Biblioteca Digitala BCU Cluj

SALUTARE
VREMI
Salutare vremi trecute — de isbandi si de mărire !
Cându de-unu doru conduşi parintii, si de-unu gându si de-o semtire
Se 'ntreceâu cu micu cu mare pre-a vertutiloru cărări; —
Pentru limba, tiera, lege 'si dau veseli aloru sânge,
Nece unulu nu-avea inse anima si .ochi de-a plânge, —
Erau tari in suferintie, si cumpliţi in resbunari;
Salutare vremuri sfinte — de măriri si vitegie !
Cându moriâu parintii nostrii resplatmdu o datorie,
Cându a suferi-umilintia unu românu — eră pecatu ;
Cându spre-a resbunâ pre unulu sariâu toţi, toţi dau navala,
Toţi semtiâu acea ruşine, si cu totii-ace'a fala, —
Erau fraţi, aveau unu nume, si o sorte de 'nduratu.
Resboiti cu lumea 'ntrega ne-au lasatu de moscenire
Tier'a cea mai mandra 'n lume, fala, nume si m ă r i r e ; —
Si-astadi noi, venitorimea, tote le perdemu pre r e n d u , ; —
Ne mândrimu cu aloru fapte si esemple de vertute,
Le admiramu la totu pasiulu vitegiele făcute, —
Cum sciâu mori strămoşii pentru tiera — suridiendu !
Astadî din atâtea dragosti, legaturi atâtu de sfinte —
A remasu numai o umbra de aducere amint e,
Nu ne pasa cându pre-unu frate asupririle-lu ajungu,
Se-a stînsu dragostea de tiera, si de limba, si de lege
Si-a stramosiloru suspinuri — numai vremii a le 'ntielege, Ne bagamu de buna voia ca si vitele in jugu.
Si adi ticr'a-i in ruina, plânsă si fora potere, —
Si in sufletele nostre nu-i neci doru, nece dorere,
Se-a stinsu dulcea 'nsufletire, animi si suflete mici
Trecemu vieti'a 'n neintielegeri, linguşiri si nepăsare,
Incuragiamu străinii, grabimu dîlele amare, —
Reulu cresce fora stăvili, si perirea e aici.
Umilinti'a-i o ruşine, pregătire spre sclavie,
Si răbdarea amortiesce ori si ce semtire vie,
Neunirea pregatesce securii — dilele de-apoi,
Egoismu-i slabitiunea cea mai mârsiava din lume
Indiferentismu-i morte, morte este alui nume, —
Pieră astea patimi tote si se stingă dintre noi I
Vie-atunci — o lume, vie si cu toţi vomu sci da faţia,
Invetiându-i se semtiesca câtu de scumpa ni-o vietia —
Resbunându o vecinicie pentru câte ne-au facutu . . .
Vremuri ! voi me faceţi inca se tresaru de bucurie . . .
Câ-a mai fi inca romanulu — domnu in sfânt'a lui moşie.
Vino, — ah revina-odata — dulce si frumosu trecutu !
(1876.)
V. B . MUNTENESCULU.
~©->
Hjpw^
©B.C.U. Cluj
218
ace'a casa unde ai gustatu atât'a fericire, o feri­
cire care acum este îngropata.
„Domnisiora...." iugâuâ domnulu Sasanu.
Romanu.
„Ori ce treba ai ave nu pote fi atâtu de
urgenta câ si afacerea, care voiescu a supune
(Urmare.)
chibzuirei d.-t'ale. Iu doue cuvinte ne-am intielesu.
'Mi acordi pe de sera o intâluire acasă la d.-t'a ?"
„Nu, câ nu voiu reintră."
CAPITOLULU XXVII.
„Si pâua cându ai de gândii a face totu
asia?"
Doliulu.
„Pana cându te voiu sci pe d.-t'a in casa."
„Asia, bine! Nu voiu se te retieuu dela famiT6ta cas'a se cernise.
li'a
d.-t'ale!"
Dara tristu nu eră nimeni de mortea dOm„Cându vei plecă?"
nei Sasanu, afara de Tonii.
„Chiar'
acumu!"
Asia este, n'ani gresitu, n'am uitatu câ ddm„De
ce
asia
graba mare?"
n'a Sasanu avuse fete.
„Fiindu-câ voiescu se me sciu odată la felu.
Leniti'a si Sofi'a, se înstrăinaseră asia de
multu de mum'a loru iucâtu mortea ei nu le a- — Si nici nu întrebi unde voiescu se me ducu!"
„Xu suntu asia de indiscreţii!"
duse nici unu golii.
„Dî câ nu-ti pasa. Te insieli iuse, câ-ci dieu
S'ar' fi sâmtitu mai nefericite deca ar' fi
trebue se-ti pese . . . . "
trebuitu se se lipsesca de guvernanta.
„Domnisiora?"
