TEHNICI FOTO ŞI AUDIO

CAPITOLUL III
TEHNICI FOTO ŞI AUDIO-VIDEO
Consideraţii generale
Calitatea procesului instructiv-educativ este indisolubil legată de utilizarea pe scară largă a
mijloacelor tehnice de instruire. Fără să devină un scop în sine, integrarea acestor mijloace în
învăţământ este menită să faciliteze accesul rapid la informaţie şi la clarificarea unor aspecte
pentru care expunerea descriptivă este dificil de făcut, este prea lungă sau necesită mult prea
multe detalii.
Pentru a putea vorbi despre utilizarea mijloacelor tehnice de instruire în învăţământ trebuie să
admitem că trebuie să existe un personal capabil să le mânuiască, pe de o parte, şi persoane
înzestrate cu cunoştinţe despre tehnici specifice acestora, pe de altă parte. Trebuie să existe
persoane sau colective de specialişti care să cunoască şi să stăpânească aceste tehnici: rodul
acestor cunoştinţe trebuie să se concretizeze în pregătirea şi elaborarea materialelor didactice
capabile să satisfacă cerinţele elevilor. Se poate spune că stăpânirea acestor tehnici este o
pasiune declarată, o dezvoltare şi o cultivare a aptitudinilor, rezultatul unui proces de
învăţământ sau o combinaţie a acestora.
Deoarece mijloacele tehnice de instruire se împart, după locul şi rolul lor în mijloace tehnice
vizuale, mijloace tehnice audio şi mijloace tehnice audio-video, vom trece în revistă tehnicile
specifice acestora domenii, cu menţiunea că în spatele mijloacelor tehnice vizuale se află
tehnicile foto.
TEHNICI FOTO
În contextul lucrării de faţă, prin tehnici foto vom înţelege modul concret de obţinere a
imaginilor statice şi includerea lor în conţinutul materialelor educaţionale. Prin urmare vom
detalia:
•
•
•
fotografia tradiţională;
fotografia digitală;
scanarea.
Trebuie amintit aici că între tehnicile foto capabile să contribuie la elaborarea materialului
educaţional pot fi incluse şi cele care implică utilizarea copiatoarelor şi a aparatelor tip
telefax. Atât copiatoarele cât şi faxurile au devenit aparate de uz curent în sistemul de
- 75 -
învăţământ (şi nu numai) care nu necesită aptitudini sau pregătire specială. Oricine poate azi
exploata facilităţile acestor mijloace, bineînţeles dacă ele se află în condiţii normale de
funcţionare.
Fotografia tradiţională
Prin fotografie tradiţională înţelegem captarea imaginilor pe o peliculă fotosensibilă (sau pe o
placă fotografică) prin mijlocirea unui aparat fotografic. Pelicula utilizată poate fi alb/negru
sau color iar rezultatul acţiunii de fotografiere este impresionarea filmelor negative sau a
diapozitivelor. Filmele negative sunt destinate prelucrării ulterioare manuale sau automatizate
şi se concretizează prin obţinerea fotografiilor alb/negru sau color pe cele mai diferite
suporturi şi formate posibile. După developare, diapozitivele sunt destinate proiectării lor
individuale sau includerii în materiale mai elaborate precum diaporama.
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra fotografiei tradiţionale şi utilităţii ei, în cele ce
urmează vom detalia următoarele:
• funcţiile aparatului fotografic şi al accesoriilor;
• laboratorul fotografic clasic;
• laboratorul fotografic automatizat.
Funcţiile aparatului fotografic şi al accesoriilor
Abordarea fotografierii pe peliculă negativă şi/sau reversibilă în scopuri educaţionale nu
poate fi făcută decât cu aparatură de performanţă. Mari companii precum Kodak, Agfa,
Nikon, Canon, Minolta ca să amintim doar câteva dintre cele mai cunoscute, pun la dispoziţia
firmelor şi profesioniştilor (dar şi celor entuziaşti sau pasionaţi) seturi complete de aparatură
pentru toate nivelele de abordare. O trusă completă cuprinde:
• unul sau mai multe aparate reflex de bază;
• obiective fixe şi zoom (cu distanţă focală variabilă) cu luminozitate mare;
• trepied;
• set de filtre;
• set de inele intermediare;
• corpuri de iluminat.
Aparatele de bază actuale au ajuns veritabile "uzine" de fotografiat datorită înaltului grad de
integrare a funcţiilor specifice cu prelucrarea informaţiei în circuite electrice şi electronice
specializate comandate prin microprocesor. Oferim mai jos câteva detalii cu privire la
funcţionarea unui aparat fotografic tradiţional (cu peliculă) modern.
Autofocus este o funcţie care ajută la ajustarea clarităţii imaginii prin captarea precisă
atât pe verticală cât şi pe orizontală.
- 76 -
Autofocul automat inteligent este funcţia în care aparatul îşi poate alege modul cel
mai convenabil de reglare a clarităţii şi anume reglajul fix pentru obiecte statice şi
respectiv reglajul continuu pentru obiecte aflate în mişcare. Fotograful se poate
concentra mai bine asupra actului creaţiei, compoziţiei sau surprinderii momentului.
Autofocus anticipat este o funcţie extrem de puternică şi ea se aplică subiectelor
aflate în mişcare rapidă. Microprocesorul calculează şi ajustează claritatea imaginii de
aşa manieră încât şi cele mai rapide schimbări în geometria imaginii sunt captate cu o
claritate extremă.
Autofocus la nivel de iluminare scăzut este util când subiectul trebuie fotografiat
când se află în întuneric. Senzorii de înaltă sensibilitate operează chiar şi în aceste
condiţii dificile de lucru şi captează o imagine (cu ajutorul flash-ului) de foarte bună
calitate şi claritate.
Autofocus integrat este un standard pentru analiza precisă a nivelului real de
iluminare. Senzorii multiplii "citesc" informaţiile din diferite zone ale cadrului, le
combină cu datele despre subiectul principal şi determină decizia asupra celei mai
bune metode de expunere.
Compensarea automată a contrastului este o facilitate care ajută la ajustarea
nivelului de iluminare suplimentară cu ajutorul unui flash dacă subiectul se află în
condiţii nefavorabile de iluminare. Sistemul este capabil să calculeze compensarea
ideală şi comandă flash-ul chiar şi în cele mai severe condiţii de contra-lumină.
Expunerea secvenţială este capabilitatea de a executa mai multe capturi de imagine,
în cadre diferite, a unui subiect aflat în mişcare. Expunerea secvenţială lucrează în
strânsă corelaţie cu funcţia de autofocus. În raport cu condiţiile de iluminare şi tipul
aparatului se pot expune 1....8 cadre pe secundă.
Avansul automat al filmului se face cu ajutorul unui motor electric: acest lucru
elimină transportul manual şi este extrem de util celor "uituci". Aparatul este gata de
utilizat după fiecare declanşare. Acelaşi sistem asigură şi expunerea secvenţială
amintită mai sus.
Sistemul creativ cu cartele a fost introdus la aparatele fotografice sofisticate pentru a
extinde la maxim capabilităţile oferite de înalta tehnologie. Ele sunt utile artiştilor
fotografi şi oferă facilităţi precum: tehnici speciale pentru portret, controlul automat al
profunzimii, tehnici de fantezie creatoare, tehnici de memorie, tehnici de fotografiere
sportivă, tehnici pentru macrofotografii, controlul nivelelor lumină/umbră, controlul
luminii din fundal, controlul personalizat etc.
- 77 -
Controlul manual al expunerii este util acelor fotografi care doresc să expună în
mod clasic prin impunerea propriilor parametri. Această facilitate se adresează
exclusiv profesioniştilor care doresc obţinerea efectelor speciale prin independenţă
totală faţă de funcţiile de automatizare de care se poate dispune actualmente.
Obiectivele actuale sunt în marea lor majoritate tip zoom adică au distanţa focală
variabilă şi ajută la lucrul în cele mai diverse condiţii de iluminare şi distanţă. Ele
permit captarea imaginii sub diferite unghiuri de vizualizare fără a mai fi nevoie de
schimbarea în plan înainte/înapoi a fotografului în raport cu subiectul. Facilitatea este
extrem de utilă atunci când subiectul este depărtat iar fotograful nu doreşte sau nu se
poate apropia. Obiectivele zoom au fost ameliorate continuu însă există cazuri în care
utilizarea celor cu distanţă focală fixă este mai avantajoasă.
Trepiedul este o anexă foarte importantă deoarece ajută la încadrarea
mai sigură şi la o compoziţie în cadru mai bine gândită. Utilizarea unui
trepied masiv şi stabil este recomandată mai ales la fotografierea în
condiţii de iluminare precară şi când nu se doreşte sau nu se poate
aplica o compensare cu ajutorul corpurilor de iluminat sau a flash-ului.
Setul de filtre este util în fotografia alb/negru deoarece ajută la diferenţierea tonurilor
de gri sau, din contră, numai la favorizarea unor anumite nuanţe care se transpun în
tonuri de gri. În procesul color negativ sau reversibil filtrele se utilizează numai
pentru efecte cu totul speciale.
Inelele intermediare sunt de neînlocuit la realizarea macrofotografiilor. Aparatul va
fi foarte aproape de subiect aşa încât va fi nevoie şi de un obiectiv luminos (cu
deschidere mare), un trepied şi un nivel corespunzător de iluminare. În categoria
inelelor intermediare putem aminti şi pe acelea care facilitează montarea/ataşarea
aparatului fotografic la un microscop.
Corpurile de iluminat pot fi cu incandescenţă (becuri) sau cu descărcare (flash-uri).
Corpurile de iluminat cu incandescenţă se utilizează în laboratoare şi în cazuri
speciale unde trebuie lumină difuză precum macrofotografierea. Flash-ul este utilizat
în condiţii de iluminare insuficientă sau în cazuri de compensare. Se observă o
tendinţa de a utiliza mai multe flash-uri comandate simultan (sincronizate) în vedrea
obţinerii efectelor de spaţialitate.
Dacă este destinat unor aplicaţii profesionale, alegerea unui aparat fotografic este o problemă
foarte dificilă deoarece implică multă experienţă. Existenţa unui număr foarte mare de
ofertanţi care dotează aparatele cu cele mai interesante automatizări face din achiziţia
aparatului un vast proces de informare-documentare. Utilizatorilor de computere le este foarte
uşor să intre în posesia unor astfel de informaţii deoarece actualmente nu există firmă de
prestigiu în acest domeniu de activitate care să nu aibă un sistem de promovare a produselor
- 78 -
şi/sau a serviciilor lor în
Internet. În plus, există şi
foarte mulţi detailişti care îşi
fac tot mai mult simţită
prezenţa în comerţul care se
derulează pe căi electronice.
Un astfel de exemplu îl
constituie pagina de la adresa
www.wolfes.com (fig.III.1).
Printre altele aici se pot
obţine şi informaţii privind
comparaţia
între
câteva
aparate fotografice ale unor
firme renumite (tabelul III.1).
