Ghid de rezistență la rasism - Cyberhate

Transcription

Proiect derulat de
Proiect derulat de
NetRangers
Ghid de rezistență la rasism
Sfaturi utile pentru combaterea discriminării
și a discursului instigator la ură
Află mai multe pe
www.rangers.wbd.ro
Află
mai multe pe
www.cyberhate-watch.ro
www.rangers.wbd.ro
Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.
Pentru informațiile oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.
Pentru informațiile oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014.
NetRangers - Ghid de rezistență la rasism
Cuprins
Informează-te / 4
Ce este discriminarea?  / 4
Exemple de situaţii în care apare discriminarea / 4
În ce domenii se poate manifesta discriminarea? / 5
Câteva exemple de situaţii de discriminare / 5
Cine poate discrimina? / 5
Alte noţiuni importante legate de discriminare / 5
Ce este rasismul?  / 7
Discriminare rasială / 7
Genocidul / 8
Holocaustul / 8
Genocidul armean / 8
Sclavia negrilor / 8
Robia romilor în Ţările Române  / 9
Ce este discursul instigator la ură?  / 9
Delimitarea discursului instigator la ură de infracţiunile motivate
rasial / 11
Exemple de politicieni care au folosit discursul instigator la ură / 12
Ţintele / 12
Ce este libertatea de exprimare?  / 13
Care este relaţia dintre discursul instigator la ură şi discriminare? / 15
Discriminare - exemple / 15
Discurs instigator la ură - exemple / 16
Care este relaţia dintre discursul instigator la ură şi rasism? / 16
Ce efecte are discursul instigator la ură? / 17
Cum afectează discursul instigator la ură indivizii? / 17
Relația dintre discursul instigator la ură și libertatea de
exprimare / 19
2
Ce tip de discurs nu poate fi apărat de libertatea de exprimare? / 19
Democrațiile liberale pot limita anumite drepturi pentru a proteja
democrația? / 20
Factori care influențează gravitatea discursului instigator la ură / 22
Acționează / 23
Ce poți face pentru a combate discursul instigator
la ură? / 23
Counter speech / 23
Încurajarea conținutului de calitate / 23
Crearea de conținut instigator la „iubire” / 24
Raportarea conținutului instigator la ură / 24
Sesizarea instituțiilor statului / 24
Condiţii pentru sesizarea CNCD / 25
Condiţii pentru sesizarea CNA / 25
Condiţii pentru sesizarea Poliţiei/Parchetului / 25
Exemple / 26
Protest al organizației Noua Dreaptă împotriva mafiei imobiliare / 27
Mircea Badea instigă la violență contra „garoilor” / 27
Senatorul Iulian Urban / 28
Modele de sesizări / 30
Sesizare / 30
Sesizare / 31
Sesizare / 33
Apel catre jurnalisti. Orientarea sexuala nu este subiect de interes
public / 36
Apel către candidații la prezidențiale: nu otrăviți cetățenii cu
tensiune interetnică și interconfesională / 37
Sesizare privind atitudinea iresponsabila si xenofoba a senatorului
Iulian Urban / 38
3
Informează-te
Ce este discriminarea?
Orice persoană se poate confrunta, pe parcursul vieţii, cu situaţii de discriminare. Discriminarea se poate manifesta în diferite medii şi contexte: la locul de muncă, la şcoală, la spital,
la restaurant, ş.a.m.d.
În cazul anumitor persoane riscul de a fi discriminate este mai ridicat, pentru că fac parte
din grupuri vulnerabile. Cel mai probabil, ai auzit de discriminarea femeilor, romilor, persoanelor din comunitatea LGBT, însă aceste persoane nu sunt singurele care pot fi afectate de
discriminare.
Este imporant să cunoaştem acest fenomen, pentru că oricare dintre noi poate fi pus în situaţia de a fi discriminat sau în situaţia de a fi martorul unei situaţii de discriminare. În oricare
dintre cele două variante, trebuie, în primul rând, recunoaștem fapta de discriminare, şi
apoi să cunoaştem ce măsuri putem lua pentru a aborda problema.
Să nu discriminezi nu este doar un lucru de bun simţ, clar dăunător unei societăţi democratice, dar este şi interzis prin lege, în toate ţările europene. În Romînia, legea care care interzice discriminarea este Ordonanţa de Guvern 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, republicată.
Exemple de situaţii în care apare discriminarea
Deosebire: Într-un liceu, există atât profesoare, cât şi profesori. Pentru disciplina limba engleză, exista doi profesori şi două profesoare, toţi titulari şi toţi cu aceeaşi vechime. Fiecare
profesor şi fiecare profesoară predau câte 20 de ore pe săptâmână. Cu toate acestea, profesoarele sunt plătite cu 20% mai puţin decât bărbaţii.
Excludere: Un elev cu dizabilităţi trebuie să fie însoţit în fiecare zi la şcoala de unul dintre
părinţi, pentru a putea intra în clădirea şcolii, pentru că nu există o rampă de acces care să îi
permită accesul în clădire.
Restricţie: La intrarea într-un club există un afiş care precizează: „Nu servim ţigani”.
Preferinţă: Un profesor invită doar elevii neromi la o vizită la muzeu.
Cum recunoşti dacă o situaţie poate fi considerată „discriminare” şi nu altceva (de exemplu,
o nedreptate)? În momentul în care o persoană afirmă că a fost discriminată, trebuie să
arate că s-a produs o diferenţă între situaţii asemănătoare, care pot fi comparate.
În plus, pentru a putea considera o situaţie ca fiind discriminare, nu trebuie să existe nicio
justificare pentru diferenţa aplicată. De exemplu, nu s-ar putea vorbi despre o discriminare
pe criteriu de gen, în situaţia de la punctul a, daca profesoarele ar lucra 10 ore pe saptămână, iar profesorii 20 de ore. Justificarea diferenţei de salariu o reprezintă numărul de ore.
Foarte important, atunci cand vorbim de discriminare, este să identificăm criteriul după
care s-a realizat discriminarea. Dacă un elev consideră că a fost nedreptăţit de o profesoară,
pentru că i s-au dat mai multe teme pentru vacanţă decât celorlalţi colegi, elevul trebuie să
specifice pe ce criteriu consideră că a fost „discriminat”. Dacă nu există un astfel de criteriu,
situaţia nu este discriminare, ci o nedreptate.
4
Cu alte cuvinte, criteriul este cauza pentru care o persoană a fost discriminată (Domnul X a
fost discriminat pentru că este bătrân).
În ce domenii se poate manifesta discriminarea?
Discriminarea trebuie să aducă atingere unui drept. Discriminarea nu există de sine-stătător.
Nu poţi spune că ai fost discriminat, şi atât, fără a menţiona şi dreptul care ţi-a fost atins,
prin discriminare. Discriminarea poate aduce atingere oricărui drept recunoscut de o lege
naţională sau de o prevedere internaţională: dreptul la viaţă, dreptul la demnitate umană,
dreptul la muncă, dreptul la educaţie, ş.a.m.d.
Câteva exemple de situaţii de discriminare
Discriminare în domeniul accesului la educaţie: Copiii romi din satul X sunt plasaţi într-o
şcoală separată, Şcoala A. Majoritatea cadrelor didactice din şcoala romilor sunt necalificate
şi fac naveta din alte localităţi, ceea ce determină absenţe sau întârzieri repetate ale acestora la cursuri. Şcoala nu este renovată, nu este zugravită, toaleta este în curtea şcolii, iar sălile
de clasă sunt încălzite de sobe cu lemne. Cealaltă şcoală din sat, Şcoala B, unde merg neromii, este recent renovată, are toaletă în interior, încălzire centrală, şi este dotată cu laboratoare de specialitate. 90% dintre cadrele didactice ale Şcolii B sunt calificate.
Discriminare în domeniul accesului la sănătate: Un medic de familie refuză să consulte un
pacient infectat cu HIV, precizând acest lucru în mod explicit.
Discriminare în domeniul demnităţii umane: Un politician afirmă: „Homosexualii sunt protejaţi de Satan.”
Discriminare în domeniul locuirii: Mai multe familii de romi sunt evacuate de către primărie şi relocate în apropierea unei gropi de gunoi, în condiţii neadecvate de locuire (fără apă
curentă, încălzire, toalete sau curent electric).
Discriminare în domeniul angajării: Din CV-ul unui bărbat, reiese că a lucrat mai mulţi ani
pentru asociaţii care apără drepturile LGBT. La un interviu cu un angajator, bărbatul este
întrebat, după ce angajatorul vede CV-ul, dacă face partea din comunitatea LGBT. Bărbatul
răspunde afirmativ, iar angajatorul îi spune că nu va putea să îi ofere acel loc de muncă,
pentru că multe persoane din firmă sunt homofobe, şi nu doreşte să creeze tensiuni.
Cine poate discrimina?
Oricine: angajatori, directori de şcoală, primari, funcţionari publici, profesori, medici, cadre
medicale, vecini, proprietari ai restaurantelor, proprietari ai unei săli de sport, politicieni,
jurnalişti, etc.
Alte noţiuni importante legate de discriminare
Discriminare directă: criteriul, despre care am discutat mai devreme, este evident. De
exemplu, romilor nu le este permis accesul într-un club.
Discriminare indirectă: criteriile şi practicile sunt aparent neutre. Totuşi, se produce un
dezavantaj unei persoane, sau grup de persoane. De exemplu, înainte de angajarea unui
funcţionar public, se specifică faptul că angajatul va urma un curs de formare, cu excepţia
celor care au satisfăcut serviciul militar. Aparent, nu există niciun criteriu de discriminare. În
realitate, femeile sunt dezavantajate, iar fapta reprezintă un act de discriminare indirectă.
5
Victimizare: eşti victimizat atunci când iei măsuri pentru că ai fost discriminat, iar instituţia/
persoana care te-a discriminat continuă să îţi cauzeze probleme, răzbunându-se pentru că ai
reclamat fapta de discriminare. De exemplu, o persoană depune o plângere împotriva angajatorului, susţinând că a fost discriminat la locul de muncă. Ulterior, angajatorul concediază
persoana, pentru că a înaintat acea plângere.
Dispoziţia de a discrimina: cineva cu o funcţie de conducere dă ordin unui sau mai multor
subalterni ca aceştia să aplice un tratament discriminatoriu. Spre exemplu, un patron al unui
club instruieşte agenţii de pază să nu primească romi în incinta clubului.
Măsuri afirmative: în unele ţări, efectele negative ale discriminării repetate faţă de anumite
grupuri au condus la adoptarea unor măsuri afirmative. Prin măsurile afirmative se oferă
preferinţă anumitor grupuri (femei, minorităţi etnice, etc.), dorindu-se dimininuarea efectelor discriminării structurale. Spre exemplu, în România există un program de măsuri afirmative în educaţie, pentru minoritatea etnică a romilor. Pentru admiterea în licee şi facultăţi,
elevii romii pot opta să concureze pentru un număr limitat de locuri destinate romilor. Acest
tip de măsuri sunt necesare pentru a asigura un start egal elevilor romi, prin comparaţie cu
elevii majoritari, care nu se confruntă cu problema discriminării etnice. Este important de
precizat ca locurile pentru romi nu reduc din şansele elevilor majoritari de a fi admişi la liceu
sau facultate, având în vedere că sunt locuri suplimentare.
Discriminarea prin asociere: cineva poate fi discriminat chiar dacă nu îndeplineşte, personal, criteriul în baza căruia s-a aplicat tratamentul diferenţiat. Să luăm un exemplu.
O studentă, Ioana este bună prietenă cu un coleg de grupă, Mihai. Mihai este homosexual,
şi nu îşi ascunde orientarea sexuală. Este voluntar în cadrul unei organizaţii care luptă pentru drepturile LGBT, şi a organizat mai multe evenimente legate de această temă în cadrul
universităţii, la care a participat de fiecare dată şi Ioana. Profesorul Ionescu face constant
afirmaţii homofobe în timpul cursurilor, iar Mihai se simte discriminat de comportamentul manifestat de profesor. Atât Mihai, cât şi Ioana, au picat examenul susţinut la materia
profesorului Ionescu de 2 ori. Profesorul a fost sancţionat de consiliul facultăţii, având în
vedere că cei doi studenţi nu au promovat examenul, deşi au abordat corespunzator subiectele. Mihai a fost discriminat, pe criteriul orientării sexuale, iar Ioana a fost discriminată prin
asociere.
Un alt exemplu: Doamna Zamfir locuieşte într-un cartier populat majoritar de romi, însă nu
este de etnie romă. Aceasta doreşte să se angajeze ca vânzătoare la un magazin. La telefon,
angajatorul îi spune că postul este disponibil, şi că doamna Zamfir poate veni la un interviu.
La interviu, angajatorul o întreabă unde locuieşte. Auzind răspunsul, angajatorul îi spune
doamnei Zamfir că postul a fost, de fapt, ocupat. În urma doamnei Zamfir, încă 5 persoane
au fost intervievate, iar una dintre acestea a fost angajata. Doamna Zamfir a fost, de asemenea, discriminată prin asociere.
Discriminarea multiplă: o persoană este discriminată nu doar din cauză că este, de exemplu, femeie, ci şi pentru că este în vârstă. Sau un elev este discriminat nu doar pentru că
este rom, ci şi pe criteriu social, familia lui fiind săracă.
6
Ce este rasismul?
În loc să începem prin a defini rasismul, să vedem ce este anti-rasismul. Premisa anti-rasismului este că în societăţile multiculturale şi democratice, toţi oamenii, indiferent de rasă,
sunt egali şi au drepturi egale. Prin urmare, rasismul este bazat pe ideologia superiorităţii
unei rase. Prejudecăţile rasiştilor, manifestate faţă de membrii unui grup, sunt cauzate de
rasa anumitei persoane, pe care ei o consideră ca determinând inferioritatea/superioritatea,
precum şi personalitatea unui om (e.g. romii sunt hoţi; negrii sunt inferiori).
Rasa este un concept social: o persoană se poate identifica cu o rasă, sau poate fi identificată de ceilalţi ca aparţinând unei rase, pe baza unor trăsături fizice. Ştiinţific însă, nu a fost
demonstrată existenţa raselor.
Ideologia rasistă, a superiorităţii raselor, se manifestă frecvent în viaţa de zi cu zi. O persoană rasistă, de cele mai multe ori, nu se limitează doar la a crede că, de exemplu, africanii
sunt inferiori. O persoană rasistă va ajunge, la un moment dat, să întâlnească un african, şi
să îşi manifeste rasismul printr-un comportament discriminatoriu sau abuziv.
