Nr.11

M U L
IIS
•
3 9
VII-LEA
Noemvrie
•
N o . 11
CLUJ,
^ii:r^i*7ii:<aaüaww[ijfcia:«i:iiiw^ws3
STR. REG.
M A R I A
N O .
U N N U M AR
1.
25 L
Pag.
313 — 314
C: Câinele vânătorului nostru
• . .
Col. C. Rosetti—Bălănescu : Pescar — şi alte lucruri
neînţelese
Dr. Philipovicz: Chestia lupilor şi concepţia mea des­
pre datoriile unui vânător de cerbi
Dr. Erwin Schne'l: Capre negre
318—322
323—327
Ut
327—329
bătrân undiţar: Pescuit de crapi în Someş
. .
315—318
Discuţii
329-331
încă un cuvânt pentru ocrotirea mierlei de apă.
Examenul de vânător.
Glonţul .Brenneke" pentru ţevile lise.
Sac impermeabil.
este unicul
m ij loc pentru conservarea bocancilor.
Conţine untură de peşte, care moaie pielea, cauciuc na­
tural dizo 'vat şi ceruri, cari astupă porii pielei, îm­
piedecând apa să pătrundă în încălţăminte.
întrebuinţând uleiurile scumpe, ca uleiul de ricină,
sau altele, n'au nici un efect, deoarece apa fiind specific
mai grea, ridică la suprafaţă, aceste uleiuri din porii
pielei, pătrunde în pori şi distruge pielea.
Din literatura străină H. Hunter: Bivoli africani
332—333
Din munţi şi din câmpii
Lupii — tovarăşi buni.
Doi pui de urs încearcă să-şi salveze mama ?
Un roiu de buburuze.
Zăgani în jud. Trei-Scaune.
Corb alb.
Cărţi—Reviste
Ştiri mărunte
334—335
336—338
338—340
Rugăm insistent pe cetitorii noştrii, ca atunci când se
adresează cu comenzi sau chiar şi numai cu cereri de oferte
sau de informaţiuni către firmele, care Inserează în revista
noastră, să facă necondiţionat referire la
„ C A R P A Ţ I I
C o n s e c i n ţ e pierderi de bani, picioare umede,
buturaj, etc, etc.
Unsoarea cauciucată „Sc/imoll" este de o calitate
fără concurenţă şi în comparaţie cu preţul uleiurilor.
f o a r t e
e'ftină.
Dacă furnizorul
Dvoastră nu are această marfă,
rugaţi-l să comande. Mărimile din comerţ sunt: No. III,
Vi kgr., Va kgr. şi i kgr.
N U SE
USUCĂH
A l t e produse ale fabricei „S c h m o 11 p a st a" Braşov-'
Cremă de ghete In cutii şi tuburi.
Ceară pentru parchete, pentru mobile fine, pentru auto­
mobile şi mobile vopsite.
G A L O Ş I N pentru galoşi şl pentru Îmbrăcămintea confec.
donată din cauciuc,
CEARĂ pt. SKIURI, renumita marcă din străinătate „ULLR".
Cutiile mari sunt eftine, căci nu cumpărau tinichea.'!
I. P ă l ă r i i d e
vânătoare
MODEL CARPATIN:
Sunt de o impermeabilitate absoluta, rezistente la
influienţele atmosferice. — In toate culorile.
Prima „ L o d e n " (170 grame)
L e i 200.—
Prima „ L o d e n " (175 grame)
L e i 220.—
V i n d e m colecţiile
„CARPAŢILOR"
(căptuşite cu mătase)
Din păr de iepure (a la Borsalino) (145 gr.)
„
pe anii 1934, 1936, 1937 şi 1938
legate luxos. Preţul unui volum
(un an) Lei 360, inclusiv porto.
Comenzile
C l u j ,
(Anii
la
Administraţia
Strada
1933
şi
1935
Măria
nu
avem
mai
„
(150 gr.)
L e i 425.—
L e i 450.—
II. Cisme d e pâslă din lână
de culoare sură naturală, din o singură bucată, fără
cusătură, făcute la comandă după măsură, L e i 400.—
,,Carpaţii",
Regina
îi
„ „
„
„ „
(căptuşite cu mătase)
No.
1.
complecţi).
1. F E R N E N G E L , Fabrica de pălării
Dumbrăveni — Ardeal, judeţul Târnava-Mică,
1
VÂNĂTOARE • PESCUIT • CHINOLOGIE
Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unul număr 25 lei / Abonamentul pe un an 240,
pe Jumătate an 130 lei / Redacţia «1 administraţia: Cluj, Strada Regina Măria No. 1.
(Reg.
special
Trib.
Ou], No. 9)
DIRECTOR,
IONEL
*
H
U
t
-
V
PROPRIETAR
POP
L
1
*
«
RĂSPUNZĂTOR:
*
«
NOEMVKIE
1939
®
CÂINELE V Â N Ă T O R U L U I
Articolul nostru din numărul dela 45 Septemvrie a
avut în lumea noastră
vdnătorească
un răsunet
mare.
Mulţi prieteni ai revistei, mulţi cititori din depărtări ne-au
căutat cu vorba şi scrisul lor şi ne-au arătat, că fenome­
nul semnalat de noi — adică lenta dispariţie a câinelui
din tovărăşia vânătorului — e o realitate dureroasă, şi că
trebue să se găsească şi să se răspândească rase de câini
de vânătoare, care sunt compatibile şi cu
împrejurările
între care trăiesc şi vânează azi micii noştrii vânători şi
cu cerinţele ocrotirei vânatului. Unele dintre aceste scri­
sori cuprindeau strânse argumentări împotriva
generalei
oprelişte a vânătoarei cu copoi, alţi corespondenţi — din
cei mai în vrâstă — strecurau printre şire amintiri duioase
şi imagini pline de farmec, de pe vremea când în locul mo­
notonului glas al gonacilor, lăstărişurile ţiuiau de lătratul
pasionat al vechilor copoi.
încurajaţi mult de aceste semne de adeziune, să con­
tinuăm deci gândul pornit în acel articol „Vânători
fără
de câini".
Căutăm „câinele vânătorului
nostru".
Dar dela început, să ferim o neînţelegere. Nu suntem
şi nu scriem împotriva nici unei rase de câini de vână­
toare. Am dori, ca rasele de frunte (limieri,
prepelicari,
foxterieri, bursucari, etc.) să fie răspândite
şi cultivate
cât mai mult. Am dori, ca numărul chinofililor noştrii să
sporească, am vrea, ca să nu fie teren de munte fără limierul lui şi la şesurile întinse prepelicarii să fie alăturea
de cei mai mulţi vânători cari le cutreeră după vâna­
tul mic.
Noi căutăm însă un câine de vânătoare pe seama
vânătorului român de rând. Adică pe seama
modestului
cetăţean, dela oraş sau din sat, care nu trăeşti intre îm­
prejurări, care să-i îngăduiască să crească şi să-şi dreseze
prepelicari sau să şi-i cumpere cu multe mii de lei, —
care nu poate să ţină prepelicarul în continuă
formă
eşind cu el des la câmp, — care vrea să aibă un tovarăş
de vânătoare ieftin, bun, folositor, pururea la îndemână,
nepretenţios — în fine, care nu poate plăti sute de lei pen­
tru gonaşi. Ni se pare, să multe din normele şi îngrădi­
rile care au fost stabilite în ultimii zece-cincisprezece ani,
au cam neglijat să iee în considerare putinţele şi nevoile
micului vânător, şi au fost croite după chipul şi asemă­
narea celor puţini, favorizaţi ai soartei.
Acest mic şi modest vânător, dacă locueşte mai la
şes, sau în regiuni de coline, dacă mai are prin apropiere
vre-o apă în care hălăduesc raţele, are nevoe de un câine,
care să între în postata de porumbişte şi să-i ridice potărnichile şi fasanii; să caute în zig-zag în faţa lui, când
vânează la picior iepurele culcat în mirişte, să-l semna­
leze, să-l scoale; un câine, care să intre voios printre tu­
fele şi mărăcinii de pe coastă şi să-i stărnească
deacolo
iepurile, mdnându-l scurt loc cu vesele, ţâfnituri; să aporteze sfătos sitarul căzut in tufării şi raţa, pe care a ridi­
cat-o din stuf. Adică un câne, care să fie de real folos (şi
spre plăcere) stăpânului. Am arătat, că acest câne e spa­
nielul.
Mulţi cred, că spanielul e o rasă nouă, ieşită din
truda de selecţionare a chinofililor moderni. Eroare; spa­
nielul e unul din neamurile de câine cunoscute de multă
vreme, în formele chiar pe care le vedem azi. Ii putem
urmări neamul până în depărtate vechimi, până pe tim­
pul lui Filip 11, tatăl lui Alexandru Machedon — ceeace
însemnează
oarecare vechime! Ii găsim forma
caracte­
ristică pe monede din acea vreme .In evul mediul îl aflăm
desenat ca nelipsit tovarăş în vdnătorile cu şoimii, având
NOSTRU
el să stârnească raţele, bâtlanii, iepurii şi altă pradă a
şoimilor. Van Dyk îl pune la picioarele regilor şi a po­
tentaţilor pe care i-a zugrăvit, după cum găsim acest fru­
mos fel de câine — fie la vânătoare, fie ca animal de joacă
şi plăcere — în picturile lui ian Steen, Metsu, de Brakeleer,
Terbord, Teniers cel tinăr, etc. Nu uită să-l pomenească
Gaston Phbbus, Contele de Fox, iar Edmond de Langley
in „Maister of Game" îi dă o precisă descriere. Din toate
aceste izvoade vechi, ca şi din nenumăratele cărţi şi opere
de artă inspirate de acest câine frumos şi inteligent se
desprinde însuşirea lui principală: în aceiaş vreme un
câine de salon, cu figură aleasă, nobilă, cochetă, şi un har­
nic şi folositor tovarăş de vânătoare.
Azi există o serie întreagă de specii de spanieli, (Fieldspaniel, Sussex-Spaniel, Clumber-Spaniei,
Springer-Spaniel
englez, Springel-Spaniei din Welsh, Cockerspaniel, etc.) ră­
mânând toţi însă în linia caracteristică pe care am ară­
tat-o acum.
In terenele uşoare de care aminteam, spanielul e un
nepreţuit ajutor, mai ales vânătorului singuratec. Ii pon­
tează (evident mai nesigur decât prepelicarul) vânatul tupilat în loc deschis, — scotoceşte tufăriile şi spinariile şi
face să sară iepurele şi potârnichea care de altfel ar fi
rămas ascunse acolo, — aduce în faţa vânătorului
iepu­
rele stârnit din pălcul de pădure, — ridică raţele din stuf
şi învaţă bucuros, ca să le aporteze pe cele căzute. La
pândă e ascultător; chiar urma de sânge o ţine bine, ducăndu-te la ţapul, care a căzut în tăetură în care nu
pătrunde ochiul.
Dresajul
acestui câine nu trebue să fie unul prea
savant. însuşirile
strămoşilor
trăesc destul de tari în
aceşti câini, încât ele să le dee ceeace e mai preţios: nas
excelent, rezistenţă
suficientă, patimă de vânătoare
pe
uscat şi în apă şi bucurie în aportare. Dresorul are nu­
mai trei probleme: a) câinele să vină când îl chiamă stă­
pânul, b) să stee culcat când îi porunceşte şi e) să apor­
teze. Câine inteligent, spanielul va înţelege curând comen­
zile, le va executa, — iar in câmp se va adapta uşor voin­
ţei şi poruncilor, pricepând, că ele slujesc patima comună
a omului şi a câinelui — vânătoarea.
Nu vom uita să apreciem şi cealaltă însuşire a spanielului: e un câne frumos, mult mai mic decât
prepelicarii,
curat, prietenos, cuviincios, care îşi găseşte locul lui în
oricare gospodărie şi casă de oraş, fără să supere şi să
stânjenească.
(Un prieten îmi lăuda această calitate a
spanielilor, arătdndu-mi, că sunt singurii câini de vână­
toare, care ştiu în câştige indulgenţa şi chiar
bunăvoinţa
soţiilor vânătorilor
...).
Spanieli se pot procura in ţară. Avem câteva familii
de rasă pură, cu recunoscute calităţi vânătoreşti.
Dându-se
atenţiune acestor câini, ei s'ar înmulţi aşa încât ar fi o
rasă curentă ,din care vânătorii
şi-ar putea găsi uşor
exemplarele de care au nevoe.
In terenele cu păduri mai mari, în cele dela piciorul
muntelui, apoi în stufările cu întinderi
mari — adecă
acolo, unde era înainte lumea copoilor — vânătorii
noştrii
să înceapă să vâneze cu copoii scunzi, cu dachs-bracii.
Nu vom repeta nici frumuseţile vânătoarei cu copoi,
adecă cu câini mănători şi nici foloasele ei: (Foloasele?
— mă va întreba vre-un cettitor — şi trebue să-i răspund
de grabă: Un bun vânător mi se plângea, că de când se
vânează teritorul lui an de an cu goarnă şi la picior —
s'au pustit iepurii. Fiindcă se împuşcă neasemănat
mai
mulţi iepuri decât se împuşcau dinaintea copoilor, şi nease­
mănat mai puţine vulpi. Dar să nu insistăm azi asupra
acestui capitol). Vom repeta stabilirea, că mulţi vânători
— mai ales cei „mici" — si multe terene au nevoe de câini
mănători. Să vedem dacă dachs-bracii au calităţile copoi­
lor, cele bune, cele pe care le prefuiam atât de mult.
f. Sunt câini mănători. Adecă cutreeră pădurea sau
stuful in care ia îndemnat stăpânul, iau urma vânata
lui, îl găsesc, îl stârnesc, îl gonesc, invârtindu-l si il udiic
în fa(a armei vânătorului, care aşteaptă la trccătorile pe
care le ştie.
2. Sunt pasionafi vânători. Harnici, resistenti
putându-te lupta cu greutăţile terenului
nostru.
3. Nu reclamă decât un cu totul rudimentar
dresaj,
— doar „regulele de bunăcuviintă cănească", şi apoi cele
câteva porunci, pe care i le dă stăpânul în teren. Aceste
din urmă şi le însuşeşte pe nesimţite, vânând cu câini
mai bătrâni.
4. Cuini nepretenţioţi. Se mulţumesc cu mâncare de
rând, şi dacă au un adăpost cu pae, in care să se ferească
de crivăţ şi de ploi, se cheamă să sunt perfect aşezaţi.
5. Intră în desimi in sprinării, in stufării, unde gonaşul nu poale sau nu vrea să străbată. Nu este coif al
h renului pe care să nu-l apropie, să nul caute. Glasul
lui de cele mai multe ori sonor, vesteşte de departe pe
unde se găseşte, ce ispravă face, incătrău
urmăreşte.
Iar acum să arătăm, cari defecte ale copoiului nu
le are.
a) Nu cutreeră „şapte hotare". Scurt în picioare, nu
poate urmări cu atdta uşurinţă vânatul, cum o fac copoii
muri. Deci vânatul nu o ia la goană nebună, ci mai cu­
rând te învârte în cerc destul de mir. iar când vânatul
se plictiseşte şi o ia serios la sănătoasa, câinele nostru
rămâne în urmă şi după un timp oarecare renunţă la
goană, se întoarce in preajma stăpânului. Deci nu neli­
nişteşte inutil întinderi.
b) Nu poate prinde vânatul, fiindcă sporeşte a nevoe
din picioarele lui scurte.
c) Iepurele, vulpea rine înaintea dachs-bracilor boereşte fără multă grabă. Căprioarele, dacă sunt
stăruite,
din două-trei copee sunt îndepărtate de câine, şi acesta
nu le poate scoate sufletul gonindu-le de moarte. Deci
pentru vânător o uşurinţă, pentru tălbatăciuni lipsit peni­
bilei goane pe viată şi pe moarte.
Voi mai adăuga, eă aproape toţi câinii din felul acesta
sunt extrem de pasionaţi In vulpi. Poate au moştenit acea­
stă ură dela strămoşul lor, bursucarul. Când doi dachsliruci iun iniiinte o vulpe, şi n pnrnetC in tortul lor rum
pătat, doar în neiste(imea vânătorului de va avea cucoana
noroc. Nu mai puţin de preţ, şi împrejurarea,
că dachsbracii se învaţă uşor la mistreţi şi devin admirabili câini
mănători la acest vânat.
lulu deci câinele mănător, de iun' urc nevoe vânătorul
nostru, şi care e lipsit de viciile (exagerate!) ale copoilor.
Trebue insă să facem reserră: nu ne gândim să intro­
ducem dachs-braci în terenele de munte, unde vânatul
principal e cel nobil. Nu ??oi da drumul unui câine mănă­
tor, in brădetul dela KtH)—HHH) metrii In care am cerbi,
ca să-mi stârnească eventual pe unul din cei zece iepuri
ce trăese in acel teren. In asemenea locuri nici nu
am ce să fac cu el, şi e păcat şi de pierderea de linişte
putină pe cure o priciiiueşte. Ci repetăm: locurile lui sunt
pădurile întinse de pe la poalele munţilor, din regiunea
de deal şi stufăriile, — acolo unele vânăm la iepuri şi
vulpi ţi nude doar din întâmplare se pripăşeşte un vânat
nobil — in care categorie de data aceasta nu
înşirăm
căprioarele.
Dar ce sunt aceste dachs-braci?
Intr'adevăr o rasă linără. Abea pe la 1896 au fost
recunoscuţi ca rasă deosebită. Până atunci erau conside­
raţi de chinologi drept corcituri, cu toată lauda pe care
le-o aduceau de câteva zeci de ani vânătorii din Stiria şi
din Bavaria.Corcitură da: se trag din împerecherea baseţilor
' lînrsucarilnri cu copoii — dar s'au fixat in rasă deosebită,
— mai mult, s'au diferenţiat chiar In mai multe nuanţe.
Caracteritticele
generale sunt: trup lung, cu piept puter­
nic; picioarele mai lungi, mai drepte, mai puternice de­
cât rele ale bursucarului. Coada lungă, o poartă ca pe o
sabie îndoită uşor in sus. Părul scurt şi aspru. Expresia
feţei foarte inteligentă. înălţimea la umeri 32—iO cm. Cu­
lori: negru cu semne roşietece; cafenii cu semne roşietece;
roşu, cu semnele mai palide;
negru-roşu-alb.
In tară itvctn câteva familii de dacht-brai
stabilizaţi
şi vânători din generaţii. (In judeţele Târnava-mare
şi
mică, mai ales la Mediaş se găsesc dachs-braci buni). în­
mulţirea lor — chittr dacă ar rămâne multă vreme exclusă
jnitiiil.il de import — nn-i o problemă grea.
Atenţiunea vânătorilor mistrii ar trebui să fie îndrep­
tată spic uceste două rase de câini, iar cărmuitorii — mai
ales cei de la judeţe — a trebilor vdnătoreşti ar trebui în
favorizeze răspândirea lor. Credem, că astfel, vom vedea
lungă piciorul vânătorului — mergând vesel spre aventuri
vdnătoreşti, t'au tntorcându-te
trudit de isprăvi
vdnăto­
reşti tovarăşul lui cel mai bun şi mai de folos: câinele.
„C"
PESCAR - SI ALTE LUCRURI
NEÎNŢELESE
de:
După cum era de prevăzut, m'am molipsit şi eu.
In contact cu prieteni grav contaminaţi era de altfel,
inevitabil. Sunt deci pescar. Bineînţeles, pescar de
păstrăvi şi lipani — forma cea mai gravă a boalei.
Căci trebue să însemnez aci, că sunt mai multe feluri
de microbi ai acestei ciudate molimi pescăreşti — şi
foarte deosebiţi între ei. Astfel, de pildă, poţi fi grav
atins de Diplococcus
pastravensis, dar să fii cu totul
imun faţă de Bacterium crapum sau Bacterium
chiticum. Din observaţiile mele asupra unui prieten dintre
cei mai alarmant contaminaţi am băgat însă de seamă
că ravagiile redutabilului Diplococcus
pastravensis se
pot încă agrava cu perturbaţiunile foarte serioase
produse de Baccilium
stiuca. Cât despre
Philococcus
lipanensis, acesta e aproape întotdeauna de găsit în
unire cu Diplococcus
pastravensis, dând boalei o formă
extrem de acută. Leac, nu se cunoaşte. Uneori boala
poate lua şi o interesantă formă cerebrală ). De altfel
bolnavul — adică pescarul — nici nu caută vindecare.
Din potrivă. Ca şi opiomanul sau morfinomanul, se
complace în starea lui morbidă — o caută şi o cultivă.
Şi îmi dau bine seama: de acum sunt şi eu un
incurabil...
Incurabil... In ciuda şi cu toate ceasurile şi zilele
negre, când nimic nu merge, când toate străduinţele
sunt zadarnice şi păstrăvii îşi bat joc de tine, de scule
şi de musca îndelung aleasă ori de nenumărate ori
schimbată; cu toate zilele când totul e blestemat şi
vrăjit, când vântul te irită, când sfoara udă te ples­
neşte peste ochi, când struna se încurcă drăceşte cum
n'ai putea-o încâlci singur nici într'un sfert de ceas de
migălealâ, când musca se agaţă repetat, sistematic şi
exasperant de singura aşchie din toată zarea; cu toate
zilele descurajărilor totale sau a scrâşnirii dinţilor şi
a enervărilor cumplite, când îţi vine să rupi varga, să
sfărâmi mincioc, să svârli cu pietre în
apă şi să dai de pământ cu toate cutiile
pline cu inutile marafeturi; cu toate zi­
lele când te întorci sec, fără nimic, sub
compătimirea tovarăşilor, ironia cunos­
cuţilor şi sfaturile profanilor — usturat
în amor-propriu, usturat de urzici, înţe­
pat de ghimpi şi băşicat de ţânţari...
Incurabil, totuşi... Frânt de drumul
lung, trezit din noapte, nespălat, nădu­
şit, obosit, ud, cu mâini năclăite de mâz­
gă peştească, puţind a peşte ca un Lipovan, în zilele ferice, când cu ploaia
picurându-ţi din pălărie între gât şi gu­
ler, când topit, desfiinţat de soare, cău­
tând ca un câne umbra . . . şi totuşi in­
curabil . . .
Asta e — şi e de neînţeles. Dar
ne place.
Ne mai place şi răcoarea aceea ne­
asemuită, a dimineţelor, în care ai vrea
să te afunzi şi să te scalzi întreg, s'o
răsufli şi s'o cuprinzi toată, cu nările,
cu gura, cu palmele întinse, cu toţi porii
1
* ) F o r m ă r a r ă , e drept. C a z u r i ca îm­
părăţia
apelor
şi Valea
Frumoasei
rămân
excepţionale.
Col. C.
ROSETTI-BĂLĂNESCU
fiinţei tale descătuşată şi primenită de îmbâcseala
târgurilor; ne plac răsăriturile şi apusurile acelea
glorioase, la cari înţelegi că s'au putut închina stră­
bunii; ne plac spumegările şi frământările apelor vii
horbotind cu vuet printre bolovani şi stânci; ne plac
malurile păduroase cu toate florile şi gâzele în soare;
ne plac toate glasurile şi vedeniile apelor şi pădurilor
— şi le înţelegem. Dar ne place cu deosebire lupta
sbuciumată cu peştele voinic şi viclean. E aci o bucu­
rie cu nimic asemuită. Şi glonţul trimis cu iscusinţă
dă bucurie vânătorului: o clipă şi în afară de tine. Des­
fătarea pescarului e alta, e o bucurie prelungită, di­
rectă, de care e legat aevea prin firul subţire ce stă
să se rupă la prima greşeală şi prin care simte fiorii
şi svâcnirile pradei — prin braţ până în inimă.
Pot fi toate acestea, plăceri şi bucurii, necazuri
şi scârbe, de neînţeles pentru unii. Dar nouă ne place.
Asta e.
Dar lucruri de neînţeles sunt multe şi pentru
pescar.
Aşa, ştim noi toţi, cât e de capricios păstrăvul:
acum mănâncă bine şi sare la muscă ca nebunul, iar
peste un moment, nimic. Nu mai vrea. Apoi, deodată,
la alt ceas de vreme, pe tot lungul râului, ca la o co­
mandă, iar saltă cu lăcomie. Dece? Ce pricini sunt
în joc? Ce regisează toanele peştelui? E o întrebare
de totdeauna a pescarilor nedumeriţi. S'au formulat
hipoteze şi s'au încercat răspunsuri. S'au invocat, pe
rând, ivirea roiurilor de musculiţe peste ape, tempe­
ratura apei şi a aerului, răcirea bruscă a apei, scăde­
rea presiunei barometrice pricinuind o împuţinare a
cantităţii de oxigen dizolvat în apă, influenţa norilor
ciruşi combinaţi cu o scădere barometrică — şi încă
altele. S'ar părea, în tot cazul, că pricinele sunt de
Subt pod tsl are locul de pândă un păstrăv volnic.
căutat printre influenţele atmosferice de ordin cu totul
general şi exterioare apei. Din factorii naturali cari
ar putea influenţa activitatea şi obiceiurile peştilor
se pot avea în vedere: soarele, luna, vântul, tempera­
tura, presiunea barometrică, sezonul, hrana adusă de
apă, starea apei, mareele, ora. Dar ce e de reţinut şi
ce de eliminat din aceşti factori? Mister.
Iată însă că un american, pescar vestit, d. J. A .
Knight, propune ceva, o teorie nouă, senzaţională
chiar. A m găsit-o expusă în volumul A la mouche de
Tony Burnand et C. Ritz, o carte nouă şi atrăgătoare
din toate privinţele. A m să redau, cât mai pe scurt,
o idee despre această inedită teorie. Iată despre ce
este vorba.
Cântărind cu grijă şi obiectiv, după îndelungi ex­
perimentări, cercetări şi controlări, d. Knight reţine
ca posibile dintre toţi factorii elementelor naturale ce
intră în problemul nostru, numai trei: soarele, luna
şi mareele. La urmă, cel puţin în ce priveşte apele
dulci, mareele au fost şi ele eliminate. Rămân deci:
soarele şi luna. De aci şi numele teoriei lui Knight:
teoria solunară. Adică cum, cu soarele şi luna? Iacă
aşa; scurt şi cuprinzător, autorul susţine că influenţa
combinată a soarelui şi lunei este cea care influen­
ţează purtarea peştelui. (Rog pe stimatul meu cetitor
să cetească mai departe. Dl Knight e un om serios).
Se ştie de toată lumea că mareele sunt provocate de
acţiunea combinată a acestor două astre. Această
atracţiune poate avea vreo înrâurire şi asupra peştelui
de apă dulce? KnîgTit nu găseşte ridicol să răspundă
afirmativ: ,,nu e ridicol să presupui, spune el, nici să
gândeşti, că atracţiunea aceasta poate fi, mai mult
chiar decât ridicarea sau scoborârea nivelului mării,
stimulantul care decide peştele să înceapă să vâneze;
iar dacă această presupunere ar fi justă, de ce peştii
de apă dulce n'ar reacţiona ca şi verii lor din Ocean,
din moment ce, în definitiv, atracţiunea lunară şi so­
lară poate fi tot atât de bine resimţită în apă dulce,
cât şi în apă sărată?"
Punându-se în legătură cu diferiţi oameni şi in­
stituţii de ştiinţă a aflat câteva fapte cari i-au întărit
convingerea şi cari, în adevăr, demonstrează foarte
evident că diverse vietăţi ale apelor resimt influenţa
astrelor. Iată câteva exemple: anumite moluşte se
ascund în nisip, hermetic închise, în momentul cât
mareea e joasă în Ocean, pe când în alte momente
îşi caută în mod vizibil hrana, cu valvele deschise;
deasemeni nişte scoici foarte comune stau cu valvele
deschise cea mai mare parte a zilei, dar la ora predisă
când mareea e joasă, indiferent de momentul când
cade această oră, se închid şi rămân aşa o oră sau
două. Şi notaţi bine: aceste influenţe sunt resimţite
de aceste vietăţi nu în liber, dar în subsolul adânc
al Aquarium-ului din New-York! Acolo, în fund de
beciu ştiu ele când e „maree joasă" în Ocean! Dar
iată ceva şi mai extraordinar: meduze şi peşti fosfo­
rescenţi ce stau într'un rezervoriu de apă sărată,
deasemeni în subsol, într'o încăpere riguros obscură,
emit lucirea lor fosforescentă atât timp cât ţine noap­
tea la exterior, dar se sting de îndată ce se ivesc
primele raze ale soarelui Ia orizont, ca să se reaprindă,
cu o preciziune de cronometru, la ora când discul soa­
relui dispare la apus! Deci, şi-a zis Knight, e în afară
de orice discuţiune că vietăţile apelor pot percepe,
chiar prin grosimea zidurilor, ce se petrece la exterior
şi chiar în astre. De ce dar, n'ar fi sensibili la atrac­
ţiunea lunară şi solară, destul de puternică ca să ri­
dice apele mării? Trec peste manifestaţiuni, în do­
menii foarte diferite, din cari s'ar putea încă deduce
că atracţiunea lunară joacă un rol asupra celor pă­
mânteşti (nu avem oare şi vechea observaţie populară,
la noi, despre „lunateci"?) şi revin la teoria solunară
aplicată la pescuit. Knight, în legătură cu un specia­
list, a reuşit să calculeze pentru diferite puncte din
Statele Unite indicaţiunile momentului când atracţiu­
nea lunară se exercită cu maximum de intensitate.
Acestei perioade precise i-a dat numele de solunară,
pentru a indica că corespunde cu atracţiunea maximă,
conjugată sau antagonistă, pe care luna şi soarele
o exercită asupra planetei noastre. Rămânea să con­
troleze în mod practic dacă în adevăr această atrac­
ţiune corespundea cu activitatea peştilor, în interes
pescăresc. Voiu reveni imediat cu exemple concrete.
Mai înainte să rezum încă odată în ce constă teoria
lui Knight. Păstrăvul, spune el, ca şi peştele de mare
sau peştele alb, intră în activitate, începe să vâneze,
la anumite momente precise, corespunzând unei si­
tuaţii determinate a lunei, şi în oarecare măsură, a
soarelui, în raport cu pământul — deci a atracţiunei
ce aceste astre exercită asupra planetei noastre.
Aceste perioade, pe cari Knight le-a denumit solunare
şi cari durează cam 2 ore, pot fi calculate cu o ab­
solută preciziune pentru toate punctele pământului.
Ele nu coincid cu mareele, dar sunt în raport cu ele,
în sensul că activitatea peştelui, ca şi mareele, e pro­
vocată de atracţiunea solunară (dar mareele nu se
produc, prin faptul inerţiei apei, decât cu o mare în­
târziere, pe când acţiunea asupra faunei acvatice este
imediată),
înţelegem că în afara acestor perioade precise
peştele poate să se dea la muscă, dar experienţa pro­
bează că activează mai ales în acele perioade, dacă
condiţiuni locale nu se opun.
Perioadele solunare sunt cu deosebire favorabile
când atracţiunea lunei vine să se adaoge la aceea a
soarelui. (Pentru poziţiile relative soare-pământ-lună
şi fazele corespunzătoare, răbdătorul meu cetitor va
binevoi să-şi împrospăteze cunoştinţele . . . liceale).
Acţiunea solunară este, bine înţeles, stânjenită
de unele elemente locale, din cari cunoaştem câteva:
scădere barometrică sau termometrică brutală, fur­
tună, topirea zăpezilor, etc. Tabelele stabilite de
Knight, indicând perioadele solunare nu sunt, pe cât
înţeleg, de o preciziune absolut matematică, trebuind
a se ţine seama de unele imponderabile. Totuşi, cum
perioada solunară ţine aproximativ 2 ore, rămâne
o margine de exactitate foarte suficientă şi destul de
preţioasă pentru trebuinţele pescarului, cu condiţiunea, repetăm, ca împrejurările locale atmosferice sau
de starea apei să nu sufere schimbări brusce. Să adaog
— Knight e foarte afirmativ asupra acestui punct —
că perioadele solunare cele mai bune se situează, obiş­
nuit, între ultimul şi primul pătrar de lună, ceeace
pare să confirme alte observaţii cari tind să arate că
pe lună plină, în general, peştele nu prea e activ în
timpul zilei. In fiecare zi, seara şi dimineaţa, sunt câte
două perioade solunare, una majoră, la care cores­
punde o activitate maximă a peştelui, şi alta minoră,
când e mai puţin influenţat. Tabelele lui Knight, sta­
bilite pentru tot anul, dau indicaţiuni precise pentru
fiecare din aceste patru momente şi pentru toate zilele.
Astfel, de pildă, vor indica că la 15 Iunie e o perioadă
minoră la ora 0,45, o perioadă majoră la 7,10, una
minoră la 13,25 şi o majoră la 9,35, pe când la 22
Iunie aceste perioade se repartizează cu totul altfel:
o minoră la 7, majoră la 13, minoră la 19,15 şi ma­
joră la 1,15. Cu tabela în buzunar (tabela se schimbă,
evident, anual) aşa dar, am putea şti când să plecăm
la pescuit, iar într'un răstimp dat, orele când să fim
la malul apei pentru un maximum de succes. Desigur,
se pot avea succese modeste şi în alt răstimp, dar,
dacă condiţiuni locale nu se opun, maximul de succes
ar fi de cules în aceste parioade solunare.
Aceasta e teoria. Fără îndoială, în mintea pesca­
rului răsar multe întrebări asupra cărora nu mă voiu
opri însă. Nu discutăm aci în contradictoriu. Expunem.
E momentul să vedem şi câteva verificări practice.
Iată, printre altele, două exemple citate de Knight.
Pe o zi ploioasă şi rece, pe când toţi tovarăşii stau
înghesuiţi în casă, afară de unul (care ignorează cu
totul teoria solunară), autorul insistă contra oricărei
speranţe, aşteptând o oră propice indicată de calcu­
lele sale; împreună cu tovarăşul curajos face un pes­
cuit minunat în 2 ore, la momentul precis indicat de
calcule; nici o agăţare, nici înainte, nici după pe­
rioada solunară. Â l t exemplu: întreabă pe un foarte
bun pescar, care îşi ţine în mod meticulos carnetul de
pescuit, să-i indice ziua în care a avut cel mai frumos
succes. Acesta citează o dată dintr'un an deja în­
depărtat. Knight face calculele şi notează pentru data
aceia, ora solunară, o arată renumitului pescar şi cere
să-i arate carnetul de pescuit; coincidenţă absolută
cu însemnarea din carnet şi, lucru curios, indicaţiunea
a numeroase scăpări şi rateuri în jumătatea de oră
precedentă, ceeace confirmă că păstrăvii iau ades rău
musca, n'o prind, se joacă, în afară momentului pro­
pice — pentruca apoi, deodată, să mănânce ferm şi...
să se agate bine. (Cine poate crede, spune Knight, că
un păstrăv care vrea în adevăr să prindă o muscă
ca s'o mănânce ar putea s'o scape; că zece păstrăvi
pot scăpa şi ei la rând prada, atunci când cu un mo­
ment mai înainte sau un moment mai târziu, toate
agăţările sunt pozitive?!). Să indic acum câteva ca­
zuri verificate de autorii volumului care mă călău­
zeşte. Ştiind că atracţiunea solunară cea mai favora­
bilă se situează în cele 4—5 zile dintre ultimul pătrar
şi primul pătrar, se alege acest răstimp. Rezum: 1)
Oră solunară: 12,45; începe să pescuiască la 12,30:
câteva atingeri urmate de rateuri; la ora 13 precis
păstrăvii încep să atace formidabil: 8 aruncări, 8 pă­
străvi; în acelaşi timp tovarăşul prinde şi el 5 pă­
străvi. Se opresc. La 14,45 revin şi reîncep să pes­
cuiască: din 20 de aruncări succesive . . . 2 rateuri.
Intre timp, un prieten spectator, rămas în observaţie
constată la 150 m. de locul pescarului, dela 13,15 la
13,45 o foarte mare activitate: până la 40 de sărituri
la muscă în acelaşi timp. 2) Oră solunară: 1,35. în­
cepe să pescuiască la 1,35 şi prinde 2 păstrăvi. La
1,45 din zece aruncări, 10 păstrăvi. In total, în timpul
perioadei solunare, prinde 14 păstrăvi fără să schim­
be de loc. La 2,30 încetează complect orice activitate
a păstrăvului. 3) Oră solunară: 2,25. începe să pes­
cuiască la 2,15. Numeroase aruncări nu aduc decât
doi peşti mici; dela 2,40 la 3 mulţime de atacuri;
6 aruncări aduc 5 păstrăvi la rând, şi în total 10
păstrăvi. Mă opresc aci. Se cade să răsuflăm puţin.