Fig.III.1. Pagina Web a firmei Wolfe
Tabelul III.1. Comparaţie între aparate fotografice tradiţionale
Model
Canon
Rebel XS
Canon Rebel G
Canon Elan II
Canon Elan IIe
Canon A2E
Canon EOS 3
Canon EOS 1n
Leica R8
Maxxum 450si
Maxxum XTsi
Minolta X-700
Minolta X-300n
Nikon N60
Nikon N70
Nikon N90S
Nikon F5
Nikon FM10
Olympus
OM2000
Pentax ZX-M
Pentax ZX-50
Pentax ZX-5n
Pentax ZX-10
Promaster
2000PK Super
Ricoh KR-5
Super II
Ricoh
XR-X3000
Montura
obiectivului
Auto
Focus
Flash
intern
Viteza
maximă de
expunere (s)
Viteza de
sincronizare
a flash-ului
Avans
automat al
filmului
Expunere
secvenţială
(cadre/s)
Imrimarea
datei
fotografierii
EOS
♦
♦
1/2000
1/90
♦
1
∅
EOS
EOS
EOS
EOS
EOS
EOS
Leica R
Maxxum
Maxxum
Minolta MD
Minolta MD
Nikon AF/F
Nikon AF/F
Nikon AF/F
Nikon AF/F
Nikon F
♦
♦
♦
♦
♦
♦
∅
♦
♦
∅
∅
♦
♦
♦
♦
∅
♦
♦
♦
♦
∅
∅
∅
♦
♦
∅
∅
♦
♦
∅
∅
∅
1/2000
1/4000
1/4000
1/8000
1/8000
1/8000
1/8000
1/2000
1/4000
1/1000
1/1000
1/2000
1/4000
1/8000
1/8000
1/2000
1/90
1/125
1/125
1/200
1/200
1/250
1/250
1/90
1/125
1/60
1/60
1/125
1/125
1/250
1/250
1/125
♦
♦
♦
♦
♦
♦
∅
♦
♦
∅
∅
♦
♦
♦
♦
∅
1
2.5
2.5
5
4,3 ... 7
3 ... 6
1
2
1
3,7
4,3
7,4 ... 8
-
opţional
∅
opţional
∅
opţional
opţional
∅
încorporat
∅
∅
∅
opţional
opţional
opţional
opţional
∅
Olympus OM
∅
∅
1/2000
1/125
∅
-
-
Pentax K
Pentax
AF/KA
Pentax
AF/KA
Pentax
AF/KA
∅
∅
1/2000
1/100
♦
2
opţional
♦
♦
1/2000
1/100
♦
2
încorporat
♦
♦
1/2000
1/100
♦
2
încorporat
♦
♦
1/2000
1/100
♦
2
încorporat
Pentax K
∅
∅
1/2000
1/125
∅
-
∅
Pentax K
∅
∅
1/2000
1/125
∅
-
∅
Pentax K
∅
∅
1/2000
1/125
♦
1
∅
Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999)
- 79 -
♦ Da
∅ Nu
Laboratorul fotografic clasic
Laboratorul fotografic este locul unde se face prelucrarea materialelor fotosensibile (în
special a filmelor) după ce acestea au fost expuse prin mijlocirea aparaturii necesare. Un
laborator fotografic trebuie să fie situat într-o încăpere lipsită de vibraţii mecanice şi ferită de
praf, gaze etc. În încăpere trebuie să se poată face întuneric deplin şi să fie prevăzute
următoarele utilităţi:
• instalaţie electrică;
• apă curgătoare;
• sticle etanşe pentru soluţiile de developare şi fixare (separat pentru fiecare proces);
• termometre pentru lichide;
• aparatură pentru procesul negativ:
- lămpi de perete cu filtre;
- tancuri de developare cu spirală sau cu bandă Corex;
- ceas pentru temporizarea procesului de developare şi fixare;
- cleme pentru agăţarea filmelor puse la uscat;
• aparatură pentru procesul pozitiv:
- aparat de mărit;
- rame pentru încadarea hârtiei fotografice;
- tăvi pentru developare, spălare şi fixare;
- cleşti pentru manevrarea hârtiei în soluţii;
- uscător electric;
- rulou de cauciuc;
- ceas pentru temporizarea expunerii;
- exponometru de laborator;
- set de filtre pentru corecţia culorilor (procesul color);
- cuve termostatate (procesul color).
Laboratorul fotografic clasic a început să piardă din importanţă pe măsură ce tehnologia a
făcut posibilă apariţia laboratoarelor specializate automatizate, cu mare capacitate de
prelucrare şi de un înalt nivel calitativ. Prelucrarea manuală este totuşi justificată în unele
circumstanţe precum elaborarea formatelor mari şi lucrul în serie mică. Trebuie amintit aici
că fotografia artistică, destinată oricărui scop, inclusiv celui educaţional, face apel îndeosebi
la prelucrarea manuală.
Laboratorul fotografic automatizat
Dezvoltarea tehnică şi tehnologică s-a impus şi în acest domeniu de activitate, ca urmare
efortul uman necesar la prelucrarea materialelor fotografice s-a redus considerabil. Toate
procesele au fost automatizate, deviza firmelor care prestează astfel de servicii fiind rapid,
comapact şi eficient.
- 80 -
Laboratorul fotografic automatizat (fig.III.2 şi III.3) conţine doar două unităţi modulare de
prelucrare şi anume una pentru filme (negative şi/sau reversibile) şi cealaltă pentru hârtie.
Ambele sunt prevăzute cu o gamă largă de dotări opţionale, toate menite să amelioreze gama
parametrilor de lucru.
Fig.III.2. Minilaborator Noritsu
Fig.III.3. Laborator automatizat Fuji
Despre unitatea de prelucrare a filmelor se pot spune, pe scurt, următoarele:
• prelucrează pelicule fotografice ale mai multor standarde;
• dialoghează cu operatorul uman prin intermediul unui computer, ceea ce duce
la eliminarea erorilor şi la standardizare;
• detectează automat lungimea şi lăţimea peliculei;
• toate soluţiile de tratare sunt termostatate;
• procesul de uscare este cu flux de aer cald care conferă rapiditate,
uniformitate şi o bună calitate.
Despre unitatea de prelucrare a hârtiei se pot spune, pe scurt, următoarele:
• posedă canale multiple pentru memorizarea caracteristicilor filmelor prelucrate;
• dialoghează cu operatorul uman prin intermediul unui computer, ceea ce duce
la eliminarea erorilor şi la standardizare;
• avansul filmului se face automat;
• se pot obţine oricâte reproduceri ale aceluiaşi cadru, la aceeaşi calitate;
• utilizează suluri de hârtie fotografică;
• posedă multiple dispozitive opţionale printre care şi scanerul color.
Laboratoarele fotografice automatizate au, pe lângă multiplele lor avantaje amintite mai sus,
o productivitate foarte mare ceea ce le face exploatabile doar în condiţii de prelucrare în
cantităţi mari. Prin urmare, pentru a utiliza în mod eficient un astfel de laborator este nevoie
de un flux tehnologic bine pus la punct şi care să aibă un management de calitate. Din aceste
motive, laboratoarele automatizate echipează fie centre speciale de prelucrare, orientate spre
o clientelă relativ stabilă şi constantă, fie ateliere de multiplicare sau tipografii cu un volum
foarte mare de lucru.
- 81 -
Fotografia digitală
Fotografia digitală este o modalitate modernă de a captura imaginile prin intermediul unor
senzori fotosensibili ca “suport“ în locul filmului alb/negru sau al celui color convenţional.
Fotografierea se execută cu aparate care nu diferă ca aspect faţă de cele tradiţionale, aşa cum
se poate vedea şi în fig.III.4. După ce au fost capturate, imaginile trec printr-un proces de
conversie în urma căruia pot fi sub formă digitală pe un mediu de stocare specific
computerelor, uzual pe o dischetă. După captură, conversie şi stocare, imaginile din aparatele
fotografice digitale pot fi:
• copiate/mutate pe discul Winchester al unui computer;
• vizualizate pe un monitor sau un receptor standard de televiziune;
• tipărite cu ajutorul unei imprimante;
• ataşate unui mesaj de poştă electronică;
• plasate în documente şi/sau în paginile Web din Internet.
Fig. 3.4. Aspectul aparatelor fotografice digitale
Avantajele evidente ale fotografiei digitale sunt următoarele:
• independenţa de film sau plăci fotografice;
• eliminarea întrebărilor de tipul “Merită?“ (oricând putem renunţa la imaginile
necorespunzătoare fără să “stricăm“ film, hârtie sau substanţe de prelucrare);
• creşterea creativităţii;
• creşterea productivităţii;
• independenţa de procesul de prelucrare în laboratoare fotografice;
• copierea se face fără pierdere de rezoluţie şi fără inevitabilele zgârieturi ale filmului;
• se beneficiază de “film fără sfârşit“ (capacitatea de stocare este reutilizabilă
după mutarea/ştergerea imaginilor capturate);
• compatibilitatea cu informaţiile din computere.
- 82 -
Dezavantajele majore ale fotografiei digitale sunt următoarele:
• la marea parte a aparatelor fotografice digitale rezoluţia este încă prea mică;
• preţul de cost al aparatelor fotografice digitale de calitate este mare (fig.III.5);
• prelucrarea ulterioară depinde de computere performante, programe spacializate şi
personal calificat.
Fig.III.5. Nivelul actual al preţului unu aparat fotografic digital de calitate
Câteva dintre domeniile unde fotografia digitală şi-a găsit aplicabilitate imediată şi are mulţi
adepţi, sunt:
Jurnalistică: se are în vedere scurtarea drumului pe care imaginea o parcurge de la
captarea ei până la apariţia într-o publicaţie. Oriunde ar fi fotograful, după capturarea
imaginii este suficientă transferul ei într-un computer care, fiind legat la Internet,
poate să o trimită în doar câteva secunde oriunde în lume, la redacţa publicaţiei. Fără a
necesita nici o prelucrare de laborator, imaginea poate fi utilizată imediat.
Natură: subiectele din această categorie sunt extrem de multe şi greu de “prins“.
Scenele din viaţa animalelor, a păsărilor sau a peştilor sunt dorite atât de către
cercetători cât şi de marele public. Cu siguranţă că imaginile surprinse “pe viu“
undeva în munţi sau sub apă au o valoare mult mai mare faţă de cele executate într-o
gradină zoologică.
Multimedia: sunt programe care combină textul, grafica, sunetul şi imaginile video
digitale. Multimedia este un domeniu mare consumator de imagini şi este întotdeauna
vizualizat pe monitorul computerului sau proiectat pe ecran mare cu ajutorul unor
aparate speciale numite proiectoare LCD (Liquid Cristal Display). Oricare ar fi
provenienţa imaginii, forma sub care ea se prezintă în programele multimedia este cea
digitală.
- 83 -
Ştiinţă: fotografia digitală este ideală pentru oricare domeniu de activitate ştiinţifică,
de la cercetare fundamentală până la aplicaţiile concrete. Putând fi fotografiere
propriuzisă, micro sau macrofotografiere, oricare poate satisface pe deplin orice
trebuinţă în domeniu mai ales datorită flexibilităţii, posibilităţilor de stocare şi a celor
de prelucrare ulterioară.