Pe lângă ideologia în sine, rasimul este confirmat şi de societate, în general. În istorie, au
existat numeroase episoade care au întărit expresia rasismului: sclavia, apartheidul, colonizarea, Holocaustul. Rasimul, ca şi ideologie, a fost adeseori exprimat prin oprimarea unor
grupuri, iar întocmai starea de oprimare istorică a unor grupuri au întărit teoria ierarhiei
raselor. Rasismul se poate manifesta sub mai multe forme.
În secţiunea precedentă, am discutat despre discriminare. Unul dintre criteriile care pot sta
la baza unei fapte de discriminare este şi rasa, ceea ce conduce la discriminare rasială.
Discriminare rasială
Rasismul nu se manifestă, însă, doar prin acte de discriminare, şi anume printr-un tratament
diferenţiat aplicat pe criteriul rasei. Rasismul se manifestă şi prin acţiuni din sfera penală,
precum violenţe, uneori chiar cauzatoare de moarte.
Rasismul nu este ceva cu care să te naşti. Este o alegere pe care o persoană o face, mai mult
sau mai puţin sub influenţa factorilor externi, precum familia, prietenii, mass-media, societatea în ansamblul ei.
Gravitatea rasismului este ilustrată de exemple clare din istorie. Atunci când rasismul societăţii a atins cote alarmante, fiind promovat inclusiv de persoane cu funcţii publice şi de
conducere, s-a ajuns la evenimente istorice cu un final tragic, precum Holocaustul. Atunci
când rasismul a dominat relaţiile dintre diferite etnii, s-a ajuns la oprimarea unor categorii,
şi chiar la exterminarea acestora. Ori de câte ori omenirea s-a bazat pe ideea că o categorie
este superioară alteia, deznodământul, mai devreme sau mai târziu, a fost dramatic. Este
important să ştim ce e rasismul, şi să ştim că nu este doar o teorie sau un mod de gândire, ci
poate deveni catalizatorul unor dezastre. Este important să cunoaştem la ce s-a putut ajunge, în istorie, prin perpetuarea rasismului, pentru a ne proteja viitorul de repetarea unor
astfel de evenimente.
7
Genocidul
„Oricare dintre următoarele acte, comise cu intenţia de a distruge un grup naţional, etnic,
rasial sau religios, precum: uciderea membrilor grupului; atingerea gravă a integrității fizice
sau mentale a membrilor unui grup; supunerea intenționată a grupului la condiții de existență care antrenează distrugerea fizică totală sau parțială; măsuri care vizează scăderea natalității în sensul grupului; transferarea forțată a copiilor dintr-un grup într-altul.” (Convenţia
ONU pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid).
Despre efectele rasismului vom discuta şi în secţiunile care urmează. Să ne oprim acum asupra unor momente ale istoriei care ilustrează foarte clar ce este rasismul.
Holocaustul
În timpul celui de-al doilea război mondial, politica Germaniei naziste a fost de a extermina
evreii, în principal, dar şi alte grupuri precum romii, persoanele cu dizabilităţi, homosexualii.
Au fost create lagare de concentrare, în cadrul cărora prizonierii erau fie ucişi, prin executare sau în camere de gazare, fie supuşi muncii forţate, care conducea, inevitabil, la moarte.
Romii au fost folosiţi inclusiv pentru experimente medicale.
Romii din România au fost deportaţi în Transnistria. Atât pe drum, cât şi la destinaţie, foarte
mulţi dintre ei au murit din cauza condiţiilor inumane (frig, foamete). Datele oficiale furnizate de către Comisia română pentru victimele Holocaustului indică un număr de 38.000
victime rome. Estimările arată un număr total de aproximativ 20 milioane de victime ale
Holocaustului.
Genocidul romilor din timpul celui de-al doilea război mondial este denumit în limba romani
Porajmos (scris şi Poraimos) sau Samudaripen.
Genocidul armean
Între 1,5-2 milioane de armeni au fost victime ale genocidului armean, în perioada 19151923. Aceştia au fost deportaţi, închişi în lagăre de concentrare, unde au murit din cauza
condiţiilor de trai inumane. Mai multe state au recunoscut genocidul armean, însă Turcia nu
recunoaşte nici până în prezent acest episod din istorie.Genocidul din Rwanda
În 1994, aproximativ 1 milion de etnici Tutsi, din Rwanda, au fost ucişi de către rebeli, etnici
Hutu.
Sclavia negrilor
Sclavia negrilor a fost practicată în America de Nord în secolele 17 şi 18. Sclavii erau dezumanizaţi, devenind simple proprietăţi. Proprietarii de sclavi recurgeau des la abuzuri psihice
şi fizice, în special pentru a-şi păstra controlul faţă de sclavi. De reţinut este că deţinerea
sclavilor se desfăşura în mod legal. Spre exemplu, Curtea Supremă a Statelor Unite a reţinut,
in 1857, în cauza Dred Scott, faptul că sclavii sunt proprietate subumană, fară niciun drept
de cetăţenie.
Sclavia a devenit nelegală din anul 1865, odată cu adoptarea Amendamentului 13 al Constituţiei americane, promovat de preşedintele Abraham Lincoln.
8
Robia romilor în Ţările Române
Prima atestare documentară a robiei romilor în Ţările Române datează din secolul 14. Romii
erau deţinuţi de domnitorii români, de boieri, precum şi de către mănăstiri. Abolirea robiei
romilor a început în secolul 19, însă, în afară de libertatea fizică obţinută, romii nu au primit
nimic altceva: practic, dupa eliberare, aceştia rămâneau fără acoperiş şi fără niciun mijloc
de subzistenţă. Această stare de fapt i-a determinat pe mulţi dintre ei să rămână să lucreze
pentru foştii proprietari.
Ce este discursul instigator la ură?
Discursul este o armă extrem de puternică. La fiecare pas, în viaţa de zi cu zi, folosim discursul sau suntem audienţa unui discurs. Nu întotdeauna suntem foarte atenţi la ce spunem
sau la ce se spune, însă în momente importante ne alegem cu grijă cuvintele, pentru a ne
atinge scopul. Unele persoane folosesc discursul inclusiv pentru a genera efecte negative,
precum ura împotriva anumitor grupuri. Alte persoane merg şi mai departe, şi incită nu doar
la sentimentul de ură, ci la violenţă bazată pe sentimentul de ură.
Pentru a înţelege mai clar ce este discursul instigator la ură, dar şi la violenţă, iată câteva
exemple:
„Toţi românii se plâng de ţigani, că vin cu şatra să te omoare. Românii de ce nu se unesc?
Sunt mai mulţi decât ţiganii şi nu trebuie să îndure umilinţele din partea lor.”
“Ţiganii ne terorizează în România!”De ce ne terorizează? Pentru că românii stau ca prostii
şi filmează în loc să pună mâna pe un par şi să le rupă capetele atunci când văd că un român
este călcat în picioare de o şatră de ţigani. Filmează şi le arată apoi prietenilor cât de terorizaţi sunt ei de către ţigani.”
„Toată lumea ştie că ţiganii sunt laşi şi nu se bat decât în stol sau în haită. Rar am auzit de
un ţigan care să sară la bătaie la doi români. Ţiganul are gaşcă şi cu ea vine să bată un singur
om. Românii de ce nu se unesc?”
„Are cineva impresia că, dacă 100 de oameni calcă în picioare nişte ciori care-şi fac banii
prin furt, violenţă, ameninţare şi tupeu pe munca ta, se face vreo anchetă prin care să se
stabilească cine le-a dat bocancul fatal în cap? Aveţi impresia că poliţia română e atât de
competentă şi că nu se bucură pentru că le-am mai uşurat munca pentru viitor?”
„Vă e frică de ţigani, măi, capete de cretă ce sunteţi? Aveţi cagule. Nu vă ştie nici dracu’
atunci când intraţi peste ei şi le rupeţi oasele, aşa că nu are cine să vă vină la uşă şi să vă
căsăpească familia. De ce nu băgaţi cagulaţii pe ei, să-i liniştească?”
„Oare când se vor găsi nişte oameni (din rândul civililor, armatei sau poliţiei) care să se sature atât de mult de ei încât, cu cagule pe faţă, să le bage periodic minţile în cap? Apoi să vină
un poliţist care să constate agresiunea, să treacă pe dosar “autor necunoscut” şi să treacă
mai departe”.
“Instig la violenţă? DA! Instig la violenţă! Vreau că românii să-şi aducă aminte de vremurile
în care puneau mâinile pe coase, furci, topoare sau sape şi tăbărau pe invadatori. Vreau că
românii să-şi aducă aminte că strămoşii lor nu şi-au plecat capetele în faţă turcilor, ungurilor, hunilor sau ce alte popoare au mai vrut să pună mâna pe această ţară. De ce să o lăsăm
acum pradă hoţilor şi ţiganilor?”
9
(Caz Romani CRISS. Textele de mai sus sunt extrase din mai multe articole postate pe un
blog).
Postările menţionate mai sus se referă la romi şi au, în primul rând, scopul de a-i descrie pe
aceştia într-un mod negativ, jignitor şi foarte ofensiv. Autorul merge şi mai departe, îndemnând românii la acte de violenţă împotriva romilor. Mai mult, îndemnul lui nu se adresează
doar vag, românilor în general, ci şi „cagulaţilor”, explicând cum aceştia nu au cum a se
teme de eventuale răzbunări ale romilor, pentru că au cagule şi nu pot fi recunoscuţi, când
„intră peste ei”. Acest caz este uşor de identificat ca şi discurs instigator la violenţă, autorul
însuşi recunoscând: „Instig la violenţă? DA! Instig la violenţă!”
Exemplul de mai sus nu este doar un discurs discriminatoriu, care jigneşte persoanele de
etnie romă. Scopul afirmaţiilor citate este şi de a convinge audienţa că romii sunt hoţi şi
infractori, şi că românii trebuie să se unească împotriva lor. Prin urmare, discursul de mai
sus nu este doar un act de discriminare, în sensul celor prezentate în secţiunea 1.1. Ce este
discriminarea, ci este discurs instigator la ură.
Sunt, însă, şi situaţii în care cei care fac afirmaţii de acest tip nu folosesc un limbaj care să
indice atât de direct că se urmăreşte şi instigarea la violenţă. Spre exemplu:
“Ne-am săturat să suportăm agresiunea ţigănească! Ne-am săturat să privim ochii înlăcrimaţi ai părinţilor noştri care se zbat în cea mai cruntă sărăcie în timp ce şmenarii burtoşi,
analfabeţi şi violenţi ne zâmbesc sfidător din Mercedes-urile lor.
Periferiile oraşelor au devenit proprietatea clanurilor mafiote ţigăneşti, unde înfloresc prostituţia, cămătăria şi traficul de droguri şi unde violenţa este singura lege. Astăzi, când tinerilor le este imposibil să-şi mai întemeieze o familie, ţiganii au cunoscut o explozie demografică fără precedent în istoria minorităţilor din România, astfel încât nu mai există oraş care
să nu aibă la periferie un focar infracţional numit “ţigănie” unde să domnească câte un clan
mafiot şi unde TU ca român, în propria TA patrie, ai “zona interzisă” .
În faţă acestei primejdii de moarte care ameninţă însăşi existenţa noastră ca popor avem
datoria sfântă să tragem semnalul de alarmă şi să luăm măsuri URGENTE pentru ca numele
ţării noastre să rămână scris cu un singur «R» (şi nu cu doi, aşa cum, mai în glumă mai în
serios, a prezis deputatul Mădălin Voicu).
Necesitatea urgentării acţiunilor noastre defensive este capitală datorită influenţei nefaste
pe care o are subcultura ţigănească asupra tineretului nostru. Adolescenţii de astăzi nu mai
conştientizează acest pericol, ba mai mult au început să manifeste o oarecare simpatie faţă
de stilul de viaţă ţigănesc. A vorbi ţigăneşte a devenit un lucru la modă, iar tinerii asimilează
foarte uşor limbajul spurcat şi comportamentul violent, în unele cazuri culoarea pielii fiind
singura diferenţă dintre ţigani şi noua categorie de “români ţiganizati”.
Noi însă nu mai avem voie să aşteptăm ca aceste atrocităţi să se întâmple pentru a ne trezi
din ignoranţă. Pentru că va veni o vreme când, într-o Românie ţiganizată complet, copiii noştri ne vor privi în ochi şi ne vor întreba: “Ce-ai făcut tu, tată, ca să împiedici acest dezastru?””.
Caz Romani CRISS vs. Noua Dreaptă
Discursul folosit mai sus este clar unul instigator la ură. Romii sunt portretizaţi într-o manieră negativă, profund ofensatoare. Scopul autorilor este să convingă audienţa că romii reprezintă un real pericol pentru societatea românească, şi prin urmare, nu pot fi priviţi altfel
10
decât cu sentimente de ură. Deşi nu instigă atât de direct şi la violenţă, precum în exemplul
anterior, scopul final al întregii pledoarii este să mobilizeze populaţia majoritară, „defensiv”,
împotriva romilor.
Mai jos, se regăsesc câteva exemple de discurs instigator la ură împotriva homosexualilor.
„Toate acţiunile sociale ale homosexualilor au o singură motivaţie: obţinerea unei validări
oficiale din partea Statului pentru comportamentul lor, comportament respins de societate
ca nenatural, nefiresc şi pervers.
În momentul în care vor fi obţinut toate aceste drepturi, homosexualii vor putea afirma că
nu este nimic în neregulă cu ei şi cu ceea ce fac ei şi că oricine va obiecta ceva la adresa lor
va fi în culpă. Cu legea de partea lor, vor putea închide gura oricui comentează la adresa
acţiunilor de propagandă şi racolare la care se vor deda ei.
Acesta este motivul pentru care homosexualli cer mereu noi drepturi. Ei urmăresc să forţezte o aprobare legală din partea Statului pentru comportamente care le macină lor însuşi
conştiinţa.
Având în vedere nu numai inutilitatea, dar şi pericolul legiferării căsătoriei între persoane
de acelaşi sex, precum şi impactul şi consecinţele sociale pe care le-ar genera o asemenea
legiferare, persoanele responsabile trebuie să ia atitudine şi să prevină această degradare
socială”.
O problemă socială: Căsătoriile între persoane de acelaşi sex, Alianţa Familiilor din România
Din nou, nu putem vorbi doar despre un act de discriminare şi de atingere a demnităţii umane, de această dată, împotriva homosexualilor. Scopul autorilor este să tragă un semnal de
alarmă asupra „pericolului” pe care l-ar reprezenta căsătoria între persoane de acelaşi sex,
şi să îndemne „persoanele responsabile să ia atitudine”.
