[+] descarca in format

24 pagini
an XI
nr. 152
TIMPUL
11
noiembrie
2011
REVIST| DE CULTUR|
Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I
Num\r ilustrat cu fotografii de Alex Popa
Heidegger sau… Cantemir?
Ovidiu Pecican
Despre Noua Republic\
Sorin Bocancea
Noul hermetism – Noua gnoz\, în [tiin]\
Tiberiu Bra\ilean
Copilul e un „pl\smuitor“
care poate crea din orice
Interviu cu Mircea C\rt\rescu
www.timpul.ro
2
Agora
TIMPUL
Note inutile
BOGDAN
C|LINESCU
Comunismul pe ecrane
Nu am v\zut `nc\ un film artistic de referin]\ despre crimele comuniste `n general sau
despre gulag `n particular. Exist\ `ns\ mai
multe despre lag\rele naziste. Au fost f\cute
filme documentare, unul recent, The Soviet
Story, pe care am `ncercat s\-l cump\r prin
Amazon `ns\ acesta e cu disperare „indisponibil“ de luni de zile. Nu am crezut niciodat\
`n „teoria complotului“, `ns\ absen]a permanent\ (nu e nici m\car disponibil „de ocazie“)
a acestui film din enorm\ videotec\ a Amazonului mi se pare ciudat\. A[tept`nd cu ner\bdare
s\ reapar\ pe lista de v`nzare, m-am consolat
cu un film de fic]iune intitulat – `n francez\ –
Les chemins de la Liberté, film ce relateaz\
aventura unui grup de de]inu]i ce evadeaz\ din
Gulagul sovietic. Cunosc`nd regizorul filmu-
lui, Peter Weir, ca fiind mai ales autor de filme
de ac]iune, am fost reticent. M-am `n[elat. Cu
o distribu]ie prestigioas\ – Ed Harris, Colin
Farrell – filmul red\ fidel atmosfera infernului
din Gulag. Frigul, foamea, tortura, bestialitatea,
moartea s`nt perfect descrise, iar actorii s`nt
remarcabili inclusiv playboyul Colin Farell ce
joac\ rolul unui de]inut de drept comun `nchis
al\turi de de]inu]ii politici (Soljeni]`n povestea
rela]iile ambigue `ntre cele dou\ categorii de
prizonieri). Din p\cate, scenele din Gulag nu
reprezint\ dec`t o mic\ parte din film, restul
ac]iunii desf\[ur`ndu-se `n imensitatea stepelor parcurse de cei c`]iva prizonieri ce reu[esc
([i au curajul) s\ evadeze. Ace[tia vor parcurge
peste 10.000 km p`n\ `n India… Ce lec]ie extraordinar\ de curaj, de demnitate [i de voin]\
pentru a redob`ndi libertatea. Din p\cate, a[a cum
m\ a[teptam, filmul nu a avut ecoul meritat `n
presa francez\. Gulagul comunist nu pasioneaz\ ziari[tii din ]ara „drepturilor omului“…
Tot despre paradisul comunist. ~n cotidianul Le Parisien din 12 octombrie, un reportaj
e consacrat unei fran]uzoaice de 83 de ani, exilate timp de 65 de ani `ntr-un sat din fosta
URSS [i care revine pentru prima dat\ `n
Fran]a… Plecase `n URSS `n 1947 deoarece
credea `n comunism [i i s-a spus c\ prosperitatea economic\ e at`t de mare `nc`t „la robinet
curge lapte“. Paradisul era de fapt un infern
din care nu a putut pleca dec`t `n 2011.
Wall Street Journal, b\ncile
[i pre[edin]ia Fran]ei
Pe data de 13 septembrie am publicat `n
cotidianul Wall Street Journal un articol despre b\ncile din Fran]a, `n care avertizam asupra riscurilor unei na]ionaliz\ri. Situa]ia financiar\ a mai multor b\nci fiind foarte dificil\, se vorbe[te tot mai insistent de o posibil\
punere a acestora sub aripa ocrotitoare a Statului. Memoria are limite, mai ales `n domeniul economic. S-a uitat c\ na]ionaliz\rile
impuse de sociali[ti `n anii 1980 s-au terminat
`n catastrof\, iar contribuabilii au fost obliga]i
([i s`nt `nc\) s\ pl\teasc\ pentru aceste e[ecuri.
Cazul unei b\nci precum Crédit Lyonnais
(peste 150 milioane de euro de pierderi pl\tite
din impozite) nu a fost unul izolat. Mai mult,
am observat c\ la conducerea b\ncilor din
Fran]a s`nt `n majoritate fo[ti elevi de la ENA
(Ecole na]ionale d’Administration), o [coal\
de `nal]i func]ionari [i fo[ti inspectori de la finan]e. O caracteristic\ a capitalismului de stat
francez e ceea ce se nume[te „pantuflajul“.
Func]ionarii pot ajunge la direc]ia unor b\nci
sau societ\]i din sectorul privat [i chiar se pot
`ntoarce `n administra]ie. Totul se face cu binecuv`ntarea oamenilor politici. Am remarcat
deci `n articol c\ b\ncile conduse de ace[ti
func]ionari aveau [anse mult mai mari dec`t
alte b\nci s\ ajung\ `n situa]ie financiar\ grav\.
Simpl\ coinciden]\? Articolul meu `ncepea cu
declara]ia unui cadru de la BNP, a doua mare
banc\ francez\, ce afirma c\ banca respectiv\
nu mai avea rezerve `n dolari. Aceast\ fraz\ a
declan[at o isterie general\ la direc]ia b\ncii
care a publicat imediat un comunicat, neg`nd
problema lichidit\]ilor `n dolari [i cer`nd o
„anchet\“ cu privire la articolul meu. Informa]ia a fost preluat\ de toat\ mass media.
Dup\ dou\ zile, Wall Street Journal publica
un editorial (`n paginile „Opinion“, unde editorialele nu s`nt semnate, ele reflect\ pozi]ia
ziarului) ce revine asupra articolului meu (`ntre timp, problemele b\ncii au fost confirmate
de alte surse) [i poveste[te cum redac]ia prestigiosului cotidian american a primit un telefon din partea unei personalit\]i de la pre[edin]ia Fran]ei. Aceast\ persoan\ a tras de urechi
echipa de ziari[ti deoarece [i-a permis s\ publice un articol critic despre b\ncile franceze.
Bine`n]eles, editorialul din WSJ e plin de
umor [i ironic. Situa]ia e at`t de neobi[nuit\
pentru ei `nc`t pare de necrezut. ~ns\ `n Fran]a
face parte din moravurile politice. Faptul c\
Secretarul general de la Elysée (c\ci despre el
e vorba) a telefonat `n persoan\ la un ziar independent s\-l mu[truluiasc\ `n leg\tur\ cu un
articol e dovada irefutabil\ c\ interven]ionismul a intrat `n s`ngele celor ce conduc Fran]a.
Va trece mult\ vreme p`n\ la vindecare.
CAPRICORN
Heidegger sau… Cantemir?
OVIDIU PECICAN
A[ mai ad\uga ceva cu privire la bolov\noasa – [i, altminteri, nedumeritoarea – metafor\ `mprumutat\ [i comentat\ c\znit de
Gabriel Liiceanu de la Heidegger. Un plus de
aten]ie fa]\ de cultura `n care s-a format [i se
exprim\ l-ar fi scutit pe autor de peripluri `ndep\rtate [i nu tocmai izbutite. Poate tocmai
de aceea se obi[nuie[te `n [coli s\ se recomande lectura sus]inut\ [i buna cunoa[tere a lucrurilor `n c`t mai multe privin]e; spre a se scuti
redundan]ele [i pre]iozit\]ile inutile.
~n 1722, Dimitrie Cantemir `[i f\cea portretul, `n „Cuv`nt de `nchin\ciune lui Petru cel
Mare“ din Cartea sistemei sau a st\rii religiei
mahomedane, recurg`nd la o construc]ie metaforic\ `n multe privin]e asem\n\toare cu – `ns\
mai izbutit\ dec`t – a lui Heidegger. „Am `n
mine trei lipsuri de aceea[i fire [i [de]odat\
n\scute: cea dint`i arat\ usc\ciunea unui lemn
uscat; cea de-a doua poart\ greutatea celui mai
tare fier; cea de-a treia, u[urin]a [i zborul lesnicios al penei. […] Cele trei materii, adic\
lemnul, fierul [i pana, de vor fi asociate `n chip
me[te[ugit de m`na unui artist priceput [i dac\
din combinarea acestor trei materii opuse `ntre
ele va fi f\cut\ o s\geat\, va rezulta un lucru
frumos [i vrednic de mirare cu `nsu[iri foarte
deosebite. ~n el vedem nemi[carea, greutatea [i
u[urin]a; c\ci lemnul se mi[c\ foarte repede,
fierul zboar\ `n `n\l]ime, iar fulgul `nal]\ `n aer
[i `n nori corpurile mai grele dec`t el“. Lancea
lui Heidegger ia, la principele c\rturar, aspectul unei s\ge]i; evident, ca [i la filosoful german, tot una evocat\ `n ordine spiritual\, menit\ s\ configureze imaginativ inteligen]a [i
for]a de penetrare cognitiv\. E un pic altceva,
[i, totu[i, cam acela[i lucru.
S\ fi st\ruit mai pu]in pe la al]ii [i mai mult
pe acas\ cu puterea g`ndului domniei sale,
noiembrie 2011
Gabriel Liiceanu nu ar fi ignorat, poate,
aceast\ frumoas\ pagin\ cantemirian\ care `i
putea sluji inten]iile de prefa]ator mult mai
bine dec`t opinteala filologic\ `mpiedicat\ `n
erörtern, Ort [i alte pre]iozit\]i de inspira]ie
teutonic\. Dar, la drept vorbind, nimeni – `n
afara lui Gabriel Liiceanu `nsu[i – nu are de
unde [ti dac\ ar fi fost `ntr-adev\r astfel. Uneori iubim lucruri, persoane, idei [i, de ce nu,
retorici dincolo de eviden]e, printr-o misterioas\ dialectic\ a empatiz\rii. Datorit\ acestei
eventualit\]i, readuc `n aten]ie – cer`nd iertare
pentru cei pe care procedura i-ar plictisi – citatul heideggerian `n prezentarea ([i interpretarea) rom=neasc\ a admiratorului [i promotorului s\u rom=n.
„La `nceputul studiului despre Georg Trakl,
publicat `n 1953 [i intitulat Georg Trakl. Eine
Erörterung seines Gedichtes, Heidegger explic\ cuvintele erörtern [i Ort. Erörtern `nseamn\ «a trimite `ntr-un loc anume» [i apoi
«a lua seama la acel loc», iar Ort `nseamn\ la
origine «v`rful l\ncii». {i Heidegger comenteaz\: «V`rful este cel `n care se adun\ totul.
Locul str`nge laolalt\ c\tre sine, purt`nd `n
punctul suprem [i extrem. Cel care str`nge laolalt\ str\bate totul [i fiin]eaz\ `n toate. Locul,
cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ la sine, p\streaz\
tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\ care `nchide,
ci `n a[a fel `nc`t el str\bate cu lumina [i str\lucirea sa ceea ce a str`ns laolalt\, eliber`ndu-l
abia astfel `ntru esen]a sa».“
S\ judec\m acum. Cantemir se exprim\ `ntr-o limb\ str\in\, rusa, vorbind despre sine, `n
timp ce Heidegger vorbe[te despre poezia altcuiva, a lui Georg Trakl. Autenticitatea este
garantat\ `n cazul principelui, `n timp ce filosoful german `[i `ncearc\ talentul hermeneutic
asupra unui poet `ndr\git; altul, totu[i, dec`t
sine. Cantemir `[i nume[te „lipsuri“ calit\]ile,
semn de modestie [i delicate]e a punerii `n pagin\. Heidegger gloseaz\ despre un verb, `ncerc`nd comentarii `n marginea etimologiei
acestuia (aride prin for]a lucrurilor). Cantemir
simbolizeaz\ cele trei calit\]i pe care [i le socote[te caracteristice prin componentele s\ge]ii: lemnul, fierul [i pana. Heidegger se – [i
ne – `ncurc\ `n considera]ii referitoare la loc,
direc]ie, definindu-le `ntr-un mod abuziv, ie[it
din matca firescului, drept „cel-ce-str`nge-laolalt\“ [i, respectiv, „str\batere a luminii [i str\lucirii c\tre esen]\“. Cantemir pariaz\ pe un
me[ter care [i-a ridicat me[te[ugul la rangul de
art\ pentru a face din cele trei elemente o s\geat\. Heidegger socote[te c\, de unde a ajuns,
poate s\ri cu `ndrept\]ire suficient\ la… fiin]\
[i esen]\. Mai modest, dar cu siguran]\ mai inspirat [i mai elegant, Cantemir se mul]ume[te
s\ vad\ `n s\geata astfel f\urit\ „nemi[carea,
greutatea [i u[urin]a“, concepte absolut `ntemeiat chemate `n discu]ie, [i apar]in`nd `n chip
legitim c`mpului metaforei sale; av`nd, `n plus,
[i acoperire [tiin]ific\ `n fizica vremii, [i filosofic\. La Heidegger nu mai urmeaz\, pur [i
simplu nimic. Gr\bit, el a [i epuizat – `n salturi
imposibil de urm\rit `n logica lor intrinsec\ –
registrele [i mizele discursului propriu, de la
etimologie, prin teoria locuirii, la ontologie.
La principele rom=n, abia acum urmeaz\ frumuse]ea poetic\, plenitudinea imaginii [i a
evoc\rii aferente: c\ci „lemnul se mi[c\ foarte
repede, fierul zboar\ `n `n\l]ime, iar fulgul `nal]\
`n aer [i `n nori corpurile mai grele dec`t el“.
…{i toate acestea se produc `ntre doi autori
desp\r]i]i de peste dou\ sute de ani de istorie,
unul rom=n [i altul german. S\ `mi fie `ng\duit
ca, `n pofida decalajului, [i f\r\ nici un fel de
condescenden]\ fa]\ de g`nditorul de la `nceputurile modernit\]ii noastre, s\ `l prefer germanului despre care s-a spus c\ domin\ cu
statura lui `ntreg secolul al XX-lea. Afl\m mai
mult\ elegan]\, ra]iune, stil [i anvergur\, mai
mult firesc `n metafora construit\ pe mo[ia de
la Dimitrievka dec`t `n c\znita `ntreprindere a
mestrului din P\durea Neagr\. Spun asta f\r\
rezerve, dar [i f\r\ pic de imbold protocronist,
c\ci lectura se poate face – gra]ie traducerii lui
Cantemir `n rom=na actual\ – `n absen]a
elementelor de datare la fel de bine ca [i `n
prezen]a lor.
Omisiune din lista de lecturi? Chestiune de
gust? Cred c\ `n fa]a acestor posibilit\]i, nu doar
statura liicenian\ scade, ci [i a unui cortegiu –
mare sau mic – de rom=ni care caut\ departe
ceea ce pot g\si chiar acas\. F\r\ concesii.
www.timpul.ro
Condi]ia geopolitic\ a
„Noii Europe“
BOGDAN C. ENACHE
A[ezarea geografic\ a statelor europene
central-estice `ntre dou\ mari centre de putere, cel german la vest [i cel rusesc la est,
constituie factorul determinat care a configurat destinul politic tulbure al acestei regiuni
`n epoca modern\. Compus\ din state fragile
[i disputante, majoritatea ap\rute abia dup\
Primul R\zboi Mondial, c`nd a luat sf`r[it `mp\r]irea habsburgo-germano-rus\ a regiunii,
Europa central-estic\ este zona continentului
cu cea mai precar\ securitate strategic\, a[a
cum o dovede[te de altfel [i fluiditatea grani]elor sale politice `n cursul ultimului secol.
De[i existen]a Uniunii Europene [i integrarea
`n aceasta a principalelor state central-estice
dup\ pr\bu[irea Uniunii Sovietice a `nsemnat
o consolidare net\ a securit\]ii strategice a
regiunii, Europa central-estic\ r\m`ne chiar [i
`n acest context vulnerabil\ la balan]a de putere dintre Germania [i Rusia [i la evolu]ia
constr`ngerilor externe la adresa acesteia.
Situa]ia geopolitic\ din prezent a Europei
central-estice nu este foarte diferit\ de condi]ia sa din epoca interbelic\. Ca [i atunci,
statele din regiune s`nt ast\zi, luate individual, insuficient de puternice `n compara]ie
cu cele dou\ mari puteri de la vest [i est, iar
la nivel colectiv cooperarea dintre ele r\m`ne
superficial\, incapabil\ s\ adauge un plus de
valoare ac]iunilor individuale, [i frustrat\ de
agende divergente punctuale care reu[esc s\
ascund\ [i s\ diminueze interesul lor fundamental privind stabilitatea [i bun\starea `ntregii regiunii. Ca urmare, vocea [i interesele
lor nu s`nt suficient de puternic articulate `n
politica european\ pentru a rezista presiunilor
Rusiei sau alian]ei franco-germane care domin\ agenda Uniunii Europene [i cu at`t mai
pu]in unei eventuale cooper\ri dintre cele
dou\ blocuri de putere care ar fi `n defavoarea
statelor din regiune.
~n perioada interbelic\, cooperarea statelor
central-estice a luat forma unui sistem de ali-
www.timpul.ro
3
TIMPUL
an]e suprapuse `ntre Rom=nia, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia [i Grecia, `ns\ eficacitatea sa `n ceea ce prive[te asigurarea securit\]ii
colective a regiunii a fost subminat\ de agenda
revizionist\ a celorlalte state din regiune: Ungaria, Bulgaria [i, ulterior, mi[carea separatist\ croat\ (Usta[a). ~ns\ e[ecul a survenit `n
cele din urm\ ca urmare a falimentului constr`ngerilor externe la adresa celor dou\ mari
puteri revizioniste de la grani]ele regiunii,
Germania [i Rusia, [i a incapacit\]ii acestora
de a men]ine balan]a de putere dintre ele. Mai
`nt`i, Acordul de la München, prin care Fran]a
[i Marea Britanie au sacrificat Cehoslovacia
Germaniei naziste, a anulat practic toate alian]ele suprapuse dintre statele garant ale sistemului Versailles din regiune cu Fran]a [i, indirect, cu Marea Britanie, statele garante ale
sistemului Versailles din Vest, [i, mai apoi, el
a facilitat apropierea tactic\, consfin]it\ prin
Pactul Ribbentrop-Molotov, dintre Germania
nazist\ [i Uniunea Sovietic\, care a pecetluit
pierderea independen]ei statelor din regiune.
Europa central-estic\ a intrat, r`nd pe r`nd,
sub domina]ia hegemonic\ a uneia dintre cele
dou\ mari puteri vecine: mai `nt`i Germania
nazist\ [i, `n mod durabil mai apoi, Uniunea
Sovietic\.
~n prezent, constr`ngerea extern\ la balan]a de putere dintre marile puteri vecine ale
Europei central-estice este reprezentat\ de
Statele Unite ale Americii [i de rela]ia sa special\ cu Marea Britanie. SUA [i Marea Britanie
au preluat rolul de]inut `n perioada interbelic\
de Fran]a [i Marea Britanie, ca urmare a constituirii alian]ei franco-german\ care st\ la
baza Uniunii Europene [i care a aliniat interesele celor doi antagoni[ti de alt\dat\ `n zona
de vest a continentului. Ca urmare, `n rela]ia
dintre cuplul franco-german care domin\ agenda Uniunii Europene [i Rusia, „Noua Europ\“ se bazeaz\ pe sprijinul Statelor Unite
pentru a-[i proteja interesele strategice. Statele central-estice nu pot rezista singure vreunei
`n]elegeri dintre Germania (sprijinit\ de
Fran]a) [i Rusia care prive[te concesii privind
umbrela de securitate a NATO `n regiune `n
schimbul un pre] mai favorabil la gaz pentru
consumatorii din Vest, a[a cum sugerau demersurile care au culminat cu trilaterala franco-germano-rus\ de la Deauville din 2010, sau
vreunor aranjamente diplomatice negociate
de Germania [i Rusia cu asentimentul Fran]ei
care consacr\ [i consolideaz\ influen]a rus\ `n
Ucraina sau `n Republica Moldova [i a[a-numita Transnistrie. Pentru a-[i ap\ra interesele
de securitate acolo unde acestea nu s`nt aliniate cu cele ale alian]ei franco-germane, statele central-estice s`nt nevoite s\ apeleze la o
rela]ie privilegiat\ cu Statele Unite.
~n m\sura `n care statele central-estice s`nt
con[tiente de importan]a rela]iei lor privilegiate cu Statele Unite [i de rolul SUA `n contrabalansarea pozi]iei franco-germane vizavi
de Rusia, cel mai mare risc la adresa securit\]ii Europei central-estice `l constituie diminuarea interesului american pentru aceast\
parte a lumii. Acest risc pare s\ fi fost con[tientizat `n 2009, c`nd 22 de fo[ti lideri politici
din Europa central-estic\, `n frunte cu Vaclav
Havel, au trimis o scrisoare deschis\ `n acest
sens pre[edintelui Barack Obama. Scrisoarea
`n cauz\ a reprezentat un protest la o schimbare sensibil\ de politic\ a SUA fa]\ de Europa
central-estic\ dup\ sus]inerea puternic\ a regiunii `n timpul administra]iei George Bush Jr.,
o schimbare care a fost perceput\ de mult\
lume ca av`nd la baz\ ra]iuni partizane [i
ideologice. ~ns\ ascensiunea Chinei [i a altor
state asiatice pe scena mondial\ [i accentuarea interdependen]ei dintre SUA [i statele asiatice presupune pe termen lung o schimbare
de priorit\]i `n privin]a angajamentelor externe ale guvernului american [i, `n mod particular, o diminuare – fie doar [i relativ\ – a
interesului american pentru Europa centralestic\, care trebuie luat\ `n calcul de liderii
central-europeni [i de to]i cei interesa]i de
securitatea strategic\ a regiunii.
BURSA C|R}ILOR
Agora
Sigmund Freud, Despre psihanaliz\.
Cinci prelegeri ]inute la Universitatea
Clark, Traducere de George Scrima,
Colec]ia Psihoterapia, Editura Herald,
Bucure[ti, 2011, 128 p.
Despre psihanaliz\ reprezint\ prima
expunere a teoriilor lui Freud, acesta
str\duindu-se s\ vorbeasc\ în prelegerile
sale pe limba unui public cultivat, îns\
f\r\ orientare medical\. Lucrarea trateaz\ despre traumele psihice, isteria, tratamentul cathartic, refularea [i rezisten]a, conflictul psihic, simptomul, principiul determinismului mental, visele, complexele patogene, sexualitatea infantil\,
libidoul, perversiunea sexual\, complexul lui Oedip, nevrozele, arta, transferul, sublimarea – c`teva dintre cele mai
importante contribu]ii aduse de psihanaliz\. Insist`nd asupra fenomenelor incon[tiente, Freud a g\sit o f\r`m\ de
adev\r despre natura uman\, iar prin
cercet\rile sale a întemeiat psihanaliza
ca [tiin]\ de sine st\t\toare, sco]`nd-o de
sub aripa biologiei [i anatomiei. Con[tient sau incon[tient, orice terapeut din
zilele noastre ia cu el în cabinet contribu]iile aduse de Freud. Terapiile de
toate orient\rile, fie c\ s`nt mai moderne, de tip CBT, psihoterapia ra]ionalemotiv\, analiza tranzac]ional\, fie c\
este vorba de Gestalt sau Bodywork,
toate au fost [i s`nt influen]ate de p\rintele psihoterapiei, Sigmund Freud. Gr\untele s\dit de el cu mul]i ani în urm\,
încol]e[te în fiece form\ de terapie,
uneori mai mult, alteori mai pu]in, r\m`n`nd îns\ întotdeauna valorificat.
noiembrie 2011
4
TIMPUL
BURSA C|R}ILOR
Emanuela Ilie, Dic]ionarul critic al
poeziei ie[ene contemporane. Autori.
C\r]i. Teme, Editura Funda]iei Culturale
Poezia, Ia[i, 2011, 334 pagini
O apari]ie editorial\ interesant\ [i foarte
util\ mi se pare acest dic]ionar care, pentru
prima oar\, face o selec]ie sistematizat\ `n
ceea ce s-a produs liric la Ia[i dup\ r\zboi.
Autoarea inventariaz\ peste trei sute de
autori care au activat `n perioada cu pricina
pe c`mpia poeziei. Dintre ace[tia selecteaz\ cincizeci, dup\ criterii, `n principiu
„obiective“ – genul literar, criteriul axiologic [i cel istoric. Cum propriu-zis obiective
s`nt doar primul [i al treilea, criteriul valoric bucur`ndu-se totu[i de o mare relativitate, datorat\ esteticii adoptate, filosofiei
critice practicate [i gustului personal, este
limpede c\ selec]ia, ca oricare alt\ selec]ie!, poate fi discutat\. Eu, de pild\, oper`nd cu propriile criterii, a[ fi l\sat f\r\ triste]e de o parte vreo zece din autorii selecta]i – nu dau nume, nu veau s\ produc
sup\r\ri unor inimi sensibile, de poe]i –,
dar a[ fi introdus c`]iva autori neselecta]i
de dic]ionar, de pild\ Aura Mu[at, Adi
Cusin [i chiar Daniel Lascu, cea mai mare
promisiune liric\ a genera]iei [aptezeci
ie[ene [i exelent traduc\tor de poezie
spaniol\, din p\cate ie[it din circuit f\r\ s\
fi publicat vreun volum. N-a avut nici m\car norocul colegului de genera]ie Nicolae
Manea, c\ruia i s-a publicat un volum
postum. Nu `n]eleg absen]a lui Nicolae
Ionel, nici pe cea a lui Corneliu Popel care,
de[i plecat foarte t`n\r dintre noi, este
autorul a patru volume de poezie, dou\
antume [i dou\ postume. Cred c\ des-]\rarea lui Dan Giosu n-ar trebui s\ fie motiv
de absen]\.
Dar, p`n\ la urm\, dreptul la selec]ie,
inclusiv la subiectivitatea acesteia, este al
autoarei. N-am dec`t s\ propun un „dic]ionar alternativ“, dac\ vreau unul `n `ntregime pe gustul meu! Revenind la cel propus de Emanuela Ilie, trebuie s\ recunosc
c\, ajung`nd la operele ca atare, aceasta
este excelent f\cut\. Fiecare autor se bucur\ de o not\ bio-bibliografic\ – nu am
g\sit lacune sau erori care s\-mi sar\ `n
ochi – [i de o tratare monografic\ a operei
– tematist\ [i valorizatoare – , a c\rei dimensiune variaz\, dup\ cum mi-am dat
seama, `n func]ie de `ntinderea [i valorarea
operei. O bibliografie esen]ial\ `nso]e[te
fiecare articol de dic]ionar. La prima vedere, ba chiar [i a doua!, autorii selecta]i
apar]in `n cea mai mare parte genera]iilor
’70 [i ’80 – [i pe bun\ dreptate, s`nt genera]iile cele mai numeroase, dar [i cele care
s-au bucurat c`t de c`t de efectele „micii
liberaliz\ri“ a regimului `n perioada c`nd
erau studen]i, respectiv liceeni, ceea ce lea oferit [ansa unei form\ri culturale mai
bune. Celor dint`i [i a unor debuturi mai
rapide [i mai libere de efectele cenzurii.
Da, o foarte util\ oper\ de istorie literar\ critic\ a poeziei contemporane. S\ fie
primit!
(Liviu Antonesei)
noiembrie 2011
Agora
POLEMICI CORDIALE
{coala lui Nae Ionescu (V)
ADRIAN NI}|
Am discutat `n primele trei episoade ale
seriei noastre dedicate lui Nae Ionescu despre
cursurile de metafizic\ din 1928-29, 1929-30
[i 1936-37 [i despre cursul de istoria metafizicii din 1930-1931. ~n num\rul trecut din
Timpul am `nceput abordarea cursurilor de
logic\ cu cel din 1934-35 (ultimul [i cel mai
elaborat curs de logic\). Cum despre cursurile
de istoria logicii vom discuta `n episodul urm\tor, ne vom limita azi la c`teva observa]ii
cu privire la logica colectivelor.
Nae Ionescu a ]inut dou\ cursuri de logica
colectivelor `n anii universitari 1934-35 [i
1935-36. Dar, de[i invocate de mul]i, aceste
cursuri s`nt azi practic necunoscute publicului, c\ci nu au fost stenografiate (ca majoritatea cursurilor) [i deci nu au fost litografiate
ori tip\rite. S-au p\strat `n arhiva lui Mircea
Vulc\nescu numai trei prelegeri de logica
colectivelor, [i anume cele din 1935: din 11
ianuarie, 27 martie [i 29 martie. Preg\tite pentru tipar de dl Marin Diaconu, cele trei prelegeri au fost publicate `n Revista de filosofie
(`n numerele 3-4/1996, 5-6/1996 [i 1-2/1997).
Prelegerea din 11 ianuarie 1935 face c`teva
considera]ii despre natura colectiv\ a fenomenelor fizice, discut`nd despre posibilitatea de
a efectua m\sur\tori asupra acestora. Aici se
arat\ c\ o m\sur\toare, cel pu]in `n fizic\, este
,,rezultatul unei opera]ii statistice [i este o
indica]ie prin urmare pentru structura, forma
pe care o ia un colectiv“ (Revista de filosofie,
anul XLIII, nr. 3-4, 1996, p. 331). Fenomenele fizice, prin m\sur\toare, apar a fi un fel de
colective, cu alte cuvinte `ntreaga realitate fizic\ poate fi v\zut\ a fi de natura colectivului.
Aceast\ `n]elegere a obiectelor fizice `i permite lui Nae Ionescu s\ abordeze colectivul
prin apel la instrumentele formale oferite de
ceea ce el nume[te ,,logica colectivelor“.
Dac\ `n prelegerea din 29 martie se discut\
despre constituirea [i mecanismele func]ion\rii colectivului politic, `n prelegerea din 27
martie se vorbe[te despre voin]a unui colectiv
[i, legat de acest aspect, despre c\petenie. Nae
Ionescu arat\ cum o colectivitate ajuns\ la
gradul de con[tiin]\ de sine, dep\[ind deci stadiul de popor, trebuie s\ aib\ posibilitatea de
a lua decizii pentru buna sa administrare. Dar
organizarea democratic\, bazat\ pe sistemul
majoritar, este deficient\ `n condi]iile `n care
nu to]i oamenii chema]i s\ ia decizii au competen]a necesar\ pentru asta. De aici, o critic\,
mai mult sau mai pu]in voalat\, a sistemului
de guvernare democratic [i o ap\rare a unei
organiz\ri politice de tipul tiraniei.
Nae Ionescu arat\ c\ voin]a na]iunii nu `nseamn\ voin]a majorit\]ii membrilor comunit\]ii, ci, mai mult sau mai pu]in paradoxal,
voin]a unui singur om ce se afl\ ridicat la
rangul na]iunii. Este vorba de cineva ce este
simultan imanent na]iei [i aflat sub o stare de
har, ca un fel de uns al lui Dumnezeu (a[a cum
erau pe vremuri regii). Acest cap al na]iei nu
este nici duce, nici führer, de[i aduce mult cu
ei, ci este o ,,c\petenie“. El este din popor, lucreaz\ cu poporul [i este na]ia `n func]ia sa de
a hot\r`. C\petenia nu se alege, dar nici nu se
impune prin sine, ci pur [i simplu apare ca
fiind c\petenie. Este aici un proces asemenea
cunoa[terii intuitive: imediat ce-l vedem pe
acest individ excep]ional, [tim c\ el este c\petenia. ~l recunoa[tem a[a cum ne recunoa[tem
propriul cap, cel care ia hot\r`ri pentru restul
corpului. ,,Ceea ce se desemneaz\ `nl\untrul
unei na]ii este altceva dec`t un cezar, un duce
sau un führer, ci cu totul altceva. G`ndi]i-v\ dvoastr\: cine hot\r\[te pentru fiin]a meneasc\?
Capul hot\r\[te pentru fiin]a omeneasc\.
Capul! Capul care este `n `ns\[i fiin]a omeneasc\, o func]iune specializat\, ca s\ zic a[a
– `ns\[i fiin]a omeneasc\. A[a e [i cu na]iunea.
C\ atunci c`nd domnia este `n vacan]\, atunci
c`nd Dumnezeu nu lucreaz\ prin domn, ci
lucreaz\ de-a dreptul cu poporul, atunci iese
din acest popor o c\petenie. Nu führer, nu
duce: c\petenie. Pentru c\ singur\ c\petenia
aceasta nu transcende na]ia, ci este `ns\[i
na]ia, `nse[i na]ia `n func]ia ei diferen]iat\: de
a hot\r`. Aceast\ c\petenie hot\r\[te pentru
na]ie. Nu pentru c\ g`nde[te aceast\ c\petenie
`ntr-un fel sau altul, nu! Ci pentru c\ este
`ns\[i na]ia, dup\ cum capul este `nse[i fiin]a
omeneasc\“ (Revista de filosofie, anul XLIII,
nr. 5-6, 1996, p. 476).