Mai sus am redat doar câteva domenii de activitate în care fotografia digitală a devenit practic
de neînlocuit. Alte domenii ar fi: turismul, publicitatea, comerţul, arhitectura, arta şi lista ar
putea fi foarte lungă. Oricare dintre domeniile de mai sus poate constitui subiectul unui
proces de învăţământ şi cred că se poate trage concluzia evidentă că fotografia clasică şi mai
ales cea digitală şi învăţământul sunt inseparabile.
Oferta de aparate fotografice digitale a ajuns foarte mare şi foarte variată, atât ca preţ cât şi ca
performanţă. Peste tot în lume, amatorul entuziast sau fotograful profesionist poate întâlni
cele mai diferite tipuri de aparate cu cele mai sofisticate accesorii. Comerţul cu aparatură de
fotografiat (dar nu numai) a devenit şi mai înfloritor odată cu apariţia mediului Internet şi a
posibilităţilor lui de comunicare globală. Nu este deci de mirare că firmele au început să aibă
pagini Web dedicate acestui subiect: un exemplu este în fig.III.6.
Fig.III.6. Reclamă în Internet pentru aparate fotografice digitale Agfa
Comparaţia între caracteristicile aparatelor fotografice digitale este prezentă în foarte multe
locaţii Web din Internet. Una dintre acestea este la adresa www.wolfes.com (fig.III.1)
amintită ceva mai devreme în contextul comparaţiei câtorva aparate fotografice tradiţionale.
Deoarece fotografia digitală şi Internetul merg "mână în mână", s-a considerat oportună şi
prezentarea comparativă din tabelul III.2.
- 84 -
Tabelul III.2. Comparaţie între aparate fotografice digitale
Fujifilm MX-700
Kodak DC-210
Plus
1280x1024
Număr imagini
la calitate
maximă
2*
2
♦
♦
1152x864
32 ***
120 ***
1,8
♦
∅
Kodak DC-220
1152x864
24 ***
120 ***
2
♦
♦
Kodak DC-260
1152x1024
16 ***
95 ***
2
♦
∅
1344x1008
2 **
40 **
2
♦
♦
1280x960
9 **
60 **
2
♦
♦
Olympus D-400L
1280x960
18 **
120 **
2
♦
♦
Olympus D-600L
1280x1024
4 **
50 **
2
♦
♦
Olympus D-620L
1280x1024
8 ***
100 ***
1,8
♦
♦
Sony MVC-FD51
640x480
40
2,5
♦
∅
Sony MVC-FD71
640x480
40
2,5
♦
♦
Sony MVC-FD81
1024x768
40
2,5
♦
∅
Sony MVC-FD91
1024x768
40
2,5
♦
♦
Rezoluţie
maximă
Model
Minolta Dimage
EX Zoom 1500
Olympus D-340L
*
**
***
4 (bmp)
20 (jpg)
4 (bmp)
20 (jpg)
1 (bmp)
9 (jpg)
1 (bmp)
9 (jpg)
Număr
maxim de
imagini
11 *
Vizor LCD
(inci)
Flash
încorporat
Auto
Focus
Distanţă
focală
echivalentă
35
zoom
29...58
zoom
29...58
zoom
38...115
zoom
38...115
36
zoom
35...105
zoom
36...110
zoom
36...110
47
zoom
40...400
zoom
37...111
zoom
37...518
Ieşire
video
♦
♦
♦
♦
♦
♦
♦
∅
♦
∅
∅
∅
∅
cu un card de memorie cu capacitatea de 2MB
cu un card de memorie cu capacitatea de 4MB
cu un card de memorie cu capacitatea de 8MB
Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999)
♦ Da
∅ Nu
Scanarea
Scanerele sunt aparate capabile să capteze imaginile din cărţi, reviste sau oricare alt
document şi să le transforme în imagini digitale, prelucrabile pe computer. Cu ajutorul unor
accesorii potrivite, scanerele pot lucra chiar şi cu filme fotografice alb/negru sau color fiind
foarte utile în domenii precum medicina, construcţii de maşini, botanică, geografie etc.
Un scaner poate transforma radical modul de lucru cu un computer deoarece poate converti şi
conţinutul în text al unui document. După operaţia numită scanare, deci capturarea textului şi
conversia (transformarea) lui în imagine digitală, prin simpla utilizare a unui program
specializat, se ajunge printr-o a doua conversie direct la text care poate fi apoi prelucrat cu
ajutorul unui editor de text. Soft-ul specializat pentru astfel de lucrări se numeşte OCR
(Optical Character Recognition). Vom reveni asupra acestui subiect în capitolul V.
Scanerele lucrează pe principiul reflexiei şi transmisiei, proces în cadrul căruia documentul
este “măturat“ de către un fascicul luminos. Imaginile şi/sau textul documentului reflectă
fasciculul luminos către un senzor: în funcţie de intensitatea luminii reflectate, senzorul face
o conversie în trepte de tensiune. Cu cât intensitatea fasciculului luminos este mai mare, cu
atât tensiunea este mai mare. Treptele de tensiune sunt apoi transformate în informaţie
digitală, prelucrabilă pe computer, prin intermediul unui dispozitiv electronic numit convertor
analog-numeric.
- 85 -
Senzorul amintit mai sus este constituit din elemente fotosensibile dispuse în formă de grilaj,
la fel ca şi la aparatele fotografice digitale şi respectiv ca la camerele de luat vederi digitale,
după cum se va vedea în secţiunea următoare. Numărul elementelor fotosensibile determină
rezoluţia imaginii, adică fineţea redării ei. Gama culorilor sau numărul nivelelor de gri este
dependent de puritatea sursei de lumină, filtrele de culoare, dinamica din convertorul analognumeric şi raportul semnal-zgomot din circuitele electronice. Calitatea scanerului şi a
programului de interfaţare cu computerul (driver numit TWAIN) are un impact hotărâtor
asupra posibilităţii ajustării parametrilor precum rezoluţia, culoarea, strălucirea, contrastul şi
unele facilităţi de expunere automată.
Utilizarea scanerelor a devenit
extrem de facilă pentru oricine:
după asimilarea noţiunilor strict
necesare, prin acţionarea unor
programe software specifice, se
poate ajunge foarte repede la
rezultate concrete extrem de
bune şi de calitate. Utilizarea
scanerelor a devenit foarte
populară şi datorită interfeţei
foarte prietenoase. În exemplul
din fig.III.7 se poate observa
uşurinţa cu care un utilizator
poate "regla" toţi parametrii de
lucru prin simpla alegere a
opţiunilor din listele derulante.
Liste derulante
Zonă de vizualizare a
imaginii scanate
Fig.III.7. Interfaţa cu utilizatorul a unui program pentru scanare
O privire comparativă asupra scanerelor existente pe piaţa de specialitate este arătată în
tabelul III.3, cu menţiunea că testele care au condus la aceste rezultate au fost făcute în
următoarele condiţii (Personal Computer World, August, 1994):
•
•
•
•
s-a utilizat un computer la 166 MHz cu 32 MB RAM;
toate interfeţele au fost SCSI;
s-a utilizat testul Agfa 15-8, pe format A5 la rezoluţia 100 dpi 1 ;
analiza culorii s-a făcut cu Adobe Photoshop.
Nu putem încheia cele spuse despre tehnicile foto fără a aminti, fie şi pe scurt, despre ceea ce
constituie cea mai complexă formă de exploatare a diapozitivelor şi anume diaporama.
1
puncte pe inci (dpi = dots per inch); actualmente rezoluţia scanării poate "atinge" câteva mii de dpi
- 86 -
Tabelul III.3. Scanere
Producător
Model
Rezoluţie optică
Rezoluţie
interpolată
Reprezentare
culoare
Zona scanată
maximă
Soft de lucru
Soft OCR
Placă SCSI
2
Opţiune ADF
Opţiune pentru
transparente
Opţiune port
paralel
Dimensiuni (mm)
Furnizor
Producător
Model
Rezoluţie optică
Rezoluţie
interpolată
Reprezentare
culoare
Zona scanată
maximă (mm)
Soft de lucru
Soft OCR
Placă SCSI
Opţiune ADF
Opţiune pentru
transparente
Opţiune port
paralel
Dimensiuni (mm)
Furnizor
Agfa
SnapScan
300dpi
Agfa
StudioStar
600 dpi
Canon
CanoScan 300
300dpi
Epson
GT 5000
300dpi
Hewlett-Packard
Scanjet 5P
300dpi
2400dpi
2400dpi
600dpi
2400dpi
1200dpi
24 biţi
30 biţi
24 biţi
24 biţi
24 biţi
280x210 mm
355x215 mm
300x215 mm
295x210 mm
295x217 mm
Photoimpact
SE 3.0
Caere
Omnipage LE
Adaptec AVA
1502
♦
Adobe
Photoshop LE
Caere
Omnipage LE
Adaptec AVA
1502P
♦
Scancraft CS
CorelDraw 5
Corel PhotoPaint
Scancraft CS
TextBridge
Caere Omnipage
LE
♦
♦
Adaptec
AHA 1510B
∅
♦
∅
∅
∅
♦
♦
∅
♦
∅
355x123x465
Agfa
370x140x520
Agfa
283x80x400
Canon
293x83x437
Epson
300x105x480
Hewlett-Packard
Microtek
Primax
Umax
Hewlett-Packard
4800 Direct
Astra 600 S
Scanjet 4C
600dpi
Mustek
Paragon 1200
SP
600 dpi
300dpi
300dpi
600dpi
9600dpi
9600dpi
4800dpi
4800dpi
2400dpi
30 biţi
30 biţi
24 biţi
30 biţi
30 biţi
335x215
350x220
297x210
356x216
352x211
iPhoto Plus 1.2
Photosuite SE
Presto!Page
Manager
Corel PhotoPaint
Textbridge
Classic
Readiris OCR
Presto!Page
Manager
Caere Omnipage
Mustek
SCSI
16 bit
♦
∅
∅
Symbios Logic
53C416
♦
♦
♦
∅
♦
♦
∅
∅
∅
♦
∅
345x115x510
Midwich
Thame
345x120x550
Evesham
Micros
290x90x430
330x115x540
366x110x584
Primax
IMC
Hewlett-Packard
ScanMaker E6
Ulead
Photoimpact
3.0
Caere
Omnipage LE
Adaptec
1502AE
♦
Adaptec
Sursa: Personal Computer World, August 1994, pag.202.
2
Da ♦ Nu ∅
ADF = Automatic Document Feeder (Alimentator automatic pentru documente)
- 87 -
8 bit HP SCSI
∅
Diaporama
Diaporama este un mijloc de comunicare cu rol de difuzare a noţiunilor teoretice sau a
informaţiilor practice cu ajutorul unui material audio-vizual în care partea vizuală este
realizată pe bază de diapozitive.
Componenta vizuală se constituie din:
• text;
• elemente de grafică
- scheme
- desene
- fotografii
Componenta audio se constituie din:
• muzică;
• interviuri;
• dialog;
• comentarii;
• zgomote şi onomatopee;
• semnale de sincronizare.