Delimitarea discursului instigator la ură de infracţiunile motivate rasial
Infracţiunea motivată rasial este orice faptă de natură penală, comisă împotriva unei victime, care a fost selectată de către făptuitor pe baza unei caracteristici de tipul naţionalitate,
rasă, etnie, orientare sexuală, ş.a.m.d.
Exemple de infracţiuni motivate rasial:
-
spargerea geamurilor unui autoturism care aparţine unui imigrant.
-
distrugerea unei case care aparţine unei familii de evrei.
-
inscripţionarea unor simboluri naziste cu graffiti pe poarta unei organizaţii de romi.
-
agresiunea fizică a unui membru al comunităţii LGBT.
În studiul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, legat de discursul instigator la ură,
se specifică faptul că este important să acordăm atenţie, atunci când analizăm un discurs
instigator la ură, următoarelor elemente: ce se spune, cine spune, ţintelor şi contextului.
Ce se spune?
Aşa cum se înţelege şi din definiţiile discursului instigator la ură, precum şi din exemplele de
mai sus, cel care foloseşte un discurs instigator la ură, incită şi încurajează ura şi ostilitatea faţă
11
de o persoană sau un grup de persoane, pe baza unei caracteristici a acelei persoane/grup.
Cine spune?
Studiul FDSC menţionează 3 categorii de emitenţi, în ceea ce priveşte discursul instigator la
ură din Europa: partide şi grupări extremiste, susţinători ai mişcărilor extremiste şi persoane
publice şi politicieni vizibili public. Acelaşi studiu precizează că principalii emitenţi, în România, sunt jurnaliştii, politicienii şi formatorii de opinie.
În exemplele de mai sus regăsim o grupare extremistă (Noua Dreaptă), o persoană publică
(un cunoscut blogger din România), dar şi o asociaţie.
În România, în prezent, nu există un partid de extremă dreapta, însă discursuri îndreptate
împotriva romilor sau a comunităţii LGBT sunt promovate, frecvent, de reprezentanţi ai
partidelor mainstream.
Exemple de politicieni care au folosit discursul instigator la ură
“Când o să înţelegeţi, voi, jurnaliştii că este întipărit adânc în cultura islamică ca femeile care
nu se supun învăţăturilor Islamului să fie violate şi maltratate? Există numeroase date care
arată legătura dintre violurile din Suedia şi numărul migranţilor din Orientul Mijlociu şi din
Africa de Nord”.
Michael Hess of Karlskrona, membru al Partidului Democrat din Suedia
„O mare parte dintre ţigani nu este potrivită pentru coexistenţă. Nu este pregătită să trăiască printre fiinţele umane. Aceştia sunt animale şi se comportă ca animalele. Precum o căţea
în călduri care se împerechează oriunde cu oricine. Dacă întâmpină rezistenţă atunci ucide.
Îşi doreşte tot ce vede. Dacă nu primeşte ce vrea, atunci ia şi ucide. Din aceste căpăţâni de
animale nu ies decât sunete nearticulate şi nu înţeleg decât forţa brută. Nu ar mai trebui să
existe astfel de animale. Gata. Problema trebuie rezolvată imediat şi în orice mod.”
Zsolt Bayer, membru al Partidului Fidesz, Ungaria
“Este timpul să analizăm mai mulţi parlamentari şi membri ai guvernului, care sunt de origine evreiască şi care reprezintă un risc de securitate naţională pentru Ungaria”.
Márton Gyöngyösi, membru al Partidului Jobbik, Ungaria
“Aveţi îngrijorări, aparent, faţă de câteva sute de romi, care au o prezenţă în oraş iritantă, să
spunem mirositoare”.
Jean - Marie Le Pen, fondator şi fost conducător al Partidului Frontul Naţional, Franţa
Ţintele
În principal, grupurile vulnerabile sunt ţintele, dar şi minorităţi naţionale, religioase sau
etnice care nu fac parte, neapărat din rândul grupurilor vulnerabile: romi, maghiari, LGBT,
evrei, musulmani, imigranţi.
Este important de reţinut că organizaţiile care promovează ideologii rasiste, fasciste, sau
xenofobe, sunt interzise prin lege, în România.
Legile mai interzic şi difuzarea unor programe TV sau radio care incită la ură, dar şi promo-
12
varea discursului instigator la ură prin competiţii sportive (de exemplu, afişarea unor bannere cu conţinut instigator la ură, în timpul unui meci de fotbal).
T.Z.M. s-a interesat cum poate ajunge la Sinagoga Evreiască din municipiul Buzău. Persoana
a refuzat să îi ofere informaţiile cerute, pentru că a observat un tatuaj cu însemnele trupelor
naziste SS pe gâtul lui T.Z.M. Ulterior, T.Z.M. a configurat un site antisemit, prin care a transmis fotografia a trei persoane, evrei, instigând la ură împotriva acestora. Site-ul conţinea
simboluri cu caracter fascist, îndemnuri cu caracter rasist, susţinea supremaţia rasei ariene,
şi necesitatea exterminării romilor. T.Z.M. a fost găsit vinovat şi condamnat.
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Discursul instigator la ură, 2014, disponibil aici:
http://www.fdsc.ro/library/files/studiul_diu_integral.pdf
Traducere din limba engleză a citatului publicat aici: http://chersonandmolschky.
com/2014/05/11/swedish-politician-fined-hate-speech-islam/
Traducere din limba engleză a citatului publicat aici: http://hungarianspectrum.wordpress.
com/2013/01/07/fidesz-roma-strategy-from-balog-to-bayer/
Traducere din limba engleză a citatului publicat aici: http://www.businessinsider.com/mrton-gyngysi-wants-hungary-jew-list-2012-11
Traducere din limba engleză a citatului publicat aici: http://www.ibtimes.co.uk/roma-travellers-group-sue-far-right-leader-491937
Ce este libertatea de exprimare?
„Dacă libertatea reprezintă ceva, atunci reprezintă dreptul de a le spune celorlalți ceea ce nu
vor să audă.”
Libertatea de exprimare este dreptul fundamental al omului de a spune ce gândește. Este
un drept natural, ce ține de esența ființei umane, la fel ca dreptul la viață, la demnitate, fiind
probabil și cel mai important drept pentru funcționarea unei societăți libere și democratice.
La nivel individual, libertatea de exprimare este o condiție necesară pentru dezvoltarea, împlinirea și demnitatea fiecărei persoane. Acest drept ne ajută să cunoaștem și să înțelegem
mai bine lumea în care trăim, prin liberul schimb al ideilor și informațiilor cu semenii noștri.
Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de
opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. (Art. 10.1. Convenția Europeană a Drepturilor
Omului)
Libertatea de exprimare nu este importantă numai ca drept în sine, ci și prin faptul că este
esențială pentru respectarea altor drepturi fundamentale (acces la informații, libertatea
politică, libertatea religioasă, drepturile minorităților naționale, sexuale etc).
Fără libera exprimare nu există schimb de idei, nu există dezbatere publică, nu există posibilitatea de ne informa, de a alege, de a ne exprima artistic. Alegerile noastre cotidiene,
modul în care ne îmbrăcăm, muzica pe care o ascultăm, cărțile pe care le citim, media din
care ne informăm, toate sunt expresii ale dreptului la liberă exprimare.
13
Libertatea de exprimare (LE) funcționează într-o strânsă legătură cu egalitatea, cele două
fiind interdependente. LE oferă grupurilor marginale, minoritare, defavorizate posibilitatea
de a își prezenta problemele, afirma nevoile, așteptările din partea societății. Egalitatea în
exercitarea dreptului la libera exprimare (DLE) asigură sau ar trebui să asigure o voce egală
în spațiul public fiecărui grup și individ din societate, inclusiv grupurilor marginalizate. Accesul la dezbaterea publică trebuie să fie echitabil, pentru a preveni și combate marginalizarea
socială, ascunderea sub preșul tăcerii a problemelor grupurilor defavorizate și dominarea
agendei publice de către grupurile majoritare/care dețin puterea (vocea dominantă în societate). Astfel, libera exprimare asigură că avem nu numai un vot, dar și o voce în societatea
democratică.
În plus, oamenii se simt respectați și mai în siguranță dacă pot să exprime ceea ce gândesc.
Buna guvernare a societății și, implicit, dezvoltarea economică și socială depind de existența
libertății de exprimare. Aceasta din urmă este un instrument esențial al cetățenilor pentru a
exercita controlul asupra puterii politice, permițând cetățenilor să își exprime preocupările
sau nemulțumirile în fața autorităților.
Deși este un drept natural, libera exprimare nu este întotdeauna garantată și protejată de
autorități. Este un drept pe care puterea politică încearcă să-l restrângă, de cele mai multe ori pentru a se proteja de criticile venite din interiorul societății și pentru a-și conserva
privilegiile.
Regimurile totalitare (comunismul, fascismul, nazismul, dictaturile religioase) s-au manifestat
(și încă se mai manifestă în anumite țări) cel mai ostil față de acest drept. Restricțiile impuse
prin lege și prin abuzurile autorităților au vizat atât libertatea de exprimare politică (interzicerea partidelor de opoziție, restrângerea dreptului la asociere și la adunări publice, sancționarea criticii guvernului), dar și alte manifestări ale libertății de exprimare, cum ar fi cele culturale, artistice, sportive etc. În România de dinainte de 1989, dictatura regimului comunist nu
avea ca țintă doar libertățile politice, dar și accesul la ceea ce considera a fi „produsele capitalismului decadent”, de la produse vestimentare, la produse culturale (muzică, filme, cărți
etc), restrângând astfel posibilitățile de manifestare și dezvoltare personală ale indivizilor.
Și în statele cu democrații avansate apar permanent tentative de restrângere a libertății de
exprimare, chiar dacă ele nu se manifestă la fel de brutal și vizează categorii mai restrânse
de populație. De exemplu, procesele declanșate de guvernul Statelor Unite împotriva militarilor, funcționarilor sau a cetățenilor care fac publice documente secrete care dezvăluie
abuzuri, ilegalități comise de administrația americană.
Cenzura, în toate formele sale, este de cele mai multe ori nejustificată și este folosită doar
pentru a opri publicarea unor dezvăluiri sau a unor idei care ar putea pune în dificultate
oameni puternici sau guverne, sau să submineze diverse ideologii.
De aceea, există o categorie privilegiată care beneficiază de o protecție sporită a libertății de
exprimare. Este vorba de jurnaliști, a căror activitate se presupune a se desfășura în slujba
adevărului și în interes public, presa fiind considerată a patra putere în stat sau „câinele de
pază al democrației”. Însă, această protecție sporită este limitată strict la informațiile sau
opiniile de interes public ale jurnaliștilor (de exemplu, o investigație despre acordarea unor
contracte din bani publici) nu acoperă orice opinie sau informație (presa tabloidă nu beneficiază de același nivel de protecție).
14
Dreptul internațional consideră libertatea de exprimare ca fiind regula. Limitările constituie
excepția și sunt permise doar pentru a proteja:
• drepturile sau reputația altora
• securitatea națională
• ordinea publică
• sănătatea publică
• morala publică.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază că libertatea de exprimare include „nu numai informațiile și ideile primite favorabil sau cu indiferență de opinia publică ori considerate
inofensive, dar și pe acelea care ofensează, șochează sau deranjează. Acestea sunt cerințele
pluralismului, toleranței și spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică”.
Care este relaţia dintre discursul instigator la ură şi
discriminare?
Cele două noţiuni sunt apropiate şi vor fi frecvent întâlnite în acelaşi context. Există aspecte care le diferenţiază, totuşi.
Cineva poate discrimina fără a instiga la ură. Pe de altă parte, a instiga la ură împotriva unei categorii de persoane, pe baza criteriilor menţionate, implică, în sine,
o faptă de discriminare, şi anume atingerea demnităţii sau crearea unei atmosfere
de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare.
Discriminare - exemple
1. Primarul unei localităţi solicită ca persoanele de etnie romă să nu participe la un act cultural, desfăşurat la primăria din localitate:
„Să nu-mi aduci toţi ţiganii aici. Vă spun eu care e treaba, eu nu vreau să distrugem aici
doamnă, să organizăm ceva organizat, nu activităţi ca la Casa de Cultură, cu seminţe şi fotbal”.
(Hotărârea CNCD nr. 146/27.02.2008)
2. Cadru didactic către elevi de clasa a VI-a:
„Intraţi în clasă, ţigani împuţiţi, că aţi împuţit holul! Închideţi uşa şi fereastra ca să nu îi împuţiţi şi pe alţii; să muriţi să scăpăm de voi, că ne-am săturat.”
(Hotărârea CNCD nr. 298/27.05.2008)
3. Preşedintele Traian Băsescu, despre romi: “Mai avem o problem care trebuie spusă şi
care face dificilă integrarea romilor nomazi – foarte puţini vor să muncească. Mulţi dintre ei,
în mod tradiţional, trăiesc din ce fură”.
(Caz reclamat de Romani CRISS la CNCD, pentru care Preşedintele a fost sancţionat cu
amendă)
15
Discurs instigator la ură - exemple
1. În timpul meciului, suporteri ai echipei Dinamo au scandat şi au afişat mai multe mesaje
rasiste. Între acestea, conform relatărilor de presă, se numără următoarele:
Ø „Din nou pe stadion miroase a esenţă de rom”;
Ø „Ţiganu’ tot ţigan”;
Ø „Nu toţi ţiganii sunt rapidişti, dar toţi rapidiştii sunt ţigani”;
Ø «Cât e scorul, ciorilor? Noapte bună, ciorilor!»;
Ø “dar suntem români, asta e esenţa care face diferenţa”;
Ø “zburaţi acasă”;
Ø “Antonescu de trăia, pe ţigani îi omora”.
(Faptă denunţată de Romani CRISS)
2. Naţionaliştii Autonomi din Timişoara au publicat pe site-ul organizaţiei următorul anunţ:
„Oferim o recompensă de 300 de lei fiecărei femei ţigănci, din zona Banatului, ce poate prezenta un act medical care să dovedească că s-a supus voluntar unei operaţii de sterilizare în
anul 2013. Dacă nu-şi pot educa progeniturile pentru a nu mai fi o povară a societăţii româneşti, noi le oferim GARANTAT 300 de lei pentru operaţia de sterilizare voluntară efectuată
în anul 2013”
(Faptă denunţată de Romani CRISS şi MCA România)
Care este relaţia dintre discursul instigator la ură şi
rasism?
Discursul instigator la ură rasială este o manifestare a rasismului. Am abordat în cadrul secţiunilor anterioare rasismul cultural, instituţional, şi individual.