Aspectul cel mai uimitor legat de aceste
reflec]ii ale lui Nae Ionescu cu privire la c\petenie, dincolo de propaganda pe care o face
Mi[c\rii Legionare, este un aspect p`n\ `n prezent neobservat de nimeni. Este vorba despre
influen]a hot\r`toare, decisiv\ a acestor idei
asupra lui Constantin Noica. Dup\ cum am ar\tat `n alt\ parte (Adrian Ni]\, Noica: o filosofie
a individualit\]ii, Bucure[ti, Editura Paideia,
2009), `ntreaga metafizic\ a lui Noica st\ sub
semnul cuplului categorial individual-general, mai precis este o filosofie a individualit\]i. Este `ns\ o metafizic\ aristocratic\, adic\
a unui individual excep]ional, dup\ cum rezult\ din `ntreaga sa oper\, de la primele
scrieri [i p`n\ la celebra Devenire `ntru fiin]\.
Mai mult, ultima lucrare scris\ de Noica,
Scrisori despre logica lui Hermes, ce se dorea
o logic\ ce `ncoroneaz\ filosofia sa, se baza
pe ideea de holomer, adic\ de ,,parte ce `nglobeaz\ `ntregul“.
Dup\ Noica lumea individualilor apare a fi
ierarhizat\, unii individuali av`nd un caracter
excep]ional, s`nt unu-multiplu sau p\r]i ce cuprind `ntregul. Acest aspect se observ\ cu claritate `n cele cinci `ncerc\ri explicite, numite
ca atare de Noica, de ,,reabilitare a individualului“, efectuate `n 1929 (Logica na]ional\),
`n 1937 (De caelo), `n 1978 (Sentimentul ro-
m=nesc al fiin]ei [i Spiritul rom=nesc `n cump\tul vremii) [i 1986 (Scrisori despre logica
lui Hermes).
Lucrul cel mai uimitor, [i totodat\ dovada
cea mai clar\ a influen]ei exercitate de reflec]iile lui Nae Ionescu despre logica colectivelor, se afl\ `n cele 19 texte ale lui Noica din
Buna Vestire, organul oficial de pres\ al Mi[c\rii Legionare, scrise `ntre 8 septembrie [i 11
octombrie 1940 ([i publicate integral de noi,
pentru prima dat\ `n Rom=nia, `n lucrarea
noastr\ Noica: o filosofie a individualit\]ii,
capitolul IV).
Noica se refer\ la individualul excep]ional,
adic\ acea parte ce `nglobeaz\ `ntregul, `n nu
mai pu]in de trei contexte. ~n textul ,,{i via]\
f\r\ de moarte“, din 15 septembrie 1940, el
completeaz\ ultimul g`nd al C\pitanului (,,de
vom c\dea, neamul rom=nesc moare prin
noi“) cu ideea urm\toare: ,,De vom c\dea, Legiunea `nvie `nc\“ (Adrian Ni]\, op. cit., pp.
153-154). A[adar, moartea C\pitanului echivaleaz\ cu moartea rom=nit\]ii. C\pitanul d\
seama de rom=nitate, este un reprezentant al
rom=nit\]ii ce ]ine loc de `ntreaga na]ie. C\pitanul este chiar na]ia, adic\ o parte ce `nglobeaz\ `ntregul.
~n textul ,,Nu s`ntem contemporani“, din 28
septembrie 1940, Noica scrie: ,,Iar ast\zi, c`nd
t`n\rul cobor`t de la Turda se `ntreab\ cum de
pot unii fra]i de-ai s\i s\ strige: «Tr\iasc\ legiunea», `n loc s\ strige «Tr\iasc\ Rom=nia Mare»
– i-am putea lesne r\spunde: pentru c\ primul
strig\t `nseamn\ cel de-al doilea plus ceva“
(ibidem, p. 156). Vedem cum Noica inverseaz\
raportul dintre parte (Legiune) [i `ntreg (Rom=nia), [i afirm\ c\ Legiunea este Rom=nia plus
ceva. Avem astfel imaginea unui `ntreg aflat
complet `ntr-o parte a sa, `n condi]iile `n care
Legiunea este ceea ce d\ seama de rom=nitate.
Aceast\ imagine a p\r]ii ce include `ntregul va
fi `n Scrisori despre logica lui Hermes imaginea holomerului.
~n fine, `n textul ,,S`nte]i sub har“, din 4 octombrie 1940, Noica arat\ cum ridicarea p\r]ii la
puterea `ntregului nu este un proces ce se `nva]\,
ce se dob`nde[te, ci este dat ca un fel de har.
C\petenia are harul de a fi excep]ional, el nu se
antreneaz\ pentru asta, c\ci are capacitatea de a
,,`nf\ptui f\r\ f\ptuire“ (ibidem, pp. 157-158).
www.timpul.ro
Agora
5
TIMPUL
Despre Noua Republic\
Sau despre n\valnica `mplinire a mi[c\rii `n repaus
SORIN
BOCANCEA
DETECTOR
De cur=nd, `n spa]iul virtual a ap\rut un
site care este prezentat a fi al unei mi[c\ri ce
`[i spune „Noua Republic\“. Creatorii lui nu
ne spun despre ce fel de mi[care ar fi vorba
– cultural\, social\, politic\, brownian\, de
diminea]\, de weekend... –, l\s`ndu-se s\ deducem din denumire c\ este vorba de o
mi[care politic\.
Ceea ce atrage aten]ia de la `nceput este
parazitarea sloganului campaniei ecologiste
„Rom=nia prinde r\d\cini“, de la Realitatea
TV, emblema noii mi[c\ri trimi]`nd tot la o
tem\ ecologist\: harta Rom=niei, de culoare
verde, este coroana unui copac care, a]i ghicit,
are r\d\cini. Sloganul asumat de c\tre ini]iatorii site-ului este „Mi[carea prinde r\d\cini“. Nu este foarte clar cine este beneficiarul `nr\d\cin\rii: Rom=nia sau mi[carea?
~n primul r`nd, ne atrage aten]ia lipsa de
imagina]ie a unor tineri care, `n dorin]a
anun]at\ de a ne propune ceva nou, au g\sit
de cuviin]\ s\ paraziteze un slogan. ~n al
doilea r`nd, distractiv\ este situa]ia spre care
ne trimite sloganul. Ideea r\d\cinilor sugereaz\ stabilitate, repaus. Dac\ din prima
clip\ mi[carea a prins repaus, este ca [i cum
asist\m la na[terea mor]ii. Dar aceasta nu
este singura contradic]ie.
S\ analiz\m `n primul r`nd „Crezul politic“1. Eu cred c\ acesta a fost scris de c\tre
Ion Iliescu, dovada fiind urm\toarea fraz\:
„nu nomenclaturi[tii sau oportuni[tii au d\r`mat dictatura – ci oamenii liberi, vrednici,
demni [i buni. La Timi[oara, Bucure[ti,
Arad, Sibiu, Bra[ov sau Cluj – c`teva inimi
curajoase au f\cut diferen]a pentru alte 23
milioane de suflete“. S`nt cel pu]in zece argumente, ca s\ vorbesc `n schema decalogic\ preferat\ de noii republicani, `n favoarea ideii c\ nomenclaturi[tii [i oportuni[tii
au r\sturnat dictatura. Probabil c\ noii repu-
Suferin]ele
limbii rom=ne
LIVIU FRANGA
Din ciclul: draga noastr\, nesf`r[ita [i
eterna repeti]ie, sub toate formele, posibile
[i imposibile...
32) „/.../ formalitatea [divor]ului, n.n.] a
durat absolut foarte pu]in /.../“ (Ovidiu
Oan]\, {tirile PRO TV de la postul omonim
de televiziune, 16.02.2010, 19H45);
www.timpul.ro
blicani `ncearc\ s\ exloateze un mit `n care
mai cred doar cei pe care `i dispre]uiesc.
Cine se a[teapt\ s\ lectureze un text `n
care s\ fie formulate ni[te principii `n care
mi[c\torii neorepublicani ar crede [i pe care
[i le-ar asuma mai are de a[teptat. A[a-zisul
crez politic nu este ceea ce credem noi,
vechii republicani, c\ ar fi un crez, ci un
amestec de truisme [i populisme formulate
cu preten]ia de mari adev\ruri. Nu poate fi
ientificat\ nici o ordine logic\ a aser]iunilor
reunite sub acest titlu. Se `ncepe de la afirmarea unei mitologii iliesciene ca adev\r [i
se continu\ cu ni[te prostii despre republica
„rom=nilor de pretutindeni“, cu o democra]ie referendar\, buc[it\ de cet\]eni liberi
[i harnici care „r\spund robust provoc\rilor
istoriei“. Mi[c\torii neorepublicani ne mai
spun c\ nu vor mai avea ce c\uta liderii politici p\ta]i, ce au servit PCR, `ntr-o construc]ie ce `mbin\ armonios noul [i vechiul.
Afl\m, de asemenea, c\ `n Rom=nia, pe
l`ng\ toate contradic]iile, mai este loc pentru `nc\ cel pu]in una: „ideali[tii pragmatici
care refuz\ transformarea ]\rii `ntr-un paradis al mediocrit\]ii“.
~nt`lnim [i c`teva t`mpenii simpatice despre libertate. Voi reproduce un fragment pentru
a v\ convinge c\ nu fabulez: „Libertatea politic\ de-a spune adev\rul oric\rei puteri oligarhice. Libertatea civic\ de-a `ntreprinde
orice ac]iune `n interesul comunit\]ii. Libertatea economic\ de-a ac]iona ne`ngr\dit de
controale birocratice. Libertatea religioas\,
de-a proclama crezul nobil al `nainta[ilor“.
Nu-mi cere]i s\ v\ spun care este sensul
acestei `n[iruiri, c\ nu am de unde s\ [tiu.
Habar nu am ce vor oamenii ace[tia de la
aceste „libert\]i“, c\ nu mi-au spus. Ei doar
au formulat ceea ce v-am prezentat. Nu [tiu
ce `n]eleg ei prin a spune adev\rul oric\rei
puteri oligarhice. Ce adev\r? Ce fel de oligarhie? C`nd, unde, cum? Apoi: ce `nseamn\
s\ ai libertatea civic\ de a `ntreprinde ac]iuni `n interesul comunit\]ii? I-a oprit cineva
p`n\ acum s\ se angajeze `n ac]iuni de voluntariat? {i ce `nseamn\ „libertatea religioas\ (virgul\) de-a proclama crezul nobil al
`nainta[ilor“? E chiar halucinant. Ce treab\
poate avea libertatea religioas\ cu afirmarea
unui crez („nu spui care!“) al `nainta[ilor (nu
[tiu care!)? ~n fine, crezul acestor republi-
33) „/.../ ca [i cum ar fi contribuit la
pensie cu acelea[i procente de contribu]ie
/.../“ (Mihai {eitan, ministrul Muncii [`n
func]ie la acea dat\, n.n.], la {tirile PRO
TV de la postul omonim de televiziune,
18.02.2010, 19H20);
34) „/.../ avertizarea cod galben include unsprezece zone avertizate /.../“ (buletinul meteo de la emisiunea Observator,
la postul de televiziune Antena 1, realizator [i prezentator Daniel Osmanovici,
26.02.2010, 19H15);
35) „/.../ p`n\ finaliz\m piesa [muzical\, n.n.] de tot /.../“ (Costi Ioni]\,
invitat la emisiunea {tirile PROTV din
27.02.2010, 19H17);
36) „/.../ avem vreo aproximativ 500
[de, n.n.] locuri de parcare /.../“ (reprezentant al unei prim\rii de sector din Bucure[ti, invitat la emisiunea Observator de la
Antena 1, din 27.02.2010, 19H20).
cani este at`t de nou, formulat chiar cu ignorarea vechilor noastre reguli gramaticale,
`nc`t eu, cu umilin]\, m\rturisesc c\ nu am
`n]eles nimic. Asta e, am alte r\d\cini.
Am sperat c\ m\ voi l\muri acces`nd al
doilea pilon al construc]iei, intitulat Manual
de lupt\. M-am a[teptat oarecum `nfrigurat
s\ g\sesc un soi de „c\rticic\ a [efului de
cuib“, cum aveau legionarii, dar sperietura
mi-a trecut repede. A[a-zisul manual este
doar o alt\ adun\tur\ de vorbe goale, grupate
pe sec]iuni. Prima anun]\ „{apte pa[i c\tre o
Nou\ Republic\“ [i con]ine ni[te afirma]ii
din care afl\m c\ „s`ntem o na]iune format\
din cet\]eni“, c\ „apar]inem unui popor“, c\
„dorim justi]ie“, c\ „protej\m pia]a liber\“,
c\ „respect\m credin]a oamenilor“, c\ „respect\m memoria trecutului“ (mai pu]in pe a
prezentului, a[ completa eu) [i c\ „vrem o
Constitu]ie egal\ pentru rom=nii de pretutindeni“ (nu `n]eleg cum este una inegal\
dar, m\ rog, at`ta pot eu). P\i, domnilor
neorepublicani!, ceea ce spune]i este ceea
ce ni se `nt`mpl\ [i nicidecum modalit\]i de
a ne `ndrepta spre noutatea ce v\ b`ntuie
imagina]ia. Cu aceste [apte truisme, pentru
a ne `ndrepta voio[i spre Noua Republic\
este de ajuns s\ batem pasul pe loc. De fapt,
abia acum `n]eleg cum vre]i s\ combina]i
vechiul cu noul.
A doua sec]iune, intitulat\ „Premise“,
este la fel de plin\ de surprize ca [i prima. ~n
pofida denumirii, ea nu con]ine ni[te premise, a[a cum eronat am `nv\]at noi la logic\, ci un amestec de deziderate, constat\ri
[i opinii pe o gam\ larg\ de teme, de la
moral\ la postcomunism [i globalizare. Dar,
puse „metodic“ pe subpuncte.
Ajungem `n miezul problemei `n partea a
treia, intitulat\ „Miza luptei noatre“. S`ntem
lovi]i din start de urm\torul panseu: „a fi de
dreapta nu `nseamn\ a fi bogat, ci a c\uta
dreptatea“. Profund! Din asta ar putea ie[i o
lucrare de doctorat. Se continu\ cu respingerea colectivismului [i a ideii revenirii
st`ngii la guvernare `n 2012. {i dovada c\
Ion Iliescu este b\gat p`n\ peste cap `n aceast\
afacere o reprezint\ urm\toarea panselu]\:
„propaganda st`ngii (de la Ion Iliescu `ncoace) caut\ s\ descurajeze rena[terea unei
drepte europene [i civilizate“. Nu am [tiut
p`n\ acum c\ Ion Iliescu este nociv la nivel
european. M\car avem [i noi un om politic
de mare anvergur\.
Nu m\ mai opresc la capitolul despre
„Diferen]ele doctrinare“ fiindc\ nu aflu nimic pe aceast\ tem\. Mai atractiv\ mi se
pare sec]iunea „Activism la firul ierbii“, `n
care afl\m c\ a venit „anotimpul ac]iunii“.
Pentru asta, to]i cititorii mesajelor trebuie s\
devin\ propagandi[ti ai mi[c\rii. Orice
astfel de neorepublican ierbivor trebuie s\-[i
abordeze vecinii, rudele [i prietenii pe c\ile
moderne de comunicare pentru a le spune
adev\rul despre noua republic\, fiindc\ militantul neorepublican „e caracterizat de un
optimism molipsitor“. Propaganda la firul
ierbii `n varianta abord\rii vecinilor `i va
prilejui militantului cunoa[terea propriilor
limite [i aflarea „inten]iilor ascunse ale st`ngii“. Ne putem da seama c\ un adept al noii
republici este `nconjurat, plec`ndu-se de la
premisa c\ vecinii lui s`nt `n mod obligatoriu de st`nga, depozitari ai nefastelor inten]ii
invocate. Dup\ ce mai d\ sfaturi utile propagandi[tilor mi[c\rii, documentul se `ncheie
cu „G`ndul cel bun“, care `nsumeaz\ o alt\
serie de `ndemnuri la lupta cea mare cu
st`nga pentru a salva Rom=nia.
~n fine, s\ abord\m [i al treilea pilon al
construc]iei, intitulat „Decalogul“. Este o
`n[iruire de alte zece expresii din folclorul
popoarelor sau din R\zboinicul luminii de
Coelho. Am identificat, `ns\, care este miza
aceastui decalog. El este un acrostih, al
c\rui cheie este „Albazapada“.
Acum e clar. Noua Republic\ este cea a
piticilor ce `[i a[teapt\ z`na. Probabil c\,
dup\ acest model, vor mai ap\rea mi[c\ri
de acest gen. A[tept\m cu ner\bdare ca [i
personaje din pove[tile autohtone s\ se mobilizeze, ca s\ ar\t\m c\ [i ale noastre se pot
organiza, pentru a nu fi mai prejos fa]\ de
cele cosmopolite. Ne-ar prinde bine mi[c\ri
patronate de Harap Alb, de Capracutreiiezi
sau de Ursup\c\litdevulpe. P`n\ una-alta,
nu [tiu care dintre cei zece pitici (sau c`]i or
mai fi) a scris documentele programatice
dar, constat`nd profunzimea lor [i modul `n
care au fost formulate, cred c\ este vorba de
Mutulic\.
1
Crez politic: Noua Republic\, http://nouarepublica.ro/crez-politic-noua-republica/, accesat la 6.11.2011
P
CREATIV
METALCO
Produc]ie Publicitar\
Policromie de mari dimensiuni, litere [i
sigle volumetrice, tuburi spectrale, firme
luminoase, inscrip]ion\ri, copertine,
totemuri, bannere, panouri,
www.creativ-metalco.ro
noiembrie 2011
6
Labirint
TIMPUL
Remember C\t\lin Anu]a
LIVIU
ANTONESEI
C\t\lin Anu]a este un poet n\scut, iar nu
f\cut! Poetul plecat dintre noi la mai pu]in de
treizeci de ani a l\sat `n urm\ o oper\ impresionant\ – [ase volume de poezie, din p\cate,
postume. Nu m\ refer `ns\ numai la dimensiunile acesteia – `n fond, un poet „f\cut“ poate
fabrica mult mai multe poezii, `ns\ pe band\
rulant\ – ci la calitatea ei, la neobi[nuita [i
constanta sa intensitate. Ai senza]ia c\ poetul
[i-ar fi `ntrez\rit sf`r[itul timpuriu – [i unele
versuri m\rturisesc aceast\ presim]ire, sau cel
pu]in a[a le putem noi interpreta post festum,
din p\cate, f\r\ putin]a de a mai gre[i – [i, presim]indu-l s-a gr\bit s\ ard\, s\ ard\ etapele,
s\-[i duc\ la incandescen]\ fiin]a [i versul, s\
ard\ poezia din el, s\ o consume pentru a
putea pleca u[or [i liber. Am `nt`rziat mult,
nepermis de mult s\ scriu aceste r`nduri
despre C\t\lin Anu]a, `ns\ nu din comoditate,
ci dintr-o anume str`ngere a inimii. Nu e deloc
u[or s\ scrii despre un autor at`t de bun care,
din nefericire, s-a eliberat de poezie [i [i-a
g\sit „u[ur\tatea“ [i libertatea fiin]ei at`t de
nedrept de repede. {i, acum, c`nd scriu, o fac
sim]ind aceea[i str`nsoare, aceea[i, poate,
chiar st`njeneal\.
{i, totu[i, atunci c`nd l-am cunoscut pe
C\t\lin Anu]a, nici m\car n-am [tiut c\ scrie
poezii, era unul din tinerii, foarte tinerii jurnali[ti frenetici ai perioadei post-revolu]ionare [i, la conferin]ele de pres\, la o cafea `n
grup ori la `nt`lnirile `ntre jurnali[ti, mi-a atras
aten]ia printr-un foarte interesant amestec de
efervescen]\ a g`ndului [i calm al `ntregii
fiin]e. Totul degaj`nd un anume fel de for]\
controlat\ care nu-]i m\rturisea nimic despre
fragilitatea fiin]ei. Probabil nici el nu-[i b\nuia aceast\ fragilitate. Nu [tiam atunci c\
scrie poezii. De altfel, `ntr-o emo]ionant\ m\rturie din finalul unuia din volumele postume,
tat\l s\u, respectatul profesor Ioan Anu]a,
spune c\, prins de activitatea jurnalistic\,
prins de asemenea de `mprejur\rile vie]ii, cum
ar fi c\s\toria, na[terea unei feti]e, C\t\lin
Anu]a f\cuse o pauz\ destul de lung\ `n
scrierea poetic\, abia `n apropierea sf`r[itului,
m\rturisindu-[i inten]ia de a reveni la poezie.
Prin urmare, aceast\ impresionant\ oper\
liric\ a fost scris\ `n [i mai pu]ini ani dec`t ne
imagin\m `n urma unei banale opera]ii aritmetice. Arderea a fost mai intens\.
Nu s`nt critic, nici istoric literar, ci doar un
iubitor de literatur\ [i, `n zilele mele bune, un
scriitor. Deci nu at`t o exegez\ scriu eu aici,
c`t o m\rturie, `n `ncercarea de a face un
portret, unul interior. De altfel, despre poezia
lui C\t\lin Anu]a au scris remarcabili c\rturari, critici literari foarte aprecia]i sau unii mai
tineri, de la regreta]ii Constantin Ciopraga,
Alexandru Husar, Ioan Constantinescu, Val
Condurachi [i Emil Iordache la Al. C\linescu,
Liviu Leonte, Ioan Holban [i Codrin Liviu
Cu]itaru. Au depus m\rturie de asemenea [i
colegii poe]i din diverse genera]ii, de la Horia
Zilieru la Lucian Vasiliu [i de la Nicolae
Panaite la Carmelia Leonte. {i mul]i al]ii, pe
care poate nu mi i-am amintit acum, dar a c\ror contribu]ie exegetic\, de bun\ seam\, conteaz\. De altfel, dac\ am `n]eles bine, aceast\
m\rturisire este destinat\ includerii `ntr-un
volum ce va cuprinde tot ce s-a scris p`n\
acum despre C\t\lin Anu]a [i despre remarcabila sa poezie.
Spuneam c\, `n cazul lui C\t\lin Anu]a,
este vorba despre un poet n\scut, nu de unul
f\cut. {i a[a este. Doar c\ prin aceasta n-ar trebui `n]eles c\ este un autor frust, pur [i simplu
natural, care d\ drumul [uvoiului liric [i-l las\
1
s\ curg\ necontrolat. C\t\lin Anu]a nu este
doar un poet de o for]\ neobi[nuit\, dar [i beneficiarul unei remarcabile culturi poetice [i
literare `n general, iar aceasta l-a ajutat s\-[i
dirijeze fluxul liric spre `ntruchip\ri, adesea,
de mare rafinament [i de indiscutabil\ subtilitate. Iar aceast\ maturitate cultural\ a lirismului s\u nu e una t`rzie, ea este prezent\ [i `n
cele mai timpurii `ncerc\ri ale autorului. ~n
absen]a unei cronologii riguros stabilite, de
unde [tiu eu asta? Pur [i simplu dintr-o veche
experien]\ a lecturii, care-mi semnaleaz\, prin
anumite st`ng\cii – de altfel, simpatice! –
foarte tinere[ti, sau prin absen]a acestora, dac\
un text este dinspre `nceputul activit\]ii poetice sau dinspre finalul acesteia.
Din informa]iile mele, editarea poeziei lui
C\t\lin Anu]a a ajuns la cap\t – prin eforturile
tat\lui s\u [i ale unor edituri prietene, recuperarea operei a fost `ncheiat\. Cu volumul de
fa]\, este adunat\ laolalt\ [i exegeza, impre-
sionant\, a operei poetului. Cred `ns\ c\, prin
valoarea operei sale, prin locul s\u `n ansamblul genera]iei de poe]i ap\ru]i dup\ Revolu]ie, C\t\lin Anu]a are dreptul la mai mult. Nu
m\ refer numai la eventuale monografii, ci [i
la o edi]ie critic\ a poeziei sale. O edi]ie care
s\ stabileasc\ fidel, pe c`t este posibil, cronologia, opera fiind `nso]it\ de un solid studiu
introductiv [i necesarul aparat de note explicative. De altfel, o asemenea edi]ie ar putea fi
punctul de plecare pentru viitoarele exegeze
mai ample [i monografii. Un t`n\r cercet\tor
`n filologie, specializat `n edi]ii critice, [i o
editur\ interesat\ `n prezervarea valorilor, ar
putea s\-[i asume o astfel de ini]iativ\. A bon
entendeur, salut!
(7 Octombrie 2011, `n Ia[i)
1
Textul a fost scris pentru un volum de de exegeze
dedicate poetului în curs de apari]ie prin str\dania tat\lui
acestuia, profesorul Ioan Anu]a.
RAME
Mehala Walhalla (V)
LIVIU FRANGA
~n Mehala `[i `ncruci[eaz\ r\t\citoare drumuri [i alte comunit\]i. S`nt evrei care, de la
un an la altul, `[i depopuleaz\ propriul cimitir
nu fiindc\ n-ar mai muri sau s-ar `ngropa aiurea, ci pentru c\, `n condi]iile generoase ale noii
societ\]i multilateral dezvoltate, reiau ciclul peregrin\rilor (ancestrale [i `n cazul lor), hot\r`ndu-se „s\ `mb\tr`neasc\ `n Palestina“, p. 91
(C`]iva, spre Palestina, pp. 90-91). Al]i „trec\tori“, nelipsi]i `n Mehala s\pt\m`ni `ntregi
din rotitorul cerc al anotimpurilor anuale, s`nt
ciobani transhuman]i rom=ni, dar [i v`nz\tori
de var [i de mere, tot rom=ni, precum [i pepenari [vabi (Trec\torii dinspre dep\rt\ri, pp.
101-103). An de an, cu c\ru]e sau f\r\, ei pleac\ de acas\ (de la [es, de la munte? cine [tia
exact de unde?), se integreaz\ pentru s\pt\m`ni bune `n timpul [i spa]iul Mehalei, apoi
dispar `napoi, l\s`nd `n urm\-le nu at`t pu]ina
marf\ v`ndut\, c`t anii lor de tinere]e [i de via]\.
~n sf`r[it, de[i f\r\ grai, [i animalele, bl`nde de
regul\, `n]eleg\toare [i mult mai r\bdurii dec`t
cele bipede la vicisitudinile vremurilor de tot
felul, fac parte din personajul colectiv. ~n
Carne la porc (pp. 109-113), text pe jum\tate
noiembrie 2011
savuros, pe jum\tate dureros, caii b\tr`ni [i
bolnavi de la CAP devin, la indica]iile pre]ioase ale „raionului“ (de partid), hran\ pentru
porcii aceluia[i colectiv agricol de produc]ie:
victime inocente – sugereaz\ autorul acestui
text fulminant politic –, ca [i bipezii de altfel,
ale exploat\rii f\r\ mil\, la s`nge, sistematic
realizate tocmai de acel regim care proclamase [i v`ntura pe toate c\ile ideologia elimin\rii
definitive a exploat\rii omului de c\tre om.
Loc, este adev\rat, de ciclic repetabil\ tranzi]ie, culoar de trecere pentru noi [i vechi semin]ii obstinat migrante, Mehala nu `nceteaz\
nici o clip\ a se dovedi o a[ezare, `n sensul cel
mai temeinic (aici, etimologic) al cuv`ntului.
~ntre fruntariile (vizibile cu ochiul liber [i
atinse cu pasul) ale ei – tramvaiul patru apare
`n era modern\ [i semicontemporan\ ca modulul palpabil de leg\tur\ `ntre lumea b\tr`nei
Cet\]i [i ceea ce fusese ini]ial elementul de
noutate extra muros –, tr\iesc al\turi [i unii cu
al]ii locuitorii „m\h\len]i“, permanen]ii opu[i
„trec\torilor“. Ei formeaz\, `n bloc, cea de-a
doua mare categorie de personaje colective, o
sum\ de individualit\]i ale c\ror biografii paralel-interferente ofer\ nesf`r[ite surse de generare a narativit\]ii. Specificul ansamblului
de personalit\]i individuale nu mai este dat de
coloratura etnico-social\, ci de comportamentul lor [i de g`ndirea care, cu notabile diferen]e, dar [i cu surprinz\toare asem\n\ri, anim\
un atare comportament.
Unii – cei mai b\tr`ni, desigur – se [tiu
acolo de c`nd s-au n\scut, [i chiar anterior: de
pe vremea c`nd moara, `nainte s\ se electrifice, era semnul gr\itor c\ Mehala `[i avea via]a
ei, nelegat\ de Cetatea dep\rtat\ (Moara [i
b\tr`nii, pp. 35-36). Al]ii, `n schimb, tineri [i
foarte tineri `n copil\ria retrospectiv\ a naratorului, dau via]\ nou\, agitat\, vechilor locuri
hot\rnicite c`ndva de un Pa[\. Cu nume sau
f\r\ nume, fiecare dintre cei `nregistra]i de
memoria neselectiv\, sentimental curioas\, a
povestitorului are o istorie proprie, pe c`t de
singular\, pe at`t de atr\g\toare.
Frumoasa menajer\ (`nc\ vizibil t`n\r\)
Martha, a p\rintelui catolic Iulius, declar\ un
r\zboi sui generis postului cre[tin pentru c\,
luat\ prizonier\ (etnic, [v\boaic\) de sovietici dup\ `ncheierea r\zboiului adev\rat (al
doilea mondial), „postise“ zi de zi, prin constant\ `nfometare colectiv\, vreme de patru
ani c`t c\rase, `ntr-o localitate colhoznic\ din
U.R.S.S., „bu[teni pentru calea ferat\“ [Socoteala unei carnivore (declarate), pp. 27-29].
„Tovar\[ul Victor“, securistul plantat de partid pentru a da o `nf\]i[are conving\tor luminoas\ cartierului prin amenajarea unui parc,
`ntr-un loc viran, exclusiv pe baz\ de munc\
patriotic\ a celor din zon\, crap\ efectiv de
„`ncurc\tur\ de ma]e“ chiar `n ziua festiv\ a
inaugur\rii (Partidul, parcul [i fasolea, pp.
32-34). Juna Nu]a tr\ie[te imaginar fiorii
primei `mbr\]i[\ri `n cinematograful local,
proasp\t dat `n folosin]\, dup\ o involuntar\
pierdere `n mul]ime de iubitul disperat c\,
neg\sind-o, i-o fur\ al]ii (O melodram\ `n
cinematograf, pp. 41-44). {i a[a mai departe.
Dublul onomastic [i ghinionist al lui Hitler
([vabul Adolf Hitner, alintat Dolfi), potcovarul Vili – ultimul meseria[ `n bran[\ –, buc\tarul Feri cu povestea lui despre cum l-a
servit `n persoan\ pe mare[alul Ion Antonescu poposit inopinat la cantin\, mili]ianul asasin din tramvaiul patru (pentru necump\rarea unui simplu [i singur bilet), baba Buba,
depozitar\ de simbolice pove[ti aitiologice
cu Iisus [i cu Sf. Petru pe p\m`nt, altminteri
iubitoare a lui Mo[ Cr\ciun inclusiv pe timpul verii, de unde i s-a tras [i sf`r[itul, tocilarul anonim cu tocila mobil\ `n spinare, dar
f\r\ o m`n\, pierdut\ c`ndva `n cariera anterioar\ de m\celar, I]a, o alt\ deportat\ ca [i
Martha, filantrop\ [i salvatoare de vie]i omene[ti „cu roaba de `mprumut“, Iohan [i Wolfgang, perechea de nem]i, des\v`r[i]i me[teri
(unul cizmar, cel\lalt giuvaergiu), trecuta
domni[oar\ G. (ini]ial\ aluziv aleas\), timid\
croitoreas\ de desuuri din Mehala, credincioas\ singurului ei vis erotic din via]\, Orbuloni-Orbete (dublet onomastic creat special prin antonomaz\), un „Ochil\“ b\n\]ean
cu acelea[i calit\]i ale acuit\]ii vizuale ca [i
omologul s\u din Harap Alb, fostul sectorist
Puiu Balint, mai pu]in condamnabil (pentru
devotamentul s\u necondi]ionat pus `n slujba
partidului unic) dec`t „domnul Tibor“ (pl\smuitorul unei autobiografii orale mincinoase, de fals\ schingiuire `n beciurile Securit\]ii, minciun\ ce durase o via]\ `ntreag\, a lui,
p`n\ la morm`nt) – iat\, enumerate f\r\ preten]ii de integralitate, personajele pe a c\ror
galerie compozit\ de fr`nturi biografice paralele, uneori intersectante, se ridic\ viziunea
retrospectiv\ a lumii Mehalei.
O lume apus\, dar [i apusul ei: `ndr\znesc
s\-i spun, printr-o subiacent\, implicit\ alegorie, o Mehaladämmerung.
www.timpul.ro
Eseu
TIMPUL
7
Noul hermetism –
Noua gnoz\, în [tiin]\ (I)
TIBERIU
BRAILEAN
{tiin]a actual\ pare tot mai mult influen]at\ de hermetism [i de gnosticism. Am putea
crede c\ ne afl\m `ntr-o situa]ie asem\n\toare
cu cea a alexandrinilor de acum dou\ mii de
ani, de la sf`r[itul antichit\]ii clasice. Precum
[colile gnostice de atunci, multe [coli sau
mi[c\ri [tiin]ifice actuale se consider\ apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi
adev\ruri, care de care mai incitante, `ntr-un
eclectism redutabil [i un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destr\mat
prin activitatea excentricelor secte alexandrine, ast\zi ni se ofer\ fragmentar o puzderie
de modele subculturale, pseudo[tiin]ifice,
promovate de o puzderie de guru salvatori.
