Analiza mmfl final - Centrul Roman de initiative

Transcription

Dialogul social – către o rută flexibilă pentru ocupare şi incluziune
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!. POSDRU / 93 / 3.3 / S / 60304
Analiza
privind munca fără forme legale –
starea de fapt și promovarea
beneficiilor ocupării formale
Februarie 2013
Colectiv de redactare:
Liliana Voicu, consultant științific (coordonator)
Gabriela Mitoiu, expert legislația muncii
Lucian Vasilescu, expert legislația muncii
Amalia Daraban, expert monitorizare
Cu contribuția:
Ion Samoilă, coordonator național activități parteneri sociali
Sorin Stan, expert dialog social
Mircea Udățeanu, expert dialog social
“Dialogul social – către o rută flexibilă pentru ocupare şi incluziune”
CUPRINS
I.
Introducere – definirea problemei ........................................................................ 4
II. Reglementari legislative europene și internaționale privind munca fara forme
legale .......................................................................................................................... 9
III. Cadrul legislativ privind munca fara forme legale în Romania ........................... 12
IV. Instituţii implicate în activităţi de prevenire, evaluare și combatere a muncii
nedeclarate ............................................................................................................... 20
1. Inspectia Muncii ............................................................................................................21
2. Inspectoratul General pentru Imigrari............................................................................26
3. Inspectoratul General al Politiei Romane ......................................................................27
4. Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale .......29
V.
Situatia actuala – aspecte economice şi sociale ............................................... 31
VI. Implicarea partenerilor sociali în problematica muncii fără forme legale ........... 42
1. Interese, rol pentru organizaţiile sindicale .....................................................................42
2. Interese, rol pentru organizaţiile patronale ....................................................................46
3. Posibile căi de acţiune prin intermediul structurilor de dialog social ..............................51
VII. Bune practici în prevenirea și combaterea muncii fără forme legale ................. 54
VIII. Concluzii ............................................................................................................ 58
Bibliografie selectivă ................................................................................................. 60
Studii științifice și Rapoarte de specialitate .......................................................................60
Documente de reglementare legislativă – naționale și europene ......................................61
Articole disponibile pe internet: .........................................................................................62
ANEXE ..................................................................................................................... 64
Recomandări europene ....................................................................................................64
STRATEGIA NATIONALA privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada
2010-2012 ........................................................................................................................66
Chestionar ........................................................................................................................70
POSDRU/93/3.3/S/60304
3
I.
Introducere – definirea problemei
Munca fără forme legale este cunoscută în literatura de specialitate sub diferite
nume: muncă nedeclarată, munca la negru/munca la gri, muncă informală, ocuparea
informală, ocuparea ascunsă etc.
Diferitele accepţiuni au semnificaţii care diferă de la un autor la altul, de la o ţară la
alta, uneori destul de mult, dar au un nucleu comun, care este recunoscut la nivel
internaţional: se referă la raporturi de muncă ce se stabilesc în cadrul unor activităţi
economice legale, dar care nu sunt înregistrate la autorităţile în drept, conform
legislaţiei în vigoare; sunt excluse, deci, activităţile ilegale (care ţin de economia
criminală sau clandestină), dar şi activităţile care se încadrează în economia casnică,
fiind implicată o componentă de fraudă fiscală.
Termenul de muncă nedeclarată este cel mai des folosit în legislația românească
actuală și în rapoartele oficiale. El a fost introdus spre sfârşitul anilor ‘90 de Comisia
Europeană şi definit ca “totalitatea activităţilor remunerate care sunt în principal
legale, dar sunt ascunse faţă de stat în sensul că ele nu sunt declarate autorităţilor
publice chiar dacă declararea lor este cerută de sistemul de reglementare al unui
anumit stat”1. OECD utiliza în mod similar termenul ocupare ascunsă (hidden
employment) pentru a se referi la munca/activitatea “care deşi nu este ilegală în sine,
nu a fost declarată uneia sau mai multor autorităţi administrative2.
Biroul Internaţional al Muncii distingea între două concept complementare: ocuparea
în sectorul informal şi ocuparea informală. Pentru primul concept, definiția includea
referirea la unităţile în care se desfăşoară activitatea economică, care aparțin
sectorului informal, nefiind înregistrate formal ca agenți economici (ceea ce include și
gospodăriile individuale), ulterior propunând un concept asociat - economie
informală, definită ca totalitatea „activităţilor economice care - în drept sau în fapt - nu
sunt reglementate sau sunt insuficient reglementate prin acorduri formale” (OIM,
2002). La rândul său, ocuparea informală include perspectiva strictă a locului de
muncă, indiferent dacă este într-o întreprindere înregistrată sau nu: ocuparea
informală este un concept extins care include şi ocuparea de natură informală din
întreprinderi formale, ca şi salariaţii şi lucrătorii pe cont propriu din întreprinderi
informale şi gospodării.
Aceste diferențe nu sunt semnificative pentru obiectivele lucrării de față, care nu își
propune o abordare exhaustivă a tematicii muncii fără forme legale ci o analiză a
1
2
4
Comunicarea Comisiei Europene privind munca nedeclarată – 1998.
Informal Employment and Promoting the Transition to a Salaried Economy. Employment Outlook. OECD, 2004.
POSDRU/93/3.3/S/60304
stării de fapt, pentru a fundamenta acțiuni de prevenție și combatere a fenomenului și
de promovare a beneficiilor ocupării formale, planificate în ultima fază a proiectului.
Din această perspectivă, am ales să folosim ca sintagmă principală ”munca fără
forme legale”, căreia îi acordăm aceeași semnificație cu alți termeni uzitați în
literatura științifică și rapoartele de specialitate – muncă nedeclarată, muncă ”la
negru”/”la gri”, ocupare informală, raporturi deghizate de muncă, ocupare ascunsă,
etc. Vom folosi însă si noi acesti termeni, fie pentru a evita repetițiile, fie pentru a ne
pune de acord cu terminologia originală din documentele de referință pentru părțile
respective ale analizei.
În genere, vorbim de două forme principale pentru munca fără forme legale:
-
angajatul prestează, conştient sau nu, muncă fără încheierea sau fără
înregistrarea unui contract individual de muncă, fie că e vorba de perioada de
probă, de muncă de zilier, de o activitate cu durată limitată sau nelimitată – avem
de-a face cu „munca la negru”, în care nu se plătesc deloc impozitele şi
contribuţiile sociale legale, salariatul neputându-se bucura de beneficiile aferente
unui contract de muncă legal;
-
angajatul are încheiat un contract individual de muncă, dar fie în acesta este
declarat un salariu mai mic decât cel pe care îl primeşte în fapt (de multe ori este
declarat salariul minim pe economie garantat în plată), diferenţa fiind primită
direct („salariu în plic”), fie salariul este declarat corect, dar salariatul prestează
adesea muncă suplimentară, peste norma sa de lucru, partea din salariu care
corespunde acesteia fiind primit tot „în plic” – aceasta este „munca la gri”, unde
salariatul are majoritatea beneficiilor unui contract individual de muncă, principalul
neajuns fiind că va avea o pensie mai mică.
Indiferent de formă, fiind vorba despre activități neînregistrate, incidenţa fenomenului
poate fi doar estimată. Metodele sunt foarte diferite, în plus, de la o țară la alta,
sistemele contabile sunt diferite, bazate pe alte calcule și modalități de înregistrare a
rezultatelor. Nu vom intra aici în detaliile diferitelor metode, vom preciza doar că sunt
două sisteme diferite de estimare, unul bazat pe anchete individuale, altul pe calcule
macroeconomice. Vom reține, totuși că, în ciuda diferențelor uneori destul de
marcate între cifrele absolute avansate de specialiști, ele rămân similare în ce
privește amploarea generală a fenomenului pe grupe de țări precum și pentru
tendințele evolutive ale acestuia.
Munca fără forme legale este un fenomen întâlnit în orice economie, dar amploarea
sa este diferită în funcție de gradul de dezvoltare. Astfel, dacă în țările dezvoltate,
economia informală este estimată la o pondere ce variază între 7% (SUA) şi 16% din
PIB (UE15), iar în țările în tranziție diferenţe pot fi de la 8-9% în Estonia (2001), la
18% în Ungaria (1998), 21% în România (2001), 22-23% în Bulgaria (2002/03), în
ţările în curs de dezvoltare poate ajunge la valori covârşitoare, ponderea economiei
POSDRU/93/3.3/S/60304
5
ascunse în PIB depăşind jumătate din valoarea acestuia: Bolivia (68.3%), Georgia
(68.0%), Ucraina (54.7%)3.
Fiind vorba de evaziune fiscală, consecinţele economiei informale sunt de obicei
descrise prin raportare la pierderile bugetare, în principal la reducerea veniturilor
pentru bugetul de stat şi pentru bugetele de asigurări sociale şi medicale, care
afectează disponibilităţile financiare pentru administraţia publică, în special pentru
aplicarea şi dezvoltarea politicilor de protecţie socială. Astfel, conform unui studiu
recent, în România economia informală a crescut semnificativ în ultima perioadă, de
la 21% din PIB în 2001 la aprox. 31,5% în 2011. Acelaşi studiu estimează că, dacă
numai 20% dintre angajaţii din economia informală din România ar trece în cea
formală, bugetul de stat ar beneficia de un venit suplimentar de circa 1,2% din PIB4.
Consecințele sunt însă mai ample şi afectează planuri multiple. În plan
microeconomic, economia informală înseamnă competiţie neloială, costurile de
producţie pentru antreprenorii din informal fiind mai mici, aceştia putând practica
preţuri mai mici pentru produsele şi serviciile oferite. În același timp, clienţii
produselor şi serviciilor din economia informală nu pot beneficia de garanţiile de
protecţie obişnuite pentru consumatori, ceea ce se asociază de obicei cu un nivel
scăzut de calitate și o dinamică nesănătoasă, fie lentă fie fluctuantă, a dezvoltării
agenţilor economici în cauză.
În plan social general, aceasta se traduce prin scăderea periculoasă a coeziunii
sociale. În același timp, avem de-a face cu perpetuarea unei situații de încălcare
sistematică a legii, adesea în circumstanțe agravante, în care se instalează o
adevărată complicitate între angajați și angajatori, ceea ce duce la scăderea forţei
legalităţii şi la subminarea respectului cetăţenilor pentru statul de drept.
La nivel individual, salariaţii din acest sistem suportă, în fapt, cele mai severe
consecinţe, întrucât aceştia nu se pot bucura de beneficiile normale ale unui contract
de muncă legal, mai ales de cele legate de asigurările sociale şi medicale, dar nu
numai. Angajatorii care folosesc muncă fără forme legale investesc, de obicei, mai
puţin în asigurarea sănătăţii şi securităţii muncii și în dezvoltarea resurselor umane,
ceea ce amplifică riscurile pentru angajaţi și duce la stagnare în dezvoltarea lor
profesională și personală. Prin cotele impresionante și categoriile afectate, efectele
sunt îngrijorătoare. Același studiu menționat mai sus estimează că în 2010, ”în
România, ocuparea informală cuprinde 2,9 milioane de persoane, reprezentând
3
Silvia Pisică. Sectorul informal pe piaţa muncii. Teză de doctorat – Rezumat. Academia Română Institutul
Naţional de Cercetări Economice „Costin C.Kiriţescu”. Bucureşti. 2012
4
Liviu Vonea, Lucian Albu (coord). Economia informală și impactul ei asupra pieței muncii, Bucuresti, Observator
BNS, 2011
6
POSDRU/93/3.3/S/60304
31,5% din totalul populației ocupate”5, în timp ce, conform estimărilor Guvernului, în
2011 ponderea persoanelor din economia informală ajunge să depășească 35%6,
multe dintre persoanele ocupate informal provenind din categorii vulnerabile - pături
sărace, marginale, cu nivel redus de competențe şi adesea. susţinând famili
numeroase, care au cea mai mare nevoie de protecţie socială.
Cum însă capacitatea statului de a implementa politici sociale este scăzută prin
evaziunea fiscală derivată din munca fără forme legale, constatăm că ne aflăm întrun cerc vicios a cărui spargere necesită măsuri complexe, aplicate la toate variabilele
care intervin în cauzalitatea acestui flagel. Trebuie precizat că de multe ori salariaţii
nici nu sunt conştienţi că sunt ocupaţi informal – conform declarației autorilor
aceluiaşi studiu recent, menționat mai sus, „circa trei sferturi dintre salariatii din
sectorul informal au afirmat că au contracte individuale de munca pe perioada
nedeterminata, însă nu au putut prezenta nicio dovada in acest sens. În ceea ce
priveste salariul, doar 12,4% ştiau ca suma trecuta în cartea de munca este mai mica
decat cea reală”7.
Este de aceea deosebit de important ca salariaţii să fie informaţi în legătură cu
riscurile la care se expun şi cu posibilităţile pe care le au la indemână pentru a-și
monitoriza și controla situația, părăsind economia informală (sau ”ascunsă”) şi ieşind
„la vedere”, pe piața vizibilă a muncii.
Sindicatele sunt direct interesate în combaterea fenomenului muncii fără forme
legale, prin însuși obiectivul lor principal: protejarea intereselor membrilor lor, în
special pentru a asigura condiții de muncă decentă pentru aceștia. În fapt, acolo
unde există organizații sindicale, munca fără forme legale are o incidență redusă.
Organizațiile sindicale din România nu fac excepție de la această regulă, iar CNSLR
Frăția, ca cea mai mare confederație națională sindicală, oferă un bun exemplu în
acest sens prin însăși derularea proiectului de față, ultima parte fiind dedicată
combaterii muncii la negru și promovării beneficiilor ocupării formale.
Totuși, amploarea pe care a luat-o acest fenomen în ultimii ani arată că este nevoie
de acțiuni sociale mai susținute vizând direct prevenirea și combaterea sa. Chiar
dacă fenomenul se desfășoară mai degrabă la marginea sferei lor de activitate,
implicarea sindicatelor în asemenea acțiuni este normală, atât pentru a limita
consecințele directe asupra persoanelor vulnerabile, cu care membrii de sindicat nu
pot fi decât solidari, cât și pentru a promova ideea de legalitate și muncă decentă.
Creșterea conștientizării efectelor complexe al muncii fără forme legale, adesea
manifestate la mult timp după perioada efectivă a activității prestate informal, nu
poate fi decât în beneficiul cauzei prevenirii și combaterii fenomenului, sprijinind, în
același timp, creșterea coeziunii sociale și consolidarea statului de drept.
5 Ibidem
6
Consiliul Fiscal - Raport anual pe anul 2011 Evolutii si perspective macroeconomice si bugetare
7
Circa 3,4 milioane de romani presteaza munca la negru - studiu, 2011.
POSDRU/93/3.3/S/60304
7
Pentru a aprecia perspectiva capacităţii de intervenţie a partenerilor sociali, am
considerat important să vedem care sunt reglementările domeniului, care sunt
elementele detaliate privind amploarea şi specificul fenomenului muncii fără forme
legale în România, așa cum sunt descrise de specialiști, dar și cum este perceput
acest fenomen de către public şi care ar fi posibilităţile de intervenţie a partenerilor
sociali pentru a-l preveni şi limita pe viitor. Ne vom ocupa de acestea în cele ce
urmează.
În scopul identificării modului în care este perceput fenomenul de către publicul
proiectului, am realizat o anchetă de teren, pe baza unui chestionar conceput pentru
angajati și angajatori, majoritatea din intreprinderi mici și mijlocii. Aspectele de
conţinut urmărite au fost
-
înțelegerea fenomenului muncii fără forme legale de către angajați și
angajatori – note definitorii, manifestări, amplitudine
-
percepția consecințelor muncii fără forme legale pentru angajat și pentru
angajator, atât de către agajați cât și de către angajatori
-
modalități de acțiune pentru promovarea eficientă a ocupării formale, vizibile și
acceptabile pentru angajați și pentru angajatori,
-
posibile teme și mesaje pentru campania prevăzută în proiect
-
imaginea acelorași aspecte la nivelul reprezentnaților autorităților publice8
Chestionarul a fost aplicat pe 158 persoane. Dat fiind numărul modest de răspunsuri
primite, cu relevanţă statistică limitată, datele colectate au fost interpretate pe baze
calitative, prin raportare la datele cercetărilor şi rapoartelor de specialitate, ca
orientare comparativă faţă de tendinţele relevate de acestea, concluziile trase fiind
folosite la fundamentarea campaniei de combatere a muncii la negru și promovare a
ocupării formale planificată în ultima etapă a proiectului.
8
8
Vezi textul complet al chestionarului în anexe.
POSDRU/93/3.3/S/60304
II.
Reglementari legislative europene și internaționale
privind munca fara forme legale
Primele reglementări în plan internațional pe tematica prevenirii și limitării
fenomenului muncii fără forme legale sunt legate de Organizația internațională a
Muncii, care a arătat peocupări în acest domeniu încă de la înființare, fiind adoptată
încă din 1945 un document special, și anume Conventia nr. 81/1945 privind Inspectia
Muncii. Aceasta a fost ratificată în România în 1974, dar nu a fost cu adevărat
aplicată, munca fără forme legale fiind un fenomen colateral în cadrul vechiului
regim.
Cele mai importante reglementări rămân pentru România cele de la nivel european,
care au influenţat direct legislaţia românească în procesul de adoptare a acquisului
comunitar.
Dupa transformarile radicale prin care a trecut Uniunea Europeana, incepand cu
Tratatul de la Maastricht si pana la extinderea acesteia, avand in prezent 27 de state,
se constata o accentuare a preocuparilor pentru probleme sociale, legislatia muncii,
legislatia securitatii sociale.
Rolul dreptului muncii in cadrul politicii sociale a Uniunii Europene, s-a conturat in
timp, chiar daca la inceputul comunitatilor economice europene se credea ca
performantele economice vor rezolva de la sine problematica sociala. Dreptul muncii
de la nivel national nu a mai fost in masura sa raspunda cerintelor comunitare si
astfel, prin adoptarea unor instrumente comunitare, a luat nastere dreptul comunitar
al muncii.
In ceea ce priveste reglementarea raporturilor de munca, au fost adoptate mai multe
standarde internationale în domeniul muncii, incepand cu anii 1950:
-
Conventia privind clauzele de munca (contractele publice) (nr. 94) din 1949 si
Recomandarea de insotire, care se refera la angajatii de la contractorii
autoritatilor publice, protejand drepturile lor cu privire la conditiile de munca;
-
Conventia privind munca la domiciliu (nr. 177) din 1966 si Recomandarea de
insotire, care definesc conditiile specifice pentru munca dependentă la domiciliu;
-
Conventia cu privire la Agentiile Private de Ocupare a Fortei de Munca (nr. 181)
din 1997 si Recomandarea de insotire, care se refera la problematica specifica a
lucratorilor agentiei.
-
Promovarea Recomandarii privind promovarea cooperativelor (nr. 193) din 2002,
care se refera la raporturile de munca deghizate.
-
Recomandarea privind raporturile de munca (nr. 198) din 2006.
Adopatarea Recomandarii nr. 198 a reprezentat punctul culminant pe parcursul mai
multor ani de discutii si de cercetari pe aceasta tema. Conferinta Internationala a
POSDRU/93/3.3/S/60304
9
Muncii a inclus discutarea cu trei ocazii diferite a subiectului privind raporturile de
munca, ceea ce confirma complexitatea problemei si dificultatea de a ajunge la un
acord tripartit international.
In linii generale, recomandarea se refera la trei aspecte principale privind raportul de
munca:
necesitatea unei politici nationale privind protectia lucratorilor intr-un raport de
munca;
determinarea existentei unui raport de munca;
monitorizare, implementare, consultanta.
Adoptarea la nivel european a Recomandarii OIM nr.198 a dat o noua dimensiune
problemei privind raporturile de munca, ce solicita statelor membre sa formuleze si
sa aplice, dupa consultatea partenerilor sociali, politici nationale care sa permita
determinarea concreta a relatiei de munca, sa formuleze criterii pentru a distinge
intre lucratorii salariati si lucratorii independent, respectiv pentru a stabili masuri
pentru combaterea relatiilor de munca deghizate si de a adopta norme aplicabile
tuturor formelor de aranjamente contractuale.
Recomandarea precizeaza ca este necesară adoptarea unei politici nationale de
protectie a lucratorilor in cadrul relatiei de munca, pornind de la considerentul ca in
anumite situatii apar dificultati in stabilirea unei relatii de munca, toate acestea
facandu-i vulnerabili pe lucratori:
-
fie ca drepturile si obligatiile partilor nu sunt clar definite;
-
fie pentru ca exista tentative de deghizare a relatiei de munca;
-
fie pentru ca legislatia, interpretarea sau aplicarea sa este insuficienta sau
limitativă.
In perioada 2006-2007 Comisia Europeana a lansat o Carte verde intitulata
“Modernizarea dreptului muncii pentru a raspunde sfidarilor secolului XXI” , cat si
conceptul de flexisecuritatea muncii, facand comunicari catre Consiliu, Parlamentul
European, Comitetul Economic si Social.
In comunicarea Comisiei privind finalizarea dezbaterilor privitoare la Cartea Verde,
se consemneaza opinii diferite din partea Parlamentului European, a Comitetului
Economic si Social, dar si a Statelor Membre, ce au evidentiat faptul ca stabilitatea si
securitatea in munca a lucratorilor este data numai de contractul de munca standard.
In anul 2007, Parlamentul a adoptat o noua rezolutie, care s-a dorit sa fie “o noua
abordare a drepului muncii care are ca obiectiv sa acopere toti lucratorii, indiferent de
10
POSDRU/93/3.3/S/60304
situatia lor contractuala”9 si in special să evidențieze “necesitatea de a reduce
nesiguranta asociata uneori cu forme non-standard de munca si de a consolida
protectia lucrătorilor vulberabili”.