Notă: Componenta audio "se pune la punct" cu ajutorul tehnicilor audio care sunt trecute în
revistă în secţiuea următoare a acestui capitol.
Diaporama s-a făcut remarcată prin existenţa ei în mai multe tipuri şi forme, unele fiind atât
de complexe încât pot fi considerate adevărate spectacole. Componenta audio înregistrată pe
bandă sau pe un alt mediu sincronizează mai multe proiectoare care produc imagini de fond şi
efecte speciale, simultan pe unul sau mai multe ecrane. Acest gen de realizări artistice de
anvergură sunt specifice unor evenimente de excepţie care ies însă din cadrul lucrării de faţă.
În ceea ce priveşte diaporama aplicabilă în sistemul de învăţământ, aceasta de regulă este
simplă, se efectuează cu un singur proiector şi de regulă conţine doar comentarii şi/sau
explicaţii. Se utilizează în special la prezentarea unor noţiuni tehnice, explicarea unor
fenomene şi relatarea unor studii de caz. Prezentarea acestui gen de diaporamă se face atât
prin derularea continuă a imaginilor cât şi prin momente de oprire asupra unor aspecte
considerate mai importante.
Pentru a putea ajunge la prezentarea unei diaporame, ea trebuie să parcurgă două etape
importante şi anume cea de concepţie şi cea de realizare propriuzisă. În etapa de concepţie
trebuie găsit răspunsuri cel puţin la întrebările de mai jos:
• Cine colaborează la realizarea diaporamei?
• Este nevoie de material didactic suplimentar?
• Care sunt obiectivele generale şi specifice?
- 88 -
•
•
•
Care sunt elementele conţinutului?
Care este ritmul prezentării?
Care este efectul scontat al prezentării diaporamei?
Ţinând cont de specificul elaborării diaporamelor şi cele expuse în capitolul precedent, după
răspunsurile date întrebărilor de mai sus, etapa de concepţie conţine două sub-etape
consecutive:
• elaborarea în scris a ideilor generale
• elaborarea planului precis al diaporamei pentru
- generic
- ilustraţii grafice
- succesiunie text/imagine
- coloana sonore
- timpii fiecărui cadru
- efecte speciale (topire, suprapuneri, mozaic etc.)
În prima fază, realizarea tehnică a diaporamei presupune alegerea şi/sau producerea
elementelor vizuale şi sonore. Faza a doua constă în asamblarea materialului audio-vizual
rezultat din faza precedentă şi introducerea elementelor de sincronizare. Detalierea
schematică a etapei de realizare tehnică pune în lumină următoarele:
• pentru componenta vizuală
- alegerea/producerea titlurilor;
- alegerea/producerea schemelor desenate;
- alegerea/producerea ilustraţiilor cu grafică.
• pentru componenta audio
- alegerea/producerea şi înregistrarea comentariilor;
- alegerea/producerea pasajelor muzicale;
- alegerea/producerea zgomotelor/onomatopeelor;
- alegerea/producerea interviurilor.
• sincronizarea componentelor audio-vizuale
- plasarea componentei vizuale în proiector;
- plasarea componentei audio pe bandă magnetică;
- inserarea semnalelor de sincronizare (pentru proiectare automată).
Atât etapa de concepţie cât şi cea de realizare tehnică a unei diaporame conţin faze complexe
şi de sine-stătătoare care sunt pe larg abordate în literatura de specialitate. Oricare ar fi
considerentele care stau la baza realizării unei astfel de forme de comunicare, nu trebuie uitat
că "produsul finit" trebuie să se caracterizeze prin unitate, claritate, simplitate, subtilitate,
armonie şi logică.
Notă: Datorită dezvoltării tehnologiei informaţiei şi a posibilităţii prelucrării tuturor tipurilor
de informaţie pe computer, diaporama a intrat într-un "con de umbră", acest mod de
prezentare fiind totuşi promovat pentru evenimente deosebite şi unde este nevoie de o înaltă
- 89 -
calitate. Mai multe amănunte despre utilitatea conceptelor valabile pentru diaporamă sunt
cuprinse în capitolele "Designul unei prezentări grafice de calitate" şi "Sistem de învăţământ
implementat în Intranet/Internet".
Metode practice şi experimentale de utilizare a tehnicilor foto
În ceea ce privesc tehnicile foto, tendinţa actuală este aceea de a lucra tot mai mult cu imagini
digitale, adică 100% compatibile cu tehnologia informaţiei abordabilă prin intermediul
computerelor. Pentru a lucra cu imagini pe computer trebuie înţeles modul de organizare a
unui astfel de proces. Cel mai simplu este modul de abordare sistemic adaptat acestui
domeniu, compus din trei faze şi anume: faza de intrare, faza de prelucrare şi faza de ieşire.
Faza de intrare acoperă toate procedeele şi operaţiunile care se întreprind începând cu
captarea imaginii şi până la livrarea ei către computer sub formă digitală. Modul în care
imaginile ajung în computer este ilustrat în fig.III.8. După cum se vede, imaginile statice se
pot obţine şi prin mijlocirea camerelor video analogice sau digitale (camcordere), aşa cum se
va vedea la secţiunea următoare. Fig.III.8 redă sintetic modul practic de abordare a tehnicilor
foto şi de implicare a lor în experimentele de obţinere a suporturilor specifice pentru
materialele didactice.
Documente
Aparat foto
tradiţional
Negative
Diapozitive
Cameră video
analogică
Conversie
analog-numerică
Cameră video
digitală
Captator
cadre
COMPUTER
Scanare
Aparat foto
digital
Colecţii de
imagini
Fig.III.8. Faza de intrare a imaginilor digitale
După ce imaginile au dobândit o formă digitală şi sunt introduse în computer putem vorbi de
faza de prelucrare. În cadrul acestei faze, imaginile suferă modificări impuse de obiectivul
- 90 -
care trebuie atins şi prevăzut în proiectul iniţial sau pot constitui subiectul unui act de creaţie
artistică. Faza de prelucrare cuprinde:
• redimensionări;
• tăieri şi/sau compoziţii;
• ajustarea strălucirii şi/sau a contrastului;
• alcătuirea imaginilor stereoscopice;
• alcătuirea unor efecte speciale;
• conversie în diverse formate.
Ultima fază pe care o parcurg imaginile după cea de intrare şi respectiv cea de prelucrare este
cea de ieşire în care ele îşi găsesc utilizarea. Faza de ieşire cuprinde:
• tipăriri la imprimantă;
• inserări în documente;
• plasare/vehiculare prin mijlocirea serviciilor Internet;
• înregistrări pe casete video convenţionale;
• alcătuirea de filme video digitale pentru computere;
• stocare în colecţii şi biblioteci software.
Concluzii
După expunerea peliculelor fotografice alb/negru şi color respectiv a negativelor şi a filmelor
reversibile urmate de prelucrarea acestora, rezultă un material care se prezintă sub formă de
fotografii sau diapozitive. Prin intermediul scanerelor, acestea pot fi digitizate, stocate şi
prelucrate cu ajutorul computerelor. Am văzut ca tehnologia actuală permite obţinerea acestui
material, direct prin utilizarea aparatelor fotografice digitale, cu multiplele lor avantaje.
Utilitatea fotografiilor şi/sau a diapozitivelor (obţinute prin mijlocirea tehnicilor foto) în
procesul instructiv-educativ este clară şi de necontestat deoarece practic nu există decât
puţine excepţii în privinţa elaborării conţinuturilor fără aport de imagini. Atât imaginile
incluse în suporturile scrise cât şi cele care vin să le completeze pe alte căi sunt de un real
folos elevului, deoarece:
• sunt uşor accesibile;
• ajută la îmbunătăţirea comunicării;
• provoacă interesul şi stârnesc curiozitatea;
• determină declanşarea simţului estetic;
• perfecţionează metodele de cuantificare a rezultatelor.
Practic nu putem vorbi de un învăţământ modern şi eficient fără aportul a cel puţin uneia
dintre tehnicile foto detaliate mai sus.
- 91 -
TEHNICI AUDIO-VIDEO
Tehnici audio
Pentru a putea detalia utilizarea tehnicilor audio în învăţământ avem nevoie mai întâi de
clarificarea unor noţiuni specifice, care pe scurt sunt următoarele:
• Ce înţelegem prin audio?
• Ce este banda magnetică?
• Ce înţelegem prin înaltă fidelitate?
• Ce este stereofonia?
• Este mai bună redarea stereo ca cea mono?
• Care sunt principiile de bază ale înregistrării?
Ce înţelegem prin audio?
Cuvântul audio este utilizat al modul cel mai general în contextul legat de auzul uman însă, în
particular, putem vorbi despre acest termen atunci când avem de-a face cu înregistrarea şi
redarea sunetelor care provin din vorbire, muzică sau alte surse. Când vorbim de audio ne
referim la sunet şi la undele sonore, adică la modul de propagare a vibraţiilor care produc
sunetul respectiv. Mai multe unde sonore mixate formează sunetul care provine de la vorbire,
de la o orchestră sau doar un zgomot. Sunetul are “tărie“, măsurată în decibeli (dB) şi
frecvenţă, măsurată în herţi (Hz). Datorită limitărilor urechii umane, ceea ce ne interesează
sunt sunetele cu frecvenţa cuprinsă între 16 Hz şi 20 kHz.
Dacă vorbim de volumul sonor, se poate spune că sunetul este o formă de energie. Percepţia
sunetelor este o funcţie de frecvenţă şi de putere: de exemplu, un sunet de frecvenţă joasă
necesită o putere mai mare pentru a determina acelaşi efect auditiv ca un sunet de frecvenţă
medie sau înaltă. Dacă sunetul este prea puternic, el poate cauza efecte distructibile la nivelul
urechii interne.
În învăţământ, cele mai importante surse de sunet sunt transmisiile radio-TV şi casetele audio
cu imprimări pe bandă magnetică. În ultima vreme, datorită dezvoltării tehnologiei, o altă
sursă de material sonor îşi face tot mai simţită prezenţa: înregistrările pe discuri compacte:
acestea pot fi redate atât pe aparatură specializată pentru astfel de discuri cât şi pe cititorul de
disc tip CD-ROM al unui computer.
Ce este banda magnetică?
Pentru obţinerea unor parametri tehnici de bună calitate a unei înregistrări sonore este nevoie
de un suport care, pentru înregistrarea iniţială este aproape exclusiv banda magnetică. Ceea
ce nu este deloc uşor este de fapt păstrarea în timp a calităţii înregistrării, la înrăutăţirea
- 92 -
căreia intervin caracterisiticile neliniare ale parametrilor de natură electrică, mecanică şi de
variaţie a factorilor de mediu (umiditate, temperatură, praf etc.).
Banda magnetică este formată din:
• strat nemagnetic – acetat de celuloză, policlorură de vinil sau poliester etc. şi
reprezintă aproximativ 70% din grosimea benzii
• strat magnetic – oxid feric, bioxid de crom, oxid de cobalt etc.
