Intelligence

INTELLIGENCE
PUBLICAŢIE
EDITATĂ
DE
SERVICIUL
ROMÂN
DE
INFORMAŢII
PUBLICAŢIE
EDITATĂ
DE
SERVICIUL
ROMÂN
DE
INFORMAŢII
www.sri.ro
Prin cunoaştere pentru o lume mai sigură
n
numărul 19, martie - mai 2011
Personalitaţi ale frontului secret
în istoria serviciilor de informaţii
româneşti - Ion Lissievici
Acţiunile sub acoperire
Informarea decidenţilor
din plan local.
Demersurile SRI
pentru sprijinirea
autorităţilor
publice judeţene
Interviu
George Cristian Maior
Linie telefonică gratuită
pentru semnalarea riscurilor teroriste
Cum poţi fi de folos?
Dacă observi amănunte, telefonează!
0800.800.100
Persoane care manifestă interes pentru procurarea de substanţe
care ar putea fi folosite în scopuri teroriste;
Persoane care confecţionează, deţin, transportă sau
manipulează ilegal, armament, muniţii, substanţe care ar putea
fi folosite în scopuri teroriste;
Prezenţa repetată sau prelungită a unor persoane neautorizate
în zona unor obiective care ar putea constitui ţinte ale unor
atacuri teroriste (misiuni diplomatice străine, sedii ale unor
instituţii internaţionale etc.);
Interesul nejustificat al unor persoane pentru studierea sau
obţinerea de date referitoare la obiective importante;
Tendinţa unor persoane de a fotografia sau filma obiective
importante sau aglomerate;
Telefon cu acces gratuit. Abuzul se pedepseşte.
Staţionarea îndelungată şi nejustificată a unor autoturisme în
apropierea unor zone de importanţă deosebită, misiuni
diplomatice sau alte locaţii în care prezenţa populaţiei este
numeroasă;
Interesul unor persoane pentru studierea insistentă a unor
locuri aglomerate (gări feroviare sau de metrou, aerogări, mari
centre comerciale, obiective turistice, sportive sau culturale);
Chestionarea nejustificată în legătură cu subiecte care, la prima
vedere, nu ar prezenta interes (programul de funcţionare al unor
instituţii, momente ale zilei de maximă aglomeraţie, momentul
schimbării personalului care asigură paza ambasadelor);
Interesul unor persoane pentru studierea insistentă a căilor de
acces feroviar, rutier, subteran, aerian, fără a avea motive
plauzibile în acest sens.
INTELLIGENCE
PUBLICAŢIE EDITATĂ DE SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII
Prin cunoaştere pentru o lume mai sigură
3 Adrian Şolea
Agresiunea cibernetică, valenţă modernă a
fenomenului terorist
5 Cristina Bucur
CUPRINS
Mihai Filipescu
Măsuri legislative pentru combaterea terorismului
cibernetic
9 Oana Ciobanu
Simona Enescu
Terorism şi radicalizare în contextul tragediei de la
11 septembrie 2001
5
12 Cristian Barna
Jihad în Europa. Ameninţarea terorista de
„franciza Al Qaīda”!
17
17 Remus Ioan Ştefureac
Acţiunile sub acoperire
25
21 Cristian Iordan
Protecţia infrastructurilor critice în contextul
parteneriatului public-privat
25 INTELLIGENCE
Interviu George Cristian Maior
35 Marius Bogdan Florescu
Proliferarea armelor de distrugere în masa –
ameninţare asimetrica la adresa securitaţii
naţionale
37 Ionel Niţu
46
Forme de organizare a domeniului analizei
informaţiilor în comunităţi de informaţii din
spaţiul euro-atlantic (partea a II-a)
41 Ionuţ -Cristian Dumitru
Ascensiunea Chinei către statutul de superputere
44 Ilie Tudor Ciuflea
Obiective strategice europene de securitate
44
46 Gabriel Curculescu
Mircea Ştefan
Capabilitatea CERT vs. agresiunea cibernetică,
în spaţiul euro-atlantic
martie - mai 2011 1
51 prof. dr. Dorin N. Uritescu
Recenzie: “Un razboi al minţii”
60 Tiberiu Tănase
Personalitaţi ale frontului secret în istoria
serviciilor de informaţii româneşti - Ion Lissievici
63 Tiberiu Tănase
Infintarea Serviciului de Informatii si Siguranta al
Deltei/ Serviciul de Siguranta al Dobrogei
31 ianuarie 1918
51
70
65 Marius Sebe
Intelligence 21 - partea a III-a
70 Paul Georgescu
Infor marea decidentilor din plan local.
Demersurile SRI pentru sprijinirea autoritatilor
publice judetene
72 Oana Magdalena Ciobanu
Mana gementul riscului într-o societate
corporatistă - perspective ale intelligence-ului
modern
78 Bogdan Alexandru Antipa
Heraldica - Sistem de identificare
86
78
82 Bogdan Negoi
Aspecte privind tehnicile de propaganda si
manipulare mass-media
84 Ilie Tudor Ciuflea
COLECTIVUL DE REDACŢIE:
Intelligence - repere conceptuale
Redactor-şef: Flaviu Predescu
Redactori: Lucian Agafiţei, Sorin Sava,
Ţugui Cătălin, Oana M. Ciobanu,
Diana Ivan
Coordonator rubrică istorie: dr. Tiberiu Tănase
Coordonator studii terorism: Cristian Barna
Senior editor: Nicolae Rotaru
Tehnoredactare şi design: Bogdan Antipa
Corectura: Centrul Surse Deschise
Contact: [email protected], [email protected]
Difuzare: 021.410.60.60
Fax: 021.410.25.45
Adresa redacţiei: Bucureşti, bd. Libertatii 14 d
86 Nicolae Rotaru
INTELLIGENCE
Persuasiune
87 In Memoriam 1989
Reproducerea oricărui material din această
publicaţie este interzisă în lipsa consimţământului
prealabil al Serviciului Român de Informaţii.
Potrivit art. 206 Cod Penal, responsabilitatea
juridică pentru conţinutul articolului aparţine
exclusiv autorului.
ISSN 1844-7244
IC
Ă,
AG
RE
EA CIBERN
N
U
ET
SI
VALENŢĂ MODERNĂ
A
FENOMENULUI TERORIST
Şolea Adrian
La nivel global, dependenţa societăţii faţă de sectorul
IT&C se accentuează pe zi ce trece, în condiţiile
prezenţei şi importanţei deţinute de sistemele şi reţelele
informatice în toate domeniile de bază ale oricărei
entităţi statale (financiar-bancar, energetic, militar,
transporturilor, educaţional, sănătăţii).
Sintagma „societate informaţională”, devenită realitate
în momentul exploziei Internetului, are, astăzi, o
accepţiune mult mai largă, incluzând totalitatea
grupurilor şi structurilor sociale, a căror performanţă în
activităţile profesionale, economice, politice se
măsoară în funcţie de nivelul tehnologiei informaţiei,
respectiv al transmisiei acesteia la distanţă.
Pe acest fond, posibilitatea iniţierii de agresiuni
cibernetice asupra unor sectoare de importanţă vitală,
ca modalitate de expresie a exponenţilor diverselor
grupări/organizaţii teroriste, se constituie într-o
ameninţare reală la adresa securităţii unei ţări, inclusiv a
României, stat implicat activ în teatrele de operaţiuni
din Irak, Afganistan, Kosovo sau Bosnia şi
Herţegovina.
Obiective vizate şi actori implicaţi
Prin intermediul Internetului, exponenţii fenomenului
terorist pot viza atingerea unor obiective specifice şi
diverse, plecând de la culegere/ schimb de informaţii,
propagandă, prozelitism, finanţare, organizare în reţele
şi culminând cu planificarea/ realizarea de atacuri
cibernetice asupra unor infrastructuri critice, care
afectează securitatea naţională a statului ţintă.
În realizarea atacurilor cibernetice, organizaţiile
extremist-teroriste pot utiliza agresori, cu un nivel înalt
de pregătire şi specializare în domeniul sistemelor
informatice şi de comunicaţii, cu intenţii sau motivaţii
diverse.
Astfel, hackerii ar putea aparţine
grupărilor/organizaţiilor teroriste, situaţie în care
agresiunea ar fi motivată ideologic, ori ar putea fi
angajaţi de către exponenţi ai fenomenului terorist,
având ca rezultat obţinerea de beneficii materiale.
Recrutarea unor astfel de indivizi se constituie într-o
preocupare constantă pentru exponenţii fenomenului
terorist, în condiţiile în care în state precum China,
Rusia, India, Corea de Nord sau Pakistan, există multe
persoane care dispun de cunoştinţe avansate în
domeniul IT&C.
Deşi până în prezent, organizaţii extremist-teroriste
precum „Al-Qaeda” sau „Hamas” au utilizat
Internetul, preponderent ca mijloc de comunicare sau
în scopul propagandei şi atragerii de noi prozeliţi, este
de aşteptat ca în viitor, odată cu dezvoltarea propriilor
capabilităţi, să recurgă şi la lansarea de atacuri
cibernetice asupra unor infrastructuri critice, care,
combinate sau nu cu atacurile „clasice”, ar avea un
puternic impact psihologic în mediul populaţiei vizate.
Atacurile asupra unor reţele infor matice
guvernamentale sau private, derulate până în prezent,
şi-au demonstrat eficienţa, cauzând atât prejudicii
financiare, cât şi de imagine, aspect care generează
„atractivitate” pentru astfel de acţiuni din partea
grupărilor extremist-teroriste. Astfel, încă din 1999, un
grup de hackeri sârbi a desfăşurat atacuri de tip DDOS
asupra unor sisteme informatice ale NATO,
protestând, în acest mod, împotriva bombardării
provinciei Kosovo şi Metohija.
De asemenea, în mai 2007, activitatea reţelei
informatice guvernamentale a Estoniei a fost grav
perturbată în urma unei agresiuni cibernetice,
eveniment care s-a repetat, în luna iunie 2008, în
Lituania.
martie-mai 2011 3
Măsuri întreprinse în vederea asigurării
securităţii cibernetice
Avantajele conferite de imprevizibilitatea şi
invizibilitatea (cu referire la identificarea statuluiorigine al atacului) unei agresiuni cibernetice
desfăşurată de o organizaţie teroristă pot conduce
la rezultate devastatoare, context ce impune
asigurar ea unei securităţi ciber netice
corespunzătoare, în special în statele
componente ale Coaliţiei Antiteroriste condusă
de S.U.A.
În context, încă din cursul anului 2009, Marea
Britanie anunţa formarea unei unităţi speciale de
luptă împotriva agresiunilor cibernetice, lansate
de entităţi teroriste, în care autorităţile
intenţionau să coopteze hackeri.
În România, începând cu acelaşi an, sub
autoritatea Ministerului Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei, a început să funcţioneze
Centrul de Naţional de Răspuns la Incidentele de
Securitate Informatică, cu scopul de a crea un
centru de excelenţă în domeniul securităţii
informaţiilor, echipamentelor, reţelelor şi
sistemelor informatice şi de a focaliza interesul
specialiştilor din mediul IT&C, dar şi al
autorităţilor, asupra securităţii mediului virtual.
Principalele obiective ale structurii sunt:
? constituirea unui centru naţional pentru
diseminarea de informaţii privind instrumentele
de securitate şi ghiduri de „bună purtare” în
mediul virtual pentru diferitele categorii de
utilizatori, în limba română;
responsabile, Serviciul Român de Informaţii
regăsindu-se cu atribuţii pe domeniile
„tehnologia informaţiei şi comunicaţii”,
respectiv „securitate naţională”.
Implicarea S.R.I. în asigurarea securităţii
cibernetice
Calitatea Serviciului Român de Informaţii de
autoritate naţională în domeniile cyberintelligence, respectiv prevenirii şi combaterii
terorismului generează responsabilităţi ale
instituţiei în ceea ce priveşte protecţia
infrastructurilor critice naţionale/europene
împotriva unor eventuale agresiuni cibernetice
lansate de entităţi teroriste.
Pe acest fond, este foarte importantă continuarea
demersurilor iniţiate, încă din anul 2008, pe linia
realizării de întâlniri cu reprezentanţi ai unor
instituţii din mediul public/privat, în cadrul
cărora să fie evidenţiate locul şi rolul Serviciului
în asigurarea protecţiei infrastructurilor critice.
Concluzie
În viitorul apropiat este imperios necesară
adoptarea unei strategii naţionale de securitate
ciber netică, în care să se identifice
vulnerabilităţile şi factorii de risc la adresa
infrastructurilor critice, mecanismele de
cunoaşter e, pr evenir e şi combater e a
ameninţărilor terorismului cibernetic, precum şi
instituţiile abilitate să răspundă acestor
provocări. I
?constituirea unor baze de date, certe, privind
incidentele de securitate în care este implicată
România, în vederea identificării măsurilor
optime de contracarare şi limitare a prejudiciilor;
? constituirea unei infrastructuri de comunicaţii şi
baze de date privind securitatea mediului IT&C,
ca nucleu de coagulare a unei comunităţi de
specialişti în domeniu.
Totodată, la începutul lunii noiembrie 2010,
guvernul României a adoptat Ordonanţa de
Urgenţă nr.98 privind identificarea, desemnarea
şi protecţia infrastructurilor critice, în vederea
transpunerii în practică a prevederilor Directivei
114 din 2008 a Consiliului Uniunii Europene.
Actul identifică sectoarele/subsectoarele
infrastructurii critice naţionale (ICN) şi europene
(ICE) şi desemnează autorităţile publice
INTELLIGENCE
Bibliografie
?O.U. nr.98/2010 privind identificarea, desemnarea şi
protecţia infrastructurilor critice;
? http://www.racai.ro/
? http://www.livemint.com/
? http://www.en.wikipedia.org/
MĂSURI LEGISLATIVE
pentru combaterea
terorismului cibernetic
Cristina Bucur
Mihai Filipescu
“
Extinderea terorismului
informatic a determinat
majoritatea ţărilor şi
structurilor suprastatale
să adopte o serie de
măsuri legislative
pentr u a preveni,
combate şi contracara
acest fenomen. În
pofida adoptării unor
măsuri de protecţie a
informaţiilor şi
sistemelor de
transmitere a acestora,
există temeri potrivit
cărora iniţierea unor
astfel de legi nu ar fi
decât începutul
"cenzurării" mediului
Internet.
”
În ultimii 3 ani, tot mai multe state au
întreprins demersuri pentru crearea unui
cadru legislativ care să reglementeze
încercarea Guvernelor de a contracara
eventualele atacuri venite din partea unor
entităţi care au capacitatea de a lansa
atacuri cibernetice sau de a susţine
financiar reţele de piraţi informatici şi
intervenţia rapidă şi fermă pentru
stoparea accesului la Internet, în contextul
configurării şi alimentării uneia dintre cele
mai mari temeri cu care se confruntă
lumea modernă, cuprinsă în semantica
termenului „cyberterrorism".
Atacurile informatice asupra instituţiilor
statale (SUA, Estonia, Georgia ori Iran prin virusul „ Stuxnet"-) ori asupra
corporaţiilor, precum site-ul
„Amazon.com", din decembrie 2010,
reprezintă doar câteva exemple care fac
necesară adoptarea unei legislaţii pentru
contracararea şi combaterea lor.
Eforturile NATO
şi UE
Dacă, până în anul 2007, eforturile în
domeniu ale NATO se concentrau, în
principal, asupra apărării sistemelor de
comunicaţii, evenimentele din Estonia au
dus la extinderea eforturilor şi pentru
protejarea informaţiilor din mediul
Internet.
La Summit-ul NATO de la Bucureşti, a
fost ridicată, pentru prima dată, într-un
cadru formal, problema cyberterrorismului. Discuţiile s-au concretizat prin
adoptarea de măsuri la nivel operaţional şi
strategic: înfiinţarea Cyber Defence
Management Authority (Autoritatea de
Management a Apărării Cibernetice) care
are ca principală responsabilitate
coordonarea apărării cibernetice a Alianţei
şi crearea, la Tallin, a Cooperative Cyber
Defence Centre of Excellence (Centrul de
Excelenţă pentr u Cooperarea în
Domeniul Apărării Cibernetice), care are
ca principală menire elaborarea şi
dezvoltarea strategiei de apărare contra
terorismului informatic.
Preocuparea
pentru terorismul
cibernetic se manifestă
atât la nivelul str ucturilor
suprastatale (NATO şi UE) cât şi
la nivelul fiecărui stat. Pentru
Alianţa Nord-Atlantică,
protejarea sistemelor informatice
şi de comunicaţii a fost mereu una
din priorităţile sale. Pentru prima
dată, această funcţie a fost introdusă
pe agenda politică la Summit-ul de la
Praga din 2002 şi a revenit în atenţie
după atacurile cibernetice care au avut loc
în anul 2007 asupra instituţiilor publice şi
private din Estonia, membră a NATO.
martie-mai 2011 5
La nivelul Uniunii Europene, combaterea şi prevenirea
terorismului cibernetic revine European Network and
Information Security Agency (Agenţia Europenă
pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor),
înfiinţată în 2004, care, în plus, gestionează activităţile
tehnice pregătitoare pentru actualizarea şi dezvoltarea
legislaţiei comunitare în domeniul securităţii reţelelor şi
informaţiilor.
Iniţiative legislative naţionale
Printre primele ţări care au demarat lupta, pe plan
legislativ, pentru prevenirea acestor tip de atacuri se
numără Statele Unite ale Americii, Australia, Marea
Britanie, Spania, Italia. România s-a raliat şi ea, timpuriu,
la noile tendinţe în lupta împotriva terorismului
cibernetic.
În Statele Unite ale Americii fenomenul a suscitat
interesul întregii clase politice. Fostul director al
serviciilor naţionale de informaţii, Mike McConnell, a
afirmat că, dacă în 2001 teroriştii ar fi lansat un atac
cibernetic asupra World Trade Center, efectele
economice produse ar fi fost mult mai devastatoare
decât cele provocate de atacul de la 11 septembrie.
La rândul său, consilierul prezidenţial pentru securitate
internă şi contraterorism, John Brennan, a declarat, în
martie 2009, că securitatea şi prosperitatea economică a
SUA depind de „securitatea, stabilitatea şi integritatea
infrastructurilor de comunicaţii şi informaţii care sunt,
în mare parte, proprietate privată".
Aceste declaraţii, precum şi rapoartele publicate de
institutele specializate au avut ca efect introducerea pe
agenda legislativă, în 2009, de către senatorul democrat
Jay Rockefeller şi senatorul republican Olympia Snowe,
a proiectului „Cybersecurity Act 2009" (Legea pentru
securitate cibernetică), în care se conferea preşedintelui
SUA dreptul de a declara o „urgenţă cibernetică" şi de a
limita sau închide traficul pe Internet către sau dinspre
orice reţea „critică" de informaţii a Statelor Unite ale
Americii, dacă aceasta ar fi fost în pericol de a fi
compromisă de către atacuri cibernetice.
Documentul prevedea ca înregistrările bancare, din
sfera afacerilor şi domeniul medical să fie accesibile
pentru inspecţie, la fel ca şi mesajele personale instant şi
comunicaţiile e-mail. De asemenea, potrivit proiectului,
anumite sisteme informatice şi reţele private ar fi urmat
să fie administrate de către profesionişti în domeniul
securităţii cibernetice, iar preşedintele le-ar fi putut
solicita companiilor considerate critice pentru siguranţa
naţională orice informaţie necesară documentării
cazurilor aflate în atenţia Guvernului.
Conform proiectului de lege, la 90 de zile după intrarea
sa în vigoare (în cazul în care ar fi fost adoptat)
autorităţile trebuiau să prezinte regulile şi procedurile
care se impuneau dacă se ajungea în situaţia aplicării
INTELLIGENCE
legii. Proiectul de lege a fost aprobat de Comitetul
Senatului pe probleme de comerţ, ştiinţă şi transporturi
al cărui preşedinte este Jay Rockefeller, însă, la votul
final, proiectul de lege a fost respins.
În mai 2010, Administraţia de la Washington a înfiinţat
United States Cyber Command (USCYBERCOM),
subordonat United States Departement of Defence
care are, printre atribuţiuni, supravegherea
operaţiunilor derulate pe Internet. Iniţial, înfiinţarea
acestui comandament a fost pusă în discuţie în timpul
mandatului lui George W. Bush, la acea dată dorindu-se
ca instituţia să fie „un răspuns la ameninţările
cibernetice aflate în continuă creştere".
La conducerea USCYBERCOM a fost numit generalul
Keith Alexander, în pofida criticilor potrivit cărora
măsura este percepută drept „linia de demarcaţie"
pentru o nouă etapă în „militarizarea spaţiului
cibernetic".
La începutul lunii iunie 2010, în SUA, senatorul Joseph
Lieberman a înaintat un nou proiect de lege în domeniul
protecţiei cibernetice, intitulat Protecting Cyberspace
as a National Asset Act (PCNAA), care propunea
introducerea unui control al accesului la reţeaua globală
de Internet. În conformitate cu prevederile proiectului,
în cazul apariţiei unei ameninţări la adresa securităţii
interne, Guvernul ar avea dreptul de a restricţiona
accesul la Internet.
Iniţiativa a avut ca scop, totodată, conjugarea eforturilor
Guvernului cu cele ale sectorului privat în vederea
asigurării securităţii cibernetice, prin înfiinţarea unui
Birou de Politică Cibernetică la Casa Albă, condus de un
director confirmat de către Senat. Pentru a se asigura
legătura între cele două sectoare, guvernamental şi
privat, PCNAA stabileşte crearea unei noi agenţii în
cadr ul Depar tment of Homeland Security
(Departamentul de Securitate Internă), denumită
National Center for Cyber Security and
Communications (Centrul Naţional pentru Securitate
Cibernetică şi Comunicaţii) ca verigă de legătură.
Deşi, la 24 iunie 2010, proiectul de lege a fost votat în
unanimitate de către Comitetul Senatului pe probleme
de securitate internă şi afaceri guvernamentale, prin
adoptarea unui amendament adus acestuia la data de 7
august a aceluiaşi an, autoritatea „nelimitată" a
preşedintelui de a stopa accesul la Internet a fost
condiţionată de obţinerea unei aprobări din partea
Congresului, aprobare care va fi dată numai după o
verificare a reţelei, pentru o perioadă de 120 de zile.
Cea mai recentă variantă de propunere legislativă
dezbătută în SUA, intrată pe agenda politică la sfârşitul
anului 2010, este o combinaţie între iniţiativa legislativă
a lui Joseph Lieberman şi normele legislative propuse de
Jay Rockefeller. Documentul include prevederi care i-ar
permite preşedintelui să limiteze accesul la zone întregi
din Internet şi să blocheze întregul trafic online dinspre
anumite ţări în urma declarării unei stări naţionale de
urgenţă.
dispoziţia entităţilor guvernamentale sau private,
principalele „îndatoriri" ale sale fiind protejarea
infrastructurii critice şi a informaţiilor. Totodată, în
februarie 2010, secretarul de stat pe probleme de
securitate, Antonio Camacho, a anunţat că Guvernul
spaniol lucrează la elaborarea unui Decret Regal care să
vizeze infrastructurile critice, prin care se doreşte
coordonarea între administraţia publică şi sectorul
privat.
Diferenţa dintre noul proiect de lege şi versiunea lui
Joseph Lieberman este aceea că durata de întrerupere,
fără supravegherea Congresului, a fost limitată la 90 de
zile, spre deosebire de perioada iniţială de patru luni
prevăzută de PCNAA. Astfel, preşedintele SUA ar putea
emite o declaraţie de urgenţă care va intra in vigoare La finalul anului 2009, în Italia, a fost înfiinţat Centro di
pentru o perioadă de 30 de zile, putând să o reînnoiască Eccellenza per la Sicurezza Informatica (Centrul de
pentru încă 60 de zile.
Excelenţă pentru Securitate Cibernetică), care se
bazează pe o reţea puternică de parteneri, din partea
Dacă proiectul de lege va fi adoptat de Congresul Guvernului, sectorului privat şi mediului academic. Cu
american, serviciile speciale americane, precum FBI, vor această ocazie, ministrul italian pentru dezvoltare
putea urmări legal activitatea utilizatorilor de reţele de economică, Claudio Scajola, a subliniat importanţa
socializare bănuiţi de activităţi subsumate terorismului securităţii cibernetice, care a devenit o prioritate pe
cibernetic. Legea va obliga furnizorii de servicii de agenda instituţională.
comunicare pe Internet să prezinte toate informaţiile
solicitate în privinţa navigatorilor înregistraţi.
În acest sens, Guvernul italian a decis să acorde sprijin
total atât planului elaborat de grupul Poste Italiane, cât şi
Încă din anul 2008, Marea Britanie şi-a anunţat intenţia cooperării internaţionale în domeniu, în vederea
de a crea o imensă bază de date centrală, care să asigurării dezvoltării politicilor menite să garanteze
reunească detalii cu privire la fiecare text sau e-mail securitatea în mediul digital. Acordul semnat de Poste
trimis, apel telefonic făcut şi site vizitat de toată lumea de Italiane cu IMPACT (International Multilateral
pe teritoriul său. În cazul în care va fi aprobat,
Partnership against Cyber Threats/ Parteneriatul
Multilateral Internaţional împotriva Ameninţărilor
Programul de modernizare a interceptării ar garanta Cibernetice) a conferit recunoaştere internaţională
agenţilor Government Communications Headquarters proiectului întocmit de acest grup pentru protejarea de
(GCHQ) posibilitatea de a monitoriza comunicaţiile potenţiale ameninţări cibernetice.
fiecarei persoane în ţară, fără a mai fi nevoie de un
mandat în acest sens. Monitorizarea s-ar realiza prin În România, terorismul cibernetic este recunoscut în
instalarea de „cutii negre" în nodurile de reţea ale Strategia Naţională de Apărare ca unul din principalele
furnizorilor de servicii Internet şi companiile de riscuri la adresa securităţii ţării noastre.
telefonie.
În calitate de autoritate naţională în materie de Cyber
La data de 8 iunie 2010 a intrat în vigoare Digital Intelligence, Serviciul Român de Informaţii se implică
Economy Bill (Legea pentru economie digitală), care alături de alte instituţii în coordonarea apărării spaţiului
permite Secretarului de Stat pentru afaceri, inovare şi cibernetic. În acest sens, SRI a iniţiat, alături de MCSI,
aptitudini să impună furnizorilor de servicii Internet o MAPN, STS şi alte instituţii de stat şi companii private,
„obligaţie tehnică"1 pentru a reduce sau chiar bloca programul ECIS 2009, având ca obiectiv stabilirea unui
accesul la Internet pentru anumite site-uri, dacă model de sistem de apărare cibernetică la nivel naţional,
Guvernul va considera necesar acest lucru.
cu posibilitatea extinderii acestuia la nivel european.
Eforturile de impunere a unor restricţii similare pe
Internet sunt în desfăşurare şi în Australia, unde
Guvernul doreşte implementarea obligatorie şi la scară
largă a unui "filtru" de Internet, scopul acestei măsuri
fiind blocarea propagării pornografiei infantile. La
29.05.2009 a fost înfiinţat, în Spania, Consejo Nacional
Consultivo de Cyberseguridad (Consiliul Naţional
Consultativ pentru Securitate Cibernetică) cu scopul de
a stopa criminalitatea informatică, prin consultanţă pe
teme precum protejarea identităţii consumatorilor sau
prin crearea de legislaţie specifică.
Programul a devenit operaţional în octombrie 2010 şi
are o perioadă de derulare de 24 de luni. Pentru
realizarea acestei misuni, SRI a demarat crearea unui
concept instituţional şi a unei arhitecturi proprii
Serviciului, care să ajute la îndeplinirea acestui obiectiv.
Înţelegând faptul că prevenirea cu succes a acestei
ameninţări se poate realiza numai cu sprijinul sectorului
privat, se intenţionază crearea unei interfeţe de
comunicare şi cooperare între cele două sectoare.
În vederea coordonării eforturilor naţionale cu
demersurile derulate de actorii internaţionali cu
Datorită creşterii exponenţiale a infracţiunilor experienţă într-un domeniu în care schimbul de
electronice, acest organism a decis să se pună la informaţii şi de expertiză sunt esenţiale pentru
martie-mai 2011 7
contracararea fenomenului, protecţia împotriva
atacurilor cibernetice a fost introdusă şi pe agenda
discuţiilor care au avut loc în cadrul întâlnirii de la
Cotroceni, între preşedintele Traian Băsescu, directorii
principalelor servicii de informaţii din România şi
directorul CIA, Leon Panetta.
Protecţie sau cenzură?
Deşi măsurile legislative supuse dezbaterilor şi
adoptării, atât la nivelul fiecărui stat cât şi la nivel
suprastatal au ca scop protejarea infrastructurilor critice
şi a informaţiilor în cazul unor atacuri cibernetice,
contestatarii acestor iniţiative consideră că măsurile
îngrădesc libertatea de exprimare, extinderea politicilor
de „cenzură" online deteriorând impactul şi semnificaţia
fluxului informaţional şi afectând conştiinţa colectivă
din mediul virtual. Argumentele acestora sunt variate şi
reflectă ideea că ameninţarea este exagerată ("se
întâmplă rar ca infrastructura critică să fie conectată în
mod direct la reţeaua publică Internet2 ; sistemele din
sectorul privat sunt departe de a fi lipsite de apărare, iar
„poveştile de coşmar în privinţa vulnerabilităţii acestora
sunt în mare parte apocrife"3), fiind un demers menit a
justifica acţiunile ofensive ale structurilor militare în
spaţiul cibernetic şi a atrage mai multe resurse
financiare. În pofida acestor critici, riscul ca sabotarea
sistemelor informatice ale entităţilor economice,
financiare sau ale serviciilor publice ale unui stat este
unul nu doar real, ci şi materializabil, iar acţiunile
preventive sunt nu doar necesare, ci imperative. I
Repere bibliogafice
?Matthew Rogers, Cyberspace Protection Bill approved by
Senate Committee, no Internet "kill switch" to speak of,
26.06.2010, disponibil la www.downloadsquad.switched.com
?Bianca Bosker, Internet 'kill switch' approved by Senate
Homeland Security Committe, 25.06.2010, disponibil la
www.huffingtonpost.com
? Camille Tuutti, Comprehensive Cyber Legislation Approved,
25.06.2010, disponibil la www.executivegov.com
?William H. McMichael, DoD Cyber Command is officially
online, 21.05.2010 disponibil la www.airforcetimes.com
?Nace el Consejo Nacional sobre 'ciber-seguridad' para frenar las
'mafias' de Internet, 21.05.2009, disponibil la
www.europapress.es
?Miguel Angel Criado, El Gobierno prepara una norma para
proteger las infraestructuras contra ciberataques, 18.02.2010
disponibil la www.publico.es
? www.nato.int
?Rex B. Hughes, NATO and Cyber Defence Mission
accomplished?, 2009 diponibil la www.carlisle.army.mil
?www.enisa.europa.eu
?http://www.ict.go.ug/index.php?option=com_content&view
=article&id=112:cyber-security-at-itu-forum-&catid=35:ictnews&Itemid=74
?Cybersecurity Act 2009, disponibi la www.cdt.org
?http://www.smh.com.au/technology/technologynews/obama-Internet-kill-switch-proposed-20100618yln6.html
? www.mcsi.ro
INTELLIGENCE
Mohammed Atta, de naţionalitate egipteană, a
cărui familie era încadrată, sociologic, la nivelul
clasei medii şi-a început transformarea în timp ce
studia designul arhitectural, în Germania, în anul
1992.
Marwan al-Shehhi, fost soldat UAE, a primit, în
anul 1998, o bursă de studiu în Germania.
Ziad Jarrah, de cetăţenie libaneză, beneficiase,
datorită familiei, de un stil de viaţă net superior. În
urma cursurilor pe care le-a efectuat în Germania,
a obţinut diploma de specializare în domeniul
tehnic.
Ramzi bin al-Shibh, originar din Yemen, provenea
dintr-o familie moderat religioasă, devenind,
astfel, familiar cu textul Quran-ului. În perioada
cuprinsă între anii 1987 -1995, acesta a fost
încadrat ca funcţionar la Banca Internaţională din
Yemen. Utilizând documente false, a cerut azil în
Germania, stabilindu-şi domiciliul la Hamburg,
locul unde l-a întâlnit, ulterior, pe Mohammed
Atta.
Zakariya Essabar, cetăţean marocan, trăia în
Germania din anul 1997. Aici a studiat tehnologia
medicală, iar în anul 1998, în incinta unei moschei
din Hamburg, l-a cunoscut pe Marwan alShehhi.
Said Bahaji, născut în Germania, crescut în
Maroc, a început, cu anul 1996, să studieze la
Universitatea Tehnică din Hamburg (TUHH)
specialitatea de inginer electronist. Nu avea
educaţie islamică şi era fan al jocurilor video F1
racing.
Mounir Motassadeq, marocan care a venit în
Hamburg, în 1995, să studieze ingineria
electronică la TUHH.
Auto-identificarea - înclinaţia către Islamul
salafist
Cei mai mulţi dintre teroriştii de la 9/11 s-au
cunoscut la moschee, construind, în timp, relaţia
care a stat la baza constituirii, ulterior, a „celulei
Hamburg”. Mohammed Atta a renunţat la
idealurile pentru care venise în Germania,
devenind fanatic religios, s-a auto-izolat de
oportunităţile şi bucuriile oferite de viaţa
studenţească normală. După o călătorie spirituală
în Egipt, acesta a devenit intolerant, rezervat şi
interesat de învăţăturile sharia. La scurt timp,
starea sa interioară, conflictuală, a început să se
manifeste şi în exterior, punându-şi amprenta şi
asupra înfăţişării fizice. Transformarea lui Ziad
Jarrah a survenit în anul 1996, ca urmare a unei
călătorii în Liban, ocazie cu care a avut a realizat
INTELLIGENCE
diferenţa dintre trăsăturile caracteriale ale familiei
sale şi cele ale anturajului în care trăise până la
acel moment. Până în anul 1998, Jarrah a început
să-şi petreacă timpul la moschee cu bin al-Shibh
şi Atta.
Decesul tatălui lui Marwan al-Shehhi pare să fi
fost motivul transformării acestuia. La scurt timp
după pierderea suferită, acesta a căutat refugiul în
credinţă, încetând, fără o anumită explicaţie, să
mai poarte haine occidentale. La începutul anului
1998, s-a transferat la o şcoală din Hamburg şi s-a
alăturat grupului de studiu al lui Atta.
„Ceea ce ştim până în prezent despre aceşti
terorişti (autorii atacurilor din 11 septembrie n.a.)
este că au fost educaţi, diabolici şi sinucigaşi.
Aceasta este o combinaţie care nu s-a mai întâlnit
până în prezent în lunga istorie a terorismului. De
obicei, teroriştii care sunt educaţi şi diabolici nu
au tendinţe sinucigaşe, iar teroriştii care sunt
diabolici şi sinucigaşi sunt lipsiţi de educaţie.”
Frecventarea unei moschei salafiste
Moscheea al Quds a fost locul iniţial de
radicalizare pentru membrii celulei Hamburg.
Fondată de marocani, dar cu congregaţii etnice
diverse, această moschee era renumită pentru
retorica sa jihadiste-salafistă dură, exprimată prin
încurajarea actelor de violenţă duse până la
extrem (omucidere) asupra celor consideraţi
necredincioşi. Până în anul 1996, Mohammed
Atta avea o viaţă socială intensă, dezvoltând, cu
abilitate, r elaţiile inter-per sonale prin
participarea la întruniri studenţeşti, care aveau ca
principală activitate studiul religiei. Ca membru
al diferitelor grupuri de studiu, Atta i-a cunoscut
pe Munir Motassadeq şi Ramzi bin al-Shibh. O
dată cu trecerea timpului, datorită asimilării unui
volum mare de informaţii/ cunoştinţe, Atta şi bin
al-Shibh au devenit mentori religioşi pentru
grupurile de studiu studenţeşti, participând activ
la proliferarea mesajului salafist în rândul celor
care îşi căutau, furibund, identitatea. Printre
aceştia se numărau şi Zakariya Essabar şi Said
Bahaji. Celula Hamburg s-a format firesc, ca
urmare a nenumăratele ore petrecute împreună,
în care au gândit, vorbit, citit şi dezbătut
conceptele fundamentale ale Islamului.
Îndoctrinarea presupune conştientizarea
posibilităţii şi asumarea obiectivului salafist
suprem, de a crea, la nivel mondial, o comunitate
musulmană pur fundamentalistă.
Iniţial, ca prim pas în cadrul procesului de
radicalizare, are loc retragerea din moschee, cea
care marchează evoluţia în formarea şi
consolidarea grupului, precum şi în identificarea
potenţialului lider.
În anul 1998, odată ce celula Hamburg s-a
radicalizat, grupul şi-a mutat, iniţial, sediu
întâlnirilor de la moschee, într-o librărie, iar
ulterior, la reşedinţa lui Atta (acesta locuia
împreună cu mai multe persoane, printre care alShehi şi bin al-Shibh). Un an mai târziu, Atta şi
prietenii săi şi-au schimbat locaţia pentru
întâlnirile săptămânale concentrate pe jihad, întrun apartament conspirativ denumit „Bait alAnsar” (Casa susţinătorilor Profetului).
În cadrul demersurilor efectuate de membrii
grupului radicalizat, s-a înregistrat o evoluţie în
sensul diversificării acţiunilor şi a politizării noilor
credinţe. Mohammed Haydar Zammar era
implicat în promovarea obiectivelor, asumate de
comun acord, prin intermediul manifestărilor
specifice activismului politic. În plus, Atta studia
declaraţiile şi activităţile altor grupuri teroriste,
prin intermediul paginii web creată pe serverul
universităţii. Aceasta îi facilita accesarea site-ului
organizaţiei Hamas.
Acceptarea jihadului/ decizia de a comite
jihadul
Conceptul pentru atacul din 11 septembrie 2001
fusese luat în considerare la nivelul organizaţiei alQaeda, încă din anul 1996, acesta urmând să fie
proiectat, inclusiv la nivel de resurse disponibile şi
estimate. După ce au acceptat jihadul ca unică
modalitate de a-şi încheia viaţa, Mohammed Atta,
Ramzi bin al-Shibh, Marwan al-Shehi şi Ziad
Jarrah au părăsit Germania, deplasându-se în
Afganistan.
Conform declaraţiilor foştilor studenţi, la un
anumit moment, Mohammed Atta, în cadrul
discur sului său, f olosindu-se de toate
oportunităţile oferite de sesiunile de studiu
religios, începuse să predice ca unic răspuns
jihadul, singur ul capabil să eradicheze
comportamentele aberante ale democraţiilor
consacrate.
Până la finele anului 1999, s-a desăvârşit
legitimarea şi îndoctrinarea grupului în ideologia
jihadului. Acum, nu mai trebuia decât să aleagă
modalităţile de materializare a războiului.
Atrocităţile ruşilor împotriva musulmanilor din
Cecenia, i-au motivat pe membrii grupării, în mod
suplimentar şi dacă mai era nevoie de aceasta, să
se jihadizeze şi să plănuiască o deplasare în acest
teritoriu, în vederea participării la neutralizarea
trupelor militare responsabile de această situaţie.
Ulterior, Atta, al-Shibh, al-Shehi şi Jarrah s-au
reorientat, hotărând, în noiembrie 1999,
să
părăsească Germania şi să se deplaseze în
Kandahar, Afganistan, pentru a-şi desăvârşi
pregătirea paramilitară jihadistă. Odată ajunşi
aici, Atta şi grupul său au fost abordaţi şi recrutaţi
de către Khalid Sheikh Mohammed, în vederea
operaţionalizării atacului din 11 septembrie. În
acest moment s-au întâlnit şi cu ceilalţi membri
pregătiţi de al-Qaeda, pentru acelaşi scop,
respectiv cu Hani Hanjour, Khalid al-Midhar şi
Nawaf al-Hazmi.
În primăvara anului 2000, s-a produs rocada - Atta
şi cei trei membri ai grupului, care s-au întors în
Germania, iar Abdelghani Mzoudi, Mounir
Motassadeq, Zakariya Essabar, and Said Bahaji sau deplasat în Afganistan.
Deşi ţintele şi modul de atac fuseseră stabilite de
al-Qaeda, după sosirea sa în Statele Unite, Atta a
planificat fiecare fază a operaţiunii din 11
septembrie, pornind de la stabilirea echipelor,
atribuirea rolurilor, pregătirea pentru pilotaj,
studierea avioanelor şi analizarea zborurilor, până
la alegerea datei atacului.
Atta - „liderul operaţional”- nu a fost nici un
mujahedin, nici un experimentat terorist, însă
succesul înregistrat la 9/11 a fost asigurat de
calităţile sale intelectuale native, potenţate de o
disciplină, aproape militară şi care a beneficiat de
pregătire alături de reprezentanţii al-Qaeda.
A urmat ceea ce ştim noi toţi - 11 septembrie 2001.
?În jurul orei 8.45 (15.45 ora Bucureştiului), un
avion de pasageri de tip Boeing 767, cursa 11
Boston - Los Angeles a companiei American
Airlines, având la bord 81 de pasageri şi 11 membri
ai echipajului, a lovit turnul de nord al clădirii
World Trade Center din New York, marcând
debutul atentatului care a schimbat pentru
totdeauna faţa terorismului.
?Optsprezece minute mai târziu, în timp ce
posturile de televiziune din întreaga lume
transmiteau în direct imagini de la locul a ceea ce
părea a fi un nefericit accident, un alt Boeing 767 al
companiei United Airlines, cursa 175 Boston - Los
Angeles, având la bord 56 de pasageri şi 9 membri
ai echipajului, a intrat în cel de-al doilea turn.
?La ora 9.43 cursa de pasageri American Airlines
77, Dulles Los Angeles, având la bord 58 de
pasageri şi 6 membri ai echipajului, a lovit în
clădirea Pentagonuluisediul Departamentului
Apărării din Washington.
?La 10.43 o a patra aeronavă Boeing 757, cursa
United Airlines 93 New York - San Francisco,
având 38 de pasageri la bord şi un echipaj de 7
persoane, s-a prăbuşit într-o regiune împădurită la
80 de mile sud-vest de Pittsburg (Pennsylvania). I
martie-mai 2011 11
Ameninţarea teroristă de
„franciză Al Qaīda”!