Rezolutia invita statele membre ale UE sa promoveze punerea in aplicare a
Recomandarii OIM nr.198. De asemenea, se refera la asa-numitele conventii ale
OIM, cum ar fi: Conventia privind liberate sindicala si protectia dreptului sindical (nr.
87 din 1948). Se afirma ca “orice forma de ocupare, chiar si non-standard, ar trebui
sa implice un nucleu de drepturi indiferent de statutul specific al ocuparii fortei de
munca si solicita ca toti lucratorii sa aiba acces la acelasi nivel de protectie”10.
Munca fără forme legale (”munca deghizata”) este combatuta prin diverse metode si
practici de toate Statele Membre ale Uniunii Europene.
Dezbaterea asupra Cartii verzi a relevat ca legislatia muncii este eficienta, corecta si
puternica doar daca este pusa in aplicare de toate statele membre, daca se aplica
tuturor partenerilor sociali si este controlata in mod constant.
Deasemenea s-a evidentiat faptul ca actiunea comunitara trebuie sa fie una in
completarea celei a statelor membre, atata timp cat fenomenul muncii la negru
capata din ce in ce mai mult o dimensiune supranationala.
Dintre legislatiile europene putem mentiona ţări ca Germania, Italia, Franta, Belgia
sau Austria unde exista acte normative de genul „ Lege pentru combaterea muncii la
negru”.
In Austria, legislatia prevede pentru cel care angajeaza la negru amenda de 7.300
euro pentru prima abatere si 14.500 de euro pentru fiecare abatere ulterioara,
precum si un an de inchisoare pentru patronul firmei si directorul responsabil.
In Olanda, sanctiunile pot merge pâna la radierea firmei respective.
Germanii sunt cei mai radicali, amenzile se pot ridica la 100.000 de euro, iar
pedepsele privative de libertate sunt de maximum cinci ani.
9
Rezolutia Parlamentului European din 11 iulie 2007 privind modernizarea legoo muncii intru atingerea
provocarilor secolului 21.
10
Ibidem
POSDRU/93/3.3/S/60304
11
III.
Cadrul legislativ privind munca fara forme legale în
Romania
Cand vorbim despre cadru legislativ privind munca fara forme legale in Romania,
primul act normativ la care trebuie sa facem referire privind acest fenomen este
Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii.
Aceasta institutie a fost infiintata in anul 1999, cu toate ca Romania ratificase
Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 81/1945 privind Inspectia Muncii
din anul 1974 prin Decretul nr. 284, dar în contextul specific al fostului regim nu s-a
considerat necesară înființarea instituției ca atare, toate întrepriderile fiind de stat sau
cooperatiste.
In Legea nr. 108/1999 se da printre alte altributii in sarcina Inspectiei Muncii,
controlul „folosirii fortei de munca in scopul identificarii cazurilor de munca
nedeclarate”.
In perioada de preaderare a Romaniei la UE, in cadrul politicilor privind ocuparea
fortei de munca, cu sprijinul Comisiei Europene si in colaborare cu MMFPS, au avut
loc intalniri cu tema „Munca nedeclarata”, ceea ce arata interesul crescut in contextul
aderarii fata de acest fenomen in crestere in Romania.
Interesul partenerilor sociali pentru combaterea acestui fenomen in crestere, s-a
manifestat imediat dupa aderarea Romaniei la UE, prin semnarea unui acord social
sectorial pentru constructii 2007-2009, publicat in Monitorul Oficial Partea a V-a
nr.9/20.05.2008 si in care organizatiile patronale si sindicale semnatare atrag atentia
asupra dimensiunilor ingrijoratoare ale fenomenului muncii nedeclarate, mai cu
seama in acest domeniu de activitate.
Partenerii sociali atrag atentia asupra prejudiciilor insemnate aduse mediului
economic din ramura contructiilor si producerii materialelor de constructie, de catre
cei care folosesc munca nedeclarata, cunoscuta si sub denumirea de munca la
negru.
Acestia si-au declarat in cadrul acordului hotararea de a contribui la combaterea
acestui fenomen. In acelasi document, estimarea partilor semnatare privind munca
nedeclarata in ramura constructii si materiale de constructii, in baza datelor furnizate
de specialisti, era de 1/3 din totalul angajatilor activi din ramura.
12
POSDRU/93/3.3/S/60304
In Memorandumul de Intelegere dintre Comunitatea Europeana si Romania ce a
intrat in vigoare la 1 iulie 2009, privind alocarea pentru Romania a unei asistente
financiare pe termen mediu, la Anexa 1 – Criterii specifice de politica economica – se
face urmatoarea referire: transele ulterioare de imprumut acordate de Comisie vor fi
conditionate de analiza progresului realizat in cadrul programului de reforma
economica. Un punct al acestei analize se refera explicit la „progres inregistrat in
implementarea planului de intensificarea controalelor care vizeaza munca
nedeclarata”.
La un an dupa semnarea Memorandumului de Intelegere cu UE, prin Hotararea de
Guvern (HG) nr. 391/2010 se infiinteaza Comitetul interministerial pentru combaterea
muncii nedeclarate si a Grupului tehnic de lucru.
Prin Hotararea de Guvern nr. 391/2010 se vizează în mod expres intarirea dialogului
social ca o premisa esentiala a succesului si durabilitatii ansamblului de masuri
privind reducerea dimensiunii muncii nedeclarate in Romania, prin stabilirea de
canale de comunicare privilegiate între Comitetul interministerial și Consiliul
Economic și Social (CES) și cooptarea de reprezentanți ai partenerilor sociali în
grupul de lucru11.
Preocuparea pentru combaterea muncii nedeclarate o regasim si in cadrul
acordurilor internationale semnate de România, unul dintre ele fiind acordul trilateral
de cooperare în domeniul condiţiilor de muncă şi al protecţiei drepturilor prevăzute de
legislaţia muncii, semnat la Sofia în 20 septembrie 2010, intre Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale din Romania, Ministerul Muncii Securitatii Sociale al
Republicii Elene si Ministerul Muncii Politici Sociale al Republicii Bulgaria.
Astfel, cazurile identificate in care cetateni ai uneia dintre parti desfasoara munca
nedeclarata pe teritoriul celorlalte urmeaza sa fie aduse la cunostinta autoritatilor
competente din tara respectiva. Acordul a primit aprecieri la nivel internaţional, fiind
citat ca un model de bună practică în cooperarea pentru combaterea ocupării
informale.
In anul 2010 s-a aprobat prin HG nr. 1024/2010 Strategia nationala privind reducerea
incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-201212, precum si Planul national
pentru implementarea acesteia.
In acest act normativ este definit conceptul de munca nedeclarata, cunoscut si sub
numele de munca la negru, ca fiind „activitatea prestata de un salariat pentru si sub
autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, fara a fi respectate
prevederile legale in vigoare privind incheierea, executarea, modificarea,
suspendarea si incetarea contractului individual de munca”.
11
12
Vezi detalii în secțiunea următoare a analizei.
Vezi textul integral al Strategiei, în anexe.
POSDRU/93/3.3/S/60304
13
Tot in aceasta strategie sunt trecute la capitolul consideratii generale, efectele
negative ale muncii nedeclarate:
Pentru individ – persoanele care presteaza munca nedeclarata nu beneficiaza de nici
una dintre formele de protectie sociala ca o consecinta a neplatii contributiilor si
impozitelor.
Pentru angajator – angajatatorii care nu isi platesc obligatiile financiare, fac
concurenta neloiala angajatorilor care isi platesc aceste obligatii.
Pentru societate – neplata contributiilor si impozitelor afecteaza bugetul de stat si
bugetele de asigurari sociale, prin care:
-
se distorsioneaza mediul concurential;
-
se diminueaza simtul responsabilitatii necesar intr-o societate pentru crearea
resurselor protectiei sociale.
Obiectivul general al strategiei il reprezinta diminuarea muncii nedeclarate si
incadrarea cu contract individual de munca a unui numar cat mai mare de angajati.
In aceasta strategie directiile principale de actiune sunt:
Prevenirea aparitiei cazurilor de munca nedeclarata, printr-o serie de campanii de
informare, mese rotunde, editarea unor ghiduri si distribuirea lor in scoli, licee,
facultati, discutii in cadrul emisiunilor televizate si altele.
Identificarea cazurilor de munca nedeclarata, prin multiplicarea și eficientizarea
controalelor și colaborarea cu alți factori, inclusiv publicul larg.
Inspectia Muncii si-a propus in aceasta strategie o serie de obiective dintre care
putem enumera cateva:
-
imbunatatirea cadrului legislativ;
-
dezvoltarea sistemului informational;
-
mediatizarea modificarilor legislative;
-
cresterea numarului de inspectori de munca;
La cooperarea institutionala este trecuta cooperarea cu diverse institutii ale statului,
dar pentru noi, partenerii sociali, cea mai importanta prevedere, este intentia de a
incheia un protocol cu acestia.
In HG nr. 498/2011 pentru aprobarea Strategiei nationale privind imigratia pentru
perioada 2011-2014, este trecuta obligatia informarii permanente a strainilor privind
14
POSDRU/93/3.3/S/60304
sanctiunile si masurile restrictive aplicate acestora daca desfasoara munca
nedeclarata sau folosesc munca nedeclarata.
In Programul de guvernare 2012 publicat in Monitorul Oficial nr. 107/09.02.2012 la
capitolul Piata muncii, una dintre directiile de actiune propuse de Guvern, este si
„combaterea fenomenului de munca nedeclarata prin intensificarea actiunilor de
control ale Inspectiei Muncii si altor organe de control”.
Din discutiile purtate cu Inspectia Muncii si organizatiile sindicale, consideram ca de
lege ferenda se impune scoaterea din Codul muncii a acestei prevederi, deoarece
majoritatea celor care muncesc fara forme legale, nu fac asta pentru ca vor sa
eludeze legea, ci pentru ca sunt fie constransi fie nu stiu ca nu au contract individual
de munca incheiat.
Din controalele efectuate de Inspectia Muncii reiese ca majoritatea lucratorilor fara
forme legale, au cooperat cu inspectorii de munca atunci cand au fost depistati
pentru denuntarea angajatorului care i-a folosit fara a incheia documentele prevăzute
de lege și, mai ales, fără a plăti taxele și contribuțiile legale.
Codul muncii, Legea nr. 53/2003, ca act normativ ce reglementeaza relatiile de
munca pe piata muncii in Romania, are prevederi clare privind incheierea contractului
individual de munca si a drepturilor care decurg din aceasta pentru salariati.
Tot in Codul muncii sunt trecute si drepturile angajatorilor, în conditiile in care au
salariati cu contract individual de munca incheiat in forma legala. Cele mai
importante sunt menționate la art. 39, după cum urmează:
•
dreptul la salarizare pentru munca depusă;
•
dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
•
dreptul la concediu de odihnă anual;
•
dreptul la egalitate de şanse şi de tratament
•
dreptul la demnitate în muncă;
•
dreptul la acces la formarea profesională;
•
dreptul la informare şi consultare;
•
dreptul la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă;
•
dreptul la protecţie în caz de concediere;
•
dreptul la negociere colectivă şi individuală;
•
dreptul de a participa la acţiuni colective;
•
dreptul de a constitui sau adera la un sindicat
Din perspectiva asigurărilor de sănătate, salariații angajati cu forme legale au acces
la pachetul de bază de servicii de sănătate. Astfel, Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii prevede, la art. 218, drepturile asiguraților, respectiv:
POSDRU/93/3.3/S/60304
15
•
sa aleaga furnizorul de servicii medicale, precum si casa de asigurari de
sanatate la care se asigura;
•
sa fie inscrisi pe lista unui medic de familie pe care il solicita;
•
sa isi schimbe medicul de familie ales numai dupa expirarea a cel putin 6 luni
de la data inscrierii pe listele acestuia;
•
sa beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare si
dispozitive medicale in mod nediscriminatoriu, in conditiile legii;
•
sa beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada
spitalizarii cu medicamentele, materialele sanitare si investigatiile;
•
sa beneficieze de servicii medicale de urgenta;
•
sa efectueze controale profilactice, in conditiile stabilite prin contractul-cadru;
•
sa beneficieze de servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a
sanatatii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
•
sa beneficieze de servicii medicale in ambulatorii si in spitale aflate in relatie
contractuala cu casele de asigurari de sanatate;
•
sa beneficieze de unele servicii de asistenta stomatologica;
•
sa beneficieze de tratament fizioterapeutic si de recuperare;
•
sa beneficieze de dispozitive medicale;
•
sa beneficieze de servicii de ingrijiri medicale la domiciliu;
•
să beneficieze de concediu de maternitate (sarcină şi lăuzie);
•
sa li se garanteze confidentialitatea privind datele, in special in ceea ce
priveste diagnosticul si tratamentul;
•
sa aiba dreptul la informatie in cazul tratamentelor medicale;
•
sa beneficieze de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate.
Prin obligativitatea asigurării în caz de accidente de muncă şi boli profesionale,
prevăzută de legislația muncii pentru angajatori, salariatii angajati cu forme legale
sunt asigurati si au dreptul la următoarele prestaţii:
16
•
reabilitare medicala si recuperarea capacitatii de munca;
•
reabilitare si reconversie profesionala;
•
indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca;
•
indemnizatie pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatie
pentru reducerea timpului de munca;
•
compensatii pentru atingerea integritatii;
POSDRU/93/3.3/S/60304
•
despagubiri in caz de deces;
•
rambursari de cheltuieli.
În cazul în care îşi pierd locul de muncă şi ajung în situaţia de şomaj, persoanele
care au cotizat minim 12 luni la asigurările de şomaj in ultimele 24 de luni
premergatoare datei inregistrarii cererii şi care nu realizeaza venituri sau realizeaza,
din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat valoarea indicatorului
social de referinta in vigoare au dreptul la indemnizaţie de şomaj, pe o durată care
depinde de stagiul de cotizare:
•
6 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare de cel putin un an;
•
9 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare de cel putin 5 ani;
•
12 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare mai mare de10 ani.
Pe lângă indemnizaţie, asiguraţii beneficiază de asemenea din partea ANOFM de:
informare si consilierea profesionala;
medierea muncii;
formare profesionala;
consultanta si asistenta pentru inceperea unei activitati independente sau
pentru initierea unei afaceri;
completarea veniturilor salariale;
stimularea mobilitatii fortei de muncă.
Pentru salariatele gravide si, ulterior nasterii, pentru lehuzele (lauze) care aleg sa
munceasca, legislatia confera o serie de drepturi specifice acestor stari speciale,
principalele prevederi fiind cuprinse in Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.
96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, aprobata prin Legea nr.
25/2004.
Astfel, in urma comunicarii starii de graviditate insotita de certificat medical, salariata
cu un stagiu prealabil minim de cotizare de 6 luni nu mai poate fi concediata13, nu
prestează munca de noapte, nici ore suplimentare, nu poate fi trimisă în deplasare,
nici detaşată în interesul serviciului decât în baza acordului personal, si are dreptul
la:
-
păstrarea confidenţialităţii privind starea de graviditate
-
evaluarea riscurilor pe care le presupune locul de munca, cu schimbarea acestuia
în caz de riscuri ridicate;
-
program redus de lucru, în condiţii speciale de sănătate;
-
16 ore libere lunar pentru controale medicale
-
concediu de maternitate pre şi postnatal, cu o durată maximă de 126 de zile.
13
Fac excepţie situaţiile în care locul de muncă dispare ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului
unitatii.
POSDRU/93/3.3/S/60304
17
Taţii care îndeplinesc condiţii similare au dreptul, în primele opt sapatamani de la
nasterea copilului, la concediu paternal de 15 zile lucrătoare, dacă prezintă dovada
absolvirii unui curs de puericultură sau de 5 zile lucrătoare, în lipsa acestei dovezi, pe
durata concediului paternal neputând fi concedat.14
Pentru oricare dintre părinţii cu un stagiu minim de 12 luni de cotizare şi cu condiţia
plăţii impozitului pe venit cel puţin 12 luni, legislaţia asigură dreptul la concediu
pentru cresterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau de 3 ani, pentru
copilul cu handicap.
În funcţie de stagiul şi cuantumul cotizaţiilor la asigurările sociale şi de condiţiile
muncii prestate, salariaţii beneficiază de:
pensie pentru limită de vârstă – la vârsta standard de pensionare, pentru
stagiu minim de cotizare
reducere a vârstei standard de pensionare, pentru condiții deosebite de
muncă;
pensie anticipată – cu 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard, pentru
situaţii deosebite;
pensie anticipată parţială – cu 5 ani înainte de implinirea vârstei standard, în
anumite condiţii.15
Cele mai importante sanctiuni pentru neindeplinirea obligatiilor legale privind
incheierea unui contract individual de munca, atât pentru angajati cat si pentru
angajatori, sunt precizate în Codul muncii – Legea nr. 53/2003, multe dintre acestea
fiind adăugate la ultima modificare substanțială a acestui act normativ, intervenită în
urma adoptării Legii nr. 40/2011. Astfel, la capitolul IV – Raspunderea
contraventionala, la art. 260 alin.1 lit.e este trecuta sanctiunea contraventionala
pentru angajatorii care primesc la munca pana la 5 persoane fara incheierea
contractului individual de munca; iar la lit.f. sanctiunea contraventionala pentru
angajatii care presteaza munca fara a avea contract individual de munca.
La capitolul V – Raspunderea penala, la art.264 este considerata infractiune primirea
la munca a mai mult de 5 persoane fara CIM, sanctiunea fiind inchisoare de la 1-2
ani sau amenda penala.
Din rapoartele Inspectiei Muncii reiese ca, deși au fost intocmite peste 100 de dosare
penale numai în anul 2012, pentru o astfel de infractiune, in Romania, până acum nu
a fost sanctionat prin inchisoare nici un angajator. Practic aceasta norma nu a produs
inca efecte juridice. Trebuie ținut cont, că raspunderea penala a fost introdusa de
curand, prin modificarea Codului in 2011, iar in practica dupa constatarea faptelor, se
14
15
Legea concediului paternal nr. 210/1999
Legea nr. 263 din 2010 privind sistemul unitar de pensii publice
18
POSDRU/93/3.3/S/60304
procedează la acoperirea prejudiciilor, prin recuperarea cotelor de contribuții aferente
anului fiscal în curs și prin amenzile aplicate.
La acelasi capitol sunt trecute si o serie de pedepse complementare aplicate
angajatorilor pentru acesta infractiune, mergand de la pierderea subventiilor si
ajutoarelor, interzicerea dreptului de a participa la achizitii publice, pana la inchiderea
temporara a punctului sau punctelor de lucru.
Angajatorul va fi de asemenea obligat sa plateasca remuneratiile angajatilor folositi
fără forme legale, cuantumul contributiilor de asigurari sociale, taxelor si impozitelor
datorate si altele.
Un act normativ care din punctul de vedere al Inspectiei Muncii a redus munca
nedeclarata in sectoarele pentru care se aplica, este Legea nr. 52/2011 privind
exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurata de zilieri.
Acest act normativ, prin derogare de la prevederile Codului muncii, permite raporturi
de munca intre un zilier si un beneficiar fara incheierea unui contract individual de
munca. Activitatile prestate de zilieri pentru acelasi beneficiar nu pot depasi 90 zile
cumulate si nici 12 ore/zi.
Evidenta zilierilor se tine intr-un registru de evidenta a acestora, ce trebuie prezentat
organelor de control.
Pentru fiecare zilier se plateste doar impozitul pe venit nu si contributiile la sistemele
de asigurari sociale.
Pe ansamblu, putem afirma ca legislaţia acoperă destul de bine problematica muncii
fără forme legale, oferind o paletă largă de beneficii pentru cei care folosesc formele
legale şi având suficiente prevederi care să asigure prevenţia şi combaterea
fenomenului. Desigur, ea poate fi îmbunătăţită, dar contează şi modul cum este
asigurată aplicarea ei, de aceea este important să vedem, în continuare, cadrul
instituţional pentru prevenirea, evaluarea şi combaterea muncii nedeclarate.
POSDRU/93/3.3/S/60304
19
IV.
Instituţii implicate în activităţi de prevenire, evaluare și
combatere a muncii nedeclarate
La data de 23 iunie 2009 Romania a semnat cu Uniunea Europeană un
Memorandum de Înțelegere, ce prevede la punctul 5 lit d) Reforma structurală –
„solutionarea problemei muncii nedeclarate prin cresterea semnificativa a intensitatii
controalelor si administrarea unor amenzi administrative suficient de descurajatoare
in cazul neconformarii. Guvernul va publica un raport anual de monitorizare pe site-ul
sau web”.
Avand in vedere ca statul roman s-a angajat sa monitorizeze activitatile de prevenire,
evaluare si combatere a muncii nedeclarate Guvernul a adoptat Hotararea nr.
391/2010 privind înfiintarea Comitetului interministerial pentru combaterea muncii
nedeclarate și a Grupului tehnic de lucru.
Comitetul interministerial pentru combaterea muncii nedeclarate este un organism
interministerial fara personalitate juridica, alcatuit din reprezentanti, din cadrul
urmatoarelor institutii si ministere ale administratiei publice centrale:
a) Secretariatul General al Guvernului;
b) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale;
c) Ministerul Finantelor Publice;
d) Ministerul Administratiei si Internelor;
e) Inspectia Muncii;
f) Institutul National de Cercetare Stiintifica în Domeniul Muncii si Protectiei
Sociale – I.N.C.S.M.P.S. Bucuresti
Acest comitet este alcatuit din cate 2 reprezentanti la nivel de secretar de stat sau
functii asimilate din cadrul Secretariatul General al Guvernului, MMFPS, Ministerul
Finantelor Publice, MAI, Inspectia Muncii, Instituitul National de Cercetare Stiintifica
in Domeniul Muncii si Protectiei Sociale Bucuresti.