Pescuit la lipani, când a Început a se roşi frunza.
Mă rog, domniile voastre ce spuneţi? Englezii con­
sideră teoria lui Knight drept fantezistă. Autorii cari
o prezintă în A la monche sunt partizani convinşi. In
Statele Unite aflăm c ă tabelele lui Knight sunt foarte
căutate de pescari. Noi, mi se pare, nu putem avea
vreo părere, neavând tabelele pentru meleagurile noa­
stre; ne lipseşte astfel posibilitatea singurei probe con­
cludente: verificarea prin experienţă. Dar dacă găsiţi
vreun astronom . . .
Mie, ce să vă spun, mi-e simpatică teoria aceasta
pentru partea tainică la care face apel; dar mi-e şi
antipatică pentru formulele de care are nevoe. Par'că
prefer totuşi, să veghez să nu greşesc nodurile la
strună, decât să n'o scrântesc cu virgula la despăr­
ţirea zecimalelor. E drept c ă mai e astronomul. II ui­
tasem, bată-1 norocu! Mărturisiţi: la toate vă puteaţi
aştepta ca să plecaţi la pescuit, afară de rechiziţio­
narea astronomului. E lată rău, cum se zice. Dar v'am
prevestit: pescuitul e boală grea. Zii Doamne fe­
reşte . . .
CHESTIA LUPILOR ŞI CONCEPŢIA M E A DESPRE
DATORIILE UNUI V Â N Ă T O R DE CERBI
R e v i s t a „ C a r p a ţ i i " î n c ă î n a n u l 1934 a î n t r e p r i n s o an­
chetă p r i n t r e c o l a b o r a t o r i i şi c i t i t o r i i săi, a s u p r a chestiunei p r i m e j d i e i , p e c a r e o î n s e m n e a z ă l u p i i pentru v â n a t u l
nobil, îndeosebi pentru cerbii din C a r p a ţ i . A m luat şi eu
p a r t e l a discuţiune şi ea a r e z u l t a t o serie î n t r e a g ă de
o p i n i u n i , de cea m a i m a r e v a l o a r e .
P r o b l e m a însă a r ă m a s . L u p i i fac r a v a g i i poate şi m a i
m a r i ca m a i î n a i n t e i a r o p e r a de c o m b a t e r e a l o r n u e în
p r o p o r ţ i e cu daunele pe c a r e le cauzează. M i se p a r e , că
l â n c e z i r e a p r i g o n i r e i l u p i l o r a r e l a t e m e l i e şi unele p ă r e r i
şi concepţii, „ u m a n i t a r e " pe de o p a r t e şi „ m o d e r n e vân ă t o r e ş t i " pe de alta. I n t r ' a d e v ă r în ceea ce p r i v e ş t e lupta
î m p o t r i v a l u p i l o r s'au conturat u n e l e p ă r e r i , ce au câştigat
m u l ţ i adepţi, î n sensul unei o a r e c a r e c r u ţ ă r i a l u p i l o r , l a
tot cazul, în sensul a l e g e r e i m i j l o a c e l o r de c o m b a t e r e a
lor. Aceste p ă r e r i s'ar putea c o n c r e t i z a în u r m ă t o a r e l e :
a) L u p i i fac serviciu de p o l i ţ a i î n terenele cu v â n a t m a r e .
Ei stârpesc e l e m e n t e l e b o l n a v e , c a r e le cad p r a d ă î n u r m a
puţinei l o r rezistenţe, b) L u p i i sunt factor p r i n c i p a l şi pre­
ţios în o p e r a de selecţiune n a t u r a l ă a v â n a t u l u i nobil.
F ă r ă de l u p i n u a m a v e a cerbi tari, ei e l i m i n â n d elemen­
tele slabe, care ar putea c o m p r o m i t e p r o g e n i t u r i l e v i i t o a r e .
c) L u p i i îşi au şi ei dreptul l a v i a ţ ă şi au dreptul să p r e ­
tindă să a l e g e m m i i l o a c e l e de c o m b a t e r e . Să nu u t i l i z ă m
deci o t r a v a , ca f i i n d un m i j l o c şi p u ţ i n c a v a l e r e s c şi per­
fid, şi chinuitor.
î m p o t r i v a acestei concepţiuni cred de d a t o r i a m e a să
m ă ridic, c o n s i d e r â n d dezastruoasă pentru terenele cu v â ­
n a t n o b i l o c r o t i r e a l u p i l o r l a care se a j u n g e aplicându-se
n a t u r a l e l e consecinţe ale v e d e r i l o r de m a i sus. A c e s t scop
servesc şirele c a r e u r m e a z ă , şi aş dori, ca ele să aibă da­
rul să corecteze unele v e d e r i eronate, — sau cel puţin să
p o r n e a s c ă o discuţiune, d i n care l u m e a noastră v â n ă t o rească v a a v e a ocazie să afle a d e v ă r u l .
Si cel m a i i m p o r t a n t adept a teoriei lupului inofen­
siv recunoaşte, că lupii pot să facă şi pagube, c h i a r g r o a z ­
nice. U n a s e m e n e a caz exista în p r i m i i ani de dună răz­
boiul m o n d i a l , cauzat de ,.o s m u c i t u r ă a b a l a n ţ e i istoriei,
care se echilibra". Stie ori cine, că î n m u l ţ i r e a v â n a t u l u i
răpitor, d a r şi a altor specii de v â n a t i n d i g e n , ca bună
oară a m i s t r e ţ i l o r , este uşor e x p l i c a b i l ă , d a c ă l u ă m în
considerare, că în cei p a t r u ani de r ă z b o i u . toţi b ă r b a ţ i i
p u r t ă t o r i de a r m e , deci şi s i l v i c u l t o r i i , p r e c u m şi v â n ă t o r i i ,
erau d e p a r t e de v e t r e l e lor, aşa că nu a fost n i m e , care să
fi putut reduce n u m ă r u l u n o r specii de v â n a t v i c l e a n ,
g r e u de combătut. I n s c h i m b a r m a t e l e au m ă c e l ă r i t câr­
d u r i l e de cerbi şi n e p u t i n c i o a s e l e c ă p r i o a r e , care erau co­
m a s a t e în t e r i t o a r e l e încercuite de l i n i i l e de t r ă g ă t o r i , d a r
nu s'au p r i c e p u t la u r m ă r i r e a ş i r e t e l o r r ă p i t o a r e şi a m i s ­
treţilor, ba de r e g u l ă nici nu se interesau de aceste specii.
U r m a r e a a fost, că acest v â n a t a putut să se î n m u l ţ e a s c ă
nestânjenit, fiindu-i u ş u r a t ă în m o d excelent lupta pentru
existenţă p r i n c a d a v r e l e de cai — poate şi de o a m e n i —
de Dr. I.
PHILIPOVICZ
ce z ă c e a u p r e t u t i n d e n i şi care le ofereau h r a n ă îmbelşu­
gată. D i n această cauză p u t e m v e d e a î n zonele de l u p t ă
— şi o astfel de z o n ă era, a p r o a p e în tot t i m p u l r ă z b o i u l u i ,
era r e g i u n e a C a r p a ţ i l o r r ă s ă r i t e n i — o c o n c e n t r a r e a ur­
şilor, lupilor, v u l p e l o r , corbilor
şi m i s t r e ţ i l o r , în t i m p ce
v â n a t u l util este redus p â n ă l a i n f i m e resturi. C â n d se
sfârşi r ă z b o i u l î n t r ' o zi, au dispărut c a d a v r e l e de cai, vite,
se g ă s e a u n u m a i sporadic, bietele resturi de v â n a t util au
trebuit să p l ă t e a s c ă a m a r n i c tribut, h r ă n i n d h a i t e l e de
lupi f l ă m â n z i . A s t e a erau cele m a i critice t i m p u r i pentru
cerbii şi c ă p r i o a r e l e d i n această r e g i u n e . Şi a c u m întreb,
unde a j u n g e a m , dacă p a c i f i s m u l v â n ă t o r e s c s'ar fi d o v e ­
dit a fi la locul lui, c u l m i n â n d î n cunoscuta frază: „ C e
este de v i n ă lupul, d a c ă N a t u r a l'a lăsat m â n c ă t o r de
carne şi răpitor"?
H a r D o m n u l u i , v e c h i l e t r a d i ţ i i v â n ă t o r e ş t i , cât şi n o u a
lege a v â n a t u l u i a readus l a r e a l i t a t e l u m e a v â n ă t o r e a s c ă ,
p e r m i ţ â n d u - i să cunoască din t i m p p e r i c o l u l pe care îl
p r e z i n t ă l u p i i şi să î n c e a p ă lupta c o n t r a l o r cu toată ener­
g i a şi cu toate m i j l o a c e l e . P r i n t r e aceste m i j l o a c e , strichn i n a a v e a un rol i m p o r t a n t . L u p t a trebuia să fie decisivă.
L u p i i a m e n i n ţ a u v â n a t u l nobil să d e v i n ă v â n a t istoric.
Cu atât m a i m u l t ă cinste m e r i t ă v â n ă t o r i i , fie p r o p r i e t a r i
de terenuri, fie a n g a j a ţ i la pază, care pe acele v r e m u r i nu
s'au sfiit să facă sacrificii şi să depună toată m u n c a l o r
spre a c o m b a t e pericolul, pe c a r e l'au şi c o m b ă t u t în fine.
D i n parte-mi, nu sunt un o m lipsit de modestie, d a r nu
a m nici un m o t i v să nu apreciez la justa sa v a l o a r e ceea
ce a m realizat. P r i n u r m a r e , pot a f i r m a cu conştiinţa î m ­
p ă c a t ă şi pot aduce dovezi, că a m s a l v a t v â n a t u l n o b i l din
m a s s i v u l m u n ţ i l o r R o d n e i şi m a i pot susţine cu m â n d r i e şi
satisfacţie, pe care n u m a i acela o cunoaşte, c a r e a reuşit,
că a c u m după 16 ani, s a c r i f i c â n d foarte m u l t ă m u n c ă şi
cheltuială, r e v i r u l m e u a d e v e n i t d i n t r ' u n refugiu al lu­
pilor, u n u l din cele m a i î n g r i j i t e t e r e n u r i cu v â n a t m a r e
din ţ a r ă ; şi a r putea să fie situaţia î n c ă şi m a i bună, d a c ă
toţi v e c i n i i m e i a r fi ţinut de scurt lupii, c u m a m făcut
eu. G e n e r a ţ i a n o a s t r ă n ' a r e nici un m o t i v să se t e a m ă de
o s t â r p i r e t o t a l ă a l u p i l o r , pe care nu o a p r o b n i c i eu.
I n s ă „est m o d u s in rebus". P o l i ţ i a s a n i t a r ă , destinată să
e l i m i n e tot ce este b o l n a v şi slab, trebuie să existe î n t r ' o
p r o p o r ţ i e n u m e r i c ă faţă de v â n a t u l util, ca să-şi p o a t ă
î n d e p l i n i m i s i u n e a . Căci altfel nu m a i este poliţie, ci ban­
dă de t â l h a r i , care n i m i c e ş t e totul, f ă r ă a l e g e r e , ceea ce
poate să facă uşor m a i ales pe t i m p cu z ă p a d ă adâncă,
când poate p r i n d e tot ce v r e a . De câte o r i n u se î n t â m p l ă ,
că lupii p r i n d o piesă de v â n a t , d a r n u c o n s u m ă din ea
decât o m i c ă parte, fără să se m a i î n t o a r c ă l a hoit, căci
în ziua u r m ă t o a r e f ă r ă n i c i un efort deosebit, pot face rost
de alta, în care clocoteşte încă c ă l d u r a v i e ţ i i . „ A p o i î n acest caz terenul este s u p r a p o p u l a t ! Degenerescentă"!!! —
p a r ' c ă a u d v o c i f e r ă r i l e . S ă r m a n i teoreticeni, care n u ştiu,
că pe t i m p de i a r n ă se c o n c e n t r e a z ă pe câte o bucată de
teren de câteva sute de hectare, d a r cu poziţie f a v o r a b i l ă ,
c â r d u r i î n t r e g i de ciute şi cerbi tineri, î n schimb, în por­
ţ i u n i l e de teren învecinate, cu î n t i n d e r e de m i i de hectare,
nici u r m ă de cerb nu se găseşte.
Că lupii n u m a i f o a r t e r a r reuşesc să p r i n d ă cerbi bă­
trâni, se datoreşte în p r i m u l r â n d faptului, că acesta duce
o v i a ţ ă tainică de solitar. L u p i i îşi au t r e c ă t o a r e l e lor pre­
ferate p r i n revir, care duc p r i n a s c u n z ă t o a r e l e p r i n c i p a l e
ale v â n a t u l u i . D a r cerbul capital nu stă acolo. Acesta se
r e t r a g e într'o p a r t e ascunsă, părăsită, a r e v i r u l u i , fie sin­
g u r , fie cel m u l t cu 1 sau 2 c a m e r a z i , care, t o c m a i ca şi el,
nu prea se d e p ă r t e a z ă do acel loc, prin u r m a r e nu lasă ur­
m e t r ă d ă t o a r e şi în consecinţă nu v o r fi găsiţi de lupi. O
haită slabă, nici nu v a ataca cerb puternic, decât în caz
de m a r e nevoie. A s e m e n e a a v e n t u r ă dă m u l t ă trudă, este
p e r i c u l o a s ă şi n e s i g u r ă în ce p r i v e ş t e rezultatul final. Co­
piii n a t u r i i a p r e c i a z ă cu justeţă d i f e r e n ţ e l e de putere. D a r
nu este p r o b l e m ă pentru o haită de lupi, să p r i n d ă după
o g o a n ă scurtă un cerb, cât de p u t e r n i c a r fi, care şi-a
lepădat c o a r n e l e şi pe t i m p de sfârşit de iarnă caută după
h r a n ă sleit de puteri. In asemenea caz nu m a i este vorba
de selecţiune. d a r un b ă t r â n cunoscător al c o d r i l o r , care
cunoaşte şi lupii, a r trebui să o ştie. Deasomonoa vână­
torii clasici a f i r m ă cu toţi. că lupul este cel m a i pericu­
los d u ş m a n al cerbului, d i s t r u g â n d fără deosebire e x e m ­
p l a r e slabe, ca şi tari. Adesea se găsesc c o a r n e lepădate,
d a r r a r e o r i cerbi puternici sfâşiaţi.
Coarnele puternice
sunt fără îndoială nişte a r m e de a p ă r a r e excelente ale cer­
bului. Cu cât sunt m a i l u n g i c o a r n e l e şi c l e n c i u r i l e lor şi
nu prea desfăcute, cu atât m a i bine. D a r nu trebuie uitat,
c h i a r dacă c o n s i d e r ă m că cerbul puternic este r e l a t i v bine
a p ă r a t , că t o c m a i aceşti cerbi sunt cei mai doriţi si nu
r a r e ori doborâţi de v â n ă t o r i . T r e b u i e deci să ne g â n d i m
şi la g e n e r a ţ i a v i i t o a r e .
D a r cerbul c a p i t a l nu cade
din nori, ci a fost şi el odată
e m b r i o n , pe u r m ă suliţar şi cerb
slab.
Insă puţine şanse îi ră­
m â n să-i crească şi lui odată
c o a r n e puternice, d a c ă îşi ter­
m i n ă cariera încă înainte de-a
se naşte.
P e u r m ă încă ceva!
L s t e o a r e r e g u l ă , că întotdeauna
acel cerb are cele m a i p u t e r n i c e
coarne, care d i s p u n e şi de cea
m a i robustă statură? N u s'a ob­
servat de m u l t e ori t o c m a i con­
trarul? Selecţiune? A ş i v r e a să
v ă d pe acea ciută g r a v i d ă , care
pe t i m p cu z ă p a d ă n e f a v o r a b i l ă
sau
scorţoasă, în luna A p r i l i e ,
v a scăpa, dacă-i u r m ă r i t ă de doi
lupi f l ă m â n z i , în a f a r ă de cazul
când o ajută o c i r c u m s t a n ţ ă no­
rocoasă, n e p r e v ă z u t ă .
Selecţiu­
ne? N u s'a o b s e r v a t o a r e de ne­
n u m ă r a t e o r i , ca ciute şi că­
p r i o a r e cu p i c i o r u l de d i n a i n t e
frânt, d a r vindecat, au fătat ani
dearândul
viţei
viguroşi? Nu
este o a r e cunoscut, că nu n u m a i
cerbul d a r şi c e r b o a i c a c o n t r i b u e
la m o ş t e n i r e a c a l i t ă ţ i i de a desv o l t a c o a r n e puternice? L i p s ă
de a d a p t a r e ? U n v â n a t , care a
stat secole întregi în aceiaşi re­
giune, a avut t i m p u l să se adapteze. I a r dacă a fost n e v o i t
şi constrâns de om p r i n neliniş­
tire şi defrişarea p ă d u r i l o r , să
se refugieze
în
munţi, atunci
t o c m a i omul este d a t o r să-i uşu­
reze traiul aci în cadrul plin de
p r i m e j d i i şi de n e v o i ; i a r nu să
se bucure dacă vede că lupul
îl sfăşie bucată cu bucată şi să
scuză această d i s t r u g e r e cu m o ­
tivarea, „ c ă nu s'a putut adap­
ta m e d i u l u i " . N i c i pe t i m p de
boli e p i d e m i c e , care sub clima­
tul aspru al C a r p a ţ i l o r
sunt
foarte rare, rolul r ă p i t o a r e l o r nu
este n e c o n d i ţ i o n a t f a v o r a b i l . Să
l u ă m de e x e m p l u febra aftoasă,
r ă s p â n d i t ă de oi şi c a p r e bolna­
ve, c a r e se v i n d e c ă de obiceiu
de sine. Să ne b u c u r ă m deci,
dacă cerbul c a p i t a l de altfel să-
E. Dichtn
nătos, cu c o a r n e l e încă crude, v a fi sfâşiat de lupi sau
câni, t o c m a i pe t i m p u l când suferă c u m p l i t e d u r e r i şi este
stânjenit în m i ş c ă r i , pentru că este în neputinţă să fugă
şi să se a p e r e cu c o a r n e l e şi copitele? P r o b l e m e l e trebuiesc
a p r o f u n d a t e puţin şi atunci v o m a j u n g e la alte c o n v i n g e r i .
Două concepţii se lovesc aci cap în cap. Sunt unii v â ­
nători, care au v â n a t n u m a i în r e v i r u r i n e a m e n a j a t e , cu
codri seculari, cu vânat s p o r a d i c , unde î n t â m p i n a u de loc
sau foarte puţină concurenţă d i n partea a l t o r v â n ă t o r i , pe
nişte v r e m u r i , când sute de m i i de hectare nu intrau în
c o n s i d e r a r e din punct de vedere v â n ă t o r e s c , când d o a r în­
t â m p l ă t o r dacă îşi descărca r u g i n a vre-un v â n ă t o r rustic
asupra unui cerb, i a r v â n ă t o r u l u i „ b o e r e s c " i-se
părea
mult prea g r e u să stea s ă p t ă m â n i întregi în codru cu pu­
ţine nădejdi, ca să v a d ă m ă c a r un cerb. N a t u r a l , că atunci,
p r i n t r e puţinii cerbi existenţi, erau r e l a t i v m u l ţ i puternici,
m a i b ă t r â n i , c a r e au a v u t norocul, d a r nici d e c u m deşteptăciunea, să scape de lupi. D a r cei tineri erau f o a r t e pu­
ţini. Câţi v â n ă t o r i v â n a u î n a i n t e de război cerbi în Carpaţi, în c o m p a r a ţ i e cu cei de azi.' P e acele v r e m u r i nu era
nevoie să se gândească la o c r o t i r e şi r e g e n e r a r e . I a r lupii,
ce a v e a u de căutat în aceste ţinuturi jefuite de ei, unde
poate după f l ă m â n z i r e de m a i m u l t e zile se î n t â m p l a să le
cadă ceva p r a d ă ? N a t u r a l , d a c ă nu g ă s e a u a l t c e v a m a i
bun in a p r o p i e r e , trebuia să ieie la fata locului ce li-se
oferea. Vezi p ă d u r i l e U n i v e r s i t ă ţ i i săseşti, unde au n i m i ­
cit î n t r e g u l contingent de cerbi! Selecţiune până la 100 pro­
cente!
şi ceilalţi? Aceia se a c o m o d e a z ă t i m p u r i l o r de azi, aşa
c u m necesităţile dictează. M i l i o a n e de hectare de p ă d u r i
Primul sânge.
superbe sunt f ă r ă n i c i un v â n a t
în Ţ a r a R o m â n e a s c ă ,
drept u r m a r e a s i s t e m u l u i b a r b a r de v â n ă t o a r e cu copoi,
şi d a t o r i t ă lipsei de s t â r p i r e a l u p i l o r , care au n i m i c i t res­
turile de v â n a t ce a m a i scăpat de copoi. Cu g r o a z ă m ă
g â n d e s c l a t i m p u r i l e de pe v r e m e a când m i - a m p r e l u a t
r e v i r u l d i n m u n ţ i i R o d n e i ! U r l a u l u p i i seara, noaptea, di­
m i n e a ţ a , urlete l a stânga, l a dreapta, pe deal, î n v a l e ! Da­
că î n d r ă z n e a vre-un cerb să r ă c n e a s c ă , î m p i n s de p o r u n c a
naturei, i m e d i a t l'au şi luat t â l h a r i i la rost. U r m a r e a era
m u ţ e n i a c o m p l e c t ă şi peste tot u r m e lăsate de v â n a t fu­
g a r . I n i a r n a u r m ă t o a r e a m stabilit 29 de lupi. A c e a s t a
pe l â n g ă un c o n t i n g e n t de m a x i m u m 60 de cerbi. Ce ar fi
d e v e n i t acest r e v i r f ă r ă o t r a v ă ? Cerbii v e n e a u pe t i m p u l
b o n c ă n i t u l u i , de cine ştie unde, d a r nici u r m ă de ciută nu
m a i era, căci au fost n i m i c i t e de lupi. d a r c u m zic, să
v e z i o ciută, era u n e v e n i m e n t ! Să fi zis atunci: „ F o a r t e
bine, excelentă p r o p o r ţ i e î n t r e sexe, p u t e r n i c e coarne"!? N u ,
a s e m e n e a p a p a g a l c a r e toacă fraze n e p r i c e p u t e şi p r o s t
plasate, nu a m fost şi nu sunt nici azi. Ş t i m doar, că cele
m a i m u l t e r e v i r e nu au n i c i pe d e p a r t e a t â t a v â n a t cât
a r p u t e a suporta, i a r în caz de s u p r a p o p u l a r e i n t e r v i n e
e m i g r a r e a , ceea ce ar î n s e m n a c o l o n i z a r e a r e v i r e l o r î n v e ­
cinate, g o a l e . C â n d toate r e v í r e l e v o r p r e z e n t a un contin­
g e n t o a r e c a r e de v â n a t util, atunci nu m ă v o i opune să
m a i c r u ţ ă m şi l u p i i . „ I n r e v i r e cu v â n a t p u ţ i n stau cei m a i
p u t e r n i c i cerbi"! E x a c t ! D a r de ce? F i i n d c ă nu se simt
bine în r e v í r e l e cu cerbi m u l ţ i din cauza neliniştei pe t i m ­
pul b o n c ă n i t u l u i , d i n cauza r ă c n e t e l o r dese ale c e r b i l o r
tineri, c a r e a t r a g tot felul de d u ş m a n i , d i n cauza că pe
t i m p u l i e r n i i ciutele a d u n a t e în c i o p o a r e a t r a g l u p i i şi în
fine, f i i n d c ă sunt î n căutare de păşune î m b e l ş u g a t ă .
D a r de u n d e au v e n i t aceşti c a p i t a l i ca să poposească
în l o c u r i u n d e nici u r m ă de cerb nu era? N u o a r e din rev i r u r i ocrotite, u n d e şi-au petrecut tinereţea, nu o a r e din
r e v i r e al c ă r o r a p ă r ă t o r i-a s a l v a t pe ei şi pe m a m e l e l o r
d i n g h i a r e l e l u p i l o r ? A p ă r ă t o r i i l u p i l o r cred, că este un
m e r i t e x c l u s i v al l u p i l o r , dacă g ă s i m cerbi tot m a i puter­
nici în C a r p a ţ i , m e r g â n d d i n s p r e apus în spre r ă s ă r i t . A poi c u m r ă m â n e atunci cu cerbii din z ă v o a i e l e D u n ă r i i ,
care nu se lasă de l o c m a i pe j o s de cerbii c a r p a t i n i , cu
r e c o r d u l m o n d i a l n e d i s p u t a t din T o l n a , r e g i u n e unde nu
erau lupi? I n g e n e r a l , g ă s i m v â n a t tot m a i p u t e r n i c m e r ­
g â n d în spre r ă s ă r i t şi m i a z ă - n o a p t e . ceea ce îşi a r e ex­
p l i c a ţ i a firească. Cerbii d i n A s i a sunt şi m a i p u t e r n i c i ca
cei d i n C a r p a ţ i . D a r nu l u p u l este f a c t o r u l f a v o r a b i l , ci
n e p u t i n ţ a r e g e n e r ă r i i sângelui, î m p ă r ţ i r e a p ă d u r i l o r , de­
f r i ş a r e a l o r şi î n t r e r u p e r i l e t e r e n u l u i p r i n a ş e z ă m i n t e o m e ­
neşti, u c i d e r e a celor m a i p u t e r n i c e e l e m e n t e de n r ă s i l ă de
către o m . l a care se m a i a d a u g ă lipsa h r a n e i n a t u r a l e din
cauza t ă i e r i i a r b o r i l o r b ă t r â n i ce ofereau g h i n d ă şi j i r ,
p r e c u m şi a a r b o r i l o r de esenţă m o a l e , care î m p r e j u r ă r i
au contribuit, p e l â n g ă influenţeţe c l i m a t e r i c e , l a o dege­
n e r a r e r e l a t i v ă a c e r b i l o r din ţ i n u t u r i l e din A p u s . D a r
în c e r b ă r i i î n g r ă d i t e , ca b u n ă o a r ă în cele englezeşti, unde
se v ă d c o a r n e s u p r a d i m e n s i o n a t e , nu cresc acolo cei m a i
p u t e r n i c i cerbi, atât cât p r i v e ş t e s t a t u r a l o r c u m şi coar­
nele, f i i n d c ă se are g r i j ă de o b u n ă p r o p o r ţ i e î n t r e sexe.
de r e g e n e r a r e de s â n g e şi de p ă ş u n e excelentă, şi t o c m a i
fiindcă cerbii sunt a p ă r a ţ i de duşmani?! A p o i încă un
e x e m p l u ! Cu c â ţ i v a ani m a i în u r m ă . s'au
transportat
cerbi scoţieni în A u s t r a l i a , pentru c o l o n i z a r e . Este cunos­
cut, că cerbii scoţieni de azi sunt slabi ca fizic si c o a r n e
în c o m p a r a ţ i e cu cei de o d i n i o a r ă , care se pot v e d e a în ta­
b l o u r i l e r e n u m i t e ale lui L a n d s e e v . R a r e o r i au cerbii de
acolo c o a r n e cu m a i m u l t e r a m u r i decât 6. cel m u l t 8. Ce
se î n t â m p l ă î n A u s t r a l i a , un ţinut, u n d e nici nu există
r ă p i t o a r e m a r i ? Cerbii s'au a c l i m a t i z a t a d m i r a b i l , s'au
î n m u l ţ i t d e v e n i n d p l a g ă pentru a g r i c u l t o r i şi s'au desvoltat a t i n e â n d d i m e n s i u n i capitale, n r e c u m dovedeşte artico­
lul lui Ştefan d i n , , W i l d u n d H u n d " . î m p r e u n ă cu fotogra­
fiile nublicate, care a r a t ă cerbi c a p i t a l i cu 20 r a m u r i . A p o i
r e z u l t a t e l e l a care s'a a i u n s î n G e r m a n i a n r i n selecţionare
cu a r m a . unde în p ă r ţ i l e d i s p r e r ă s ă r i t al R e i c h u l u i se î m ­
puşcă a n u a l cerbi cu c o a r n e de peste 10 ksr. g r e u t a t e ! A ş
m i t e a să m a i î n ş i r m u l t e e x e m p l e de acest fel, care dove­
desc că nu e n e v o i e de c o n t r i b u ţ i a l u p u l u i spre a creşte
cerbi p u t e r n i c i . N u v a p r e s u p u n e d o a r n i m e , că eu n u ştiu
n i m i c despre r o l u l util al r ă p i t o a r e l o r din g o s n o d ă r i a na­
turii. A s u p r a acestui punct nici nu se noate discuta. D a r
indiscutabil este şi faptul, că acolo u n d e s'a desechilibrat
n r o p o r ţ i a n u m e r i c ă d i n t r e v â n a t u l util şi cel r ă p i t o r în
f a v o a r e a celui d i n u r m ă . n e r i c l i t â n d existenta şi v i i t o r u l
v â n a t u l u i util, trebuie să l u ă m m ă s u r i e x c e p ţ i o n a l e , spre
a derima răpitoarele.
M a i ales î n ce p r i v e ş t e R o m â n i a , a s e m e n e a m ă s u r i re­
p r e z i n t ă o necesitate şi este u n i c a p o l i t i c ă justă a autori­
t ă ţ i l o r v â n ă t o r e ş t i , a v â n d nu n u m a i d a t o r i a să c o n s e r v e
c o n t i n g e n t u l de v â n a t existent, d a r trebuie să g r i j e a s c ă şi
de c o l o n i z a r e a u n o r t e r e n u r i vaste, c o m p l e t g o a l e , r i d i c â n d
a v u t u l n a ţ i o n a l al ţ ă r i i . Ţ i n u t a o m u l u i , adecă a v â n ă t o r u ­
lui, trebuie să se s c h i m b e faţă de r ă p i t o a r e d u p ă î m p r e ­
j u r ă r i l e şi s c o p u r i l e date. N u p u t e m d o a r creşte un con­
t i n g e n t b o g a t de p o t â r n i c h i şi f a z a n i , dacă î n acelaş t i m p
nu ţ i n e m de scurt toate r ă p i t o a r e l e p ă r o a s e şi în special
cele z b u r ă t o a r e . I a r un c o n t i n g e n t b u n de cerbi nu se poa­
te concepe, p â n ă ce l u p i i nu sunt reduşi l a un n u m ă r m i ­
n i m . N o i vrem însă să a v e m cerbi î n C a r p a ţ i i r ă s ă r i t e n i şi
de m i a z ă z i , unde există toate c o n d i ţ i u n i l e p r i e l n i c e . Deo­
c a m d a t ă ne m u l ţ u m i m cu "munca de p i o n e r i . Concepţia de
azi, r e f e r i t o a r e l a o s u p r a p r o t e c ţ i e a r ă p i t o a r e l o r , este m o ­
dă, d u p ă c u m o d i n i o a r ă era m o d ă t o c m a i c o n t r a r u l . A
trecut u n a şi v a trece şi cealaltă. D a c ă peste 20 de ani se
va dovedi că a m făcut g r e ş e l i o c r o t i n d peste m ă s u r ă vâ­
n a t u l util, u r m a ş i i noştri v o r putea să r e c u r g ă l a r e m e d i i
în sens contrar. I n cele m a i m u l t e t e r e n u r i î n g r i j i t e este
posibil, să î n c r e d i n ţ ă m p e r s o n a l u l u i î m p u ş c a r e a ciutelor
s u p r a n u m e r i c e . P r i n această m ă s u r ă p r o c e d ă m î n m o d
iust din punct de v e d e r e e c o n o m i c , a p o i o f e r i m posibilita­
tea si p e n t r u creşterea şi educarea l i m i e r i l o r , a c ă r o r pră­
sire la n o i abia a c u m începe.
A ş fi curios să ştiu. dacă s'ar fi î n f ă p t u i t creşterea
c o n t i n g e n t u l u i p u t e r n i c de cerbi d i n centrul T r a n s i l v a n i e i ,
p r e c u m e x p a n s i u n e a sa înspre a p u s şi m i a z ă - z i , dacă Di­
recţiunea v â n ă t o r i l o r r e g a l e d i n G h i u r g h i u , p r e c u m şi alţi
p r o p r i e t a r i din acele ţinuturi, nu a r fi u r m ă r i t l u p i i pe
toate căile. N u trebuie decât să î n t r e b a ţ i pe d. Colonel A .
de Spiess, c ă r u i a n i m e n u îi v a reproşa, că nu cunoaşte
î n d e a j u n s situaţia d i n C a r p a ţ i . S a u cetiţi cartea lui despre
. . G h i u r g h i u " şi veţi v e d e a c u m a fost el o d i n i o a r ă şi c u m
este azi. N u de m u l t a m a v u t o d e p l i n ă satisfacţie î n această p r i v i n ţ ă . V e c i n u l m e u v â n ă t o r e s c , c o n s i l i e r u l s i l v i c
B o h m , u n u l d i n cei m a i e x p e r i m e n t a ţ i şi neobosiţi v â n ă ­
tori carpatini, — al cărui d i c t o n : „ F i e c a r e n o a p t e petre­
cută în p a t şi nu î n r e v i r , î n s e a m n ă o p i e r d e r e i r e p a r a b i l ă
nentru v â n ă t o r " — a d e v e n i t celebru şi îl c a r a c t e r i z e a z ă m a i
bine decât o r i c e — n u s'a sfiit n i c i c â n d să d e z a p r o b e l u p t a
a p r i g ă pe c a r e o d u c e a m eu contra lunilor. E l p r e f e r a să
î m p u ş t e l u p i i stând n o a p t e a la p â n d ă în colibă, l â n g ă
hoit, ceea ce de fapt făcea a p r o a p e î n f i e c a r e n o a p t e . D a r
r e z u l t a t e l e nu e r a u nici de c u m î n p r o n o r ţ i e cu efortul de­
pus şi nu se v e d e a o scădere a n u m ă r u l u i l u p i l o r . A p o i ur­
m ă ceea ce trebuia să u r m e z e . I n i e r n e l e u l t i m e contin­
g e n t u l de cerbi a fost d e c i m a t şi c â n d î n u l t i m a e p o c ă de
boncănit, î n locul r ă c n e t e l o r cerbilor, nu se auzeau decât
urlete de l u p i . l u â n d o r i c e p o s i b i l i t a t e acestui v â n ă t o r is­
cusit să t r a g ă m ă c a r un foc. atunci a trebuit să-mi spună:
„ A f u r i s i t e l e bestii, lupii, trebuie ţinuţi m a i din scurt, căci
aşa nu m a i mersre! A v e ţ i dreptate, deci, că îi persecutaţi"!
L a n o r d de acest r e v i r în coltul unde se întâlnesc cele trei
g r a n i ţ e , s'au g ă s i t a n u a l câte 10—15 cerbi sfâşiaţi. A n u l
trecut c h i a r şi un cerb de 14, puternic, care sfârşise şi el
ne ghiaţa C e r e m u ş u l u i . Aceste sunt p i e r d e r i l e constatate
în m o d oficial, p u t e m însă n r e s u p u n e că ele erau de două
ori atâtea. A c e a s t a , pe l â n g ă un c o n t i n g e n t de v a i D o a m n e ,
care în a s e m e n e a condiţii nici nu se p o a t e reface.
