de fetiţă;
Nora Vasilescu i n t e r e s a n ă : ch ar
pot spune că a s vrea s'o văd şi
în alte roluri, de mai mare i m ­
portanţă, spre a - m i da seama mai
just de posibilităţile d-ya'e reale;
de"'ul
de Itlne
deasem°" a,
d-role Pierette Abegg ş l Mya
Coca.
:
;
,,
Nu este o comedie
de mare
va'oare teatrală această „Rigă,
doaă dame. şi-un valet", iar a u ­
torul ei Er. Porché nű dovedeşte
vr'un deosebit talent saa, c u m sa
zice o deosebită „vână comică",
dar asta nu o împiedică s ă fie
un spectacol destul de bun.
Evident că n u pot fi luat drept
element comic vaiabil o sce.aă d i
ceartă între d-nele de Maintenon
şi d j Mon.cspan, cu reproşuri
reciproce şi câteva crudităţi de
limbaj — „bălejar",
„lepădă­
tură" şi allele — pe cari le a u zir.i debitate de două doamne aşa
de mari şi din mai multe puncte
de vedere respectabile : la data
ace'a amândouă erau în vârstă
respectiv de 50 de ani şi d e 55
de ani făcând parte din cea
mai strălucită Curte a Europei,
şi trăind în imediata apropiere.'
si intimitate a unuia dintre cei
r...v mari regi d'n câţi se CUÚOSC
n i ^ a n a m i t Re^o'c Soare, cuin şi
contemporanii şi posteritatea i - a a
spus,
Ludovic al X I V - l e a al
Franţei. Şi deasemenea n u v o m
considera ca atare nici... marea
emoţie
care
cuprinde
întreg
palatul pentrucă rebele s'a sculat
din pa'
(Comicul aici trebu a
desigur să rezulte din aceia c i
ora era „neobişnuită" astfel că
valeţii s e aşteptau ca R e ş c e să
o fi făcut cu alt? destinaţie, de
ex...
să treacă in apartamentele
d iiei de Maintenon! Dar, el îosr.şi bătrân, ca şi prietenele lui,
cari, deşi în vârstă, sunt geloase,
bi, mai mult. şi-1 di-.?ută, n'a
trecut d e c l t la cab'net...).
» 2 a s s - i piesă!
S m t d<*:i
toate probaU'lităţi'e că Fr Por; hă
nesimţinda-sî р , inspirat de
пигта lui comică, a încercat şi
mijloace de-acestea. doar, doar
;
іГ<?
г
LUCIA STÜRZA B U L A N D R A
lucrarea d-sale o fi c o m e d i e
C i t priveşte acţiunea, totul s e
învârteş.e — d a c i
aceasta s e
poate numi acţiune — la mult
prea inconsistenta preocupare pe
care o arc una dintre cele două
doamne de-a se purtă »âteva cea­
suri drăguţ cu cealaltă până ce
v a interveni o anu,nită hoîărîre
a regelui pe care altfel c d a l a l t ă
prin planşetele ei, ar fi putut-o
î n alura..De, cam puţin. Tot î n această
piesă mai jf-jseşti şi replici ca
acnasta: „Uite cum s e aruncă pe
ferestre mobila la câini" (?!).
Nu « i u cui aparţine în reali­
tate, lui Fr. Poiché sau traducă­
toarei, dar, în orice caz, specta­
torii cred că au pu.ut avea v i ­
ziunea palatului delà Versailles,
cu terasele lui, parcul, curtea de
onoare, etc., plin,; de haite do
câini flămânzi,
năpustindu-so,
spro.,a-Şi asuâmpara foamea asupra mobilei Marchizei de M o n tespan, care, închipuiţi-vă, li s e
arunca de>e ferestre !...
Imaginea, oricum, n u s'ar p u ­
tea spune că-i lipsită de inven­
tivitate.
Iar a urmare s'ar părea că
şi Rebele şi Curtea, s e distrează
feric.ţi — râzân" homeric, desi­
gur — în faţa acestei privelişti!
l a adevăr u n spectacol demn
de Ludovic al X l V - l e a şi de cea
mai elegantă
Curte a Europei,
cu cea mai strălucită
etichetă.
In asemenea condiţii nu se
poate spune că n'au fost respec­
tate şi culoarea locală şi atmos­
fera şi realitatea istorică şi ca
atare n u se poate spune că piesa
aceasta n u - i şi instructivă.
Trecând, totuşi, peste o scamă
de lucruri de acestea, se poate
a j m i t e până Ia urmă că specta­
colul rămâne încă dtetul de bun:
Fr. Porché, amestecând de toate,
aici câteva scene cu intenţii c o ­
mice, dincolo puţină duioşie, pe
ici pe co!o ceva, recriminări m o ­
rale destul de gustate de public,
apoi oarecari prezentări relativ
reuşite, cel puţ n pentru
unele
carac eristici sufleteşti ale câtor­
v a dintre personagiile piesei, cari
sunt în acetaş timp şi personagii
istorice.
în special a d-nei de
Maintenon, î n fine schiţarea î»gurei lui Bontcmps, din punct de
vedere comic cea m a i reuşită,
„combină" u n spectacol care se
susţine şi care poate fi văzut.
c
Iar dacă adăogăm
faptul că
piesa s e bucură în acelaşi tirnp
de o frumoasă in'erpretare şi de
o bună panere în scenă, conclu­
zia de mai n u este cu atât mal
mult justificată.
D - n a L u a a Stürza Bulandra a
avut de interpretat rolul d-nei
de Maintenon şi a f ă c u t . o
cu
marea d-sale exoerientă scen'că,
ştiind să unească
duioşia unei
m a m e afectuoase cu gelozia unei
rivale, bunul simţ al femeii care
s'a ridicat d« fos şi a trecut prin
diferite greutăţi, c u siguranţa
u^;i doamne mari si cu o pre­
dispoziţie de îngădu'nţă ei atitu­
dine da humor popular.
B'ne deasemenea d-na Nataşa
Alexandra care. chiar d w J i x r a
In orice caz. înal, o temă d e o
înaltă ţinută morală,
Real zarea ei a revenit d-nelor
Ana Luca, demnă şi hotărîlă,
Emilia Casachievici. plină da
graţ'e scenică şi de vioiciune agreai>ilă
N. Fagădaru, N. P e reanu, E. Stoiceanu şi C. Niculescu, şi, în fine, d-lui I. Iliescu,
regisor, cari, cu toţii, au avut o
preţioasă şi conştiincioasă con­
tribuţie la realizarea
acestui
spectacol.
*
Piesa d-lui Ion eseu Morei, n e
aduce cu totul în zilele noastre,
acţiunea ei fiind luată din chiar
actualitatea c e a mai pregnantă
pentru noi : războiul nostru din
răsărit !
In ea s e preamăreşte dragostea
de ţară şi de pământul ei, un
sentiment caid străbătând-o delà
un capă la altul, fapt care" în
m o m e n t e l e de faţă îi dă o deose­
bită semnificaţie şi morală şi pa­
triotică, cu résonante adânci în
inimile noastre. Mai cu seamă
că o asemenea poveste în v r e ­
murile p e cari le tră'm este d u ­
reros de „adevărată" pentra d e s ­
tul de multă lume !
Această piesă, în plus s'a b u ­
curat şl de o deosebit de bună
interpre'are. având în frunte pe
d-na Sorana Tona, oare e~te o
actriţă de puternică evocare dra­
matică, pe d. Torna Dumitriu,
despre care cred că este născut
să fie u n actor mare şi despre
care a m spus delà început — şi
în ce-1 priveşte pe d. Torna D u m'triu cred că-mi v a fi posib'l
să m ă pot menţine in această
convingere — că este dintre P'-«ţin'i, crrar dinfre foarte puţinii,
actori î n adevăr buni pe care-1
avem, de o foriă dramatică n a ­
tivă cum numai puţini o au,
în fine pe d. M. Gingu'escu,
un interpret deoseb't de bun. î n ­
totdeauna în ton şi p e linia justă
a rolului.
h
Dintre interpreţi, bine d. Geor­
ge Slon î n Bontemps: u n B o n ta^ips bine jucat, cu mult simţ
al măsurii, fără să supere, fără
să distoneze, amuzant, î n scurt
unul dintre rolurile bune a l e
d-lui Sion şi, dealiiel, rol prin­
cipal.
D. Ion Aurel
Mano'.escu. î n
Ducele de Maine, desşi un rol mai
muH ep'sodic, a avut delicat e >
şi duioşie.
In restul distribuţiei, destul
do bine d-nii Aurel Rogalschi,
precum şi Staa Iorga şi A.
Stambuliu.
Direcţia de scenă a d-nei Lucia
Stürza Buiandra bună, armonioa­
să,
inteligentă
iar decorurile
d-Iui Tralan Cornesci deasemen e a frumoase,
reuşite, ingeni­
oase.
*
„Jean d e l a Lune" a Iui Marcel
Achard este una dintre ce e mai
delicioase
comedii
franţuzeşti,
toată numai pe nuanţe, pe jocuri
de lumini estompate, fine pe
sent mente abia schiţate, deci n e aiâncite, dar având, toate, o anam'tă poezie a lor.
N u te poţi a t n g e de e l e decât
cu o m â n ă fină ca să z i c astfel,
aerian, tot aşa după c u m nu t e
poţi atinge decât cu mare b ă ­
gare de seamă d e a-rele m i n :n t î
globuri, jucării şi decoraţ'uni de
pom de Crăciun d e - o fragilitate
extremă, pentrucă orice atingere
neîndemânatecă l e face să s #
sparră şi toată vra'a şi feeria
să înceteze. Acelayi lucru şi e e
„Jean de Ia Lume", — , Ç>j c Р i'n
nori", cum a fost tradusă în ro­
mâneşte !
Este, cai alte Cuvinte, o piesă
prea f'nă prea del'cată cari cere
multă a'enţie şi măestrie din par­
tea tuturor cc'or chemaţi să
o realizeze. Şi ашИ este prea
franţuzească pentru a reuşi la
noi.
A n u m a a m s e n s toate cele d e
mai sus, tocmai pentru a face
dreptate şi actorilor cari au jucvt
şi regisorul-it, pentrucă, in ade­
văr,
ач fă-unt toate cfortnr'le
spre a întâi şi piesa şi persona­
giile şi, m â i cu seamă, spre a l e
realiza Scenic, tfeoare'*« froh-re
să s r u n că, faţă de d'ficultăţile
peste cári au avut d2 trsoat cu
toţii merită toate felicitările chiar
şi pentru ceiace s'a putut realiza.
:
Retfş'tă deasemenea şi prezen­
tarea micului Ştefan N . Baltasiu
în rolul copilului.
Direcţi» de scenă bună; a av u l - o d. N colac Gheorghe Kirilov, şi a fost sobră, adecuată si­
tuaţiei şi semnificaţiei piesei.
Ф
Comedia-far<=ă „Franţuzitele",
rudă bană ou farsele şi vodevi­
lurile lui Vasile Alecsandri, este
a?a cum o arată şi numele, un
fel de şarjă la adresa unei a n u m'te societăţi d'ntr'o epocă nu
tocmai îndenărtată, d e care am
auz't cu toţii, când — aşa cum
s e întâmplă cu і э а ' е începutu­
rile şi în toate perioadele de
tranziţie şi d e adaptare — e x a ­
gerările erau prea mari. prea
vizibile, şi. ca atare, mai ridicole,
mai supărătoare, oferind prin
urmare atât scriitorilor cât şl
majorităţii oamenilor de bun
s"mţ u n material bogat de glu­
me, d e Ironii, invitândti-i la bi­
ciuirea unor astfel d e exagerări.
Aşa dar o p'esă care-şi are v a ­
loarea ei documentară şi istorică
in ranort cu epoca p e care o î n făţ'şe?ză. interesantă totdeodată
şi prin importanţa p e rare o are
pentru începuturile teatrului ro­
manesc.
Iar î n ce priveşte interpretarea
în general bună, vioae, colorată
— şi la figurat şi Ia propriu, d a ­
torită î n mare măsură direcţiei
de scenă a d-lui Ion Sava — distr'buţia ei întrunind un î n s e m ­
nat
număr dintre cele mal
necontestate talente d e comedie
a'e Naţionalului.
In adevăr, v o m întâlni ca in­
ter reţi ai acestei a r s i ne d-пеіэ
Sonia Cluceru, Maria Voluntara,
Vic'or'a C^rciov, Margareta D u mltrescu-Săîleanu,
precum
şi
d-n'i N. Atanasiu, I. Ulmeni, N.
Brantîom'r, H. Polizu, C. Morţun
şi I. Horaţiu.
In general aşa cum am spus
şi la începnt un spe-tacol din
m i l t e puncte de vedere in*e-esant ş totodată instructiv, dato­
rită între al'ele ş unor frumoasa
preocupări fie morale fie patrio­
tice.
f
I n ce priveşte interpreţii, ş i
cu rezervele deja făcute, a fost
bine in special d. I lor in Scărtăteseu. în rolul lui Clotaire, d - s a
dovedind u n joc fin, cu detalii
admirabil şlefuite, cu u n umor
d s c r e t dar de bur.ă calitate, şi,
în acelaşi timp, cu o deosebită
priză în p u b l i c
B i n e deasemenea şi d. I o n A u ­
rel Manolescu î n rolul lui Jeff,
CîHa D i n a , IN rolul Marce.
linei, Rénnée A n n i e Cezar Teo­
dora şi Nora Vasilescu.
Faţă d e cele arătate mai s u s
socotesc că trebue deasemenea
felicitat d. Mihail Zirra, a cărui
regie a fost pe cât s'a putut de
bună.
Cred că numai puţini a'ţi regisori delà noi — de profesie
sau... amatori, căci acum unii cu
alţii sunt destul d e mulţi ! — ar
fi putut obţine ceiace a obţinut
d. Zirra.
In ce priveşte decorurile, e l e
s e datoresc d-lui Traian Cornescu, î n general frumoase şi
potrivite, fără însă să reprezinte
un efort' deosebit.
*
Spectacolul cu aceste trei p'ese
Intr'un a c t prezin'ă mult interes
pentru spectatori. I n primul rând
au оэагіа să f a . ă cunoştinţă cu
trei autori diferiţi, din trei epoci
diferite şi de Caracteristici parti­
culare.
In al doilea rând pentrucă fie­
care dintre cele trei lucrări răs­
punde tot odată şi unor anumite
preocupări etice.
Piesa
regineî-poete
Carmen
Sylva, aduce în scenă u n suflu
de înaltă morală, valorificând
sentimentul datoriei şl al onoarei împingându-l până acolo unde
e l trece de graniţele
morţii
sentiment pe care îl sprijină —
dincolo d e legile firei — cea
dintâi însăşi m a m a lui A r .
nold, a tânărului care s'a jurat
să-şi răpu'e viaţa la scadenţă,
temă e x t r e m de dificilă î n t e a ­
tru,
necesitând o putere crea­
toare de tipuri ş l d e viaţă şi d t
bitrnsUaAe
dramatic*
Note despre „puritate"
(Urmare din pag. 1-a)
CONSTRUCŢDE.Cineva a spus: „când serii
poezie stai pe pământ şi pri­
veşti la nouri; când scrii — î n ­
să — teatru, stai î n nouri şi pri­
veşti pe pământ".
Despre proză n'a spus, dar
cred că e a s e situiază . a mijloc
— şi ceva... nouri şi ceva pământ.
In orice caz, să iei din aluatul
ei ca s ă faci teatru, ar merge
— poate — şi-aşa; dar atunci
trebue să fii un meşter încercat
care s ă cunoşti iţele teatrului, іл
să reuşeşti.
Mă determină l a aceste r e ­
flecţii piesa d-lui Cezar P e t r e scu,
jucată pe prima noastră
scenă, intitulată „ОЫЫі strigoiu­
lui", extra ă d n romanul d-sale»
cu acel aş titlu.
îmi vine greu s ă scriu despre
o premieră, fiindcă ar părea
poate că m ă substitui calităţii
bonului coleg Drăghici, d e care
— ferească Dumnezeu — n*aşi
vrea să m ă despartă nici m ă : a r
păreri despre o piesă, n e a m »
a tceva...
Dar asistând l a premiera p i e sii „Ochii strigoiului" semnată
de d. Cezar Petrescu, a m con­
s t a t a i încă odată că o piesă
extrasă dintr'un roman n u reu­
şeşte decât să „coloreze" u n dia­
lag literar, de multe ori — sau
totdeauna — fără aderare la l e g'le teatrului care cer replici
scurte, temeinice, înjghebate pe
o singură canava: arta teatrului.
Vedeţi, arta asta dramat'că
are curios'tăţile ei, încât reu­
şeşte să ridice pe u n neîneercat
mânuitor de condei, dar cu i n ­
tuiţie în aîe cî reguli, şi dărîmă
pe un încercat scriitor care,
furat de frazele d i n roman, n u
renşeşte decât s ă neglijeze o
tenn'că spec'aîă a teatrului.
Antoni" de roman, vrând s ă
d e v i e şi dramaturg — şi mal
ale",
un dramaturg născut din
prefacere» propriei sale cărţi —
obţine aplauze; dar e l e sunt adresate romancierului, n u dramaiturgnlui.
E c e e a i e 1 s'a cuvenit Luni
sea*» a M o m l n i neu'tit'ílni r o ­
m a n ..întunecare", în a l e cărui
pagini — ca şi î n a'.teie — d o m ­
neşte larg ta'entul d-sale, d e
m a r e romancier şi pe care î n ­
cercarea d e - a fi şi dramaturg
i-1 atatornioeştf şl mal mult.
.pamflet — ş l s e m n a t e de u n
n u m e care n u spune nimic.
Pe di altă parte cum i se p o a ­
te îngădui unui actor să insulte
public p e un cronic£.r,
pentru
motivul că n u - i acordă ailă v a ­
loare decât p e aceea pe care
actorul o are?!...
Unde mai e liberul arbitru al
cronlicaru ui?....
PORTRET...
Pregătită s ă stabilească î n fie­
care succes u n rang al muncii
şi-al priceperii, doamna Marioara Z'mniceanu stabileşte în v i a ­
ţa teatrului existenţa unei artiste
d e mare valoare.
Posedând unu*, din cele m a i
ascuţite simţuri pe care'un actor
trebue să-1 aibe, tocmai ca să
s e ataşeze realului,
interpreta
Măriei Stuart ridică migala şi
munca unui rol la imponderabi­
lul unei intuiţii r a r întâlnită
la a'ţii.
A m văzut-o şi am aplaudat-o
în „Femeia şi pa'aţa": 'a fel în
„Castiliana", şi în atâtea grel«
şi var'ate roluri, încât Mari oara
Z'mniceanu n e - a oferit totdea­
una regalul unui spectacol d e
artă adevărată.
O aşteptăm s ă apară i n „ F e dora" când şt piesa # interpreta
vor gäxdtif la Teatrul
Naţional
girul succesului unei nerăbdă­
toare aşteptări.
AFIŞ...
Teatrul Naţional are în prepűtirp TIOUÎ piese or ginale.
E vorba de „Comedia
Inimii"
a d-lui Soare Z. Soare, de , lată
femeia pe care o i u b e s c ' d? d
Camil Petrescu, de
„Domnişoara
nu se mărită", de d. Aslan : de
„Ghici' semnaţi
de d Val Mu­
gur şi „Meloda"
de autorul acestor
rânduri.
Fireşte, aceste lucrări
drama­
tice sunt numai trecute şi apro­
bate de comitetul de lectură. Se
aşteaptă
acum
aprohjrea
de
programare
a d-lui director Llwiu iUbrean«.
Parte din ele vor fi date
la
anexa Naţ'ona'uluiparte vor ii
găzduite de prima noastră
scenă.
In oric^ caz, e sipur
că
piesa
ă-lui Camil Petrescu se va juca
la Naţional.
Şi ca ..Şantier"
anunţăm
că
dommtl Mircea Ştefănescu
mai
are puţin ca să termine тиЬ o nunţata sa p'esă „Casa cu două
1ete" pe care o va prezenta
apoi
la Naţional.
I. M. LEHLIU
I A R ?...
Despre tinerii actori car^ n e ­
glijând munca şi modestia, sin­
gurele cari pregătesc adevăratul
talent, v o r să pară dlntr'odată
„maeştri", am mad scris la r u ­
brica aceasta.
Şi a m scris mai mult de u n
tânăr actor care pe lângă ceeac£ poate să fîcă pe scenă, mai
vrea sä s e arate şi gazetar. Ba,
încă, u n gazetar-polemist.
Flraşte, î n notele noastre n'am
vrut să-i arătăm a tceva acestui
tânăr, decât d-iumul care duce
la o reounoaştere generală a
calităţilor sale, fie ca actor, fie
ca gazetar: munoa.
D-sa, însă, n u ţ'ne seama d e
aceasta şi răzvrătit că domnii
cronicari dramatici n u - i m e n ­
ţionează „talentul", se dedă la
un soiu de fraze adunate p e
pagina unei reviste de teatru.
N e rn'ră cum s e acordă o s pita itete unor rânduri de u n
stil periferic — făcut să n u o ooreze. nici
măcar o fiţuicâ-
!
;
RECITALUL PETRE BODEUT
Miercuri, 26 Ianuarie c. v a avea
loc, la teatrul „Comoed'a", reci­
talul d e dans al tânărului şi t a ­
lentatului Petre Bodeuţ, al cărui
succes, date fiind realizările e o reografiice desăvârşite de până
acum, s e anunţă sub cele mai
promiţătoare perspective.
MEMENTO
CINEMATOGRAFE
SCALA : Noi cei vii, Adio Kira
şi j u r n a l .
R E G A L : Fericirea înainte de
toate şi jurnal.
VICTORIA : Paradisul
pierdut,
revistă şi jumail.
ELYSEE:
7 bărbaţi şi o feri­
cire, jumail şi trupă.
VOLTA BUZEŞTl: Prima dra­
goste, prima durere,
jurnal
şi revistă.
ROMA : Carnuvaivil
dragostei,
balet şi jurnal.
CARMEN
SYLVA :
„Prima
dragoste, prima
durere"'
A L E X A N D R U DRÄGHICI
Nu d e mult a apărut în vitxinile l i b r a r i l o r
noastre o nouă carte d e Lope de Vega, tra­
dusă de cunoscutul şi valorosul hispanist r o ­
mân d. Al. Popeseu-Telega. Editată de F u n daţ'i e Regale, în acea elegantă colecţie a
scriitorilor străini, această culegere cuprinde
două frumoase c o m e d i i : F a t a ' c u urciorul Şi
Ţărăncuţa din Ge'afe, amândouă caracteris­
tice pentru geniul liber şi popular al lui Lope
de Vega. Tot anul trecut, d. Al. P o p c c u Telega a mai publicat un volum de Teatru
ales din Lope d e Vega în B'blioteca Asociaţiei
Româno-Spanio'e ,,Tra'an", care cuprinde a'te
două comedii: Cavalerul din Olmedo şi Fără
taină n u - i iubire (ultima S3 v a juca î n curând
pe scena teatrului" „Muncă şi Lumină"). A cest prim v o l u m era precedat de u n amplu
stud u asupra vieţii şi operei lui Lope d e V e ­
ga. Se ştie că d. Al. Popescu-Telega s e n u ­
mără printre cei mai d e seamă hispanişti d e
astăzi şi c ă studiile şi traduceri'e sale sunt
totdeauna primite cu mult entuziasm d e
Spanioli şi larg comentate. Utilizând o b i ­
bliografie şi o informaţie d e specialitate sur­
prinzătoare şi dispunând de o putere f"e î n ­
ţelegere şi d e discernământ critic îndelung
verificate, d-sa este unul dintre puţinii n o s .
:
Adică o limbă abstractă (chiar
dacă nu toţi termenii sunt d e ­
terminări coneeptua'e) şi o limbă
în care cuvintele îşi m e n ţ i n r e ­
prezentările
imag:stiC3,
caro,
prin armonica
lor
succesiune
creează u n fel d e alegorii, mai
evoca oare şi împrumutând alte
semnificaţii decât ca elemente
dăduse o justiftate a acestei
tragedii prin çataHis (purgarea
pasiunilor prin însfi spectacolul
lor).