Grosimea benzii magnetice, deci atât a stratului nemagnetic cât şi a celui magnetic este
diferită în funcţie de fabricant şi de parametri tehnici precum proprietăţile magnetice,
rezistenţa mecanică la întindere, raportul semnal-zgomot, uzura capetelor, durata de
funcţionare, uniformitatea semnalului etc. Benzile magnetice actuale sunt introduse în casete
de material plastic atât pentru protecţie cât şi pentru a face faţă standardelor industriale.
Ce înţelegem prin înaltă fidelitate?
Înalta fidelitate s-a impus ca un standard care se referă la modul de transmitere şi redare a
sunetului cât mai apropiat de cel original şi se aplică în principal legăturilor dintre ascultător
şi lanţul de redare. Nu de puţine ori se pot auzi şi termeni precum “înaltă calitate“ şi în acest
caz pot apare unele confuzii mai ales când aceasta este cu referire la un context muzical. Se
poate spune că vocile şi instrumentele au anumite calităţi care se pot recunoaşte şi distinge; în
această accepţiune o formaţie (orchestră) poate produce un sunet mai de calitate decât o alta.
Prin urmare, redarea de înaltă fidelitate nu trebuie confundată cu cea de înaltă calitate.
Pentru ca un echipament să satisfacă standardul de înaltă calitate, atunci trebuie ca:
• funcţionarea să fie în gama auzului uman, adică să fie acoperite atât frecvenţele joase
cât şi cele înalte;
• distorsiunile (schimbarea formei semnalului) să fie minime;
• dinamica (diferenţa între nivelul semnalului minim şi cel maxim) să fie mare;
• banda de răspuns în frecvenţă a difuzoarelor să fie mare.
Ce este stereofonia?
Stereofonia este o metodă de înregistrare şi redare a sunetului prin care se urmăreşte
producerea senzaţiei că ascultătorul este prezent în faţa sursei sunetului original. Pentru a
satisface acest deziderat este nevoie de un număr minim de două canale de transmisie a
sunetului de la sursă către ascultător.
Reproducerea sonoră se face pe cele două canale datorită proprietăţii urechii de a distinge
diferenţa între timpii de sosire (diferenţa de drum) a undelor sonore incidente care crează
iluzia poziţiei şi direcţiei de la care provin sunetele. Într-un mod foarte simplu, se poate spune
că stereofonia produce "mai mult sunet muzical".
- 93 -
Este mai bună redarea stereo ca cea mono?
Atât reproducerile mono cât şi cele stereo au fost aduse la un standard foarte înalt, atât
datorită dezvoltării tehnologice cât şi datorită cerinţei ascultătorilor.
Cu toate îmbunătăţirilor aduse, redarea mono suferă însă de limitări severe, printre care:
• imposibilitatea creării iluziei de spaţialitate;
• mărimea limitată a sursei sonore în camera de ascultare;
• amestecul sunetelor în lanţul de ascultare.
În contrast cu redarea mono, redarea stereofonică reuşeşte să:
• înlăture caracteristica de sunet “unidimensional“ prin împărţirea lui între difuzoare;
• adauge perspectiva;
• îmbunătăţească timbrul şi claritatea;
• creeze capacitatea “localizării“ sursele particulare de sunet (voci, instrumente etc.);
• creeze efecte de mişcare a unor surse de sunet (de la stânga la dreapta şi invers).
Care sunt principiile de bază ale înregistrării?
Cele mai importante părţi electrice ale sistemului de înregistrare şi redare a sunetului sunt
reprezentate în fig.III.9. În acest exemplu se poate observa cum semnalele audio de la sursă
(microfon, tuner radio, receptor TV etc.) sunt amplificate şi aplicate capului magnetic de
înregistrare. Banda magnetică este antrenată cu viteză constantă şi trece peste polii capului
care determină magnetizarea ei permanentă. Particulele magnetice microscopice ale benzii
sunt astfel "modelate" în concordanţă cu semnalele aplicate. Oscilatorul de prepolarizare este
menit să determine reducerea distorsiunilor şi să furnizeze un semnal necesar la ştergerea
benzii, dacă aceasta a găzduit o înregistrare anterioară.
La redarea înregistrării, banda este trecută cu aceeaşi viteză peste polii capului de redare în
care sunt produse (induse) variaţii de flux magnetic; acestea produc la rândul lor variaţii de
tensiune de aceeaşi natură cu a semnalului înregistrat. La nivelul capului de redare semnalul
obţinut are un nivel foarte scăzut, motiv pentru care el este amplificat, corectat în frecvenţă şi
trimis în cele din urmă la difuzoare.
Fig.III.9. Elementele de bază a unui sistem de înregistrare-redare a sunetului
- 94 -
Partea magnetică a benzii trebuie să fie în contact intim cu capetele, iar fanta capetelor
(întrefierul) trebuie să facă un unghi drept cu direcţia ei de antrenare. Pentru o reglare precisă
a răspunsului în frecvenţă, întotdeauna este prevăzută o posibilitate de reglaj al acestui unghi,
numit şi azimut.
Numărul de piste care se utilizează la imprimare depinde de nivelul de calitate dorit a se
obţine. Soluţia cu două piste este utilizată în general pentru scopuri de uz curent. Pistele pot fi
utilizate separat (pentru mono) sau simultan (pentru stereo). O economie de bandă dar cu o
oarecare coborâre a nivelului performanţelor se obţine utilizând dispunerea pe patru piste,
bidirecţională.
Viteza de antrenare a benzii magnetice determină nivelul de fidelitate a înregistrării în sensul
că răspunsul la frecvenţe înalte se îmbunătăţeşte odată cu creşterea vitezei. La aparatele de uz
curent, o viteză de 4,75 sau 9,5 cm/s se consideră a fi satisfăcătoare însă nivelul profesional
reclamă de cele mai multe ori o viteză de 19 cm/s.
În vederea înregistrării, principalele surse de program sunt:
• emisiunile radio-TV,
• discuri tip LP, single sau CD,
• casete înregistrate la producător,
• mediul Internet,
• “pe viu“ cu ajutorul unuia sau a mai multor microfoane.
Notă: Înregistrările efectuate din cele mai diferite surse sunt permise numai în măsura în care
nu constituie o încălcare a dreptului de autor (Copyright).
În învăţământ, tehnicile audio şi-au găsit aplicabilitate în:
• artă teatrală radiofonică;
• învăţarea limbilor străine, de la nivel începător până la nivel avansat (fig.III.10);
• studiul instrumentelor şi partiturilor muzicale de
toate genurile;
• studiul tehnicilor de marketing, management,
afaceri etc. din domeniul ştiinţelor economice;
• studii de specialitate.
Fiecare editură cunoscută oferă, pe lângă cărţi şi
manuale, casete audio cu exemple din tematica tratată. O
selecţie succintă a unei astfel de oferte este cuprinsă în
tabelul III.4.
Fig.III.10. Cărţi şi casete audio pentru
învăţarea limbilor străine
- 95 -
Tabel III.4. Ofertă de casete audio
Autor
Titlu
Observaţii
Oxford University Press
Soars L.; Soars J.
Bowler B.; Parminter S.
Cunningham S.; Bowler B.
Cunningham S.; Bowler B.
Soars L.; Soars J.
Revell,Rod;Stott,Trish
Harding K.; Henderson P.
Casler K.; Palmer D.
Barnard R.; Cady J.
Hollett V.
Hollett V.
Sandler P.L.; Stott C.L.
***
HEADWAY ELEMENTARY
HEADWAY PRE-INTERMEDIATE
HEADWAY INTERMEDIATE
HEADWAY UPPER-INTERMEDIATE
HEADWAY ADVANCED
HIGHLY RECOMENDED. English for the Hotel and
Catering Industry
HIGH SEASON. English for the Hotel and Tourist Industry
BUSINESS ASSIGNMENTS. Telephone Conversations.
BUSINESS VENTURE
BUSINESS OBJECTIVES
BUSINESS OPPORTUNITIES
MANAGE WITH ENGLISH
ENGLISH FOR SECRETARIES
1993; 2 casete
1992, 2 casete
1990, 3 casete
1991, 3 casete
1989, 2 casete
1994
1994
1989
1992, 2 casete
1991
1994
1981, 2 casete
1978, 6 casete
MacMillan Publishers
Badger I.; Menzies P.
Badger I.; Menzies P.
Broukal M.; Nolan-Woods E.
Broukal M.; Nolan-Woods E.
Dainty P.
McFarlane M.; Walenn J.
Radice F.
Radice F.
Hopkins D.; Nettle M.
***
MACMILLAN BUSINESS ENGLISH PROGRAMME
Elementary
MACMILLAN BUSINESS ENGLISH PROGRAMME.
Pre-intermediate
Macmillan Preparation for TOEFL
Macmillan Practice Tests for TOEFL
PASSPORT TO CAMBRIDGE. FIRST CERTIFICATE
PASSPORT TO CAMBRIDGE. CERTIFICATE IN
ADVANCED ENGLISH
ENGLISH FOR BANKING
BANKING TRANSACTIONS
PASSPORT TO IELTS
INTERNATIONAL ENGLISH LANGUAGE TESTING
SYSTEM (IELTS)
1993, 2 casete
1993, 3 casete
1990, 3 casete
1990, 3 casete
1990, 2 casete
1991
1992
1993
1993
1993
Prentice Hall International
Adamson D.
Keane L.
Yates C.St.J.
Yates C.St.J
Adamson D.
Comfort J.; Brieger N.
Comfort J.; Brieger N.
Comfort J.; Brieger N.
Comfort J.; Brieger N.
INTERNATIONAL HOTEL ENGLISH. Communicating
with the international traveller.
INTERNATIONAL RESTAURANT ENGLISH.
Communicating with the international traveller.
CHECK IN. A course for hotel reception staff.
MAY I HELP YOU? English in tourism. A course for
restaurant and bar staff
STARTING ENGLISH FOR BUSINESS
FINANCE
MARKETING
PERSONNEL
PRODUCTION AND OPERATIONS
- 96 -
1989, 2 casete
1990
1992, 2 casete
1991
1992
1992
1992
1992
Cambridge University Press
Corbett J.
Hanks P; Corbett J.
Jones L; Alexander R.
Jones L; Alexander R.
ENGLISH FOR INTERNATIONAL BANKING AND
FINANCE.
BUSINESS LISTENING TASKS
INTERNATIONAL BUSINESS ENGLISH. A course in
communication skills.
INTERNATIONAL BUSINESS ENGLISH. Student's Book
1988, 2 casete
BUSINESS REVIEW. Revision and extension for
intermediate level students
TELEPHONING
GIVING PRESENTATIONS
SOCIALIZING.
PORTFOLIO
VISITRON: THE LANGUAGE OF PRESENTATIONS
VISITRON: THE LANGUAGE OF MEETINGS AND
NEGOTIATIONS
BUSINESS TALK
1992
EXCHANGING INFORMATION.
FUNCTIONING IN BUSINESS.
WE MEAN BUSINESS. Language laboratory drills
WE MEAN BUSINESS. Students'Cassette
NEGOTIATING
1991
1990
1982, 2 casete
1983
1992
MEETINGS AND DISCUSSIONS
PROFESSIONAL ENGLISH
MAKING CONTACT
LONGMAN COMMERCIAL COMMUNICATION.