Cristian Barna
Radicalizarea on-line, o nouă eră a terorismului
de sorginte fundamentalist islamică
În 17 decembrie 2010, „Qahir al-CIA” (învingătorul
CIA) posta un mesaj de ameninţare, pe forumul jihadist
Shumukh al-Islam, la adresa "câinilor şi porcilor
Europei, Franţa, Germania, Danemarca, America,
Marea Britanie, Belgia, Olanda, ONU şi NATO",
apreciind că acestea au ofensat Islamul şi au ucis
musulmanii din Irak, Afganistan şi Somalia, în numele
combaterii terorismului. În cuprinsul mesajului, „Qahir
al-CIA” ameninţa că: "voi aţi ales acest război, aşa că
trebuie să suportaţi consecinţele greşelilor voastre. Vă
promitem, în curând, daruri de
Crăciun, asemenea celui oferit de
nigerianul al Farouk Omar”.
Este această ameninţare teroristă
reală? Coletele-capcană descoperite
în Marea Britanie şi Dubai, la finele
lunii octombrie 2010, aflate la bordul
a două avioane care decolaseră din
Yemen cu destinaţia Chicago şi care
conţineau o cantitate mare de
explozibil au aler tat statele
occidentale cu privire la creşterea
riscului de comitere a unor atentate
teroriste. La acea dată, Barack
Obama declara că ţinta ar fi fost două
sinagogi din Chicago şi că era vorba
despre „o ameninţare teroristă
credibilă”.
Ancheta declanşată în scopul identificării celor care au
fost în spatele încercării eşuate de a transporta bombe
în SUA s-a concentrat asupra clericului radical Anwar al
Aulaki, despre care se crede că a furnizat cunoştinţele
necesare plănuirii mai multor tentative de atacuri în
SUA, precum şi îndrumare spirituală şi susţinerea
atentatorilor.
Anwar al Aulaki este considerat a fi organizatorul
atentatului eşuat din 25 decembrie 2009 când
cetăţeanul nigerian Omar Farouk Abdulmutallab,
INTELLIGENCE
amintit în mesajul postat pe internet de „Qahir al-CIA”,
a încercat să detoneze un dispozitiv exploziv la bordul
unui avion, pe ruta Amsterdam-Detroit, în care se aflau
278 de pasageri.
Dejucarea acestor comploturi teroriste ne indică faptul
că, deşi se părea că asistăm la o diminuare a capacităţii
Al Qaīda de comitere a unor atentate, aceasta ar putea fi
doar o schimbare de strategie a grupărilor teroriste de
„franciză Al Qaīda”, fenomenul radicalizării pe internet
a musulmanilor demonstrând că, astăzi, oricine poate
deveni mujahedin şi poate comite un atentat terorist.
Dată fiind această schimbare de strategie, este de
aşteptat ca o campanie teroristă
împotriva statelor occidentale să se
bazeze pe „strategia celor 1.000 de
înţepături de ac” (adică atacuri
sinucigaşe individuale de tipul celui
comis în Suedia, în 11 decembrie
2010, de Taimur Abbulwahab
cetăţean suedez stabilit în Luton,
Marea Britanie).
În ceea ce-l priveşte pe Anwar al
Aulaki, supranumit „Osama bin
Laden al internet-ului”, mentorul
spiritual al revistei virtuale Inspire,
publicată de Al Qaīda din Peninsula
Arabă, acesta este considerat cel mai
important pion Al Qaīda în
radicalizarea musulmanilor. Al
Aulaki şi-a dobândit statutul de
mentor spiritual în rândul tinerilor
musulmani vorbitori de engleză, adepţi ai
fundamentalismului islamic, prin interpretarea
ideologiei Al Qaīda într-o engleză simplă.
Astfel, în ianuarie 2009, acesta a postat pe internet un
eseu intitulat “44 de modalităţi de susţinere a Jihadului” în care afirma că toţi musulmanii sunt obligaţi să
participe la „războiul sfânt”, fie în persoană, fie prin
finanţarea mujahedin-ilor sau prin propagandă
împotriva Occidentului.
În cea mai recentă înregistrare video postată pe siteurile fundamentalist islamice, din noiembrie 2010,
Anwar al Aulaki face apel la uciderea cetăţenilor
americani, despre care susţine că sunt „de partea
răului” şi, prin urmare, nu este nevoie de o permisiune
religioasă specială (fatwa) pentru a-i ucide.
2011: seminţele radicalizării musulmanilor din
Europa dau roade?
Dar de ce reprezentanţi ai celei de-a doua generaţii de
imigranţi musulmani dintr-o ţară precum Marea
Britanie răspund aceloraşi îndemnuri ca şi atentatorii
sinucigaşi din Orientul Mijlociu?
Unul dintre motivele radicalizării musulmanilor din
Europa ar fi faptul că războiul împotriva terorismului
din Afganistan şi Irak a fost perceput de majoritatea
covârşitoare a celor 1,3 miliarde de musulmani ca o
declaraţie de război a Occidentului (mai ales a SUA)
împotriva lumii islamice.
Este posibil ca tineri musulmani din Londra, Paris,
Madrid, Roma sau Berlin, precum Taimur Abdulwahab
(Suedia, 2010), Nidal Hassan (SUA, 2009), Umar
Farouk Abdulmutallab (Olanda, 2009), Mohammad
Sidique Khan sau Shehzad Tanweer (Londra, 2005),
care nu trăiesc în zone de conflict, nu au fost niciodată
într-o tabără de pregătire a unei grupări teroriste şi nu
au luptat în Afganistan, Irak sau pe alte fronturi
jihadiste, să devină terorişti sinucigaşi deoarece se
radicalizează în urma contactului cu ideologia
fundamentalist islamică. Însă fiecare stat european
trebuie să facă faţă unor probleme diferite legate de
comunitatea musulmană.
Un procent însemnat al populaţiei musulmane din
Marea Britanie provine din Pakistan, India, Bangladesh
şi Orientul Apropiat, în vreme ce în Germania,
majoritatea musulmanilor provin din Turcia şi din
Bosnia. Musulmanii francezi sunt originari din Africa
francofonă, în special din Algeria şi Maroc iar în Spania
şi Italia, imigranţii musulmani, ajunşi în mod ilegal în
aceste state, provin din Africa de Nord şi din Orientul
Mijlociu.
Conform statisticilor, Franţa are aproximativ 5
milioane de musulmani, jumătate dintre aceştia având
cetăţenie franceză. În Germania, există patru milioane
de musulmani, din care trei milioane sunt de
naţionalitate turcă iar Belgia şi Olanda au aproape câte
un milion de musulmani. În ce priveşte Marea Britanie,
se estimează că sunt două milioane de musulmani, 65%
dintre aceştia fiind cetăţeni britanici. În 1999, Spania
avea aproximativ 250000 de musulmani, iar Italia
522000 de imigranţi musulmani.
Marea Britanie reprezintă un punct central pentru
terorismul de sorginte fundamentalist islamică din
Europa şi un teritoriu fertil pentru grupările
fundamentalist islamice, aflate în căutare de noi recruţi,
dornici să lupte în „războiul sfânt”, aceste grupări
reuşind să „radicalizeze tineri britanici” pentru a
comite atentate teroriste.
Conform lui David Capitanchik, expert în terorism:
„Marea Britanie se confruntă cu o ameninţare sporită
din partea grupărilor teroriste de sorginte
fundamentalist islamică, în mare parte din cauză că
avem un număr atât de mare de imigranţi vulnerabili
ideologiei fundamentalist islamice. Plătim preţul
pentru azilul politic oferit indivizilor care sunt cercetaţi
pentru infracţiuni legate de terorism în propriile ţări”.
În acest context, este de menţionat că au apărut noi
dezvăluiri cu privire la complotul terorist din Marea
Britanie, unde 12 suspecţi (unii dintre aceştia originari
din Bangladesh) au fost arestaţi în 21 decembrie 2010,
în patru oraşe britanice (Londra, Cardiff, Stocke-onTrent şi Birmingham). Oficialii britanici au declarat că
suspecţii vizau comiterea unor atentate teroriste asupra
unor spaţii publice (spaţii comerciale, staţii de metrou
sau aeroporturi), instituţii cu valoare de simbol ale
Marii Britanii (clădirea Parlamentului britanic) şi chiar a
Ambasadei Statelor Unite ale Americii din Londra.
Astfel, Rajib Karim, unul dintre suspecţii de terorism
reţinuţi, fost informatician al companiei de transport
aerian "British Airways", a recunoscut, în 31 ianuarie
2011, prima zi a procesului intentat împotriva sa, că a
participat, în mod voluntar, la tabere de antrenament
ale unor celule teroriste şi că a incitat şi alte persoane să
facă acest lucru, a participat la producerea şi
distribuirea unei înregistrări video în scopul derulării
unor acţiuni de prozelitism în favoarea Jamat
Mujahideen Bangladesh (grupare de factură
fundamentalist islamică interzisă în Marea Britanie) şi a
finanţat terorişti din Yemen, transferând fonduri în
scopuri teroriste.
De asemenea, Rajib Karim a recunoscut că, în
intervalul 2009-2010, s-a aflat în legătură cu clericul
Anwar al Aulaqi, prin intermediul unui software
criptat. În conţinutul unui mesaj, presupus a fi transmis
de al Aulaqi, acesta afirma că „SUA constituie
prioritatea noastră. Orice operaţiune pe spaţiul
american, chiar la o scară mai mică comparativ cu ceea
ce putem realiza în Marea Britanie, va reprezenta
alegerea noastră”.
martie-mai 2011 13
Confor m rechizitoriului
întocmit de autorităţile britanice,
când a aflat că Rajib Karim
lucrează la "British Airways", al
Aulaqi s-a interesat de atribuţiile
acestuia la locul de muncă şi
referitor la posibilitatea
extinderii accesului lui Rajib la
sistemele infor matice ale
companiei aeriene menţionate.
De menţionat că nouă dintre
suspecţii arestaţi în 20 decembrie
2010, în mai multe oraşe din
Marea Britanie, au fost inculpaţi
pentru complot în vederea provocării de explozii în
Marea Britanie care ar fi fost „de natură, probabil, să
pună în pericol viaţa sau să provoace pagube
importante asupra bunurilor”, între 1 octombrie şi 20
noiembrie 2010.
Conform anchetatorilor britanici, inculpaţii au găsit
instrucţiuni pentru fabricarea bombelor în revista
Inspire, aspect de natură a furniza indicii cu privire la
presupusa legătură între aceştia şi o campanie teroristă
anti-occidentală, promovată de jihadiştii yemeniţi,
saudiţi sau de alte naţionalităţi, sub egida Al-Qaeda din
Peninsula Arabă. În acest context, începând cu 5
ianuarie 2011, autorităţile britanice au decis creşterea
nivelului alertei teroriste de la „substanţial” la „grav”
pentru transportul aerian. Măsuri de securitate sporite
au fost aplicate în staţiile de metrou şi în gări, precum şi
pe Aeroportul 'Heathrow', deşi atacul nu este
considerat a fi iminent.
La rândul său, Departamentul de Stat al SUA a
reconfirmat, în 31 ianuarie 2011, avertizarea de risc
terorist pentru Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de
Nord invocând „potenţialul teroriştilor de a ataca
sistemul public de transport (inclusiv cel aerian),
precum şi alte infrastructuri”. De menţionat că Marea
Britanie era inclusă într-o avertizare de alertă teroristă
care cuprindea toată Europa, emisă de Departamentul
de Stat al SUA în luna octombrie 2010, care expirase în
31 ianuarie 2011.
De asemenea, poliţişti înarmaţi ar putea fi plasaţi în
metroul din Londra pentru a contracara ameninţarea
teroristă din ce în ce mai mare, înaintea Jocurilor
Olimpice din 2012. Oficialii britanici analizează
posibilitatea ca poliţiştii care patrulează în metrou,
precum şi pe căile ferate, să fie înzestraţi cu armament
pentru a putea face faţă unui potenţial atentator
sinucigaş.
Franţa
La mijlocul lunii octombrie 2010, oficiali din cadrul
serviciilor de informaţii din Arabia Saudită îi informau
pe omologii lor francezi că Al-Qaeda din Peninsula
INTELLIGENCE
Arabă a trimis o celulă formată din cetăţeni din Africa
de Nord să comită un atentat terorist în Franţa.
De menţionat că Osama bin Laden a lansat un
avertisment Franţei, la sfârşitul lunii octombrie 2010,
(în urma răpirii celor cinci cetăţeni francezi în Niger, în
septembrie 2010), prin care cerea retragerea trupelor
franceze din Afganistan: „singurul mod de a va păstra
securitatea este să vă retrageţi din războiul lui Bush din
Afganistan. La fel cum voi ucideţi, veţi fi ucişi. La fel
cum voi luaţi prizonieri, veţi fi luaţi ostatici. Asa cum voi
ne ameninţaţi securitatea, noi vă ameninţăm
securitatea”.
Ameninţările au prins contur în luna noiembrie 2010,
când cinci cetăţeni arabi, suspectaţi că plănuiau un atac
terorist, au fost arestaţi la Paris. Despre unul dintre
aceştia s-a stabilit că se antrenase în taberele Al-Qaeda
din Afganistan şi că era implicat într-un presupus plan
de asasinare a imamului Marii Moschei din Paris, Dalil
Boubakeur. Cel în cauză a declarat anchetatorilor că,
asasinându-l pe Dalil Boubakeur, pe care-l considera
adeptul unui „islam prea moderat”, spera să obţină o
„franciză Al-Qaeda”.
Ameninţările teroriste la adresa Franţei nu se opresc
aici, într-o înregistrare audio difuzată de Al-Jazeera, în
21 ianuarie 2011, Osama bin Laden a condiţionat
eliberarea a doi jurnalişti francezi răpiţi în Afganistan de
retragerea Franţei din Afganistan şi a avertizat că
poziţia preşedintelui Nicolas Sarkozy „îl va costa
scump, pe diferite fronturi, în interiorul şi exteriorul
Franţei”: „refuzul preşedintelui vostru de a se retrage
din Afganistan este rezultatul imitării Americii, iar acest
refuz este o undă verde pentru uciderea prizonierilor
voştri”.
În context menţionăm că Al-Qaeda din Maghrebul
Islamic i-a avertizat pe tunisieni asupra intenţiei Franţei
şi SUA de a-l înlocui pe fostul preşedinte Ben Ali cu
unul dintre agenţii lor de influenţă, acuzând Franţa că
„l-a susţinut pe tiranul Ben Ali până în ultimul
moment”, punându-i la dispoziţie „experienţa sa în
materie de oprimare a revoltelor de stradă”, precum şi
că Franţa şi SUA „vor juca acelaşi rol murdar în Tunisia
şi în viitor, cel puţin dacă atacurile mujahedinilor nu le
opresc”.
În Germania, la finele lunii octombrie 2010, după
descoperirea coletelor-capcană expediate din Yemen
cu destinaţia SUA, informaţiile obţinute de serviciile
secrete occidentale indicau că o celulă teroristă condusă
de cetăţeanul pakistanez Mohammed Ilyas Kashmiri,
care a participat la atentatul din Mumbai, din 2008 şi din
care ar fac parte şi doi cetăţeni germani, de naţionalitate
siriană, respectiv marocană, ar urma să comită un atac
sângeros în Germania. Germania reprezintă o posibilă
ţintă a grupărilor teroriste de sorginte fundamentalist
islamică, în special din cauza participării sale cu trupe la
războiul din Afganistan.
De menţionat că cei mai radicali predicatori islamişti
din Germania îşi îndoctrinează simpatizanţii în
doctrina salafită (unul dintre cele mai radicale curente
din religia islamică, care vizează crearea unei societăţi
după modelul lumii musulmane din timpul vieţii
profetului Mohamed). Din acest motiv, Hassan
Dabbagh, alias Abu Alhussain, un imam din Leipzig, şi
Mohamed Benhsaid, alias Abu Jamal, un alt imam din
Bonn, precum şi moscheea As-Sunna din Elsdorf se
află sub supravegherea autorităţilor de securitate
germane.
De asemenea, deşi în luna august 2010 moscheea Taiba
din Hamburg (cunoscută drept moscheea atentatorilor
sinucigaşi de la 11 septembrie 2001) a fost închisă de
autorităţile germane, se pare că islamiştii au găsit un nou
punct de întâlnire, în Pinneberg (localitate situată la 18
kilometri de Hamburg), aspect confirmat de Horst
Eger, şeful serviciului de informaţii interne din landul
Schleswig-Holstein.
Un curent fundamentalist islamic se înregistrează şi în
Spania unde, doar în anul 2010, au fost organizate zece
congrese ale mişcării salafiste, printre ai cărui
susţinători se aflau şi autorii atentatelor teroriste din 11
martie 2004 din Madrid. Ca atare, nu este de mirare că,
potrivit telegramelor publicate de WikiLeaks, guvernul
spaniol a furnizat Ambasadei SUA la Madrid, în 2004, o
listă cu 87 de adepţi ai fundamentalismului islamic
„suspectaţi de posibile legături cu reţele teroriste din
Spania”, printre care figurau şi cinci persoane de origine
spaniolă.
Această creştere a activităţilor de prozelitism
fundamentalist islamic, comparativ cu anul 2008, când
a avut loc un singur congres al acestei mişcări în Spania,
accentuează temerile oficialilor din domeniul
combaterii terorismului, evidenţiindu-se posibilitatea
ca apelul lansat în urmă cu doi ani de Al-Qaeda, care
cerea muslmanilor să sprijine „ideologia jihadistă” să fi
găsit un tărâm fertil. Mai ales că, în încercarea Al-Qaeda
de a atrage noi voluntari, un rol important este jucat de
moschei, oficialii spanioli avertizând că 10% din cele
aproximativ 1000 de moschei existente în Spania
lansează mesaje jihadiste, procent considerat „foarte
îngrijorător”. De menţionat că printre cei mai activi
jihadişti din Spania este Imad Eddin Barakat,
supranumit Abu Dahdah, cetăţean sirian de origine
spaniolă, unul dintre fondatorii grupării Al-Qaeda din
Spania, arestat în Madrid la scurt timp după atacurile de
la 11 septembrie 2001 şi condamnat la 12 ani de
închisoare.
În Suedia, 11 decembrie 2010, în centrul oraşului
Stockholm, Suedia, Taimur Abdulwahab (cetăţean
suedez care locuia Marea Britanie) a fost găsit mort în
urma exploziei unei maşini, în apropiere de o stradă
comercială foarte aglomerată în perioada de dinaintea
Crăciunului.
Anders Thornberg, purtător de cuvânt al poliţiei din
Stockholm, a confirmat că a fost un atac sinucigaş, mai
ales că, în cursul aceleiaşi zile, agenţia suedeză de presă
TT şi serviciul de informaţii din Suedia primiseră un
mesaj (în limba arabă şi suedeză) în care se menţiona că
aceste acţiuni teroriste vor continua: „atât timp cât nu
veţi înceta războiul împotriva Islamului, degradarea
Profetului şi sprijinul stupid pentru porcul Vilks",
făcându-se referire la prezenţa contingentului militar
suedez în Afganistan şi la caricaturistul Lars Vilks, care
l-a desenat pe profetul Mohamed sub forma unui câine.
Cunoscuţi din Suedia ai lui Taimur Abdulwahab susţin
că radicalizarea acestuia s-a produs după ce s-a stabilit
în Luton, un oraş cu 20.000 de musulmani din Marea
Britanie, unde ar fi intrat în contact cu membri şi
simpatizanţi ai unor grupări fundamentalist islamice.
În context, este de menţionat că, forţele de ordine
publică din Malmø, al treilea oraş suedez ca mărime, au
recunoscut public că nu mai pot ţine sub control
bandele violente de imigranţi musulmani. Personalul
din serviciile de ambulanţă este atacat cu pietre sau
arme şi refuză să meargă în zona respectivă pentru a
oferi ajutor, dacă nu are escortă din partea forţelor de
ordine.
În Olanda, autorităţile au declanşat o anchetă pentru
implicare în activităţi teroriste asupra a 12 islamişti de
origine somaleză (care ar avea legături cu organizaţia
Al-Shabab), aceştia fiind arestaţi în 24 decembrie 2010,
în urma unei alerte a serviciilor de informaţii olandeze.
Conform oficialilor olandezi, suspecţii reţinuţi
intenţionau să doboare un elicopter militar Apache (de
tipul celor utilizate în Afganistan), aflat la baza GilzeRijen, atentat care ar fi avut „o valoare simbolică
enormă” în rândul adepţilor fundamentalismului
islamic, cu ajutorul unui lansator de rachete care urma
să fie achiziţionat din Belgia sau Danemarca.
În Danemarca au fost arestaţi patru bărbaţi suspectaţi
de pregătirea unui atac terorist asupra cotidianului
danez „Jyllands-Posten”, cunoscut pentru publicarea
caricaturilor cu profetul Mohamed.
martie-mai 2011 15
În loc de concluzii...
Totuşi, de ce există musulmani care doresc să ia parte la
Jihad-ul împotriva Occidentului? Din motivaţii
ideologice! Conform preceptelor fundamentalist
islamice, teroriştii sunt “luptători în numele lui Allah”
care acţionează într-o situaţie de autoapărare,
provocată de “conspiraţia occidentală” împotriva
musulmanilor.
Aceştia vor fi înfrânţi sau anihilaţi doar când ideologiile
care-i motivează vor începe să pălească, orice război
fiind, înainte de toate, o bătălie a ideilor. Francis
Fukuyama subliniază că ideologia fundamentalist
islamică „datorează foarte mult, în afara factorului
religios, contactului cu ideologia occidentală”.
În acest caz, ce strategie trebuie folosită în războiul
împotriva terorismului? Cea mai bună strategie de
anihilare a terorii de inspiraţie fundamentalist islamică
o reprezintă o „luptă îndelungată” pentru cucerirea
sufletelor musulmanilor! I
Bibliografie
? Jihadists Threaten More Western Christmas Bombings,
December 19, 2010, www.liveleak.com
? McGreal, Chrys; Dodd, Vikram: Cargo bombs plot: US hunts
Saudi extremist, The Guardian, October 31.2010
? Iana, Cristina: Atentatul de la Detroit are legătură cu masacrul
de la Fort Hood?, Adevărul, 26 decembrie 2009
? Bischof, Burkhard: Zehn Jahre nach 9/11: Terror nach
Schrotflintenprinzip, 28.01.2011 www.diepresse.com
INTELLIGENCE
?Radical Yemeni cleric Anwar al-Awlaki calls for killing of
Americans, The Daily Telegraph, 08.11.2010
?Kemp, Geoffrey: Europe's Middle East Challenges, The
Washington Quarterly, Winter 2003 - 2004.
? Josan, Simona: Marea Britanie este punctul central al
terorismului islamic din Europa, avertizează Europol,
Mediafax, 18.05.2008
?Bojan, Ioana: Un fost angajat al 'British Airways' recunoaşte
trei acuzaţii de terorism, Mediafax, 01.02.2011
?Camber, Rebecca: Islamic extremist landed job with British
Airways 'in terror plot to blow up a flight to the U.S.', February
2, 2011, www.dailymail.co.uk
?Vidu, Valentin: Nouă persoane, inculpate pentru complot în
vederea provocării de explozii, în Marea Britanie, Mediafax,
27.12.2010
?Herridge, Catherine: Awlaki Allegedly Tied to British Terror
Plot, December 28, 2010, www.foxnews.com
Cowell, Alan: Britain Raises Terror Alert Level, January 7,
2011, ? www.nytimes.com
?US renews terrorism alert for Britain, February 1, 2011,
www.wn.com
? London Olympics Face Severe Terror Threats, January 18,
2011, www.bukisa.com
? Whitlock, Craig: Al-Qaeda's Yemen affiliate widens search for
recr uits and targ ets, November 30, 2010,
www.washingtonpost.com
? Mihăilescu, Robert: Mesajul lui bin Laden către poporul
francez: La fel cum voi ucideţi, veţi fi ucisi. La fel cum voi luaţi
prizonieri, veţi fi luati ostatici, www.hotnews.ro, 27 octombrie
2010
?Vidu, Valentin: Brice Hortefeux afirmă că suspecţii arestaţi
sunt islamişti francezi şi plănuiau un atac terorist, Mediafax,
11.11.2010
?Enache, Iuliana: Unul dintre suspecţii de terorism arestaţi în
Franţa spera să obţină o 'franciză Al-Qaeda', Mediafax,
13.11.2010
?Adamescu, Reya: Osama bin Laden ameninţă Franţa. Ostatici
la schimb cu retragerea din Afganistan, 21.01.2011,
www.puterea.ro
Fusoi, Alexandra: Al-Qaeda îi avertizează pe tunisieni că Franţa
şi SUA vor să impună 'un agent' la conducerea ţării, Mediafax,
29.01.2011
?Wehner, Markus: Die Terroristen könnten schon da sein,
Frankfurter Allgemeine Zeitung, 23.11.2010
?Islam-Unterricht gefährdet, Dezember 28, 2010, www.fronline.de
?Pinneberg neues Zentrum von Islamisten, 19.01.2011,
www.welt.de
?Jose, Maria Irujo: US targets Barcelona in anti-terrorist fight,
16.12.2010, www.elpais.com,
? Islam in Spain : Euro-Islam: News and Analysis on Islam in
Europe , 8 Mar 2010, www.euro-islam.info
?Atentate teroriste eşuate în Suedia, 13 decembrie 2010,
www.adevarul.ro
?Crişan, Magda: Românca Mona, autorul moral al atacului din
Suedia? 16 decembrie 2010, www.adevarul.ro
?Spencer, Robert: Europe Will Be Islamic by the End of the
Century, September 16, 2004, www.jihadwatch.org
?Drăghici, Mihai: Doisprezece islamişti de origine somaleză,
arestaţi în Olanda, sunt suspectaţi de acte de terorism,
Mediafax, 26.12.2010
?Drăghici, Mihai: Islamiştii de origine somaleză arestaţi în
Olanda intenţionau să doboare un elicopter militar, Mediafax,
28.12.2010
?Choueiri, Youssef: Islamic Fundamentalism, Twayne
Publishers, Boston, 1990
?Berman, Paul: Review of “America at the Crossroads” by
Francis Fukuyama, March 26, 2006, www.nytimes.com
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
Remus Ioan Ştefureac
Acţiunile sub acoperire
Dincolo de percepţii ezoterice, mituri
populare şi de senzaţionalismul ieftin
alimentat de literatura de consum,
acţiunile sub acoperire reprezintă o
componentă esenţială a intelligence-ului
modern, chiar dacă diverse abordări
teoretice din spaţiul american pun sub
semnul întrebării includerea acţiunilor
secrete în activitatea de informaţii.
Din punct de vedere conceptual, acţiunile
sub acoperire reprezintă activităţi
îndeplinite într-o manieră ascunsă sau
clandestină cu scopul de a face imposibilă
sau măcar a pune în dificultate urmărirea şi
identificarea serviciului de informaţii sau
Studiul îşi propune să naţiunii care le-a iniţiat.
prezinte conceptul şi
tipologia acţiunilor sub Deşi acţiunile sub acoperire sunt tratate în
acoperire, precum şi literatura de specialitate americană drept
două scurte aplicaţii instrumente de susţinere ale politicii
privind modul în care externe a Statelor Unite sau, mai precis, o
au fost operaţionalizate opţiune a politicii externe care balansează
acţiunile secrete în între acţiunea militară şi diplomaţie, ele
perioada Războiului sunt utilizate pentru protejarea securităţii
Rece de către Uniunea naţionale atât de serviciile de informaţii cu
Sovietică, respectiv
atribuţii în spaţii externe, cât şi de servicii
condiţionările specifice
de informaţii cu atribuţii interne.
pentru derularea unor
asemenea operaţiuni de
către state cu regimuri Acţiunile sub acoperire au un lung istoric,
fiind utilizate, după cerinţele vremurilor,
democratice.
pentru crearea de state, consolidarea
statalităţii, extinderea graniţelor, stabilirea
de legături cu alte state, protejarea
intereselor comerciale şi a vieţii cetăţenilor
unui stat. În a doua jumătate a secolului
XX, acţiunile sub acoperire au avut drept
ţintă răsturnarea de guverne prin acţiuni
subversive sau mijloace paramilitare,
finanţarea secretă a unor candidaţi în
alegeri democratice din alte state,
instigarea mişcărilor sindicale, combaterea
terorismului şi a traficului de droguri,
susţinerea, în aceeaşi măsură, a mişcărilor
naţionaliste sau revoluţionare,
“
”
destabilizarea economiilor naţionale prin
manipulare şi sabotaj, combaterea sau,
după caz, extinderea expansiunii
comunismului în lume.
Tipologie
Acţiunile sub acoperire sunt foarte diverse
însă, în funcţie de gradul de violenţă pe
care îl pot provoca, ele sunt grupate în mai
multe tipuri. Una din tipologiile acceptate,
şi pe care o voi prezenta mai jos, este cea
structurată de Mark Lowenthal în
"Intelligence: form secrets to policy".
Propaganda
Este una dintre cele mai vechi metode
politice de diseminare a informaţiilor care
au fost concepute pentru a îndeplini un
obiectiv politic specific. Propaganda poate
fi pozitivă în sensul susţinerii unor
indivizi, grupuri prietene sau negativă în
sensul discreditării oponenţilor. Printre
tehnicile propagandei se numără
generarea de zvonuri false, atacuri directe
asupra unor indivizi, provocarea
instabilităţii politice sau a crizei
economice etc.
Activitatea politică
Activitatea politică reprezintă un tip de
acţiune sub acoperire care depăşeşte
registrul primar al propagandei, deşi cele
două pot fi utilizate concomitent pentru
eficientizarea unei operaţiuni. Diferenţa
dintre acţiunile de propagandă şi
activitatea politică este dată de faptul că
cea de-a doua metodă permite intervenţii
mai directe în procesul politic al naţiunii
ţintă, fie prin susţinerea financiară a unor
partide politice în cazul regimurilor
democratice, fie prin controlarea unor
lideri politici.
martie-mai 2011 17
Activitatea economică
Activităţile economice derulate împotriva unor
guverne considerate ostile reprezintă un tip de acţiune
sub acoperire care poate fi îndreptată atât împotriva
statelor democratice, cât şi a celor totalitare, chiar dacă
rata de succes a unor asemenea măsuri este mai ridicată
în cazul primelor. Orice conducere politică, indiferent
de natura regimului, este preocupată de starea
economiei deoarece, ea are cel mai mare efect asupra
vieţii cotidiene, iar instabilitatea economică poate
provoca uşor instabilitate politică. Activităţile
economice vizează aprovizionarea cu hrană şi bunuri
de consum, stabilitatea preţurilor, dificultatea sau
uşurinţa cu care sunt satisfăcute nevoile de bază.
Tehnicile economice pot varia de la distrugerea unor
culturi de cereale vitale, la inundarea unui stat cu bani
contrafăcuţi pentru a provoca pierderea încrederii în
sistemul monetar. De asemenea, la fel ca şi în cazul
activităţilor politice, activităţile economice pot fi
corelate cu tehnicile de propagandă pentru a provoca
frici colective legate de eventuale prăbuşiri ale
economiei.
Loviturile de stat
Răsturnarea prin forţă a unui guvern, de regulă prin
utilizarea unor interpuşi, reprezintă un tip superior de
acţiune sub acoperire. Ca toate tipurile de operaţiuni
sub acoperire discutate mai sus, loviturile de stat se pot
combina cu alte modalităţi de acţiune, ele putând fi
deznodământul final al unei acţiuni agresive complexe,
incluzând propagandă, activităţi politice şi activităţi
economice.
Operaţiunile paramilitare
Operaţiunile paramilitare sunt acţiunile sub acoperire
cele mai ample, cele mai violente şi cele mai periculoase.
Ele implică echiparea şi pregătirea unor grupuri armate
mari în vederea unui atac direct asupra adversarilor.
Loviturile de stat nu presupun utilizarea unităţilor
militare combatante ale unui stat, deoarece în această
situaţie s-ar activa o stare de război. De asemenea,
trebuie să facem o distincţie clară între forţele
paramilitare şi forţele speciale care reprezintă personal
militar în uniformă.
Schulsky şi Schmitt, în "Războiul tăcut", oferă o
tipologie a acţiunilor secrete care se intersectează în
foarte multe puncte cu cea structurată de Lowenthal.
Astfel, ca tehnici de acţiune secretă sunt amintite
următoarele:
Sprijinul secret acordat guvernului unui stat
prieten
Sprijinul secret pleacă de la garantarea siguranţei
personale a liderului statului aliat sau furnizarea unor
INTELLIGENCE
echipamente de comunicaţii securizate, până la
pregătirea şi antrenarea de trupe sau schimbul de
informaţii provenite din surse secrete.
Influenţarea opiniilor altui stat cu scopul modificării
strategiei, evenimentelor sau circumstanţelor din statul
respectiv în folosul propriilor interese. Metodele de
influenţă sunt utilizarea agenţilor de influenţă (oficial
guvernamental sau membru marcant al clasei politice
din ţara ţintă, ce are acces la alţi oficiali guvernamentali,
la liderii de opinie şi la mass-media), respectiv
informarea şi dezinformarea (transmiterea de
informaţii adevărate sau false
pentru a determina un alt stat să
acţioneze într-o direcţie dorită).
Influenţarea opiniei populaţiei
din alt stat reprezintă un tip de
tehnică cu obiective pe termen
lung şi presupune recrutarea de
agenţi de influenţă din rândul
mass-media (exemplul francez
unde majoritatea agenţilor de
influenţă erau jurnalişti sau
persoane aflate în relaţii strânse
cu presa), utilizarea propagandei
anonime - (propaganda neagră)
sau a falsurilor.
Sprijinul pentru forţe politice
prietene se referă la suportul
material acordat unor
formaţiuni/partide politice
( s p r i j i nu l P C U S a c o r d a t
partidelor comuniste din alte ţări
sau suportul acordat de CIA
partidelor necomuniste în
perioada de după război),
organizaţii civice, sindicate
(asistenţa americană acordată
sindicatului polonez Solidaritatea), presă, care duc o politică
favorabilă. Astfel de acţiuni se
pot face şi la vedere, însă
utilizarea în secret a acestei
tehnici este mai eficientă,
evitând suspiciunile privind
ingerinţele externe în politica
unui stat.
Influenţarea evenimentelor politice prin mijloace
violente include sprijinirea loviturilor de stat, a
războaielor de eliberare naţională, prin susţinerea unor
grupări care utilizează mijloace violente sau prin
crearea unor grupări-marionetă, inclusiv cu ajutorul
unor forţe paramilitare. De asemenea, în această
categorie pot fi incluse actele de violenţă îndreptate
împotriva unor persoane sau proprietăţi (asasinate,
acţiuni de sabotaj).
Acţiunile sub acoperire iniţiate de Uniuniea
Sovietică
Acţiunile sub acoperire sau acţiunile operative derulate
de sovietici prin intermediul KGB şi GRU aveau o bază
ideologică şi vizau influenţarea cursului evenimentelor
internaţionale printr-o largă paletă de acţiuni, plecând
de la manipularea mediilor de informare, la misiuni
speciale care se diferenţiau în funcţie de gradul de
violenţă, de la lupte de gherilă, sabotaje, răpiri de
persoane, până la asasinarea duşmanilor URSS de
dincolo de graniţe. Acţiunile operative ale KGB, a căror
teoriilor conspiraţioniste şi interpretărilor ideologice
ale capitalismului şi democraţiei liberale. În ceea ce
priveşte acţiunile sub acoperire derulate de KGB în
Europa Occidentală, acestea vizau spaţiul politic,
instituţiile publice, structurile economice, facilităţile
industriale şi evident infrastructura militară. Jean
Rochet, fostul şef al DST-ului francez, spune că nici
bisericile nu au scăpat tentativelor de control şi
influenţare ale agenţilor sovietici.
Serviciile de informaţii jucau un rol esenţial în strategia
sovietică pentru Europa, având misiunea de penetrare
sistematică a unei varietăţi de obiective militare,
economice, tehnice, ştiinţifice şi politice. Dacă în
domeniul militar, acţiunile KGB şi GRU se cantonau pe
pregătirea operaţiunilor de sabotaj sprijinite de trei
divizii, în domeniul economic, ştiinţific şi tehnic
agresiunile sovietice se concentrau pe recrutarea de
ingineri, tehnicieni, oameni de afaceri, obţinerea
secretelor de fabricaţie. Pe plan politic, serviciile
sovietice acţionau pe direcţii care variau de la instalarea
sau promovarea de agenţi în posturi administrative şi
politice cheie, la utilizarea agenţilor care au cunoscut
ascensiunea socială pentru influenţarea sau intoxicarea
adversarilor şi valorificarea „potenţialului de agitaţie şi
subversiune al mişcărilor de stânga în interesul
comunismului internaţional”. Şeful contraspionajului
francez din perioada 1967-1972 afirma că „răspândirea
unor documente false, provocările şi în anumite cazuri,
organizarea unor atentate fac parte din arsenalul curent
al mijloacelor utilizate în acest domeniu.”
Acţiunile sub acoperire ale regimurile
democratice
Conform legislaţiei americane, acţiunile secrete sunt
definite drept: „activitatea sau activităţile desfăşurate de
Guvernul Statelor Unite în scopul de a influenţa situaţia
politică, economică sau militară din alte ţări, rolul jucat
de (guvern) nefiind dezvăluit sau recunoscut public;
astfel de activităţi nu includ... activitatea tradiţională de
contrainformaţii... activităţile diplomatice... militare...
sau ce ţin de domeniul aplicării legii.”
ţintă principală erau Statele Unite ale Americii, erau
cantonate în registrul nonviolent, respectiv „operaţiuni
de influenţare menite să discrediteze principalul
adversar.”
Vorbim despre acţiunile de dezinformare fabricate de
Serviciul A al Directoratului General din cadrul KGB.
Principala problemă activităţilor Serviciului A, mai ales
cele care aveau drept ţintă piaţa occidentală, era legată
de faptul că mulţi ofiţeri nu aveau experienţa vieţii în
Occident, prin urmare cădeau cu uşurinţă pradă
Esenţa acestei definiţii este diferenţa care se face între
acţiunile secrete propriu-zise şi activitatea de culegere şi
valorificare a datelor obţinute din surse secrete în sensul
că acţiunile secrete nu urmăresc culegerea de
informaţii, ci promovarea unor obiective de politică
externă. Schulsky şi Schmitt fac, în Războiul tăcut, o
comparaţie foarte interesantă între acţiunile secrete
americane şi măsurile active sovietice.
Astfel, cei doi autori consideră că sintagma „acţiuni
secrete” pare o invenţie americană, cel mai apropiat
echivalent sovietic fiind conceptul de „măsuri active”,
cu precizarea că ultimul are o cuprindere mai largă,
referindu-se atât la tehnicile deschise, cât şi la cele
secrete de influenţare a evenimentelor, strategiilor şi
acţiunile altor ţări.
martie-mai 2011 19
De exemplu, măsurile active includeau activităţi de
politică externă întreprinse de guvernul sovietic,
precum acţiuni diplomatice, utilizarea unor mijloace de
informare în masă oficiale, sau de către PCUS, aşa cum
era sprijinirea partidelor comuniste din alte ţări, fapt
care denotă accentul pus pe influenţarea situaţiei
politice, pe obiectiv, iar nu pe caracterul secret sau
public al acţiunilor. Gradul mai extins de cuprindere al
echivalentului soviectic aduce în prim plan concepte
suplimentare dezvoltate de americani precum cel de
diplomaţie publică sau soft power.
Spre deosebire de regimurile totalitare unde iniţierea
acţiunilor sub acoperire nu este temperată decât de
riscurile legate de neîndeplinirea obiectivului sau de
discreditarea pe plan internaţional ca urmare a
dezvălurii iniţiatorului, regimurile democratice sunt
nevoite să ţină cont, în planificarea acţiunilor sub
acoperire, şi de alte constrângeri de etică politică, aşa
cum sunt gradul de violenţă al acţiunilor, posibilitatea
de a nega implicarea statului în operaţiuni care eşuează
sau controlul democratic al deciziei de aprobare a unor
asemenea operaţiuni. Din acest punct de vedere, foarte
relevantă este scara acţiunilor sub acoperire aşa cum
este prezentată de Mark Lowenthal. (Figura 1)
Posibilitatea de
negare a implicării
(mare)
Operaţiuni paramilitare
(micã)
Lovituri de stat/de palat
Activitate economică
Activitate politică
(micã)
Propagandă
(mare)
Gradul de violenţă
Concluzii
Acţiunile sub acoperire reprezintă un concept cheie al
activităţii de informaţii, una dintre cele mai ofensive,
dar şi cele mai sofisticate laturi ale intelligence-ului.
Utilizate în proporţii diferite în funcţie de
particularităţile fiecărei epoci istorice, operaţiunile sub
acoperire au caracteristici comune indiferent de statele
şi cultura serviciilor care le iniţiază. Acţiunile sub
acoperire reprezintă cireaşa de pe tortul războiului
tăcut dus de serviciile de informaţii, înglobând o
varietate largă de concepte, de la acţiunile secrete
americane la măsurile active şi misiuni speciale
sovietice.
Acţiunile sub acoperire se diferenţiază atât din punctul
de vedere al riscului, aşa cum sunt acţiunile derulate pe
perioade scurte de timp, precum răsturnările violente
ale unor regimuri, cât şi din punctul de vedere al
complexităţii şi planificării pe perioade foarte lungi de
INTELLIGENCE
timp, aşa cum sunt activităţile de propagandă cu
obiective care se pot întinde pe durata a mai mulor
decenii. I
Bibliografie
? SCHULSKY, N. Abraham, SCHMITT, J. Garry, Războiul
tăcut. Introducere în universul informaţiilor secrete, editura
Polirom, Iaşi, 2008, pp. 154-158
? BENNETT, M. Richard, Espionage. An encyclopedia of
spies and secrets, Virgin Books, London, 2002, p. 54
? DAUGHERTY, J. Willian, Covert action: strengths and
weaknesses în JOHNSON, K. Loch (ed.), The Oxford of
national security intelligence, Oxford University Press, New
York, 2010, p. 623
? MACGAFFIN, John, Clandestine Humint Intelligence. Spies,
Counterspies and Covert Actions în SIMS, E. Jennifer,
GERBER, Burton (ed), Transforming U.S. Intelligence,
Georgetown University Press, Washington D.C., 2005, p. 83
Ibidem, p. 609
? LOWENTHAL, M. Mark, Intelligence: from secrets to policy,
second edition, CQ Press, Washington, 2003, pp129-130
? SCHULSKY, SCHMITT, op.cit. pp. 128-148
? SCHECKTER, P., Misiuni Speciale. Arhitectura terorii,
editura Elit Comentator, editura Eleusis, Odorhoiul Secuiesc,
f.a., p. 5
? ROCHET, Jean, 5 ani în fruntea DST. Misiunea imposibilă,
Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2008, p. 200
Ibidem, p. 215-216
? Legea privind autorizarea activităţii serviciilor de informaţii,
anul fiscal 1991, L. 102-88, 14 august 1991 (50 usc 413b) în
SCHULSKY, N. Abraham, SCHMITT, J. Garry, Războiul tăcut.