Fontenelle şi foltaire a d u ­
ceau tot obiecţiunti logică: î n ­
trucât era necesari „vindecarea
d e m i ă ' ? Eroareajpornea, cre­
dem,
de a Aristot, prin încerca­
rea de a defini cea ce n u putea
d.spara'.e. deci
u n sugestiv al
totului armonic şi nu al parti'
cularului reprezentat.
P u t e m apropia acest dinamic
t r a n s c o d e n t de misticul extaz
brémondian.
Deoarece, într'adevăr intuim ace'-з efluvii s u ­
gestive care trec peste noţional.
insă care revelează
adevărata
poésie însă niciodată comuniu­
nea divină a rugăciunii.
Explicaţia aceasta vizează e l e ­
mentele înseşi a l e poesiei, e
axata planului acestei valori —
esletica — independentă şi e v i ­
dentă prin această necesară li­
mitare. Brémond depăşea cadrul
strict estetic, obiectivându-1 î n tr'o valoare inferioară, osmotică,
fi dsfinit şi motivt. Pentru că
arta. fie ea şl veoe, apare în
orice epocă drept «entitate atât
de unică, încât (eninţele de a o
defini ca evenimet social (sub
aspectul e> d e cază şi nu de
efect) au împăcat totdeauna, ş i
riscurile lor.
sincretistă între religie ş i aria.
Subiect Vul abate creştin putea
crede în sensul iobilaat al o p e ­
raţiei sale; neglija însă raportul
exclusiv al celor două planuri şi
mai ales. uita absurditatea apli­
cării la artă
fenomenului a n teic, de a-şi extrage forţe proprii
din terenul fecund al religiei. A
clarifica încăodată problematica
acestor două va'ori în secantele
ei noţionale este superfluu. A mintim, totuş, contribuţia r e ­
centă, la acest subiect, a d-lui
T:'dor Vianu. Cităm din „Este­
t i c a ' d-sale:
„...Fiinţa orientată estetic trăeşte în atmosfera încrederii şi
prieteniei pentru concret, omul
religios îşi începe drumul ascen­
siunii sale către divin prin s a ­
crificiul subiectiv al lumii. Tre­
bue să mori peatru l u m e sau
trebue să faci ca lumea s ă moară
în tine, pentru a regăsi căile d i ­
vanului, împrejurarea că terme­
nul contemplaţie este aplicat
deopotrivă stării estetice şi mis­
tice, explicabilă istoriceşte prin
identitatea
originelor
platoni­
ciene şi neoplatoniciene ale este­
ticei moderne şi mistice creştine,
nu ne poate ascunde varietatea
pe care acest termen o d e n u m e ­
şte.
Căci pe când contemplaţia
estetică este un act de afirmare
a valorii concretului, contempla­
ţia mistică este unul d e tăgă­
duire a ei".
Iar în ..Introducerea î n teoria
vaiorilor",
d-sa
semnalează
dualitatea de suporturi a valorii
eitetice: reală (conexabilă numai
cu lucruri) şi personală (valoire
de act omenesc), spre deosebire
de va'oarea religioasă, numai
personală. In sensul înlănţuirii
valorilor prin modalitatea însu­
mării lor în structuri axio'ogice
m a i cuprinzătoare, deosebim din
n o u valorile estetice, neintegra­
bile (refuzându-se însumării î n
acele structuri axiologice largi)
faţă de cele religioase integrative
.putând acţiona ca factori insumativi). ( A m încercat astfel, vaff>
deschiderea unei persp:ctive a*
supra domeniului „vaiorilor" ilu­
strat de nume ca Durkhe'm,
Hartmann, Ehrenfels, Brentano,
Meinong, etc., discuţie p e care,
evident, abatele nu o putea s i m ­
plifica prin ipoteza poesici-rugă).
*
Diagnoza neofitului
purităţii
..Impure" îşi aflase şi alt tărâm
de experimentare. Se cunosc con­
troversele iscate de problema
ant'chităţii, după unii o ideali­
zare a lumii vechi (consecinţă a
constrângerilor societăţii moder­
ne, deci o refulare), neînţeleasă
de alţii.
Meritul Ini Lop« d e V e g a e s t e d e - a fi înteMcetoru! teatrului modera. C D » Sedräzne&lS
«1 • %talţ£e м Ш м і й» g o d a . •» • şttat s »
Este controvers căreia Henri
Brémond credea i 1-a găsit s o ­
luţia = sensul r/saţiel aristo'
telice nu era de '-berarc de o
anumită pasiune (adică scopul
tragediei), « de *siunea însăşi,
ca facultate deninici, anti-creştină, destructiv?norallceşte. !
s t f
Abatele sesiza e l o ,,anticipaţic a misticeicreştine, ad că
trecerea delà rjdHaţie la con­
templaţie, delà /noşterea r a f o najă la cunoaştei* poetică" scrie
Lovinescu î n Sutaţia valori­
lor tSïetiee" (.j». lit. contemporane").
A v e m credinţi^* diagnoza lui
Brémond era {adecuată (ceea ce
s'a mai spus, d ' ' e l ) .
tf
Tragedia grea* nu putea emi­
te aderenţe IaHnsticism, chiar
în cea mai infPâ nuanţă a sa,
natura lor seni* de locuitori al
Sudu'.ui, vigoare lor fizică şi s u ­
fletească,
ace/*, caracteristici
specifice d e n u ^ d cât de puţin
indicaţi erau e * descopere m i ­
sticismul î n « o p l e x u l lor inte­
rior.
s
D i a experlett» tai Brémond
înţelegem totul' *ă poesia e x p r i .
mă dincoio dtf^^B^nenteJe for­
mai:, fluidul iraţional, de sono­
rităţi var'ate. ^ - c ă ceea c e «n*
tr"un sens, n*"** abatele ..poé­
sie pură'(Am întrebijnţat «nai sns t e r ­
menul „mistiiism" în accepţia pe
care o nuanţează filpsofia de azi,
ad'că metod» de metafizică; investigativă altfel decât prin e x ­
perienţa sensorială s a u raţională,
după soldarea deficitară a ace­
stora.
Intr^un sens, desigur 0»
fiecare popor îşi are fondul mi­
stic, mai mult sau m a i puţin; dar
concedând, teoria abatelui B r é moad tot nu-şi află justificarea).
a
Regretatul nostru critic — ELoi'inescu — vedea tendinţa poe­
siei indreptăndu-se către expri­
marea ,>intfaWilului", unde s'ar
ajunge printr'o accentuare s u b ­
tilă a simbolismului. Indiferent
sporadicilor tovarăşi de drum —
fiiosoíia sau refugiul în mitolo­
gie — poesia rămâne o entitate
egală numai cu sine însăşi. In
ultimă instanţă, nici nu se poate
vorbi de „puritate"
în poésie;
fiindcă anihilează ceea ce n u - i
aparţ'ne intr'un proces de poeti­
zare similar legendei regelui Mi­
dis, atingând diverse o b i e c t e :
deveneau d e aur...
ION STANCU
Tragéd'a greacă — galantar de
pas'uni supra-omeneştl, de iné­
l u c t a b l e destine fatale — părea
s i aducă nedumerirea
scopu'ui
său.
Saint-Evremont n u înţele­
g e a rostul acestei ..şcoli de s p a i ­
m ă şi 'miiă".
Aristot, pare-se,
LOPE DE VEGA IN ROMÂNEŞTE
tri bărbaţi d e largi orizonturi spirituale, rari
au u n cuvânt de spus î n cultura uni verза ă.
Numai pentru studiul introductiv a-upra
vieţii şi operei lui Lope de Vega a utilizat
peste 30 de lucrări spaniole, portugheze,
franceze şi germane. Cunoscător, adânc al l i ­
teraturii universa'e, d. Al. Popescu-Telega
dispune d e u n material comparativ fără egal.
Lope d e Vega. înfăţişat pentru întâia oară
pub icului românesc, e s t e unul dintre cei m a i
mari scriitori mondiali delà sfârşitul secolu­
lui al X V I - l e a şi începutul celui de-al X V I I lea. S'a născut l a Madrid î n anul 1562 şi a
murit în 1633, fiind contemporan ou Cervan­
tes şi cu Gongova. A dus o viaţă sbuciumată,
amestecând m u n c a "iterară cu aventura g a ­
lantă şi cu polemica. I n urma lui a rămas o
vastă operă dramatică, lirică şi epică. î n c ă
din timpul vieţii, gloria lui era a ş a d e mare
încât lumea v e n e a la Madrid c a să-1 vadă, c a
pe un m o n u m e n t naţional. Piesele sale for­
mau aproaoe singuru" repertoriu dramatic a l
Span'ei, a l Franţei şi a l Italiei. Deşi el avea
o s'ăbiciune î n primul rând pentru opera s a
lirică şi epică, acest r e n u m e fără egal se d a toreşte î n special teatrului. Numărul pieselor
pe care Ie-a scris este aproape de două mii.
E' însuşi spune. în finalul comediei Fata cu
urc'orul, următoarele : „Aici autorul pune
punct comediei. Dacă n u v'o fi plăcut, merită
iertare pentru celelalte o m i e cinci sute, scri­
s e până acum".
Nietzsche a emuftt ingenioasa
sa opinie după cai mitul tragic
şi muzica n u pûtes) fi decât e l e ­
mentele inseparabe a l e atribu­
tului dioniziac al nul popor; şi
Nietzsche studiase;! e x p e r i m e n ­
tase muzica wagfriană ca e x ­
presie reînoită a * e l e i tragedii
antice.
anexeze poesiei dramatice toate comparti­
mente e vieţii istorice şi sociale, s u p u n i n d u - l c unui b u n simţ al omenescului şi a l spi­
ritului liber, d e valoare veşnic tânără. El eli­
berează poesia dramatică d e versificaţia
greoaie academică, înlocuind-o cu mişcarea
vioaie şi melodioasă a poesiei populare. Cu o
fentezie creatoare neobişnuită, Lope de Vega
aduce pe scenă toată graţia şi sănătatea m o ­
rală a poporu ui spaniol, isteţimea lui natu­
rală şi fineţea de spirit c e a mai a.cuţi ă.
Conceptul de culoare locală, atât de mult dis­
cuta* de romantici delà el îşi capătă primele
drepturi d o existenţă. I n general, ceea. c e
constitue valoarea primordială a teatru ui lui
Lope de Vega este viaţa. Optimist, cu u n rar
sentiment al aventurii şi al naturii omeneşti,
amestecând farsa cu pasiunea puternică, s e ­
riozitatea cu gluma, lacrimile t u râsul, el r ă ­
m â n e pe u n plan de autenticitate umană şi
do verosimilitate psihologică, d e veşnică rea­
litate, care e x c ude convenienţa. Acest primat
al vieţii şi al omenescului îl transpune î n
plină atmosferă modernă.
Cete patru comed'i traduse până î n pre­
zent în româneşte d e d. Al. Popescu-Teiega
au astfel u n interes multiplu. I n primul rând,
e e ne oferă posibilitatea să luăm contact cu
un mare scriitor universal pe care publicul
românesc îl ignora cu totul. î n a i n t e de opera
întreprinsă d e d. Al. Popescu-Telega. Lope
d e Vega n u e x i s t a pentru publicul nostru. I n
rândul al doilea, repertoriul teatre'or поаЧге
s e îmbogăţeşte ea patro piese de o valoare
Indiscutabilă t- i . ' a s e 4 « a n specialist. Ast­
fel, p e viitor v o m putea fi feriţi d e spectaco­
lul jalnic a l prelucrări or grăbite şi al incom­
petentelor interesate. Chiar cu Lope de Vega
şi a n u m e eu u n a din piesele traduse în acest
ultim volum — Ţărăncuţa din Getafe, s'a în­
tâmplat u n a s e m e n e a spectacol. D. Ai. P o pescu-Te e g a îl povesteşte în prefaţă. Cu ti­
tlul Castiliana, a fost jucată în ziua de 6 F e ­
bruarie 1943, p e scena Teatrului Naţional, adaptarea comediei Villiana de Getaie. A d a p ­
tarea a fost făcută d e unul dintre membrii
comitetului da lectură, după o povestire a u ­
zită la cafenea. Natural, piesa a c ă z u t
Atunci, în m o d firesc, vina a fost aruncată
asupra lui Lope d e Vega, despre care s'a spus
că este inactual şi că Villiana de Getaie nu
este o piesă reprezentabilă. Seriozitatea, t o m petenja şi cultura d-lui Al. Popescu-Telega
sunt o garanţie pentru traducerea deacum.
Adânc cunoscător al limbii spaniole, d-sa *
adaptat i n a ş a fel expresiile ei popu'areJţa
limba noastră, încât a păstrat neschimbat caracteru' întreg al operelor traduse. Lape d e
V e g a . n e este înfăţişat î n hainele sale ade­
vărate.
Traducerea aceasta m a l contribue apoi la
îmbogăţirea patrimoniului nostru cultural
In timp ce traducerile cele m a i d u b k a : e s e
infiltrează în mentalitatea publicului româ­
nesc, e bine ca această operă negativă să fie
contrabalansată d e 'ucrări de merit real. A m
remarcat şi cu alt prilej sforţările pe cari e dMura Fundaţiilor Rega'e l e depune pent u
prezentarea în limba română. î n condiţii teh­
nice şi intelectuale demne, a marilor scrii­
tori universali. Lope d e Vega face parte d i n ­
b e aceştia. I n - ă odată, m u n c a şi competenţa
critică a d-lui A'. Popescu-Telega, dublate
de o m a r e cultură literară, n e dan prilejai
unei neprecupeţite preţub-L
ION
ŞTOOABIU
20 Ianuarie 1944
1
" —
1
^
UNIVERSUL LITERAR
MAREA ÎMPĂCARE (1944)
cel d e aü treilea v o l u m d e po­
eme al RONSARDE1
CASTRO
a p ă r â n d la t r e i a n i după p r e ­
ced эд tuli C|pC (1941) şi l a rnouă
după c a r t e a d e d e b u t întitu­
lata, sugestiv, Orhidee
negre
(1935) se distanţează m u l t de
poezia cu c a r e tuu ne-a sur­
prins, câtuşi de puţin, poeta.
Despre d-sa n u avem
nici
un fel de indicaţii consemnabiile î n v r e u n buletin d e în­
scriere la legiujtede birouri de
populaţie. N u ştim, adică, dacă
sub n u m e l e de Ronsarda
Cas­
tro s e ascunde o ardeleancă,
moldoveancă s a u iriunteamca
sau d a t ă ,eţalo-|:OTtughezu-i n u ­
me este s a u n u
pseudonim.
MAREA
ÎMPĂCARE
insă.
despre c a r e vom m a i avea
prilejul să vorbim, e o carte,
să-i zicem, de m a r i confrun­
tări p e n t r u aiutoaire. Temaftica,
limba, îndrăzneaila, toate o de­
păşesc, cu m u l t p e Ronsarda
Castro de p â n ă l a acest vo­
lum apărut, î n s u p e r i o a r e con­
diţii tehnice, la e d i t u r a „Ra­
m u r i " din Oraiova.
ceastă s u p u n e r e rezidă melo­
dia care-1 stăpâneşte p e Teo­
dor Plop.
G Â N D I N D L A DEPĂRTĂRI
FECIOARE
D. Har. Mihăilescui a scris 57
de poesii (editate îmtr'un ѵоЦицп
tipărit la Piatra
Neamţ).
D.
Har. Mihăiilescu nu scrie rău.
lată ce crede d-sa despre poe­
zie: „Poezia — tot
femeie...
CITAM
Volumul este împodobit cu
un p o r t r e t — al poetei — şi
trei desene, e x e c u t a t e de pic­
toriţa Elisa
Repeţemvu.
REŢINEM
din VERSURILE
Corneliei
Buzdugan
această
traducere
dwpă
Baudelaire:
„Domniţă
'ntre
Domniţe şi maică a amintirii, — O, tu,
umcă-mi
grijă, izvor de mângâieri!
—
Iţi vei aduce-amimste de vrăjîle
iubirii— Şi de căminul
dulce,
de molcomele
seri,— Domniţă
'nitre Domniţe
şi maică a ammtirii!—
Acele seri la vatra
cu jarul luminos,
— Sau pe
balcon, în neguri
trandafirii
spre noapte...—
Ce dulce mi­
mau sănu-ţi şi sufletu-ţi
du­
ios!—
Nepieritoare
lucruri
ne-am spus ades în noapte —
Acele seri la vatra cu
jarul
luminos.— Cât d e frumoşi simt
norii în zare pe'nserate!—
Cât
infinit e'n spaţiu., in suflet cât
ielw!— Plecăndu-mă
spre tine
re,gmă'rttre
adorare, — Mi se
părea parfumul
de sânge că-ţi
respir...— Cât de frumoşi
sunt
norii în zaxre, pe'nserate!—
Iar
noaptea tot mai deasă
creşte,
ca şi un zid — Şi ochi-mi
pe'ntuneric
p r i v i r e a t a ghicea:—
Sorbeam nectar, otraud, rusufletu-ţi
fluid; —
Picioarele-ţi
frăţeşte în mână-mi
adormeau
—Iar noaptea
bot mai
deasă
creştea, ca si un zid. — Ştiu
arta, de-a re'ntoarce
clipitele
арѵж— Şi ma reuăd în poală-ţi, Ід-all fericirii p r a g , . —
Căci ia ce bun să caut comorile-ţl nespuse—
Aiurea ca în
trupul şi sufletmil tău drag? —
Şti-л ar'a de-ia re'ntoarce clipi­
tele apuse! — Miresme,
jură­
minte,
săruturi
nesfârşite,
—
Renaşte-vor
vreodată din tai­
nă şi ui', are, Cum urcă'n ceruri
sorii cu forţe 'minerite—
Scăl­
daţi mai înainte în fund adânc
de mare? — Miresme,
jură­
minte,
săruturi
nesfârşite..."
(Balconul). P o e m u l baudelaireiairi este aşa de bine intuit si
apropiat
tiparelor înseşi ale
limbii noastre, încât nu-i
pu­
tem fi decât recunoscători
tra­
ducătoarei.
Tot
deodată
ne
permitem
să-i a t r a g e m atenţia
ea mu ar trebui să se lase de
scris. Porn'irticl dVa niu«htil d e
mlădiere
a versului
atins de
traducerea
mai sus
citatului
„Baocon", Cornelia B u z d u g a n
s u n t e m convinşi, ar mad avea
ceva de spus.
EMANOIL COBZALÄU şi. a
a d u n a t r e c o l t a lirică î n t r ' u n
frumos volum întitulat ŢA
RA DE
CETINI
(colecţia
„Plaiuri
Năsaudene",
1943.
P o e t u l E m a n o i l C u b z a i ă u es1 e
u n s e n z i t i v . E u g e n Drăspuţes c u 1-a i n t u i t f o a r t e b i n e în
p o r t r e t u l p e c a r e i 1-a s c h i ­
t a t pe p a g i n a a p a t r a a c ă r ­
ţii. ŢARA DE C E T I N I t o t a l i ­
z e a z ă 67 de p o e m e . P â n ă a
dedica rândurile de cro
n i c ă p r e m i s e , r e p r o d u c e m a••pastă r ă s p â n t i e : „Vechiul
d r u m s e s f â r ş e ş t e aici. Noul
începe să scrk'
Dealungul
vieţii d o r i i . ; d r e p t v a
trece
Pi-ln l a n u r i m a r i d e c r u d «
b u c u r i i . M a c i i purii t a l e vor
legăna privighetori de rugi,
P e g l e s n e d i m i n e ţ i l e flori
ti or lega, Apele'n f a r m e c u l
i o r s t r ă v e z i u te-or s c ă l d a . O
d o i n ă d i n u m b r ă d e fagi c o
b o r î - v a In l e a g ă n u l -саед i
s u n e t u l u i t ă u Şi t o a t ă copi
l ă r i a ' n p o v e ş t i ţ i - o va s p u n e .
L ă s t u n i i g r ă b i ţ i s ă r u t a vor
o b - a i l l Tăi r u m e n i şi-ai di­
mineţilor",
a
TEODOR PLOI*
cu toîi'e că n u a scris decât
foarte puţin, este u n poet a u ­
tentic şi personal. Tot pe a t â t
de autentic şi de personal cum
este, s p r e exempu,
Baco via,
deşi n u a r e nimic comun cu
acest m a r e s c u t e r . Frunza
Elegiwcă,
pe oare a scos-o în
ediţia a treia, îţi lasă, d u p ă
lectură, u n gust
straniu, ca­
racteristic n u m a i esenţelor dis­
tilate în suflete chinuite de î n ­
tinderi şi î n t r e b ă r i . U n s p e ­
cific misticism b a s a r a b e a n m a i
adaogă p â n ă şi celor m a i voit
stângace sau simpliiciste v e r ­
s u r i a l e lui P l o p un climat de
grevă B u j n m e r e ' n deptin. In a-
Mircea S a l á b a " , Al treilea
Roman. Edituira Socec. Coper­
ta n u este datată, după indi­
caţia a u t o r u l u i însă, r o m a n u l
a fost t e r m i n a t în 1940: „Iată
un interesant roman de dra­
goste, m e n i t să placă t u t u r o r
cetitariílor" — scrie, pe bande­
rolă, d. Liviu R e b r e a n u . 3. So
/ o d e , Regele Edip, Electra.
Din limba
elină d a George
M u r n u . Edit- .Casa Şcoalelor
Vom r e v e n i
M'a'nşela ca fiecare până ce
are să se'ncheie cercul
peste
dărâmare?
Dragostea şi-ai ei
se curmă
neţinând
cât sita
nouă?.-. Fără de ruşine în ur­
mă după altul s'a dafn două?
Сеча mai dăinui din toată plina
de nădejde nuntă?... Un oiăs'ar
măcar să poată birui — când
tot l'nfruntă! Aş avea un strop
de bine că n ' a m uăcuit degeaba
lumii unde fiecine cât mai bună-şi face
treaba!..."
S ane ta,
ter que
quaterque
sancta esto simplicitas!
FLORETELE
BÜTONATE
ale
d-lui
Oaten
Popescu
(„Cartea R o m â n e a s c ă " B u ­
cureşti) s u n t epigrame. Cel
puţin aşa spune
subtitlul
cărţii. Autorul le-a scris î n t r e
1935 şi 1940. Nu le p u t e m
c o m e n t a decât tot printr'o
epigramă : „Caten Popescu
prea sever e cu b u t o n a t e l e
lui l a m e : s u n t plate, da.
nu'ncap mistere,
Dar
nu
sunt, 4otuşi epigrame !"
AM PRIMIT L A REDACŢIE
u r m ă t o a r e l e cărţi:
1. A- Mândru, C u m p ă n a Vre­
mii. Roman.
Editura
Casa
Şcoalelor 1943. Romanul d e tot
masiv,
(are 672
de pagini)
p o a r t ă acest motto:
„Nici o
formă d e gândire, cea d i n ur­
mă. Nici formă d e viaţă, p e r
m a n e n t ă . Totul în d e v e n i r e " .
d*n Cuget Moldovenesc (N-тгеІе
pe Noembrie-Decembrie 1943)
aceste poezii: 1. „Din
negrul
ieri, spre negrul mâne, Mă încovoi târiş, mereu.
Rugaţi-va
păduri bătrâne Şi pentru
biet
sufletul meu. Mă frâng
furtu­
nile haine, Mă roade-al
anilor
şuvoi. T u frunză'ndură-te
de
mine,
Voi lupi l u a ţ i - m ă ' n t r e
voi". („Din negrul ieri" — de
George Lesnea). 2- „Dragostea
care ne poartă pe noi nu ştia
de-атігЛѵгі şi strigoi. Venea din
pământ,
din ape,
poruncindu-ne să ne ţinem aproape. Şiavea puterea plantelor
tăcute
de multeori în jurul
trunchiu­
lui petrecute".