I n I a n u a r i e 1934 m ' a m dus l a p r i e t e n u l şi v e c i n u l m e u
v â n ă t o r e s c , c ă p i t a n p e n s i o n a t D . de M e d v e c z k v ca să v â ­
n ă m m i n i s t r e ţ i î n r e v i r u l lui. situat î n p a r t e a de m i a z ă - z i a
m u n ţ i l o r R o d n e i . I n cale. a m trecut întâi p r i n r e v i r u l m e u ,
unde m i s'a r a p o r t a t , că v â n ă t o r i i m e i skiori au constatat
în n o a p t e a trecută două h a i t e de l u p i de câte 6 şi 7 capete,
f a r e , t r a v e r s â n d r e v i r u l au trecut în r e v i r u l lui M e d v e c z ky, f ă r ă să g o n e a s c ă v â n a t l a m i n e . F a p t este, că l u p i i
e v i t ă terenuri unde se l u c r e a z ă m u l t cu c a o c a n e şi o t r a v ă ,
arătându-se d o a r în treacăt. C â n d pe u r m ă t r e c u r ă m cu
sania pe l a R o t u n d a , i n t r â n d în r e v i r u l î n v e c i n a t , ni s'a
şi p r e z e n t a t tabloul. H a i t a de 7 capete, care a trecut pe aci,
a şi r u p t i m e d i a t un cerb de zece, ale cărui r e s t u r i le v e ­
d e a m l â n g ă d r u m . Tar î n ziua u r m ă t o a r e , c â n d p o r n i r ă m
la v â n ă t o a r e , ne r a p o r t a r ă o a m e n i i t r i m i ş i să cătălească,
că au g ă s i t o ciută, un v i t e i şi o c ă n r i o a r ă sfâşiate în acea
n o a p t e ; i a r u n cerb tânăr, care s â n g e r a puternic, a fost
ermit de l u p i t o c m a i în n o r ţ i u n e a unde f ă c e a m p r i m a bă­
t a i e . I n două g o a n e lupii de fapt e r a u în b ă t a i e . A m srăsit
cerbul de 6 sfâşiat, d a r l u p i i nu au ieşit. I n ziua u r m ă t o a r e
i a r ă ş i au fost rupte două ciute şi o c ă p r i o a r ă . M e n ţ i o n ă m
că în acel r e v i r există puţin v â n a t şi că n o i nici nu a m
ajuns în r a i o n u l de v â n ă t o a r e al celeilalte haite, care de-
s i g u r a rupt şi ea c â t e v a piese. A p o i aceasta
nu este p a g u b ă cauzată de lupi?! Este c u m v a
plăcere v â n ă t o r e a s c ă ?
P l a g ă a lupilor? Ce concepţie plastică! I n tr'un r e v i r cu 100 capete de cerbi stabili, 3 lupi
poate nu constitue încă o p l a g ă , dacă nu stau
m e r e u acolo. D a r c a r e este situaţia când în
acelaşi r e v i r sunt n u m a i 50 cerbi, sau sunt 100.
şi 0 lupi? Ce î n s e a m n ă lupul p e n t r u c ă p r i o a r e ,
nu trebuie să m a i explic. A j u n g e d o a r şi pen­
tru v â n ă t o r u l d i n alte ţ i n u t u r i decât din Car
păţi, să a u d ă de r a v a g i i l e făcute de cânii-lupi,
care în scurt t i m p sunt în stare să n i m i c e a s c ă
un c o n t i n g e n t însemnat, m â n a ţ i fiind de dorul
u c i d e r i i . N u cred să fie cineva, care să p o a t ă
dovedi, că piesele sfâşiate a r fi fost b o l n a v e
sau slabe. D e s i g u r , şi o v â n ă t o a r e de lupi este
foarte interesantă, i a r în unele ţinuturi, — bu­
nă o a r ă la g u r i l e D u n ă r i i , unde a f a r ă de m i s ­
treţi nu există v â n a t cu copită, sau la şes, ori
la p o a l e l e m u n ţ i l o r , unde sistemele obişnuite
de v â n ă t o a r e l i v r e a z ă rezultate şi pe t i m p de
i a r n ă — zic, î n unele ţ i n u t u r i n i m e n e a să nu
se folsească de m i j l o a c e care sunt
antipatice
v â n ă t o r u l u i , p r i v â n d pe v â n ă t o r de p l ă c e r e a , să
d o b â n d e a s c ă l u p u l cu un foc de a r m ă . D a r în
m u n ţ i , unde nu există nici un sistem de vână­
toare care să ofere şanse cât de p r o b l e m a t i c e
de reuşită,
unde existenţa
vânatului
nobil
Capul unul lup bătrân, împuşcat In pădurile comunei Vâlcele, lud Turda,
este pusă în j o c , trebuie
să
utilizăm
orice
(Foto'i Răthonyi. Cluj.)
mijloc pentru stârpirea lupilor. Dacă cineva
susţine, că acela, care nu este în stare să în­
frâneze lupii cu a j u t o r u l a r m e i , m e r i t ă u n certificat de
o t r ă v i i , atunci ne s c u f u n d ă m iarăşi într'o m a r e de p a l a v r e
p a u p e r t a t e v â n ă t o r e s c , trebuie să m e n ţ i o n e z , că în m u n ţ i
sterpe. Căci cu acelaşi drept a m putea susţine, că şi cu ar­
această a f i r m a ţ i e este în c o n t r a z i c e r e cu toate e x p e r i e n ­
m a de foc s'a făcut m u l t r ă u nu n u m a i a n i m a l e l o r , d a r şi
ţele făcute şi că nu a reuşit n i m e n i şi n i c ă i e r i , să d e c i m e z e
o a m e n i l o r ; a r trebui deci să o e l i m i n ă m şi pe aceasta. D a r
lupii pe această cale. D a c ă acelaş spune m a i departe, că
aşa nu v o m î n a i n t a . î n t r e b u i n ţ a r e a o t r ă v i i este m i n u ţ i o s
el nu a fost n e v o i t să î n t r e b u i n ţ e z e c a p c a n e şi o t r a v ă , ar e g l e m e n t a t ă şi nu trebuie d a t ă decât pe m â n a u n o r per­
ceasta denotă că nu ştie ce î n s e a m n ă să contribui la în­
soane de absolută î n c r e d e r e şi pricepute. I n ce p r i v e ş t e
m u l ţ i r e a şi o c r o t i r e a unui c o n t i n g e n t de v â n a t , o r i c â t de
B u c o v i n a , nu p e r m i t folosirea o t r ă v i i , decât u n o r per­
excelent v â n ă t o r ai fi. Ştie d o a r o r i c i n e , că lupul este un
soane absolut corecte şi n u m a i pentru lupi şi câni.
h o i n a r , care u m b l ă azi aci, m â i n e cine ştie unde, deci ca
V â n z a r e a o t r ă v i i nu este liberă. Ea se p o a t e
efec­
să te întâlneşti cu el, este chestie de î n t â m p l a r e . P a z a sis­
tua n u m a i pe baza unui p e r m i s special. Ce se î n t â m ­
t e m a t i c ă la hoit nu poate da nici când astfel de rezultate,
plă însă? De o t r a v ă nu a b u z e a z ă o c r o t i t o r u l c a r e a r e g r i j a
ca să poţi face m a r e i s p r a v ă în cazul unei i n v a z i u n i a lu­
c o n t i n g e n t u l u i său de v â n a t , nici o a m e n i i lui de pază, pe
pilor. A c o l o unde se găseşte destul v â n a t , lupul n u m a i
cari îi cunoaşte d o a r ! N u ! C o m e r ţ u l clandestin, m i j l o c i t
r a r e ori şi în m o d n e r e g u l a t v a veni la hoit, b u n ă o a r ă
de f a r m a c i i şi d r o g h e r i i este acela, care răspândeşte otra­
t o a m n a , după p l e c a r e a o i l o r d i n m u n ţ i şi p r i m ă v a r a după
va p r i n t r e n e g u s t o r i i de piei şi a g e n ţ i i l o r care la r â n d u l
t o p i r e a zăpezii, c â n d n u m a i a n e v o i e p o a t e p r i n d e v â n a t .
lor o î m p a r t o a m e n i l o r l o r de î n c r e d e r e , b r a c o n i e r i şi aA r fi însă e r o a r e m a r e să crezi, că lupul nu p o a t e p r i n d e
genţi silvici f ă r ă e d u c a ţ i e v â n ă t o r e a s c ă , ca să p r i n d ă v u l p i
v â n a t în o r i c e a n o t i m p , c h i a r când nu este z ă p a d ă . P ă ­
şi j d e r i . P e această cale a j u n g e o t r a v a în p o p o r ! A m p u t u t
rul de v â n a t ce se găseşte în e x c r e m e n t e l e l u p i l o r , cât şi
o b s e r v a acest lucru foarte bine în p r a c t i c a m e a de inspec­
n u m ă r u l redus de viţei de pe teren, dovedeşte acest lucru.
tor de v â n ă t o a r e cu v e c h i m e de 16 ani. D r e p t u r m a r e nu
li se p o a t e face nici un r e p r o ş v â n ă t o r i l o r .
N u m a i atât t i m p , cât t u r m e l e sunt la m u n t e , a d i c ă
din I u n i e p â n ă în S e p t e m b r i e , caută lupul m a i m u l t după
D i n p a r t e - m i , sunt un f a n a t i c a d o r a t o r al n a t u r i i şi a
oi. I n s c h i m b , pe acest t i m p ciutele şi viţeii, d a r şi cerbii
v i e ţ u i t o a r e l o r d i n ea. I n r e v i r u l m e u „ C o s m i n " de l â n g ă
cu c o a r n e l e crude, sunt u r m ă r i ţ i de cânii ciobăneşti. I a r
Cernăuţi, nu e v o i e să se î m p u ş t e a f a r ă de uliu şi de păacest d u ş m a n , nu se p o a t e c o m b a t e decât cu „ p e r f i d a "
sărar, nici o p a s ă r e r ă p i t o a r e . F a s a n i şi p o t â r n i c h i noi nu
o t r a v ă . Z i c d i n a d i n s „ p e r f i d " , deşi, zău, nu ştiu, de ce anu­
a v e m în p r o v i n c i a noastră, i a r i e p u r i l o r nu le pot d ă u n a
m e curaj şi nobleţă sufletească este nevoie, ca c i n e v a să
în m ă s u r ă serioasă r ă p i t o a r e l e î n a r i p a t e . L a fel nu î m p u ş aşeze o c a p c a n ă de fier, cu care să c h i n u i a s c ă 24 o r e şi
c ă m nici v u l p i în t i m p u l v e r i i , deşi aşi fi a v u t şi eu des­
c h i a r m a i m u l t , lupul p r i n s , care va suferi g r o z a v e chi­
tule ocazii, când î m i v e n e a u la ţ i p ă t o a r e a de c ă p r i o a r ă .
nuri, m a i ales atunci, când se v a a p r o p i a v â n ă t o r u l de el.
N i c i când un v â n ă t o r b u c o v i n e a n corect, nu v a scoate pui
P e când o doză de o t r a v ă bine oferită, a r fi i s p r ă v i t cu el
de vulpe din v i z u i n ă , c o n s i d e r â n d că lucrul acesta a r fi
î n t r ' u n t i m p m u l t m a i scurt. L a fel nu ştiu, de ce a r fi
un procedeu j o s n i c . N u aş ezita însă nici o c l i p ă să
m a i c u r a g i o s lucru, să t r a g i d i n t r ' o colibă î n c ă l z i t ă , sau
iau m ă s u r i e n e r g i c e c o n t r a v u l p i l o r , dacă aş o b s e r v a
d i n t r ' u n o b s e r v a t o r comod? Cred, că nu e b i n e să r e p e t ă m
că ele p ă g u b e s c peste o a n u m i t ă l i m i t ă c o n t i n g e n t u l
m e r e u şi în m o d m e c a n i c fraze, pe care le-a rostit c i n e v a
de c ă p r i o a r e , deci, d a c ă din cauza l o r nu aş putea
c â n d v a . C â n d e v o r b a de l u c r u r i serioase, să l ă s ă m ro­
î n m u l ţ i acest v â n a t . N u a m ezitat nici atunci să întrebuin­
m a n t i c a poetică la o parte, şi să r ă m â n e m strict obiectivi.
ţez o t r a v ă , când î n t r ' o s i n g u r ă s ă p t ă m â n ă mi-au fost sfâ­
Este mult mai dăunător
lucru,
ca in ţări în care
domneşte
şiate 9 c ă p r i o a r e de către unii câni-lupi (câni ciobăneşti
o crasă
indolenţă
în ce priveşte
ocrotirea
vânatului,
să
g e r m a n i ) , r i s c â n d c h i a r şi v i a ţ a vre-unei vulpi, care v a r i ­
răspândim
principii
pseudoumane,
decât să exagerăm
cu
dica n a d a o t r ă v i t ă . C u m aş fi putut să m ă a p ă r altfel de
propaganda
întru
distrugerea
inamicilor
vânatului.
Pe
aceste bestii, c a r e nu v e n e a u decât n o a p t e a şi f ă r ă să ră­
această cale a j u n g e m p â n ă la discuţii infinite, c a r e se ter­
m â n ă în p e r m a n e n ţ ă în p ă d u r e şi cutreerau zeci de k i l o ­
m i n ă cu desbateri sofistice despre dreptul pe care îl a v e m
m e t r i , g o n i n d vânat? I a r lupii v â n e a z ă la fel. I n r e v i r u r i
sau nu, să v â n ă m şi să u c i d e m fiinţe. V r e m m a i bine să
situate l â n g ă c o m u n e , sau unde sunt l u c r ă r i forestiere,
r ă m â n e m la r e a l i t a t e ! I a r aceasta este faptul, că o t r a v a
ţi-se fură c a p c a n e l e de fier, c u m m i s'a î n t â m p l a t adesea
este un m i j l o c cât se p o a t e de a n t i p a t i c pentru v â n ă t o r ,
şi m i e . P e l â n g ă acestea ele sunt n e î n t r e b u i n ţ a b i l e pe t i m p
d a r unicul pe c a r e este silit să-1 întrebuinţeze în lupta lui
cu g e r aspru, apoi se î n t â m p l ă a l t ă d a t ă să calce râsul In
disperată, pe care o duce p e n t r u a p ă r a r e a v â n a t u l u i de
ele, c u m cu r e g r e t a trebuit să constat în două r â n d u r i .
d u ş m a n i i , pe care nu îi p o a t e c o m b a t e altfel. D a c ă î m p i n ­
D a r nici când nu s'a o t r ă v i t nici un râs, căci n a d e l e e r a u
g e m însă discuţiunea în altă direcţie, ca aceea de unde
bine a c o p e r i t e . E l e nu pot fi g ă s i t e decât n u m a i de n a s u l
a m plecat dela început, a r u n c â n d o g r a v ă a n a t e m ă a s u p r a
fin al lupului şi al cânelui. In r e v i r u l m e u în a f a r ă de
C A R P AŢII * 1939. No. i i
322
l u p i şi câni, s'au m a i o t r ă v i t şi c â t e v a v u l p i şi 3 pisici săl­
batice. Aceste din u r m ă , a c u m c â ţ i v a ani, c â n d a p l i c a m
î n c ă m e t o d a g r e ş i t ă de a o t r ă v i c a d a v r e î n t r e g i sau a ex­
p u n e n a d e v i z i b i l e . P e acel t i m p au fost n i m i c i ţ i şi n u m e ­
roşi corbi, g ă i ţ i şi alte p ă s ă r i p r e c u m o m u l ţ i m e de şoa­
reci (sorex). N i c i o d a t ă nu s'a î n t â m p l a t să g ă s i m u r m e
de urs, sau p o r c m i s t r e ţ pe l â n g ă h o i t u l o t r ă v i t , căci l ' a m
expus î n t r ' u n a n o t i m p şi pe locuri, u n d e nu u m b l ă aseme­
n e a v â n a t . I n 2 r e v i r e î n v e c i n a t e a fost o t r ă v i t în decursul
acestei p e r i o a d e câte un urs, a m b i i la h o i t u r i î n t r e g i , care
din cauza unei c o n d a m n a b i l e n e g l i j e n ţ e au fost lăsate p e
loc şi în decursul lunei A p r i l i e . D a c ă se o t r ă v e s c urşi, aceasta se face în m o d i n t e n ţ i o n a t de către ciobani, i a r nu
de v â n ă t o r i . D a r î n sfârşit, p e r i c o l u l nu trebuie să fie con­
siderat a m e n i n ţ ă t o r , căci v e d e m , că deşi o t r ă v i r e a nu se
face î n t o t d e a u n a aşa c u m trebuie, totuşi c o n t i n g e n t u l de
urşi d i n C a r p a ţ i i r ă s ă r i t e n i a sporit în m o d c o n s i d e r a b i l
î n u l t i m i i ani. N i c i r e f e r i t o r la v u l t u r u l bărbos, despre
c a r e se v o r b e ş t e m e r e u , nu a m g ă s i t n i c i o d o v a d ă , că el
ar fi n i m i c i t de o t r a v ă şi n u p r i n d i s t r u g e r e a c u i b u r i l o r
şi p r i n î m p u ş c a r e . D u p ă c u m se ştie, el p r e f e r ă să a d u n e
oase, i a r acestea n u sunt o t r ă v i t e . Să nu creadă însă ci­
neva, că eu pledez p e n t r u o u ş u r a t i c ă î n t r e b u i n ţ a r e a ot r ă v i i ! D i n contră, v r e a u să accentuez î n c ă odată, că ea
să nu fie dată decât pe m â n a u n o r specialişti absolut p r i ­
cepuţi, c a r e să respecte toate m ă s u r i l e de precauţiune, p r e ­
c u m a m p r e t i n s întotdeauna.
D a c ă ai luat î n p r i m i r e u n r e v i r prost, şi v e z i a p o i
d i n a n î n a n c u m sporeşte r o d u l m u n c i i tale, m u n c ă g r e a ,
s t â n d v e ş n i c p e p i c i o r de r ă z b o i u cu d e m a g o g i a , b r a c o n i e ­
r i i , oi, câni ciobăneşti, răutate, p r o s t i e şi d u ş m ă n i a tai­
n i c ă a u n o r concetăţeni s i m p a t i c i etc.; c â n d ai cheltuit din
belşug b a n i i tăi c â ş t i g a ţ i cu m u n c ă g r e a şi cinstită, p e n t r u
b i n e l e p r o g r e s u l u i , — atunci f i e c a r e piesă de v â n a t îţi
d e v i n e d r a g ă şi nu-ţi v i n e s'o laşi lupului. I a r în a s e m e n e a
caz să nu î n c e r c i tot ce îţi stă î n putinţă, spre a-ţi a p ă r a
v â n a t u l d r a g ? Degenerescentă? D i s p a r lupii? N i c i v o r b ă !
A t â t a t i m p , cât d i n 10 r e v i r e în 5, l u p i i nu sunt u r m ă r i ţ i
î n m o d sistematic, aşa c u m se p r e z i n t ă situaţia de a z i ;
a t â t a t i m p , cât pe l â n g ă r e v i r e l e b i n e p o p u l a t e sunt i m e n ­
se t e r i t o r i i p ă d u r o a s e sterpe, nu t r e b u i e să a v e m t e a m ă
n i c i de una, n i c i de alta. I n u n e l e şi p u ţ i n e r e v i r u r i p o a t e
să existe c o n t i n g e n t s u p r a n u m e r o s . A i c i însă î m p r e j u r ă r i l e
l o c a l e au un deosebit rol, c a r e î m p i e d i c ă e m i g r a r e a . L u p u l
p u ţ i n va ajuta, d a c ă — ceea ce este i n e v i t a b i l — v o m î m ­
puşca m e r e u n u m a i cerbii cei m a i p u t e r n i c i . Deci, să ne
î n g r i j i m de g e n e r a ţ i a v i i t o a r e , să l ă s ă m cerbilor t i m p să
î m b ă t r â n e a s c ă , e l i m i n â n d l a t i m p cerboaicele de peste nu­
m ă r . D a r î n acest caz nu p r e a a v e m ce î m p ă r ţ i cu lupul,
căci ofertele d e v i n d i n zi în zi m a i m u l t e , şi v â n ă t o r i i , care
v o r să î m p u ş t e cerb c a r p a t i n , se î n m u l ţ e s c m e r e u . A r fi
însă şi f o a r t e just, ca odată să v â n e z e cerb şi v â n ă t o r u l
corect, d a r m a i lipsit de m i j l o a c e !
V r e a u să a r ă t a c u m pe b a z a u n o r date, u n d e a m ajun­
ge, dacă nu a m u r m ă r i lupul, u t i l i z â n d toate m i j l o a c e l e
de care d i s p u n e m ! I n r e g i u n e a i z v o a r e l o r Bistriţei, au fost
ucişi în u l t i m i i 10 ani cea. 85 lupi, pe o s u p r a f a ţ ă de teren
de cea. 50.000 H a , f i i n d î m p u ş c a ţ i , p r i n ş i sau o t r ă v i ţ i . P e
acelaşi teren au fost sfâşiate în acelaş i n t e r v a l de t i m p cea.
250 capete de v â n a t m a r e , ale c ă r o r r e s t u r i au fost g ă s i t e
î n t i m p u l i e r n e l o r . Cele sfâşiate î n alte a n o t i m p u r i nu se
pot constata. P e r s p e c t i v a ar fi însă i n c o m p l e c t ă , dacă n u
aş a d ă o g a , că pe această s u p r a f a ţ ă nu există decât un con­
t i n g e n t c o m p u s d i n a p r o x i m a t i v 300 cerbi de a m b e l e sexe.
Deci 1 piesă pe 170 H a .
Ce f r u m o s ar f i , dacă cel p u ţ i n j u m ă t a t e din piesele
sfâşiate ar t r ă i şi azi, sau câte piese ar m a i exista azi,
d a c ă în loc de 85 lupi, s'ar fi ucis n u m a i 40?
Socotesc că a r fi b i n e să ne o p r i m niţel şi la t e o r i a
„ s e l e c ţ i u n i i n a t u r a l e " . D u p ă câte sunt i n f o r m a t , î n ce p r i ­
veşte C a r p a ţ i i , p r o b l e m a a fost s t u d i a t ă p e n t r u p r i m a dată
de Contele S i l v a - T a r o u c a , în cartea sa — a d e v ă r a t ă evan­
g h e l i e v â n ă t o r e a s c ă — „ Z i l e fericite", a p o i în o p e r a „ C i n e
nu ocroteşte, nici v â n ă t o r nu este". I a r în G e r m a n i a R a e s feld a ajuns l a aceleaşi concluziuni. A n u m e , ei spun, că
p e n t r u a se m e n ţ i n e situaţia n a t u r a l ă a d i c ă aceea pe c a r e
n a t u r a o creiază, m e n ţ i n e şi lasă să treacă, f ă r ă
opera­
ţiuni artificiale,
sunt de d o r i t şi l a cerbi, u r m ă t o a r e l e :
1. Să fie m a i m u l ţ i cerbi decât ciute, sau cel m u l t ace­
laşi n u m ă r . 2. Să existe o selecţiune n a t u r a l ă efectuată
de g r e u t a t e a i e r n e i şi v â n a t u l r ă p i t o r , e l i m i n â n d elemen­
tele i m p r o p r i i p e n t r u r e p r o d u c ţ i e ; apoi dreptul celui m a i
p u t e r n i c care a s i g u r ă g o n i r e a ciutelor pe s e a m a mascu­
l i l o r celor m a i buni; r e g e n e r a r e a r e c i p r o c ă a sângelui, efep-
tuită în u r m a m i g r a ţ i u n i i c e r b i l o r t a r i pe t i m p u l boncănitului.
Aceste c o n c l u z i u n i absolut juste au dat însă şi dau şi
azi p r i l e j p e n t r u confuzii, dacă, c u m se î n t â m p l ă adesea,
le a p l i c ă m î n î m p r e j u r ă r i cu totul diferite. Căci, d a c ă ce­
t i m exact, ce zice contele S i l v a - T a r o u c a în „ Z i l e l e f e r i c i t e "
î n c e p â n d dela p a g . 240 p â n ă la 253, t r a t â n d despre
un
„ r a i u " , ( c u m îi p l a c e să-şi n u m e a s c ă r e v i r u l d i n C a r p a ţ i i
poloni, unde v â n a pe l a sfârşitul secolului t r e c u t ) , g ă s i m ,
că el a c c e n t u i a z ă faptul că r e v i r u l lui a fost codru v i r g i n ,
neatins, în c a r e s'au a d u n a t toţi cerbii p u t e r n i c i d i n r e v i ­
rele î n v e c i n a t e , în care începuseră i n t e n s i v e e x p l o a t ă r i de
p ă d u r e . A p o i ne m a i arată, că acolo de m u l ţ i ani nu a
fost î m p u ş c a t n i c i un cerb. R e c o m a n d a b i l este, să c e t i m
cu atenţie cele spuse î n p a g . 251 p â n ă la 253. Atunci
vom
vedea în mod clar, că ori cât de juste ar fi cerinţele
teo­
retice
şi principiale
pentru
menţinerea
unui
contingent
sănătos
de cerbi, se schimbă
socoata,
imediat
ce s'a
ames­
tecat şi mâna
omenească,
silindu-te,
ca în loc să
culegi
din belşugul
existent,
să te apuci
să refaci
contingentul,
ca să poţi avea vânat. Şi întreb, unde, în ţ i n u t u l C a r p a ţ i l o r r ă s ă r i t e n i , a r exista un loc, unde nu s'ar constata am e s t e c u l m a n e i omeneşti, a m i n t i t ă de S i l v a - T a r o u c a ? T i m ­
pul c o d r i l o r seculari, c u m l'au apucat în T r a n s i l v a n i a cu
30 de ani în u r m ă , o a m e n i b ă t r â n i , un B e r g e r şi un Spiess
t â n ă r a trecut! T i m p , î n care nu existau încă e x p l o a t ă r i
intense de p ă d u r i , nici l u c r ă r i m i n e r e , e r a u f o a r t e p u ţ i n i
v â n ă t o r i , a r m e m a i p u ţ i n perfecte, m a i p u ţ i n i lupi, etc.
C u m însă a s e m e n e a r e v i r e şi î m p r e j u r ă r i nu m a i există,
ori cât le-aş d o r i şi eu, trebuie să ne î m p ă c ă m cu situaţia
aşa c u m este şi trebuie să î n ţ e l e g e m p o r u n c a v r e m i i ! I a r
aceasta spune, c u m a m m a i zis, ca toţi proprietarii
şi arendaşii
de terenuri
trebuie
nu numai
să sporească
con­
tingentul
de vânat mare,
aşa ca să fie mulţumitor
în re­
virul propriu,
dar trebuie
să-l sporească
şi peste
această
măsură,
spre a popula
şi revirele
goale
situate
alături.
P e n t r u a a j u n g e la acest scop, este necesar să c o m b a t e m
toţi d u ş m a n i i v â n a t u l u i nobil, ori c a r e a r fi, cu toate m i j ­
loacele ce ne sunt l a dispoziţie. A c o l o , unde d a t o r i t ă u n o r
î m p r e j u r ă r i locale, c o n s t a t ă m o m a s a r e a v â n a t u l u i , care
nu e m i g r e a z ă în r e v i r e l e î n v e c i n a t e , trebuie să m i c ş o r ă m
n u m ă r u l ciutelor p r i n î m p u ş c a r e . I n ce p r i v e ş t e cerbii cu
p r o a s t e p r e d i s p o z i ţ i i , n u trebuie să a v e m nici o g r i j e cu ei
a t â t t i m p , cât n u m ă r u l l o r nu v a fi destul de m a r e şi g e ­
n e r a ţ i a v i i t o a r e g a r a n t a t ă . D a c ă v o m a j u n g e şi p â n ă acolo,
v o m a v e a t i m p să-i e l i m i n ă m , m a i ales pe aceştia, în t i m ­
p u l b o n c ă n i t u l u i , dacă v o m fi s i g u r i , că a v e m î n faţă cerbi
b ă t r â n i cu c o a r n e slabe, r ă u f o r m a t e şi s ă r a c e în r a m u r i ,
ceea ce nu v a fi lucru g r e u p e n t r u cunoscător, b o n c ă n i t u l
d â n d t o c m a i cel m a i bun p r i l e j . Cerbii tineri, bine predispuşi cu c o r o a n ă în v â r f u l c o a r n e l o r să fie însă cruţaţi.
Desigur, atât m i e , cât şi a l t o r v â n ă t o r i , ne-ar p l ă c e a m a i
bine să a v e m în r e v i r cerbi m u l ţ i cu c o a r n e m a i slabe,
decât de loc, n u m a i f i i n d c ă i - a m cedat l u p u l u i şi n u n e - a m
î n g r i j i t să a v e m a l ţ i i î n loc.
D a c ă v r e m să
ţetă, cu efect m u l t
nu î m p u ş t i 6 ani
r a b d e şi cui îi dă
a v e m m u l ţ i cerbi b ă t r â n i , există o re­
m a i sigur, decât concursul l u p u l u i : să
de zile nici un cerb. D a r cine p o a t e să
mâna?
N u pot înţelege, de ce trebuie să consider i n v a z i u n e a
l u p i l o r drept un „ f e n o m e n n a t u r a l " , care, „ c u m a a p ă r u t ,
v a şi d i s p a r e subit, n e f i i n d n i c i o n e v o i e de m ă s u r i " . A ceastă p r o r o c i r e P i t h i c ă este m a i m u l t decât n a i v ă . P r i n
ce să d i s p a r ă l u p u l şi unde să plece? D a c ă sunt m u l ţ i lupi
ei v o r spori şi m a i m u l t , dacă nu v o r fi c o m b ă t u ţ i .
Unicul
mijloc
real şi eficace
prin care putem
tinde la
nimicirea
lor este, necontenita
urmărire,
dacă trebuie,
fie chiar
şi
cu ajutorul
otrăvii.
A v â n d ca ţ i n t ă sporirea v â n a t u l u i m a r e d i n R o m â n i a ,
deci în m o d i n d i r e c t şi în ce p r i v e ş t e chestia lupilor, ştiu
că sunt a l ă t u r i de m u l ţ i v â n ă t o r i dela n o i şi nu de cei m a i
răi. A m r ă m a s m e r e u pe aceeaşi direcţie; i a r r e z u l t a t e l e
obţinute în t i m p u l de 16 ani, de când sunt i n s p e c t o r de
v â n ă t o a r e şi arendă, m ă justifică. I n c h e i u a r t i c o l u l de
faţă a m i n t i n d cuvintele, pe care l e - a m pus la sfârşitul ar­
ticolului m e u întitulat: „ C u m a m putea r e f a c e c o n t i n g e n ­
tul nostru de v â n a t mare"?, pe care l ' a m publicat î n „ K a r p a t h e n j a g d k a l e n d e r " d i n 1926: „ D a c ă ne u n i m şi nu obo­
sim, o r i câte g r e u t ă ţ i a m î n t â m p i n a , v o m a v e a bucuria,
să v e d e m şi pe v â n ă t o r u l m a i p u ţ i n dotat cu b u n u r i pă­
mânteşti, î m p o d o b i n d u - ş i p ă l ă r i a cu r a m u r a v e r d e a i z bândei, c â n d a î m p u ş c a t cel m a i f r u m o s şi m a i nobil vâ­
n a t ce este pe p ă m â n t , cerbul c a r p a t i n " .
CAPRE
NEGRE
Caprele negre din Carpaţii româneşti, sunt, în
ceeace priveşte tăria coarnelor şi mărimea corpului
neîntrecute de cele din alţi masivi. Totuşi, rasei noa­
stre îi lipseşte ceva, ce ţine într'adevăr de desăvâr­
şirea frumuseţei unei capre negre capitale; îi lipseşte
„barba" frumoasă. E un lucru curios, că la caprele
negre dela noi, barba e relativ puţin desvoltată.
Şi azi trebue să zimbesc, când îmi aduc aminte
de conversaţiunea, pe care
am avut-o odată cu un tu­
rist, care voia să mă con­
vingă cu tot preţul, că
această opiniune a mea e
eronată, şi că caprele negre
din munţii româneşti au o
foarte frumoasă barbă. M-a
asigurat dela început, că
a văzut nu de mult un ţap
negru, cu o barbă . . . ! lun­
gă de cel puţin 30 centi­
metrii. Fâlfăia în vânt acea­
stă barbă, ca un stindard,
— îmi spunea acel turist.
ete Dr. ERWIN
SCHNELL
(Titu-Dâmboviţaj.
găiai şi eu partea corpului, unde de fapt creşte „bar­
ba" caprelor negre.
Prietenul meu pe semne a interpretat greşit ges­
tul, — a trântit uşa, să o rupă din ţâţâni, şi a plecat
ca din puşcă.
Când ne-am întâlnit de nou, şi l-am văzut mai
— Poate să fi fost vre-o
capră de casă, — îndrăznii
să mă îndoiesc.
— Ce? Capră de casă?
Adecă Dta mă crezi ires­
ponsabil? O repet şi o sus­
ţin: ţapul de capră neagră
despre care vorbesc avea o
barbă lungă, sură, şi care
era fluturată de vânt.
— Fluturată de vânt?
Minunat aspect. Dar mi-ai
putea spune unde purta ţa­
pul acea fenomenală barbă?
Răspunsul a fost o pri­
vire nimicitoare:
,
— Mă întrebi, că unde
purta barba? Poate vei şti
şi Dta, că barba atârnă aici
(şi îşi mângâie bărbia),
şi nu la coadă. T e rog
să-mi spui fără menaja­
mente: Mă crezi Dta chior,
sau mă crezi idiot, de îmi
pui asemenea întrebări. Şi
pari a nu-mi crede, — mie,
care îmi petrec toate dumi­
necile în vârful muntelui,
între caprele negre.
Aşa mă cutremuram de râs, încât nici nu ştiu,
dacă i-am putut răspunde ceva. Râsul meu 1-a făcut
şi mai furios. Când i-am arătat însă, că în deosebire
de alte fiinţe, capra neagră binevoeşte să-şi poarte
„barba" pe spinare şi nu subt bărbie, — a întrerupt
brusc discuţiunea, şi a plecat fără „bună ziua". Din
uşe s'a mai întors odată, furios:
— Şi totuşi eu am dreptate! Aici îi flutura barba!
şi îşi mângâie de nou bărbia.
— Greşeşti! Aici îi flutură barba, — şi îmi man­
V a r a ta teren liniştit.
ostoiat, am ţinut să îi dau de data aceasta eu o
lecţie.
— Aşadar, barba ţapului negru flutura în faţa
pieptului! Hai, să nu mai insistăm. Dar ai văzut Domniata vreodată şuerând capra neagră?
—• De sine înţeles! In cursul turelor mele pe
munţi, am auzit de sute de ori şuerând caprele negre.
— De auzit poate, că ai auzit. Dar ai văzut
rând? A i văzut cum face când şueră?
şue­
— Ce e de văzut aici? Iacă fac şi ele cum facem
noi, când fluerăm, — şi ca dovadă îşi ţuţură buzele
şi începu să fluere, ca un sticlete.
— Asta o greşeşti dela temelie!! îi întrerupsei
concertul.
Am băgat apoi două degete în gură, şi am şuerat
odată strident, haiduceşte, de au tresărit toate păhă­
rele de pe masă.
— Iată aşa flueră caprele negre. Cu deosebirea,
că ele bagă în gură un picior dinapoi.. .
— Intr'adevăr? A i văzut Domniata aceasta? Mi­
nunat lucru!
— Cum să nu văd? Insă aşa şueră numai caprele
negre, care flutură barba aici (şi acum eu mi-am mân­
gâiat bărbia!).
După războiul cel mare, efectivul caprelor negre
din Carpaţii noştrii a scăzut mult. Acolo, unde îna­
inte vedeai pe uşor cete de zece, de cincisprezece şi
chiar de mai multe capete, — după pustiirea care a
urmat, abia se mai puteau vedea — cu noroc! — doar,
două-trei. Pe atunci braconierii erau puţini, fiind gra­
niţa veche păzită. Apoi mai târziu muntele nu a mai
avut păzitori. In mâna tuturor erau arme, aduse clan­
destin dela armată, cartuşe câte voiau. Braconierii şi
vânătorii de carne stăteau cu săptămânile la munte,
şi curăţeau ce le venea în cale. Efectivul nostru de
capre negre, atât de bogat înainte, în multe părţi a
fost complect anihilat.
A z i în urma măsurilor de ocrotire severe şi chib­
zuite, situaţia s'a schimbat în mod radical. Munca
şi cheltuelile foarte mari, care au fost puse în serviciul
ideei de salvare a caprei negre au început să dea
roade frumoase. Totuşi, cred, că efectivul de azi e
încă mult inferior celui de dinaintea războiului, şi
deci măsurile — ori cât de pline de jertfă ar fi ele —
trebue continuate încă, cu toată energia.
Condiţiunile principale pe care trebueşte să le
întrunească vânătorul de capre negre sunt: rezistenţă,
răbdare şi plăcere în o viaţă simplă, adeseori lipsite
de minimalul confort. Ici-colo se găsesc case de vâ­
nătoare şi cabane bine aranjate, dar de obiceiu vână­
torul de capre negre trebue să se mulţumească a se
ocroti împotriva frigului şi a intemperiilor, şi a-şi in­
stala casa în câte o stână părăsită de iarnă, în un
bordeiu, clădit primitiv din pietri. sau săpat în pă­
mânt. Ambele aceste „locuinţe" pot fi numite mai
curând aparate de afumat, de prima calitate, decât
camera în care locuesc oameni.