Renasc, `n forme noi, misteriile antichit\]ii. Actualele abord\ri, foarte tehnice [i
foarte specializate, tind s\ fie `nlocuite `ncet,
discret, dar sigur, de formule ce tind s\ restaureze omul `ntreg, omul deplin [i rena[terea sa, transformarea sa prin cunoa[tere
(gnosis). Astfel, primul principiu al lui Hermes sun\ a[a: „Ce e sus e [i jos, ce e `n mare
e [i `n mic“. Reg\sesc acest principiu `n lucr\rile multor oameni de [tiin]\ contemporani ce ambi]ioneaz\ s\ rescrie istoria [tiin]ei,
de la Taofizica lui Fritjof Capra la sinteza
anti-probabilistic\ a lui Ilya Prigogine, de la
Arborele gnozei al lui Ioan Petru Culianu sau
Noi, particula [i lumea a lui Basarab Nicolescu la recentul Mic tratat despre nimic al
lui John Barrow. Cum ar\ta New Scientist, de
la zeroul matematicienilor la spa]iul gol al filosofilor, de la Shakespeare la mul]imea
vid\, de la eter la vidul cuantic, de la existen]\ [i neant la creatio ex nihilo, exist\ mult
zgomot pentru nimicul din esen]a lucrurilor.
Complexitatea e una dintre caracteristicile
lumii, eviden]iat\ de la teoria universului
multidimensional a lui Giordano Bruno la
principiul incertitudinii al lui Heisenberg.
Conform legilor lui Murphy, „`nc\ nu am v\zut o problem\, oric`t de complicat\, pe care
dac\ o abordezi corect s\ nu devin\ [i mai
complicat\“ (Poul Anderson). O superpozi]ie
spune c\ Dumnezeu e `n atom, deci poate fi
peste tot `n acela[i timp. Microcosmosul e o
reflectare a macrocosmosului, omul e creat
dup\ chipul lui Dumnezeu, steaua dubl\ Sirius, considerat\ de hermeti[ti centrul universului, este echivalent\ cu nucleul atomului,
`n care un pozitron e `nso]it de un neutron.
Cum se [tie, hermetismul se revendic\ de
la Hermes Trismegistus, cel „de trei ori mare“.
Un personaj mitologic, pierdut `n tenebrele
templelor egiptene, al c\rui nume grecesc,
Hermes, corespunde zeului egiptean Toth,
cel cu cap de Isis. De la el ne-au r\mas, gra]ie
lui Marsilio Ficino [i Cosimo de Medici, 18
papirusuri (dintre cele 36.000 men]ionate de
Menetho) care, potrivit lui Clement din Alexandria, se aflaser\ `n celebra Bibliotec\ alexandrin\ [i care au sc\pat fl\c\rilor, scrieri
reunite ast\zi `n a[a-numitul Corpus hermeticum (tradus la noi la Editura Herald, Bucure[ti, 1997), con]in`nd texte teologice, astronomice, religioase [i medicale, reg\site [i `n
manuscrisele descoperite la Nag Hammadi,
ce au n\scut o nou\ „Hermes-manie“. Scopul
scrierilor `l constituia ini]ierea novicilor `n
www.timpul.ro
[tiin]a secret\, `n vederea ilumin\rii [i identific\rii cu absolutul. Chintesen]a [tiin]ei hermetice a fost astfel transmis\ p`n\ ast\zi,
viz`nd contopirea `n]elepciunii lume[ti cu
cea cereasc\, divin\.
Al doilea principiu al lui Hermes sus]ine
c\ fiecare fiin]\ posed\ un al doilea corp, eteric, format dintr-o substan]\ fin\, invizibil\,
ce `nf\[oar\ corpul fizic determin`ndu-i starea. Ideea va fi preluat\ mai t`rziu de Paracelsus `n [tiin]a sa medical\, precum [i de
bio-energo-terapeu]i.
Al treilea principiu spune c\ „oamenii s`nt
zei muritori, iar zeii s`nt oameni nemuritori“,
idee ce a revolu]ionat cercetarea spiritual\,
iar al patrulea reitereaz\ dictonul poate cel
mai cunoscut al `ntregii antichit\]i: „Cunoa[te-te pe tine `nsu]i [i vei cunoa[te Universul
[i zeii!“
~nscriindu-se, dup\ opinia mea, pe aceast\
filier\ hermetic\, tratatul despre nimic al lui
John Barrow este o carte occidental\ despre
„vidul plin“ al orientalilor, despre zero-ul pe
care filosofia greac\ l-a ratat, o carte paradoxal\, incitant\, pl\cut\, erudit\ prin [tiin]a
fizico-matematic\ pe care o demonstreaz\ `n
c\utarea esen]ei lucrurilor. Autorul este suficient de vag pentru a fi sigur atunci c`nd ne
explic\ un concept at`t de nesigur. Noroc c\,
a[a cum spunea Cioran, „Totul este ireal.
Dac\ ar fi real ar fi o tragedie stupid\“.
Vidul plin, nimicul, nu este haos, dezordine ci, dimpotriv\, este o matrice de poten]ialit\]i, o staz\ din care totul decurge, totul se
na[te la Via]\. El poate fi perceput golit de g`nduri [i de sentimente, f\r\ imagini [i f\r\ concepte `ntr-o camer\ alb\, goal\, ascult`nd lini[tea, tulbur\toarea lini[te a sirenelor despre
care vorbea Kafka. Cum spunea Leonardo da
Vinci, „printre lucrurile importante pe care le
avem, cel mai important este existen]a lui
nimic“. ~n rest, tot ce exist\, Universul `ntreg
e doar o idee trec\toare `n mintea lui Dumnezeu. Nu a f\cut el totul din nimic?
O legitate printre celelalte ce guverneaz\
Universul, pe care o mai acreditam undeva,
este legea conserv\rii informa]iei. Anticii cuno[teau – se pare – ceea ce noi afl\m abia
acum, anume, coresponden]ele dintre macrocosmosul universului [i universul microcosmic al acceleratorului de particule. Alchimia,
considerat\ de Jung o „filosofie a m`ntuirii“,
era o [tiin]\ hermetic\ ce c\uta s\ r\spund\ la
`ntrebarea: Ce va deveni „corpul eteric“
lipsit de greutate al atomului sau electronului
dup\ eliberarea sa de materie, dac\ nu un
„c`[tig informa]ional“? Potrivit lui Hermes,
„este necesar ca, la sf`r[itul lumii, cerul [i p\m`ntul s\ se contopeasc\“.
Lungul drum al sinelui spre des\v`r[ire
presupune c\ fiecare `[i determin\ propria
via]\, potrivit legii divine. Pentru aceasta, el
are nevoie de informa]ii, iar universul metafizic [i necauzal e plin de informa]ii [i guvernat, asem\n\tor legii conserv\rii energiei,
de o lege a conserv\rii informa]iei. Este
vorba despre str\vechiul concept indian al
cronicii Akasha sau de prototipul biblic, de
„sulul de carte zbur\tor“ al profetului Maleahi. Descoperirea factorilor genetici ARN
[i AND ne-a relevat abunden]a incredibil\ a
informa]iilor microcosmice din materia `nsufle]it\, existen]a unor molecule nemateriale de informa]ie. O astfel de lege a conserv\rii informa]iei necesit\ `n chip evident o
memorie [i o matrice purt\toare de informa]ii, care poate fi memoria uman\, dar [i
cea cosmic\, pentru `n]elegerea c\reia avem
nevoie de un salt mental, similar celui f\cut
`n sociologie de Marshall MacLuhan, care
spunea c\ „lumea `ntreag\ este un sat cosmic.
Omenirea este un corp uria[ `n care comunicarea reprezint\ un atom social“.
Desigur, nimic nu se petrece f\r\ energie,
dar este vorba de o energie spiritual\, un
„dans al electronilor“, a[a cum nici un accelerator de particule nu poate eviden]ia. Este o
energie pur spiritual\, `nmagazinabil\ `n form\ supraspa]ial\ [i supratemporal\. Ea oscileaz\, vibreaz\ at`t de intens, `nc`t divinitatea
se poate exprima prin intermediul ei, iar formele de exprimare pot fi percepute [i `n
dimensiunea noastr\ existen]ial\ actual\.
Tradi]ia spune c\ Vedele indiene au fost copiate din cronica akashic\, la fel ca [i Kabbala
evreiasc\ originar\, cea scris\ cu lumin\
(vezi Moshe Idel, Perfec]iuni care absorb,
Editura Polirom, Ia[i, 2005 [i Constantin
B\l\ceanu-Stolnici, Kabbala. ~ntre gnoz\ [i
magie, Editura Vremea XXI, Bucure[ti,
2004), sau Tabla de smarald atribuit\ lui
Hermes Trismegistus, sau „inscrip]ia de pe
perete“ v\zut\ de profetul Daniel, potrivit
Bibliei. Energia akashic\ este – se pare –
rezervorul pentru „scrierea lui Dumnezeu“,
pentru Revela]ia divin\.
Hermetismul creeaz\ pun]i c\tre [tiin]a
modern\, care sus]ine [i ea c\ Universul este
un dans ve[nic al energiei, r\m`n`nd `ns\ un
mister modul cum se cristalizeaz\ ea `n
forme stabile, chiar dac\ biologul britanic
Rupert Sheldrake aduce contribu]ii importante `n controversata sa lucrare O nou\ [tiin]\ a vie]ii, vorbind despre un „c`mp morfogenetic“ imaterial, care formeaz\ [i influen]eaz\, prin rezonan]\-vibra]ie selectiv\ [i ingenioas\, fiecare corp viu pe parcursul evolu]iei sale. {tiin]a nu a reu[it `nc\ s\-l „supravegheze `ndeaproape“ pe Dumnezeu.
Ca [i biologii, fizicienii s-au apropiat foarte
mult de `n]elegerea manifest\rii divinului. ~n
laboratoare, ciocnirea extraordinar\ a protonilor [i antiprotonilor a produs un puternic
fulger energetic, un Big-bang microcosmic,
prin care au ap\rut milioane de minuscule
„mingi de foc“, mult c\utatele particule W.
Aceast\ descoperire se apropie mult de visul
einsteinian de a g\si o ecua]ie a c`mpurilor
care s\ reuneasc\ `ntr-o formul\ universal\,
`ntr-o singur\ for]\ central\, cele patru for]e
cunoscute `n fizic\ (electromagnetismul, gravita]ia, for]ele nucleare „tari“ [i „slabe“).
Potrivit fizicii cuantice, atomii [i particulele nu mai s`nt m\rimi separate ce ac]ioneaz\ dup\ legile clasice ale cauzalit\]ii, mi[c\rile lor nu pot fi anticipate. Ele s`nt p\r]i `ntro structur\ universal\ ce se bazeaz\ pe unita-
tea [i armonia fundamental\ a unui Cosmos
`n care nu `ntregul este determinat de p\r]i, ci
p\r]ile de `ntreg, „o ]es\tur\ complicat\ de
evenimente, `n care conexiuni de diverse tipuri se substituie, se `ntretaie sau se combin\“, cum spunea W. Heisenberg. Practic,
fiecare electron poart\ `n sine `ntreaga informa]ie disponibil\, `ntreaga [tiin]\ a lumii [i
`ntreg spiritul nostru, precum monadele lui
Leibniz. Acestea par s\ ia continuu decizii,
cum sus]ine D. Bohm `n modelul s\u teoretic
privind existen]a unei „ordini implicite `ntrun univers `nf\[urat“. La r`ndul lor, fotonii
s`nt cuante de energie ce preiau informa]ii [i
ac]ioneaz\ conform acestora. Aceasta presupune con[tientizare, deci lumina `nseamn\
con[tiin]\.
Vechiul principiu al lui Hermes enun]a
unitatea Micro [i Macrocosmosului. ~n Marele Univers, totul se bazeaz\ pe rela]ii manifeste, `n afara timpului [i a spa]iului. ~n dimensiunea teritorial\ a existen]ei, materia,
spa]iul [i timpul s`nt inseparabile. Particulele
materiei formeaz\ o lume a unei ordini [i armonii extraordinare, un mozaic de sisteme
interdependente (atomi, stele, galaxii), totul
desf\[ur`ndu-se cu o asemenea coeren]\ [i
continuitate, `nc`t impresia unui plan predeterminat, des\v`r[it devine cople[itoare, ca [i
urmele arhitectului s\u intangibil. Ordinea
este implicit\, numenologic\ (de la grecescul
numen, `nsemn`nd ac]iune divin\), potrivit
unor autori precum E. Swedenborg, R. Ruyer
sau a gnosticilor de la Princeton sau Berkley.
Noii gnostici prezint\ un model integral teocentric. Cosmosul lor seam\n\ bine cu cel al
materiali[tilor, dar e `nsufle]it de spirit.
Se vorbe[te mult `n prezent despre o nou\
paradigm\, despre un nou [i `ntregitor cadru
de g`ndire filosofic\-[tiin]ific\, care s\ dep\[easc\ concep]iile materialiste ale ultimelor
dou\ secole, s\ umple pr\pastia care s-a deschis `ntre [tiin]\ [i religie, precum [i `ntre
acestea [i via]a cotidian\, care `i face pe oameni dispera]i [i goi, neputincio[i, `n a[teptarea unui nou avatar, iar aceast\ „nou\“ paradigm\ `mi pare inspirat\ de hermetism. ~ns\
acestea s`nt `nc\ mi[c\ri de profunzime, accesibile unei elite [tiin]ifice (`n genul „gnosticilor“ de la Princeton) [i f\r\ prea mare
impact la marele public, cum ar\ta Marilyn
Ferguson `n Conspira]ia de catifea. Universit\]ile, ca citadele ale cercet\rii [i instruirii,
vor trebui `ns\ s\ ]in\ seama de ele. Cum
spunea R. Sheldrake, Universul nu poate
avea sens [i cauzalitate dec`t dac\ a fost creat
de un agent transcedental con[tient.
noiembrie 2011
8
BURSA C|R}ILOR
TIMPUL
Theorie [i prax\
`n Educa]ie (II)
MARCELA
CIORTEA
Bertrand Russell, Misticism [i logic\
[i alte eseuri, Traducere de Monica
Medeleanu, Colec]ia Cogito, Editura
Herald, Bucure[ti, 2011, 256 p.
Misticism si logic\ porne[te de la `ncercarea de a oferi r\spuns unor interoga]ii fundamentale: 1. Care dintre cele
dou\ modalit\]i de cunoa[tere, ra]iunea
[i intui]ia, este superioar\ – dac\ exist\
superioritate `n acest caz? 2. Pluralitatea
[i diviziunea s`nt integral iluzorii? 3. Se
poate vorbi despre o irealitate a timpului? 4. C\rui tip de realitate apar]in binele [i r\ul? R\spunz`nd cu rigoare filosofic\ [i coeren]\ logic\ acestor `ntreb\ri, Bertrand Russell desfide misticismul integral, dogmatic [i pretins transcendent, dar re]ine ca pozitiv\ particular\ experien]a ilumin\rii mistice, care
se bizuie pe o `n]elepciune a sim]irii
demn\ s\ devin\ atitudine existen]iala,
f\r\ `ns\ a fi transformat\ `n crez de
via]\. Potrivit filosofului britanic, misticismul se define[te prin: 1. o cunoa[tere
intuitiv\, direct\ [i instantanee a esen]ei
aflate dincolo de realitatea empiric\ [i
iluzorie; 2. credin]a `n unitatea tuturor
celor existente (negarea divizunii); 3.
postularea caracterului iluzoriu al timpului (dac\ totul este unitar, atunci nu
exist\ nici trecut, prezent sau viitor); 4.
negarea realit\]ii r\ului, ce ar ]ine de
lumea dec\zut\ [i divizat\, guvernat\ de
senza]ii [i experien]\.
noiembrie 2011
Agora
Defini]ia motiva]iei dat\ de Shakespeare
mai exist\ `nc\ [i `n dic]ionarele de ast\zi.
Motiva]ia, afirm\ el, este „tot ceea ce mi[c\,
stimuleaz\ sau invit\ Mintea la Voin]\“. ~ntradev\r, motiva]ia este cea care ne face s\
trecem la fapte. Deci ce fel de lucruri ne motiveaz\? {i de ce?1
~n anul 2009 ap\rea la o editur\ didactic\
din Bucure[ti versiunea rom=neasc\ a lucr\rii
Child of Our Time2, elaborat\ de o cercet\toare britanic\, Tessa Livingstone, `n timpul
derul\rii unui program de monitorizare a 25
de copii n\scu]i la `nceputul mileniului nostru. Licen]iat\ `n psihologie [i fiziologie, de]in\toare a unui doctorat `n neuro[tiin]e, dup\
ce a lucrat o vreme cu copii din Europa [i din
Orientul Mijlociu, autoarea [i-a concentrat
aten]ia asupra evolu]iei psihologice a copilului, demar`nd, `n anul 1998, un serial documentar difuzat de BBC, `n care `[i propunea
s\ urm\reasc\ evolu]ia unui e[antion format din
25 de copii pe o durat\ de timp de 20 de ani3.
Pentru cercet\torul rom=n contemporan
aflat `n goana dup\ punctaje [i factori de impact, lectura c\r]ii ar putea fi o pierdere de
vreme, mai ales c\ nu spune lucruri necunoscute speciali[tilor. Pentru educa]ie `ns\, lucrarea este `n mod cert un punct c`[tigat, meritul
ei major fiind acela c\ repune `n cheie accesibil\ publicului larg rezultate dob`ndite `n
timp pe linia [tiin]elor a c\ror fundamentare
teoretic\ se afl\ la baza acestui demers, publicul ]int\ fiind identificat din capul locului
`n r`ndul p\rin]ilor.
De ce este important\ o astfel de abordare?
~n primul r`nd, pentru c\ plaseaz\ `n centrul
educa]iei copilul [i nevoile sale, nu `ntr-un
studiu abstract p`n\ la inutilizabil – oric`t de
doct ar fi el [i oric`t\ erudi]ie am g\si la baza
lui –, ci `ntr-unul compus din segmente de
via]\ concrete, unele spontane, de reg\sit sub
titlul Povestea lui…, altele dirijate, redate pe
scurt sub titlul O zi `n laborator. Astfel, al\turi de pove[tile cu [i despre copii, `nt`lnim
pove[ti cu [i despre adul]i care fie au cercetat
evolu]ia copilului, fie au re]inut un aspect, un
eveniment din propria copil\rie. Al\turi de
Tom, Tobi, Javan etc., `i reg\sim pe Jean
Piaget (p. 39) sau B. F. Skinner (p. 63), din
teoriile c\rora echipa s-a inspirat `n alc\tuirea
experimentului.
~n al doilea r`nd, pentru c\ aduce `n fa]a cititorului interesat o alt\ manier\ de cercetare:
pentru speciali[tii deprin[i cu cercetarea `nchis\ `n circuitul revistelor [tiin]ifice este un
model de deschidere c\tre public, iar pentru
publicul larg este un mod de familiarizare cu
domeniul [tiin]ific. Cea mai bun\ dovad\ `n
acest sens este difuzarea serialului mai sus
amintit4, prezentat de Robert Winston [i Sophie Raworth, dar [i interpretarea modern\ [i
accesibil\ a stilurilor de `nv\]are, de exemplu
(pp. 19 sqq). La noi, stilurile de `nv\]are s`nt
asociate mai ales teoriei inteligen]elor multiple a lui Howard Gardner, teorie care, mai
nou, se bucur\ de o asemenea popularitate `n
r`ndurile profesorimii, `nc`t ai crede c\ a fost
emis\ ieri [i nu `n urm\ cu trei decenii; cu
toate acestea, impresia noastr\ este c\, `n ciuda unei foarte bune cunoa[teri a teoriei, `nv\-
]\m`ntul rom=nesc nu a reu[it s\ pun\ `nc\ `n
practic\ teoria stilurilor de `nv\]are dec`t
izolat [i deseori deficitar.
~n al treilea r`nd, respect`nd tradi]ia pedagogic\, lucrarea este orientat\ spre latura pozitiv\ a lucrurilor. {i pentru c\ am pomenit
mai sus de B. F. Skinner, poate nu este lipsit
de importan]\ s\ spunem c\ la baza motiva]iei
se afl\ recompensa, iar prima [i cea mai a[teptat\ recompens\ este `ndeob[te aten]ia
celorlal]i, urmat\ de laud\, sus]inere, ajutor
[.a.m.d. La polul opus se afl\ pedeapsa (p.
67), de cele mai multe ori demotivant\, chiar
distrug\toare, al\turi de critic\, jignire,
cic\leal\ etc.
Nu `n ultimul r`nd, afl\m diverse am\nunte pe care fie nu le-am [tiut niciodat\, fie,
din cine [tie ce motive, le-am stocat undeva,
`ntr-un col]i[or al memoriei, uit`nd s\ le
reactiv\m. De exemplu, nu [tiam c\ bebelu[ii
aud mai bine pe o frecven]\ `nalt\ deoarece
„un os minuscul din urechea intern\, care
duce tonalit\]ile de bas c\tre timpan [i creier,
nu exist\ la na[tere. De ce? Pentru c\ sunetul
puternic al b\t\ilor inimii mamei i-ar surzi `n
interiorul uterului“ (p. 15) [i „dac\ auzul lor
ar fi ascu]it, s-ar surzi singuri“ din cauza pl`nsului lor extrem de acut (ibid.). {tiam c\ `nv\]area pe dinafar\ – mai ales `n domeniul limbilor str\ine – poate fi o unealt\ de lucru
foarte util\, dac\ este corect gestionat\. De[i
p\stram amintiri amuzante din vremea c`nd
`nv\]am prepozi]iile cu acuzativul `n limba
latin\, s\ spunem (ante, apud, ad, adversus/
circum, circa, citra, cis…), `n timp am `nceput s\ renun]\m la aceast\ metod\ de lucru,
datorit\ proastei sale reputa]ii. ~n ciuda plictisului [i cu tot caracterul ei for]at, `nv\]area pe
dinafar\ este sus]inut\ de autoare mai ales `n
cazul copiilor alolingvi nevoi]i s\ se integreze
unui sistem de predare `ntr-o limb\ necunoscut\ lor (pp. 43 sqq). {i tot aici, pe linia memoriei [i a uit\rii, am descoperit un am\nunt
c\ruia, trebuie s\ recunoa[tem, nu i-am acordat niciodat\ aten]ia cuvenit\. Din ne[tiin]\?
Din necunoa[tere? Din comoditate? Sau de
team\? Este vorba de capitolul „Uitarea realului [i amintirea falsului“ (pp. 129 sqq), `n
care descoperim o scurt\ clasificare a amintirilor: amintiri r\t\cite (scurte flash-uri, de cele
mai multe ori lipsite de consisten]\), amintiri
intruzive (lucruri pe care am dori s\ le uit\m,
dar de care nu ne putem debarasa) [i falsele
amintiri (fie rezultate din contopirea a mai
multe evenimente care, `n timp, [i-au estompat
individualitatea, fie provenite din tr\irea mai
intens\ a unui eveniment ulterior prelucrat p`n\
la denaturare, fie pur [i simplu inventate).
Prin urmare, nimic surprinz\tor. Dimpotriv\, lucruri `n general cunoscute, aduse `n
fa]a publicului larg dup\ o confruntare a bazei
teoretice cu realitatea practic\, urmat\ de verific\ri [i confirm\ri la care s-a putut ajunge
prin colaborarea unui grup de cercet\tori cu
un grup de subiec]i voluntari dispu[i s\ `mp\rt\[easc\ lumii experien]ele lor de via]\,
traumele, spaimele dar [i bucuriile sau
realiz\rile lor.
Revenim `n parohia noastr\ [i ne `ntreb\m
ce anume ne motiveaz\ pe noi. Sau, mai ales,
ce ne-ar putea motiva c`nd vine vorba de educa]ie? Care este copilul vremurilor noastre?
Care este p\rintele vremurilor noastre? Cum
se implic\ el `n educa]ie, altfel dec`t prin
sponsorizare [i/sau emiterea de p\reri cu privire la ceea ce ar trebui s\ fac\ `nv\]\m`ntul?
C`t\ lume ar fi dispus\ la o colaborare `ntr-un
program similar celui din Marea Britanie [i
cine ar putea demara o astfel de ac]iune? De
ce r\m`nem cantona]i `n articole – de calitate,
f\r\ `ndoial\, dar – la un nivel at`t de abstract?
De ce, `n ciuda bunelor inten]ii dezv\luite `n
scris, `nt`mpin\m dificult\]i de fiecare dat\, la
punerea lor `n aplicare? Televiziunile abund\
`n prezentarea unor evenimente sinistre, `n
loc s\ rezerve un spa]iu instructiv [i curat educa]iei, a[a cum am putut vedea `n materialul
difuzat de BBC. Personalit\]ile implicate `n
educa]ie, `n loc s\ netezeasc\ accesul la educa]ie, caut\ solu]ii insalubre de a `ndesa `n
universit\]i absolven]i nebacalaurea]i, pe de o
parte, sau, dimpotriv\, se zbat s\ ob]in\ cercetare la v`rf pe plan interna]ional, pierz`nd din
vedere principalul actor al procesului educativ, anume copilul. {i nu `n ultimul r`nd, profesorii, `n datoria c\rora intr\ urm\rirea
`ndeaproape a performan]ei copilului, par a
manifesta o rezisten]\ acerb\ la testarea ini]ial\, care nu este altceva dec`t o practic\ [colar\ obi[nuit\, at`t de veche `nc`t toat\ lumea
pare c\ a uitat-o.
1
Tessa Livingstone, Copilul vremurilor noastre.
Înv\]area timpurie. Cum s\ valorifici poten]ialul maxim al
copilului t\u. Didactica Publishing House, Bucure[ti,
2009, p. 51.
2
Vezi articolul “How kids learn: Tessa Livingstone
and Child of Our Time”, în The Times, 9 februarie 2008,
http://women.timesonline.co.uk/tol/life_and_style/wome
n/body_and_soul/article3334373.ece, on line la data de 2
octombrie 2011.
3
Vezi [i http://www.bbc.co.uk/pressoffice/pressreleases/stories/2003/12_december/19/child_of_our_time.s
html, on line la data de 2 octombrie 2011.
4
http://www.youtube.com/watch?v`wzS_k2_fdpk&feature`results_video&playnext`1&list`PLE95778CF78B0594
B, on-line la data de 2 octombrie 2011.
www.timpul.ro
Cronici de tranzi]ie
TIMPUL
9
Femei `ntre ele
(by Bianca Bur]a-Cernat)
ROXANA PATRA[
Cu toate c\ s-a scris [i p`n\ acum despre
literatura „feminin\“ (care, zice-se, nu-i chiar
acela[i lucru cu literatura femeilor), publicul
cunosc\tor a[tepta de mult\ vreme o lucrare
solid\, jalonat\ de ac]iunea vindec\toare a
principiului judec\]ii estetice („obiective“,
desigur), precum Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminin\ interbelic\ (Cartea Rom`neasc\, 2011), volumul de debut al
Bianc\i Bur]a-Cernat. Trebuie precizat de la
`nceput c\ harnicul cronicar de la Observator
cultural s-a dovedit a fi [i un cercet\tor `ndelung r\bd\tor: undeva m\rturise[te cu sinceritate c\ a „citit sau r\sfoit (de-a lungul a zece
ani) cel pu]in c`te o carte a fiec\reia dintre
autoarele numite“. Merit\ apreciat efortul de a
parcurge un asemenea num\r impresionant de
texte, cuprinz`nd, printre numeroase produc]ii
prolixe, teziste, sentimentale [i deseori naive
(vezi c\r]ile unor Adela Xenopol, Aida Vrioni,
Sarina Cassvan, Erastia Peretz sau Veronica
Porumbacu), opere de o ne`ndoielnic\ valoare,
„ghetoizate“ – ca s\ folosim un termen de care
exegeta s-a ata[at pe parcurs –, adic\ izolate la
periferiile istoriei literare. Din p\cate, „corpusul“ pus la dispozi]ie `n finalul c\r]ii nu e dublat [i de o bibliografie teoretic\ minimal\ spre
a puncta, m\car à vol d’oiseau, cariera spectaculoas\ a peste 100 de ani de feminism – teorie
„demonizat\“ `n fel [i chip (nu f\r\ dreptate) pe
motiv c\, `n loc s\ atenueze, cum ar fi fost de
dorit, ar accentua [i mai mult „diferen]a“ dintre
sexe. Or, Bianca Bur]a Cernat tocmai cu asemenea „diferen]\“ nu se `mpac\ deloc.
Fiind la origine o tez\ de doctorat (apreciat\
cu distinc]ia maxim\: summa cum laude), Fotografie de grup... e o carte care trimite, prin
titlu, la genul de investiga]ie consacrat, la noi,
de studiile Ioanei P`rvulescu. Ai fi tentat s-o
cite[ti cumva [i „pe verso“, nu doar pe partea
imprimat\ a h`rtiei lucioase, acolo unde z`mbetul patinat al unor figuri feminine te-ar `ndemna s\ te la[i vr\jit de ipoteza lecturilor evocatoare, menite a reconstitui trecutul cu un pic
de melancolie. Numai c\, exasperant de lucid\,
exegeta feminit\]ii „ghetoizate“ nu se las\
prins\ `n capcana sentimentelor [i emo]iilor. ~n
plus, scriitura [i inovatoarea „metod\“ a micromonografiilor `ncatenate, de[i adecvate scopului istoricist [i documentar, tr\deaz\ deforma]ia criticului actualit\]ii literare, obi[nuit s\
trieze [i s\ separe valorile impure cu palo[ul
discern\m`ntului. De aceea, nici nu-i de mirare, Bianca Bur]a-Cernat z\re[te peste tot numai
figuri de femei „revoltate“, numai reale sau
virtuale „polemici“ `ntre sexe (desigur, `ntr-o
form\ cvasierotic\, de ars amandi) [i numai
schi]ele unor destine mutilate din pricini subiective, dar mai cu seam\ – o ghicim `n tonul
pe alocuri frisonat al comentariului – din condi]ii obiective ap\s\toare. ~n cazul unor scriitoare (Sofia N\dejde, {tefania Velisar-Teodoreanu, Sanda Movil\, Henriette Yvonne Stahl)
de vin\ ar fi „familia grea“, ori atitudinea inhibant\ a unor so]i celebri [i falocra]i; `n cazul
altora, fr`nele contextuale s-ar rezuma la „cumin]enia“ timorat\ a bolnavelor spiritual/
`nsinguratelor celibatare (Lucia Mantu, Ticu
Arhip, Alice Voinescu) sau chiar la infirmitatea
fizic\ (Sorana Gurian, Elena Farago).
Ca atare, „scenariul micromonografic“ propus drept sinopsis al „afirm\rii“ sexului frumos `n literatur\ se construie[te ca un corolar
www.timpul.ro
la povestea e[ecurilor suferite de femei `n lupta
cu regulile unui sistem `nchis, chiar „homosocial“, ca s\ folosim o etichet\ deja consacrat\ `n lucr\rile Evei Kosofsky Sedgwick. {i
dac\ specificitatea unui asemenea demers
[tiin]ific impune o minim\ racordare la ceea ce
de o vreme `ncoace se nume[te gender studies,
ar fi cazul s\ aducem `n discu]ie cele c`teva
linii speculative de care face caz Bianca Bur]aCernat `n cercetarea sa.
Un encadrament teoretic, din p\cate precar
[i un pic caduc (prin apelul agresiv la sensul
dialectic, marxizant, al conceptului de „marginalitate“), este asumat cu oarecare aplomb
chiar din start, de vreme ce autoarea nu se `mpiedic\ `n nuan]e, subliniind r\d\cinile „individualiste“, iluministe, ale feminismului, ori
amintind despre „persecu]ia“ scriitoarelor `n
„patriarhatul de stat“ comunist. ~n imponderabila conceptual\ a Fotografiei de grup... exist\
tendin]a de a asimila – poate din cauza ambal\rii motorului „cestiunii“ – ideea de literatur\
cu spa]iul fic]iunii prozastice. Pe alocuri, m`nat\ de un parti-pris feminist nemetabolizat
p`n\ la cap\t, Bianca Bur]a-Cernat uit\ c\ literatura nu e tot una cu proza [i c\, de-o pild\, femeia-poet s-a afirmat bine mersi [i `n perioadele totalitariste. La noi, dar [i `n alte culturi
g`tuite de la]ul ideologic. Pe de alt\ parte, nu
[tiu dac\ emanciparea femeii datoreaz\ at`t de
mult filosofiei luminilor. F\r\ exager\ri protofeministe, trebuie s\ admitem c\ trasarea unui
cadru ideologic „feminist“ sui generis survine
abia dup\ emergen]a marxismului, pe la sf`r[itul secolului al XIX-lea. Altfel, am putea confunda inten]iile nobile ale unor ilumini[ti de a[i „educa“ tovar\[ele de via]\ cu nedezmin]ita
tendin]\ spre „emancipare“ a sexului frumos;
sau am suprapune unei aspira]ii eterne a feminit\]ii (de-a se elibera de jug – `nc\ de pe vremea lui Sappho) un curent bine delimitat istoric, zis [i „feminism“. E limpede c\ [ocul asimil\rii s-a r\sfr`nt mult timp [i `nc\ se mai
r\sfr`nge `n c`mpul istoriei literare (Eugen Ionescu vorbea sarcastic despre buc\t\ria „devenit\ salon cultural“). Dar feminismul nu trebuie tratat nici condescendent, nici cu lejeritatea ignoran]ei hr\nite de satisfac]ia c\ sanc]ionezi presupuse „abera]ii“ precum „scriitura
lesbian\“ sau „negritudinea“. Or fi av`nd un
temei [i acestea, la un examen atent.