Resposabilitatile Comitetului interministerial sunt multiple, drept pentru care vom
evidentia doar cateva:
20
-
coordoneaza elaborarea Planului anual de actiune privind monitorizarea,
prevenirea, combaterea si evaluarea muncii nedeclarate;
-
coordoneaza colectarea datelor si informatiilor privind munca nedeclarata;
POSDRU/93/3.3/S/60304
-
asigura cooperarea cu partenerii sociali in vederea bunei desfasurari a
intregului ansamblu de actiuni, ce vizeaza reducerea dimensiunilor muncii
nedeclarate – stabilindu-se o relatie privilegiata cu CES.
Grupul tehnic de lucru este un organism consultativ de specialitate care asigura
suport tehnic si metodologic Comitetului inteministerial. El se intruneste ori de cate
ori Comitetul interministerial considera ca este nevoie, dar cel putin o data pe
trimestru. Rezultatul intalnirilor este trecut intr-un raport cu caracter de indrumare
tehnica si metodologica.
Acest organism monitorizeaza si raporteaza progresele si disfunctionalitatile
actiunilor de prevenire, monitorizare, evaluare si combatere a muncii nedeclarate.
Grupul tehnic de lucru este compus din reprezentanti desemnati de catre
urmatoarele instituții:
a) Secretariatul General al Guvernului;
b) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (asigurand si reprezentarea
Casei Nationale de Pensii si Asigurari Sociale si Agentiei Nationale pentru
Ocuparea Fortei de Munca, precum si a altor structuri cu atributii specifice,
dupa caz);
c) Inspectia Muncii;
d) Ministerul Finantelor Publice (asigurand si reprezentarea Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala si a altor structuri cu atributii specifice,
dupa caz);
e) Garda Financiara;
f) Inspectoratul General al Politiei Romane;
g) Oficiul Roman pentru Imigrari;
h) Institutul National de Statistica;
i) Institutul National de Cercetare Stiintifica în Domeniul Muncii si Protectiei
Sociale – I.N.C.S.M.P.S. Bucuresti;
j) reprezentanti ai partenerilor sociali (prin desemnarea câte unui
reprezentant de către organizatiile patronale si, respectiv, cele sindicale
reprezentative);
k) reprezentanti ai societatii civile.
În continuare vom prezenta activitatea principalelor instituții implicate atât în
Comitetul interministerial pentru combaterea muncii nedeclarate, cât și în Grupul
tehnic de lucu.
1. Inspectia Muncii
Institutia care conform legii sale de organizare si functionare are cele mai multe
atributii in domeniul combaterii muncii nedeclarate este Inspectia Muncii.
POSDRU/93/3.3/S/60304
21
Activitatea Inspecției Muncii este reglementată prin urmatoarele acte normative:
1. Hotararea de Guvern nr.1377 din 2009 pentru aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii
2. Legea 108 /1999 republicata pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei
Muncii;
3. Legea 53 /2003 republicata, Codul muncii.
Inspecţia Muncii este organul de specialitate al administraţiei publice centrale în
subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu sediul în municipiul
Bucureşti, prin care se exercită atribuţii de autoritate de stat în domeniile relaţiilor de
muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, asistenţei sociale şi incluziunii sociale, are
personalitate juridică şi este finanţată integral de la bugetul de stat.
Inspecţia Muncii exercită controlul aplicării unitare a dispoziţiilor legale în domeniile
sale de competenţă în unităţile din sectorul public, mixt, privat, la autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, persoane fizice şi juridice şi organisme
neguvernamentale, precum şi la alte categorii de angajatori.
Inspecţia Muncii are ca principal scop urmărirea îndeplinirii obligaţiilor legale de
către angajatorii în domeniile relaţiilor de muncă, condiţiilor de muncă, asistenţei
sociale şi incluziunii sociale, apărării vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor
şi a altor participanţi la procesul de muncă, în desfăşurarea activităţii.
Inspecţia Muncii acţionează pentru asigurarea protecţiei sociale a muncii, în baza
prevederilor art. 41 din Constituţia României, republicată, şi, respectiv, a prevederilor
Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 81/1947 privind inspecţia muncii în
industrie şi comerţ, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1973 şi ale
Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 129/1969 privind inspecţia muncii
în agricultură, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 83/1975.
Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituţii cu
personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
Ministerul Apărării Naţionale, structurile militare şi structurile în care îşi desfăşoară
activitatea funcţionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor, Administraţia Naţională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei,
Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie
şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia Naţională pentru
Controlul Activităţilor Nucleare organizează activităţile de inspecţie a muncii prin
servicii proprii de specialitate, care au competenţă exclusivă numai pentru structurile
respective.
22
POSDRU/93/3.3/S/60304
Atribuţiile specifice Inspectiei Muncii în domeniul stabilirii şi controlului relaţiilor de
muncă includ:
a) controlează aplicarea reglementărilor legale, generale şi speciale, cu privire la
încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor
individuale de muncă;
b) controlează respectarea clauzelor cuprinse în contractele colective de muncă
aplicabile şi în contractele individuale de muncă;
c) controlează stabilirea şi acordarea drepturilor cuvenite salariaţilor ce decurg
din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele
individuale de muncă;
d) controlează respectarea principiului egalităţii de tratament;
e) asigură evidenţa naţională a muncii prestate în temeiul contractelor individuale
de muncă;
f) controlează utilizarea de către angajatori a muncii nedeclarate autorităţilor
publice;
g) controlează modul de completare a carnetelor de muncă şi condiţiile de
păstrare a acestora la unităţile din sectorul public, privat şi la alte categorii de
angajatori;
h) asigură întocmirea şi completarea, în termenul prevăzut de lege, a carnetelor
de muncă pe care le are în păstrare, precum şi evidenţa acestora;
i) verifică legalitatea clauzelor înscrise în contractele individuale de muncă,
controlează respectarea lor de către angajatori, asigură şi urmăreşte
înregistrarea acestora în carnetele de muncă;
j) controlează dacă persoanele fizice şi juridice respectă prevederile legale
privind înregistrarea contractelor de muncă;
k) certifică şi contrasemnează legalitatea înscrierilor efectuate în carnetele de
muncă de către angajatorii cărora li s-a aprobat păstrarea şi completarea
acestora la sediu;
l) ţine evidenţa persoanelor fizice şi juridice care datorează comisionul prevăzut
de lege pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, verificarea şi
certificarea legalităţii acestora;
m) verifică şi urmăreşte modul în care sunt calculate sumele virate cu titlu de
comision pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă, precum şi
pentru verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către
angajatori în condiţiile legii;
POSDRU/93/3.3/S/60304
23
n) participă la activitatea de reconstituire a vechimii în muncă, potrivit
prevederilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările
ulterioare;
o) gestionează baza de date organizată la nivel naţional cu registrele generale
de evidenţă a salariaţilor în format electronic.
Inspectia Muncii ca si in anii precedenti in perioada 2010-2012 a continuat sa
desfasoare actiuni de control dar si campanii la nivel national, in ceea ce priveste
identificarea si combaterea muncii la negru.
Domeniile in care s-au inregistrat fenomenul muncii la negru sunt variate: constructii,
industria textila, industria lemnului, panificatie, agricultura, micul comert, industria
alimentara, prestari servicii, alimentatie publica.
In domeniile in care frecventa muncii la negru este mai mare, Inspectia Muncii a
initiat si desfasurat actiuni de control tip campanie, dintre care enumeram:
1) Campania Nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca
nedeclarata precum si respectarea prevederilor legale referitoare la securitatea si
sanatatea in munca in activitatea desfasurata in domeniul comertului cu ridicata si
cu amanuntul – tip hipermarket (mai 2010).
2) Campania Nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca
nedeclarata in unitatilr care isi desfasoara activitatea pe Litoralul Marii Negre
(iulie-august 2010 si iulie-septembrie 2011).
3) Campania Natională privind identificarea si combaterea cazurilor de muncă
nedeclarată în domeniul constructiilor (august-septembrie 2010 si noiembrie
2011).
nedeclarată în domeniul confectii textile, pielărie si încăltăminte (septembrie
2010).
nedeclarată în domeniul fabricării produselor de brutărie si a produselor făinoase
(octombrie 2010).
nedeclarată în unităti care desfăsoară activitate în statiunile montane (decembrie
2010-ianuarie 2011);
7) Actiuni de control, cu caracter inopinat, privind identificarea cazurilor de muncă
nedeclarată în domeniile de activitate în care s-a înregistrat o mai mare incidentă
24
POSDRU/93/3.3/S/60304
a acestui fenomen, cu precădere în unitătile care prestează servicii de spălătorie
auto si vulcanizări (ianuarie 2011 si noiembrie 2011);
nedeclarată precum si verificarea modului în care se respectă prevederile legale
de securitate si sănătate în muncă pentru lucrătorii angajati în cadrul unităților
care au ca obiect de activitate „protectia si garda” (decembrie 2011);
In vederea diminuarii cazurilor de munca nedeclarata, Inspectia Muncii a elaborat
Strategia nationala privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada
2010-2012 si Planul National de punere in aplicare a acesteia ce au fost aprobate
prin Hotararea de Guvern nr.1024/2010.
Obiectivele Strategiei sunt structurate pe 5 sectiuni:
1. Dezvoltarea si consolidarea capacitatii institutionale a Inspectiei Muncii prin
activitati ca:
a) imbunatatirea cadrului legislativ, adoptarea de acte normative care sa
reglementeze munca sezonierilor si a zilierilor, ce a avut ca rezultat adoptarea
Legii 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional
desfasurate de zilieri ;
b) cresterea si perfectionarea numarului de inspectori de munca;
2. Prevenirea muncii nedeclarate:
a) organizarea de campanii nationale de informare si schimbare a atitudinii fata
de munca la negru;
b) realizarea de materiale informative (afișe, pliante, brosuri);
c) punerea in functiune a unui TelVerde pentru a sesiza cazurile de munca la
negru16;
d) organizarea pe plan local de actiuni de informare pe tema identificarii si
combaterii muncii nedeclarate cu participarea institutiilor publice implicate, a
societatii civile si organizatiilor nonguvernamentale;
e) realizarea unei campanii publicitare intensive pe posturile nationale de
televiziune/radio privind riscurile muncii la negru;
f) publicarea pe site-urile inspectoratelor teritoriale de munca a angajatilor
depistati cu munca nedeclarata;
g) mediatizarea consecintelor negative sociale, economice, psihologice ale
fenomenului.
3. Intensificarea actiunilor de combatere a muncii nedeclarate
a) controlul îndeplinirii cerintelor legale pentru angajarea persoanelor, precum si
controlul modului de executare a contractelor individuale de muncă;
b) controlul respectării legislatiei cu privire la munca copilului;
c) controlul respectării legislatiei cu privire la munca străinilor;
16
Începand cu 14.06.2011 a fost introdus TELVERDE - 0800868622 - Munca la negru. La sfârșitului anului 2012
s-a constatat că era ineficient, fiind utilizat foarte rar, și atunci a fost desființat, telefonul de referință pentru
raportarea cazurilor de muncă la negru rămânând cel general al Inspecției Muncii, anunțat și pe website-ul
instituției: 021 302 70 54.
POSDRU/93/3.3/S/60304
25
d) controlul activitătilor susceptibile utilizării frecvente a muncii nedeclarate:
agricultură (munca sezonieră), constructii (în regie proprie), comert (stradal si
în piete), turism (catering si alte servicii), imobiliare (închirieri către persoane
fizice), modeling etc.;
e) controale comune cu institutiile cu care Inspectia Muncii a încheiat protocoale
de colaborare.
4. Cooperare interna si internationala
a) cooperarea cu toate institutiile cu responsabilitati pe piata muncii in vederea
schimbului de informatii pentru identificarea muncii nedeclarate;
b) incheierea de protocoale de colaborare cu institutiile implicate in combaterea
muncii la negru;
c) colaborarea cu organizatiile patronale si sindicale implicate in structurile
tripartite.
2. Inspectoratul General pentru Imigrari
Inspectoratul General pentru Imigrari – fostul Oficiu Roman pentru Imigrari (a
functionat cu aceasta denumire pana in 2011) – este organizat si functioneaza ca
structura de specialitate a administratiei publice centrale, institutie cu personalitate
juridica, in subordinea Ministerului Internelor.
Structura organizatorica si atributiile Inspectoratului General pentru Imigarari sunt
reglementate de Hotararea Guvernului nr.838 din 7 august 2012.
In 2010 pe linia combaterii muncii la negru a strainilor, Oficiul Roman pentru Imigrari,
actualul Inspectorat General pentru Imigrari, a fost elaborat impreuna cu Inspectia
Muncii „Planul de cooperare operativa pentru depistarea angajatilor straini ilegali si
combaterea muncii nedeclarate a strainilor in anul 2010”.
Au fost stabilite si realizate activitati ca cele ce urmeaza:
-
doua actiuni de depistare a strainilor angajati in mod ilegal in domeniul
constructiilor;
-
doua actiuni la nivel national in domeniul moraritului si panificatiei;
-
actiune in domeniul industriei usoare (textile, confectii, pielarie si incaltaminte);
-
actiuni pe perioada verii privind depistarea strainilor care desfasoara activitati
lucrative fara indeplinirea conditiilor legale (localuri, restaurante, baruri de
noapte).
S-au efectuat raportari saptamanale la nivelul Secretariatului General, Corpului de
Control al Primului-Ministru si Secretariatul de Stat pentru Comunitatile Locale cu
26
POSDRU/93/3.3/S/60304
privire la structurile teritoriale ale institutiei pentru depistarea strainilor care
desfasoara activitati lucrative fara forme legale si sanctiunile aplicate.
In 2011 pentru o mai buna activitate pe linia combaterii muncii la negru a strainilor pe
teritoriul Romaniei, institutia a cooperat cu alte institutii cu atributii in domeniu.
A incheiat, la fel ca si in 2010, Protocolul de cooperare cu Inspectia Muncii, prin care
s-au stabilit si realizat activitati comune la nivel national si teritorial, cu scopul
prevenirii si combaterii muncii ilegale a strainilor.
Trimestrial, reprezentantii Oficiului Roman pentru Imigrari au participat la reuniunile
Grupului Tehnic de Lucru pentru combaterea muncii nedeclarate organizat la nivelul
Secretariatului General al Guvernului.
S-au efectuat raportari saptamanale la nivelul Secretariatului General, Corpului de
Control al Primului-ministru si Secretariatului de Stat pentru Comunitatile Locale din
cadrul MAI cu privire la activitatile desfasurate de structurile teritoriale ale Oficiului
Roman pentru Imigrari pentru depistarea strainilor care desfasoara activitati lucrative
fara forme legale si sanctiunile aplicate.
3. Inspectoratul General al Politiei Romane
Poliţia de investigare a fraudelor funcţionează la nivel central şi teritorial, având
următoarea structură organizatorică:
1. La Inspectoratul General al Poliţiei Române funcţionează Direcţia de Investigare
a Fraudelor, organizată pe servicii şi compartimente specializate pe sectoare şi
linii de muncă;
2. La Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti funcţionează Serviciul de
Investigare a Fraudelor şi servicii corespondente în cadrul poliţiilor de sector;
3. La inspectoratele judeţene de poliţie funcţionează serviciile de investigare a
fraudelor, organizate pe linii şi sectoare de muncă, coordonate de conducerea
inspectoratelor judeţene de poliţie;
4. In oraşele nereşedinţă de judeţ, în funcţie de situaţia operativă sunt constituite
birouri de investigarea fraudelor în subordinea şefului poliţiei locale sau
compartimente de investigarea fraudelor, care sunt incluse în structurile
Serviciului de Investigare a Fraudelor judeţean.
Urmare a Memorandum-ului de Înţelegere între Comisia Europeană şi România,
semnat la data de 23 iunie 2009, a fost asumată de către autorităţi, ca măsură
primordială, intensificarea activităţilor de identificare şi combatere a cazurilor de
muncă nedeclarate.
POSDRU/93/3.3/S/60304
27
În acest sens, Inspecţia Muncii a elaborat Strategia Naţională privind reducerea
incidenţei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, aprobată prin H.G.nr.
1024/2010 şi Planul naţional de mărire a intensităţii controalelor privind identificarea
şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarate, context în care a fost încheiat
Protocolul de cooperare interministerial între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi
alte instituţii cu atribuţii în domeniu.
Directia de investigare a Fraudelor a participat la Grupul Tehnic de Lucru pentru
combaterea muncii la negru constituit la nivelul Secretariatului General al Guvernului
la care au participat reprezentatii Inspectoratul General pentru Imigrari (fostulOficiu
Roman pentru Imigrari), Casa de Pensii, Garda Financiara, Institutul de Statistica si
Ministerul Muncii.
Inspectia Muncii in colaborare cu Inspectoratul General al Politiei Romane,
Jandarmeria Romana si Garda Financiara au initiat la data de 27.04.2011 „Planul
comun de actiune avand ca obiect de actiuni de control in vederea reducerii
incidentei muncii nedeclarate si a combaterii evaziunii fiscale rezultata din munca la
negru”.17
În urma controalelor efectuate în cursul anului trecut, de către poliţiştii structurilor
teritoriale de investigare a fraudelor, sub coordonarea Direcţiei de Investigarea
Fraudelor din cadrul I.G.P.R., au fost înregistrate aproximativ 4.000 de dosare penale
referitoare la fapte comise în legătură cu utilizarea forţei de muncă.
Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei
Române, în colaborare cu Inspecţia Muncii şi Garda Financiară a iniţiat, la data de 25
ianuarie 2012, Planul comun de acţiune având ca obiect desfăşurarea, în perioada
01.02.-30.11.2012, de acţiuni de control în vederea reducerii incidenţei muncii
nedeclarate şi a combaterii evaziunii fiscale, rezultată din munca la negru.
În această perioadă, poliţiştii de investigare a fraudelor au efectuat 3.632 de acţiuni şi
controale, desfăşurând, în principal, activităţi în vederea identificării şi cercetării
faptelor ce sunt incriminate ca infracţiuni în materia angajării şi utilizării forţei de
muncă.
Astfel, în timpul acţiunilor de control, au fost înregistrate 3.951 de dosare penale, în
2.897 dintre acestea fiind dispusă începerea urmăririi penale faţă de 3.377 persoane,
iar alte 22 de dosare penale au fost declinate în favoarea unităţilor de parchet
competente.
17
Raport anual 2011 Monitorizarea controalelor privind combaterea fenomenului muncii nedeclarate din Romania
28
POSDRU/93/3.3/S/60304
În dosarele penale în care s-a dispus începerea urmăririi penale s-au constatat 3.467
de infracţiuni, dintre care 492 de infracţiuni prevăzute în Legea nr. 53/2003, cu
modificările şi completările ulterioare (Codul Muncii) şi 2.975 de infracţiuni prevăzute
în alte acte normative cu incidenţă asupra utilizării forţei de muncă.
Totodată, în perioada de referinţă, din totalul dosarelor în care s-a început urmărirea
penală, 609 dosare au fost înaintate parchetului competent, cu propunere de punere
în mişcare a acţiunii penale şi trimitere în judecată pentru infracţiuni în legătură cu
recrutarea şi folosirea forţei de muncă18
4. Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei
Sociale
Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale
(INCSMPS)are ca obiect de activitate: cercetare-dezvoltare în domeniul ştiinţelor
sociale şi umaniste− respectiv realizarea de studii şi cercetări cu caracter teoreticaplicativ în domenii de interes naţional privind managementul resurselor umane−
dezvoltarea socială şi protecţia socială în România.19
In cadrul intalnirilor Grupului Tehnic de Lucru pentru combaterea muncii nedeclarate,
INCSMPS a prezentat un Raport preliminar al Sintezei de cercetare – ianuarie 2011,
realizat pe baza informatiilor furnizate de Institutul National de Statistica privind
fenomenele de pe piata muncii (2007-2010). Institutul si-a luat angajamentul ca pe
baza datelor furnizate atat de INS cat si de alte institutii care detin informatii
folositoare pentru aceasta analiza, sa dezvolte acest Raport ( Sinteza de Cercetare
Stiintifica privind incidenta si formele de manifestare ale muncii nedeclarate), sa-l
actualizeze cu noi informatii si sa-l finalizeze la inceputul lunii ianuarie 2012, iar
datele relevante sa fie folosite la intocmirea Planului Anual de Actiune pentru
Monitorizarea, Prevenirea si Combaterea Muncii Nedeclarate pe 2012.
Secretariatul General al Guvernului s-a angajat ca va elabora impreuna cu INCSMPS
un format standard pentru raportarea progreselor, sau dupa caz a disfunctionalitatilor
imtampinate de Oficiul Roman pentru Imigrari, Inspectia Muncii si ANAF in
efectuarea controalelor privind munca nedeclarata.20
In anul 2011, ca urmare a informatiilor transmise de institutiile implicate in
combaterea muncii la negru, INCMPS a elaborat un Raport de sinteza aferent
trimestrului I, din care rezulta ca incidenta muncii nedeclarate este in crestere,
numarul angajatilor depistati a crescut cu 100% fata de perioada anului 2010.
18
www.comunicare.mai.gov.ro/stiri.php?subaction=showfull&id=1359903923&archive=&start_from=&ucat=4&
http://www.incsmps.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=16&Itemid=1.