(„Dragostea"
de
Magda Isanos). 3. „Viorile tă­
cerii au coarde nevăzute,
Pe
care lin suspină melancolii
ste­
lare, Din infinit pe suflet
în
htlgi de-omăt căzute,
Asemeni
unor fluturi de albă
resemna­
re". Tot necuprinsul
lumii —
cărări spre nicăieri — Se'nvolbură cu anii — răscruci
de
niciodată —• Şi pâlpâie
eteric
pe bolta 'ntunecată,
Sporind
noianul nopţii cu stol de scân­
teieri Viorile tăcerii tresar în
aturire... Vâslesc gândiri
sihasire pm spaţiile goale. Şi cu bă­
tăi de aripi mereu tot mai domoa'-e, Pe căi de -nefimţă prind
sborul să-fi răsfire".
(„Singu­
rătate" — de Petre Staţi). La
acest număr al Cugetului Mol­
dovenesc •mai colaborează,
cu
versuri: Şt. Ciobotaraşv,
Necu
lai Tăutu, hetiţia Papu, Vero­
na Brateş, etc..
Colaborările
unor Gh. BrătAanu
(Drepturi
nationale şi istorice
asupra
Basarabiei),
Emil
Diaconescu
(Imperialismul moscovit şi ortodoxia) Radu Vulpe
(Valurile
antice ale Basarabiei,), Dan Simionescu
(Şcoala
Vasiliană),
Emanoil Buctiţa (24 Noembr'-e
1843), dau „Cugetului
Moldo­
venesc" o ţ i n u t ă de mare re­
vistă ştiinţifică,
iară prin con­
tribuţiile
semnate
de
Aurel
George Stino (Scene după na­
tură), Ella Răşcanu (Carnet de
spital), Gh. N. Cârţu
(Cartea
vieţii), acest vrednic
„Cuget
Moldovenesc"
condus cu atâta
râvnă şi abnegaţie de poetul
P e t r e S : a i i se ridică la nivelul
publicaţiilor
româneşti
celor
mai sănătoase. Bogate şi inte­
resante sunt cele
consemnate
sub titlul colectiv de Varia.
REŢINEM DIN B A S A R A B I A
LITERARĂ:
dau î n t â l n i r e a o seamă d e con­
deie
luminoase şi viguroase.
P o e ţ i şi prozatori conştienţi de
î n d a t o r i r e a p e care o a r e orice
creator a u t e n t i c faţă d e p ă s ­
trarea bunurilor
e t e r n e eue
neamului, ţ i n viu şi d m ce în
ce m a i p u t e r n i c focul nădejdiilo.r şi c r e d i n ţ e i în d r e p t a t e . Din
n u m ă r u l 6 (Anul II) al „ T r a n ­
silvaniei n o a s t r e " r e ţ i n e m p e n ­
t r u s o n d a r e a justelor t c o u r i ,
aceste strofe: „ Ţ a r a j u m ă t a t e ,
Sufletul ca rana... N u m a i r a b ­
dă cerul, N u mad scrie peana"...
(„Letopiseţ" — de M a r i n Radu
Voinea) şi „Din d e p ă r t a t e creş­
te sure, Î n g e m ă n a t e l a c n m i
plouă; E t r i s t ă ţ a r a de p ă d u r e
— I n zări streine..- ţ a r a nouă!...
An. n o u c u arjpi d e lumină,
S'aduci d r e p t a t e ' n
ţ a r ă iară!
Din l u m e a ta sfântă, creştina
Rjdică ţării grea p o v a r ă . " („Ru­
ga" — d e F a n e George Pajişte).
ce cred că în ziua de azi toată
poezia ar trebui să se rezume
la cântarea numai a d u r e r i l o r
şi aspiroţiiilor n e a m u l u i . Dar
nici de părerea acelora nu pu­
tem fi cari susţin că poezia trebue să se ţină cât mai claus­
trată în turnul de fildeş al neparticipării
la temporar.
In afară de acestea, foamea de vers
a mxsselor fimd mult mai m a r e
decât o presupun adepţii
purismelor, e necesar ca aceste ma­
se cetitoare să fie
„alimentate'"
cu pâine corespunzătoare.
Fap­
tul că preocupările
de ordin
naţional p r i m e a z ă astăzi,
nu-i
pot da nimănui
dreptul să se
teamă de o „parazitare"
a li­
ricei noastre- Iar când te gân­
deşti că in poezie nu poate fi
vorba decât de poezia
bună,
adică poezie adevărată, şi poe­
zie rea, deci versificare fără va­
loare, exagerata
grijă a unor
nelămuriţi
cu ei înşişi,
este
deadreptul
ridicolă.
V. JELÉRE
In subsolul Ateneului, u n d e ne-am
coborât orbiţi de curcubeul contemplat,
a m descoperit p e n t r u odihna privirilor
un modest, a m putea spune chiar umil,
mânuitor de penel care „într'unele" —
bine 'nţeles — din pânzele sale, ne-a
s u g g é r â t , ce a r p u t e a f a c e u n ţ ă r a n ,
u n o m i n c u l t , d a c ă s'ar a p u c a d e p i c ­
tură.
F e l u l a b s o l u t s t â n g a c i î n c a r e se e x ­
p r i m ă I. Andrei, n u e x c l u d e î n p a l e t a
sa o c o n ş t i i n ţ ă î n r e d a r e a c e l o r c e v o e şte a spune, între verzuri moarte, caf e n i u r i î n c h i s e şi c e n u ş i u r i s u n t î n r u ­
d i r i d e m n e d e c e r c e t a t , a p o i c o l o r i vii,
pe care domnia-sa le foloseşte'n
na­
turi moarte, cum de pildă în aceea cu
p e p e n e v e r d e şi p o r u m b , — î ş i i a u t o a t ă
p u t e r e a tocmai prin a l ă t u r a r e a f o n d u ­
lui şters p e care s u n t proectate. E s t e
de asemeni o natură m o a r t ă cu o carte
colorată,
a l t e l e c u flori....
sunt mai
m u l t e lucrări e x e c u t a t e cu sârguinţă,
cu înţelegere.
Sunt singurele, excep­
tând p e ale d o m n u l u i L. Scherer (pânze
pictate de u n penel la curent cu t e h ­
nica actuală, agreabile, plăcute ochiu­
lui) c a r e ies d i n n o i a n u l c o m u n e x p u s
în o p t s p r e z e c e b o x e î n s u b s o l u l A t e ­
neului.
N e - a m llua l i b e r t a t e a s ă d ă m u n s f a t
d o m n u l u i Andrei : dacă voeşte să con­
t i n u e p e c a l e a a p u c a t ă , s ă p i c t e z e fără
a s e u i t a nici în d r e a p t a n i c i î n s t â n g a .
S ă p i c t e z e aşa c u m c r e d e d o m n i a - s a ,
p r i v i n d n u m a i natura şi î n c e r c â n d a
II c h e m , î n p a l m ă î i î n t i n d p â i n e şi n u vine...
D e s c h i d e pliscul arcuit, s e s t r â m b ă l a mine...Nici pisica d e A n g o r a n u - ş i m a i toarce fuiorul.
Zace lângă uşă, r ă s u f l e t u l îl s i m t atât de g r e u . Б o l i n i ş t e surdă, chinuitor i n t e r i o r u l
S ă m ă topesc ca o ceară, cai u n b u l g ă r de zăpadă,
In cazanul c u ură şi c u p a t i m i d e l u m e
S ă nărui d e s c â n t u l , b l e s t e m u l s ă cadă
C u m cade-armăsarul g o n i t la î n t r e c e r i , î n
spume
Căci tot u n a e dacă lupţi p e n t r u v i s u r i
S a u m â n u i floreta î n p â n t e c d e o m c a şi t i n e
T e - a s v â r l i către piscuri sau î n a e g r e abisuri
Nlcăeri n u t e lămuri d e - i гац s a u d e - i b i n e
CONST. ENE
CÂND
F u r t u n i l e triste ţelor
VA
vuesc
Izbind m a i aprig porţile de v i s .
Dar g â n d u l alb r ă m a s e n e d e s c h i s ,
Şi'n suflet ploile m ă podidesc.
pământul
La s â n p ă g â n n u v a m a i b a t e vântuL
Vai, rod a m a r d i n chinuri isvodit.
inimosul săptămânajl d e l u p t ă
şi afirmare românească dirijat
de p o e t u l Ion Th. Rea publică
şi o p a g i n ă de „Gând şi slovă
transilvană", p a g i n ă î n care-şi
« w
Autoportret
R e g r e t ă m de a mu fi putut r e v e n i
pentru a v e d e a
cu deamănuntul ta­
b l o u r i l e d - s a l e ; n e p a r e bine însă c ă
p e calea apucată a păşit c u încredere şi
pricepere şi î i u r ă m să c o n t i n u e cu s u c ­
ces p e acelaş drum.
La C ă m i n u l A r t e i e x p u n M a g d a l e n a
R ă d u l e s c u şi D i m i t r i e B e r e a .
Magdalena Rădulescu
care este a s ­
tăzi u n a n i m
recunoscută î n plastica
noastră, o c r e d e m una d i x c e l e m a i
fecurd'c> (artiste ,ale noastre. Aceasta^
ne-a fost confirmată d e cunoscuţi d e ai
d o m n i e i - s a l e , c u n o s c u ţ i care n e - a u m ă r ­
fug
D e s c h i d e ! V r e a u către pajişti, î n s p r e păduri ca, să
S ă m ă u m p l u d e f r e a m ă t u l v i u , de l u m i n ă ;
In dragosti p ă t i m a ş e s â n g e l e s ă mi-1 a r d p e rug
Şi să s i m t f ulguirea iubirii, r a m u r ă d e cătină~~.
Trudind реча v i e ţ i 'ntinsă arătură,
"H;í. ' •' ''
METIANU
Cocoţat p e oblon, u n p u m n d i f o r m d e catran...,
M i - a u răsărit î n s u f l e t doar n e g h i n e .
U n ipdctor d e b u t e a z ă a c u m l a M i n i ­
sterul Propagandei.
Traian Sfinţescu,
ale cărui lucrări v ă z u t e d e noi în pripă
pe când le aranja, merită toată atenţia.
U n o c h i fin, u n ochi de pictor — p a r ­
ticular în uleiuri — vede privelişti
d i n C a p i t a l ă şi l e r e d ă c u u n a n u m i t
spirit, î n c h i p u i n d p e r s o n a g i i l e a l c ă t u i t e
par'că din s â r m e subţiri, ştiind astfel
să p o p u l e z e s t r ă z i l e cu o n o t ă a b s o l u t
personală.
COCA
In fereastră, slut, p a p a g a l u l l o v e ş t e d u ş m a n
TRANSILVANIA NOASTRĂ
o v e d e a cu ochii d u m n e a l u i , n u p r i n
p r i s m a u n u i a s a u a l t u i a , o r i c â t d e si­
m a n d i c o s , d e p l i n d e g l o r i e a r fi celă
lait.
C â t p r i v e ş t e calificativul d e in­
cult, p e c a r e n e - a m p e r m i s s ă i-1 a p l i c ă m , să n u s e f o r m a l i z e z e — n o i
ş t i m c e r a v a g i i face c u l t u r a g r e f a t ă p e
o m i n t e n e p r e g ă t i t ă ş i a p o i m a i .ştim
că t o a t ă p r o s p e ţ i m e a , toată a d â n c i m e a
s e n t i m e n t u l u i stă î n ţăran, n u î n o r ă ş a n , o r i c â t d e ş t i u t o r d e c a r t e a r fi
acesta.
P i c t o r u l s e n u m e ş t e A n d r e i şi şi-a
închipuit
părinţii în strae ţărăneşti,
pregătindu-şi de m â n c a r e , şi-a pictat
şi casa la C h i t i l a , boii şi c a r u l , u n a r ­
b o r e , o t u r m ă d e oi, t o t u l î n c u l o r i
ş t e r s e , d a c a voiţi — m u r d a r e — a h !
dar cu câtă plăcere, d u p ă orgia de cu­
lori d i n tub, a ş t r e n u t e d e e x p o n e n t u l
d i n b o x a d e s u s — p u p i l a n i s'a d i l a t a t ,
la a c e s t e m o d e s t e î n c e r c ă r i , p l i n e d e
sentiment !
Mişună v i e r m i vineţii, v i e r m i i prevestitori de moarte.
Cât m a l curând m ă v a 'nghiţi
Cândva a m u r g u l v a p ă t r u n d e ' n m i n e ,
Sporind n i m i c u l c u o picătură...
GH. SA VU
plastică
Expoziţii noi la Dalles, Cămin, Ateneu şi Propagandă
M ă r t u r i s i m c i n s t i t , n e - a fost p e s t e p u ­
tinţă să mai apreciem la j u s t a lor va­
l o a r e d e l i c a t e ţ e l e şi c a l i t ă ţ i l e d o v e d i t e
d e pictorul Ionescu-Sin î n interioarele
D - s a l e d e p ă d u r e , c â t şi p â n z e l e
din
expoziţia Secoşanu d i n t r e care o n a ­
t u r ă m o a r t ă n e - a fost s e m n a l a t ă c h i a r
de Pallady.
In u m b r a culcată p e l u c i u l oglinzii, p e carte
S e surpă 'n taină l u t u l pârjolit
ani... C o l a b o r a r e a î n t r e
ge­
neraţii e singurul s e m n că o
l u m e n ' a m u r i t şl a l t a n o u a
s'a n ă s c u t " .
(„Actualităţi".
Basarabia Literară, anul ПІ,
Nr. 95).
Cronica
Ne-ar trebui un spaţiu particular de
întins p e n t r u a analiza diferitele m a ­
nifestări de artă care se succed neîn­
t r e r u p t ; de aceea s u n t e m nevoiţi asupra
unora să n u n e oprim, iar a s u p r a a l ­
tora să s p u n e m n u m a i p u ţ i n e cuvinte.
Cu ocazia expoziţiei Ţuculescu a m
c o n s t a t a t că v e c . ' m i s ă i n u a u p u t u t
figura în cronică din cauza lipsei de
s p a ţ i u c â t şi d i n
pricina
iavagiilor
produse de nemaipomenita
domnieisale violenţă de culori, c a r e asemeni
u n e i b o m b e c u fosfor a a r s î m p r e j u r u l
său.
D e s c h i d e ! M i - e fruntea plecată şi v i s u l înfrânt
Iar ş a r p e l e v i u î n s u f l e t u - m i stins....
Aci u n d e eri, s e răsfăţa p r e t u t i n d e n i Orfeu....
DESIGUR N U SUNTEM DE
PĂREREA ACELORA
„ U r m ă r i n d revistele şi g a
zeteie provinciale, a m găsit
că pretutindeni aceste
ma­
nifestări ale intelectualităţii
sunt u n rezultat m a t u r
al
sincerei colaborări intre gene
raţii. T i n e r e t u l î n c ă î n for­
m a ţ i e e o a r e c u m m a i s f i o s si
p a r c ă îi s t ă m i n u n a t de b i n e
în umbra înaintaşilor. Ştim,
există o serie de tineri tur­
b u l e n ţ i c a r e o i a u r a z n a , d<=
cretându-se
unii
pe
alţii
genii. A c e ş t i a s u n t bolnavi
de nebuloză spirituală. P e n ­
tru a c e ş t i nihilişti
intelec­
tuali l u m e a începe c u haosul
in care se sbate producţia
lor a d e s e a
potrivită pentru
ospiciu... Ş t i m c ă tinerii d i n
cercurile n i h i l i s m u l u i literar,
— curent ce n u a r e n i m i c
c o m u n cu isvoarele de inspi­
raţie s ă n ă t o a s ă pentru
un
scriitor r o m â n , — vor zâmbi
la g â n d u l ideilor
bătrâne.
După noi însă n u există
o
v â r s t ă a i d e i l o r , c! n u m a i o
f r u m u s e ţ e a lor, o a d â n c i m e ,
d e a z i , d e i e r i , de s u t e
de
ELIBERARE
t u r i s i t că s t a în f a ţ a ş e v a l e t u l u i , c e l e
m a i m u l t e o r e d i n zi. D o m n i a - s a este
în acelaş t i m p p r e o c u p a t ă de a-şi dife­
renţia
materialele pe care
lucrează.
D e p i l d ă , aiiiul a c e s t a a i n a u g u r a t o
p i c t u r ă p e a u r (pe foiţă d e a u r , a p l i ­
cată probabil pe u n subjectil oarecare)
s a u c u m se p o a t e v e d e a î n m i c u l t a ­
b l o u c u N o . 22, u l e i g r o s î n t i n s c u c u ­
ţ i t u l p e h â r t i e n e a g r ă , a£>oi s g â r i a t e
c â t e u d ă c u l o a r e a (cu u n cui s a u c u
u n ac) d e s e n u r i l e f i g u r i l o r ; c e e a ce d ă
când totul e t e r m i n a t , u n efect e x t r a ­
o r d i n a r de i n t e r e s a n t de „grafittr", făcut
p e t e n c u i a l ă . L ă s â n d la o p a r t e , t e h ­
nica domniei sale bine cunoscută, a co­
lorii d e u l e i a p l i c a t e c u p e n s u l ă tre­
m u r a t ă , v i b r a t ă de ton d e s c h i s p e î n ­
chis, d â n d d e s e o r i i m p r e s i a p a s t e l u l u i ,
domnia-sa în expoziţia actuală a m o ­
dificat
aceste vibrări
ale penelului,
întinzând de astă dată coloarea uni­
form p e pielea figurilor, p e membre....
modificare în tehnică, observată de noi
şi ' n p r e c e d e n t e e x p o z i ţ i i î n p r i m ă v a ­
r ă p r e c u m şi l a e x p o z i ţ i a
HispanoRomână din acest an. Desigur că cu­
l o a r e a î n t i n s ă f ă r ă v i b r a ţ i i (aşa c u m
şi-a p r e c i z a t - o M a g d a l e n a î n a c t u a l a
manifestare) este o grea piatră de în­
cercare. Tonul nealcătuit din molecule
diferite, e u n ton auster, cerând m u l t ă
cinste, m u l t ă a d â n c i r e din p a r t e a pic­
t o r u l u i , a p o i el e s t e u n t o n i n g r a t căci
d i v u l g ă o r i c e ş o v ă i a l ă , oricei s l ă b i c i u n e ;
d a r d e f a p t el e „ a d e v ă r a t u l " t o n a l
p ' c t u r e i . î n t r u c â t e x p r i m ă t e h n i c e ş t e i şi
s o l i d a r i t a t e a şi a f i r m a r e a
c e l u i ce 1-a
produs.
P e Dimitrie Berea, l - a m p u t e a n u m i
rege al notaţiilor p r i n s e din zbor, ara
cum i-au dat m a x i m u m de r a n d a m e n t în
scrisorile încadrate, t r i m i s e de domnia
sa u n u i p r i e t e n , d e l i c i o a s e l e î n j g h e b ă r i
î n ipeniţă şi c o l o a r e . I n s e r i a d e d e s e n e
c o l o r a t e e x p u s e d e B e r e a l a Cămin,
c o n s i d e r ă m că îi s t a u p o s i b i l i t ă ţ i l e .
C e v a f u g a r , c e v a p l ă c u t şi -U;-or a r fi
toata arta domnului Berea. Noi am
c r e d e că a c e s t a i - a r fi d r u m u l , d r u m
p e c a r e g r o z a v i - a m d o r i , să a i b ă c u ­
r a j u l să-1 u r m e z e . A r i p a u n u i f l u t u r e
îşi a r e p o a t e , m a i m u l t f a r m e c , d e c â t
laba g r e a a u n u i e l e f a n t .
La Dalles a m constat cu foarte m a r e
m u l ţ u m i r e serioasele progrese ale d-nei
Coca M e ţ i a n u , c a r e n e - a u b u c u r a t c u a t â t m a i m u l t , cu cât î n t r ' o redacţie,; u n
b i n e v o i t o r a l f e m e i l o r a f i r m a — că fem e e a n u p o a t e fi c r e a t o a r e î n a r t ă *—
g r a t u i t ă s e n t i n ţ ă , ca t o a t e s e n t i n ţ e l e !
I n m o m e n t u l d e faţă, e x p o z i ţ i a Cocăi
Meţianu e i n c o n t e s t a b i l c e a m a i i n t e ­
r e s a n t ă (voi i n s i s t a p â n ă î n p â n z e l e
albe, a s u p r a prezentărei; u n e i expoziţii)
unitară, caldă în culori, înfăţişând s u ­
biecte grele de rezolvat, stadiul actual
al pictureii D - n e i M e ţ i a n u n e - a î m p ă c a t
c u f e l u l domniebsiale d e a p i c t a . U m ­
b r a lui L u c i a n n u - i m a i s t i n g h e r e ş t e
p e n e l u l , î n c e p e să-şi a r a t e p o s i b i l i t ă ţ i l e
ei p r o p r i i ş i c e e a c e e d e m n d e r e l e v a t ,
n e a r a t ă ce folos a ş t i u t pă t r a g ă d i n
s f a t u r i l e l u i L . Grigorescu, c â t şi d i n
p a l e t a l u i . C â n d v a s c ă p a d e acel o b s e ­
d a n t c a d m i u m roş—în t o n v e r m i l l o n —
care o p e r s e c u t ă î n n u d u r i şi'n u n e l e
portrete, credem că va realiza m i n u ­
n a t e p r o b l e m e p i c t u r a l e . R e l e v ă m por­
t r e t u l a l b a s t r u (în s p i r i t B o r m a r d - i a n )
şi acel p l i n d e m i s t e r , p o r t r e t al m a m e i
cu u n t a r a n d a f i r în m â n ă , fără să u i ­
t ă m n a t u r i l e m o a r t e cât şi micile schiţe
plein-air, cu figuri. Aplecarea p e n t r u
p o r t r e t a C o c ă i , a r fi um f a p t d e m n d e
n o t a t , c r e d e m că-şi p o a t e d e z v o l t a c u
prisosinţă această latură.
O e x p o z i ţ i e î n c a r e Ion V l a s i u , e x ­
p o n e n t u l eel m a i d e s e a m ă a l A r d e a ­
lului, îşi m a n i f e s t ă p e l a r g p o s i b i l i t ă ţ i l e
este aceea deschisă a c u m în cele 'două
săli d e l à D a l l e s . S u n t m a n i f e s t ă r i f e ­
l u r i t e î n s c u l p t u r ă şi î n p i c t u r ă p o a t e ,
nu tocmai atât de unitare, totuşi ex­
poziţia î n t r e a g ă , n e p a r e mai înche­
gată decât precedenta. S u n t (minunate
tablouri în ulei, a căror t e h n i c ă a p a r ­
ţ i n â n d p e r s o n a l l u i Ion V l a s i u n e - a
fost d e s c r i s ă c u d e a m ă n u n t u l . E v o c ă ­
rile cu spirit decorativ ale ţăranilor
s u n t d e f o a r t e b u n ă c a l i t a t e şi p l ă c u t e
o c h i u l u i ca o t a p i s e r i e . S ă n e î n ţ e l e ­
g e m : n u ca u n c o v o r . D o m n u l V l a s i u
crerază o t e h n i c ă a r d e l e n e a s c ă , u n t i p
de ţăran. Ce ni se p a r e d e m n d e rele­
vat este înrudirea între tipul creiat în
p i c t u r ă şi cel d i n s c u l p t u r ă . I n n u d u r i
realizate'n ambele materiale regăsim
p e Ion V l a s i u . S u n t d o u ă f i g u r i p e j o s
într'o r a m ă , t ă l m ă c i t e cu aceeaşi vlagă,
c u a c e e a ş i f o r ţ ă , .cu c a r e s u n t d ă l ­
t u i t e m a t e r n i t ă ţ i l e i n m a r m u r ă şi'n
p i a t r ă . C e v a m a i m u l t , aşi s p u n e că
î n t r e c h i ü u l o m e n e s c al l u i I o n V l a s i u
ş i ' n t r e cele p l ă s m u i t e d e i m a g i n a ţ i a şi
f a n t e z i a sa, e x i s t ă o p e r f e c t ă î n r u d i r e ,
p a r ' c ă t o t u l s'ar înlănţui, fiinţa sa p r o ­
p r i e c u fiinţele p e care le creiază t a ­
lentul său. Desigur dalta o stăpâneşte
c u p u t e r e m a i d e p l i n ă . C r e d s m că a t u n c i c â n d îşi v a e c h i l i b r a c o m p l e c t î n ­
s u ş i r i l e , v a fi u n a d i n p e r s o n a l i t ă ţ i l e
n o a s t r e cele m a i p r e p o n d e r e n t e
în
plastică.