Rasismul individual, de exemplu, se poate manifesta prin mai multe forme, inclusiv prin
discurs instigator la ură rasială. O persoană îşi poate exprima rasismul prin a purta un tricou
cu inscripţia „Proud to be white”. Dacă aceeaşi persoană nu se opreşte aici, ci crează un
website, prin intermediul căruia postează mesaje de incitare la ură rasială, încercând să îi
convingă şi pe alţii să îi urmeze modalitatea de gândire, fapta pe care o comite este instigare
la ură rasială.
Discursul instigator la ură nu se referă doar la acele discursuri care instigă la ură împotriva
unei categorii de persoane de o anumită rasă. Există şi discurs care îndeamnă la ură împotriva persoanelor de o anumită orientare sexuală, împotriva imigranţilor, împotriva unei
minorităţi religioase, ş.a.m.d.
Rapoarte şi studii arată că discursul instigator la ură se manifestă, în România, cu preponderenţă împotriva romilor, maghiarilor, evreilor, şi împotriva comunităţii LGBT.
“Criteriile de construire a diferenței pe baza căreia e ulterior produs DIU în context românesc par să fie legate în principal de etnicitate și orientare sexuală. […] Există însă în rapoarte și destul de numeroase referiri la DIU care vizează persoanele cu dizabilități.”
Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile – Discursul Instigator la Ură, 2013
16
Nu doar rasismul se manifestă prin discurs instigator la ură, ci şi homofobia, xenofobia, intoleranţa.
Nu este suficient să avem legi care interzic discursul instigator la ură. Discursul instigator
la ură trebuie condamnat şi criticat de oricine îl întâlneşte, în oricare context. Este datoria
noastră, a tututor, să ne asigurăm că un astfel de discurs nu va fi tolerat în şcoala noastră,
la locul nostru de muncă, în blocul nostru, sau în sens larg, în comunitatea şi societatea
noastră. Dacă lăsăm loc discursului instigator la ură, permiţându-i să invadeze spaţiul public,
acest lucru denotă că permitem ca fenomene precum discriminarea să aibă loc. Acest lucru
denotă că lăsăm loc rasismului. Am vazut cu toţii ce efecte poate avea rasismul. Cei care au
dorit să extermine evrei sau pe romi au convins societatea că viziunea lor era corectă prin
discursuri instigatoare la ură.
O societate care tolerează discursul instigator la ură este o societate în care se manifestă,
cu siguranţă, şi discriminarea şi rasismul. Ne dorim o astfel de societate?! Cu siguranţă nu
ne dorim repetarea istoriei. Stă în puterea noastră să evităm acest lucru, începând prin a
sancţiona şi condamna noi înşine, pe lângă instituţiile abilitate, discursul instigator la ură,
discriminarea şi rasismul.
Ce efecte are discursul instigator la ură?
Cum afectează discursul instigator la ură indivizii?
Ţintele discursului instigator la ură sunt afectate în mod direct. Demnitatea umană a persoanelor care fac parte din grupul „atacat”, prin discursul instigator la ură, este lezată.
De ce este importantă demnitatea umană?
Demnitatea umană este ceea ce ne face unici şi distinge umanitatea faţă de toate celelalte
fiinţe, în special datorită liberului arbitru pe care îl avem, autonomiei individuale, precum şi
posibilităţii de a lua decizii bazate pe raţiune şi pe alegerea liberă[1].
De aici şi gravitatea lezării demnităţii umane, care se realizează inclusiv prin discursul instigator la ură.
Pentru a determina pe cineva să se alăture unei convingeri rasiste, de exemplu, un grup va
fi descris ca şi inferior, inegal, subuman, ceea ce, fără îndoială, conduce la lezarea demnităţii
umane a membrilor acelui grup.
Un alt efect al discursului instigator la ură, în strânsă legătură cu efectul atingerii demnităţii
umane este diminuarea stimei de sine a membrilor grupului atacat prin discursul respectiv.
Încrederea şi respectul faţă de propria persoană sunt în pericol, ca urmare a discursului
instigator la ură.
Este mult mai puţin probabil ca tinerii care au fost discriminaţi să simtă că există oportunităţi egale pentru oricine încearcă din greu (Flanagan, Syvertsen, Gill, Gallay, & Cumsille,
2009).
Rasismul sau prejudecata, de multe ori, devin internalizate. Fiind ţinta discursurilor instigatoare la ură, care denigrează, jignesc, intimidează şi ofensează membri unui grup, persoana din grupul respectiv poate ajunge în situaţia de a accepta convingerile promovate prin
discursul instigator la ură ca adevăruri generale. Astfel, un homosexual poate ajunge să îşi
17
nege orientarea sexuală, să şi-o ascundă, să o considere el însuşi un „păcat”, sau o „anormalitate”, pentru motivul că homosexualii au fost ţinta repetată a unor discursuri instigatoare
la ură, la care el a fost martor.
Un alt exemplu de internalizare a rasismului sunt romii, care pot ajunge să îşi ascundă apartenenţa etnică, deoarece consideră romii ca fiind inferiori, nedemni, şi cred că singura modalitate de a fi acceptaţi de societate este să se elibereze de orice asociere cu etnia romă.
Studiile arată că discriminarea etnică este asociată cu o creştere a percepţiilor negative asupra propriului grup etnic (Gaylord-Harden & Cunningham, 2009).
Discursul instigator la ură mai poate avea ca efect marginalizarea ţintelor. De multe ori,
instigarea la ură împotriva unui grup îşi atinge scopul, iar cei care promovează un astfel de
discurs identifică audienţa care îi aprobă şi care le împărtăşeşte convingerile. Mai departe,
audienţa poate deveni, la rândul ei, promotor al discursului instigator la ură, şi cu siguranţă
va izola ţintele, atunci când le va întâlni.
Cum afectează discursul instigator la ură societatea?
Discursul instigator la ură are efecte negative nu doar asupra ţintelor sale, ci asupra societăţii, în ansamblul ei.
Discursul instigator la ură scindează societatea în „noi” şi „ei”. O societate ideală, în care nu
ar exista rasism, intoleranţă, xenofobie, discurs instigator la ură, ar fi compusă din cetăţeni
egali în faţa legii, uniţi prin ţelul comun de bunăstare. Discursul instigator la ură împarte
lumea în „buni” şi „răi”, „normali” şi „anormali”, „superiori” şi „inferiori”.
Prejudecata şi rasismul sunt promovate, prin discursuri instigatoare la ură, fiind perpetuate
în societate şi transmise inclusiv generaţiilor tinere.
În plus, discursul instigator la ură poate avea efecte foarte grave, de natură să încurajeze
şi să conducă la infracţiuni motivate rasial: la violenţe, distrugeri, ş.a. În ultimii ani, în Ungaria au avut loc mai multe crime motivate rasial, mai multe persoane rome fiind ucise de
membrii ai unei grupări de extremă dreapta. Aceste crime au avut loc în contextul în care în
Ungaria au avut loc foarte des marşuri anti-romi, ale partidului extremist Jobbik şi al grupării extremiste Garda Maghiară. Totodată, reprezentanţi ai partidului Jobbik au făcut în mod
repetat afirmaţii rasiste cu privire la romi. Discursul instigator la ură a contribuit la crearea
unui context extrem de ostil faţă de romi, ceea ce a încurajat membri ai grupărilor extremiste să comită inclusiv crime motivate rasial.
[1]Paulus Kaufmann, Hannes Kuch, Christian Neuhauser, Elaine Webster, Humiliation,
Degradation, Dehumanization,Library of Ethics and Applied Philosophu, Volumul 24, www.
springer.com
18
Relația dintre discursul instigator la ură și libertatea
de exprimare
Ce tip de discurs nu poate fi apărat de libertatea de exprimare?
Dreptul la opinii și liberă exprimare ne aparține tuturor, în egală măsură. În același timp,
deși acest drept este de o importanță vitală pentru sănătatea unei societăți democratice,
el nu este mai presus decât alte drepturi, la fel de legitime, cum ar fi dreptul la demnitate,
la reputație și onoare, la viață privată, dreptul la propria imagine sau siguranța publică.
Incitările la violenţă sau afirmaţiile care sunt de natură să creeze sentimente de ură împotriva unor persoane sau comunităţi nu se încadrează în limitele acceptabile ale libertății de
exprimare.
Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor
formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială
sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a
moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
(Art.10 2., Convenția Europeană a Drepturilor Omului)
Egalitatea în societate, justiția socială, echitatea socială sunt premise necesare ale dreptului
la liberă exprimare. Accesul la dezbaterea publică trebuie să fie echitabil, pentru a preveni
apariția sau consolidarea unui discurs dominant care să reprezinte aproape exclusiv interesele grupurilor de putere în societate (economică, politică, etnică, religioasă, mediatică,
culturală). Accesul inegal la putere este rezultatul excluderii și poate să se reproducă prin
aplicarea inegală a dreptului la liberă exprimare, grupurile/comunitățile marginalizate fiind
private de posibilitatea influențării discursului public. În asemenea condiții, când discursul
public dominant este controlat de astfel de majorități, crește semnificativ riscul radicalizării
împotriva celor fără de putere și, de multe ori, ca reacție, și al radicalizării acestor grupuri
discriminate, ca răspuns la agresiunea majorității.
De aceea, trebuie să ținem cont de ecuația fundamentală a libertății - mai multă libertate
implică și mai multă responsabilitate. A gândi și a vorbi liber nu este egal cu a spune orice,
despre oricine. Dreptul la opinie trebuie exercitat cu respect pentru adevăr și, mai ales, cu
respect pentru celălalt. Este un truism, dar libertatea noastră se termină acolo unde începe
libertatea celuilalt. Drepturile natural garantate de Constituție au scopul de a ne ajuta pe
fiecare dintre noi, în mod egal, să ne dezvoltăm și împlinim ca indivizi. Ele nu pot fi folosite
pentru a restrânge sau anihila drepturile și libertățile altora, pentru că le-ar nega acelor
persoane drepturile lor naturale. Nu putem folosi un drept natural împotriva unul alt drept
natural („ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”). Printre riscurile acceptării sociale a DIU sunt
tensiunile pe care le generează între indivizi sau grupuri sociale, conflicte și violență.
„(...) discursul care incită la ură creează un teren ostil dezbaterii critice și nuanțate a unor
politici publice, toți membrii societății au de suferit. Nu în ultimul rând, discursul care instigă
la ură crește șansele violenței politice și ale violenței împotriva unor membri ai societății.”
(Discursul instigator la ură în România, publicat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății
Civile, 2014)
Majoritatea opiniilor exprimate sunt inofensive, însă puține societăți tolerează instigarea
la omor sau pornografia infantilă. Imaginați-vă că unul din colegi vine într-o zi și își acuză
alt coleg că i-a furat un obiect, fără a avea nicio dovadă în acest sens. Aceasta se numește
19
calomnie. Sau că un alt coleg își permite ca în fiecare zi să își insulte colegii, făcându-i proști,
ignoranți etc, justificând că are dreptul să spună ce crede. Acestea sunt situații în care dreptul la liberă exprimare și dreptul la opinie intră în conflict cu alte drepturi.
De multe ori, libertatea de exprimare a fost folosită pentru a promova idei sau ideologii care
își propuneau explicit să restrângă altora drepturi și libertăți fundamentale, inclusiv dreptul
la viață, iar istoria recentă este marcată de situații în care dreptul la liberă exprimare a fost
abuzat cu consecințe tragice. Venirea naziștilor la putere și Holocaustul nu ar fi fost posibile
fără aparatul de propagandă bazat pe ură al naziștilor. Războiul din fosta Iugoslavie a fost
precedat de o puternică campanie mediatică.
În anii ’90, rolul presei în alimentarea tensiunilor interetnice a fost dramatic ilustrat de experiența iugoslavă (Thompson, 2003). Aici, cu ani înainte de a se fi tras primul foc în războiul
care a dezintegrat federația, începuse deja tirul în mass-media. Televiziunile din Zagreb și
Belgrad – capitalele Croației și Serbiei – au „construit”, prin manipularea informației, imagini denaturate, diabolice, ale sârbilor – la Zagreb și, respectiv ale croaților la Belgrad (nu
vom complica discuția cu imaginile albanezilor și ale musulmanilor). O analiză „la rece” a
celor două televiziuni demonstrează că propaganda folosește cam aceleași scheme, indiferent de care parte te afli: întotdeauna adversarul este asociat cu cele mai negative identități istorice (pentru sârbi, croații devin „ustași”, deși formațiunea paramilitară din cel de-al
doilea război mondial, susținătoare a naziștilor, nu mai avea relevanță în anii ‘90; în replică,
croații îi fac pe sârbi „cetnici”, dușmanii de moarte ai „ustașilor” din anii ‘40). Este asociat
cu fapte care revoltă telespectatorul. La emisiunile de știri ale televiziunii sârbe, în relatările despre acte criminale autorii erau croați, și viceversa. Această pregătire psihologică în
media a declanșat ura între cele două etnii cu o intensitate care poate fi azi măsurată în
dimensiunile numărului de victime. Un ziarist făcea o comparație cu conflictul care a existat în timpul celui de-al doilea război mondial. Documentele din epocă evocă întâmplări în
care populația locală, rurală, a scăpat de la moarte câte un fugar din tabăra adversă (țărani
sârbi care ajută un croat ustaș urmărit de cetnicii sârbi). Asemenea întâmplări sunt excluse
în timpul războiului din anii ‘90. Diferența relevantă dintre cele două epoci este dezvoltarea
mass-media: în anii ‘90, în cvasitotalitatea locuințelor a intrat televizorul. Un instrument
care, dacă alimentează ura interetnică, poate otrăvi relațiile dintre vecini de palier până la
„justificarea” crimei. (Stereotipurile de gen în publicitate și media, suport de curs Altfem)
Democrațiile liberale pot limita anumite drepturi
pentru a proteja democrația?
În cazul în care exercitarea dreptului la libera exprimare se ciocnește cu drepturile altora sau
amenință siguranța națiunii, legiuitorul se confruntă cu încercarea dificilă de a decide: este
o restricție necesară și cât de departe ar trebui să meargă? Când avem de-a face cu un act
de cenzură și când este necesară limitarea dreptului la liberă exprimare?
O democrație liberală interzice DIU pentru a se proteja de promovarea unor idei sau soluții
care îi contestă principiile și regulile de funcționare și îi amenință existența. Hitler a spus că
va distruge democrația cu armele democrației.
Este, de altfel, una din dilemele ontologice ale democrației – un sistem politic care conține
în sine sâmburele autodistrugerii, în momentul în care poate permite exploatarea politică a
unor idei ce susțin restrângerea unor libertăți sau a democrației înseși.