Din p\cate, a[a cum o dovedesc micromonografiile colate `n „fotografia de grup“ din
volumul de fa]\, lecturile Bianc\i Bur]a-Cernat
nu prea dep\[esc limita, cronologic\ [i conceptual\, a scrierilor ilustrei „prietene“ a lui
Sartre, Simone de Beauvoir – hotar desuet,
„marxizanto-existen]ialist“, al istoriei feminit\]ii. Totu[i, cercet\toarea este sedus\ `n nenum\rate r`nduri de formule luate cu `mprumut
din zona estetismului sau decadentismului, risc`nd no]iunea paradoxal\ de „feminitate decadent\“/ estet\, f\r\ o prealabil\ [i necesar\ investiga]ie teoretic\ a v\ditei contradic]ii (ontologice [i biologice). De altfel, destul de rare [i
precaute `n abord\ri, studiile despre femeileestet (v. Talia Schaffer sau Kathy Psomiades)
mizeaz\ nu at`t pe acel estetism de fond, al
esen]elor `nsingurate [i sterile (creditat, de[i
f\r\ r\sfr`ngeri conceptuale, [i de autoarea prezentului volum), c`t pe un estetism al formei,
ornant, desprins din „cultura comodit\]ilor“.
Or, Bianca Bur]a Cernat nu ia nici un moment
`n calcul „valoarea estetic\“ a e[ecului, a rat\rii
`n]eleas\ ca solu]ie alternativ\, capabil\ a sparge o paradigm\ a luptei, de clas\ sau de gen.
„Jocul care trebuie pierdut“ (the game that
must be lost) – ca s\ folosim o formul\ splendid\ a cercet\torului american Jerome McGann –
nu intr\ `n ecua]ia scriiturii din Fotografiei de
grup.... {i asta pentru c\, `n multe privin]e, demersul exegetei se contureaz\ de la bun `nceput
ca un joc ce trebuie, cu orice pre], c`[tigat.
De aceea, empatica (numai `ntr-un anume
sens) interpret\ a scriitoarelor de alt\dat\ va
paria doar pe „g`ndirea tare“, e[apat\ de concepte ra]ionalist-obiective precum „legitimitatea esteticului“ sau „canonul literar“. Dar, cu
un material a[a de lunecos [i eterogen, legitimitatea esteticului, transcendent [i imuabil,
sun\ aproape desuet, `n vreme ce ideea de-a ierarhiza [i de-a scrie legea (meteahna cronicarului), acum, `n zorii mileniului al treilea, pare o
glum\ desprins\ din obsesiile „canonice“ ale
criticii b\[tina[e. ~n acest context, excesive [i
„p\c\toase“ s`nt raport\rile repetate la „modelul literar“ al unui Camil Petrescu, de pild\
(cel mai „experimental“ dintre to]i prozatorii
interbelici), preluat cu nuan]e specifice ba de
Ticu Arhip, ba de Cella Serghi, ba de Ani[oara
Odeanu. Nici Eugen Ionescu nu scap\ de „posibilele dueluri“ cu Lucia Demetrius, `n timp
ce lupta dintre Hortensia Papadat Bengescu [i
Lovinescu va fi solu]ionat\ definitiv nu printr-o
„prietenie pasionat\“, cum ar zice Ibr\ileanu,
ci printr-un amor pe c`t de concuren]ial, de la
egal la egal, pe at`ta de tov\r\[esc. Apoi, de[i
incitant\ [i original\ `n prezum]ia-i biografistculturalist\, ipoteza c\ personajul Doamnei T
„nu s-a n\scut `nt`mpl\tor `n romanul lui Camil
Petrescu, ci din magma fantastic\ a unei epoci
`n care femeia, odinioar\ obedient\ fa]\ de o
lege nescris\ a t\cerii, cap\t\ `n fine ini]iativa
cuv`ntului“ – mi se pare pu]in cam prea decupat\ din cadrele poeticii camilpetresciene.
Dar, `n urma efortului considerabil de a reciti literatura mic\ [i de a aduce marginea la
centru, s`nt explicabile (dac\ nu chiar absolut
justificate) acele tendin]e anarhice ale e[afodajului critic de-a se av`nta, cu voracitate de pr\d\tor, spre literatura mare, a prozatorilor deja
canoniza]i. A[a s-ar explica de ce tehnica „fotografei“ mizeaz\ pe expunerea `ndelungat\ a
chipului Hortensiei Papadat Bengescu: c\ci, pe
l`ng\ un consistent capitol dedicat `n exclusivitate numai „p\pu[\resei“ (v. Cap IV. Hortensia
Papadat-Bengescu, „romanciera femeilor“),
Bianca Bur]a-Cernat `nt`rzie destul de mult [i
asupra debutului, [i asupra activit\]ii de „sbur\torist\“, contextualiz`nd cu mult\ aten]ie plecarea de la „Via]a Rom`neasc\“ sau circumstan]ele virajului spre proza obiectiv\. ~n total,
vreo 60 de pagini despre literatura „marii europene“ [i alte zeci dedicate lui Camil Petrescu,
idol al tuturor prozatoarelor interbelice, deci [i
model de scriitur\, explicat pe larg, uneori cu
efecte de trompe l’oeil, prin raportarea acestuia
la materialul textual analizat. Ca atare, con]in`nd pe alocuri [i umbre masculine, fotografia
„cu scriitoare uitate“ dovede[te a avea o componen]\ sexual\ destul de eterogen\, aproape
democratic\.
Mai atente la ton [i la `mpletitura argumentativ\ se `nf\]i[eaz\ fragmentele despre plagierea Constan]ei Marino-Moscu de c\tre `nsu[i
„Ceahl\ul“ prozei rom=ne[ti, Mihail Sadoveanu. ~mi aduc aminte c\, prezentat\ `n urm\ cu
c`]iva ani la o `ntrunire din Ia[i, concluzia def\im\toare a turtit c`teva mituri [i a r\nit c`teva
orgolii de neo-„convorbiri[ti“. A[a cum se `nf\]i[a atunci, teza Bianc\i Bur]a-Cernat promitea demasc\ri spectaculoase [i revela]ii fulger\toare. ~n schimb, „e[ecurile exemplare“
precum cel al Constan]ei Marino Moscu, dar [i
ale altor scriitoare (ca Ticu Arhip, Sanda Movil\, Henriette Yvone Stahl, Lucia Demetrius,
Ani[oara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu sau Sorana Gurian) s`nt explicate exclusiv
prin formule-cli[eu: „refuzul biograficului“,
„minimalismul“, „proza estetizant\“, impresia
„autenticului“ etc. Insuficient delimitate [i
definite, ceea ce atrage riscul unor confuzii
`ntrist\toare, s`nt [i no]iunile de „autentic“,
„autenticitate“, „autenticism“ – semn c\ dic]ionarul, folosit `n primele pagini f\r\ rezerve `n
trasarea conceptelor de „marginal“, „marginalitate“ [.cl., nu-i mereu un prieten demn de
`ncredere.
Ce p\cat c\ autoarea unui studiu at`t de
ambi]ios [i de remarcabil `n multe privin]e `nchide „fotografia“ `n rama str`mt\ [i grosolan\
a reperelor na]ionale [i a b\t\liilor dintre sexe!
Frustrat [i greu de mul]umit, ca Jeni Acterian
`n jurnalul ei, cititorul ar putea c\uta spre un
orizont mai larg, cuprinz`nd [i scrierile unei
Katherine Mansfield, de-o pild\ – scriitoare
britanic\ p`n\ la os, prin studii [i surse culturale (numai prin na[tere „neozeelandez\“, nu
altminteri) –, descoperit\ de exegeta de la „Observator“ doar `n t\lm\ciri r\t\cite prin presa
interbelic\. (S-ar putea s\ fie vorba despre
volume ca The Garden Party: and Other Stories sau The Dove’s Nest: and Other Stories).
De altfel, f\r\ a trimite explicit nici m\car la
traducerile rom=ne[ti ale unor Madeleine
Scarlat, Luiza P`rvu, Laura Poant\ sau Antoneta Ralian, Mansfield va fi indicat\ ca model
cov`r[itor al „tinerei genera]ii“, mai ales prin
controversatul jurnal care, `n anii ’30, a produs
o oarecare emula]ie. Pe de alt\ parte, nici
cel\lalt reper invocat insistent, Virginia Woolf,
crede Bianca Bur]a-Cernat, „cu scriitura ei
sofisticat-aluvionar\ din etapa maturit\]ii sale
creatoare, nu este un model pentru scriitoarele
noastre“. Poate nu un model declarat. Dar, `n
nici un caz, un model care nu poate fi investigat comparatistic (la fel ca [i cel al scrierilor
lui Mansfield) cu [i mai mult\ aplica]ie, c\ut`ndu-se eventualele ecouri tematice, stilistice,
ideologice, diseminate `n scriitura prozatoarelor interbelice. De altfel, cercet\toarea scriiturii feminine rom=ne[ti `ntoarce un chip mai
`ng\duitor spre autoarea lui Orlando atunci
c`nd, `n lips\ de resurs\ conceptual\, formuleaz\ concluziile glos`nd textul rom=nesc, excelent tradus de Radu Paraschivescu, din A Room
of One’s Own (la o adic\, sugestii pentru tratarea literaturii „bolnavelor“ ar fi venit [i din On
Being Ill sau alte culegeri de eseuri woolfiene).
Pe final, abandon`nd „mansfieldianismele“, cu
pre]ul rat\rii nuan]elor din eseurile autoarei
„neozeelandeze“ (v. The Critical Writings of
Katherine Mansfield, 1987), Bianca Bur]aCernat se va `ndatora tot Virginiei Woolf, de[i
are impresia c\ polemizeaz\ (p`n\ [i cu ea!): „E
de dorit ca scriitoarea s\ aib\ o «camer\ separat\» `ntr-o locuin]\ mixt\, nu `ntr-o cas\ locuit\ exclusiv de femei sau, mai r\u, `ntr-un ghetou“. E de la sine `n]eles c\, odat\ dep\[ite feminismele „diferen]ei“, din pagina comentariului critic se degaj\ tot mai pregnant „no]iunea desuet\ de subiect neutru din punct de vedere sexual“, demn\ de cercetat, [i teoretic [i
istoric, `n studii viitoare. Nu mai trebuie s\
insist asupra faptului c\ autoarei Valurilor i s-a
ata[at de mult eticheta de „minte androgin\“,
ceea ce demonstreaz\ c\ nu camera „separat\“
de la Bloomsbury ar fi sursa dezl\n]uirilor feministe. ~n fapt, `ntr-o asemenea investiga]ie
de la con[tiin]a teoretic\ a Virginiei Woolf trebuie s\ pornim. {i asta nu ar contrazice `n nici
un fel acea ipotez\ mai veche, formulat\ [i de
Ibr\ileanu, [i de Hortensia Papadat-Bengescu,
miz`nd pe acele ecleraje inteligente ale „femeilor `ntre ele“, considerate mai capabile s\ ating\ acea competen]\ hermeneutic\ androgin\.
R\m`ne de cercetat, `ns\, c`t s-a tradus `n
perioada interbelic\ din cele dou\ scriitoare
britanice, dar [i din literatura unor George
Eliot, George Sand, Charlotte [i Emily Brönte,
Madame de Staël etc., [i `n ce m\sur\ modelele
din import rezoneaz\, `n urma lecturilor, `n
„con[tiin]ele estetice“ autohtone. Prin urmare,
mai captivant\ dec`t „antiproustianismul“ bengescian ar fi fost investigarea posibilelor re]ele
feminine intrate `n re]eta scriiturii „marii europene“. {i, tot astfel, mai ofertant\ s-ar fi dovedit definirea, circumscrierea [i exemplificarea
„mansfieldianismelor“ (pluralul se impune de
la sine) unor Lucia Demetrius sau Ani[oara
Odeanu. Dar asta e deja alt\ tem\ de cercetare,
care ar consuma, cine [tie dac\ fructuos ori nu,
poate ceva mai mult dec`t zece ani. A[tept\m,
a[adar, cu mare interes urm\toarele c\r]i.
noiembrie 2011
10
BURSA C|R}ILOR
Poezie
TIMPUL
C=ntec pentru surdomu]i
strecurat pe sub gardul cimitirului,
corpurile noastre au inundat str\zile ca
afluen]ii dun\rii la v\rsare, si oricine putea
s\ ia o can\ de ap\, s\ o duc\ acas\, s\ o
`nmul]easc\, s\ fac\ un fluviu la loc, s\
tr\iasc\ din noi de poman\.
Mirela Lungu, Biografia coapselor,
poezii, cu o copert\ de R\zvan Voiculescu, prezent\ri de Dan Silviu Boerescu,
Horia G`rbea [i Liviu Antonesei, Editura
Tracus Arte, Bucure[ti, 2011, 104 pagini
Mirela Lungu este o poet\ excelent\
despre care nu a[ fi [tiut nimic, ori a[ fi
aflat mult mai t`rziu dac\ nu ar exista internetul si, mai ales, facebook-ul. Din
fericire acestea exist\ [i, tot din fericire,
poeta a avut buna inspira]ie s\ posteze
mai multe zeci de poeme pe pagina sa.
Mi-a atras aten]ia de la primele post\ri,
astfel `nc`t i-am urm\rit poezia cu interes [i pl\cere. De altfel, continu\ s\
posteze poezii [i acum, dup\ ce a debutat `n volum [i cred c\ bine face – cred
c\ trebuie s\ folosim toate mijloacele
posibile pentru ca poezia, literatura `n
general, s\ ajung\ la c`t mai mul]i
cititori. Dup\ ce i-am descoperit poezia,
coment`nd de c`teva ori, am ajuns s\ ne
cunoa[tem mai bine, s\ scriu o prezentare pe coperta c\r]ii de fa]\, s\ vorbesc
la lansarea de la Ia[i a volumului. Acum,
profit de ocazie pentru a-l prezenta unor
noi poten]iali cititori.
Dez\pezirea
Nu m\ l\sa singur\,
f\-mi o cas\ f\r\ ferestre [i f\r\ pere]i, o
cas\
`n care s\ locuiesc `n golul u[ilor interioare
[i ceilal]i s\ treac\ prin mine ca printr-o
pia]\ de flori
sub z\pad\, s\ `nainteze cu lope]ile `n
m=ini, s\ `[i fac\ loc
`n lumina mea nemi[cat\
Sf=r[itul c\l\toriei
Pentru Dorin Tudoran
ANCA MIZUMSCHI
Cerul care doare
Cum spuneam, mi-a pl\cut de la bun
`nceput poezia Mirelei Lungu, dar a trebuit s\ citesc de trei manuscrisul volumului pentru a-mi da seama exact din ce
motive anume `mi place. La `nceput, am
crezut c\ pl\cerea lecturii vine din imaginile [ocante puse `n joc, apoi am dat
vina pe libertatea, adesea p`n\ la impudoare, a limbajului. Dar asta mai v\zusem [i nu m-a impresionat `ntotdeauna,
oricum nu mereu favorabil. De fapt, am
ajuns `ntr-un t`rziu la concluzia c\ `mi
place aceast\ poezie pentru tonul s\u,
amestecul aproape neverosimil de reu[it,
aliajul dintre jubila]ie [i dezabuzare,
chiar cinism. Se poate, oare, face poezie
cu sarcasm? Da, dar numai dac\ reu[e[ti
s\ urci cu acesta p`n\ pe culmile entuziasmului, ale extazului. S\ citez c`te
ceva, ca s\ nu par demagogic. De pild\,
pulp fiction: „`mi desfac picioarele cu
desteritatea unei cenu[\rese care/ a `ncetat s\ viseze la prin]i `n iatacul obscur al
unei subur-/ bii renumite pentru dame
full-option descinzi ca un/ milord pe o
insul\ departe de lumea dezl\n]uit\ ne
adul-/ mec\m cu setea v`n\torilor de comori e un soi de/ cunoa[tere g`f`itul acesta `ntrerupt de sunete neaticulate/ ca [i
cum ne-am scrie poeme m`inile noaste se
st`ng/ printre gratiile ego-urilor `nfior\tor
de rotunde m\/ desprind [i t`[nesc precum o comet\ `n timp ce tu `mi/contempli c\derea cu satisfac]ia deplin\ a unui
tarantino/ clonat“. Sau `nceputul la moartea e de sex feminin: „moartea – o gagic\
blond\, siliconat\/ cu buze de Angelina
Jolie [i ceas Cartier/ te invit\ la Bamboo
[i ]i-o trage/ all night long“.
Mirela Lungu este o poet\ surprinz\toare. Urm\torul volum, p\str`nd tematica, recuzita [i tonul, va fi unul de sonete!
(Liviu Antonesei)
noiembrie 2011
Am nevoie de altceva. Am nevoie de un
cer care s\ stea tot timpul deschis
ca o u[\ batant\ `n]epenit\ cu o piatr\
luat\ din strad\. Am nevoie
de un cer b\tr=n, obosit,
un cer care s\ `[i cear\ iertare mult mai des
c\ a fost `n alt\ parte. Un cer care spune
c\ nu eu s`nt de vin\, de vin\ e cerul
din mine
care doare
~n les\
Miresele aveau rochii de culoare mu[tar,
f\r\ pat\
din c=nd `n c=nd fluturi uria[i li se a[ezau
pe umeri
[i le conduceau la altar ca o busol\
care nu ar\ta acela[i lucru,
c=teodat\ nu ar\ta mai nimic
[i atunci ele `naintau
complet oarbe
duse-n les\
de o armat\ de fluturi
Un fluviu la loc
Umblam goal\ r=z=nd [i sunam
din b\nu]ii arunca]i `n cutiile de conserve
goale
din fa]a bisericilor unde oamenii se
aplecau `n genunchi
ca s\ aib\ cu ce s\ `[i cumpere p=ine sau
carne. S\ plec\m de aici ai spus [i ne-am
Marea se termina brusc
f\r\ ca p\m=ntul s\ `nceap\ vreodat\. O
sf=[ietoare
alunecare a lemnului pe lemn,
a osului pe os,
a zilei peste alte zile a[ezat\
[i corpurile noastre
legate `ntre ele cu s=rm\ a[teptau
pentru c\ marea se terminase
[i p\m=ntul nu avea s\ `nceap\ vreodat\
Marea publicitate
Cel mai bine e
s\ nu pleci nic\ieri
s\ locuie[ti tot timpul
sub pl\cile albe de faian]\
dezinfectate de prim\rie,
unde mortarul e umed
[i aerul cald, iar lumea e un pliant
cu tiraje de mas\
distribuit direct
`n sala de na[teri
Din volumul C=ntec pentru surdomu]i
(`n curs de apari]ie)
~NGERII {I LUCR|RILE LOR
Dialog penal
EMIL BRUMARU
Un `nger pe altul l-a `ntrebat:
– }ie `]i plac gagicile?
– Mai ales alea micile,
Cu curul c`t lingura ascuns\ sub pat
Sau `n dulapul cu farfurii de faian]\.
Mai `nt`i o iubesc de la celest\ distan]\,
Apoi de aproape
{i `n final pe din\untru
Unde-i mai moale ca untul.
Oh, dac\ o str`ngi `ntre àripe `ncepe s\ crape!
………………………………………………..
Pe urm\ stau ani `ndelungi, `n cer, dup\ gratii,
~n cinstea fragedei, gimnazialei pramatii…
www.timpul.ro
Est-Vest
11
TIMPUL
Poeme de Ruth Fainlight
Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului
Interna]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu,
Director al Masteratului pentru Traducerea Textului
Literar Contemporan, Universitatea Bucure[ti,
http://mttlc.ro
Autoare a nenum\rate volume de poezii, pentru care
a primit premiul Cholmondeley `n 1994, scriitoare de
nuvele [i librete de oper\, traduc\toare [i membr\ a Societ\]ii Regale de Literatur\, Ruth Fainlight s-a n\scut
`n New York, `ns\ de mai bine de un deceniu locuie[te
`n Anglia. Ultimul ei volum de poezii, New & Collected
Poems, publicat `n 2010, a fost descris de ziarul britanic
The Guardian ca fiind „o realizare monumental\“.
lovindu-[i stropii de perete
alb str\lucitor de gresie
[i sclipitoarea perdea de du[
netezindu-i umerii
ca o sfin]ire cu ulei parfumat
dezgoli]i pentru o clip\
de ascu]i[ul s`nilor
[iroind apoi mai iute
inund`nd p`ntecul [i [oldurile
acestei femei `ncrez\toare,
bogat\ c\dere de ap\
stropind cada `n v`rtejuri
O alt\ form\
Durerile anului trecut
[i merg`nd `napoi `n cercuri
spre ]eav\, c\tre scurgere
C`nd hrana se ve[teje[te: pete albe
se ivesc din br`nz\, cr`mpeie verzi de mucegai
spori negri-cenu[ii pe felii de p`ine
iar degetele se afund\ surprinz\tor
`n josul unei buc\]i de fruct
Acele st\ri cov`r[itoare de posesiune
[uvoaie de pasiune
la fel de puternice ca be]ia ori migrenele
sau anestezicul
c`nd o ridici din farfurie
zb`rcit\ [i `nvins\; precum
`nf\[urate `n cercuri de fulare, vorbind
bra]ele m`njite de ani ale unui b\tr`n osos
privind mijit la soare, o siluet\ aspr\
`n fa]a m\rii lucind ca o cutie de conserve; `ncearc\
prin g\uri s\pate-ntr-o cuv\
at`rnate de-un zid de c\r\mid\ ars\
`nconjur`nd gleznele unei fete
`n cealalt\ parte a lumii.
acea er\ de extaz, m`nie [i durere
la fel de intense
Daune colaterale
cu cineva numai de ea v\zut
ciupind din v\zduh f\r`me de scame – sau
devine un strop firav de ap\
ce na[te o mla[tin\ `n p\m`ntul ocru
c`nd presiunea trupului distruge
grani]ele sinelui
figura moale [i bo]it\ a unei femei
apoi cine [tie unde...
acum ele-mi par amintirile altcuiva
nu mai s`nt o parte din mine
ca [i durerile anului trecut [i tot
ce trebuie s\ uit.
Ca s\ mor ucis de-o rachet\
Nu trebuie s\-i fiu ]int\
doar o alt\ statistic\
plin\ cu adrenalin\
s\ nu ui]i c\ prin for]a ce consum\
p`inea, br`nza, fructul, mintea `mb\tr`nit\
captiv\ `ntr-un schimb de focuri
{iroirea
[i carnea, curge aceea[i
`ntre dou\ armate
[i propriile lor istorii:
energie vie a celui ce vine pe lume
Apa ce curge nest\vilit\
c\ materia se transform\ `ns\ nu moare vreodat\
din du[ – i se `nal]\ deasupra capului
c\ nimic nu se pierde – de[i
`n vreme ce ea st\ `n cad\
daune colaterale.
Traducere de Teodora Gheorghe
`mbrac\ mereu o alt\ form\.
~nainte de pr\bu[ire
C`t de perfect se `nf\]i[a gr\dina
jum\tate `nsorit\, jum\tate `nc\ `n umbr\ piezi[\
peluza proasp\t tuns\
To]i copacii din livad\ mustind de fructe
prune, pere, mere acre, mere coapte [i goldane
arbu[ti `n plin\ floare
Glasuri de copii peste gardurile vii, r`z`nd
nu cert`ndu-se, p\s\ri c`nt`nd, c`ini l\tr`nd
Mozart la radio
{i trandafirul stacojiu cu stamine aurii dezgolite
straturi de petale arcuindu-se larg `napoi
pe cale s\ se pr\bu[easc\...
www.timpul.ro
noiembrie 2011
12
Interviu
TIMPUL
Copilul e un „pl\smuitor“
care poate crea din orice
Interviu cu Mircea C\rt\rescu
La `nceputul lunii septembrie, `n mai
multe ora[e din Slovenia, s-a desf\[urat a
XXVI-a edi]ie a Festivalului Interna]ional
de literatur\ Vilenica. ~n acest an, Premiul
Festivalului i-a fost decernat lui Mircea
C\rt\rescu. Prezen]a sa a fost amplu reflectat\ `n presa scris\ [i cea audiovizual\. Reproducem mai jos interviul pe care l-a acordat suplimentului cultural s\pt\m`nal Obiektiv al cotidianului Dnevnik (10 septembrie 2011, pp. 22-23), consemnat de Tanja
Lesnicar-Pucko, c\reia `i mul]umim pentru
c\ ne-a permis s\ `l traducem [i s\ `l public\m `n revista Timpul.
C`nd `mi spune c\ Bucure[tiul e un spital de nebuni, unde to]i ]ip\ [i claxoneax\, e
at`t de lini[tit, de calm, `nc`t `mi e greu s\ `l
cred. ~mi vine `ns\ imediat `n minte ultima
povestire din Nostalgia, singura sa carte
tradus\ p`n\ acum `n sloven\, `n care un om
`[i cump\r\ o ma[in\, o parcheaz\ [i o `ngrije[te cu afec]iune [i, fiindc\ nu are carnet,
doar claxoneaz\, treptat transform\ claxonul `n org\ [i ma[ina `n cutie muzical\, la care
interpreteaz\ zi [i noapte cea mai frumoas\ muzic\ a lumii. {i tocmai `n asta este scriitorul
rom=n Mircea C\rt\rescu, c`[tig\torul din acest an al Vilenicei, ie[it din comun: o povestioar\ obi[nuit\, printr-o turnur\ miraculoas\, se transform\ `ntr-un ]inut suprarealist, oniric,
dominat de alte linii de for]\.
S`nte]i profesor de literatura rom=n\ la
Universitatea din Bucure[ti [i autorul unui
studiu despre literatura rom=n\ postmodern\.
~n ce rela]ie se afl\ cercet\rile teoretice cu
creativitatea Dumneavoastr\?
nismul [i ce urmeaz\ dup\ el. Participan]ii la
dezbateri nu au crezut c\ va urma vreun...
A[ spune a[a: postmodernismul a fost op]iunea mea universitar\, nu artistic\. M-a atras
ca teorie [i mai ales ca filosofie, a[a cum l-a
prezentat filosoful italian Gianni Vattimo. ~n
plan conceptual, este interesant ce s-a petrecut c`nd modernismul [i experimentele acestuia s-au epuizat. M-a interesat mai ales ce s-a
`nt`mplat `n literatura rom=n\, unde acesta s-a
manifestat, cu mult `nainte, f\r\ ca s\ fi purtat
acest nume. Informa]iile referitoare la acest
tip de literatur\ au ajuns `n Rom=nia cu o `nt`rziere de cincisprezece ani, prin intermediul
unor scriitori ca John Barth, Thomas Pynchon, Italo Calvino sau Umberto Eco. La noi,
autorii care au scris acest tip de literatur\, care
nu s-au considerat postmoderni, ci stili[ti, nu
au ales ca tem\ realitatea extra-literar\, ci `ns\[i literatura, modul ei de constituire, metalimbajul. Structura mea interioar\ de scriitor
nu are prea mult a face cu postmodernismul,
de[i am folosit cuno[tin]ele acestuia `ntr-o
carte `n care am „reciclat“, asemeni lui James
Joyce `n Ulysses, toat\ literatura rom=n\ p`n\
`n prezent. Este vorba de un fel de roman `n
versuri (Levantul, n. tr.), care „versific\“ `ntreaga noastr\ mo[tenire literar\, iar aceasta a
fost, f\r\ `ndoial\, o abordare postmodern\,
cartea fiind plin\ de citate [i de adapt\ri.
Aceast\ carte mi se pare cea mai important\
crea]ie a mea, `ns\ nu va fi niciodat\ tradus\,
pentru c\ nu poate fi citit\ f\r\ o bun\ cunoa[tere a literaturii rom=ne. O alt\ oper\ asem\n\toare este trilogia Orbitor, care abordeaz\
scrierea holografic\ [i fractalii, pe care o numesc un roman fractalic. Toate acestea s`nt
concepte postmoderne. Dar dac\ ar fi s\ m\
definesc, m-a[ defini ca neo-romantic, pentru
c\ m\ intereseaz\ numai lumea mea interioar\.
Da, cam a[a, de aceea mi-a pl\cut c`nd
Thomas Pynchon a scris `ntr-o prefa]\ c\
tr\im `ntr-o lume post-ironic\. Ceea ce poate
fi `n]eles `n dou\ feluri: fie c\ ironia a atins o
culme, fie c\ a e[uat [i ne afl\m din nou `n
„serios“.
Ce se petrece azi cu literatura, cu postmodernismul?
Acum dou\zeci de ani am participat la
Frankfurt la un seminar cu titlul Postmoder-
noiembrie 2011
...sf`r[it la literaturii, dup\ sf`r[itul istoriei
de Fukuyama?
Impresia mea e c\ ne afl\m mai cur`nd `n
copil\rie...
...sau mai cur`nd la pubertate, totul se `ndreapt\ `n aceast\ direc]ie, lumea `[i pierde
sentimentul istoriei, al valorilor, al lucrurilor
temeinice ...
`i cunosc bine, tr\iesc f\r\ un scop [i un sens,
pentru c\ [tiu foarte bine ceva ce noi nu [tiam,
anume c\ via]a e vis ...
Cum a spus `n secolul al XVII-lea Calderón de la Barca?
Dar nu l-am crezut. Acum, `ns\, genera]ia
aceasta t`n\r\ `l crede. Via]a e vis [i trebuie
tr\it\, pentru c\ apoi nu mai exist\ nimic; de
aceea tinerii reprezint\ o genera]ie hedonist\,
care nu se g`nde[te nici la trecut, nici la viitor.
Problema const\ `n aceea c\ `n numele
acestei genera]ii de vis\tori deciziile s`nt luate de cei foarte treji, care nu s`nt bine inten]iona]i. Nu e periculos?
Ba da. ~ns\ to]i am tr\it `ntr-o lume periculoas\, chiar noi doi, nu-i a[a?
M-a surprins c\ `n Nostalgia nu exist\ nici
un fel de referin]e politice, nici urm\ de dictatur\, pe care o descrie colegul dumneavoastr\, Dumitru }epeneag, sau, din perspectiv\ proprie, reprezentanta minorit\]ii germane din Rom=nia, de]in\toarea Premiului
Nobel, Herta Müller.
Ave]i dreptate, `n aceast\ carte nu exist\ o
abordare politic\, care exist\, `ns\, `n cele
ap\rute ulterior, `nc\ netraduse. ~n momentul
Revolu]iei rom=ne din 1989, aveam 31 ani [i
p`n\ atunci tr\isem exclusiv `n lumea c\r]ilor.
Pentru mine, versurile lui Rilke erau infinit
mai importante dec`t ceea ce se petrecea `n
jurul meu. Desigur, am resim]it lipsurile ca
to]i ceilal]i [i am suferit din cauza opresiunii,
`ns\, pe mine [i pe prietenii mei, literatura ne
`nc\rca `ntr-o asemenea m\sur\, `nc`t nu ne
lipsea, `n fond, nimic, citeam continuu, de-a
valma, erau vremuri frumoase, anii [aptezeci,
c`nd literatura str\in\ fusese foarte tradus\.
Aceasta a fost o caracteristic\ a sistemului de
atunci care, spre deosebire de cel rus sau
maghiar, a permis tot felul de traduceri ...
...dar l-au cenzurat pe Umberto Eco, care
numai dup\ c`]iva ani [i-a dat seama c\ din
traducere lipse[te o parte important\ din textul c\r]ii sale.
...al responsabilit\]ii?
F\r\ doar [i poate. Via]a devine un fel de
visare cu ochii deschi[i, mul]i tineri, cu unii
dintre ei am de-a face la universitate, de aceea
Da, dar asta nu s-a `nt`mplat `n anii
[aptezeci, ci `n anii optzeci.
Mai t`rziu?
Da, `n Rom=nia am avut dou\ perioade
„staliniste“, `n anii cincizeci [i `n anii optzeci,
`ntre ele exist`nd o perioad\ de relativ calm,
c`nd Ceau[escu a `nceput s\ se apropie de
Occident, c`nd a fost primit de Regina Angliei, ca un oponent al ru[ilor, Nixon a vizitat
Rom=nia ... Genera]ia mea a tr\it avantajele
acelei perioade.
~n anul 1989 v-au cenzurat romanul Nostalgia, nu-i a[a?