20
Raport anual 2011 – Monitorizarea controalelor privind combaterea fenomenului Muncii nedeclarate din
Romania
19
POSDRU/93/3.3/S/60304
29
INCMPS a elaborat Sinteza de cercetare stiintifica pentru trimestrul II 2011 care
propunea o serie de masuri:
-
-
extinderea ariei controalelor în vederea depistării unor eventuale retele de utilizare a
muncii nedeclarate precum si de evaziune fiscală utilizându-se o metodă de tip
“snowballing” (bulgare de zăpadă).
intensificarea activitătilor de mediere a muncii si informare privind locurile de muncă
vacante astfel încât numărul celor care îsi găsesc un loc de muncă înainte de
terminarea perioadei de acordare a indemnizatiei de somaj să fie în continuă
crestere. 21
INCSMPS impreuna cu Institutul National de Statistica au initiat o serie de discutii cu
Ministerul Muncii pentru identificarea posibilitatilor reale de accesare a fondurilor
europene in vederea elaborarii unei initiative strategice de dezvoltare a unor metode
indirecte menite să asigure evaluarea cat mai cuprinzatoare a fenomenului si
evolutiei muncii fara forme legale. Termenul de realizare a masurii a fost amanat
pentru anul 2012, in functie de posibilitatile de obtinere a finantarii din fondurile
structurale.
21
Ibidem
30
POSDRU/93/3.3/S/60304
V.
Situatia actuala – aspecte economice şi sociale
Aşa cum spuneam încă de la început, ocuparea informală afectează orice economie,
dar amploarea fenomenului şi consecinţele sale, atât pentru persoanele implicate cât
şi la nivelul general al comunitaţii, sunt diferite, incidenţa fiind mult mai mică în ţările
dezvoltate. În Uniunea Europeană, deşi sunt diferenţe mari de la un stat la altul,
persistă diferenţe semnificative între noile State Membre şi cele mai vechi – statele
care intră în sintagma prescurtată „UE 15”, România situându-se, din păcate, pe un
loc codaş, chiar dacă în primii ani ai secolului XXI fenomenul s-a mai restrâns, iar
salariul minim pe economie a crescut constant din 2001 şi până acum.
Sunt însă diferenţe pregnante pe diferitele categorii implicate, modul în care se
manifestă concret fenomenul fiind foarte diferit în România faţă de alte State
Membre, mai ales faţă de cele cu economie dezvoltată şi democraţie consolidată.
Potrivit Raportului Bancii Mondiale pe 2011 “In from the Shadow”22, profilul
persoanelor angajate in economia informala este urmatorul: barbati, tineri, cu studii
medii si persoane care efectueaza munca manuala, ce necesita un minimum de
aptitudini. De asemenea, o parte semnificativa dintre muncitorii la negru se considera
ca facand parte din grupuri care se confrunta cu discriminarea, iar un procent major
declara ca au petrecut un timp indelungat in somaj, ceea ce indica faptul ca, pe
alocuri, munca fara forme legale este o plasa de siguranta. Contrar curentului, insa,
aproximativ 25% dintre angajatii cu forme legale din Romania si-au finalizat studiile
superioare, efectuand munca de birou.
In Romania, cei care lucreaza fara forme legale sunt în mod egal angajati "la patron"
si independenti, iar majoritatea angajatilor la negru lucreaza la firme mici, cu sub 5
salariati. Totusi, Romania se numara printre tarile cu cele mai ridicate ponderi ale
firmelor mari, cu peste 100 de angajati, in randul angajatorilor care apeleaza la
munca fara forme legale, se mai arata in raportul citat.
Munca informala sau nedeclarata se manifesta in mod diferit in randul statelor
europene, in functie de modalitatea in care aceste persoane sunt identificate. Dat
fiind ca lucratorii pe cont propriu sunt usor de identificat in majoritatea studiilor,
principalele diferente de masurare apar din modul in care se claseaza cei angajati.
Aici se identifica trei variabile: a. daca o persoana este angajata intr-o firma cu
maxim 5 angajati (criteriul marimii firmei), b. daca o persoana este angajata, iar
angajatorul nu contribuie la asigurarile sociale (criteriul asigurarii sociale) si c. daca o
persoana este angajata fara un contract legal de munca (criteriul contractual).
22
Packard, Truman, Johannes Koettl, and Claudio E., Montenegro. 2012. In From the Shadow: Integrating
Europe’s Informal Labor. Washington DC: World Bank. DOI: 10.1596/978-0-8213-9550-9. License: Creative
Commons Attribution CC BY 3.0
POSDRU/93/3.3/S/60304
31
Pornind de la primul criteriu, raportul constată ca intre 30% si 75% dintre angajatii
fara contract sunt angajati in firme cu maximum 5 angajati. Cu toate acestea, mai
exista un procent semnificativ de persoane (25%), din state precum Belgia, Cehia,
Danemarca, Finlanda, Israel, Slovenia, Marea Britanie si chiar Romania, care
lucreaza fara forme legale in organizatii cu peste 100 de angajati.
Cel de-al doilea criteriu, desi masoara cu precizie volumul pierderilor inregistrate din
cauza neplatii contributiilor sociale, este cel mai greu de urmarit in sondaje, din
cauza erorilor de raportare si masurare.
In fine, cel de-al treilea criteriu este unul dintre cele mai sigure pentru comparatiile
dintre tari sau regiuni globale, fiind mai putin ambiguu si mai usor de observat. Cu
toate acestea, exista si un impediment, anume ca delimitarea contractuala nu
reuseste sa determine si “munca la gri”, manifestata prin contracte perfect legale, de
obicei închieate pe salariul minim pe economie, restul veniturilor fiindu-le transmise
lucratorilor “in plic”.
Forta de munca fara forme legale – criteriul de marime a firmei
Sursa: Packard, Truman, Johannes Koettl, and Claudio E., Montenegro. 2012. In From the Shadow: Integrating Europe’s Informal Labor.
Washington DC: World Bank. DOI: 10.1596/978-0-8213-9550-9. License: Creative Commons Attribution CC BY 3.0, pag. 29
Conform graficului, observam ca Romania inregistreaza o prezenta pregnanta a
lucratorilor pe cont propriu, dar si cea mai inalta rata pentru membrii de familie
32
POSDRU/93/3.3/S/60304
neremunerati, in timp ce ponderea angajatilor din firme mici este printre cele mai
scazute din randul statelor europene analizate.
POSDRU/93/3.3/S/60304
33
Munca fara forme legale din perspectiva contractuala
Graficul de mai sus arata o pondere extrem de ridicata a angajatilor fara contract in
Cipru si a lucratorilor pe cont propriu “la negru”, in timp ce Romania inregistreaza
ponderi sub medie pentru categoriile mentionate, dar si un procent redus al
membrilor de familie neremunerati.
Munca declarata si nedeclarata pe sectoare economice
34
POSDRU/93/3.3/S/60304
Cu referire la munca nedeclarata, conform acestui studiu, in Romania sectoarele cele
mai afectate sunt: constructiile, comertul, industria hoteliera, alaturi de educatie,
sanatate, administratie publica, utilitati, posta si telecomunicatii, la care se adauga
transporturile, finantele si serviciile, insumand, in proportii egale, peste 75% din
totalul lucratorilor fara forme legale, in timp ce pe ultimul loc se afla persoanele
angajate informal in agricultura. Modelul conceptual folosit işi arată aici limitele,
intrucat autorii arata că agricultorii nu se regasesc nici in peisajul muncii formale, fapt
cauzat de o lipsa a reglementarii acestui sector in ceea ce priveste declararea si
fiscalizarea fortei de munca.
Un alt studiu, tot din 2011, de data asta autohton, realizat de BNS23, bazat pe
anchetă asupra fortei de munca in gospodarii, ia însă în considerare totalitatea
formelor de activitate, si apreciază că aprox. 87,3% din cele 2,9 mil persoane
ocupate informal lucrează în agricultura, silvicultura si pescuit, majoritatea în cadrul
gospodăriilor individuale. În rest, rezultatele sunt similare, sectoarele nonagricole
cele mai afectate fiind constructiile şi comertul, urmate însă de servicii, mai ales cele
prestate în gospodăriile private ale populaţiei. Observam in graficele de mai jos
ponderea mare a ocupatiilor din grupa majoră 6 Agricultori şi lucrători calificaţi în.
agricultură, silvicultură şi pescuit.
Tot din aceste grafice reiese şi ponderea mare a persoanelor cu nivel scăzut de
educaţie şi de competenţe profesionale: grupele majore 8-10, care includ persoane
puţin calificate şi necalificate au dimensiuni consistente, in timp ce grupa majoră 2,
care include personalul cu studii superioare are o pondere foarte mica in urban 2,1% - si complet insignifianta in rural - 0,4%.
Cifrele de mai jos consolidează această concluzie: prin comparaţie cu sectorul
formal, personalul cu studii superioare este cu o treime mai slab reprezentat în
23
Liviu Vonea, Lucian Albu (coord). Economia informală și impactul ei asupra pieței muncii, Bucuresti, Observator
BNS, 2011.
POSDRU/93/3.3/S/60304
35
sectorul informal – 18,5% faţă de 24,2% în sectorul formal – în timp ce personalul cu
nivel scazut de educaţie este de 2,5 ori mai numeros – 7,2% în sectorul formal,
18,7% în sectorul informal.
Ponderea mult mai ridicată a persoanelor cu nivel scăzut de educaţie şi de
competenţe profesionale printre cei ocupaţi informal este un fapt recunoscut încă de
la primele studii referitoare la munca fără forme legale, era normal ca să fie la fel şi în
România. O caracteristică atipică a acestei distribuţii este dimpotrivă, ponderea
personalului cu studii superioare, care, deşi mult mai mică decât cea a persoanelor
cu competenţe scăzute, este semnificativ mai mare faţă de cea din alte ţări, mai ales
din ţările dezvoltate, unde nu depăşeşte decât arar 3%. La fel şi prezenţa sectorului
de stat, care deţine o pondere de 7,1% din populaţia ocupata în economia informală,
conform aceluiaşi studiu, este atipică, de obicei fenomenul ocupării informale având
o incidenţă neglijabilă asupra sectorului de stat, formal prin definiţie.
Un alt aspect remarcat de autorii studiului “In from the Shadow” este ca, in Romania,
mai ales în condiţii de criză, migratia somerilor catre munca nedeclarata a fost mai
masiva si mai rapida dacat cea catre munca cu forme legale, asa cum se arata in
graficele de mai jos.
Tranzitiile dintre ocupare formala si ocupare
informala in perioada 2001-2009
36
Tranzitiile dintre ocupare formala
si somaj
POSDRU/93/3.3/S/60304
Washington DC: World Bank. DOI: 10.1596/978-0-8213-9550-9. License: Creative Commons Attribution CC BY 3.0, pp 52-53
Tranzitiile de la ocupare formala in afara
sferei de ocupare
Evoluţia în timp a fenomenului în România ne arata tendinţe ingrijorătoare, asa cum
se desprind dintr-un alt document care prezinta date concludente referitoare la
impactul muncii nedeclarate asupra economiei locale, respectiv Raportul anual al
Consiliului Fiscal pe anul 2011 – Evolutii si perspective macroeconomice si bugetare
(2012). Conform raportului, evaziunea fiscala se Tranzitiile
afla la un nivel
ridicat ininformala
Romania,in
de la ocupare
Tranzitiile dintre ocupare informala si
fapt cauzat in parte de
munca la negru. Daca la inceputul
anilor
2000
afara
sferei
de evolutia
ocupare a fost
somaj
fluctuantă, cu scăderi şi creşteri alternative, din 2008, o dată cu declaşarea crizei,
numarul persoanelor care muncesc fara forme legale a crescut de la an la an cu o
medie de aproximativ 260.000 de angajati, ceea ce inseamna un procent anual
mediu de aproximativ 4,3%.
POSDRU/93/3.3/S/60304
Tranzitiile de la somaj in afara sferei de
ocupare
37
Dupa cum o arata graficele de mai jos, evaziunea fiscala din munca la negru a
crescut cu 5,6% din 2009 in 2010, in timp ce, raportat la PIB, cresterea a fost de
0.1% pentru acelasi interval.
Sursa: Raportul anual pe anul 2011 – Evolutii si perspective macroeconomice si bugetare (2012)
La nivel macroeconomic, munca făra forme legale înseamnă evaziune fiscală, care
rămâne principalul efect macroeconomic al fenomenului, consecinţele sale imediate
38
POSDRU/93/3.3/S/60304
fiind diminuarea resurselor bugetare, ceea ce înseamnă dificultăţi în asigurarea
condiţiilor de funcţionare a instituţiilor publice şi slăbirea capacităţii de intervenţie a
statului. Aceasta generează un adevărat cerc vicios, în care guvernul, din lipsă de
resurse, este nevoit să ridice nivelul taxelor şi impozitelor, ceea ce îi încurajează pe
angajatori să recurgă la utilizarea muncii fără forme legale, iar când amploarea
fenomenului ajunge la peste o treime din totalul fortei de munca, nu mai poate fi
ignorat.
Scăderea veniturilor la bugetele publice aduce efecte în cascadă: statul nu are
resurse pentru a finanţa sistemele publice de sănătate, educaţie, administraţie, de
care beneficiază toţi cetăţenii, inclusiv structurile menite să asigure colectarea fiscală
eficientă, monitorizarea şi combaterea muncii la negru, adică un alt cerc vicios.
Primele sisteme afectate de micșorarea veniturilor publice sunt, de obicei, cele legate
de protecţia socială, de care au nevoie grupurile vulnerabile, capacitatea statului de a
sprijini categoriile defavorizate fiind redusă, ceea ce înseamnă, în fapt, scăderea
nivelului de coeziune socială. Cum din aceste categorii se recrutează, cu precădere,
persoanele ocupate informal, ne găsim în fața unui nou cerc vicios, care alimentează
lărgirea fenomenului. Mai mult, complicitatea dintre angajați și angajatori în
încălcarea legii, accentuată în condițiile în care statul nu poate asigura eficient
combaterea fenomenului, duce la subminarea respectului cetăţenilor pentru legalitate
și statul de drept.
La nivelul companiei, impactul principal rezidă în generarea unui climat economic
nesănătos, bazat pe concurenţă neloială: utilizarea muncii fără forme legale, care de
multe ori se asociaza cu investitii mici in dezvoltarea resurselor umane si in
asigurarea conditiilor de sanatate si securitate a muncii, inseamna diminuarea
costurilor de producţie, ceea ce duce la un avantaj net pe piaţă pentru agentul
economic, ce poate practica preţuri mai mici şi, adesea, obţine profituri mai mari
decat concurenta. Cum adesea munca fără forme legale e însoțită și de lipsa
garanțiilor de protecție pentru clienți, ciclul de producție nu va mai viza atingerea
unor standarde cât mai ridicate de calitate, dezvoltarea agentului economic, sau
chiar a domeniului de piață în cauză, fiind lentă și impredictibilă.
La nivelul angajatului, principalele consecinte sunt legate de lipsa beneficiilor
aferente unui contract legal de muncă (repaus saptamanal, concediu de odihna, alte
drepturi individuale și colective) dar mai ales de lipsa asigurarilor – de sanatate, de
somaj, de accidente de muncă. Cum incidenţa fenomenului este mai mare în rândul
categoriilor sărace şi cu nivel redus de educaţie, care nu găsesc cu ușurință soluții
compensatoare, și nici sprijin în familie și comunitate, dimpotrivă, au adesea familii
care depind de veniturile procurate în acest mod, efectele sunt profunde și greu de
apreciat cu adevărat, mai ales că unele se manifestă tardiv, ca in cazul pensiei.
Aceste efecte multiple și profunde, subliniate de specialiști și care stau la baza
demersurilor susținute la nivel european de combatere a muncii fără forme legale, nu
POSDRU/93/3.3/S/60304
39
sunt percepute cu acuratețe la nivelul publicului interesat din România, deși acesta
înțelege, pe ansamblu corect amploarea fenomenului și faptul că este nociv.
Din datele obținute în ancheta de teren realizată de proiect reiese că atât angajații
cât și angajatorii au o înţelegere destul de bună a fenomenului, peste 90% din
respondenţi oferind descrieri care se încadrează în definiţia muncii fără forme legale,
mai ales sub aspectele stricte, chiar dacă variază de la o exprimare laconică “fără
acte” sau „lucru pe ascuns” la una completă „orice activitate prestata in cadru legal si
platita dar nedeclarata”.Totuşi, când se cer detalii, se observă că persistă destule
confuzii, unele importante, printre tipurile de muncă fără forme legale fiind
menţionate: “munca cu ora, munca cu ziua”(8%), “zilieri”(10%), “angajati cu jumatate
de norma sau mai putin (3%)”, şi chiar un răspuns care menţionează “munci casnice,
voluntariat”. Aşa cum se observă, de obicei perspectiva este a activităţii urbane,
modelul cel mai răspândit fiind activitatea din construcţii şi din comert, cu puţine
referiri la activitatea prestată direct pentru beneficiar în gospodăria personală a
acestuia.
Persoanele chestionate consideră că munca fără forme legale ”este un fenomen
frecvent intalnit” și că este în creștere, peste 73% din respondenți apreciind că
amploarea este mare și foarte mare, aprox. 9% că este mică; un singur respondent
consideră că este neglijabilă, iar 17% declară că nu pot aprecia, întrebarea
referitoare la amploare înregistrând una din cele mai mari cote de acest tip, la
celelalte întrebări non-răspunsurile situându-se constant sub 8%.
În descrierea consecințelor, majoritatea respondenților se centrează pe ”păgubirea
statului și nesiguranţa angajatului”, insistând pe efectele asupra angajatului, în
special pe lipsa asigurărilor medicale și sociale – peste 82%. Un număr mic de
răspunsuri se referă la alte efecte asupra angajatului (”poate să nu-și primească
banii”, ”nu poate lua credite”, ”angajatorul poate sa evite unele drepturi ale
angajatului - salariu minim, nr de ore de lucru, concediul de odihna”, ”angajatorul are
posibilitatea renuntarii in orice moment la personalul muncitor, fara a respecta cadrul
legal”)”. Doar câteva răspunsuri, toate aparţinând angajatorilor, se referă la efecte
pentru climatul economic general al afacerii: ”pierd societățile care lucrează legal,
cum să concurezi cu cineva care folosește munca la negru?” ”exista riscul sa nu te
poti baza pe personalul cu care nu exista contract de munca”, ”perpetuarea lipsei de
profesionalism si interes in executarea atributiilor cu efect asupra performantei
firmei”, ”afectează prestigiul firmei”.
Există și un respondent (angajator) care vorbește de efecte pozitive: ”poate fi privita
ca un avantaj personal sau ca o forma de flexibilitate pe piata muncii”; ulterior,â
40
POSDRU/93/3.3/S/60304
acesta precizează: ”un muncitor poate avea mai multe locuri de munca, unele chiar
la concurență”.
La întrebarea privitoare la riscurile cu care se confruntă angajații, majoritatea
respondenților, atât angajați cât și angajatori vorbesc de lipsa de asigurare în caz de
accident sau de boală şi de diminuarea drepturilor la şomaj şi la pensie, la care se
adaugă sancțiunile în caz de depistare de către organele de control: peste 23% din
respondenți fac trimitere la sancțiuni posibile pentru angajat, unii menționând chiar
închisoarea (12%), deși aceasta nu este prevăzută de cadrul legal pentru angajați ci
pentru angajatori.
În privinta riscurilor angajatorului, 92% din raspunsuri se referă la sancţiunile legale –
amenzi, interdicții. Doar cateva menționează alte efecte legate de climatul economic
general, în genul celor deja amintite mai sus, iar unul singur vorbește despre
responsabilitatea fata de angajat, chiar daca este vag formulat: ”nu exista protectie in
caz de accidente sau imbolnavire profesionala”. Trebuie să precizăm că un număr
semnificativ de raspunsuri (18%) mentioneaza atenuatori ai acestor riscuri: ”daca e
prins”, ”daca nu se rezolva la negru cu reprezentanții ITM”.
Nu se aduc în discuţie elemente legate de coeziunea socială – solidaritatea între
generaţii, sprijinirea părinţilor copiilor cu nevoi speciale, nici măcar protecţia
maternităţii nu e amintită, deşi avem o proporţie de 37% de femei în lotul investigat,
iar peste 85% din lot sunt persoane într 25 şi 55 de ani.
În genere, respondenţii nu fac referiri concrete la scăderea capacităţii de funcţionare
a statului, statul este privit ca o entitate abstractă, care pierde prin evaziunea fiscală,
dar nu se descriu exact ce efecte aduc aceste pierderi, mai degrabă este acuzată fie
rapacitatea statului, care prin cerinţele sale fiscale exagerate provoacă proliferarea
ocupării informale, fie birocratia excesiva care descurajează ocuparea formlaă, fie
capacitatea redusă de control şi preventive: „practica muncii fara forme legale este o
consecinta a birocratiei si impozitarii excesive a muncii”. Aceasta înseamnă o
imagine abstractă asupra rolului politicilor fiscale şi un sentiment redus de
responsabilitate pentru consolidarea coeziunii sociale şi a statului de drept.
Pe scurt, putem spune că este nevoie de acţiuni de informare a publicului privind
caracteristicile şi amploarea fenomenului muncii fără forme legale şi de creştere a
conştientizării consecinţelor acesteia, atât a celor imediate cât şi a celor pe termen
lung, afectând profund funcţionarea socială.
POSDRU/93/3.3/S/60304
41
VI.
Implicarea partenerilor sociali în problematica muncii
fără forme legale
1. Interese, rol pentru organizaţiile sindicale
Sindicatele sunt interesate în mod direct să se implice în prevenirea și combaterea
muncii fără forme legale.