READY FOR BUSINESS
BUSINESS INITIATIVES
1987
1984
1991
1988
1990
1989, 2 casete
1986, 2 casete
1989, 3 casete
1989, 4 casete
Longman Group
Bruce K.; Parish W.
Bruce K.
Ellis M.; O'Driscoll N.
Ellis M.; O'Driscoll N.
Howe B.
Howe B.
Howe B.
Hughes G.; Pilbeam A.;
West C.
Johnson C.; O'Driscoll N.
Knowles P.L.; Bailey F.
Norman S.
Norman S.
O'Connor P.; Pilbeam A.;
Scott-Barett F.
O'Driscoll N.; Pilbeam A.
O'Driscoll N.; Pilbeam A.
O'Driscoll N.; Pilbeam A.
Stanton, A.J.; Wood, L.R.
Vaughan A.; Heyen N.
White G.; Drake S.
1987
1992
1987
1987
1986
1988
1982
Casete audio în limba franceză
Abry, D.; Chalaron, M.-L
A PROPOS DE... Manuel de français langue
etrangere pour le niveau intermediaire
***
LE FRANÇAIS DES AMPLOYES
***
LES HOMMES D'AFFAIRES
***
LE FRANÇAIS DES RELATIONS
INTERNATIONALES
***
LE FRANÇAIS DES NEGOCIATIONS
COMMERCIALES
***
LE FRANÇAIS DE L'HOTELLERIE ET DU
TOURISME
Sursa: Biblioteca Facultăţii de Business a Universităţii "Babeş-Bolyai" (1999)
1991
1993, 2 casete
1994, 6 casete
1992, 3 casete
1992
1993, 3 casete
În stadiul actual al amplificării şi diversificării relaţiilor internaţionale, fenomen care se
observă şi în sistemul educaţional prin programele de mobilităţi de cadre didactice şi studenţi,
- 97 -
studiul limbilor străine s-a intensificat şi oferta de cursuri specifice a ajuns să fie întâlnită "la
tot pasul". Pe lângă instituţiile educaţionale de stat au apărut multe şcoli particulare care îşi
promovează oferta prin cele mai diverse modalităţi: fluturaşi, pliante, broşuri, reclame în
ziare şi reviste, reclame la radio şi pe posturile de televiziune. Nu mai surprinde pe nimeni că
asemenea oferte au apărut deja şi în Internet: fig.III.11 ilustrează o astfel de ofertă de cărţi şi
casete audio care, la cerere, cuprinde titluri în peste 30 de limbi străine, după cum rezultă
chiar din textul paginii.
Fig.III.11. Ofertă de cărţi şi casete audio pe Internet
Notă: Tehnicile audio pe computer sunt tratate la capitolul V "Sistem de învăţământ
implementat în Intranet/Internet".
- 98 -
Tehnici video
Prin video înţelegem înregistrarea imaginilor pe bandă magnetică prin intermediul unei
camere de luat vederi analogice sau digitale. În funcţie de scopul, destinaţia şi calitatea
camerei de luat vederi, înregistrarea semnalului audio asociat se face în timpul înregistrării
video, după înregistrarea video sau prin mixaj. Înainte de a începe efectiv lucrul cu video este
important să înţelegem cel puţin câteva noţiuni de bază şi a standardelor în materie.
Orice cameră de luat vederi are cel puţin un obiectiv; imaginea reflectată a obiectelor trece
prin lentilele obiectivului este transformată într-un semnal electronic prin intermediul unor
senzori specializaţi, numărul acestora determinând nivelul rezoluţiei imaginii. La rândul lui,
semnalul electronic numit şi semnal video (fără semnalul audio!), are mai multe componente
dependente de standardul de lucru şi anume informaţia de culoare şi semnalele de
sincronizare. În funcţie de standardul de lucru, semnalul video poate fi:
• RGB - fiecare canal de culoare este transmis ca un semnal separat;
• împărţit într-o componentă de luminanţă şi una de crominanţă;
• semnal compozit în care informaţia de culoare şi semnalele de
sincronizare sunt mixate.
Semnalul video livrat în una dintre cele trei forme de mai sus este transmis prin circuite
electronice către blocul capetelor video şi înregistrat pe banda magnetică. Capetele video
rotitoare determină schimbarea proprietăţilor magnetice ale benzii în "felii" dispuse în
diagonală, conform fig.III.12.
Fig.III.12. Modul de înregistrare a informaţiei video şi a sunetului asociat
Redarea video are loc în mod similar: capetele video "citesc" banda şi transformă înformaţia
video în imagini şi sunet asociat pe un monitor (plus lanţ audio) sau un receptor TV standard.
Formate de înregistrare
Atunci când se pune problema înregistrării unui semnal video intervine problema alegerii
formatului de înregistrare a semnalului, ceea ce reprezintă metoda de transfer a acestuia pe
banda magnetică. Formate de înregistrare există din abundenţă pe piaţa de specialitate şi se
încadrează între un preţ de cost scăzut pentru aparate destinate uzului amatorilor şi merge
- 99 -
până la preţuri exorbitante, pentru aparate de mare rezoluţie, pentru uz profesional. Cele ce
urmează detaliază aspecte ale formatelor de înregistrare video.
Formatul video S-VHS păstrează separat informaţiile de culoare şi de luminanţă, rezultatul
final fiind îmbunătăţirea calităţii imaginii. Acest standard este utilizat şi de Hi-8. Cu toate că
formatul S-VHS nu este acceptat la marile companii de televiziune, el este utilizat totuşi la
staţiile TV locale. Se cuvine aici menţiunea că formatul S-VHS este destinat cu precădere
utilizării lui de către amatori.
În anii ’80 compania Sony a început să experimenteze un format video profesional bazat pe
Betamax şi numit Betacam. Acest format are următoarele caracteristici:
• viteza benzii magnetice este foarte mare (o casetă care are o durată normală de 2 ore
este utilizată pentru maxim 20 de minute);
• informaţia video este pe trei canale (separat pentru roşu, albastru şi luminanţă);
• elimină virarea culorilor şi tremurul marginilor.
Formatul Betacam a evoluat la Betacam SP care prezintă îmbunătăţiri la canalul audio şi este
superior chiar şi unor formate digitale. Aceeaşi tehnologie a fost aplicată şi de către firma
Panasonic şi a dus la dezvoltarea unui standard propriu numit MII. Fiind foarte performant,
Betacam SP a devenit un standard pentru înregistrările video profesionale. Curând, acest
format va fi probabil înlocuit cu o versiune numită Digital Betacam care oferă aproape
aceeaşi calitate ca standardul D1 digital (unul dintre formatele cu cea mai mare rezoluţie).
Video digital
Paralel cu studiile şi testele formatului Betacam, firma Sony a demarat şi cercetările pentru
video digital, format în care semnalul analogic este convertit în informaţie digitală, înainte de
a fi transferat pe banda magnetică. Avantajele acestui format sunt foarte multe şi includ: o
rezoluţie mai bună, un colorit mai plăcut şi copiile se fac fără pierderea calităţii. Rezultatul
cercetărilor s-a materializat în standardul D1 care s-a dovedit o soluţie foarte bună pentru
grafică. Cu toate că este cel mai vechi format video digital, D1 este un standard pentru toate
celelalte. Concurenţi redutabili ai acestui format sunt: DCT (Ampex), D5 (Panasonic) şi
Digital Betacam (Sony). Trebuie menţionat că D1 este apogeul normei NTSC şi, datorită
preţului de cost extrem de ridicat, se pretează doar la transmisia unor programe TV de foarte
bună calitate.
Cu toate că D1 este printre cele mai performante standarde pentru formatele de înregistrare a
informaţiei video, datorită costului foarte mare, au fost dezvoltate formate alternative care să
ofere posibilitatea înregistrării semnalului compozit sub formă digitală. Acestea au ajuns să
fie cunoscute printre specialişti ca fiind formatele D2 şi D3 (Panasonic).
Notă: Formatele D1, D2, D3, DCT, D5 şi Digital Betacam sunt încă prea scumpe pentru a
putea fi utilizate în programele multimedia pentru computer.
- 100 -
Rezoluţia video
Rezoluţia pe orizontală este numărul de linii (cu detalii) pe care o cameră de luat vederi este
capabilă să o reproducă; acest lucru nu se va confunda cu liniile de scanare verticală a unui
receptor de televiziune. Rezoluţia este dependentă de numărul şi de dimensiunea lentilelor
obiectivului precum şi de calitatea circuitelor electronice. O rezoluţie slabă este de multe ori
consecinţa utilizării unui echipament destinat amatorilor, a unor obiective cu lentile de
calitate inferioară, circuite electronice ieftine sau unui bloc de capete video puţin performant.
Tabelul III.5 ne arată rezoluţia obţinută pe diferite echipamente de înregistrare video.
Format video
8mm
VHS
¾ SP
SVHS
Tabelul III.5. Rezoluţia formatelor video
Rezoluţie
Format video
(linii)
230
Hi-8
240
Betacam SP
330
MII
400
Broadcast-quality
Rezoluţie
(linii)
400
550
550
1000
Video pentru amatori
Echipamentele video pentru amatori sunt concepute pentru a fi produse în cantitate foarte
mare şi la un preţ de cost scăzut; ele pot fi mânuite mult mai uşor decât orice echipament
profesional. Câteva dintre caracteristicile echipamentului de amatori sunt:
• mecanismul de transport al benzii este fragil şi imprecis;
• recorderele sunt prevăzute cu circuite specializate pentru îmbunătăţirea
parametrilor la înregistrare;
• sunetul şi imaginea sunt înregistrate simultan;
• versiunile VHS şi Beta sunt disponibile pentru doritorii de înaltă fidelitate.
Formatele Hi-8 (High Band 8 mm) şi SVHS (Super VHS) scindează semnalul video
compozit în alte componente în vederea îmbunătăţirii calităţii. Sunt adăugate încă două
canale: unul conţine informaţia de luminanţă sau de strălucire iar celălalt informaţia de
crominanţă sau cea color. Camerele de luat vederi care lucrează pe aceste formate produc o
imagine superioară standardului tradiţional VHS, mai ales dacă se vizualizează pe monitoare
concepute special pentru aceste sisteme.
Notă: La achiziţia unei camere de luat vederi, pentru a vedea diferenţele, se vor efectua teste
cu mai multe combinaţii camcorder/recorder video urmate de vizualizări pe un monitor de
calitate (nu pe un receptor TV standard).
Dacă după înregistrarea efectuată cu camera de luat vederi se doreşte copierea casetei, proces
cunoscut sub denumirea de dubbing, intervine pierderea de semnal însoţită de pierderea de
- 101 -
calitate. Procesul de copiere depinde de echipament, prin urmare, pentru a avea pierderi cât
mai mici, ar trebui respectate următoarele:
• pentru un număr redus de reproduceri (copieri) formatul VHS este satisfăcător;
• pentru un număr mare de reproduceri se recomandă formatul Hi-8;
• pentru editarea (modificarea) informaţiei video pe bandă (deci nu pe computer)
soluţia cu formatul Hi-8 este cea mai bună.