Şi totuşi, câtă bucurie simţi, ce farmec are când
— suind muntele — după un marş încordat şi greu,
de ceasuri întregi, de o zi întreagă uneori, ajungi
seara la uşa acestei stâne, sau a acestui bordeiu! A i
ajuns la prima ţintă, la punctul de plecare a atâtor
nădejdi aurii şi planuri ca în vis!
Stâna goală părăsită de obiceiu de mai multe luni,
e pusă în bună stare în foarte scurt timp. O curăţăşti,
scoţi din ea zăpada, care de cele mai multe ori căzuse
deja şi intrase prin coperiş şi prin pereţi, — mături
vatra şi faci focul. Acest din urmă lucru nu e unul
uşor totdeauna, din cauza, că pădurea zace mult subt
regiunea în care te găseşti, uneori nu afli nici lemnul
răsucit al jepilor, sau îl găseşti acoperit de zăpadă
înaltă sau plin de apă. Ce are a face? J7ei săcuricea
şi îţi faci cu ea aşchii din bârnele de brad, care for­
mează rudimentarii pereţi, S'a trezit în curând focşorul, de grabă prinde putere, creşte, luminează încăpe­
rea, dă căldură. Alăturea e o cămăruţă în care cio­
banii pun la uscat şi la copt caşii. A r e bârnele abia
încecluite, nu e nici o pagubă dacă iei din perete o
bârnă-două, şi o pui pe foc. La primăvară, când se
vor întoarce oile, ciobanii au să refacă peretele. A u
vreme destulă!
Acum focul arde cu flacără mare. In stână e lu­
mină şi căldură. Poţi să începi să îţi faci loc de dor­
mit. Aici nu ai la îndemână somiera moale fabricată
la repezeală din cetină de brad sau din crengi de jepi.
Trebue să te mulţumeşti cu coaja de copac, pe care
ai desprins-o de pe coperişul cămăruţei caşilor. Plotoagele mari de coaje sunt tari, ca talpa ghetelor.
Totuşi e mai bine să, le ai subt tine, decât să dormi
pe pământul gol, îngheţat. Aşa! Acum scoţi din raniţă
şi îmbraci toate hainele de lână, pe care le-ai adus,
aşezi ceainicul în jar, îţi tai o bucată de slănină zdra­
vănă. Unde te-ai putea simţi mai bine, — unde ai pu­
tea găsi un loc mai apropiat dorului tău, decât acesta?
Numai fumul ăsta blestemat de nu ar fi! Afară e însă
burhai, zăpadă şi vânt. E Decemvrie; iarnă în toată
legea!
In jurul focului stăm de data aceasta trei inşi,
bătrânul Şerban şi Nicolae, om mai tânăr. Amândoi
braconieri emeriţi, din şcoala cea vechie. Şerban e
cel mai bun cunoscător al munţilor, Nicolae e cel
mai neînfricat căţărător prin locurile cele mai pri­
mejdioase.
— Oare să avem mâine norocul să vedem ţapul
cel mare?
— Mare-i, — bată-1 să-1 bată! — iată atâta —
şi Nicolae arată cu mâna înălţimea unui căluţ de
munte. E mare cât un măgar, şi are nişte coarne . . . !
Lungime de cel puţin treizeci, cu nişte inele de ră­
şină . . . ! Şi-s largi, crăcănate, iaca aşa. . . Ehei, Dom­
nule, dacă putem să-1 prindem pe acesta, ştiu că ne
cinsteşti! Totuşi pare-că nu aş vrea nici de dragul
ţapului ăstuia să mai ajung în cleşte, cum ajunsesem
toamna ceia, când aţi împuşcat capra bătrână, cu
coarnele desfăcute în lături. Nu a fost lucru de glu­
mă! V ă aduceţi aminte cum ne-am coborât cu pu­
nerea capului până în fundul prăpastiei, unde se pră­
vălise capra, cum Domniavoastră a trebuit să urcaţi
de nou peretele la colibă, după bagaje, iar eu —
şi mai rău — să cobor prin alte prăpăstii cu rucsacul
şi cu capra în spate. Toată noaptea am petrecut-o prin
cele tancuri, dăduse întunerecul şi nu am mai putut
pune piciorul. De nu aveam raniţa în spate, şi de nu
se anina cu cureleleîn un ratin, mă tot duceam până
în fundul pământului, odată, când am alunecat! Nici
oasele nu mi le mai găseaţi.. .
— Intr'adevăr ai avut noroc, Nicolae. Mâine să
fim mai cuminţi.
Ceaiul e gata; din raniţă scot o şuncă de urs pe
care o aveam din întâmplare acasă. Şerban şi Nicolae
— fără să mai cerceteze — îşi croiesc din ea câte o
bucată sănătoasă, şi încep a mânca tacticos.
— Bună mâncare, fie că nu e prea grasă şi prea
moale . . . observă Şerban, apoi terminând cu masa,
cască în voe în cel mai înalt discant.
— Adică, Şerbane, mai spune-mi odată, cum a
fost aievea
întâmplarea
ceea cu ursul. Ştii, cea pe
care zici, că nu o mai poţi
uita.
— Nu prea cu plăcere
mă gândesc la acel urs,
Domnule. A fost o treabă
cam greţoasă. Când mă
apropiu de hoitul pus, iacă
ursul e pe hoit, mare cât
un bou. Roade la carne,
roade la oase, de pocneau
de departe. „Ehei, frate —
îi zic eu mai mult în mine,
— pe semne îţi place mân­
carea. Bună mâncare! Dăi,
şi mănâncă numai bine, să
te îngraşi şi să faci blană
bună. Mâine vin să te văd
de nou, şi voi veni şi poimâne. Se va bucura groful
când va căpăta deseară
tiligrama, că tu te-ai aşezat
la masă, şi că îţi priesc
bucatele noastre. Cum ca­
pătă ştirea, groful vine, şi
îţi arde un plumb în bunda
cea groasă. Şi lui săracu
Şerban îi numără în palmă
zloţi buni,.."* Iată îşi ri­
dică ursul capul şi să uită
la mine urât. Mulţi urşi
am văzut eu în ochii mei,
îmi pun subt cap —
perină — raniţa, şi de acum
pot visa în pace despre ţa­
pul de mâine, mare cât un
măgar, negru ca dracul şi
cu coarnele pline de răşină
de jepi, lungi, cum nu s'au
mai pomenit altele.
Cu tot fumul, cu toate
scânteile, care împuşcă din
vatră, adorm degrabă. Mă
trezesc zgribulind. Focul
s'a stins; doar nişte ochi de
jar mai mijesc, gata să se
închidă şi ei. Trebue să fie
spre ziuă. Caut ceasornicul.
Abia au trecut două cea­
suri de când m'am cul­
cat. Mai e până să crepe
zorile!
— Măi Moş-Şerbane,
Măi Nicolae, care e azi fo­
carul? Ce treabă-i asta, că
lăsaţi să se stingă? Ia ve­
deţi de el. Fuga, că înghe­
ţăm.
Iar încep a pocni scân­
teile, a se umplea stâna de
fum. Iar plec capul pe ra­
niţă şi vine somnul bun.
Aşa dorm, în etape, până
zbârăe deşteptătorul din
ceasornicul de buzunar. Nu
e lucru plăcut să te ridici:
— aşa o scârbă însă nici­
afară e încă negru ca cer­
odată. In jurul buzelor muneala, şi arde frigul.
steţi albe, groase — viermi
din hoitul calului. Stă şi
Şerban ieşise mai înain­
îmi arată astă scârboşenie, Ţapul işl aruncă tn sus capul, rămâne pe loc, ca prins de rădăcini, te, să vadă cum e vremea.
şi suflă către mine, şi pute,
— Domnule, zise, azi
şi îmi vine cu greaţă, aşa
nu ne va fi uşor. A îngheţat
greaţă, Domnule, ca şi când eu aş fi mâncat carne zăpada. Dar încolo nu e rău, nici vântul şi nici vre­
cu viermi de hoit. Uf, mi se întoarce rânza pe dos mea nu se tulbură.
şi acum, când îmi aduc aminte de treaba asta. Nici
In curând suntem gata cu ceaiul. Hainele şi lu­
nu aş atinge carne de urs, să am lângă ea chiar un crurile, pe care nu le luăm cu noi le îndesăm în ra­
butoiaş de v i n . . . .
niţe, iar pe aceste le ascundem afară, subt nişte jepi.
— Hai, hai, Şerbane. De douăzeci de ani, şi mai
(Ce e sigur e sigur!). între timp dimineaţa se ridică
bine, vei mai fi şi uitat ursul cela, şi nu te-ai da în încetinel, şi plecăm. Zăpada ne ţine deasupra, dar
lături din faţa unei şunci bune de urs.
e rece, taie ca briciul.
— Nici pentru un ceas de aur, cu lănţug cu tot,
După un marş de trei ceasuri ajungem aproape
Domnule!
de culme. Deodată strigă Nicolae înecat:
— Uite colo, Domnule... c o l o . . . ţapul cel ma­
— Dar Dta, Şerbane, mânci tocmai şuncă de urs!
— Ce? Asta e şunca de urs? Nici pomeneală! re. Nu-1 vedeţi?
Ce ochi de râs are omul acesta! Ne aşezăm
E şuncă de porc, — îmi râde din suflet Şerban. Pe
câte-şi-trei pe burtă, deasupra omătului îngheţat. Inmine nu mă păcăleşti Domnule!
— Nu. E şuncă dela ursul pe care l-am împuşcat zadar cercetez toate colţurile prin prismele binoclului
meu, nu văd nimic. Nicolae stă să-şi iasă din fire
acu-s trei săptămâni. Doar ştii, erai cu mine.
de mânios, că nu sunt în stare să descopăr ţapul.
— Poznă! Zău, Domnule, grăieşti drept?
In fine... colo... într adevăr . . . 'da, ceeace ză­
— Drept dragă Moş-Şerbane.
resc e ţapul. îmbrăcat în blană bună neagră, — şi
Mare prostie am făcut destăinuindu-i aceasta. ce coarne are! . . . şi ce lărgime a coarnelor! Sta
Şerban se schimbă la faţă, începe a icni, şi năvăleşte nemişcat pe o culme laterală, priveşte la vale, par'că
din stână în noaptea de afară. Nici nu se întoarce o ar fi adâncit în gânduri. Ne desparte de el o moldă
bucată de vreme.
largă de vre-o 500 metri. Cum să o trecem, fără să
Când vine în stână, e alt om. Nu mai e Moş- ne vadă?
Şerban cel pururea vesel şi bucuros. E înourat, mâ­
Ţapul stă tot stană de piatră, nu mişcă de loc. In
nios, încetul cu încetul se trag nourii, şi soarele din fine trece coama, dispare. După el!
inima bună a bătrânului iasă din nou la iveală.
Vântul bate favorabil, dar e de ghiaţă. După trei
sferturi de ceas suntem tocmai subt locul unde stă­
tuse ţapul. Carabina e gata — dar degetul meu e
ţeapăn de frig, să mi se frângă. îmi bag mâna subt
cojocul lui Şereban, mi-o adâncesc în perii deşi de
pe pieptul lui, mi-o încălzesc, fac mişcări cu dege­
tele, până se desţepenesc... Acum, cu cea mai mare
grije să mai facem cei douăzeci de paşi la deal, ca
să ajungem pe coamă. Trec arma şi jumătatea capu­
lui peste piatra de culme... Iată colo subt mine stă
ţapul! Ţapul visurilor mele.
Nu am multă vreme pentru a-1 admira. Clipele
sunt scumpe, în tot momentul poate să dispară. Prind
ţinta, degetul e pe trăgaci, apăs . . . „şvupp" face în­
chizătorul . . . cartuş prost, mort — îmi zic cu necaz.
Ţapul îşi aruncă în sus capul, a prins imediat direc­
ţiunea de unde a venit sunetul neobişnuit, totuşi ră­
mâne pe loc, ca prins de rădăcini.
Al dracului treabă! Trag de nou închizătorul,
ochesc de nou, apăs . . . „şvupp", a doua oară. Un
şuerat răguşit, o săritură şi s'a dus ţapul meu. Şi cu
el un pâlc întreg de capre negre, pe care nu le ob­
servarăm până atunci. Ce amară e desamăgirea! Şer­
ban şi Nicolae sunt ca loviţi în cap. Ce dracu a avut
arma asta? Găsesc curând. E foarte simplu: închiză­
torul a îngheţat, uleiul din el s'a îngroşat, iar eu am
uitat să scot închizătorul şi să-1 şterg uscat.
— Trei picături de uleiu i-au scăpat viaţa, — se
tângueşte Şerban şi se scarpină în chică.
îmi venea şi mie să înjur urât. Dar, ce a trecut
a trecut şi nu se mai întoarce.
Să ne aşezăm să mâncăm ceva. Doar ne va trece
amăreala şi vom da să ne gândim la alte planuri. Va
trebui să scot îndată şi blăstămatul de închizător şi
să-1 curăţesc de uleiul aducător de rele.
Nu rămânem pe loc prea lungă vreme. Fără să
săltăm de voe bună, ne ridicăm şi pornim încet spre
culmea principală a muntelui.
Se stârneşte o viforniţă afurisită. Vântul ne vâră
pulberea fină a zăpezii până la piele, frigul găseşte
mii de uşiţe, ca să ne străpungă prin haine. înainte
merge Nicolae, care spionează tancurile cu ochii lui
ageri, cu tot vântul şi norii de zăpadă ridicaţi, —
dupa el înaintez eu, — bătrânul e cel din urmă.
Mă gândeam, că am dat destulă ocazie azi vân­
tului să treacă prin noi, şi că ar fi bine să ne întoar­
cem spre stâna noastră, când deodată Nicolae cade,
ghemuit.
— Capre! şopteşte, şi arată spre stânga, în jos.
Da, colo stă o piesă voinică. Nu departe, pâlcul
întreg. In clipa următoare trăzneşte împuşcătura
mea, — ţapul face semn de rănire, — pâlcul goneşte
în defileul de subt noi.
Stăm îndelungat şi cumpenim, pe unde şi cum să
coborâm până la locul împuşcăturii? In sfârşit găsim
o treaptă, pe unde credem, că mâţele de fier din pi­
cioarele noastre vor putea prinde. Pornim preţipiş la
vale. Mâţele îmbucă zăpada îngheţată. In sfârşit sun­
tem coborâţi îndestulitdr şi încercăm să ne apropiem
lateral de locul unde a dispărut ţapul. Ajungem la
primul şurlău. E deja un obstacol de netrecut. Se
aruncă la vale aproape perpendicular, zăpada e tare
şi lucie ca sticla, aici un pas greşit însemnează moar­
te. Ne oprim la marginea şurlăului. Căutăm cu ochii
o ieşire: un sprijin pentru picior, un loc unde s'ar
putea îmbuca colţii fierelor, E prea tare ghiaţa, e
prea iute căderea, prea primejdioasă, ca să ne riscăm
oasele de dragul unui ţap de capră neagră, împuşcat.
încerc să conving pe însoţitorii mei că singurul
lucru cuminte e să ne întoarcem. Nicolae declară, că
el trece, fie ce va fi, dacă vine şi Şerban. Nu vrea
să lase ţapul, iar singur nu răzbeşte să-1 aducă. Nu
ajută nimic, când le aduc aminte, că în faţa noastră
mai avem încă un al doilea şurlău.
Cei doi trec şurlăul. Eu nu am curajul. Mă în­
torc, mă urc cu greu până în culme, ca să-i aştept
acolo.
Trece ceas după ceas. Nu mai vin! Dau focuri
de armă, strig: nici un răspuns. Soarele a scăpătat.
Trebue să mă cobor la stână încă înaintea căderei
întunerecului.^l'am mângâiat cu gândul, că tovarăşii
mei vor fi trecut culmea pe altă parte, neobservaţi de
mine, şi că acum se vor fi găsind pe cale spre stână.
Pornesc la vale. Ajung la stână aproape în întunerec.
Şerban şi Nicolae nu s'au întors.
Aştept, chinuit de gânduri rele. Trec iarăşi cea­
suri . . . In sfârşit, când se închide noaptea sosesc şi
ei. Fără de ţap. Zdrenţuiţi şi plini de vânătăi.
-— Trebuia să ascultăm de Domnia-ta, se tânguiră ei. Ceea ce am păţit nu vom uita cu una cu
două. Nu ne-am putut apropia de locul unde a căzut
ţapul. A l doilea şurlău nu l-am mai putut trece. A
trebuit să ne coborâm departe la vale, ca să găsim un
loc de trecere. Dar ce să mai vorbim, Domnule, — ia
uită-te la noi, şi vei înţelege toate. De douăori ne-a
stat viaţa în fir de p ă r . . .
— Da, da răspunsei. Mi se pare că aseară ne-am
hotărât să fim azi mai cuminţi, să nu ne băgăm la
pierderea capului...
— Gândul e bun, râde bătrânul. Dar când vezi
caprele, dracul intră în tine şi nu te lasă să nu pă­
şeşti după ele.
Eram bucuros, că îi vedeam pe amândoi întorşi
teferi!
A doua zi dimineaţa am împuşcat — fără pri­
mejdii şi fără peripeţii — o capră, care o socoteam
că e ţap. Slab rezultat pentru noi toţi trei, după atâta
trudă şi atâta primejdie! Apoi am plecat Ia vale, spre
casă.
Au trecut de atunci ani. De multeori am mai di­
buit cu Şerban şi cu Nicolae după capre negre, pă­
ţind lucruri bune şi lucruri rele. De nenumărateori
am admirat curajul nebunesc alui Nicolae, şi de ase­
menea am admirat felul cum cunoştea Şerban toate
potecile, toate colţişoarele acestor munţi. Partea cea
mai minunată a bătrânului era însă umorul lui origi­
nal şi plin de spirit, — pe care îl putea întuneca doar
amintirea unei anume şunci de u r s . . . Moş Şerban
are acum 75 de ani şi tot mai calcă muntele. Nicolae
e mort de mult; 1-a sfâşiat un urs rănit.
*
Dupăcum am schiţat aici, apropiatul caprelor
negre nu e totdeauna un lucru uşor în Carpaţii noştri.
Mai cu seamă nu în timp de iarnă, când vueşte vifo­
rul, şi câd omătul e tare „ca osul". Dar sunt terene,
în care vânătoarea caprelor negre e cu mult mai uşoa­
ră, şi mai îmbelşugată, — dacă ai noroc.
Nu de mult, am dibuit după capre negre două
zile frumoase de toamnă. De data aceasta singur,
fără însoţitori. îmi stătea la dispoziţie ca loc de ple­
care şi de hodină o cabană de turişti bună, căldu­
roasă. Toate erau frumoase şi minunate, — numai că
nu am ajuns să trag în capre negre, cu toate că nu
mi-am cruţat picioarele.
A treia dimineaţă eram tocmai gata să pornesc
la vale, când soseşte la cabană o ceată de turişti, în­
tre care aveam unii cunoscuţi. Nu aveau călăuză, şi
mă rugară să mai rămân, să le fiu de ajutor.
Dimineaţa următoare ne-am ajuns ţinta: piscul
cel mai înalt al munţilor. Stăteam mulţumiţi în jurul
merinzilor întinse, când unul dintre turişti strigă:
„Uite capre negre!"
Intr'adevăr, abia la cincizeci de paşi subt noi,
aleargă la vale un ţap bun, ţinând dealungul unui
scoc crescut cu iarbă. Sar, prind carabina, — glonţul
dintâie şi al doilea merg alături, al treilea zace, —
ţapul se dă peste cap, rămâne mort.
In felul acesta surprinzător de uşor cuceresc un
ţap bun, şi pedeasupra mai primesc şi aureola şi fai­
ma unui „ţintaş nemaipomenit"!
PESCUIT DE CRAPI ÎN S O M E Ş
La Dej, în partea dintre oraş şi podul căii fe­
rate, Someşul are o porţiune de vre-o sută de metri,
cu ţărmul înalt, prăpăstios. In locul acesta apa e
foarte adâncă în nemijlocita apropiere a malului,
curge încet, încât ai crede că e lac.
Intr'o dimineaţă de vară, plină de lumină şi
soare, m'am plimbat până la acest loc, ducând cu
mine şi undiţa uşoară, pentru aruncat cu musculiţa.
Voiam să prind nişte eleni şi aveam o bună provizie
de muşte naturale, deoarece pe acea vreme nu cuno­
şteam ce însemnează musculiţa făcută de mână de
om. Aierul era greu de miresmele florilor, copacii şi
tufele ascundeau în verdeaţa lor maeştrii de glasul
cărora răsuna lumea. Pe marginea apei, libelulele
aruncau în zborul lor repezit luciri de pietre scumpe.
Subt malul cel înalt al Someşului, chiar lângă
buza apei stătea ghemuit un pescar.
I-am spus bună-ziua.
Mi-a răspuns zâmbind, cu inimă deschisă. Faţa
prietenească pe care o avea omul acesta, m'a încura­
jat să leg cu el vorba.
— La ce pescueşti? l-am întrebat. Eram curios
să ştiu aceasta, mai ales văzându-i acareturile de
pescuit şi locul unde s'a aşezat. Mi se părea straniu,
că vârful vergelei de pescuit mai atingea oglinda apei,
aşa, că nu ieşea din apă decât doar o şchioapă de
sfoară, iar pe această şchioapă de sfoară era înfirat
un dop de plută zdravăn. Vergeaua nu o ţinea în
mână pescarul, ci era înfiptă în pământ, între picioa­
rele încrucişate ale omului.
— Dau după crapi, — îmi răspunse bucuros noua
mea cunoştinţă pescăreasca.
Se vede, că i-am adus noroc. Dopul s'a cutre­
murat.
In clipa următoare a zburat pe deasupra capete­
lor noastre într'o linie curbă şi frumoasă un crap ca
de două kg., şi a căzut în colbul de pe şoseaua dela
spate. Am admirat cu cinstea cuvenită acest frumos
peşte, — mai ales, că pe atunci, adecă înainte cu
douăzeci de ani, eram încă pescar novice.
Nici nu mi-am montat undiţa, ci am rămas să în­
văţ arta de a prinde crapi.
M'am prezentat noului meu cunoscut, m'am aşe­
zat lângă el, şi în vreme ce vorbeam în şoapte despre
lucruri pescăreşti, pândeam amândoi încordaţi dopul
de pe suprafaţa apei. Şi fiindcă varga stătea înfiptă
în pământ, iar tovarăşul meu era om harnic, mâinile
îi erau harnic ocupate să frământe din mămăliga tare
de lângă el globuleţe pentru momeală.
Am învăţat atunci, că în râuri crapul caută locu­
rile adânci, cu apă lină. Apoi, că acolo unde avem de
gând să pescuim crapi, trebue să îi momim dinainte,
cu porumb fiert sau cu mămăligă. Mi-a arătat, că de
varga de abea 2 metri e legată o sfoară tot atât de
lungă, pe ea cu un dop mare, de felul celor folosite
la butoaie. In capătul de jos al sfoarei e un plumb
de puşcă găurit, apoi urmează o „strună" — adecă
tot sfoară, dar mai subţire — de vârful căreia sunt
înodate două cârlige puternice, 0/3 „kyrbi".
Ca momeală avea în cârlige globuşoare de mă­
măligă.
Până când povesteam, dopul s'a mişcat de trei,
sau de patru ori. La fiecare mişcare a dopului pesca­
rul meu apuca varga cu amândouă mâinile, şi smâcea una zdravănă. Urmarea acestei manevre a fost,
că cârligele se încâlceau negreşit în crengile sălciei
care ne dădea o plăcută umbră deasupra capului.
Odată pescarul meu nu şi-a putut desface cârligul,
fără să se urce în copac. Văzându-i această din urmă
operaţie, mi-am privit făptura nu tocmai sveltă şi
mi-am spus, că dacă e să mă fac şi eu pescar de
crapi, va trebui neapărat să modific tehnica pescui­
tului „clasic", pe care mi-o prezenta prietenul, — la
toată întâmplarea va trebui să eliminăm dintre obli­
gaţiuni urcatul în copac.
întors acasă mi-am bătut capul, cum să încep şi
eu pescuitul la crapi. Am ţinut sfat cu fiul meu. Am
luat o varga de bambus, lungă de trei metri, puter­
nică, şi i-am făcut din loc în loc nişte inele din sâr­
mă de aramă galbenă, ca să poată fugi prin ele
sfoara. In mânerul vergei am introdus două şuruburi
cu cârlig, la o distanţă de 30 cm. deolaltă, şi am de­
pănat pe aceste două cârlige vre-o 20 metri de sfoară
de in. Această instalaţie cu cârlige era destinată să
facă serviciu de mulinet.
A doua zi, utilat în felul acesta, am ieşit pe ma­
lul Someşului, ducând cu mine şi un bulz de mămă­
ligă, rotund şi mare, cât capul unui copil. A m căutat
un loc bun, şi am slobozit la fund cele două cârlige
montate după modelul maestrului de ieri. A m aşezat
lângă mine, de îndemână, bulzul de mămăligă şi am
început să pândesc mişcarea dopului.
Dopul nu s'a mişcat. In schimb s'a mişcat ceva
de lângă mine: Era bulzul meu de mămăligă; pornise
a se rostogoli spre apa Someşului. A fost mai iute de
picioare (pe care nu le avea) decât mine, şi în o clipă
speranţa mea s'a cufundat în apă, salutându-mă cu
un plescăit sonor. Am plecat spre casă cu nasul până
la pământ; din întâmplare nu era pe acolo cunoscu­
tul meu dei eri, ca să-mi împrumute o leacă de mă­
măligă.
Câteva zile nu am avut noroc. Doar, că dădeam
hrană crapilor.
Intr'o dupămasă, tot pe malul Someşului, am cu­
noscut încă un pescar de crapi, astfel, că eram acum
trei, care stăteam ghemuiţi pe malul râului.
In curând am văzut, că unul dintre tovarăşii mei
a scos din apă un crap de cinci kg. După câteva mi-
Col. in r. Lang («Bătrânul undiţar") cu un crap de 5 k g . prins In Mu­
reş, lângă O c n a Mureşului In August 1939.
nute şi celalalt a prins un crap cie patru kg. Aşa a
smâcit de tare, incât i-a pocnit varga, şi a avut noroc
cu un copil, care căsca gura la noi, şi care i-a ajutat
să scoată peştele, care se zbătea voiniceşte.
Numai eu stăteam supărat, privind trist dopul
nemişcat. Deodată a tremurat dopul meu, apoi a în­
ceput să se cufunde în salturi uşoare. „ E crap!"
mi-am zis, fiindcă auzisem multe poveşti de felul
sfiicios cum ia crapul momeala. M'a cuprins trema.
A m zmâcit varga, cât am putut. Că apoi ce s'a întâm­
plat, nu ştiu cu preciziune. îmi aduc aminte, că nu
i-am dat peştelui sfoară, — că deodată apa din faţa
mea s'a făcut noroioasă, — că am început să ne zmâcim reciproc, — când peştele mă trăgea pe mine,
când eu trăgeam peştele. Norocul meu a fost, că
aveam cârlige din oţel bun, că sfoara era una engle­
zească, împletită, — dar cel mai mare noroc a fost,
că fierul era împlântat zdravăn în gâtlejul peştelui,
şi astfel nu i-a rupt gura.
Lucru de căpetenie e, că după o eroică luptă, —
în cursul căreia eu m'am încâlcit din cap până în pi­
cioare în sfoara de undiţă, — aveam în faţa mea un
crap, de cel puţin 10 kg. Zăcea pe mal, depărtişor de
apă şi îşi căsca ritmic gura, neputincios.
Durere, că între timp, până am ajuns acasă, cra­
pul meu a pierdut aşa mult din greutate, încât cântărindu-1, nu mai avea decât 3 kg. Da, da! Aşa e pes­
carul, când are peştele pe mal, îl vede de trei ori mai
mare decât e în realitate.
Fiind vânător, am avut ocazie de câtevaori să
ştiu ce e tracul vânătoresc. Mărturisesc însă că nici­
odată nu am avut unul atât de tare, ca atunci, când
mi-am prins primul crap.
iuliu Lang Iun, (iiul „Bătrânului undi(ar") a prins In August 1939 In
Mures, lângă Ocna Mureşului cu lingura destinată avafilor un somn de
8 k g . Pestele a putui fi scos la mal (cu unelte fine !) după o luptă de
mal bine de un ceas.
M'am convins, că în felul acesta, ceea ce facem
nu e pescuit sportiv. Prea brutal manipulăm undiţa.
Apoi în felul acesta nu se poate scoate norocos un
peşte într'adevăr mare. Dacă peştele meu de deunăzi
era de fapt de 10 kg., sau se rupea gura peştelui, sau
se frângea varga, sau pocnea sfoara. A m comandat
deci neîntârzit un catalog cu acareturi pescăreşti, şi
ne-am cumpărat cartea lui Fellner: ,,Der Angelsport".
Bănuiam noi, începători cum eram, că altfel trebue
să caute pescuitul sportiv atât de iubit în străinătate.
Şi într'adevăr dupăce am răsfoit catalogul şi am cetit
cartea, aveam altă idee despre acest sport, atât de
frumos.
A m învăţat principiile de temelie ale pescuitului
sportiv, şi anume: Să foloseşti unelte cât mai fine, —
să osteneşti peştele prins cât mai cu multă răbdare,
aşa, ca să îşi verse năcazul şi puterea pe când e încă
în apă, şi pe urmă să îl aduci la uscat în mincioc.
Mi-am cumpărat din Cluj, delà Roşea, un mulinet de lemn, cu diametrul de 13 cm., 100 metri sfoară
de in ţesută. Astfel aveam unelte şi pentru crapi şi
pentru mrene, adecă pentru pescuitul la fundul apei.
începând de atunci, am obosit bine crapii şi mrenele
prinse în cârlig, le-am dat sfoară din belşug, iar când
peştele se preda rupt de oboseală, îl aduceam la gura
minciocului.
Intr'un rând am mers de nou la Someş, şi la lo­
cul ştiut mi-am găsit vechea cunoştinţă. Doamne
Dumnezeule! ce faţă avea. întreg obrazul îi era um­
flat şi juca în culori: delà vânăt ca pruna la galben,
delà roşu la verde.
— Ce ţi s'a întâmplat, stimate domnule coleg?
îl întrebai mirat.
— Ce să mi se întâmple? Lucru bun! A m prins
un somn zdravăn, — îmi răspunse zâmbind, şi îmi
povesti întâmplarea.
A căpătat dela un copil câteva râme groase ca
degetul. Pe vinul dintre cârlige a înşirat o râmă, pe
celalalt a pus obişnuitul cocoloş de mămăligă. Nu
peste multă vreme, dupăce a lăsat la fund cârligele
astfel aranjate, dopul a dispărut la fund, cu o miş­
care bruscă. Tovarăşul meu a voit — după obiceiul
vechiu — să arunce peste cap peştele, — şi a primit
pe neaşteptate o palmă de i-au scânteiat ochii.
Peştele din cârlig nu era crap, ci un somn de 12
kg.! De sigur, cu zmâcitura puternică i-a reuşit să
scoată din apă peştele, dar nu a avut destulă putere
să îl avânte peste cap, şi i-a venit cu toată forţa în
faţă, lovindu-1. De puterea izbiturei a căzut pe spate,
dar a avut mintea să îmbrăţişeze somnul împreună
cu varga, ca pe o iubită mireasă, şi să îl oprească să
se svârcolească înapoi spre apă. Noroc, că în apro­
piere mai erau şi alţi pescari, care au observat trânta
curioasă, şi au sărit în ajutor. Ce mândru a fost pes­
carul nostru, când a defilat dealungul străzilor oră­
şelului, în spate cu somnul a cărui coadă mătura
pe jos!
Mai curios în tot lucrul e aceea, că prietenul meu
nu a învăţat nici după această întâmplare metodele
,,fine". Tot aşa, avântându-1 peste cap, scoate şi azi
peştele, cât o fi de mare. Adevărat, că din zece ca­
zuri de cel puţin opt ori scoate din apă cârligul gol,
fiindcă de zmâcitura puternică se sfâşie gura crapu­
lui. Dar el nu crede asemenea baliverne. Din toată pă­
ţania cu somnul prietenul meu nu a rămas decât cu
o învăţătură: când pescueşte în Someş, îşi trage pă­
lăria pe o c h i . . .
Cu toate că a avut chiar serioase conflicte de pe
urma zburătorirei peştelui. Odată i s'a prins în cârlig
un crăpuştean de 75 dg, Şi pe acesta 1-a avântat pe
deasupra capului, cu toată forţa. Peştişorul a zburat
frumos, făcând curbă de bolid, până deasupra dru­
mului dela spatele pescarului. Pe drum trecea o birjă
veche trasă de un cal plictisit. In birje stătea o bă­
trânică măruntă şi grasă. Peştele zburător a căzut
drept pe pălăria bătrânei. Era să o scuture frigurile,
de spaima peştelui căzut din cer. Când a ieşit de
după tufă prietenul meu, ca să îşi caute prada, a avut
parte de aşa binecuvântare, încât doar şi acum îi ţiuie
urechile de ea!
Doamne dă pescuit bun!
Un bătrân
undiţar.
DISCUŢII
I.
încă un cuvânt pentru ocrotirea
mierlei de apă
C â n d a m r i d i c a t c u v â n t u l p r i m a dată în interesul
o c r o t i r e i M i e r l e i de apă, d u p ă e x p e r i e n ţ e l e trecutului, nu
m ă a ş t e p t a m la a t â t i n t e r e s faţă de această „ p r o b l e m ă " ,
fapt ce-mi p r o c u r ă de data aceasta cea m a i m a r e satisfac­
ţie pentru t i m p u l s a c r i f i c a t cu r e d a c t a r e a acelui a r t i c o l a ş
pentru o cauză c o m u n ă . N ' a m a v u t p l ă c e r e a p â n ă azi să
cunosc p e r s o n a l pe autorul a r t i c o l u l u i cu titulatura: „ F a c e
p a g u b ă M i e r l a de apă?", din N r . 8 al „ C a r p a ţ i l o r " , pe d-1
I n g . P a u l I â n o s i p e n t r u a putea discuta m a i pe l a r g „ p r o ­
b l e m a " — ( î m i face i m p r e s i a că cu încetul această m i c ă
chestiune are să d e v i n ă o a d e v ă r a t ă „ p r o b l e m ă ! " ) — ce
p a r e a ne interesa în m o d e m i n e n t d e o p o t r i v ă .
N u a m u r m ă r i t n i c i c â n d interesul de a culege e l o g i i
sau o m a g i i p e n t r u a c t i v i t a t e a m e a pe terenul o r n i t o l o g i c ,
a m c u l t i v a t p u r şi s i m p l u această ştiinţă d i n p a s i u n e care,
cu bătrâneţa, în loc să se potolească, a d e v e n i t o p a t i m ă
de a consacra tot t i m p u l şi toată e n e r g i a studiului o r n i ­
tologiei.
î m i p e r m i t deci tot aci a-i e x p r i m a m u l ţ u m i r i l e m e l e ,
pentru c u v i n t e l e de a p r e c i e r e ce a b i n e v o i t a le î n d r e p t a
la adresa m e a , asigurându-1 că d u p ă o a c t i v i t a t e şi o p r a c ­
tică s i s t e m a t i c ă de a p r o a p e p a t r u decenii, î m i dau p e r f e c t
de bine s e a m a despre cele ce le scot l a l u m i n ă , ici-colea,
în interesul v i e t ă ţ i l o r n o a s t r e a r i p a t e . N u t r a g l a î n d o i a l ă
de loc interesul cu care D-sa u r m ă r e ş t e tot ce se î n t â m p l ă
în j u r u l D-sale c â n d îşi petrece t i m p u l l i b e r î n a d m i r a b i l a
N a t u r ă , d a r aceasta nu î n s e a m n ă că toată l u m e a care-şi
petrece o p a r t e din t i m p u l l i b e r în N a t u r ă , să v a d ă l a fel
l u c r u r i l e . A m p ă ţ i t şi eu p e r s o n a l în m a i m u l t e c a z u r i
l u c r u r i a n a l o g e , u n d e după i m p r e s i i l e câştigate, l u a m ca
s i g u r ă u n a sau alta î n t â m p l a r e sau o b s e r v a ţ i e , p â n ă ce
nu „ a m pus degetele în r a n e l e c u i e l o r " ca T o m a din Biblie,
şi m ' a m c o n v i n s de c o n t r a r i u l . Să nu fie cu s u p ă r a r e dacă
n i c i eu nu subscriu ceia ce susţine d-1 I â n o s i cu p r i v i r e
l a p r e t i n s e l e d a u n e a l e M i e r l e i de p ă r ă u , f i i n d c ă acele ob­
s e r v a ţ i i m a i b i n e zis i m p r e s i i , după cât a m p u t u t deduce
d i n cele î n ş i r a t e în a r t i c o l a ş u l D-sale. n u au l a bază cer­
cetări ştiinţifice ecologice, cari să a d u c ă a r g u m e n t e sau
p r o b e absolut incontestabile.