Tomiti'a inse pusese t6ta sperauti'a s'a in
„Da, neaperatu, trebue se-ti pese câ-ci me
d6mn'a Sasanu, care eră domola, care i aretâse
adese-ori iuteresu ba chiar' iubire, ast'feliu iucâtu ducu . . . . "
„Ei bine, unde ?"
ar' fi îudrasnitu a-i descoperi la tempu auim'a
„La parchetu!"
s'a câtra deus'a, si a-o rugă că se-lu primesca de
„La parchetu?!" esclamâ domnulu Sasauu
ginere si se mijlocească si pre lângă domnulu Sa­
aruucâudu o privire de groza asupr'a nemtioicei,
sanu intru acest'a.
Domnulu Sasanu eră unu omu forte inere- care zimbeâ cu amaratiune.
diutu si forte gelosu de vedi'a s'a.
„Ce voiescu se făcu la parchetu?" ast'a
Pe Tomiti'a 'Iu pretiuiâ câ pe unu bunu aju- vreai se scii? intrebâ dens'a pâudindu.
toriu la comerciulu seu, dar' cu nemicu mai multu.
„Spune, de, . . . "
D6ca ar' fi indrasnitu se-i facă o alusiune
„Pleca-te cu urechi'a la mine, câ se-ti siopmacaru de aspiratiunele s'ale, indata Far' fi de­ tescu, câ-ci mi-e frica se nu me audă cinev'a."
părtaţii din casa.
„Domnisiora, pre abusezi de răbdarea mea."
Eta dar' pentru-ce Tomiti'a eră sengurulu
„Deca ti s'a isprăviţii răbdarea, te lasu. Vei
care jelea inadeveru pe reposat'a
Domnulu Sasanu nu erâ tristu, dar' eră po- află si asia ce'a ce eram se-ti sioptescu, inse o
somoritu preste mesura, si fugea de cas'a s'a de vei află pe o cale care nu-ti va place nici de
cându i murise soci'a. Pe semne se feriâ de a dâ cumu."
„Eşti nebuna si cu nebunele trebue se te
ochi cu fetele si cu guvernant'a.
Babet'a luase acum cu desevârsîre cârm'a. porţi nebunesce, eta urechi'a, spune."
Erâ mai multu josu decâtu susu la copile.
.Asia dara totuşi te interesezi de viitoriulu
De acesta impregiurare se profită Tomiti'a, inieu," zimbi nemtioic'a.
câ se tiena feteloru de urîtu.
„Te rogu, nu mai glumi, sfersiesce.
Babet'a erâ preocupata de alte grigi asia
„La parchetu," siopti Babet'a, „voiu mărtu­
iucâtu nu prea luâ sema de ce'a ce faceâu copii, risi câ am otravitu pe domn'a Sasanu."
cum numiâ deus'a pe fete si pe Tomiti'a.
„Asia," îngână domnulu Sasanu, retragimduChiar' iu ser'a după înmormântarea ddmnei,
se
dinaintea
guvernantei, câ si cându acest'a ar'
guvernant'a voise se pândesca intorcerea domnului
fi
fostu
unu
sierpe
veninoşii," ai otravitu-o, acesta
Sasanu, că se-i vorb6sca in secretu.
mărturisire
'ti
va
costă
libertatea, — la d.-vostre
Elu nu re'ntorse inse; nu veniâ nici la dinera.
in
Austri'a
te-ar'
costă
vieti'a."
Asceptarea ei fu insielata o septemâua intre„Cu a mea impreuna si pe a d.-t'ale."
ga, sera de sera, si prâudiu de prândiu.
„Pe a mea, ce spui nebuna?"
In fine vediendu, câ domnulu Sasanu fuge
„Nu-su nebuna si spunu adeverulu, d.-t'a
de dens'a, se notari a vorbi cu elu chiar' iu corneşti complicele meu la otrăvirea sociei d.-t'ale."
toarulu seu.
„Eu, eu . . . . minţi!"
Fâra a se anunsâ, merse de-a dreptulu la
elu si-lu surprinse la mes'a de scrisu.
„Nu strigă asia, câ te pote audî cinev'a.
„Te-am totu aşteptaţii domnule," iucepu ea, Scii pre bine câ nu miutiescu."
se-ti vorbescu despre interesele menagiului d.-t'ale.
„Dovedi, dovedi!" ghîfai domnulu Sasanu.
Vedu iuse câ doliulu te opresce de a reintra in
„Dovedi n'am!"
B
A
B
S
T
'
-A..
©B.C.U. Cluj
219
'
„Nici nu poţi ave, pentru nesce născociri!" I eu de vina, câ se se turbure repausulu şermanei
Măria."
„Dovedi n'am, dar' am mărturia!"
„Daca inse vei stărui a spune pela toţi ce
„Mărturia . . . . ha, vei fi cumperatu pe vr'o
tî-s'a nalucitu, atunci de buna sema va intreveni
prietina de-ale d.-t'ale, de sem'a d.-t'ale . . . . "
„Cumperatu . . . . n'am cumperatu pe nimeni i judecat'a, si va orendui numai decâtu desgroparea."