Introducere în universul informaţiilor secrete, Editura Polirom,
Iaşi, 2008, p. 126
? SCHULSKY, SCHMITT, op. cit. , p. 127
ibidem
? LOWENTHAL, p. 130
? BENNETT, M. Richard, Espionage. An encyclopedia of
spies and secrets, Virgin Books, London, 2002
? JOHNSON, K. Loch (ed.), The Oxford of national security
intelligence, Oxford University Press, New York, 2010
? LOWENTHAL, M. Mark, intelligence: from secrets to policy,
second edition, CQ Press, Washington, 2003
? MITROKHIN, Vasili, ANDREW, Christopher, Arhiva
Mitrokhin. KGB în Europa şi în Vest, editura Orizonturi,
Bucureşti, 2007
? ROCHET, Jean, 5 ani în fruntea DST. Misiunea imposibilă,
Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2008
? SCHULSKY, N. Abraham, SCHMITT, J. Garry, Războiul
tăcut. Introducere în universul informaţiilor secrete, Editura
Polirom, Iaşi, 2008
? SIMS, E. Jennifer, GERBER, Burton (ed), Transforming U.S.
Intelligence, Georgetown University Press, Washington D.C.,
2005
? SUDOPALOV, Pavel, SUDOPALOV, Anatoli, JERROLD,
L., SCHECKTER, P., Misiuni Speciale. Arhitectura terorii,
editura Elit Comentator, Editura Eleusis, Odorhoiul Secuiesc,
f.a.
Protectia infrastructurilor critice în contextul
parteneriatuluib public-privat
Cristian Iordan
În ultimii ani, ameninţărilor convenţionale le sunt
asociate, din ce în ce mai frecvent, cele de tip asimetric,
care operează cu strategii şi obiective punctuale, în
funcţie de palierul vizat. Riscurile, vulnerabilităţile,
ameninţările sau pericolele s-au transformat în acest
nou secol, atât din punct de vedere calitativ, cât şi
cantitativ.
Dintre acestea, se detaşează net, încă de la primele
dezbateri pe care le-au generat, ameninţarea la adresa
securităţii infrastructurilor critice, care a devenit, prin
amploarea problematicii abordate şi a implicaţiilor pe
care aceasta le produce în sfera economică, politică şi
socială, prioritate pe agenda statelor şi organizaţiilor
internaţionale.
Articolul vizează două aspecte aflate în dezbaterea
comunităţii internaţionale: ameninţarea cibernetică la
adresa securităţii şi stabilirea de parteneriate publicprivat (PPP), în contextul protecţiei infrastructurilor
critice.
Ameninţarea cibernetică
Probabilitatea ca reţelele de telecomunicaţii să fie lovite
de un blocaj major, în următorii 10 ani, a fost estimată
la 10% până la 20%. Pe fondul dezastrelor naturale,
blocării sistemelor informatice, avarierii cablurilor
submarine sau acţiunilor umane, cum ar fi terorismul
sau atacurile cibernetice, s-au preconizat a fi
înregistrate pierderi a căror cifră se ridică la miliarde de
euro.
Din această paletă de ameninţări menţionată, atacurile
cibernetice reprezintă o prioritate datorită impactului
acestora asupra mai multor sectoare de activitate, aflate
într-o relaţie strânsă de interconectare, prin blocarea
plăţilor electronice, disruperea/ sistarea livrărilor de
energie, afectarea sistemelor guvernamentale/ militare
de comunicaţii, a traficului feroviar sau aerian etc.
La nivelul Statelor Unite ale Americii, analiza riscului
unui atac cibernetic asupra elementelor de
infrastructură critică a demonstrat că evoluţiile
înregistrate de ameninţarea ce vine din spaţiul virtual se
situează pe paliere valorice diferite, funcţie de impact şi
resursele necesare procesului de recuperare a
pierderilor.
La începutul lunii ianuarie 2010, cei mai importanţi
comandanţi ai Pentagonului s-au reunit pentru un
exerciţiu de simulare a unui atac cibernetic complex,
care ar avea ca obiectiv paralizarea reţelei energetice a
Statelor Unite, a sistemelor de comunicaţii şi a celor
financiare.
Concluziile exerciţiului au fost descurajante, datorită
ascendentului de invizibilitate, anonimat şi
imprevizibilitate al atacatorilor. Cu toate acestea, la
începutul lunii noiembrie 2010, conform declaraţiilor
Pentagonului, Armata americană se declară pregătită
pentru un război cibernetic, prin constituirea,
i m p l e m e n t a r e a ş i o p e r a ţ i o n a l i z a r e a u nu i
Comandament cibernetic, în ale cărui atribuţii intră
protecţia a peste 15.000 de reţele militare.
Ministrul britanic al apărării, Nick Harvey, sublinia, în
luna noiembrie 2010, faptul că ameninţarea
reprezentată de atacurile cibernetice este la fel de
importantă ca terorismul internaţional sau ca
dezastrele naturale majore, fapt concretizat prin
includerea acesteia în textul Strategiei de Securitate a
Marii Britanii, adoptată în martie 2010, alături de
terorism sau pandemii.
martie-mai 2011 21
În ceea ce priveste Alianta Nord-Atlantica, Noul
Concept Strategic, fundament strategic pentru actiunile
statelor membre, recunoaste în mod oficial
amenintarea neconventionala la adresa infrastructurilor critice, cum ar fi cea cibernetica. În
contextul cresterii numarului si complexitatii atacurilor
de acest tip, precum si a pagubelor materiale produse
asupra elementelor/ infrastructurilor critice, Alianta
Nord-Atlantica a decis intensificarea demersurilor
privind cresterea capabilitatilor de aparare cibernetica.
Atacurile cibernetice sunt percepute drept amenintari
la adresa prosperitatii, securitatii si stabilitatii
euroatlantice. Astfel, în sensul protectiei sistemelor sale
de comunicatii împotriva atacurilor din spatiul virtual si
a accesului ilegal la informatiile vehiculate la nivelul
Aliantei si al statelor membre, s-a dispus alocarea
suplimentara de fonduri si resurse umane.
Având în vedere aceste aspecte, Alianta anunta, în textul
Conceptului Strategic, promovat cu ocazia Summitului de la Lisabona, ca „va dezvolta capacitatea de
prevenire, identificare, aparare si recuperare dupa
incidentele cibernetice, utilizând, în acest sens,
procesul de planificare al
NATO pentru sporirea si
coordonarea capacitatilor
nationale de aparare si
protejare ciber netica
centralizata a tuturor
organismelor apartinând
N A T O, p r e c u m s i
cresterea nivelului de
constientizare a acestui tip
de amenintare, în rândul
opiniei publice.”
În acelasi context, Uniunea
Europeana si-a intensificat
demersurile de armonizare
legislativa, în aceasta directie. În anul 2009, Comisia
Europeana a facut apel la reunirea eforturilor privind
protectia infrastructurii informatice, prin îmbunatatirea capacitatii de pregatire si rezilienta a UE la
atacurile cibernetice, precum si în alte cazuri de
distrugere a elementelor apartinând acestui domeniu.
Abordarile diferite ale tarilor membre ale Uniunii în
aceasta privinta pot cauza vulnerabilitati suplimentare
tertilor, iar lipsa coordonarii actiunilor comune reduce
eficienta masurilor de contracarare. Prin urmare,
Comisia Europeana a solicitat sprijinul Agentiei
Europene pentru Securitatea Retelelor si a Informatiei
(ENISA) pentru intensificarea dialogului între parti si
cresterea nivelului de cooperare. La mijlocul lunii
noiembrie 2010, la nivelul Uniunii Europene a fost
organizat, pentru prima data, un exercitiu de simulare a
unui razboi cibernetic, al carui obiectiv a fost verificarea
integritatii si securitatii serviciilor online din Europa.
INTELLIGENCE
La simulare, au participat, pe lânga tarile Uniunii,
Islanda, Norvegia si Elvetia. Conform comisarului
european Neelie Kroes, vicepresedinte al Comisiei
Europene si responsabila pentru proiectele si
programele derulate în vederea asigurarii coerentei
pentru Agenda Digitala, exercitiul a reprezentat primul
pas important în domeniul colaborarii în lupta
împotriva amenintarilor din spatiul virtual. Ulterior
acestui eveniment, au fost voci din Parlamentul
European care au sustinut necesitatea înfiintarii unui
centru cibernetic care sa functioneze în cadrul
Europol.
Parteneriatul public-privat în domeniul securitatii
reprezinta o zona de interes atât pentru teoreticieni, cât
si pentru organizatiile de securitate, precum
Organizatia Natiunilor Unite si Organizatia pentru
Securitate si Cooperare în Europa.
Organizatia Natiunilor Unite, prin intermediul
Institutului Interregional de Cercetari în domeniul
Criminalitatii si Justitiei (UNICRI), considera ca PPP
poate reprezenta motorul progresului în activitatea
partilor angrenate, prin asigurarea unui plus de
cunoastere, continuitate si
coerenta, reducând
probabilitatea de aparitie
si manifestare a riscurilor
si a amenintarilor. La nivel
international, implicarea
reprezentantilor
sector ului privat în
demersurile de asigurare a
securitatii a devenit o
necesitate.
În acest context, OSCE
sustine clauza
parteneriatelor dintre
actorii implicati
(institutionali si civici) în asigurarea rezilientei
infrastructurilor si a sigurantei energetice, pe fondul
prognozei de crestere a riscului de atac terorist, în
special din partea actorilor non-statali.
În acest demers, statele sunt încurajate sa-si evalueze
vulnerabilitatile, inclusiv cele cibernetice si modalitatile
de abordare a acestei provocari, astfel încât nivelul de
risc sa fie redus la un prag acceptabil, suportabil din
punct de vedere al costurilor pentru interventie si
refacere.
Aceste obiective pot fi îndeplinite pe baza elaborarii
unei platforme de cooperare eficienta, cladita pe
diferite paliere de competente, responsabilitati si
expertiza, rezultata din reunirea autoritatilor cu
pondere în arcul interinstitutional, public-privat si
international, favorizând, în acest fel, implementarea
conceptelor de prevenire si protectie.
În context, în ultimii ani, România a înregistrat un
parcurs pozitiv în sensul asigurării protecţiei
infrastructurilor critice, reunind eforturi din diferite
sectoare de activitate, dintre care se impune a fi
menţionate: înfiinţarea, în anul 2009, a Centrului de
Expertiză în Domeniul Securităţii Informatice (CERT
RO) şi adoptarea, în anul 2010, a cadrului legislativ
aferent protecţiei infrastructurilor critice.
Centrul de Expertiză în Domeniul Securităţii
Informatice (CERT RO) este un departament înfiinţat
sub autoritatea Ministerului Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei, în cadrul Institutului Naţional
de Cercetare -Dezvoltare în Informatică.
Informaţii aduce un plus de cunoaştere, consolidânduşi poziţia de actor principal în prevenirea şi combaterea
terorismului, a ameninţărilor cibernetice şi
coordonator al activităţilor de protecţie a informaţiilor
clasificate din zona infrastructurilor critice. SRI
fundamentează, în plan intern, dar şi extern, prin
intermediul parteneriatelor externe, deciziile
autorităţilor responsabile pentru asigurarea protecţiei
acestora, prin integrarea în analize multisursă a
informaţiilor secrete (HUMINT), a surselor deschise
(OSINT) şi tehnice (SIGINT), identificând potenţialul
de risc, vulnerabilităţi şi ameninţări din zona securităţii
economice, cibernetice ş.a.
Acesta reprezintă un centru de excelenţă în domeniul
securităţii informaţiilor, echipamentelor, reţelelor şi
sistemelor informatice, care reuneşte experţi din mai
multe instituţii, pentru asigurarea securităţii spaţiului
virtual din România.
Prin crearea acestui centru, s-a urmărit crearea unei
infrastructuri tehnice, a unui cadru informaţional şi
operaţional necesar pentru cooperarea în caz de
incident survenit în reţelele IT&C, cu accent pe
infrastructura critică, precum şi eliminarea sincopelor
din procesul educaţional al societăţii, prin elaborarea
unui set de informaţii accesibile şi capabile să acopere
breşele din educaţie, în special pe cele care privesc
accesarea spaţiului virtual.
După cum menţionam anterior, în anul 2010, cadrul
legal naţional a fost consolidat prin adoptarea, în
concordanţă cu Directiva CE 114/ 2008, Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului nr.98 cu privire la
identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor
critice, cu intrare în vigoare la data 12 noiembrie 2010.
În cadrul acestei Ordonanţe, Serviciul Român de
Informaţii a fost desemnat, alături de alte instituţii, ca
autoritate în domeniul tehnologiei informaţiei şi a
comunicaţiilor şi în cel al securităţii naţionale.
Acest cadru legislativ dovedeşte şi susţine afirmaţia
privind legăturile existente între segmentele aflate în
analiză, datorită sedimentării domeniilor de
competenţă, pe structuri implicate.
În acest context, un alt element legislativ de actualitate
este reprezentat de Legea nr.178/2010 a parteneriatului
public-privat, care are drept scop reglementarea iniţierii
şi realizării de proiecte de PPP pentru lucrări publice în
diverse sectoare de activitate, stabilind principiile de
bază ale acestui parteneriat.
Competenţe ale SRI în domeniul protecţiei
infrastructurilor critice
Din perspectiva atribuţiilor legale de identificare,
analiză, prognoză şi contracarare a ameninţărilor
vizând securitatea naţională, Serviciul Român de
martie-mai 2011 23
Dar securitatea reprezintă un bun public la care nu
mai contribuie doar statul, ci şi actorii privaţi, fapt
pentru care parteneriatul între cele două părţi este
esenţial. În vederea îmbunătăţirii nivelului de
absorbţie a termenilor din acest domeniu la nivelul
cetăţenilor şi sensibilizarea acestora faţă de dubla lor
calitate, de beneficiari şi furnizori ai stării de
securitate naţională, Serviciul Român de Informaţii
susţine şi dezvoltă canale de dialog cu societatea
civilă.
Astfel, începând cu anul 2009, SRI derulează un
proiect de comunicare publică dedicat protecţiei
infrastructurilor critice, intitulat „Protecţia
infrastructurilor critice direcţie prioritară pentru
realizarea securităţii naţionale”, detaliind premisele,
specifice acestui domeniu, în realizarea stării de
securitate naţională.
Concluzie
În contextul interconectării subtile dintre
infrastructuri, pe de-o parte, şi al conexiunilor
acestora cu securitatea naţională, pe de altă parte,
este prioritară abordarea comprehensivă, reunind
activitatea de intelligence, cercetarea şi dezvoltarea,
cooperarea la nivel naţional şi internaţional şi deloc
în ultimul rând demersurile de promovare a culturii
de securitate, concretizată prin dezvoltarea unor
parteneriate viabile între autorităţile publice cu
responsabilităţi specializate şi sectorul privat.
“Fără construirea unor parteneriate solide publicprivat, nu se va putea ajunge la crearea unei adevărate
reţele de securitate capabile să protejeze statul şi
societatea faţă de atacuri care vin de multe ori din
zona non-statală (terorişti, hackeri, crackeri,
organizaţii mafiote etc.)” I
? Securitatea infrastructurii critice in informatica europeana http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=17487
Un exemplu este cel al atacurilor cibernetice comise de către
grupul de hackeri „Anonymous” asupra companiilor Visa,
MasterCard şi PayPal, care au întrerupt legăturile cu site-ul
WikiLeaks, şi anchetate de Poliţia Metropolitană britanică
?The Guardian, 15 decembrie
www.guardian.co.uk/technology/2010/dec/15
2010
? „International Herald Tribune”, www.iht.com 26 ianuarie
2010
?www.bbc.co.uk 9 noiembrie 2010
? National Security Strategy of the United Kingdom. Security
i n a n I n t e r d e p e n d e n t Wo r l d
March 2010
http://interactive.cabinetoffice.gov.uk
?N ATO - D e f e n d i n g a g a i n s t c y b e r a t t a c k s http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_49193.htm?sele
ctedLocale=en
? “Strategic Concept for the Defence and Security of The
Members of the North Atlantic Treaty Organisation”
Adopted by Heads of State and Government in Lisbon.
Active Engagement, Modern Defence, www.nato.int
? Comunicarea Comisiei Europene privind protectia
infrastructurii critice de informaţie http://ec.europa.eu/information_society/policy/nis/strategy/
activities/ciip/index_en.htm
?www.bbc.co.uk/news/technology 04 noiembrie 2010
Europarlamentarul austriac Ernst Strasser, citat de cotidianul
„Die Presse", Austria
30 noiembrie 2010
http://.diepresse.com/home/politik/aussenpolitik/614534
? United Nations Interregional Crime and Justice Research
Institute (UNICRI), Security Governance/ CounterTerrorism Laboratory, Handbook to Assist the Establishment
of Public Private Partnership to Protect Vulnerable Targets,
2010, p.13
? Protecting Critical Energy Infrastructure from Terrorist
Attacks, Policy Brief No. 2/2010, OSCE, Action against
terrorism Unit (ATU), Septembrie 2010;
? Pentru o hartă la nivel european a structurilor similare:
CERTS in Europe map European Network and Information
Security Agency (ENISA), November 2010
www.enisa.europa.eu/act/cert/background/inv
? Site-ul Centrului de Expertiză în Domeniul Securităţii
Informatice - www.cert-ro.eu
Bibliografie
? Robert Cooper, „The Breaking of Nations: Order and Chaos
in the Twenty-First Century”, Grove Press, London, 2004,
p.77
? George Cristian Maior, „Cunoaşterea strategică în era
globalizării” în Un război al minţii. Intelligence, servicii de
informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI, RAO,
Bucureşti, 2010
INTELLIGENCE
? Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 98 din 3 noiembrie
2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia
infrastructurilor critice şi Hotărârea de Guvern nr.1110 din 3
noiembrie 2010 privind componenţa, atribuţiile şi modul de
organizare ale Grupului interinstituţional pentru protecţia
infrastructurilor critice.
? George Cristian Maior, „Cunoaşterea strategică în era
globalizării” în Un război al minţii. Intelligence, servicii de
informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI, RAO,
Bucureşti, 2010.
I www.sri.ro
N
T
E
R
V
I
U
“
I
N
T
E
R
V
I
U
Cultura generala si
taria de caracter
sunt esentiale
daca te confrunti cu
situatii exceptionale.
„
Ambasador
George Cristian Maior
martie -mai 2011 25
INTELLIGENCE
S-a nãscut pe data de 16 noiembrie
1967, la Cluj Napoca.
Între 1988-1991 a urmat cursurile
Facultãþii de Drept din cadrul
Universitãþii Babeº-Bolyai, completându-le apoi cu studii de masterat în
drept internaþional ºi comparat la
Universitatea “George Washington”,
din capitala SUA (1991-1992). A
obţinut titlul de master (LLM) în drept
internaţional şi comparat al
prestigioasei universităţi, lucrarea de
dizertaţie fiind “Securitate naţională şi
drepturile omului”.
A mai urmat cursuri în cadrul
universităţii din Oslo şi în cadrul
Institutului European din Florenţa.
În anul 1998 a obţinut titlul de doctor
în drept internaţional al Universitãţii
Babeº-Bolyai, cu teza de disertaţie
„Naţional ºi european în jurisprudenţa Curţii Europene de la
Strasbourg”, nominalizatã pentru
Premiul “Most” acordat de UNESCO.
În 1992 s-a angajat în Ministerul
Afacerilor Externe, pornind de la
nivelul de referent, iar dupã ce a
traversat mai multe stagii, între 19971999 a fost numit însãrcinat cu afaceri
al Ambasadei României în Irlanda.
Perioada 2000-2004 a fost una în care
George Cristian Maior a avut de dat
multiple examene din punct de vedere
profesional. Fiind numit ministru
adjunct al apãrãrii, diplomatul a
condus Departamentul de Integrare
Euroatlanticã şi Politici de Apărare,
misiune pe care a îndeplinit-o cu
succes ºi care a condus la unul dintre
cele mai importante rezultate
postdecembriste – aderarea României
la NATO. Pentru merite deosebite în
acest domeniu de activitate a primit cel
mai înalt grad diplomatic, cel de
ambasador.
În noiembrie 2004 a fost ales senator
de Alba, pe listele Partidului Social
Democrat, iar la câteva luni după, a
fost ales preşedinte al Comisiei de
Apărare, Ordine publică şi Siguranţă
Naţională din Senatul României.
Pe data de 4 octombrie 2006, George
Maior a fost numit de către plenul
celor două Camere ale Parlamentului,
în funcţia de director al Serviciului
Român de Informaţii.
Autor al mai multor studii de
specialitate şi cărţi, conferenţiar
universitar, dr. George Maior a
publicat, în ultimii ani, o serie de lucrări
foarte importante, în domeniile
intelligence şi apărare, dintre care
amintim: “Noul Aliat. Regândirea politicii
de apărare a României la începutul secolului
XXI”, „Incertitudine. Gândire strategică şi
relaţii internaţionale în secolul XXI” şi „Un
război al minţii. Intelligence, servicii de
informaţii şi cunoaştere strategică în secolul
XXI”.
Îi plac literatura, muzica şi filmul,
printre scriitorii preferaţi numărânduse Marin Preda, Mircea Eliade şi Jorge
Luis Borges.
martie - mai 2011 27
Flaviu Predescu: Domnule
director, ce a fost greu si ce a fost
usor pentru dumneavoastra în
ultimii 5 ani?
George Cristian Maior: Nu trebuie sa
facem distinctii simpliste între greu si
usor. Au fost aproape cinci ani de
lucru, pe de o parte, în ceea ce priveste
îndeplinirea misiunii noastre
fundamentale legate de culegerea de
informatii pentru securitatea nationala,
pe de alta parte, multe decizii în ceea ce
priveste transformarea Serviciului întrunul modern, adaptat contextului
strategic, cultural, social, economic al
secolului XXI.
Deciziile grele sunt legate întotdeauna
de reforma si asumarea lor, probabil ca
nu este un lucru usor dintr-o anumita
perspectiva, dar este necesar, fara
îndoiala.
FP: Cum se vedea Serviciul Român
de Informatii din postura de
senator si cum îl percepeti acum, ca
director?
“
Fiecare om
din sistem
trebuie
sa înteleaga ca
are si libertate,
dar si responsabilitate
în legatura cu
actiunile sale.
„
INTELLIGENCE
GCM: Se vedea ca principala
organizatie de informatii a tarii care
necesita, intuitiv spuneam acest lucru
atunci, o reforma si care, din punct de
vedere al credibilitatii, avea unele
probleme. Cel putin asa percepeam din
exterior acest Serviciu. Cunosteam
valoarea sa potentiala si decizia de a
accepta nominalizarea în aceasta
calitate mi-a confirmat, pe de o parte,
anumite intuitii si analize avute înainte
si, pe de alta parte, m-a determinat sa
ma angajez într-un parcurs foarte
amplu de corectare a anumitor lucruri
si de impunere a Serviciului ca o
institutie fundamentala a statului
român, într-un context extrem de
complex din toate punctele de vedere
mentionate anterior.
FP: Care este lucrul de care sunteti cel
mai multumit în ceea ce priveste
activitatea dumneavoastra la SRI?
GCM: Faptul ca s-a întarit semnificativ
capacitatea intelectuala si operationala a
Ser viciului. Când spun capacitatea
intelectuala, ma refer la capabilitatile de
analiza, de întelegere a informatiei, atât de
necesare unui stat care are o serie de obiective
si de interese nationale foarte clar definite.
Când vorbesc despre aspectele operationale,
ma refer la dorinta mea profunda de a reveni
la valori operationale, la capacitatea
oamenilor din teren de a culege si transmite
informatii si de a realiza jocuri operative
necesare pentru, pe de o parte, contracararea
amenintarilor la adresa securitatii nationale
si, pe de alta parte, culegerea de informatie
utila, de calitate, veridica, necesara
decidentilor în statul român.
FP: Ne puteti enumera câteva principii
dupa care va ghidati în activitatea
manageriala?
GCM: Principiul fundamental cred ca se
refera la necesitatea unei conduceri strategice
centralizate si a unei descentralizari din punct
de vedere tactic si operational, pe linia
deciziilor care se iau. Fiecare om din sistem
trebuie sa înteleaga ca are si libertate, dar si
responsabilitate în legatura cu actiunile sale,
bineînteles, într-un cadru, strategic,
centralizat din punct de vedere al directiilor
majore de actiune.
FP: Dupa Viziunea Strategica 2007-2010,
urmeaza sa implementati Viziunea
Strategica 2011-2015, la ce se refera ea?
GCM: Viziunea Strategica 2007-2010 care,
între paranteze fie spus, ma bucur ca a fost
finalizata din punct de vedere al aplicarii ei, al
implementarii, a vizat transformarea si
adaptarea Serviciului la realitatile securitatii
nationale din secolul XXI - o crestere a
riscurilor asimetrice, o întrepatrundere a
acestora, fapt care necesita mai multa
flexibilitate în actiunea Serviciului, mai multa
viteza si mai multa capacitate analitica. Au
fost pasi importanti în ceea ce priveste
regândirea schemei generale de organizare a
Serviciului, debirocratizare, pe de alta parte,
formarea unei resurse umane capabile sa
raspunda acestor cerinte deosebite.
Viziunea 2011-2015, care este în proces de
constructie acum, face un pas calitativ
înainte, dupa parerea mea, în ceea ce priveste
necesitatea unei adaptari a Serviciului,
folosesc tot timpul acest cuvânt, semn ca
realitatile sunt dinamice, fluide, lumea se
schimba foarte repede si vedem cu totii acest
lucru. Necesitatea unei adaptari la
dezvoltarile tehnologice fara precedent care
au loc în lumea contemporana, care, pe de o
parte, ofera atât de multe oportunitati
individului din punct de vedere al cunoasterii
si al afirmarii identitatii sale, dar, pe de alta
parte, potenteaza riscuri si amenintari la
adresa securitatii nationale a statelor si
cetatenilor. Trebuie sa încercam sa anticipam
viitorul si dezvoltarea tehnologiei, care este,
esentialmente, benefica pentru individ si
state, dar are si un revers al medaliei,
potentând riscuri si amenintari, de la terorism
pâna la alte amenintari asimetrice, precum
crima organizata, chiar spionajul, traficul de
droguri, toate aceste chestiuni despre care
discutam amplificând capacitatea lor de
materializare prin folosirea de tehnologii
sofisticate de catre individ, mult mai
accesibile.
Serviciul trebuie, pe de o parte, sa fie pregatit
pentru aceasta transformare din punct de
vedere al resursei umane si al resursei
tehnologice pe care se aseaza si, pe de alta
parte, sa anticipeze socuri posibile în viitor,
amenintari, riscuri, vulnerabilitati, iar timpul
nu are rabdare din acest punct de vedere.
Tocmai de aceea trebuie sa fim într-o
permanenta stare de adaptare la aceasta
dinamica.
martie - mai 2011 29
“
Serviciul trebuie,
pe de o parte,
sa fie pregatit pentru
aceasta transformare
din punct de vedere al
resursei umane
si al resursei
tehnologice
si, pe de alta parte,
sa anticipeze
socuri posibile în viitor,
amenintari, riscuri,
vulnerabilitati,
iar timpul
nu are rabdare
din acest
punct de vedere.
„
INTELLIGENCE
martie - mai 2011 31
FP: Care este feed-back-ul beneficiarilor
vizavi de munca lucratorilor SRI?
GCM: Este mai bun, cred, decât în alte
momente istorice din evolutia Serviciului. A
fost o preocupare a mea ca, pe lânga nota sau
analiza transmisa, în mod formal, sa încerc
sa stimulez beneficiarii legali, fie ca e vorba
de membri ai Guvernului, de autoritati
locale, de alti factori de decizie în stat, pentru
a reflecta mai bine la informatia transmisa de
catre Serviciu, astfel încât sa poata întradevar lua decizii, sa poata genera politici pe
diversele domenii pe care noi le-am abordat.
Desigur, niciodata nu poti fi multumit din
acest punct de vedere şi cred ca este o
constanta în relatia servicii de informatii –
consumator de informatii sau beneficiar de
informatii, o anumita tensiune care se
creeaza în mod evident. Ea poate fi benefica
daca aduce un plus de cunoaştere, poate avea
efecte negative daca se creeaza, se genereaza
disfunctii de comunicare şi întelegere. Acest
lucru se mai întâmpla, dar încercam
permanent sa corectam greşelile. Nici noi nu
avem cum sa fim perfecti, nimeni nu poate
asigura o cunoaştere totala şi nu a facut-o
vreodata în istorie.
Trebuie sa ne concentram pe elementele de
cunoaştere specializata în ceea ce priveşte
provocarile la care trebuie sa facem fata,
încercând sa creionam un tablou cât mai
veridic al realitatii, din perspectiva securitatii
nationale.
FP: Care trebuie sa fie trasaturile
esentiale ale unui bun ofiter de
informatii?
GCM: O foarte buna cultura generala, tarie
de caracter, o stapânire perfecta a acestei
meserii specifice sunt esentiale pentru ca,
pâna la urma, aceţti oameni lucreaza cu
mijloace exceptionale ţi se confrunta cu
situatii exceptionale, într-un fel deviante de
la etica ţi întelegerea comuna a realitatilor la
INTELLIGENCE
nivel societal ţi, daca sunt împuterniciti din
punct de vedere legal pentru a folosi
asemenea mijloace exceptionale, ei trebuie sa
ramâna în aceste cadre legale, pe de o parte, ţi
sa înteleaga ca lucrul sub presiune va fi, în
permanenta, o constanta a activitatii, a
muncii lor din multe puncte de vedere.
FP: Recent, la Editura “RAO” a aparut
volumul coordonat de dumneavoastra
“Un razboi al mintii. Intelligence,
servicii de informatii ţi cunoaţt ere
strategica în secolul XXI”. Ce aduce nou
în literatura de specialitate?
GCM: Vedeti, publicarea, de catre un
director, a unei carti nu ar fi fost un lucru
normal în trecut, pentru ca avem ţi vom avea
întotdeauna aceasta restrictie impusa de
sensibilitatea activitatii pe care o desfaţuram,
dar vedem acest lucru ţi în alte parti,
dezvoltarea ţi explozia informationala cu
care ne confruntam cu totii fac necesara
ieţirea în public mai mult a decidentilor din
domeniul informatiilor, pentru a explica ţi
pentru a asigura, într-un fel, credibilitate în
ceea ce priveţte natura profesiei lor. Acesta
este un lucru general pe care voiam sa îl
mentionez în legatura cu publicarea unor
carti, pentru ca, întotdeauna, vor exista unii
care vor privi cu scepticism acest lucru în
ceea ce priveţte un director al unui serviciu
de informatii. Dar daca pâna ţi un fost
director al Mossad-ului îţ i publica
memoriile, vedem cât s-a transformat
realitatea în sensul a ceea ce am spus pe
aceasta dimensiune.
În ceea ce priveţte aceasta carte, ea încearca
sa schiteze elementele esentiale ale unei
paradigme a intelligence-ului contemporan
ţi a teoriei informatiei din punct de vedere al
serviciilor de informatii, ca disciplina ţi
categorie autonoma de cercetare în
domeniul ţtiintelor sociale. Acesta este
sensul cartii ţi cred ca specialiţtii, dar şi
publicul larg vor întelege mai mult ce
înseamna acest lucru astazi.
“
Încerc sa pastrez
vechile pasiuni şi
obiceiuri – lectura, cititul care sunt
o necesitate
pentru mine
din punct de vedere uman.
„
FP: Ce mai face omul George Maior?
GCM: Nu m-am schimbat foarte mult, în
afara restrictiilor cunoscute, legate de
constrângerile acestei functii. Încerc sa
pastrez vechile pasiuni si obiceiuri – lectura,
cititul - care sunt o necesitate pentru mine
din punct de vedere uman.
regizori precum Radu Muntean, îmi plac
filmele lui Cristian Mungiu, Cristi Puiu.
Citesc foarte multa istorie, romane. De
exemplu, recent am recitit „Darul lui
Humboldt” de Saul Bellow, un roman
extraordinar despre conditia intelectualului
în societatea contemporana, a individului, în
general, în fata provocarilor istoriei.
FP: Ce carte ati mai citit si ce film ati mai
vazut, domnule director?
FP: Care este lucrul pe care îl apreciati
cel mai mult la un om?
GCM: Ma uit la foarte multe filme. Mi-a
placut si îmi place cinematografia
româneasca contemporana foarte mult,
GCM: Inteligenta si caracterul sunt doua
aspecte care sunt fundamentale si în munca
de informatii.
martie - mai 2011 33
Foto: MS
FP: Exista o personalitate din istoria
românilor si una din istoria universala pe
care le admirati în mod special?
GCM: Noi am avut oameni de valoare în
multe domenii, în politica, în stiinte, în arte
etc., din pacate nu au fost întotdeauna
recunoscuti ca atare în timpul vietii. Unii au
fost mai târziu, post-mortem... As aminti si
de personalitati politice precum Maniu, de
scriitori precum Mircea Eliade sau Marin
Preda, iar, din istoria universala, mari oameni
de stat, precum Bismarck sau Kissinger, sunt
personalitati pe care le admir. Personalitatile
pot schimba, spun eu, ordinea lucrurilor si
chiar, contrar opiniei publice dintr-un anumit
moment, sa ia decizii care duc înainte state si
INTELLIGENCE
fac viata mai buna pentru individ.
Capacitatea aceasta de a rezista parerilor
comune, a convingerilor comune de la un
moment dat si de a merge mai departe
vazând în viitor nu apartine foarte multora.
FP: Ce transmiteti celor care lucreaza în
SRI cu ocazia celei de-a 21-a aniversari a
Serviciului?
GCM: Stiu ca a fost o perioada mai dificila
din punct de vedere social si ca aceasta criza
ne-a afectat din multe puncte de vedere, as
dori sa aiba încredere în munca pe care o
desfasoara, în viitorul Serviciului si rolul lor
deosebit în planul statului român si al
securitatii nationale a României. I
Proliferarea armelor de
distrugere în masa
ameninţare asimetrică
la adresa securităţii naţionale
Considerata una dintre principalele amenintari la adresa securitatii globale, proliferarea armelor de distrugere în masa utilizeaza
mijloacele si metodele specifice unor fenomene tangente, precum crima organizata, si deserveste uneori intentii de natura terorista.
În acest context, comunitatea internationala a adoptat masuri severe pentru eradicarea oricarei tendinte de manifestare,
cooptând specialisti de înalta clasa care sa ofere expertiza necesara constituirii cadrului legal prohibitiv
Marius Bogdan Florescu
Contextul international
Mediul de securitate actual, ca si sistemul international
în domeniul armelor de distrugere în masa, pot fi
întelese pe deplin doar în strânsa corelatie cu situatia
existenta în timpul Razboiului Rece.
Profundele transformari care au avut loc pe scena
politico-militara internationala, diversificarea continua a
fenomenelor de criza, mentinerea instabilitatii la nivel
regional si subregional, proliferarea armelor de
distrugere în masa (chimice, biologice, radiologice si
nucleare - ADMCBRN), a tehnologiilor si materialelor
nucleare, a armamentelor si mijloacelor de transport la
tinta (vectorilor), accesul uneori necontrolat la acestea,
amploarea fenomenului terorist si preocuparea sporita
de perfectionare a actiunilor acestuia pe plan mondial,
amploarea comertului ilicit cu munitii si materiale
radioactive, cu agenti biologici si chimici, constituie un
real pericol pentru omenire, ceea ce determina o viziune
noua asupra descurajarii si asigurarii securitatii vietii în
general.
Dezvoltarea stiintifica si tehnologica, diversificarea si
evolutia industriilor prelucratoare au determinat aparitia
riscurilor tehnologice cu un grad înalt de periculozitate,
determinate de evenimentele, accidentale sau
premeditate, ce pot fi produse la unele obiective
economice (chimice, nuclearo-energetice, petrochimice,
depozite de carburanti, instalatii petroliere, etc.),
laboratoare si instalatii destinate activitatii de cercetare
stiintifica, finalizate cu emisii radioactive, noxe
industriale si chiar agenti biologici care, pe lânga efectele
asupra fiintelor vii, pot avea si un puternic impact asupra
mediului, din aceste motive constituind si un punct de
interes pentru gruparile teroriste.
Proliferarea armelor de distrugere în masa reprezinta un
fenomen ce poate genera grave amenintari si pericole la
adresa securitatii internationale. În pofida eforturilor pe
care le depune comunitatea internationala pe linia
prevenirii utilizarii acestor arme, fenomenul poate scapa
de sub control datorita faptului ca gruparile care dispun
sau încearca sa achizitioneze asemenea armament sunt
în crestere.
Concept
În legislatia internationala nu exista o definitie pentru
“arme de distrugere în masa” (Weapons of Mass
Destruction - WMD) ca întreg, însa exista legi si tratate
pentru fiecare categorie de arme care compun WMD.
Totusi, cea mai larg utilizata enuntare include arme
nucleare, biologice si chimice si, din ce în ce mai mult,
arme radiologice, iar Rezolutia O.N.U. nr. 1540/2004 cu
privire la prevenirea proliferarii armelor de distrugere în
masa se refera la arme “nucleare, chimice si biologice,
cât si mijloacele lor de lansare”.
În legislatia S.U.A., WMD sunt definite ca “…orice
arma sau dispozitiv care are destinatia sau capacitatea de
a cauza decesul sau ranirea grava a unui numar
semnificativ de oameni prin eliberarea de …substante
chimice toxice sau otravitoare…un organism cauzator
de maladie, sau radiatie sau radioactivitate”; “orice
dispozitiv distructiv, incendiar sau toxic, bomba,
grenada, racheta, având o încarcatura de carburant mai
mare de patru uncii (110 grame), racheta având o
încarcatura de exploziv sau incendiara de peste un sfert
de uncie (7 grame), mina sau dispozitiv similar celor de
mai sus”, respectiv “orice arma conceputa sa emita
radiatii sau radioactivitate la un nivel periculos pentru
viata”.
martie-mai 2011 35
O alta definitie, data de Departamentul Apararii
din S.U.A., defineste WMD ca fiind „acele arme
care au potential înalt de distrugere sau pot fi
folosite astfel încât, cu ajutorul lor sa fie anihilat un
numar mare de oameni”. Printre armele de
distrugere în masa se numara explozibili puternici
sau armele nucleare, armele biologice, chimice si
radiologice. În cazul acestora, mijloacele de
propulsie sau de transport nu se iau în considerare
ca facând parte din arma propriu zisa, atunci când
acestea sunt o parte separata si divizibila a
sistemului.
Cauze
În ciuda diferitelor tratate relevante, exista înca
tari care cauta sa aiba arme de distrugere în masa
si vectori purtatori de amenintari la adresa
securitatii mondiale. Aceste tari par motivate de o
perceptie inegala a puterii în regiunea lor, de
descurajarea vecinilor ostili, necesitatea de a nu
lua decizii complicate în timp de criza,
contracararea capacitatilor conventionale ale
vecinilor, prestigiu obtinut, intimidare, precum si
de costul redus, în special pentru razboiul biologic
/ chimic.
Având în vedere nivelul tehnologic înalt al
produselor si cunostintelor din tarile dezvoltate,
statele si teroristii interesate/interesati sa posede
arme de distrugere în masa cauta sa identifice pe
anumite spatii mediile interesante de procurare a
WMD si a vectorilor purtatori. Din acest motiv,
este important ca institutiile stiintifice si
companiile sa fie constiente de riscurile de
proliferare pe care le implica contactele lor cu
organizatiile si organismele din tarile care sunt
suspecte de dezvoltarea WMD si a vectorilor
purtatori.
reducerea arsenalelor nucleare strategice si a unor
succese importante obtinute în implementarea
acordurilor internationale de neproliferare,
pericolul distrugerii civilizatiei umane si a vietii,
prin folosirea unor astfel de mijloace, se mentine
înca ridicat. Sporesc, totodata, riscurile ca armele
de distrugere în masa sa faca jonctiunea cu
terorismul international sau ca terorismul nuclear
sa fie promovat de regimuri iresponsabile.
În plan extern, România sprijina eforturile
comunitatii internationale pentru prevenirea si
combaterea acestui fenomen si participa activ la
formularea si implementarea politicilor si
strategiilor NATO si ale Uniunii Europene în
domeniu. Contribuie, totodata, la eforturile ONU,
ale altor organizatii internationale si partenerilor
strategici care vizeaza combaterea proliferarii si a
încercarilor unor state de a folosi pretextul
dezvoltarii capacitatilor nucleare civile pentru
producerea de arme de distrugere în masa.
Riscul în crestere al achizitionarii sau producerii
de catre grupuri teroriste a unor mijloace de lupta
din categoria armelor de distrugere în masa
necesita îmbunatatirea politicilor de
contraproliferare si neproliferare, perfectionarea
sistemului national de control si cooperare cu
sistemele similare ale statelor membre în NATO si
Uniunea Europeana, precum si participarea
responsabila la regimurile si acordurile
internationale în vigoare. I
România în contextul international
Prin faptul ca este membru semnatar al tratatelor
si acordurilor internationale în domeniul
contraproliferarii armelor de distrugere în masa si
a armamentului conventional, si-a asumat
responsabilitati privind instruirea si aplicarea
prevederilor privind utilizarea pasnica a energiei
nucleare si controlul destinatiei finale a produselor
si echipamentelor cu dubla utilizare din sfera
domeniului nuclear.