D a c ă r e z u l t a t u l c e r c e t ă r i l o r de l a b o r a t o r u r m ă r i t e de
p e r s o a n e cu cunoştinţe de specialitate, nu sunt suficiente
dovezi sau p r o b e p e n t r u a î n v e d e r a l u c r u r i l e c u m trebuie,
atunci cu ce d r e p t p r e t i n d e m că o b s e r v a ţ i i l e sau i m p r e s i i l e
culese la distanţă să fie m a i p o z i t i v e , m a i exacte?
D a r să v e d e m cele două o b s e r v a ţ i i ale D-sale, c u m se
c o m p o r t ă ? A m spus la t i m p u l său că M i e r l a de a p ă e o
pasere cu o fire a r ţ ă g o a s ă , g ă l c e v o a s ă , nu p r e a î n t â l n i m
m a i m u l ţ i i n d i v i z i l a o l a l t ă , a f a r ă de t i m p u l r e p r o d u c e r e i
("perechile cu p u i i ) , l u c r u studiat şi d o v e d i t de cei m a i
m u l ţ i o r n i t o l o s i . Deci n u p o a t e fi v o r b a de o a d u n ă t u r ă de
..multe" M i e r l e de apă l a un loc, şi cu a t â t m a i p u ţ i n de
un „întrec/ roiu de Mierle de apă". O astfel de î n t â m p l a r e
ar p r o d u c e a d e v ă r a t ă sensaţie în cercul o r n i t o l o g i l o r şi
ar fi u n i c ă în l i t e r a t u r ă . Că v o r fi M i e r l e de p ă r ă u şi la
locurile cu boişte e natural, d a r n u sunt e x p r e s a c o l o nu­
m a i pentru că a început boiştea şi că u r m e a z ă să se ospă­
teze din i c r e n u m a i . M a i m u l t ca s i g u r că M i e r l e l e dela
acele „ b a n c h i z e de nisiD" au fost atrase de alte v i e t ă ţ i
(larve, m e l c i , insecte, etc.) cari r â v n e s c la icrele de p ă s t r ă v i .
Cine nu a o b s e r v a t ce se petrece î n albia, u n u i p ă r â u r e ­
spective în ana acestuia, să încerce a r i d i c a încet d i n a p ă
n u m a i c â t e v a pietre şi v a vedea că a p r o a p e de fiecare
p i a t r ă se lipesc câteva larve, planarii
sau melcisori,
cari
toate dau o bosrată h r a n ă M i e r l e l o r , f ă r ă ca să f i e n e v o i t e
să se aruncp după p ă s t r ă v i o r i i i n c o m p a r a b i l m a i sprin­
teni decât M i e r l e l e . Este greşită a f i r m a ţ i a d-lui Tânosi
că iarna nu a r fi v i a ţ ă în anele p â r a i e l o r , f o a r t e rece,
si deci M i e r l e l e de apă ar fi p r i n u r m a r e a v i z a t e l a h r a n a
de neşte. d o a r o m u l ţ i m e d i n t r e insectele ale c ă r o r l a r v e
se desvoltă în apă, trăiesc tot + m p u ] în ană p â n ă la c o m ­
plectă d e s v o l t a r e , unele c h i a r 2 şi 3 ani. şi deci nu trebuie
să se ivească din n o u în M a r t i e . A p o i M i e r l a de p ă r ă u
nu-şi adună h r a n a e x c l u s i v din apă ci şi în a f a r ă din apă.
;
P e ş t e l e m o r t în u r m a o t r ă v i i a r u n c a t e si ieşit la
suprafaţa anei a a d e m e n i t n a t u r a l acele 2—3 M i e r l e d i n
apropierea l o c u l u i cu p r i c i n a , şi v o r fi a p u c a t câte un
peştişor căzut l o r „ m u r ă ' n g u r ă " şi v o r fi c i u g u l i t d i n el
ceia ce puteau, l u c r u o b s e r v a t si a f i r m a t şi de d-1 I â n o s i ,
aceasta î n s ă . n w înseamnă
că Mierlele
sunt în stare să şi
pescuiască
singure p ă s t r ă v i o r i sănătoşi, de aşa m ă r i m e .
D a c ă „controlul
câtorva sute de stomacuri
de ale ace­
stei pasări nu-i se pare concludent",
atunci care ar fi numării-l stomacurilor,
recte al Mierlelor
de apă, al
căror
conţinut
sunt capabile
să
convingă?
î m i p e r m i t să m a i a d a u g aci p e n t r u s t i m a ţ i i cetitori
ai .Carpaţilor". cari să interesează de această chestiune,
că p e n t r u c l a r i f i c a r e a , recte d o v e d i r e a , i m p o r t a n ţ e i ecolo­
gice a acestor p a s ă r i s'au cercetat dela 1 Martie
până i
Aprilie
174 de stomacuri
dintre cari în 14 s t o m a c u r i s'au
g ă s i t şi resturi de peşte, iar dela i Septemvrie până la 30
Noemvrie 28 s t o m a c u r i , d i n t r e cari 3 au conţinut şi r ă m ă ­
şiţe de peşti. A c e s t a ar fi t i m p u l cel m a i critic după pă­
r e r e a d-lui I â n o s i , î n care M i e r l e l e de p ă r ă u ar face cea
m a i m a r e p a g u b ă î n a l e v i n u l de p ă s t r ă v . A ş a d a r un f o a r t e
n e î n s e m n a t p r o c e n t pe l â n g ă cantitatea de resturi
de
l a r v e şi insecte d i n m a j o r i t a t e a s t o m a c u r i l o r . I a r icrele
în cele mai multe cazuri sunt i n t r o d u s e în s t o m a c u l M i e r ­
l e l o r deodată cu l a r v e l e , c a r e le-au consumat. D u p ă cât
a m putut deduce din cele spuse de d-1 I â n o s i D-sa nu a
î n c e r c a t să facă v r e o disecţie în s t o m a c u l unei M i e r l e de
p ă r ă u p r i n s ă „ î n f l a g r a n t d e l i c t " şi să cerceteze cu d e a m ă r u n t u l conţinutul. A ş fi f o a r t e o b l i g a t şi m u l ţ u m i t o r d-lui
I n g . I â n o s i dacă a r b i n e v o i să cinstească l a b o r a t o r u l M u zeului-Ornitolosric şi S t a ţ i u n e a O r n i t o l o g i c ă din T i m i ş o a r a
cu 1—2 e x e m p l a r e de M i e r l e de p ă r â u prinse ,în flagrant
delict", în cel m a i i m p o r t a n t t i m p , p e n t r u a stabili faptele
si a d e v ă r u l . O a r e cine a făcut o m a i m a r e p a g u b ă în con­
t i n g e n t u l de puieţi de p ă s t r ă v i din „ V a l e a F r u m o a s ă " .
M i e r l e l e de p ă r â u cari au c i u g u l i t acei c â ţ i v a p ă s t r ă v i
m o r ţ i , p r e s t â n d un s e r v i c i u sanitar, şi f e r i n d alti p ă s t r ă v i
m a i m a r i , cari a r fi insrhitit e v e n t u a l pe aceşti m o r ţ i de
i n t o x i c a ţ i e , sau „ o m u l b l ă s t ă m a t " care s'a folosit de p l a n ­
tele o t r ă v i t o a r e , care a n i m i c i t tot a l e v i n u l de p ă s t r ă v de
acolo? Aci c u l m i n e a z ă d a t o r i n ţ a p a z n i c i l o r sau a d m i n i s t r a ­
t o r i l o r de ape p o p u l a t e de p ă s t r ă v i , de a î m p i e d e c a şi ex­
t e r m i n a atari fapte t i c ă l o a s e c o m i s e de o a m e n i , şi nu
d i s t r u g e r e a M i e r l e l o r de apă şi aşa destul de puţine şi ne­
v i n o v a t e ! N u există în această ..problemă" calea m i i l o c i e ,
cea de aur. Ori sunt d ă u n ă t o a r e şi atunci d i s t r u g e r e a l o r
o r fi m o t i v a t ă , ori nu sunt (sau c h i a r neutre, dacă ar f i )
si atunci ..tinerea l o r l a n i v e l u l r a ţ i o n a l " n ' a r e n i c i o bază.
Să le l ă s ă m în pace, n i v e l a r e a c o n t i n g e n t u l u i l o r să face
pe cale n a t u r a l ă . Sentinţa în acest „proces de inculpare"
s'a pronunţat de mult din partea persoanelor chemate să
o c o n d a m n e sau să o achite, şi aceştia s'au p r o n u n ţ a t în
f a v o a r e a M i e r l e i de p ă r â u .
Prof. DIONISIE
LIN TI A
M u z e u l Ornit. T i m i ş o a r a .
IT.
Examenul de vânător
î n t r u c â t subsemnatul a început discuţia în p r i v i n ţ a
i n t r o d u c e r i i e x a m e n u l u i de v â n ă t o r ba l ' a m si i n t r o d u s
în iudeţul C a r a s pentru n o u i i v â n ă t o r i a c u m . dună ce
acest e x a m e n se u r a c t i c ă în j u d e ţ de 3 ani, m ă s i m t obli­
g a t să a r ă t rezultatul.
U n s i n g u r f a p t mă, î m b u c u r ă nesnus de mult. şi
a n u m e , că această chestiune tot m a i m u l t se l i m p e z e ş t e ,
se c r i s t a l i z e a z ă şi a. a i u n s d i n ce în ce să n r e o c u p e m a i
m u l t e p e r s o a n e şi cred. că v o i u a i u n g e acolo unde ţin­
t e a m : să p r e o c u p e lumea v â n ă t o r e a s c ă .
P e t e m a e x a m e n u l u i de v â n ă t o r a m a v u t m u l t e dis­
cuţii atât î n preţuitele n o a s t r e r e v i s t e v â n ă t o r e s t i . cât si
în z i a r u l „ T i m p u l " , eu c a m a r a z i i P r a t e ş . P o p e s c u şi alţii.
(Cel din u r m ă m ' a şi n u m i t ..Schulmeister" si a v e a drep­
tate, că d i n năcate a m fost si p r o f e s o r ) . Spaţiul este p r e a
m i c , si nu doresc a răDi n i c i c o l o a n e l e r e v i s t e i noastre,
dar nici r ă b d a r e a c a m a r a z i l o r , să a r ă t cât de f r u m o s s'au
î m p ă c a t ideile m e l e cu s u s a m i n t i ţ i i c a m a r a z i cari, î n scri­
sorile p a r t i c u l a r e , după ce l e - a m e x p l i c a t m a i pe l a r g si­
tuaţia d i n jud. Caras, mi-au dat perfectă dreptate. D a r să
trec l a obiect: C a m a r a d u l ..Un M o l d o v a n " care a scris ar­
ticolul „ E x a m e n u l de v â n ă t o r " în N r . 10 din r e v i s t a ,.Carp a ţ i i " să m ă ierte d a c ă susţin, că a p r i n s greşit chestiu­
nea obiectului e x a m e n u l u i de v â n ă t o r . R o s t u l e x a m e n u l u i
de v â n ă t o r nu este a desvolta i n d i v i d u a l i t a t e a v â n ă t o ­
rească, sau să m ă e x p r i m m a i clar, instinctul vânător esc,
p e n t r u c ă d a c ă un v â n ă t o r nu a r e în sine acest instinct,
atunci poţi să-1 supui la sute de e x a m e n e , tot nu m a i faci
d i n el v â n ă t o r . D u p ă p ă r e r e a m e a v â n ă t o r u l este exact ca
un poet „ N o n fit sed nascitur". E x a m e n u l de v â n ă t o r nu
a r e m e n i r e a şi n i c i nu poate stârpi e s o i s m u l omenesc.
V â n ă t o r u l corect nu este egoist, este altruist.
Greşalele i n d i c a t e de s t i m a t u l c a m a r a d m o l d o v e a n în
cele 5 e x e m p l e date, este n a t u r a l , că nu le poate r e p a r a
e x a m e n u l de v â n ă t o r şi n i c i nu este m e n i r e a şi scopul exa­
m e n u l u i de v â n ă t o r de a î n d r e p t a a s e m e n e a greşeli. I n
orice caz însă îi v a ajuta c â n d v a auzi că a s e m e n e a fapte
nu c a d r e a z ă cu v i r t u ţ i l e u n u i v â n ă t o r corect.
M e n i r e a e x a m e n u l u i de v â n ă t o r este de a da alte re­
zultate, de a î n d r e p t a m u l t e alte n e a j u n s u r i şi dacă t i m p
de 3 ani cu o p e r s e v e r i t a t e g r e a a m m u n c i t p r i n Introdu­
cerea e x a m e n u l u i de v â n ă t o r î n j u d . Caras, sunt o b l i g a t
în m o d cinstit şi deschis să a r ă t dacă a m a v u t rezultate
sau nu.
Că a m a v u t rezultate, în orice caz nu aşa după c u m
d o r e a m , o să a r ă t şi eu d i n c â t e v a e x e m p l e , şi atunci jude­
caţi D v . iubiţi c a m a r a z i .
T r e b u i e să a m i n t e s c că î n jud. C a r a s a m m o ş t e n i t o
situaţie f o a r t e g r e a a v e a m 60 Societăţi de V â n ă t o a r e cu
un n u m ă r e x o r b i t a n t de m a r e de v â n ă t o r i ţ ă r a n i , cari
ideie nu a v e a u de cele m a i e l e m e n t a r e cunoştinţe d i n ra­
m u r a v â n ă t o r e a s c ă . E r a u v â n ă t o r i cari se î n s c r i a u ca
m e m b r i î n diferite Soc. de v â n ă t o a r e , pentru a-şi p u t e a
obţinea p e r m i s e l e , ca apoi să v â n e z e după b u n u l p l a c al
lor; v â n ă t o r i cari ideie n ' a v e a u despre epocele c â n d se v â ­
n e a z ă ; v â n ă t o r i c a r i nu ştiau că L e g e a v â n a t u l u i este
pentru p r o t e c ţ i a v â n a t u l u i şi n u pentru d i s t r u g e r e ; v â n ă ­
tori c a r i cu o r i c e preţ căutau, ca b a n i i daţi pentru per­
m i s e trebueşte să şi-i recapete cel p u ţ i n î n t r e i t ; v â n ă t o r i
c a r i a v e a u t e r e n u r i de v â n ă t o a r e , d a r f ă r ă v â n a t ; v â n ă ­
tori cari nici m ă c a r aceia nu ştiau c u m t r e b u i e să u m b l e
cu a r m a de v â n ă t o a r e , a p o i societăţi de v â n ă t o a r e care n u
ştiau n i c i cele m a i e l e m e n t a r e o b l i g a ţ i u n i ce le au atât
faţă de teren, cât şi faţă de m e m b r i i .
A ş putea î n ş i r a sute şi sute de neajunsuri, cari toate
t r e b u i a u r e m e d i a t e şi refăcute. C u m să l e refac? — S ă
î n c e p a face şcoala e l e m e n t a r ă ! Şi a m început cu e l e m e n ­
tele n o i şi m i - a m zis: „ s ă instruiesc v â n ă t o r i m e a în m o d
i n d i v i d u a l , ca a p o i la r â n d u l l o r tot v o r face ceva, tot se
v a lega de ei cât de p u ţ i n şi tot v o r p u n e ceva î n p r a x ă şi
î n p a r t e v o i r e m e d i a m u l t e l e neajunsuri".
Că î n p a r t e m i - a m ajuns scopul, dovedesc u r m ă t o a ­
rele:
— Cu o c a z i a i n s p e c ţ i i l o r de c o n t r o l a m
constatat,
că acolo u n d e n i c i u r m ă de p o t â r n i c h i nu erau, a c u m
a v e a m . C u m se p o a t e l u c r u l acesta? î n t r e b eu p e un v e c h i u
v â n ă t o r d i n acea r e g i u n e . î m i r ă s p u n d e :
— A p o i de, D o m n u l e Inspector, n o i n ' a m ştiut că aceste
j o a v i n e trebuiesc î n t i m p de i a r n ă şi h r ă n i t e cu g r ă u n ţ e .
D a r vezi D t a v â n ă t o r i i aceştia noi, zic că li-s'a spus l a
e x a m e n u l de v â n ă t o r , c u m t r e b u i e v â n a t u l o c r o t i t şi hră­
nit, — şi s'au pus pe l u c r u şi azi v e d e m că au dreptate.
D a r să v ă spun drept, cu h r ă n i r e a v â n a t u l u i ni-s'au în­
m u l ţ i t şi ţ a p i i . A v e m ţapi. A u pus aceşti v â n ă t o r i şi sare
pentru ţapi, f ă c â n d g r o p i , aşa după c u m stă scris î n căr­
t i c i c a D-tale „ S f a t u r i v â n ă t o r e ş t i p e n t r u v â n ă t o r i i C ă r ă şeni", l e - a m dat şi n u t r e ţ şi a c u m v ă d că stau l a n o i . N u
ne m a i d u c e m la v â n a t , decât n u m a i c â n d scrie l a p e r m i s ,
şi azi ni-e d r a g c â n d ne d u c e m l a codru şi v e d e m c u m
z b u r d ă ţapii.
I a t ă alt rezultat.
A n u a l a r a n j ă m v â n ă t o r i d e m o n s t r a t i v e , să
vedem
c u m se p r e z i n t ă aşa n u m i ţ i i v â n ă t o r i „ c u e x a m e n " şi a m
constatat, că ştiu să o r g a n i z e z e o v â n ă t o a r e , că nu m a i
v e d e m a t â ţ i a câni „ b o t e z a ţ i de v â n ă t o a r e " , că nu m a i
t r ă g e a u la distanţe p r e a m a r i , că u r m ă r e s c v â n a t u l r ă n i t ,
că e r a u m a i d i s c i p l i n a ţ i (poate aceasta d i n u r m ă şi de
t e a m a p r e z e n ţ e i m e l e ) d a r totuşi se ştiu stăpâni, că n u
se m i ş c a u dela l o c u l unde e r a u aşezaţi, p â n ă ce nu se ter­
m i n a g o a n a , etc.
I a t ă u n rezultat.
L a v â n ă t o a r e a de v â n a t nobil v e d e a m , că t r a g cu
g l o n ţ şi n u cu alice, a m constatat că au făcut f â n ă r i i ,
sărăriţe, că p a z n i c i i încep să controleze terenurile, că în­
cep să d i s t r u g ă cu m a i m u l t curaj cânii v a g a b o n z i .
C r e d că şi acesta este un rezultat!
Cu o c a z i a v e r i f i c ă r i i d a t e l o r r a p o r t a t e a s u p r a stârp i r e i r ă p i t o a r e l o r , cioare, coţofane şi ouă, a m constatat,
că au înţeles î n s e m n ă t a t e a acestor stârpiri, ba cei m a i
m u l t , le-au reuşit acestor v â n ă t o r i „ c u e x a m e n " de au
e x o p e r a t ca î n bugetele u n o r c o m u n i s'au p r e v ă z u t şi s u m e
p e n t r u s t â r p i r e a r ă p i t o a r e l o r (cazul d i n p l a s a B o c ş a ) .
C r e d că este u n r e z u l t a t î m b u c u r ă t o r !
Că e x a m e n u l de v â n ă t o a r e a r e în m i c ă p a r t e şi o î n ­
r â u r i r e r e d u c â n d accidentele de v â n ă t o a r e , m a i cu s e a m ă
Ia v â n ă t o r i i ţ ă r a n i a m constatat, d i n î m p r e j u r ă r i l e că ştiu
să-şi î n c a r c e cartuşele, că nu m a i folosesc m a t e r i a l e ne­
c o r e s p u n z ă t o a r e , că încep a-şi p r o c u r a cât de cât a r m e
m a i bune şi n u rable, că a r m a şi m u n i ţ i a o ţ i n î n c h i s ă
sub lacăt, că nu m a i î m p r u m u t ă a r m a a l t o r persoane, etc.
O a r e toate acestea nu a r a t ă un p r o g r e s m a i cu s e a m ă
C A R F A Ţ I I * 1939. No. 11
331
c â n d ne c u g e t ă m , că toate acestea nu e r a u şi n i c i n u se
respectau?
A r fi î n c ă m u l t e de înşirat, d a r m i - e t e a m ă că iubi­
tul nostru c a m a r a d d-1 dr. I . P o p va zice, să c r u ţ ă m
s c u m p u l spaţiu al „ C a r p a ţ i l o r " , închei şi c o n c h i d : exa
m e n u l de v â n ă t o r îşi are rostul lui. D a r să fie a p l i c a t cu
r a ţ i u n e şi a c o l o u n d e se r e s i m t e necesitatea.
V60 = 320 secm.; E 2 5 = 2 0 6 m k g . ; E 6 0 = 1 4 3 m k g . A c e s t car­
tuş are c a l i t ă ţ i excelente. D e s i g u r şi l a a r m e l e lise, se p r e ­
z i n t ă diferenţe de t r a i e c t o r i e , şi de aceia este indicat, ca
î n a i n t e de u t i l i z a r e , să fie î n c e r c a t ă precis a r m a , cu g l o a n ­
ţe B r e n n e k e . î n c e r c a r e a o poate face v â n ă t o r u l s i n g u r —
dacă a r e b u n ă e x p e r i e n ţ ă — ; sau, altfel o face un a r m u ­
r i e r bun.
Eu cred, că d a c ă aş a v e a f e r i c i r e a să stau de v o r b ă
cu s t i m a t u l c a m a r a d M o l d o v e a n , şi-ar s c h i m b a p ă r e r e a
şi a r a v e a p l ă c e r e a să-1 n u m ă r î n t r e c a m a r a z i i B r a t e ş şi
P o p e s c u , c a r i m i - a u dat m a i a p o i d r e p t a t e î n p r i v i n ţ a exa­
m e n u l u i de v â n ă t o r .
Dr. IOAN
BULBUCA
I n s p e c t o r de v â n ă t o a r e şi pescuit
al j u d . Caras.
A c u m ceva r e f e r i t o r la î n c ă r c a r e a c a r t u ş e l o r cu B r e n ­
neke, f ă c u t ă de însuşi v â n ă t o r u l . D u p ă c e cartuşe g a t a î n ­
cărcate din f a b r i c ă nu se găsesc t o t d e a u n a şi î n tot locul,
e necesar, ca v â n ă t o r i i noştri să ştie c u m se î n c a r c ă corect
cartuşul cu acest g l o n ţ . P u l b e r e a v â n d u t ă de C. A . M .
W a l s r o d e „ P e r f e c t " e p o t r i v i t ă pentru a fi î n c ă r c a t e cu
ea cartuşele acestea. P u n e m cantitatea de p u l b e r e p r e s c r i s ă
pentru î n c ă r c ă t u r a de alice, f ă r ă însă a p u n e pe p u l b e r e
o bură, ci a p l i c â n d deadreptul g l o n ţ u l B r e n n e k e , cu b u r a
lui. D u p ă aceasta se sertizează tubul. Aceste cartuşe p r o ­
duc o p r e s i u n e de g a z e m a i m i c ă decât cea a c a r t u ş e l o r cu
alice. D e aici u r m e a z ă , că e p o s i b i l ă o u ş o a r ă m a j o r a r e a
cantităţii de pulbere. A v â n d însă în vedere, că o m a j o r a r e
p r e a m a r e p o a t e duce l a s p a r g e r e a a r m e i , e i n d i c a t a se
cere p ă r e r e a u n u i specialist, de câteori v o i m să a l t e r ă m
cantitatea de p u l b e r e i n d i c a t ă pe cutiile o r i g i n a l e .
III.
Glonţul „Brenneke" peniru ţevile lise
P e n t r u noi, v â n ă t o r i i r o m â n i , g l o n ţ u l „ B r e n n e k e " a
d e v e n i t u n a r t i c o l de p r i m ă necesitate. D e sigur, p e n t r u
v â n a t u l m a r e , g l o n ţ u l clasic este cel tras d i n a r m ă g h i n ­
tuită — c a r a b i n ă basculantă, cu repetiţie, d r i l l i n g . î m p r e ­
j u r a r e a , că terenele n o a s t r e de v â n ă t o a r e — m a i ales cele
d i n r e g i u n i l e de m u n t e şi de deal — au v â n a t f o a r t e va­
riat, ne-a o b l i g a t însă l a u n c o m p r o m i s : a r m ă c o m b i n a t ă ,
o t a v ă g h i n t u i t ă , c e a l a l t ă lisă; sau a c u m m a i nou: a r m ă
d r i l l i n g . A c o l o însă, u n d e p u t e m să ne g ă s i m î n faţa u n u i
v â n a t c a r e m a i şi atacă, e de cea m a i m a r e u t i l i t a t e să
p u t e m a v e a şi î n t a v a sau ţ e v i l e lise u n g l o n ţ . C h i a r d a c ă
u m b l ă m cu a r m ă care au n u m a i ţevi lise, e o necesitate
să a v e m l a î n d e m â n ă şi g l o a n ţ e p e n t r u o r i c a r e e v e n t u a l i ­
tate.
De aceia b ă t r â n i i n o ş t r i i t r ă g e a u d i n ţ e v i l e lise g l o a n ­
ţe sferice, sau poşte m a r i . A v e a u l a î n d e m â n ă d o u ă sau
trei focuri cu g l o n ţ . V â n ă t o r i i d i n R o m â n i a au recunoscut
de c u r â n d a v a n t a g i i l e m a r i ale d r i l l i n g u l u i , c a r e p o a t e să
ne p u n ă l a dispoziţie trei g l o a n ţ e , şi a r m a aceasta a de­
v e n i t u n a f o a r t e c o m u n ă la noi, i n r e g i u n i l e cu v â n a t
v a r i a t . D r i l l i n g u l n e dă p u t i n ţ a u n u i g l o n ţ de m a r e p r e ­
cizie, d i n t a v a g h i n t u i t ă . U n s i n g u r g l o n ţ e insuficient.
P o ş t e î n celelalte d o u ă ţevi? N u pot să a f i r m , că î n m â n a
u n u i v â n ă t o r corect, care se ştie s t ă p â n i î n t r e orice î m ­
p r e j u r ă r i , poştele nu ar putea fi î n g ă d u i t e . P o ş t e l e î n m o d
corect pot fi î n g ă d u i t e şi î n t r e b u i n ţ a t e corect n u m a i l a
distanţe cu totul m i c i , de 5—10 m e t r i . A t r a g e l a aşa m i c ă
distanţă î n v â n a t m a r e , p r i m e j d i o s , n u e treaba o r i c u i !
Deci în a r m a m a r e i m a j o r i t ă ţ i a v â n ă t o r i l o r , locul poşte­
l o r trebue să-1 iee g l o n ţ u l . B ă t r â n u l g l o n ţ sferic dădea bu­
ne rezultate. D a r n u m a i u n e o r i . G l o n ţ u l sferic, î m b r ă c a t
în b u c ă ţ i c ă de piele de c ă p r i o a r ă sau în p ă n u r ă , dădea
o p r e c i z i u n e t o l e r a b i l ă , din ţevi lise c i l i n d r i c e . Ţ e v i l e lise
m o d e r n e au însă o f o r m a ţ i u n e „ c h o k e " m a i m u l t sau m a i
p u ţ i n p r o n u n ţ a t ă . U r m a r e a este, că d i n aceste ţevi cu g u r a
î n g u s t a t ă nu se p o a t e t r a g e g l o n ţ sferic p o t r i v i t calibrului c a m e r e i de explozie, ci p o t r i v i t d i a m e t r u l u i g u r e i . D a c ă
glonţul sferic nu p o a t e trece uşor p r i n această p a r t e în­
g u s t a t ă a ţevii, rezultatul i n e v i t a b i l a p r o a p e v a fi plesnirea a r m e i . A ş a d a r o î m p u ş c ă t u r ă cu efect p r o b l e m a t i c ca
p r e c i z i u n e — însă cu r i s c u r i m a r i .
G l o n ţ u l „ B r e n n e k e " — atât de cunoscut, l a a cărui
descriere p o t să r e n u n ţ — e m a i m i c decât calibrul a r m e i
căreia îi este destinat. G r a ţ i e g h i n t u r i l o r pe c a r e l e are,
trece cu u ş u r i n ţ ă p r i n choke şi ne dă o t r a g e r e precisă l a
o distanţă de 35—50 m e t r i , c h i a r l a 60 m e t r i u n e o r i . I n
u r m a r e u t i l i z a r e a p e o scară întinsă a g l o a n ţ e l o r B r e n ­
neke e şi r a ţ i o n a l ă şi p o t r i v i t ă n o r m e l o r de corectitate v â nâtorească.
F i r m a B r e n n e k e a l i v r a t aceste g l o a n ţ e — i a r cei m a i
m u l ţ i v â n ă t o r i şi l a n o i şi în G e r m a n i a , le-au î n c ă r c a t —
m o r e p a t r i o — cu m â n a p r o p r i e . U r m a r e a a fost, că efec­
tul de t r a g e r e a r ă m a s în u r m a j u s t e l o r aşteptări. F a b r í ­
cele R . W . S şi H a s l o c h s'au interesat de această chestiune
şi au pus pe p i a ţ ă cartuşe î n c ă r c a t e precis, a v â n d la spate
g l o n ţ u l B r e n n e k e cantitatea p o t r i v i t ă de p u l b e r e „ S p e ­
cial". N u a m a v u t o c a z i u n e a să t r a g cu a s e m e n e a cartuşe,
î n c ă r c a t e de R . W . S.; a m t r a s însă m u l t e focuri cu cele
puse î n v â n z a r e de H a s l o c h (la noi p r i n f i r m a M u n i s p o r t
d i n B u c u r e ş t i ) . D a t e l e balistice ale acestui cartuş sunt ur­
m ă t o a r e l e : V5 = 454 secm.; V12.5 = 419 secm.; V25 = 389 secm.;
Ca orice f a b r i c a t bun şi g l o a n ţ e l e B r e n n e k e au
i m i t a ţ i u n i , sunt m u l t falsificate. De s i g u r că aceste suro­
g a t e nu au nici pe departe c a l i t ă ţ i l e p r o i e c t i l e l o r o r i g i n a l e .
Cele o r i g i n a l e sunt produse de m a r e precizie, d i n p l u m b
curat, d i m e n s i o n a t e pentru diferitele calibre cu cea m a i
m a r e g r i j e , a j u n g â n d u - s e cu p r e c i z i u n e a p â n ă l a Vioo m m .
U r m a r e a este: r e g u l a r i t a t e şi p r e c i z i u n e de tir şi p r e s i u n e
de g a z e m o d e r a t ă . I m i t a ţ i i l e au de obiceiu un
v â r f de
p l u m b ascuţit. Cele m a i noui m o d e l e B r e n n e k e - o r i g i n a l au
un v â r f ascuţit din m e t a l nichelat. A c e a s t ă deosebire e
b ă t ă t o a r e la ochi şi după ea se pot cunoaşte m a i uşor
g l o a n ţ e l e contrafăcute.
V o r b i n d de v â r f u l de m e t a l tare, trebue să a r ă t o î m ­
prejurare:
I n A f r i c a dreptul de a î m p u ş c a elefanţi e c u m p ă r a t
de v â n ă t o r i dela a d m i n i s t r a ţ i a c o l o n i i l o r cu
importante
sume de bani. A c e a s t ă sumă e foarte m a r e p e n t r u cei ce
t r a g cu a r m e g h i n t u i t e . Cei ce t r a g cu a r m e lise plătesc
o s u m ă m i n i m a l ă . U n i i v â n ă t o r i de p r o f e s i u n e au început
să p l ă t e a s c ă p e r m i s u l c o r e s p u n z ă t o r a r m e l o r lise, şi au
tras cu g l o a n ţ e B r e n n e k e , cu v â r f de m e t a l tare. A c e s t v â r f
s t r u n g i t din oţel nobil, dă g l o n ţ u l u i o p u t e r e de penetraţiune f o a r t e m a r e , e g a l ă cu cea a u n u i g l o n ţ cu c ă m a ş a
tare, de m a r e calibru, u t i l i z a t în B i g G a m e R i f l e ( a r m e l e
g h i n t u i t e pentru v â n a t u l m a r e ) . A s t f e l au tras chiulul vâ­
n ă t o r i i p e r c e p t o r i l o r coloniali p r e a exigenţi.
î n c ă î n a i n t e de 1914 a m u t i l i z a t m u l t a s e m e n e a g l o a n ­
ţe — t r ă g â n d u - l e din un d r i l l i n g 16—16/8X75 R — l a vâ­
n ă t o a r e a de m i s t r e ţ i . T o t d e a u n a cu efect excelent. P r i n
m i s t r e ţ i i m a i m i c i g l o n ţ u l trecea; l a cei m a i m a r i de obi­
ceiu îl g ă s e a m subt piele, de p a r t e a opusă î m p u ş c ă t u r i i .
De sigur, n i c i c â n d nu m ' a m î n c u m e t a t
să
t r a g aceste
g l o a n ţ e la distanţe m a i m a r i de 10—30 m e t r i !
L. col. H. S. S.
IV.
Sac impermeabil
C â n d scoţi din r a n i ţ ă — acasă — i e p u r e l e p e c a r e
l-ai î m p u ş c a t , de cele m a i m u l t e o r i îţi v i n e să r e g r e ţ i , că
nu ai t r a s alăturea. B i e t u l i e p u r e a lăsat să c u r g ă sânge,
ud, — d a c ă a fost î m p u ş c a t p r i n burtă, îi m a i scapă b i n e m i r o s i t o a r e l e resturi ale cinei de asară. I a r toate aceste
m u r d ă r e s c şi î m p u ţ e s c haine, obiecte, c a r e se m a i găsesc
în r a n i ţ ă . P e n t r u a e v i t a aceasta să a ş e z ă m i e p u r i i î n t r ' u n
săculeţ i m p e r m e a b i l , şi astfel să-i p u n e m a p o i în r a n i ţ ă .
I a t ă c u m p r e g ă t i m un a s e m e n e a săculeţ:
M ă r i m e a cea m a i bună e 65X75 cm., deci f o r m ă de
sac, al cărui g u r ă se p o a t e l e g a cu o sfoară. M a t e r i a l u l :
p â n z ă de casă sau de p r ă v ă l i e , obişnuită. P â n z a o î n t i n ­
d e m bine pe o s c â n d u r ă , şi a p o i o o b d u c e m cu f i r n i s de
uleiu de in, p â n ă se î m b i b ă complect. P r o c e d e u l îl repe­
t ă m de 2—3 ori. D u p ă uscare c o a s ă m sacul şi d ă m tot un
f i r n i s de uleiu de in cusăturilor. Sacul e i m p e r m e a b i l şi îl
p u t e m curaţi de s â n g e şi de alte m u r d ă r i i şpălându-1 cu
a p ă rece.
S.
BIVOLI A F R I C A N I * )
DIN LITERATURA STRĂINA
de: I. H.
In acest an când scriu, cetitorul îşi închipuie, proba­
bil, că v â n a t u l în A f r i c a a d e v e n i t foarte r a r în u r m a cu­
c e r i r i l o r c i v i l i z a ţ i e i şi a p e r f e c ţ i o n ă r i i u l t r a - m o d e r n e a ar­
m e l o r de foc. A c e a s t a cu a t â t m a i m u l t cu cât s'a făcut
a t â t a r e c l a m ă şi au fost m u l t l ă u d a t e a ş a n u m i t e l e „ R e z e r ­
ve de v â n a t " , zone în c a r e toată f a u n a a f r i c a n ă u r m e a z ă
să fie p r o t e j a t ă şi ferită de e x t e r m i n a r e . I d e i a este d e s i g u r
excelentă, d a c ă însă aceste persoane, cu a t â t a spirit critic,
ar b i n e v o i să v i e p â n ă în A f r i c a să v a d ă cu p r o p r i i lor
ochi i m e n s a cantitate de v â n a t ce se găseşte acolo, s'ar li­
nişti, ba şi-ar face o p ă r e r e cu totul contrară.