„Tocmai pentru a scuti osele bietei Mari de
. . . . marturi'a mea nu-mi este prietina, nici nu
acesta turburare, te-am chiematu, se-ti spunu cum
este de sâm'a mea."
„Sfârsiesce si dâ-mi pace, nu mai am tempu s'ar' pote dovedi f a p t ' a . . . . "
„Si de ce ai voiitu se-mi sp..i tocmai mie
se te ascultu."
ast'a?"
„Me ducu dara!"
„Câ se nu alergamu indata la judecata, ei"'
„La parchetu?"
afara de ea nimeni altulu de câtu d.-t'a n'ar' fi iu
„Da, la parchetu."
stare a statori dovad'a.
„Acolo nu te lasu eu!"
„Te rogu dar' ami spune ce se făcu."
„Am sciutu pre bine!"
„Mai ântaiu trebue inse se-mi promiti, câ
„Nu te lasu se te duci de voie buna, ci voiu
de"ca va ajunge treb'a la parchetu nu me vei amerge eu si voiu cere se te duca cu aprodi."
„Ba ast'a nu-o vei face dieu, câ-ci ai urma mestecâ si pe mine in acesta afacere."
„'Ti promitu cu atâtu mai vârtoşii, fiindu-câ
si d.-t'a după mine."
suntu convinsu câ uu va ajunge treb'a la parchetu."
„Vorbe."
„Fâ cum vei gâidi, eu un'a 'mi usiorezu
„Nu-su vorbe. N'am decâtu se-ti spunu numele
I cugetulu spunându ce sciu dar' uu staruescu nici
mărturiei mele câ se ingalbinesci din nou."
de cum intru pedepsirea vinovatiloru."
„Spune."
„De va fi vre-unu vinovatu seu vre-o vino­
„Cocon'a Tîc'a."
Domnulu Sasanu ingâlbiui in adeveru la au- vata de m6rtea domnei Sasanu, uu voiu intardiâ
câ se avisezu judecat'a, inse, me indoiescu."
dîrea acestui nume.
„Asia dara eta ce se faci deca voiesci se te
„Da, cocon'a Tîc'a a fostu de fâşia cându
am datu a d6u'a or'a otrava coconei d.-t'ale. Ea convingi."
te-a vediutu lângă mine si a vediutu câtu de multu
„Ascultu."
te-ai grabitu a şterge picaturile de limonada care
„Covorulu care a fostu dinaintea patului
se versaserâ pe covoru. Acesta depunere va do­ domnei Sasanu si pe care s'a versatu din limo­
vedi la evidenţia, câ sciâi, câ limonad'a era otrăvită." nada, ce s'a facutu ore?"
„Opresce-te, voiu veni de sera acasă si vomu
„Nu sciu, de buna sema inse va fi totu acolo
vorbi ţnai departe," bâlbai domnulu Sasanu.
uude a fostu."
Este de prisosu a mai spune ca din acesta
„Ai pote se-lu iâi de acolo."
6ra deveni sclavulu Babetei.
„Daca ar' fi de lipsa asiu găsi vre-unu preHotarisera câ după trecerea anului de doliu testu."
se se casatoresca in străinătate.
„Este tare de lipsa!"
„Ei bine l'asiu cere sub pretestu câ se-lu
aretu
unui muşteriu."
CAPITOLULU XXVIII.
„Asia, se-lu iâi dara si cautandu loculu unde
s'a versatu limonad'a, pe care trebue se-lu cuEsperimentulu.
nosci după petele ce''a facutu picaturile versate
Nu se rabdâ-se cocon'a Tîc'a, tramise-se du­ pe elu, se-lu speli binisioru cu apa, er' acesta
pă Tomiti'a si î-i povesti-se observările s'ale, î-i apa se-o storci in o sticla. Dându unei paseri, se
spuse bănuielile s'ale.
bee din acesta apa, va muri deca a fostu otrava
Sermanulu baiatu credea, câ-i trasnitu cându in limonada, er' deca a fostu multa otrava, atunci
audî despre ac6st'a.
va muri si unu câne care va be din spalacani'a
„Ai visatu, cocdna Tîca, s6u d6ca nu-ai vi- ast'a."
satu, tî s'a nalucitu aceste grozăvenii," dîse elu
„Bine coc6na Tîca," dîse Tomiti'a, „voiu face
spariatu, „nu se pote se se fi intemplatu lucrurile ast'a si d6ca nu va muri nici macaru o pasaruica
asia după cumu presupui d.-t'a."
de ace'a spalacanie atunci 'mi promiti a crede,
„Nu se pote, nu se pote, eu suntu dara orba!" câ numai tî s'a nalucitu grozăveniile in care pari
„Nu dîcu câ eşti orba, inse uresci pe guver- a crede acum."
nant'a nostra, si celu care uresce vede multe alt'„Dâ 'ti promitu, deca vei aduce covorulu la
mintrea de cum suntu in adeveru."
mine si deca vomu face incercarea aici."