Da, mai `nt`i au interzis titlul, fiindc\ `n
perioada aceea regizorul rus Andrej Tarkovski
fugise `n Italia unde a realizat un celebru film
cu acela[i titlu, Nostalgia; a[a c\ cenzorii l-au
schimbat pe al meu `n Visul. {i numele unuia
dintre personajele feminine, Elena, a fost
`nl\turat, pentru c\ a[a se numea so]ia pre[edintelui.
Ce s-a `nt`mplat, de fapt, `n anii optzeci, de
ce a revenit dictatura?
Ceau[escu a luat-o razna.
Serios?
Da, vorbesc serios, a devenit paranoic, `l
obseda ideea c\ Rom=nia trebuie s\ `[i pl\teasc\ datoriile pe parcursul unui deceniu...
...o, p\i ceva asem\n\tor vorbesc si cei de
la Fondul Monetar Interna]ional [i Banca
European\, s`nt nebuni?
Desigur! Apoi i-a vizitat pe Mao Tze Dung
[i pe Pre[edintele corean Kim Ir Sen, de la care a `nv\]at cum se conduce o ]ar\ dup\ model
asiatic, asemenea unui despot asiatic. C`nd a
`nceput s\ aplice aceste cuno[tin]e la noi, situa]ia s-a `nr\ut\]it `n asemenea m\sur\, `nc`t, `n
cele din urm\, chiar [i noi, [oarecii de bibliotec\, ne-am `nfuriat, iar literatura noastr\ s-a
modificat: p`n\ atunci crezusem c\ tot ceea ce
scriem dintr-o deschidere spiritual\ reprezint\
o opozi]ie la regim, `ns\, `n acea perioad\ am
`nceput s\ abord\m `n mod direct situa]ia politic\. Eu am f\cut asta mai ales `n versuri.
Pot, astfel, spune ca, `n pofida faptului c\ am
fost un izolat, nu am fost niciodat\ apolitic, acum s`nt [i mai implicat, fiindc\ de opt ani scriu
articole s\pt\m`nale `ntr-un ziar important.
{i e greu, nu-i a[a?
Da, m-am s\turat, am pierdut mul]i prieteni [i mi-am f\cut mul]i du[mani. S`nt un tip
lini[tit, dar c`nd intri `n mediul politic, e[ti terfelit din toate p\r]ile.
Vi se repro[eaz\ [i dumneavoastr\, a[a
cum mi se repro[eaz\ mie, c\ „ave]i pe cineva `n spate“? Exist\ [i la dumneavostr\ obiceiul calomnierii masive pe internet?
Mi se repro[eaz\ tot felul de lucruri, este
atacat\ propria mea persoan\, nu se leag\ de
ideile mele, uneori e `ngrozitor. Dar, `n acela[i
timp, `mi place ceea ce fac, `mi place s\ provoc, ca s\-i oblig pe oameni s\ reflecteze,
chiar dac\ o fac cu furie, fiindc\ atunci c`nd
[tiu c\ am dreptate, nu cunosc limite.
A]i trecut de la poezie la proz\ [i undeva
a]i men]ionat c\ asta v\ `ntristeaz\. A fost o
evolu]ie logic\?
www.timpul.ro
Interviu
Probabil, de[i consider `n continuare c\
proza mea e poetic\, indiferent de form\.
patriarhal, pe de alt\ parte, este ca New York-ul,
nu doarme niciodat\, e poluat, oamenii s`nt
nervo[i [i duri unul cu cel\lalt, c`nd s`nt `n
ma[in\ claxoneaz\ continuu, ora[ul e eclectic,
foarte divers, de la ruine la cartiere scumpe, `n
acest sens e asem\n\tor cu Istambulul sau
Cairo. Rela]ia mea cu el este un complicat
amestec de ur\ [i iubire: uneori nu pot s\-l
suport, de aceea m-am [i mutat la marginea
ora[ului, `n apropierea p\durii, pe de alt\ parte, e ad`nc `nscris `n mine, `n primele mele
amintiri, care s`nt fermecate. A fost o vreme
c`nd am crezut c\ Bucure[tiul este cel mai frumos ora[ din lume, aceasta se poate [i mai
bine vedea `n poezia mea.
Poetic\ `n ton, dar nu [i `n economia de
cuvinte? Poezia spune multe `n cuvinte pu]ine.
A[a este. {i la o asemenea poezie am renun]at c`nd mi-am dat seama c\ se transform\
`n ceva la care nu m\ pot adapta. ~n anii
optzeci am f\cut parte din fantastica genera]ie
literar\ „blue jeans“, care a descoperit poezia
american\, pe beatnici, [coala newyorkez\, [i
care s-a reorientat rapid [i hot\r`t de la modernismul european spre modelul poetic american. Asta a fost cam cum ai schimba terenul
de tenis pe iarb\ cu unul pe asfalt: poezia a
devenit mai rapid\, mai ferm\. {i la un moment dat, mi s-a p\rut c\ e prozaic, fiindc\ am
o imagina]ie vie [i poezia aceasta mi se p\rea
fad\. ~nainte scrisesem o poezie suprarealist\,
iar c`nd am `nceput s\ scriu din cea nou\, n-am
fost mul]umit [i nici nu am vrut s\ o public
atunci, tocmai din cauza `ndoielilor pe care le
aveam; am publicat-o `ns\ anul trecut [i am
avut un frumos succes. Acum o diger mai u[or
tocmai pentru c\ atunci am renun]at la poezie,
am abordat proza, am scris tot ce am scris [i
acum acel episod nu mi se mai pare at`t de slab.
~n cartea dumneavoastr\, `ntre nenum\ratele referin]e literare, de la Kafka p`n\ la Cioran, cel mai prezent pare s\ fie realismul
magic sud-american, Veacul de singur\tate al
lui Márquez, Borges cu modul s\u de a transforma visele [i de a [terge grani]a dintre creativitate [i vis, Julio Cortázar... De unde apropierea aceasta de sud-americani?
~n anii [aptezeci i-am citit foarte intens pe
to]i ace[ti autori, [i pe Sábato, [i cu siguran]\
c\ m-au influen]at, mai ales prozele scurte ale
lui Cortázar. Ace[ti scriitori ne-au ar\tat cum
s\ dep\[im frontierele atunci c`nd scriem, ei
`n[i[i inspir`ndu-se din suprareali[tii francezi
[i din romanticii germani, din Novalis [i
Hoffmann, a[a `nc`t leg\tura Europa – America de Sud- Europa s-a restabilit. Sábato, de
pild\, este un adev\rat romantic, descrie o lume subteran\, plin\ de orbi, ceea ce reprezint\
o idee c`t se poate de romantic\ despre subcon[tient. Romanul meu Nostalgia s-a n\scut
`n urma acestor influen]e, de aceea `n el le-am
[i evocat numele, n-am `ncercat s\ ascund nimic. Pe de alt\ parte, [i Rom=nia are o puternic\ tradi]ie `n ce prive[te literatura fantastic\,
rom=nii fiind latini ca [i sud-americanii, s`nt
tot at`t de nebuni [i de plini de imagina]ie.
Avem o tradi]ie de o sut\ cincizeci de ani de
literatur\ fantastic\, care a debutat cu cel mai
`nsemnat scriitor al nostru, Mihai Eminescu, a
continuat `n secolul al XX-lea cu Mircea Eliade, mai bine cunoscut ca istoric al religiilor [i
filosof, [i a ajuns p`n\ la scriitorii de dup\ al
doilea r\zboi mondial. Dup\ p\rerea mea, fantasticul este cea mai important\ urm\ l\sat\ de
literatura noastr\, `n care m\ `nscriu [i eu.
Iar fantasticul se potrive[te foarte bine cu
copil\ria, pe care o evoca]i. Copil\ria este
oarecum cea mai puternic\ surs\ de inspira]ie
a dumneavoastr\, nu-i a[a?
Categoric. Am fost copil p`n\ la treizeci [i
unu de ani, p`n\ atunci, p`n\ s\ m\ c\s\toresc,
am locuit cu p\rin]ii, azi aproape c\ `mi este [i
ru[ine! Nici p`ine nu [tiam s\ cump\r!
B\iatu’ mamii?
Da! Ei, dup\ cum [ti]i, pentru suprareali[ti
copilul era un geniu, ei au adunat pove[ti ale
copiilor, au analizat poeziile persoanelor cu
probleme psihice, au c\utat ceea ce este autentic, original `n om, `nainte ca societatea s\
`l zdrobeasc\. Copiii s`nt, f\r\ doar [i poate,
cea mai interesant\ fiin]\ care, cu fiecare an,
pierde din spontaneitate, din autenticitate ...
De aceea `n Nostalgia m-am dedicat cu at`ta
pasiune amintirilor mele din copil\rie, iar `n
cealalt\ carte, Travesti, pubert\]ii, ambiguit\www.timpul.ro
13
TIMPUL
Fiindc\ p`n\ acum nici n-a]i v\zut o alt\
lume?
]ii sexuale din aceast\ perioad\, c`nd persoanele nu s`nt complet dezvoltate. Personajul
c\r]ii este un hermafrodit care, la v`rsta de
patru ani, a fost transformat din feti]\ `n b\iat.
~n acela[i timp, copil\ria este universal\,
to]i cei din genera]ia dumneavostr\ `[i amintesc lucruri, jocuri asem\n\toare, hoin\reli la
]ar\...
Da, tocmai `n asta const\ secretul: dac\
vede]i filmele lui Fellini, totul vi se pare cunoscut, ca [i c`nd a]i [i fost `n locurile acelea,
ave]i senza]ia unui dejà vu. La fel [i `n cazul
povestirilor lui Cortázar. Aceasta pentru c\
orice copil e un „pl\smuitor“, care poate crea
din orice, din noroi, gunoaie, juc\rii, iarb\, nu
conteaz\ dac\ e s\rac.
De fapt, copil\ria celor boga]i e rareori
fericit\ `n literatur\, cel mai adesea e plictisitoare, aflat\ sub control, oprimant\. E clar c\
nu e nici o legatur\ `ntre o copil\rie fericit\ [i
pozi]ia social\.
Ave]i dreptate, fericirea este mai cur`nd
asociat\ libert\]ii, posibilit\]ii de a descoperi.
C`nd eram copii, ne petreceam toate zilele `n
curte, pe strad\, p\rin]ii nu erau `ngrijora]i de
ce ni s-ar fi putut `nt`mpla, [i f\ceam tot felul
de lucruri care n-ar fi fost posibile dac\ am fi
fost supraveghea]i. {i tocmai aceast\ c\utare
te formeaz\.
Fiindc\ vorbi]i de teama p\rin]ilor, azi se
transform\ `n paranoia, nu are nici o leg\tur\
cu pericole reale.
Cred ca mass-media, jurnalele de [tiri de la
televizor s`nt `n mare m\sur\ vinovate pentru
aceast\ paranoie, fiindc\ `n fiecare sear\ s`nt
pline de mor]i, de crime, de r\piri, abuzuri [i
avem sentimentul c\ `n lume se petrec numai
lucruri `ngrozitoare, c\ to]i s`ntem amenin]a]i,
mai ales copiii.
Aceast\ teroare a fricii este `ntre]inut\ [i
de Putere, nenum\ratele m\suri de securitate
ne dau impresia unei permanente amenin]\ri.
Da, [i `n acest fel ]ara este asemenea unor
p\rin]i exagerat de protectivi. F\r\ ea s`ntem
domina]i de fric\ [i infirmi. Cu excep]ia Olandei: acolo mamele `[i plimb\ copiii pe un frig
de crap\ pietrele, prin ploaie f\r\ umbrel\, iar
`n magazine `i las\ s\ hoin\reasc\ ...
Dac\ ne `ntoarcem la modul `n care dumneavoastr\ descrie]i copil\ria, atmosfera
aceasta a trezit `n mine amintiri, poate din
cauza unei anume ambian]e socialiste `n care
am tr\it?
Cu siguran]\ c\ avem ceva `n comun, [i
scriitorul polonez Andrej Stasiuk vorbe[te de
anumite tipuri de b\uturi [i alimente – à propos, din ra]iuni pur nostalgice, `n Rom=nia [i
acum cel mai v`ndut sortiment de biscui]i s`nt
„Eugenia“, din perioada socialist\. Pe de alt\
parte, anii [aizeci-[aptezeci au fost oarecum
asem\n\tori `n Europa, mai mult dec`t ar vrea
unii din Est s\ recunoasc\, iar dac\ vedem filmele neorealismului italian, nici `n Vest nu
era un paradis al bun\st\rii, fiindc\ vedem
imagini ale s\r\ciei, ale unei vie]i modeste,
pu[ti care se bat, oameni care merg la film de
s\rb\tori ...
A]i scris [i o carte de succes, De ce iubim
femeile. De ce?
Revista pentru femei Elle mi-a oferit un
contract de a scrie povestiri [i a fost o provocare, pentru c\ nu se poate scrie la fel pentru
o carte sau pentru o revist\ plin\ de reclame
cosmetice [i pentru haine. Am scris pove[ti
foarte simple, mi-am `nsu[it vocea lui Salinger, bl`nd\ [i uman\. Povestirile nu s`nt comerciale, `n asta a constat pariul meu: s\ scriu
ceva nepreten]ios, [i, cu toate acestea, literatur\ adev\rat\, f\r\ compromisuri. Ulterior,
am publicat aceste povestiri `ntr-o carte [i numai atunci redactorul a propus acest titlu, De
ce iubim femeile. Cartea s-a v`ndut incredibil
de bine, [i anume 140.000 exemplare.
{i din cauza titlului?
Par]ial. Oricum, a fost incredibil.
Care este tirajul mediu pentru un roman
rom=nesc?
Dou\ mii, ale mele se v`nd foarte bine,
ating [i 20.000 sau 30.000 exemplare. La aceasta contribuie `ntr-o mare m\sur\ [i faptul
c\ multe din c\r]ile mele s`nt incluse `n programa [colar\, a[a c\ bie]ii p\rin]i trebuie s\
`mi cumpere c\r]ile! Cred, `ns\, c\ majoritatea
cititorilor mei s`nt tineri, iar dintre cei `n v`rst\ care m\ citesc caut\ `n c\r]ile mele spiritul
Bucure[tiului de alt\ dat\.
Exact. Dar, a[a cum spune]i, e plin de contradic]ii, `ntre care [i nebunia megaloman\
cum e Casa Poporului a lui Ceau[escu, construit\ de dou\zeci [i patru de arhitec]i!
~ntre care [i nepoata lui?
Nu, nu f\cea parte din clan. C`nd a adunat
o dat\ ni[te arhitec]i pentru a discuta despre
ideea unei asemenea Case, printre ei se afla [i
acea t`n\r\. {i de c`te ori Ceau[escu zicea c\ ar
vrea una [i alta, ea r\spundea: „Ave]i nevoie
de zece ori mai mult!“. Propozi]ia asta papagaliceasc\ i-a pl\cut at`t de mult, `nc`t a numit-o arhitect [ef [i orice propunea el, ea realiza de zece ori mai mare.
Bie]ii politicieni, de ce pu]in au nevoie pentru ego-urile lor lipsite de siguran]\, nu-i a[a?
Da, chiar [i un cuv`nt ajut\.
Situa]ia economic\ rom=neasc\ nu e u[oar\, nici dup\ aderarea la UE. Exist\ mult\
dezam\gire?
Procentul incredibil de 95% persoane favorabile UE `nregistrat odat\ a sc\zut, dar
r\m`ne mereu `n jur de 60%. Situa]ia care
acum trei ani era bun\, de[i era loc de ameliorare, s-a `nr\ut\]it serios `n urma crizei. Capitalul str\in nu a venit `n m\sura `n care am
sperat, anul trecut, Guvernul de dreapta a
redus drastic salariile tuturor func]ionarilor
publici, ceea ce i-a `mpins pe oamenii care
aveau credite `ntr-o situa]ie insuportabil\.
A]i scris [i despre romi, de fapt despre
]igani, pentru c\ prefera]i acest cuv`nt [i respinge]i caracterul corect politic al cuv`ntului
rom. ~n Slovenia, cuv`ntul ]igan e preferat de
un politician primitiv de dreapta, care `l
folose[te ca pe o insult\.
Da, la o dinamic\ pe care nu o au nici
Parisul, nici Londra, nici Roma, care au `ncremenit, pe de o parte, `n istoricitatea lor
ordonat\, pe de alt\ parte `n triste]ea suburbiilor. Nu vi se pare c\ un asemenea amestec
de stiluri, de perioade istorice, de regimuri,
influen]e formeaz\ [i spiritul locuitorilor?
Uita]i-v\ la c\r]ile dumneavoastr\!
Da, tema aceasta a reap\rut cu ocazia expulz\rii din Fran]a a ]iganilor. C`t prive[te cuv`ntul `n sine, trebuie s\-i red\m demnitatea,
nu trebuie `nlocuit pentru c\ oamenii `i confer\ o conota]ie negativ\. C`t prive[te expulzarea, Fran]a a gre[it, ca [i Italia, acesta nu e
un comportament democratic, ci o discriminare. ~n Rom=nia exist\ dou\ milioane de
romi, care reprezint\ o problem\ social\ at`t la
noi c`t [i peste tot `n Europa, iar politicienii o
folosesc `n scop propriu. ~n Rom=nia, `n Evul
Mediu erau robi, erau v`ndu]i ca animalele [i
au fost dezrobi]i numai la mijlocul secolului
al XIX-lea. ~n Rom=nia se afl\ `n num\r mare
mai ales `n sud, unde s-au amestecat cu rom=nii [i nici nu se mai consider\ romi, fiindc\
tr\iesc aici de patru sute de ani. La noi s-a
ajuns la tensiuni `n anii nou\zeci, acum, c`nd
nu mai avem un extremism politic de dreapta,
acestea s`nt rare, iar azi to]i ne lupt\m, ne lupt\m pentru supravie]uire.
Ave]i dreptate, Bucure[tiul e un adev\rat
paradox: pe de o parte e un ora[ tradi]ional [i
Traducere [i prezentare
Paula Braga Šimenc
Scrie]i foarte critic despre Bucure[ti, ca
despre un ora[ plicticos, ne`ngrijit, murdar,
pe mine `ns\ m-a `nc`ntat, mi se pare un amestec incredibil `ntre Est [i Vest, `ntre Europa [i Orient, prezent la prima vedere `n arhitectur\, unde `n „Micul Paris“ se amestec\
influen]e socialiste [i din Orientul Apropiat.
{tiu la ce va referi]i, la o dinamic\ special\.
noiembrie 2011
14
Est-Vest
TIMPUL
Festivalul Filmului Rom=nesc
de la Londra
Un fotoreportaj de Liviu Antonesei
Genericul celei de-a opta edi]ii a Festivalului Filmului Rom=nesc de la Londra a fost
Hot Love, Cold Hearts (Dragoste fierbinte,
inimi reci), `n opinia mea, unul perfect adecvat tuturor filmelor din program. De[i a dat al
doilea an la r`nd piept cu criza, recent `ncheiata edi]ie din acest an a festivalului s-a bucurat de o organizare care a frizat perfec]iunea.
Ca `n cazul ultimelor cinci edi]ii, evenimentul
s-a desf\[urat `n elegantele s\li de la Curzon
Cinema Myfair. Trebuie s\ mul]umim Funda]iei „Ion Ra]iu“ [i celor care s-au ocupat direct de festival – Ramonei Mitric\, directoarea institu]iei, lui Mihai R`[noveanu, designerul, curatorului Mike Phillips, factotumului
Eugen Androne, inimoasei echipe de voluntari. Totul a func]ionat excelent, de la deschiderea oficial\ marcat\ de discursurile lui
Nicolae Ra]iu, Mike Phillips [i al Ramonei
Mitric\, p`n\ la `nchiderea nostalgic\ de
duminic\ seara. Discursurile inaugurale au
fost urmate de un scurt [i remarcabil recital al
naistului Nicolea Voilcule], care a recidivat,
dup\ prima vizionare, la `naintea cocteilului
de la sediul Funda]iei.
Mike Phillips a selectat trei lung-metraje,
foarte recente, de anul trecut [i din acest an,
ale noului val, dou\ splendide scurt-metraje
noiembrie 2011
[i, `n vedet\, celebra ecranizare a lui Lucian
Pintile dup\ D-ale Carnavalului de Caragiale,
De ce bat clopotele, Mitic\? Filmele noului
val – Mar]i, dup\ Cr\ciun de Radu Muntean,
Tat\l fantom\ de Lucian Georgescu [i Loverboy
de C\t\lin Mitulescu – au fost foarte bine primite de sal\ [i au suscitat discu]ii finale animate. Primul `i permite Mariei Popista[u, prezent\ la proiec]ie, o partitur\ ce-i pune `n valoare excelentele calit\]i actorice[ti, `n vreme
ce, `n cel de-al doilea, Marcel Iure[ – de asemenea prezent la Londra, ca [i regizorul
Lucian Georgescu, de altfel –, face ni[te treceri uluitoare din gama dramatic\, pe care i-o
cuno[team, spre una comic\, irizat\ de un umor
foarte fin [i eficient `n [arjarea unei lumi, cea
rom=neasc\, cu care personajul s\u, un profesor american venit pe urmele str\mo[ilor, ia
prima oar\ contact. Excelent\ ideea regizorului de a-i introduce, `ntr-un fel de coperte
ale filmului, pe inegalabilii Mariana Mihu] [i
Victor Rebengiuc, cu dou\ scurte roluri de un
umor nebun. Loverboy-ul lui Mitulescu confirm\ c\ regizorul a g\sit un filon tematic –
adolescen]ii [i post-adolescen]ii „cu probleme“, care mai poate fi explotat cu succes `n
c`teva filme.
Cele dou\ scurt metraje, Superman,
Spiderman sau Batman de Tudor Giurgiu [i
Lord de Adrian Sitaru s`nt dou\ mici bijuterii
cinematografice care confirm\, a nu [tiu c`ta
oar\!, situarea produselor de gen rom=ne[ti `n
avangarda produc]iei europene. Luni seara, la
cinematograful Curzon din Soho, a fost programat documentarul Crulic de Anca Damian, coproduc]ie rom=no-polon\, inclus `n
prestigiosul Curzon Doc Days Strand. A[ fi
vrut s\-l v\d; scandalul Crulic, `n care dou\
birocra]ii [i-au dat m`na `n `ntruparea absurdului, se petrecea pe vremea c`nd eram `n
Polonia. Din p\cate, luni eram deja `n avion.
Dac\ filmele noului val s-au bucurat de un
meritat succes, cel al lui Pintilie a repurtat un
incontestabil triumf. E incredibil\ prospe]imea pe care [i-o men]ine acest film f\cut `n
1979, interzis la vizionare [i difuzat abia dup\
1990. {i e de-a dreptul [ocant\ deplina sa actualitate. Dac\ autorit\]ile de acum [i-ar putea
permite ceea ce-[i permiteau cele comuniste,
l-ar putea interzice f\r\ mustr\ri de con[tiin]\.
~n afara celor aminti]i deja, festivalul a mai
fost onorat de prezen]a regizorilor Anca Damian, Tudor Giurgiu, a scenari[tilor Alexandru Baciu [i Bianca Oana, a Anc\i S\lcudeanu, [efa Rela]iilor Interna]ionale ale CNC, veche
prieten\ a acestei frumoase aventuri culturale,
ajunse deja la a opta edi]ie. De-a lungul serilor de film, `n s\lile de la Curzon Myfair, `n
publicul anglo-rom=n alc\tuit din actori, scenari[ti [i regizori, studen]i `n arta filmului, jurnali[ti [i simpli iubitori ai acestei arte, am
remarcat prezen]a unor reputa]i reprezentan]i
ai domeniului: Ian Haydn-Smiths, celebrul
critic de film, Peter Lee-Wright, documentarist [i profesor la Colegiul Goldsmiths, Suzy
Gillet, profesoar\ la London Film School,
Sioned Hughes, visiting arts cultural promoter, Robert Beeson, distribuitor la New Wawe
Film, Zena Howard, Liz Galvez, care au
distribuit filmele rom=ne[ti `n Marea Britanie,
precum [i pe compatrio]ii no[tri aclimatiza]i
`n Anglia Yossi Balanescu, profesor de media
studies, [i Liviu Tipuri]\, produc\tor la BBC.
Ca de obicei, organizatorii [i-au f\cut datoria, cinea[tii aidoma, invita]ii [i publicul [i-au
f\cut [i ei datoria. S\ a[tept\m cu speran]\ edi]ia de anul viitor. Filmele produse `n ultimii
ani dovedesc c\ autorii „noului val“ `ncepe
s\-[i diferen]ieze tot mai mult [i interesant
produc]iile. Dac\ eticheta „minimalism“
mergea, de[i nici atunci integral, `n urm\ cu
patru-cinci ani, ea nu poate acoperi `n `ntregime fenomenul dup\ ultimele filme ale lui
Nae Caranfil, Cristi Puiu, dup\ Tat\l fantom\
sau dup\ primul lung-metraj al lui Igor
Cobileanski.
www.timpul.ro
Est-Vest
TIMPUL
15
Nicolae Ra]iu `naintea startului
Ramona Mitric\ [i Mike Philipps deschid Festivalul
Tudor Giugiu [i Lucian Georgescu la Q & R
Mike Philips [i Tudor Giurgiu dup\ vizionare
Marcel Iure[, Ramona Mitric\, Anca S\lcudeanu [i Mike Phillips, dup\ film!
Mike Phillps, Ramona Mitric\ despre Caragiale
Maria Popista[u, Alexandru Baciu, Mike Phillips
{i fotoreporterul!
www.timpul.ro
noiembrie 2011
16
Vitraliu
TIMPUL
Vin\, vinov\]ie [i reconciliere
cu sine `n poezia lui Dorin Popa
MIRCEA
GHEORGHE
Poezia lui Dorin Popa este at`t de direct\ [i
de percutant\ `nc`t cititorul poate fi ispitit s\ `ntreprind\ o lectur\ biografic\. {i asta cu at`t mai
mult cu c`t multe dintre poemele sale au titluri
care trimit, mai mult sau mai pu]in explicit, la
autobiografie: „Fil\ de jurnal“, „Pagin\ de jurnal“, „Autoportret cu filele t\iate“, „Autoportret
pe rug“, „Autoportret minat de obsesii“, „Autoportret ie[it din min]i“, „Din jurnalul neizb\virii“ – aproape toate din primul ciclu, Utopia
posesiunii.
Or dac\ `n general lectura biografic\ este
inapropriat\1, `n cazul lui Dorin Popa, a c\uta
corela]ii `ntre poezia [i biografia sa este cu totul
irelevant. Citit `n paralel cu poezia, Curriculum
s\u vitae, adic\ biografia sa public\ [i oficial\,
propune imaginea unui ins eficient, cu o stabil\
[i frumoas\ carier\ universitar\, autor de c\r]i `n
domeniul s\u – jurnalism [i [tiin]ele comunic\rii – , cu o vie prezen]\ `n congrese, colocvii
[i simpozioane interna]ionale, distins cu numeroase premii [i na]ionale [i str\ine pentru activitatea sa [tiin]ific\ [i literar\, implicat `n proiecte
de cercetare universitare de mare amploare [i
cu participare interna]ional\. Un asemenea inventar profesional presupune [i `n via]a privat\ o personalitate solid\, echilibrat\, sigur\
de sine, bine conectat\ la realit\]ile cotidiene,
deloc poetice.
Poezia dezvolt\ `ns\ o cu totul alt\ imagine:
imaginea unui `nfr`nt care se analizeaz\ nemilos, care se `nvinov\]e[te pentru e[ecurile sale, a
unui ins dominat de o sensibilitate à fleur de
peau, care-l `mpiedic\ s\ tr\iasc\, a unui torturat suflete[te de angoase [i `ndoieli fundamentale despre sine.
Desigur [i aceast\ imagine este real\, dar ea
face parte dintr-o alt\ lume – secund\ – lumea
co[marelor [i `ndoielilor, opus\ celeilalte, rezervat\ certitudinilor [i faptelor practice. Se poate
spune c\ poezia lui Dorin Popa este rezultatul
ciocnirii dintre aceste dou\ lumi coexistente.
G\sim esen]a expresiv\ a acestei poezii,
ADN-ul ei, `ntr-o admirabil\ Pagin\ de jurnal:
„suveran absolut peste-ntinsul nelini[tii mele/
flori albe n-am atins flori albe n-am atins/ `ngerii ori po[ta[ii m\ ocolesc, `n apropiere iarba
nu cre[te/ tot mai timid urc treptele casei – alinare aiurea ades c\ut`nd –/ iar sabia care-a t\iat
semea]\ `n carnea speran]ei/ mai desparte doar
halucina]iile de resturile trupului meu…“
Este o imagine pe care Dorin Popa o `mp\rt\[e[te cu mari sensibili [i totodat\, mari neferici]i [i biografic precum Dino Buzzatti, Cesare
Pavesse ori Fernando Pessoa.
Dar, ca s\ nu ne `ntoarcem pe un teritoriu pe
care ni l-am interzis deja de bun\ voie, s\ spunem c\ poetul Dorin Popa, chiar dac\ vorbe[te
despre sine, nu este ]inut s\ respecte regula pactului autobiografic stabilit\ de Philippe Lejeune
pentru textele diaristice `n proz\, adic\ s\ ne
transmit\ adev\ruri cu valoare documentar\. {i
deci poetul din versurile lui se cuvine a fi considerat la lectur\, metodologic, un personaj
aidoma oric\rui alt personaj, [i nu mai autobiografic dec`t Emma Bovary a lui Flaubert.
***
E un personaj m\cinat de senza]ia inaderen]ei la propria-i condi]ie existen]ial\ care i se
noiembrie 2011
pare volatil\, insesizabil\, lipsit\ de concrete]e. Via]a este pentru el o perpetu\ [i inutil\
c\utare de sine `ntr-o lume care-i ignor\ individualitatea: „mereu, mereu altceva/ e mai important/ dec`t via]a mea/ .../ mereu altceva m\
fur\,/ m\ `mp\ienjene[te, m\ pierde/ mereu `n
altceva m\ petrec/ ce-i mai ad`nc `n lumea asta/
din alt\ lume parc\ vine“ („Mereu altceva“).
~ns\[i propria identitate `i este suspect\ [i suspiciunea `l conduce la spaima de a se descoperi un posibil impostor. Nu cumva va fi nimerit f\r\ voie `n lume `n locul altuia [i destinul
lui va fi fiind tr\it de un altul? De[i nu este
responsabil de aceast\ impostur\, care poate
produce undeva, cuiva, suferin]\, el se simte
cople[it de vinov\]ie: „poate `n locul altuia mam `nf\]i[at/ poate c-am venit `n alt\ zodie
dec`t a mea/ poate c\ cineva, `nnebunit, `n
fiece noapte m\ strig\/ [i cere semnele sale pe
care cu triste]e le str`ng `n bra]e/ o, dac\ p\time[te un altul ce mie mi-e scris?// poate c\ cineva le-ncurc\ pe toate/ [i s`ngele meu pl`nge
`n vene str\ine/ [i eu `n trup str\in, desperecheat, petrec/ [i-ntreag\ soarta mea/ sub stele
c\z\toare se `nt`mpl\… o vin\ cumplit\ port `n
spinare/ nimic nu exist\ `n afara ei“. (Vinov\]ia – b\nuit\, neprecis\, cumplit\)
Vina aceasta, prezent\ ca un cuv`nt-cheie `n
mai multe dintre poeziile lui Dorin Popa, ar
face deliciul unei critici psihanalitice repede
dispus\ s\ diserteze cu aplica]ie despre tensiunea `ntre instan]ele psihice ale poetului, `ntre
Eu [i Supra-Eu, [i s\ se aventureze, arogant\,
pe t\r`mul unor analize abisale. Dar nu este oportun s\ ignor\m con]inutul con[tient al vinov\]iei din poezia lui Dorin Popa. Sursele ei
se afl\ nu doar `n r\t\cirea identitar\, ci [i, de
exemplu, foarte simplu [i omenesc, `n sentimentul, dup\ numeroase experien]e vitale, c\
via]a, `n cele din urm\ nu are sens, este zadarnic\. Vinov\]ia apare din clipa c`nd omul devine con[tient de incapacitatea sa de a privi
realitatea acestei z\d\rnicii `n fa]\. {i atunci
personajul lui Dorin Popa poate deveni un
Faust dezn\d\jduit care deplor\ tinere]ea irosit\, dar care nu are [ansa unui pact recuperator cu Mefisto: „am tr\it `n zadar/ am iubit `n
zadar/ am scris versuri/ `n zadar/ am cotrob\it/
prin biblioteci/ `n zadar/ ce pedeaps\ mai
cumplit\/ pot primi/ dec`t aceea de a-mi / privi
tremur`nd/ z\d\rnicia `n fa]\“ („Noaptea `n
parc la mijloc de decembrie“).
O alt\ surs\ a vinov\]iei poate fi dezordinea
interioar\, izolarea, neiubirea de sine. Iisus
este pentru un cre[tin certitudinea suprem\
care-i ordoneaz\ via]a [i i-o lumineaz\. Or
personajul lui Dorin Popa se g\se[te, `n preajma unei `nt`lniri cu el, `n ajunul Cr\ciunului,
dezorientat, dizarmonic, nefericit ceea ce echivaleaz\ cu un sacrilegiu: „va veni, iat\/ Iisus
Hristos/ [i m\ va g\si/ vrai[te/ ne`nceput,/ ne`mp\cat,/ neserios,/ p\r\sit,/ p\r\sit [i de mine
`nsumi“ („Vrai[te“).