F a ţ ă de ceeace se petrecea nu m a i de m u l t decât ac u m 10 ani, d i s t r u g e r e a v â n a t u l u i a fost redusă cu 00% —
după p ă r e r e a m e a . A p a r a t u l f o t o g r a f i c foarte adesea înlo­
cuieşte puşca, i a r f o t o g r a f i i l e ţin locul trofeelor pe cari le
cucerea c a r a b i n a . P e când nu d e m u l t leii e r a u vânaţi şi
o m o r â ţ i p r e t u t i n d e n i , ei ne p r o c u r ă a c u m distracţii ne­
sfârşite, î n t r u c â t astăzi te a p r o p i i de ei cu a u t o m o b i l u l şi
în loc de-a le lua pielea, le iei portretul. D a c ă m a i d e m u l t
era destul de p e r i c u l o s să te a p r o p i i de ei pe j o s pentru
a trage, astăzi a u t o m o b i l u l a s c h i m b a t l u c r u r i l e . V ă veţi
a p r o p i a de ei în m a ş i n ă . L o r nu le r e p u g n ă să m ă n â n c e ,
să d o a r m ă şi să se î m p r e u n e c h i a r l â n g ă m a ş i n a noastră.
Dispreţul ce-1 au pentru a u t o m o b i l m e r g e atât de de­
parte, î n c â t d a c ă nu v ă d p i c i o r de o m în m a ş i n ă , sunt m a i
puţin a g r e s i v i decât t i m i d e l e a n t i l o p e .
De altfel este i n t e r e s a n t de r e m a r c a t , că v â n a t u l cel
m a i f r u m o s şi cel m a i abundent, nu se găseşte în R e z e r v e ,
ci în „ T e r i t o r i i l e C o r o a n e i " , accesibile v â n ă t o r i l o r . Acest
lucru ne dovedeşte în deajuns că f a u n a n o a s t r ă a f r i c a n ă
nu este pe cale de d i s p a r i ţ i e . D i n contră, ea este b o g a t ă ,
abundentă şi legea N a t u r i i trebuie să i n t e r v i e d i n când
în c â n d pentru a î m p i e d e c a o î n m u l ţ i r e e x c e s i v ă în cen­
trele noastre m a i bune. Şi a p o i există p e r i c o l u l serios al
c o n s a n g v i n i t ă ţ i i în r e p r o d u c e r e a m i c i l o r a n t i l o p e , cari tră­
iesc cu m i i l e în m a i m u l t e r e g i u n i . L u a ţ i de e x e m p l u anti­
lopa roşie de pe p l a t o u r i l e m a r i d i n K a f u l , în R o d e s i a sep­
tentrională. Se pot v e d e a aici a n i m a l e , pitice, m i z e r a b i l e ,
femele a n o r m a l e , p u r t â n d c o a r n e rău desvoltate. Eu cred
că aceste sunt r e z u l t a t e l e c o n s a n g v i n i t ă ţ i i . ( N o r m a l , feme­
lele acestei v a r i e t ă ţ i de a n t i l o p e nu p o a r t ă c o a r n e ) .
D u p ă c e a m făcut această r e m a r c ă , v r e a u a c u m să-mi
* ) U n capitol din cartea m a r e l u i v â n ă t o r a f r i c a n I.
H . H u n t e r : Chasses T r o p i c a l e s .
Ciurda de bivoli africani In goană.
HUNTER
r e a d u c cetitorii la a n i m a l e l e periculoase. B i v o l u l este, după
p ă r e r e a m e a , unul dintre cele m a i de temut în A f r i c a de
azi. A v e ţ i în el un a d v e r s a r înzestrat cu toată v i c l e n i a şi
cu toată ferocitatea ce se poate închipui. P e l â n g ă aceasta
auzul său, m i r o s u l său, curajul său pe c a r e n i m i c nu-1 abate, sunt fără pereche. Eu care a m v â n a t b i v o l u l în cinci
r e g i u n i diferite d i n A f r i c a , trebuie s'o spun cinstit, că a m
un m a r e respect pentru acest a d v e r s a r . N u cunosc un ani­
m a l m a i îndrăzneţ, m a i ales dacă-i r ă n i t şi c â n d se g ă ­
seşte la p â n d ă . D i n cauza lui î m i p i e r d u i doi d i n cei m a i
buni u r m ă r i t o r i i n d i g e n i . A t â t a t i m p cât o a m e n i i v o r v â n a
bivolul, acest a n i m a l va face î n t o t d e a u n a v i c t i m e . El se lup­
tă p â n ă l a m o a r t e şi nu-şi lasă a d v e r s a r u l p â n ă nu-1 re­
duce la o m a s s ă i n f o r m ă de carne. M u g e t u l teribil cu care
însoţeşte f i e c a r e l o v i t u r ă , ne a r a t ă că el se dă cu totul
luptei.
C â n d cu cele p a t r u copite ale sale îşi c a l c ă în p i c i o a r e
cu o furie t u r b a t ă v i c t i m a , ne p u t e m i m a g i n a ce m a i ră­
m â n e d i n ea.
C r e d i n c i o s u l m e u însoţitor, un b ă t r â n r ă z b o i n i c M a ­
sai, a căzut v i c t i m ă unui b i v o l furios. Eu de altfel l-am
r ă z b u n a t . . . A m v â n a t î m p r e u n ă ani î n t r e g i . P o t eu uita
surâsul lui p l i n de m u l ţ u m i r e , când îşi vedea teribilul duş­
m a n m o r t la p i c i o a r e l e lui? T o a t e expediţiile noastre î m i v i n
in minte... şi m a i ales aceasta, u l t i m a sa v â n ă t o a r e . . . A r fi
o slăbiciune, d a c ă m ' a ş ascunde î n t r ' u n colţ şi aş plânge?
B i v o l i i se găsesc în zilele noastre pe l i z i e r a t u t u r o r
p ă d u r i l o r a f r i c a n e şi după p ă r e r e a m e a , n u m ă r u l l o r creşte
m e r e u . M a j o r i t a t e a l o r se află pe T e r i t o r i u l T a n g a n i k a ,
Mozambic, Africa Orientală Portugheză. P e Riviera Rufigi
a m î n t â l n i t cele m a i m a r i c i u r d e de b i v o l i . C i u r d e pe care
eu le apreciez a p r o x i m a t i v la 700 de capete. P e c â m p i i l e
M o z a m b i c u l u i sunt de p r e z e n t n u m e r o a s e ciurde de câte
trei-patru sute de b i v o l i . Cele m a i f r u m o a s e e x e m p l a r e se
găsesc totuşi în Ţ a r a M a s a i ( K e n y a - S u d ) . E x e m p l a r e l e de
51 de şchioape nu sunt r a r e . A m î n t â l n i t aici m a s c u l i din­
tre cei m a i c o m b a t i v i , g a t a să atace f ă r ă a fi r ă n i ţ i sau
u r m ă r i ţ i . V ă puteţi închipui ce î n s e a m n ă a fi faţă în faţă
cu un astfel de a d v e r s a r teribil, m e r e u la p â n d ă cu nasul
m i r o s i n d toate u r m e l e şi n e p i e r z â n d d i n ochi nici o m i ş ­
care.
D a c ă u r m ă r e ş t i un bivol rănit, e indispensabil să observi
cea m a i m a r e p r e c a u ţ i u n e , fără de care a v e n t u r a a r putea
sfârşi dezastruos pentru v â n ă t o r . A n i m a l u l a r e obiceiul în
astfel de c a z u r i să schimbe pe neaşteptate direcţia fugii
sale pentru a face un
s e m i c e r c şi a r e v e n i
aşteptându-te, aşezat la
p â n d ă . El te atacă atunci de d i n a p o i şi nu
există altă ieşire decât
să-1 o m o r i — dacă poti
— ca să eviţi să nu fii
omorit.
L e u l te sfâşie, dar
te lasă poate în v i a t ă :
bivolul n i c i o d a t ă . El nu
se simte satisfăcut de­
cât n u m a i dupăce te
calcă în p i c i o a r e pană
îţi dai sufletul. El innoată straşnic. S'au vă­
zut bivoli î n o t â n d dela
una d i n t r e insulele Buk a k a t a din lacul V i c t o ­
ria p â n ă la m a l , ceeace
p a r e de necrezut. U n
bivol care a traversat
aşa lacul, a fost atacat
în a p ă de un crocodil.
• N e g r i i î n a r m a ţ i cu su­
liţe îl aşteptau la m a l .
In ciuda t u t u r o r ace­
stor d u ş m a n i , b i v o l u l a
scăpat teafăr.
Eu a m v â n a t bivol
roşu în v a l e a S e m l i k i .
Acesta însă este cu to­
tul diferit de piticul său
frate d i n C o n g o . Coar-
nele se a s e a m ă n ă cu cele ale b i v o l u l u i n e g r u o r d i n a r . î m i
a m i n t e s c de o v â n ă t o a r e de b i v o l i î n această a d m i r a b i l ă
r e g i u n e a U g a n d e i , î n v e c i n a t ă cu L a c u l E d w a r d . O c i u r d ă
n u m e r o a s ă a fost s e m n a l a t ă î n t r ' o vale. E a c u p r i n d e a m a i
bine de o sută de capete. I n t r e a n i m a l e a m r e m a r c a t doi
b i v o l i roşi şi a trebuit u n j o c l u n g ca să p u t e m a j u n g e să-i
s e p a r ă m de ciurdă, p e n t r u a-i v â n a . I - a m o m o r â t pe a m â n ­
doi. E r a u două f e m e l e a s e m ă n ă t o a r e b i v o l i l o r pe cari i-am
v â n a t l a S e m l i k i . V â n â n d î n aceste d o u ă t e r i t o r i i , m i - a m
dat s e a m a că b i v o l u l p i t i c din C o n g o nu m e r g e m a i depar­
te spre est de m a r g i n e a I t u r i ( C o n g o B e l g i a n ) . I n această
p ă d u r e , e r a u m u l ţ i , câte cincizeci de ciurdă. A c e a s t ă speţă,
sălbatecă şi c u r a g i o a s ă , m ă interesa f o a r t e m u l t . E a n u
are aspectul g r e o i u şi s t â n g a c i u al b i v o l u l u i n e g r u . Coar­
nele turtite, p u ţ i n curbate î n a i n t e , u r e c h i l e a c o p e r i t e cu
p ă r l u n g , ochii m a r i şi p i e l e a lustruită, fac din acest b i v o l
u n f r u m o s trofeu. I a r î n ceeace p r i v e ş t e c a r n e a lui, m i s'a
p ă r u t cu totul b u n ă de m â n c a t şi c h i a r s a v u r o a s ă . I n g e ­
n e r a l aceşti b i v o l i roşi nu ies din p ă d u r e decât p e n t r u a
paşte şi nu se a v e n t u r e a z ă p â n ă î n a p r o p i e r e a satelor de
negri, decât î n a m u r g . O d a t ă m i - a m făcut o a s c u n z ă t o a r e ,
m ' a m i n s t a l a t acolo şi a m a v u t o c a z i a să p r i v e s c aceste
animale păscând iarbă chiar la picioarele copacului în
care e r a m urcat. F e m e l e l e e r a u de c u l o a r e roşcată, i a r
m a s c u l i i m a r o u - r o ş c a t . E i v i n să pască p â n ă a p r o a p e de
g r ă d i n i l e de z a r z a v a t u r i ale n e g r i l o r şi aici m ă n â n c ă cu
p r e d i l e c ţ i e frunzele de g u l i i . Sunt m u l ţ i cari îşi î n c h i p u i e
că b i v o l u l roşu este m a i sălbatec decât fratele său n e g r u .
Eu pot a f i r m a că nu-i deloc aşa, şi p o a t e fi oprit, potolit
m a i u ş o r în a t a c u l său, decât cel n e g r u . A c e ş t i b i v o l i iu­
besc m l a ş t i n i l e sărate şi le p l a c e să se t ă v ă l e a s c ă în nă­
m o l , aşa c u m f a c şi celelalte v a r i e t ă ţ i . E u cred că se află
î n t r ' u n n u m ă r de c â t e v a m i i î n m a r e a p ă d u r e I t u r i . I n d i ­
genii îi d i s t r u g cu c a p c a n e - g r o p i şi alte c a p c a n e f o r m a t e
d i n t r ' o suliţă suspendată. I n s ă aceste a n i m a l e n e î n c r e z ă ­
t o a r e î n f r u n t ă t o a t e aceste capcane, deşi de o b i c e m ele
sunt f o a r t e b i n e c o m b i n a t e şi aşezate. A m v i z i t a t f o a r t e
des astfel de capcane. E a m u z a n t să vezi c u m b i v o l i i ştiu
să sară peste g r o p i , bătându-şi j o c de capcane.
I n această r e g i u n e , ca î n m u l t e altele, i n d i g e n i i n'au
d r e p t u l să p o a r t e a r m e , ceeace este un m a r e n o r o c p e n t r u
b i v o l i şi eu sperez că aceasta v a r ă m â n e aşa. C â n d se acor­
dă n e g r i l o r d r e p t u l de-a a v e a a r m e de foc pentru a-şi p r o ­
teja recolta, se p r o d u c n e n u m ă r a t e a b u z u r i şi eu n u v ă d
m o d a l i t a t e a c u m a r putea a u t o r i t ă ţ i l e c o n t r o l a şi l i m i t a
m a s a c r a r e a v â n a t u l u i . A p r o a p e peste tot în A f r i c a i n d i ­
g e n i i sunt m a r i a m a t o r i de c a r n e . E i n i c i o d a t ă nu t a i e u n
a n i m a l de-al l o r p e n t r u a-1 c o n s u m a a t â t a t i m p cât v o r
exista a n t i l o p e în a p r o p i e r e .
Să r e v e n i m î n s ă l a b i v o l i i n e g r i . E u a m a v u t nenu­
m ă r a t e a v e n t u r i p e r i c u l o a s e cu aceste a n i m a l e s p o r t i v e şi
feroce. I a t ă c â t e v a :
O d a t ă î n s o ţ e a m o d o a m n ă care a v e n i t să v â n e z e bi­
v o l i . A m p l e c a t î m p r e u n ă la v â n ă t o a r e î n t r ' o d u p ă - m a s ă
pe l a o r a p a t r u , î n j u r u l u n u i m ă r ă c i n i ş c a r e se î n t i n d e a
l â n g ă o m l a ş t i n ă . B i v o l i i pasc de obiceiu î n spre seară,
c â n d e m a i r ă c o a r e şi deci şi p e n t r u v â n ă t o r e m a i plăcut.
L a o l e g h e de noi d e s c o p e r i m u n b i v o l , taur, i z o l a t . A m
plecat spre el în g r a b ă , f ă r ă a-1 p i e r d e din ochi. I n locul
u n d e l - a m z ă r i t u l t i m a oară, e r a u o m u l ţ i m e de u r m e lă­
sate de b i v o l i i , cari păşteau î n a p r o p i e r e . M ă r ă c i n i ş u l di­
n a i n t e a n o a s t r ă p ă r e a p l i n cu b i v o l i . î ş i făcu î n d a t ă apa­
r i ţ i a o siluetă n e a g r ă . A m e x a m i n a t atent a n i m a l u l , d a r
n ' a m ajuns să ştiu dacă era b i v o l u l n o s t r u ori altul. A m
î n g e n u n c h i a t şi astfel a m p u t u t v e d e a că era o v a c ă , care
t o c m a i fătase. L â n g ă ea u n v i ţ e l m i c , de u n brun-roşu în­
chis, care î n c e r c a să se ţie pe p i c i o a r e , r e c ă d e a , se r i d i c a
iar, î n v r e m e ce m a m ă - s a îl l i n g e a pe c o r p u l întreg.
E v i d e n t , b i v o l u l ne-a auzit şi ne-a simţit. U n m o m e n t
în u r m ă părăsindu-şi v i ţ e l u l o ia în d i r e c ţ i a noastră. S i m ­
ţ i n d însă d e s i g u r că s'a î n d e p ă r t a t p r e a t a r e de n o u l său
născut, spre u ş u r a r e a noastră, a făcut u n demi-tur şi s'a
g r ă b i t d i n n o u spre viţel. N e - a m r e t r a s atunci la o a r e c a r e
distanţă, p â n ă n e - a m î n d e p ă r t a t bine de ea şi c â n d a m
ajuns l a m a r g i n e a p ă d u r i i , a m auzit d i n a p o i a n o a s t r ă un
g a l o p apăsat. E r a t a u r u l p e care l-am v ă z u t m a i î n a i n t e
şi care s'a r e p e z i t spre noi, cu capul î n p ă m â n t şi coada
r i d i c a t ă . O v i z i u n e t e r i b i l ă ! A fost atins de un g l o n t e la
g r u m a z , l â n g ă u m ă r şi se prăbuşi pe burtă, m u g i n d , la
trei i a r z i de noi. A v â n t u l 1-a ajutat să m a i fugă încă o
o a r e c a r e distanţă î n a i n t e de a cădea.
I a t ă u n caz c â n d u n b i v o l atacă f ă r ă a fi r ă n i t , sau
p r o v o c a t , a t â t a d o a r că n e a f l a m pe d o m e n i u l lui. D i n acea
zi î n m ă r ă c i n i ş u r i l e dese, cu c o a d a o c h i u l u i o b s e r v a m în­
t o t d e a u n a şi terenul de d i n a p o i a m e a . N i m i c nu te î n v a ţ ă
să fi prudent, ca o astfel de experienţă.
I n v â n ă t o r i l e m e l e a m constatat că t a u r i i t i n e r i d i n
ciurdă sunt t o t d e a u n a m a i r ă z b u n ă t o r i , decât a n i m a l e l e
b ă t r â n e . A c e a s t a se datoreşte p r o b a b i l faptului că v e d e r e a
şi auzul p i e r d din a c u i t a t e cu v â r s t a . F e m e l e l e nu sunt
n i c i o d a t ă p e r i c u l o a s e , decât atunci c â n d sunt î n s o ţ i t e de
viţei. T o t u ş i î n t r ' o zi a m î n t â l n i t p a t r u v a c i , î n t r ' u n l u m i ­
niş şi cum eu t r e c e a m p r i n a p r o p i e r e , u n a m ' a
atacat.
N ' a m ştiut decât m a i t â r z i u că ea suferea de u n fel de h o ­
l e r ă b o v i n ă . Altfel cred, că nu m ' a r fi atacat. A m v ă z u t odată o v a c ă r ă n i t ă care î n c e r c a să f u g ă ; dacă aceasta a r fi
fost un taur, a r fi u r m a t cu totul a l t c e v a !
V â n â n d o d a t ă în această r e g i u n e , u n d e se găsesc cele
m a i f r u m o a s e e x e m p l a r e de b i v o l i , e r a m însoţit de un in­
digen, î m b r ă c a t n u m a i cu o p ă t u r ă de b u m b a c î n v e l i t ă în
i u r u l şalelor. M e r g e a m pe o c ă r a r e d r e a p t ă şi a m făcut o
bună leghe. U n b i v o l m a s c u l pe neaşteptate a sărit din
faţa n o a s t r ă şi a î n c e p u t a a l e r g a , u r c â n d poteca. A m v ă ­
zut apoi că p u ţ i n m a i d e p a r t e părăseşte p o t e c a şi d i s p a r e
î n t r ' u n boschet a p r o a p e de c ă r a r e . E r a m î n a r m a t cu o ca­
r a b i n ă E x p r e s s cu două focuri, i a r î n s o ţ i t o r u l m e u p u r t a
o a r m ă M a n s e r 9.3. î n a i n t a m p r u d e n ţ i f ă r ă să se p a r ă că
o b s e r v ă m boschetul de t e a m a că b i v o l u l să n'o r u p ă l a
fugă. M i - a m t r i m i s a p o i î n s o ţ i t o r u l în p a r t e a c e a l a l t ă a
boschetului, f ă c â n d un s e m i c e r c spre şes, cu m i s i u n e a de
a a r u n c a c â t e v a pietre, cari să f a c ă pe b i v o l să iasă în did i r e c ţ i a m e a . N e g r u l a făcut c u m i-am smis şi l a a doua
a r u n c ă t u r ă de p i a t r ă b i v o l u l a ieşit din boschet. I n loc să
v i n ă însă spre m i n e , s'a r e p e z i t însă la el. î n a i n t e de a
p r i c e p e n e g r u l ce s'a î n t â m p l a t , b i v o l u l a şi t ă b ă r â t asu­
p r a lui. Cu o p r i m ă î m p u n s ă t u r ă de c o a r n e ( l u n g i de 53
şchioape; eu l e - a m m ă s u r a t m a i t â r z i u ) a z m u l s î n v e l i t o a rea de pe c o r p u l n e g r u l u i şi s ' a m u z a sfârticând-o în bucăţi.
Ţ e a v a puştii a t r a n s f o r m a t - o î n t r ' u n s e m i c e r c — aşa-i de
m a r e p u t e r e a acestui a n i m a l . U n g l o n t e în v â r f u l u m ă r u ­
lui 1-a d o b o r â t şi î n a i n t e de a se putea r i d i c a a p r i m i t al
doilea în p i e p t . D u p ă p ă r e r e a m e a c u l o a r e a roşie-închisă
a b u m b a c u l u i a fost aceea c a r e a e x c i t a t b i v o l u l şi 1-a fă­
cut să se r e p e a d ă î n această direcţie. Este cu totul excep­
ţ i o n a l ca u n b i v o l să a t a c e î n felul acesta, pe u n teren
deschis şi suitor. Sau p o a t e aceasta a fost s i m p l ă p e r v e r ­
sitate d i n p a r t e a acelui taur.
I n C o n g o de Sud a m v â n a t cu un a m i c e l e f a n ţ i . î n ­
tr'o s e a r ă a m v ă z u t o c i u r d ă de b i v o l i n ă s c â n d pe u n te­
ren deschis, care era m ă r g i n i t de o b a n d ă d r e a p t ă de
trestiiş. A m p o r n i t - o spre ei şi î n d a t ă a m a i u n s a t â t de
a p r o a p e , î n c â t îi a u z e a m c u m pasc cu z g o m o t u l r e d u s pe
care îl c u n o a ş t e m dela boii d o m e s t i c i . L a 0!O de coţi a p r o ­
x i m a t i v , ei ne-au o b s e r v a t şi curioşi din fire. an făcut câţi­
v a paşi spre n o i . A m i c u l m e u era c o n v i n s că b i v o l i i au por"n i t să ne atace, f i i n d c ă el nu cunoştea c u r i o z i t a t e a aces­
tor a n i m a l e , c â n d v ă d p e n t r u p r i m a o a r ă o a m e n i . A m ales
t a u r u l cel m a t m a r e si a m tras. D u n ă î m p u ş c ă t u r ă , în­
t r e a g a c i u r d ă cuprinsă de p a n i c ă , a luat-o l a fugă, r i d i ­
c â n d u n aşa n o r de praf. încât nu m a i p u t e a m t r a c e a
doua oară. E i au trecut trestiisul si t r a v e r s a u î n g a l o p
terenul deschis din p a r t e a cealaltă. A m i c u l m e u v o i a să-i
u r m ă r i m , eu însă l-am î m p i e d e c a t , f i i n d c ă nu p u t e a m în­
ţelege c u m u n a n i m a l r ă n i t p o a t e fu ei tot, aşa de r e p e d e
f-a ceilalţi si a m presupus că s'a aşezat la p â n d ă î n t r e
trestii. A m i c u l m e u spunea că a trecut cu t o a t ă s i g u r a n ţ a
trestiisul. A m î n a i n t a t p â n ă la 20 de coti de trestiiş şi î n
t i m p ce eu a r u n c a m pietre, a m i c u l m e u sta g a t a să t r a g ă .
N i c i o m i ş c a r e , n i c i un z g o m o t . n s o t i t o r u l m e u era s i g u r
--ă d r u m u l e liber. A m insistat să m a i a r u n c ă m trei pietre.
L a a doua, s'a p r o d u s un m a r e z g o m o t . B u c a t a m e a de
piatră a l o v i t a n i m a l u l în c o a r n e . E l a sărit a t u n c i din
trestiiş — i m a g i n e a furiei — . f ă c â n d s p u m e la g u r ă şi se
î n d r e p t a spre noi cu u n curios m e r s s t r â m b , cu u n m u g e t
r ă g u ş i t , atacându-ne. A m i c u l m e u a tras. şi l a z g o m o t u l
dublu ce s'a produs, a m r ă m a s c o n v i n s că el a trebuit să
apese pe a m â n d o u ă t r ă g a c i l e deodată. D o u ă g l o a n ţ e , în
frunte şi ochiu, au o m o r â t a n i m a l u l î n t r ' o clipă.
T
D u p ă toate aceste v ă puteţi face o ideie despre vicle­
nia acestor a n i m a l e . F ă r ă p i a t r a care 1-a l o v i t , acest b i v o l
ne-ar fi aşteptat şi ne-ar fi a t a c a t în trestiiş, u n d e a m fi
fost la discreţia lui. Este î n t o t d e a u n a p e r i c u l o s să t r a g i
în aceste a n i m a l e sub copaci, fiindcă g l o n t e l e l o v i n d u - s e
de r a m u r i şi c r e n g i îşi p i e r d e din forţă. A c e s t a este u n av a n t a i p e n t r u a d v e r s a r . Eu sunt c o n v i n s că p i e i r e a m u l t o r
v â n ă t o r i europeni se datoreşte acestei cauze.
Lupii — tovarăşi buni
Paznicul Rudi Cernota, dela cabana Prigoana (ai
cărui părinţi vechi au venit din Stiria, ca să se asimi­
leze desăvârşit în nepoţii lor cu oamenii pământului
românesc) e un mare prigonitor al lupilor, care îi de­
cimează vânatul dat subt paza lui. Foc de armă,
curse, otravă — toate sunt puse iarna în lucrare, pen­
tru a se mai rări numărul acestor nesăturaţi răpitori.
Cu toată pornirea pe care o are faţă de aceşti duş­
mani, vorbeşte despre ei cu milă uneori, gândindu-se
la suferinţele pe care le pătimesc prinşi în fier sau
roşi de otravă. Şi într'o sară, pe când aşteptam în
înălţimea observatorului să apară un anume cerb cu
A n Început goanele.
coarne excepţionale (şi pe care l-am aşteptat înzadar
câteva seri şi dimineţi), şi pe când întretăiam aten­
ţiunea prin amintiri vânătoreşti, spuse cu glas scăzut,
Rudi mi-a destăinuit o calitate frumoasă a lupilor, şi
par-că în nepotrivire cu imaginea comună a firei ace­
stor fiare: ataşamentul pe care îl au faţă deolaltă cei
dintr'un neam, sau cei care s'au înhăitat. Şi mi-a is­
torisit unele întâmplări, din care redau aici două, pe
seama celor ce citesc cu plăcere această rubrică.
In revirul Prigoana, încredinţat lui Rudi Cernota,
acum sunt doi ani, iarna făcea pagube mari o haită
de 7 lupi. Umblau împreună, vânau cu iscusinţă, şi li
se vedea şi ici şi colo urma isprăvilor lor — păr de
ciută, păr de căprioară, zăpadă însângerată. După
urme, haita avea căpitan o lupoaică mare. De sigur o
lupoaică bătrână, pe care anii au învăţat-o toate me­
şteşugurile prin care se încunjură primejdia şi se do­
bândeşte hrana.
In sarà zilei de Crăciun, paznicul a auzit haita
urlând deosebit de sinistru şi jalnic, nu departe de
cabană, şi în apropierea unui loc, unde aşezase o
pulpă de cal otrăvită. A u urlat timp de un ceas, apoi
s'au mistuit în tăcerea muntelui încremenit de ger.
Rudi abia a aşteptat crepatul zorilor, ca să controleze
hoitul otrăvit. Avea nădejde, că lupii au luat hoitul,
şi vor fi căzut. Intr'adevăr, carnea era mâncată, iar
în jur ,,trântituri", adecă urmele lupilor care se zbă­
teau în durerile strichninei. La câţiva paşi a găsit
lupoaica-vătav, moartă. Mai încolo, pe rând la mică
distanţă încă un lup. înaintând pe urme, ca la 400
metrii dela locul hoitului, a aflat locul, unde s'au
oprit de nou cei cinci lupi ce au rămas, şi-au făcut
„cotloane" în zăpadă şi au rămas o bucată de vreme.
In acest loc i-a auzit urlând sarà de mai înainte. De
aici au plecat apoi, betegi, dupăcum arătau alte
„trântituri" şi anume semne. Mai încolo a găsit stâr­
vul lupului al treilea.
Rudi şi-a făcut judecata: lupii deşi betegi rău,
nu au voit să plece fără lupoaica, conducătoarea lor.
S'au aşezat la o anume distanţă şi au început să o
cheme în urletele lor din ce în ce mai desperate. S'au
hotărât să se depărteze apoi, după un timp destul
de lung.
După două zile paznicul a observat pe zăpada
proaspătă, că cei patru lupi rămaşi în viaţă s'au în­
tors la locul primejdiei şi au ,,călcat locul" unde ză­
cuse lupoaica moartă. O căutau. A u venit încă de
două ori, dând ocazie paznicului să mai omoare unul,
din pândă, cu arma.
Astfel din haită au mai rămas numai trei supra­
vieţuitori.
In iarna trecută Rudi Cernota a avut multe cea­
suri de mânie, constatând daunele mari pe care le fă­
ceau doi lupi. Intre aceştia unul era de o mărime ex­
cepţională. Erau vânători iscusiţi, şi paznicul le-a dus
de mai multe ori urma goanei, până în fundurile de
văi, unde de obiceiu îşi prind lupii prada istovită. Intr'o noapte lupii aceştia au dat la hoit. Pe semne cel
mare a alungat dela carne pe tovarăşul lui mai slab
— nu era decât o jumătate de pulpă de cal — şi a
mâncat singur toată carnea. A doua zi paznicul ia
urma şi găseşte mort lupul cel mare. In credinţa, că
nici celalalt nu poate fi departe, a căutat până sara,
fără însă a-1 găsi. Spre sară 1-a auzit urlând, stingher,
în apropierea locului unde căzuse tovarăşul lui. Trei
nopţi a revenit acest lup, şi a urlat jalnic, chemând în
zadar pe soţul lui. Sau doar îl plângea?
/.
Doi pui de urs incearcă să'şi salveze mama(?)
Câţiva vânători din Gheorgheni au avut nu de
mult o întâmplare, care are şi o lăture duioasă şi
pune şi o problemă celor ce au plăcere în a cerceta
mobilele sufleteşti ale unor acţiuni curioase observate
la animale.
Vânătorii au ucis o ursoaică, de lângă care au
sărit în tufărie doi ursaci mărişori. Până să vină că­
ruţa, ca să ducă la vale vânatul, oamenii s'au aşezat
în jurul focului clădit la oarecare distanţă de locul
unde zăcea fiara. Deodată aud foşnet în acel loc.
Când se apropie, văd, că cei doi ursaci s'au întors, şi
încearcă să tragă în desime ursoaica moartă. A u şi
urnit-o din loc, apropiind-o de tufărie. La vederea
oamenilor, ursacii au sărit şi au dispărut.
Oare nu avem a face cu o încercare a puilor să-şi
salveze mama?
/ . S.
comun. Dar oare avem ştire cum iernează buburuzele,
oare câte una, sau în colonii?
Dacă ar fi fost în locul meu un flăcău de însu­
rat, ce încurcat ar fi rămas! Oracolele cu aripile roşii
de data aceasta sburau în toate direcţiile rozei vân­
turilor . . .
/.
Zăgani in fud. Trei-Scaune
Pe la mijlocul lui Octomvrie a. c. mi s'a defectat
automobilul cu care mergeam, între comuna Moacşa
şi Târgul-Săcuiesc. Pe când se căznea şoferul să
dreagă stricăciunea, am observat la o depărtare de
vre-o 120 de paşi dela şosea câteva paseri, care pă­
reau să mance dintr'un hoit. Le-am cercetat prin
binoclu, şi am recunoscut, fără nici o posibilitate de
eroare doi zăgani (Gypaetos barbatus grandis Storr)
adulţi şi unul tinăr, — verosimil pui din anul acesta.
Mâncau pe întrecute din un cadavru de iepure
sau purcel.
In jur stăteau şase corbi, la mică distanţă însă
fără să îndrăznească să se apropie de stăpâni.
Col. î. r. Alex.
Micu-Braşov
Corb alb
Cred, că va interesa pe cititorii „Carpaţilor" ală­
turata fotografie, formând între obişnuitele fotografii
de animale într'adevăr u n . . . corb alb.
Acest corb se găseşte în proprietatea D-lui Robert Zelenski, mare proprietar în comuna Andrei Şa-
Un roiu de buburuze
De obiceiu vedem singuratecă această gâză dră­
guţă. Vine de undeva şi se aşază pe hainele noastre,
sau pe o frunză, de pe care o culegem. O aşezăm în
palmă, şi după câteva clipe de nehotărâre, trupuşorul
acoperit cu aripi boltite, roşii, începe să mişte, fără
să îi vezi picioruşele. In fine ajunge în vârful unui
deget, începe să îşi deschidă aripile externe punctate
cu negru, îşi desface apoi şi aripioarele membranoase,
şi pleacă deodată, într'un sbor mai repede, decât
te-ai fi aşteptat. Dacă cel ce i-a dat drumul e flăcău
sau fată, şi a spus versul magic trebuitor, buburuza
prin direcţia sborului ei îi arată fără greş, „încotro
s'a mărita" fata sau se va însura flăcăul.
In ziua de 15 Octomvrie din anul acesta, zi se­
nină, am vânat la iepuri, printre porumbişti şi postaţi
de mirişte. Până să ajungă gonaşii în capătul unei
table de porumb, m'am aşezat să hodinesc o clipă pe
pământul încălzit de soare al unei mirişti. îndată
m'am bucurat de o buburuză, care mi-a căzut pe
mână, ca o picătură de sânge. Apoi a venit a doua,
a treia, şi am băgat de seamă, că eram înconjurat de
un adevărat roiu de buburuze, care sburau în jurul
meu, mi se aşezau pe haine, pe cap. Atât de multe
erau, şi aşa mă năpădiseră, încât a trebuit să mă
apăr de ele, ca de ţânţari, devenind deadreptul ne­
plăcute.
Am examinat una, şi am observat, că nu era
din varietatea cea mai obişnuită la noi, (Coccinella
septempunctata), întrucât nu avea şapte ci numai
cinci puncte negre pe aripile roşii.
Ce să fi căutat acest roiu de buburuze în mijlocul
miriştei, în aşa număr mare? Ştiu, că aceste insecte
trăiesc peste iarnă în forma lor desăvârşită, şi numai
după iernat, în primăvară se împerechează şi depun
ouăle din care apoi iasă larvele. Deci mă gândesc, că
roiul s'a adunat în vederea găsirei unui loc de iernat
Corb alb.
guna, la 10 km. Nord de Arad. Corbul e perfect alb,
in afară de câteva pene la guşe, care — ca şi ciocul
paserei — au o culoare gălbue. Picioarele le are de
asemenea gălbue; ochii roşii. Deci un caz de albinism.
Cerbul a fost prins de un om de serviciu, înainte
cu vre-o trei ani, într'o pădure aparţinând moşiei
D-lui Zelenski. E complect îmblânzit. Mai mult: în
urma unei operaţiuni sumare („tăiat subt limbă ' ) şi
a unui tot atât de sumar dresaj, corbul strigă pe nume
pe cele trei d-şoare Zelenski, fiicele proprietarului
(Pufi, Moki şi Ecaterine), şi imită de minune lătratul
câinelui.
Maior Al.
Cantarol
I [ 11 [ 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
m ± t t t r i
CÂRTI/REVISTE!!
r T Ţ r T r r î î m t n ^ ^
Game & G u n ( L o n d o n , N o . O c t o m v r i e 1939). Subt titlul
„ R ă z b o i u şi s p o r t " r e v i s t a p u b l i c ă u n scurt a r t i c o l , d i n
care e x t r a g e m p a s a j u l u r m ă t o r : „ R ă z b o i u l m o d e r n , o recu­
noaşte toată l u m e a , e u n l u c r u u r â t şi crud. De aceea azi
o a m e n i i se î n d r e a p t ă spre ţară, c ă u t â n d p a c e şi v i n d e c a r e .
A i c i , d e p a r t e de v â l t o a r e , nici o dificultate i n t e r n a ţ i o n a l ă
nu e în stare să facă să p a l i z e a s c ă a r m u r a s t r ă l u c i t o a r e
a cocoşului de f a s a n şi nu p o a t e să o p r e a s c ă g r o u s e l e să
s t r i g e „ G o - B a c k , G o - B a c k " în r e g i u n i l e î n v i o r a t e de ele.