„M'am gânditu eu câ nu-mi vei crede si am
„Fie," dîse Tomiti'a si apoi pleca după ce-si
vorbitu cu nepotu-meu spitieriulu, care mi-a spusu luâ-se dîu'a buna ingraba.
ceva, cumu amu pote se dovedimu otrăvirea."
Tomiti'a era in o framentare cumplita.
„Se se desgrdpe reposat'a si se se cerceteze
„Biel'a Lenitia trebuie se-o preparu, de-si
cadavrulu ei?" intrebâ Tomiti'a tresarindu.
nu credu nemicu din tote câte mi-a spusu acesta
„Ba nu, cu acestu pecatu nu voiescu se-mi cocona limbuta. Dar' după câte sciu si eu n'ar' ff
incarcu sufletulu, n'asiu vre" pentru multu se fiu unu lucru tocmai neputentiosu."
©B.C.U. Cluj
220
Priiu'a lui grigia fii inse a face esperimenTomiti'a priviâ cu interesa de si erâ contulu doritu de cocon'a Tîc'a.
viusu că in nici unu casu zacharulu acel'a nu va
Nu credea in eficacitatea acelei incercari. pote produce mortea canarului.
Chiar' deca ar' fi fostu otrava iu limonada, 'si dî„Nu ti-a spnsu nepotulu d.-t'ale, câm câtu
ceâ elu, picaturile cadiute pe covoru n'au potutu tempu va trebui otravei pentru câ se lucre."
coutieue decâtu uuu atomu din ea, si apoi acestu
„Ori ce otrava, câtu de slaba ar' fi," resatomu ar' fi peritu deja in decursulu tâmpului.
punse coc6n'a Tîc'a, „trebue se lucreze asupr'a
Dela cocou'a Tîc'a merse dreptu acasă.
unei paseri atâtu de siubrede cum este canarulu
Acolo ceru covorulu sub pretestulu sciutu.
meu, multu peste unu sfertu de ora, asia mi-a
Babet'a audiendu despre acest'a avu uuu mo- spusu uepotu-meu."
meutu de turburare, cum i se intemplâ totu-de-a,. Deca-mi permiti voiu stâ aici până cându
uu'a, cându vre-uuu lucru î-i aducea aminte de
se
va
aretâ efectulu."
reposat'a doinn'a Sasanu; dar' iuvinse indata a„Se iutielege de sene, că vei asceptâ până
cesta turourare si fiiudu-eâ nu găsi nimicii susatunci. Pe mine se me ierţi inse, câ am se vedu
pectu ia cererea Tomitiei, i-o incuviintiâ.
Acest'a observa-se impresiunea ce facu-se pucjuu de ale casei. Me voiu iutorce numai decâtu.
cererea s'a asupr'a guvernant i, si se spariâse Puue-te in terestra pana atunci."
diu nou.
Tomiti'a deschise o ferestra câ se mai reUuu servitoriu duse covorulu la coctin'a Tîc'a. sufle pucinu aeru prospetu. Nu-avea uici decumu
Tomiti'a merse după elu si sosi totu-oclata cu pofta a privi la cei trei peri care se resfatiâu in
deusulu acolo.
curtea eoc6uei Tîc'a. Gândurile care-i treceau prin
Cocou'a Tîc'a se află in o mare agitaţiune. capu, totu alte, alte, tocmai cuniu se gramadesce
D'apoi nici nu este lucru pucinu de a dove­ si pe marea furtunosa valu de valu, si scurtau
di pe omoritonuu unei prietine.
tempulu fara de voi'a s'a. Din cându in cându aEa se incluse cu Tomiti'a intru-O odaia si ruucâ câte o privire sfiid^sa asupr'a coliviei.
cu manile tramurande desfăcu covorulu pe mes'a,
Canarulu erâ veselu, sarea din spitia in spipe care o pusese.
tia, apoi erasi 'si scalda penele in ap'a din cescu„Eta, 6ta," dîse ea, aretâudu cu degetulu o litia, cu uuu cuventu nu aretâ nici unu semnu care
s'ar' fi potutu luă dreptu efectu alu otravei.
anumita parte ;. covorului.
Peste cât'va tempu se intorse cocon'a Tîc'a,
Acolo se vediurâ iutr'adeveru vre-o patru
i roşie câ raculu iu fâşia.
cinci pete.
„Erta-me," dîse câtra Tomiti'a, „am zabovitu
Tomiti'a pierdu din ce iu ce totu mai multu
mai multu de cum crediusemi cându m'am dusu,
conteuanti'a.
Acum lua cocon'a Tîc'a o carafa cu apa si dar' am totu frecatu dulcetia si n'a voitu nici de­
turna din ea frumosielu pe fie-care peta atât'a in- cumu se mai pierda din corda. Acum am lasatu-o
asia, câ-ci uu mai poteâm de nerăbdare. —A muritu?"
câtu potu suge covorulu.
întrebă ea in fiue apropiiudu-se de colivie.