N e p a r e b i n e că d o m n u l Ispir a d e s ­
c o p e r i t g u a ş a , c e e a c e îi d ă p o s i b i l i t a t e a
să n u m a i p ă c ă t u i a s c ă a ş a c u m i-a p r i ­
lejuit uleiul d'n a cărui tehnică făcuse
u n a m a l g a m imposib l. U n a m a l g a m c a r e
d ă i n u e ş t e şi azi î n t r ' o v â s c o a s ă m a t e r i e
par'că trecută prin tocătorul de carne,
a p r i n z ^ n d u - s e ici şi c o l o ' n colori false,
c o m p l e c t artificiale. D - l I s p i r e u n a b i l ,
u n s c a m a t o r — ca să zic a ş a — a l p e n ­
sulei. C r e d că t r e b u e s ă - ţ i t o a r n e o
p â n z ă ' n doi t i m p i şi t r e i m i ş c ă r i , d o ­
vadă cantitatea de pânze expuse. Odesa
e un admirabil subiect de pictură, pe
c a r e î n g u a ş e , a p r ' n s - o d e s e o r i cu ad e v ă r a t f a r m e c d. Ispir. G u a ş a d o m ­
n i e i s a l e îi p o a t e a r ă t a c a r e e d r u m u l
î n u l e i ; d a c ă v o e ş t e să-1 a d u c ă la àcelaş stadiu de a d e v ă r a t ă „ p i c t u r ă " nu
cu s m â n g ă l e a l ă , c u m 1-a a v u t până
acum.
LUCIA DEM. BÄLÄCESCU
,-
Z. Sandu:
Uiiike măreţi
Ultima carte a d-lui Z. Sandu,
a cărui virtuositate scriitoricea­
scă o cunoaştem, din „Siluete F i ­
losofice" şi din „Taine d e s u b
geana Carpaţilor desrobiţi", c u ­
prinde o serie d e m ă r e ţ e evocări
ale unora din figurile reprezen­
tative ale Neamului nostru. Deia
năprasnicul
Decenal l a Badea
Gheorghe din Băseşti şi Octavlan
Goga, sunt închlse ca într'o stră­
lucitoare .paranteză de aur, p o r ­
tretele făuritorilor de neam şi
ţară: Minai Viteazul, Gheorghe
Şincai, Gheorghe Lazăr, Andrei
Şaguna, Mihail
Kogălniceanu,
Nicoiaè'Băloescu, Spiru Haret,
Regina Maria, Nicolae lorga, G e ­
neralul Moşoiu, St. I. Iosif, l i a n e
Ghendi, etc.
Pentru evocarea acestor umbre
măreţe, autorul găseşte tonul p o ­
trivit, accentul reliefat şi cuvân­
tul încărcat de fulgeriie luminii
întăritoare de cuget
românesc.
Deşi îţi apare ca o expoziţie d e
portrete, cartea d-lui Z. Sandu
este unitară tocmai piin fluidul
ei de credinţă românească, care-i
animă fiecare slovă, mărturdeind
u n robust optimism î n puterile
de viaţă veşnică ale neamului.
D e aceea, pe lângă însemnătatea
ei literară şi istorică,
UMBRE
M ARETE are şi o adâncă s e m ­
nificaţie educativă, a cărei î n ­
râurire binefăcătoare e s t e n e c e ­
sară mai a l e s în cumplitele
vremi p e care l e străbatem de
câţiva ani încoace. Şi când afir­
m ă m aceasta, n e gândim la s f â n ­
tul tineret al neamului
nostru,
ce găseşte în U M B R E MARETE,
motive de mândrie,
demnitate
şi virtute românească.
(
O carte ca U M B R E M ARETE '
n u se poate rezuma. O eventuaiă
rezumare nici n'ar a v e a rost. Ea
este scrisă pentru împărtăşanie:
împărtăşanie deia frate la frate,
delà român l a român şi delà
creştin la creştin.
Autorul se apropie c u evlavie
şi entuziasm adorator de m a g nificile icoane ale trecutului n o ­
stru. D e aceea, stihii e s t e s o l e r m
şi grav, alternând accentele b l e ­
stemului cu îngenuncherile a d o ­
ratoare a l psalmului. D e aici şi;
tonul profetic al evocărilor d - l u i
Z. Sandu, ce se desfăşoară în
ample şi învăluitoare rezonanţe
biblice. Păstrând toată cuviinţa
proporţiilor, U M B R E MARETE,
te face să te gândeşti la „Cânta­
rea României", la „Istoria R o ­
mânilor sub Mihai-Vodă V . t e a zul", la ,,Precursorii" lui Goga
şi la superbele „Memoriale" ale
lui Vasile Pârvan, din care d. Z.
Sandu d ă citate bogate.
Ţinând seama de cele de mai
sus, U M B R E MARETE r trebui
să împodobească orice bibliotecă
românească.
e
a
GRlCiORî; P O P A
20 Ianuarie 1944
UNIVERSUL LITERAR
de S T E L I A N T E C U C I A N U
...Insfârşit, p e l a o r a 10, p l o a i a c a r e n e - a
u d a t ca p e n i ş t e p a p a r u d e , ş i - a z ă v o r â t
s t ă v i l a r e l e , i a r n o r i i , c a r e u n e o r i p e aici p r i n
m u n ţ i , s u n t a t â t d e j o s că a i c r e d e că v o r
să c o b o a r e p e p ă m â n l , s ' a u î m p r ă ş t i a t c a r e
încotro. U n curcubeu imens, care par'cà dă
c u tifla u l t i m i l o r s t r o p i d e p l o a i e , î ş i î n a l ţ ă
de a c u m culorile de peste m u n ţ i , m â n d r u şi
f r u m o s ca o c o a d ă d e p ă u n c e r e s c şi le a s vârle undeva, aiurea, în zarea îndepărtată
a m ă r i i . A c e a s t ă frumoas.ă a p a r i ţ i e , p e c a r e
poeţii ar p u t e a - o n u m i z â m b e t u l colorat a l
Z e n i t u l u i , n u î n t â r z i e însă d e c â t p e n t r u a
n e vesti c ă de s u s v o m avea pace şi încet,
î n c e t , se ş t e r g e d i s c r e t ca o a m i n t i r e s a u c a
u n v a l e t c a r e d u p ă ce a a d u s o v e s t e b u n ă ,
se r e t r a g e a n o n i m şi r e v e r e n ţ i o s . U n s o a r e
c a r e p a r e m â n a t delà s p a t e d e u n v â n t c e
n u î n c e t e a z ă n i c i o d a t ă aci, î i i a a t u n c i l o ­
cul şi u m p l e t o t u l c u a t â t a l u m i n ă ş i c u a t â t a t r a n s p a r e n ţ ă , că p e n t r u m o m e n t u i t ă m
u n d e s u n t e m şi c u m s u n t e m , p e n t r u a n e
crede aevea, î n t r ' u n peisagiu ieeric de ilu­
s t r a t ă ( n a t u r a s e a m ă n ă u n e o r i şi c u i l u s t r a ­
t e l e şi p i c t u r a s l a b ă d e p e b u l e v a r d e , n u
n u m a i c u p â n z e l e l u i Corot) s a u î n m i j l o ­
cul u n u i d e c o r s i m b o l i c c a r e î n t e a t r u l i b s e n i a n , d e p i l d ă , a r fi a l e g o r i a f i g u r a t ă , a
„bucuriei de a trăi". Cu toate astea, sau ci­
n e ştie, p o a t e t o c m a i p e n t r u asta, n o u ă , c e ­
lor d e p e c â m p u l d e l u p t ă , n e e m a i d r a g
p ă m â n t u l şi n e s i m ţ i m m a i î n f r ă ţ i ţ i şi m a i
chemaţi d e el, decât de razele astea s ă r b ă ­
toreşti ale soarelui. O! Desigur, o ştim, a m
a u z i t şi n o i că s o a r e l e a d u c e v i a ţ a şi „ b u ­
c u r i a d e a t r ă i " şi c h i a r o şi c r e d e m , d a r
p e n t r u n o i , c a r e p u t e m d e v e n i o r i c â n d şi
oricum n u m a i o amintire sau u n regret,
viaţa şi s ă n ă t a t e a l u i n u n e p o t p ă r e a d e ­
c â t o i r o n i e şi o j i g n i r e . P e n t r u n o i , e l n u e
b u n d e c â t să n e p r e d i s p u n ă l a m e l a n c o l i e
şi l a n o s t a l g i a a l t o r t i m p u r i s a u î n cel m a i
b u n caz, s ă n e u s u c e h a i n e l e . ( A ş a b u n ă o a ­
r ă , n o r o i u l d e p e c i ş m e l e m e l e s'a u s c a t î n
m a i p u ţ i n d e d o u ă o r e şi a d e v e n i t a ş a d e
v â s c o s şi s g r o n ţ u r o s î n c o n s i s t e n ţ a l u i , că
cişmele îmi p a r o n a t u r ă moartă, fără r a m ă . d e G. Pătraşcu). I n schimb, p ă m â n t u l ,
p ă m â n t u l ă s t a d e p e n o i şi d e s u b n o i , c a r e
n e - a a p ă r a t şi n e a p ă r ă î n c ă d e m o a r t e , a ş a
c u m îşi a p ă r ă şi îşi a s c u n d e cloşca, p u i i , a
a j u n s p â n ă î n t r ' a t â t a t o t u l p e n t r u n o i , că
n u p u t e m să nu-1 i u b i m m a i m u l t d e c â t îl
v o r i u b i toţi ţ ă r a n i i l u m i i .
Totuşi, astăzi se î n t â m p l ă de n u m a i ştiu
c â n d , s ă a v e m p u ţ i n r ă g a z şi p e n t r u s o a r e .
E însă o oază de linişte d e atât de scurtă
d u r a t ă şi a t â t d e î n ş e l ă t o a r e , că nici n u n e
v i n e s ă c r e d e m î n r e a l i t a t e a ei. R u ş i i n e - a u
o b i ş n u i t d o a r d e m u l t cu p a r o d i a ş i r e t e n i e i
v u l p e i d i n p o v e s t e a cu v u l p e a . . . m o a r t ă ,
p e ş t e l e şi ţ ă r a n u l n a i v , p e n t r u ca să n u n e
î n c h i p u i m că î n a c e s t s c u r t r e i a c h e , n u m e ­
d i t e a z ă l a c i n e ştie ce „ p r e m i e r ă " . A v i a ţ i a ,
cel puţin, e u n s i m p t o m concludent care n e
c o n v i n g e î n d e o s e b i , că i l u z i a l i n i ş t e i ş i a
odihnei, n u se va prelungi prea mult. Ea
şi-a început n e a s t â m p ă r u l de c u m a înce­
t a t p l o a i a şi n i m e n i n ' a r p u t e a s p u n e că a c ­
tivitatea asta febrilă a bombardierelor, v â ­
n ă t o r i l o r şi r e c u n o a ş t e r i l o r , c a r e s c r u t e a z ă
solul ca nişte paseri răpitoare hămesite, e
de b u n a u g u r . N e a s t â m p ă r u l ei e însă atât
d e j e n a t d e a n t i a e r i a n a şi v â n ă t o a r e a n o a ­
s t r ă , că d e m u l t e o r i , d e f o a r t e m u l t e o r i ,
î n d ă r ă t n i c i a a c e s t u i n e a s t â m p ă r , îşi s f â r ­
ş e ş t e i t i n e r a r i u l p r i n t r ' u n v e r t i g i n o s şi i m e n s s e m n al exclamării, care pornind din
î n a l t u l c e r u l u i , s e s p u l b e r ă c i n e ştie u n d e ,
aiurea, î n m a r e sau pe p ă m â n t . U n pilot rus,
aterizat forţat pe plaja de lângă noi, ne
mărturiseşte dealtfel singur, spre seară, cât
de c o n d a m n a t e s u n t sborurile aviaţiei ruse.
B i n e î n ţ e l e s , n u e d e l o c î n c â n t a t că a c ă z u t
şi că a c u m e e s c o r t a t d e doi o s t a ş i c a r e î l
duc către u n post de comandă, d a r când
p r i n l u m i n a m i o a p ă a s e r i i îi d e s l u ş e s c p r o ­
filul ş i îl î n t r e b d e ce a c ă z u t , n u face d e l o c
p e m i s t e r i o s u l şi c u o d e s i n v o l t u r ă i n c o n ­
ştientă p e c a r e o p o t avea n u m a i slavii, î m i
s p u n e , p r i n t r e a l t e l e , că o r i g i n a r e d i n S a r a t o v , că făcea p a r t e d i n t r ' o f o r m a ţ i e d e 16
a v i o a n e ce a t a c a s e r ă p o r t u l d i n s p a t e l e n o ­
s t r u ş i că î n m o m e n t u l c ă d e r i i , e r a l a a d o u a
m i s i u n e a zilei.
—
mai
fără
să-şi
E r a m al şaptelea dintre aparatele care
r ă m ă s e s e r ă n e d o b o r â t e , n e v o r b i el,
s ă se l a s e p r e a m u l t r u g a t d a r şi f ă r ă
poată a s c u n d e in glas t r e m u r u l dispe­
r ă r i i , c â n d t e r m i n â n d u - m i m i s i u n e a , a m fost
a t i n s l a m o t o r şi î n b r a ţ u l s t â n g de v â n ă ­
t o a r e a v o a s t r ă . O! Ocen haroşe i straşnii,
v a ş a s a m a l e o t (O! T a r e b u n e şi s t r a ş n i c e av i o a n e l e v o a s t r e ) . A m p l a n a t atunci p e l i t o ­
ral v r e - o 30 d e k i l o m e t r i , s p e r â n d că v o i u
a j u n g e a ş a î n l i n i i l e n o a s t r e , d a r când n u
m a i a v e a m nici 4 kilometri de sbor, a tre­
b u i t s ă a t e r i z e z l a v o i . Şi n u m i - e atât c i u d ă
că a m c ă z u t , m a i a d a o g ă el î n a i n t e d e a
pleca, n e f e r i c i t ca e m i r u l c ă z u t î n f a ţ a M e cei, c â t m i - e c i u d ă că a m căzut aşa d e ap r o a p e d e a i mei...
O d a t ă cu venirea serii însă, aviaţia rusă îşi
t e m p e r a şi m a i m u l t a v â n t u l şi î n c e t u l cu
încetul, înainte chiar de a se întuneca deabinelea, obosită de atâtea piruete infruc­
tuoase, părăsi văzduhul. D e acum parcă, l i ­
niştea î n c e p u s ă m ă r e a s c ă î n t u n e r i c u l , i a r
întunericul să mărească liniştea. P r u d e n ţ a
şi v i g i l e n ţ a s e i m p u n d a r c u a t â t m a i m u l t ,
cu c â t f i e c a r e ş t i m că l i n i ş t e a a p ă s ă t o a r e a
liniei întâi, n u este î n t o t d e a u n a decât p r e ­
ambulul unei acţiuni de surpriză. Totuşi,
c u m î n faţa i n a m i c u l u i , f i e c a r e clipă e o
veşnicie istovitoare, v e g h e a d e n o a p t e se
o r g a n i z ă în a ş a fel, î n c â t o p a r t e d i n o a m e n i
sa s e p o a t ă o d i h n i o a r e c u m . C e i c e s e c u l ­
c a r ă , s e c u l c a r ă î n s ă p e l â n g ă tunuri p e n ­
t r u c a l a c e a m a i m i c ă a l a r m ă , s ă fie cât
m a i a p r o a p e d e „ u n e l t e l e " lor. E u m ă t r â n t i i
undeva, într'o mică groapă d i n t r e t u n u r i şi
c e n t r a l a telefonică şi a d o r m i i şi fără „ T a t ă l
n o s t r u " şi f ă r ă să m a i fie n e v o e s ă m a i n u ­
m ă r p â n ă la n u ş t i u c â t e m i i , c u m f a c cei
ce s u f e r ă d e i n s o m n i e . ( M i - a m i n t e s c că
o d a t ă , cu m u l t î n c ă î n a i n t e de a fi aci, î n ­
cercasem în zadar să conving p e u n o a r e ­
c a r e t â n ă r c u t a b i e t u r i şi o r e fixe d e a s p i ­
r a n t l a l o n g e v i t a t e , că s t ă r i l e c i n e s t e z i c e î n
care n e s i m ţ i m istoviţi p â n ă la limită, n e
dau o euforică v o l u p t a t e care n e c u p r i n d e
ca o b e ţ i e a t u t u r o r b e a t i t u d i n i l o r . D a c ă
î n s ă t â n ă r u l d e a l t ă d a t ă , s ' a r î n t â m p l a să
poposească
f i e şi n u m a i p e n t r u o s i n g u r a zi
început printr'o masivă pregătire de arti­
l e r i e şi c o n t i n u a t p r i n m a n e v r e d e t a n c u r i ,
a r m e a u t o m a t e d e toate felurile, protecţie
şi a t a c a e r i a n , i n c e n d i e r i p r i n fosfor (O !
U n d e eşti t u N e r o n ca s ă t e r u ş i n e z i c â t d e
d e s u e t ă şi r e t r o g r a d ă a fost m i c a t a n e b u ­
nie!) şi t r a g e r i d e k a t i u ş a (cine a auzit c â t
de b a r b a r ş i a s u r z i t o r b o l b o r o s e ş t e o k a t i u ş e
a t u n c i c â n d t r a g e , îşi p o a t e î n c h i p u i m a i
u ş o r c u m e r u m p e u n v u l c a n ) , ei s'a d e s f ă ­
ş u r a t p r i n t o t c e e a c e s'a p u t u t i m a g i n a ca
mijloc util de izbândă, in războiul actual.
( P o a t e că Z e u l M a r t e î n s u ş i d e a r fi t o s t
d e faţă, d â n d u - ş i s e a m a că r ă z b o i u l f ă c u t
n u m a i d e o a m e n i e m u l t m a i d i a b o l i c şi m a i
î n v e r ş u n a t d e c â t cel î n c a r e se a m e s t e c a u
şi zeii, a r fi fugit î n g r o z i t î n m i t o l o g i e şi a r
fi a b d i c a t î n g r a b ă î n f a ţ a u n e i zeităţi m o ­
N I C O L A E
derne, care în loc de vulnerabila a r m u r ă a
coifului şi l a n c e i , a r fi a v u t d e s i g u r , c a r a ­
pacea solidă a u n u i t a n c „T 34" s a u a u n u i
uriaş „Tigru"). O! D a r î n zadar ar încerca
cineva să prindă, p r i n cuvânt, grozăvia s u ­
b l i m ă a a c e s t o r clipe î n c a r e f o r ţ a b r u t a l ă
îşi a d j u d e c a u n d r e p t şi u n succes... R ă z ­
b o i u l a r e d o a r î n el c e v a i n e f a b i l ca şi a r t a
( a p r o p i e r e a e g r o s i e r ă şi i n s u l t ă b i n e î n ţ e l e s
arta, dar ea n u e prin asta m a i p u ţ i n ade­
v ă r a t ă ) şi p o a t e că, c i n e ştie, n o u ă î n ş i n e
care a m simţit î n acele clipe vieţile şi m o r ­
ţile t u t u r o r î n a i n t a ş i l o r n o ş t r i , n e v a p ă r e a
mai târziu d e neînţeles, c u m la un moment
dat, s'a î n t â m p l a t să n u m a i f i m o a m e n i .
N i c i o d a t ă î n s ă cred, n u n e v o m îndoi că i n ­
conştienţa s u b l i m ă a acestor clipe în care
u i t a m t o t u l p e n t r u a a v e a i m p r e s i a că l u ă m
p a r t e la o n o u ă f a c e e r a l u m i i , n e - a s a l v a t
D a t o r i t ă l o r şi n u m a i l o r d e altfel, r u ş i i î n ­
ţ e l e g â n d că n ' a u î n f a ţ a l o r o a m e n i , ci a p a ­
riţii î n f i e r b â n t a t e d e o e x a l t a r e î n c a r e
o m u l u i t ă cu a d e v ă r a t d a c ă e s t e s a u n u m a i
este, s ' a u r e s e m n a t . S p r e s e a r ă e r a a t â t a l i ­
n i ş t e şi a t â t a n e m i ş c a r e î n s e c t o r , c ă n i m e n i
n ' a r fi p u t u t c r e d e că n u m a i c â t e v a o r e m a i
î n a i n t e , t o t u l fusese a s e m e n i u n o r i m a g i n i
i n f e r n a l e d e G. D o r e t .
A t u n c i d e a b i a , d u p ă ce a c e a s t a r e d e
transă î n care fiecare reuşise să devină
a l t u l , s'a c o n s u m a t , n e - a m a d u s a m i n t e şi
de debarcaţii din spatele nostru. A v e n t u r a
lor n e f e r i c i t a , a m a f l a t - o m a i apoi, s e l i c h i ­
d a s e î n s ă d e m u l t : cei 48 d e v o l u n t a r i Y e n ,
care n u rămăseseră pentru totdeauna pe t e ­
ren, n u m a i scăpaseră d i n încercuirea cava­
leriştilor noştri, decât cu mâinile sus. î n a ­
i n t e însă d e a c e s t epilog, c a r e î n c ă d e l à î n ­
c e p u t n u fusese o g r i j e p r e a m a r e p e n t r u
noi, a v u loc u n e p i s o d p u ţ i n c a m h a z l i u :
p e n t r u a fi i d e n t i f i c a ţ i d e u n a v i o n d e r e c u ­
n o a ş t e r e s o v i e t i c c a r e u r m a s ă l e lase a l i ­
m e n t e şi m u n i ţ i i , d e b a r c a ţ i i t r ă s e s e r ă o r a ­
c h e t ă v e r d e şi a l t a r o ş i e . C u m î n s ă s e m n a ­
lul n u p u t e a î n s e m n a î n l i m b a j c o n v e n ţ i o ­
n a l d e c â t „ s u n t e m aici", o b s e r v a t o r u l n o s ­
t r u delà m a r e , lansă în m a i m u l t e r â n d u r i ,
aceleaşi rachete. Trucul, bine înţeles, reuşi
d e m i n u n e , p i l o t u l fu d e j u c a t î n e z i t ă r i l e şi
t a t o n ă r i l e pe c a r e le f ă c e a . p e n t r u a n u g r e ş i
şi r u ş i l o r n u l e m a i r ă m a s e a l t c e v a d e f ă ­
cut, d e c â t să a s i s t e l a a c e a s t ă f a r s ă şi s ă s e
u i t e cu d i s p e r a r e şi c i u d ă , c u m d o u ă p a r a ­
ş u t e î n c e p u r ă s ă se l e g e n e şi să c a d ă a l e n e
în sectorul nostru. V â n t u l sau poate ochiul
n e s i g u r a l p i l o t u l u i p r e a fericit că ş i - a g ă s i t
şi a j u t a t c a m a r a z i i , făcu ca u n a d i n ele, p r o ­
b a b i l c u m u n i ţ i e , s ă c a d ă î n m a r e ; d i n cea­
l a l t ă î n s ă , c a r e căzu ca o n e a ş t e p t a t ă m a n ă
c e r e a s c ă î n m i j l o c u l n o s t r u , a v u s e r ă m oca­
zia să n e o f e r i m l a cină, d u p ă o zi a t â t de
o b o s i t o a r e şi d e b o g a t ă î n e m o ţ i i , u n s u p l i ­
m e n t d e ciocolată, c o n s e r v e d e m i e r e ş i d e
j a m b o n d e p o r c . C o n s e r v e l e cu j a m b o n , n e
f ă c u r ă î n s p e c i a l să n e g â n d i m c u r e c u n o ş t i n ţ ă l a pilot şi s u c u l e n t a l o r l ă u d a t ă d e alt­
fel î n l i m b a y a n k e e c h i a r p e c u t i e , m i - a r
da m u s t r ă r i de conştiinţă, dacă n ' a ş î n s e m n a
aci, p e n t r u e v e n t u a l i i . . . a m a t o r i , a d r e s a d e
p e cutii : O s k a r M a y e r — C h i c a g o , U . S. A.