Editarea cu echipamente pentru amatori
Editarea (modificarea/prelucrarea) informaţiei video pe echipamente destinate amatorilor este
anevoioasă şi de cele mai multe ori duce la pierdere de calitate. Pe de o parte aceasta se
datorează faptului că echipamentele nu lucrează sincron iar pe de altă parte calitatea are de
suferit datorită costului scăzut care determină performanţe modeste. Pentru a putea totuşi
edita pe echipamente de amatori este nevoie în primul rând ca aparatele să aibă contoare. Atât
pe aparatul de redare cât şi pe cel de înregistrare benzile trebuie derulate înapoi la o anumită
distanţă de punctul unde începe editarea şi apoi pornite simultan. Când aparatele se află la
aceeaşi viteză şi se apropie de punctul de editare (vizibil pe contor) se apasă butonul
înregistrare (Record). Dacă acest lucru se face prea târziu, se repetă întregul proces, ceea ce
duce la un mare consum de timp.
Pentru a obţine efectele dorite de tranziţie a imaginilor, adesea este nevoie de mai multe
aparate de redare conectate la recorder prin intermediul unui comutator. În acest caz, fiecare
aparat trebuie prevăzut cu un corector al bazei de timp (Time Base Corrector).
Dacă se vorbeşte despre editarea video, foarte des se aude despre editarea online şi editarea
offline. În editarea offline, cea mai mare parte a timpului este utilizată pentru o selecţie şi
tăiere grosieră a materialului video, asamblarea lui unitară şi elaborarea unei liste cu decizii
de editare a tuturor scenelor tăiate, numele casetei originale şi timpii de editare. Toate acestea
se duc la un specialist de editare online care posedă echipament profesional şi care finalizează
materialul video utilizând lista cu decizii de editare, inserează tranziţii, grafică, titluri, clipuri
audio şi porţiuni muzicale. În urma acestor operaţiuni rezultă materialul video editat master.
Actualmente, mai ales pentru utilizări multimedia, prelucrările de mai sus sunt înlocuite cu
editări pe computer prin mijlocirea programelor specializate precum Adobe Premiere, Adobe
After Effects sau Media Studio. Mai multe despre tehnicile video pe computer sunt cuprinse
în capitolul V "Sistem de învăţământ implementat în Intranet/Internet".
Echipamente video profesionale
Cele mai multe echipamente video profesionale includ formatele Betacam SP (Sony) sau MII
(Panasonic), ambele pe casete cu benzi magnetice de ½ inci. Acestea sunt de o foarte bună
calitate însă au dezavantajul că sunt foarte scumpe. Cele mai multe companii utilizează Hi-8
pentru luat vederi (filmare) urmat de un transfer pe Betacam SP pentru editare. Copiile
directe Betacam SP au o foarte mică scădere de calitate.
- 102 -
Diferenţele de calitate între echipamentele de amatori şi cele profesionale se regăsesc în
parametri specificaţiilor tehnice ale aparatelor luate în considerare (T.Vaughan, 1994). Dintre
aceştia amintim:
•
•
•
•
•
capetele de ştergere;
înregistrarea audio;
sincronizarea externă;
conectoarele;
lentilele obiectivului;
•
•
•
•
•
raportul semnal/zgomot;
numărul capetelor video;
stabilitatea imaginii;
controlul expunerii şi claritatea imaginii;
balansul de alb.
Capetele de ştergere au rolul de a pregăti banda magnetică pentru a fi înregistrată în
sensul că înlătură orice semnal înregistrat anterior. În timp ce echipamentele de
amatori au capete de ştergere fixe cu un randament inferior, în echipamentele
profesionale ele sunt înglobate în acelaşi subansamblu cu capetele de înregistrare,
rezultând o ştergere completă a benzii. În acest fel, echipamentele profesionale
reuşesc editarea şi inserarea video de o foarte bună calitate, de la primul cadru până la
ultimul, totul fiind foarte “curat“.
Înregistrarea audio este necesară pentru a adăuga sunete şi efecte audio, fără însă a
afecta înregistrarea video efectuată anterior. Această facilitate este utilă îndeosebi
când se doreşte adăugarea unui comentariu sau inserarea unor pasaje într-o limbă
străină.
Sincronizarea externă este necesară când se lucrează simultan cu mai multe aparate.
Acest mod de lucru este întâlnit cu precădere în cazurile prelucrărilor profesionale
care includ mai multe camere de luat vederi, recordere, comutatoare etc.
Conectoarele echipamentelor video de calitate sunt cunoscute sub denumirea de
BNC, în timp ce echipamentele de amatori au conectoare RCA. Conectoarele tip BNC
au ajuns să fie considerate un standard: ele oferă un contact mai bun şi mai sigur. Pe
echipamentele profesionale, conectoarele BNC sunt grupate pe mai multe seturi,
tocmai pentru a putea alege între sursele de semnal fără a mai fi nevoie de o
permanentă schimbare a cablării. Aparatele de amatori au, în general, doar un singur
set de conectori.
Lentilele obiectivului sunt printre cele mai importante componente ale unei camere
de luat vederi analogice sau digitale. Ele sunt primele elemente prin care se pot
diferenţia echipamentele de amatori şi cele profesionale. În timp ce aparatele de
amatori au obiective zoom (obiective cu distanţă focală variabilă) 6:1 sau maxim 8:1,
cele profesionale încep cu 10:1. Acest lucru este extrem de important când se filmează
la distanţă şi deci nu mai este necesară o apropiere excesivă de subiect. Un alt aspect
este legat de obiectivele detaşabile – cea mai mare parte a echipamentelor
- 103 -
profesionale au astfel de obiective prevăzute cu dispozitive de cuplare tip baionetă în
timp ce echipamentele de amatori au doar un singur obiectiv.
Raportul semnal/zgomot reprezintă raportul între puterea semnalului util şi puterea
perturbaţiei care alterează calitatea acestui semnal. Echipamentele profesionale au un
raport semnal/zgomot mare ceea ce are ca efect obţinerea unor imagini clare şi cu
multe detalii în timp ce echipamentele pentru amatori au acelaşi raport mult mai mic,
motiv pentru care imaginile sunt mai şterse şi cu mai puţine detalii. În termeni tehnici,
un raport semnal/zgomot cuprins între 43 şi 45 dB este ideal. Coloana sonoră trebuie,
de asemenea, să aibă un bun raport semnal/zgomot. Pentru audio, în termeni tehnici,
acesta este considerat bun la 48 dB iar unul de 90 dB sau mai mare satisface
standardul de înaltă fidelitate (Hi-Fi).
Numărul capetelor video minim este considerat a fi patru. Toate echipamentele
profesionale au patru capete video, unele având chiar cinci. În aparatele cu patru
capete, două sunt utilizate pentru înregistrarea standard iar celelalte două oferă
îmbunătăţiri în modurile rapid înainte respectiv vizualizare cadru.
Stabilitatea imaginii este o facilitate de care beneficiază camerele video care
încearcă să compenseze vibraţiile care se produc atunci când se captează imagini de la
distanţă sau când filmarea se face de pe o platformă în mişcare (automobil, tren etc.).
Stabilitatea se poate obţine pe cale optică sau electronică.
Pe cale optică, stabilitatea se obţine prin corecţia imaginii înainte ca aceasta să ajungă
să fie convertită în semnal electric. Această metodă de a obţine stabilitatea este
considerată superioară aceleia obţinute pe cale electronică deoarece se produce cu o
foarte mică pierdere de calitate. Pe cale electronică, stabilitatea se obţine prin
prelucrarea semnalului electric în circuite electronice specializate. Cu toate că implică
înalta tehnologie, stabilitatea obţinută pe cale electronică suferă de imperfecţiuni care
duc atât la scăderea calităţii imaginii cât şi a efectelor video.
Controlul expunerii şi claritatea imaginii captate cu ajutorul unei camere de luat
vederi pot fi făcute manual şi/sau complet automatizat. Avantajul controlului automat
al expunerii şi al clarităţii imaginii este extrem de important pentru amatori, dându-le
posibilitatea să se concentreze asupra muncii lor, mai degrabă decât asupra unor
detalii cu aspect tehnic. Acest avantaj devine foarte repede un mare dezavantaj la
captarea imaginilor contra-lumină şi duce la absenţa detaliilor din fundal, o problemă
clasică a tehnicilor foto. În acest sens, una dintre îmbunătăţiri a fost introducerea
facilităţii BLC (BackLight Compensation). Totuşi, cea mai bună soluţie rămâne
expunerea manuală care, pentru a obţine o bună calitate a imaginii, nu are nici o
soluţie alternativă.
Obţinerea automată a clarităţii imaginii se face prin mişcarea înainte-înapoi a
obiectivului cu ajutorul unui motor electric. Deoarece majoritatea camerelor de luat
- 104 -
vederi au obiective zoom (cu distanţă focală variabilă), este extrem de important cât
de repede se obţine imaginea clară atunci când se doreşte o apropiere/depărtare rapidă
faţă de subiect.
Balansul de alb este o facilitate a camerelor de luat vederi care încearcă să
înregistreze corect informaţiile de culoare în funcţie de calitatea luminii. Cele mai
multe camere de luat vederi au posibilitatea alegerii între filmarea la lumină naturală
sau artificială (becuri, reflectoare, tuburi fluorescente etc.) Dacă filmarea se face prin
trecere de la lumină naturală spre cea artificială sau invers, este de dorit acţionarea
controlului manual sau automat al balansului de alb.
Pentru o bună calitate a materialului video ar trebui respectate următoarele:
• utilizaţi casete cu bandă magnetică de calitate şi pe care se pot înregistra maxim
60 de minute (bandă ”groasă” de 12μ);
• nu începeţi înregistrarea chiar de la începutul benzii unde sunt “îngrămădite” cele
mai multe imperfecţiuni de fabricaţie;
• înainte de a efectua înregistrarea derulaţi banda înainte şi înapoi – unii profesionişti obişnuiesc chiar să înregistreze fără semnal, de la un capăt la celălalt, ceea
ce duce la eliminarea particulelor “rătăcite” şi a tensiunilor în bandă;
• curăţaţi corespunzător blocul capetelor magnetice;
• testaţi banda/caseta înaintea înregistrărilor importante;
• păstraţi casetele la adăpost de lumină solară directă;
• păstraţi o copie a materialelor video importante;
• în locurile de păstrare a benzilor şi/sau a echipamentului video, controlaţi
temperatura şi umiditatea.
Aşa cum am precizat şi la tehnicile foto, mediul Internet este locul ideal de promovare a
produselor şi/sau serviciilor de calitate din toate domeniile de activitate. Este deci normal să
întâlnim locaţii Web în care să obţinem informaţii specifice tehnicilor video. În acest sens
vom face apel tot la adresa www.wolfes.com, amintită încă de două ori în acest capitol şi care
se poate vedea în fig.III.1. Ceea ce interesează în acest context sunt comparaţii între diferite
tipuri de camere de luat vederi (tabelele III.6, III.7 şi III.8) precum şi o listă de echipamente
care facilitează editarea video.