Apoi se apuca se storca ap'a diu covoru
..Nu!" respunse Tomiti'a.
priudiendu-o intr'o casca si avendu grigie se nu
Canarulu tocmai se pureca. 'Si verise cioculu
pierdia nici o picătura macaru din ea.
sub aripa. Asia 'Iu vediu cocon'a Tîc'a."
Din cesca turnă ap'a intr'o mica fiola cu
„Ce spui d.-t'a!" esclamâ la acest'a vedere,
dopu de sticla.
„dar' nu vedi câ si-a ascunsu capulu sub aripa.
Eră unu licuidu murdaru, firesce, câ-ci Deca n'a muritu, trage se mOra."
covorulu contieneâ prafu in sene, apoi de buna
„Ascepta unu momentu, si vei vede" cum va
sema se discoinpuse si cev'asi diu vapseTa cu care sari erasi."
erâ coloraţii.
„Oh sermanulu meu canarii, bieta paserica,"
Tomiti'a asista-se la aceste mauebere ale co- se vaerâ cocon'a Tîc'a si deschidiendu usi'a coli­
conei Tîc'a fara a vorbi unu cuventu macaru.
vei prinse paserea cu mâu'a, apoi o puse la buze
„Vedi acesta apa," dîse acum coc6n'a Tîc'a sarutându-i cu delicatetia cioculu.
tiânfindu fiol'a spre lumina, „in ea trebue se se
„Vedi, d'abia se mai tiene pe petiore," es­
afie din otrav'a de care a moritu biat'a Mari, clamâ dens'a si voi se cumpănească canarulu in
ce'a ce vomu dovedi indata.
palma.
Intr'o colivie uuu bietu canarii sariâ iu susu
Acest'a inse cum se vediu liberii se iualtiâ
si in josu, fara a ave presemtirea reului de care indata si luându direcţiunea spre fere'stra sburâ
erâ bântuiţii.
afara.
„De dragulu reposatei voiu jertfi canarulu
„Ai scapatu paseruic'a, n'are nemicu! pecatu
meu celu mai iubitu," continuă cocon'a Tîc'a si de canarulu celu frumoşii!" esclamâ Tomiti'a.
turnă vre-o doue picaturi din fiola pe o bucăţica
Cocon'a Tîc'a remase unu momentu cu gur'a
de zacharu, pe care o pusese intre gratielele de sir- căscata de uimire.
ma a coliviei.
„Si asia erâ perduta pentru mine!" dîse ea
Paseric'a incepu indata a ciupuli din zacharu. iu fiue. „Se vedi câ-lu vomu găsi mortu in curte."
©B.C.U. Cluj
221
'
-
•
.
;
•
_
_
FRUMOS'A
-•'V f- işliSiSSM
BRUNETA.
©B.C.U. Cluj
222
— Si nici o pasere nu glasuesce asia de
dulce câ tine Ghitia! asia-i ?
— Asia, asia tu tote le scli... dar' un'a totu
nu o scii. De ce i dîcu ore la fontân'a din valea
Cerbului — „fontân'a dorului" ?
— Spune-mi Ghitia! spune-mi câ nu sciu !
Si cum s'au asiediatu amândoi pre iarba.
Joan'a a privitu in ochii lui Ghiti'a, si-a radiematu capulu de mâna, si asculta inca iuainte de
a-si fi inceputu Ghitia povestea.
— Tu scii povesti asia de frumosu Ghitia si
mie 'mi place asia de tare se te ascultu...
— Erâ unu mosiu betrânu la noi in satu
— incepîi Ghitia — cându fii ast'a anume nu se
scie, dar' destulu câ a fostu si a fostu de multu.
Mosiu Gavrila erâ ciobanu câ si mine. Se scoboria Dominec'a in satu se-si veda de baba si co­
pila, — câ-ci avea si o copila mosiu Gavrila.
Intr'o Domineca s'a scoborîtu si nu si-a mai
gasitu bab'a. A fostu moritu! Ilean'a plângea la
capulu ei, si-i săruta perulu si fruntea si ochii,
câ si copil'a ce-si iubesce mam'a câ sufletulu.
Mosiu Gavrila după ce 'si asiediâ bab'a, a
dusu pe Ilean'a la o matusia a ei, si er' s'a dusu
la munte. Spune câ erâ o minune de frumusetia
(Va urma.)
Ilean'a, si erâ iubita de toţi fetiori intocmai câ tine.
TEOCHARU ALEXI.
— Bine, bine, spune mai iucolo, câ dâra ;o
n'amu traitu pre atuiici'a de me bagi si pe mine
in povesti.
— Cine scie ?! Tu eşti betrâna, i respunse
Ghitia câ se o nacagiasca.
— Spune povestea! las' se fiu ce-ti pasa tie ?
FONTÂN'A DORULUI.
— Destulu câ Ilean'a murea de dorulu mama-s'a. Pana ce a datu Domnedieu de s'au abaNovela din poporu.
tutu o vragitore prin satulu nostu, si matusi'a Ileaneii-acerutu sfatu, ce se facă?... Este o fântâna
I.
in valea Cerbului, a respunsu vragitorea. Mârga
— Se ne oprimu aici Joana! Vedi! rîulu in fie-care sera la sfintîtulu sârelui se se spele cu
curge asia de linu, sub salc'a ast'a, e asia de fru- apa din ea si-i va trece.