I O R G A
(Urmare din p a c . I-a)
p e aici, ş i - a r d a d e s i g u r şi s i n g u r s e a m a ,
ce e n o r m ă r e c o m p e n s ă e o clipă d e s o m n
d u p ă o oboseală care îţi d e s t r a m ă şi u l t i ­
m e l e c e l u l e şi a r î n v ă ţ a p e n t r u ca s ă n u m a i
uite niciodată, cât d e m u l t o asemenea s t a r e
îţi d ă c o n ş t i i n ţ a p r e z e n ţ e i şi e x i s t e n ţ e i tale).
N ' a p u c a s e m î n s ă să d o r m , c r e d , n i c i d o u ă
ore, când ronţăitul u n u i şoarece care î m i
c o n f u n d a s e p ă r u l cu c i n e ş t i e ce b u n ă t ă ţ i ,
m ă t r e z i c u i m p r e s i a că s u n t u n u l d i n fiii
lui, U g o l i n o s a u o b u c a t ă m a r e d e b r â n z ă .
C â n d m ' a m l ă m u r i t m a i apoi, n u m ' a m i r a t
deloc îndrăzneala rozătorului: şoarecii s u n t
doar singurele vietăţi care n e ţin companie
şi d a c ă u n e o r i s u n t m a i p u ţ i n t i m i z i ş i m a i
„ d o m e s t i c i " d e c â t cei c u a d e v ă r a t d o m e s ­
tici, n u e v i n a l o r , ci a celor d o m e s t i c i . D e
a d o r m i t î n s ă , n ' a m m a i a d o r m i t n i c i e u şi
r.'au m a i a d o r m i t n i c i ceilalţi. U n s g o m o t
de m o t o a r e familiar t u t u r o r , care p a r e î n
n o a p t e u n c â n t e c d e b u h ă ce s t r ă p u n g e l i ­
n i ş t e a d i n ce î n ce m a i t a r e , n e a n u n ţ ă c ă
aviaţia inamică se apropie. A v e r t i s m e n t u l
observatorului înaintat, care ne-o semna­
l e a z ă d e a s e m e n i , e s t e deci i n u t i l . D e a l t ­
fel, l u m i n a p e c a r e b o m b a r d i e r e l e s o v i e t i c e
o p o a r t ă î n n o a p t e a a s t a , ca s e m n d e r e c u ­
noaştere p e n t r u antiaeriana rusă, n e ajută
n u n u m a i să l e i d e n t i f i c ă m p e e l e şi b o m ­
b a r d a m e n t u l l o r , ci s ă l e u r m ă r i m c h i a r ş i
e v o l u ţ i a . T o t u ş i , cu t o a t e p a r a ş u t e l e l u m i -
CĂDERE
Peste zarea alba — p â n z ă a b a ţ e s u t ă —
Linişti s e d e s t r a m ă 'n unduiri d e valuri,
Raze se'nfioară, m â n ă n e v ă z u t ă
S f a r m ă s t e l e 'n t u n e t şi s e n i n e maluri.
Ochii s t r â n g din locuri n e ş t i u t e
A m ă g i r e a zării şterse şrl pustii,
Şi pe treptele întoarcerii pierdute
Se cobor cu el u i t a t e veşnicii.
U m b r e s e f r ă m â n t ă 'n sboruri străvezii
T r e m u r â n d m â n i e 'n vuietul aripe.,
Şi d i n vremuri arse v e c h i l e stihii
Caută 'n l u m n ă n e 'nţelesul clipei.
Nu-şi m a i ştie dorul, n u - I aprinde
Cerul n o u şi visurile moarte,
Doar u n val de fulgere-1 cuprinde
Ca u n viscol de v ă p ă i î n a l t e .
î n g e r răsvrutit coboară 'n goluri
î n s e t a t d e F o c şi răzbunare,
G â m l u n l e - l b a t ca negre stoluri
D e târzii şi rătăcite sburătoare.
S e m n n e l ă m u r i t 'l-opreşte drumul
Peste porţi de neguri î n g h e ţ a t e ,
Greu îl cern s c â n t e i l e şi f u m u l
Flăcării de geruri î n n e c a t e .
Mari tăceri î n d e m n u - i î n s p ă i m â n t ă ,
Cerul e străin şi nu-1 m a i c h i a m ă .
Plin' d e s c r u m aripa-, cade frântă,
Nimbul s t i n s î n j u r u - . s e destramă.
n o a s e l ă s a t e p e n t r u a n e d e s c o p e r i (o p a r a ­
şută luminoasă care luminează câmpul de
b ă t a e ca z i u a p e o r a z ă d e s t u l d e m a r e , î n ­
s e a m n ă o z i d e 10 m i n u t e , î n î n t u n e r i c u l
n e s f â r ş i t a l n o p ţ i i ) şi c u t o a t e b o m b a r d a ­
m e n t e l e lor, ele n u fac decât o a c ţ i u n e p r e ­
liminară, d e a v a n t g a r d ă . In u r m a lor şi d u p ă
foarte puţin timp, vin în n u m ă r m u l t m a i
mare, arapate d e vânătoare care mitraliază
cu c a r t u ş e t r a s o a r e de toate culorile, î n t r e g
l i t o r a l u l . C a r t u ş e l e t r a s o a r e p o r n e s c î n acelaş t i m p d i n t o a t e a v i o a n e l e î n m a i m u l t e
d i r e c ţ i i şi j o c u l l o r artificios, î m p r e u n ă c u
lumina persistentă a paraşutelor luminoase,
d a u p e i s a g i u l u i u n a s p e c t feeric, d e b a s m ,
c a r e , cu p u ţ i n ă i m a g i n a ţ i e , t e face s ă creîd
că i e i p a r t e , a i d o m a , l a o s e r b a r e n o c t u r n ă
a u n u i î m p ă r a t r o m a n d i n epoca decadentă.
Spectacolul este în adevăr atât d e frumos
şi a t â t d e a n t r e n a n t î n r i s c u l l u i , că f ă r ă
să v r e a u m ă g â n d e s c l a p o v e s t e a a c e l u i e l e ­
f a n t , c a r e . î n t r ' u n circ, îşi a r ă t ă r e c u n o ş ­
tinţa faţă d e u n v â n ă t o r ce îi îngrijise
cândva în junglă o rană, aducându-1 delà
g a l e r i e l a r e z e r v a t şi t o t f ă r ă să v r e a u , n u
ş t i u d e ce, î m i v i n e s ă v ă d î n î n t â m p l a r e a
d e a fi aci, t r o m p a p r o v i d e n ţ i a l ă a e l e f a n ­
tului.
Feeria n u ţ i n e însă m u l t , căci atunci când
de n u ştiu unde, apar două Messerschmituri de n o a p t e c u sirenă, avioanele ruseşti,
a v â n d a e r u l că ş i - a u t e r m i n a t m i s i u n e a , p ă ­
răsesc terenul îndreptându-se spre largul
mării. U n m o m e n t a m putea să n e înşelăm
şi a m p u t e a c r e d e că c u a c e a s t ă r e t r a g e r e ,
t o t u l s'a t e r m i n a t . U n m o m e n t î n s ă n u m a i ,
căci n ' a p l e c a t î n c ă b i n e a v i a ţ i a r u s ă şi o
ploaie d e trasoare t r a s e de p e m a r e , n e cad
în s p a t e p e o l ă r g i m e şi o a d â n c i m e d e c â ţ i ­
va kilometri. D e astă dată, c u m aceste t r a ­
soare s u n t trase de artileria sovietică de pe
m a r e , n u m a i î n c a p e nici o î n d o i a l ă : r u ş i i
v o r să d e b a r c e î n s p a t e l e n o s t r u , p e n t r u a
ne încercui între marea din dreapta, lima­
n u l d i n s t â n g a şi l i n i a r u s ă d i n f a ţ ă . S p e c ­
t a c o l u l î n c e t e a z ă d e a fi n u m a i f r u m o s , p e n ­
t r u a d e v e n i şi a m e n i n ţ ă t o r . C a v a l e r i a n o a s ­
t r ă e s t e î n s ă l a p o s t u r i şi s p r i j i n u l t u n u r i ­
lor n o a s t r e intervine m u l t m a i repede, d e ­
c â t p o a t e s ' a r fi a ş t e p t a t r u ş i i . T o t u ş i , deşi
t r a g e m p e s t e 300 d e l o v i t u r i î n t r ' o o r ă şi
ceva, p e plaja debarcării, ruşii reuşesc, p r o ­
tejaţi n u a t â t de artileria de p e m a r e cât
d e întuneric, să lase, s a u m a i degrabă, să
părăsească, p e mal, câteva elemente din aşa
zisa t r u p ă v o l u n t a r ă , d e elită, Y e n (S. S - u l
sovietic). C u t o a t e a c e s t e a , a c e a s t ă d e b a r ­
c a r e , c a r e î n i n t e n ţ i i l e ei i n i ţ i a l e , e r a p l ă ­
n u i t ă ca o a c ţ i u n e d e s u r p r i z ă d e m a r e a m ­
p l o a r e ş i c a r e u r m a s ă fie p e l â n g ă o a c ­
ţ i u n e d e d i v e r s i u n e şi u n fel de c o n t r a f o r t al
a c ţ i u n i i d i n faţă, p u t e a fi c o n s i d e r a t ă d e j a
ca e ş u a t ă . R i p o s t a n o a s t r ă s p o n t a n ă a n u l a s e
încă delà început surpriza în care se scon­
tase a t â t de m u l t şi redusese toată acţiunea
la p r o p o r ţ i i r i d i c o l e .
Dacă totuşi au m a i rămas pe mal, câţiva
Robinsoni abandonaţi care n'au mai avut
t i m p u l s ă s e r e î m b a r c e c u m a u f ă c u t - o alţii,
v i n a a fost n u m a i a v a s e l o r , c a r e v ă z â n d u - s e
d i r e c t a m e n i n ţ a t e , a u făcut p r e a r e p e d e , c a ­
lea întoarsă. Soarta acestor Robinsoni, era
î n s ă d i n a i n t e p e c e t l u i t ă şi p r i m i i c a r e a u
ş t i u t - o , aşa c u m n e - a u m ă r t u r i s i t - o a d o u a
zi, a u fost c h i a r ei. A d o u a zi a v e a s ă l i s e
s p u l b e r e şi u l t i m a r a z ă d e s p e r a n ţ ă : a t a c u l
d e f r o n t al r u ş i l o r d i n faţă, c a r e , î n c a z d e
r e u ş i t ă ,avea s ă a j u n g ă p â n ă l a ei. A c e s t
a t a c s'a d e s l ă n ţ u i t o d a t ă cu r e v ă r s a t u l z o ­
r i l o r şi a fost î n a d e v ă r u n a t a c al d i s p e r ă r i i .
JiUAo 'nsenJnare nu-1 a ş t e a p t ă
Să-i desprindă chinul de fiinţă,
N u m a i sbuciumul vâltori. îi d e ş t e a p t ă
R ă t ă c i t a stăpânirilor dorinţă.
Şi târziu, când setea de 'nălţime
Crud î. s â n g e r ă păcatul de lumină.
R ă n i l e căderii-1 ard — m u l ţ i m e ,
Lângă m â n t u i r e şi ruină.
IONASW
Cel care, după ce luase doctoratul l a Lipse», numai în vârstă de
81 ani, c u Thomas III Marquis de Saluces, şi care lucrase pe rând
în toate Arhivele enciclopedice din Milano,
Veneria,
Genova,
Parma, Dresda, Lipsea, Mnenchen, Berlin, Nuerenberg, Paris, L o n ­
dra, Leipzig ş i Statele Unite — faima lui din strelnătaite, d e data
asta ajunsă ş i î n ţară — cel care trecea drept u n fenomen, în opi­
nia tuturor oamenilor de ştiinţă d e prin ţările Apusuîui. pe care
l e umblaseră şi le cunoscuseră, un astru — dacă v r e m — nu un
om pentru care orice ştiinţă nu m a i a v e a nici un secret — venit
în ţară, n u m i t profesor universitar, în vârstă de 23 ani, la Facul­
tatea d e litere din Bucureşti şi, începându-şi lecţiile, tratând p e n ­
tru prima oară despre „Concepţia actuală a istoriei şi geneza ei",
avea să l e d e a o strălucire, prin atâta bogăţie de amănunt, pe care
nimeni altul — nu numai l a noi, dar î n întreaga viaţă a culturii
moderne europene — n'o m a i avusese!...
telor lor d e valoare mondială — puterea sa d e evocare, vraja cu­
vântului, cadnnta frazei fără capăt, care mergea m â n i in m a n i cu
calităţile celei m a i uriaşe memorii de pe lume, faţa i se lumina 8
dumnezeire, ochi-i răspândeau scântei şi flacără, te fascinau şi-ai
fi fost gata să înfrunţi şi moartea d e dragul lui!...
Aşa vorbia Nicolae lorga!
Dacă în Par'ameniul ţirii, c a u n adevărat profet, s'a rltfcat
pe de-asupra tuturor şi delà cele m a i înalte culmi, delà înălţimi
unde n u poate ajunge putere d e om, rămânând mereu senin, c o n ­
v i n s că se va întâmpla numai ceeace dâ'asul prevăzuse, indica ori
d e câte ori era cazul, calea de urmat, tuturor timizilor şi neîncre­
zătorilor, aruncând uneori şi fulgere pentru a le lum'na frunţile,
atât d e mereu încrun'ate — la Universitate şi în scrierile sale, care
numai cu titlurile, aşa cum o ştiu mulţi, ar p u t i a umple u n v o ­
l u m cu mii d e pagini, învăţatul aducea şi preocupări de alt ordin....
tjiineşte şi î n s p ă i m â n t a i*e tuatà lUuiea, printr'o cultură care î n ­
trecea u n c e iii^rgiue uiiic<iic&.»ca.,
i*/iiii-**4>tsila iui B t c i i o r . e ,
prut иг.л^л iui i » u « . î « u c iuuiloit, vaci nu Osioiita m e i ouata şi p r o а и і ы iib~uut«iâ.b. і ѵ а гашаь « ; « &au u u i H i c i « i ' e іші t r e c u t u l
Neoiuuiai, ca şi cei <u и ш с ш і ч ш е s a n u i . e ceiceutt d e spiritul
iui. p e c a r e u a - i ш а і putea u u s a i n u e c a t Ьашислии, n u oa.iiciiu!
Ьлсл lsturuei ишѵсііЛае i - a ш с ш і і а і cei шаі ш и і | і ani d e trudă
şi i - a rasat i a i o > e o cmiioai a u c c a r i i , u a i acea şi m i i de v o ­
lume — care vuruesc a e legaturile sale vitale cu istoria lumii, pe
care, singur dintre шѵлуіци ue p e pauiain a putut-o cuprinde î n ­
treaga ш seriei a e saae — l i e ca e r a vorua ue istoria pontică, s a u
cea cuiborala, a e istoria literaturii s a u c e a bisericeasca, de istoria
dreptului s a u cea a аоеігшеіог economice — toate acestea î n s e m ­
nând „pietre de Hotar", cărţi de capaiaiu şi d e sprijin — n u m e l e
lui N i c o s i e l o r g a s e găseşte pretutindeni...
Ы, eruditul, savantul, gemui a curm concepţie istorică şi-o d e ­
finitivase m e a din tuiereie şi o mărturisise iacă d m pruna prele­
gere universitară, dorind s a descopere lunile largi care străbat
toată uesvoltarea о ш ш г і і „peri ir u a ajunge la o coneepyie de uni­
tare absoluta a vieţii omeneşti în orice margine d e spaţiu şi timp",
învăţatul u e l a suie că „istoria trebue să l i e expunerea sistematică,
fără scopuri streine d e dansa, prin care s'a manifestat, indiferent
de loc ş i timp, activitatea omenirii"— a ş a cum ş i - o s p u s e l e — s e
transpunea î n trecut să trăiască cu intensitate epoca p e care vrea
s'o evoace, s ă trăiască cu олшеші pe care vrea a* n i - i iut»^»cze.
De aceea paralel c u studiul istoriei universale, care n u 1-a párasít nici ouata, studiul istoriei Romanilor s e eontunuâ, prin supra­
punere d e destin, cu însăşi viaţa l u i Nicolae lorga. Dacă au rămas
doar câteva ţâri d i n lume, pe care le poţi număra p e degete, pe
care să n u l e fi vizitat şi cunoscut, apoi n a rămas pe.ee de pământ
s a u colţişor din ţara lui p e care s a n u - i ti călcat şi despre care
să n u fi scris u n adevăr, î n nesfârşitul şir d e studii şi articole p u ­
blicate р г ш Seminătorui, Convorb.ri. literare, s.*u Neamui R o m â ­
n e s c şi peste tot, s a u despre care să n u fi rostit o convingere i m presionaniă î n conferinţe l a Universitate, la Vaienii d e Munte, sau
în toate colţurile ţării — nefiind om m a i popular i n ţara noastră
vreodată, c a Nicolae lorga !..
Огаим- uriaş !...
„Реічги l o r g a istoria fund viaţa însăşi, a ş a cum a fost şi cu tot
ce a luat — s p u n e U. proiesor u e u r g e Вілиапи, d e curând, î n
discursul domiuei-sale ue-recepţie la Academia Română — n u se
p u . e a mărgini la enumerarea războaielor şi întâmplărilor z i a u c e ,
mai p u ţ m încă la o inşirare de biografii panegirice. Cultura toată
s e integra în istorie, cu toate manifestăriie ei literare şi artistice,
d u p a c u m poporul întreg, deia Viauică la opincă, delà conducă­
torii s ă i cu spada ori cu siaiui — p a n ă la masele anonime ale a ş e ­
zărilor săteşti, lua parte ia viaţa istorică, fara dat veacului nostru
s ă descopere formula grozavă a războiului total; s e poate spune că
lorga a fost printre acei care au avut viziunea istoriei totale, n u
însă spre a distruge, ci spre a construi..."
JU
II ascultam la Universitate de-atâtea ori! Par'că-l v ă d în amfi­
teatrul „Odobescu" al Facultăţii d e Litere şi Filozofie din B u c u ­
reşti, la o catedră minusculă — el uriaşul — mereu î n picioare,
vorbind neîntrerupt în două ore consecutive d e curs, când rămâneai înmărmurit d e v e r v a - i luciferică, d e farmecul nespus, d e din­
colo de poveste, cu care — mi-aduc aminte — prezenta ouaţi oa­
m e n i i revoluţiei franceze, î n alianţa mediului a timpurilor, s a u pe
titanul cugetării germane Immanuel Kant, proectat pe realităţile
istorice care l - a u determinat...
Sau, în alte daţi, când vorbea despre Napoleon, p e care, fără să
v r e a aproape, îl reconstituie ore d e curs după o r e de curs, cu o for­
midabilă bogăţie d e amănunte, care te îngrozeau şi n u te mai p u ­
t e a u lăsa atent...
N u m a i spun că atunci când avea s ă amintească despre vreun
document din cele cu zecile d e m i i pe care le descifrase, care p e u tru el î n s e m n a desgroparea unui fragment din viaţă, înmormân­
tat î n pulberea trecutului, şi p e care voia să-1 reeonstituiască za
lumina adevărului, pentru cât cuprindea el din viaţa
neamului
t ă u . - — s a u când urma să ni-1 prezinte pe Ştefan cel Mare. sau
p e Dimitrie Cantemir, In eadrul istoriei universal*, i n limita f a p -
In urma acelei sinteze a Istoriei noastre, care culmina cu n a ş ­
terea României Mari, ,>ce răsplată, cu adevărat aumnezeiasca în
acele clipe, pentru acel care a fost d e atâţia ani profetul ei, prin
graiu şi prin scris, prin m u n c ă n e c u r m a t ă şi prin luptă n e î n ­
frântă!"
Mereu în căutarea ineditului!
Şi când Maiorescu spunea, încă la timpul lui, c i „lorga este ca
paiangenul; el trebue să scrie cum acesta trebue să-şi ţeasă pânza;
nu poţi opri pe nici unui deia împlinirea acestei nevoi"— a v e a
aiâta dreptate ! Tot timpul după гліѴам, din nevoia poate orga­
nică a unei reacţiuni a spiritului faţă de materie, a unei priviri d e
sus m a i libere, mai î n acord cu experienţa vieţii, luată î n î n ţ e l e ­
sul e i global, Nicolae lorga luptă pentru „impunerea culturii r o ­
mâneşti în marele concert al civilizaţiei europene".
Prin imensele sale publicaţii de isvoare, stăpân a toate proble­
mele de istoric чіііѵегізііі, este numit proiesor la S or bona, ia
parte la toate cuugreseie internaţionale de istorie, pe oare le ş i
prezidează p e cele m a i multe din ele, atinge o repu.aţie mondială,
care v a trece mult peste veacul acesta de răsboaie în care a trăit,
şi, m a i bine d e 50 d e Universităţi celebre de pe pământ, îl chiamă
să le ţină prelegeri şi-1 proclamă cu mândrie profesor onorific s a u
„doc.or ho.ioris causa
£1, care a v e a psihologia acestui proces uriaş d e devenire Isto­
rică, al vieţii acestei lumi care dărâmă ca să construiască — după
ce făcuse să înţeleagă l u m e a întreagă că eram zona d e neutrali­
zare şi de echilibru, în ciocnirea de interese a marilor impéria­
lisme şi eram un câmp organizat, o Românie întemeiată pe truda
a două mii de ani, cu temelia până î n adâncul vremurilor de î n ­
temeiere a l e popoarelor continentului nostru — după ce dă lumii
întregi atâtea scrieri celebre, tradusa în mai bine de 20 de limbi
streine, dintre care: „Essai de synthèse de l'historié de l'humanité"
în 4 volume — „Breve histoire des Croisades et de leurs fonda­
tions en Terre S a i n t e ' — ,.Histo:re de la v i e bysantine' în 3 vol.—
„Formes bysantines et réalités balcaniques" — ,,Le caractère c o m ­
m u n des Institutions de Sud-Est de .'Europe'' — .Ven.se à l'époque
moderne" — „Geschichte d e s osmanischen Reiches" — î a care N i ­
colae lorga predica n u numai ştiinţă, dar şi dispreţul său s u v e ­
ran pentru revoluţie şi pentru tot ce nu se oprea la limitele u m a ­
nităţii — numele lui străbate continentele şi-1 v o m întâlni î n presa
oricărei ţări, în revistele şi buletinele
tuturor
Academiilor,
la
Curtea oricărui rege şi împărat, pentru a le împlini dorinţa d e a-i
lămuri, de a-i sfătui, de a-i iniţia...
Ce fatalitate va fi dus la tragedia pământească a acestui geniu
care nu va cunoaşte moartea nici odată... va depăşi puterea d e î n ­
ţelegere a eelui m a i înţelegător d'ntre oameni!...
panica
(.aeoROHfc
UNIVERSUL LITERAR
20 Ianuarie
U r m ă r i n d cu p r i v i r e a a b u ­
rii ce se irizau mlădiu din
ceaşca cu cafea, aşezată la
stânga patului, pe noptieră,
Mircea V ă r a r u uitase p e n t r u
moment
durerile
enervante
ce-1 obligau să rămâie în p a t
J o c u l aburilor îi oferea p e n ­
t r u m o m e n t o preocupare.
Cu palmele a m â n d o u ă c u ­
p r i n s e ceaşca şi o ridică încet
spre g u r ă , cu- privirea u r m ă ­
rind viu jocul naiadelor. Res­
piraţia lui t u l b u r ă linia vapo­
rilor, î m p i n g â n d u - i curb din
raza ceştii- Şi imaginea îi amintea de un d a n s ce-1 văzuse
n u de m u l t , u n dans simbolic,
in care naiadele s u r p r i n s e erau u r m ă r i t e de u n căpcăun
şi se r e t r ă g e a u
înfricoşate
s p r e fundul pădurii.
A c u m căpcăunul • e r a el. D e ­
schise g u r a m a r e
deasupra
ceştii şi simţea plăcut cum îl
m â n g â i e în cerul gurii, aburii.
Şi totuşi n u era m u l ţ u m i t .
-. Coborî ceaşca cu p ă r e r e de
r ă u şi o depuse pe farfuri­
oară. Aburii continuau să apară.
Acum însă, cu o m a i mică
intensitate, s c h i ţ â n d
linii
curbe, retezate spontan, fără
continuitatea leneşă d e m a i
'nainte.