Acesta este motivul pentru care societățile democratice încearcă să se protejeze, restrângând uneori dreptul la liberă exprimare cu scopul de a proteja alte drepturi și libertăți fără
20
de care nu poate exista. Astfel, ajungem la situația paradoxală în care libertatea de exprimare este restrânsă cu scopul de a proteja libertatea de exprimare. Situația aceasta poate
genera confuzie și frustrări. Mulți vor considera aceste limitări drept o nedreptate sau un
abuz, mai ales în țări proaspăt ieșite din experimente totalitare, în care cenzura constituia
un ingredient de bază al regimului politic.
Însă, chiar și în interiorul regimurilor democratice există abordări diferite ale acestei chestiuni. Statele Unite ale Americii au cel mai liberal cadru legislativ în protejarea libertății de
exprimare, permițând inclusiv grupurilor asumat rasiste libertate de exprimare, de asociere
și dreptul de a manifesta în stradă. Statele europene dispun de reglementări mai restrictive.
Viziunea liberală (americană) se opune restrângerii DLE și susține că, prin dezbaterea liberă
de idei din interiorul societății, argumentele DIU trebuie înțelese, confruntate și combătute.
Liberalii presupun că ideologia DIU va fi înfrântă prin triumful rațiunii și al progresului, prin
evoluția morală a umanității.
Din păcate, realitatea istorică contrazice aceste credințe. La numai 50 de ani distanță de
Holocaust, Europa s-a confruntat cu noi experiențe de purificare etnică în războiul din fosta
Iugoslavie, iar în prezent asistăm la un conflict etnic sângeros în Ucraina.
Există și temerea îndreptățită că guvernul poate abuza de aceste restrângeri legitime ale
dreptului la liberă exprimare, cu scopul de a intimida cetățenii, jurnaliștii sau opoziția,
pentru a descuraja opiniile neconvenabile puterii politice. Critica radicală a puterii poate fi
interpretată abuziv drept DIU. Spre exemplu, un discurs politic care îndeamnă cetățenii la
revoltă împotriva „găștii de mafioți aflată la putere” poate fi folosit de guvern drept pretext
pentru a îi învinui pe organizatori de incitare la ură sau la violență (Guvernul Turciei a folosit
abuziv legislația împotriva DIU pentru a sancționa opiniile favorabile drepturilor minorității
kurde). Desigur, ar fi vorba de o interpretare abuzivă a legii, iar un judecător va pune în balanță dreptul la liberă exprimare a protestatarilor și eventuala existență a unui pericol social
pe care acest discurs l-ar putea genera, precum si dreptul la propria imagine al celor vizați
de discurs. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, prin soluțiile pronunțate în
cazurile pe care le-a judecat/instrumentat, că „Limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu
privire la politicieni decât în raport cu indivizii obișnuiți. Spre deosebire de cei din urmă, politicienii trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a fiecărui cuvânt
și a fiecărei fapte, atât din partea jurnaliștilor, cât și din partea marelui public și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță” (cazul Lingens vs Austria). Reamintim că România este stat semnatar al Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar asta
înseamnă că normele și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului au întâietate în
fața legislației naționale.
Curtea Europeană a judecat plângerea unui cetăţean belgian, preşedintele Frontului Naţional, condamnat de tribunalele ţării sale pentru incitare la discriminare, la segregare sau
la ură faţă de comunitatea imigrantă în Belgia prin broşuri, care a invocat libertatea de
expresie. În decizia sa, Curtea afirmă că: „Actele contra persoanelor comise prin injuriere,
ridiculizare sau defăimare a unor părţi ale populaţiei sau grupuri specifice ale acesteia sau
incitarea la discriminare, cum a fost cazul în această speţă, sunt suficiente pentru ca autorităţile să privilegieze lupta contra discursului rasist faţă de o libertate de expresie iresponsabilă, care aduce atingere demnităţii, chiar securităţii acestor părţi sau acestor grupuri ale
populaţiei. Discursurile politice care incită la ură bazată pe prejudecăţi rasiale, etnice sau
culturale reprezintă un pericol pentru pacea socială şi stabilitatea politică în statele democratice”. În continuare, Curtea adaugă că este „de o importanţă capitală ca oamenii politici,
în discursurile lor publice, să evite să difuzeze cuvinte de natură să promoveze intoleranţa”.
(Libertatea de informare și discursul rasist, dr. Ion Diaconu, Revista română de geopolitică și
relații internaționale)
21
Factori care influențează gravitatea discursului
instigator la ură
a) Identitatea grupului care este ținta DIU
De cele mai multe ori, DIU este îndreptat împotriva unor grupuri vulnerabile din societate,
cel mai adesea grupuri minoritare (ura față de romi), fie ele etnice (antisemitismul), sexuale (homofobia), religioase (islamofobia). Uneori, DIU are ca țintă populația altor state (de
exemplu, ura față de ruși, americani etc).
În interiorul unei societăți, DIU îndreptat împotriva unor minorități are un potențial de risc
ridicat, minoritățile fiind vulnerabile în fața forței majorității, deoarece nu dispun de aceleași mijloace pentru a se apăra.
Barierele lingvistice, culturale, geografice etc. împiedică grupurile minoritare să își facă
auzită vocea la nivelul întregii societăți. Chiar dacă beneficiază din punct de vedere legal de
dreptul la liberă exprimare în aceeași măsură cu restul societății, capacitatea lor de a reacționa este inferioară, deoarece accesul la mijloacele de comunicare în masă este controlat de
majoritate. Astfel, în cazul unor situații tensionate, DIU poate fi folosit de majoritate pentru
a își impune interesele sau punctele de vedere asupra altor grupuri din societate, perpetuând stereotipuri și atitudini negative față de acestea, uneori cu riscul inflamării tensiunilor și
declanșării unor conflicte.
b) Instrumentul de comunicare (presa scrisă, internet, radio, TV)
Audiența instrumentelor folosite pentru transmiterea unor mesaje care incită la ură influențează impactul acestora la nivelul societății. Din acest punct de vedere, mediile audiovizuale au în România cel mai puternic impact asupra populației. Televiziunea este principala
sursă de informare pentru peste 95% dintre români. Ultimii ani au consemnat o scădere
constantă și abruptă a presei tipărite. Internetul a crescut puternic, multe publicații tipărite
având acum audiențe mult mai mari în online decât în print, în paralel cu explozia site-urilor,
blogurilor, a social media.
DIU transmis prin intermediul canalelor de televiziune are cel mai puternic potențial distructiv, atât prin prisma audienței, cât și prin cea a credibilității mesajului, televiziunea fiind
asociată de public jurnalismului într-o măsură mai mare decât internetul.
c) Răspândirea mesajului
Cine contribuie la agenda publică, la chestiunile dezbătute în spațiul public, de politicieni,
jurnaliști? Au grupurile marginalizate/defavorizate aceeași forță de exprimare în spațiul
public? (ex.: drogurile, discurs izolat în mainstream, dar care a intrat în spațiul public prin
artă/culturi de nișă sau problematica afro-americanilor – hip hop, minorități sexuale muzică,
modă).
Într-adevăr, DIU în context românesc se regăseşte în argumentul legitimității cenzurării adus
de Judith Butler privind inegalitatea accesului la liberă exprimare şi confiscarea unilaterală a
discursului public, ce devine oficial, de către o majoritate ce se radicalizează împotriva celui
fără de putere, celui diferit, celui minoritar. Astfel, accesul inegal la putere, ce determină
discriminarea, ura şi excluderea, ajunge să se reproducă prin apărarea inegală a principiului libertății de expresie. În context românesc, regăsim clasica situație istorică a statului ca
expresie a majorității, şi nu ca actor neutru, care, apărându-şi dreptul de garant al unității,
indivizibilității şi suveranității, acționează sistematic împotriva respectării drepturilor celor
fără de putere. (Discursul instigator la ură în România, publicat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, 2014)
22
d) Caracterul public sau privat al DIU
DIU poate fi exprimat în public sau într-un spațiu privat. Prin impactul său, DIU în spațiul
public (internet, media, cinema, proteste de stradă) reprezintă un pericol public mai mare la
adresa celor vizați.
e) Proximitatea pericolului
Pericolul cert și prezent (ca incitarea să fie urmată efectiv de violenţă) pe care îl poate reprezenta la un moment dat DIU este evaluat atunci când se pregătesc măsuri ce pot duce la
interzicerea unor manifestări publice sau la cenzurarea prealabilă a unor mesaje.
De exemplu, un miting convocat de o grupare neonazistă în mijlocul unei comunități evereiești.
f) Intenția DIU
DIU intră în sfera penală atunci când se poate dovedi existența intenției autorului de a incita
la discriminare, ostilitate sau violență.
Acționează
Ce poți face pentru a combate discursul instigator
la ură?
Counter speech
Ce poți face pentru a contracara DIU:
•
Oferă o perspectivă alternativă, distribuie înregistrări video, articole, opinii care promovează diversitatea, toleranța.
•
Discută cu cei apropiați (colegi, prieteni, familie) atunci când întâlnești DIU.
•
Evită să te angajezi în dezbateri cu cei care transmit mesaje discriminatorii sau DIU;
nu au nicio finalitate, este greu de crezut că veți reuși să-i convingeți. În locul unor
dezbateri sterile, puteți să distribuiți înregistrări video, articole, linkuri către materiale care oferă puncte de vedere alternative sau mesaje pozitive.
Încurajarea conținutului de calitate
DIU nu poate fi neutralizat numai prin intervenții de tip cenzură. Este nevoie de o intervenție proactivă, care să ofere o altă perspectivă, construită în jurul adevărului istoric și a unui
proiect de societate bazat pe diversitate, inclusivitate, acceptarea celui diferit.
Mass-media are datoria profesională de a oferi publicului o imagine a societății în întregul
ei, printr-o relatare cât mai completă și diversificată a grupurilor și comunităților din inte-
23
riorul societății (tineri, vârstnici, minorități etnice, religioase, sexuale etc). Informația de
calitate, dezbrăcată de stereotipuri și clișee are potențialul de a modifica percepții, atitudini
în rândul publicului.
De asemenea autoritățile sau organizațiile neguvernamentale pot facilita accesul tinerilor la
programe educaționale alternative, care să le ofere o perspectivă diferită asupra grupurilor
vizate de discursul care incită la ură prin contact cu informații, opinii, persoane mai puțin
prezente în agenda presei sau în curricula școlară.
Artele sunt instrumente prin care pot fi diseminate valorile diversității, toleranței, înțelegerii. Gândiți-vă ce impact puternic au avut pentru mai multe generații filmele lui Charlie
Chaplin (Marele Dictator), muzica lui Bob Dylan, John Lennon sau Bob Marley. Arta necovențională cu mare impact la publicul tânar, cum ar fi graffiti-urile sau stencil care au o
vizibilitate imensă și potențial mare de distribuire (de exemplu, lucrările lui Banksy).
Crearea de conținut instigator la „iubire”
Este important să folosim toate instrumentele de comunicare pentru a disemina acest tip de
mesaje. De la discuțiile individuale cu membri ai familiei sau prieteni, în care vom evita folosirea clișeelor/stereotipurilor, le vom atrage atenția celor apropiați asupra efectelor nocive
ale discriminării și DIU, până la postarea pe facebook a unor mesaje, imagini, filme c
Fiecare dintre noi poate promova astfel de produse media (indiferent de suportul lor –presă, scrisă, radio, tv, internet), recomandându-le celor apropiați, distribuindu-le prin social
media, discutându-le la școală sau în familie.
Raportarea conținutului instigator la ură
Persoanele, organizațiile sau publicațiile de extrema dreaptă nu vor fi deranjate dacă discursul lor este considerat ofensator, de aceea este ineficient să ne adresăm lor direct. Mesajele
sau articolele care instigă la ură publicate pe siteuri sau în publicații decente pot fi raportate
direct administratorilor site-ului sau redactorilor șefi, atrăgându-le atenția asupra nocivității
DIU și a faptului că promovarea acestuia decredibilizează site-ul/publicația respectivă. Aceștia pot fi avertizați că nedelimitarea de asemenea mesaje și continuarea publicării lor vă vor
determina să nu le mai citiți.
De asemenea, este recomandat să înștiințăm organizațiile care se ocupă cu combaterea DIU
atunci când întâlnim DIU în spațiul public. Acestea dispun de resurse pentru a analiza fiecare
caz în parte și pot alege metoda de intervenție pe care o consideră eficientă.
Sesizarea instituțiilor statului
Am văzut ce efecte negative are discursul instigator la ură, atât asupra indivizilor, cât şi asupra societăţii, în general. Prin urmare, atunci când sesizăm un discurs de natură să incite la
ură, nu trebuie să rămânem impasibili. Este adevărat, după cum am văzut, că toate instituţiile statului care pot avea un rol în combaterea discursului instigator la ură, au şi capacitatea
de a se sesiza din oficiu. Nu putem fi siguri însă, că CNCD sau parchetul vor reacţiona, din
24
oficiu, la toate discursurile instigatoare la ură existente, şi nu ne putem imagina nici măcar
că toate discursurile instigatoare la ură existente ajung la cunoştinţa acestora, pentru ca
instituţiile să ia măsuri din oficiu.
În consecinţă, este important să acţionăm, şi să sesizăm instituţiile statului.
Condiţii pentru sesizarea CNCD
Sesizarea unei fapte de discriminare poate fi efectuată în termen de cel mult 1 an de la data
săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Dacă un discurs
instigator la ură a fost promovat de cineva în urmă cu mai mult de 1 an, dar a fost difuzat de
un program TV în urmă cu mai puţin de un an, sesizarea încă mai poate fi făcută. În această
situaţie, se arată că termenul se calculează de la data la care reclamantul putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei, şi anume, de la data difuzării discursului în cadrul programului TV.
Petiţia care se transmite CNCD poate să fie formulată în scris (MODEL SESIZARE) şi transmisă
prin poştă, fax sau e-mail. Sesizarea poate fi făcută şi oral, printr-o notă de audienţă. Procedura CNCD indică faptul că, în acest caz, în cadrul unei audienţe se „întocmeşte o notă, care
cuprinde elementele petiţiei şi se constituie în petiţie cu acordul petentului”.
Petiţiile anonime vor fi clasate. Chiar daca nu se indică domiciliul sau reşedinţa petentului,
petiţia nu va fi clasată, dacă se menţionează că datele respective vor fi communicate ulterior.