înâsa- umbr'a, incâtu par'câ ne chiama la odicbna.
a si facutu, s'a dusu in trei septemâne
Joana! Cunosci-me tu pre mine ?! Imparta- după Asia
olalta
s'a spalatu si s'o facutu
siesci tu o dragoste care se semene cu a mea ?! sanetosa, câ-cila lafântâna,
capetulu
septemânei a 3-a a fa­
Ai tu anima se semta, ochi se stralucesca in la­ cutu credintia cu unu ciobanelu
trasu prin anelu,
crimi, senu se tremure de fericire si buze se-mi ce-si adapâ oile in tota ser'a tocmai
vremea
roste"sca vorbele, ce de atât'a vreme le asceptu. in care mergea Ilean'a la fântâna se pre
se
spele
si
Audi Joana! Tu esci frumosa si buna. Tu se bea apa.
trebue se-mi spui totu ce ai la anima,
De atunci apoi âmenii i-au pusu numele la
Joan'a a privitu in ochii lui... in ochii lui fântân'a din valea Cerbului — „fontân'a dorului" —
Ghiti'a si a tacutu.
câ-ci de bol'a dorului s'a tamaduitu Ilean'a cu
Totu câmpulu are fiori, si totu satulu are apa din ea.
fete... Dar' nu tote florile câmpului 'su pre o
Povestea erâ gafa. Joan'a a oftatu si a pri­
forma, si nu tote fetele se potu asemenâ cu Joan'a vitu lungu in ochii lui Ghitia.
— Joana! cunosci tu „fontân'a dorului" din
— Asia voiu face si eu cându me va munci
Valea Cerbului ? Colo unde patru tei 'si lasă cren­ dorulu cuiv'a.
gile preste apa, unde paserile cânta asia de fru— Tocmai erâ se-ti dicu i respunse Ghitia
mosu, unde valea i asia de verde si stelele ceriu­ plinii de fericire.
lui se oglindâza in apa...
Dar' fruntea lui Ghitia se intunecâ. Elu ave
— Si unde suntu atâtea flori pre cdst'a ce se-i spue cev'a Joanei si nu-lu lasâ anim'a. I pă­
se intinde de-asupr'a fântânei, — asia-i Ghitia ? ! rea câ i mai greu de spusu lucrulu decâtu de im— Asia-i Joana! Acolo suntu multe flori dar' plinitu. Iu sfîrsitu totu trebuia se-i spue. O prinse
nici o fiare nu-i câ tine, si nici o stea de-asupr'a de mâna privi in ochii ei — in doi ochi negrii
valei nu stralucesce câ ochii t e i . . . .
câ nâptea, apoi ofta si se uita lungu inaintea lui.
Cu aceste cuvinte esî de graba afara, Tomiti'a după dens'a. Cautara in susu, cautara in josu,
nici o urma de canarii.
„A sburatu departe, este in puteri, sănă­
tosul" afirmă Tomiti'a.
„D6ca n'a murită si nu va inuii trebue se se
intârca. Mi-a mai scapatu si a reveniţii erasi."
„Dar' iu fine deca nu se va intârce, si deca
nu-lu vomu gasl mortu, tata incercarea nCstra a
fostu inzadaru."
„Se mai incercamu odată."
„Mai ai vre-unu canaru?"
„Nu, dar' vedi de gasesce vre-unu câne.
„Se repetamu esperimentulu cu unu câne?
bine! Dar' pentru astadi este prea târdiu."
„Si eu dîcu asia. Câtu despre mine suntu
inse convinsa, câ bietulu canaru a muritu."
„Asia dara nici nu mai voiescu se-ti făcu
superare. Voiu lua fiol'a cu mine si gâsindu vreunu câne voiu incercâ cu elu.':
„Dar' se-mi spui si mie!"
„Negresitu."
Tomiti'a luă fioTa si pleca cu totulu tarbacitu.
©B.C.U. Cluj
.
223
— Ce dorere te muncesce ? î-lu întreba Joan'a
dui6sa.
— Joana! am se-ti impartasiescu cev'a. Unu
lucru jalnicii pentru mine, si jalnicu pentru tine,
deca io ti-su asia de dragu tîe precum z-mi esci tu mie.
Joana! io trebue se me ducu pre trei luni iu tiera.
Si in trei luni noi nu ne vedemu, si in trei luni
multe lucruri se potu intemplâ.
Joaual dî-ini câ te voiu găsi eY asia cum
te lasu, cându voiu veni, si io me ducu cu voia
buna. Dar' uite! se te gasescu altmeutrelea —
me-a-siu omorî! — audi Joana me-asiu omorî! —
Colo Ia „foutân'a dorului" a-siu bea apa, me-asiu
rogâ lui Donmedieu, a-siu mai dîce o doina scii
doin'a care-ti place tie, si apoi mi-asiu face io 6recumv'a sfîrsitulu.