Mai erau câteva
ceasuri
p â n ă se reîntoroea Mara.
, C u m de mi-a venit tocmai
a c u m s'o t r i m i t la t e n i s ? "
- „ T r e b u i a să p r e v ă d că s i n ­
g u r mă voi plictisi şi p r e z e n ţ a
Marei mi-a a d u s t o t d e a u n a
destindere. Simt a t â t a a l i n a r e
când aşezată lângă m i n e î m i
citeşte-.. Totuşi, p o a t e e miaä
bine că am lăsat-o să plece".
,,Nevoie de destindere
are
şi ea. Şi aici eu ce-i pot oferi
î n afară de capriciile mele de
sufermd.
A m şi început să
deviu posac şi n u m a i de câte­
va zile stau în pat p e n t r u o
afurisită de rană..."
„Nu pot înţelege însă cum
ш s t a r e a mea d e acum, a m
p r o p u s M a r e i plecarea la t e ­
n i s ? P e lângă toate astea a m
şi ins-stat c h i r r să se ducă. Şi
e a care la 'nceput nici n ' a
v r u t să audă de a?a ceva".
„ A c u m că lucrurile s u n t ap r o a p e consumate, n u am nici
o p ă r e r e de rău- S u n t chiar
m u l ţ u m i t că arai p u t u t dovedi
p a r t e n e r e l o r d e joc a l e Marei
c a r a c t e r u l m e u ; că n u m ' a m
complăcut î n t r ' u n egoism s p e ­
cific suferinzilor".
Vedea sosirea Marei la t e ­
r e n u l de tenis şi u i m i r e a prie­
tenelor sale. '
— Vai Mara, se p o a t e să-ţi
laşi ..ursul"
singur?
„ U r s u l " era el. A ş a îl n u ­
mise u n a din prietenele Marei
p e n t r u preferinţele l u i faţă de
distracţiile singulare.
Refuza
cu î n c ă p ă ţ â n a r e p a r t i c i p a r e a
la diferite reuniuni, din c a r e
n u lipseau preocupările m o n ­
d e n e : muzica d e jazz şi d a n ­
sul.
.
C â n d v a , Miircea î n v ă ţ a s e să
danseze, — d a r niciodată n u - i
p r o c u r a s e vreo plăcere şi m a i
ales, aşa zisele ceaiuri ce le
organizau prietenele Marei Й
s t i n g h e r e a u complect. Şi acea­
sta datorită
în m a r e p a r t e ,
faptului că n u era capabil să
ţină r i t m u l acelor discuţii uşuratece, d e s p r e muzică, l i t e ­
r a t u r ă , pictură, etc., în care
se duceau cu pretenţii de om­
niscienţă, observaţii ciugulite
d e ici de colo — fără nici u n
fel de valabilitate. Şi pe Mir­
cea îl e n e r v a u p â n ă la e x a s ­
p e r a r e discuţiile acestea în
care a r fi v r u t să strălucească
p r i n ideile sale novatoare, d a r
care î n ciuda t u t u r o r sforţări­
lor n u p r i n d e a u teren, p e n trucă — aşa cum susţinea ei
— auditoriul n u a v e a „pregă­
t i r e a " necesară şi nici educa­
ţia discuţiilor „serioase".
Se d i e u ta fără nici o coor­
d o n a r e de idei, atunci când
mu se dansa, sau în scurte
pauze, şi atunci toţi deodată,
fiecare g r ă b i t să-şi
etaleze
cunoştinţele, proaspăt acapa­
r a t e din revistele care v u l g a ­
rizau ideia de teatru, l i t e r a ­
tură, etc., în g e n e r e arta, şi
parcă intenţionat puse l a dis­
poziţia lor.
O d a t ă cu încetarea lui Mir­
cea de a m a i frecventa aceste,
r e u n i u n i „spirituale", rupsese
şi M a r a l e g ă t u r a c u p r i e t e ­
nele ei. Şi Mircea considera
acest fapt ca u n rezultat nor­
mal al însuşirilor Marei c ă t r e
ocupaţiile serioase şi nicide­
cum din spirit de solidaritate
faţă de el.
Căci aşa îi a p ă r u s e lui Mara.
F ă r ă frivolitatea prietenelor
ei, p e care le cunoscuse în
cursul
atâtor
reuniuni.
Şi
m u l t timp M a r a încetase ori­
ce vizită cu aceste prietene.
Primise
tovărăşia
dintr'un
sentiment sufletesc pe care
n u p u t e a să-1 definească. Con­
vieţuirea lor nu era d e soţ şi
soţie ; mai m u l t de camarazi
— legaţi de aceleaşi
preocu­
pări, în j u r u l cărora îşi b r o ­
dau discuţiile din fiecare după
amiază- •
Mircea îşi dădu seama de
s t a r e a sa n e r v o a s ă şi găsi că
tocmai lipsa Marei şi a discu­
ţiilor cu ea, era cauza.
Poziţia p e spate îl obosise.
N'o mai putea suporta. Se
ridică încet î n t r ' u n cot, apoi
în celălalt şi în u r m ă aşezat
în capul oaselor, întâlni solul
cu cafeaua încă neatinsă- De
plictiseală,
duse ceaşca
la
gură, şi după p r i m a înghiţit""^ cafeaua rece i se păru
fadă. înghiţi forţat şi puse
ceaşca la loc. Şi totuşi dorea
o cafea fierbinte, să-i simtă
aroma gâdilându-i p l ă c u t şi
excitant nările.
In primul r â n d se g â n d i să
coboare din p a t să şi-o p r e ­
pare singur. Aşa cum o p r e ­
p a r a deseori p e n t r u Maia şi
p e n t r u el. П cuprind* însă
рЦл
типй « t o r t aeqdecWKt c ţ »
CONVALESCENTA
— Nuvela —
nil şi t e a m a a g r a v ă r i i acesteia._
Cu u n gest moale îşi alungă
iarăşi o muscă de p e faţă şi apoi î n t o r c â n d u - s e puţin, apucă
depe noptieră ceasul.
„ C m i şi u n sfert. E groaz­
nic * cât d e încet trece astăzi
timpul. Şi trece încet tocmai
p e n t r u farotul că n'am o p r e o ­
c u p a r e serioasă; şi n ' a m o p r e ­
ocupare serioasă p e n t r u c ă m ă
gândesc tot t i m p u l la cauza
şederii mele în p a t , care este
rana d e l à picior şi penitru că
toate d u p ă amiezile le petre­
ceam eu Mara. Lipsit de p r e ­
zenţa ei şi ţ i n t u i t de o sufe. r î n ţ ă m a i m u l t iluzorie, con­
stat că mu s u n t altceva decât
o.... at'-eană.
C u t e l e frunţii i s e 'ncreţiră.
„Ah, cât de nestingherite hoi­
năresc gândurile. N u ştiu ce e
cu m i n e .
Nervos, a p u c ă ceasul d e p e
ruc^ t i :ră.
„Cinci şi j u m ă t a t e ! Doamne»
Dumnezeule, ce-o să se î n t â m ­
ple cu m i n e n u ştiu. U n d e - o
fi M a r a ? C u m de-a întârziat
p â n ă ia o r a asta? N'aşi v r e a
să m ă gândesc la nimic rău,
dar noumai să nu i se fi î n t â m plait ceya. Să-şi fi l u x a t c u m ­
va... .piciorul? S a u poate să fi
suferit v r e - u n accidenit? Ah!
iată că la o asemenea e v e n ­
tualitate n u
tm'am
gâi.dit.
Doar d r u m u l la t e r e n u l
de
tenis trece p e s t e linia ferată.
Şi acolo s'au î n t â m p l a t atâvea
accidente a n u l acesta!..."
S e agitase peste m ă s u r ă . Bro­
b o a n e de sudoare îi a p ă r u s e r ă
р э frunte. D ă d u la o p a r t e p apoma şi cu mişcări nes g are,
coborî d i n pait. S e sprijini de
um scaun şi şchiopătând, t r e . u
l i birou. N u mai iputea supor­
ta aftmos.'era. Cu- p a l m a îşi
şterse sudoarea de pe frunte,
şi p r i v i r e a îi a l u n e c ă s e m i ­
circular o p r i n d u - s e fixa p e te­
lefon.
C u febrilitate apucă recepto­
r u l , d.ucându-1 ila u r e c h e şi a ş ­
teptă.
— „AUo, centrala?... Duduie,
d u i u i e d ă - m i t e rog epitaful
„Caritatea".
b a primele articulaţii a l e
vocii se speriase şi el. Nu-şi
mai recunoştea glasul. Căpă­
tase o s t r i d e n ţ ă ştearsă p e care,
n'o cunoscuse niciodată.
— „Alto, spitalul „Carita­
tea"? D u d u i e t e rog, o i r J c r m a ţ i e : n'a fost i n t e n - a t a în
spital o d o a m n ă M a r a V ă ­
raru?"
—
„Nu, nu,
accident"
— ,',Asftă2i".
— „Nu? Iţi m u l ţ u m e s c , d u ­
duie... Cum? cum?... S a n a t o r i u l
Dr. Ioan Raiovici?... Mulţu­
mesc, m u l ţ u m e s c d u d u i e " .
Cu m â n a stângă î n t r e r u p s e
legătura, .păstrând încă recep­
torul la u r e c h e .
— „ A l b , centrala?... Duduie,
fii b u n ă t e rog şi d ă - m i santat o . i j l dr. Radovici.
— „...
— „Te rog, d o m n u l e , fii a t â t
d e b u n şi spuine-imi dacă a fost
i n t e r n a t ă în sanatoriul dvs. o
doamnă Mara Văraru".
)»•**
Receptorul îi căzu din m â n ă .
Şi câteva clipe r ă m a s a imobi­
lizat. Nicio f-bră n u t r ; s ă r i p e
fata lui. Doar ochii a r ă r i i
peste m ă s u r ă priveau ficşi, i a ­
ră înţeles, la. receptorul că_ut
p e birou, şi fără a m a i p u t e a
înregistra b o b o r o s e i L e n l ă ­
m u r i t e ce se f i ă m â n t a u acolo,
căzu e x t e n u a t pe u n scaun.
Uşa se deschise şi î n c ă m a r ă
intră Irina.
— ,Conaşule..." p u t u să arti­
culeze, şi ceeace
u r m a i se
t j p i în gâ . L a ved r e i s t ă p â n I u groa-a o ţ ntui e în b e .
P r i v i r e a nefirească a acestuia
şi c u o a - e i ca .ave ică a o b r a ­
z u l u i o înc<gă,mântaiu p e s t e
m ă s u ă. Şi par'că a t r a s ă de-o
p u U r e m a g e ică, ochii ei ; ă maseră pironiţi î n ac aia a lui
Mircea.
— „Veto! — şi vocei l u s u ­
na l u g u b r u , ca venită din adânc, — Mara, M a r a a a v u t u n
accident... A c u m e i n зрныі.
— „CcnrşUle...!" •— ţ i boce­
tele mai m u l t d>cât plâ sul o
c u o r i n : e ă r e fernee. , Co. aşule,... s'a dus conica. Ce n e ­
norocire, s ă r m a n a d e ea!"
Mircea se ridică în picioare
copleşit. „Va să zică e a d e v ă ­
rat! Servitoarea confirmă. D o a r
venea să-mi a n u n ţ e şi ea n e ­
norocirea.
Ah ! Duminezeule
Dumnezeule, ce ai făcut cu
mine...."
;
:
Invingând/u-şi durerile rănii,
porni şchiopătând c ă t r e u , ă .
Trecu în coridor, şi de-acolo
abia trăigându-şi piciorul b a n ­
dajat, ieşi în s t r a d ă . A e r u l
proaspăt. îl isbi p l ă c u t în obraji. Cu p r i v i r e a n e r ă b d ă t o a ­
re c ă u t a u n sprijin. Simţea că
n u va mai p u t e a suporta. Că
d i n t r ' u n m o m e n t în altul se
va ^prăbuşi. „Dar Mara? Mara,
M a r a vin acum!" C ă u t a să-şi
învingă slăbiciunea, să-şi d o ­
mine durerile rănii. U n pas!
încă unul, încă unul, hai mai
departe, n u t e lăsa"...
Se agăţă d e stâlipul de t e l e ­
graf. B r a ţ e l e i s e încolăciră în
j u r u l l e m n u l u i m â n c a t d e ploi.
Şi ou u n g h i i l e căuta să pă­
t r u n d ă în el, să se agate mai
p u t e r n i c p e n t r u a n u se p r ă ­
buşi. F r u n t e a i se u m p l u d e
sudoare Şi-o lipi d e ftâlp.
Şi d e o d a t ă ochii i s e l u m i ­
n a r ă ciudat. Auzi h u r u i t u l unei
t r ă s u r i . „Voi ajunge, voi ajunge!"
— „Birjar, birjar". Dăduse
d r u m u l la u n r ă c n e t de animal
sfâşiat.
— „Birjar, birjar!..."
„ N u m a i d e - a r veni m a i r e ­
pede. Să pot ajunge l a timp.
S'o mai văd. A h ! Mara, Mara...
S a u p o a t e mi s'a p ă r u t că a m
auzit trăsura?... Nu, nu, t r e ­
buie să fie aproape".
— „Birjar, birjar".
T r ă s u r a opri leneşă lângă
trotuar.
— „Boierule, să vă ajut să
urcaţi?"
— „Da, da, şi mai r e p e d e ,
mai repede l a s a n a t o r i u l dr.
Radovici".
Birjarul, u n t â n ă r spătos şi
b i n e legat, coborî depe capră,
treau b r a ţ u l s t â n g al lui Mir­
cea d u p ă g r u m a z u l său şi cu
b r a ţ u l d r e p t îl apucă de mijloc.
— „Şi te rog să dai d . u m u l
mai r e p e d e la cai. T e voi r ă s ­
plăti bine.
— „ N u m a i să n u v ă facă r ă u
hurducăeiile t r ă s u r i i " .
— „Nu, nu. t r e b u i e să ajun­
gem m a i r e p e d e . S'o văd, să
apuc să-i vo-besc... s'o a u d " .
T r ă s u r a p o r n i vijelios pe
s t r a d a neasfaltată şi plină de
gropi, l e g ă n â n d u - s e p e arcuri.
Mircea n u m a i simţea d u r e ­
rile rănii. Isbit de laturile t r ă ­
surii fără să simtă lovituri.e ce
le căpăta, calcula d r u m u l p â ­
nă la s a n a t o r i u .
„Clubul! A c u m v i n e liceul
de b ă e . i . Pe u r m ă prefecturabăile c o m u n a l e , drogheria lui
Ispir...."
Câţiva trecători
m i r a ţ i îl
salutară, dar el aproape n u - i
observă. Nici n ' a r fi ştiut să
s p u n ă cine erau. Şi în m o ­
m e n t u l acela n u - l interesa.
„Cum de n u m ' a m
gândit
m a i d e v r e m e că s'ar fi p u . u t
î n t â m p l a un accident M a r e i ?
D e - a c u m aşi fi fost acolo...
A r u n c ă o p r i v i r e iscoditoare
pe s t r a d ă .
„Am trecut de drogheria lui
Ispir. Mai a v e m puţin. Imediat
după colţ la stânga. Cum aşi .
fi p u t u t eu oare ajungă aici pe
jos? Cu t r ă s u r a şi a m făcut o '
veşnicie. Dar cred că m'aşi fi
prăbuşit
imediat ce m'aşi fi"
d e p a n a t de siâipul aceia.
— „Boierule, am ajuns..."
Birjarul s ă r i depe capră şi
îi ajută să coboare.
Deschise portiţa sanatoriului
şi a p u c a r ă pe o aleie cu p r u n diş, p e ale cărei l a . u r i se ali­
niau
simetric pomi
tineri,
p r o a s p ă t spoiţi c u vai-. U n
câine cenuş.u le ieşi
înainte
g u d u r â n d u - s e şi
tăvălindu-se
p e p r u n d i ş u l aleii.
Mircea, cu m â n a d r e a p t ă li­
beră apăsă
lung p e b u t o n u l
soneriei delà i n t r a r e .
— „Boierule, eu v ă mai a ş ­
t e p t ? " se interesă b i r j a r u l .
— „Da,
da, aşteaptă... aş­
teaptă. Să v e d e m " .
Uşa s a n a t o r u i u i s e deschise
şi în p r a g a p ă r u o m u l de ser­
viciu.
— „Doriţi să vă i n t e r n a ţ i în
sanatoriu ?
— „Nu, v r e a u s'o v ă d pe s o ­
ţia m e a .
— ,,Cum se n u m e ş t e doam­
n a ? " îl iscodi p o r t a r u l .
— „Mara V ă r a r u .
— „ M a r a V ă r a r u ? Nu e n i ­
meni cu acest n u m e la noi în
sanatoriu. P o a t e la spital". Şi
omul intenţiona să se întoarcă.
— „Dar astăzi a fost inter­
nată, s t ă r u i Mircea. A m i n t r e . bat la telefon şi m i s'a r ă s p u n s
că aici esteÓ m u l privi m i r a t la Mircea.
Şi deabia a c u m observă câ era
. î m b r ă c a t în pijama.
— ,,Mă duc să a d u c b ă i a t u l
delà telefon. Să vă l ă m u r i ţ i
cu el.
— „Iau leafă de p o m a n ă şi
ăştia, se amestecă birjarul după
ce omul dispăru. Să nu ştie ei
pe cine au î n sanatoriu. E u să
fiu aici. Aşi cunoaşte şi dinţii
d.*n guira bolnavilor...
Mircea nu asculta la p e r o r a ­
ţia b i r j a r u l u i . Se gândea la
Mara. Mai bine l-ar fi r u g a t
pe omul acela să-1 ducă î n sa­
loane s'o caute î m p r e u n ă . Aşa
el îşi pierde t i m p u l aici şi ea
suferă. Se propti cu u m ă r u l
stâng de zid, ţ i n â n d piciorul
boûnav susoendant. O făcuse
instinctiv, căci d u r e r e a n'o mai
simţea.
Uşa sanatoriului se deschise
din nou lăsând să treacă u n
băiat cu u n h a l a t gris pe el.
— „ D u m n e a v o a s t r ă mă cău­
taţi ?" i se adresă lui Mircea— ,,Te-am î n t r e b a t la telefon
dacă soţia mea M a r a V ă r a r u
este i n t e r n a t ă aici. Mi-ai r ă s ­
p u n s că da. Şi acum am venit
s'o văd. O m u l de serviciu n u
ştie nimic. U n d e e ?
Băiatul pleacă capul î n jos
sfios, şi cu mâinile f r ă m â n t a
cordonul h a l a t u l u i .
— „Domnule, vă rog să mă
iertaţi, a fost o mică neînţele­
gere".
Mircea a ş t e p t a cu o expresie
de n e d u m e r i r e .
„Oamenii aceştia îşi b a t joc
de m i n e " . Şi apoi către băiat
ne m a i p u t â n d u - ş i s t ă p â n i fră­
mântarea :
— ,,Dar vorbeşte odată, pen­
t r u n u m e l e lui D u m n e z e u , ce
s'a î n t â m p l a t ? U n d e - i soţia
mea ?
— „Domnule, soţia d-voastră
nu este aici, şi nici n'a fost adusă aici- N ' a m auzit nimic de
dânsa. In m o m e n t u l când m'aţi
î n t r e b a t la telefon dacă este
internată aici, domnul doctor
P e t r e a n u m ' a î n t r e b a t dacă
domnul doctor Radovici e sus.
I-am r ă s p u n s da. P e u r m ă
m i - a m d a t seama de greşeala
ce-am făcut-o. Răspunsessm în
vorbitorul telefonului. A m v r u t
să r e p a r greşeala, dar n u mi-a
de A D I N A STOLNICU
m a i r ă s p u n s nimeni. A m î n t r e ­
r u p t legătura şi a m cerut la
centrală să-mi dea n u m ă r u l cu
care vorbisem înainte. Mi s'a
s p u s că niu r ă s p u n d e ţ i , fiindcă
probabil n'aţi p u s la loc r e c e p ­
t o r u l în furcă.
— „Şi a t u n c i soţia m e a !"
— „Nu, domnule, n u - i inter­
n a t ă aici".
Ochii îi s t r ă l u c e a u d e b u c u ­
rie. Şi totuşi n u era l ă m u r i t .
„Unde e Mark ? Să se fi întora
în lipsa mea acasă ?"
— ,,Să m e r g e m !"
B i r j a r u l îl cuprinse iarăşi de
mijloc şi a p u c a r ă din nou p e
aileia cu prundiş. Câinele care
biruit d e căiidură d o r m i t a cu
botul p e labe, se ridică la ple­
carea celor doi şi cu acelaşi
n e a s t â m p ă r se g u d u r ă în j u r u l
lor.
P o r t i ţ a sanatoriului s e d e s ­
chise c'un scârţâit p r e l u n g lă<s â n d să treacă o siluetă de fe­
meie î n rochie albă.
Mircea ridică ochii din p ă ­
m â n t unde-şi u r m ă r e a mişcă­
rile piciorului bolnav, şi inima
şi t â m p l e l e î n c e p u r ă să-i svâcnească puternic.
— „ M a r a ! M a r a !.-."
Şi cu u n efort d u r e r o s făcu
câţiva paşi s p r e ea.
— „Mircea, Mircea, ce s'a'nt â m p l a t ? Ce-i cu tine aici ?
Ţi-a fost r ă u ?"
Insfârşit e r a acum lângă ea.
Ii c ă u t a mâinile, obrazul, p ă ­
rul, î n t r e a g a ei fiinţă.
— „Nu, Mara, nimic. I ţ i voi
s p u n e m a i târziu. Acum s u n t
prea tulburat... D a r t u cum
de-ai ajuna a i c i ?
M a r a îi p e t r e c u b r a ţ u l d r e p t
d e după mijloc tuşurându-i m a i
mult mersul.
— „Mă dusesem să c u m p ă r
ceva când pe g e a m u l cofetl"riei t e - a m văzut u r c â n d u - t e în
t r ă s u r ă . A m a l e r g a t strigând
d u p ă t i n e ; nu m ' a i auzit. T r ă ­
s u r a pornise. A m i n t r a t repede
î n casă şi am găsit-o p e Irina
bocind. C â n d m ' a v ă z u t a hol
b a t la m i n e nişte ochi d e - m
e r a mai m a r e frica. De-abia am
p u t u t s'o potolesc şi s ă - m i po­
vestească cum te-a găsit pç
t i n e la birou şi i-ai s p u s că ei>
sunit la sanatoriu. Nu'nţeleg e a m nimic. A m zărit recepto­
r u l pe birou şi a m î n t r e b a t la
centrală cu cine ai vorbit. M:
s'a spus d e sama/toiul d r . Rado­
vici. A m ieşit în stradă, m ' a m
u r c a t în prima t r ă s u r ă şi a m
v e n i t d u p ă tine".
Ajunşi la birjă, Mircea ridi­
că m â n a după u m ă r u l Marei şi
ajutat n u m a i d e vizitiu urcă
î n ă u n t r u . La stânga s e aşeză
Mara. Ii întinse uşor piciorul
r ă n i t p e scăunelul din faţă şi-1
făcu a t e n t p e b i r j a r să lase
caii m a i uşor.
Mâinile lui Mircea apucară
mâinile Marei şi privirile tor
se încrucişară.
— ,,Mara — şi de data aceasta vocea e r a a lui — a fost
groaznic ! J u r ă - m i că niciodată
n ' a i să m a i m ă laşi singur".
— „ I ţ i j u r Mircea, n i c i ­
odată i"
HANS FALLADA
marele
rzmancier
german
de
cincu>la',ie monaia.ă,
auto,u\
atător
cârti
de-o
sguauuoare
umanitate,
a apărut — m Jine
— şi la noi, g,aţie
lăudabilei
wifiatiue
a „i u bi.iccmiu..-ui":
„Şi acum... î n c o t r o ? ', e o c - r t e
pe care n'o poţi lăsa din mană,
din cijpa în care ai purces
la
lectura
ei — eroii ei ţi se aщеага
şi devin
fraţi buni ai
cetitorului.