Vina poate face parte, de asemenea,
dintr-un scenariu vag escatologic. Totul `n jur
se apropie de final, nu mai exist\ nici o leg\tur\ `n afara celei ipotetice cu Dumnezeu: „e un
sf`r[it `ntunecat, b\nuit `n tot locul/ – sufletul
nu mai poate `nainta dec`t `n sine –/ numai
Dumnezeu m-ar putea atinge cu folos./ [i
soarele r\sare doar s\-mi aminteasc\/: se apropie sorocul/... / oriunde m-a[ `ndrepta/ aceea[i
vin\./ tu/ nu-mi po]i da/ iluzia c\ exist“ („C`nd
sensul dispare“).
Tr\irea acestei vinov\]ii este dificil\, cu at`t
mai mult cu c`t ea este inexpiabil\. Reac]ia
poetului nu este una de asumare [i de dep\[ire
a vinei prin resemnare sau ra]iune, ci de fug\,
de ascundere. Fuga de ceilal]i, evident, dar
mai ales de sine: „`mpu]inat descompus chircit/ m\ ascund mai `nt`i/ de mine `nsumi“ („~n
lumina ochilor t\i“) sau: „`n scorbura aceea/
de la marginea lumii/ m\ voi ascunde/ voi continua, p`n\ la sf`r[it,/ s\ m\ `ntreb:/ mama oare
m-ar mai na[te? („Camuflaj autumnal cu frisoane confuze“) ori „din `mbr\]i[area ta/ `ntotdeauna/ m\ desfac/ speriat/ nu mai am unde/ s\
m\ ascund“ („Ultima redut\“).
Un poem care sintetizeaz\ impresionant
teroarea pe care i-o produce vinov\]ia este Nu
aprinde lumina. Poetul face aici un scurt [i
frapant inventar, s-ar zice baudelairian, al defectelor proprii dar, spre deosebire de autorul
Florilor r\ului, el nu le accept\ ca pe un dat
inexorabil al naturii omene[ti care l-ar `nfr\]i
cu cititorul s\u („Tu, semenul meu, frate!“ ne
amintim, spunea Baudelaire). ~n versurile lui
Dorin Popa, poetul, dimpotriv\, are sentimentul
unicit\]ii, el este asemenea unui bolnav grav
care nu suport\ s\ fie privit: „toate animalele
ce-mi rod inima/ s-ar ascunde, nu aprinde lumina!/ suferin]a mea `necat\-n ru[ine/ te-ar devora, n-aprinde lumina!/ insomniile, f\r\delegile
mele/ dezbin\rile, ar vrea atunci s\ le [tampilezi/ lacrimile mele ]i-ar murd\ri obrazul/ infirmit\]ile mele toate/ ]i-ar s\ri `n bra]e s\ le aperi
de mine/ confuzia, murd\ria, la[it\]ile, /incon[tien]a, compromisurile, vinov\]ia/ m\ g\sesc
pe `ntuneric/ n-aprinde,/ nu aprinde lumina!“
Vinov\]iei i se adaug\, agravant, sentimentul e[ecului total [i polivalent („~n sf`r[it“) ori
de autorenegare: „cu mine `nsumi/ nu mai am
nici un grad de rudenie/ de tot str\in `mi s`nt/
nu m\ vreau/ nu m\ recunosc/ un nod c`t o inim\ `njunghiat\ am `n g`t/ a[ fugi, brusc, ame]itor, dar spre nic\ieri/ nu am drum…“ („Luarea `n posesie“). De aici, `ntrebarea fundamental\ care prin ea `ns\[i sugereaz\ un r\spuns
negativ: „[i dintr-o dat\/ uimit/ `ntrebi/ plin de
emo]ie:/ oare am ceva `n comun/ cu lumea
aceasta? („Fulgerare de-o clip\“). Sau `n alt\
parte: „ce mai a[tept acum/ c`nd nimic nu mai
a[tept?“ („Ce mai a[tept?“)
Vulnerabilitatea structural\ a poetului-personaj transpare [i din poemele de dragoste. Nu
e nimic senzual `n cele mai multe dintre ele, ci
doar o aspira]ie permanent\ [i dureroas\ c\tre
intimitatea sufleteasc\, din nefericire contrariat\ de e[ec, c\ci iubita e de la caz la caz, evanescent\, dominatoare, neiert\toare, enigmatic\,
[i, de regul\, `l p\r\se[te. Poetul gesticuleaz\
patetic, se umile[te cu o febrilitate slav\: „acum/ am puterea/ de a `ngenunchea/ `n fa]a ta,/
dup\ ce/ cu at`ta precizie/ ai dorit/ s\ m\ ucizi/
o, nu,/ minciuni de octombrie/ mint c`nd spun
adev\rul,/ n-ai vrut s\ m\ ucizi/ ci doar/ ca pe
o ruf\ murdar\/ m-ai aruncat la co[„ („Octombrie, numai la Ia[i)“.
~ntr-o alt\ poezie se sugereaz\ c\ desp\r]irea este impus\ din exterior [i umilirii `i iau
locul melancolia [i resemnarea. Dar am`ndou\
s`nt false – straturi de cenu[\ acoperind t\ciuni
aprin[i: „te-ai `nstr\inat de mine/ de tine te-ai
`nstr\inat/ te privesc/ a[a cum prive[te/ un
copil/ `ntr-o vitrin\ interzis\/ juc\ria visat\/ te
ating/ [i nu te mai pot atinge/ `n veci/ lacrimile
tale curg/ at`t de simplu/ de parc\ ai pl`nge/ de
la Facerea Lumii/ te privesc/ [i nu mai pot
privi/ ceva/ cale de o sut\ de ani/ str\ina mea/
dulcea mea uciga[\“ („Str\ina mea“).
Exist\ `ns\ [i lumini[uri, c`nd personajul
acesta trist [i cu o impresie mizerabil\ despre
sine cunoa[te privilegiul unor rare momente
de ie[ire din marasmul interior. Versurile au
atunci un aer de convalescen]\ jubilatorie. Vag
`ns\, se mai simte totu[i o boare de am\r\ciune, ca o amintire sau ca o presim]ire trist\ [i resemnat\ c\ trecutul se va repeta: „stau l`ng\
tine, cu bucurie, la o cafea `n Boto[ani/ nu spui
nimic [i-ai gesturi delicate/ e-o clip\ `n care
nu-mi mai doresc s\ fiu/ niciunde `n alt\ parte,
e-o clip\ rar\ `n care/ fiin]a ta-i at`t de pre]ioas\ [i de ad`nc\…/ …e un `nceput `n[el\tor
de noiembrie/ [i `mi aduc aminte c\ `n toate
c\l\toriile/ am naufragiat“ („La o cafea cu tine
`n Boto[ani“).
O schimbare fundamental\ de ton apare `n
poeziile din urm\, datate 2009, din ciclul Alia.
Dispozi]ia sufleteasc\ este mult mai senin\ [i
poetul cunoa[te acum acele momente de
fericire calm\ [i de armonie a c\ror absen]\ o
clama cu am\r\ciune `n poeziile dinainte.
„C`nd nu te mai a[teptam, ai venit“ este realmente un poem de dragoste t`rzie `mplinit\:
„oare toat\ via]a mea nu s-a petrecut/ dec`t `n
a[teptarea ta,/ nu am f\cut dec`t s\ m\ preg\tesc/ pentru `nt`lnirea cu tine/ [i/ `n toate `mbr\]i[\rile m\ ascundeam/ doar pentru a putea
primi/ `mbr\]i[area ta?“ Iar melancolia dintrunul din ultimele poeme – „O toamn\ ciudat\
pentru am`ndoi“ este aidoma unui andante
roman]ios, trist, departe de febrilitatea, tensiunea [i patetismul egotist din volumele [i ciclurile anterioare. Vulnerabilitatea, fragilitatea
par s\ fie `n cele din urm\ acceptate ca o reconciliere t`rzie cu sine, vina – metabolizat\ [i
vinov\]ia – dep\[it\.
1
Umberto Eco în I limiti dell’interpretazione (Milan,
1990) face distinc]ia dintre a interpreta un text [i a-l folosi
cînd compar\ analiza unei nuvele de Edgar Allan Poe
f\cut\ de Jacques Derrida cu o alta întreprins\ de o psihanalist\, Maria Bonaparte. Jacques Derrida analiza subcon[tientul textului, limitîndu-se strict la elementele din
text, în timp ce Maria Bonaparte contamina comentariul
s\u literar cu elemente biografice extratextuale [i, for]înd
descoperirea unor coresponden]e, tr\gea concluzii referitoare la via]a privat\ a autorului.
www.timpul.ro
Labirint
17
TIMPUL
Imagina]ia lup
aceast\ statistic\, disciplin\ fraged\, are limitele pe care, unul dintre mae[trii s\i, Grigore
Moisil, le-a expus extrem de conving\tor mai
de demult.
CRISTINA
FLORESCU
Ca rom=ni, avem obiceiul prost [i neeficient de a ne autoflagela. Credem c\ numai la
noi se petrece cutare ori cutare fapt\ social\
totdeauna condamnabil\. Ceea ce `nseamn\ c\
s`ntem de un optimism iremediabil [i comod.
S\ m\ explic.
De unde rezult\ optimismul este evident.
Spun`nd c\ aici este cel mai r\u `nseamn\ c\
ai convingerea c\ oriunde e mai bine. Prin urmare orice deplasare spre `n afar\ este salvatoare [i `mbun\t\]itoare.
Amendament.
~n primul r`nd oriunde – aici tic verbal –
nu `nseamn\ peste tot, ci numai `n „lumea civilizat\“, mai ales `n „Europa de Vest“ sau
SUA. ~n al doilea r`nd, acolo unde este
excelent pentru unii poate fi dezolant pentru
al]ii [i, chiar dac\ propor]iile difer\ de la o na]iune la alta, atunci c`nd schimbi locul nu po]i
[ti totdeauna `n care parte a rela]iei propor]ionate nimere[ti. Sigur, o vorb\ zice: schimbi
locul – schimbi norocul. ~ns\, dac\ este s\ te
potrive[ti ziselor rom=ne[ti, mai bine renun]i
la toate [i te ascunzi acolo unde este cel mai
bine de ascuns ca s\ nu fii g\sit, adic\ „`n
gaur\ de [arpe“ – retragere care presupune o
vecin\tate cel pu]in neconvenabil\.
De ce mi se pare ipostaza autoflagel\rii
comod\? Pentru c\ ea ne asigur\ `n mod facil
statutul identitar, de individualizare. Fiin]a
omeneasc\, de la individ la na]ie, caut\ `n
permanen]\ s\-[i identifice existen]ial marginile. Cel mai simplu mod de a face acest
lucru este s\ spui: eu s`nt cel mai r\u, cel mai
prost. Eu s`nt, cum s-ar spune, personajul negativ. Cel damnat. De aici p`n\ la ipostaza
luciferic\ a romanticului ne`n]eles nu este
dec`t un pas. „I am bad“ convine, [i adep]ii
acestei proiec]ii cam pe acolo se g\sesc.
S\ privim `nc\ o dat\ `n jurul nostru f\r\
idei preconcepute. F\r\ numitele prejudec\]i.
~n DLR vorba prejudecat\ este considerat\
(`n cadrul unei austere defini]ii lexicografice): „P\rere, idee preconceput\ asupra unui
lucru sau a unei probleme, adoptat\, de obicei, f\r\ cunoa[tere direct\ sau temeinic\ a obiectului ori a problemei respective“. Cuv`ntul rom=nesc s-a format, probabil, `n secolul
al XVIII-lea, din prefixul pre- [i substantivul
(de origine latineasc\) judecat\, suferind cu
certitudine influen]a fr. préjugé. Nu `ncerc\m
aici s\ urm\rim strict lingvistic faptele etimologice, respectiv s\ argument\m dac\ substantivul judecat\ a fost mo[tenit direct din
latin\ sau este derivat pe teren rom=nesc din
verbul a judeca, acesta, la r`ndul lui, mo[tenit
din latin\. Important este c\ acest cuv`nt, prejudecat\, desemneaz\ o no]iune care se refer\
la una dintre cele mai nepl\cute manifest\ri
intelectuale: blocarea ideii, a puterii de judecat\, preluarea de-a gata a unui g`nd (problem\, cunoa[tere, identificare valoric\, crea]ie
estetic\).
Dac\ noi, rom=nii, s`ntem r\i sau buni nu
se poate afla `n parametri reali dec`t dac\ admitem c\ aceast\ realitate corespunde unei
structuri magmatice, oscilante, departe de a
putea fi cuantificat\. Prin urmare, de oriunde
am pleca (art\, [tiin]\, putere constructiv\,
timp istoric, limb\, organizare social\, mental
colectiv etc.) tot ne-am `mpotmoli `ntr-o prejudecat\ pentru c\, la un asemenea nivel, numai statistica poate avea ultimul cuv`nt; iar
www.timpul.ro
Dac\ v`slim pe internet, fiecare lopat\
ad`ncit\ `n apele informa]iei oceanice aduce
la suprafa]\ aspecte contradictorii, insuficient
argumentate, extrem de diferite `n func]ie de
fa]eta prin care privim `n interiorul poliedrului cu infinite fa]ete ale rom=nimii.
Am [i eu prejudec\]ile mele. Cred c\ acest
poliedru are `n mod cert conturate numai dou\
fe]e: cea luminoas\ a limbii (cu toate p\catele
sale) [i cea mizer-`ntunecat\ a politicii (cu
toate momentele ei glorioase).
Consider c\, ajun[i deja `n deceniul al
doilea al mileniului trei, cea mai mare isprav\
ne`ntrerupt\ pe care am f\cut-o p`n\ acum,
rezist`nd ca popor, este una lingvistic\ [i pe
ea ne ]inem cam de 16-17 secole `ncoace. Nu
se [tie c`nd ne vom hot\r` s\ mai ispr\vim
ceva meritoriu, la fel de `nchegat, de continuu
[i de d\t\tor de identitate. Apropierea bilan]ului de sf`r[it de an ar fi unul dintre pragurile
care prilejuiesc imagina]iei s\ se desfac\ spre
proiecte `mb\t\toare. Cu toate c\ la hotarul
iernii se g\se[te noaptea Sf`ntului Andrei
care, `n spa]iul culturii populare, desc\tu[eaz\
imagina]ia spre fabulosul popular al puni]iei.
Este noaptea strigoilor r\zbun\tori [i a lupilor. (Dar [i a vr\jilor [i a farmecelor, noaptea c`nd fetele `[i pot afla ursitul, c`nd se poate
prevedea cu precizie meteorologic\ dac\
iarna venitoare va fi cu moin\ ori cu z\pezi
mari [i viscol greu). Este o noapte a spaimei,
a groazei de viscol [i de `ntunericul cresc`nd
cu fiecare zi; `ntr-o asemenea noapte nu mai
putem s\ fim comozi [i s\ ne identific\m
mecanic, teatral, r\ilor Europei.
Am adoptat prea facil Haloweenul altor
meleaguri. S\ nu se cread\ c\ a[ avea ceva
`mpotriva acestei s\rb\tori de origine precre[tin\. (Termenul pare a fi o variant\ sco]ian\ a
denumirii All-Hallows-Even [i `nseamn\
„s\rb\toarea tuturor sfin]ilor“, dac\ ne lu\m
mai ales dup\ Oxford English Dictionary.
Cuv`ntul respectiv [i s\rb\toarea aferent\ –
]inut\ pe 31 octombrie – , au leg\turi subtile cu
vechea irlandez\ [i cu cel]ii). Cu simbolistic\
bogat\, s\rb\toarea gliseaz\ pe grani]a dintre
lumea aceasta, a vie]ii, [i cea de dincolo, a
spiritelor plecate pe cel\lalt t\r`m. Lumea
imaginarului celtic are o superbie a hiper- [i
infrafiin]elor care `nc`nt\ [i `ngroze[te.
~n spa]iul popular rom=nesc, hotarul iernii,
noaptea de 29 spre 30 noiembrie, se desf\[oar\ ca o legiferare a metamorfozelor [i dezv\luirilor `nfior\toare. Zona care desparte vii
de mor]i se desface, formele fabuloase ale
unor animale de spaim\ rom=neasc\ (mai ales
lupul) inund\ b\t\tura cre[tinului. ~nf\]i[\rile
cumplite ale fostelor existen]e omene[ti r\bufnesc `nspre `ncoace. Imaginarul neao[
dep\[e[te cam tot ce urma[ii vechilor cel]i
str\v\d sub m\[tile lor `ngrozitor hilare.
~n studiul etnografic al lui Tudor Pamfile
despre s\rb\torile de toamn\, noaptea Sf`ntului Andrei ni se `nf\]i[eaz\ `n calupuri c`nd
gotice, c`nd aproape moderne de nara]iune
horror, ancestralizat\, generatoare de o spaim\ veche c`t toate fricile omului `nfrigurat [i
supus `ntunericului: „~n noaptea spre Sf`ntul
Andrei to]i strigoii [i strigoaicele ies din morminte, `ncalec\ pe meli]oaiele [i meli]ele de
b\tut c`nep\, iau limba acestor meli]oaie [i
meli]e `n m`ni – drept sabie – [i se duc la hotare, unde se bat… p`n\ la c`ntatul coco[ilor,
c`nd se duc cei mor]i la casele lor, iar cei vii
fug cari `ncotro, osteni]i, p\c\li]i [i zg`ria]i,
a[a c\-i poate cunoa[te orice om `n]\lept c\ ei
au avut val `n noaptea aceea aceea“1.
~n ceea ce prive[te cea de a dou\ fa]et\
bine conturat\ a poliedrului rom=nimii, din
p\cate se poate spune c\ aproape niciodat\
„omul `n]\lept“ nu are leg\tur\ cu omul politic. Ne str\bat to]ii strigoii [i strigoaicele cu
limba de meli]\ [i meli]oaie `n m`ini, rotindu[i armele str`mb\t\]ilor peste noi. Ne p\c\lesc
[i ne zg`rie – `n cel mai fericit caz. Omul politic nu-i poate identifica nici m\car `n momentele predestinate de datin\ s\-i identifice. Nu
pentru c\ n-ar avea ochi s\ vad\, ci pentru c\
aceast\ categorie social\, clasa politic\, totdeauna confund\ hotarul dintre lumea asta, a
zbaterilor cotidiene `n cercul legii, cu lumea
cealalt\, a t\r`mului de dincolo de lege. Pentru
el, `n mod evident, corectitudinea este una cu
prostia. De fapt, acest tip de om iese din categoria omenescului, nu se poate distinge pe el
de el `nsu[i, nu poate separa strigoiul de omul
adev\rat. Umbl\ cu limba de meli]\ a limbajului politic `n bra]e. Iar dac\ stai s\ prive[ti `n
jurul t\u cine cre[te f\r\ s\ mai descreasc\, `]i
dai seama c\ numai imagina]ia te mai poate
salva `n aceste cazuri f\r\ speran]\.
~n Cutia Pandorei toate s-au spulberat de
mult. Nu speran]a, ci numai imagina]ia v\rsat\ `n cuvinte povestite cu har mai poate restabili adev\rul [i frumuse]ea. Ca `n noaptea
de 29 spre 30 noiembrie a fiec\rui an, c`nd
fiin]ele fantastice rup z\gazul realit\]ii, izbucnind cu frenezie prin viscolul imagina]iei.
Este noaptea `n care rom=nul din vechime se
z\vora `n cas\ pentru a se feri, prin ritualuri
str\vechi, de lup.
1
Tudor Pamfile, S\rb\torile la români. S\rb\torile de
toamn\ [i postul Cr\ciunului. Studiu etnografic. Academia Român\. Din via]a poporului român XIX. Bucure[ti,
Libr\riile Socec, 1914, p.127.
BURSA C|R}ILOR
FIGURINE DE STIL
G. I. Gurdjieff, Viziuni din lumea
real\, Traducere de Gabriela Nica, Colec]ia Metanoia, Editura Herald, Bucure[ti, 2011, 304 p.
Viziuni din lumea real\ este un volum
fundamental pentru `n]elegerea `nv\]\turii lui Gurdjieff. ~n spa]iul francofon, ea
este cunoscut\ `ndeosebi sub titlul Gurdjieff
parle a ses eleves („Gurdjieff le vorbe[te
elevilor s\i“), iar `n spa]iul anglo-saxon,
sub titlul Views from the Real World („Viziuni din lumea real\“). Volumul este o
colec]ie de scrieri realizat\ de principalii
discipoli ai lui Gurdjieff, dup\ moartea
acestuia, [i are la baz\ – dup\ cum arat\
inclusiv subtitlul edi]iei din 1973 – discu]iile timpurii purtate la Moscova, Essentuki, Tiflis, Berlin, Londra, Paris, New
York [i Chicago. ~n 1973, cartea a ap\rut
simultan `n Statele Unite ale Americii [i
`n Canada. ~n plus, cartea se deschide cu
fragmentul intitulat „Lic\riri de adev\r“,
oferit spre lectur\ doar lui Ouspenski, `n
timpul primelor sale contacte cu Gurdjieff.
Din acest punct de vedere, cititorul prezentului volum are [ansa de a lua contactul cu ideile lui Gurdjieff `ntr-un mod
asem\n\tor cu cel `n care au f\cut-o primii s\i discipoli. Gurdjieff se referea la
propria [coal\ spiritual\ folosind expresia
de „A Patra Cale“, subliniind astfel tocmai diferen]ele fa]\ de mi[c\rile spirituale
ap\rute p`n\ atunci, ce pot fi `ncadrate `n
una din cele trei c\i tradi]ionale. Caracteristica acestei „A patra c\i“ este c\ `mbr\]i[eaz\ toate laturile fiin]ei umane [i c\ ea
poate fi urmat\ `n condi]iile vie]ii obi[nuite, omul lucr`nd `n mediul s\u familiar
[i ob]in`nd at`t rezultate l\untrice, c`t [i
exterioare. Tr\s\tura principal\ a celei de-a
patra c\i este armonia, ceea ce o face mai
sigur\ dec`t toate celelalte. Omul care a
devenit con[tient de toate func]iile sale
nu mai poate fi luat prin surprindere de
nimic [i a reu[it sa `nl\ture toat\ mecanicitatea din manifest\rile sale.
noiembrie 2011
18
Premiul Timpul
TIMPUL
poemtrack alternativ (48’54’’)
Mihai Ologu s-a n\scut la 22 iunie 1992 în Vulcan, Hunedoara. A absolvit LiceulTeoretic „Mihai Eminescu“ din Petro[ani; este student în anul I la Facultatea de Drept a Universit\]ii Bucure[ti.
Premiul I la Concursul Na]ional de poezie Lucian Blaga,
Cluj
Premiu I la Concursul Na]ional de poezie „Tinere
Condeie“ 2009
Premiul al II-lea la Concursul Na]ional de eseuri Familia
mea în comunism, Bucure[ti 2010
Premiul al III-lea la Concursul de Literatur\ – Re]eaua literar\, Poezie 2011
Finalist al Concursului Na]ional de Arte pentru Liceeni
Licart 2009; debut în volumul colectiv Licart 2009
Finalist [i men]iune la Concursului Na]ional de Arte pentru Liceeni Licart 2010; poeme în volumul colectiv Licart 2010
Finalist al al Concursului Na]ional de Arte pentru Liceeni
Licart 2011; poeme în volumul colectiv Licart 2011
Men]iune la Concursul Na]ional Iulia Ha[deu, Ploie[ti
2009
Premiul special al Revistei Poesis în cadrul Festivalului
Na]ional de poezie Nicolae Labi[, Suceava 2009; poeme în volumul colectiv Caiete M\linene 2009
Premiul special al Revistei Steaua din Cluj [i premiul special al revistei virtuale Nordlitera în cadrul Festivalului Na]ional
de poezie Nicolae Labi[, Suceava 2010; poeme în volumul colectiv Caiete M\linene 2010; poeme în revista Steaua
Finalist al concursului Incubatorul de condeie, 2010; poeme în Antologia IDC – Poezie
MIHAI OLOGU
1. j’y suis jamais allé
vom `ncepe de aici […]
ni s-a suit lumina pe dulapuri
`n dulapuri
prin pere]i
tot mai ad`nc
[i irisul meu […]
`ncepe de aici
[i nu vei mai ajunge niciodat\
unde ne alerga p\m`ntul t\lpile
unde ne-am pierdut g`ndurile
unde a fost aproape ieri
unde vom fi aproape
m`ine
[
ja-de/
m-a’n-v\/
]at s\/
nu vreau/
Ni-mic
]
pe bulevardul cu molii aprinzi interminent bricheta
`n a[teptarea styxului
ai citit at`tea despre un charon care refuz\ s\ se-arate
ce diferen]\ ar mai fi oricum
po]i fi cine vrei tu s\ fii ai chipul mamei tale dar ochii ochii
ochii […]
e[ti cine vrei tu s\ fii e[ti
tu e[ti ea
e[ti landraxena
pu]in din u. pu]in din v.
[i a.-ul din jade
[i eu
s`nt cine vreau eu
s`nt o v`sl\ s\ m\ fac barc\ p`n\ la tine
s`nt Orfeu [i-]i m`zg\lesc
o harp\ mai t`rziu pe h`rtie s`nt
hades [i mi te iau mie
[i `napoi mi te dau
ca s\ mi te pierd
hai s\ fim aici
nu `n august
nu `n londra
nu `n com\
???
s\ m-a[tep]i cu budinc\ la f`nt`na veche
sau `n skip
cu pr\jituri
s\ vrei s\ iube[ti pe cineva sau s\ m\ vrei
pe mine numai unde nu e
soare
.
minutul 22
o s\ m\ sune
o s\ m\ sune [i el e `nc\ aici
z`mbesc o s\ r\spund
da alexandra s`nt `n microbuz la Ha[Pe
(e l`ng\ mine bogdan)
te a[tept sau urc la tine
o s\ m\ sune
o s\-i r\spund
vreau s\-i r\spund
de ce e `nc\ aici
????
]i-am cump\rat pufarine
hai duminic\ la mine
????
sau hai luni la f`nt`na din centru
zi de nimeni s`ntem `nc\ minori
mergem la [coal\ (da s`nt mai bine)
hai apa-i termal\ ia-]i portofel
cu tine s\ ai ce trebuie-n el
o s\ te sun s\ nu fi cu el sau
sper c\ nu ]ii vreo poz\ cu mine
sau mai bine m\ suni la Ha[Pe
??azi hai luni nu azi sex m`ine tez\
hai ia un taxi s\ nu m\ ratezi
[…] pentru c\ s`nt Orfeu
fac naveta `ntre INFERN [i liceu
zilnic rescriu c`ntul
[i nu [tiu
de-ar trebui s\ m-opresc
cum a[ putea s\ m-opresc
ce m`ini
mai pricepute ca ale mele
mi-ar putea fura g`ndul
`ntocmai
s\ nu-l spulbere nimfele
3. la valse d’amélie
aminte[te-mi
ce se `nt`mpl\ aici
2. les jours tristes
anterior, adic\ mai multe ore
zile trec p`n\ deprinzi mi[carea
arcuirea de [old [i piciorul
ai zice `ntins tot a[a cum e o parantez\
azi vreau s\ ie[im `nainte de [apte
nu-]i aprinde ]igara te rog
`ntins\ oblic sub tensiune. piciorul
preg\tit pentru un transfer de responsabilitate
noiembrie 2011
amélie era numele ei
amélie nu era numele ei
dar v\zuse filmul [tia ce `nseamn\ s\ fii bolnav
cu capul [tia precis c\ nu de asta
se alungeau coridoarele
`n cantit\]i neschimbate lumina
nu face fa]\ dilata]iei
provenite dintr-un [oc
un gest acurat
continuat p`n\ la simetrie
ai fi putut observa
numai s\-i fi acordat aten]ie
var vechi `mpro[cat peste varul mai vechi
nu paloarea fe]ei nu
conta c\ prin coridoarele tale
trop\ia o trup\ de zevzeci de
clasa a noua c`nd toate u[ile-]i s`nt
larg deschise
eu a[a zic
dac\ era miocardita n-ai fi valsat at`ta
nu leg\natul nu e simptom doar
ghinion ai fi putut observa
dansul numai
cunosc`nd melodia
dar v\zusem filmul [tiam ce `nseamn\
numai c\ n-avea nici un rost
s\ `ncerc s\ `n]eleg ce
c\ un dans te poate pune `n cap
asta s-a mai v\zut c\ tipa era [chioap\
s-a mai v\zut
c\ au f\cut din tine o le[inat\ `nfometat\
s-a mai v\zut
[i [tiam c\ la noi nu merge a[a
nu e ca-n grey’s la noi
]i-au smuls `nt`i lan]ul
fibrila]ia doar dup\
`ntr-o zi ca aceea s-ar fi putut `nt`mpla orice
cre[teri la burs\ noroc cu duiumul
purtai ochelari [i c\ciuli]\ de cr\ciuni]\
m\ puteam `ndr\gosti oric`nd
***
5. la noyée
mergi tu femeie cu t\lpile goale sub pasul t\u arde ]igara pinei
bausch ceva de-al t\u nu-mi permite poate hainele t\u trupul
t\u te disculp\ gesturi ce semnific\ at`ta pudoare dar tu `ntreag\
tot mai lasciv\ miro[i a tren tricoul te inculp\ arunc\-l pasul t\u
puf\ie nisipul sub ap\ blugii se ud\ arunc\ [i apa-]i ajunge la
pulp\ r\m`n oarecum `n urm\ apa nu dizolv\ carnea [i nimic
mai mult prim-plan cu marea-]i ajunge la t`mpl\ doar eu sub
tine nimic peste tine doar o e[arf\
tehnicile diverse de legat e[arfa fac din ea o completare incitant\ [i versatil\ a garderobei tale
o singur\ e[arf\ ne poate `nso]i `n diferitele momente din complexa noastr\ via]\
de la nod simplu de femeie de afaceri la str\lucirea unei starlete
`n doar c`teva secunde
o e[arf\ poate lua o femeie cu o profesie important\ [i o poate
transforma `ntr-o
siren\ de sexy
plajele s-au dezbr\cat nudi[tii se-neac\ s-ajung\ la tine la
s`nii t\i cenu[ii `i pip\ie v`ntul din bucure[ti usc\ciunea
`n camera ta te `ntinzi ca un pisoi adormit `nm\rmurit eu
aleg culoarea exersez nodul [i toat\ mi[carea mie s\-mi spui
totul clar mie
`mi place s\ [tiu ce am de f\cut de aia nu am curaj s\ te s\rut
nicic`nd e de via]\
te sim]i bine sireno las\-m\ s\ m-apropii ai s\ te-neci `necato dar
nu de ap\
o e[arf\ poate avea mai multe func]ii
purta]i-o ca un top `ntr-o zi cu briz\ fierbinte
transforma]i-o `ntr-o fust\ `nnodat\ pe talie pentru o plimbare
pe plaj\
`ntr-o zi torid\ de var\ o e[arf\ poate s\ limiteze cantitatea de
praf inhalat\
s\-]i ascund\ talia asudat\ s\ creasc\ indicele de comfort
s\ induc\ `n eroare turi[tii ce stau la coad\ pentru resuscitare
arunc\ o esarf\ `n jurul taliei tale [i poart-o ca o centur\ trendy
arunc\ o e[arf\ `n jurul g`tului [i poart\-m\ `n toate lumile tale
www.timpul.ro
Cronici de tranzi]ie
Un monumental volum eveniment
– Caietele Tristan Tzara
Note de lectur\ (I)
CHRIS
TANASESCU
~n afar\ de o recenzie empatico-simpatic\, `n stil ilustrativ dadaist, a lui C\linAndrei Mih\ilescu (prezent de altfel [i `n
cartea recenzat\) `ntr-un num\r din luna august al revistei 22 [i de c`teva anun]uri detaliat elogioase din alte publica]ii, monumentalul volum multilingv Caietele/ Cahiers/
Notebooks Tristan Tzara scos la Moine[ti
anul trecut de neobositul Vasile Robciuc [i
Asocia]ia Cultural\ Tzara, pe care o conduce, a r\mas f\r\ ecouri. ~ntr-o so]ietate
f\r\ prin]ipuri, ce s\ ne mai mir\m...
~n cele ce urmeaz\ voi face doar ni[te
succinte note de lectur\, urm`nd s\ revin
`ntr-un num\r viitor cu o privire sintetic\
asupra acestui eveniment editorial [i cultural major.
Pierre Taminiaux, `n „Les Manifestes
comme gestes poetiques“, discut\ diferen]ele dintre dadaism [i suprarealism, accentu`nd profetismul cu tent\ filosofic\ al celui
din urm\ fa]\ de poeticitatea [i atitudinea
anti-sistem ale celor dint`i. ~n timp ce la suprareali[ti exist\ o anumit\ ideologizare a
mi[c\rii, la manifestele dadaiste, [i `n principal cele ale lui Tzara, avem de-a face cu
ni[te gesturi de esen]\ artistic\ f\cute `mpotriva oric\rei ideologii posibile. Aceste distinc]ii s`nt sus]inute [i `mbog\]ite [i de ni[te
foarte interesante analize ale „rom=nit\]ii“
imprimate dadaismului de un scriitor ca Tzara,
v\zut ca `nrudit cu al]i scriitori rom=ni aparent din direc]ii complet diferite, ca Ionesco
[i Cioran prin „con[tiin]a grotescului, a de[ert\ciunii [i inutilit\]ii vie]ii“ [i printr-un
sentiment al absurdului temperat numai de
un umor total absent la colegii dadai[ti provenind din aria culturilor germanice.