Astfel, combaterea proliferarii armelor de
distrugere în masa reprezinta o prioritate a
preocuparilor vizând pacea si securitatea, din
cauza amplificarii riscului de folosire irationala a
rezultatelor dezvoltarii stiintei si tehnologiei
moderne. În pofida unor progrese majore privind
INTELLIGENCE
Bibliografie
?Strategia de Securitate Nationala a României
?Cordesmann, H. Anthony The Proliferation of Weapons
of Mass Destruction in the Middle East Centre for
Strategic and International Studies, 1800k Street N.W.
Washington D.C., martie 2004;
?Department of Defense “Dictionary of Military and
Associated Terms: Joint Publication 1-02” (As amended
Through 14 April 2006, promulgated for mandatory use by
the Office of the Secretary of Defence, Military
Departaments, Joint Staff);
?www.scribd.com
?www.lumeamilitara.ro
?www.wmdinsight.com
Forme de organizare
a domeniului analizei informaţiilor
în comunităţi de informaţii
din spaţiul euroatlantic
partea a II-a
Ionel Niţu
ITALIA
La 3 august 2007, Italia a adoptat Legea Sistemului de
informaţii pentru Securitatea Republicii, prin care sa realizat reforma sistemului de securitate al acestei
ţări. Actul normativ permite o verticalizare a liniei de
comandă spre Preşedintele Consiliului de Miniştri.
Organismul care asigură suportul acestei verticalizări
decizionale este Departamentul Informaţiilor de
Securitate (DIS), instituţie care înlocuieşte fostul
Comitet Executiv pentru Servicii de Informaţii şi
Securitate (CESIS).
Noua lege stabileşte că Agenţiile vor informa
Preşedintele Consiliului de Miniştri sau Autoritatea
delegată prin intermediul DIS, sau direct, în caz de
urgenţă (serviciile pot informa oportun, în
sectoarele ce ţin de competenţele lor) ministrul
apărării, ministrul de externe şi ministrul de interne.
? Studiu de caz: DIS
Fără a fi o structură care subordonează ierarhic
agenţiile de informaţii, Departamentul Informaţiilor
de Securitate îndeplineşte următoarele atribuţii:
? coordonează întreaga activitate de informaţii
pentru securitate, verificând rezultatele activităţii
agenţiilor (AISE, AISI), transmiţând Preşedintelui
Consiliului de Miniştri informaţiile şi analizele
provenind de la instituţiile din sistemul de informaţii,
realizând proiectele planurilor de căutare a
informaţiilor pe care le supune aprobării şefului
Executivului, cu avizul Comitetului Interministerial
pentru Securitatea Republicii (CISR);
? desfăşoară activitatea de All Source Analysis (prin
centralizarea de informaţii şi analize ce provin atât de
la serviciile de informaţii, cât şi de la Forţele Armate
şi de Poliţie, de la alte structuri ale administraţiei
publice, precum şi de la organismele private care
culeg informaţii), elaborând analize strategice şi
prognoze;
? realizează analize globale pe care le prezintă CISR;
? elaborează, în colaborare cu cele două agenţii de
informaţii, planul privind achiziţionarea de resurse
materiale şi umane;
? exercită, prin intermediul unui Oficiu pentru,
Inspecţie, controlul activităţii serviciilor;
? promovează cultura de securitate şi asigură
comunicarea interinstituţională.
DIS reprezintă un punct de control şi de coordonare
a activităţii agenţiilor de informaţii, precum şi un
centru de analiză strategică. În cadrul actualului
sistem italian de intelligence, DIS asigură
transmiterea solicitărilor beneficiarilor către
structurile de intelligence, furnizând, în acelaşi timp,
informaţii factorilor de decizie în stat.
În structura DIS mai sunt plasate: Oficiul pentru
Inspecţie, Oficiul Central al Arhivelor şi Şcoala de
Formare Unică, precum şi Oficiul pentru Secrete.
Oficiul pentru Inspecţie îndeplineşte atribuţii ce ţin
de verificarea activităţii serviciilor, normelor legale,
regulamentelor şi directivelor. Cu autorizarea şefului
Executivului, Oficiul desfăşoară anchete privind
activitatea aparatului de intelligence.
Oficiul Central al Arhivelor gestionează arhivele DIS
şi veghează asupra exploatării arhivelor celor două
servicii, cu accent pe acces şi pe funcţionarea
acestora. Şcoala de Formare Unică asigură pregătirea
personalului DIS şi al celor două agenţii.
În concluzie, DIS reprezintă o curea de transmisie a
directivelor autorităţilor politice şi, graţie
consolidării puterii şi atribuţiilor sale, un punct de
coordonare şi de control al activităţii celor două
agenţii.
Rolul natural al DIS în cadrul actualului sistem italian
de intelligence va trebui să fie, în condiţiile unei bune
gestionări a resurselor şi structurilor pe care le
coordonează, cel de centru de analiză strategică,
integrator al cunoaşterii specifice realizate de
principalele agenţii de intelligence.
martie-mai 2011 37
Comunitatea europeana de informatii de la
realitate la deziderat
? În general, cooperarea între serviciile de informatii
functioneaza în interiorul aliantelor politico-militare si
priveste schimbul de informatii.
În prezent, având în vedere faptul ca modelarea
institutionala europeana înca nu a atins un grad ridicat
de integrare, cooperarea între agentiile nationale de
informatii pastreaza un caracter bi- sau multilateral,
fiind centrata pe proiecte de interes comun si oferirea
de asistenta si know-how, traduse în cursuri intensive
pentru lucratorii din serviciile unei tari pe cale sa îsi
redefineasca strategiile sectoriale ori nationale cu
relevanta în domeniul intelligence si/sau al securitatii
nationale.
Din aceasta perspectiva, actualul cadru institutional de
asigurare a securitatii la nivelul UE reprezinta un
compromis între diferite paradigme de cooperare
transfrontaliera în domeniul intelligence:
? cooperarea pe orizontala, prin alcatuirea unei retele
prin care agentiile nationale sa poata schimba
informatii direct la nivel bi- sau multinational;
? asistenta pe verticala, prin existenta unor structuri de
securitate.
Coordonarea eforturilor serviciilor de informatii ale
statelor membre UE pentru asigurarea securitatii
continentului european este realizata prin intermediul a
patru mari agentii de securitate: Joint Situation Centre
(SITCEN), Intelligence Division of the Military Staff
(INTDIV), European Union Satellite Centre (EUSC)
si Europol, la care se alatura altele, care nu au relevanta
directa în planul informatiilor de securitate, precum:
European Network and Information Safety Agency
(ENISA), Arial Safety Agency (ASA), Maritime Safety
Agency (MSA) etc.
?Studiu de caz: SITCEN
Joint Situation Centre a fost creat în 2001 de Secretarul
General / Inaltul Reprezentant al Consiliului Europei
(SGHR) si ofera suport informational SGHR despre
regiunile din afara UE care prezinta interes pentru
organizatia comunitara.
În esenta, SITCEN reprezinta „punctul nodal” în care
diferite date provenite de la agentiile nationale de
informatii si „informatii civile” sunt sintetizate într-o
evaluare fundamentata pe toate tipurile de surse.
Printre putinii beneficiari ai informatiilor SITCEN se
numara si membrii Comitetului Politic si de Securitate,
cei ai staff-ului militar european, precum si cei din
Unitatea de Planificare Politica si Avertizare Timpurie
(PPEWU) ori din comisiile pentru relatii externe
(precum DG Relex).
Coroborând informatii de la toate statele membre,
SITCEN alcatuieste un „Watchlist”, lista revazuta la
fiecare sase luni, prin intermediul careia sunt
monitorizate 25-30 de areale cu potential de criza.
INTELLIGENCE
? Studiu de caz: SEAE
Serviciul European de Actiune Externa reprezinta un
subiect intens dezbatut la nivel comunitar. În esenta,
SEAE va sprijini Presedintele Consiliului European,
presedintele si membrii Comisiei Europene pentru o
buna coordonare a actiunii externe a UE.
Înca insuficient conturat în prezent, este posibil ca
SEAE sa fie desemnat drept un serviciu autonom în
termeni de buget si management al personalului (care
va proveni de la unele structuri comunitare, însa va
include si contributii nationale temporare ale statelor
membre).
SEAE ar putea include Directoratul de Planificare
Civilo-Militara, Capacitatea Civila de Planificare si
Conducere si Statul Major Militar al UE (EUMS) cu
mentinerea competentelor, procedurilor si
personalului implicat, precum si SitCen.
Din punctul de vedere al prerogativelor, SEAE va avea
un rol marcant în procesul de adoptare a liniei
strategice europene, va contribui la planificarea
resurselor financiare ale actiunilor în domeniu.
Crearea SEAE din perspectiva sprijinirii înaltului
reprezentant în activitatea de politica externa a UE, ar
putea implica sporirea cerintelor de intelligence,
inclusiv prin integrarea resurselor statelor membre.
În prezent, acest rol este asigurat de SitCen, care nu
dispune de capacitate proprie de culegere de
informatii.
Totodata, extinderea parteneriatelor strategice cu
servicii de informatii din alte state contribuie la
cresterea interactiunii si a posibilitatii de realizare a unei
evaluari corecte a riscului.
În ceea ce priveste evolutiile în materie de securitate la
nivel comunitar, trebuie mentionat ca intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona modifica
perspectiva institutionala, cu implicatii pentru
organizarea si functionarea organismelor europene,
atributiilor acestora si - implicit - competentelor
decizionale ale organismelor nationale ale statelor
membre în anumite domenii.
Noul Tratat amendeaza Tratatul privind Uniunea
Europeana (TEU) si Tratatul privind înfiintarea
Comunitatii Europene (care devine Tratatul privind
Functionarea Uniunii Europene - TFEU). De
asemenea, în textul Tratatului sunt înlocuite toate
referirile din cele doua tratate anterioare la
“Comunitate” sau “Comunitatea Europeana” cu
referiri la “Uniune”.
Constituirea SEAE se va traduce si printr-o cerere de
furnizare de intelligence catre acesta si misiunile
PESC/PESA care ar putea duplica aranjamentele
nationale si internationale actuale privind furnizarea de
intelligence catre teatrele militare si posturile
diplomatice.
Având în vedere procesul de reconfigurare al
constructiei institutionale, este posibila preluarea unor
atributii ale SitCen de catre SEAE, mai ales pe
dimensiunea de informare a oficialilor UE si sprijinirea
obiectivelor PESC/PESA (în special pe latura
operationala) sau chiar integrarea totala în SEAE.
Concluzii
Complexitatea mediului global de securitate, nonlinearitatea înregistrata la nivelul subsistemelor
componente, precum si influentele multivariate si
sinergice ce actioneaza asupra acestora ofera si
oportunitati pentru remodelarea modalitatilor de
actiune ale structurilor de intelligence.
Dat fiind spectrul mare de amenintari, nevoia de
expertiza analitica de calitate si constrângerile în
alocarea resurselor impun comunitatilor de informatii
sa extinda reteaua parteneriatelor peste limitele
traditionale, determinând o amplificare a cooperarii,
inclusiv cu entitati din spatiul privat (care detin
cunoastere si resursele necesare pentru o buna
predictie si un raspuns adecvat).
Prevederile Tratatului de la Lisabona nu afecteaza în
mod direct activitatea serviciilor de informatii, însa
anumite modificari - care lasa o marja de interpretare s-ar putea repercuta tangential.
Din aceasta perspectiva, sunt de evidentiat:
? unificarea pilonului I (Comunitatea Europeana) si
pilonului III (Cooperarea politieneasca si judiciara în
materie penala, cunoscut ca JAI);
? înfiintarea Comitetului pentru Securitate Interna
COSI;
Desi înca insuficient conturate, responsabilitatile COSI
vor include exercitarea unui anumit control, respectiv a
unei coordonari a activitatilor relevante pentru
realizarea securitatii interne a spatiului comunitar;
?Crearea Serviciului European pentru Actiune Externa
(SEAE).
Înfiintarea acestei structuri care va include Centrul de
Situatii al Consiliului UE (principalul organism care
integreaza evaluari în problematica de securitate pe
baza informatiilor furnizate de serviciile de informatii
din spatiul comunitar) - are o relevanta aparte pentru
activitatea serviciilor.
Este posibil sa se realizeze o distribuire a
competentelor între Comisia Europeana (COM) si
noua structura cu privire la anumite instrumente
gestionate pâna în prezent numai de COM
(Neighbourhood and Partnership Instrument, The
Development Cooperation Instrument, The European
Development Instr ument etc.), pe fondul
redimensionarii rolului UE în plan extern.
? transformarea EUROPOL în agentie a Uniunii
Europene;
martie -mai 2011 39
Plasarea EUROPOL, care are atributii în domeniul
prevenirii si combaterii terorismului în structura
organismelor comunitare poate conduce la
consolidarea rolului si responsabilitatilor acestei
institutii, accentuând importanta dimensiunii
politienesti în prevenirea si combaterea terorismului (în
detrimentul abordarii preventive, axata pe activitatea de
intelligence):
unor relatii antagonice între state care apartin spatiului
european (spre exemplu Turcia, Grecia, Cipru), care vor
determina reticente în ceea ce priveste adâncirea
cooperarii;
? deontologic si metodologic - dificultatile de
diseminare a informatiilor, având în vedere inerenta
preocupare a serviciilor nationale de a-si proteja sursele
(mai ales cele umane), diversitatea metodelor de
culegere si prelucrare a datelor, precum si a clasificarii
diferentiate a documentelor.
Este greu de imaginat un produs de informare coerent,
complet si livrat la momentul oportun, rezultat din
colationarea unor date si informatii provenite de la
institutii cu moduri de colectare si metode de prelucrare
semnificativ diferite.
? consolidarea rolului Coordonatorului pentru
Contraterorism al UE (CTC);
În prezent, CTC are mai degraba atributii de facilitator
în relationarea între diferitele structuri din spatiul
comunitar cu responsabilitati în domeniul terorismului.
În noua constructie comunitara, pozitia sa va creste în
importanta, capatând o greutate suplimentara în
elaborarea politicilor comunitare în domeniu si ? cultural - asumarea unor valori identitare comune în
coordonarea unor activitati de cooperare.
virtutea carora sunt culese si prelucrate informatiile la
nivel supranational;
? Dezbaterile actuale privind demersul de organizare a
comunitatii europene de securitate sunt centrate în jurul ? economic - prevederile bugetare echitabile pentru toti
dihotomiei recurente dintre cooperarea pe orizontala consumatorii europeni ai produselor informationale.
vs. asistenta pe verticala;
Mai mult, edificarea unui „centru” european de
Principala problema este daca modelul optim de informatii de securitate ar fi justificata ca urmare a
functionare consta în intensificarea cooperarii dintre identificarii unor „nise de informare”, respectiv a
agentiile nationale de informatii sau în continuarea elaborarii unor analize integrate cu „valoare adaugata”
demersurilor de înfiintare a unei retele de agentii care sa usureze munca agentiilor nationale. I
europene care sa orienteze derularea activitatii de
Bibliografie
culegere si prelucrare a informatiilor de securitate.
Asistenta pe verticala ar presupune crearea unui
organism european care sa produca propriile diagnoze ?Fleisher, Craig S., Blenkhorn, David L (2001), Managing
Frontiers in Competitive Intelligence, Westport, Connecticcut,
si evaluari de securitate si prin care sa fie dirijate USA, Ed. Quorum Books, p.80.
informatiile de la agentiile nationale. Înfiintarea unei
asemenea institutii deriva din necesitatea de:
?Victory C. Bernard (2002), Modernizing Intelligence: Structure
and Change for the 21st Century, National Institute for Public
? adaptare a diagnozelor si evaluarilor rezultate din Policy, disponibil la www.nipp.org.
culegerea si prelucrarea informatiilor la nevoile curente
?Abram N. Shulsky; Gary J. Schmitt (2008), Razboiul tacut.
ale beneficiarilor din UE;
? coordonare a eforturilor de asigurare a securitatii la
nivelul UE, în conditiile emergentei unor noi forme de
amenintare (conjuncturale si tot mai difuze).
Principalele obstacole în edificarea unui „centru”
european de informatii de securitate sunt generate de
aspecte de ordin:
Introducere în universul informatiilor secrete, Ed. Polirom,
Iasi, p.58.
?George J. Tenet (2010), În mijlocul furtunii: anii mei la CIA, Ed.
Scripta, Bucuresti, p.355.
?http://interactive.cabinetoffice.gov.uk/documents/security/
national_security_strategy.pdf
? www.mi5.gov.uk
? conceptual - absenta unei congruente politice la nivel
european cu privire la cedarea catre un for ?www.mi-6.gov.uk
supranational european a prerogativelor nationale
?www.gchq.gov.uk
privind asigurarea securitatii;
www.mod.uk
? tehnologic - dificultatile crearii unei retele securizate ?http://en.wikipedia.org/wiki/Joint_Intelligence_Committee
de comunicare si stocare a datelor si informatiilor de _(United_Kingdom)
securitate, destinate inclusiv diseminarii informatiilor
?http://cryptome.org/uk-intel.doc
catre potentialii beneficiari;
? organizational - congruenta limitata dintre producator ?http://en.wikipedia.org/wiki/Joint_Terrorism_Analysis_Cen
(agentie supranationala) si beneficiari (functionari tre
?http://en.wikipedia.org/wiki/Joint_Situation_Centre
europeni, dar si autoritati nationale), precum si existenta
INTELLIGENCE
ASCENSIUNEA CHINEI
către statutul de superputere
Ionut-Cristian Dumitru
Daca anii 1990 au reprezentant
deceniul unipolarismului american,
perioada 2000-2010 a evidentiat
ascensiunea puterilor emergente:
China, Rusia, India si Brazilia, dintre
care cel mai rapid spre statutul de
superputere se îndreapta Republica
Populara China.
Reteta chineza “Îmbogatiti-va,
dar cu glorie!”
La 1 octombrie 1949, Mao Zedong,
liderul Partidului Comunist Chinez
(P.C.C.), a proclamat Republica
Populara China. Fiind în conflict
ideologic atât cu Uniunea Sovietica
cât si cu puterile capitaliste
occidentale, China a fost izolata pe
plan international pâna în anii 1970.
având ca slogan “Îmbogatiti-va, dar
cu glorie!”, noul sistem permitând
initiativa privata, exportul în tarile
capitaliste si atragerea de capital din
aceste tari, deschizând astfel piata
chineza.
În perioada 1980-2000, bazându-se
pe forta de munca ieftina, o industrie
construita rapid si ieftin, export masiv
de produse contrafacute si atragerea
de investitii straine, China a avut o
crestere economica spectaculoasa si a
acumulat un capital impresionant.
Dupa anul 2001, profitând de faptul
ca atentia lumii era axata pe “razboiul
împotriva terorismului”, statul chinez
si-a început expansiunea globala.
Razboiul resurselor
Izolarii i s-a adaugat si o situatie
economica dezastruoasa cauzata de
initiativele lui Mao, precum “Marele
salt înainte” din 1956 care avea ca
scop egalarea Occidentului în
productia de otel aceasta ducând la
supraproductie* si la moartea a cca
20-30 milioane de oameni.
De asemenea, “Revolutia culturala”
din anii 1960 a dus tara în pragul unui
razboi civil, fiind nevoie de
interventia armatei pentru restabilirea
ordinii.
Dupa moartea lui Mao, în 1972, la
conducerea Chinei vine Deng
Xiaoping. Acesta pune capat
practicilor maoiste si staliniste si
introduce un nou sistem economic,
Pentru a-si asigura accesul la resursele
energetice, China a propus sistemul
“tehnologie contra resurse”, prin care
platile pentr u constr uctia de
infrastructura (drumuri, cai ferate,
aeroporturi etc.) în state din lumea a
treia, pot fi facute în materii prime si
nu în bani. Cu suficiente resurse de
investit în strainatate, Beijingul si-a
asigurat astfel necesarul de materii
prime pentru sustinerea trendului
ascendent al economiei chineze.
Prima tinta a fost Africa, statul chinez
tintind rezervele de petrol si gaze ale
continentului negru si investind cca
31 miliarde dolari în Africa de Sud,
Congo si Niger si anulând datoriile a
31 de tari africane.
martie-mai 2011 41
În America Latina, în anul 2009, investitiile chineze
reprezentau doar 1% din totalul investitiilor straine, iar
în prezent China este al doilea partener comercial al
tarilor din regiune dupa S.U.A., anul trecut statul asiatic
investind cca. 17 miliarde euro, în special în scopul
achizitionarii de materii prime.
De asemenea, guvernul chinez a investit 83 miliarde
dolari în industria petroliera din Orientul Mijlociu si a
declansat un program de investitii inclusiv în Europa în Bulgaria în domeniul infrastructurii si industriei de
automobile, în Ucraina, dar si în tari din Occident.
financiare, China fiind pregatita sa cumpere 4 - 5
miliarde euro din datoriile acestora. Prin ajutorul
chinez, respectivele tari pot ajunge sa-si piarda
independenta financiara fata de puterea asiatica.
Paralel cu preluarea datoriilor, în noiembrie 2010,
Rusia si China au renuntat la dolar în comertul
international, anuntând ca în continuare îsi vor folosi
monedele nationale, ceea ce va slabi substantial
influenta americana în sfera comerciala internationala.
Asaltul informatic
Urmatoare tinta pare sa fie Asia Centrala, unde însa
profiturile trebuie sa le împarta cu Federatia Rusa în
functie de prevederile Organizatiei de Cooperare de la
Shanghai.
Ofensiva monetara
Având o moneda atent controlata de stat, nu lasata
libera pe piata, precum dolarul sau euro, China
dovedeste o veritabila stabilitate financiara ceea ce i-a
conferit o adevarata forta pe pietele planetei.
În prima faza, China s-a orientat catre cel mai îndatorat
stat din lume, Statele Unite, achizitionând de la acesta
obligatiuni guvernamentale, ajungând în 2010 sa detina
883,5 miliarde dolari din datoriile S.U.A.. În decembrie
2010, guvernul chinez a anuntat ca este dispus sa
cumpere o mare cantitate din obligatiunile de stat ale
tarilor din U.E. care se confrunta cu mari probleme
INTELLIGENCE
În vederea obtinerii de tehnologii necesare pentru a
compensa decalajul fata de puterile occidentale,
structurile informative ale statului chinez au lansat un
adevarat razboi cibernetic în vederea obtinerii de
informatii, în special din domeniul industrial, dar
vizând si domeniile politic, social si militar.
Desi în prima faza au fost vizate doar tarile din Asia de
Sud si de Sud-Est, ofensiva informatica a fost
îndreptata si împotriva Occidentului. În S.U.A. au fost
vizate Departamentul de Stat, Pentagonul dar cel mai
important atac a fost îndreptat împotriva companiei
Google în 2010. De asemenea, oameni de afaceri
britanici aflati în delegatii în R.P. China au primit
“cadou” stick-uri USB infectate cu un virus Troian care
în momentul în care se instala în calculator permitea ca
acesta sa fie controlat de la distanta. Guvernul german
s-a plâns ca pierde anual 5 miliarde euro si 30 000 locuri
de munca de pe urma atacurilor cibernetice.
Spionajul electronic a afectat 103 tari si 1295 de
computere, iar specialistii au detectat ca atacurile au
provenit de la servere aflate în provinciile chineze
Hainan, Guangdong si Sichuan. Cum era de asteptat,
Guvernul chinez neaga ca ar fi initiatorul acestor
actiuni.
Puterea militara
Armata Populara de Eliberare a Chinei este în prezent
cea mai mare armata din lume, având încadrati 2185,
000 de ofiteri, subofiteri, soldati si angajati civili.
Aceasta masiva forta este sustinuta de un buget estimat
la 150 miliarde dolari anual. Pe lânga armata regulata,
China mai detine si o puternica forta de securitate
interna, Militia Înarmata a Poporului, care ar fi
încadrata cu 600.000 de oameni.
Totodata, Uniunea Europeana si Statele Unite ale
Americii vor fi dependente financiar de puterea
asiatica, care va face presiuni asupra acestora pentru a-si
acoperi creditele cu tehnologii.
Pe plan militar nu este exclusa o prezenta militara în
Africa si una în America de Sud (cel mai probabil în
Venezuela), precum si o extindere a proiectiei puterii
navale în Oceanul Pacific.
Desi S.U.A. si U.E. par a nu avea un plan concret de
contracarare a expansiunii chineze, aceasta se va lovi cel
mai probabil de extinderea celorlalte puteri emergente India, Rusia si Brazilia, în felul acesta dupa 2020 este
posibil ca guvernul chinez sa adopte o politica de
echilibru, sau va avea loc o noua reîmpartire a sferelor
de influenta în lume, între S.U.A., U.E. si puterile
emergente. I
Desi fortele terestre si navale ale statului chinez nu au
parasit niciodata teritoriul national, puterea asiatica
dezvolta tehnologii avansate în special în aviatie si
rachete. În prezent, este în curs de derulare proiectul
unei rachete de croaziera care va avea capacitatea sa
distruga un portavion, aceasta arma urmând sa
conteste prezenta americana în jumatatea asiatica a
Oceanului Pacific.
Prognoze
Având în vedere trendul cresterii economice din ultimii
ani, este de asteptat ca, în 2020, R.P. China sa ajunga
prima putere economica a lumii si sa fie principalul
investitor si partener comercial în Africa, America
Latina si Asia si printre cei mai importanti în Europa.
Bibliografie
? www.trenduri.blogspot.com
? www.hotnews.ro
? www.stratfor.com
martie-mai 2011 43
Ilie Tudor Ciuflea
Politica de securitate adoptată la nivelul Uniunii
Europene izvorăşte din profunda conştientizare a
actorilor statali componenţi că, în absenţa unui sistem
multilateral eficient de cooperare inter, intrastatală,
instituţională, nu se poate asigura climatul necesar
progresului global. Ea urmează două linii directoare,
trasate, pe de o parte, de conceptul de “responsabilitate
de a proteja”, adoptat de O.N.U. şi, pe de o alta, de cel de
“securitate a persoanei” care acordă prioritate
individului şi nu statului.
În acest context, în Strategia Europeană de Securitate,
adoptată la data de 12 decembrie 2003, sub titlul “O
Europă mai sigură într-o lume mai bună”, sunt definite
“ameninţările cheie”, a căror prevenire, susţinută prin
aportul consecvent al serviciilor specializate, reprezintă
raţiunea de a exista a întregii arhitecturi europene de
securitate.
Pentru a elimina forţele care promovează principii şi
atitudini dăunătoare mediului de securitate regional şi
transatlantic - perpetuând terorismul, proliferarea
armelor de distrugere în masă, conflictele regionale,
imposibilitatea recuperării în urma eşecului statal,
criminalitatea organizată - experţii europeni în materie
de securitate propun o abordare complexă a
problemelor generate de neglijarea unor semnale
minimale anticipative. Întrucât niciuna dintre noile
INTELLIGENCE
ameninţări, în raport cu cele manifestate în timpul
Războiului Rece, nu este pur militară, contracararea
acestora necesită “o combinaţie/un mix de
instrumente”.
Proliferarea
Poate fi urmărită prin controlul exporturilor şi eliminată
prin exercitarea unor presiuni la nivel politic, economic
şi de altă natură, în paralel cu abordarea cauzelor politice
determinante.
Terorismul
Considerat o ameninţare strategică cu grad exponenţial
de extindere favorizată de operaţiuni complexe
specifice criminalităţii organizate, poate fi eradicat prin
implementarea unor strategii acţionale conjugate care să
implice simultan serviciile de informaţii, organele
poliţieneşti, judiciare, militare.
Eşecul statal
Cu efecte semnificative de subminare a guvernanţei
globale şi de creare a unui context de instabilitate
regională, eliminarea sa poate solicita instrumente
militare pentru restabilirea ordinii - perturbate prin
declanşarea conflictului civil - şi mijloace de asistenţă
umanitară, pentru a gestiona crizele inerente imediate.
Conflictele regionale
Daca în conflictele regionale se impun solutii politice,
interventiile militare si o politie eficienta pot fi necesare
în faza post-conflict. Instrumentele economice servesc
pentru reconstructie, iar gestionarea civila a crizelor
contribuie la restaurarea guvernarii.
În esenta, întreg angrenajul de securitate pus în miscare
la nivelul Uniunii Europene vizeaza sa asigure
materializarea a trei obiective strategice: “contributia la
stabilitatea si la buna guvernare în vecinatatea imediata”
a granitelor europene; instituirea “unei ordini
internationale bazate pe multilateralism eficace”;
“consolidarea capacitatii de a raspunde adecvat noilor
amenintari”.
Stabilitatea si buna guvernare
Obiectivul implica extinderea zonei de securitate din
proximitatea Europei si adoptarea tuturor masurilor
necesare pentru acordarea acelui grad de expertiza care
sa asigure ca statele din Europa de Est, Balcanii de Vest
si din zona Mediteranei sunt bine guvernate.
Concomitent, este necesara continuarea si dezvoltarea
implicarii organismelor europene de securitate în
solutionarea conflictului arabo-israelian.
Ordinea internationala bazata pe un
multilateralism eficace
Conexat primului obiectiv, aduce un element de noutate
întrucât pune în discutie eforturile conjugate pe care
institutiile internationale abilitate trebuie sa le depuna
cu scopul raspândirii bunei guvernari, al combaterii
coruptiei si abuzului de putere, astfel încât sa se mentina
permanent un climat de legalitate si respectare a
drepturilor omului.
Capacitatea de raspuns la amenintarile de tip nou
Tipologia acestui raspuns a inclus setul de masuri
antiteroriste adoptat dupa 11 septembrie 2001,
consolidarea masurilor de neproliferare a armelor de
distrugere în masa si furnizarea de asistenta statelor cu
structuri instabile din Balcani, Afganistan, Timorul de
Est si Africa. Strategia de reactie prompta si eficienta la
noile amenintari este fundamentata si orientata în
acceptia în care acestea se produc la mari distante (fiind
necesara amplasarea dispozitivelor informativ-militare
în strainatate), în ritm mult mai dinamic (ceea ce
necesita relocarea accentului pe componenta
preventiva a crizelor) si în conditii complexe,
globalizante (aspect care incumba adoptarea unor
solutii complementare din sfera controlului
exporturilor si chiar a exercitarii unor presiuni de natura
economica, politica, militara).
Orientarile de securitate statuate în Strategia din 2003
au fost mai consistent atinse în Rezolutia Parlamentului
European din 19 februarie 2009 privind strategia
europeana de securitate si PESA. Documentul în cauza
confirma disponibilitatea unanima a statelor
componente ale Uniunii de a constitui unul dintre cele
mai complexe sisteme de securitate din lume, prin
întarirea parteneriatelor cu mari actori ai scenei relatiilor
internationale. Este, totodata, o dovada irefutabila a
consecventei cu care se abordeaza actualele probleme
ale omenirii din perspectiva solutionarii acestora pentru
a nu se dezvolta în amenintari, factori de risc, care, odata
potentati, sa devina iminente reale si sa produca
destabilizari, conflicte armate sau sa permita
manifestarea unor interese adverse unei ordini bazate
pe normele si principiile dreptului international.
Concluzii
Esenta politicilor, strategiilor, doctrinelor europene de
securitate centreaza în prim-plan omul, ceea ce le
confera rezonante diacronice umanist-renascentiste. În
plan sincronic, cetateanul modern beneficiaza de un
cadru în care institutiile statului cauta permanent sa
implice proactiv membrii comunitatii în procesul de
sustinere a apararii europene, abordând problematica
deosebit de complexa a relatiilor internationale pe un
fundal de transparenta, rentabilitate, responsabilitate
parlamentara si respectare a legislatiei internationale în
domeniul drepturilor omului si dreptului international
umanitar.
Aspectele respective sunt întarite în Strategia de
Securitate Interna a UE, adoptata în februarie 2010 în
cadrul careia sunt redefinite/reconceptualizate
principalele obiective de securitate: destructurarea
retelelor infractionale, prevenirea terorismului si
combaterea radicalizarii si a recrutarii de militanti
islamisti, cresterea nivelului de securitate pentru
cetateni si întreprinderi în spatiul cibernetic,
consolidarea securitatii frontierelor, ce se va concretiza
prin înfiintarea Sistemului European de Supraveghere a
Frontierelor (EUROSUR - 2011), cresterea capacitatii
Europei de gestionare a situatiilor de crize si dezastre. I
Bibliografie
?Strategia europeana de securitate - www.consilium.europa.eu
?Rezolutia Parlamentului European din 19 februarie 2009
privind strategia europeana de securitate
www.europarl.europa.eu
?Cioculescu, Filip Serban - Bruxelles 2003 - Strategia de
securitate a Uniunii Europene www.ceeol.com
martie-mai 2011 45
Capabilitatea
CERT
vs.
agresiunea cibernetica în spatiul euro-atlantic
Gabriel Curculescu, Mircea Ştefan
Asistam la o extindere fara precedent a retelelor de
comunicatii, determinata în principal de multitudinea
serviciilor atractive de retea puse la dispozitia
utilizatorilor, miniaturizarea ţi pretul accesibil al
resurselor de stocare-procesare-informare, simplitatea
folosirii echipamentelor ţi a programelor informatice
performante. Proportional cu aceste oferte comerciale,
numarul de utilizatori este în continua creţtere.
În prezent, multe vulnerabilitati ale retelelor de
comunicatii sunt uţor de exploatat, iar oamenii ţi
organizatiile de pretutindeni se pot conecta la aceste
retele, dincolo de granitele nationale. De asemenea,
tehnologia informatiei permite cu uşurinta ascunderea
locului şi identitatii persoanelor ţi organizatiilor care
profita de aceste vulnerabilitati.
Instrumente ţi resurse de atac pot fi gasite cu uţurinta
chiar şi pe INTERNET. Totodata, sunt descoperite ţi
exploatate permanent noi vulnerabilitati ale retelelor.
Mai mult decât atât, interconectarea retelelor ţi
dependenta tot mai crescuta de aceste infrastructuri fac
din activitatea în retea o perspectiva atractiva pentru
hackeri, crackeri, pentru cei care se ocupa cu culegerea
de informatii, etc...
Atacul cibernetic se consuma în liniţte ţi, cu cât reteaua
este mai extinsa, cu atât este mai dificil de identificat
ulterior, locul, dar mai ales autorul atacului. Este o
provocare asimetrica, imorala şi revoltatoare.
Utilizarea cu rea-vointa a tehnologiei informatiei, în
cazul în care este afectata economia sau starea de
siguranta a populatiei, face ca profilul atacului
cibernetic sa aiba uneori trasaturi de actiune terorista
(terorism cibernetic).
Terorismul cibernetic consta în atacuri cibernetice care
folosesc computerul şi reteaua de comunicatii pentru a
cauza prejudicii de proportii, pentru a genera teama sau
pentru a intimida societatea pentru un tel ideologic.
Conform FBI, terorismul cibernetic este definit ca fiind
INTELLIGENCE
utilizarea de resurse din domeniul comunicatiilor ţi
informaticii în scopul intimidarii sau constrângerii
semenilor. Incidentele de securitate din IT&C se înscriu
în domeniul INFOSEC sau mai nou, conform
conceptelor moderne de securitate, şi de
INFORMATION ASSURANCE, respectiv sunt
incidente legate de compromiterea informatiei
vehiculate în format electronic, dar ţi a resurselor ţi a
serviciilor de sistem, resurse ţi servicii care participa la
vehicularea informatiilor.
Aceste incidente vizeaza atacuri la adresa obiectivelor
securitatii informatiilor: confidentialitatea, integritatea,
disponibilitatea, autenticitatea ţi ne-repudierea care
constituie elemente de baza ale conceptului
INFORMATION ASSURANCE.
Incidentele IT de securitate au loc în egala masura atât
în retele clasificate ţi sensibile cât ţi în cele publice. Din
prima categorie fac parte unele retele guvernamentale
sau apartinând unor organizatii de stat sau private,
precum ţi retele cu întindere internationala ale NATO,
UE sau ale altor organizatii.
La categoria retelelor publice, INTERNETUL este cea
mai reprezentativa ţi cea mai mare retea (este cazul sa
mentionam aici ca aceasta retea tranziteaza şi informatii
clasificate, dar în stare criptata), devenita structura
globala (cyberspace) care conecteaza milioane de retele,
sute de milioane de calculatoare personale, precum ţi o
multime de alte dispozitive cum ar fi telefoane mobile,
PDA-uri, ţ.a. Aceasta retea globala, pe lânga faptul ca
ofera un tezaur informational, are un rol determinant în
functionarea eficienta a diverselor domenii: afaceri,
banci, comert, administratie publica, chiar ţi în aparare
ţi siguranta nationala.
Toate aceste retele, publice ţi clasificate, la care şi
România este parte, sunt în definitiv structuri deschise
la care se adauga noi ţi noi subretele ţi echipamente.
Astfel, noile performante ale tehnologiei informatiei
din care amintim retelele virtuale, arhitectura orientata
pe servicii, cloud computing, grid computing,
federation of networks, etc... ofera o larga deschidere,
punând la dispozitie tot mai multe servicii, care atrag
noi ţi noi utilizatori. Dar avantajele acestei arhitecturi în
continua extindere în folosul utilizatorilor, al circulatiei
fluente a informatiei, se izbesc de cealalta fateta, aceea a
slabirii controlului asupra sistemelor în general, asupra
resurselor ţi serviciilor oferite prin intermediul
retelelor.
Emergency Response Team), deşi în prezent se
folosesc mai multe abrevieri pentru aceasta
capabilitate, mult mai adecvate şi care corespund
abilitatilor pe care le au aceste sisteme moderne.
Pornind de la depistarea ţi procesarea incidentelor de
securitate IT, principalele obiective CERT sunt:
?analiza amenintarilor ţi vulnerabilitatilor cibernetice ţi
contracararea sau reducerea acestora;
?diseminarea informatiilor de avertizare precum ţi
recomandari despre amenintari cibernetice depistate.
În functie de valoarea tintei catre care se îndreapta
atacul ţi de severitatea acestuia, reactia se poate limita
doar la unele remedieri tehnice sau procedurale
efectuate de structura IT dintr-o organizatie sau la
remedieri aplicate în infrastructurile care furnizeaza
servicii critice pentru bunastarea cetatenilor (cyber
defence), uneori putând fi necesara chiar luarea unor
decizii de autoritatile guvernamentale.
Astfel, capabilitatea de raspuns la incidente de
securitate IT se înscrie printre altele ţi în domeniul mult
mai larg al apararii infrastructurilor critice, ţi al
combaterii terorismului (de tip cibernetic).
În planul reactiei, initiativa CERT, ca întreprindere de
mare anvergura, penetreaza sferele de agresiune
prezentate anterior.
Asupra acestor infrastructuri, are loc un numar
impresionant de tentative de agresiune, venite din
interiorul organizatiilor sau din afara. Multe dintre
acestea se finalizeaza în atacuri care se pot situa pe o
paleta larga, începând cu ţicanari marunte, pâna la fapte
penale, unele ajungând sa fie de foarte mare gravitate.
Atacul cibernetic este fara frontiere, iar asigurarea
securitatii retelelor şi a tranzactiilor prin astfel de
megaretele reprezinta cea mai mare provocare în acest
domeniu.
Apararea cibernetica implica protectia retelelor
împotriva unui spectru larg de atacuri, de la atacuri
minore de tip „spam” pâna la cele majore cum ar fi
atacul cu coduri malitioase (viruţi, viermi,...), accesul
neautorizat în sistem (intruziunea), blocarea sau
distrugerea unui serviciu al sistemului, spionajul,
falsificarea autenticitatii ţ.a.
În actualul context international, în care aproape toate
statele lumii au implementat sisteme CERT mai mici
sau mai mari, ba chiar crearea acestor sisteme a început
sa devina o cerinta la nivel de aliante şi organizatii
interstatale, o prima necesitate pentru un stat membru
în astfel de aliante este crearea unei initiative CERT de
anvergura nationala.
În al doilea rînd, aceasta capabilitate CERT, ar trebui sa
acopere cât mai mult (preferabil tot) din spatiul
cibernetic national. În functie de marimea tarii, dar mai
ales de multi alti factori, aceasta acoperire ar putea fi
realizata de un singur sistem CERT unitar national, sau
de mai multe sisteme CERT mari.
Aceste atacuri pot fi prevenite sau minimizate în efect
dar sunt ţi cazuri când, în prima faza, nu pot fi stavilite.
În consecinta, crearea capabilitatii de raspuns la
incidente de securitate din retelele de comunicatii, adica
implementarea unei capabilitati CERT, devine un scop
indispensabil în societatea actuala.
Pe parcursul acestui articol vom folosi numai
denumirea traditionala de CERT (Computer
martie-mai 2011 47
reprezinta totalitatea utilizatorilor (entitati sau
persoane) arondati la serviciile CERT furnizate de
Unitatea respectiva. Deci o Unitate CERT bine
închegata, care desfaşoara servicii CERT pentru
organizatia care a creat-o, poate sa presteze astfel de
servicii şi pentru alte organizatii (pe baza de
abonament), care detin un minim subsistem CERT, dar
nu au personal calificat. De asemenea, pot exista Unitati
CERT independente (nu neaparat create într-o
organizatie gazda), care presteaza sevicii CERT pentru
un oarecare numar de abonati.
Fig.3 Structură CERT zonală
Prin spatiul cibernetic national întelegem totalitatea
retelelor (de fapt a Sistemelor Informatice şi de
Comunicatii SIC cu utilizatori ficşi şi mobili) care
apartin diferitelor organizatii, retele care sunt conectate
la infrastructuri nationale sau internationale de
comunicatii. (Desigur ca nu excludem definitiv retelele
izolate, neconectate în niciun fel dar, nu acestea sunt de
prim interes pentru sistemele CERT).
O structura CERT este alcatuita din mai multe Unitati
şi CERT şi din Centre de Management CERT. În cele
mai multe cazuri functioneaza mai multe Centre de
M a n a g e m e n t ( c i v i l , m i l i t a r, e d u c a t i o n a l ,
guvernamental, sanatate, ...) unele având acelaşi rang,
iar altele fiind situate ierarhic.
Serviciile CERT pe care le poate furniza o Unitate
CERT sunt:
?Servicii reactive
?Servicii proactive (de prevenire)
?Servicii privind managementul calitatii securitatii
Diferenta dintre serviciile reactive ţi cele proactive
consta în faptul ca serviciile proactive au ca obiectiv
prevenirea incidentelor, în timp ce serviciile reactive au
ca obiectiv tratarea incidentelor ţi micţorarea daunelor
produse de acestea.