Pi eienlată
in con­
diţii
grafice
optime,
lucrarea
aceasta
de bună seamă c ă s e
•va impune
printre
cele
mai
remarcabile
succese
de pub ic
şi de stimă a.e anului
hierar
2944. f a t ă de ce o
recoman­
dăm,
celor dornici
de
ţrumes.
J
C.
i
A D R I A N : PINOCCHIO IN
Î M P Ă R Ă Ţ I A JUCĂRIILOR
In editura Gorjan a apărut de
eurâud carUa d s mai sus, care
este o minunată poves ire pen­
tru c o p i ; InsDţ.tă de n u m e . oase
dasirie foarte sugest.ve, şi scri­
să într'un stil simplu dar a ra­
gă tor, cartea aceasta va constitui
cu siguranţă, o desfătare penLru
cei mici.
C Â R T I SI R E V I S T E
TORENTE
este un roman
pe
care
îl recomandăm
călduros
tuturor cititorilor dornici de li­
teratură
bună.
COMENTARIILE U N U I OM DE
LITERE
„GOLFUL FRANCEZULUI"
se întitulează volumul de esseurl
şi comentarii critice Рг care c o ­
laboratorul nostru Mihail Chlrnoagă îl va face să apară în
scurtă v r e m e l a editura ,,Publi-
D. S M E U : AM V Ă Z U T
RĂZBOIUL
Reporter de particulară distinc­
ţie, abil niânuitor
al unui stil
din cele mai aies» d. D. S m e u
şi-a strâns In copertele unui ele­
gant volum — apărut recent de
sub teascurile editurii „Univer­
sul" — impresiile culese în cel
doi ani de război pe frontul din
răsărit.
TORENTE
A apărut în editura Ex Libris
romanul TORENTE,
de
Marie.
Ane Desmarest,
în
traducerea
domnu.ui Мггол-ßadu Paraschivsecu.
In jurul unei acţiuni care se
desfăşoară
cinematografic,
asis­
tăm la una dintre acele
drame
sufleteşti
pe care le poate
deslănţui numai
dragostea.
Scrisă
într'un stil simplu şi apropiat de
genul .confesiunii,
cartea de mai
sus are toate calităţile unui ro­
man de fine notaţii
psihologice.
torul n u lasă impresia efortului
do-a face literatura cu orice chip.
Cartea aceasta p o i t e fi odată ca
exemplu tuturor acelora cari vor
sä vorbească
interesant despre
război.
Daphne du Maurier, autoarea
romanului
„Rbtsaji-A",
ne-a
Ojer.t o nouă Lucrare de
mare
ѵаюаге.
„Uovjul Francezului"
este roтаищ unui mare pioces suf Le­
tone, de o rara stiistiuuuue şi de
un viguros arawuuwm.
Eroi.no, romanului,
Lady
St.
Coiumo, este o jenute
ixceiartcă,
a curei ui,a,u rea^nşie s o deagiu,te pe ea u^uşt,.
i » /Kjay.ui чі, m
„LrUíjUi
іггаискгиіш",
iţi
yiM,vţ e
adevărata
dragoste,
ornat cu c a ­
re ar puiea )i irur auevar
feril
c u m : „r r a j t t t i u i . ". L,uay
St.
Co­
iumo nu poafce urma nusa aceas­
tă noua cale a destmuiUi,
deoa­
rece cet dot copu ai et o j.intaesc
pe acetaji drum,
pe ace^ş
)Ugaş
ai VM^U « е . т р ш н ч ; .
n'mlc d i n frumuseţea şi senină ta tea care a caracterizat volumul
său de debut. Dar sugestiv inti­
tulatul volum „Stinsa oglindire"
merită^o mult mai a'entă slud ere
oare depăşeşte cadrul restrâns a)
unei simple note literare.
Promitem, a ş a dar, s ă revenim
într'o apropiată cron'că. m u l ţ u •
m i n d u - n e acum să însemnăm aici
apariţia volumului, cu satisfacţia
cu care întâmpinăm întotdeauna
revenirea
puţinilor
adevăraţi
poeţi In arena noastră literari.
GABRIEL TEODORESCU ŞI
BORIS PETRO VICI: O C U P A
CU VENIN
La Brăila a apărut de curând
o elegan'ă plachetă d e epigrame
— O cupă cu venin — datorită
unui cuplu de t'neri mânuitori de
sp'rit ai catrenului.
Gen dtficil, prin realizarea cât
mai perfectă a pointei, epigrama
pretinde, pe lângă doza de— v e ­
Cartea,
apărută
în
Editura
„VAl'tiA",
in ataşe
condif.uni
tehiûce, e destinată
unui
mare
succes.
Ne
obicinuisem c u genul reportajului-tip, chiar atunci când
era vorba de prezentarea unor
fragmente de viaţă petrecute în
vălmăşagul primei l i n i i ; oridecâx'ori apărea câte o поид carte
de război, simţeam nevoia să
poposim îndelung alături de fo­
tografiile care întregeau cu nece­
sitate textul. Cartea d-lui Smeu,
întitulată aşa de discret A m vă_
zut războiul, rupe cu această de
dată recentă tradiţie, punând ac­
centul mai m u l t pe o succesiune
de stări sufleteşti decât pe una
d i imagini incrustate pe reali­
tăţi apropiate. Este un lucru mai
greu decât poate apărea -a în­
tâia impresie şi care ridică v a .
loarea lucrării sale cu atât mai
mult cu cât din nicio pagină a u ­
GEORGE DORUL DUMITRES­
CU : ORAŞUL D I N A M I N ­
TIRE.
Va apare în curînd, în editura
„Naţ.onaia Gh. Mecu", Oraşul
din amintire, v o l u m ce va c u ­
prinde calde evocări despre o raşul care a fost Chişinăul până
la 1941.
«STINSA OGLINDIRE"
s e numeşte noul volum de v e r ­
suri al d-lui Aurel Chirescu poe­
tul răsplătit acum câţiva ani ou
premiul poeţilor tineri pentru
cartea de adevărată poezie, care
a fost „Finister".
De astădată versul d - l u i Aurel
Chirescu se prezmta m a . t m a t u ­
rizat, poezia sa nepierzând insă
nin (de care s e servesc autorii de
mai sus), şi eleganţa sprintenă
şi degajată a mânuitorului sigur
de floretă. Şi d-nii Gabriel Xeodorescu şi Boris Petrovici s e do­
vedesc a fi nişte încercaţi cam­
pioni pentru cari epigrama a
epuizat secretele.
DORU A T A N A S E S C U ŞI TITI
DUMITRAŞCU; BLOCK-NOTES
Block-Notes-ul d-lor Atanase-
scu şi Dumitraşcu adună aproape
o sută epigrame — în marea lor
majoritate reuşite — dedicate
scriitorilor, actorilor etc., tot atâtea vioaie înţepături care sfâr­
şesc prin a descreţi şi cele mai
posomorite frunţi.
„Perspectiva" in literatura de senzaţie
(Urmare d m pag. 1-*)
fără nici-un fel de raport logic cu
realitatea. La fel şi in materie de
aventuri poliţiste, deşi o explica­
ţie plausibilă
există
totuşiLa
noi nu avem o preocupare' faţă de
problemele
coloniale, fiindcă
fac-torii
geografici
şi sociali
nu
ne-au favorizat
să dominăm
ast­
fel de teritorii şi neamuri.
Dacă
avem oarecari noţiuni în această
chestiune, ele se datoresc
contac­
tului cu civilizaţiile
străine,
de­
ţinătoare a politicei coloniale.
In
materie
de aventuri,
poliţiste
stăm în acelaş raport. Noi n'am
fost
niciodată sguduiţi de mari
scandaluri financiare, vatmale, sau
criminale, ca în Anglia, Franţa şi
America. Cadrul nostru de mani­
festare, perspectiva
noaisira, s'a
rezumat la realităţile existente şi
la putinţele proprii de
realizare.
Acest aport în plus de
perspec­
tivă al popoarelor cu concepţii de
viaţă colonială şi implicit,
cu o
literatură care o are drept
obiect,
nu presupune
iniţial şi un aport
de imtetisitaite în uailoairea de fond
a operii de artă. Nu vastitatea do­
meniului explorat determină
reu­
şita unui produs artistic, ci felul
cum au fost sublimate
elementele
eterogene c a r i compun acel do­
meniu.
In genere, literatura
aceasta a
popoarelor
stăpânitoare
de do­
menii 'folonialle şi cu o vastă ex­
perienţă în aventuri de tot felul,
este mai accesibilă, dar ea face
apel mai mult la 'sirotitiriîe noas­
tre şi mai puţin la idei şi jude­
căţi n w r a î e şt estetice- 'Ea se în­
tinde pe un număr nesfârşit
de
pagini, inventând
$i
complectând
acţiuni, cu titlul de pretext,
dar
nu se concentrează
asupra
lucru­
rilor esenţiale. Ai chim impresia
fő aceşti autori,
cari se bucura
i e » notorie celebritate, fua de
conflicte şi preferă deslegarea lor
cea -ma-i гиіщ- simplă şi care le
cere cel mai mic efort de con­
ştiinţă creatoare.
Literatura
co­
lonială şi de aventură e uşoară şi
searbădă, lipsită
de
profunzimi
şi
semnificaţii.
Luaţi miile de pmgini ale scrii­
toarei P e a r l S. Buck, ori ale lui
S. W. Maugham- In „Casa de
Lut", scriitO'űireia se opreşte
la
cele mai neînsemnate
şi absurde
иѣогі chiar obscene, scene — cum
e cazul naşterilor nesfârşite
din
casa lui Wang-Lung,
descrise cu
un lux de nimicuri,
— fără să
p ă t r u n d ă în esenţa lucrurilor,
mulţumvndu-se
cu simple
expu­
neri şi lăsând cetitorului
putinţa
de a crede ce vrea. Această
vastă
şi renumită
lucrare pierde
mult
din importanţă,
când o comparăm
cu o altă traducere din
literatu­
ra unui popor mult mai mic şi
care n'a stăpânit
niciodată
alte
domenii
decât
nesfârşitele
sale
lacuri şi puţuri de ghiaţă.
E vorba de ,,SUya" a lui F. E.
Sillanpää, un scriitor
finlandez,
în care găsim înfăţişat
sbuciumul
unei existenţe
dintre cele mai
încercate de soartă şi lupta nesovăitoare dusă împotriva ispitei şi
păcatului,
cu toată
împotrivirea
răutăcioasă a unui mediu
viciat
şi
decadent.
De-acela
t r e b u e să reţinem,
pentru a evita orice confuzie
pă­
gubitoare,
conaluzia că valoa\rea
unei opeire de artă nu se măsoa­
ră după elementul
de
perspecti­
vă la care se referă şi care i-a stat
poate, la bază. O astfel de operă
e posibil să capteze mai multe adeziuni,
deoarece
înfăţişează
preocupări
dintre celle mai vaste
şi se referă la mari masse uma.'
шь dor вайпсівгМь f i м т ь л | щ ф »
гг nu atârnă, cu nimic, de imensitaûea câmpului
de
experienţă,
din care a generat. Ea se poate
desfăşura pe planuri
întinse
şi
complicate,
impresionând
setea
de noutate a simţurilor
omeneşti
şi crsind
sufletului
orizonturi
largi de explorat. Dacă la aceasta
mai adăugăm
şi apanajul
unei
tehnici mai evoluate şi mai boga­
tă vn elemente de reprezentare,
e
cu atât mai justificată
impresia
de cursivitate
în care se desfă­
şoară 'lectura unor astfel de ope­
re- Ele nu te inuită decât r a r e o r i
şi incidental
să le savurezi,
nu
numai în latura aspectuoasă, ci şi
în valorile lor de interior, de fond.
Plimbămdu-te
într'o
asemenea
lectură, te simţi ca într'o
barcă,
rătăcind pe nesfârşitul
valurilor,
în ritm regullait, fără nici-un
pic
de emoţie a primejdiei.
O astfel
de operă îfi dă totul şi nu-ţi dă
nimic. Ea joacă rolul unei aerisiri
intelectuale
şi când intertbrul e în
perfectă ordine închizi
robinetul,
fără nki-un fel de urmare.
Cu toa^e acestea, asemenea
lu­
crări se bucură în societatea
noastră intelectuală
de o largă cir­
culaţie. In schimb, încercările aü*
tohtone,
cu acelea?! preocupăiri,
suOTit privite cu rezervă şi aver­
siune. O deosebire între t r a d u c e ­
rile cu l i t e r a t u r ă colonială şi de
aventuri
şi între cea
autohtonă
există. Dar ea e doar de aspect.
Cea strrămâ se referă la o pers­
pectivă şi un câmp de
explorare
mai vast şi are o tradiţie mai bo­
gată, în ea oglmdindu-se
un spi­
rit cosimoîopi* şi, într'o largă mă­
sură,
nesezisabil
la
chemările
lăuntrice. Pe aceştia îi impresio­
nează dimensiorwilismuî. nu afunsimea lucrurilor si valoarea
lor
Scriitorii noştri nu fac o operă,
de pur imvtaţionism.
Ei încearcă
să adapteze o formulă
luată deaiurea la un material
de
expe­
rienţă propriu. Fireşte
că dacă
s'ar rezuma la o simplă
pastişare, ar fi reuşit mai repede
să-şi
impună operile în faţa
publicului,
fiindcă n'ar fi făcut altceva decît
să se încadreze wnui curent, care
s'a impus. Ei au vrut însă ca pe
altoiul de import să facă să creas­
că şi să se desvolte o
concepţie
origirm.ă, o literatură
de
fapte
senzaţionale,
legate de
realităţile
arutohbone. Şi credem că bine au
făcut, chiar dacă această
literatu­
ră are o valoare relativ mai re­
dusă.
Mulţi vor zice că facem
elogiul
literaturii
de senzaţie.
Natura
artei nu exclude faptul de sen­
zaţie din cadrele ei. Ţotm.1 atârnă
de chipul cum normele
estetice
sunt respectateNu ceeace cu­
prinde, ca m a t é r i á i d e idei şi afecţiuni, rămâne dmtr'o operă de
artă, ci valorile simbolice
ce se
proectează
în coustii-nta
noastră,
pe calea
receptivităţii.
Restul
dispare ca fumul de tămâie. Li­
teratura
de senzaţie
şi auemturi
este şi ea necesară şi poate sta
alături de celelalte forme de ma­
nifestare
artistică. Depinde de noi,
cei cari й savurăm, ca să scoatem
din lectura ei ceea ce e esenţial
şi demn.
Ea însă,mai mult ca aite feluri
de literatură,
depinde, în mare
parte, de elementul
de
perspecti­
vă, de câmpul de experienţă,
adâncmdu-şi
mai puternic
decât
celelalte, rădăcinile în
realităţile
vaste şi (xmiplicate ale existenţei
umane.
•6
UNIVERSUL
LITERAR
z======z=^====zz=====r--
•
.
i_
de
JPenţru аг^осщі.свіог 21 de ani ca căpitanu­
lui Solomon, p ă c ă l e a l a c e i fusese trasă de
h a i d u c i lui Debilă, n u putea fi lesne trecută.
Ini ăţişându s e vel logofătului Costache
Sa. mure aş, spre a-şi d a s e a m a de lucrul f ă c u t
cu anevoie pu lu s a ş i ţină greuia'.ea nasului,
d e obicelu s û m e s , care de data asta trăgea
toi în jos, căutând spre bo'.uiile cizmelor.
Samurcaş, o m cu judecată şi înjelegsre, îl
m â n g â i e p o r n e ş t e , povăţuindul să-şi v a d ă
d e trebui le lui, aşiepiând venirea primăverii,
care a v e a s ă i aducă m a i mult noroc.
Solomon, uşurat p e jumătate, se duse l a lo­
cul u n d a ş i a v e a adăpostită po'.era, slobozind
parte d n oameni p e l a vetrele lor, poruncind
celorlalţi ce a v e a u s ă facă p e timpul ernii
care s e apropia... R ă s i â n e a u s ă aştepte pri­
măvara, spre a începe din nou lucrul, cu care
să-şi spele obrazul faţă de stăpânire.
In acest t m p începuse s ă bâniue b o a l a cium'i, omorind p e capete oamenii, care nui av e a u de unde şti nici cum s ă se tămăduiască,
nici cum s ă s e apere.de e a . Pe uliţele Craiovii
s e prssărau c um aţii chircii si îngheţaţi de
f/g, ca şi prin casele unde erau părăsiţi de
neamurile înspăimântate, şi fără puterea de
a i mai lecui. Molima s© întinsese p â n ă în
Bucureşti, unde prăpădul era chiar m a i aspra,
şi peste Dunăre, prin cetăţile şi ş a l e l e tur­
ceşti.
Oraşul părea pusi'u, iar cioclii şi craii târ­
gului, bucuroşi d e a ş a întâmplare, s e preumblau beţ", jefuind şi batjocorind casele oame­
nilor. Cârmuirea s e p ă r e a fără vreun fel de
putere, cugeiând nuţriai l a felul în care şi-ar
putea s c ă p a lor cape'.ele. Pe la curţile boiereşti,
în dosul porţilor zăvorite straşnic, ardeau
focriri de băl gar jilav, în fumul cărora nădăjduiau s ă s l ă b e a s c ă puterea molimii..,. Sluji­
torii, ameţiţi de bău'uîă, m e s t e c a u în jar, spo­
rind fumul acru şi iute, schimbând glume
proaste şi râzând bicisn'c.
Baierii şi negustorii îşi încărcaseră calaba­
lâcul mai d e preţ în care, şi o răzniseră, care
spre conacul moşiilor, care pr'n sate şi păduri,
spre a s c ă p a de urgie. Curând, prin pădurile
Bucovăţuiui, ale Podariului şi Cernelelor, s e
r'diicaiă bordée croite prost, în care o r ă ş e n i
Craîovei mucezeau, aşteptând mila lui Dum­
nezeu; care s ă stingă ciuma...
Noaptea, când ptra'iul se îngroşa m a i mult,
paste urşii desgărdinaţi ai podurilor, s e au­
zeau tropotele d e cai ai caraulelor, care cer­
cetau, chipurile, c a tâlharii s ă nu şi facă de
cap, ţipatele de cucuvae din clopotniţele biseri­
cilor, şi de prin curţile părăsite, , urletele de
câini rămas" fără stăpân". Tristeţea s e l ă s a s e
peste târgurile şi satele olteneşti, bântuite,
de-avalma, de duhul înven'nat a l molinui.
Prin biserici şi m â n ă s t r i s e f ă c e a u slujbe
de izbăvire, iar prapurii sfinţiţi s e aplecau în
ţărână, a smerenje. Din pâlcul puţin al creşti­
nilor care urmau proces'unile, s e întâmpla s ă
s e s e m e n e vreun ciumat, prid'dit d e b o a l ă .
Atunci o rupeau cu totii de-a fuga, l ă s â n d pe
nenorocit s ă s e svârcolească, singur şi pără­
sit, în ch'nuriie boalei.
Mânia c e r e a s c ă d ă d e a astfel s e m n e , pentru
a căror îmbunare, nu s e puiea găsi o minte
pricepută...
Prin luna Ianuar'e, tăindu s e aproape c u to­
tul gerull, înmoinaiea vremii sporise puterea
boalei. S e părea c ă venise ceasul prăpădulu .
Oamenii, trezinduse d m i n e a ţ a , d ă d e a u mul­
ţumită lui Dumnezeu că ou m a i apucat încă
o zi din vie aţă, şi s e numărau c a s ă v a d ă
câţi a u m a i r ă m a s în p'cioare. îşi afumau a>
dăposturile cu răşină d e brad, şi sorbeau zea­
m ă de pelin fiert, în а cărei putere de lecuire,
credeau.
Şi, mai ales, blestemau domnia d e p a g u b ă
а lui Ion V o d ă Caragea, în timpul căre;a trăi­
seră numai cu necazuri şi năduf.
In acest timp, Solomon s e g ă s e a l a conacul
lui din Pleşolu, ferindu*se de ciumă cu rachiu
d e drojd'e» din oare a v e a a c o a v e parcă anume. Când îl a p u c a m o l e ş e a l a şl urâtul, îşi
î n c ă l e c a roibul, şi o pornea fie în s u s spre
Chinga Milovanului p â n ă ' n p i r o a g l e Berii, fie
către Jii, spre Crălşani, dând chiote şi împuşcând sălbăliciun le, care s e prăs'seră fără socoteală şi foiau prin păduri. D a c ă n'ar fi fost
p a c o s t e a clumii şi satele n'ar fi fost sparte şi
răzleţite, s'ar fi îndestulat cu petrecerile nun­
ţilor şi botezurilor, unde era n a ş nelipsit
Din Craiova, arar îi v e n e a câte un paieras
d e oîac, aducându i veşti puţine şl proaste. In
dealul Sfântului Dum tru, c a s e l e Băniei rămă­
seseră aproape goale, calemgiii şi diecii resflrâmduse care şi încotro, de t e a m a ciuimii,
asífsl că poteraşii rămaşi s ă p ă z e a s c ă taftul,
d a c ă n'ar fi avut l a î n d e m â n ă băutură des'.ulă,
ar fi murit de urât. In afară de grija putină а
cailor, s e adunau roată pe l â n g ă vatra cu tă­
ciuni aprinşi şi p o v e s t e a u petrecanii din timpul
luptelor cu Turcii, şi hărţuielile lor cu haiducii,
dogorind pe l â n g ă foc ulcioarele c u rachiu şi
d a u n e l e cu b o a b e d e porumb fiert.
Târziu, prididiţi d e o b o s e a l ă şi băutură, adormecru lungiţi p e jos, sforăind în fel şi chipur-', cu gurile duhnind şi c ă s c a t e c a nişte
gârliciuri d e pivniţă...
1
1
Peşte p a c o s t e a tiumii. Dumnezeu rânduise
pământului oltenesc o n o u ă pacoste tot pe
de vântul molâu
care
bătea dinspre Jii... Lo­
cuitorii Craîovei îşi înşi­
rau carele cu c a l a b a l â c
pe drumurile desfundate,
eşind de prin găurile bor­
da elor, unde s e aciuiase­
ră d e fiica molimii, îna­
p o i n d u s e la casele lor.
Înviorarea s e lipise d e
suflete, făcânidui pe toţi
s ă uile nenorocirile tiă te.
Craiova îşi d r e g e a cusăturile, rupte de toate
V jeliile care o bântuiзе, prinzând din nou chip
d e târg vioi şi înstărit. Pe uliţe s e pref rau ia­
răşi calemgii şi diecl, negustori şi ţărani, cer­
năuţi, capanllâi şi neferi, boiernaşi, călugări
şi ţigani. Obloanele prăvăliilor îşi c â s c a u
ochii sub prlvigherea negustorilor îmbrăcaţi
în an tires şi işlice slinoase, numărând printre
degete matăn i de lemn s a u chihllbar, a d u s e
delà haglalâc.
aiât d e grea. Oamenii eateior razieţ'ndu-se şi
n e m a i a v â n d cine face podvezile cu hrana Ţui­
cilor din cetatea Ostrovului, aceştia s'au ridi­
cat, şi trecând Dunărea c u c a cele, a u tăbărit
peste Mehedinţi şi Gorj-u, cuprmzându-le, spre
a ş i putea lua singuri zaherelele de trebuinţă.
Nemulţumiţi de a ş . fi aşezat zapeil şi isprav­
nici d e credinţă, care ş ă s i l e a s c ă lucrul, a u
început d u p ă prostul lor obiceu, s ă prade şi
s ă d e a foc satelor, ajungând în acest chip
p â n ă la Strehaia» unde a u prădat vrăjmăşeşie
sfânta mănăstire a târgului.
înspăimântaţi, c e i c e înfruntaseră primejdia
clumii, rămânând ia c a s e l e lor, şi-au adunat
în grabă calabalâcurile şi a u fugit, băjenindu-se peste a p a Oltului, cu atât m a i mult, cu
cât însăşi căunăcăn'a sfătuia oamenii s ă se
mântuiască, d â n d dosul.
Mare jale s'a întins atunci peste biata ome­
nire, nevoită s ă apuce în pribegie în mijloc
d e iarna !.. Cra'ova, primejduită de apropiatul
Turcilor, rămase p u s t e , stăpânită doar de ce­
tele d e crai, care-şi f ă c e a u de c a p c u jafurile.