Petentul va fi citat la audierile efectuate de Colegiul Director al CNCD. Chiar dacă petentul
nu se prezintă la audieri, sesizarea va fi soluţionată.
Condiţii pentru sesizarea CNA
Pentru a sesiza CNA cu privire la un program de televiziune sau radiodifuziune sonoră care
difuzează programe cu conţinut instigator la ură, trebuie folosit un formular pus la dispoziţie
de către CNA pe website-ul Consiliului aici: http://www.cna.ro/Formular-de-sesizare-Radio-TV.html.
Pentru a putea transmite sesizarea, este obligatoriu ca petentul să includă date de identificare – nume, prenume, număr de telefon, adresă de email şi adresă poştală.
Condiţii pentru sesizarea Poliţiei/Parchetului
Pentru a sesiza organele penale cu privire la existenţa unui discurs instigator la ură, trebuie
respectate cerinţele Codului de procedură penală, cu privire la conţinutul unui denunţ penal. Astfel, denunţul penal trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoane juridice, denumirea, sediul,
codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea
reprezentantului legal ori convenţional, descrierea faptei care formează obiectul plângerii,
precum şi indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
25
Exemple
Fiecare caz de discurs instigator la ură trebuie analizat individual, în funcție de context, de
actorii implicați, de gravitatea discursului. Astfel, anumite situații reclamă sesizarea organelor de anchetă penală (ex.: atunci când există incitări explicite împotriva unor persoane
sau comunități). În alte cazuri, pot fi sesizate organismele specializate, Consiliul Național al
Audiovizualului (CNA), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).
Nu întotdeauna recursul la lege sau instituții este cea mai eficientă metodă de intervenție.
Uneori, o discuție deschisă cu autorul mesajului care incite la ură, fără sesizarea vreunei
instituții, poate fi mai eficientă. În multe cazuri, cei care perpetuează mesaje discriminatorii
sau care incită la ură nu o fac din cauza unor convingeri ideologice puternice sau pentru că îi
urăsc pe cei vizați de mesaj. Cei care transmit astfel de mesaje nu o fac neapărat cu intenția
de a discrimina; pur și simplu nu sunt conștienți de efectele acestui tip de mesaje, de nocivitatea lor. Mai degrabă avem de-a face cu mentalități impregnate de sterotipuri, așa cum au
majoritatea dintre noi. În astfel de cazuri, se pot încerca întâlniri directe cu autorii mesajelor
pentru a încerca sensibilizarea lor asupra efectelor discriminării.
De asemenea, se pot transmite scrisori redacțiilor unde au fost publicate asemenea mesaje,
fie ele deschise sau nu. Uneori, o reacție publică sau o scrisoare deschisă virulentă de condamnare a mesajului transmis poate avea efectul opus, punându-l în defensivă pe autorul
mesajului. Acesta poate percepe reacția drept o lecție transmisă dintr-o poziție de superioritate morală și aproape sigur va refuza să o accepte și să se concentreze asupra mesajului.
Fiind vorba de stereotipuri atât de profund înrădăcinate, intervenția trebuie să fie efectuată
cu finețe chirurgicală, în speranța sensibilizării și apoi a conștientizării adresantului. Desigur,
nu e cazul adepților ideologiilor extremiste, care își asumă conștient discursul rasist, xenofob sau homofob. În astfel de cazuri, atunci când mesajele transmise incită la ură, se impune
sesizarea instituțiilor abilitate.
Într-o ierarhie a exigențelor privind exprimarea publică, politicienii, demnitarii, reprezentanții instituțiilor publice au cele mai mari obligații; în cazul lor, mesajele rasiste, xenofobe,
discriminatorii sunt intolerabile.
„[…] exerciţiul libertăţii de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi, astfel în mod
legitim există obligaţii pentru a evita pe cât posibil expresii care ofensează în mod inutil pe
alţii şi încalcă drepturile altora, care totodată nu contribuie sub nici o formă la dezbateri
publice ce ar duce la progresul societăţii.” (Convenția Europeană a Drepturilor Omului)
Nu de fiecare dată sesizarea instituțiilor abilitate produce rezultatul așteptat. Astfel, deciziile
CNA sau CNCD pot fi atacate în instanță și anulate de acestea.
De aceea, fiecare sesizare trebuie făcută cu maximă prudență și acuratețe, pentru că un
rezultat nefavorabil riscă să legitimeze DIU. Cu toate acestea, chiar și atunci când sesizarea
instituțiilor abilitate pare a fi total îndreptățită din punct de vedere legal, interpretarea dată
de judecător poate fi diferită.
În egală măsură, intervențiile trebuie bine calculate, fiind necesară o abordare pragmatică, în care să cântărim atent pericolul real prezentat de DIU și efectul intervenției noastre.
Atunci când DIU este propagat de organizații obscure sau publicații/site-uri cu audiențe mici,
trebuie să ne gândim bine dacă nu cumva o sesizare sau o reacție publică le face, de fapt,
publicitate acestora și contribuie astfel la răspândirea ideilor lor.
26
Protest al organizației Noua Dreaptă împotriva
mafiei imobiliare
Organizația Noua Dreaptă a protestat constant în ultimii ani împotriva a ceea ce numește
mafia imobiliară din Timișoara. Demersul pare îndreptățit, presa relatând constant despre
existența unei grupări care a acaparat sute de imobile în centrul Timișoarei, multe dintre
aceste clădiri vechi, cu o valoare arhitecturală deosebită.
Noua Dreaptă este o organizație care își propune „să salveze Statul si Neamul Românesc de
la dispariția ordonată de artizanii globalizării”.
La unul din protestele de stradă organizate în 2014, membrii și simpatizanții Noua Dreaptă
au scandat lozinci precum: „Timişoara nu tolerează ţigănia!”, „Nu vrem să fim o naţie de
sclavi!”, „Nu vrem clanuri ţigăneşti în oraşe româneşti!”, „Noi suntem români, aici pe veci
stăpâni”.
Avem de-a face cu mesaje care, prin asocierea afacerilor imobiliare derulate de gruparea
menționată cu etnia romă, extrapolează la nivelul întregii comunități de romi din Timișoara
activitatea cu iz penal derulată de o grupare restrânsă de etnie romă (etnicizarea infracțiunii). Chiar dacă se bazează pe stereotipuri (romii infractori), mesajele lozincilor sunt mai
mult decât atât. Ele conțin elemente ce instigă la excluderea întregii comunități a romilor
din oraș („Timişoara nu tolerează ţigănia!”, „Nu vrem clanuri ţigăneşti în oraşe româneşti!”).
Lozincile citate nu fac nicio referire la infracțiunile care au constituit pretextul protestului, ci
sunt îndreptate direct împotriva unui grup etnic. Mesajele sunt de natură să incite populația
împotriva comunității roma, să genereze o stare de intoleranță în rândul majorității și de
teamă în rândul romilor.
Ținând cont că transmițătorul mesajului este o organizație ce își asumă deschis mesajul naționalist și xenofob, este greu de crezut că soluția sensibilizării printr-un dialog va putea avea
efectul așteptat. Asemenea mesaje intră sub incidența legii penale și se impune sesizarea
organelor de anchetă penală.
Mircea Badea instigă la violență contra „garoilor”
La începutul anului 2009, handbalistul român Marian Cozma a fost înjunghiat mortal într-un
bar din Veszprem, Ungaria, unde sportivul juca pentru echipa locală. Cozma a fost ucis în
urma unui incident petrecut în bar cu un grup de cetățeni maghiari de etnie romă. Tragedia
a generat puternice emoții atât în Ungaria, cât și în România. Din păcate, multe reacții au
fost impregnate cu mesaje rasiste îndreptate împotriva etniei romilor. Una dintre aceste reacții îi aparține unui cunoscut om de televiziune, Mircea Badea. În timpul emisiunii Sinteza
zilei, difuzată de postul Antena 3 în data de 8 februarie 2009, Badea a afirmat:
„Eu mi-aş dori din suflet - ca să radicalizez un pic discursul, că nu mai pot, asta cu statul de
drept, cu... să o frăsunim la televizor, nu mai pot, deci cedez nervos -, mi-aş dori din suflet
ca legenda aia care circulă pe televizoare, că tatăl unuia dintre handbaliştii cu pricina, care
au supravieţuit, dar cu urmări dramatice, e un mare şmecher prin Muntenegru, prin Serbia,
pe unde o fi el mare şmecher, aşa e zvonul, cică a trimis un comando ca să-i rezolve pe ăştia,
eu sper să fie adevărată şi să-i rezolve pe ăştia (...). Doamne, de i-ar găsi... (...) și sper că acel
27
comando, n-am alt termen la îndemână, trimis din Muntenegru să-i rezolve pe garoi, bă,
sper să-i și rezolve. Adică, să nu bată drumul degeaba și să-i prindă și rezolve pe băieți”.
Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul Antena 3 cu amendă în valoare
de 10.000 lei, considerând că: „(...) domnul Mircea Badea putea să îşi exprime revolta cu
privire la incidentul din oraşul ungar Veszprem, în urma căruia handbalistul Marian Cozma
a decedat, iar alte două persoane au fost grav rănite, fără a însoţi comentariile de un mesaj
de instigare la violenţă împotriva presupuşilor infractori, persoane de etnie rromă” (Decizia
CNA din 3 martie 2009). Articolul 46 din legea audiovizualului prevede că „(1) Este interzisă
difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. (2) Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă,
religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie”.
Antena 3 a cerut la Curtea de Apel Bucureşti anularea Deciziei CNA din 3 martie 2009. Recursul s-a judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a fost pierdut de CNA.
Din perspectiva unei organizații ca ActiveWatch, care promovează comunicarea liberă responsabilă, discursul lui Mircea Badea se încadrează în categoria DIU. Realizatorul TV susține
explicit o rezolvare violentă a cazului, prin intermediul unui „comando”. Ținta este identificată ca fiind grupul care l-a ucis pe Marian Cozma, căruia i se atașează și identitatea etnică
(„să-i rezolve pe garoi”). Încurajarea la violență este explicită și asumată, singura discuție
fiind dacă avem de-a face și cu un discurs care incită la ură. Elementul prin care interpretăm
DIU este termenul de „garoi”, asociat etniei romilor de DEX, și folosit termen cu conotații
negative/peiorative la adresa acestei etnii. Întreaga comunitate romă din România sau Ungaria este stigmatizată, culpabilizată și amenințată prin etnicizarea infracțiunii (investigația
a dovedit că nu a existat nicio motivație de natură etnică în conflictul ce s-a petrecut în bar).
Stigmatizarea este consolidată de realizatorul TV prin asocierea acestei etnii cu comportamente indezirabile precum violența, infracționalitatea, puternic înrădăcinate ca stereotipuri
în mentalul colectiv al românilor. Din acest motiv considerăm că avem de-a face în cazul de
față cu discurs care incită la ură și violență și care depășește limitele libertății de exprimare.
Sancționarea acestui discurs conform legislației audiovizuale nu este o măsură excesivă.
Senatorul Iulian Urban
Senatorul Iulian Urban a publicat pe blogul personal articolul „Nu Breivik a comis atentatul,
ci actualii lideri care conduc UE”. Articolul propune o pseudo-explicatie pentru atentatul
comis de norvegianul Anders Behring Breivik în data de 22 iulie 2011, prin prisma schimbării atitudinii liderilor politici europeni față de problema imigrării și multiculturalismului, în
special în ceea ce privește musulmanii.
Din acest articol cităm: „Franța sau Italia au creat isterii naționale împotriva țiganilor, Franța
a interzis burka, în Ungaria defilează detașamentele anti-țigănești, adică politicienii europeni împing conștient sau nu politica europeană către o formă de extremism ce transformă
Europa în cazanul de pulbere al planetei. Și cu toate astea, cu toate aceste presiuni din
partea politicienilor, din cei 550 de milioane de europeni nativi ai UE, s-a găsit doar 1 care să
săvârșească un act de mare și inutilă cruzime. Asta spune multe despre incredibila toleranță
și răbdare [încă] a europenilor.”
„În acest haos extremist este uimitor că doar un singur european a apăsat pe trăgaci pentru
28
a exprima frustrarea față de indiferența și ipocrizia clasei politice europene în fața islamizării și imigrației ilegale care pun în pericol [conform discursului public] întreaga civilizație și
cultură europeană.”
„[...] Ceea ce a făcut tipul ăsta este ceva extrem, însă cam toți sunt sătui de muslimii care
vor să se impună peste tot, religios vorbind. Altă problemă e ca muslimii trăiesc pe seama
statului, fiind asistați social, nu vor să muncească și bagă la înaintare scuza că ei vin din țări
cu război. Altă problemă e ca nu respecta cetatenii tarii in care se afla, nu le cunosc obiceiurile, limba, traditiile. Va suna ceva cunoscut? Va aduc eu aminte de motivul expulzarii
tiganilor romani din Franta din 2010!!!”
„Multiculturalismul este bun doar când culturi asemănătoare calitativ se contopesc, nu
merge să amesteci oamenii din biblioteca națională cu cei dintr-o cârciumă din Ferentari
sau dintr-o pușcărie, la o petrecere de băieți olimpici la matematică poți aduce pe cei de la
biologie, nu poți să aduci și bătăușii cartierului.”
„E trist că UE nu pune clar problema asta și să stabilească clar care e diferența între libertatea de expresie și colonizarea musulmană care se face în UE.”
„Multiculturalismul ne-a fost băgat pe gât forțat și în doză mare acum unii nebuni reacționează violent.”
Articolul este impregnat de stereotipuri, prejudecăți și generalizări abuzive. Afirmații de
tipul: „muslimii trăiesc pe seama statului, fiind asistați social, nu vor să muncească și bagă
la înaintare scuza că ei vin din țări cu război”, „Multiculturalismul este bun doar când culturi
asemănătoare calitativ se contopesc, nu merge să amesteci oamenii din biblioteca națională
cu cei dintr-o cârciumă din Ferentari sau dintr-o pușcărie, la o petrecere de băieți olimpici la
matematică îi poți aduce pe cei de la biologie, nu poți să aduci și bătăușii cartierului” sau „E
trist că UE nu pune clar problema asta și să stabilească clar care e diferența dintre libertatea
de expresie și colonizarea musulmană care se face în UE” sunt profund xenofobe. Ele sunt
de natură a întări respingerea pe care o mare parte a populației din România o simte față de
o minoritate religioasă atât de importantă în Europa, musulmanii, ceea ce ne îndepărtează
de idealurile de toleranță și incluziune formulate la nivelul Uniunii Europene.