Unitatea CERT sta la baza structurii şi este o entitate
care se înfiinteaza de regula în acele organizatii care
detin retele (Sisteme Informatice şi de Comunicatii SIC
cu utilizatori ficşi şi/sau mobili) care sunt conectate la o
infrastructura nationala sau internationala de
comunicatii.
Unitatile CERT constau într-o dotare tehnica specifica
CERT, plus o stuctura organizationala. Dotarea
tehnica (subsistemul CERT) înseamna echipamente
hardware şi programe software care se instaleaza în
reteaua operationala pe care o exploateaza organizatia
respectiva, fara a-i fi afectata functionarea. Dintre
acestea, mentionam: firewall, IDS/IPS, sistem
antivirus, server de baza de date de securitate, agenti
software instalati pe router, pe firewall, pe serverele
DNS, WEB, E-Mail şi de aplicatii, etc... , un server cu
rol de Net Security Manager, etc... (Tot la capitolul
securitate amintim ca se mai pot adauga semnatura
electronica, certificarea semnaturii, sistem criptografic,
protectie TEMPEST daca este cazul, etc ...).
Fig.4. Două organizaţii care dispun de Unităţi CERT,
conectate la un Centru de Management
Serviciile reactive sunt din categoria raspunsurilor la
solicitarile de asistenta, sunt reactii fata de incidentele
reclamate de la clientela CERT ţi în general reactii fata
de orice alte amenintari ţi atacuri împotriva SIC-urilor.
Anumite servicii de reactie pot fi initiate prin
notificarea venita de la un tert sau prin vizualizarea logurilor, a alertelor de monitorizare sau prin semnalari de
la IDS-uri şi de la agentii software instalati.
În principal, aceste servicii sunt:
Din punct de vedere organizational, Unitatea CERT
trebuie sa aiba un responsabil, sa existe expertiza în IT
şi comunicatii, expertiza juridica, operator pe
subsistemul CERT, tehnician CERT. Aceste functii
chiar şi cumulate, pot fi asigurate de personal angajat
sau pe baza de contract cu consultanti externi de la
institute de cercetare, prestatori de servicii, etc...
Clientela Unitatii CERT (CERT Constituency)
INTELLIGENCE
?Alerte ţi avertizari
?Tratarea incidentelor
?Tratarea vulnerabilitatilor
?Tratarea artifactelor
Serviciile reactive adresate artifactelor
se refera la tratarea acelor obiecte
informatice pe care sistemul de
securitate nu le recunoaţte ţi pe care le
declara elemente straine, nefiind
produse de vreuna dintre
componentele hard sau soft
recunoscute ca a fi autorizate ale
sistemului infor matic ţ i de
comunicatii.
Serviciile proactive sunt proiectate
pentru a îmbunatati infrastructura ţi
procesele de tratare a securitatii
clientelei, înainte de detectarea sau
consumarea vreunui incident.
Principalul scop este de a evita
incidentele ţi de a le reduce impactul ţi
anvergura în cazul în care apar. În
principal, aceste servicii sunt:
?Informari, avertizari
?Cunoaţ terea noutatilor tehnice
aplicate în produsele IT
?Audit ţi evaluari de securitate
?Configurarea ţi întretinerea instrumentelor, aplicatiilor
ţi infrastructurilor de securitate.
?Dezvoltarea de instrumente de securitate
?Servicii de detectare a intruziunilor
?Difuzarea de informatii privind securitatea
incidentele sau sa recupereze / reduca daunele produse
de acestea. Precizam faptul ca incidentele depistate de o
Unitate CERT (şi recomandarile care decurg) ajung sa
fie cunoscute de clientela tuturor celorlalte Unitati
CERT, arondate la Centrul de Management (sau la
structura de Centre)
?Capacitatea de a face fata cerintelor cercetarii legale ţi
ale obtinerii probelor în cazul actiunilor în instanta
DIGITAL FORENSICS
?Posibilitatea de a fi la curent cu noile dezvoltari în
domeniul securitatii IT
?Stimularea cooperarii în cadr ul clientelei
(beneficiarilor) în domeniul securitatii IT
(conţtientizarea acestora).
Serviciile de management al calitatii securitatii sunt
servicii cu obiective pe termen mai lung. Principalul
serviciu este cel de analiza a riscurilor dar contine ţi
masuri consultative ţi educative. Aceste servicii sunt
gândite sa încorporeze feedback precum ţi acumulare
de „lectii învatate” din experienta câţtigata prin raspuns
la incidente, vulnerabilitati ţi atacuri. În principal, aceste
Unitatea CERT raporteaza incidentele de securitate la
servicii sunt:
Centrul de Management la care este arondata.
Centrul de management interpreteaza incidentele şi
?Analiza de risc
?Planul privind continuitatea activitatii ţi refacerea dupa detine baza de date cu toate incidentele primite de la
Unitatile CERT.
dezastre
?Evaluarea ţi certificarea produselor IT în legatura cu
La nivelul Centrului se creaza imaginea privind starea de
performantele lor de securitate.
securitate
zonala. Specialiştii Centrului dau
?Consultanta în domeniul securitatii
recomandari catre Unitatile CERT în legatura cu
?Conţtientizare
configurarile din subsistemele CERT, pentru plasarea
?Educatie / Training
optima în jocul fals_negativ / fals_pozitiv.
Profunzimea capabilitatii CERT este data de strânsa
colaborare dintre Unitatile CERT şi Centrul de De asemenea, transmit recomandari privind aplicarea
unor masuri urgente de securitate, adresate clientelei
Management.
Unitatilor CERT.
Astfel, se realizeaza:
?Coordonarea centralizata a problemelor de securitate Aspectele de tip DIGITAL FORENSICS sunt tratate la
IT din zona pe care o acopera Centrul de Management nivelul Centrului. În cazul în care exista nivele ierarhice,
?Gestionarea centralizata ţi specializata a incidentelor Centrul de Management va raporta nivelului superior
problemele nerezolvate precum şi statistici amanuntite
IT din zona ţi a raspunsurilor la acestea
privind
starea de securitate zonala.
?Posibilitatea de a sprijini utilizatorii sa previna
martie-mai 2011 49
Prin urmare, pentru definitivarea unei imagini globale
în domeniul securitatii IT la nivelul Aliantei NATO si al
Uniunii Europene, trebuie ca CERT-urile zonale
(putem sa le numim nationale) sa aiba acoperire cât mai
mare pentru ca în afilierea lor la organizatiile CERT
internationale (ale UE si NATO) sa poata aduce un
aport substantial.
Astfel, o capabilitate CERT de nivel national ar trebui
sa aiba la baza Unitati CERT care sa acopere un numar
cât mai mare de organizatii. Precizam faptul ca un
CERT national are de gestionat incidente de securitate
atât din retelele publice cât si din cele clasificate, dar sunt
activitati CERT si fluxuri CERT complet separate, asa
cum respectivele retele sunt de fapt, separate.
Implementarea capabilitatii CERT duce la depistarea
incidentelor, a înregistrarii, interpretarii, prevenirii
acestora, a descurajarii atacatorilor, a alarmarii pe de o
parte si a îndrumarii pe de alta parte a utilizatorilor.
Tinta generala a unei capabilitati CERT la nivel national
este protectia infrastructurilor de comunicatii nationale,
ca element component al infrastructurilor critice.
În consecinta, unei capabilitati CERT nationale, îi
revine o responsabilitate deosebit de mare, ca parte
integranta dintr-un sistem international, în cadrul caruia
participa la investigarea unor atacuri transfrontaliere,
furnizeaza date despre incidentele de securitate IT
interne si beneficiaza de consultanta si avertizari,
sintetizate la nivel ierarhic superior. I
Mediul CERT joaca un rol fundamental în domeniul
securitatii informatiei si a retelelor. Munca acestor
echipe este importanta în prevenirea breselor de
securitate, limitarea distrugerilor rezultate din
amenintari precum si pentru recuperarea dupa un atac,
cât mai repede posibil.
Bibliografie
În plus, CERT furnizeaza asistenta victimelor atacurilor
si se alatura eforturilor globale de identificare a
vulnerabilitatilor, a atacatorilor, a ridicarii nivelului de
constientizare si pentru promovarea celor mai bune
practici.
Deoarece frontierele nu reprezinta nici o bariera în fata
a t a c u r i l o r c i b e r n e t i c e, c o n c l u z i a e s t e c a
operationalizarea unei capabilitati internationale
CERT, ca reactie fata de aceste agresiuni, trebuie sa fie
agregata într-un sistem global, adica sa acopere toate
zonele în care se afla utilizatori ficsi sau prin care circula
utilizatori mobili, utilizatori ai acestor megaretele.
Oricare zona din spatiul cibernetic ramasa fara
acoperire CERT (figura 4), face ca nivelul de securitate
al retelei globale sa scada dramatic, conform
principiului ca „rezistenta unui lant este data de veriga
cea mai slaba”.
?ENISA Team, Inventory of CERT activities in Europe,
ENISA Agency, Version 2.3, 2/2011
?Juniper Networks, TRANSFORMING DEFENSE
NETWORKS, Juniper HQ, October 2005
?ENISA Team, A STEP BY STEP APPROACH ON HOW TO
SET UP A CSIRT, ENISA Agency, CERT-D1/D2, WP
2006/5.1
?NCIRC Co-ordination Centre, HANDBOOK OF NATO
CIRC, Ver1.1, NATO HQ, March 2006
?NCIRC Co-ordination Centre, NATO CIRC CONCEPT OF
OPERATIONS, AC/322-N/0797, NATO HQ, 8 Jan 2002
?NCIRC Co-ordination Centre, NATO CIRC GUIDE TO
DIGITAL FORENSICS, Ver 0.92, NATO HQ, April 2006
?Presedintia României, STRATEGIA DE SECURITATE
NATIONALA A ROMÂNIEI,C.S.A.T, 2007
Crearea unei infrastructuri europene de comunicatii ?http://www.cert.org/archive/pdf/04tr015.pdf
securizate este un obiectiv mentionat în documentele
?http://www.cert.org/archive/pdf/03tr001.pdf
Parlamentului, Consiliului si Comisiei UE.
?http://www.ietf.org/rfc/rfc2350.txt
De asemenea, NATO are acest obiectiv pentru spatiul
Aliantei. O asemenea infrastructura securizata nu poate ?http://www.securityunit.com/publications/sp800-61.pdf
fi conceputa fara a fi asociata cu o capabilitate CERT
coerenta.
INTELLIGENCE
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro
PUBLICAŢIE
EDITATĂ DE
ROMÂN
DE INFORMAŢII
PUBLICAŢIE
EDITATĂ
DESERVICIUL
SERVICIUL
ROMÂN
DE INFORMAŢII
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
www.sri.ro
INTELLIGENCE
Volum coordonat de
GEORGE CRISTIAN MAIOR
Un Rãzboi al Minţii
Intelligence, servicii de informa?ii?i
cunoa?tere strategicã în secolul XXI
prof. dr. Dorin N. Uritescu
internationale a erei globalizarii, pentru ridicarea
nivelului culturii de securitate a cetatenilor, iar în al doilea
rând, o creatie stiintifica riguroasa în domeniul, atât de
mistificat de opinia publica româneasca, cel al
aspectelor complexe, multiple si diverse, ale
informatiei fie mediate, fie secrete la începutul
secolului al XXI-lea si în perspectiva.
Aceasta „carte de învatatura”, atât pentru specialisti, prin
cuprinderea sistematica de profunda structura, cât si
pentru publicul larg, în scopul familiarizarii cu modul
de functionare a serviciului de informatii, cu rolul sau în
ansamblul statal si cu provocarile prezente la care trebuie sa
faca fata, lamurind bazele obtinerii securitatii nationale,
stapânind dialectica relationala a cunoasterii strategice,
informatiei si luarii deciziilor – dupa semnalele pe care le
avem din mediile universitare, sociologice si culturale
etc. este foarte bine primita.
Volumul Un Razboi al Mintii, Intelligence, servicii de
informatii si cunoastere strategica în secolul XXI,
coordonator George Cristian Maior, aparut la Editura
Rao, 2010, 480 p., în primul rând, este o opera de curaj,
fiind unica în bibliografia studiilor care ofera public o
imagine a transformarii serviciilor de informatii
determinata de situatia actuala în dinamica relatiilor
Serviciile secrete de informatii, dupa îndelungatul
despotism comunist, care a creat o deformata
considerare a rolului si functiei acestora, uneori
rezumând-o la trasatura de putere discretionara în
suprimarea indezirabililor sociali, politici etc. raportati
la functionarea dictaturii proletariatului sau perceputa
numai sub aspectul indiscretiei exagerate asupra vietii
intime/domestice si sociale ale cetatenilor, exercita si
astazi asupra psihismului colectiv fascinatia unei
realitati substituite de produsul imaginativ al lipsei
educatiei de securitate la nivelul colaborarii factorilor
publici cu cei privati, a celor detinatori de informatie, în
buna parte secreta cu cei care sunt consumatorii
acesteia, si corelarea optima a informatiilor din surse
secrete cu cele din surse deschise (mass-media, literatura
academica, de afaceri, destinate unui cerc profesional
restrâns, dar nu sunt nici secrete).
martie-mai 2011 51
Astfel stând lucrurile, este firesc sa aplaudam aparitia
culegerii de studii semnate de autori de exceptie sub
coordonarea unui exeget în domeniu, George Cristian
Maior, care ofera prin formatia lor nu numai stiintifica,
ci si didactica, o expunere închegata, fara digresiuni de
parada sau divagatii gratuite, reusind o redefinire
fundamentala a intelligence-ului national în
extensiunea si comprehensiunea datelor cuprinse în
lucrare.
Ceea ce apare inedit în abordarea unor probleme
considerate tabu, pâna nu demult, este etalarea cu
dezinvoltura de catre George Cristian Maior a
raspunderii fata de sarcinile proprii ale intelligence-ului,
unele expuse pentru prima oara public, dar si a asumarii
raspunderii, care trece de simpla executie a cerintelor
rolului, în general, si al functiei, în special, ceea ce se
concretizeaza într-o responsabilitate indispensabila
muncii în domeniu.
relevarea puterii unui stat în epoca actuala, numita a
mass-mediei, a internetului si multiplelor canale si
sisteme de comunicatii si difuzare.
Autorul lamureste conceptul de cunoastere strategica,
aceasta reprezentând capacitatea de a întelege realitatea
prezenta evaluând-o pe baza informatiilor, dar si pe
aceea de a sprijini actiuni pentru a putea modela
realitatea în viitor – este cunoasterea necesara pentru
exercitarea efectiva a puterii unui stat. Este sustinuta
ideea ca în asigurarea acestui obiectiv, adica al
promovarii intereselor si puterii unui stat, intelligence-ul
este cel care ofera nivelul de cunoastere necesar, acesta
gestioneaza securitatea prezenta si viitoare, fiind un factor
la dispozitia statului si societatii deopotriva, capabil sa
protejeze cele doua entitati fata de atacuri noi: teroristi,
hackeri si crackeri, organizatii mafiote si altele mai mult sau mai
putin obscure a caror amenintare trebuie stavilita. Daca
astfel de forte agresive sunt mai usor de urmarit, se
recunoaste dificultatea identificarii
în limitele interne a „cetateanuluiterorist” (concept nou, care apartine
lui George Cristian Maior,
operational în teoria si praxisul
stapânirii cunoasterii organizatiilor
teroriste – cu 72 de recurente în
contextul întregului volum) adica a
individului „care se afiliaza,
eventual prin internet, unei
organizatii teroriste”.
În aceasta privinta, studiul invita
indirect pe cetateanul onest sa
constientizeze importanta aportului sau,
într-o educatie de securitate adecvata,
la obtinerea unor informatii
obiective.
1)Cunoasterea strategica si transformarea intelligence,
2) Serviciile române de informatii în secolul XXI si 3) Serviciile
de informatii si democratia. Experienta României, fiecare
fiind însirat pe un numar apropiat de pagini (cap. I: 142
p.; cap. II: 158 p. si cap. III: 139 p.).
O problema importanta este
lamurirea rapor tului dintre
producatorul si consumatorul de
intelligence, cu permanentul control
pentr u înlaturarea politizarii
acestuia. Cititorul exigent priveste cu încredere
asigurarea autorului – Director al SRI, George
Cristian Maior – ca deciziile (date de elementele
decidente ale statului) luate în urma culegerii si analizelor
informatiilor sunt rezultatul obiectiv al unui parteneriat
care asigura victoria si elimina esecul statului în
domeniul securitatii.
Primul capitol este deschis de studiul Cunoasterea
strategica în era globalizarii de George Cristian Maior,
cunoscut ca exeget al abordarii strategice a securitatii, a
drepturilor omului, a teoriei relatiilor internationale si a
politicilor publice în domeniul apararii, cu idei originale
si abordari personale cuprinse în articole, studii si carti
devenite de referinta în domeniu, care expune
problemele fundamentale ale volumului, axate pe
Cetatenii de astazi antrenati în procesul de globalizare,
declarat de instantele statale si asigurat de cele
internationale ca solutie sigura, daca nu singura, a
supravietuirii în viitor, avizati de media cu privire la
pericolul pandemiilor, insecuritatii alimentare, al degradarii
mediului, vad în preocuparea serviciilor noastre de informatii
pentru evaluarea acestor zone de risc o garantie a
asigurarii securitatii nationale.
Cuprinsul lucrarii se structureaza pe trei capitole:
INTELLIGENCE
Este evidenta atractia studiului semnat de George
Cristian Maior pentru persoanele, care formeaza o
colectivitate tot mai larga, interesate de faptul
clarificarii a ceea ce acopera
conceptul stiintific de securitate
nationala aflând ca munca de
intelligence include în preocuparile ei
fundamentale securitatea umana,
înfruntând la nivel global conditia
umana tragica, care a presat asupra
omenirii ca filozofie de viata în
mileniile anterioare. În capitolul
analizat se coreleaza acestor notiuni
clasificatoare, cu o pronuntata nota
sociologica, si categoriile stiintifice
de solidaritate sociala, echilibru
demografic, impactul migratiilor etnice pe
de o parte, si al urbanizarii, pe de alta
parte, adunarea unor riscuri asimetrice
ca terorismul cu procese psihosociale
cu determinari multiple, a se avea în
vedere radicalizarea sau ghetoizarea
unor comunitati.
De o noutate evidenta este
orientarea actuala, moderna si
realist-obiectiva, întelegându-se
cadrul unui nou tip de razboi si a unui
nou tip de pace, în care accentul cade pe
cucerirea mintii adversarului sau inamicului, nu pe
teritoriul sau, în aceasta etapa în care se cristalizeaza
sfârsitul lumii statale si impunerea celei unionale fie mai
largi, fie mai restrânse.
Pentru a risipi orice îndoiala în legatura cu scopul
investigatiei în intelligence, considerat în cultura orala, în
folclorul politic, fie cu note tragice, fie cu note
umoristice (anecdotice) în timpul socialismului si
continuat obsesiv în scurta etapa postrevolutionara,
George Cristian Maior, cunoscator al aspectelor
constiintei nationale, în aceasta privinta, afirma cu
fermitate ca acesta este astazi destinat colectarii de
informatii folosite la pregatirea unei situatii militare bine
conturate (daca este cazul), la impunerea unor masuri de
retorsiune (acte inamicale la care recurge statul spre a
determina un alt stat sa înceteze anumite acte inamicale
pe care le savârseste împotriva sa) politica sau economica
ori la disruperea (termenul este folosit cu sensul figurat
din engleza distrugerea, subminarea) unor actiuni adverse.
Binevenita este si distinctia prezentata explicativ:
abordare ontologica a intelligence-lui – abordare epistemologica a
intelligence-lui, prima incluzând cunoasterea existentiala,
cea de a doua fiind o cunoastere activa, cu întelegerea
realitatii în dinamica evolutiei sale.
George Cristian Maior revine asupra problemei
sensibile pentru publicul larg a „politizarii” intelligenceului de câte ori teoria acestei institutii (domeniu) o
impune, acordându-i chiar spatiul unui întreg
subcapitol, Cunoastere si decizie: consumatorii si paradoxurile
„politizarii” intelligence în secolul XXI, în care avem a face
cu convingerea autorului, concretizata în munca sa de
coordonare si control a intelligence-ului national, dupa
parcurgerea unei exhaustive bibliografii a temei si a unei
tensionate practici în domeniu: „«Politizarea» are o
conotatie negativa în intelligence-ul tactic si operational fara
niciun dubiu. A ascunde informatii, a le cosmetiza, a trage
concluzii care servesc unei anumite politici fara o baza
informativa reala sunt în mod evident erori si esecuri ale
serviciilor de informatii”. Contextul ofera în continuare
extragerea unei concluzii: intelligence se anuleaza prin
politizare, iar politicile esueaza nebazându-se pe acesta.
De aplaudat este si observatia facuta cu privire la
concurenta nociva uneori a mass-mediei.
Seriozitatea studiului semnat de George Cristian Maior
rezulta si din critica fara menajamente a esecurilor sau
erorilor intelligence când se lasa în voia simpatiilor politice,
daca putem spune asa (de la scandalul Iran-Contras la
implicatii în diferite campanii politice – pentru
serviciile de informatii occidentale, dar, implicit, se
întelege valabilitatea ideii si pentru situatia interna a
României).
În concluzie, se atrage atenţia asupra importanţei
cunoaşterii strategice şi a faptului că naţiunile care nu
investesc în această cunoaştere sunt naţiuni care vor
pierde războaiele secolului XXI, indiferent care vor fi
acestea. Noile războaie, fiind prioritar ale minţii, statele
care le vor pierde nu vor fi capabile să determine
promovarea propriilor interese.
martie-mai 2011 53
Subcapitolul Ameninţări, percepţii şi vulnerabilităţi semnat
de Ioan Mircea Paşcu analizează statutul României
după aderarea la NATO şi UE şi sfârşitul Războiului
Rece. Aceste trei aspecte de natură externă şi vizibile,
preponderent militare, devin preponderent interne. Exministrul Apărării, membru al mai multor instituţii
europene moderne, cu reuşite cunoscute în cercetarea
ştiinţifică a securităţii şi apărării, universitar la catedra de
relaţii internaţionale a Şcolii Naţionale de Studii Politice
şi Administrative, abordează ceea ce exprimă în relaţiile
de putere internaţionale conceptele: unipolarism (de pildă,
decizia SUA de a acţiona unilateral, ca unică putere
mondială, în urma atacurilor de la 11 septembrie
2001 şi încercarea schimbării situaţiei din Orientul
Mijlociu, prin intervenţia în Irak), bipolarism
(deţinerea puterii mondiale de către două state cu
sistemul social - politic-economic diferit (SUAURSS în timpul Războiului Rece), şi multipolarism
(vechile echilibre locale controlate strict de cele două
supraputeri, SUA şi URSS, în epoca bipolarismului şiau căpătat libertatea de mişcare, ca afirmarea unor
puteri regionale, de pildă: Iranul).
şi ameninţărilor care relevă aspecte necunoscute până în
prezent şi, totodată, referitoare la „politizarea” atât de
nocivă în mecanismul statal. În „Cuvânt înainte”
spiritul universitar al coordonatorului apreciază ca fiind
corectă opinia autorului subcapitolului Ameninţări,
percepţii şi vulnerabilităţi, aceea că România a valorificat
incomplet calitatea de membru al NATO şi al UE,
astfel accentuându-şi vulnerabilităţile proprii
structurale în lipsa promovării elitelor veritabile.
În subcapitolul Războiul cognitiv, cultura de securitate şi
O remarcă de mare impact psiho-social la nivelul
naţional, intrată prioritar în curcubeul de interese
acute actuale, este aceea făcută de autor în privinţa
bunei sau relei guvernări. În continuare sunt expuse
explicit vulnerabilităţile structurale ale statului, care pot
să fie diminuate, uneori eliminate sau alteori, augmentate
până la eruperea cu urmări nimicitoare asupra
sistemului conductor socio-politic, funcţie de modul
de exersare a actului de guvernare, dependent, la rândul
lui, de calitatea elitelor care-l exercită.
În România aspectul conducerii statale s-a putut şi se
poate observa şi din perspectiva bunului-simţ ca
fiind inegal în perioada postrevoluţionară. Practicant
în actul de guvernare postrevoluţionar, autorul
motivează această situaţie, recunoscând că statul la
noi nu dispune de un sistem coerent de formare a
elitelor, identificarea şi selectarea celor mai buni lasă
de dorit, de aceea conceptul de „echipă de conducere”
este inoperant la noi, pentru că aceasta nu se
constituie după criteriul profesional de
performanţă, ci exclusiv pe criteriul fidelităţii faţă de
o politică anume, mai mult evocată şi invocată decât
aplicată de un anumit partid. Aflăm în finalul
expunerii şi principiile bunei guvernări susţinute de UE:
deschiderea instituţiilor pentru a oferi o mare
transparenţă actului de guvernare, participarea extinsă a
cetăţenilor alegători la opţiunea pentru decizia optimă
şi urmărirea implementării ei, asumarea răspunderii, deci a
conştientiza înaltul act al responsabilităţii (şi a o declara,
atât la nivel naţional, cât şi comunitar) eficienţa
proceselor decizionale şi de aplicare a acestora.
Studiul semnat de Ioan Mircea Pascu se racordează
perfect ideii avansate de coordonatorul lucrării,
George Cristian Maior cu privire la dinamica riscurilor
INTELLIGENCE
percepţia riscurilor. România şi ceilalţi, semnat de Vasile
Sebastian Dâncu reputat sociolog şi profesor
universitar, consacrat în domeniul sociologiei aplicate,
ex-ministru al Informaţiilor Publice, relevă noile ameninţări
de securitate din punctul de vedere al legitimităţii şi
formării percepţiilor publice, dar şi noile tipuri de
vulnerabilităţi informatice cu care se confruntă
deopotrivă toate statele Lumii. Pentru România se
recunoaşte absenţa culturii de securitate, definite în prima
parte a volumului de către îndrumătorul ştiinţific,
George Cristian Maior, atent în a pune de acord
părţile întregului volum.
Autorul revine asupra conceptului de gândire strategică
abordat de George Cristian Maior în lucrarea
Incertitudine. Gândire strategică şi relaţii internaţionale în
secolul XXI, RAO, Bucureşti, 2008, lucrare în care se
susţine necesitatea schimbării logicii pregătirii strategiei
de apărare naţională. În sprijinul acestei idei, directorul
SRI, aduce două concepte noi rezultate din cele mai noi
analize ale ştiinţelor sociale: statul-reţea şi non-statul şi este
generează o structură complexă de comunicare,
construită în jurul unui set de obiective care îi asigură
simultan unitatea de scop şi adaptabilitatea la mediul în
care operează”): ignorarea acestora şi lipsa de
deschidere faţă de acestea duce fără putinţă de eludare
la marginalizarea şi excluderea din sistem a statului
respectiv.
Aflăm din subcapitolul amintit stadiul dezinformării în
această eră numită digitală, despre războiul cibernetic,
bloguri, pirateria electronică, despre cine controlează internetul
etc.
Profesor universitar de sociologie, Vasile
Sebastian Dâncu oferă cititorilor şi o suită de
teste privind România actuală în percepţia
cetăţenilor români, cu întrebări privind încrederea
în autorităţi în relaţie cu rezolvarea riscurilor
inundaţiilor, deşeurilor chimice, poluării atmosferice etc.
apreciat în contextul studiului pentru afirmaţia
necesităţii găsirii unei forme de explicare a legăturii
dintre forma tradiţională a relaţiilor internaţionale,
bazate pe stat şi teritoriu şi noile forme ale acestor relaţii,
apărute în urma procesului de globalizare. Este foarte
bine primită pentru lămurirea cititorilor, specialişti în
alte domenii, colaterale politicii şi relaţiilor
internaţionale, atenţionarea făcută în cartea lui George
Cristian Maior şi reluată de Vasile Sebastian Dâncu
în lectură cu poziţia statelor faţă de reţele („centre care
Al treilea subcapitol, semnat de Mihaela Matei,
doctorand în relaţii internaţionale al Şcolii
Naţionale de Ştiinţe şi Administraţie, cu o
bogată experienţă în politici de securitate în
cadrul NATO şi UE, este intitulat Transformarea
serviciilor de informaţii: management şi procese pentru o
revoluţie în intelligence. Foarte binevenită este
expunerea argumentelor pentru o transformare
a inteligence de la competiţia cu mediul de afaceri şi
societatea civilă (într-o lume în care informaţia
circulă rapid, ceea ce impune prioritar analiza
informaţiilor, valoarea acesteia şi nu deţinerea ei) la
definirea inamicului devenită tot mai dificil de
fixat (au ajuns să influenţeze în mod determinat
agenda politică a statelor de la corporaţii şi
ONG-uri la grupuri teroriste care deţin propriul
aparat de informaţii, spionaj şi contraspionaj,
grupuri paramilitare etc.), de la dinamica
accelerată a fluxurilor de bunuri, persoane, la
mobilitatea reţelelor teroriste (nóta béne:
terorismul cibernetic, auto radicalizarea pe
internet, furtul de informaţii clasificate etc.) la
fenomenele mai puţin sau deloc studiate (crizele
economice sau alimentare globale, pandemiile,
exploziile demografice în Lume, schimbările
climaterice), de la informaţia secretă la aceeaşi
informaţie devenită publică în acelaşi timp.
Interesantă şi operaţională este expunerea celor
trei „crize” ale intelligence-ului actual: politic şi
politizare, birocratizare şi compartimentalizare, strategic versus
tactic într-un întreg subcapitol.
Concluzia rezultată este că eficienţa unui serviciu secret
este determinată de capacitatea acestuia de a se
schimba, de a putea influenţa mediul de securitate în
interiorul căruia acţionează. În revoluţia intelligence-lui
esenţial este în prezent să fie flexibil şi adaptabil în
actele lui de proiectare.
martie-mai 2011 55
Capitolul II, Serviciile de informaţii şi provocările
de securitate ale secolului XXI este deschis de
studiul Contraspionajul secolului XXI. Perspective şi
transformări, semnat de Florian Coldea, doctor în
domeniul ştiinţelor militare, cu funcţie didactică la
Academia Naţională de Informaţii şi prim-adjunct al
directorului SRI.
surprinzătoare pentru necunoscătorii sau neiniţiaţii în
domeniu, ca aceasta: „o sursă umană infiltrată în Al Qaeda e mai valoroasă decât un satelit de milioane de
dolari”.
Antrenantă este şi secţiunea Actori vechi şi noi în care
autorul subcapitolului expune date despre actorii noi,
non-statali: organizaţii teroriste, reţele de criminalitate
organizată şi trafic ilegal, companii private multinaţionale,
organizaţii non-guvernamentale transtatale etc.
Aflăm că un actor non-statal poate să-şi maximizeze
resursele şi puterea printr-un sistem mai flexibil de
norme sau prin ocolirea unor norme exterioare
(reţinem: grupările de mafioţi şi cele teroriste).
Subcapitolul Evitarea surprizei şi avertizarea timpurie.
Dificultăţile prognozei într-o eră a incertitudinii are ca autor pe
Ionel Niţu, expert în analiza de intelligence şi autor al
unor studii despre managementul procesului de analiză
şi prognoză de intelligence, care susţine cursuri
universitare de pregătire pentru analiştii din serviciile
de informaţii.
Cercetător de excepţie al activităţii serviciilor de
informaţii, George Cristian Maior a urmărit şi a reuşit
să coordoneze la nivelul culegerii de articole-studiu,
cuprinse în volum, unitatea şi coerenţa, cu toată
diversitatea şi originalitatea ideilor susţinute, în privinţa
asigurării unei duble abordări a problemelor expuse,
una teoretică (conceptuală) până la nivelul unei filozofii (a
ideilor de cea mai înaltă generalizare) şi alta, practică,
până la empirică din perspective multiple, în care intră şi
praxisul (experimentarea) spionajului şi contraspionajului.
În această direcţie abordează Florian Coldea esenţa
muncii contraspionajului şi evoluţia acestuia pe noi scene
de luptă, chiar dincolo de formele statale clasice, pe un
câmp de luptă în care tradiţionalele dicotomii: externintern, ofensiv-defensiv, au devenit inoperaţionale.
Cercetătorul pune accent pe sursele secrete umane în
activitatea de informaţii, expunerea câştigând în
atractivitate pentru cititori când se referă la analogii
INTELLIGENCE
În Cuvânt înainte, George Cristian Maior cu o putere
de sinteză, specifică scrierilor sale, prezintă esenţa
studiului astfel: „Pornind de la teoriile neorealiste în
relaţiile internaţionale, Ionel Niţu evaluează rolul
analizei de intelligence într-o lume a incertitudinilor, plusurile
şi minusurile metodelor analitice consacrate şi
dificultăţile de dezvoltare a prognozei strategice şi
avertizării timpurii într-un spaţiu caracterizat prin
volatilitate, discontinuitate şi imprevizibilitate”.
Desigur, multe din pasajele articolului incită la meditaţii
asupra situaţiilor naţionale prezente, ca de pildă:
„vulnerabilităţile interne, elemente de ordin contextual (de
ordin politic, social etc.) pot influenţa decizia.
Insuficienţa ori inexistenţa de capabilităţi (mecanismele
legale, autoritatea instituţiilor chemate să adopte măsuri
etc.) sunt la rândul lor, cauze ale imposibilităţii implementării
deciziei” şi „[…] ceea ce doresc serviciile de informaţii
este să elimine riscurile înainte de a fi târziu” – ceea ce
susţine speranţa cititorului–cetăţean în efortul serviciilor
de a elimina evoluţiile periculoase ori ameninţările, că
acestea sunt lucide de responsabilităţile legale care le
revin şi acţionează în virtutea rolului de a avertiza
timpuriu decidenţii la nivelul securităţii naţionale.
Urmează în economia volumului coordonat de George
Cristian Maior, studiul semnat de Nicolae Iancu,
Securitate şi putere în spaţiul cibernetic care poartă amprenta
doctorului în probleme de securitate şi de guvernare şi a
specialistului în domeniul cooperării militare
internaţionale şi al planificării securităţii şi apărării.
Studiul interesează în mare măsură pe cetăţeanul
preocupat de securitatea cibernetică în continuă
expansiune (număr de utilizatori, conţinut
informaţional,oportunităţi de comunicare şi
complexitate tehnologică): offline şi online (cu zone
extinse de recreere, forme specifice de educaţie, spaţii
de dialog pe teme politice sau culturale etc.).
În subcapitolul Mass-media, Revoluţia Surselor Deschise,
Geneza OSINT, de lect.univ.dr. Gabriel Sebe, specialist
reputat în domeniul modelării matematice în ştiinţele
sociale (acomodat cu lumea ţesăturilor şi jocului
abstracţiunilor cum reiese din studiile destinate teoriilor
politice, analizei de politici publice şi din cele în care
abordează problematica intellegence-ului competitiv şi
marketingul politic) analizează rolul surselor deschise şi cât
de complexe au devenit acestea producând o adevărată
Revoluţie a lor într-o lume în care tehnologia atinge
culmi de performanţă, cu schimbarea conceptelor
datorită acestei evoluţii, ceea ce impune noi metode de
analiză puterii la nivel internaţional şi ridică necesitatea
cercetării în detaliu a prosperităţii actorilor
internaţionali din perspectiva impusă de acumularea
ştiinţifică fără precedent, toate acestea înscriindu-se
într-o mişcare teoretică şi practică convergentă în
fixarea profilului de cunoaştere naţională, atât a stării, cât şi
a puterii de cercetare a acesteia, în momentul actual.
Paginile articolului lămuresc pe cititor în ceea ce
priveşte sursele deschise, constituite pe ideea de massmedia cu atributul libertatea de informare, constituind
cadrul de compatibilitate cu democraţia care să asigure
existenţa unei societăţi a cunoaşterii.
Interesantă şi binevenită este explicarea genezei opiniei
publice, care pentru intelligence înseamnă mai mult decât
presă, televiziune, internet, ea fiind cadrul socio-politic al
interacţiunii inovării tehnologice cu cea socială şi baza
responsabilităţii în gestionarea securităţii celorlalte
surse, închise.
Folositoare pentru întregirea culturii politice a
cetăţenilor este şi prezentarea genezei instrucţiei sociale şi
importanţa funcţiei de învăţare a mass-mediei.
Capitolul se încheie cu articolul Serviciile române de
informaţii în secolul XXI, autor Sergiu Medar, în care se
relevă şi se evaluează relaţia serviciilor de informaţii cu
democraţia, urmărindu-se etapele transformării serviciilor
de intelligence din ţara noastră mai ales în ultimii douăzeci
de ani, legile care guvernează acţiunea acestuia etc.
Autorul are o prodigioasă activitate în domeniul
securităţii naţionale, fiind expert în problematica
acestuia, datorită funcţiilor importante ocupate în
Direcţiile de Informaţii naţionale, dar şi datorită muncii
academice de bibliotecă şi a practicii universitare de
predare. Cea mai mare parte a articolului-studiu este
analiza transformărilor serviciilor de intelligence, în domeniul
planificării culegerii de informaţii, în cel al cooperării între
servicii, în cel al analizei informaţiilor, în domeniul selectării,
selecţionării, pregătirii şi promovării specialiştilor, al utilizării
informaţiilor etc.
Printre foarte multe idei interesante pentru cetăţeanul
obişnuit şi benefice pentru pregătirea lui în realizarea
unei educaţii de securitate este aceea a necesităţii pregătirii
parlamentarilor implicaţi în controlul parlamentar asupra
serviciilor de informaţii, pentru a căror activitate ei
răspund în faţa electoratului.
În urma parcurgerii materialului expus, fără îndoială,
cetăţeanul-lector va câştiga o mai mare încredere în
serviciile guvernamentale de informaţii, înţelegând că acestea
lucrează în folosul lui şi că trebuie, cât poate şi când este
cazul, să le sprijine.
Capitolul III, Serviciile de informaţii şi democraţia.
Experienţa României, debutează cu articolul Amintiri
din tranziţie. Scurtă istorie a unor arhive secrete, un studiu
comparativ inspirat, care are ca scop prezentarea
experienţei tranziţiei politice în România faţă de
evoluţiile tranziţiei în Germania, Polonia, Ungaria şi
Bulgaria. Autor este (Nicolae) Stejărel Olaru, istoric
şi politolog, comentator publicist şi consilier în
perioada 2005-2008 pe problemele de securitate
naţională în Cancelaria Primului-ministru, totodată
reprezentant al guvernului în Comunitatea Naţională
de Informaţii.
Cele expuse acoperă un gol informativ la nivel naţional,
relevând dezbaterile cu privire la lustraţie, accesul la
arhivele Securităţii etc. şi controlul democratic civil asupra
serviciilor de informaţii, clarificând relaţia controlatcontrolor. Radiografia concepţiei la nivel naţional scoate
la iveală lucruri mai puţin sau deloc cunoscute de
publicul larg, ceea ce bucură pe cetăţeanul de rând
văduvit mult timp de cunoaşterea adevărului activităţii
de început (anii 1990, 1991) a serviciilor de informaţii, a
regrupării securiştilor în combinaţie cu entităţi civile
etc.
Valetin Filip, lector universitar şi specialist în politica
de securitate, binecunoscut analist în domeniul
activităţilor strategice şi reformei sectorului de
securitate, se ocupă de Dilemele relaţiei legislativ-intelligence
într-o societate democratică.
Autorul reuşeşte să analizeze reforma sectorului de securitate
într-unul dintre cele mai sensibile coordonate: controlul
exercitat de Parlament asupra serviciilor de informaţii,
Parlamentul fiind cea mai reprezentativă instituţie întro democraţie. Ca aleşi, prin vot liber, parlamentarii
asigură determinarea regimului politic de către alegători,
care indirect trag la răspundere guvernanţii pentru
aspectul acestuia; sunt lucrurile la nivelul aşteptărilor
cetăţenilor şi al celui agreat de democraţiile înaintate?
Este lămurită situaţia când controlul politic este viciat;
riscul politizării apare atunci când politicienii
intenţionează şi fac eforturi ca să utilizeze intelligenceul pentru a-şi promova propriile interese politice.
Concluzia prezentată este necesitatea „creării unei
comunităţi care să asigure atât securitatea în contextul
noilor ameninţări, cât şi respectarea, consolidarea şi
promovarea valorilor democratice”.
martie-mai 2011 57
Un alt articol, amplu, Serviciile de informaţii ºi etosul
democratic în secolul XXI. Studiu comparativ: accesul liber la
informaţii în România ºi Statele Unite ale Americii este
semnat de Remus Ioan ªtefur eac, analist politic cu o
bogată activitate editorială, doctorand în ºtiinţe militare
ºi informaţii.
Meritul coordonatorului volumului, omului de ºtiinţă ºi
pedagogului George Cristian Maior este că în Cuvânt
înainte ºi în studiul de o condensare academică
antologică, a imprimat coautorilor necesitatea reluării
categoriilor, conceptelor ºi naţiunilor operaţionale utilizate de
Domnia sa, pentru obţinerea unor clarificări
suplimentare a acestora ºi fixarea lor lejeră în memoria
cititorilor cu ocazia oricărei abordări a temelor pe
marginea domeniului anunţat încă din subtitlul
volumului: Intelligence, servicii de informaţii ºi cunoaºtere
strategică în secolul XXI.
Iată-le pe cele recurente, pe lângă celelalte studii, în
articolul semnat de Remus Ioan ªtefur eac: analiză de
intelligence de informaţii; aplicarea implementarea legii;
asimetrie, ameninţări asimetrice; cerinţe de informaţii; birocrat,
INTELLIGENCE
birocraţie, birocratizare; beneficiar de informaţii, consumator de
informaţii; cerinţe de informaţi/intelligence; comunitate de
informaţii; corporaţii multinaţionale, corporatism; crimă
organizată (reţele, grupări); culegere/colectare de informaţii,
cultură de securitate; cultură politică/civică; democraţie,
d e m o c r a t i z a r e, s t a t e d e m o c r a t i c e ; d i s i m i n a r e a
datelor/informaţiilor; drepturi ºi libertăţi civile, drepturile
cetăţeneºti; etică profesională, cod etic; guvernare/bună
guvernare; surse secrete umane; influenţă, persuasiune;
informaţii clasificate, secrete; informaţii publice/de interes
public; interese naţionale; internet, reţele interne;
înregistrări/interceptări; învăţământ, educaţie de securitate;
judecător, putere judecătorească; legitimitate politică; libertatesecuritate; libertate de exprimare; operaţiune (informativă);
organism parlamentar, comisie parlamentară penal (urmărire,
dovezi, procese);percepţia riscurilor; performanţă, indicatori de
performanţă; politizarea intelligence; prevenirea riscurilor;
prognoză, predicţie, evaluare strategică; răspundere,
responsabilitate; regim politic; riscuri transnaţionale; societate
cvivilă; societate informaţională; solicitări de informaţii;
supraveghere parlamentară; transformarea intelligence/serviciile
de informaţii; transparenţă; valori democratice; vulnerabilitate,
vulnerabilităţi structurale.