Obiectivul principal al activității sindicale ține de protejarea poziției pe piața muncii a
membrilor lor. Termenii de referință au evoluat în timp de la simpla menținere a
locului de muncă, asociată cu beneficii salariale și asigurări medicale și sociale
minimale, către ideea de muncă decentă. Aceasta implică, pe lângă beneficii sporite,
respectarea normelor de sănătate și securitate a muncii, măsuri preventive și
compensatorii în caz de accidente, boli profesionale, șomaj, nevoi speciale, dar și
respectarea egalității de șanse și posibilități de dezvoltare profesională și personală.
Pentru a fi respectate de către angajatori, majoritatea acestor elemente sunt incluse
în diferite forme de înțelegeri contractuale, colective și individuale, fără această
protecție juridică angajatorii putând adopta comportamente abuzive sau imprevizibile,
ceea ce contravine ideii de muncă decentă. De aceea, baza activității sindicale o
reprezintă negocierea contractului colectiv de muncă și monitorizarea respectării
acestuia, inclusiv în încheierea și aplicarea contractelor individuale de muncă
derivate. În același timp, contractele conțin și obligațiile angajaților, oferind protecție
și pentru angajator, care are garanția stabilității și calității resursei umane a afacerii
sale. Pe aceste fundamente se asigură nu doar exploatarea eficientă a capitalului
uman ci și dezvoltarea acestuia, din care derivă creșterea competitivității firmei și a
economiei pe ansamblu.
În lipsa unui contract de muncă în care să se stipuleze toate condițiile de desfășurare
a activității, sindicatele nu pot acționa. Iată de ce sindicatele au interes direct ca
munca să se desfășoare numai sub forma sa înregistrată, ”la lumină”, atât pentru
protejarea membrilor lor cât și a potențialilor membri. Este de altfel, bine cunoscut că
în companiile unde apar organizații sindicale solide, munca fără forme legale se
diminuează, mai ales sub formele sale severe, până la eliminarea sa completă, chiar
sub formele ”la gri”. Lucru reamintit, de altfel, și de unul din participantii la ancheta
noastră: ”in general acolo unde exista organizatii sindicale nu exista munca la negru”.
Prin prevenirea și combaterea muncii fără forme legale, sindicatele își asigură
contextul necesar pentru consolidarea lor organizațională și pentru creșterea rolului
pe care îl îndeplinesc. Aceasta începe la nivel de unitate, unde se realizează lărgirea
42
POSDRU/93/3.3/S/60304
bazinului de recrutare, pentru a fi membru de sindicat fiind nevoie pe de o parte de
un statut legal de angajat al respectivei unități, pe de alta de încredere în forța
sindicală, care se câștigă prin promovarea unor tematici importante pentru angajați și
prin obținerea de beneficii reale prin acțiunile de dialog social bipartit. De aici
continuă pe aceleași baze la nivel sectorial, unde se negociază în prezent contractul
colectiv de muncă de cel mai ridicat nivel, și este valabil și pentru activitățile
teritoriale de dialog social tripartit, de la nivel local până la cel național.
Sindicatele din România au acordat, de la bun început, o atenţie susţinută în cadrul
obiectivelor lor strategice, pe lângă implicarea în dezvoltarea legislaţiei muncii şi a
dialogului social, schimbării mentalităților în privința capitalului uman și dezvoltării
unei atitudini de responsabilitatate față de personal, care se manifestă mai explicit în
cadrul promovării politicilor de dezvoltare a resurselor umane.
Toate confederaţiile sindicale naţionale şi-au propus obiective precise pentru politicile
moderne de dezvoltare a resurselor umane, care privesc mai departe de simpla
formare profesiona continuă, luând, de fapt, în considerare, continua dezvoltare a
competenţelor. Astfel, putem regăsi în documentele strategice ale acestora priorităţi
definite în domeniul dezvoltării resurselor umane care acoperă complet acest
spectru, cum ar fi:
-
asigurarea accesului tuturor la educație și formare profesională inițială și continuă
(tineri, vârstnici)
-
modernizarea sistemului de învățământ și corelarea acestuia cu cerințele reale
ale pieței muncii
-
creșterea calității învățământului profesional și tehnic și a programelor de formare
continuă
-
sporirea investițiilor în educație și formare pentru a asigura competențele
necesare creșterii economice
-
schimbarea mentalităților privind dezvoltarea resurselor umane și îmbunătățirea
cotei de participare la educație permanentă și a Indicelui Dezvoltării Umane.
Sindicatele se implică în mod similar aria prevenirii şi combaterii muncii fără forme
legale, chiar daca nu identificăm obiective la fel de analitice formulate explicit în
documentele strategice ale confederaţiilor. De obicei ea se regăsește explicit cel mult
prin formulări generice, de tip „restrângerea muncii nedeclarate”. În fapt, tematica
ocupării informale se regăseşte implicit în toate acțiunile care sunt legate de
asigurarea condiţiilor de muncă decentă, cum ar fi:
-
dezvoltarea legislaţiei muncii;
-
promovarea principiilor legalității în raporturile de muncă şi în viaţa socială;
-
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
-
respectarea normelor privind sănătatea şi securitatea muncii
POSDRU/93/3.3/S/60304
43
-
îmbunătăţirea beneficiilor contractuale pentru lucrători
-
creşterea competitivităţii lucrătorilor şi dezvoltarea capitalului uman.
Ca modalități de intervenție directă a sindicatelor pe tematica prevenirii și combaterii
muncii nedeclarate, putem enumera:
-
informarea membrilor asupra legislației muncii și a prevederilor contractului
colectiv de muncă la nivel de unitate și de sector
-
promovarea măsurilor de prevenire și combatere a muncii nedeclarate, la toate
nivelurile (unitate, teritoriu, sector, structuri naționale)
-
consultanță de specialitate pentru cazuri concrete identificate la nivel de unitate,
mediere a eventualelor conflicte, presiuni asupra angajatorului
-
sprijinirea măsurilor administratiei prin colaborare cu Inspecția Teritorială a
Muncii, AJOFM/ANOFM, CNAS, casele de pensii, Ministerul Muncii
-
acțiuni specifice de atragere a atenției publicului general asupra problematicii
muncii nedeclarate (marsuri, mitinguri, conferinte)
-
dezvoltarea și implementarea de proiecte tematice cu fonduri atrase – POSDRU,
Leonardo da Vinci, bilaterale
-
consultanță privind dezvoltarea de proiecte tematice specifice.
Din păcate, rolul complex și modalitățile multiple de intervenție la îndemâna
sindicatelor nu sunt bine conștientizate de cei direct interesați – angajați și angajatori.
În ancheta realizată în cadrul proiectului, la întrebarea Ce rol au/ ar putea avea
organizaţiile sindicale pentru combaterea muncii fără forme legale? 21% din
participanţi nu răspund sau spun nu stiu-nu cunosc, în timp ce 9% consideră că nu
au nici un rol, dar cu motivaţii diferite: unul din răspunsuri consideră că: „nu mai pot
face nimic atat timp cat sunt politizate”, în timp ce altul explică: „au rol limitat, pentru
ca in domeniul privat, angajatorul nu permite infiintarea de sindicate”. Din
răspunsurile pozitive, cele mai multe sunt vagi: „mare”, „important” (23% din totalul
răspunsurilor – de remarcat că unul din răspunsuri indică foarte mare sau foarte mic,
fără a oferi precizări suplimentare), iar mulţi menţionează doar informarea şi
medierea ca posibile acţiuni (21% din totalul răspunsurilor). Există şi răspunsuri mai
ample şi mai complexe, majoritatea provenind de la reprezentanţi sindicali („organele
sindicale au un rol foarte important: de a fi in totdeauna in legatura cu angajatorii, de
a semnala anumite incalcari, de a organiza dezbateri si de a anunta ITM”, „de
supraveghere si sustinere prin contractul colectiv de munca, de promovare a
intereselor oamenilor”) sau ITM („sa participe efectiv la diverse controale impreuna
cu Inspectia Muncii, organizarea de activitati comune sindicate-patronate-ITM”, „sa
44
POSDRU/93/3.3/S/60304
convinga membrii sa nu mai accepte; pichetarea societatilor care practica munca
fara forme legale - informatiile circula printre muncitori”). Putem nota şi un răspuns
încrezător în forţa sindicatelor, aparţinând unui reprezentan sindical: „in general
acolo unde exista organizatii sindicale nu exista munca la negru”.
În România, toate organizaţiile sindicale se implică activ în combaterea muncii la
negru, toate având acțiuni susținute pentru negocierea contractului colectiv de
muncă la nivel de unitate și de sector, urmate de promovarea rezultatelor obținute și
monitorizarea aplicării prevederilor, cosultanță pentru membrii și nemembrii de
sindicat care fac obiectul prevederilor acestor contracte, aceasta fiind activitatea de
bază a organizațiilor sindicale la toate nivelurile. Iată de ce afirmația optimistă a
respondentului nostru nu este departe de adevăr, munca fără forme legale având o
incidență adesea neglijabilă acolo unde există sindicate.
La fel de implicate sunt sindicatele și în îmbunătățirea cadrului legal care afectează
tot ceea ce înseamnă condiții de muncă și beneficii legate de contractul de muncă.
Confederațiile naționale sindicale au colaborat la elaborarea Codului Muncii, adoptat
în 2003 ca Legea nr. 53, și au fost foarte active în de modificare a prevederilor
acestora, în special în 2010, iar CNSLR Frăția a fost unul dintre cei mai implicați
actori în acest proces. Au fost prezentate propuneri concrete elaborate de către
confederațiile sindicale, au fost organizate dezbateri la diferite niveluri pe marginea
textului elaborat de reprezentanții Guvernului, la care sindicatele au venit cu
observații directe. Cum propunerile sindicatelor nu au fost acceptate, toate
confederațiile sindicale reunite au participat la proteste organizate în mai multe
localități, la care s-au înregistrat peste 30000 participanți, CNSLR Frăția fiind motorul
principal al acestor manifestări24.
Sindicatele au desfășurat și activități specifice pe tematica muncii fără forme legale.
Astfel, marile confederații naționale sindicale românești s-au raliat la o serie de
acțiuni ample de protest organizate de ETUC in februarie 2012 ca reacție la discutiile
europene privind Tratatul fiscal ce impunea măsuri severe de austeritate. Acţiunile
realizate au inclus mitinguri și marşuri în toate reşedinţele de judeţ, 4 din cele 8
revendicări fiind legate direct sau indirect de munca fără forme legale:
-
respectarea acordului privind cresterea salariului minim garantat in plata
-
combaterea fraudei si evaziunii fiscale
-
combaterea muncii la negru si a muncii la gri
-
restabilirea unui dialog social responsabil25.
Alături de CNSLR Frăția, care dedică partea finală a acestui proiect tematicii muncii
fără forme legale, și alte confederații sindicale acordă o atenție deosebită acestei
tematici, în cadrul unor proiecte cu finanțare POSDRU.
24
http://www.ziare.com/articole/protest+sindicat
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/sindicatele-protesteaza-miercuri-impotriva-austeritatiibugetare-255081.html
25
POSDRU/93/3.3/S/60304
45
Astfel, Confederația Națională Sindicală ”Meridian” implementează un proiect POS
DRU "Împreună pentru dezvoltarea dialogului social în România", care are ca
obiectiv general: sa contribuie la îmbunatatirea conditiilor de viata si de munca ale
membrilor de sindicat, iar unul din obiectivele specifice se referă explicit la acțiuni de
combatere a muncii fără forme legale: Promovarea si diseminarea de bune practici
romanesti si europene in domeniul activitatii sindicale, pentru consolidarea dialogului
social, incluziunea pe piata muncii a grupurilor vulnerabile si transformarea muncii
nedeclarate in ocupare formală. Pentru atingerea acestui obiectiv, în cadrul
proiectului sunt planificate o serie de mese rotunde şi conferinţe dedicate dezvoltării
dialogului social, o parte din dezbateri având ca temă combaterea ocupării
informale26.
Și Blocul Național Sindical implementează un proiect POSDRU cu obiective pe tema
muncii fără forme legale. Este vorba de Biroul pentru observarea pieţei muncii şi a
calitaţii locurilor de muncă, în cadrul căruia a fost realizat studiul științific Economia
informală și impactul ei asupra pieței muncii, care are la bază o anchetă de teren
proprie pe un eşantion reprezentativ şi care rămâne o lucrare de referinţă în acest
domeniu.
Observăm că sindicatele conştintizează importanţa tematicii muncii fără forme legale
şi îşi sumă rolul în prevenirea şi combaterea acestui fenomen, acţionând constant în
această directive.
O serie întreagă de acţiuni initiate de sindicate se desfăşoară în cadrul structurilor de
dialog social, la diferite niveluri, pe care le vom trata în secţunea dedicată acestora.
2. Interese, rol pentru organizaţiile patronale
Faţă de sindicate, organizaţiile patronale din Româniia au mai puţin clar definite
interesele legate de domeniul muncii fără forme legale. Ele se regăsesc însă în mod
implicit în elementele de orientare organizaţională a acestora, mai toate organizaţiile
patronale reprezentative având definite obiective privind asigurarea unui mediu
economic stimulator pentru întreprinderi, unele dintre cerinţe fiind legate de:
-
26
dezvoltarea competitivităţii întreprinderilor - în special prin dezvoltarea
capitalului uman al acestora, ceea ce implică îmbunătăţirea condiţiilor de
http://www.csnmeridian.ro/articol/ro/985/
46
POSDRU/93/3.3/S/60304
muncă şi dezvoltarea sistematică a competenţelor profesionale ale angajaţilor,
vizându-se creşterea calităţii produselor şi serviciilor;
-
promovarea concurenţei loiale, unul din elemente fiind respectarea legalităţii
afacerii, cu toate costurile aferente, inclusiv taxele şi contribuţiile implicate;
-
respectarea normelor privind sănătatea şi securitatea muncii, care asigură
fundamental pentru ceea ce înseamnă munca decentă;
-
promovarea disciplinei fiscale, plata contribuţiilor legate de forţa de muncă
utilizate fiind o parte importantă a fiscallităţii;
-
promovarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor, primele obiective avute
în vedere fiind legate de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a angajaţilor proprii
şi a comunităţilor din care provin aceştia.
Asemenea obiective sunt fireşti pentru organizaţii care reprezintă interesele
angajatorilor secolului XXI, pentru ca numai un mediu economic bazat pe legalitate,
pe concurenţă loială şi pe coeziune socială permite dezvoltarea durabilă a afacerilor.
Angajatorii au nevoie de angajaţi competenţi care să asigure produse şi servicii de
calitate, lucrând în condiţii decente de muncă, pentru a promova o imagine cât mai
competitivă pe o piaţă tot mai severă, iar patronatele au rolul de a acţiona pentru
creşterea conştientizării acestor interese de către cei pe care îi reprezintă.
La nivel internaţional, organizaţiile patronale dezvoltă şi promovează coduri de etică
a afacerilor, care includ asemenea elemente, responsabilitatea pentru situaţia
angajaţilor, concurenţa loială şi disciplina fiscală fiind printre principiile de bază. În
Uniunea Europeană, în statele cu economie performantă clienţii sunt tot mai
interesaţi nu doar de o calitate mai bună, mereu mai adaptată nevoilor lor, ceea ce
implică resurse umane cu competenţe profesionale ridicate, ci şi de condiţiile în care
au fost produse bunurile şi serviciile pe care le cumpără, preferând adesea să
suporte preţuri mai mari dacă primesc asigurarea că în preţ sunt incluse costuri
aferente asigurării unor condiţii de muncă decente pentru angajaţii care le-au produs,
respectării mediului şi promovării coeziunii sociale. Comportamentul clienţilor
determină modelarea comportamentului companiilor, imaginea generală a afacerii
fiind un factor hotărâtor pentru se putea menţine pe piaţă.
În România, organizaţiile patronale activează pe coordonate similare, întrucât, pe de
o parte sunt condiţionate de piaţa globalizată şi coerenţa activităţii în interiorul Uniunii
Europene care impun aceleaşi reguli tuturor actorilor economici din teritoriu, iar pe de
alta, evoluţia mentalităţilor clienţilor către atitudini moderne, europene, determină
necesitatea racordării angajatorilor la aceleaşi modele de comportament economic şi
social.
Interesant e că în ancheta noastră, la întrebarea Ce rol au/ ar putea avea
organizaţiile patronale pentru combaterea muncii fără forme legale? răspunsurile
sunt mai coerente și mai clare faţă de cele referitoarea la sindicate. Astfel, s-au
înregistrat mai puține non-răspunsuri (18%) față de întrebarea similară despre
sindicate și mai puține răspunsuri vagi (19% - ”important”, ”ar avea”, unele fiind
POSDRU/93/3.3/S/60304
47
atenuate sceptic: ”important, dacă ar vrea”, ”important, daca s-ar implica si daca ii
intereseaza”). Doar 5% consideră că nu au nici un rol, unele răspunsuri fiind de
asemenea atenuate, de data asta favorabil: ”patronatele nu au interes in eradicarea
acestui fenomen atata timp cat obligatiile angajatorului sunt foarte mari”, sau ” nu au
niciun interes atat timp cat nu sunt aplicate prevederile legale in materie de
controale”. Unele răspunsuri se referă la informare (aprox 15%), dar majoritatea
privesc ”diminuarea concurenței neloiale” – cea mai mare frecvență, aprox 27% din
total, aici încadrându-se și marea majoritate a reprezentanților patronatului, cu unele
explicații, venite mai ales de la reprezentanții ITM: ”sa se implice alaturi de ITM si
sindicate in respectarea legii si realizarea unui sistem cat mai real si corect al
muncii”, ”popularizarea firmelor care utilizeaza acest gen de munca”. Un singur
respondent, tot de la ITM, oferă o imagine mai complexă: ”alaturi de sindicate si
guvern, patronatele trebuie sa elaboreze si sa implementeze propuneri si solutii cu
privire la combaterea fenomenului muncii fara forme legale”.
Observăm deci că promovarea eticii în afaceri este considerata de publicul nostru ca
fiind rolul primordial al patronatelor pe această tematică.
În fapt, organizațiile patronale afirmă adesea interese care exclud practica muncii
fără forme legale, chiar dacă încă nu s-a ajuns la formalizarea explicită a unor coduri
de etică a afacerilor.
Astfel, majoritatea organizațiilor patronatele din România s-au implicat activ în
dezvoltarea cadrului legislativ al domeniului, asigurând reprezentarea intereselor
angajatorilor în stabilirea condiţiilor legale în care se desfăşoară munca angajaţilor.
Chiar dacă, mai ales în adoptarea ultimelor modificări ale Codului muncii, li se poate
reproşa stabilirea unor condiţii care defavorizează angajaţii, vehement contestate de
sindicate, aşa cum am descris mai sus, în special prin comparaţie cu precedentele
versiuni ale prevederilor legale, aceasta înseamnă, de fapt, asigurarea unor condiţii
convenabile angajatorului, astfel încât acesta să fie încurajat să folosească munca
„la vedere”, pentru a beneficia de avantajele create de legislaţie.
În acelaşi timp, patronatele şi-au manifestat constant interesul pentru evoluţia
condiţiilor fiscalităţii din România, promovând disciplina fiscală, ce implică plata
corectă şi regulată a tuturor taxelor şi contribuţiilor legale, inclusiv a celor aferente
utilizării forţei de muncă.
În ultima perioadă, patronatele din România manifestă un interes crescând pentru
promovarea ideii de responsabilitate socială a întreprinderilor, concept importat iniţial
de companiile multinaţionale, care aveau acest comportament inclus în modelul lor
internaţional şi l-au aplicat şi aici şi regăsit la nivelul organizaţiilor patronale europene
şi internaţionale la care s-au afiliat multe din patronatele româneşti, care au adoptat
principiile şi coportamentul acestora. Responsabilitatea socială a întreprinderilor
implică asumarea responsabilităţii pentru efectele secundare ale activităţii economice
48
POSDRU/93/3.3/S/60304
a întreprinderii, care încep la nivelul condiţiilor de muncă şi viaţă asigurate
angajaţilor, continuă cu modificările condiţiilor de mediu, ajungând până la influenţe
de ordin social şi cultural asupra comunităţii pe care o afectează. Companiile
promovează în acest mod o imagine de activitate economică benefică pentru
societate, mai ales pe termen mediu şi lung.
Găsim numeroase exemple de implicare a patronatelor pe aceste problematici.
Uniunea Generală a Industriaşilor din România (UGIR) s-a preocupat de timpuriu de
clarificarea problemelor legate de fiscalitate, organizând anual o conferință pentru
membrii săi dedicată acestei tematici, în care se discutau și subiecte legate de
fiscalizarea contractelor de muncă, nu doar impozitele și .
Tot UGIR, prin strategia organizaţională „Focus 2020” îşi stabileşte mai multe direcţii
pentru dezvoltarea sa organizaţională, care ating în mod implicit și problematica
muncii fără forme legale, două dintre cele patru priorități de intervenție enunțate
având tangență cu problematica muncii fără forme legale:
-
Extinderea intervenţiei patronale în concertarea economică şi socială
-
Consolidarea intervenţiei patronale în DRU27.
În același document, UGIR declară că are în vedere în mod special provocările
mediului social, întrucât ”mediul social este parte integrantă a oricărei economii
moderne dezvoltate. Aspiraţiile oamenilor legate de locuri de muncă, educaţie,
posibilitatea de a-şi dezvolta multilateral potenţialul propriu, ...un nivel de viaţă ridicat
şi o calitate a vieţii reală, toate acestea sunt preocupări la fel de legitime şi pentru
întreprinderi.” Factorul critic al dezvoltării economice și sociale este explicit definit ca
fiind ”dezoltarea resurelor umane prin îmbunătăţirea formării profesionale şi a
calificării angajaţilor la toate nivelurile, în funcţie de nevoile întreprinderilor”, întrucât
”într-un viitor nu prea îndepărtat, atuul decisiv pentru a înfrunta concurenţa va fi
formarea şi calificarea salariaţilor, capacitatea lor de învăţare, polivalenţa lor,
facultatea de adaptare la noile aspecte tehnice şi la noile procedee, precum şi
capacitatea lor de a dezvolta activităţi cu valoare adăugată mare”28. Toate aceste
caracteristici nu pot fi valorificate plenar decat prin ocupare formală, munca fără
forme legale fiind exclusă principial de la aceste direcții strategice.