Ion V o d ă C a r a g e a auzind d e spargerea oraşului şi de n a v a l a Ostrovanilor, s'a miluit
de averile ce stau/ s ă s e irosească, şi а gră­
bit olăcori către p a ş a din Dii şl haianul Oreavei, cerândU le prietenescul lor ajutor. Iar ace­
ştia, simţindu-ee scurtaţi din drepturi© lor d e
a ridica zaherele, u trimis oşti spre a scoate
pe Ostroveni din ţară, şi а nu-i l ă s a e ă prade
şi s ă d e a foc Craîovei.
Cele d o u ă judeţe cru r ă m a s î n s ă pârjolite
şi sărăcite, întrucât p â n ă l a v«mrea acestor
ajutoare, Ostrovenii îşi căraserâ în cetate caice
grele cui grâu, vite, sare, orz şi miere.
Aslfel l e a fost rânduit bieţilor oameni s ă
tragă şi acest necaz, tocmai când erau m a i
greu încercaţi d e blestemul riumiî.
împăratul turcesc aflând d e toate acestea,
şi căinând î n felul lui p e rumâni, a trimis la
Cra'ova un h a ' a n cu firman şi o a s e puter­
nică, spre a zăticni al'e năvăliri. Rămânând
această oaste în oraş p e tot timpul iernii, n'a
puiul aduce locuitorilor decât tot atâta bucur'e, cât ş pagubă, deoarece erau nevoiţi s â
poarte toate cheltuslile d e întreţinerea ostaşi­
lor şi cailor, care numai puţine nu erau.
Şi a durat acest bir de prieteşug aproape un
an de zile, după care f ăcându s e o îmipăciuire
între haiani, au plec-rt Tulrcii d'n pământul ol­
tenesc, mapomdus9 l a Ţarigrad. Oamenii au
răsuflat uşuraţi, m a i a k s că între t'mp s e s'ins e s e şi molima ciuoui, din chiar senin, a ş a
cluoă cum şi venise.
C e e a c e mai r ă m â n e a fără leac, eroiu jafu­
rile pandurilor şi haiducilor. înmulţ'te med a l e s
în părţile dinspre munte. Mănăstirile şi curt'le
boiereşti a v e a u m a i mult d e suferit, şi nu se
puteau apăra m a i de loc. Caraulele turceşti
i s b u i n d s ă prindă câţiva făptaşi, îi trimisese
fie în Bucureşti, fie î n cetatea D'iului, spfe a
f' spânzuraţi în furci. S e p ă r e a î n s ă c ă o s â n d a
n u a v e a prea mare putere, întrucât răul nu
contenea.
a
Sfâ şirul ciumei şi al băjeniei s p ă l a s e toate
a m ntirfle întâmplărilor, după urma cărora pătlm.se a t â t
Venise p r m a v a r a . O primăvară în care nu
a v e a u s ă s e m a i teamă de călcările bajobuzducilor, care-şi a l e g e a u în'otdeauna a c e a s t ă
vreme, pulând sâ-şi ţină caii l a iarbă, şi fără
c'umă... S n g u r Solomon şi poteraşii lui stau
cu inima svâcnind, aşteptând din c e a s în сешз
s ă le c a d ă v e s t e a c ă haiducii au s c o s p e un­
d e v a c a p . Şi care, după cum era şi firesc, nu
zăbovi prea mult.
Dăn'lă picase iar prin bălţile Dunării, pe
care le cuireera mai câineşte şi med blestemat
c a oricând...
La Ianca, în judeţul Romanaţi, ucisese pe
unul, Stoian, căpitanul schelii Rachova, lovlndu-l n o a p t e a în borde'ul în> care se g ă s e a
adăpostit, făcându 1 bucături. După ce-1 jefuise
de bani şi d e arme, îl l ă s a s e grămadă, apu­
când ou luntrea în susul Dunării; Cele trei
catane ale lui Sîoian, care dormeau într'o glu­
g ă de coceni, mai a l ă h u e a de bordel, scăpa­
seră cu fuga, şi venise l a Solomon să-i po­
v e s t e a s c ă cele întâmplate, şi s ă s e cau'e de
boala gălbînării, în care căzuseră d e spaimă.
Ajunşi la N e d e e a , haiducii aţinuseră c a l e a
unui beşlhi Turc, ciepârţindu 1 şi iefuimdiu-J
de bani şi marfă.
Iar de aci, urcând spre drumul C r a o v T
întâmpinaseră un g a v o z Turc, plecat din Ţa-
Treeut cu firea, vel logofătul îl dojeni cu as­
prime, poruncindu-i s ă p l e c e cu toată poleia,
s ă împânzească drumurile şi grindurile bălţi­
lor, şi în cel mai scurt timp să-i înfăţşeze,
vii s a u morţi, pe nelegiuiţi.
Lui Solomon i-a căzut greu a c e a s t ă dojana,
care a d u c e a a pată pe obrazul priceperii şi
v o i n c i i lui. D â n d u ş i însă s e a m a că mustra­
rea caimacanului era l a locul ei, îşi înclina
capul şi plecă, făgăduind să-l poată îmbucura
p e curând.
Nu i-a ascultat î n s ă sfatul d e à porni cu
potera grămadă, ci şi а a l e s numai 30 d e oa­
meni de nădejde, dintre care p e 15 i-a trimis
iscoade, în satele d e p e malul Dunării, delà
Bschet p â n ă l a Calafat
Cu credinţa în Dumnezeu şi în puterile lui,
a scoborît l a vale, ţinând drumul bătut şi m o i
de-adreptul prin Livezi, Radovariul, Curmătu­
ra şi Barca. Drum înt'ns şi p e nerăsufla'.elea,
în care nădăjduia s ă d e a de urma opincilor
haiduceşf, şi s e răcori, scurtându-le.
In pădurea Radovomului, p e o margine a
drumului, văzură mormanul de pământ răs­
colit proaspăt, caro a c o p e r e a trupul g ovăzului
исіз de Danilă.~ Potexaşj bleojdiiă cu totii
ochii, şi a s e m e n e a iui Solomon, strânseră în­
ciudaţi, pulpele» m d e m n â n d c a i s'o ţină l a
trap. Către s e a r ă ajunseră în marginea satu­
lui Cârha, unde a v e a u d e g â n d s â odihneas­
că, spre a putea p l e c a a d o u a zi spre Bistreţ
şi Desa.
Solomon credea nestrămutat c ă bârlogul lui
Oanilă nu putea fi decât tot la Desa, în bor­
deiul vădanei de l â n g ă malul apei, d e unde-i
s c ă p a s e printre degete. Dragostea lui pentru
aceasta femee, adăpostul bun p e care i l ofe­
rea aşezarea satului, şi oamenii de credinţă
pe care şi-i făcuse acolo, n u putea s ă nu-I
atragă spre acest loc.
G â n d i n d u s e însă că s'ar fi putut resfira pen­
tru haiducit şi prin satele megieşe, prin care
mişunau tot felul d e capanllâL scaunaşi şi
mumbaşâri, doldora d e bani, în legătură cu
cetăţile turceşti, g ă s i s e d e bine eă-şi î n c e a p ă
cercetarea din Cârna, pornind c a o p l a s ă d e
năvod p â n ă la Desa, s a u m a i departe, d a c ă
s'ar fi s mplt nevoia.
C a d u p ă obiceiu, înainte d e a s e gospodari
pentru odihna de noapte, trimise doi poteraşi
călări spre a iscodi cârciuma şi oamenii, şi
a i aduce veşS. Cu restul, ocolind salul, scoborî spre grindul Nastei, răsărit între băltile
Nastei şi Câlniştea.
J
1
rigrad către Bucureşti pentru trebuii negusto­
reşti, făcându i s e a m a î n capul coastei din
pădurea Radovanului,
Solomon, auzind de toate a s t e a , s'mţi c ă i
se aspreşte pielea p e trup, şi i s e întunecă
dinaintea ochilor. Atâtea nelegiuiri înghesuite
într'un timp atât d e scurt, erau peste puterea
lui de a crede şi a răbda. S e v e d e a lămurit
că haiducii erau odihniţi şi lacomi d e bani,
şi c ă asemenea
lupilor turbaţi, care d a u busma
pr'n ocoale neţinând s e a m a de colţii câinilor,
vor da lovituri fără socoteală, spre a s e ră­
cori şi îndeslula.
Dădu poruncă poteraş'lor e ă fie g a t a de
drum, iar el s e duse la caimacamul Samurcaş,
spre a-i spune veştile, cu care ştia bine c ă
n'are s ă i bucure.
Cerul s e lusn'nase în puzderia d e stele, mă­
rite cât podul d e palmă, iar printre sălcii şi
stuf s e simţea m i ş u n a raţelor care şi făcuseră
cuiburi. Printre trunchi d e arbori s e v e d e a u
focurile rare a l e târlaşilor, licărind c a nişte
licurici aprinşi şi lipiţi d e pământ. Dinspre
Câlniştea se a u z e a u plescăiturile d e opac'ni
ale unui pescar, plecat sâ-şi caute cârligele
s a u vârş le, iar din către Măgura Viilor cânte­
cul de Auer al unui cioban răzleţit şi lunatec.
Solomon îşi opri ceata şi porunci s ă descalice, ţinânidu-şi fiecare calul c u d â r i o g i lun­
git , şi petrecuţi p e d u p ă cot. Cu auzul încor­
d a t aş'epta s ă desprindă din mijlocul lin'ştei
acestei nopţi, semnul care să-i descopere urma
haiducilor. Descătărămă d'n oblânc plosca de
rachiu, şi sorbi un gât ţeapăn, сатѳ-і luă obo7
CHARLES MAURRAS Şl VIITORUL INTELIGENTEI FRANCEZE
(Urmare
„Niciu/n "grai n u este m a i d e p ă r t a t decât
graiul poeţilor francezi, d e g e a m ă t şi de stri­
găt", scria T h i e r r y Maulnier, autorul r e m a r ­
cabilei „Introduceri î n poezia franceză", des­
p r e care s'a p u t u t s p u n e că „a d a t o noble­
ţă ultimelor zile de pace", în acea p r i m ă ­
vară a lui 1939 t u r b u r a t ă de presimţirea ne­
liniştitoare a războiului. T r a n s m u t a ţ i a m a ­
terialului b r u t al sensaţiei şi sentimentului
era atât de completă în laboratoarele crea­
ţiei poetice franceze, invenţia cu tot ce com­
portă ca originalitate violentă şi excentrică,
a t â t de riguros modelată p r i n exigenţele con­
venţiei, încât acelaş Maulnier a p u t u t obser­
va „o neîncredere a poeţilor francezi faţă de
prilejurile prea apropiate şi prea personale"
de inspiraţie lirică, ceea ce explică faptul iz­
bitor că „niciunul din evenimentele cu ade­
v ă r a t epice ale istoriei n o a s t r e n'a dat n a ş ­
tere u n u i poem epic, că istoria noastră şi le­
gendele noastre franceze, Graalul, Tristan,
Ioana D'Arc, n'au produs m a r i opere poetice
decât dincolo de frontierele noastre, iar ver­
surile cele m a i eroice şi m a i d u r e r o a s e ale
limbii noastre au fost inspiirate n u de vic­
toriile şi de înfrângerile noastre, ci de bă­
tăliile Greciei l e g e n d a r e şi de captivitatea
Babilonul ui".
L i b e r t a t e a contemplativă a spiritului des­
prins de contactul cu materialitatea b r u t ă a
sensaţiilor s'a p i e r d u t tot mai mult sub n ă ­
vala acestora.- Limba literară care-i expresia
cea mai cuprinzătoare a u n e i civilizaţii se
lipseşte de sforţarea ostenitoare d a r necesară
TIPOGRAFIA ..UNIVERSUL" S. A. BUCUREŞTI STR. BREZOIANU 23
PAUL
lonuarie. 1 9 4 4
CONSTANT
s e o l a din trup şi-i limpezi m a i mult judecata
PoieraşJ m â n c a u tăcu.i, străpungând cu plivi­
rile cuprinsul, asciutand şi ei &ѵолшЛѳ aesp.inse dan noapte.
Cand sta s a d e a înspre ziuă şi toţi adormiiora butuc, se auzi un nechezat ріеліад de
cai. öoiamon s e r.djcă intx'un coi, înaouiiau-şi
atenţia. Liniştea se întinsese m a i t e m e i n c ă ,
iar peste grind nu s e m a i zărea n i c i m ochi
d e ioc. Crezând într'o nâzâr.ie a cauuiui, dâaU
s a ş i reazime iarăşi capul p e p ă m â n t şi să
adoarmă. Îşi poirivi d u i a m a pes.e şeale, şi s e
răsuci pe-o parte. Era obosit, iar după рдгеіеа
h u ceata haiducilor trebuia s ă fie departe.
N u trecu insă m u l t şi simţi cum calul i se
netLniŞieşte şi smuceşte în i a u . Se íidiicá atunci m picioare, t r e z n d u i şi p e ceilalţi, cu
lovikuri de cizma date in c o a s e .
— Sculaji-vă în picioare, şi s ă n u suflaţi o
vorbă !.. Ascultaţi şi vo., d a c ă nu auziţi c e v a
dinspre Dealul Nicuiiţii...
Poteraşii rămaseră încremeniţi, c u urechile
сіиііл. Dinspre miază-zi s e descurcau, într'adevăr, sgamoie d e vreascuri caic a.e în pi&oaгѳ, şi foşnet de tufe clătinate. Şi, parcă, moimăeli teşite şi înfundase.
— Tu ce zaci s a fie, Stancule ?..
— Ştiu şi eu, boierule !.. Numai ursoaicele
îşi fac drum î n chipul ăsta !.. Dar a ş a ceva,
mai rar prin parţ le d e baltă !..
— O fi vreo bivoliţă pierduta, care a în­
noptai l a iarbă, şi s'a încurcat pr ntie curpeni!
— Bine-ar fi... Voi însă, ţineţi v ă cu puştile
gata— Legaţi boturile cailor cu 'funi le, şi pri­
poniţi i d e trutichii copacilor... Pe urma, răspâncLţi-vă în cerc, p e după sale L.. D a c ă o fi
cine cred eu, s ă nu d ă m dir\ nou d e ruşine!..
— Haiducii ~
— SssU.
Poteraşii împânziră grindul, c u faţa spre
Câlniştea, din cotro ar fi putut veni cei aştep­
taţi. Tăcuţi, cu armele g a t a s ă ia foc, priveau
prin răritura nopţii, căutând s ă v a d ă mişcând
. umbre .de trupuri omeneşti... Solomon s la în
pic oare, n e m i ş c a t cu pistoalele î n mâini...
Printre copaci se zarea faţa a p e t în care
stelele se oglindeau şterse, şi t u b e de şovax
de prin locurile mai scăzute. Curând, se deslu­
şiră glasuri d e oameni, şi plescăitul op ocini­
lor unei luntri pornite spre larg.
Erau haiducii lui Dănilă.
Deşi oameni petrecuţi prin astfel de întâm­
plări, nu era unul dintre poteraşi care s ă nu şi
simtă inima svâcnind... Când luntrea se isbi
cu botul de mal, şi Solomon dobândi încredin­
ţarea c ă nu puteau fi alţii, sări d e l à locul lui,
şi-şi slobozi pistoalele în grămadă... După eL
ceilalţi poteraşi făcură Ia fel...
Văzduhul hăui prelung, înfricoşător, peste
bălţi şi grinduri, şi î n a p o p â n ă în inima satulu... Luntrea îşi clatină coastele, şi s e lasâ
pe-o rână.-.
Înainte c a vreunul d n t r e haidufei s ă s e fi
putut desmetici, poteraşii erau în spinările lor,
trăgându-i, târâş, p e maL aşteptând porunca
lu' Solomon. Se aprinseră ş o m o i o a g e de stuf,
in lumina cărora pulură să-şi d e a s e a m a de
lucrul făcut Patru dintre haiduci erau morţi,
iar trei răniţi...
Solomon râse nebuneşte, cu capul aplecat
spre c e i întinşi p e pământ... Ei erau... Se ri­
dică dreava, isbi cu botul cizmei în fiecare, şi
continuă s ă râdă nechezat, bătându-se c u palm e b pe pântec şi p e genunchi...
Când se putu potol, d ă d u poruncă s ă s e
laie capetele celor morţi şi s ă le înfigă în
ciumsge, iar trupurile s ă fie lăsate pentru saţiul fiarelor... Iar p e cei vi' să-i ferece în funii,
şi să-i ducă legaţi d e oblânce, î n sat.
Dănilă şi Ioniţâ erau morţi... Slănică şi alţi
doi haiduci rămăseseră vii, răniţi greu...
C â n d lucrul fu term'nat, porniră spre Cârna,
unde poposiră tichniţi în odaia cârciumii,
b u c u r â n d u s e de ispravă... Solomon porunci
s ă s e sloboadă buţ'le cu vin, c a s ă s'mtă tot
satul v e s e l i a acestei izbânzi, care era, poale,
numai a lui... S e făcu din n o u horă mare,
unde poteraşii îşi uscară op'nciie jucând, având în mijlocul lor capetile celor răpuşi...
Când se crezură îndestulaţi, o porniră spre
Craiova, grăbind s ă d u c ă vel logofătului SamUrcaş, vestea c e a bună... Prin sa'ele pr'n
care treceau, arătarea celor patru cape'e de
oameni şi a pr'nşilor ferecaţi strâns, r ă s p â n d e a
un f o r de cutremurare şi groază. Hoducii erau
oameni d e a i lor, d'n dărnicia cărora se în­
fruntaseră mulţi, şi mu era m a i nimeni pe care
să-l bucure pieirea lor...
La hanul d'n marginea Livez'lor, Un lăutar
cânta, neştiutor, unei m e s e d e ţărani porniţi
pe chef:
1(
l
In Marne, c â n d sloil d e ghîaţâ s e scurseseră,
şi a p a Dunării era limpede, Solomon se înapoie l a Craiova, simţind c ă v a a v e a din nou
d e lucru. Ppteraşr, văzând şi ei cum s e spală
cerul şi face ochi colţul de iarbă, s e adunaseră
l a taft, î n a p o i n d u s e d e l à vetrele d e ematic.
Peste miasmele ciumă, s e ridicau acum aro­
m e l e s ă n ă t o a s e de mugur d e salcie, purtate
20
din pag.
I-a)
de-a alege din m u l ţ i m e a învălmăşită a l u arurilor fizice, ideile acestora, graţie cărora
îşi justifică participarea la u m a n i t a t e a pe
care o sporesc. In locul r e a l i s m u l u i critic
reacţionând în faţa vieţii, o consimţire to­
tală la n ă v a l a concretului sensorial, sub a
cărui învălmăşiire confuză şi d e r u t a n t ă , spi­
ritul r e n u n ţ ă l a conturele şi a t r i b u t e l e p r o ­
prii, î n t i m p ce gândirea însăşi se desparte
de viaţă. Sub domnia ideilor „radioase, ie­
rarhice, ordonatoare" — observă M a u r r a s —
„distanţa era scurtă delà gândire la viaţă,
delà r a ţ i u n e la iubire, delà figurile sufletu­
lui la î n d e m n u r i l e şi voinţele cărnii, u n fran­
cez exersat n'avea*hevoie să picteze, nici să
deseneze, el se folosea ca să l e evoce, de cel
mai imaterial d i n t r e semne. Totul se ţinea
împreună.
Nevoia de frumos şi de adevăr n u mai co­
munică î n ă u n t r u l aceleiaiş conştiinţe, — ceea
ce v r e a să spună M a u r r a s , când afirmă că
„direcţiile spiritului n u m a i sunt sinergetice". O s e p a r a ţ i e s'a produs, î n t r e „seducţia
cuvintelor, farmecul figurilor şi limpedele
glas al adevărului". S u p r e m a ţ i a ideilor a
fost înlăturată, în folosul incoerenţei n u m i t ă
abuziv libertate. Este critica cea m a i per­
sonală a lui Charles M a u r r a s , aceea care ex­
p r i m ă atitudinea p e r m a n e n t ă şi gândirea lui
cea m a i intimă, admirată de unii p e n t r u fi­
delitatea şi vigoarea ei îndărătnică, socotită
de adversarii politici, ca u n refuz dogmatic
de a vedea ceea ce se petrece şi se preface
în realitate.
Aversiunea m a u r r a s i a n ă faţă de mişcare
cu toate consecinţele p e care l e prilejuieşte
schimbarea perspectivei şi orizonturilor spi­
ritului e o r e a c ţ i u n e firească, ţinând de n a ­
tura omului. Oricine, t r ă i n d î n comunitatea
şi continuitatea unei civilizaţii are conşti­
inţa de-a s t ă p â n i u n pafrimoniu care i-a fost
încredinţat p e n t r u a-1 t r a n s m i t e m a i de­
parte, se o p u n e instinctiv aventurii. Esen­
ţialul înţelepciunii franceze — scrie u n d e v a
B e r n a r d Grasset — este de-a a p ă r a ce po­
sedă. A t i t u d i n e a retractilă a celui c a r e se
apără c ă u t â n d u - ş i u n echilibru static e poa­
te, ca imagine, m a i p u ţ i n spectaculară şi m a i
p u ţ i n seducătoare decât a u n u i a a l e r g â n d în
pas cu viaţa, schimbător odată cu ea, p r i m i ­
tor la toate sugestiile şi impulsurile, exaltat
de gândul că nimic din ce v a fi n u a r e să
semene cu ce a fost şi că tot ce n u posedă
el însuşi s'ar putea p i e r d e fără urmă. E op­
timist fiindcă n u a r e nimic de pierdut, iar
optimismul lui e vag, fără contur şi fără
conţinut, h r ă n i n d u - s e d i n el însuşi, adică
din nimic.
I n acelaş timp şi alături cu proletariatul
social există u n proletariat spiritual, al ace­
lora delà cari u m a n i t a t e a nu a r e nimic de
aşteptat, nepuitârudu-i da nimic pentrucă nu-i
m a i aparţin. Cum ar p u t e a fi generoşi dacă
n u au p r i m i t nimic, dacă î n afara cerin­
ţelor imediate îşi egoiste ale persoanei, nimic
nu îi sporeşte din ceea ce r ă m â n e şi d u ­
rează p r i n ceea ce se preface nÄoratenit?
MIHAI NICTJLESCU
„Dănilă. r a ţ ă efe balta
Mâinâncă ştiuoa inel a r t ă
Pcmdkid în istuf Ziua toată...
Solomon râse cu pofta, şi luând capul lui
Dăn'lă din m â n a poleraşului, i-1 aruncă p e
masă.
— Uite 1 mă, c ă n u mai m ă n â n c ă !...
Oamenii săriră în s u s d e l à m a s ă , şi cheful
se strică.
Băură şi aci, făcând un ultim popas, după
care plecară întinşi spre Craiova.
Nu după multă vreme. Ion V o d ă C a r a g e a
Uimise lui Solomon boieria d e Polcomnic Zacerneţ, iar caimacanului porunca de a s e
spânzura cei pr.nşi, unul în faţa cetăţii DMuiui,
unul l a poşta Cioroiului, iar p e Stanică în
coasta Radovanuiu', p e locul unde fusese ră­
p u s gavazul t u r c e s c
Cu aceasta, Solomon dobândi din n o u pre­
ţuirea stôrpânirii iar faptele lui se auzeau cân­
tate mai p e tot l o c u l c a ale unui a m înfrico­
şător şi temut..
In satul Cârnei, a r ă m a s s ă s e p o m e n e a s c ă
nUmele haiducului, botezându-se unul dintre
grinduri, cu numele lui Dănilă...
Comorile strânse din jaf, zice-se c ă a u fost
îngropate în Măgura Racilor... In miezul nop­
ţilor, peste locul ascunzătorii a tot jucat para
de fac, d e care nimeni însă n u s'a apropiat, socotindu-se blestem s ă te atingi de bani luaţi
. din s â n g e de om... P â n ă ce viiturile de apă
' a u spălat l o c u l / ducând în afundul lor aurul
necurat..
Taxa poştală plâlttà ta numerar cantona aprobării db. G-U P. T. T. Mr. 244S4439