Numai urmărind această înşiruire, orice persoană
interesată de clarificarea unor concepte indispensabile
vieţii politice, economice şi sociale actuale, poate să
aprecieze bogăţia de informaţii oferite de volumul Un
Război al Minţii coordonat de George Cristian
Maior.
Capitolul se încheie cu articolul semnat de Cris Matei
(Florina Cristina Matei), lector la Centrul pentru
Relaţii Civil - Militare al Şcolii Navale de la Monterey,
SUA, intitulat: Pledoarie pentru un intelligence eficient într-o
democraţie: perspectiva unei outsider. După cum însăşi
precizează în Introducere studiul „expune perspectiva
unui outsider al domeniului de intelligence asupra
menirii, valorii şi imperativului pentru un sistem
eficient de intelligence într-un stat democratic”. În
subcapitolul Profesia de intelligence într-o democraţie
autoarea trece în revistă semnificaţia profesiei de
intelligence într-o democraţie. Urmează etalarea unor
raţiuni privind dezideratul pentru un intelligence
eficient într-un astfel de regim (incluzând o discuţie
despre Secolul XXI şi sfidările la adresa securităţii) şi, în
finalul articolului, expunerea unor considerente legate
de eficientizarea activităţii de intelligence într-un
sistem democratic.
dezvăluirilor pune în situaţii jenante personalităţi
politice şi subminează alianţe tradiţionale, numesc pe
cea între Franţa şi SUA (afacerea cu avioanele de luptă
superdotate franceze care să excludă oferta Boeing –
contract ameţitor de 10 miliarde de dolari, cu
implicarea preşedintelui Sarkozy în sprijinirea lui Luiz
Inácio Lula da Silva, preşedintele Braziliei, în chestiuni
de interes personal) etc., astăzi, în România, s-a publicat
o carte coordonată de un spirit lucid şi profesionist,
George Cristian Maior care tocmai despre
perfecţionarea agenţiilor de informaţii vorbeşte, despre
protecţia informaţiilor clasificate, despre securitatea cibernetică,
despre scurgerea de informaţii... lămurind cetăţeanul
obişnuit, care o citeşte, de importanţa însuşirii acestor
idei. Apariţia cărţii se constituie într-un gest de o înaltă
responsabilitate pentru educaţia de securitate a
românilor. I
În Concluzii, autoarea foloseşte un argument de
necombătut, o remarcă a lui George Cristian Maior
luată din studiul „Intelligence Eficient: de la Control la
Cooperare” apărut în Revista 22, Plus, anul XV, nr. 266:
agenţii de intelligence „sunt instituţii angrenate într-un
«război tăcut», un război al intelligence-ului, al cărui
succes revendică eficienţă [...] reacţie rapidă [...]
prognoză şi analiză serioasă pentru a putea contracara
riscuri tot mai diverse şi mai complexe, de la terorism
sau atacuri cibernetice la riscurile energetice sau
economice”.
Citind această carte, omul de rând (dar este valabil şi
pentru presă, ONG şi decidenţi politici) va înţelege că
„democraţia în România are nevoie de agenţii eficiente de
intelligence” şi va accepta „necesitatea secretitudinii ca
determinant principal al eficienţei acestora şi garantării
securităţii lor”.
În încheiere, vreau să subliniez importanţa socialpolitică şi valoarea intrinsecă a materialelor ştiinţifice
cuprinse în volumul Un Război al Minţii,
coordonator George Cristian Maior, făcând o
digresiune pe care o consider binevenită în lămurirea
celor declarate:
astăzi, când cetăţeanul unei democraţii înaintate străine,
oferă public peste 250000 de documente care conţin
date incomode despre majoritatea statelor Lumii
(Wikileaks), de la subiecte tip paparazzo, bârfe, până la
informaţii substanţiale despre ţări, de pildă, înscrise în
cursa împărţirii puterii regionale, chiar mondiale,
viitoare, numesc Brazilia, astăzi, când acest scandal al
martie-mai 2011 59
Personalităţi ale frontului secret în
istoria serviciilor de informaţii româneşti
Ion Lissievici
Tiberiu Tănase
“
Colonelul Lissievici este
un ofiţer capabil,
priceput şi muncitor ...
Bun gospodar şi
organizator.
Temperament modest,
domol, cuminte. Lipsit
de vicii. Ducea o viaţă
retrasă....m-a substituit
adesea în condiţii
mulţumitoare şi cu toată
onestitatea, căci era şi
un om onest.
Eugen Cristescu,
Organizarea şi
activitatea Serviciului
Special de Informaţii
”
Militar de carieră, şef al secţiei I Informaţii
din SSI, subdirector în perioada în care
Eugen Cristescu a condus SSI-ul şi
ulterior chiar director al SSI-ului, Ion
Lissievici este unul din ofiţerii oneşti şi
loiali ai frontului secret sau Intelligenceului românesc dintre cele două războaie şi
din perioada celui de al doilea Război
Mondial.
Date biografice şi începuturile carierei
Ion Lissievici s-a născut la Iaşi, pe data de
29.01.1896, într-o familie de români
ortodocşi în care tatăl, Ioan, şi fratele mai
mare, Mihai, urmaseră cariere militare,
direcţie preluată şi de Ion.
Acesta va ajunge să lucreze în structurile
informative româneşti ce acţionau la
graniţa de est a României, avansând
treptele ierarhiei din cadrul Serviciului
Special de Informaţii (SSI) până la funcţia
de subdirector general (în timpul lui
Eugen Cristescu) şi, mai apoi, chiar până la
funcţia de şef al SSI.
Absolvent al Liceului Militar din Iaşi şi
apoi al Şcolii Militare de Artilerie, Geniu şi
Marină, Ion Lissievici este înaintat la grad
de sublocotenent şi repartizat la
Regimentul 11 Artilerie, alături de care va
participa la campaniile militare din toamna
anului 1916 şi la cele din 1917, având
funcţia de comandant de secţie şi de
baterie.
A făcut parte din unităţile operative care
urmau să execute manevra de la
Flămânda, care nu a fost finalizată; a reuşit
în schimb să se remarce în urma bătăliilor
de la Bran, Dragoslavele, Câmpulung,
Mărăşti şi Oituz. În 1924, Ion Lissievici a
INTELLIGENCE
absolvit Şcoala Superioară de Război, în
anul 1925 fiind numit comandant de
companie în Regimentul 10 Infanterie.
Începând cu anul 1925 urmează cursul de
ofiţeri stagiari de stat-major, ceea ce îi va
permite să activeze în perioada anilor 1926
- 1930 ca ajutor - sef de birou (Biroul 1) şi
şef de birou (Birourile 2, 3 şi 4) din cadrul
Statului - Major al Diviziei 6 Infanterie.
Munca de aici îl va pune în contact direct
cu activitatea de informaţii, activitate
pentr u care, potrivit aprecierilor
superiorilor ierarhici, Lissievici dispunea
de toate calităţile necesare.
Între 1930 şi 1932, Ion Lissievici este şef
al Centrului Informativ Cernăuţi (sau
Centrul de Informaţii "A"), o structură cu
sarcini în exteriorul ţării, ce avea ca
misiune principală obţinerea de informaţii
de pe teritoriul URSS şi activităţi pe
domeniul contrainformaţii. Centrul se află
în subordinea directă a Marelui Stat Major, Secţia a Il-a Informaţii. Lissievici se
implică în reorganizarea şi extinderea
sistemului de informaţii şi contrainformaţii din zonă.
În plus, în această perioadă, în cooperare
cu serviciile similare poloneze din Lvov, va
contribui la neutralizarea unei acţiuni
periculoase de spionaj sovietic, fapt
pentru care este decorat de autorităţile
militare poloneze (1932).
Între anii 1932-1935, Ion Lissievici
efectuează stagii de comandă la diferite
unităţi de artilerie şi infanterie, iar din 1935
revine în cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat
- Major, ca şef al Biroului 2 (informaţii si
contrainformaţii) până în 1937, când preia
conducerea Biroului 1 (recrutare,
organizare, mobilizare).
Estul, vestul si restul...
În urma instaurării guvernului condus de mareşalul
Antonescu şi a organizării SSI, Lissievici este numit şef
al Secţiei I Informaţii din cadrul SSI din 1 mai 1941.
Potrivit noii organizări, această secţie avea ca misiune să
procure şi să difuzeze informaţii de ordin extern care
interesau Marele Stat - Major şi, alături de Secţia a II-a
Contrainformaţii, Secţia a III-a Legături cu Serviciile de
Informaţii Străine şi Secţia IV Contraspionaj,
reprezenta fundamentul muncii de informaţii în cadrul
SSI-ului.
Ion Lissievici s-a aflat la conducerea "Eşalonului
Mobil" al SSI în campania din Est, având în subordine
şi Agentura Frontului de Est în perioada mai-august
1944. Acest Eşalon Mobil a fost principala structură de
informaţii pe frontul de Est în războiul antisovietic.
Considerat ca un SSI în variantă mai mică, dar şi
mobilă, Eşalonul avea ca principale misiuni:
? procurarea de informaţii despre armatele sovietice
angajate în lupte;
? apărarea spatelui armatei române de acţiuni de
spionaj, sabotaj şi terorism;
? recuperarea oricăror documente militare sovietice
găsite pe câmpul de luptă;
În plus, cadrele din Eşalonul Mobil erau obligate să
asiste la interogarea prizonierilor de război, a
dezertorilor şi a partizanilor prinşi. În luna iulie 1943, în
momentul în care Cristescu pleacă în concediu,
Lissievici va avea ocazia de a prelua conducerea SSI-lui.
Cu ocazia reorganizării SSI, datorită calitaţilor sale şi a
contribuţiei sale informative, Eugen Cristescu îl
propune pe Ion Lissievici în funcţia de subdirector,
acesta devenind astfel oficial locţiitorul şefului SSI.
Eugen Cristescu relatează în memoriile sale şi acest
lucru, subliniind calităţile deosebite ale lui Lissevici.
"Ca ajutor al şefului, îndeplinind funcţia de subdirector
general, m-a substituit adesea în condiţii mulţumitoare
şi cu toată onestitatea, căci era şi un om onest".
În decembrie 1943, conform ordinului ministrului
apărarii naţionale, Lissievici este numit comandant al
Regimentului 4 Artilerie Grea, în ciuda protestelor lui
Cristescu, care nu este de acord cu această mutare,
considerându-l pe Lissievici ca fiind greu de înlocuit.
După evenimentele din august 1944, Cristescu
părăseşte conducerea SSI, preluată temporar de Traian
Borcescu, şef al Secţiei II Contrainformaţii. Tot acum,
SSI trece din subordinea Preşedinţiei Consiliului de
Miniştri în cea a ministrului de război, generalul Mihail
Racoviţă. În acest sens, acesta din urmă va dispune
"studiul organizării, încadrării şi stabilirii misiunilor
Serviciului de Informaţii", activitate de care urmează să
se ocupe Ion Lissievici. Aprobând studiul şi proiectul
de reorganizare propuse de Lissievici, ministrul de
război îl numeşte şef al Serviciului de Informaţii (noua
denumire a SSI) trecut în subordinea Armatei. Din
păcate, Lissievici va ocupa acest post o perioadă foarte
scurtă de timp, din septembrie 1944 până în decembrie
1944, când va fi schimbat din funcţie.
Motivele care ţin de această schimbare sunt complexe şi
au la bază noua
orientare a României
de după 1944 şi
implicit schimbarea
legăturilor cu URSS.
În acest sens, trebuie
precizat faptul că
superiorii din serviciile sovietice au
interzis Serviciului de
Informaţii românesc
orice legătură externă, procedând în
acelaşi timp la numeroase arestări de
c a d r e. L i s s i e v i c i
reacţionează, întocmind un raport către ministrul de război prin care
prezintă situaţia "funcţionarilor timoraţi prin măsurile
privative de libertate ce s-au luat de către organele
sovietice", argumentând totodată că acest fapt
afectează grav prestaţia şi randamentul serviciului. Din
acest moment, Lissievici devine un personaj incomod,
care trebuie înlăturat din structurile superioare ale
serviciului.
Lissievici şi ordinul mareşalului Antonescu
Comandantul militar din Odessa, la scurtă vreme după
cucerirea Odessei de către trupele române în anul 1942,
transmitea o informaţie conform căreia, datorită
numărului mare de arestări a celor suspectaţi a fi
partizani ai sovieticilor, se aflau în închisorile care
funcţionau peste capacităţile maxime. În acest context
se cerea acordul Presedinţiei Consiliului de Miniştri ca
simplii complici să nu mai fie judecaţi de Curtea
Marţială, ci internaţi într-un lagăr special, urmând ca
doar partizanii activi să fie judecaţi.
SSI prezintă un raport cu situaţia şi soluţia propusă,
document pe care mareşalul Antonescu ar fi notat: " nu,
toţi partizanii - activi sau complici - să fie împuscaţi.
Acest ordin să fie comunicat şi guvernămintelor
Basarabiei şi Bucovinei. În aprilie 1942 ordinul în
rezoluţie este trimis către SSI pentru executare.
Cristescu îl prezintă lui Lissievici, pe atunci şef al
Secţiei I Informaţii din SSI şi al Eşalonului Mobil care
consideră hotărârea de a împuşca oamenii fără judecată
drept "pripită şi inumană" şi care "poate da naştere la
erori regretabile".
martie-mai 2011 61
Astfel, Lissievici propune să se întocmească un nou
raport care să prezinte consecinţele unei asemenea
măsuri, raport pe care să îl susţină el însuşi în audienţă
specială la mareşalul Antonescu. Cristescu nu este de
acord cu această propunere, dar nici nu semnează
rezoluţia, lăsându-l pe Lissievici să "se descurce
singur".
Lissievici îşi reiterează decizia de a nu respecta un ordin
"contrar conştiinţei sale", ceea ce va şi face mai târziu,
dar în secret. Lissievici transmite ordinul lui Antonescu
către Comandamentul din Odessa, dar cu menţiunea
de a nu îl pune în practică şi de a păstra secretul asupra
acestuia, urmând să nu mai transmită informaţii despre
situaţia partizanilor. Acelaşi instructaj este stabilit şi
pentr u Traian Borcescu, şeful Secţiei II
Contrainformaţii.
Sub represiunea sovietică şi comunistă
O altă etapă importantă începe odată cu instalarea
guvernului Petru Groza (martie 1945), când serviciul
cunoaşte o nouă restructurare şi când începe o acţiune
de "curăţenie" în rândul funcţionarilor, dintre care cei
"vechi", inclusiv Ion Lissievici, sunt retinuţi şi
anchetaţi.
În cazul lui Lissievici, acestea s-au concretizat în
arestarea sa, pe data de 28 martie 1945, apoi deportarea
în URSS, la Lubianka, unde a fost deţinut şi anchetat de
către ofiţerii sovietici. În aprilie 1945 revine la
Bucureşti, aici fiind reţinut în arestul Biroului Juridic al
SSI. Cum nici anchetatorii sovietici, nici cei români nu
găsesc probe pentru acuzaţia de crime de război,
Lissievici este eliberat în decembrie 1945. În perioada
următoare îşi desfăşoară activitatea ca director
administrativ la societatea Standard Graphica
Bucureşti.
Dar, în noaptea de 26 spre 27 mai 1949 Lissievici este
arestat din nou, fiind acuzat de "activitate intensă
contra clasei muncitoare" datorită activităţii sale din
timpul războiului, ca şef al Secţiei I Informaţii.
După opt ani de detenţie, în aprilie 1957 se pronunţă
sentinţa în cazul său: 15 ani de închisoare şi confiscarea
totală a averii. O pedeapsă care a fost executată în
penitenciarele Jilava, Piteşti, Făgăraş, Ghencea şi
Gherla. În august 1963 Lissievici este eliberat, dar i se
impune domiciliu obligatoriu în comuna Lăteşti, din
raionul Feteşti.
Din anul 1965 revine în Bucuresti, unde este
supravegheat de către Securitate, fiind considerat în
continuare ca un "element periculos pentru regim".
Despre situaţia acestui onest şi patriot ofiţer de
informaţii într-o notă a Securităţii se înregistra situaţia
în care fostul conducător al Serviciului Special de
Informaţii al României o prezenta personal .
INTELLIGENCE
"Nu mai am casă şi am fost adăpostit cum s-a putut
până în momentul de faţă dar acum mă lupt din
răsputeri să-mi găsesc o locuinţă propie. Mai grea este
problema existenţei. Nu am pensie şi-mi vine pur şi
simplu penibil să fiu întreţinut de alţii, dar aceasta fiind
situaţia trebui să mă resemnez".
În data de 29 ianuarie 1970 Tribunalul Militar Bucureşti
dă o soluţie favorabilă în sensul anulării condamnării lui
Lissievici. În această perioadă, Ion Lissievici începe să
îşi redacteze memoriile "Amintirile unui fost lucrător
în Serviciul de Informaţii al statului" , împărţite în două
perioade distincte:
? 1 mai 1941 -31 decembrie 1943;
? 20 septembrie - 24 decembrie 1944.
Ion Lissievici moare în februarie 1974, fiind
înmormântat la cimitirul Ghencea Militar. Pe parcursul
carierei sale militare a obţinut numeroase distincţii,
printre care Coroana României, Steaua României clasa
IV, Steaua României cu spade şi panglică de Virtute
Militară, Victoria, Bărbăţie şi Credinţă, Polonia
Restitută etc. I
Bibliografie
? Cristescu, Eugen, Organizarea şi activitatea Serviciului Special
de Informaţii, în Cr. Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor
secrete româneşti. Memorii (1916-1944), mărturii, documente,
prefaţă de Dan Zamfirescu, Editura R.A.I., Bucureşti, Editura
Roza Vânturilor, Bucureşti, f.a., p. 131-223
? Lissievici, Ion, Amintirile unui fost lucrător în serviciul de
Informaţii al statului, în Cr. Troncotă, Glorie şi tragedii.
Momente din istoria Ser viciilor de infor maţii şi
contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944),
Editura Nemira, Bucureşti, 2003
? Pavel Moraru, Serviciile secrete şi Basarabia (1918-1991)
dicţionar, editura Militară, Bucureşti, 2008, p. 304-312
? Colonel dr. Lionede Ochea, Serviciul special de informaţii al
României pe frontul de vest 1940-1944;
Vezi, Cr. Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete
româneşti. Memorii (1916-1944), mărturii, documente, prefaţă
de Dan Zamfirescu, Editura R.A.I., Bucureşti, Editura Roza
Vânturilor, Bucureşti, f.a., p. 131-223
?Moraru Pavel, op.cit. p. 154 .
?Apud, Pavel Moraru, Serviciile Secrete şi Basarabia: 1918 1991. Dicţionar, Ed. Militare, Bucureşti, 2008, p. 156.
Aspecte din istoria serviciilor de
informatii românesti în timpul
Primului Razboi Mondial
Înfiintarea Serviciului de Informatii si Siguranta al Deltei
Serviciul de Siguranta al Dobrogei
Tiberiu Tănase
“
Serviciul de informatii
are…un rol capital în
conducerea
razboiului…Astazi, daca
nu primesti stiri în
momentul oportun,
Comandamentul poate fi
redus la neputinta din
cauza greutatilor de a
misca armate de un
efectiv mare.
Gh.Buzatu, Din Istoria
secreta a celui de-al doilea
razboi mondial, vol. II.,
Buc. Editura Enciclopedica,
1995, p. 90.
”
În timpul primei conflagratii a secolului
XX, din structurile informative ale statului
român faceau parte Structura Informativa
a Ministerului Apararii Nationale Serviciul de Informatii al Armatei, dar si
structurile informative din Ministerul de
Interne - Siguranta Generala a Statului, si
Serviciul de Informatii si Siguranta al
Deltei/ Serviciul de Siguranta al Dobrogei,
si alte structuri informative: Sectia Militara
Secreta din Transilvania, Serviciul
Supravegherii Stirilor si Biroul de cercetari
informative de pe lânga Ministerul Justitiei.
De asemenea, au existat structuri de
cooperare aparute din necesitatile
desfasurarii razboiului, cum au fost
Serviciul de Informatii si Contrainformatii
româno-rus si o structura care colabora cu
expertii francezi din cadrul Misiunii
speciale condus de Henri Berthelot.
Din structurile informative ale statului
român au facut parte o serie de
personalitati începând cu Iancu Panaitescu
director în Directia Generala a Politiei si
Sigurantei si Romulus P. Voinescu, (primul
director al Sigurantei Generale a Statului, si
continuând cu Mihail Moruzov) primul sef
al Serviciul de Informatii si Siguranta al
Deltei,/Serviciul de Siguranta al Dobrogei,
si ulterior primul director al Serviciului
Secret de Informatii al Armatei Române.
Serviciul de Siguranta al Deltei a
reprezentat o structura informativa si
contrainformativa creata în 1917 si de care
se leaga strâns activitatea lui Mihail
Moruzov. Functionar de profesie, a
absolvit doar liceul "Studiile primare si
parte din cele secundare, Mihail Moruzov
le-a facut la Tulcea, nereusind - se pare - sa
termine clasa a III-a liceala, din cauza
limbii latine.
Ulterior am aflat - relata colaboratorul sau
Nicolae D. Stanescu - ca Moruzov poseda
o diploma de bacalaureat, dar pentru
cineva care prin natura institutiei ce o
conducea dispunea de mijloacele tehnice
de a avea dupa dorinta sau nevoie fel de fel
de acte, o diploma de bacalaureat, aparent
autentica, nu constituia o problema. Cu
aceasta pregatire teoretica oficiala destul de
sumara, poate parea curios nu numai cum
cunostea atât de bine problemele interne si
internationale, în detalii si aspecte de
amanunt, analitic, dar si sub aspectul lor
sintetic...". Dar Stefan Enescu, multa
vreme secretarul sau personal, sustinea ca
pe Moruzov îl ajuta o extraordinara energie
si vointa o capacitate naturala si puterea de
patrundere uimitoare .
Informatiile privind modul în care a fost
înfiintata respectiva structura le aflam
dintr-un raport înaintat de Moruzov la 18
iunie 1917 directorului Sigurantei I.Panaitescu.
În respectivul raport Moruzov scria: „Ca
rezultat al delegatiunei ce mi-ati dat pentru
organizarea si conducerea Serviciului [de]
contraspionaj din Delta Dunarii am
onoarea a va raporta urmatoarele: în ziua
de 14 martie a.c., împreuna cu personalul
ce mi s-a încredintat, am plecat spre Delta“.
Denumirea serviciului apare într-un
document din 25 septembrie 1917 drept
„Echipa de Siguranta din Delta Dunarii“,
iar la 31 ianuarie 1918, apare în documente
sub denumirea „Brigada de Siguranta din
Delta Dunarii“.
martie-mai 2011 63
În cadr ul operatiunilor de dezinfor mare a
Comandamentului Puterilor Centrale se va remarca
Echipa Speciala de Siguranta a Deltei Dunarii, condusa
de Mihail Moruzov, care va colabora cu agenti ce
cunosteau limba lipovenilor, unii vorbind si bulgara si
germana. Zona a fost împartita în 3 sectoare Sulina,
Vâlcov, Ismail în ultimul oras având centrul si Serviciul
de Informatii al Armatei Ruse prin Alexandru Escholtz,
fost agent corupator, având sarcina de a provoca
dezertarea cadrelor românesti la rusi.
informatii al armatei germane”. Acelasi document mai
mentioneaza ca „inamicul“ n-a reusit sa distruga niciun
depozit de munitii, de aprovizionare, nici case, cum s-au
petrecut lucrurile în zona celorlalte fronturi, tocmai
datorita vigilentei agentilor lui Moruzov.
Din punctul de vedere al efectivului acesta era putin
numeros, câtiva agenti experimentati - pe care Moruzov
nu i-a destainuit niciodata -, dar care aveau de partea lor
pescari lipoveni din Delta si alti locuitori ce cunosteau
retelele de traficanti sau aveau posibilitati mai simple de
infiltrare. Principala misiune a acestei structuri
informative secrete era de a penetra în retelele inamicilor
în scop de contracarare a actiunilor de spionaj
desfasurate împotriva armatei române. A actionat în
zona Deltei Dunarii întrucât aceasta constituia un punct
strategic important folosit pentru traficul de informatii
si trecerea clandestina a agentilor secreti dintr-o parte si
alta a frontului.
?Înfiintat la Palatul Postei Centrale la 5 ianuarie 1915, cf. Cristian
Troncota, în Studii si Cercetari Socio-umane nr. 3/1998, P 97
?Vezi pe larg capitolul Serviciul Special de Siguranta din Delta
Dunarii în lucrarea colectiva, Florin Pintilie, Nevian Tunareanu,
Stefan Maritiu, Corneliu Beldiman, Istoria Serviciului Secret de
Informatii România, 1917- 1940, P 16-65
?Pavel Moraru, Serviciile Secrte si Basarabia, Editura Militara,
Bucuresti, 2008, .164
?Apud, Tiberiu Tanase, Mihai Moruzov fondator al Serviciului
Secret de Informatii al Armatei Române, în Istorie si Civilizatie
nr. 13 din octombrie 2010 , P 13
?Raport prezentat de Mihail Moruzov lui Iancu Panaitescu, vezi
în Florin Pintilie, Nevian Tunareanu, Stefan Maritiu, Corneliu
Beldiman, op.cit., p.133-140
?Cf. Colonel dr. Lionede Ochea, Serviciul special de informatii
al României pe frontul de vest 1940-1944, P 80-81
?Cristian Troncota, Mihail Moruzov si frontul secret, Editura
Elion, Bucuresti, 2004, p. 39.
?Cristian Troncota, Mihail Moruzov si frontul secret, p. 215-223
?Cristian Troncota, op. cit., p. 40-41.
?Colonel dr. Lionede Ochea, Serviciul special de informatii al
României pe frontul de vest 1940-1944, p 11
?Cristian Troncota, op. cit., p. 48-54.
Despre modalitatile concrete în care s-au petrecut
faptele, raportul întocmit de Mihail Moruzov aduce
amanunte interesante, împreuna cu câtiva agenti
experimentati, profitând si de împrejurarile confuze din
rândurile armatei ruse, s-a reusit infiltrarea în
Ulterior, obiectivul activitatilor informative ale Echipei compunerea delegatiei Armatei Rosii.
Speciale a fost concentrat asupra depistarii elementelor
revolutionare, a dezertorilor, a situatiei agrare si asupra Dupa cum atesta documentul din 1934, „acest Serviciu
extinderii actiunilor spionajului bulgar si german la a adus un aport însemnat actiunii armatei noastre prin
nordul Dunarii. Se va implica si în Comisia bulgara aceea ca s-au putut salva ofiteri, trupe si demnitari,
pentru cumpararea de cereale din sudul Basarabiei cazuti în mâinile bolsevicilor“, si ca „s-au putut dejuca
(1918).
toate actiunile armatei bolsevice si acapara toate
depozitele rusesti“.
Dupa armistitiul cu Puterile Centrale se pare ca s-a
transformat în Serviciul de Siguranta al Dobrogei, fiind Serviciul Special de Siguranta va fi desfiintat în urma
singura autoritate româneasca de acest gen autorizata sa afacerii rublelor false, prin care s-a împiedicat
functioneze în zona.
introducerea în România de catre serviciile sovietice a
unei mari cantitati de ruble false, afacere ce a generat
În realitate, Serviciul de Informatii si Siguranta al Deltei neîntelegeri personale cu seful Sigurantei, Romulus
era o „structura informativa secreta“ care lucra tot sub Voinescu, Moruzov fiind acuzat de pactizare cu
ordinele Marelui Cartier General al Armatei române, dar inamicul, favorizarea contra-bandei, sustragerea de
deosebirea consta în faptul ca era mai bine acoperita, documente…desi instanta de judecata îl va declara
deci cu posibilitati de risc mai mici, comparativ cu nevinovat.
retelele de rezistenta care în marea lor majoritate se
organizau spontan, din dorinta sincera de a contribui la Dovada ca dupa înfiintarea Serviciului Secret de
sprijinirea cauzei nationale. De altfel Mihail Moruzov Informatii, dupa terminarea razboiului, Moruzov va
refuzase practic sa-si asume raspunderea reorganizarii si deveni directorul acestui serviciu timp de douazeci de
conducerii Serviciului de informatii al armatei pe motiv ani. I
ca „un asemenea aparat nu se poate improviza“, dar în
schimb a acceptat „sa înjghebeze“ un aparat tehnic pe
frontul dobrogean si tarmul Marii Negre, cu sediul la
Ismail-Sulina.
Bibliografie
Dintr-un raport întocmit în 1934 de Moruzov, intitulat
"Expunere asupra serviciilor de informatii ale Armatei",
aflam si cifre de bilant al activitatii contra informative a
Serviciului de informatii, care ,,a reusit capturarea a 156
de spioni dintr-un total de 178 câti fusesera trimisi în
liniile de aparare ale armatei române de Serviciul de
INTELLIGENCE
Intelligence Guvernamental(IG)
Producerea IG în Era Informationala a suferit o
schimbare paradigmatica, astfel încât procesul
intelligence sa se desfaţoare sub imperiul conditiilor
impuse de 'paradigma diamant'. Vechea paradigma,
cea liniara, se bazeaza pe un model intelligence,
specific secolelor 19 ţi 20, prin care consumatorul
discuta cu planificatorii intelligence, aceţtia cu cei ce
colecteaza informatiile, care ajung la surse, obtin
informatiile pentru analiţti, care închid ciclul prin
diseminarea produsului intelligence catre consumator.
Acest model nu numai ca era prea încet ţi greoi, dar nu
poate fi functional când în jurul sistemului exista un
mediu cu o agenda în continua schimbare, plina de
subiecte ţi nuante care sunt dificil de
comunicat prin intermediari.
Însa, un aspect important al interactiunii ţi relatiei
dintre analistul intelligence ţi utilizator (decident
politic) îl reprezinta uneori eţecul întelegerii de catre
cel dintâi a perspectivei temporale a politicianului,
deoarece nu se mai poate imagina astazi posibilitatea
ca omul politic sa dispuna de lejeritate, de timpul
necesar citirii unor analize informative.
Adica, ceea ce analiţtii intelligence trebuie sa înteleaga
este tocmai delimitarea clara a tipurilor de produse
intelligence ţi prezentarea acestora într-o forma cât
mai clara ţi mai atractiva cu putinta. Din multitudinea
de produse intelligence, poate cele mai importante
pentru factorul politic ar fi informarile
operative (current intelligence), care se
prezinta zilnic, precum ţ i
produsele de intelligence
estimativ, tipul de rapoarte
infor mative care îti
asigura patrunderea pe
termen mediu şi lung
sau ceea ce se va
întâmpla dintr-o
perspectiva mai
larga (decât a
informarilor operative).
21
Paradigma diamant impune un
model prin care consumatorul
contacteaza direct analistul ţi
colectorul, iar în multe
ocazii ajunge chiar la sursa
(atunci când este posibil
prin nivelele de clasificare
intelligence). În acelaţi
timp, jucatorii de pe piata
intelligence, indiferent ca
acesta este intelligence
politic, economic, de
afaceri, militar, cultural,
etnic-religios, au fost obligati
sa treaca de la arhitectura
'înaintarii' - 'push' architecture la
arhitectura 'tragerii'-'pull' architecture, datorita dezvoltarii fara
precedent a diseminarii electronice.
Intelligence
partea a 3-a
Marius Sebe
În secolul XX, diseminarea intelligence se desfaţura
conform arhitecturii 'push', când mediul informativ
referitor la derularea evenimentelor utiliza spatiul
transmisiilor Erei Industriale, în care analistul
intelligence selecta dintr-o cantitate de informatii ceea
ce el credea ca utilizatorii ar trebui cel mai mult sa
cunoasca.
De cele mai multe ori, aceste produse intelligence erau
'înaintate' (push) în cadrul unor termene fixe ori dupa
un program dictat de capacitatea de lucru a analistului.
În secolul XXI, mediul informativ functioneaza sub
imperiul ţ i în spatiul transmisiilor Erei
Informationale, în care diseminarea electronica
schimba complet arhitectura, în sensul ca utilizatorii
produselor intelligence au la dispozitie mari cantitati
de informatii, iar deciziile privind ce informatii ajung
la aceţtia, nivelul de detaliere, formatul documentelor,
iar mai presus de orice momentul când trebuie sa
ajunga, revin utilizatorilor.
Nu trebuie sa fim
surprinţi de faptul ca
dezvoltarea diseminarii electronice tinde sa
erodeze aceasta distinctie
între cele doua produse
intelligence.
Întelegerea acestei perspective temporale de catre
analiţtii intelligence se poate dovedi cruciala în Era
Informationala când, aţa cum remarca specialiţtii
“mentinerea pacii prin informatii a devenit cea mai
pura forma de razboi”, iar teatrul cognitiv de
operatiuni ţi influenta asupra combatantului politic ne
conduc la doua concluzii majore pentru operatiunile
informative:
? 90% din datele ţi informatiile care ajung la un
beneficiar - indiferent de nivel - sunt nesecrete ţi
neanalizate;
? nici beneficiarul, nici producatorii produselor
informative nu au pus la punct pâna acum o capacitate
cu ajutorul careia sa se faca descoperirea, selectia,
filtrarea ţi analizarea informatiilor în cadrul acestui
nou mediu informational copleţitor, suprasaturat cu
surse multiple de date ţi informatii contradictorii.
(vezi figura 1 - întelegerea spatiului competitiv
cognitiv)
martie-mai 2011 65
Acest teatru cognitiv de operatiuni, ce poate influenta
actorul politic, a sporit în mod evident ca volum
informational, însa în ultimele decenii de interactiune
între domeniul intelligence si lumea politicului nu s-au
gasit înca niste scheme clare de interconectare a
elementelor specifice activitatii informative cu cele
specifice actiunii politice. Factorul politic poate ignora
rezultatele activitatii intelligence, poate utiliza
produsele informative, astfel încât, în mod constient
sau nu, sa opereze selectii din ceea ce li se prezinta. Spre
exemplu, unii lideri politico-militari pun un pret mult
mai mare pe produsele informative din categoria
unisursa, acesta era cazul lui Kissinger, dar nu sunt
interesati de evaluarile si analizele multi-sursa,
preferând sa fie ei însisi proprii analisti si evaluatori ai
situatiilor politico-militare (3).
biroul unui politician (beneficiar al produselor
informative) nu constituie intelligence. Chiar un set de
taieturi din ziare, organizate dupa un anumit subiect, nu
reprezinta intelligence. Dar un subset de taieturi din
ziare, selectate în mod expres pentru nevoile unui
factor decizional, poate fi intelligence. Acest lucru este
adevarat, chiar daca colectorul initial al informatiilor a
fost un reporter. Deoarece, organizarea speciala a unui
material pentru decizia unui factor politic (militar sau
economic), poate transforma stirile publice disponibile
în intelligence.
Luând în calcul aspectele prezentate anterior, procesul
intelligence, în plan guvernamental, ar putea fi
organizat conform schemei 1, astfel:
Surse din Comunitatea Intelligence
Însa, asa cum exista lideri si politicieni care prefera
întreprinderea unor analize si evaluari informative
proprii, existând deja o oferta cuprinzatoare a
serviciilor specializate, în acelasi timp, inundarea
teatrului cognitiv al actorului politic cu prea multe
informatii nefiltrate poate aduce atingere procesului
decizional politic.
De asemenea, în timp ce tehnologia informatiei se
constituie într-un factor multiplicator, care
influenteaza în mod esential acest proces,
responsabilitatea comunitatii de intelligence, în special
pe timpul unor crize, consta în asigurarea produselor
informative pe un singur canal catre liderii politicomilitari, pentru desfasurarea unui proces decizional
corect si neperturbat de influente externe, bine
directionate de catre competitor sau chiar inamic.
Sisteme si senzori dedicati
SIGINT Sisteme si Platforme Tehnice
HUMINT Ofiteri aflati in operatiuni externe
IMINT
Analisti specializati
Cerinte si
Diseminare
Consumator
Intelligence
Analist
Intelligence
TECINT
OSINT
IMINT
BUSINT
ECINT
Sarcini si ACINT
Colectare
Surse Informative Comerciale
Senzori Comerciali (Imagini Sateliti)
Rapoarte Media
Experti din mediul academic, NGO,
Think Tanks,
Surse comerciale si Mass-Media
Pentru a putea adopta un astfel de model în cadrul IG
este nevoie de o cerinta fundamentala: comunitatea de
intelligence trebuie sa constientizeze schimbarile
intervenite si, mai ales, sa renunte la foarte multe dintre
prejudecatile acumulate de-a lungul timpului datorita
conditiilor specifice de activitate (tip organizare,
comunitate, tara, regim, etc.).
Intelligence Privat
Noul model beneficiaza de o trasatura majora: relatiile
sunt fluide si se pot adapta functie de cerintele
momentului. Noile tehnologii informationale,
dezvoltate de sectorul comercial privat, ofera
posibilitatea proiectarii si realizarii unor asemenea
procese intelligence specifice secolului 21.
Daca IG este conditionat de anumite restrictii si va
adopta mai greu structura unui nou proces intelligence,
ca cel descris anterior, sectorul IP adopta cu o mai mare
usurinta structura unui proces intelligence ne-liniar,
specific retelelor informale (comunitati de interese).
Tehnologia informationala actuala reproiecteaza
întregul ciclu intelligence, utilizând puterea tehnologiei
web.
Informatiile, pentru a deveni intelligence, trebuie sa fie
colectate, organizate sau analizate “în numele“
consumatorului acelor informatii. În propozitia
dinainte, cuvântul “sau” are un rol critic.
Daca informatia nu este colectata pentru factorul
decizional, atunci aceasta trebuie sa fie organizata si
analizata pentru acesta. Un teanc de ziare aflate pe
INTELLIGENCE
Astfel, noul ciclu devine un proces intelligence 'targetcentric' (2), care are ca obiectiv principal realizarea
imaginii unei 'tinte' informative pe care sa o poata
exploata oricare dintre participantii la proces, astfel
încât fiecare dintre acestia sa poata extrage elementele
de care are nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor care le
revin (vezi schema 2).
Lacune,
Cerinte
Cerinte
Informatii noi
Tinta
Surse
Informative
Consumatori
lucrează în SUA la dezvoltarea unor noi soluţii pentru
capacităţile de analiză şi modelare 'target-centric'.
În mai puţin de un deceniu, cu o foarte mare
probabilitate, un model care credeam că reprezintă o
noutate va face loc altuia şi mai nou.
Informatii noi
Intelligence
actionabil
Schema 2
Avantajele noului model, faţă de cel clasic, constau în
faptul că acum activitatea intelligence se realizează
printr-un proces de reţea. In primul rând, acesta este un
proces social, prin care toţi participanţii acceptă
responsabilitatea participării la realizarea produsului
intelligence, toţi aceştia concentrându-se asupra
aceluiaşi obiectiv. Noul tip de proces 'target-centric'
este urmaşul unui proces de reţea colaborativ (5),
dezvoltat de o serie de corporaţii private. Printre
promotorii acestui proces se numără companii precum
Royal Dutch Shell, care a folosit asemenea reţele cu un
deceniu în urmă; Wal-Mart, care a lansat un sistem de
retail 'network-centric'; Deutsche Morgan Grenfell,
care a introdus un sistem 'network-centric securities
trading'.
De asemenea, o serie de companii au implementat deja
o a b o r d a r e c o l a b o r a t iv ă ' t a r g e t - c e n t r i c ' .
Dintre acestea o să amintim compania Ericsson care a
reuşit proiectarea şi realizarea unei reţele de business
intelligence, fiind pentru mulţi ani liderul indiscutabil
în materie de intelligence competitiv uman, datorită
sistemului său de 'Business Intelligence Network' .
Doar doi specialişti în business intelligence au fost
însărcinaţi cu realizarea 'Ericsson Business Intelligence
Center' . Acesta a fost fundamentat pe trei componente
principale: prima a fost BIC (Business Information
Center) un portal intranet care servea drept platformă
IT pentru căutarea şi schimbul de informaţii; a doua a
fost reţeaua de analiză EBIN (Ericsson Business
Intelligence Network); a treia a fost BIAP(Business
Intelligence Analyst Program).
A doua componentă, EBIN, a folosit puterea reţelelor
interne şi a tehnologiilor web, fiind selectaţi peste o
sută de analişti ai companiei. Aria de responsabilitate a
acestora era monitorizarea pieţei şi evaluarea
importanţei evenimentelor, acţiunilor celorlalţi actori
şi a noilor tehnologii în comparaţie cu puterea
competitivă a firmei Ericsson. Principala sarcină a
echipei manageriale a fost transformarea analiştilor
într-o reţea, toţi aceştia fiind obisnuiţi să acţioneze ca
într-un proiect liniar.
Capacitatea acestor reţele de analişti de a crea şi lucra cu
modele 'target-centric' a devenit astăzi o operaţiune
chiar rudimentară pentru aceştia. Datorită cooperării şi
îmbinării eforturilor sistemului de cercetare academică
din sectorul privat cu cel guvernamental, astăzi se
De la Revoluţie Informaţională la Revoluţie
Intelligence
Explozia informaţională şi dezvoltarea continuă a
tehnologiei informaţiei a dus la o transformare majoră
a domeniului intelligence la frontiera dintre secole.
Revoluţia informaţională a cunoscut o dezvoltare
susţinută în ultimele decenii. Rezultatul acestei revoluţii
ne-a permis accesul la cantităţi uriaşe de date şi
informaţii prin elaborarea şi aplicarea unor procese de
căutare, selectare, sortare, filtrare, clasificare şi stocare a
informaţiilor.
Explozia informaţională a fost amplificată de dispariţia
lumii bipolare şi de eliberarea unor depozite de date şi
informaţii care anterior erau clasificate ca secrete. În
realitate, revoluţia informaţională a fost potenţată de o
revoluţie tehnică prin dezvoltarea unor soluţii şi
sisteme de computere, din ce în ce mai rapide şi mai
ieftine, capabile să dispună de capacităţi de stocare şi de
viteză necesare căutării prin cantităţi uriaşe de date.