29
Modele de sesizări
Sesizare
Către:Consiliul Național al Audiovizualului
Nume post:Antena 3
Tipul postului:TV
Data difuzării emisiunii:29 ianuarie 2013
Ora difuzării:21:30
Denumirea emisiunii:Sinteza zilei
ActiveWatch sesizează Consiliul Național al Adiovizualului în legătură cu emisiunea Sinteza
zilei difuzată de către postul de televiziune Antena 3 în data de 29 ianuarie 2013, ora 21:30.
În cadrul emisiunii a fost comunicată informația potrivit căreia site-ul Consiliului Județean
Covasna nu ar avea o versiune în limba română. În acest sens au fost prezentate mai multe
print-screenuri ale site-ului respectiv, print-screenuri care aveau conținut exclusiv în limba
maghiară (v. Anexa 1). Cu toate acestea, verificand site-ul oficial al CJ Covasna, s-a putut
constata că acesta are o versiune în limba română și că în colțul din dreapta sus apare un
link către aceasta (v. Anexa 2). Mai mult, comparând imaginile din Anexele 1 și 2 se poate
observa că imaginea prezentată de către Antena 3 (Anexa 1) a fost alterată, întrucât lipsește
secțiunea din dreapta site-ului, care include și link-ul către versiunea în limba română a site-ului. Această prezumție se susține și prin faptul că un alt print-screen al site-ului CJ Covasna, care a fost prezentat în timpul emisiunii, conține link-ul către versiunea în limba română,
lucru care nu a fost precizat de către moderator. (V. Anexele 3 si 4). Prin urmare, considerăm
că au fost încălcate următoarele prevederi aleDecizieinr. 220 din 24 februarie 2011 privind
Codul de reglementare a conţinutului audiovizual:
ART. 64 (1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii
media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:
b) informarea cu privire la un fapt sau un eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în
mod imparţial şi cu bună-credinţă.
ART. 65 În emisiunile de ştiri şi dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli:
a) rigoare şi acurateţe în redactarea şi prezentarea ştirilor;
b) între subiectul tratat şi imaginile ce însoţesc comentariul să existe o conexiune reală;
c) titlurile şi textele afişate pe ecran să reflecte cât mai fidel esenţa faptelor şi datelor prezentate;
Prin urmare, în conformitate cu Art. 64, alin. 2 dinDecizianr. 220 din 24 februarie 2011
privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual solicităm dispunerea deciziei ca
furnizorul de servicii media Antena 3 să aducă rectificările necesare în aceleași condiții de
difuzare.
Cu stimă,
Adrian Szelmenczi, Coordonator de programe
30
Sesizare
Nume post:Romania TV
Tipul postului:TV
Data difuzării emisiunii:11 februarie 2012
Denumirea emisiunii:România de poveste
ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei sesizează Consiliul Național al Adiovizualului în legătură cu emisiuneaRomânia de povestedifuzată de către România TV în data de 11
februarie 2012, ora 22:00.
În cadrul emisiunii a fost difuzat un reportaj cu titlulRomanii uitați în Harghitacare, împreună cu un studiu al Academiei Române, a fost punctul de plecare în dezbaterea la care au
participat, în studio, doi invitați: Corneliu Vadim Tudor – europarlamentar din partea Partidului România Mare și Gheorghe Funar – membru al aceluiași partid. Pe parcursul întregii emisiunii au fost încălcate mai multe articole aleDecizieinr. 220 din 24 februarie 2011
privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual:
“ART. 40 (2) Moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin, pentru a permite
publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzaţiile”.
În cadrul reportajuluiRomanii uitati în Romaniaatât persoanele intervievate cât și realizatorii
acestuia fac mai multe afirmații care nu sunt probate. Astfel, reporterii nu îi cer primarului
municipiului Toplița să probeze afirmațiile conform cărora primarii români suntsabotațișidiscriminațide către Consiliul Județean Harghita. De asemenea, afirmațiile Arhiepiscopului
Harghitei și Covasnei, Ioan Selejan, conform cărora au fost închise mai multe școli românești
dar nici una maghiară nu sunt dublate de date statistice ori de vreo explicatie care să vina
din partea autorităților.
„ART 40 (3) Moderatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă”.
În cadrul emisiunii, unul dintre invitați, Corneliu Vadim Tudor, a formulat următoarea propunere “De ce să nu-i deportăm pe unguri in Siberia?”;moderatorul nu a intervenit pentru a se
delimita de enunțul pe care noi îl considerăm a fi o instigare la violență.
„ART. 64 (1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii
a) asigurarea unei distincţii clare între fapte şi opinii”;
În cuprinsul reportajului difuzat la începutul emisiunii nu se face distincția între fapte și opinii. Spre exemplu în cursul reportajului autorul acestuia face următoarea afirmație: “Obiectivele declarate ale leaderilor maghiari sunt: autonomie teritorială pentru ceea ce ei numesc
Tinutul Secuiesc și autoguvernare. Obiectivele nedeclarate și nedeclarabile par a fi independența acestei regiuni și obtinerea mai apoi a culoarului teritorial până la granița cu Ungaria.”
Această afirmație reprezintă o opinie prezentată ca faptă. Totodată, nu este solicitată opinia
31
nici unuia dintre reprezentanții partidelor maghiare.
„ART. 66 (1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de
natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt
în dezbatere publică;
(2) Prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie se asigură, de regulă, în
cadrul aceleiaşi emisiuni, iar în mod excepţional, în emisiunile următoare; în cazul în care cei
solicitaţi refuză să participe sau să îşi precizeze punctul de vedere, acest fapt trebuie menţionat pe post; absenţa punctului de vedere al uneia dintre părţi nu exonerează realizatorul/
moderatorul de asigurarea imparţialităţii”.
În cadrul emisiunii menționate au fost invitați doi politicieni membri ai Partidului România
Mare – Gheorghe Funar și Corneliu Vadim Tudor - și nici un reprezentant al vreunui partid
care să reprezinte minoritatea maghiară. Moderatoarea emisiune a făcut mențiunea că „Nici
un ungur nu a vrut să comenteze”, însă nu a precizat numele persoanelor care au fost contactate. De aceea, dezbaterile din cadrul emisiunii au fost direcționate într-un singur sens și
nu a existat pluralitate opinii, moderatoarea emisiunii neasigurând imparțialitatea acesteia.
„ART.70 În cadrul programelor de ştiri şi dezbateri care abordează probleme de interes public privind minorităţile etnice, religioase sau sexuale se va prezenta şi un punct de vedere al
acestora”.
Reportajul prezentat în introducerea emisiunii a fost debalansat: numărul total de persoane
intervietate de șase, cinci dintre acestea fiind etnie română și unul singur de etnie maghiară. De asemenea, în studio nu a fost invitată nici o persoană de etnie maghiară.
Vă rugăm să analizati dacă în cadrul emisiuniiRomânia de povesteau fost încălcate prevederile Codului de reglementare a conținutului audiovizual menționate mai sus.
Cu stimă,
Adrian Szelmenczi,
Coordonator de programe
32
Sesizare
Nume post:B1 TV
Tipul postului:TV
Data difuzării emisiunii:27 august 2014
Denumirea emisiunii:Lumea lui Banciu
Asociația ActiveWatch sesizează Consiliul Național al Adiovizualului în legătură cu emisiuneaLumea lui Banciudifuzată de către postul de televiziune B1 TV în data de 27 august 2014,
ora 23:00.
În a doua jumătate a emisiunii sus-menționate, realizatorul ei Radu Banciu, a luat în discuție
proiectul autonomiei Ținutului Secuiesc lansat în dezbatere publică de către Uniunea Democrată a Maghiarilor din România. În cadrul prezentării proiectului UDMR, realizatorul emisiunii a prezentat eventualele consecințe ale aprobării acestuia, făcând o serie de afirmații
grave și alarmiste menite să inducă o panică nejustificată în rândul opiniei publice românești. Astfel, Radu Banciu a afirmat următoarele (selecție de citate):
[Dacă ar fi aprobat proiectul de lege]ar fi un măcel. Cetățenii români n-ar mai avea nici cel
mai mic drept în viața lor de zi cu zi.
Este absolut o tragedie ca acei cetățeni[cetățeni de etnie română din Ținutul Secuiesc]să
devină dintr-odată vasali ai guvernului maghiar și ai acestui guvern secuiesc.
Ce vor face ei acolo[maghiarii]după bunul lor plac pentru că acolo nu vor exista legi, nu se va
respecta nimic. Avem deja exemplele în reședințele de județ ale Harghitei și Covasnei unde
s-au întâmplat atâtea atrocități dintr-astea. Dați-vă seama ce va fi în momentul în care guvernul de la București nu va avea decât un titlu consultativ față de ce se întâmplă acolo. Poți
să-ți dai cu părerea[ca guvern central]că nu te mai ascultă nimeni. Cam la nivelul ăsta va fi.
Totuși acum ce se întâmplă cu drapelul, cu însemnele românești, cu tricolorul, cu vorbitul în
limba română pe stradă, cu nerăspunsul la salut în limba maghiară. Dacă asta se întâmplă
în condițiile în care acele județe aparțin numai de România[…], vă dați seama ce s-ar întâmpla în această parte a României dacă aceste lucruri[proiectul autonomiei]vor fi puse în
aplicare.
În aceste județe[Harghita, Covasna și Mureș]nu se poate aplica această conviețuire[între
maghiari și români]. Este ca și cum ai pune niște căprioare în cușca leului. Asta este, de fapt,
Ținutul Secuiesc.
Eu știu că la noi se va da în cap pe stradă. Oamenii nu vor mai putea să vorbească în limba
română, vor fi atacați pe stradă, vor fi batjocoriți.
Dacă vreodată va exista această regulă cu președinte, ăștia vor stăpâni exact ca pe vremuri
acel Ținut, acolo va fi cel mai mare măcel posibil. Va fi un dezastru, nu există cuvinte. Ce
autonomie? Ce Ținut Secuiesc? Va exploda toată zona aia. Este incalificabil. Cum justifici
tu de la București, un politician efemer faptul că ți-ai bătut joc de niște oameni? Ce vină au
ăia[românii din Harghita și Covasna][…]pur și simplu să-i trimiți la tăiere printr-o asemenea
33
decizie. Acolo nu există prietenie, astea sunt de suprafață. Nu există compatibilitate, astea
sunt de suprafață. În momentul în care ei[maghiarii]vor fi stăpâni pe zona respectivă, România a luat foc în acea parte.
Cât trebuie să vă explic mai clar că acolo e un dezastru? N-am avut cazul Iugoslaviei? Asta
ar deveni centrul Transilvaniei.
Județul Mureș este un județ absolut epocal în România. A fost unul dintre bastioanele care
au ținut cel mai bine steagul sus. Și pe vremea lui Ceaușescu, și înainte. Deci nu este un județ
oarecare. Sunt oameni, români serioși, extraordinari, excepționali care au trăit de-a lungul
veacurilor nu de 20 de ani și care tocmai rămânând în acea regiune n-au permis să fie invadată pur și simplu numai de maghiari.
Ceea ce vor face ei[maghiarii]acolo, va fi fără precedent. Vor veni, bineînțeles, străini[…]din
UE acolo să vadă ce se întâmplă acolo la un moment dat, pentru că, evident, nu mai suntem
într-o lume asuprită – există voci care vor duce mai departe semnalul ăsta „Bă, e pogrom
acolo” și se va vedea ce se va întâmpla.[…]Și se va vedea ce se va întâmpla.[…]Vor găsi gropi
comune, ăia acolo, mă. Deci, atenție. Va fi o răzbunare de secole. Maghiarii nu puteau să
o pună legal în aplicare. Ei bine, vor avea și legea de partea lor. Nu va mai exista picior de
tradiție românească în acea zona. Atenție mare, la această chestiune.
În opinia noastră, au fost încălcate următoarele prevederi aleDecizieinr. 220 din 24 februarie
2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual:
Art. 64 (1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii
a)asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii;
Art. 67 În exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu
subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a
opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod
care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.
În cadrul emisiunii asupra căreia vă sesizăm, realizatorul a vorbit despreatrocitățipe care
etnicii maghiari le-ar fi comis asupra românilor în reședințele de județ ale Harghitei și Covasnei fără să exemplifice ce tip de atrocități s-ar comis. De asemenea, realizatorul emisiunii nu
citează rapoarte oficiale legate de crime motivate de ură cărora le-ar fi căzut victime românii
din cele două județe. În fapt, realizatorul a vorbit o bună parte din timpul alocat proiectului
de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc despre ipoteticele atrocități care s-ar comite
în cazul în care acesta ar fi aprobat. Acesta nu a explicat telespectatorilor săi în ce mod o
eventuală lege votată de Parlamentul României ar putea să legalizeze asemenea atrocități în
momentul în care maghiariivor avea și legea de partea lor.Considerăm că prin aceste afirmații, realizatorul emisiunii nu a făcut distincția între opinii și fapte, publicul telespectator fiind
astfel indus în eroare de către acesta.
Art. 64 (1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii
b)Informarea cu privire la un fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în
mod impartial și cu bună credință.
Unul dintre subiectele emisiunii cu privire la care vă trimitem sesizarea este legat de proiec-
34
tul de lege cu privire la autonomia Ținutului Secuiesc. Pe parcursul emisiunii, realizatorul nu
a prezentat nici o informație cu privire la proiectul de lege aflat în dezbatere, ci s-a mărginit
la a prezenta o serie de eventuale consecințe ale acestuia: s-a vorbit despremasacru, despre
unmăcella care ar urma să fie supuși românii, a vorbit despre viitoarea existență a unorgropi
comuneetc. Realizatorul emisiunii nu a explicat care este legătura cauzală între acest proiect
de lege și aceste consecințe alarmiste. Prin urmare, considerăm că intenția realizatorului nu
a fost să-și informeze în mod corect telespectatorii, ci să le inducă un sentiment de panică și
de teamă față de minoritatea maghiară. De asemenea, considerăm că informarea cu privire
la chestiunea autonomiei Ținutului Secuiesc nu s-a făcut cu bună credință și imparțialitate.
Art. 66 În programele de știri și dezbateri, informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, social sau culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) Asigurarea imparțialității, echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt
în dezbatere publică;
În cadrul emisiunii sesizate nu au fost prezentate date cu privire la prevederile proiectului
de lege aflat în dezbatere publică și nu a existat nici o intenție de se prezenta în vreun fel
opiniile inițiatorilor lui. Singurul aspect luat în discuție a fost cel legat de potențialul pericol
pe care l-ar reprezenta acest proiect de lege, fără a se explica legătura cauzală dintre pericolul enunțat și proiectul de lege pus în dezbatere.
b)evitarea oricăror forme de discriminare.