— Nu vorbi asia de jalnicu Gliitia! câ mie
'mi dau lacremile. Iucredete iu mine 'mi eşti
dragu, si io totu asia voiu remânea cum me vedi
până vei veni iudereptu.
Ghitia s'a facutu că bujorulu. Ochii lui
schinteiâu de fericire. Resuflarea i eră lunga si
grea, pe frunte i esira picuri de sudori mărunte
apoi că omulu ce nu scie de sene se arunca spre
Joan'a, o imbracjosiâ cu dragu, i prinse obrazulu
intre mâni, o privi duiosu, si i sarutâ lacremile
de pre gene.
— Ba sciu tata! Ghiati'a fetiorulu lui mosiu
Caruntu. 'Lu-am vediutu la hora si am vorbitu
cu elu dîse Joan'a zăpăcita.
—• E trufasiu fetioru Ghitia si dice bine in
flueru. Halalu de fet'a ce si-o alege-o. Si apoi
desî nu-i gazda mare, î-i din omeni. Tatalu seu
mosiu Caruntu a fostu 17 ani jude la satu, si
treburile satului mergeau atunci câ pre struna.
— Joana vino iu casa, Joano! se audî glasulu Veronica-i a umerii lui badea Ambrosie.
— Me striga mam'a, nu vii tata — câ io
me ducu.
— Nu dragulu tatei io mai remâiu. Adi e
Domineca n'am de lucru câ voi muerile cari totu
faceţi si totu nu-i facutu.
Badea Ambrosie remase afara pe lavitia. Si
er' i veniră gândurile de mai înainte, si 6r' as­
cultă doin'a lui Ghitia ce se audia totu mai incetu după cum se depărta Ghiti'a spre culmea
muntelui.
Doin'a lui Ghitia era jalnica, câ-ci prin doina
ast'a 'si lua remasu bunu pre trei luni, dela tier'a
lui, dela tatalu lui si dela Joan'a care i eră draga
câ sufletulu
•— Ce faci Joana ?
— Iualbescu pânza!
— Viu si eu se-ti ajutu?
II.
— Vino Jouelu! vino deca vrei, dar' sciu câ
Badea Ambrosie siedeâ pre lavitia inaintea nu te pricepi la lucrulu meu.
porţii, si eră cufundaţii in gânduri. Catra „fân— De ce nu?! câ dora nu-i cine scie ce.
tân'a dorului" unu ciobanelu trăgea din flueru o Dar' audi Joana de ce esci superata? Pare-câ-ti
doina frumosa, o doina de j a l e . . . Badea Ambro­ totu ninge si ploua.
sie ascultă si gândea la teneretiele s'ale. Asia de
— Nu-su superata, dar' omulu nu pote rîde
duiosu resunâ fluerulu si asia de jalnica eră anim'a totu-de-a-un'a.
lui. Nu pentru-câ dor' badea Ambrosie ar' fi fostu
— Alta-data nu erai asia. Las' câ sciu io
neiudestulitu cu cas'a lui, cu femei'a lui, si cu de ce nu rîdi tu.
fat'a lui, ci uite! asia e omulu cându gândesce la
— Ba nu scii! respunse Joan'a zimbiudu si
trecutu, cându gândesce la juneti'a ce a fostu asia rosindu.
de voi6sa si asia de dulce.
Jonelu eră pretinu din copilăria cu Joan'a.
— Buna ser'a tatutiule! 'Iu tredî unu glasu Trăiseră amândoi, se jucară câ copii. Erau vecini.
din gândurile lui.
Bunu la sufletu eră Jonelu câ si părinţii lui, si
— Fii sanetosa Joana! Vina si siedi puiulu gazda, celu mai gazda fetioru din satu. Tote fe­
tatei lângă mine, inca uu-i târdiu. Vom merge j tele nadasîduiâu la elu, afara de Joan'a. Ea î-lu
iubiâ, câ pre pretinulu copilăriei, dar' dragostea
noi si iu casa. Ai fostu la bora Joana ?
ei de feta mare, erâ data lui Ghiti'a, care de doue
— Fostu tata!
septemâni a luatu calea streinatatii.
— Si unde-ai mai fostu inca?
Mam'a Joauei, — Veronic'a — erâ pretina
Joan'a a rositu. Senulu ei tremură. Ea uu-i
poteâ spune tatălui seu ca unde a mai fostu. A de cruce cu mam'a lui Jonelu. Inca de cându erau
tacutu. Er' badea Ambrosie n'a mai intrebat'o. copii loru mici si-au sioptitu mamele câ se facă
Ci câ dora sciâ si badea Ambrosie cum 'su tene­ ce or' face si se se incuscresca. Si apoi lelea Veretiele că-ci chiar' numai mai înainte se gândea rouica erâ muiere buna dar' ce-si punea odată in
gându, erâ pusu. O sciâ ast'a mai bine decâtu
la ele.