În acelasi timp, revoluţia informaţională a necesitat
schimbări dramatice în metodele şi procedeele de
obţinere a informaţiilor, în normele şi reglementările
de securitate, dar, mai ales, în cultura organizaţiilor,
creând noi discipline şi noi tipuri de profesii.
Sporirea preponderenţei ISD în procesele de
intelligence ale statelor-naţiune, dar şi creşterea
volumului de informaţii publice în procesele
decizionale politice, economice şi chiar militare din
afara sistemelor de intelligence guvernamentale, a
produs mutaţii esenţiale în spaţiul economico-social,
forţând apariţia unei necesităţi de 'privatizare' pentru
unele procese intelligence, contribuind astfel la
naşterea şi evoluţia unor noi concepte şi discipline, cum
ar fi: intelligence competitiv sau business intelligence.
Apariţia acestor noi concepte reprezintă, de fapt, o
completare firească a domeniului intelligence la nivelul
societăţii informaţionale, prin schimbările de
paradigmă ce au avut loc în ultimul deceniu.
Cu certitudine, la începutul secolului 21 are loc
naşterea unui nou tip de revoluţie: cea a domeniului
intelligence. Aceasta afirmaţie este însoţită de două
argumente majore.Primul provine din esenţa activităţii
de intelligence, care îşi desfăşoară procesul la frontiera
dintre două atribute fundamentale, secretul şi
deschiderea. Dacă în perioada secolului 20 şi, mai ales,
pe timpul Războiului Rece, secretul constituia esenţa
oricărui proces de intelligence, constituind ponderea
principală a activităţii intelligence, astăzi, în secolul 21,
martie-mai 2011 67
întreaga arhitectură de intelligence trebuie reproiectată, structurată în reţele, pentru a-şi putea îndeplini
indiferent de nivel, macro sau micro, prin prisma celui obiectivele şi a obţine o poziţie avantajoasă în cadrul
de-al doilea atribut: deschiderea. Ponderea principală în unui sistem, oricare ar fi acesta.
orice proces intelligence revine astăzi deschiderii.
Orice proces intelligence trebuie perceput prin prisma
Al doilea provine din contradicţia existentă între unui intelligence al cunoaşterii, în care esenţa şi
cunoaştere şi secret, putând fi considerat de fapt o ponderea covârşitoare o are deschiderea şi nu
consecinţă a primului argument. Intre cunoaştere şi secretizarea. Societăţile comuniste au pierdut Războiul
secret se manifestă de secole, indiferent de regimul de Rece şi datorită neînţelegerii pe deplin a utilităţii
conducere al statului-naţiune, un antagonism pregnant, computerului şi a reţelelor, dar şi importanţa libertăţii
descris într-o manieră lucidă şi pertinentă de unul din cei cunoaşterii. A încerca astăzi să aplici aceleaşi reguli şi
mai importanţi exponenţi ai activităţii intelligence structuri, specifice vechilor concepte şi paradigme,
americane: “În primul rând, majoritatea celor mai poate echivala cu un 'sărut al morţii' în planul cunoaşterii
importante contribuţii aduse literaturii de specialitate sau mult mai plastic subliniat 'a spiona înseamnă a muri;
intelligence nu trebuie să fie clasificate deloc ca secrete. numai idioţii recurg la acest tip de activităţi dubioase.
Acestea pot apărea în presa zilnică, iar inamicii noştri nu Numai organizaţiile care dispun de capacităţi
vor obţine nimic mai mult decât obţin prin publicarea intelligence inadecvate şi de strategii de achiziţionare a
articolelor din alte publicaţii profesioniste. Bineînţeles cunoaşterii inferioare caută să obţină informaţii prin
că aceştia vor beneficia într-un anumit mod; vor mijloace ilegale şi lipsite de etică' .
beneficia aşa cum în prezent beneficiază în urma citirii
revistelor Foreign Affairs sau The Infantry Journal. Pe De altfel, pentru a înţelege cu exactitate ce se întâmplă
de altă parte, un alt tip de contribuţii se referă la secretele astăzi ar trebui să enumerăm câteva evoluţii definitorii
comerciale care ar trebui clasificate.
ale căii parcurse de la Era Industrială la Era
Informaţională spre Era Intelligence (Tyson, 2002).
Dar acest motiv ne împiedică să le scriem sau să fie Aceste evoluţii pot fi caracterizate după cum urmează:
circulate în publicaţii? În fiecare zi trebuie să decidem
asupra procedurilor de securitate corecte cu privire la ? Anii 1900 Managementul ştiinţific, încorporarea
materialele sensibile. O realitate evidentă este principiilor universale de eficienţă şi naşterea ingineriei
constituită de faptul că “securitatea” şi avansarea industriale.
cunoaşterii se află într-o stare de conflict fundamental.
Singura raţiune pentru care ajungem undeva este ? Anii 1930 Managementul relaţiilor umane, acoperă
datorată faptului că nu cerem nicio securitate perfectă şi dezvoltarea profesională şi psihologia motivaţiei.
nicio dezbatere fără sfârşit a secretelor de stat. Noi
ajungem undeva sau atingem un anumit nivel deoarece ? Anii 1940 Cercetarea operaţională, declanşată de
necesitatea pentru compromis în ambele cazuri este apariţia computerelor; soluţionarea problemelor
foarte bine şi pe deplin înţeleasă.”
utilizând modelele cantitative.
Numai cunoaşterea ne permite evoluţia ca specie
umană. De modul cum abordăm cunoaşterea depinde
ritmul progresului înregistrat de orice stat-naţiune, grup
social ori individ în parte. Însă, nu cunoaşterea în sine
este cea care crează valoare, ci numai liderii şi elitele,
cultura şi infrastructura (în reţele de 'tehnologia
cunoaşterii' şi nu în 'tehnologia secretului'). În
consecinţă, ceea ce liderii şi elitele sunt chemaţi să
realizeze într-o lume haotică este tocmai regândirea
organizaţiilor lor prin intermediul conceptelor şi nu
prin elaborarea de reguli şi structuri.
Într-o mare măsură, există destule semne de îndoială că
actualele structuri de intelligence, atât în cazul
democraţiilor consolidate, cât şi în democraţiile în
formare, cum este şi cazul nostru, înţeleg pe deplin
faptul că toate organizaţiile private şi de stat (şi, mai ales,
toate birocraţiile guvernamentale) au la bază sisteme de
conducere/guvernare, discipline manageriale care se
bazează pe un model corporativ ce a devenit irelevant.
De aceea, disciplina intelligence trebuie privită astăzi
prin prisma cunoaşterii colective a organizaţiei
INTELLIGENCE
? Anii 1950, '60 şi '70 Planificarea strategică, Intelligence 21 înseamnă înţelegerea importanţei şi
diversificarea, sinergia, restructurarea, analiza aplicării unei culturi intelligence care se va baza pe
sistemelor.
câteva concepte cheie: intelligence competitiv,
managementul cunoaşterii prin intelligence colaborativ
? Anii 1980 Managementul stil-japonez, asigurarea şi strategie perpetuă.
calităţii, abordări inedite pentru managementul
controlului şi producţiei. O eră a preluărilor şi fuziunilor Intelligence 21 înseamnă încadrarea în noua paradigmă
corporative, care au condus uneori la un sens iluzoriu intelligence: a încorpora şi a face faţă exploziilor
privind crearea valorii.
informaţionale. Creierul uman este incapabil să
proceseze toate informaţiile care îl inundă în ziua de azi.
? Anii 1990 Eforturi spre managementul cognitiv, cu In secolul 21, volumele informaţionale vor spori în mod
accent pus pe achiziţia gândirii, învăţării şi cunoaşterii, exponenţial, iar soluţionarea oportunităţilor şi
manag ementul infor maţiei şi intellig ence, ameninţărilor va fi realizată aplicând tehnologia
îmbunătăţirea unor comunicaţii extinse şi dezvoltarea informaţiei prin intermediul managementului
rapidă a tehnologiei informaţiei.
cunoaşterii.
La finele secolului 20 exista o Eră Informaţională ajunsă
deja la maturitate, iar o serie de organizaţii vizionare au Intelligence 21 va însemna spargerea tuturor barierelor
început să adopte concepte care anunţă apariţia unui de până acum şi începutul unei noi revoluţii: revoluţia în
nou val: Era Intelligence (Tyson, 2002). În secolul 21, domeniul intelligence. I
disciplina şi activitatea intelligence nu mai reprezintă un
scop, ci devine o cale de existenţă a oricărei
individualităţi, grup social sau stat-naţiune, dacă îşi
schimbă atitudinea şi percepţia faţă de aceasta.
În concluzie,
Intelligence 21 poate reprezenta calea spre succes a
oricărei organizaţii care înţelege faptul că aplicarea
disciplinei intelligence înseamnă găsirea răspunsurilor la
întrebări, fiind orientată mai mult spre gestionarea
cunoaşterii, ca parte ofensivă a paradigmei deschiderii,
şi orientată spre gestiunea informaţiei, ca parte
defensivă a paradigmei secretului. In acest context,
intelligence 21 reprezintă abilitatea unei entităţi
organizaţionale de a administra cultura deschiderii, care
a devenit la fel de importantă, precum a fost cultura
secretului pe timpul Războiului Rece.
Bibliografie
? Berkowitz, D. Bruce (1997) Information Technology and Intelligence Reform,
Orbis Review
? Clark, M.Robert (2003) Target Centric-Intelligence Analysis, Competitive
Intelligence Magazine, vol.6, no.1, January-February
? Cline, R.S. (1975) Policy Without Intelligence, Foreign Policy, nr.17, iarna 1974
1975
? Dedijer, Stevan (1999) Doing Business in a Changed World: The Intelligence
Revolution and Our Planetary Civilization, Competitive Intelligence Review,
vol.10 si in History of Intelligence, Docere, http://www.docere.com
? Fahey, Liam (1999) Competitors, Wiley, pag.206
? Fuld, Leonard (2002) Intelligence Software Report, http://www.fuld.com
? Friedman, G., Friedman, M., Chapman, C., Baker, J.S. The Intelligence Edge:
How to profit in the Information Age, Crown Publishers, Inc. New York, 1997
? Gilad, Ben (1998) fondator si presedinte al 'Academy of Competitive
Intelligence'; Gilad este considerat liderul experţilor teoriei şi practicii de
intelligence competitiv în lume.
? Kennan, G.F. (1997) International Herald Tribune, 20 May 1997
? Kent, Sherman (1949) Strategic Intelligence for American World Policy,
Princeton University Press
? Kent, Sherman (1955) The Need for an Intelligence Literature, Center for
Intelligence Studies, http://www.odci.gov/cis
? Marling, L.George (2003) Technology for Government Intelligence and CI,
Competitive Intelligence Magazine, vol.6, no.2, March-April
? Meyer, Herbert (1987) Real World Intelligence: Organized Information for
Executives, 1987
? NATO (2001) Open Source Intelligence Hand Book - November 2001
? Ormerod, Pia Helena (2002), How Ericsson Turned Its Workforce into
Intelligence Gatherers,Competitive Intelligence Magazine, vol.5, no.1,
January-February
? Pinchot, G. si Pinchot, E (1993) The End of Bureaucracy & The Rise of the
Intelligent Organization,
? Sharfman, Peter (1996) Intelligence Analysis in an Age of Electronic
Dissemnination, Intelligence Analysis and Assessment, Frank Cass, London,
? Steele, D. Robert (1998) Cyberwar 2.0: Myths, Mysteries and Realities.
Information Peacekeeping: The Purest Form of War,, http://www.oss.net
? Steele, D. Robert (2003) OSS BOOK REVIEW: Thomas A. Stewart, THE
WEALTH OF KNOWLEDGE: Intellectual Capital and the Twenty-First
Century Organization (Currency, 2001)
? Shulsky, Abram si Sims, Jennifer (1993) What is Intelligence?, Working Group
on Intelligence Reform, Consortium for the Study of Intelligence,
Washington,DC, USA
? Wilensky, Harold (1967, 1969) Organizational Intelligence: Knowledge and
Policy in Government and Industry, New York, Basic Books.
martie-mai 2011 69
Demersurile SRI pentru sprijinirea
autorităţilor publice judeţene
Paul Georgescu
Beneficiarii legali ai informatiilor.
Conditii pe care acestia trebuie sa le
îndeplineasca
La nivelul judetelor tarii sunt îndreptatiti sa
primeasca informatii clasificate, obtinute de
SRI prin mijloace si metode specifice,
prefectii si presedintii consiliilor judetene
atunci când acestea se refera la probleme ce
în slujba natiunii,
vizeaza competenta organelor respective.
Serviciul Român
de Informatii are
Conditiile în care se poate obtine acces la
datoria sa puna la
evaluarile de securitate pe care SRI le
dispozitia
elaboreaza sunt stipulate de normele legale
factorilor abilitati
din materia protectiei informatiilor
datele necesare
clasificate, iar toti beneficiarii legali trebuie
pentru
sa urmeze procedura de autorizare.
prezervarea starii
de securitate
Existenta unor activitati de verificare a
nationala, acest
onestitatii si profesionalismului persoanelor
demers
ce urmeaza sa le utilizeze garanteaza ca
realizându-se
acestea vor actiona exclusiv în interesul
inclusiv la nivel
statului român si, în acelasi timp, îi
local
constientizeaza cu privire la rolul pe care îl
pot juca în dezvoltarea durabila a judetului.
“
”
Rolul informatiilor transmise de SRI în
procesul decizional la nivel local
Descentralizarea administrativa în România
a mutat o mare parte dintre atributiile
decizionale de la nivel central catre
presedintii consiliilor judetene, respectiv
prefecti, acestia dobândind competente
extinse care le permit sa actioneze cu mai
multa eficienta pentru aplicarea legii.
SRI sprijina direct activitatea de luare a
deciziilor cu impact asupra securitatii
INTELLIGENCE
nationale prin punerea la dispozitia
acestora, în conditii clar specificate, a unei
serii de produse de intelligence atent
elaborate.
Realizate de ofiteri specializati în analiza
operationala, aceste documente de
informare prezinta ceea ce este necesar
beneficiarului pentru a lua, în cunostinta de
cauza, decizia potrivita. Marcate de un înalt
nivel de exigenta, informatiile destinate
factorilor de decizie sunt prezentate clar si
în cel mai concis mod posibil, în special din
considerentul ce tine de timpul pe care îl pot
aloca acestia.
Pot fi utilizate toate modalitatile posibile de
relevare a continutului informational, adica
diagrame (acolo unde este necesar, din
considerente de facilitare a întelegerii),
grafice (în special pentr u analize
comparative), imagini (daca acestea ajuta la
conturarea subiectului).
Atributii ale beneficiarilor legali din
plan local care permit SRI realizarea
de informari
Presedintele consiliului judetean, în
calitatea sa de factor de decizie cu
legitimitate certificata, este, practic,
persoana care detine cea mai mare putere de
decizie la nivelul unui judet, catre acesta
fiind directionate produse informationale
care îl pot sprijini atât pentru realizarea
functiei de reprezentare, cât si în procesul
curent de a „gestiona, în numele si în
interesul colectivitatilor locale pe care le
reprezinta, treburile publice, în conditiile
legii”.
Functia de reprezentare pe care o exercita are referire,
ca si coordonate de desfasurare, atât pe plan
national (manifestându-se inclusiv în
raporturile cu alte puteri în stat), cât
si pe cel international (în relatiile
externe curente, în organisme
consultative sau decizionale de
la nivel european), notele de
informare transmise acestuia
de SRI având rolul sa sprijine
demersurile de atingere a
intereselor locale sau
nationale.
În procesul curent de gestionare
a treburilor publice, presedintele
consiliului judetean „asigura
respectarea prevederilor Constitutiei,
punerea în aplicare a legilor, a decretelor
Presedintelui României, a hotarârilor si ordonantelor
Guvernului, a hotarârilor consiliului judetean, precum
si a altor acte normative”, aceasta dispozitie legala
permitând informarea periodica cu aspecte privitoare
la fenomene sau situatii ce pot afecta starea de
securitate nationala a României.
Prefectul, vazut ca „garantul respectarii legii si a ordinii
publice la nivel local” este celalalt beneficiar legal din
judet, fiind, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu,
persoana cu cea mai mare putere executiva,
coordonator ul tuturor ser viciilor publice
deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe
de specialitate ale administratiei publice centrale.
Având în vedere ca în atributiile prefectilor intra si
asigurarea realizarii intereselor nationale inclusiv a celor
de securitate nationala, SRI fiind institutia abilitata de
lege în acest sens, persoanele ce îndeplinesc aceasta
demnitate beneficiaza de toate datele care i-ar putea
ajuta sa actioneze corect, eficient, în deplina cunostinta
de cauza.
Prefectul, în exercitarea rolului de a veghea la aplicarea
si respectarea legilor statului în judetul în care este
numit, beneficiaza de concursul tuturor autoritatilor
locale, inclusiv a structurilor locale apartinând SRI,
scopul final fiind asigurarea starii de legalitate la nivelul
tuturor comunitatilor locale din competenta.
Atributiile prefectului pe linia mentinerii ordinii publice
îi confera acestuia si capabilitatea de a actiona pentru
realizarea activitatilor destinate mentinerii unui climat
de securitate si de exercitare neîngradita a drepturilor de
catre cetateni.
Impactul estimarilor realizate de SRI asupra
mediului de securitate local
Prognozele periodice realizate de analistii din cadrul
SRI se bazeaza pe toate resursele informationale
aflate la dispozitie si au rolul primar de a
semnala potentialul de pericol al unor
amenintari la adresa securitatii
nationale a României, asa cum
sunt ele stipulate de lege. În
baza acestora, beneficiarii
informati au puterea sa
decida ce actiuni întreprind
pentru restabilirea starii de
nor malitate, pentru
eliminarea situatiilor de
nerespectarea legilor, sau în
scopul fructificarii unor
oportunitati de dezvoltare
durabila.
Paradoxal, eficienta activitatii de
informare se masoara mai ales prin
prisma estimarilor care nu se adeveresc.
Explicatia acestei realitati este simpla si se refera la
momentul surprins în analizele de securitate: atunci
când acestea identifica riscuri aflate în faza incipienta se
asigura factorului de decizie o marja de manevra
suficient de larga pentru a actiona si elimina germenii
problemelor. I
Bibliografie
? art. 11, lit. c din legea nr. 51 din 29 iulie 1991, privind siguranta
nationala a României
?Legea administratiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001,
modificata, republicata, art. 3 alin. (1)
? art. 1 din legea nr. 340 din 12 iulie 2004, privind prefectul si
institutia prefectului
? conform art. 1 din legea nr. 14 din 24 februarie 1992, privind
organizarea si functionarea SRI, acesta „este serviciul organizat
de stat specializat în domeniul informatiilor privitoare la
siguranta nationala a României”
?Art. 19 din legea nr. 340 din 12 iulie 2004, privind prefectul si
institutia prefectului
?Art. 3 din legea nr. 51/1991, privind siguranta nationala a
României
?Legea nr. 51 din 29 iulie 1991, privind siguranta nationala a
României
?Legea nr. 14 din 24 februarie 1992, privind organizarea si
functionarea SRI
?Legea administratiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001,
modificata, republicata
?Legea nr. 340 din 12 iulie 2004, privind prefectul si institutia
prefectului
martie-mai 2011 71
Managementul riscului
într-o societate corporatistă
perspective ale intelligence-ului modern
Oana Ciobanu
Poate cea mai importanta particularitate a activitatii
serviciilor de informatii consta în volatilitatea mediului
în care opereaza, ceea ce implica, în mod inevitabil, un
grad mai mare sau mai mic de incertitudine.
La rândul sau, incertitudinea este un concept corelat în
mod obligatoriu cu riscul, care reprezinta, în cea mai
simpla acceptiune, nesiguranta asociata oricarui
rezultat.
Spre deosebire de risk avoidance, care presupune
prevenirea pierderilor, risk management, în majoritatea
acceptiunilor acestei sintagme, priveţte metodele/
mijloacele prin care este gestionata incertitudinea, ca
baza majoritara a factorilor de risc.
Filiatia între studiile de securitate ţi cercetarile ţtiintifice
din sfera activitatilor private, este exemplificata de
existenta intelligence-ului competitiv, în afara caruia
este dificil de conceputa orice strategie aplicabila în
cadrul domeniului conex managementului riscului. În
acest context, realitatea actuala imprima un caracter
dinamic procesului de competitivitate, companiile
trebuind sa manifeste capabilitatea de anticipare a
schimbarii, de cunoaţtere a mediului în care opereaza,
precum ţi de analiza ţi prognoza, transformând datele
brute avute la dispozitie în produse de intelligence pe
baza carora sunt luate deciziile stategice.
Intelligence-ul competitiv asigura functia de Early
Warning asupra amenintarilor ţi oportunitatilor, iar
aceasta este liantul cu managementul riscului, în sfera
problematicii securitatii, traducându-se prin derularea
actiunilor de monitorizare sistematica a unui set de
indicatori specifici, care furnizeaza informatii cu privire
la modificarile/abaterile înregistrate în cadrul
comportamentului normal, previzibil, al adversarului.
Aţadar managementul riscului presupune înlaturarea
factorilor care se interpun atingerii obiectivelor
strategice, prin crearea unui mecanism capabil sa ofere
permanent o radiografie exhaustiva a mediului de
securitate, prin punerea în aceeaţi ecuatie a tuturor
variabilelor interdependente, în oglinda cu identificarea
vulnerabilitatilor proprii.
INTELLIGENCE
Clasificarea riscurilor. Terminologie
Riscul este indisolubil legat de prezenta omului într-un
anumit spatiu, capabil de a conţtientiza cauzele ţi
consecintele fenomenului aleator, dispunând, totodata,
de liber arbitru. Acest fapt implica un proces
educational, în acord cu structura psiho-sociala ţi
culturala a societatii în cauza, în paralel cu
implementarea unui pachet de masuri adecvate de
diminuare a pericolului, ca scop al unui management
eficient al riscului.
Din orice perspectiva însa, riscul este o perceptie
subiectiva asupra unei realitati probabile.
Studiul de perceptie a fenomenelor de risc constituie o
alta preocupare esentiala ţi constanta în domeniul
analizei riscului, prin faptul ca perceptia evenimentului
periculos reprezinta un indicator esential în
managementul situatiilor de criza ţi adoptarea
anumitor politici ţi strategii de reducere a pericolului
(Sjöberg, 1987).
Cu toate ca termenul de perceptie a riscului s-a impus
înca din anii 1970, sensul sau ramâne confuz. Aceasta
confuzie provine din faptul ca un “risc” presupune o
probabilitate de producere a unui eveniment ţi nu un
eveniment în derulare (Brehmer, 1987).
Orice sistem, indiferent de marime sau natura, contine
o anumita vulnerabilitate potentiala. Aceasta este în
functie de capacitatea sistemului de a reactiona la
modificarea conditiilor de mediu extern şi intern, fiind
conditionata de relatia dintre senzitivitate ţi adaptare, în
conditii de expunere.
Riscul, privit din punctul de vedere al unei analize
sistemice, ca element al mediului în care actioneaza acel
„ansamblu structurat de elemente care îţi mentine
granita fata de mediu” (statul sau actorul non-statal) ţi
factor de interactiune cu acesta din urma, constituie
principalul concept de analiza, efectele pe care aceasta
interactiune constanta între risc ţi mediul de
intelligence (ca exponent al factorului statal sau nonstatal) contureaza multiple abordari ţtiintifice.
Dat fiind limitele epistemologice (cum că explicaţia
funcţionalistă nu este deloc o explicaţie, neidentificând
mecanismele şi procesele cauzale, ci o „radiografie” a
sistemului) şi ontologice (nepreocupându-se de natura
societăţii) ale perspectivei funcţionaliste, este necesară
definirea condiţionării reciproce risc mediu de
intelligence sub forma unei relaţii asimetrice, complexe,
de natură conflictuală cu eufuncţii şi disfuncţii, care
serveşte totuşi menţinerii ordinii sociale.
şi acţiunea asimetrică a organizaţiilor internaţionale,
precum şi incapacitatea de a se plia fenomenului
globalizării ar putea conduce la accentuarea
instabilităţii globale.
În cadrul abordării actuale generate de extinderea
conceptului de cunoaştere prin înglobarea unor
domenii noi, se identifică ca palier aparte de cercetare,
cunoaşterea pentru securitate naţională knowledge
intelligence.
Aceasta este definită ca un proces cognitiv complex de
reflectare obiectivă, prin raportare la diferenţierea
originală, evaluare şi analiză a actelor, evenimentelor,
faptelor, stărilor şi fenomenelor de interes şi stabilirea
caracteristicilor şi interacţiunilor dintre acestea,
desfăşurată de personal specializat, în scopul
identificării disfuncţiilor, vulnerabilităţilor, factorilor
de risc, ameninţărilor, stărilor de pericol şi posibilelor
agresiuni, la adresa valorilor, intereselor şi necesităţilor
de securitate.
În secolul XXI, lumea globală pretinde o altă raportare
la informaţie, aceasta căpătând o plus-valoare datorită
parcurgerii fluxului de extracţie de către un anumit
administrator, distribuirii către un anumit tip de elită
intelectuală ce impune proprii parametrii de validare
datorită utilizării ca premise pentru actul politic, cu
respectarea criteriilor fiziologice ale democraţiei
actuale.
Identificarea şi analizarea factorilor de risc sunt
interconectate cu capacitatea de rezistenţă la schimbare
a sistemelor. Rezistenţa la schimbare se traduce printr-o
evaluare corectă a relaţiei evoluţie structură sub
impactul şocurilor, ca urmare a acumulării de tensiuni
interne şi/ sau a instabilităţilor externe sistemului.
La nivel organizaţional, managementul modern se
bazează pe abordarea pe baza unor modele unanim
recunoscute, exprimate prin standarde internaţionale
(de exemplu, sistemul de management al calităţii
prezentat în familia de standarde internaţionale ISO
9000). În cadrul acestor modele este inclus sistemul de
management al securităţii informaţiilor (familia de
standarde ISO 27000) prin care se instituie un proces de
identificare şi evaluare a ameninţărilor şi
vulnerabilităţilor, de estimare şi tratare a riscurilor,
reunite sub numele de "management al riscurilor de
securitate".
Adâncirea polarizării sociale şi economice cu efecte
catastrofale între state şi regiuni, implicarea insuficientă
Dezvoltarea unor noi structuri de securitate impune
întărirea instrumentelor de cooperare regională pentru
a reduce sau chiar anula ameninţările existente şi a le
preveni pe cele în curs de apariţie. Din această
perspectivă, alianţele şi înţelegerile regionale vor
rămâne trăsături ale politicii internaţionale viitoare,
chiar dacă ele se vor adapta noilor circumstanţe.
Dimensiunea politică influenţează decisiv starea de risc
şi se referă la structura politică, nivelul de organizare şi
apartenenţa la structuri statale sau districtuale.
Această accelerare fără precedent a schimbărilor şi
adâncire a decalajului dintre cei dintâi şi cei din urmă
poate ameninţa fragila guvernare a instituţiilor.
Confruntaţi cu acest cadru asimetric şi dinamic,
profesioniştii din domeniul informaţiilor vor fi chemaţi
să evalueze mediul de securitate marcat de competiţia
regională, economică, a resurselor, dar şi de cea
ideologică.
Într-un mediu multidimensional (economic, social,
tehnic, informaţional) caracterizat prin interconexiuni
complexe şi dinamică ridicată, propunerea unei soluţii
de securitate este valabilă pentru o perioadă redusă de
timp. În aceste condiţii valabilitatea soluţiei este
determinată de cunoaşterea şi mai ales, controlul
variabilei complexe „risc”, în timp cvasi-real.
“Cunoaşterea”, ca atare, va deveni o “armă” de apărare
împotriva riscurilor, ale noilor vulnerabilităţi ce vor
apare cu siguranţă în societatea deceniilor viitoare.
martie-mai 2011 73
Riscuri ţi amenintari în r elatia dintre individ ţ i
societate
Notiunile de individ ţi societate nu pot fi tratate
separat, ele fiind interconectate în toate planurile vietii.
O societate fara ordine nu exista. Fara structura,
ierarhie, norme, legimitate, ţi chiar libertate, nu se
poate vorbi despre evolutie. “Libertatea” dezordinii nu
înseamna altceva decât potentarea coeficientului de
stres al individului prin intermediul angajamentelor
nerespectate, sau neasumate, sau de fenomene
necontolate.
Normele sociale sunt creatia colectivitatii, sunt
rezultatul interactiunii sociale ca urmare a nevoii
solutionarii unor probleme sociale. O solutie devine,
prin validarea rezolvarii unei situatii, norma în
momentul în care este impusa de un grup suficient de
reprezentativ din cadrul colectivitatii în care este
resimtita necesitatea respectiva. Încalcarea normei
sociale de catre individ poate atrage excluderea, în
diferite grade, a respectivilor din comunitate, ţi chiar
disolutia grupului în cazurile de dezorientare sau
schimbare sociala semnificativa (anomie).
În acest context, se poate defini din punct de vedere
sociologic notiunea de corporatie. Aceasta reprezinta o
formatiune dezvoltata pe verticala, integralista,
transparenta, bine delimitata ţi bazata pe dinamica
activitatii sociale, capabila sa penetreze mai multe clase
sociale, solidare ţi conţtiente în virtutea functiei pe care
o îndeplinesc.
risc, posibilitatea de aparitie a unor mutatii
disfunctionale care pot aparea la nivelul rationalitatii
instrumentale în cadrul mecanismului democratic.
Administratia birocratica moderna poseda elemente
indispensabile necesitatilor de rationalizare a
capitalismului, respectiv: precizie, disciplina,
rezistenta, stabilitate toate decurgând din caracterul
formal, structurat riguros, loialitate cultivata, disjunctia
categorica de interesul particular; calitati raportate la
nevoia de predictie ţi planificare capabile sa asigure
infrastructura organizatorica a activitatii agentului
capitalist modern.
Relationarea perceptuala cu evenimentele de
risc
Reactia la risc, prin adoptarea unor modalitati noi de
adaptare la mediu în vederea reducerii pagubelor
cauzate de hazarduri, este diferita de la individ la
comunitate:
? pentru individ, procesul de estimare a eficientei
economice a unei metode de adaptare la risc este în
functie de factorul timp perceput, în functie de
raportul dintre avantaje şi pierderi potentiale şi de
masura în care exista alternative.
? pentru comunitati, selectarea unui anumit mod de
adaptare la mediu este în functie de gradul şi modul de
perceptie a hazardului de catre indivizii care compun
comunitatea, de alternativele şi eficienta economica a
zonei, influentata de stabilitatea şi eţafodajul puterii
politice.
Teoria intelligence-ului. Delimitari conceptuale
Evolutia pe care o societate o poate înregistra se
bazeaza, în mare masura, pe capacitatea de adaptare la
mediu prin cultura (ansamblul comportamentelor, a
reprezentarilor temporale, spatiale ţi materiale ţi
procesul de transmitere sociala a acestora).
Învatamântul, sanatatea, asistenta sociala, sistemul
asigurarilor sociale, juridic, de securitate, aparare ţi
ordine publica sunt componente majore ale acestei
interfete care servesc drept catalizator social, având o
functie importanta în mentinerea coeziunii sociale ţi a
capacitatii de efort a natiunii (în fata dezastrelor, a
razboaielor, a crizelor, etc.). Pentru a avea succes,
reforma unei societati trebuie sa fie integrala,
derulându-se, simultan ţi ca parte din întreg, pe
dimensiunea economica, spirituala, juridica ţi politica,
asigurând, în aceeaţi masura, aţezarea statului pe
principiile competentelor, care genereaza institutii ţi
elite organice.
Cele doua pârghii prin care ordinea sociala este
protejata de imixtiunea anormalului politic sau
personal în economie tin de principiul democratic al
accesului la putere şi de cel al birocratiei care sta la baza
rationalizarii administratiei. Totuţi, nu poate fi
eliminata ţi trebuie luata în calcul, în cadrul analizei de
INTELLIGENCE
Evolutia ţi dezvoltarea societatii umane, a noilor teorii
ţtiintifice ţi a tehnologiei informatiei au dus la
modificari importante ţi transformari controlate ţi
adaptative asupra domeniului intelligence, mai ales
asupra proceselor ţi sistemelor de intelligence.
Aceste evolutii au determinat ţi determina în
continuare reaţezari obligatorii în procesele de
exploatare a informatiilor din surse deschise ţi închise,
astfel încât creţterea volumelor informationale din
surse deschise, dar, mai ales creţterea ponderii acestora
în procesele de intelligence, pâna la procente
neverosimile acum câtiva ani, au determinat centrele de
cunoaţtere statale ori corporatiste, care au anticipat
valentele utilizarii cunoaţterii ca pe un avantaj
competitiv, sa întreprinda masuri extinse ţi eficiente cu
scopul reconceptualizarii modului de abordare a
activitatilor de intelligence, prin prisma a noi modele
sistemice.
În ultimii ani, aplicarea metodelor moderne de
management al informatiei ţi cunoaţterii ţi abordarea
dezvoltarii prin utilizarea sistemelor deschise au
devenit factori determinanti ai competitivitatii oricarei
entitati organizationale.
În plan global s-a produs o mutaţie dinspre zona
geopolitică spre cea geoeconomică, abilitatea statului
constând acum în gestionarea cunoaşterii la nivel
strategic pentru consolidarea sectorului administraţiei
publice, al economiei, al educaţiei, al cercetării şi al
bunăstării sociale. Apariţia paradigmei deschiderii a
determinat reconsiderări importante din partea
serviciilor de informaţii referitoare la capacitatea de a
gestiona o „cultură a deschiderii” şi de a valorifica
rezultatele acesteia.
Căutările şi eforturile cercetătorilor presupun la ora
actuală o conjugare a eforturilor de cunoaştere şi
exploatare a informaţiilor prin proiectarea şi
administrarea unor capabilităţi compuse din metareţele de cercetare-dezvoltare, educare şi inovare,
conectate prin cadre parteneriale la nivel naţional şi
global, pe spaţiul informaţional, reprezentat de sursele
deschise.
În acest context, ar fi necesară redefinirea domeniului
informaţiilor prin intermediul conceptului intelligence,
încercând să identificăm un model evolutiv, care să
exprime o viziune dinamică şi sistemică a acestuia, în
consonanţă cu evoluţia şi dezvoltarea noilor teorii
ştiinţifice, restructurând procesele de intelligence prin
prisma teoriilor reţelelor sociale modificate sistemic
prin interacţiunea inevitabilă cu tehnologiile
informaţionale. În acest sens, eforturile trebuie să se
îndrepte către conceptualizarea şi proiectarea unui
model de intelligence cu identitate şi specificitate
organizaţionale, întrucât pe de o parte, reprezintă o
premisă a integrării în NATO şi UE, iar pe de altă parte,
constituie o premisă indispensabilă competitivităţii. De
asemenea, pentru a fi o proiecţie de succes, înainte de
toate trebuie să înţelegem cadrul în care acţionăm ca
jucători locali în spaţiul global.
În acelaşi timp, orice demers organizaţional trebuie să
ia în calcul construcţia unui nou model de intelligence
pornind de la concepte şi nu de la crearea de structuri şi
reguli, fapt ce presupune un tip de hartă mentală aptă să
confere flexibilitatea cerută de adaptarea în timp real
dintr-un mediu competiţional dinamic. Avem nevoie să
înţelegem rolurile, misiunile, componentele şi funcţiile
domeniului intelligence actual şi, în special, să
identificăm şi să separăm „conceptual” atributele
fundamentale şi complementare ale activităţii
intelligence, văzută din punct de vedere holistic, atât la
nivel naţional, cât şi organizaţional, luând în calcul
faptul că vechile principii şi procese au început să se
dilueze, neexistând astăzi o distincţie clară între:
? extern şi intern; pe scurt, acest fapt este o consecinţă
a fenomenelor legate de emergenţa reţelelor sociale,
practic, la orice nivel; se poate consulta lucrarea
discursivă a lui Castells în această problemă, între:
? strategic şi tactic un factor determinant în această
privinţă îl constituie adoptarea, critica şi extinderea
modelelor de tip OODA (John Boyd), PDCA (W.
Edwards Deming), etc., între:
? colectare şi analiză-conform datelor specialiştilor
doar 10% din informaţia colectată este analizată, motiv
suficient de clar şi întemeiat de a sesiza că fie rămânem
prizonierii unei clasificări, fie evadăm în eficienţă; rata
de multiplicare a informaţiei nu o putem stăvili câtă
vreme am adoptat globalizarea mijloacelor
informaţionale şi libertarea de utilizare a acestora,
precum şi între informaţii şi intelligence-inserarea
cunoaşterii alături de informaţie ar conduce relativ lent
la acest efect. Cu „moderatorul de reacţie” reprezentat
de concurenţă se cere însă un potenţial de inovare
adecvat şi acesta nu mai permite, în fapt, viaţa liniştită şi
plăcută a reducerii activităţii de informaţii la informaţia
ca produs. Este nevoie nu doar de informaţia ca proces,
ci de informaţia ca mijloc de cunoaştere şi de gândire
strategică.
Necesitatea căutării, adaptării şi consolidării unui
model românesc de informaţii presupune existenţa şi
integrarea eforturilor ştiinţifice în toate domeniile care
contribuie la naşterea şi dezvoltarea „ştiinţei politice a
guvernării”, dovedind numai nevoia acută a
coordonării, valorificării şi optimizării maximale a
tuturor resurselor umane ale naţiunii la nivel strategic.
Aceste activităţi ar trebui să se desfăşoare în Era
Informaţională după reguli, metodologii şi paradigme
noi, diferite de cele ale perioadelor anterioare (secolul al
XX-lea, „războiul rece” etc.).
Această stare de lucruri nu este indusă de dorinţa de a fi
la modă, ci de o cerinţă specifică adaptării la noi niveluri
de complexitate, rezultate din evoluţia socio-umană. În
cazul circumstanţei din perioada „războiului rece”,
fiecare stat din Europa de Est putea sta liniştit în CAER
şi trăi cu impresia că nivelul său pe un domeniu anume
este în regulă. Ceea ce se omitea era standardul de
comparaţie, care nu viza vreun mediu competiţional
extern respectivului spaţiu; de acolo doar se procurau
produse ori frânturi din proiecte corespunzătoare
inovării disruptive prin diverse mijloace. Acum, acest
fapt nu doar că nu mai este posibil, dar numai cei care
au ştiut să îşi protejeze resursele necesare concurenţei
ce condiţionează respectiva transformare pot spera la
un statut de pe care să aibă sens a reclama un loc cât de
cât confortabil în competiţie; dimensiunea sine qua
non într-un astfel de proces este capitalul intelectual
văzut ca resursă a economiei intangibilului, nu
produsul final tranzacţionat în termeni tangibili şi
condiţionat de primul.
martie-mai 2011 75
Din acest motiv nu are sens să vorbim de
revoluţii, ci mai degrabă de detectarea acelei
cunoaşteri necesare pentru a face faţă efectelor
factorilor latenţi ai evoluţiei ce se acumulează în
riscuri pe care teoriile actuale dedicate
fundamentării intelligence-ului le plasează în
zona „unforeseen”.
Studiul trecutului îţi oferă uşurinţa judecării unui
anumit gest politic, estimarea exactă a efectelor
unei reacţii politice, dar nu trebuie uitat că analiza
unei decizii trecute nu este făcută „la cald”, sub
presiunea faptelor şi a timpului limitat de acţiune.
Perspectiva prezentă oferă alte date, informaţii şi
alte interpretări; cel mai important aspect fiind
cel al posibilităţii „judecării” efectelor unei
anumite decizii. Ce poate părea „politically
corect” pe termen scurt se poate dovedi eroare
cu efecte profunde pe termen lung.
Robert J. Sternberg comprimă, în teoria sa asupra
intelligence-ului, cele trei faţete ale acestuia:
componenţa, experienţa şi practica
prin
intermediul definiţiei de activitate mentală
îndreptată în mod deliberat scopului de adaptare,
selectare şi armonizare cu elementele lumii
înconjurătoare relevante pentru propria
existenţă, concluzionând că intelligence-ul
constituie modul în care individul se comportă în
raport cu schimbările de mediu pe timpul vieţii
sale.
Nevoile specifice de intelligence rezultă din
n e c e s i t a t e a p r e ve n i r i i m a n i f e s t ă r i l o r
surprinzătoare ale mediului şi a avertizării cu
privire la posibilele consecinţe, funcţie de
acţiunile în derulare, precum şi a stabilirii
deciziilor referitoare la activităţile pe termen lung
şi mediu.
Pentru a ne menţine în sfera definiţiilor date de
specialişti, merită amintit enunţul dat de CIA,
respectiv: „într-o exprimare simplă prin
intelligence se înţelege cunoaşterea anticipativă a
lumii care ne înconjoară, preludiul deciziei
factorilor decizionali în materie de politică din
SUA, precum şi al acţiunilor desfăşurate de aceşti
decidenţi”.
Din punct de vedere social, intelligence-ul poate
fi definit ca fiind procesul prin care o societate, o
organizaţie sau un individ acumulează informaţii,
le procesează, le evaluează (din mai multe surse,
de preferinţă în cadrul unui proces încrucişat), le
înmagazinează şi le utilizează pentru a acţiona, de
cele mai multe ori în baza unei amprentări unice
generate de înglobarea sensurilor legate de
validitate, veridicitate, legitimitate a condiţiilor de
producere, canalul de circulaţie şi indicaţiile
vizând obiectivele prestabilite.
INTELLIGENCE
Din consideraţiile precedente
putem identifica mai multe
componente necesare unei
segmentări a conceptului în
discuţie şi fiecare dintre
acestea necesită o analiză
separată. Acestea corespund
cu amprenta sa identitară
(intelligence identitar),
resorturile şi mecanismele ce
reprezintă capitalul său
(intelligence capitalizat),
relaţia cu unele concepte
similare din alte state ca bază
de compatibilitate necesară în
alianţe (intelligence cooperativ/ de coaliţie) etc. În
fine, un astfel de demers
completat prin influenţa
teoriilor actuale asupra
semnificaţiei dinamice care a
luat naştere din necesitatea
fundamentării unei teorii a
intelligence-ului impune,
natural, ideea de intelligence
academic.