Și UGIR 1903 își propune obiective care au semnificație numai în condițiile ocupării
formale, iși defineste misiunea ca fiind
”asumarea cu competență a responsabilităților privind:
A. Participarea la elaborarea si implementarea unei strategii de dezvoltare a economiei
si industriei si de crestere a competitivitatii economiei romanesti.
B. Apararea stabilitatii si coerentei legislative, imbunatatirea mediului de afaceri din
Romania, impunerea unui mecanism fiscal stabil, orientat catre investitii, dezvoltare
tehnologica si crearea de locuri de munca.
27
28
http://ugir.ro/strategia-focus-2020-a-ugir-o-solutie-pentru-dezvoltarea-mediului-de-afaceri/
Idem
POSDRU/93/3.3/S/60304
49
C. Participarea activa la procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana si la
aplicarea Acquis-ului comunitar.
D. Stabilirea unor relatii de munca care sa stimuleze creativitatea si competenta
29
profesionala”
Se observă cu ușurință că toate aceste direcții de acțiune nu se pot aplica decât în
condiții de ocupare formală, în special cea din urmă.
La rândul său, Confederația Națională a Patronatelor din România declară că se
preocupă de informarea membrilor săi cu privire la dezbaterile de la nivel european,
exemplele oferite având legătură directă cu tematica noastră, în final punându-se
explicit problema fiscalității aplicate forței de muncă: ”În perspectiva susţinerii
intereselor legitime ale patronilor români în cadrul dezbaterilor ce au loc la nivel
european, organizaţiile patronale vor trebui să găsească noi căi de comunicare,
antrenare la dezbateri la nivel sectorial şi naţional a membrilor săi... Exemple de
dezbateri de maxim interes aflate pe agenda europeană în 2007: reducerea cu 10%
în următorii 10 ani a taxelor aplicate forţei de muncă, în compensare cu creşterea cu
10% a taxelor de mediu; modificarea în sensul unificării la nivel european a
sistemelor de impozitare a companiilor sau de unificare a legislaţiei muncii... În acest
sens trebuie discutate cu mai multă flexibilitatea unele prevederi ale actualului Cod al
Muncii ca şi aspecte ale fiscalităţii aplicate forţei de muncă”30.
Și Patronatul Român își exprimă preocupările privind disciplina fiscală, fără a detalia
însă aspecte specifice fiscalității aplicate utilizării forței de muncă, obiectivele
propuse fiind:
-
reducerea presiunii fiscale
-
creșterea gradului de colectare a impozitelor
-
îmbunătățirea legislației fiscale
-
sporirea civismului fiscal31.
Vedem din aceste exemple că organizațiile patronatele românești manifestă interese
implicite pentru tematici legate de prevenirea și combaterea muncii fără forme legale,
cu obiective și acțiuni vizând diminuarea condițiilor care favorizează acest fenomen,
29
UGIR 1903 - Viziune, misiune – http://www.ugir1903.org/ugir1903/misiune.php
REZOLUŢIA Conferinţei Naţionale a C.N.P.R., privind “Rolul mişcării patronale din România ca membră a UE”
–
http://www.untrr.ro/activitate-patronala/rezolu-ia-conferintei-nationale-a-c-n-p-r-privind-8220-rolul-miscariipatronale-din-romania-ca-membra-a-ue-8221.html#.UXgLhrVTDRM
31
Comunicat de presă: Punctul de vedere al Patronatului Roman referitor la subiectul - Evaziunea Fiscala http://www.patronatulroman.ro/prima-pagina/anunturi-comunicate-patronatul-roman/42-noutati-patronatulroman/122-punct-de-vedere-evaziune-fiscala.html
30
50
POSDRU/93/3.3/S/60304
promovând în mod firesc ocuparea formală, legalitatea, concurența loială, disciplina
fiscală.
3. Posibile căi de acţiune prin intermediul structurilor de dialog social
Am constatat din cele analizate mai sus că partenerii sociali au interese diferite
pentru a se implica în problematica muncii fără forme legale, care țin de diferențele
definitorii dintre sindicate și patronate. Totuși, există elemente comune, pe care le
regăsim manifeste la ambele tipuri de organizații, chiar dacă nu întotdeauna explicit,
ambii parteneri sociali activând numai în cadrul economiei formale. Modalități posibile
de implicare pe aceste coordonate sunt multiple și ele sunt abordabile de către
ambele categorii de parteneri:
Informarea angajaților și a angajatorilor privind riscurile muncii fără forme
legale și beneficiile ocupării formale
Creșterea conștentizării de către angajatori a aspectelor etice ale utilizării
muncii fără forme legale: responsabilitate pentru situația angajaților,
concurență neloială, practici ilicite asociate, presiune fiscală crescută pe
munca desfășurată ”la vedere”
Promovarea beneficiilor guvernării raționale, a statului de drept și a coeziunii
sociale
Implicare în monitorizarea măsurilor de combatere a fenomenului și
îmbunătățirea cadrului legal
Identificarea unor modalități de stimulare a angajatorilor să utilizeze munca la
vedere.
Aceste modalități pot fi utilizate de către organizațiile partenerilor sociali acționând
separat – și am văzut în secțiunile precedente mai multe exemple în acest sens –
sau pot fi utilizate în cadrul unor acțiuni concertate, având la bază dialogul social, mai
ales dialogul social tripartit, autoritățile publice având și ele interese și responsabilități
specifice în acest domeniu.
Trebuie însă subliniat că partenerii sociali sunt descurajați în inițierea unor acțiuni
bazate pe dialogul social tripartit, atât sindicatele cât și patronatele acuzând
ineficiența dialogului social tripartit, pentru care responsabilitatea i-ar reveni în primul
rând Guvernului. Am amintit mai că una din revendicările declarate de CNS Cartel
Alfa cu ocazia marșului dedicat combaterii înăspririi fiscalității era instituire unui
dialog social viabil. Iată în continuare părerea unei organizații patronale (CNPR),
care pune problema ineficienței dialogului social, textul putând fi oricând transcris și
din perspectiva unei organizații sindicale, cu modificări minimale:
”Formal şi în România, patronatele constituie un partener de dialog al Guvernului,
consultarea acestuia în adoptarea celor mai importante decizii socio-economice fiind
un garant al „păcii sociale”, prin posibilitatea dezvoltării afacerilor şi creerea de noi
locuri de muncă. Realitatea este diferită, deciziile guvernamentale fiind luate doar cu
POSDRU/93/3.3/S/60304
51
o consultare formală a patronilor. Dialogul social la nivel de ministere este formal şi
nu aduce satisfacţie patronatelor care fac propuneri concrete justificate”32.
Problematica muncii fără forme legale prezintă însă interese directe pentru
autoritățile publice, care au nevoie de combaterea evaziunii fiscale și consolidarea
statului de drept, domeniul fiind unul avantajat pentru eficientizarea dialogului social.
Așa încât pe acestă temă au fost organizate numeroase ședințe și dezbateri la
nivelul comisiilor județene de dialog social pe tematica prevenirii și combaterii muncii
fără forme legale. Adesea aceste ședințe au fost prezentate în presă, uneori chiar
filmate pentru televiziune, așa încât efectele sunt mai ample. Pot fi identificate
multiple relatări în presă privind abordarea acestei tematici la nivelul comisiilor de
dialog social de pe lângă prefecturile mai multor județe – Bihor, Alba, Iasi, Timisoara,
și altele. Un singur exemplu: la Alba Iulia, în articolul Munca la negru poate fi
prevenită prin promovarea drepturilor angajaţilor33: este prezentat pe larg și la obiect
cum în septembrie 2012 ”membrii Comisiei pentru Dialog Social au luat in discutie o
problema actuala, ale carei solutii nu se gasesc exclusiv in masuri punitive”.
În procesul de formare a Pactelor sociale pentru ocupare si incluziune unul din
obiective a fost antrenarea partenerilor sociali în acțiuni parteneriale complexe cu
instituții publice și ONGuri în vederea promovării ocupării și incluziunii sociale. S-au
aplicat principiile dezvoltării prin acțiune, prin asistenta si sprijin pentru elaborarea
planurilor de actiune consolidandu-se initiativele organizatiilor sindicale și
patronatelor, capacitatea lor administrativa și acțională ca parte a dialogului social.
În acest cadru, tematica prevenirii și combaterii muncii fără forme legale a fost
considerată una prioritară, mai ales că și recomandările europene indicau
necesitatea implicării partenerilor sociali, prin însăși definiția Liniei directoare 21:
Promovarea unei mai mari flexibilitatii concomitent cu siguranta locului de munca si
reducerea segmentarii pietei muncii, avandu-se in vedere rolul partenerilor sociali,
prin adaptarea legislatiei ocuparii, revizuirea diferitelor acorduri contractuale si
referitoare la norma de lucru, abordarea problematicii ocuparii la negru, anticiparea
imbunatatita si administrarea pozitiva a schimbarii, inclusiv a restructurarii
economice, in special legata de deschiderea economica, pentru a minimiza costurile
sociale si a facilita adaptarea. Așa încât în toate planurile regionale de acțiune pentru
ocupare sunt incluse măsuri de informare a populației despre evoluția cadrului legal,
32
REZOLUŢIA Conferinţei Naţionale a C.N.P.R., privind “Rolul mişcării patronale din România ca membră a UE”
–
http://www.untrr.ro/activitate-patronala/rezolu-ia-conferintei-nationale-a-c-n-p-r-privind-8220-rolulmiscarii-patronale-din-romania-ca-membra-a-ue-8221.html#.UXgLhrVTDRM
33
http://www.stiri-azi.ro/ziare/articol/articol/munca-la-negru-poate-fi-prevenita-prin-promovarea-drepturilorangajatilor/sumar-articol/79364454/
52
POSDRU/93/3.3/S/60304
campanii de conștientizare a problematicii muncii fără forme legale și alte acțiuni,
unde rolul de monitorizare este rezervat partenerilor sociali.
Din păcate, la aplicarea acestor planuri, lipsa de resurse a determinat fragmentarea
și aplicarea parțială a acestor măsuri, cele mai bune rezultate înregistrându-se acolo
unde au fost implementate proiecte europene, în special în cadrul POS DRU.
O inițiativă viabilă și salutară de antrenare directă a partenerilor sociali aparține
Inspecției Muncii, care a solicitat, la începutul anuui 2013, formarea unor grupuri de
lucru tripartite pe lângă toate inspecțiile teritoriale, avându-se în vedere a partenerilor
sociali în campaniile realizate de această instituție pe toate domeniile sale de
acțiune, dar mai ales în scopul prevenirii și combaterii muncii fără forme legale.
Partenerii sociali au reacționat pozitiv, mai ales sindicatele, și și-au numit deja
reprezentanții, o bună parte din aceste grupuri fiind deja funcționale la data elaborării
analizei noastre.
POSDRU/93/3.3/S/60304
53
VII.
Bune practici în prevenirea și combaterea muncii fără forme
legale
Munca la negru este o problema cu care se confrunta majoritatea statelor europene,
iar metodele de prevenire si combatere difera atat in functie de contextele economice
locale, cat si prin raportare la perceptia publicului local față de acest fenomen.
Una din metodele des întâlnite este derularea de campanii de informare și de
conștientizare, a căror abordare diferă mult de la o țară la alta, în funcție de specificul
inițiatorului, resursele disponibile, obisnuinte culturale, dimensiunile și caracteristicile
publicului țintă.
Un bun exemplu il reprezinta initiativa autoritatilor franceze (Ministerul Finantelor,
Agentia centrala a organismelor de securitate sociala, casele de securitate sociala)
de a realiza o campanie de constietizare si combatere a fenomenului muncii fara
forme legale.
Campania, constand in difuzarea a 6 spoturi radio si plasarea unor postere in spatiile
publice timp de 3 saptamani, a transmis publicului mesaje centrate pe componenta
punitiva, cu motivatii de ordin moral, derivate din principii de echitate socială, la care
face trimitere mesajul central al campaniei, inscris pe posterul prezentat mai jos.
Vizualul campaniei “A frauda inseamna a fura. Cel care fraudeaza va fi sanctionat”
Franta, 2011
Sursa: http://www.economie.gouv.fr/dgfip/frauder-cest-voler-celui-qui-fraude-sera-sanctionne
54
POSDRU/93/3.3/S/60304
Cele 6 spoturi transmise au conţinut de tip informativ, cu excepţa primului, menit să
atragă atenţia şi să statueze bazele etice care fac specificul campaniei:
1. “Dvs va platiti contributiile sociale, iar altii lucreaza fara sa-si declare munca. Ce
preferati?: a. sa platiti pentru ei, b. sa nu fie sanctionati niciodata, c. ca acest fapt
sa nu fie tolerat”
2. “4.000 euro amenda pentru cei care muncesc la negru si primesc indemnizatia de
somaj in acelasi timp”
3. “5.000 euro amenda pentru cei care muncesc la negru si primesc pensie pe caz
de boala in acelasi timp”
4. “45.000 euro amenda si 3 ani inchisoare primesc angajatorii care practica munca
la negru”
O abordare diferită, deosebit de interesanta, a subiectului muncii la negru a avut-o si
Ministerul Taxelor din Danemarca, prin implementarea campaniei “Spune NU muncii
fara contract”.
Aceasta a demarat cu actiuni de tip guerrilla marketing, menite sa alimenteze
dezbaterea publică si sa atraga atentia media şi a continuat cu o campanie outdoor,
constand in plasarea in fata institutiilor financiare publice a unor semne similare celor
de circulatie. A urmat o campanie TV și outdoor, care s-a finalizat cu actiuni de relaţii
publice in scopul de a asigura maximum de acoperire mediatica.
Vizualul campaniei “Spune nu muncii
fara contract”
Sursa:
http://www.coloribus.com/adsarchive/prints/campaignagainst-illegal-work-stop-the-underground-economy9488255/
POSDRU/93/3.3/S/60304
55
Dispunând de resurse multiple şi de o varietate de instrumente, care s-au completat
şi potențat reciproc, campania a generat reacții pozitive în rândul a 47% dintre
reprezentantii publicului țintă, atingând un număr de aproape 4000 de oameni.
O altă campanie, de iniţiativă sindicală, s-a derulat la antipozi, în Australia în 2011,
având o abordare mai clasică, chiar dacă s-a desfăşurat in principal pe Internet.
Ea a constat din promovarea şi difuzarea online a unui studiu asupra fenomenului la
nivel național. Pe pagina de internet a organizației, la o rubrică dedicată, a fost postat
un articol mobilizator care prezenta motivația și mesajul principal al campaniei,
precum şi câteva din rezultatele studiului, care se putea descărca gratuit de pe
pagina respectivă. Articolul era insotit de un anunt simplu de recrutare de voluntari
pentru multiplicarea și distribuirea a 2000 de exemplare din studiul respectiv in
cateva centre comerciale de mari dimensiuni. In această conceptie, imaginea
ilustrativă era simplă, un montaj de fotografii de membri simpli de sindicat, cu
mesajul Membri care luptă pentru locuri de muncă pe care te poți baza:
La o alta rubrica erau postate relatări ale unor persoane care trecusera prin
experiente de munca la negru, specificul site-ului fiind de a avea întotdeauna
asemenea relatări care sa ilustreze temele abordate. În etapa a doua au fost
distribuite cele 2000 de exemplare, pagina de Internet nemaifiind modificată.34
Desi mult mai putin spectaculoasa, bazată pe resurse mai modeste, dar exploatând
bine valentele mediului virtual și exemplele personale, campania a fost considerata
un succes, fiind evaluată ca atingând o cota de peste 40% din membrii confederației
National Union off Workers din Australia.
La polul opus, prezentăm o altfel de campanie, mai neobişnuită pentru această
tematică, derulată în 2012 de sindicatele din Republica Moldova pe aceeași
tematică: marșuri de protest in mai multe orase, precedate de un comunicat de presă
34
56
Workers stories – Jobs you can count on - http://www.nuw.org.au/campaigns/jobs-you-can-count-on/workersstories
POSDRU/93/3.3/S/60304
în care erau expuse pe scurt motivele şi soluţiile recomandate. Inițiatorii, nemulțumiți
de lacunele legislației și de capacitatea redusă a autorităților de a limita fenomenul,
au recurs la aceste marșuri pentru ca mesajul să ajungă la un număr cât mai mare
de persoane, iar decidenții şi angajatorii să conștientizeze că angajații doresc
limitarea/stoparea acestei practici.
Marșurile, care au scos in stradă mii de sindicaliști, au reușit să atragă atenția
mediilor de informare, amorsând în acest fel o dezbatere publică extinsă, ale cărei
efecte au depășit cu mult simpla informare. Forma de ilustrare mediatică nu a făcut
obiectul campaniei, textele şi ilustratiile fiind lasate la inspiratia specialistilor.
Acestia au utilizat fie imagini luate direct de la marșul de protest, ca mai sus, fie o
imagine simbolică a unor bancnote care ies dintr-un plic supraîncărcat, ca mai jos.
De notat că, în scopul unui impact mai puternic, s-a folosit euro și nu moneda
autohtonă, leul moldovenesc.
Iniţiatorii au fost multumiti de rezultatele obţinute, acţinea fiind evaluată ca un succes
în raportările Confederatiei Nationale Sindicale din Republica Moldova.
Concluzia ce se desprinde din aceste câteva exemple prezentate pe scurt este că nu
există reţete prestabilite care să asigure succesul pentru o campanie de informare şi
conştientizare privind problematica muncii fără forme legale, care trebuie construită
în funcţie de datele concrete ale situaţiei respective – obiective, public țintă, resurse
(financiare, umane, de timp), modele comportamentale și culturale ale populației
vizate.
POSDRU/93/3.3/S/60304
57
VIII.
Concluzii
Numeroase studii științifice și rapoarte de specialitate naționale și internaționale atrag
atenția asupra faptului că munca fără forme legale a atins cote îngrijorătoare în
România, tendințele fiind de creștere accentuată în ultimii ani.
Cadrul legal și instituțional din România pentru prevenirea și combaterea acestui
fenomen este corespunzător cerințelor europene, dar mai sunt încă multe de făcut
pentru a asigura eficiența aplicării lui.
Partenerilor sociali le revine un rol complex în prevenirea și combaterea muncii fără
forme legale, conștientizat de majoritatea organizațiilor reprezentative la nivel
național și asumat mai ales de către sindicate, principalele bariere pentru
îmbunătățirea situației fiind lipsa resurselor și evoluția lentă a mentalităților.
Există un potențial ridicat de intervenție prin utilizarea căilor și resurselor disponibile
prin structurile de dialog tripartit, care pot fi exploatate eficient de partenerii sociali,
prin acțiuni bine coordonate și adaptate condițiilor specifice la nivel teritorial.
Măsurile specifice de combatere a fenomenului au o aplicare limitată în actualele
condiții economice și politice și nu sunt la îndemâna partenerilor sociali decât prin
acțiuni de lobby și exersarea de presiuni asupra forurilor decizionale:
-
Reducerea fiscalizării forţei de muncă
-
Creşterea salariului minim pe economie.
Alte acțiuni, mai generale, necesită strategii complexe și coordonate, în care
partenerii sociali pot interveni activ ca factori de sprijinire, monitorizare și promovare:
-
Creșterea gradului de educație și de civism
-
Promovarea beneficiilor guvernării raționale
-
Consolidarea statului de drept.
Există însă numeroase alte măsuri care sunt la îndemâna partenerilor sociali și care
vizază:
Pentru angajatori:
58
-
Multiplicarea acţiunilor de informare privind atât riscurile la care se expun
în caz de evaziune, cât, mai ales, beneficiile legate de utilizarea muncii cu
forme legale
-
Întărirea spiritului de responsabilitate pentru soarta angajaţilor
POSDRU/93/3.3/S/60304
-
Promovarea unei etici a afacerilor axată pe concurenţă loială şi pe
gestiunea rațională a resurselor umane
Pentru angajaţi:
-
Multiplicarea posibilităţilor de control asupra legalităţii efective a activităţii
prestate şi a canalelor de acces la instituţiile responsabile cu prevenirea și
combaterea muncii nedeclarate;
-
Informarea sistematică asupra beneficiilor ocupării formale și a riscurilor pe
termen mediu și lung la care se expun prin practicarea muncii fără forme
legale
-
Îmbunătăţirea programelor de protecţie a categoriilor defavorizate și de
creștere a coeziunii sociale.
Multe din aceste măsuri includ acțiuni de informare și conștientizare, care necesită
adaptarea conținutului și formatului mesajelor pentru un impact cât mai mare asupra
publicului vizat, utilizarea aspectelor emoționale și a exemplelor de experiențe
similare influențând în mod pozitiv succesul acestui tip de campanii.