R ă z b o i u l n u e în stare să o p r e a s c ă cerbul să m u g e a s c ă î n
c o d r i i şi nici să p u n ă s t a v i l ă s o m o n u l u i care t i n d e spre
i z v o a r e l e a p e l o r ; p ă s t r ă v u l v a continua să sară d u p ă m u ş ­
te şi g â n d a c i , sara, c â n d se p r e l u n g e s c u m b r e l e . A i c i , î n
c â m p i a deschisă, î n pădure, în a p e l e l i n i ş t i t e şi pe m a r g i ­
nea r â u r i l o r repezi, — aici se înoiesc p r i m ă v e r i l e v i e ţ i i ,
aici r e î n v i e credinţa şi curajul, — aici se î n t o a r c e s ă n ă t a ­
tea şi seninătatea". V â n ă t o r u l a f r i c a n , care s e m n e a z ă î n
mod
r e g u l a t în r e v i s t ă subt p s e u d o n i m u l „ P o n d o r o " , r e ­
l a t e a z ă e x p e r i e n ţ e l e lui cu u n l e o p a r d , m â n c ă t o r de oa­
m e n i . Este cu totul e x c e p ţ i o n a l ca l e o p a r d u l să atace oa­
m e n i , să-i o m o a r e , ca să se h r ă n e a s c ă . L e o p a r z i i a t a c ă nu­
mai
c â n d sunt r ă n i ţ i sau s t r â m t o r a ţ i . şi n u m a i ca să se
a p e r e sau să se răzbune. I n cazul relatat, u n l e o p a r d de
m ă r i m e e x c e p ţ i o n a l ă t e r o r i z a l o c u i t o r i i a l o r trei sate de
i n d i g e n i de pe b o r d u l r â u l u i Z a m b e z i . Stătea la p â n d ă
în coroana câte u n u i a r b o r e de pe m a r g i n e a c ă r ă r i l o r , pe
care obişnuiau să u m b l e i n d i g e n i i , s ă r e a î n spatele u n u i
trecător, îl o m o r a şi îl t r ă g e a î n d e s i m e să-1 m ă n â n c e .
T o a t e s t r ă d u i n ţ e l e autorului, ca să p r i n d ă în r a z a ţ e v i i această bestie, au r ă m a s f ă r ă rezultat. T r e i ani consecutiv
a petrecut zile şi s ă p t ă m â n i în u r m ă r i r e a acestui a n i m a l
f o a r t e şiret. Sfârşitul a fost, că l e o p a r d u l şi-a m ă r i t r a z a
de a c ţ i u n e şi a s u p r a altor sate, şi că exasperaţi, o a m e n i i
din
cinci sate şi-au p ă r ă s i t aşezările, au i m i g r a t în altă
parte. G. B . G r i f f i n scrie despre g o a n a fasanilor. F a s a n i i ,
deşi sboară excelent, î n c e a r c ă totuşi să scape din faţa
unei p r i m e j d i i a l e r g â n d pe jos, — î m p r e j u r a r e care com­
p r o m i t e m u l t e g o a n e . E i se r i d i c ă n u m a i c â n d nu m a i au
ce să facă. si atunci, aduşi l a m a r g i n e a p ă d u r e i , sau l a a
unui d r u m l a r g pe care stau î n ş i r a ţ i v â n ă t o r i i , se r i d i c ă
în „ B u c h e t e " ce pot fi f o a r t e spectaculoase. însă d i n c a r e
abea ai v r e m e să culegi unu-doi cocoşi. A u t o r u l r e c o m a n ­
dă u r m ă t o a r e a m e t o d ă :
î n a i n t e de v â n ă t o a r e cu p u ţ i n ă
v r e m e un şir de g o n a ş i să m i ş t e f a z a n i i încet, aducându-i
în o altă r e m i z ă , pe jos. A p o i se aşază v â n ă t o r i i şi g o n a ş i i
m â n ă cu z g o m o t m a r e f a s a n i i . î n a p o i , în r e m i s a l o r de o r i ­
g i n ă . F a s a n i i v o r g r ă b i să se î n t o a r c ă la locul l o r obişnuit,
se v o r r i d i c a pe a r i p i de g r a b ă , nu se v o r buluci î n t r ' u n
loc.
— şi m a i ales, v o r v e n i toţi î n a p o i , neresfirftndu-se şi
d â n d astfel v â n ă t o r i l o r o c a z i e să t r a g ă t i m p î n d e l u n g a t asupra u n o r paseri care v i n pe r â n d şi î n n u m ă r m a r e . Ca
p o r u n c ă p e n t r u t r ă g ă t o r u l de fasani autorul scrie: N u uita
că e p r e f e r a b i l să greşeşti u n fasan t r ă g â n d p r e a î n faţă,
decât să cobori unul cu p i c i o a r e l e şi t â r t i ţ a
sfărâmate.
C h a r l e s U p t o n a r a t ă necesitatea, ca în t i m o de r ă z b o i şi
de
nelinişti sufleteşti, s p o r t i v i i să p r i m e a s c ă n e î n c e t a t re­
vistele l o r s p o r t i v e . E o n e c e s a r ă î n l o c u i r e a î n d e l e t n i c i r i ­
lor
p r e f e r a t e , — a d u c â n d n ă d e i d i b u n e şi l i m p e z i n d n o u r i i
de
azi. — Se r e f e r e a z ă n e n o r o c u l u n u i t i g r u b e n g a l e z . E â n g ă
satul A i m e r e , un i n d i g e n stătea la p â n d ă de m i s t r e ţ i , în­
a r m a t cu o rablă de puşcă cu percusiune. î n c ă r c a t ă cu
ooşte. N o a p t e a o b s e r v ă în a p r o p i e r e a p ă t u l u l u i m i ş c a r e .
T r a g e , — un a n i m a l sare î n tufe şi îl aude zbătându-se.
D i m i n e a ţ a f ă s e ş t e un t i g r u de o f r u m u s e ţ ă şi m ă r i m e ex­
cepţională. O poştă, una singură, 1-a l o v i t : a i n t r a t p r e c i s
p r i n t r e coaste şi i-a p e r f o r a t i n i m a .
La
peche sportive ( B r u x e l l e s , O c t o m v r i e 1939). „ E l b e "
se î n t r e a b ă ce este r e a l i t a t e în legendele, care vorbesc des­
p r e c r a p i c e n t e n a r i — şi a i u n g e l a concluziunea, că aceste
nu şunt a l t c e v a d e c â t . . . l e g e n d e . C h i a r î n t r a t a t e l e de
z o o l o g i e m a i vechi, se vorbeşte despre crapi de 100, de 200
şi c h i a r de 300 de ani. B u f f o n p r e t i n d e , că a v ă z u t cu ochii
lui
în l a c u r i l e de l â n g ă castelul P o n t c h a r t r a m crapi
în
v â r s t ă de cel p u ţ i n 150 de ani. Se spune, că crapii din
111111 i T f
p i s c i n a de l â n g ă castelul r e g a l C h a r l o t t e n b u r g a v e a u două
sute de ani, — d u p ă c u m se spune, că î n u n lac din Sussex
a fost p r i n s î n 1783 u n crap, care p u r t a u n inel, p e care
e r a i n s c r i p ţ i a „ W . C. şi N . K . în z i u a cununiei noastre, 17
Mai
1670". Se spunea de asemenea, că c r a p i i d i n l a c u r i l e
d e l a F o n t a i n e b l e a u , care p r i m e s c b u c u r o s p â i n e a , pe care
le-o
dau p i e t o n i i de azi, tot a s e m e n e a p r i m e a u h r a n a şi
din
m â n a lui F r a n c o i s I , şi deci a v e a u v â r s t a de v r e - o
370 ani. I s t o r i a d e s m i n t e u n e l e l e g e n d e . A ş a e cert, că î n
r e v o l u ţ i a din 1789 plebea a scos d i n l a c u r i l e dela F o n t a i n e ­
b l e a u toţi peştii, — că în 1815 casacii c a n t o n a ţ i î n castelul
r e g a l au g o l i t de crapi aceste lacuri, că N a p o l e o n I I I în
1866 le-a g o l i t de nou. A z i s'a ajuns la c o n v i n g e r e a , că
c r a p i i nu a t i n g o v â r s t ă m a i m a r e de 25—30 de ani. L .
D a r c y r e c o m a n d ă o m e t o d ă , p r i n care p e ş t i ş o r i i v i i folosiţi
ca m o m e a l ă sunt ţinuţi î n c o n t i n u ă m i ş c a r e . S'a o b s e r v a t
a n u m e , că aceşti peştişori dela o v r e m e stau a p r o a p e ne­
m i ş c a ţ i în u n d i ţ ă , ba m a i m u l t , c â n d o b s e r v ă în a p r o p i e r e
peştele r ă p i t o r , se fac m o r ţ i , n u m i ş c ă , şi deci a t r a g m a i
p u ţ i n r ă p i t o r u l . M e t o d a e u n a b a r b a r ă : să taie u n a d i n
a r i p i o a r e l e î n o t ă t o a r e dela piept. A s t f e l ciuntit, peştişorul,
ca să îşi ţie e c h i l i b r u l e o b l i g a t să m i ş t e f ă r ă î n t r e r u p e r e .
„ T e o r i a s o l u n a r ă " pe care ne-o p r e z i n t ă în a r t i c o l u l său de
azi
Col. R o s e t t i - B ă l ă n e s c u , a r e î n A m e r i c a şi î n
Anglia
f o a r t e m u l ţ i adepţi, care j o a r ă î n c o r e c t i t a t e a ei. I a t ă două
o b s e r v a ţ i u n i pe c a r e le-a făcut un b e l g i a n , D l L a m b i o t t e ,
v i c e p r e ş e d i n t e l e A s o c i a ţ i e i n a ţ i o n a l e de pescuit l a n s a t d i n
B e l g i a : „24 A p r i l i e 1939 pescuit î n r â u l Lesse. A p ă n o r m a l ă ,
cer
acoperit, v â n t uşor dela n o r d . A m p r i n s cu R e d - S p i n n e r trei p ă s t r ă v i dela ora 12 la o r a 13 ( o r a s o l u n a r ă era
la 12), a p o i dela 17 la 18,30 a m p r i n s zece p ă s t r ă v i (ora so­
l u n a r ă era l a 17). I n tot c e l a l a l t t i m p al zilei n u m a i doi păs­
t r ă v i " . „30 M a i 1939, pescuit î n p ă r ă u l B o r n . A p a n o r m a l ă ,
cer
senin, destul de cald, v â n t dela nord-est. P e s c u i t cu
P a l e - O l i v e dela o r a 9,30 la o r a 13. N u s'a p r e z e n t a t nici
u n s i n g u r peşte dela 9,30 la 11,45. A p o i a m p r i n s 20 păs­
t r ă v i dela 11,45 la 13 (ora s o l u n a r ă era 12.05)". Sunt i m p r e ­
sionante aceste exemple?
V i c t o r H . Cahalane: T h e evolution of predator control p o -
licy in the National P a r k s (Jurn. W i l d l i f e , W a s h i n g t o n V I I —
1939). î n c e p â n d dela î n t e m e i e r e a p r i m e l o r p a r c u r i n a ţ i o ­
nale, p r i n 1872, atitudinea faţă de a n i m a l e l e r ă p i t o a r e a
fluctuat, aşa c u m s'a s c h i m b a t d i n v r e m e în v r e m e şi pă­
r e r i l e o f i c i a l i t ă ţ i i şi ale o p i n i e i p u b l i c e . Cu unele m i c i excepţiuni, p â n ă în 1925 r ă p i t o a r e l e au fost persecutate î n
p a r c u r i l e n a ţ i o n a l e , cu toate m i i l o a c e l e , care au stat l a în­
d e m â n ă şi s i n g u r e l e h o t a r e le f o r m a u l i m i t e l e m i j l o a c e l o r
băneşti. Se uzau m e t o d e l e : a r m e de foc, curse, o t r a v ă ,
câini etc. C u m şi-a făcut d r u m apoi noua concepţie refe­
r i t o a r e la r o s t u r i l e r ă p i t o a r e l o r în e c o n o m i a naturei,
a
fost r â n d pe r â n d redusă lista a n i m a l e l o r socotite „ r ă p i ­
t o a r e " şi deci supuse persecuţiei f ă r ă m e n a j a m e n t , aşa, că
în u r m ă a r ă m a s în lista aceasta n u m a i c o u g a r u l ( p u m a ) ,
l u p u l şi coyota. I n sfârşit, î n a n u l 1935 a fost o p r i t ă o r i c e
p e r s e c u ţ i u n e a r ă p i t o a r e l o r . A z i toate r ă p i t o a r e l e sunt p r o ­
tejate pe o f o r m ă cu celelalte a n i m a l e din p a r c u r i l e na­
ţionale, restabilindu-se astfel î n t r ' a d e v ă r situaţia n a t u r a l ă ,
n e a l t e r a t ă de m â n a o m u l u i . N a t u r a g r i j e ş t e de b a l a n s a !
L.
M . D î c k e r s o n ; T h e p r o b l e m of w i l d l i f e destruction by au­
tomobile traffic (Journ. W i l d l i f e M a n a g e m e n t , IV—1939). O
l u c r a r e de î n c e r c a r e de a stabili cauzele şi î m p r e j u r ă r i l e
î n t r e care se p r o d u c u c i d e r i l e de a n i m a l e p r i n a u t o m o b i l e .
Au
fost instituite anchete, care au c u p r i n s şosele în lun­
g i m e de peste 12.000 m i l e , utilizându-se şi o b s e r v a ţ i u n i l e
altora. S'a constatat, că cele m a i m u l t e a c c i d e n t e de na­
t u r a aceasta se î n t â m p l ă pe şosele, care trec p r i n t e r e n
deschis, sau p r i n terene de culturi. Cu m u l t m a i p u ţ i n e
s'au î n r e g i s t r a t în p o r ţ i u n i l e de şosele î m p r e j m u i t e cu pă­
dure.
Natura (Bucureşti, N o . 10—1939). P r o f . I . S i m i o n e s c u
scrie, i n t e r e s a n t şi f r u m o s ca întotdeauna, despre „ S a v a n e
în R o m â n i a " . O s e m i n t e l e g ă s i t e în c u r m e z i ş u l B a s a r a b i e i
la T e r a c l e a a p r o a p e de N i s t r u dovedesc, că o d i n i o a r ă —
adecă î n a i n t e cu sute de m i i de a n i — în ţinutul d i n t r e
Ş i r e t şi N i s t r u e r a o s a v a n ă , ca cea de azi d i n
Africa.
F a u n a era u n a de s a v a n ă , e v i d e n t c u p r i n z â n d
formele
vechi, cele m a i m u l t e stinse de m u l t ă v r e m e . I n această sa­
v a n ă a l e r g a u s t r ă m o ş i i c a l u l u i nostru, H i p p a r i o n , cal de
m ă r i m e a zebrei, a v â n d trei d e g e t e la p i c i o a r e . „ A l ă t u r e a de
el îşi duceau v i a ţ a a n t i l o p e cu c o a r n e l e p u ţ i n sucite sau
c h i a r n e a m u r i m a i a p r o p i a t e de ale cerbilor. G i r a f e l e e r a u
r e p r e z e n t a t e p r i n n e a m u r i l e ei cu g â t m a i scurt şi cu nişte
r i d i c a t u r i m i c i pe frunte, d r e p t corniţe ( H e l a d o t h e r i u m ) .
R i n o c e r i i f ă r ă c o a r n e pe n a s şi-au lăsat scheletele b i n e
păstrate. I n l o c u l e l e f a n ţ i l o r , care î n c ă nu a p ă r u s e r ă p e
p ă m â n t , t r ă i a u c â r d u r i de D i n o t h e r i u m , cu 2 fildeşi î n d o i ţ i
la falca de j o s . . . N u lipseau n i c i f i a r ă l e p u t e r n i c e . U n u l
din ele, ce î n l o c u i a leul de azi, a v e a colţi cât nişte i a t a g a n e
cu m u c h i t ă i o a s e şi z i m ţ u i t e , cu v â r f u l ascuţit, ca să p o a t ă
sfăşia p i e l e a g r o a s ă a m a s t o d o n ţ i l o r . I se zice M a c h a i r o dus. P e l â n g ă el t r ă i a u h i e n e m a r i , cât şi alte c a r n i v o r e cu
colţi tot a t â t de r ă i . I n t o t a l i t a t e luată, f a u n a m a m i f e r ă
dela C i m i ş l i a şi T a r a c l e a n u se deosebia ca u n i t a t e b i o l o ­
g i c ă de aceea s a v a n e l o r de a z i " .
Deutsche Jagd ( E d . N e u m a n n - N e u d a m m , N r i i 2 6 — 2 9 ) .
Dl Otto F r h . v. D u n g e r n , ne dă o serie de o b s e r v a ţ i u n i d i n
c a r e scoate n o r m a , că a n i m a l e l e de r a s e deosebită se to­
l e r e a z ă r e c i p r o c cu m u l t m a i uşor, dacă sunt de sex deo­
sebit. C h i a r şi î n t r e o m şi a n i m a l , d i n p a r t e a acestuia se
i n f i r i p ă o p r i e t e n i e cu m u l t m a i strânsă, d a c ă sunt de sex
d i v e r s . O altă serie de o b s e r v ă r i duc l a r e g u l a , că a n i m a l e l e
f o a r t e des cruţă p u i i a l t o r specii. C â i n i i nu a t a c ă d. e. u n
ied de c ă p r i o a r ă a d u s la casa v â n ă t o r u l u i , — s'au v ă z u t
f a m i l i i de l u p i şi de v u l p i î n aceeaş p ă d u r i c e cu f a m i l i i de
c ă p r i o a r e . D l C r a i l s h e i m - A m e r a n g dă p r e ţ i o a s e sfaturi p r i ­
v i t o r la h r ă n i r e a c ă p r i o a r e l o r î n t i m p de i a r n ă . M a i b i n e
e dacă f a c e m o g o a r e , cu p l a n t e care r ă m â n v e r z i peste iar­
n ă şi c a r e n u sunt a c o p e r i t e cu totul de z ă p a d ă . R e c o m a n ­
dă o g o a r e l e cu v a r z ă înaltă. F â n u l p o a t e fi d e a d r e p t u l p r i ­
m e j d i o s p e n t r u c ă p r i o a r e , p r o d u c â n d c a t a r u r i intestinale.
A c e a s t a m a i ales, d a c ă î l a ş e z ă m î n liber, u n d e se u d ă de
p l o a i e şi de z ă p a d ă , se mucezeşte. A u t o r u l r e c o m a n d ă să se
f a c ă î n c ă de cu t o a m n ă iesle acoperite, î n care să se aşeze
de cu b u n ă v r e m e t r i f o i u uscat bine. Ca să se î n v e ţ e v â n a ­
tul la aceste iesle se v o r face în a p r o p i e r e a l o r s ă r a t u r i .
I n fine e bine să se dee p o r u m b p u ţ i n pisat, g h i n d ă şi cas­
tane sălbatece. A c e s t e d i n u r m ă să
fie uşor
sfărâmate
î n a i n t e de a le aşeza î n t r o c i l e cuite de a r b o r i şi p r o v ă z u t e
cu acoperiş. Castanele să le u s u c ă m bine, — altfel p r i n d
m u c e z e a l ă şi c ă p r i o a r e l e nu le m a i iau. „ W a l d l e u f e r " , co­
l a b o r a t o r şi al r e v i s t e i noastre, a d u n ă u n „ b u c h e t de indel i c a t e ţ e v â n ă t o r e ş t i . „ C â t e v a flori d i n acest buchet: î n t â i e
la v â n a t u l m i c . Să u m b l i p r i n t r e c a m a r a z i cu a r m a p l i n ă ,
ţinându-o, m a i ales o r i z o n t a l . Să t r a g i l a i e p u r i l a m a r e
d e p ă r t a r e . I i răneşti, m o r d e p a r t e — faci p a g u b ă p r o p r i e ­
t a r u l u i terenului. Să t r a g i î n i e p u r i i c a r e au s c ă p a t d i n
cerc, l a o d i s t a n ţ ă care n u îţi dă s i g u r a n ţ a că i e p u r e l e v a
cade i m e d i a t . Să faci „ p o a r t ă " sau „ s a c " l a v â n ă t o r i l e în
cerc. Să t r a g i l a aceleaşi v â n ă t o r i î n s p r e centru şi d u p ă c e
s'a dat s i g n a l u l de o p r i r e a t r ă g ă t o r i l o r . Să ţinteşti t r e c â n d
cu a r m a peste l i n i a v â n ă t o r i l o r . Să duci cu t i n e u n c â i n e
neascultător. L a v â n a t m a r e : Să îţi părăseşti locul.
Să
t r a g i î n v â n a t care p o t r i v i t î n d r u m ă r i i p r o p r i e t a r u l u i te­
r e n u l u i trebue lăsat să treacă. Să î m p u ş t i piesele capitale,
pe care le ocroteşte p r o p r i e t a r u l . Să soseşti t â r z i u l a l o c u l
î n t â l n i r e i , î n c u r c â n d p r i n aceasta î n t r e a g a v â n ă t o a r e . A u ­
t o r u l r e c o m a n d ă , ca pe dosul i n v i t ă r i l o r la v â n ă t o a r e să
fie trecute n o r m e l e , şi p e d e a p s a : e l i m i n a r e a dela v â n ă t o a r e .
Wild und Hund ( B e r l i n , N r i i 2 6 — 2 9 ) . D i n b o g a t u l con­
ţinut, c a r e c u p r i n d e m a i ales i s t o r i s i r i şi studii cu carac­
ter şi i n t e r e s local, r e m a r c ă m u n a r t i c o l al celui m a i apre­
ciat b a l i s t i c i a n g e r m a n D l Dr. K o n r a d E i l e r s , care ne pre­
z i n t ă t r e i cartuşe n o u i de v â n ă t o a r e , puse a c u m pe p i a ţ ă
de R . W . S. Să le l u ă m pe r â n d : 1. Cartuş de m a r e r a z a n t ă
5 , 6 X 5 2 R . cu c ă m a ş ă D . Acest c a r t u ş are v i t e z ă i n i ţ i a l ă de
840 m / s . î n c ă r c ă t u r ă : S p e c i a l P . 1,75, g l o n ţ 4 , 6 5 g r . A u t o ­
r u l nu e de a c o r d cu fabrica, care l a n s e a z ă acest c a r t u ş
ca u n u l special p e n t r u c ă p r i o a r e , — ci îl consideră, că e
t i p i c cartuş p e n t r u a n i m a l e l e m i c i , î n special p e n t r u stârp i r e a r ă p i t o a r e l o r m i c i şi a c â i n i l o r î n t i m p u l o p r i t . 2.
A l d o i l e a c a r t u ş e m a i interesant şi p e n t r u n o i . 6 , 5 X 6 8 , cu
două feluri de l a b o r ă r i şi a n u m e a ) S p e z i a l p u l v e r 4,55 g r .
g l o n ţ 6 gr., p r o d u c â n d o v i t e z ă i n i ţ i a l ă de 1 1 5 5 m / s ! şi b )
S p e z i a l p u l v e r 4,45, g l o n ţ 8 g r . v i t e z ă i n i ţ i a l ă de 1 0 5 0 m / s .
Cartuşul de subt a) c r e d e m că voeşte să accentueze calită­
ţile cartuşului d e j a bine i n t r o d u s 6 , 5 X 5 7 , şi să d e v i n ă car­
tuşul special p e n t r u c ă p r i o r i şi c a p r e n e g r e . N u î n ţ e l e g e m
rostul cartuşului b ) , care p e n t r u c ă p r i o a r e e i n u t i l de m a ­
re, i a r p e n t r u cerbi, p o r c i etc. p r e a m i c . I n fine R . W . S.
a pus în v â n z a r e n o u l c a r t u ş p e n t r u v â n a t u l m a r e 8 X 6 8
S. cu 4,75 g r . p u l b e r e specială, d u p ă u n g l o n ţ r e l a t i v uşor,
de 12,1 k g . Dr. E i l e r s c o n s i d e r ă acest g l o n ţ ca u n u l de m a r e
v i i t o r , a v â n d î n v e d e r e r a z a n t a m a r e şi î m p r e j u r a r e a , că
la 300 m. m a i are 3 2 0 , resp. 2 6 5 m k g r . deci şi l a această
d i s t a n ţ ă puterea suficientă p e n t r u o r i c a r e v â n a t e u r o p e a n .
Cartuşul 6,5 şi 8 m m . descrise a c u m nu se p o t t r a g e d i n
a r m e basculante, p r o d u c â n d p r e s i u n e de g a z e s u p e r i o a r e
celor pe care le suportă aceste a r m e .
H. Beck-Broichsittfci': Der Jagdteckel ( E d . I . N e u m a n n N e u d a m m , R m . 1,20). I n m i n t e a v â n ă t o r i l o r şi a p r ă s i t o r i ­
lor de câini, b u r s u c a r u l e trecut ca c â i n e l e î n c ă p ă ţ î n a t , pe
care nu îl poţi dresa. R ă m â n e aşa c u m 1-a dat D u m n e z e u
şi trebue să ne m u l ţ u m i m , să a v e m un câine i n t e l i g e n t , as­
pru, isteţ ş i . . . şmecher. A u t o r u l d ă r â m ă această g r e ş a l ă :
b u r s u c a r u l p o a t e fi dresat destul de uşor, şi i se p o t a d ă u g i
c a l i t ă ţ i l o r n a t u r a l e a t â t de p r e ţ i o a s e p e n t r u v â n ă t o r , şi al­
tele, c a r e î n d r e a p t ă p e cele n a t u r a l e spre s c o p u r i l e v â n ă ­
toreşti. U n b u r s u c a r dresat, u t i l i z a t pe teren p r o p r i u lui,
e u n câine de m a r e folos a t â t p e n t r u v â n ă t o r u l p r o f e s i o ­
nist cât şi p e n t r u cel s p o r t i v . C ă r t i c i c a e de m a r e folos ce­
lor ce v r e a u să p e r f e c ţ i o n e z e aceşti c â i n i de v â n ă t o a r e .
Der Deutsche Jäger ( M ü n c h e n , N r i i 2 6 — 2 9 ) . E. L e d e b u r
dă b u n e sfaturi p e n t r u v â n ă t o a r e a p o t â r n i c h i l o r t o a m n a .
Insistă a s u p r a a l o r trei m e t o d e m a i p u ţ i n p r a c t i c a t e : I n t â e
v â n ă t o a r e a cu a j u t o r u l z m e u l u i î n f o r m ă de p a s e r e r ă p i ­
t o a r e . D a c ă a d i e un v â n t u l e ţ care să p o a t ă ţine î n
aier
z m e i i , v â n ă t o r u l a r e bune foloase de pe u r m a lor, — d a c ă
îi ştie u t i l i z a . î n t â i u l folos e, că p o t â r n i c h i l e nu se ridică
dela m a r e d e p ă r t a r e , p r e f e r i n d să le a p r o p i e v â n ă t o r u l de­
cât să se e x p u n ă p r i m e j d i e i paserei r ă p i t o a r e , pe c a r e o
v ă d d e a s u p r a lor. A p o i , — p o t â r n i c h i l e , care se găsesc pe
c â m p deschis caută să i n t r e a l e r g â n d , cât m a i de g r a b ă ,
subt scut: r e m i s ă , s p i n ă r i e etc. U t i l i z â n d acest obiceiü al
p o t â r n i c h i l o r , se pot face a d e v ă r a t e g o a n e cu 3—4 z m e i ,
a d u n â n d u - s e p o t â r n i c h i l e de p e o m a r e î n t i n d e r e de c â m p
deschis î n l o c u r i m i c i , a c o p e r i t e , u n d e apoi le găseşte v â ­
n ă t o r u l adunate, şi — ce e m a i i m p o r t a n t , — de u n d e pe
u r m ă se ridică u n a de una, nu î n stol deodată. M u l ţ i v â ­
n ă t o r i preţuesc apoi o a l t ă c a l i t a t e a acestui fel de v â n a t .
Şi a n u m e î m p r e j u r a r e a , că p a s e r i l e fricoase de p r e t i n s u l
r ă p i t o r de deasupra, d a c ă sunt sculate de v â n ă t o r , z b o a r ă
e x t r e m de repede, d â n d o c a z i u n e la f o c u r i dificile, fru­
m o a s e . C â n d n u e vânt, şi deci n u se p o a t e r i d i c a z m e i ,
face suficiente s e r v i c i i o p a s e r e r ă p i t o a r e i m e d i a t ă
ridicată
pe u n b a m b u s de 4 — 5 m e t r i , şi p u r t a t ă a p o i ca u n steag
î n a i n t e a v â n ă t o r i l o r . I n fine r e c o m a n d ă a u t o r u l ca l a g o a ­
nele p r i n p ă p u ş o i u sau alte culturi înalte, p e n t r u a p r e î n t i m p i n a ca p o t â r n i c h i l e să iasă pe l a capătul tablei, pe
jos sau în zbor scund, s'aşezăm dela î n c e p u t l a acel c a p ă t
u n g o n a ş , care să se culce pe b u r t ă şi să f a c ă
zgomot,
g r ă i n d , l o v i n d p ă m â n t u l cu u n b a s t o n etc. P o t â r n i c h i l e
v o r z b u r a l a t e r a l , d â n d o c a z i u n e să se t r a g ă a s u p r a l o r .
U n i n s t r u c t i v a r t i c o l s e m n a t W . A . p r i v i t o r la v â n ă t o a r e a
v i e z u r e l u i . A c e s t i n t e r e s a n t a n i m a l e c a m n e g l i j a t de lu­
m e a v â n ă t o r e a s c ă , cu t o a t e că dă o c a z i u n i de f r u m o a s e
ceasuri v â n ă t o r e ş t i . M o d u l l u i de v i a ţ ă face, ca să se v â ­
neze n u m a i î n d o u ă f e l u r i : Cu baseţi sau f o x t e r i e r i , în v i ­
zuină, c o m p l e c t â n d u - s e m u n c a c â i n i l o r cu cea a n e v o i o a s ă
a o a m e n i l o r , ce au să sape p â n ă dau de a n i m a l u l care se
a p ă r ă . A p o i e p â n d a la v i z u i n ă . A c e a s t a p o a t e fi p r e a in­
teresantă şi p l i n ă de p e r i p e ţ i i . C â t e v a sfaturi r e f e r i t o r la
p â n d a aceasta: T i m p u l p r i n c i p a l e O c t o m v r i e şi N o e m v r i e .
c â n d bursucul e î n p l i n ă p u t e r e şi p o a r t ă b l a n ă cu p ă r
l u n g şi des. P â n d a de sara, de pe la o r a 8 p â n ă pe l a zece,
în serile cu lună, e cea m a i p l i n ă de n ă d e j d i . D a c ă v i z u i n a
are i n t r a r e a a c o p e r i t ă cu t u f ă r i e etc. să ne a ş e z ă m aşa, în­
cât să l ă s ă m b u r s u c u l u i teren să iasă la l u m i n ă . A l t f e l
ne o b s e r v ă î n c ă î n a i n t e de a putea t r a g e . L a v i z u i n i d i n
teren deschis, să l u ă m seama, că bursucul are şi o c h i b u n i
şi m i r o s fin. Deci cu v â n t bun şi la d i s t a n ţ ă cuvenită. De
altfel distanţa la c a r e t r a g e m să nu depăşească 30 m . i a r
alicele să nu fie m a i m i c i de 4 m m . , f i i n d c ă b u r s u c u l duce
in s p i n a r e p u ş c ă t u r i bune. D a c ă terenul nu e p r o p r i u pen­
tru a p â n d i l â n g ă v i z u i n ă , să a f l ă m — pe t i m p de d u p ă
p l o a i e — c ă r a r e a bursucului. E l şi-o ţine bine, şi l â n g ă ea
v o m afla un loc p o t r i v i t u n d e să-1 a ş t e p t ă m .
O. S. Pettingill: F o o d of the W o o d k o c k ( W i l l s o n B u l e t i n ) .
A u t o r u l a e x a m i n a t conţinutul s t o m a c u r i l o r a l o r 70 sitari
din A m e r i c a şi a luat ca t e m e l i e şi r e z u l t a t u l s i m i l a r e l o r
cercetări, pe care le-au făcut alţii a s u p r a a l o r 124 stoma­
curi de sitar. H r a n a p r i n c i p a l ă o f o r m e a z ă r â m e . l a r v e ,
muşte, luturi. I n nici un s t o m a c nu s'au g ă s i t u r m e de săm i n ţ e sau de ierburi. Deci b l a j i n u l nostru sitar e un per­
fect . . . c a r n i v o r .
Jăger v o m Rhein (Hans K u h l m a n n ) : W a i d f r o h e Stunden ( E d .
I. N e u m a n n - N e u d a m m , 426 p a g i n i , 242 ilustraţiuni, R m . 12).
P r i m u l v o l u m „ d e C r ă c i u n " , care ne-a sosit din G e r m a n i a .
In ani „ d e p a c e " editurile m a r i g e r m a n e , cari s'au specia­
lizat în p u b l i c a ţ h m i vânătoreşti, în lunile d i n a i n t e a sărbă­
t o r i l o r de i a r n ă p u n e a u pe p i a ţ ă o serie î n t r e a g ă de cărţi
noui, alese şi ilustrate cu m a r e î n g r i j i r e — a v â n d să ser­
v e a s c ă în m a r e p a r t e drept d a r u r i de C r ă c i u n . N e - a m în­
trebat, dacă oare în î m p r e j u r ă r i l e de azi ne v o r sosi aceşti
soli ai s ă r b ă t o r i l o r ? ( M a i ales ne î n d o i a m , deoarece revis­
tele c i n e g e t i c e g e r m a n e ne v i n în c o n d i ţ i u n i şi î n t i n d e r e
m u l t r e d u s e ) . Iată s u r p r i n d e r e a : I . N e u m a n n - N e u d a m m dă
v â n ă t o r i l o r un v o l u m scos în condiţiuni tehnice excelente
— h â r t i e fină, t i p a r î n g r i j i t , m u l ţ i m e de i l u s t r a ţ i u n i fru­
moase. Şi — ceea ce e m a i de căpetenie — un v o l u m scris
de u n u l d i n t r e cei m a i cunoscuţi şi m a i a p r e c i a ţ i s c r i i t o r i
v â n ă t o r e ş t i din G e r m a n i a , „ V â n ă t o r u l dela R i n " . E un v o ­
l u m de a m i n t i r i v â n ă t o r e ş t i , scoase din e x p e r i e n ţ a u n e i
lungi şi b o g a t e vieţi. E un a m a l g a m i n t e r e s a n t
şi is­
cusit d o z a t de p o v e s t i r i şi cunoştinţe v â n ă t o r e ş t i . S u n t e m
conduşi — î n v ă ţ â n d m u l t e — p r i n n o r d i c e l e t e r i t o r i i de v â ­
n ă t o a r e pe u r m e l e elanului; p r i n p ă d u r i l e a c o p e r i t e de ză­
p a d ă ale N o r v e g i e i , în tainiţele c ă r o r a d o a r m e ursul; ne
face p ă r t a ş i a g i t a ţ i i l o r g o a n e l o r la lupi; ne povesteşte pe­
r i p e ţ i i l e şi p r i m e j d i i l e v â n ă t o a r e i de capre n e g r e în splen­
dorile A l p i l o r ; g ă s i m a m ă n u n t e şi frumuseţi ale v â n ă t o r i ­
lor de foce, cocoşi m a r i , cocoşi de m e s t e a c ă n , cerbi, m i s ­
treţi, m u f l o n i . Ca un f i r roşu, se t r a g e d e a l u n g u l acestei
cărţi o adâncă iubire faţă de n a t u r ă , creaţia A t o t p u t e r n i ­
cului. I l u s t r a ţ i i l e ( f o t o g r a f i i şi desene,) sunt caracteristice,
spirituale, f r u m o a s e .
Viaţa Forestieră (Bucureşti, O c t o m v r i e 1939). A m întâl­
nit des n u m e l e Dlui I n g . V . Cotta, s e m n â n d a r t i c o l e cu
obiect cinegetic. T o a t e d o v e d e a u cunoştinţe precise, şi m a i
ales o înaltă concepţiune etică în m a t e r i e de v â n ă t o a r e .