Trebuie să ne fixăm, ca
naţiune, interese naţionale
vitale pe termen lung şi nu
dezirabile, în funcţie de
contextele internaţionale de
moment. Interesele naţionale
şi politica externă a României
trebuie gândite pe termen
lung, astfel încât intelligenceul românesc să poată acţiona
fără a mai suferi modificări de
formă şi de fond odată la
câţiva ani.
În momentul în care nu se va
mai alege soluţia celui mai mic
numitor comun, critica
constructivă nu va mai fi
întâmpinată cu suspiciune, iar
opinia alternativă nu va mai fi
considerată „deviantă” (câteva
dintre capcanele gândirii de
grup), atunci putem spune cu
adevărat că intelligence-ul
românesc a evoluat, fiind
capabil de flexibilitate şi
adaptabilitate sporită. O altă
condiţie esenţială a modernizării, care de această dată nu
ţine de servicii, ci de factori
legislativ-politici, este
legislaţia. Cooperarea şi
competiţia, performanţa şi
recunoaşterea socială nu se
pot obţine în condiţiile unor
legi de acum 18 ani.
O altă problemă ce constituie
o piedică în calea flexibilizării
şi capacităţii sporite de
adaptare a serviciilor este cea a
rivalităţii dintre mediile
academice (cercetarea
ştiinţifică) şi profesionistul în
intelligence, rivalitate ce nu
face decât să încetinească
procesul de modificare a
mentalităţilor, de îmbunătăţire a calităţii dezbaterilor de
profil. I
Bibliografie
?Alexandrescu, Grigore, Ameninţări la
adresa securităţii, Bucureşti, Editura
UNAP, 2004
?Bush, Vannevar, As We May Think în
Atlantic Monthly, 1945, disponibil
(30.08.2010) la:
http://www.theatlantic.com/magazine/ar
chive/1969/12/as-we-may-think/3881/
?Central Intelligence Agency (Office of
Public Affairs), A Consumer's Guide to
Intelligence, Washington, DC: Central
Intelligence Agency, p. VII, 1999
Johnson, Loch K., The CIA's Weakest Link:
Forget James Bond. What Our Intelligence
Agencies Need are More Professors în
Washington Monthly iulie-august 2001, p. 6.
?Kent, Sherman, Strategic Intelligence for
American World Policy, Editura Princeton
University Press, 1949
?Maior, George, Studiu introductiv în
Tsang, Steve (coord.), Serviciile de
Informaţii şi Drepturile Omului în era
terorismului global, Bucureşti: Editura
Univers Enciclopedic, 2008
?Marshall, Gordon (ed.), Oxford Dicţionar
de Sociologie, Bucureşti, Editura Univers
Enciclopedic, 2003
?Megheşan, Karin, Modificările sistemului
internaţional. Continuitate şi schimbare în
activităţile de intelligence în Revista
Română de Studii de Intelligence nr.1-2,
Bucureşti, Academia Naţională de
Informaţii „Mihai Viteazul”, 2009
?Rughiniş, Cosima , Explicaţia sociologică,
Iaşi, Editura Polirom, 2007
?Sebe, Marius, Despre intelligence (I) în
Revista Română de Studii de Intelligence
nr.1-2, Bucureşti, Academia Naţională de
Informaţii „Mihai Viteazul”, 2009
?Sternberg, Robert J., Beyond IQ: A
Triarchic Theory of Human Intelligence,
New York, Editura Cambridge University
Press, 1985
?Tobă , Francisc, Securitate naţională,
30.08. 2010
http://www.securitatenationala.ro/e107
?Vlăduţescu, Ştefan, Informaţia de la teorie
către ştiinţă, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 2002
martie-mai 2011 77
HERALDICA
SISTEM DE IDENTIFICARE
Bogdan Alexandru Antipa
Apariţia ca ştiinţă (scurt istoric)
De la începutul heraldicii, însemnele
au fost transpuse pe diferite suporturi,
Fenomenul heraldic s-a manifestat în cum ar fi hârtie, lemn pictat, piatră,
istorie începând cu Evul Mediu, metal, practica evoluând în direcţia
însemnele specifice fiind necesare în evidenţierii a şapte culori de bază.
distingerea participanţilor la luptă,
feţele lor fiind acoperite cu coifuri din Pentru toate popoarele, stema - semnul
fier şi oţel. Mai târziu scuturile au fost heraldic suprem - are o importanţă
pictate, fiind uşor de memorat şi de deosebită. Imaginile care o compun
recunoscut de la distanţă mare.
evocă istoria ţării, prin intermediul ei
tradiţia rămâne veşnic vie, iar
Arta heraldică îşi are începuturile în semnificaţia ei trezeşte sentimentul
secolul al XI-lea în Germania, la naţional.
concursurile care s-au desfăşurat la
Göttingen în anul 934, unde au fost Odată cu trecerea timpului s-a
purtate, de către cavaleri, bucăţi de modernizat şi felul de elaborare a
stofă potrivite în maniera de alcătuire simbolurilor heraldice, dar au rămas şi
ulterioară a stemelor.
elemente care au fost folosite încă de la
începuturi, precum arme, plante şi
Numele disciplinei provine din animale. Acestea sunt plasate pe un
termenul latin medieval: heraldus, scut
sau inserate în compoziţia
héraut = crainic. Heralzii, în epoca stemelor reprezentate pe diverse alte
medievală, duceau mesajele de război, obiecte.
dar făceau şi oficiul de prezentare a
luptătorilor în turniruri şi de intrare a Cele mai folosite însemne sunt leul şi
acestora în arenă.
vulturul, dar şi alte simboluri cum ar fi
dragoni, lilieci, unicorni, grifoni etc.
În sunetele de trâmbiţă sau de corn, Astăzi, heraldica nu mai este o marcă a
heralzii, care trebuiau să fie buni aristocraţiei, oamenii considerând-o
cunoscători ai simbolurilor heraldice, parte a patrimoniului naţional şi
făceau şi prezentarea blazoanelor personal şi o mândrie civică şi
nobililor pe care-i introduceau pe naţională.
câmpul de turnir.
INTELLIGENCE
Heraldica în România
În Ţarile Române, preocupările de
ordin heraldic se întâlnesc din secolul
al XVII-lea în cronicile lui Grigore
Ureche (1590-1647), Miron Costin
(1633-1691), Nicolae Costin (1600-1712)
şi Dimitrie Cantemir (1673-1723).
Lucrările acestora au valorificat
legenda heraldică a capului de bour, a
corbului, precum şi ,,pretinsele
însemne militare ale Daciei” (doi lei
afrontaţi).
Macheta originală se realizează
manual, cu respectarea culorilor şi a
metalelor specifice heraldicii.
Regulile heraldice în ceea ce priveşte
însemnele româneşti sunt riguroase.
Scutul are formă şi dimensiuni
standard. Figurile stemei trebuie să fie
clare şi bine conturate, inteligibile. Nu
este permisă trecerea numelui oraşului
sau al judeţului pe scut ori în afara
acestuia.
Pe scut nu se poate afla stema ţării; de
asemenea, nu sunt per mise
reprezentări conţinând exclusiv
elementele generale (vechile steme ale
Principatelor Române, cr ucea,
biserica, lupoaica capitolină, steagul
ţării etc.). Stemele localităţilor trebuie
timbrate cu o coroană murală
corespunzătoare.
În secolul următor, interesul pentru
heraldică s-a manifestat în măsura în
care aceasta a servit la alcătuirea
stemelor de familie (Sturza, Balş,
Văcărescu). Către sfârşitul perioadei
au apărut sigilii domneşti pe care erau
reprezentate, în afara stemei, şi
stemele celor 17 judeţe.
În România, stemele judeţelor,
municipiilor, oraşelor şi comunelor ca
semn de heraldică teritorială,
simbolizează, într-o for mă
concentrată, tradiţiile istorice, precum
şi realităţile economice şi socialculturale locale, specifice fiecărei
unităţi administrativ-teritoriale.
Elaborarea proiectului stemei se face
cu respectarea strictă a normelor
ştiinţei şi artei heraldice şi a tradiţiilor
româneşti în domeniu, pe baza
metodologiei stabilite de Comisia
Naţională de Heraldică, Genealogie şi
Sigilografie a Academiei Române.
Proiectul stemei poate fi realizat de
autorităţile administraţiei publice
locale prin mijloace proprii sau de
către graficieni heraldişti abilitaţi de
Comisia Naţională.
Este semnificativ în acest sens faptul
că, după Revoluţia de la 1848, românii
d i n Tr a n s i l v a n i a a u p r o p u s
autorităţilor de la Viena completarea
stemei provinciei cu un nou cartier în
care să fie reprezentat un personaj
feminin însoţit de leu şi de o acvilă,
imagine preluată de pe moneda
"Provincia Dacia" din secolul al IIIlea, în care se exprima heraldic
continuitatea daco-românilor în
vechea Dacie.
Cele mai vechi steme ale formaţiunilor
(pre)statale af late pe teritoriul
României datează din secolul al XIIIlea, perioadă în care ştiinţa heraldică,
precum şi răspândirea stemelor şi a
sigiliilor erau abia la începuturi.
În armorialul „Wijnbergen”, alcătuit la
sfârşitul secolului menţionat, sunt
reprezentate două steme, una atribuită
unui „Roy de Blaqui”, identificat de
către majoritatea specialiştilor de azi
ca fiind Litovoi, şi una aparţinând lui
„Roy de Blaquie”, presupus ca fiind un
“Asan”.
Semnificaţia acestora în limbaj
heraldic (în special culorile roşu şi
auriu) arată aspiraţia conducătorilor
de a stăpâni un stat independent.
martie-mai 2011 79
Cea mai veche reprezentare heraldică Ţara Românească, provincie ce a jucat
românească păstrată până azi o regăsim pe rolul hotărâtor în destinul istoric al întregii
sigiliul pus de Mircea cel Bătrân pe tratatul Românii.
cu Polonia, la 1390.
Simbolurile prezente atunci se regăsesc şi
în stema de azi a României: acvila, crucea,
soarele şi luna. Alte însemne heraldice ale
vechimii româneşti, deşi este sigur că au
existat, nu s-au păstrat, fiind sigilii
domneşti uşor de deteriorat.
Reprezentarea heraldică a
Daciei era o compoziţie
creată în Evul Mediu,
dar avea o tradiţie larg
răspândită, fiind
cunoscută în toată
Europa şi regăsită
în diferite izvoare
din acea perioadă.
Folosirea acestui
simbol în compoziţia
stemelor domnitorilor
români reflecta
aspiraţia lor de a reface
vechea Dacie prin unirea
ţărilor române sub un singur
sceptru.
Primele steme unite ale celor trei ţări
româneşti datează de la sfârşitul secolului
al XVI-lea. În urma tratatului din 1595,
semnat la Alba-Iulia, Sigismund Bathory
devenea, de jure, principe al Transilvaniei,
Ţării Româneşti şi Moldovei. Această stare
de fapt s-a reflectat şi în stema sa, pe care a
adoptat-o ulterior.
După căderea regimului comunist, încă
din primele momente ale Revoluţiei din
1989, stema comunistă a fost ruptă sau
tăiată de pe steag, multe din drapelele
româneşti purtând astfel o gaură în mijloc.
De altfel, chiar în ziua de 22 decembrie
1989, crainicul Radiodifuziunii
libere a anunţat: „Stemele
ţării sunt cele
tradiţionale, cele trei
s t e m e m a r i
tradiţionale, sunt
vulturul pentru
Va l a h i a , b o u r u l
pentru Moldova şi
ghepardul pentru
Transilvania ”.
Astfel, vechea stemă
comunistă a fost
eliminată şi de pe sigiliile
oficiale, în interiorul lor
apărând scris pentru început
doar numele ţării (în variantele
ROMANIA sau ROMÂNIA).
În 1992, prin Legea nr. 102 din 21
septembrie, au fost adoptate stema şi
sigiliul actual al României, prin
combinar ea diferitelor pr opuneri
prezentate până atunci.
Stema reproduce aproape în totalitate
varianta mică din 1921 (cu excepţia
După unirea de facto a celor trei ţări sub coroanei de oţel, a stemei dinastiei de
sceptrul lui Mihai Viteazul, sigiliile H o h e n z o l l e r n - S i g m a r i n g e n ş i a
aplicate actelor domneşti au fost sceptrului).
schimbate. Acestea conţineau atât stemele
voievodatelor respective, cât şi pe cea a În prima secvenţă se găseşte stema Ţării
Daciei.
Româneşti pe fond albastru: un vultur,
ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur,
Stema României are ca element central însoţit de un soare de aur la dreapta şi o
vulturul de aur cruciat. În mod tradiţional, lună nouă de aur la stânga.
acest vultur apare pe stemele judeţului
Argeş, oraşului Piteşti şi oraşului Curtea În a doua secvenţă se află stema
de Argeş.
tradiţională a Moldovei: un bour negru cu
o stea între coarne, o roză cu 5 foi în partea
El simbolizează dinastia Basarabilor, dreaptă şi o lună în partea stângă, ambele
nucleul în jurul căruia a fost organizată de argint.
INTELLIGENCE
Al treilea sector al stemei prezintă
stema tradiţională a Banatului şi
Olteniei: deasupra valurilor, un pod de
aur cu două deschideri boltite
(simbolizând podul peste Dunăre al
împăratului roman Traian), de unde
iese un leu de aur ţinând un paloş în
laba din dreapta faţă.
stema ţării şi sigiliul statului
?Hotărârea nr. 25 din 16 ianuarie 2003 privind
stabilirea metodologiei de elaborare,
reproducere şi folosire a stemelor judeţelor,
municipiilor, oraşelor şi comunelor
?Hotărârea nr.687 din 3 decembrie 1993
privind folosirea şi expunerea stemei
României
?http://ro.wikipedia.org
În cea de-a 4-a secţiune ni se
înfăţişează stema Transilvaniei cu
Maramureşul şi Crişana: un scut
împărţit în două printr-o linie îngustă,
astfel: deasupra, pe un fond albastru,
se află o acvilă negră cu gheare de aur,
ce are la dreapta un soare de aur, iar la
stânga o semilună de argint; dedesubt
se găsesc 7 turnuri crenelate, plasate în
două registre, în primul 4 turnuri, în al
doilea trei.
Sunt, de asemenea, reprezentate
teritoriile adiacente Mării Negre, pe
fond de azur: doi delfini afrontaţi,
dispuşi cu cozile ridicate.
Concluzii
Stema României Mari
Heraldica, prin izvoarele specifice pe
care le pune la dispoziţia cercetătorilor, prin simbolistica sa,
constituie un domeniu deosebit de
impor tant pentr u cunoaşter ea
proceselor sociale, politice şi culturale
dintr-o epocă istorică.
Heraldica ajută la o mai bună
înţelegere a mentalităţilor şi
obiceiurilor, în general, precum şi la
stabilirea mai exactă a succesiunii
unor evenimente şi a entităţilor istorice
implicate. I
-va urmaBibliografie
?Maria Dogaru - "Din heraldica României",
Editura. Jif, Braşov, 1994
?"Enciclopedia României". Comitetul de
direcţie: D. Gusti,
?Constantin Orghidan, Mircea Vulcănescu
şi Virgiliu Leonte. Imprimeria Naţională,
Bucureşti 1938-194"Dictionnaire
héraldique", Paris, 1983
?Sturdza, Săuceşti, Marcel, Heraldica. Tratat
tehnic, Bucureşti, Edit. Ştiinţifică, 1974.
?Heraldică românească
?Legea nr.102 din 21 septembrie 1992 privind
Stema actuală a României
martie-mai 2011 81
ASPECTE PRIVIND
TEHNICILE DE
PROPAGANDA SI
MANIPULARE
MASS MEDIA
Conform Dictionarului de Sociologie,
manipularea reprezinta actiunea de a
determina un actor social (persoana, grup,
colectivitate, etc.) sa gândeasca si sa
actioneze într-un mod compatibil cu
interesele initiatorului, si nu cu interesele
sale, prin utilizarea unor tehnici ca
p ersua siun ea , ca re disto rsio n ea z a
intentionat adevarul, lasând impresia
libertatii de gândire si decizie.
Spre deosebire de influenta de tipul
convingerii rationale, prin manipulare nu se
urmareste întelegerea mai profunda a
situatiei, ci încalcarea unei întelegeri
convenabile, recurgându-se la inducerea în
eroare cu argumente falsificate, cât si la
apelul palierelor emotionale sau nonrationale. În cazul manipularii, intentiile
reale ale celui care transmite mesajul ramân
insesizabile celui manipulat.
Din punct de vedere social, manipularea
reprezinta o forma de impunere a
intereselor unei clase, grup, colectivitati nu
prin mijloace coercitive, ci prin inducerea în
eroare.
Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale în
situatii de divergenta de interese devine tot
mai frecventa în societatea actuala,
manipularea fiind un instrument mai
eficient si mai puternic decât utilizarea
fortei.
Herbert Marcuse (Scoala de la Frankfurt)
este autorul unei ample analize a
manipularii, considerata a fi un instrument
esential al “societatii industriale de masa”. El
evidentiaza formele particulare pe care
manipularea le ia în diferite sfere ale vietii
sociale, începând cu cea politica si sfârsind
cu cea economica.
INTELLIGENCE
Bogdan Negoi
Dezinformarea
Dezinformarea reprezinta orice interventie
asupra elementelor de baza ale unui proces
de comunicare, interventie ce modifica
deliberat mesajele vehiculare cu scopul de a
determina în receptori anumite atitudini,
reactii, actiuni dorite de un anumit agent
social.
Uneori este considerata ca fiind echivalenta
cu propaganda neagra deoarece vehiculeaza
informatii false. Etimologia cuvântului vine
si sustine aceasta legatura: desinformation
(< rusa-dezinformatsia=numele unei divizii
KGB raspunzatoare cu propaganda
neagra”).
O alta definitie acceptata si destul de
influenta este cea data de R. Schultz si R.
Godson:"Conceptul descrie ansamblul
informatiilor false, incomplete, eronate, care
sunt îndreptate, alimentate, confirmate catre
o tinta ce reprezinta un individ, un grup sau
un stat".
Intoxicarea
Forma de dezinformare, intoxicarea consta
în suprasaturarea surselor cu informatie
falsa, în blocarea canalelor de comunicatie
cu mesaje mincinoase, diversioniste, fie
pentru a pregati opinia publica pentru o
lovitura de proportii, fie pentru a discredita
un mesaj corect asteptat. Instrumentele sale
de baza sunt zvonurile, bârfele si
comunicatele tendentioase. Intoxicarea este
operatia de “anesteziere” a publicului în
scopul acceptarii unei diversiuni majore sau
pentru a-l face neîncrezator, ostil în fata unui
adevar care urmeaza a fi comunicat.
Prin intermediul televiziunii, intoxicarea
poate produce adevarate razboaie ale
imaginii, din care iese învingator cel care a
investit cel mai mult în propria sa imagine si
care a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt.
Minciuna
O specie mai putin tratata de mesaj
deliberat fals, este minciuna. Deoarece
este un concept cu puternice amprente
morale si culturale, subiectul nu a
interesat, pâna acum câtiva ani, decât pe
filosofi, teologi, antropologi si pe
psihologi (s-au facut studii cu precadere
pe copii). Este ciudat, desi putem spune
ca întâlnim minciuni pretutindeni, atât în
public cât si în viata privata, la orice nivel
social si în toate societatile trecute sau
prezente. Un ziarist britanic a afirmat ca
anii ´80 reprezinta decada minciunilor. În
1991, Bradlee afirma “am impresia ca în
ultimii ani minciunile au luat proportiile
unei epidemii fata de care am devenit cu
totii imuni”. A minti este pentru oameni
un obicei care dureaza de milenii si nu o
lamentabila inovatie de ultima ora iar,
dupa cum constata Ruskin, inducerea în
eroare nu a fost considerata întotdeauna
si oriunde un act condamnabil. La grecii
antici sentimentul de admiratie pentru cei
care reuseau sa pacaleasca un strain era
uzual.
sustine o idee, încercând sa convinga
auditoriul.
Persoana care ia decizia o face de multe
ori pe baza altor tipuri de argumente
decât cele logice sau cele logico-corecte,
fiind convinsa de “necesitatea” sau
“importanta” aparenta a actiunii sau
lucrului respectiv.
Una dintre cele mai simple tehnici este
cea a distorsiunii temporale.
Câteodata, cel mai bun mod de a
influenta persoana-tinta este sa te
comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii
de la aceasta s-a si întâmplat. Este foarte
util ca sa te referi la o decizie pe care
respectivul încearca sa o ia, ca si cum ar fi
deja facuta. Principiul reciprocitatii
consta în nevoia de a rasplati un favor, fie
el cerut sau nu, imediat dupa acceptarea
acestuia. Aceasta caracteristica umana
transcede orice diferente culturale sau
rasiale, indiferent si de natura
respectivului favor.
Un alt principiu este cel al angajamentului
si concordantei. Oamenii vor face
aproape orice încercând sa pastreze ideile
Zvonul
care sunt în concordanta cu cele pe care
le-au avut anterior. Când vor lua public o
Zvonul reprezinta o afirmatie prezentata atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi
drept adevarata fara a exista posibilitatea în concordanta cu atitudinea manifestata
sa i se verifice corectitudinea. Zvonurile anterior.
care sunt lansate în circulatie au o functie
dubla: o functie explicativa si o functie de Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent
atenuare a anumitor tensiuni emotionale. unele lucruri pentru ca ei cred într-un
Circulatia lor este dependenta de adevar despre ei însisi. Un atribut intern
contextele sociale, de trasaturile de al felului lor de a fi cauzeaza anumite
personalitate ale indivizilor si de nevoile tipuri de comportament. Daca cineva îsi
psihosociologice ale indivizilor, atribuie intern o caracteristica, va face tot
grupurilor sau comunitatilor. Lucrarile lui ceea ce este specific unui om care are acea
Allport si Postman (1965) au pus în caracteristica. Metoda sarmantului. Spre
evidenta trei legi de transmisie a deosebire de celelalte metode, nu are mai
zvonurilor: legea saraciei ( a nivelarii) - pe multe etape si nu se bazeaza pe acrobatii
masura ce zvonul circula, el tinde sa fie tot verbale. Ea functioneaza pentru ca, în
mai scurt, mai usor de înteles si de relatat; mod deschis, ofera concesii, manifesta
legea accentuarii - anumite detalii se vor dorinta de a asculta si valideaza ideile
întari, dobândind loc central în subiectului-tinta. I
semnificatia acestuia; legea asimilarii informatia se conser va si se
reorganizeaza în jurul unor motive
centrale.
Bibliografie
Persuasiunea
Prin persuasiune se întelege actiunea de a
convinge într-un mod sau altul pe cineva
sa faca sau sa aleaga un lucru. Este
actiunea prin care autorul unui mesaj
?Aries, Philippe & Duby, Georges (coord.),
"Istoria vietii private", Editura “Meridiane”,
Bucuresti, 1977.
?Barnes, J.A., "Sociologia minciunii", Editura
“Institutului European”, Iasi, 1998.
?Muchelli, Alex, "Tehnici de manipulare",
Editura “Polirom”, Iasi, 2002.
martie-mai 2011 83
INTELLIGENCE
REPERE CONCEPTUALE
Ilie Tudor Ciuflea
La nivel lingvistic primar, termenul de
intelligence se regăseşte în următoarele
arii semantice:
“
Scopul principal al unui
serviciu de informaţii este
de a căuta permanent să
reuşească cel puţin
sincronizarea - dacă nu
realizarea dezirabilei
componente preventive cu dinamica manifestărilor
celor mai noi tipuri de
ameninţări la adresa
securităţii naţionale,
context în care apare
termenul de intelligence.
Ce este intelligence: un
produs, rezultat al unor
demersuri analitice
specializate sau activitatea
de securitate în sine?
”
INTELLIGENCE
1. abilitatea de a învăţa, de a înţelege, de a
aplica noţiuni sau de a gândi abstract în
special în legătură cu situaţii noi sau
provocatoare;
2. o entitate inteligentă;
3. actul de a înţelege;
4. ştire, informaţie;
5. informaţie despre posibili inamici sau
despre o anumită zonă;
6. agenţie specializată în obţinerea unei
informaţii din categoria menţionată
anterior.
Din acest termen a derivat intelligencer
care denominează un agent secret sau un
culegător de informaţii, prin extensie, un
reporter.
Din definiţia respectivă se poate observa
cum sensul general al termenului supus
atenţiei pivotează în jurul unor noţiuni
precum inteligenţă, cunoaştere, noutate,
provocare, instituţii speciale/agenţi de
informaţii, reliefând, întrucâtva, o
similitudine cu însuşi procesul laborios
specific activităţii de informaţii în cadrul
căreia, pentru a realiza informarea corectă
a beneficiarilor legali, este nevoie, în
prealabil, de cunoaşterea adecvată a
mediilor pretabile a potenţa ameninţări,
de inteligenţa necesară penetrării
informative a acestora, de confruntarea
cu provocări care pot fi gestionate, în
acord cu orientările şi interesele generale
naţionale, numai de către un lucrător de
informaţii specializat. De aici au rezultat,
probabil, şi asocierile constante ale
termenului de intelligence cu domeniul
securităţii naţionale.
Cele mai frecvente valori semantice
curente ale acestuia au fost atribuite în
cadrul unor studii în domeniul securităţii
naţionale, prin intelligence desemnânduse, pe de o parte, activitatea serviciilor şi
agenţiilor cu atribuţii de securitate
naţională, iar pe de altă parte, informaţia
prelucrată pentru a fi relevantă pentru
siguranţa naţională. Unii autori consideră
că o traducere fidelă a cuvântului
intelligence se rezumă la:
1. element de cunoaştere susceptibil a fi
codificat pentru a fi păstrat, prelucrat sau
comunicat;
2. produs rezultat din culegerea,
procesarea, integrarea, analiza, evaluarea
şi interpretarea datelor avute la dispoziţie
referitor la domenii de interes;
3. produs analitic rezultat din procesarea
datelor (informaţiilor brute);
4. activitatea ce generează informaţii
prelucrate;
5. titlu generic pentru spionaj.
În accepţii similare, intelligence este:
produsul rezultat din procesarea
informaţiilor referitoare la obiecte
(fenomene, procese) de interes; set de
fapte, obţinute prin asocierea informaţiilor cu alte elemente cunoscute şi
analizate prin prisma experienţei;
deducţie sau concluzie, bazată pe analiza
unor informaţii; capacitatea de a rezolva
probleme şi situaţii noi, fundamentată pe
experienţa acumulată; colectarea şi
prelucrarea informaţiilor; cunoaştere.
Intelligence - ca activitate de culegere a
informatiilor necesare fundamentarii unor
decizii.
Aceasta acceptie permite migrarea semantica a
termenului în cauza în orice domeniu de activitate în
care, pentru stabilirea unor politici actionale, este
necesara cautarea, identificarea, penetrarea mediilor din
care sa se realizeze culegerea informatiei brute, care,
supusa prelucrarii, sa fie diseminata beneficiarilor, iar în
baza ei, acestia sa adopte masurile necesare
protejarii/promovarii intereselor proprii sau
institutionale.
Spre exemplu, în domeniul economic, intelligence
reprezinta informatii filtrate si analizate pâna la punctul
în care se poate actiona/se pot adopta decizii pe baza
lor. De aici au derivat termeni precum intelligence
biografic (caracterizarea unui decident al unei companii,
realizata în scopul anticiparii celor mai probabile actiuni
ale acestuia, luând în considerare experienta si
perspectiva pe care o are asupra pietei), intelligence
competitiv (proces etic, legal si sistematic de colectare,
analiza si diseminare de informatii, ce are ca obiectiv
principal dobândirea sau mentinerea de catre o
companie a avantajului competitiv, evitarea surprizelor
si fructificarea oportunitatilor de piata) sau audit de
intelligence (inventar al resurselor de informatii sau de
expertiza, disponibile la un moment dat într-o
companie, în care urmeaza sa fie implementat un
program de intelligence competitiv.
activitate cu impact asupra actorilor sociali, fiecare
dintre acestia fiind nevoit sa îsi adapteze politicile si
strategiile care, altadata, îi asigurau existenta. Din ce în
ce mai frecvent, termenul de intelligence este utilizat cu
preponderenta când se fac referiri la sfera militarinformativa, suportând asocieri cu activitatea de
informatii pentru realizarea securitatii nationale.I
Bibliografie
? Duvac, lon - Comunitatea Nationala de Informatii si cultura de
intelligence a decidentilor politici - www.scribd.com
? Enache, Dom - Rolul si importanta intelligence-ului în
contextul noului mediu de securitate în Stabilitate si securitate
regionala, Sesiune anuala de comunicari stiintifice cu participare
internationala, 09-10 aprilie 2010, Universitatea Nationala de
Aparare “Carol I”
? Pârlog, Adrian - Sistemul informational si protectia fortei în
operatii - vector de securitate în contextul noilor provocari ale
procesului globalizarii în Stabilitate si securitate regionala,
Sesiune anuala de comunicari stiintifice cu participare
internationala, 09-10 aprilie 2010, Bucuresti, Universitatea
Nationala de Aparare “Carol I”
? www.intellcompetitiv.ro
Intelligence - ca produs informativ integrat
Contribuie, prin exploatare adecvata, la diminuarea
nivelului de incertitudine al beneficiarilor care adopta
decizii. Este rezultatul unui proces amplu în care actantii
conlucreaza pentru a imprima acuratete, veridicitate,
completitudine mesajului informativ transmis pe canale
securizate. De regula, produsul de intelligence poate
avea un real aport în momentul în care se impune
adoptarea unei decizii (preponderent în regim de
urgenta) si se doreste a se afla care sunt consideratiile
referitoare la fiecare alternativa de actiune, context în
care nu exista suficient rastimp pentru decelarea
aprofundata a problemelor.
Intelligence - cumul de activitati desfasurate pe
multiple paliere ierarhice
Înglobeaza întreaga arhitectura a fluxului informativ, de
la cautarea, culegerea si analiza informatiilor pâna la
diseminarea acestora în produse de informare a
beneficiarilor. Defineste, la nivel praxiologic,
interdependenta elementelor componente, calitatea
uneia exercitând un rol decisiv în constructia celeilalte
imediat, urmatoare.
Concluzii
Pe masura ce mediul international a evoluat, s-au produs
mutatii semnificative în majoritatea domeniilor de
martie-mai 2011 85
Nicolae Rotaru
Vi s-a-ntâmplat, desigur, sa parcurgeti un text pe care,
din cauza neologismelor (în fapt, din cauza carentelor
de acumulare culturala!) sa-l întelegeti, mai ales, din
deductie! Nu era vorba, fireste, de un extras tehnic, de
un citat academic (din domeniul medical sau
astronomic, bunaoara!), ci de un eseu, de un lead ori de
un editorial dintr-un hebdomadar.
Ei bine, aceste impedimente (bariere sau hiatusuri
comunicationale) au la baza ignoranta
manifestata succesiv pe treptele instruirii
actantilor organizatiilor, pusa pe seama
behaviorismului subiectilor învatarii,
dar datorata, uneori, si managerilor
„planningului education-teachingului”
care considera (cu îndreptatire
teoretica) arta dialogica mai degraba
ca pe o autoasumare de cultura
generala, necum ca pe un reper
de baza într-o programa
scolara, mai ales la formele
finale de învatamânt din
arhitectura Almei mater.
Am invocat aspectul stiut
fiind ca personalul institutiilor
intelligence-ului, mai mult ca în
alte domenii, este preponderent
conversational (pe toate treptele de
înzestrare intelectuala din
societatea civila) si ca, dincolo de
stapânirea mijloacelor, formelor,
metodel or culegerii, verificarii, analizei, coroborarii,
stocarii sau valorificarii informatiilor, trebuie sa fie
sigur ca întelege si foloseste corect, riguros, propriu
morfologia, sintaxa, stilistica, semiologia cuvântului /
enuntului ce constituie asa zisul cicucecâcucâu (cinecui-ce-când-cum-cât si unde!) al circumstantelor
relationarii.
În ceea ce-l priveste, Serviciul Român de Informatii, cu
discretie (profesionala) si silentiozitate (normala), dar
cu consecventa (procedurala) si constanta (actionala)
reuseste sa urce si sa mentina stacheta relationarii
umane (atât organizational-intern, cât si public) la un
INTELLIGENCE
nivel adecvat de eficienta si normalitate. Miturile si
vechile stigmatizari s-au estompat, delimitarea si
compartimentarea interesului mass-media (interesul
public, cum ar veni!) s-au operat cu discernamânt, asa
încât nu se mai pot confunda nici domeniul de munca,
nici modusul operandi, nici aria de influente si
repercusiuni cu ale altor structuri ce concura preventiv,
proactiv, ofensiv si solidar, la mentenanta sanitatii si
concordiei sociale, la salvagardarea securitatii nationale
si la compatibilizarea procedurala euro-atlantica
potrivit asumarilor guvernamental-statale. E
drept, si tabloul (dinamic si efervescent)
din domeniul „ariei justitiei”
interpretata largo si rubato în ultimul
timp a contribuit la aceasta dezirabila
particularizare.
Asa stând lucrurile (ca urmare a
investitiei de efort conjugat si a
managementului dinamic), cred ca,
asemenea lubrifiantului folosit
într-un angrenaj tehnic, si rolul
comunicarii (ca punct
obligatoriu si constant de
trecere în toata devenirea
umana dialogica), trebuie sa
continue sa-si vadeasca virtutile de
informare-persuasiune, de educareinculcare, de socializare-imagine, fara
a ignora manipularea-propaganda, fie
chiar si numai ca recurs de promotion
si advertising.
Cu alte cuvinte, actul dialogal va trebui sa-si mentina
altitudinea si profunzimea semantic-conativa si
referential-contextuala în limitele unei rigori dezirabile,
fara echivoc, confuzie, bâlba, deturnare sensuala.
Zic asta (redundant, desigur, fiindca se stie!) gândinduma si cu ce tipologie umana (preponderent intelectualrasata) relationeaza persuasiv (de ce nu si atractiv, ludic,
magnetic, carismatic, empatic si vaticinar în imediatete,
dar mai ales în ulterioritate) angajatii din intelligence.
Sper sa fi fost si...persuasiv!
IN MEMORIAM
24 decembrie 1989
La 24 decembrie 1989, în Bucuresti, în Drumul
Taberei, institutia „luptatorului antiterorist” a
înregistrat cea mai grea jertfa, careia istoria
încearca, de doua decenii, sa-i justifice tragismul.
De aceea, pentru Serviciul Român de Informatii
este o traditie de onoare sa pastreze vie si
neîntinata, peste generatii, memoria celor cazuti la
datorie în evenimentele din timpul Revolutiei :
Colonel (post-mortem)
TROSCA Al. GHEORGHE (1989)
Colonel (post-mortem)
TROSCA Al. GHEORGHE (1989)
Sublocotenent (post-mortem)
MUICARU C. ION (1989)
Locotenent-colonel (post-mortem)
COTUNA Al. EUGEN – TRANDAFIR
(1989)
Sublocotenent (post-mortem)
ANDREI I. STEFAN (1989)
Sublocotenent (post-mortem)
COSTACHE I. ION (1989)
Locotenent-colonel (post-mortem)
COTUNĂ
COTUNA Al. EUGEN – TRANDAFIR (1989)
Sublocotenent (post-mortem)
NEAGOE Şt.
St. TEODOR (1989)
Sublocotenent (post-mortem)
MUICARU C. ION (1989)
Sublocotenent (post-mortem)
NEAGOE St. TEODOR(1989)
Sublocotenent (post-mortem)
OPREA I. EMIL(1989)
EROII
NU
AU
NEVOIE
DE
„DIPLOME”
Sublocotenent (post-mortem)
ANDREI I. ŞTEFAN (1989)
Sublocotenent (post-mortem)
SURPATEANU P. C-TIN – FLORIN (1989)
Peste generatii, eroii Brigazii Antiteroriste
constituie simbolul identitar al unei profesii pentru
care asumarea riscului poate echivala cu sacrificiul
suprem.
Sublocotenent (post-mortem)
OPREA I. EMIL (1989)
Pe s t e g e n e r a t i i , B r i g a d a A n t i t e r o r i s t a
comemoreaza an de an, la 24 decembrie, ZIUA
LUPTATORULUI ANTITERORIST, înclinând
in memoriam drapelul de lupta al unitatii, ca semn
de profund respect fata de înaintasi.
Pentru profesionistii de astazi, jertfa acelui
decembrie reprezinta „lectia de baza” a datoriei
împlinite, a devotamentului neconditionat, a
spiritului de sacrificiu, loialitatii si solidaritatii, la
cote de performanta specifice unui corp de elita.
Sublocotenent (post-mortem)
COSTACHE I. ION (1989)
Sublocotenent (post-mortem)
SURPĂŢEANU P. C-TIN – FLORIN (1989)
Ea va ramâne astfel în constiinta luptatorilor
antiteroristi, indiferent de formele recunoasterii
oficiale a sacrificiului suprem al eroilor nostri.
martie-mai 2011 87
of the articles
SUMMARY
F In his article, Adrian Solea brings forth the infinite possibilities recent developments in IT&C represent for
extremist-terrorist organisations, providing relevant examples of attacks on significant public or private networks,
as well as measures to ensure cyber security.
FIn their effort to guide readers through the various legal enterprises of Western democracies to counter cyber
terrorism, Cristina Bucur and Mihai Filipescu also approach, in thier article, ”Legal Initiatives to Counter Cyber
Terrorism”, Romania's initiatives in this regard, as well as the sensitive ethical issues involved.
FOana Ciobanu and Simona Enescu present an extensive study of the process of radicalization preceding the
9/11 terrorist attacks, offering an insight in the psychology of radical Muslim communities.
FFurther developing the previously-cited studies regarding Muslim radicalization and cyber terrorism,
Cristian Barna, Ph.D, extensively documented the recent developments in Europe, stressing the relatively new
practice of online radicalization.
FIn his study, Remus Ştefureac initiates an academic approach to undercover operations, listing the main
categories and briefly commenting on their use by the Russian secret services during the Cold War.
FFurther developing the ever so present theme of cyber security, Cristian Iordan stresses the need for more
public-private partnership initiatives which, in his opinion, are the optimal solution to protect critical
infrastructures and therefore national security.
FRomanian Intelligence Service Director George-Cristian Maior presents his insight perspective on the
evolution of the institution under his leadership in an open discussion with Intelligence Editor-in-Chief
Flaviu Predescu.
INTELLIGENCE
of the articles
SUMMARY
FMarius Bogdan Florescu highlights the threat of weapons of mass destruction's proliferation to global
security, listing the main measures put into place by the international community (to which Romania is a
member) in order to contain and eradicate this phenomenon.
FIonel Niţu continues his effort to support intelligence sharing within the intelligence community with case
studies of Italy and of the Romanian Joint Situation Center (SITCEN). The study concludes that the current
security environment compels the intelligence communities to extend their cooperation over the current
boundaries, including to private entities.
FA fresh and interesting topic of discussion of the international agenda, that of China's rapid rise to
superpower status, is brought about by Ionuţ Cristian Dumitru, who estimates that, by 2020, this People's
Republic will become the world's foremost economic player as well as the main investor and trade partner for
Africa, Latin America and Asia.
FIn an article titled „European Strategic Security Targets”, Ilie Tudor Ciuflea reviews the main current
security threats (WMD proliferation, terrorism, failed states, regional conflicts), as well as the counter
measures put in place by the EU and NATO.
F Due to the unprecedented expansion of communication networks with their inherent vulnerabilities, Gabriel
Curculescu and Mircea Ştefan's extensive study on the importance, organisation and activity of Computer
Emergency Response Team is a must-read for both specialists and neophytes to the subject.
FAs a member of the civil society, PH.D. Professor Dorin Uritescu reviews the latest book coordinated by
Romanian Intelligence Service's Director, Ambassador Ph.D George-Cristian Maior, bringing a new perspective,
that of a philosopher and philologist, on matters of national security. After a thorough analysis of each
contributor's study, Professor Uritescu sums up the importance of the book as a solid basis of academic but
accessible knowledge to both intelligence specialists and to the larger audience's culture of security.
FWith his vivid interest in the history and evolution of the Romanian secret services, Ph.D. Tiberiu Tănase
surprises readers by renewing the flavor of Romania's intelligence community from the World War II period in his
description of colonel Ion Lissievici, Eugen Cristescu's deputy director, personality and activity.
martie-mai 2011 89
of the articles
SUMMARY
FAnother historical depiction by Ph.D. Tiberiu Tănase reveals new details about the establishment of Dobrogea's
Intelligence and Security Service, during First World War.
FMarius Sebe continues his series of articles on the intelligence challenges of the 21st Century by detailing the
novelties in governmental intelligence, as well as the emergence and rapid development of private intelligence.
Concluding his study, Mr. Sebe foresees the replacement of 20th Century's Informational Era with the new wave
of the Intelligence Era.
FIn his brief yet didactic study, Paul Georgescu details the Romanian Intelligence Service's efforts to support local
public authorities, stressing the impact intelligence estimates have on local security environments.
FOana Magdalena Ciobanu's article on risk management in corporatist societies is a well documented and
extensive introduction to the notions of risk an threats, as well as to intelligence's contribution to reducing the
former two.
FBogdan Alexandru Antipa's article, the first in an upcoming series, introduces readers to the relatively
unexplored realm of heraldry, seen as a means of understanding the ”social, political and cultural processes of a
historical age” and, moreover, an useful tool to accurately understand historical events.
FIn his article on „Media Manipulation and Propaganda Techniques”, Bogdan Negoi exposes disinformation,
intoxication, lies, rumors and persuasion from a sociological perspective.
FIn an era when the word ”intelligence” comprises too many meanings for the general public to have a clear grasp
at it, Ilie Tudor Ciuflea brings useful clarifications, encompassing the mutations it has suffered in the 21st Century.
FPersuasion must be a constant preoccupation for intelligence analysts more than for anyone else, and Nicolae
Rotaru's study of it constitutes a good start for a better understanding of the phenomenon.
INTELLIGENCE
Publicaţie a Serviciului Român de Informaţii
Bucureşti, Bd. Libertăţii 14D
Tel. 021.410.60.60 Fax 021.410.25.45
E-mail: [email protected], www.sri.ro
Articolele pot fi reproduse doar cu permisiunea editorului.
ISSN 1844 – 7244