POSDRU/93/3.3/S/60304
59
Bibliografie selectivă
Studii științifice și rapoarte de specialitate
Truman Packard, Johannes Kent, Claudio Montenegro. In from de shadow: Integrating
Europe’s informal Labor. Washington DC, The World Bank, 2012 (Direction in
Development. Human Development)
http://issuu.com/world.bank.publications/docs/9780821395493?mode=embed&layout
=http://skin.issuu.com/v/light/layout.xml&showFlipBtn=true
Manuela Sofia Stănculescu, Philippe Adair Rainer Neef (coord.). Economie informală şi
transformare socială în România. Bucureşti: Editura Paideia, 2007
Liviu Voinea, Lucian Albu (coord). Economia informală și impactul ei asupra pieței muncii,
Bucuresti, Observator BNS, 2011 http://www.bns.ro/wps/wcm/connect/b53004b1-7995-4c5d-994a68eb345ef0c9/Economia+informala+si+impactul+ei+asupra+pietei+muncii.pdf?MOD=
AJPERES&CACHEID=b53004b1-7995-4c5d-994a-68eb345ef0c9
Raymond Torres (coord), World of Work 2012 – Better jobs for a better future, International
Labour Office, International Institute for Labour Studies, Torino, 2012 –
http://www.ilo.org/global/topics/employment-promotion/informal-economy/lang-en/index.htm
A. Musat și asociații. Analiza privind munca nedeclarata, formarea profesionala si dialogul
social in contextual legislatiei interne si al reglementarilor Uniunii Europene http://www.hr-club.ro/ro/tools/filedownloader/getfile.php?id=65.
Tudor Vlad Rădulescu. O analiză a infracțiunilor privind încheierea contractului de muncă,
prevăzute de Codul Muncii. Analele Știintifice ale Universitatii „Al.I.Cuza” Iaşi. Tomul
LVIII, Științe juridice, 2012, nr. I http://www.laws.uaic.ro/docs/pdf/articole/2012/volI/09_Radulescu_Vlad_O_analiza_a
_infract_privind_contr_de_munca.pdf
Informal Employment and Promoting the Transition to a Salaried Economy. Employment
Outlook. OECD, 2004 - http://www.oecd.org/els/emp/34846912.pdf
Silvia Pisică. Sectorul informal pe piaţa muncii. Teză de doctorat – Rezumat. Academia
Română Institutul Naţional de Cercetări Economice „Costin C.Kiriţescu”. 2012 http://www.ince.ro/PisicaSilvia%20_rezumat.rom.pdf
Consiliul Fiscal - Raport anual al pe anul 2011 Evolutii si perspective macroeconomice si
bugetare - http://www.consiliulfiscal.ro/ionutppt.pdf
Guvernul Romaniei. Inspecţia Muncii. Raport anual 2010. Monitorizarea controalelor privind
combaterea
fenomenului
muncii
nedeclarate
din
Romania
–
http://www.gov.ro/upload/articles/112719/raport2010-final.pdf
60
POSDRU/93/3.3/S/60304
Guvernul Romaniei. Inspecţia Muncii . Raport anual 2011: Monitorizarea controalelor privind
combaterea fenomenului muncii nedeclarate din România –
http://www.gov.ro/upload/articles/112719/raport2011-final.pdf
Documente de reglementare legislativă – naționale și europene
Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 81/1947 privind Inspectia Muncii, ratificată
de România prin Decretul 284/1974
Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii
Codul muncii, Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de
munca cu modificarile introduse de legea 25/2004
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
Acordul trilateral de cooperare în domeniul condiţiilor de muncă şi al protecţiei drepturilor
prevăzute de legislaţia muncii între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din
România, Ministerul Muncii, Securităţii Sociale al Republicii Elene şi Ministerul Muncii
şi Politicii Sociale din Bulgaria
Memorandumul de Intelegere dintre Comunitatea Europeana si Romania, 2008
Acord social sectorial pentru constructii 2007-2009, publicat in Monitorul Oficial P a V-a nr.
9/20.05.2008
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
Hotărârea Guvernului nr. 391/2010 privind infiintarea Comitetului Interministerial pentru
combaterea muncii nedeclarate si a Grupului tehnic de lucru
Hotărârea Guvernului nr. 1024/2010 privind aprobarea Strategiei nationale privind reducerea
incidentei muncii nedecalarate pentru perioada 2010-2012 si a Planuuil national pentru
implementarea acesteia
Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitati cu caracter ocazional desfasurate de
zilieri
Hotărârea Guvernului nr. 498/2011 pentru aprobarea Strategiei nationale privind imigratia
pentru perioada 2011-2014
Programul de Guvernare 2012 publicat in Monitorul Oficial nr. 07/09.02.2012
DIRECTIVA 91/533/CEE A CONSILIULUIdin 14 octombrie 1991 privind obligaţia
angajatorului de a informa lucrătorii asupra condiţiilor aplicabile contractului sau
raportului de muncă
Recomandarea Consiliului European privind raporturile de munca (nr. 198) din 2006
Cartea verde a Comisiei Europene “Modernizarea dreptului muncii pentru a raspunde
sfidarilor secolului XXI” - 2006
Rezolutia Parlamentului European din 11 iulie 2007 privind modernizarea legislaţiei muncii
intru atingerea provocarilor secolului 21
Rezoluția Parlamentului European din 9 octombrie 2008 privind accelerarea luptei împotriva
muncii nedeclarate (2008/2035(INI)
DIRECTIVA 2008/104/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 19
noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară
POSDRU/93/3.3/S/60304
61
Avizul Comitetului Economic și Social European privind profesionalizarea muncilor casnice
(aviz suplimentar) (2011/C 21/07)
Articole disponibile pe internet:
Campania Naţionala privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă nedeclarată
precum şi verificarea modului în care se respectă prevederile legale de SSM pentru
fabricarea produselor textile, pielărie şi încălţăminte
http://www.itmcalarasi.ro/?q=campanie-nationala-fabricarea-produselor-textilepielarie-incaltaminte
Combaterea muncii "la negru” – http://www.opengov.ro/index.php/forum/4-diverse/1305combaterea-muncii-la-negru
Comunicat de presă: Punctul de vedere al Patronatului Roman referitor la subiectul Evaziunea Fiscala – http://www.patronatulroman.ro/prima-pagina/anunturi-comunicatepatronatul-roman/42-noutati-patronatul-roman/122-punct-de-vedere-evaziunefiscala.html
Mirona Hriţcu, Bilanţul trişorilor de pe piaţa muncii: amenzi duble, contestaţii triple
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/bilantul-trisorilor-de-pe-piata-muncii-amenziduble-contestatii-triple-162803.html
Liviu Iancu, ANALIZĂ: Muncă la negru, disponibilizări şi mai puţini absolvenţi angajaţi efectele creşterii contribuţiilor de sănătate
http://www.mediafax.ro/social/analiza-munca-la-negru-disponibilizari-si-mai-putiniabsolventi-angajati-efectele-cresterii-contributiilor-de-sanatate-9934705
Munca la negru, ITM Arad, http://www.itmarad.ro/?page_id=249
Munca la negru, ITM Giurgiu, http://www.itmgiurgiu.ro/mnegru.html#cap6 Munca la negru
poate fi prevenită prin promovarea drepturilor angajaţilor - http://www.stiriazi.ro/ziare/articol/articol/munca-la-negru-poate-fi-prevenita-prin-promovareadrepturilor-angajatilor/sumar-articol/79364454/
O prioritate a Confederației Naționale a Sindicatelor: combaterea muncii la negru http://www.europalibera.org/content/article/24607246.html
Obiective CNS Meridian - http://www.csnmeridian.ro/articol/ro/19/csnm-Obiective.html
PROIECT
"Împreuna
pentru
dezvoltarea
http://www.csnmeridian.ro/articol/ro/985/
dialogului
Protestele
sindicale
legate
de
Codul
http://www.ziare.com/articole/protest+sindicat
social
Muncii
in
Romania"-
continua
-
REZOLUŢIA Conferinţei Naţionale a C.N.P.R., privind “Rolul mişcării patronale din România
ca membră a UE” – http://www.untrr.ro/activitate-patronala/rezolu-ia-conferinteinationale-a-c-n-p-r-privind-8220-rolul-miscarii-patronale-din-romania-ca-membra-aue-8221.html#.UXgLhrVTDRM
62
POSDRU/93/3.3/S/60304
Sindicatele
protesteaza,
miercuri,
fata
http://www.ziare.com/articole/sindicate+cartel+alfa
de
tratatul
fiscal
-
Sindicatele
protesteaza,
miercuri,
împotriva
austerității
bugetare
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/sindicatele-protesteaza-miercuriimpotriva-austeritatii-bugetare-255081.html
Soluţia Guvernului pentru combaterea muncii la negru: Cutii poştale pentru sesizări anonime
- http://www.mediafax.ro/social/solutia-guvernului-pentru-combaterea-muncii-la-negrucutii-postale-pentru-sesizari-anonime-7694815
Strategia FOCUS 2020 a UGIR, o soluţie pentru dezvoltarea mediului de afaceri http://ugir.ro/strategia-focus-2020-a-ugir-o-solutie-pentru-dezvoltarea-mediului-deafaceri/
UGIR 1903 - Viziune, misiune – http://www.ugir1903.org/ugir1903/misiune.php
Alexandra VASILE, ITM Constanţa, "premiat" cu "FB" pentru combaterea muncii la negru –
http://www.replicaonline.ro/itm-constanta-premiat-cu-fb-pentru-combaterea-muncii-lanegru-101774/
Workers stories – Jobs you can count on - http://www.nuw.org.au/campaigns/jobs-you-cancount-on/workers-stories
Gheorghe Zaman, Piaţa muncii între formal şi informal – analiză incendiară
http://www.economistul.ro/piata-muncii-intre-formal-si-informal-analiza-incendiaraa5379/
POSDRU/93/3.3/S/60304
63
ANEXE
Recomandări europene
cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 9 octombrie 2008
privind accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate 2008/2035(INI)
64
Statele Membre trebuie să continue reformele din sistemele fiscale si de asigurări sociale si să
reducă sarcina fiscală suportată de forța de muncă;
în lupta împotriva muncii nedeclarate, Statele Membre trebuie să aibă o abordare de ansamblu,
care să acopere aspecte privind: (a) monitorizarea si controlul, (b) cadrul economic si instituțional,
(c) dezvoltarea sectorială si teritorială si să implice o acțiune concertată la mai multe niveluri si
participarea tuturor părților interesate (autorități publice, parteneri sociali, întreprinderi si lucrători);
munca nedeclarată poate fi prevenită prin recunoasterea, în cadrul acordurilor bilaterale si
trilaterale încheiate între Statele Membre si între partenerii sociali, a standardelor si condițiilor
naționale de siguranță la locul de muncă; aceste eforturi ar putea fi sprijinite prin cooperarea si
schimbul de informații între partenerii sociali;
Statele Membre pot combate munca nedeclarată prin asigurarea unui grad maxim de simplitate,
transparență si accesibilitate a sistemelor de impozitare si protecție socială, alături de politici
eficiente de creare de locuri de muncă mai numeroase si de calitate superioară;
orice reformă a politicilor economice si a sistemelor de impozitare si de protecție socială din
Statele Membre, realizată de Statele Membre, ar trebui integrată si ar trebui să ia în considerare
cauzele principale ale muncii nedeclarate;
în virtutea rolului important pe care îl au, Statele Membre ar trebui să încurajeze partenerii sociali
în lupta împotriva muncii nedeclarate;
simplificarea sau reducerea costurilor si a procedurilor administrative, mai ales pentru
întreprinderile mici si mijlocii, ar putea determina angajatorii să apeleze într-o mai mică măsură la
munca nedeclarată si ar promova activitatea antreprenorială în Europa;
autoritățile naționale competente trebuie să încurajeze utilizarea administrației electronice si a
înregistrării on-line si să facă schimb de bune practici pentru a reduce costurile si complexitatea
procedurilor de înregistrare si a celor administrative pentru întreprinderi, în special pentru
întreprinderile mici si mijlocii, reducând, de exemplu, numărul de formulare fiscale, prin intermediul
unor introduceri unice de date, al unor fise unice de plată si al unor ghisee unice;
Statele Membre ar trebui să creeze un climat propice pentru a asigura o mai bună cooperare între
inspectoratele naționale de muncă si pentru adoptarea unor măsuri care să încurajeze schimburile
de bune practici la nivel comunitar, ca răspuns la munca nedeclarată;
Statele Membre trebuie să introducă proceduri de inspecție mai riguroase si controale mai stricte,
având în vedere faptul că acestea au devenit mai puțin severe în unele țări; ar trebui să se
instituie sancțiuni eficiente cu privire la munca nedeclarată;
este necesar ca angajatorii, lucrătorii, utilizatorii potențiali ai muncii nedeclarate si toate
organizațiile sociale din Statele Membre să beneficieze de o mai bună informare în legătură cu
riscurile si costurile legate de munca nedeclarată si cu avantajele care decurg din eliminarea
acesteia sau din asigurarea regularizării muncii respective;
sunt încurajate campaniile permanente de prevenire a muncii nedeclarate, însoțite de inițiative de
informare si sensibilizare la nivel național si local, cu participarea partenerilor sociali, a autorităților
publice, a camerelor de comerț, a centrelor de ocupare a forței de muncă, a instituțiilor scolare, a
consiliilor locale, precum si a diverselor sisteme de control si de sancționare;
este utilă implementarea unei politici de recunoastere a concediilor de maternitate si a concediilor
parentale ca timp petrecut în câmpul muncii si de remunerare a acestor concedii; acest lucru va
POSDRU/93/3.3/S/60304
atenua consecințele negative ale constrângerilor familiale si va contribui la evoluția carierei
profesionale a femeilor, precum si la buna funcționare a pieței muncii;
Statele Membre trebuie să adopte măsuri menite să atenueze situația deosebit de vulnerabilă a
imigranților care prestează o muncă nedeclarată.
POSDRU/93/3.3/S/60304
65
ANEXA Nr. 1 la Hotararea nr. 1024/2010 din 06/10/2010 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 740 din 05/11/2010 pentru aprobarea
Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012 si a Planului national de actiune pentru
implementarea Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012
STRATEGIA NATIONALA
privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru
perioada 2010-2012
I. Consideratii generale
Munca nedeclarata este cea mai importanta problema din domeniul relatiilor de munca. Conceptul de munca nedeclarata
(cunoscuta si sub denumirea de munca la negru) reprezinta acea activitate prestata de un salariat pentru si sub autoritatea unui
angajator, persoana fizica sau juridica, fara a fi respectate prevederile legale in vigoare privind incheierea, executarea,
modificarea, suspendarea si incetarea contractului individual de munca.
In Romania, ca si in tarile membre ale Uniunii Europene, munca nedeclarata, prin natura sa, este foarte greu de stabilit cu
exactitate, astfel incat dimensiunea acestui fenomen poate fi doar estimata.
Munca nedeclarata are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atat pentru individ, cat si pentru
societate, precum si pentru bugetul de stat, existand o relatie interdependenta intre plata contributiilor si impozitelor si accesul la
drepturile de asigurari sociale si alte masuri de protectie sociala.
Neplata acestor obligatii legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri catre bugetul consolidat al statului, afectand
totodata si sistemele de asigurare sociala, iar pe de alta parte - si cel mai important -, la faptul ca persoanele care presteaza
munca nedeclarata nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protectie sociala prevazute de lege.
Intrucat munca nedeclarata implica un loc de munca nesigur, cu perspective pe termen scurt, fara posibilitati de progres
profesional, cu salarii mai mici decat cele de pe piata fortei de munca, fara protectie sociala, efectele negative pentru cei care
presteaza activitate nedeclarata se manifesta inclusiv in pozitia economico-sociala precara in comparatie cu salariatii angajati
cu forme legale.
Consecintele muncii nedeclarate se reflecta negativ si in economie, prin distorsionarea mediului concurential. Astfel
angajatorii care nu utilizeaza munca declarata au mai putine obligatii financiare si deci se afla in concurenta neloiala cu acei
angajatori care folosesc toate tipurile de resurse si depun eforturi reale pentru respectarea obligatiilor legale ce le revin.
Munca nedeclarata se poate manifesta doar cu implicarea celor doua parti, respectiv angajatorii si salariatii lor, avand la baza
practici neloiale care diminueaza simtul responsabilitatii necesar intr-o societate in care o parte importanta a resurselor este
destinata protectiei sociale.
Principala cauza a perpetuarii acestui fenomen il constituie avantajul financiar imediat, obtinut atat de angajator, cat si de
salariat, generat de sustragerea de la plata impozitelor si a contributiilor sociale.
Este nevoie ca toate formele de combatere a muncii nedeclarate sa se incadreze in politicile de angajare, deoarece acest
demers al statului va contribui la conjugarea eforturilor de implementare a celorlalte strategii din domeniu ale Guvernului
(crearea locurilor de munca legale, imbunatatirea calitatii si productivitatii muncii, consolidarea coeziunii sociale, eliminarea
saraciei, evitarea distorsiunilor pietei).
Cele mai des intalnite forme sub care se manifesta munca nedeclarata sunt:
- intelegerea dintre angajator si salariat in urma careia acesta din urma accepta sa presteze munca fara semnarea unui
contract individual de munca, fapt care il priveaza de drepturile si obligatiile ce decurg din lege;
- neincheierea contractului individual de munca pentru perioada de proba;
- utilizarea de catre persoanele fizice a unui personal casnic pentru efectuarea unor servicii si lucrari in gospodariile
individuale, fara incheierea unui contract individual de munca;
- folosirea in mod ilegal a fortei de munca ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.).
Gravitatea consecintelor sociale si economice pe care le produce munca nedeclarata genereaza urmatoarele situatii de risc:
- persoana care presteaza munca nu are siguranta platii muncii prestate, plata facandu-se in functie de bunavointa
angajatorului si, in realitate, este amanata zile in sir, uneori chiar luni; in aceasta situatie, evaziunea fiscala este savarsita atat
de persoana care presteaza munca, cat si de angajator;
- persoana care presteaza munca fara a avea incheiat un contract individual de munca este lipsita de protectie sociala: nu
beneficiaza de prestatii din asigurarile sociale, asigurarile de sanatate, asigurarile de somaj, cele pentru accidente de munca si
boli profesionale, precum si cele provenite din bugetul consolidat; nu i se platesc tichete de masa, nu se bucura de protectia
legala a femeilor si copiilor, nu exercita drepturile colective constitutionale (dreptul la asociere in sindicate si negocierea
contractului colectiv de munca), dreptul la creditare bancara;
- angajatorul este lipsit de posibilitatea legala de a-l responsabiliza pe lucrator pentru eventualele pagube produse de acesta;
de asemenea, este lipsit de prerogativa disciplinara;
- fondurile sociale si bugetul de stat sunt pagubite prin sustragerea de la plata contributiilor sociale si a impozitelor.
Cauzele identificate ca generatoare de situatii de munca nedeclarata sunt diverse:
- nivelul ridicat atat al impozitelor, cat si al contributiilor;
- mentalitatea unor angajatori, care vizeaza prin toate mijloacele posibile maximizarea profiturilor, precum si mentalitatea
angajatilor care cauta sa isi suplimenteze veniturile, aflate de cele mai multe ori la limita subzistentei;
- necunoasterea prevederilor legale in vigoare care se asociaza cu neconstientizarea deplina a consecintelor ce deriva din
neincheierea contractului individual de munca;
- legislatia deficitara in ceea ce priveste incadrarea in munca a unor categorii specifice (cel mai bun exemplu in acest sens
sunt zilierii folositi cu precadere in activitati agricole si sezoniere);
- existenta unor categorii de lucratori care presteaza munca sub limita impusa de lege de 2 ore pe zi si 10 ore pe saptamana;
66
POSDRU/93/3.3/S/60304
- birocratia excesiva pentru inregistrarea actelor;
- numarul redus de angajatori ofertanti de locuri de munca, ceea ce determina acceptarea prestarii muncii nedeclarate;
- lipsa armonizarii legislative dintre flexibilitatea formelor de angajare si protectia salariatului materializata in restrictii excesive
ale angajatorului cu privire la modalitatile de derulare si incetare a raporturilor juridice de munca.
Indiferent sub ce forma s-ar manifesta, munca nedeclarata nu are doar o singura cauza, fapt care determina mentinerea
acestui fenomen intr-un cerc vicios al cauzelor si din partea angajatorului si din partea salariatului.
Domeniile care inregistreaza o prevalenta a muncii nedeclarate sunt variate: constructii, exploatarea si industrializarea
lemnului, agricultura, industria textila, micul comert, micii transportatori, panificatie, industria alimentara si prestarile de servicii,
asociatiile de proprietari.
Categoriile de persoane depistate ca lucreaza fara forme legale de angajare sunt:
- persoane cu nivel de educatie scazut;
- persoane fara calificare profesionala sau cu calificare redusa;
- somerii, care nu doresc sa isi piarda beneficiile si ajutoarele sociale;
- tinerii, care de cele mai multe ori nu au experienta necesara si care nu constientizeaza importanta contributiei la fondurile de
asigurari sociale;
- persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;
- persoanele care doresc sa isi suplimenteze veniturile prin practicarea muncii la gri, care poate fi definita ca acea forma de
prestare a activitatii in care salariatul incaseaza o parte a drepturilor salariale fara ca asupra acestora sa se manifeste politica
fiscala a statului;
- pensionarii;
- cetatenii straini;
- copiii, pentru care consecintele prestarii unei activitati in afara cadrului legal pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltarii
fizice si psihice ulterioare.
Avandu-se in vedere toate aceste aspecte, este necesara adoptarea prezentei strategii nationale.
II. Concept, obiectiv, principii
1. Concept
Strategia nationala privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012, denumita in continuare
Strategie, reprezinta un ansamblu de actiuni interinstitutionale prin care se urmaresc atat depistarea si combaterea muncii
nedeclarate, cat si constientizarea societatii cu privire la consecintele negative ale acesteia. Aceste actiuni se vor desfasura intrun cadru institutionalizat prin colaborarea institutiilor statului si a societatii civile.