Pe tot parcursul emisiunii, minoritatea maghiară a fost prezentată ca fiind un pericol la
adresa etnicilor români. Se poate înțelege din modul în care a fost zugrăvită de către realizatorul acesteia că toți maghiarii din România ar nutri sentimente de ură față de români și că
intenționează să comită crime în masa în județele în care sunt majoritari. („Este ca și cum ai
pune niște căprioare în cușca leului”). Considerăm, de asemenea că, prin intermediul acestei
emisiuni, realizatorul ei supune întreaga minoritate maghiară unui tratament injust și degradant, fapt sancționat și de către Ordonanța nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi
sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Art. 70 În cadrul programelor de știri și dezbateri care abordează problemă de interes public
privind minoritățile etnice, religioase sau sexuale se va prezenta și un punct de vedere al
acestora.
Pe parcursul întregii emisiuni, realizatorul nu a prezentat și opinia reprezentanților politici
ai minorității maghiare, deși această problematică este de interes public pentru această
minoritate.
Vă rugăm să analizati dacă în cadrul emisiuniiLumea lui Banciuau fost încălcate prevederile
Codului de reglementare a conținutului audiovizual menționate mai sus.
Cu stimă, Adrian Szelmenczi, Coordonator de programe
35
Apel catre jurnalisti. Orientarea sexuala nu este
subiect de interes public
PublicatVineri, 11 Ianuarie 2013
ActiveWatch, în calitatea sa de organizaţie ce promovează libera comunicare în interes public, condamnă modul neprofesionist în care o parte a mass-media a relatat cazul divorțului
sportivei Alina Dobrin și, în subsidiar presupusele “cazuri de lesbianism” în rândul cluburilor
de handbal feminin. Majoritatea știrilor despre acest subiect încalcă flagrant dreptul la viață
privată şi la demnitate al persoanelor implicate în procesul de divorț și insinuează existenţa
unei legături între orientarea sexuală și predispoziția pentru comiterea abuzurilor sexuale.
Inițierea de anchete jurnalistice în vederea demascării “cazurilor de lesbianism” în handbalul feminin românesc nu se justifică din perspectiva interesului public, iar maniera senzaţionalistă în care subiectul este tratat indică intenţia jurnaliştilor de a obţine audienţă într-un
mod facil şi nu vreo intenţie de a atrage atenţia asupra unei situaţii ce poate afecta viaţa
unei comunităţi sau performanţa sportivă.
Exploatarea stereotipurilor şi prejudecăţilor dominante în societate cu scopul de a obţine
audienţă poate fi o reţetă de success în afaceri, dar în niciun caz nu poate fi o reţetă jurnalistică acceptabilă. Astfel de practici riscă să distrugă vieţile unor oameni, să consolideze
stereotipurile şi să afecteze drepturile unor comunităţi/minorităţi, perpetuând discriminarea acestora în societate.
ActiveWatch invită jurnalistii să relateze acest caz cu maximă responsabilitate, să respecte
dreptul la viață privată şi la demnitate și să aibă în vedere interesul public în momentul în
care aleg subiectele de presă.
Readucem în atenţie două articole din Codul Deontologic Unic adoptat de Convenţia Organizaţiilor de Media şi de Clubul Român de Presă şi Ghidul de bune practici în relatarea despre
minorități, elaborate de Centrul pentru Jurnalism Independent:
9. VIAŢA PRIVATĂ
9.1. Jurnalistul este dator să respecte dreptul la viaţa privată şi demnitatea persoanelor
(inclusiv aspectele care ţin de familie, domiciliu şi corespondenţă).
9.2. Amestecul în viaţa privată este permis numai atunci când interesul public prevalează în
faţa protecţiei imaginii persoanei. În astfel de cazuri, îi este permis jurnalistului să prezinte
public fapte şi informaţii care privesc viaţa privată.
13. DISCRIMINAREA
13.1. Jurnalistul este dator să nu discrimineze şi să nu instige la ură şi violenţă. Se vor menţiona rasa, naţionalitatea sau apartenenţa la o anumită comunitate (religioasă, etnică, lingvistică, sexuală, etc) numai în cazurile în care informaţia este relevantă în cadrul subiectului
tratat.
36
Apel către candidații la prezidențiale: nu otrăviți
cetățenii cu tensiune interetnică și interconfesională
PublicatMarti, 5 August 2014
ActiveWatch, organizație neguvernamentală care militează pentru comunicare liberă în
interes public, își exprimă îngrijorarea cu privire la introducerea temelor etnice și de apartenență religioasă în discursul public din preajma alegerilor prezidențiale.
Afirmațiile Prim-ministrului Victor Ponta, conform cărora domniei sale nu trebuie să i se
reproșeze că este român sau că este ortodox, nu fac altceva decât să introducă temele
relațiilor interetnice și interconfesionale în dezbaterile campaniei electorale pentru alegerile
prezidențiale. Considerăm că această opțiune încalcă articolul 14 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului care interzice discriminarea pe criterii – între altele - de religie și de
apartenență la o minoritate națională. Prevalându-se de precare artificii retorice, candidatul la funcția de președinte vorbește, într-o aceeași frază, despre calitățile sale de român și
creștin ortodox într-un context conflictual: „Nu cred că e un defect pentru Iohannis că e german, dar să nu-mi reproşeze mie cineva că sunt român sau că sunt ortodox”. Acest discurs
invită publicul să facă diferențe între candidați pe criterii care, într-o țară care e semnatara
Convenției, nu e permis fie folosite pentru a influența accesul egal la dreptul de a fi ales.
România are deja o istorie dramatică în ceea ce privește consecințele acestui gen de discurs
împins până la extrem: soarta evreilor și a romilor în ultimul război mondial. Contextul social și politic contemporan ar trebui să se constituie ca argument pentru un comportament
responsabil al candidaților: discursul de ură interetnică și/sau interconfesională alimentează
tragediile din Asia Mică și din Ucraina, iar în alte țări Europene – Ungaria, Italia, Marea Britanie, Franța - a crescut intensitatea ostilității între comunitățile etnice. România a reușit să
păstreze o oarecare acalmie a relațiilor dintre cetățenii săi, de aceea îi invitaă pe candidații
la funcția de președinte să nu reaprindă vrăjmășii între cetățenii lor pentru că focul odată
pornit, poate să producă daune necontrolabile.
Prin urmare, solicităm partidelor politice să elimine din propriile agende electorale orice
teme care ar putea alimenta naționalismul și xenofobia, ori intoleranța interconfesională.
De asemenea, facem apel către jurnaliști să trateze responsabil aceste teme de campanie,
să pună interesul public deasupra tentațiilor populiste ori de partizanat și să semnaleze
publicului derapajele politicienilor atunci când le identifică.
37
Sesizare privind atitudinea iresponsabila si xenofoba
a senatorului Iulian Urban
Publicat
Joi, 4 August 2011
ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei și Policy Center for Roma and Minorities vă
atrag atenția asupra atitudinii iresponsabile și xenofobe a senatorului Iulian Urban.
În data de 25 iulie 2011, Iulian Urban a publicat pe blogul personal articolul “Nu Breivik a
comis atentatul, ci actualii lideri care conduc UE”. Articolul propune o pseudo-explicatie
pentru atentatul comis de norvegianul Anders Behring Breivik în data de 22 iulie 2011, prin
prisma schimbării atitudinii liderilor politici europeni față de problema imigrării și multiculturalismului, în special în ceea ce privește musulmanii. Din acest articol cităm:
“Franța sau Italia au creat isterii naționale împotriva țiganilor, Franța a interzis burka, în
Ungaria defilează detașamentele anti-țigănești , adică politicienii europeni împing conștient
sau nu politica europeană către o formă de extremism ce transformă Europa în cazanul de
pulbere al planetei.Și cu toate astea, cu toate aceste presiuni din partea politicienilor, din
cei 550 de milioane de europeni nativi ai UE, s-a găsit doar 1 care să săvârșească un act de
mare și inutilă cruzime. Asta spune multe despre incredibila toleranță și răbdare [încă] a
europenilor.”
“În acest haos extremist este uimitor că doar un singur european a apăsat pe trăgaci pentru
a exprima frustrarea față de indiferența și ipocrizia clasei politice europene în fața islamizării și imigrației ilegale care pun în pericol [conform discursului public] întreaga civilizație și
cultură europeană.”
“[...]Ceea ce a facut tipul asta este ceva extrem, însă cam toți sunt sătui de muslimii care vor
să se impună peste tot, religios vorbind. Altă problemă e ca muslimii trăiesc pe seama statului, fiind asistați social, nu vor să muncească și bagă la înaintare scuza că ei vin din țări cu
război. Altă problemă e ca nu respecta cetatenii tarii in care se afla, nu le cunosc obiceiurile,
limba, traditiile. Va suna ceva cunoscut? Va aduc eu aminte de motivul expulzarii tiganilor
romani din Franta din 2010!!!”
“Multiculturalismul este bun doar cand culturi asemanatoare calitativ se contopesc, nu
mege sa amesteci oamenii din biblioteca nationala cu cei dintr-o carciuma din Ferentari
sau dintr-o puscarie, la o petrecere de baieti olimpici la matematica poti aduce pe cei de la
biologie, nu poti sa aduci si batausii cartierului.”
“E trist ca UE nu pune clar problema asta si sa stabileasca clar care e diferenta intre libertatea de expresie si colonizarea musulmana care se face in UE.”
“Multiculturalismul ne-a fost bagat pe gat fortat si in doza mare acum unii nebuni reactioneaza violent.”
Supus presiunilor din partea presei, senatorul a adus clarificari la textul postat pe blogul sau
pe postul Realitatea TV, declaratiile sale fiind preluate in articolul “Politicienii europeni au
bulversat populatia trecand de la toleranta la politici anti-emigrationiste” postat pe site-ul
ziarului Evenimentul Zilei si preluat pe blogul lui Iulian Urban. In cadrul interventiei sale,
senatorul Urban a declarat ca “atâta timp cât Europa s-a declarat templul corectitudinii
38
politice, atâta timp că am fost învăţaţi să-i tolerăm pe musulmani, pe chinezi, pe evrei, pe
romi, cu religia lor, cu cutumele lor, nu putem să schimbăm regula jocului, pentru că dacă
schimbăm regula jocului din mers îi provocăm pe acei oameni. Dacă îi învrăjbim pe europeni
împotriva acestor imigranţi ne vom trezi că vom avea o Europă care e un cazan cu pulbere”.
Cu toate acestea, senatorul nu s-a delimitat de opinia conform careia politicienii europeni
au o parte din vina pentru manifestatiile anti-imigratie si a sustinut ca nu intentioneaza sa
retraga de pe blogul personal articolul din data de 25 iulie 2011.
Consideram ca textul articolului “Nu Breivik a comis atentatul, ci actualii lideri care conduc
UE” este unul profund iresponsabil si care aduce considerabile prejudicii de imagine Romaniei prin faptul ca un politician roman membru al partidului de guvernamant si aflat intr-unul din forurile decizionale ale statului sustine public ca liderii si decidentii europeni sunt
(chiar si partial) responsabili de actiunile unui singur cetatean, membru ale unor formatiuni
de extrema dreapta.
De asemenea, consideram profund xenofobe declaratiile: “muslimii traiesc pe seama statului, fiind asistati social, nu vor sa munceasca si baga la inaintare scuza ca ei vin din tari cu
razboi”, “Multiculturalismul este bun doar cand culturi asemanatoare calitativ se contopesc,
nu mege sa amesteci oamenii din biblioteca nationala cu cei dintr-o carciuma din Ferentari
sau dintr-o puscarie, la o petrecere de baieti olimpici la matematica poti aduce pe cei de la
biologie, nu poti sa aduci si batausii cartierului” sau “E trist ca UE nu pune clar problema
asta si sa stabileasca clar care e diferenta intre libertatea de expresie si colonizarea musulmana care se face in UE”. Acestea sunt de natura a intari respingerea pe care o mare parte*
a populatiei din Romania o simte fata de o minoritate religioasa atat de importanta in Europa, musulmanii, ceea ce ne indeparteaza de idealurile de toleranta si incluziune formulate la
nivelul Uniunii Europene.
Dorim sa mai atragem atentia si asupra faptului ca liderii gruparilor din Parlamentul European
au inceput sa se sesizeze cu privire la iesirea publica a senatorului Urban. Hannes Swoboda, vicepresedintele grupului socialistilor si democratilor din PE a spus pentru RFI ca declaratia este
revoltatoare si ca “ceea ce trebuie să facem noi acum este să tragem o linie clară între critici,
declaraţii, opinii – cu care pot să fiu de acord sau nu şi care sunt acceptate în democraţie – şi
afirmaţii de genul acesta, care sunt dincolo de orice toleranţă democratică”.
ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei si Policy Center for Roma and Minorities
solicita pe aceasta cale analizarea comportamentului senatorului Iulian Urban si aplicarea
sanctiunilor corespunzatoare in vederea minimizarii sanselor de aparitie ale unor derapaje
similare in viitor.
Cu deosebita consideratie,
Mircea Toma, Presedinte – ActiveWatch – Agentia de Monitorizare a Presei
Valeriu Nicolae,Presedinte – Policy Center for Roma and Minorities
Sustine aceasta sesizare trimitand un e-mail la adresa [email protected] cu numele tau
si organizatia din care faci parte, daca este cazul.
• “Implicarea civica si politica a tinerilor”, studiu realizat de Fundatia Soros Romania, publicat in aprilie 2011, conform caruia 42% din tinerii din Romania nu ar dori sa interactioneze
cu musulmani.
39
Impotriva intolerantei
Proiect derulat de
,
NET RANGERS
Material realizat în cadrul proiectului Net Rangers Împotriva Intoleranței
Află mai multe pe
Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014,
în cadrul Fondului ONG în România
Pentru informațiile oficiale despre granturile SEE și norvegiene
accesați www.eeagrants.org.
Conţinutul acestui material nu reprezintă
în mod necesar poziţia
oficială a granturilor SEE 2009 – 2014

Ghid de rezistență la rasism - Cyberhate

Transcription

Similar documents

www. migrant.ro Încetăţenirea în România Mazen Rifai

strategii identitare si educatie scolara Volum 2011

GRUPURILE VULNERABILE ŞI ECONOMIA SOCIALĂ. ROMI ŞI

BULETIN OFICIAL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA SECTIUNEA

MIJLOACE DE DIAGNOZĂ ȘI VERIFICARE - inform.wabco

VITA VMK Master®

Dumnezeu ca restaurator