„ V . F . " publică acum, din p i a n a acestui a u t o r un articol,
care se î n c a d r e a z ă p r e c i s în această c o n d u i t ă : „ C o n ş t i i n ţ ă
v â n ă t o r e a s c ă " . Cei m a i m u l ţ i v â n ă t o r i se m ă r g i n e s c să î m ­
puşte v â n a t u l , (sau să încerce să-1 î m p u ş t e ) , şi nu se în­
treabă o a r e au ei o a r e c a r e î n d a t o r i r e faţă de teren, faţă
de a n i m a l e l e din el? P r e o c u p a r e a celor m a i m u l ţ i e tirul,
n e g l i j â n d cealaltă, şi m a i i m p o r t a n t ă p a r t e a c o m p l e x u ­
lui de a p t i t u d i n i v â n ă t o r e ş t i : cunoaşterea v â n a t u l u i , a m o ­
dului de trai, a m i j l o a c e l o r de o c r o t i r e . „Ceea ce ne lip­
seşte însă pentru r e d r e s a r e a situaţiei cinegetice d i n ţ a r ă
este educaţia şi conştiinţa v â n ă t o r e a s c ă " . A u t o r u l vede în
c u l t i v a r e a „ c o n ş t i i n ţ a v â n ă t o r e ş t i " — „ u n vast c â m p de
a c t i v i t a t e p e n t r u m e m b r i i C o r p u l u i silvic de toate g r a d e l e " .
„ P e l â n g ă m i j l o a c e l e r e p r e s i v e p r e v ă z u t e de lege, să nu ui­
t ă m a a c ţ i o n a şi pe cealaltă calc: crearea unei conştiinţe
v â n ă t o r e ş t i " . — A s o c i a ţ i a v â n ă t o r i l o r i n g i n e r i silvici ( A .
V . I . S.) publică p r o g r a m u l v â n ă t o a r e l o r din acest sezon,
d â n d precise şi cuminţi î n d r u m ă r i de conduită m e m b r i l o r .
A . V . I. S. îşi face drum spre c a t e g o r i a cea m a i înaltă a
societăţilor noastre de v â n ă t o a r e , g r a t i e spiritului înalt
v â n ă t o r e s c care a p r e z i d a t la î n f i i n ţ a r e a ei, şi care o în­
sufleţeşte şi azi.
Rudolf
Bonitt: Ecology in wildlife management
(„Outdoor
A m e r i c a " C h i c a g o , V — - V I ) . î n m u l ţ i r e a v â n a t u l u i depinde
de î m b u n ă t ă ţ i r e a situaţiei lui ecologice. Sunt a se lua în
c o n s i d e r a r e u r m ă t o r i i f a c t o r i d e t e r m i n a n ţ i : m u l ţ i m e a hra­
nei, abundenţa s ă l a ş u r i l o r şi a l o c u r i l o r de refugiu, n u m ă ­
rul v â n a t u l u i o m o r â t de om, n u m ă r u l v â n a t u l u i o m o r â t
de r ă p i t o a r e . U n s i n g u r factor din aceştia poate să com­
p r o m i t ă î n m u l ţ i r e a v â n a t u l u i . A ş a d a r .atunci c â n d v o i m
să s t a b i l i m cauzele î n p u ţ i n ă r i i v â n a t u l u i î n t r ' u n teren,
trebue să studiem m a i întâi situaţia din punctul de v e d e r e
al acestor factori, ca apoi să a m e l i o r ă m în sectorul unde
e p r i c i n a râului. R e p o p u l a r e a p r i n c o l o n i z a r e nu dă rezul­
tate, dacă f a c t o r i i a m i n t i ţ i sunt p o t r i v n i c i . Deci e m a i
bine să ne b i z u i m pe r e p o p u l a r e n a t u r a l ă , a m e l i o r â n d cond i ţ i u n i l e de trai.
S'a m u t a t dela noi,
f ă r ă de veste şi în p l i n ă
bărbăţie, u n slujitor
al
Vânătoarei româneşti. U nul, care nu a cules bucu­
rii şi p l ă c e r i din frumuseţa m u n t e l u i şi a întinderei, şi nici din acea taini­
că p o r n i r e , care t r e m u r ă
î m b ă t ă t o r în noi în aştep­
tarea v â n a t u l u i , în clipa
supremă
a
l o v i t u r e i , în
dulceaţa a m ă r â e a succe­
sului. A fost unul, căruia
soarta i-a h ă r ă z i t , să slu­
jească
vânătoarea
prin
m u n c ă plecată a s u p r a m e ­
sei de scris, necunoscută,
sură, i s t o v i t o a r e . A fost
unul d i n t r e aceia, a c ă r o r
Anton Pădureanu
c o n t r i b u ţ i u n e l a opera de
renaştere a v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i nu e îndeajuns de cu­
noscută, nu e î n d e a j u n s de a p r e c i a t ă . T i m p de m a i bine
de zece ani, A n t o n P ă d u r e a n u a m u n c i t cu s â r g u i n ţ ă
şi
p r i c e p e r e în c o m p l i c a t a m a ş i n ă r i e a D i r e c ţ i u n e i V â n ă t o a ­
rei în calitate de Subdirector, d â n d acestui o r g a n i s m cen­
tral c â r m u i t o r al v â n ă t o a r e i r o m â n e ş t i toată m a r e a lui
putere de m u n c ă . A clădit cu folos în z i d u l v â n ă t o a r e i ro­
mâneşti, şi şi-a c â ş t i g a t dreptul la recunoştinţa l u m e i noa­
stre v â n ă t o r e ş t i .
N e d e s c o p e r i m în faţa celui ce se odihneşte de a c u m
şi cu m u l t ă î n t r i s t a r e îi p u n e m pe m o v i l i t a g r o p i i proas­
pete t r a d i ţ i o n a l a c r e n g u ţ ă de brad.
I n veci p o m e n i r e a lui!
Obişnuitul r e p o r t a j a n u a l r e f e r i t o r la v â n ă t o a r e a cer­
b i l o r în m u g e t îl v o m publica n u m a i în n u m ă r u l nostru
de 15 D e c e m v r i e . Cauza e î n t â r z i e r e a cu care ne-a sosit
o p a r t e a f o t o g r a f i i l o r , pe care v o i m să le u t i l i z ă m .
Cu această o c a z i u n e r u g ă m pe c a m a r a d u l care a î m ­
puşcat in m u n ţ i i M o l d o v e i cerbul capital î n s e m n a t cu pată
albă în frunte şi bot, să ne dee adresa sa exactă.
In u r m a u l t i m e l o r e v e n i m e n t e r ă z b o i n i c e , P a r c u l dela
B i a l o w i e s a fost i n c o r p o r a t în Rusia S o v i e t i c ă . Acest p a r c
în î n t i n d e r e de 4600 H a , era cel din u r m ă refugiu quasi
n a t u r a l al z i m b r i l o r . D u p ă u l t i m a statistică în B i a l o w i e s
se g ă s i a u în anul 1935: 22 z i m b r i i , 690 cerbi, 2400 c ă p r i o a r e ,
1200 m i s t r e ţ i , 95 râşi, 40 lupi, etc. (Cifre e v i d e n t a p r o x i m a ­
tive în ce p r i v e ş t e a n i m a l e l e în a f a r ă de z i m b r i i ) . A v â n d
în v e d e r e î m p r e j u r a r e a că R u s i a Sovietică r e c u n o s c â n d
i m p o r t a n ţ a r e z e r v a ţ i u n i l o r p e n t r u p r o t e c ţ i a n a t u r i i şi m a i
ales a a n u m i t o r a n i m a l e p r i m e j d u i t e , a î n f i i n ţ a t m a i m u l t e
foarte î n g r i j i t e p a r c u r i n a ţ i o n a l e — toţi i u b i t o r i i de n a t u r ă
au n ă d e j d e a , că B i a l o w i e s - u l se va b u c u r a şi pe m a i de­
p a r t e de protecţiune şi î n g r i j i r e . B i a l o w i e s zace la n o r d
de B u g , î n t r e B r e s t - L i t o w s k şi N a r e w .
I n n u m ă r u l nostru trecut, ne a r ă t a m satisfacţiunea,
că D i r e c ţ i u n e a V â n ă t o a r e i şi a pescuitului
în apele de
m u n t e „ a luat în m â n ă h o t ă r â t ă chestiunea pescuitului în
acest neîntrecut de f r u m o s şi b o g a t lac". Spre r e g r e t u l
nostru a m fost i n f o r m a ţ i , că chestiunea a r e n d ă r i i către
M i n i s t e r a pescuitului în L a c u l R o ş încă nu a fost perfec­
tată, şi că această chestiune se trenează de luni î n t r e g i .
Situaţia este u r m ă t o a r e a :
Oraşul G h e o r g h e n i , căruia îi a p a r ţ i n e L a c u l - R o ş , ex­
p i r â n d v e c h i u l contract de arendă a pescuitului d i n lac,
a oferit M i n i s t e r u l u i a r e n d a r e a lacului, s t i p u l â n d însă pe
l â n g ă c o n d i ţ i u n i l e n o r m a l e , obişnuite, u n a specială. A c e a ­
sta condiţiune era, ca M i n i s t e r u l , care obţinea u n contract
pe t e r m e n lung, de 25 de ani, să facă l u c r ă r i l e de î n d i g u i r e
necesare în p â r a i e l e care a l i m e n t e a z ă lacul, în scopul de
a se o p r i lenta n o r o i r e a lacului. I n t r ' a d e v ă r studiile care
s'au făcut la acest lac au a r ă t a t n e î n d o i o s p r i m e j d i a dis­
p a r i ţ i e i l a c u l u i î n u r m a u m p l e r i i lui cu p ă m â n t a l u v i a l ,
pe care îl a d u c e necontenit p ă r ă u l B i c a z u l u i , ce se v a r s ă
în lac. Astfel, s'ar p u t e a î n t â m p l a ca î n c ă g e n e r a ţ i a n o a s tră să v a d ă d i s p ă r â n d această c o m o a r ă de f r u m u s e ţ ă na­
t u r a l ă şi acest m i n u n a t lac de p ă s t r ă v i , care e L a c u l R o ş .
Se e v a l u i a z ă costul l u c r ă r i l o r
de î n d i g u i r e la 2—
300.000 L e i .
P i e d e c a î n c h e e r e i contractului de a r e n d ă ar fi î m p o ­
t r i v i r e a M i n i s t e r u l u i de F i n a n ţ e de a da a p r o b a r e p e n t r u
un c o n t r a c t de a r e n d ă care are o a s e m e n e a clauză, ce com­
p o r t ă o c h e l t u i a l ă de 2—300.00 L e i .
S p e r ă m , că f ă r ă î n t â r z i e r e se v a r e v e n i a s u p r a acestei
p ă r e r i şi se v a da a p r o b a r e a cuvenită. I n t r ' a d e v ă r socotim,
că i n v e s t i ţ i a de 2—300.00 L e i trebue şi se p o a t e face d i n
u r m ă t o a r e l e m o t i v e : a ) R e p a r t i z a t ă pe d u r a t a de 25 de
ani a a r e n z i i , şi c o n s i d e r â n d a r e n d a r i d i c o l de m i c ă , n u re­
p r e z i n t ă o sumă, c a r e să r i d i c e costul a r e n z i i l a o s u m ă
ireală, b) C â n d e v o r b a de s a l v a r e a unei frumuseţi u n i c e
a Ţ ă r i i noastre, nu ne p u t e m z g â r c i la o a s e m e n e a sumă.
Să ne a d u c e m a m i n t e , câte sume se u t i l i z e a z ă (cu rost şi
p o a t e şi f ă r ă de r o s t ) , p e n t r u s c o p u r i l e Oficiului N a ţ i o n a l
de T u r i s m . O a r e p o a t e trece vre-un scop î n a i n t e a s a l v ă r i i
de n o r o i r e a L a c u l u i - R o ş ? c) A v e m un fond al pescuitului,
care p o a t e fi ajutat la n e v o i e şi de fondul v â n ă t o a r e i . N u
e o a r e î n a f a r a o r i c ă r e i î n d o e l i utilitatea p l a s ă r i i sumei
a m i n t i t e , când p r i n ea se v a a p ă r a L a c u l Roş?
R u g ă m pe o n o r a ţ i i m e m b r i i ai C o n s i l i u l u i P e r m a n e n t
al P e s c u i t u l u i î n apele de m u n t e , să u z e z e de toată m a r e a
l o r a u t o r i t a t e p e n t r u a se da o soluţie b u n ă acestei ches­
tiuni.
»C"
*
# *
I n ziua de 4 Oct. a m o b s e r v a t pasaj slab de gâşte,
i a r în 5 Oct. — pe t i m p f r u m o s — au trecute cete de co­
cori. I n n o a p t e a de 13 spre 14 Oct. pe t i m p senin de nou
pasaj m i c de c â t e v a gâşte. A u m a i trecut, tot puţine, şi
î n sara zilei de 16 Oct., când a m auzit t r e c â n d şi o sume­
denie de p ă s ă r i m i c i p e care nu l e - a m p u t u t identifica.
T r e c e a u r e s f i r a t e peste tot oraşul, t i m p î n d e l u n g a t , f ă c â n d
un fel de „ t i i - t i i " . S i t a r i î n c ă nu au fost î m p u ş c a ţ i pe la
noi, din cât a m a u z i t de pe l a c a m a r a z i . I n s c h i m b m a i
sunt prepeliţe. S'au î m p u ş c a t c â t e v a î n p r i m e l e două Du­
m i n i c i de după deschidere. Curios, că în a n u l acesta cioarele „ f a c a i a r n ă " de v r e o două luni.
20—X—1939.
h.
Place-Roman
* # *
M o n i t o r u l Oficial N r . 234 d i n 9 O c t o m b r i e 1939 publi­
că u r m ă t o r u l j u r n a l al Consiliului de M i n i ş t r i p r i v i t o r la
scutirea de t a x e şi f o r m a l i t ă ţ i l a e x p o r t a t r o f e e l o r de v â ­
nătoare:
Consiliul de M i n i ş t r i , în şedinţa sa de astăzi, 12 Sep­
t e m b r i e 1939,
L u â n d în d e l i b e r a r e referatul D o m n u l u i M i n i s t r u al
E c o n o m i e i N a ţ i o n a l e , î n r e g i s t r a t la N r . 52042 din 4 Sep­
t e m b r i e 1939.
A v â n d în v e d e r e h o t ă r â r e a D e l e g a ţ i e i E c o n o m i c e a
G u v e r n u l u i , l u a t ă în şedinţa dela 30 A u g u s t 1939,
DECIDE:
Art. I. — T r o f e e l e v â n ă t o r e ş t i de o r i c e fel, ca: b l ă n i
de lupi, v u l p i şi urs netăbăcite, c o a r n e de cerb, c ă p r i o r i ,
c a p r ă n e a g r ă , e t c , a p a r ţ i n â n d v â n ă t o r i l o r străini, cari do­
vedesc cu m e n ţ i u n e a pe p a ş a p o r t că au i n t r a t î n ţ a r ă cu
a r m e l e l o r în scop de v â n ă t o a r e , sunt scutite, l a ieşirea
din ţară, de o r i c e f o r m a l i t ă ţ i de e x p o r t şi t a x e de e x p o r t .
Art. II. — A u t o r i z ă pe D o m n i i M i n i ş t r i i ai E c o n o m i e i
N a ţ i o n a l e şi acel al F i n a n ţ e l o r , cu a d u c e r e a la î n d e p l i n i r e
a d i s p o z i ţ i u n i l o r p r e z e n t u l u i Jurnal.
*
* #
P r i n D. M . Jr. N r . 21971 d i n 20 S e p t e m b r i e a. c , s'au
dat u r m ă t o a r e l e d i s p o z i ţ i u n i :
1. —• Se opreşte v â n ă t o a r e a i e p u r i l o r pe
terenurile
com. H a r a l e , H i l i b , Ghelinţa şi C ă t ă l i n a Jud. T r e i - S c a u n e ,
pentru a n i i v â n ă t o r e ş t i 1939/40 şi 1940/41, i a r pe t e r e n u r i l e
c o m u n e l o r : I a s l o v ă ţ , Jud. Suceava, L u p e n i şi B ă r b ă t e n i i
de Sus Jud. H u n e d o a r a p e n t r u a n u l v â n ă t o r e s c 1939/40.
2. — Se aplică art. 35 d i n L e g e a V â n ă t o a r e i p e n t r u
î n t r e g Judeţul R o m a n , neputându-se v i n d e , t r a n s p o r t a sau
1
c u m p ă r a v â n a t u l c o m e s t i b i l p r e c u m şi b l ă n u r i l e f ă r ă cer­
tificat de p r o v e n i e n ţ ă .
Acest certificat se v a l i b e r a n u m a i de către p r o p r i e t a ­
rul sau arendaşul d r e p t u l u i de v â n ă t o a r e al t e r e n u l u i pe
care a fost î m p u ş c a t v â n a t u l şi v a fi v i z a t de p r i m a r u l co­
munei respective.
*
# *
B r i g a d i e r u l I l i e R o g a t i n o v i c i d i n Ocolul S i l v i c I e n â u ţ i ,
făcându-se v i n o v a t de b r a c o n a j , a fost pedepsit de c ă t r e
D i r e c ţ i a S i l v i c ă Iaşi, cu r e ţ i n e r e a s a l a r i u l u i pe 5 zile, —
i a r la p r i m a abatere va fi destituit.
P r i n D. M . dela Jr. N r . 21445 din 4 O c t o m b r i e a. c ,
Dl Gh. Salu I n s p e c t o r de V â n ă t o a r e î n A d m i n i s t r a ţ i a Cen­
t r a l ă d i n R o m a n , Str. Ştefan cel M a r e N r . 204, a fost de­
legat, î n m o d p r o v i z o r i u , a conduce I n s p e c t o r a t u l de V â ­
n ă t o a r e al Jud. R o m a n , în locul D-lui M a i o r P r o t o p o p e s c u
V i r g i l , care a d e m i s i o n a t din acest post.
# * *
P r e f e c t u r a Judeţului N e a m ţ , p r i n un m a r e afiş a adus
la cunoştinţa p o p u l a ţ i e i d i n judeţ recentele o r d i n e ( M i n
I n t e r n e D i r . P ă ş u n e l o r N o . 205 din 17 I a n . 1938; C. A . P . S.
N o . 76851/1938) c u p r i n z â n d î n d r u m ă r i p e n t r u o c r o t i r e a v â ­
natului, s t â r p i r e a c â i n i l o r v a g a b o n z i . A p o i , i n v o c â n d A r t .
15, 33, 34 şi 103 din L e g e a v â n a t u l u i şi A r t . 100 d i n L e g e a
administrativă adăugeşte următoarea ordonanţă:
„ 1 . Este cu d e s ă v â r ş i r e o p r i t a se lăsa c â i n i i de o r i c e
fel l i b e r i pe străzile d i n o r a ş e şi sate, ei v o r fi ţ i n u ţ i b i n e
închişi sau l e g a ţ i în curţi o r i ocoale — aceasta î n scop a
nu face î n c ă l c ă r i pe t e r e n u r i l e de v â n ă t o a r e d i n î m p r e j u ­
r i m i . S t ă p â n i i ce n u se v o r c o n f o r m a v o r fi daţi î n j u d e ­
cată c o n f o r m art. 81 d i n legea pentru p r o t e c ţ i a v â n a t u l u i .
2. Este o p r i t a se lăsa câinii de o r i c e fel — h o i n a r i —
pe t e r e n u r i l e de v â n a t , d i n j u r u l satelor, sau m a r g i n e l e
dela oraşe şi anexe aceşti c â i n i p ă t r u n d î n coastele de
m u n t e , p l a n t a ţ i i , p a r c u r i , p ă d u r i sau t e r e n u r i l e de cultură,
h u c e a g islazuri, stârnesc, a l e a r g ă şi d i s t r u g v â n a t u l află­
tor, m â n c â n d o u ă l e din cuiburi de prepeliţe, p o t â r n i c h i ,
g ă i n u ş i şi p r i n z â n d p u i i m i c i ce nu pot sbura, a s e m e n e a
p r i n d pui de iepuri, iezii de c ă p r i o r i şi v i ţ e i i m i c i de cerb.
S t ă p â n i i l o r v o r fi daţi î n j u d e c a t ă c o n f o r m art. 81
şi 82 din L . V . şi a m e n d a ţ i p â n ă la 300 lei, i a r c â i n i i ai că­
r o r stăpâni nu s'ar afla v o r fi ucişi.
3. Este cu d e s ă v â r ş i r e o p r i t a eşi l a m u n c a c â m p u l u i
c u m şi a-şi lua pe l â n g ă ei, sau copiii lor, o r i p e r s o n a l u l
a n g a j a t — ca î n s o ţ i t o r i — l a d r u m spre c â m p , p ă d u r e , l a
apă, l a coasă, la l e m n e , la bureţi, fragi, smeură, etc. —
câinii fie de curte, ciobăneşti sau de v â n ă t o a r e o r i a tri­
m i t e copii însoţiţi de c â i n i liberi, cu vitele l a p ă ş u n a t pe
t e r e n u r i l e de c â m p ori m u n t e . De faptele copiilor, r ă s p u n d
p ă r i n ţ i i , i a r de p e r s o n a l u l a n g a j a t r ă s p u n d e stăpânul. E x ­
cepţie fac n u m a i c â i n i i p ă z i t o r i l o r t u r m e l o r , cari se l i m i ­
tează la 2 câini pentru fiecare 100 capete de oi sau alte
vite. Aceşti câini însă v o r trebui să p o a r t e tot t i m p u l l e g a t
de s g a r d ă j u j â u l r e g l e m e n t a r descris în o r d i n u l c i r c u l a r
al D-lui M i n i s t r u al A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r N r . 22167/
923 şi a n u m e : U n l e m n g r o s de 3—5 cm. l u n g de 25—30 c m .
crestat p u ţ i n la m i j l o c de unde se l e a g ă cu u n l ă n ţ i ş o r sau
s â r m ă (spre a nu fi r o s ) i a r celălalt capăt de l a n ţ ori sâr­
m ă să l e a g ă bine de s g a r d ă aşa fel ca l e m n u l să a t â r n e
în c u m p ă n ă , cu 2—10 c m . d e a s u p r a g e n u n c h i u l u i c â i n e l u i .
Acest j u j ă u î m p i e d e c ă câinele de a a l e r g a şi p r i n d e
v â n a t u l a f l ă t o r pe teren.
C â i n i i de v â n ă t o a r e a u t o r i z a ţ i — copoi o r i p r e p e l i c a r i
— nu v o r p u r t a j u j ă u atunci când sunt în e x e r c i ţ i u l v â n ă ­
toarei î n s o ţ i n d pe p r o p r i e t a r u l v â n ă t o r , însă aceşti c â i n i
v o r p u r t a o s g a r d ă de piele de c u l o a r e c o n t r a r ă p ă r u l u i
ex.: la câinele n e g r u se v a p u n e s g a r d ă albă, cel cu p ă r
alb v a p u r t a s g a r d ă n e a g r ă pe care v a fi a p l i c a t ă o t ă b l i ţ ă
de m e t a l cu n u m e l e g r a v a t al p r o p r i e t a r u l u i . A c e a s t a în
scop a s e deosebi de c â i n i i v a g a b o n z i ce n'au j u j ă u .
Cel care v a ucide un câine a u t o r i z a t v a fi dat j u d e ­
căţii p e n t r u d e s p ă g u b i r i .
D u p ă 15 zile dela afişarea acestei p u b l i c a ţ i i , se v o r
da în j u d e c a t ă toţi cei ce nu se v o r c o n f o r m a şi se v o r am e n d a cu 100 lei c o n f o r m art. 33 L . V . , i a r c â i n i i şi pisi­
cile găsite h o i n ă r i n d pe t e r e n u r i l e de v â n a t se v o r ucide,
fie cu a r m a fie cu o t r a v ă de către a g e n ţ i i de m a i j o s o r i de
echipele v â n ă t o r e ş t i î n s ă r c i n a t e cu c e r c e t a r e a t e r e n u r i l o r
sau cu dreptul de v â n ă t o a r e î n ele.
Delictele şi c o n t r a v e n ţ i u n i l e se v o r constata, fie p r i n
procese v e r b a l e , fie p r i n m a r t o r i de către: I n s p e c t o r i i şi
sub-inspectorii de v â n ă t o a r e , P i ' i m a r i , a j u t o r i de p r i m a r i ,
a g e n ţ i de poliţie, şefi de g a r ă , i m p i e g a ţ i v a m a l i , canto­
nieri, a g e n ţ i silvici şi ai p e s c ă r i i l o r statului, g r ă n i c e r i , pă­
zitori de v â n a t p u b l i c i şi p a r t i c u l a r i j u r a ţ i , p â n d a r i , j a n ­
d a r m i , v i g i l i i f i n a n c i a r i (art. 66, 94 d i n L . V . ) .
D-nii P r e t o r i din p l ă ş i l e r e s p e c t i v e , c o n s t a t â n d aba­
teri l a d i s p o z i ţ i u n i l e p r e z e n t e i o r d o n a n ţ e v o r a m e n d a p e
c o n t r a v e n i e n ţ i c o n f o r m art. 105, al. 12 d i n legea a d m i n i s ­
trativă".
O r d o n a n ţ a — atât de b i n e v e n i t ă şi care ar putea fi
i m i t a t ă şi de celelalte p r e f e c t u r i e s e m n a t ă de D o m n i i : L t .
col. E u g e n H o c i u n g , prefectul judeţului, M a i o r V . D ă r m ă nescu, c o m a n d a n t u l l e g . jand.; A l e x . T a s a m subdirector şi
I o a n A r . P o p o v i c i , I n s p e c t o r de v â n ă t o a r e .
• • •
C o m a n d a m e n t u l C o r p u l u i de J a n d a r m i a dat l a 9
Sept. 1939 u r m ă t o r u l o r d i n c i r c u l a r g e n e r a l , p r i v i t o r l a
m ă s u r i l e p r e v e n t i v e ce sunt a se lua p e n t r u p r o t e c ţ i a d r o ­
piei:
1. S o a r t a d r o p i e i d e p i n d e î n m a r e m ă s u r ă de contro­
lul b r a c o n a j u l u i .
Ţ ă r a n u l î n c ă şi astăzi trăeşte î n s t r ă v e c h i u l obicei
de a-şi face r e c o l t ă d i n d r o p i i pe t i m p u l p o l e i u l u i .
I n cursul anului trecut, — în 22 şi 23 D e c e m b r i e —
s'a î n r e g i s t r a t u n poleiu de o intensitate neobişnuită, i a r
r a v a g i i l e lui, î n ceeace p r i v e ş t e d r o p i i l e , s'a r e s i m ţ i t î n
m u l t e judeţe.
P a g u b a ce s'a putut constata, a fost de 740 d r o p i i în
s a r c i n a a 232 i n f r a c t o r i daţi în j u d e c a t ă .
I n faţa acestor stări de l u c r u r i , ca m ă s u r ă de o r d i n
p r e v e n t i v s'a instituit, —• p r i n decizie m i n i s t e r i a l ă , — u n
p r e m i u de 2000 lei pentru o r i c e o r g a n p u b l i c care v a des­
coperi, p r i n acte v a l i d e , o i n f r a c ţ i u n e l a d r o p i i î n t i m p u l
poleiului.
S u m a se v a p l ă t i de D i r e c ţ i a V â n ă t o a r e i p r i n m a n d a t
p o ş t a l î n d a t ă ce se a j u n g e în posesia actelor g ă s i t e bune
f ă r ă î n t â r z i e r e şi i n d i f e r e n t de r e z u l t a t u l final al p r o c e ­
sului.
T o t p r i n decizie m i n i s t e r i a l ă s'a i m p u s p r o p r i e t a r i l o r
sau a r e n d a ş i l o r d r e p t u r i l o r de v â n ă t o a r e de a se constitui
pe v i i t o r ca p a r t e civilă cu câte 2000 lei, p e n t r u f i e c a r e
d r o p i e b r a c o n a t ă în t i m p u l p o l e i u l u i .
2. I n u r m a contactului ce veţi l u a cu p r e ş e d i n ţ i i so­
cietăţilor de v â n ă t o a r e , sau cu diferiţi v â n ă t o r i localnici,
renumiţi şi demni de toată încrederea, — sau e v e n t u a l î n
u r m a c o n s t a t ă r i l o r p e r s o n a l e , toţi şefii
de posturi v o r
înainta, p â n ă l a d a t a 25 S e p t e m b r i e a. c. pe adresa „ C o r ­
p u l u i de J a n d a r m i
Serviciul Vânătoarei", următoarele
date:
a) D a c ă pe r a z a c o m u n e l o r d i n c o m p u n e r e a postului
există d r o p i i şi care ar fi n u m ă r u l lor, socotit cu a p r o x i ­
m a ţ i e î n cursul l u n e i M a i , — p e r i o a d ă a cuibăritului.
b) D a c ă aceste d r o p i i trăesc stabil in tot decursul anului sau apar, î n trecere, l a a n u m i t e epoci, specificânduse pe cât posibil t i m p u l şederii.
c) N u m ă r u l l o c u i t o r i l o r pe c o m u n i şi sate d i n com­
p u n e r e a postului respectiv, p r e c u m şi suprafaţa totală de
c â m p (în hectare, în p o g o a n e sau j u g ă r e c a d a s t r a l e ) , f ă r ă
păduri.
suma de lei 2000 (două m i i ) , taxa pentru o b ţ i n e r e a p e r m i ­
sului de v â n ă t o a r e solicitate de către străinii, c a r i v i n să
v â n e z e î n ţ a r a noastră.
P e r m i s u l este v a l a b i l î n t r e g u l an f i n a n c i a r .
Art. II. — D i n s u m a de m a i sus se v o r v ă r s a l a Stat,
articolele respective, u r m ă t o a r e l e t a x e :
L e i 300 t a x e
„
10 t a x e
„ 132 i a x e
„ 132 t a x e
„
20 taxă
p e n t r u p e r m i s u l de v â n ă t o a r e .
p e n t r u f i e c a r e a r m ă de v â n ă t o a r e .
de t i m b r u l a p e r m i s u l de v â n ă t o a r e .
de t i m b r u la p e r m i s u l de p o r t - a r m ă .
l a p e r m i s u l de p o r t - a r m ă .
R e s t u l p â n ă l a 2000 lei, — se v a c o n s e m n a l a dispo­
ziţia M i n i s t e r u l u i A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r — D i r e c ţ i u ­
nea V â n ă t o a r e i — spre a s e r v i ca a c o p e r i r e a „Fondului
Vânătoarei" conf. A r t . 98 d i n L e g e a V â n ă t o a r e i .
Art. III. — Se e x c e p t e a z ă dela p l a t a t a x e l o r p r e v ă z u t e
la A r t . I, u r m â n d a p l ă t i aceleaşi t a x e ca şi v â n ă t o r i i r o ­
mâni, următorii:
M e m b r i i C o r p u l u i D i p l o m a t i c cu titlul de r e c i p r o c i ­
tate p e n t r u M e m b r i i C o r p u l u i nostru D i p l o m a t i c î n Statele
respective, i n v i t a ţ i i oficiali ai Casei R e g a l e şi a i G u v e r n u ­
lui, p r e c u m şi p e r s o a n e l e care deşi sunt supuşi străini, se
b u c u r ă de certificate de l i b e r ă p e t r e c e r e p e t i m p îndelun­
gat, a v â n d u n d o m i c i l i u stabil î n ţ a r ă cu a c t i v i t a t e a l o r
în d i f e r i t e î n t r e p r i n d e r i c o m e r c i a l e , i n d u s t r i a l e , etc.
Art. IV. — D o m n u l M i n i s t r u S e c r e t a r de Stat la De­
p a r t a m e n t u l A g r i c u l t u r i i şi D o m e n i i l o r , este î n s ă r c i n a t cu
a d u c e r e a l a î n d e p l i n i r e a p r e z e n t u l u i Jurnal.
#
*
#
P r i n D. M . dela Jr. N r . 19699 d i n 20 S e p t e m b r i e 1939,
se opreşte, p â n ă l a noui dispoziţiuni, v â n ă t o a r e a f a z a n i l o r
în j u d e ţ e l e : A r a d , T i m i ş - T o r o n t a l , C a r a s şi S e v e r i n , cu ex­
cepţia cocoşilor de f a z a n i a c ă r o r v â n ă t o a r e p o a t e fi per­
m i s ă S o c i e t ă ţ i l o r de V â n ă t o a r e sau p a r t i c u l a r i l o r c a r i au
contribuit la p r ă s i r e a şi o c r o t i r e a f a z a n i l o r , însă n u m a i
cu a u t o r i z a ţ i a specială a M i n i s t e r u l u i , d a t ă pe b a z a a v i ­
zului f a v o r a b i l al I n s p e c t o r a t u l u i de V â n ă t o a r e al Ţ i n u ­
tului T i m i ş şi acel al Ocolului S i l v i c R e g a l de V â n ă t o a r e
Casa-Verde din comuna Chariota jud. Timiş-Torontal.
• • •
P r i n D. M . Jr. N r . 19620 d i n 20 S e p t e m b r i e 1939, s'a
o p r i t v â n ă t o a r e a p o t â r n i c h i l o r pe î n t r e g judeţul B r a ş o v ,
pentru sezonul de v â n ă t o a r e al anului v â n ă t o r e s c 1939/1940.
# *
*
I n F r a n ţ a a fost i n t e r z i s ă v â n ă t o a r e a , subt f o r m a , că
a fost a m â n a t ă p r i n d e c i z i u n e m i n i s t e r i a l ă deschiderea
v â n ă t o a r e i . M o t i v a r e a este, că v â n ă t o a r e a este o p l ă c e r e .
O r a t â t a v r e m e , cât N a ţ i u n e a este i n c o r d a t ă într'o dure­
r o a s ă luptă şi cei m a i de s e a m ă fii ai ei sunt c h e m a ţ i să
aducă e v e n t u a l s u p r e m u l sacrificiu, n u e p o t r i v i t , ca cei
r ă m a ş i acasă să u m b l e după p l ă c e r i . M o t i v a r e a aceasta
a r e p a r t e a ei de r o m a n t i s m şi de frumuseţă. N u p r e a
p o a t e însă resista a r g u m e n t e l o r , pe c a r e le aduc v â n ă t o r i i :
V â n ă t o a r e a nu e n u m a i p l ă c e r e , ci şi un m i j l o c de a u g u mentare a alimentelor trebuitoare populaţiunei; lipsind vâ­
n ă t o r i i , se v o r î n m u l ţ i i a n i m a l e l e d ă u n ă t o a r e , şi în spe­
cial c a n i n i i ( l a p i n ) î n t r ' u n m o d deadreptul dezastruos. V â ­
n ă t o r i sperează, că m i n i s t e r u l v a r e v e n i , a u t o r i z â n d „ d e ­
schiderea".
* **
» * *
P r i n D. M . Jr. N r . 20977 din 12 S e p t e m b r i e 1939, s'a
o p r i t v â n ă t o a r e a t u t u r o r speciilor pe t e r e n u r i l e corn. Z ă bălţi şi Ohaba R o m â n ă jud. S e v e r i n , p â n ă la 1 O c t o m b r i e
1940.
C â i n i i de r a s ă d i n d e p a r t a m e n t e l e franceze B a s - R h i n ,
H a u t - R h i n şi Moselle — d i n c a r e a fost în m a r e p a r t e eva­
cuată p o p u l a ţ i u n e a civilă — s u n t . . . g ă z d u i ţ i l a V i c h y ,
de S o c i e t a t e a pentru p r o t e c ţ i u n e a a n i m a l e l o r .
« **
* # *
Subt N r . 2505 a fost p u b l i c a t în M o n i t o r u l Oficial N o .
200 d i n 31 A u g u s t 1939 u r m ă t o r u l Jurnal al C o n s i l i u l u i de
M i n i ş t r i p r i v i n d t a x e l e de p e r m i s de v â n ă t o a r e solicitat
de cetăţenii streini:
Art. I. — Se r e v i n e a s u p r a J u r n a l u l u i N r . 1035 din 24
M a i 1938, publicat în M o n . Of. N r . 127/938, fixându-se l a
S e r v i c i u l c â i n i l o r de r ă z b o i u a fost a u g u m e n t a t con­
siderabil î n a r m a t a e l v e ţ i a n ă . A p r o a p e toate u n i t ă ţ i l e au
câte u n a sau d o u ă echipe de câini. C o n s i l i u l F e d e r a l a
i n t e r z i s e x p o r t u l câinilor" u t i l i z a b i l i în r ă z b o i u . V â n z ă r i l e
sau d ă r u i r i l e în i n t e r i o r u l ţ ă r i i se pot face n u m a i cu o
anume autorizare.