Strategia materializeaza principiile generale si liniile directoare care stau la baza politicii statului roman de diminuare a muncii
nedeclarate, prin incurajarea partilor sa incheie contract individual de munca, reglementat prin norme juridice specifice, care sa
asigure protectia salariatilor, prin mijloacele obisnuite de actiune, inclusiv prin utilizarea masurilor coercitive, a stimularii ocuparii
fortei de munca, a diminuarii impozitelor, a reformei indemnizatiilor, in colaborare cu partenerii sociali.
2. Obiectiv
Obiectivul general al Strategiei il reprezinta diminuarea muncii nedeclarate, incadrarea unui numar cat mai mare de angajati
cu contracte individuale de munca in vederea reducerii riscurilor generate de practicarea muncii nedeclarate in toate domeniile
economico-sociale.
Inspectia Muncii actioneaza cu precadere pentru prevenirea, depistarea si sanctionarea muncii nedeclarate, urmarind ca prin
mijloace proprii sa combata si sa diminueze acest fenomen.
3. Principiile pe care se intemeiaza Strategia:
3.1. principiul legalitatii - presupune respectarea prevederilor Constitutiei si legislatiei nationale in materie, precum si a tuturor
prevederilor relevante din legislatia muncii, bazata pe garantarea drepturilor omului;
3.2. principiul actiunii unitare - vizeaza atat implementarea unitara a politicii statului si a prevederilor legale in domeniul
identificarii si combaterii cazurilor de munca nedeclarata, cat si implementarea concertata la toate nivelurile si de catre toti
factorii responsabili;
3.3. principiul nediscriminarii - presupune implementarea prezentei strategii cu respectarea egalitatii de sanse, excluderii
privilegiilor si discriminarii;
3.4. principiul prevenirii conform caruia inlaturarea in timp util a premiselor de aparitie a muncii nedeclarate este imperativa si
prioritara;
3.5. principiul flexibilitatii - presupune adaptarea periodica a politicii si a masurilor de implementare in domeniul identificarii si
combaterii cazurilor de munca nedeclarata, acordandu-se consideratia necesara realitatilor economice, sociale si culturale, la
nivel intern, regional si international;
3.6. principiul transparentei - presupune implementarea unei politici active de informare si, dupa caz, consultarea partenerilor
sociali cu privire la deciziile si procedurile aplicate in contextul identificarii si combaterii cazurilor de munca nedeclarata.
III. Directii prioritare de actiune
1. Prevenirea cazurilor de munca nedeclarata
Pentru prevenirea cazurilor de munca nedeclarata, Inspectia Muncii are in vedere constientizarea societatii civile cu privire la
consecintele practicarii muncii nedeclarate, prin urmatoarele mijloace:
1.1. realizarea unor campanii de informare adresate angajatorilor si angajatilor care sa aiba ca obiect evidentierea efectelor
negative ale muncii la negru;
1.2. realizarea unor mese rotunde, la nivelul inspectoratelor teritoriale de munca, in colaborare cu organizatiile sindicale si
patronale, cu participarea unor experti in legislatia muncii, sociologi, economisti, psihologi, reprezentanti ai Casei Nationale de
Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, Ministerului Sanatatii, Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
Ministerului Finantelor Publice etc., pe teme ce au ca obiect relatiile de munca si interferenta lor cu celelalte relatii sociale;
1.3. conceperea si editarea de catre Inspectia Muncii a unui ghid pentru angajati si angajatori privind dezavantajele practicarii
muncii nedeclarate si distribuirea gratuita in scoli profesionale, licee, facultati, prin intermediul inspectoratelor teritoriale de
munca;
1.4. realizarea unui contact permanent cu mass-media locala, in vederea formarii unei atitudini civice corespunzatoare si
responsabile, nefavorabile muncii nedeclarate;
1.5. crearea pe site-ul Inspectiei Muncii a unei pagini web care sa ofere cetatenilor interesati informatii despre incadrarea in
munca potrivit legislatiei in vigoare;
1.6. discutii in cadrul emisiunilor radiofonice si al emisiunilor televizate de mare audienta, organizate la nivelul fiecarui
inspectorat, privind identificarea si combaterea muncii nedeclarate;
1.7. instruirea reprezentantilor angajatorilor privind obligatiile acestora in raporturile de munca cu salariatii, cu ocazia actiunilor
de indrumare si control efectuate de inspectorii de munca;
POSDRU/93/3.3/S/60304
67
1.8. implicarea activa a partenerilor sociali fie prin colaborari directe cu Inspectia Muncii, fie prin Consiliul Economic si Social,
in sprijinirea promovarii legislatiei necesare si a accesarii unor fonduri destinate Inspectiei Muncii pentru prevenirea muncii
nedeclarate.
2. Identificarea cazurilor de munca nedeclarata
Depistarea cazurilor de munca nedeclarata reprezinta unul dintre obiectivele principale ale Inspectiei Muncii, avand in vedere
ca masurile dispuse de catre inspectorii de munca si sanctiunile contraventionale aplicate conduc la descurajarea practicarii
muncii nedeclarate. In acest sens, mijloacele de informare vor fi extinse prin:
2.1. infiintarea liniei telefonice directe MUNCA NEDECLARATA;
2.2. folosirea in incinta inspectoratelor a unor cutii postale, unde persoanele interesate pot furniza informatii privind munca
nedeclarata, fara sa isi decline identitatea;
2.3. controale de fond si tip "campanii" in sectoarele de activitate cu incidenta mare in utilizarea muncii nedeclarate;
2.4. desfasurarea de controale incrucisate, pe baza unor protocoale de colaborare cu alte institutii "de linie" cu practici noi de
control si controale interjudetene;
2.5. mediatizarea sporita a aspectelor negative ale muncii nedeclarate, prin prezentarea rezultatelor actiunilor de control.
3. Combaterea cazurilor de munca nedeclarata
Principalele cai de actiune in vederea combaterii cazurilor de munca nedeclarata sunt:
3.1. remedierea efectului direct al practicarii muncii nedeclarate, prin obligarea angajatorilor de a incheia in forma scrisa
contracte individuale de munca pentru persoanele identificate ca presteaza munca nedeclarata;
3.2. intensificarea controalelor la angajatorii la care au fost depistate cazuri de munca nedeclarata;
3.3. dispunerea masurilor cu caracter obligatoriu pentru respectarea prevederilor legale in domeniul relatiilor de munca si
urmarirea modului de indeplinire a acestora la termenele stabilite;
3.4. mediatizarea la nivel national a Strategiei prin difuzarea de spoturi publicitare prin intermediul Societatii Romane de
Televiziune si Societatii Romane de Radiodifuziune;
3.5. mediatizarea pe plan local prin organizarea de catre inspectoratele teritoriale de munca a unor conferinte de presa, mese
rotunde, in care se transmit mesaje adresate tuturor cetatenilor cu privire la dezavantajele prestarii muncii nedeclarate;
3.6. propuneri de colaborare cu diferite posturi radio-tv in vederea realizarii unor emisiuni care sa permita tuturor participantilor
de pe piata muncii sa intervina si sa abordeze problemele pe care le ridica in practica aplicarea restrictiva a legislatiei muncii.
IV. Implementare si cooperare
1. Implementare
Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale asigura coordonarea tuturor activitatilor in legatura cu implementarea
Strategiei.
Mijloacele de implementare practica a Strategiei vor fi cuprinse intr-un plan de actiune care va stabili activitatile concrete si
responsabilitatile ce revin tuturor factorilor implicati.
2. Rolul Inspectiei Muncii referitor la politica nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata
Inspectia Muncii, organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si
Protectiei Sociale, exercita controlul aplicarii legislatiei in domeniul muncii, relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca si
are ca obiectiv major asigurarea unui mediu de munca sigur si sanatos.
Inspectia Muncii a fost infiintata si organizata prin Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii,
republicata, in conformitate cu prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 81 privind inspectia muncii din
1947, ratificata de Romania prin Decretul 284/1974.
Obiectivele Inspectiei Muncii, stabilite prin Legea nr. 108/1999, republicata, sunt:
• controlul aplicarii prevederilor legale privind relatiile de munca, sanatatea si securitatea in munca, protectia angajatilor care
lucreaza in conditii deosebite si a prevederilor legale referitoare la asigurarile sociale;
• informarea autoritatilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a prevederilor legale in vigoare;
• furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei muncii;
• asistarea tehnica a angajatorilor si angajatilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale;
• initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale pentru imbunatatirea legislatiei existente si
elaborarea de noi acte legislative in domeniu.
Pentru implementarea Strategiei, Inspectia Muncii isi propune ca obiective:
OBIECTIV: Dezvoltarea si consolidarea continua a capacitatii institutionale a Inspectiei Muncii prin:
• imbunatatirea cadrului legislativ;
• dezvoltarea sistemului informational al institutiei astfel incat sa faciliteze adoptarea unor decizii eficiente privind identificarea
si combaterea cazurilor de munca nedeclarata;
• mediatizarea modificarilor legislative in domeniul relatiilor de munca si a cazurilor grave de incalcare a legislatiei;
• perfectionarea profesionala a inspectorilor de munca;
• cresterea numarului de inspectori de munca;
• aplicarea metodelor de inspectie aliniate bunelor practici din statele membre ale Uniunii Europene;
• perfectionarea dinamica a metodelor de lucru si de urmarire a eficientei actiunilor de control, avand in vedere ca, pe masura
ce actiunile de control ale Inspectiei Muncii se intensifica, cei care recurg la utilizarea muncii nedeclarate gasesc noi cai de a
eluda legea.
OBIECTIV: Prevenirea muncii nedeclarate prin organizarea unei campanii nationale de informare si schimbare a atitudinii fata
de munca nedeclarata cu urmatoarele rezultate:
• informarea permanenta a angajatorilor pe parcursul desfasurarii controalelor propriu-zise sau cu ocazia oricaror alte
contacte directe cu angajatorii, cu privire la obligatiile ce le revin in domeniul relatiilor de munca;
• constientizarea angajatilor si a angajatorilor privind consecintele sociale pe care le au prestarea si folosirea muncii
nedeclarate;
• mediatizarea campaniilor sectoriale prin stransa colaborare cu presa centrala si locala, in vederea formarii unei atitudini
civice corespunzatoare si responsabile, nefavorabile muncii nedeclarate.
68
POSDRU/93/3.3/S/60304
OBIECTIV: Intensificarea actiunilor de combatere a muncii nedeclarate prin organizarea actiunilor de control tip campanie
privind:
• angajarea persoanelor si executarea contractelor individuale de munca;
• munca copilului;
• munca strainilor;
• activitatile susceptibile utilizarii frecvente a muncii nedeclarate.
3. Cooperare interinstitutionala
Cooperarea interinstitutionala asigura o conceptie unitara de actiune in domeniul identificarii si combaterii cazurilor de munca
nedeclarata si buna colaborare dintre Inspectia Muncii si celelalte autoritati publice centrale si locale, organizatii
neguvernamentale, cu atributii in domeniu.
In acest sens, Inspectia Muncii a incheiat protocoale de cooperare in vederea diminuarii fenomenului muncii nedeclarate cu
urmatoarele institutii:
- Inspectoratul General al Politiei Romane;
- Autoritatea pentru Straini;
- Garda Financiara;
- Inspectoratul de Stat in Constructii;
- Oficiul National al Registrului Comertului;
- Oficiul Roman pentru Imigrari;
- Agentia Nationala de Administrare Fiscala;
- Jandarmeria Romana.
Prin aceste protocoale institutiile semnatare si-au asumat ca responsabilitate informarea operativa cu privire la existenta
situatiilor in care se desfasoara munca nedeclarata.
Cooperarea intre institutii are un caracter permanent, fiind esentiala pentru implementarea eficienta a Strategiei.
Cooperarea interinstitutionala urmareste cresterea gradului de interoperabilitate si reducerea costurilor materiale si umane,
prin utilizarea eficienta a bazelor de date existente si schimbul de informatii relevante, de natura sa sustina luarea celor mai
bune decizii sectoriale.
La nivel local, inspectoratele teritoriale de munca vor stabili relatii directe cu alte institutii, cum sunt:
- prefecturile si primariile locale;
- Garda Financiara;
- Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin unitatile sale subordonate;
- inspectoratul judetean de politie;
- inspectoratul judetean al jandarmeriei;
- inspectoratul teritorial in constructii;
- mass-media locala.
Inspectia Muncii are intentia de a incheia un protocol de cooperare cu partenerii sociali, protocol care va avea ca obiectiv
informarea reciproca cu privire la cazurile de munca nedeclarata.
4. Dezvoltarea cooperarii cu organisme si institutii internationale
Pe langa cooperarea la nivel national, este necesara promovarea schimbului de experienta in domeniul de competenta al
Inspectiei Muncii cu organisme si institutii internationale, prin:
- organizarea de seminare si conferinte, cu participarea unor experti din state membre ale Uniunii Europene;
- initierea si derularea de programe de infratire institutionala privind alinierea la cele mai bune practici ale Uniunii Europene in
ceea ce priveste fenomenul de munca nedeclarata.
5. Resurse umane, infrastructura si modalitati de finantare
5.1. Resurse umane si perfectionarea pregatirii
Atingerea obiectivelor Strategiei presupune, in mod obligatoriu, asigurarea resurselor umane atat din punct de vedere
numeric, cat si al pregatirii profesionale si necesita:
• asigurarea necesarului de personal de control cu atributii in domeniu, dupa efectuarea unor analize si evaluari;
• recrutarea personalului dupa criterii riguroase de selectie;
• elaborarea unei conceptii unitare de formare a personalului;
• pregatirea inspectorilor de munca in conformitate cu practicile europene.
5.2. Infrastructura
Inspectia Muncii, institutie abilitata sa implementeze Strategia, trebuie sa beneficieze de o infrastructura moderna adaptata la
cerintele unui management eficient in acest domeniu, capabil sa asigure flexibilitatea actului de control.
Inspectorii de munca vor fi dotati cu mijloacele necesare eficientizarii controlului conform Planului national de actiune de
implementare a Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012.
5.3. Modalitati de finantare
Resursele financiare necesare implementarii Strategiei provin, in principal, din:
• sume alocate de la bugetul de stat;
• fonduri din partea Uniunii Europene, alocate in cadrul programelor de asistenta financiara nerambursabila.
V. Monitorizare, evaluare
Inspectia Muncii va monitoriza in permanenta, in perioada de aplicare a Strategiei, dinamica fenomenului pe ansamblu,
integrarea persoanelor in cauza in piata legala de forta de munca si in sistemele de asigurare sociala. Totodata se va urmari
periodic dinamica fenomenului muncii nedeclarate prin analize sectoriale si prin adaptarea masurilor specifice care se impun.
Pe baza rezultatelor obtinute, Inspectia Muncii va face o evaluare, atat la nivelul fiecarui judet, cat si la nivel national, ceea ce
va conduce la stabilirea actiunilor viitoare privind combaterea fenomenului muncii nedeclarate.
Eficienta activitatii de control desfasurate in vederea identificarii angajatorilor care folosesc munca nedeclarata se reflecta in
cresterea numarului de contracte individuale de munca inregistrate declarate si implicit in cresterea contributiilor la sistemele de
asigurare sociala.
Prin Planul national de actiune de implementare a Strategiei Nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru
perioada 2010-2012 s-au stabilit urmatorii indicatori specifici de evaluare:
- numarul de angajatori controlati;
- numarul de salariati ai angajatorilor controlati;
- numarul de angajatori care folosesc munca nedeclarata;
- numarul de persoane depistate ca presteaza munca nedeclarata;
- numarul de contracte individuale de munca incheiate si inregistrate la inspectoratele teritoriale de munca pentru persoanele
depistate fara forme legale de angajare.
POSDRU/93/3.3/S/60304
69
CONFEDERAŢIA NAŢIONALĂ A SINDICATELOR LIBERE
DIN ROMÂNIA – „FRĂŢIA”
Str. Ceasornicului nr. 8, sector 1, Bucureşti
Telefon: 021.312.43.47; fax 021.313.59.38
www.cnslr-fratia.ro; [email protected]
Axa prioritară 3 „Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor”
D.M.I. 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea iniţiativelor partenerilor
sociali şi societăţii civile”
Dialogul social – către o rută flexibilă pentru ocupare şi incluziune
ID PROIECT POSDRU/93/3.3/S/60304
CHESTIONAR
În cadrul proiectului nostru este prevăzută o analiză a fenomenului muncii fără forme legale și o
campanie pentru combaterea acestui fenomen. Pentru a ne sprijini în aceste demersuri, vă rugăm să
răspundeţi la întrebările de mai jos, cât mai sincer şi mai direct. Nu există răspunsuri corecte sau eronate,
ne interesează doar opinia dumneavoastră – de altfel, nu vă cerem numele. Vă asigurăm că nimeni nu va
avea acces direct la conţinutul chestionarelor, în afara echipei de cercetare.
1. Vă rugăm să bifaţi varianta care vi se potriveşte pentru categoriile statistice următoare:
Gen: M F
Vârsta: <25 ani 25-35 ani 35-45 ani 45-55 ani >55 ani
Ultima şcoală absolvită: Şcoală generală; Liceu; Universitate; Studii postuniversitare
Sectorul de activitate: ___________________________________________________
2. În ce categorie vă încadrați?
Angajat
Angajator
Reprezentant al unei organizații sindicale
Reprezentant al unei organizații patronale
Funcționar în cadrul Inspecției Teritoriale a Muncii
3. Dacă sunteți angajat sau angajator, din ce categorie face parte întreprinderea
dumneavoastră?
Micro-întrepridere (1-9 angajați)
Întreprindere mijlocie (50-199 angajați)
Întreprindere mică (10-49 angajați)
Întreprindere mare (peste 200 angajați)
4. Ce stiți despre fenomenul muncii fără forme legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
70
POSDRU/93/3.3/S/60304
5. Ce înţelegeţi prin munca fără forme legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
6. Ce tipuri de muncă fără forme legale există?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
7. Care este diferenţa între munca fără forme legale, munca la gri şi munca „la vedere” (pe
bază de contract de muncă individual legal)
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
8. Care sunt avantajele muncii fără forme legale pentru angajat?
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
9. Care sunt avantajele muncii fără forme legale pentru angajator?
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
10. Care sunt riscurile muncii fără forme legale pentru angajat?
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
11. Care sunt riscurile muncii fără forme legale pentru angajator?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
12. După părerea dumneavoastră, ce amploare are fenomenul muncii fără forme legale?
Foarte mare
Mare
Mică
Neglijabilă
Nu mă pot pronunţa
13. Considerați că utilizarea muncii fără forme legale este o practică de concurență neloială?
Da
Nu
14. De ce?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
15. În situația în care ați ști despre un angajator că folosește muncă fără forme legale, ce ați
face?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
16. Unde ar trebui să vă adresaţi pentru a anunţa o situaţie de muncă fără forme legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
POSDRU/93/3.3/S/60304
71
17. Credeţi că publicarea unor liste ale angajatorilor care au fost identificați ca utilizatori de
muncă fără forme legale este o practică bună?
Da
Nu
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
18. De ce?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
19. Ar putea fi îmbunătăţită această practică?
Da
Nu
20. Cum?
______________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
21. Credeţi că angajatul este responsabil pentru fenomenul muncii fără forme legale?
În mare măsură În mică măsură Deloc Nu mă pot pronunţa
22. Credeţi că angajatorul este responsabil pentru fenomenul muncii fără forme legale?
23. Credeţi că autorităţile sunt responsabile pentru fenomenul muncii fără forme legale?
24. Credeţi ca masurile legale actuale sunt suficiente pentru a diminua fenomenul muncii fără
forme legale?
Da
Nu
Nu mă pot pronunţa
25. Ce măsuri credeți că ar fi mai eficiente pentru diminuarea fenomenului?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
26. Cum credeţi că ar putea angajaţii să înţeleagă beneficiile evitării muncii fără forme legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
27. Cum credeţi ca ar putea angajatorii să înţeleagă beneficiile evitării muncii fără forme legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
28. Prin ce mijloace s-ar putea iniția o campanie pentru combaterea muncii fără forme legale
așa încât să fie cât mai eficientă?
Distribuire de fluturași
Realizarea unei broșuri privind consecințele muncii fără forme legale pentru angajat
Realizarea unei broșuri privind consecințele muncii fără forme legale pentru angajator
Alte mijloace – care? ______________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
72
POSDRU/93/3.3/S/60304
29. Ce rol au/ ar putea avea organizaţiile sindicale pentru combaterea muncii fără forme legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
30. Ce interese au/ ar putea avea organizaţiile sindicale pentru combaterea muncii fără forme
legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
31. Ce rol au/ ar putea avea organizaţiile patronale pentru combaterea muncii fără forme
legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
32. Ce interese au/ ar putea avea organizaţiile patronale pentru combaterea muncii fără forme
legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
33. Ce alte organizaţii ar avea interes în combaterea muncii fără forme legale?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
34. Ce alte organizaţii ar putea sprijini combaterea muncii fără forme legale?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
35. Cunoașteți alte campanii privind combaterea muncii fără forme legale?
Da
Nu
36. Dacă da, au avut efect?
Da
Nu
Nu știu
De ce?
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
37. Ce alte recomandări aţi avea pentru creşterea eficienţei dialogului social la nivel judeţean?
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Vă mulţumim pentru colaborare!
POSDRU/93/3.3/S/60304
73

Analiza mmfl final - Centrul Roman de initiative

Transcription

Similar documents

privind rezultatele provizorii ale Recensământului

Institutul European din România

migraţia şi efectele ei în plan familial

Cadrul National Strategic Rural

1. Analiza socio-economica - Agentia pentru Dezvoltare Regionala

Newsletter SSM, nr. 3

h50_2008