Adrian Dinu Rachieru vine cu ni[te paralele [i distinc]ii pertinente (de[i insuficient dezvoltate) `ntre postmodernism [i avangardism, evoc`nd studiile `n materie ale
regretatului Marin Mincu [i depl`ng`nd, pe
aceea[i linie, lipsa unei „istoriciz\ri definitive“ a avangardei rom=ne[ti.
Eseul impresionist al lui Gil Jounard, `n
care se intersecteaz\ avangarda, existen]ialismul [i noul roman francez cu formul\ri
de poetic\ personalizat\ pe urmele (inclusiv
toponimic rom=ne[ti ale) lui Tzara, este urmat de cel mult mai metodic al Georgetei
Tcholakova, care `[i propune s\ analizeze
„La conception genealogique des avantgardes dans les litteratures slaves“. De[i
considera]iile teoretice ocup\ mult prea
mult spa]iu `n detrimentul studiilor de caz,
iar anun]atele culturi slave s`nt doar cea polonez\ [i cea ceh\, este util\ familiarizarea
cu contextul larg al acestora (citarea lui
Nezval, de pild\, nume sonor `n Occident
dar prea pu]in cunoscut la noi, e salutar\),
iar concluziile s`nt realmente demne de
re]inut – ace[ti est-europeni avangardi[ti au
accentuat mai mult continuitatea de la simbolism [i chiar romantism la avangard\,
spre deosebire de colegii occidentali care
www.timpul.ro
19
TIMPUL
au mizat fundamental pe ruptura fa]\ de
orice preceden]\ istoric\.
Marius Hentea discut\ dualitatea text
scris/ performance `n cazul Manifeste Dada
din 1918, parcurg`nd tabelul defini]iilor teoretice acceptate pentru manifest (la Abastado
[i Mary Ann Caws, aceasta din urm\ prezent\ ea `ns\[i cu o contribu]ie `n sec]iunea
V a volumului) [i concluzioneaz\ c\ acest
text sparge inclusiv aceste canoane mult
mai recente, f\c`nd [i o sumar\ dar atractiv\
cercetare a variantelor manifestului [i a
revizuirilor operate de Tzara, de la forma
citit\ `n Zurich la cea publicat\.
Prezent cu dou\ eseuri, Sylvano Santini
abordeaz\ `n cel de-al doilea conceptul de
intermedia ca mod de operare tipic avangardei, f\c`ndu-i istoricul cultural [i estetic,
`ntr-o lucrare cu citate [i exemplific\ri foarte
gr\itoare (de[i poate prea lungi) `n care concluziile proprii se las\ a[teptate. ~n mod
simetric, Isabelle Krzywkowski `[i structureaz\ excelentul articol pe [apte propozi]ii
(mai exact, de fapt, teme [i defini]ii) asupra
conexiunilor dintre avangarde, conceptul
de ma[in\ [i cel de experiment, distinc]ii
proprii pe care le ilustreaz\ concis [i foarte
competent din perspectiv\ teoretic istoric\
[i literar comparatist\. Re]in dintre acestea
ca fiind cele mai pregnante cea „asupra naturii experimentului `n art\“, cea „asupra avangardei ca filosofie a tehnicii“ [i cea „asupra ma[inii ca paradigm\ a avangardelor“.
Partea a doua „Dada – etapa rom=neasc\“ `ncepe cu un foarte interesant dialog `ntre Pierre Restany [i Marcel Janco, dat`nd
din 1973, [i reprodus de Cecile Bargues dup\
un num\r din Luna-Park din 2008, `n care
artistul evoc\ tinere]ea sa rom=neasc\ [i primele colabor\ri cu Tzara, Vinea, Costin [i
ceilal]i [i cum, de[i evreu, dar consider`ndu-se mai degrab\ rom=n, a ales s\ emigreze `n Fran]a (date fiind puternicele leg\turi
`ntre cele dou\ culturi) la sf`r[itul anilor ’30,
mai degrab\ dec`t `n America.
„Fuchsiada“ lui Urmuz `n remarcabila
traducere a lui Julian Semilian. Vasile M\ru]\ scrie un excelent articol asupra balcanismului lui Tzara, contrazic`ndu-l pe G.
C\linescu cu propriile arme [i apel`nd la
critici mai recen]i ca Marin Mincu [i, mai
ales, Ion Pop, pentru a argumenta un dadaism latent `n opera de tinere]e a poetului,
care opereaz\ cu rupturi [i (de)colaj\ri tipice mi[c\rii poetice de mai t`rziu asupra
unui material deocamdat\ conven]ional
simbolist rom=nesc, din epoc\, [i angaj`nd
mitologii [i psihologii tipic balcanice (din
p\cate insuficient argumentate, spre diferen]\ de considera]iile de ordin teoretic literar). Delia-Rodica Moldovan public\ un
consistent [i acribios studiu – „Dalla nascita artistica di Tristan Tzara al predadaismo di Bucarest–Garceni“ – cu prezentarea
general\ a contextului literar [i analize detaliate pe text ale poeziilor „Pe r`ul vie]ii“ [i
„C`ntec“ care sun\ at`t de bine [i `n italian\
– „Piove.../ Piove il Tempo in cadenza all
finestra della mia amata.../ Piove.../ Ed il
nostro amore trascorre/ Come il Tempo che
bussa alla finestra della mia amata/ Piove.../
Ed il Tempo stende il suo pesante, oscurro
mantello/ Sul nostro bianco amore.../ La
pioggia piange.../ E l’opprimente Smarrimento entra di nascosto nella nostra casa.../
La pioggia piange/ Piove.../ Ed e notte.../
Ed il nostro amore muore.../ La pioggia
piange alla finestra.../ Il vento canta una
prighiera.../ Piove il Tempo in cadenze alla
finestra della mia amata.../ Piove...“, „Poveste“ [i altele ap\rute `n Simbolul, [i a Primelor poeme. Constantin Z\rnescu `i face
un portret artistului Tzara la tinere]e, sau
mai degrab\ o schi]\ de panoram\ cultural\
european\ av`ndu-l `n centru pe „Monsieur
DADA“ cu, printre altele, o pertinent\ [i
documentat\ trasare a liniei Urmuz – Tzara
– Ionesco [i o depl`ngere a lipsei unei traduceri integrale a operei lui „Tzara `n ]ar\“.
Sec]iunea III – „Spontaneitate [i continuitate `n avangarda rom=neasc\“ este deschis\ de o autoritate `n materie, Ion Pop, cu
un articol actualizat `n linia preocup\rilor
sale prodigioase: „L’avanguardia romena e
il Futurismo“. Pornind de la faptul impresionant al public\rii traducerii `n rom=ne[te
a manifestului lui Marinetti `n aceea[i zi cu
apari]ia lui `n Le Figaro, profesorul Pop
face ni[te extrem de relevante compara]ii
`ntre futurismul italian cu avangarda de la
noi, c`teva dintre concluzii subliniind c\ `n
ciuda unei anumite modera]ii tipice a avangardi[tilor rom=ni `n compara]ie cu cei italieni, futurismul r\m`ne un concept cheie al
avangardei (referin]\ la Adrian Marino), o
influen]\ semnificativ\ [i un punct de referin]\ fundamental la care pot fi raporta]i [i
rom=nii ca la „modelul cel mai dinamic [i
mai iconoclast al modernit\]ii“.
BURSA C|R}ILOR
Scriitoarea Doina Ru[ti a fost invitat\
la prestigioasa Universitate din Granada,
Spania
Joi, 24 noiembrie 2011, `n cadrul Universit\]ii din Granada, Spania, a avut loc
o prezentare a c\r]ilor Doinei Ru[ti, `n
cadrul Cercului de traducere „Rom=nia, o
]ar\ inventat\“.
Evenimentul face parte dintr-un program mai amplu, „Zilele culturii rom=ne“
(23 noiembrie – 5 decembrie), organizat
cu prilejul deschiderii unui lectorat rom=n `n cadrul renumitei universit\]i,
coordonat de dr. Oana Ursache.
Proiectul „Zilele culturii rom=ne“ este
organizat de Facultatea de Filosofie [i
Litere [i Facultatea de Traducere [i
Interpretare din cadrul Universit\]ii din
Granada, `mpreun\ cu Rectoratul [i
Vicerectoratul de Rela]ii Interna]ionale
de la Universitatea Granadina.
Dou\ dintre c\r]ile semnate de Doina
Ru[ti au intrat deja `n programul de traduceri al Facult\]ii de Traducere [i Interpretare din cadrul universit\]ii-gazd\:
C\ma[a `n carouri [i alte 10 `nt`mpl\ri
din Bucure[ti (Editura Polirom, 2010) [i
Lizoanca la 11 ani (Editura Trei, 2009).
Participarea Doinei Ru[ti la acest
eveniment a fost sprijinit\ [i de Institutul
Cultural Rom=n.
„C\ma[a `n carouri [i alte 10 `nt`mpl\ri din Bucure[ti imagineaz\ – `ntr-o
alambicat\ nara]iune construit\ modular
– ie[iri din timp, suprapuneri de planuri,
`nt`lniri revelatorii cu personaje din veacuri apuse (cum ar fi fabulosul Iane Farmacistu’), totul sub umbrela foarte `nc\p\toare [i `n acela[i timp foarte subtil
desenat\ a reflec]iei asupra Istoriei.“
(Bianca Bur]a-Cernat).
Doina Ru[ti, cunoscut\ mai ales prin
romanul Fantoma din moar\ (Polirom,
2008), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Rom=nia [i nominalizat la alte
patru premii importante, este considerat\
de critica literar\ o prozatoare de mare
for]\ epic\. Romanele sale abordeaz\ subiecte diverse, punctul de interes constituindu-l de fiecare dat\ povestea bine
construit\, cu personaje pregnante [i
ac]iune tensionat\.
A mai publicat romanele Omule]ul
ro[u (2004), Zogru (Polirom, 2006, tradus `n 2010 `n limba italian\ la Bonnano
Editore), Lizoanca la 11 ani (2009),
Patru b\rba]i plus Aurelius (Polirom,
2011), precum [i numeroase povestiri.
Unele dintre scrierile sale au fost traduse
sau s`nt `n curs de traducere `n bulgar\,
francez\ precum [i numeroase povestiri.
Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor
din Rom=nia (2009); Premiul Asocia]iei
Scriitorilor din Bucure[ti (2006); Premiul
revistei Convorbiri literare (2006); Medalia de Aur a Schitului D`rvari pentru
merite literare (2008).
noiembrie 2011
20
TIMPUL
Interviu
„Umor de calitate
f\r\ inteligen]\ nu exist\!“
Interviu cu umoristul Dorel Schor
Dorel Schor (n. 30 iulie 1939, Ia[i) este
scriitor umorist, gazetar [i cronicar plastic
israelian de limb\ rom=n\, membru al Asocia]iei Scriitorilor Israelieni de Limb\ Rom=n\ (A.S.I.L.R.). Colaboreaz\ la numeroase reviste de limb\ rom=n\ din Israel: Orient
Expres, Ultima Or\, Expres Magazin [i Minimum din Statele Unite, Spania, Rom=nia
etc. A publicat [ase volume individuale [i
este prezent `n numeroase antologii, printre
care 5000 de ani de umor evreiesc – O antologie subiectiv\ de Te[u Solomovici, (Editura Te[u, Bucure[ti 2002) sau The Challenged Generation/ Solo Har-Herescu (Editura Hasefer, Bucure[ti, 1997, edi]ie bilingv\
rom=no-englez\).
Raquel Weizman: Stimate domnule Schor,
s`nte]i autorul mai multor c\r]i de aforisme umoristice, iar anul acesta va ap\rea [i versiunea
spaniol\ a c\r]ii ~nger cu Coarne, o edi]ie `mbun\t\]it\ [i l\rgit\ cu mai multe aforisme, sub numele Costumul lui Adam – Ascuns dup\ cuvinte,
la Editura Niram Art. ~n primul r`nd, a[ dori s\
`mi da]i o scurt\ defini]ie a cuv`ntului „aforism“,
una mai pu]in ortodox\ [i mai personal\.
Dorel Schor: Aforismul este exprimarea lapidar\ a unui g`nd, o constatare inteligent\, o
cugetare care sugereaz\ un adev\r. Dac\ are [i
un strop de umor, place [i se re]ine. Iat\ un
exemplu de aforism-defini]ie: „un aforism este
un roman de un r`nd“… Exist\ culegeri de citate
celebre, de cuget\ri [i maxime, cuvinte de duh [i
cuvinte potrivite, dar eu prefer sclipirile
inteligente care te oblig\ s\ le cite[ti de dou\ ori
pentru c\ merit\.
R. W. Ce v-a f\cut s\ v\ `ndrepta]i spre acest
gen destul de rar `nt`lnit?
D. S. Dac\ aveam r\suflarea lung\ a romancierului, nu a[ fi scris schi]e scurte, umoristice.
Probabil c\ mi se potrive[te genul scurt, replica
imediat\. Cunoa[teti cazul scriitorului care se
scuz\: „s`nt foarte gr\bit, a[a c\ nu am timp s\
scriu pe scurt“. Nici eu nu am niciodat\ timp,
pur [i simplu nu [tiu s\ scriu lung. Aforismul mi
se potrive[te… Cred c\ locul aforismului spiritual este `n literatura umoristic\, iar aceasta
poate fi satiric\, ironic\, cinic\… Poate fi rea
p`n\ la durere. Mai ales `n cazul autorilor de
umor, se potrive[te de minune aforismul lui
Buffon „stilul e omul“. Vom admite, a[adar, c\
[i omul e stilul!
R. W. Cum vede]i universalitatea acestor
aforisme?
D. S. Sti]i cine a formulat primele aforisme?
Un medic mult mai cunoscut dec`t mine, „colegul“ Hipocrate. Cuget\ri care au str\batut veacurile ne-au r\mas de la regele Solomon, de la
Euripide, Democrit, Platon [i Aristotel, de la
Cicero [i Seneca, Omar Khayam [i Confucius,
Shakespeare [i Rouchefoucauld, Cervantes [i
Voltaire, Goethe, Napoleon [i Tagore. Aforismul se adreseaz\ oamenilor inteligen]i care se
afl\ peste tot… `ntr-o anumit\ m\sur\.
R. W. S\ relu\m firul istoriei dvs. personale.
A]i `nceput s\ scrie]i [i s\ publica]i de la v`rsta
de 9 ani, `ncep`nd cu diverse reviste pentru copii
[i tineret. A]i putea s\ `mi povesti]i mai multe
despre atmosfera familial\ care a f\cut posibil\
aceast\ activitate precoce? A]i mo[tenit de la
p\rin]i dragostea pentru c\rti [i scris?
D. S. R\spunsul se afl\ `n `ntrebarea dvs. De
la bunicul dinspre mam\, am mo[tenit numele [i
un dic]ionar {\ineanu, din anul 1908. Un dic]ionar rom=n-rom=n la un evreu din {tef\ne[ti, t`rg
noiembrie 2011
faimos pentru curtea unui mare rabin, nu era
ceva foarte obi[nuit, dar David Schor avea biblioteca pe rom=ne[te [i pe idi[, `n care se `nt`lneau mari scriitori [i filosofi. Tat\l meu f\cuse
liceul `n Rusia ]arist\, a ajuns `n Rom=nia din
cauza pogromurilor ce `nso]eau anii de dup\ revolu]ie, era un autodidact pe rom=ne[te. De notat c\ eu s`nt Schor [i maternal [i paternal, familii din ]\ri diferite. Explica]ia st\ `n literele
shin, vaf, reish, care `n ebraic\ semnific\ shofet
ve rabi, adic\ judec\tor [i rabin. Dar acesti schori
nu erau formal nici una nici alta, ci doar oameni
pe care colectivitatea `i considera [coli]i [i corec]i, `n m\sur\ s\ judece pricinile dintre evrei,
f\r\ s\ recurg\ la autorit\]i.
R. W. Paralel cu scrierile umoristice, a]i alc\tuit, de-a lungul timpului, o adev\rat\ colec]ie de prezent\ri [i cronici de art\ despre arti[ti
plastici israelieni [i, `n special, despre panorama artistic\ a evreilor rom=ni din Israel. {tiu c\
s`nte]i [i un colec]ionar de art\. Cum a]i ajuns
de la ipostaza de iubitor de art\ la cea de
cronicar?
D. S. Colec]ionar de art\, mai modest desigur, am fost [i `n Rom=nia. De[i t`n\r medic, am
fost solicitat s\ fiu secretar literar iterimar, pentru un an, la teatrul din Boto[ani. Prilej norocos
de a cunoa[te nu numai actri]e, ci [i dramaturgi,
regizori, scenografi. Printre ace[tia din urm\,
Constantin Piliu]\, Ion Muraru, Vasile Jurje…
Printre colaboratorii ziarului la care scriam, pictorii Mocanu [i Vigh. Prin ei [i al\turi de ei, am
descoperit pictura modern\, am `nceput s\
colec]ionez, dar ce era mai mare ca dimensiuni
nu am putut lua cu noi c`nd am emigrat. ~n
Israel, am ini]iat o rubric\ plastic\ `n revista
Orient Expres, `nso]it\ de o mini-expozi]ie pe
paginile cromate. Ideea a avut succes la cititori,
redac]ia m-a `ncurajat… Am scris despre Silvia
Ghinsberg, Miriam Cojocaru, Edwin Solomon,
Tuvia Juster, Baruch Elron, Liana SxoneHorodi, Zahava Lupu, Moni Leibovici, Avi
Schwartz, Eduard Mattes, Eduard Grossman,
Vladimir Strihan, Zina Bercovici, Moris Manes,
Lipa Natanson. Dar num\rul este mult mai
mare, incluz`nd arti[ti plastici evrei [i rom=ni de
avangard\ din Rom=nia, pictori israelieni forma]i `n ]ar\ sau veni]i din fostele republici sovietice, din Fran]a, Statele Unite, Germania, Argentina, Croa]ia, Polonia, Ungaria, Maroc,
Olanda, Africa de Sud, Yemen, Australia…
R. W. ~n interviul dvs. acordat domnului
R\zvan Niculescu pentru revista Orient-Expres
din Israel, citesc o afirma]ie interesant\: „c`t
despre umor, nu exist\ umor mai de calitate
dec`t cel involuntar. Trebuie numai s\-l culegi
discret, s\-l cure]i de impurit\]i [i s\-l serve[ti
`nainte de a se evapora vitaminele.“ ~n volumul
`n curs de apari]ie `n Spania, descop\r o alt\
defini]ie a umorului: „s`ngele este s\rat. Lacrimile s`nt s\rate. De aceea, dintre toate genurile
literare, umorul este cel mai organic“. C`t este
de necesar umorul pentru fiin]a uman\ [i care
s`nt beneficiile „uzului“ zilnic?
D. S. A[ putea, ca medic, s\ r\spund cu un
truism: r`sul e s\n\tos. A]i auzit, probabil, de
clinicile care practic\ „[edin]e colective de r`s“.
Merit\ s\ vede]i spectacolul… V\ m\rturisesc
c\ r`sul e molipsitor, la un moment dat r`zi [i te
`ntrebi de ce, dar, dup\ aceea, te sim]i reconfortat [i optimist. Ziua `n care nu ai r`s e o zi derizorie, am scris nu de mult… Dar, `n pivni]a
aforismelor mele, am mizat `ntotdeauna nu pe
r`sul gros, ci pe z`mbetul sub]ire. V\ dau un
exemplu de umor involuntar. La ceremonia acord\rii unor premii literare, o doamn\ m-a felicitat. Am `ntrebat-o dac\ m\ cunoa[te din scris.
Oh, nu, mi-a r\spuns ea cochet\, v\ cunosc
numai din citit…
R. W. Volumul Costumul lui Adam este `nso]it de 50 de caricaturi ale domnului Constantin
Ciosu, un caricaturist de renume, `ntr-o armonie complet\ scris-imagine. Cum vede]i aceast\
leg\tur\ `ntre artele plastice [i literatur\?
D. S. Constantin Ciosu e mai mult dec`t un
caricaturist. El face parte din familia restr`ns\ a
cartoon-i[tilor formatori de opinie, ca Saul Steinberg, Devis Grebu, Raanan Lurie… Am scris
despre el [i arta lui `n urm\ cu ceva timp. C`nd
s-a pus problema ilustr\rii volumului Costumul
lui Adam, m-am g`ndit la dumnealui, la modul
cel mai firesc. ~i mul]umesc [i pe aceast\ cale
pentru buna colaborare, a[ spune intrinsec\. Tot
a[a cum precedentul volum de aforisme, editat
`n Rom=nia, a fost ilustrat cu desene ale lui
Baruch Elron, din p\cate plecat dintre noi la
acea dat\. Exist\ grafica de carte ca specie plastic\, ilustr`nd personaje sau situa]ii literare. Eu
am preferat o autonomie a desenului, nu dubl`nd
aforismele, ci complet`nd tematic, conceptual,
dar independent „starea de umor“.
R. W. Crede]i c\ dac\ exist\ fiin]e extraterestre, cu o form\ de organizare avansat\, acestea
ar fi posibil s\ aibe [i sim]ul umorului?
D. S. Dac\ exist\, aceste fiin]e se afl\ `ntr-o
etap\ de dezvoltare mai avansat\ dec`t noi. {i
dac\ s`nt mai inteligente dec`t noi, atunci au un
umor de [i mai bun\ calitate. Probabil, subtil [i
cerebral.
R. W. Dac\ s`ntem f\cu]i dup\ chipul [i asem\narea lui Dumnezeu, atunci [i Dumnezeu are
sim]ul umorului. M\rturisi]i chiar dvs. aceast\
opinie, `n aforismele dvs. Da]i-mi m\car un
exemplu de umor divin.
D. S. C`t\ vreme exemplele `mi apar]in,
umorul nu e divin, ci profan. S\ lu\m la `nt`mplare: „~]i mul]umesc, Doamne, c\ m-ai f\cut
ateu“. Sau: „Blestemat `n numele Domnului“…
Cum dracu’? Sau: „Doamne, ajut\-ne aproape
pe to]i…“ „Ce nu po]i pricepe, explic\-le altora…“ „Dac\ ajungi la o concluzie, nu e obligatoriu s\ r\m`i acolo…“ „Dracul a ap\rut odat\
cu religia…“ „La `nceput a fost Cuv`ntul, apoi
l-au acoperit cuvintele…“ „Dumnezeu lucreaz\
prin oameni. {i dracul la fel…“ ~n carte, g\si]i
mult mai multe exemple.
mea sau de interesul primordial, ci de so]ia mea
[i de calitatea fructelor... Cred c\ ar merita riscul… Oricum, vorba lui Mark Twain, `n gr\dina
raiului e destul de plictisitor.
R. W. Multe aforisme umoristice de mare savoare apar]in marelui fizician Albert Einstein.
Care este leg\tura dintre inteligen]\ [i umor?
D. S. Ne `ntoarcem la sorgintea evreiasc\ a
savantului. Umor de calitate f\r\ inteligen]\ nu
exist\. ~n principiu, nici inteligen]\ f\r\ umor nu
ar trebui s\ existe… C`t despre Albert Einstein,
era el foarte de[tept, dar bogat nu a ajuns. Treaba asta m\ cam `ngrijoreaz\…
R. W. Care este aforismul dvs. preferat?
D. S. Aforismul preferat e… mai multe. Socrate: „cunoa[te-te pe tine `nsu]i.“ Buffon: „stilul
e omul.“ Lec: „[i pe tron se rod pantalonii…“
R. W. Umor, literatur\, religie, [tiin]\, toate
acestea se reg\sesc `n opera pictorului israelian
n\scut `n Rom=nia, Baruch Elron, pe care a]i
prezentat-o `n nenum\rate r`nduri, `n paginile
mai multor reviste. A]i fost [i un bun prieten al
pictorului. Nu este o coinciden]\ ca volumul
dvs. va ap\rea `n Spania `n acela[i timp cu volumul Baruch Elron al criticului de art\ Hector
Martinez Sanz, la editura Niram Art. Ce pove[ti
sau situa]ii umoristice ne pute]i dezv\lui `n leg\tur\ cu personalitatea marelui pictor [i care
crede]i c\ era importan]a acordat\ de el umorului, at`t `n arta sa c`t [i `n via]\?
D. S. ~n cartea 5000 de ani de umor evreiesc
(Editura Te[u, Bucure[ti, 2002), s`nt [i multe
ilustra]ii semnate de Baruch Elron. Evident, cu
umor subtil [i de calitate, a[a cum e conceput tot
volumul. Amintirile mele legate de Bik, cum `i
spuneau prietenii, se centreaz\ mai mult pe perioada c`nd s\n\tatea sa era foarte precar\. El
continua s\ picteze cu `nd\r\tnicie, cred c\ pictura i-a mai d\ruit ni[te ani, a[a cum, mai `nainte, el d\ruise picturii anii lui frumo[i. Prin
firea lucrurilor, situa]ia nu abunda `n umor, am
notat totu[i ni[te vorbe amuzante ale lui, pe care
le-am publicat `n rubrica mea s\pt\m`nal\ de
aforisme din revistele rom=ne[ti din Tel Aviv,
men]ion`nd autorul, ca de exemplu: „Nemurirea
consta `n neuitare.“
R. W. L\s`ndu-v\ dreptul de a ascunde dup\
cuvinte orice considera]i necesar, v\ mul]umesc
pentru r\bdarea dvs. de a r\spunde la at`tea
`ntreb\ri.
D. S. Eu v\ mul]umesc [i v\ doresc s\n\tate.
E o urare sincer\, cu toate c\ vine de la un medic!
R. W. R\m`n`nd tot pe planul religios, nu pot
s\ nu observ c\ `nsu[i titlul c\r]ii dvs. are referin]e biblice. Adam, `n costum sau f\r\, ascuns sau
neascuns, tr\ie[te `nc\ `n fiecare dintre noi. Dac\
dvs. a]i fi acel Adam primordial [i pomul cunoa[terii binelui [i al r\ului ar fi de fapt pomul sim]ului umorului, a]i mu[ca din fructul oprit?
D. S. Pomul sim]ului umorului? Conform legendei biblice, s-ar presupune c\ nu a[ [ti ce fel
de pom este, altfel zis nu ar depinde de voin]a
www.timpul.ro
Vitraliu
INSCRIP}II
BURSA C|R}ILOR
Dreptul de a min]i
CONSTANTIN
ARCU
E greu s\ abordezi un subiect care a fost
dezb\tut `n fel [i chip p`n\ acum `n pres\. Este
vorba de minciunile pe care ni le v`ntur\ zi de
zi, f\r\ odihn\, ale[ii no[tri. Minciunile dau
n\val\ la gura lor f\r\ cel mai mic efort, pe
neg`ndite, parc\ `n trans\, precum cojile de
semin]e la gura chibi]ilor pe stadioane. Ale[ii
vars\ valuri de minciuni cu ochii a]inti]i spre
terenul patriei, urm\rind dac\ se poate da
cuiva la gioale, ce `nv`rteli [i coterii mai pot fi
f\cute sau cum ar putea fi mituit vreun arbitru
(de altfel, \[tia s`nt oameni de-ai lor, pu[i acolo exact `n acest scop) care s\-i dea vreo
m`n\ de ajutor pentru a marca alte [i alte
goluri `n economia noastr\ sec\tuit\. La ce
bun s\ irose[ti cerneala, c`nd [tii c\ predici `n
pustiu. Oric`t ai scrie despre asta, nu se petrece nimic. Nici m\car nu se obose[te careva
s\-]i dea replic\. Pur [i simplu nu te bag\ `n
seam\ [i ei [tiu exact pe ce se bazeaz\. Ajungi
s\ te `ntrebi chiar dac\ nu cumva un asemenea
articol produce un efect invers celui pe care `l
urm\re[ti.
Pentru a fi sinceri p`n\ la cap\t, nou\ rom=nilor nu ne displace minciuna [i deseori ne
l\s\m cu pl\cere peria]i [i r\sf\]a]i, am\gi]i c\
s`ntem cei mai drep]i [i mai viteji [i mai frumo[i etc. De[i [tim exact c\ nu prea ne d\ curajul afar\ din cas\, iar la capitolul frumuse]e,
ce s\ mai vorbim?! {i asta `nc\ n-ar fi mare
lucru. Dar noi mai [tim c\ acela care ne m`ng`ie orgoliul n-o face pentru c\ este convins
de talentele noastre. Nici noi nu credem prea
mult `n ele. Nu, [tim precis c\ vrea s\ ne intre
sub piele dintr-un motiv sau altul. De fiecare
dat\ cu un interes exact. Minciuna este o arm\
foarte eficient\ pentru a r\zbi `n societate. {i
se procedeaz\ `n consecin]\. Tehnica denatur\rii este `mbog\]it\ permanent cu procedee
dintre cele mai eficiente, neg`ndu-se fapte
evidente, exager`nd sau minimiz`nd unele aspecte, omi]`nd altele etc. Dup\ un `ndelungat
exerci]iu, unii ajung s\ mint\ frumos, artistic.
Evolueaz\ cu lejeritate, f\r\ team\ sau emo]ii.
Nu le pas\ dac\ vor fi descoperi]i, pentru c\
nu s`nt pasibili de nici un fel de sanc]iuni. La
rom=ni, mincino[ii s`nt privi]i cu `n]elegere,
drept exemplu de oameni simpatici [i descurc\re]i, motiv`ndu-se c\ pu]in\ mistificare nu-i
un cap\t de lume, doar n-au dat cuiva `n cap.
Se minte [i la alte popoare, dar parc\ nic\ieri nu `nt`lne[ti at`ta ipocrizie ca la noi. Ne
amintim de scandalul Bill Clinton, care a pus
pe jar, prin 1998, dac\ nu m\ `n[el, America.
Clinton era supus unui interogatoriu necru]\tor `n leg\tur\ cu rela]ia sa intim\ cu o stagiar\
de la Casa Alb\. Era vorba totu[i de cel mai
puternic om al planetei! {i tot acest jalnic spectacol (a[a ni se p\rea nou\) era transmis de camere de luat vederi `n `ntreaga lume. ~n mintea americanului persista `ntrebarea dac\ Pre[edintele s\u a spus adev\rul sau dac\ a min]it. {i nu era vorba de furt din averea na]ional\, ci de o chestiune personal\. ~n mintea rom=nului un asemenea pre[edinte cu apuc\turi
de macho ar fi dob`ndit tr\s\turi emblematice
pentru na]iune. L\utarii i-ar fi zugravit faptele
ero(t)ice `n balade, iar rom=na[ii ar fi dus-o
`ntr-un chiolhan s\pt\m`ni `n [ir, m`ndri nevoie mare de un asemenea b\rbat de stat. ~nsu[i
patriarhul ar fi dispus canonizarea vrednicului
f\pta[ chiar din timpul vie]ii, iar `n calendarele noastre ar mai fi ap\rut un martir al neamului – Protopopescu (s\ zicem!) cel Mare [i
Sf`nt! Asta ar fi fost la noi. ~ns\ America `[i
punea problema destituirii pre[edintelui s\u.
El r\spundea `n fa]a comisiei ca un copil timorat, ro[u la fa]\ [i lac de transpira]ie, din
respect fa]\ de lege [i de poporul care l-a ales.
Pe c`nd la noi ale[ii mint de `nghea]\ apele [i
ne arat\ degetul mijlociu. Iar nou\ ni se pare
firesc. Scoatem bancuri pe aceast\ tem\ [i r`dem. Ceilal]i europeni nu prea `n]eleg umorul
\sta, dar n-au `ncotro. Ce mai po]i crede?
Observ\m c\ minciuna face parte din via]a
noastr\ de zi cu zi. Este `nscris\ probabil `n
gena noastr\. Stai [i te scarpini `n cap crucindu-te [i te `ntrebi ce-i mai s\n\tos pentru
poporul t\u. Se pare c\ nu s`nt medicul acestei
na]ii, chiar nu [tiu ce i s-ar putea prescrie.
Ridic din umeri `ntreb`ndu-m\ cum e de procedat. Iat\, personal, de c`tva timp `ncerc s\
spun numai adev\rul. Nu perii pe nimeni pentru c\ nu cer nimic de la nimeni, nu am [efi [i
fac `n general numai ce-mi place. Am libertate
deplin\ [i scriu f\r\ s\ mint. Probabil crede]i
c\ s`nt un om fericit. N-a[ spune. Pentru c\
nu-i u[or, pute]i fi siguri. Cum `ncerci s\ fii
corect, principial, cum se g\sesc destui care
s\-]i sar\ la beregat\. De `ndat\ ce public o noti]\ pe undeva, denigratorii mei s`nt prezen]i.