Tabelul III.6. Comparaţie între camere de luat vederi VHS-C
Model
JVC GR-AX930U
JVC GR-AXM700U
Dualcam
Panasonic PV-D308
Panasonic PV-L658
Panasonic PV-L858
Zoom
optic
22
Zoom
digital
44
Monitor
color LCD
∅
22
44
23
23
23
50
50
300
color
Stabilizator
imagine
♦
Efecte
digitale
♦
Focus
manual
♦
Putere
(W)
5,1
3 inci
alb/negru
♦
♦
♦
6,9
∅
3,2 inci
3,2 inci
color
alb/negru
alb/negru
♦
♦
♦
♦
♦
♦
♦
♦
♦
7,5
8,5
8,5
Vizor
Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999)
- 105 -
♦ Da
∅ Nu
Tabelul III.7. Comparaţie între camere de luat vederi digitale
Zoom
optic
11
14
16
10
10
Model
Canon ZR
Canon Optura
Canon Vistura
JVC GRDL9000
Sharp VLPD1U
Zoom
digital
44
35
64
200
40
Monitor
color LCD
2,5
2 inci
2,8 inci
4 inci
4 inci
Vizor
n
color
color
color
alb/negru
Stabilizator
imagine
♦
♦
♦
♦
♦
Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999)
Efecte
digitale
♦
♦
♦
♦
∅
♦ Da
Focus
manual
♦
♦
♦
♦
♦
Putere
(W)
5,9
7,1
5,2
8,2
7,2
∅ Nu
Tabelul III.8. Comparaţie între camere de luat vederi pe 8mm şi Hi8
Model
Canon ES 280
Canon ES 300V
Canon ES7000V
Hitachi VME540
Sharp VL-E665U
(8mm)
(8mm)
(Hi8)
(8mm)
(8mm)
Zoom
optic
16
16
16
12
16
Zoom
digital
32
240
240
130
64
Monitor
color LCD
∅
3 inci
3,5 inci
∅
3 inci
Vizor
color
alb/negru
alb/negru
color
alb/negru
Stabilizator
imagine
♦
♦
♦
♦
♦
Sursa: pagina Web de la adresa www.wolfes.com (Martie 1999)
Efecte
digitale
♦
♦
♦
♦
♦
♦ Da
Focus
manual
♦
♦
♦
♦
♦
Putere
(W)
5,4
3,7
3,7
4,4
4,9
∅ Nu
Aparatură pentru editări video
Aparatura pentru editări video este destinată, aşa cum îi sugerează chiar numele, sa faciliteze
modificarea informaţiei video primare de pe banda magnetică în vederea obţinerii
materialului video care are o finalitate precisă stabilită prin obiectivul educaţional. Până la un
anumit nivel al calităţii, acest lucru se poate realiza cu aparatură relativ ieftină, aşa cum reiese
din cele de mai jos. Materialele video de calitate trebuie realizate însă cu aparatură
profesională de către un personal specializat.
Editoare specializate pentru titluri (fig.III.13); printre altele ele oferă următoarele facilităţi:
• peste 200 de combinaţii de fonturi;
• temporizări automate pentru proiecte cu timpi determinaţi;
• claviatură separată;
• ceas şi calendar în timp real (vizibile pe ecran);
• suport rapid al operaţiunii de editare.
Fig.III.13. Editor de titlu - TitleMaker 3000
Mixere video digitale (fig.III.14) care oferă următoarele:
• taie, şterge sau dizolvă semnalele care provin de la oricare dintre cele patru intrări;
• utilizează sute de efecte video;
• asigură sincronizarea cadrelor;
• posedă facilităţi de compoziţie;
• includ corector de culoare;
• asigură mixajul audio.
Fig.III.14. MX-Pro Digital Video Mixer şi MX-1 Digital Video Mixer
- 106 -
Editoarele video (fig.III.15) conţin următoarele:
• instrumente de editare video;
• mixer audio;
• efecte audio (inclusiv de la microfon).
Fig.III.15. Home video Producer
Cele de mai sus se adresează mai cu seamă acelora care doresc să lucreze cu tehnicile video
în calitate de producători ai materialelor educaţionale. Au fost trecute în revistă doar cele mai
importante informaţii tehnice legate de acest proces. Parcurgerea textului ne pune în lumină
faptul că a lucra cu video este deosebit de complex, necesită o multitudine de cunoştinţe şi
rezultatele concrete se obţin foarte greu. Lucrul în echipă este strict necesar iar apelul la
aparatura sofisticată profesională este ne neînlocuit în ipoteza că se doreşte obţinerea unor
materiale de calitate.
Majoritatea instituţiilor educaţionale nu produc ele însele materialele video necesare în
procesul de învăţământ. De regulă acestea se obţin de la firme renumite şi specializate a căror
ofertă vine să întâmpine o cerere din ce în ce mai mare. S-a ajuns astfel la constituirea unor
firme care grupează profesori, analişti, psihologi,
producători etc. şi care elaborează pachete complete
orientate spre o anumită tematică din învăţământ. Un
astfel de exemplu este oferta de materiale video redată în
tabelul III.9. Trebuie precizat că materialele video se
livrează de regulă în completarea manualului scris special
pentru tematica respectivă (fig.III.16)
Fig.III.16. Material suplimentar video
.
Tabelul III.9 - Ofertă de materiale educaţionale video
Vital Resources for General Hospitality Management 1
Improving Communications
Hosting International Guests
Performance Appraisal and Coaching
Video 8,4', #557F
Video 18', ©1995
Video 21', ©1997
You As a Supervisor
Managing Quality Guest Service
Motivation and Team Building
Video 6,5', #5571
Video guide 21' ©1997
Video 8', #557B
Leadership
Handling Problems and Conflict
Conducting Orientation and Trading
Video 6,5', #557G
Video 7,4', #557D
Video 8,5', #557E
Time Management
The Spirit of Hospitality
Improving Employee Performance
Video 9', #557A
Video 42', ©1996
Video 10', #557C
1
Preluat din Academic Text Catalog, From the classroom... to the boardroom ...and beyond, Educational
Institute of the American Hotel & Motel Association (AHMA), p.49, East Lansing, MI 48917, 1998. Contactul
cu organizaţia se poate face şi pe Internet (www.ei-ahma.org).
- 107 -
Alte oferte de materiale educaţionale video cuprind casete cu exemple din lumea afacerilor, a
comerţului, exemple de utilizare a limbilor străine, considerente practice cu privire la
prezentări etc. aşa cum reiese şi din fig.III.17.
Fig.III.17. Diverse oferte de materiale educaţionale video
Bineînţeles că producţia şi oferta de materiale educaţionale video nu se restrânge la cele
câteva exemple redate mai sus. O cercetare, chiar şi sumară a locaţiilor din Internet, printr-o
bună conlucrare cu maşinile
de căutare va duce, fără doar
şi poate la descoperirea unor
resurse încă nebănuite. Un
posibil exemplu este oferta de
cursuri pentru profesioniştii în
vânzări, ofertă care cuprinde
pe lângă suportul scris şi
materiale ajutătoare precum
postere, folii transparente,
casete audio şi filme video, cu
alte cuvinte tot arsenalul prin
care în decursul a doar 3-4
zile să se poată desfăşura un
curs complet şi complex de
asimilare a cunoştinţelor şi
formare a deprinderilor specifice
Fig.III.18. Ofertă de cursuri cu suport ilustrat şi audio-video
domeniului (fig.III.18).
Sursa: http://www.butler-learning.com/salestr1.htm
(Aprilie 1999)
Aşa cum am subliniat şi la tehnicile foto, tendinţa actuală este aceea de a lucra tot mai mult
cu imagini digitale, adică 100% compatibile cu tehnologia informaţiei abordabilă prin
intermediul computerelor. Filmele video nu fac nici ele excepţie şi se observă o preocupare
- 108 -
tot mai mare de integrare a tuturor tipurilor de informaţie în aplicaţii multimedia care să poată
fi vehiculate prin Internet. Mai multe informaţii privitoare la modul de utilizare a filmelor
video digitale în aplicaţiile multimedia sunt cuprinse în capitolul V "Sistem de instruire
implementat în Intranet/Internet".
Surse de documentare din mediul Internet
În încheierea acestui capitol se consideră oportună prezentarea adreselor Web pentru câteva
dintre cele mai cunoscute firme care activează în domeniile foto, audio, video sau o
combinaţie a acestora – tabelul III.10. Se cuvine aici precizarea că paginile de Web din
Internet sunt printre cele mai complete surse de informare-documentare iar promovarea
produselor şi a serviciilor în acest mediu se face la preţul cel mai mic. Cercetătorul atent şi
interesat va observa că fiecare firmă alocă importante resurse pentru ca aceste produse şi
servicii să fie cât mai accesibile tuturor, ceea ce este tocmai latura instructiv-educativă fără de
care accesul la tehnicile şi tehnologiile specifice nu ar fi posibil. Fig.III.19 ... III.24 redau
aspecte ale prezentării în Internet a doar şase dintre cele mai cunoscute firme din lume.
Tabelul III.10. Adresele Web ale unor firme din domeniile foto, audio şi video
Firma
Adresa Web
Domeniu de activitate
Agfa
Aiwa
Canon
Fisher
Hasselblad
Hitachi
JVC
Kodak
Leica
Mamiya
Minolta
NEC Technologies
Nikon
Pentax
Pioneer
Polaroid
Samsung
Sanyo
Sharp
Sony
Tamron-Bronica
Toshiba
VideoLabs
Videomedia
Videonics
Yamaha
http://www.agfa.com/
http://www.aiwa.com
http://www.canon.com/
http://www.audvidfisher.com/
http://www.hasselblad.com/
http://www.hitachi.co.jp
http://www.jvc-us.com/
http://www.kodak.com/
http://www.leica.com/
http://www.mamiya.com/
http://www.minolta.com/
http://www.nec.com
http://www.nikon.co.jp
http://www.pentax.com/
http://www.pioneer.co.jp
http://www.polaroid.com/
http://www.sec.samsung.co.kr
http://www.sanyo.co.jp
http://www.sharp.co.jp
http://www.sony.com
http://www.tamron.com/
http://www.toshiba.com
http://www.flexcam.com
http://www.videomedia.com
http://www.videonics.com
http://www.yamaha.com
- 109 -
foto
audio
foto
audio
foto
audio-video
audio-video
foto
foto
foto
foto
audio-video
foto
foto
audio
foto
audio-video
audio
audio
audio-video
foto
audio-video
video
video
video
audio
Fig.III.19. Pagina Web a firmei Polaroid (http://www.polaroid.com/)
Fig.III.20. Pagina Web a firmei Hitachi (http://www.hitachi.co.jp)
- 110 -
Fig.III.21. Pagina Web a firmei Nikon (http://www.nikon.co.jp)
Fig.III.22. Pagina Web a firmei Kodak (http://www.kodak.com)
- 111 -
Fig.III.21. Pagina Web a firmei Pioneer (http://www.pioneer.co.jp)
Fig.III.21. Pagina Web a firmei Yamaha (http://www.yamaha.com)
- 112 -