{i n-ar fi un cap\t de lume, dac\ n-ar fi puzderie. C`]iva acolo, treac\-mearg\, dar s`nt cam
mul]i! C\ s-au `nmul]it de nu le mai [tiu num\rul. Dar ce pot face?, tot ai mei s`nt [i ei,
numai de mi i-ar ]ine Dumnezeu [i le-ar da s\n\tate! ~[i au rostul lor, omul f\r\ denigratorii
personali nu face nici c`t o ceap\ degerat\.
Revenind la chestiunea de principiu, mistificarea este o epidemie care a cuprins toat\
societatea noastr\. Este prezent\ `n via]a noastr\ [i to]i consider\ c\ aici e locul ei. Nimeni
nu-i contest\ dreptul la existen]\, socotind c\
este o boal\ ce are totu[i [i efecte pozitive evidente. Nu se poate contesta c\ ne protejeaz\
psihic, pentru c\ fiecare minciun\ bine plasata
`nseamn\ un pansament a[ezat peste r\nile din
interior. ~n acest caz, ce-i de f\cut? S`nt nevoit
[i eu s-o las mai moale. Pentru c\ dac\ tot este
prezent\ al\turi de noi clip\ de clip\, nu v\d
de ce nu o recunoa[tem public. Existen]a ei ar
trebui s\ fie legiferat\. S\ fie scoas\ la lumin\
din subsoluri. Sugerez ale[ilor no[tri ca, modific`nd Constitu]ia, s\ `nscrie printre drepturile fundamentale [i pe acela de a min]i.
M\car s\ mergem p`n\ la cap\t [i s\ vorbim cu
to]ii aceea[i limb\.
Bursa c\r]ilor
Hortensia Masichievici-Mi[u a editat
c\r]ile tat\lui s\u, Partenie Masichievici
(1887-1952), talentat desenator, care a studiat dreptul [i muzica, a ocupat importanta
func]ie de secretar general al Camerei de
Comer] [i Industrie din Cern\u]i, [i a fost pasionat de pictur\, poezie, muzic\. A compus
valsuri [i a participat la expozi]ii de art\, a
scris poezii, schi]e [i memorii care evoc\
Bucovina începutului de secol 20. Unele dintre manuscrisele sale s-au pierdut în perioada
refugiului din 1940, dar ce s-a p\strat a fost
publicat, în condi]ii grafice excelente, de
editura Anima. A[a am ajuns s\ r\sfoiesc
volumul biligv Schi]e din taberele de str\mutare: 1940-1941 (Bucure[ti, Editura Anima,
2006). Bilingv [i pentru c\ Partenie Masichievici scria în german\, precum Celan.
Cum în 1940 armata sovietic\ ocup\ nordul Bucovinei, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, autorul hot\r\[te s\ scape de
urgia comunist\ plecînd din Cern\u]i. Lucrul
era posibil pentru c\ infamul pact avea o
clauz\ prin care cei cu ascenden]\ german\
puteau pleca în Germania. Cum so]ia sa avea
o bunic\ german\, pleac\ împreun\ cu al]i
bucovineni. Le va face portretele în lag\rele
de str\mutare din Silezia unde vor locui: au
chipurile îngrijorate [i nu zîmbesc niciodat\.
Dup\ cîteva luni, familia Masichievici va
cere s\ se întoarc\ în România.
www.timpul.ro
21
TIMPUL
Dup\ aceast\ experien]\ r\mîne caietul de
schi]e care prezint\ lag\rul de str\mutare de
la Falkenhain, bucovinenii de acolo, apoi lag\rul de la Leubus, cl\diri, peisaje, interioare, portrete. Drama unor români c\rora li
s-au rupt r\d\cinile. Caietul de desen care îl
înso]ea pretutindeni, schi]ele în creion, au
r\mas documentele unei perioade necunoscute pentru mul]i dintre noi.
Dar graficiana Hortensia MasichieviciMi[u î[i public\ [i propriile c\r]i, ca aceast\
O carte cu poze, o carte cu povestiri sau o
profesiune de credin]\? (Bucure[ti, Editura
Anima, 2008). Întreb\rii din titlu îi ve]i g\si
r\spunsul citind cartea [i chiar oprindu-v\
îndelung asupra gravurilor care înso]esc
textul. Spiritul ludic al autoarei v\ va cuceri.
Intra]i în joc.
(Laura Gu]anu)
Acas\, pe C`mpia Armaghedonului de
Marta Petreu
Miercuri, 23 noiembrie 2011, Premiul
Cartea Anului a fost decernat scriitoarei
Marta Petreu pentru romanul Acas\, pe C`mpia Armaghedonului, ap\rut la editura Polirom. Festivitatea de decernare a premiului
acordat de revista România literar\, cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL, s-a desf\[urat
la Clubul Prometheus din Bucure[ti.
Romanul c`[tig\tor a fost selectat dintr-un
num\r de [ase titluri nominalizate de c\tre juriul format din Nicolae Manolescu – pre[edinte [i redactori ai revistei România literar\.
Romanul Martei Petreu, Acas\, pe C`mpia Armaghedonului, ap\rut în seria de autor
dedicat\ poetei [i eseistei, aduce în literatura
român\ un personaj memorabil: Maria, o ]\ranc\ din Câmpia Transilvaniei, care, neîmplinit\ în iubire [i în via]\, ajunge s\-[i renege [i s\-[i blesteme propriile vl\stare. Ca o
p`nz\ de p\ianjen în miezul c\reia se afla
aceast\ mam\ terifiant\, familiile Sucutardean [i V\lean î[i ]es existen]ele într-o istorie
de un veac. Apocalipsa pe care o a[teapt\ în
orice clip\ o parte dintre membrii milenari[ti
ai clanului, rigorile religioase [i s\r\cia adus\
de colectivizare croiesc caractere de excep]ie
[i destine asemenea.
„De mult nu au mai ap\rut acolo, pe c`mpia transilvan\, unde «a te c`nta» înseamn\
«a te pl`nge», o mam\ [i un tat\ de o asemenea vigoare epic\, o naratoare de o sensibilitate pe m\sura inteligen]ei, statornic încredin]at\ de aceast\ «idee greu de argumentat
ra]ional: g`ndurile bune [i cele rele ale oamenilor se totalizeaz\ undeva, form`nd un fel de
psihosfer\, ca un halou al lumii, cu urm\ri
asupra noastr\». Pentru mine, deocamdat\,
cel mai bun roman al anului.“ (Radu Cosa[u)
Marta Petreu este scriitor [i profesor. A
debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduce]i verbele. Alte volume de poeme:
Diminea]a tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme neru[inate (1993); Cartea
m`niei (1997); Apocalipsa dup\ Marta
(1999); Falang\ (2001); Scara lui Iacob
(2006). O culegere liric\, Poèmes sans vergogne, i-a ap\rut în 2005 în Fran]a, la Editura „Temps qu’il Fait“.
Este autoarea mai multor volume de
eseuri [i studii despre filosofia [i cultura româneasc\: Teze neterminate (1991); Jocurile
manierismului logic (1995); Un trecut deocheat sau „Schimbarea la fa]\ a României“
(1999; edi]ia a II-a, 2004; carte ap\rut\ în
SUA în 2005); Ionescu în ]ara tat\lui (2001;
edi]ia a II-a, 2002; carte ap\rut\ în Serbia în
2011); Filosofia lui Caragiale (2003); Filosofii paralele (2005); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008; edi]ia a II-a, 2010; volum
ap\rut înt`i în Serbia). A publicat, sub titlul
Conversa]ii cu... (2004 [i 2006), dou\ volume de interviuri cu personalit\]i ale vie]ii intelectuale române[ti.
La Editura Polirom au mai ap\rut: Diavolul [i ucenicul s\u Nae Ionescu – Mihail
Sebastian (2009; edi]ia a II-a, 2010), (2011),
(2011) [i (2011).
noiembrie 2011
22
Arte
TIMPUL
Emil Cioran
`n Mansard\ la Paris…
(un spectacol al companiei franceze „PapierThé=tre“ la Ia[i)
NICOLETA MUNTEANU
Teatrul ie[ean r\m`ne cantonat, `n cea
mai mare parte a timpului, `n „provincia
pustie“, prea pu]in deschis dialogului cu alte
companii teatrale, institu]ii de cultur\ din
afara ]\rii sau chiar din ]ar\. Am `n vedere o
anumit\ `nchidere ce vine fie din autosuficien]\, fie din incapacitatea (inclusiv managerial\) de a g\si posibilit\]i de a sus]ine
turnee (`n num\r c`t mai mare) `n ]ar\ [i `n
str\in\tate. Dac\ analizeaz\ cineva retrospectiv stagiunile ie[ene din ultimii ani [i
num\r\ spectacolele prezentate la festivalurile importante de teatru din Europa, constat\ c\ teatrul ie[ean este ca [i inexistent.
Cu at`t mai mult, ini]iativa companiei franceze, „PapierThé=tre“, de a prezenta `ntr-un
turneu prin patru ora[e din Rom=nia (printre
care [i Ia[ul) o pies\ semnat\ de Matei Vi[niec ar trebui s\ reprezinte, inclusiv pentru
cei care se ocup\ de promovarea teatrului
ie[ean, un prilej de a `n]elege c\ nu exist\
obiectivare `n afara dialogului cu al]i regizori [i dramaturgi, cu un alt public `n afara
celui care `]i umple `n mod constant s\lile
de spectacol „acas\“.
Cum 2011 `nseamn\ [i centenarul Emil
Cioran, op]iunea pentru montarea unei piese
concepute, cum m\rturise[te dramaturgul
`nsu[i, „ca un omagiu subiectiv adus lui
Cioran“, Mansard\ la Paris cu vedere spre
moarte, se `nscrie firesc `n contextul dialogului simbolic dintre cele dou\ lumi pe care
`l implic\ nu doar experien]a dramaturgului
rom=n ce penduleaz\ `ntre dou\ limbi, dou\
culturi, dar [i via]a lui Cioran, protagonistul
acestei piese de teatru.
Reprezenta]ia companiei franceze este
neobi[nuit\ pentru un public ce a r\mas cantonat, `n bun\ m\sur\, `n ni[te iner]ii de percepere a fenomenului teatral. Op]iunea pentru teatrul de h`rtie, pentru prezen]a fizic\ a
unui singur actor care interpreteaz\ toate
personajele textului, minimalismul decorului s`nt elemente ce contrasteaz\ frapant cu
ceea ce regizorii [i actorii Na]ionalului ie[ean propun `n mod constant, oblig`nd la un
demers interogativ pe marginea capacit\]ii
spectacolului de a se reinventa constant.
Un panou negru instaureaz\ un spa]iu de
demarca]ie `ntre universul spectatorului [i
cel al reprezenta]iei [i avertizeaz\ asupra rolului pe care `l va juca privirea pe parcursul
`nt`lnirii cu lumea propus\ de Matei Vi[niec:
descifrarea neantului, a umbrei, a mor]ii. Cu
o maxim\ economie de mijloace artistice
(panourile negre orizontale) se creeaz\ o barier\ interogativ\ asupra unui alt mod de a
semnifica `n teatrul contemporan. Scena nu
propune ini]ial nimic, e `n afara coeren]ei
lumii de semne, e doar o pat\ care tensioneaz\, anul`nd iner]iile de g`ndire. Nu ofer\
nimic de-a gata, nici un indiciu, a devenit ea
`ns\[i Semn, negrul total va trebui decriptat,
din el se va decupa apoi o suit\ de imagini
succesive `ntr-un spa]iu strict delimitat `n
uniformitatea panoului orizontal, la fel de
negru `ns\. Se constituie astfel o zon\ clar
configurat\ `ntre ceea ce se poate vedea [i
ceea ce se ascunde – metafor\ a rela]iei con[tiin]\/ abis al sinelui semnificativ\ pentru
procesul de f\r`mi]are a coeren]ei sinelui [i
de pierdere a memoriei cu care se confrunt\
Cioran atins de Alzheimer. E o metafor\ a
golului care nu mai poate fi umplut de prezen]a fiin]ei, o confruntare cu limita. Nimic
nu preexist\ reprezenta]iei, totul se constru-
noiembrie 2011
ie[te ca univers semnificant, de[i semnific\
deja tocmai prin uniformitate [i for]a de a
intriga. Privirea nu se deschide, ci e barat\,
`ntoars\ c\tre sinele spectatorului; neav`nd
ce asuma, se proiecteaz\ `n\untru.
Pe acest fundal reprezenta]ia se va constitui dintr-un decupaj de scene, momente
semnificative `n r\t\cirea/ c\utarea de sine a
personajului. Se creeaz\ bre[e succesive ce
propun secven]e ale existen]ei lui Cioran
aflat `ntr-o permanent\ pendulare `ntre
`ncercarea de recuperare a sinelui, amintiri,
descompuneri [i mor]i interioare, lupta cu
boala [i cu ceilal]i, c\utarea memoriei risipite. Modulele textuale sus]in caracterul
fragmentar al lumii `n care se mi[c\ personajul, pierderea coeren]ei, impresia de vertij.
Frapant\ e op]iunea, foarte inspirat\, a regizorului Alain Lecucq pentru un singur actor
care se afl\ `n spatele tuturor celor care se
mi[c\ pe ecranul din fa]a spectatorilor. Sugestie a demiurgului sau a destinului implacabil? R\m`ne doar o simpl\ posibilitate de
interpretare. Dincolo de ea, viabilitatea unei
op]iuni: actorul (o prezen]\, mai multe voci,
multiple ipostaze) [i personajele de h`rtie
care se mi[c\ `n spa]iul strict delimitat, pe
[ine mobile, care se multiplic\, revenind (`n
forme apropiate, conform sugestiei lui Vi[niec c\ unele dintre personaje reprezint\
doar o alt\ form\ a aceleia[i entit\]i) `n scene diferite. Nu omul viu, ci un trup bidimensional, o imagine, c\ci omul Cioran e redus
la fragmente de con[tiin]\ (umbra filosofului ce a reconfigurat g`ndirea despre neant
a Europei moderne), la drama provocat\ de
boal\ (pierderea treptat\, dar ireversibil\ a
memoriei). Op]iunea pentru personajele de
h`rtie poten]eaz\ sugestia reducerii la gesturi stereotipe [i valorific\ sugestiile dramaturgului, egaliz`nd personajele. ~n text, Orbul cu luneta devine Profesorul de filosofie
orb [i, ulterior, {eful sec]iei de apatrizi, T`n\rul care vrea s\ se sinucid\ se metamorfozeaz\ `n T`n\rul care nu mai vrea s\ se sinucid\, iar Distinsa doamn\ care face firimituri se transform\ `n Femeia `n alb. ~n indica]iile ini]iale, Vi[niec pune sub semnul `ntreb\rii dubla identitate a personajului „Femeie `n alb (s\ fie oare tot Distinsa doamn\?)“, iar op]iunea lui Alain Lecucq [i Annie
Bizeau pentru figuri umane ce p\streaz\ `n
cazul acestor personaje tr\s\turile comune
conduce la o suprapunere de identit\]i semnificativ\ pentru efortul lui Cioran de a
p\stra coeren]a lumii. Structura fragmentat\
voit prin `nl\n]uirea de secven]e de sine st\t\toare se situeaz\ `n spiritul operei cioraniene, care a dispre]uit coeren]a oric\rei forme sau sistem [i, totodat\, subliniaz\ imposibilitatea personajului de a mai fi st\p`n pe
propria memorie.
Renun]area la pata de culoare prin creionarea (`n alb-negru) a tr\s\turilor personajelor, jocul `ntre lumin\/ semiobscuritate/
`ntuneric, fundalul sonor ce face trecerea de
la o secven]\ a reprezenta]iei ([i, implicit, a
existen]ei personajului) la alta au fost op]iuni c`[tig\toare care au poten]at semnifica]iile piesei lui Vi[niec. Acela[i rol l-a avut [i
decupajul (cinematografic!) al unor imagini
simbolice pentru spa]iul parizian prin care
cutreier\ personajul, de o sobrietate ce a sporit contrastul cu amintirile-i risipite sau cu
secven]ele care aduceau `n prim-plan concep]ia sa filosofic\. Imagini cu o mare putere de sugestie r\m`n `ntip\rite pe retin\:
foile albe pe care le `mpr\[tie v`ntul (simbol
al pierderii definitive a memoriei [i a coeren]ei sinelui), cheia care constituie liantul
dintre prezentul [i tinere]ea personajului,
dintre spa]iul parizian [i cel al Sibiului de
alt\dat\ sau conturul casei din Coasta Boacii
pe fundalul c\reia se proiecteaz\ imaginea
mamei ce `[i boce[te fiul pierdut. Muzicalitatea grea, ap\s\toare a bocetului transilv\nean `nchide definitiv destinul lui Cioran.
Cuvintele `nc\rcate de resemnare, singurele
`n limba rom=n\ rostite `n aceast\ reprezenta]ie, accentueaz\ nota tragic\. Se subliniaz\
prin c`ntec drama unei pierderi ireversibile.
Luminozitatea ultimelor imagini de o c\ldur\
ce se revars\ din albastrul, galbenul, sau
verdele cl\dirilor universului copil\riei e `n
contrast cu lumina rece a scenelor pariziene.
Op]iunea lui Alain Lecucq pentru refacerea
traseului cioranian av`nd ca punct final
Coasta Boacii [i chipul mamei reprezint\,
poate, un alt elogiu (tot subiectiv) adus spa]iului rom=nesc. Muzicalitatea caden]at\ a
limbii franceze, rigoarea acesteia intr\ `n tensiune cu suferin]a mamei, exprimat\ prin bocet. Cuvintele `n rom=n\ par bolov\noase pe
l`ng\ fluiditatea exprim\rii anterioare, dar prin
ele regizorul recupereaz\ simbolic un spa]iu.
Interpretarea pe care o face Brice Coupey
este absolut remarcabil\. Tot at`tea nuan]e
c`te personaje, o mobilitate extraordinar\ a
mimicii [i a corpului, o perfect\ st\p`nire a
tonului. Corpul vorbe[te `n aceea[i m\sur\
ca vocea. Situ`ndu-se permanent `n\untrul [i
`n afara con[tiin]ei personajelor, a fost o
prezen]\ care nu `ntre]inea iluzia, ci o demonta.
Privirea, mi[carea m`inilor, atitudinea corpului au transmis `n exact aceea[i m\sur\ ca
vocea. La fel de atent\ [i precis\ a fost prezen]a din spate a lui Narguess Majd, m`nuitoarea personajelor de h`rtie.
~ntr-un mod tulbur\tor, teatrul de h`rtie al
regizorului Alain Lecucq propune o reg`ndire a raporturilor dintre corp [i lumea obiectual\ [i ne transpune `ntr-o lume de o
frapant\ modernitate.
E suficient ca un singur regizor, un singur scenograf sau student la regie din „noul
val“ ie[ean s\ fi fost `n Sala Studio la reprezenta]ia companiei franceze „PapierThé=tre“
pentru a putea spera c\ experimentul, provocarea, c\utarea unor maniere profund inovatoare de a g`ndi spectacolul nu vor mai
speria pe nimeni, la Ia[i, `n urm\torii ani.
www.timpul.ro
Arte
23
TIMPUL
Liviu Ciulei –
artistul cel mai important
al teatrului rom=nesc
BOGDAN ULMU
Dispari]ia lui Liviu Ciulei, `n acest octombrie du[m\nos, m-a f\cut s\ reiau cartea-testament a marelui Creator – Cu g`ndiri [i cu imagini, ap\rut\ cu numai doi ani `naintea exitului.
Albumul, impecabil tip\rit, este povestea vie]ii
unui norocos... ghinionist; dar [i un curs de
scenografie (nu [tiu unul... involuntar, mai
bun); o juxtapunere de mont\ri, rezumate; un
dic]ionar de idei & personaje scenice; [i un
prilej de admira]ie pentru un mare om de teatru
rom=n, revendicat [i de Europa, America, Asia
sau Australia, `n fiecare dintre cele patru continente sim]indu-se ca acas\.
Rom=nia a mai livrat spectacolului interna]ional personalit\]i: societari ai Comediei
franceze (Yonnel, Elvira Popescu, Maria
Ventura), actori [i regizori de film americani
(Jean Negulescu, Edward G. Robinson,
Johnny Weismuller), stele ale teatrului austriac – Agatha B`rsescu, Mihai Popescu, arti[ti [i teatrologi ai Fran]ei ultimelor decenii
(so]ii Boruzescu, Pintilie, Iulian Negulescu,
Petric\ Ionescu, George Banu, Mirela Nedelcu-Patureau). Un renascentist de talia lui
Ciulei n-am mai avut. El a fost arhitect, scenograf, actor de teatru [i film, regizor de
teatru [i film, manager, profesor [i traduc\tor.
A fost premiat, decorat, omagiat, stimat. Era
un brand de ]ar\ (infinit superior celor tip
Dracula sau Nadia).
~n peste patru decenii de montat pe alte
meridiane nu a primit o singur\ cronic\ negativ\, ori mali]ioas\; era a[teptat cu ner\bdare
de spectatorii teatrului Bulandra, dar [i cei de
la Arena Stage, The Guthrie Teatre, Magio
Musicale Fiorentino, Covent Garden,
Schiller Teatre [.a.
A montat toate piesele care i-au pl\cut [i a
jucat toate rolurile pe care [i le-a dorit; a adus
]\rii primul premiu de regie la Cannes – `n
1965 [i a (re)construit, `n echip\, Teatrul Mic,
Studioul Teatrului din Pite[ti, Na]ionalul bu-
cure[tean, cel din Craiova [i, cel mai important proiect, sala Aren\ de la Bulandra.
Dup\ un `nceput promi]\tor, s-a trezit marginalizat, cenzurat, [i i s-a interzis s\ monteze, timp de zece ani; `n aceast\ perioad\
sora i-a murit, iar tat\l era h\r]uit `n anchete
ale poli]iei. Cu toate acestea n-a capitulat [i,
ajutat de pu]inii prieteni, [i de [ans\, a dep\[it
momentul, revirimentul a devenit uluitor... A
montat pe toate meridianele, uneori c`te [ase
spectacole pe stagiune, din genuri diverse, `n
stiluri diverse, `n limbi diferite.
A mai r\mas, `n memoria celor care l-au
cunoscut, un ultim mohican al polite]ii, al rela]iilor de lucru civilizate [i relaxate; nu jignea niciodat\, iar c`nd ceva nu-i convenea,
rezolva cazul cu tact [i diploma]ie.
A fost, da, EL a fost, ini]iatorul spectacolului rom=nesc modern (Cum v\ place, 1961);
[i autorul manifestului teatral care cerea ruptura cu tradi]ia (revista Teatrul, iunie 1956).
Am avut privilegiul s\ fim, o jum\tate de
secol, contemporani cu el. {i avem, cred, datoria s\ revenim cu acribie, asupra inegalabilei sale opere...
(va urma)
Estetica `n provincie
GABRIEL POP
Singurul eveniment cultural anual din
Bac\u este Simpozionul na]ional de estetic\
organizat de Centrul de Cultur\ [i Arte
„George Apostu“. ~n luna noiembrie, de 17
ani `ncoace, timp de trei zile, o seam\ de intelectuali rom=ni s`nt invita]i de c\tre directorul
Gheorghe Geo Popa s\ conferen]ieze despre
problemele esteticii. Criteriile de alegere s`nt
desigur subiective, `n func]ie de: rela]iile personale, de influen]a pe care o au puternicii
zilei, de prietenii comuni, de bifarea unei activit\]i `n activitatea centrului.
Dac\ facem abstrac]ie de acest aspecte
umane [i dac\ ne este u[or s\ ne imagin\m –
pentru cine cunoa[te acest loc de lume – c\
simpozionul de estetic\ nu intereseaz\ pe nici
un intelectual b\c\uan (desigur, `n afara celor
implica]i) putem spune c\ simpozionul „e
bine m\car c\ exist\“, lumin`nd, `n felul s\u
`ntunericul spiritual din jur.
Pentru a anima [i populariza evenimentul,
de c`]iva ani, directorul Geo Popa a implicat [i
cele dou\ universit\]i locale – Universitatea
de stat „Vasile Alecsandri“ [i Universitatea
particular\ „George Bacovia“. Mai precis,
prezent\rile teoretice au loc `n aulele institu]iilor de `nv\]\m`nt, manifest\rile cu iz protocolar la sediul centrului de cultur\. Acest aspect, care s-a vrut a aprinde gustul studen]ilor
pentru estetic\ mai mult `l `ntristeaz\ pe cel
care asist\ – studen]ii exprim\ o plictiseal\ vecin\ cu nep\sarea (sau chiar vizibila plictiseal\) pentru subtilit\]ile g`ndului despre frumos.
Vom trece peste ceremonialul acord\rii de
diplome, titluri, medalii prin care, de obicei,
localit\]ile inexistente cultural `[i gratuleaz\
consistent invita]ii [i ne vom m\rgini la aspectele pur teoretice din banchetul oferit de Solomon Marcus, Marin Aiftinc\, Grigore Smeu,
www.timpul.ro
Alexandru Boboc, Ruxandra Demetrescu,
rector al Universitatii Na]ionale de Arte Bucure[ti, criticul Valentin Ciuc\, muzicologul Liviu D\nceanu, Petru Bejan, Constantin Dram,
{tefan Munteanu, Constantin C\lin, Felicia
Donceanu, Mihai Oroveanu, sculptorul Aurel
Vlad, Dan Basarab Nanu, director al Muzeului de Art\ Vizual\, Gala]i. Tema sub care s-au
purtat (din p\cate) monologurile a fost u[or
stranie „Opera de art\ [i dezestetizarea artei“
– de punctat c\ subiectul simpozioanelor este
sugerat de Sec]ia de Filosofie, Teologie, Psihologie [i Pedagogie a Academiei Rom=ne.
Prelegerile sus]inute la cele dou\ universit\]i `n tratarea neobi[nuitei teme a fost interesant\ din punct de vedere... psihologic. Esteticieni `n v`rst\ – Marin Aiftinc\, Grigore
Smeu, Alexandru Boboc au ap\sat ideea c\
„arta“ este sinonim\ cu „frumosul“, echipa
mai t`n\r\ av`nd o atitudine mult mai flexibil\,
mai cuprinz\toare privind formele artei. Primul [i ultimul cuv`nt din cele dou\ zile de prezent\ri teoretice au fost semnificative privind
„vederile“ participan]ilor – „arta, ca manifestare a umanului, nu exist\ `n afara valorii esteticului, care e reprezentat, prin excelen]\ de
frumos“ (Marin Aiftinc\i) [i „Arta contemporan\ nu are ca scop producerea de frumos, ci
s\ dezvolte o atitudine civic\ `n artist ca acesta
s\ nu fie indiferent la realitatea din jurul s\u“
(Ruxandra Demetrescu).
~n mod firesc, `n sintagma „dezestetizarea
artei“, participan]ii au v\zut un fenomen care
s-a petrecut `ncep`nd cu secolul al XX-lea. ~ns\
tratarea a fost ambivalen]\. Grigore Smeu,
autorul unei „istorii a esteticii rom=ne[ti“, a
polemizat, cu u[or dispre], cu dou\ romanciere din ultimul val, Ioana Baetica si Ioana
Bradea, catalog`nd volumele lor ca producere
de „sexomanie“ – din fericire, `n sal\ nimeni
nu [tia despre ce e vorba. Criticul ie[ean Valentin Ciuc\, `ntr-o form\ ceva mai slab\, a
vorbit sofistic zece minute despre „comunicarea `n art\“, sup\rat pe faptul c\ Ia[ul a fost
clasat de c\tre o publica]ie pe locul [apte `ntr-o
ierarhie a localit\]ilor desemnate la titlul de
„ora[ european“. Solomon Marcus a subliniat,
`ntr-o interven]ie mai mult [tiin]ific\, c\ arta se
afl\ `ntr-o criz\ a limbajului. Muzicologul Liviu D\nceanu a dat o sentin]\ nu foarte luminoas\: „datorit\ maneliz\rii, sub toate formele
ei, muzica savant\ va t\cea `n cur`nd“.
Singurul intelectual care a care a fost mai
liber, mai viu, mai divers `n expunerea sa liber\ a fost universitarul ie[ean Petru Bejan,
care a semnalat c\ ast\zi gustul se maturizeaz\
[i nu e bine s\ dezavu\m operele de art\ contemporan\: „Noi oper\m `n ni[te limite, mereu
r\m`ne ceva dincolo, interpretarea nu poate fi
definitiv\“ [i a `ncercat s\ dea c`teva exemple
de art\ contemporan\ care au incitat persoanele prezente. Venerabilul filosof Alexandru
Boboc, `ntr-un „frumos“ limbaj de lemn, a
aruncat c`teva nume din spa]iul german, dezavu`nd, colocvial, anumite experimente din
teatrul rom=nesc de azi.
Concluziile acestui simpozion b\c\uan de
estetic\ s`nt variate si nu neap\rat noi: esteticienii profeseaz\ o „art\ pentru art\“, cu slabe
deschideri spre un public `n majoritate t`n\r
cum a fost cel de la Bac\u – ca s\ nu mai
amintim de lipsa talentului oratoric din arsenalul esteticienilor (se pare c\ Demostene nu
merit\ studiat foarte intens!). Pe de alt\ parte,
`n lipsa unui dialog public-intelectuali, ace[tia
din urm\ nu au nici un schimb de idei, limit`ndu-se la citirea cuminte a textului sau la
rostirea alb\ a ideilor artei.
Expozi]ia inedit\ dedicat\ memoriei sculptorului George Apostu a fost poate singurul
eveniment cultural autentic care merit\ s\ fie
subliniat la acest ultim Simpozion na]ional de
estetic\ de la Bac\u. {i poate pre]ul s\u, de
700 de milioane de lei vechi.
}INT| ~N A{TEPTARE
CARTEA DE TEATRU
Noul apel
c\tre lichele
ALEXANDRU PETRIA
Nu e momentul s\ v\ retrage]i din
via]a public\. E timpul s\ fi]i considera]i
mor]i `n via]a public\. Spiritual. Nu
`nainte de-a v\ recunoa[te micimea omeneasc\. Existen]a larvar\ conectat\ la
banul public. Fie [i cu for]a.
S`nte]i ni[te baloane umflate de un
marketing insistent, cu o oper\ care n-are
cum s\ treac\ grani]ele ]\rii. Orgoliul n-o
s\ v\ asigure dec`t un loc insignifiant `n
istorie. La „nu face]i ca ei“. Sau la „de[tep]i, dar lep\d\turi“.
V-a]i asimilat coprofagia `n metabolism c`nd naivii credeau c\ s`nte]i ni[te
repere. I-a]i `n[elat. Din cinism sau cecitate momentan\.
Presa v-a etichetat gre[it ca „Intelectualii lui B\sescu“. ~n realitate, a]i abdicat de la condi]ia de intelectuali sus]in`nd
[i pentru al doilea mandat un personaj
antidemocratic.
Ca [i B\sescu, s`nte]i la fel de vinova]i
pentru situa]ia catastrofal\ `n care a ajuns
Rom=nia.
~ntr-o ]ar\ ocupat\, s`nte]i colaboratori
cu inamicul, regimul actual.
Mila, `n ceea ce v\ prive[te, nu e generozitate. Ci prostie.
E timpul s\ l\sa]i locul celor care se
respect\ [i-i respect\ pe rom=ni.
E timpul s\ muri]i bine!
noiembrie 2011
24
Flash
TIMPUL
Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i
Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu,
Liviu Antonesei, Al. C\linescu,
Emil Brumaru, Valeriu Gherghel,
Liviu Leonte, Dan Petrescu,
Alexandru Zub
Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam)
Paula Braga Šimenc (Ljubljana)
Bogdan C\linescu (Paris)
Eva Defeses (Lisabona)
Mircea Gheorghe (Montreal)
Aliona Grati (Chi[in\u)
Ramona Mitric\ (Londra)
Ana-Maria Pascal (Londra)
Bogdan Suceav\ (Los Angeles)
William Totok (Berlin)
noiembrie 2011
Redactor [ef:
Gabriela Gavril
Redac]ia:
Radu Andriescu
Constantin Arcu
Sorin Bocancea
Claudia Fitcoschi
Andreea Grinea
Mihai Mocanu
Mihaela Morariu
Elena Raicu
Lucian Dan Teodorovici
George {ipo[
Bogdan Ulmu
Colaboratori:
Radu Pavel Gheo
Gabriela Haja
Erica Ioana Moldovan
Andreea R\[canu
Florin }upu
Andreea Florea (PR)
C\t\lina Butnaru (marketing)
Cristian Dumitriu (tehnoredactor)
Paul Dan Pruteanu (webmaster)
Revist\ editat\ de:
Funda]ia Cultural\ Timpul
Director general: Gabriel Cucuteanu
Director executiv: Adi Afteni
Responsabilitatea opiniilor exprimate `n
paginile revistei apar]ine autorilor
Adres\ coresponden]\:
Revista de cultur\ TIMPUL
poate fi desc\rcat\ gratuit de pe
internet, `n format PDF, de pe
site-ul www.timpul.ro
CP 1677, OP 7, Ia[i
www.timpul.ro
Nu pierde TIMPUL,
cite[te!
TIMPUL ®
Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797
E-mail: [email protected]
YM: timpul
www.facebook.com/Revista.Timpul
ISSN 1223-8597
Copyright ©
Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011
www.timpul.ro