•— Audi tu Joana cum dîce in flueru unu toţi badea Ambrosie, câ-ci chiar' si elu trebuia se
ciobanelu, colo catra „fontân'a dorului". De multu lase uue-ori după nevest'a s'a, deca voia se aibă
'Iu totu ascultu. Mie tare 'mi place fluerulu, dar' pace si odichna in casa.
— Joan'a nu sciâ gândulu mamei s'ale si â
tie placu-ti doinele Joana ?!
— Plăcu, respunse Joan'a, si ochii ei stră­ mamei lui Jonelu, si nici chiar' badea Ambrosie.
Joan'a sciâ un'a, sciâ câ place pe Ghitia si câ a
luciră in lacremi.
— Ore cine ar' pote dice asia de frumosu lui vrea se fie, eV Ambrosie si-a pusu in gându
in flueru ? Care dintre flacai s'a scoborîtu 6re adi câ se-si fericesca copil'a cum i va placeâ ei. Câ-ci
diceâ elu : Cu ce trăi avem, a Joauei e totulu după
din munte ? Nu scii Joana ?
©B.C.U. Cluj
224
mcirtea ndstra, si deca si-ar' alege chiar' si unu
fetioru seracu, numai se-i fie pre plăcu lucrurile
voru merge de minune.
Asia stau lucrurile cându in o Domineca ser'a
a trei'a septemâna după ce s'o fostu dusu Ghiti'a,
doi omeni intrară pre port'a lui badea Ambrosie.
Lelea Veronica tocmai scotea cu Joan'a la aeru
lepedeele, feciele de masa, perinele si altele ce are
o fdta de maritatu, si le intindeâ pre o sfâra.
Si era multe haine de ar' i'i ajunsu la trei
fete nu la un'a, câ-ci harnica femeia eră lelea
Veronica si inca si mai harnica Joan'a. Ast'a o
cunosceâ chiar' si lelea Veronica cându diceâ catra vecinele ei: N'am ce se dicu, dieu n'am ce se
dicu, nu me potu plânge de Joan'a câ n'ar' fi har­
nica. Ba-i prea harnica. Si io am fostu cum am
fostu dar' câ ea n'am fostu nici odată.
Si vorbiâ adeverulu lelea Veronica.
— Buna ser'a bade Ambrosie, si buna ser'a
lele Veronica! bine-v'am gasitu sanetosi.
— Ser'a buna omeni de omenia! Haideţi in
casa, câ-ci adeverulu vorbindu ne-ati gasitu sane­
tosi, dar' uite m'au pusu pecatele de am scosu
chiar' acum hainele astea din casa. Se fii sciutu
le lasamu locului.
Adecă vorba se fie, Veronic'a chiar' de aceea
a scosu hainele pentru-câ sciâ câ vinu peţitori,
câ-ci peţitori erau dor' ei?!
Vedi bine si badea Ambrosie, ba chiar' si
Joan'a a priceputu câ ei 'su peţitori, câ-ci eră
Tom'a lui Papucu si George alu Susan ei cei mai
buni omeni de gura in satu, cari sciău asiediâ
vorb'a acolo unde trebue, si cari mai adese-ori se
obicinuiâu a luă sarciu'a cea usiora de a petî fete
pre s6m'a fetioriloru de frunte.
Joan'a cându i-a vediutu a ingalbeuitu si a
gândiţii la Ghiti'a. Veronic'a mama-s'a eră tota
voia, 6r' badei Ambrosie puginu i pasă de totu
lucrulu. Elu gândiâ: de cumv'a, fetioru Iu care
petiesce pre Joan'a — i place ei — atunci cu
Domnedieu io nu-su împotriva.
— Ce mai faceţi? Cum o mai duceţi cu necasurile lumei, grai George alu Susanei, după ce
intrară iu casa.
— Apoi ce se dicemu mai necagimu si noi
de pe o di pe alfa. Hei Veronica, iâ faceţi cev'a
de-o ulcicutia de vinu, se inghitîmu odată cu âsti
dmeni de omenia, si tu Joana ada cev'a pre mesa!
— Ani, dâ cum pecatele mele se n'am. Abia
au trecutu 50 de ferii pâua acum.
— Apoi atunci i norocu luâ vorb'a Tom'a
lui Papucu, câ poţi face ospetiu in ori-ce vreme.
Si apoi câ se nu mai lungimii vorb'a ve spunemu
dreptu, câ noi ani vrea se beiini la ospetiu câtu
mai curendu. Iâ de pilda Jonelu fetiorulu lui Bă­
lăbănii e sdravenu [fetioru. Are prindere buna si
i place de Joan'a, d6ca D.-vostra âmeni ciustiti si
de omenia n'ati avea uemic'a iu potriva noi asia
gândimu câ n'ar' fi tocmai reu. •— Asia-i George? —
— Apoi de, cum ar' si poW fi mai nimeritu.
Ce mai pareche ar' mai fi âsti doi copii. D.-vdstra sunteţi vecini. A-ti impreună gazdaciile si
v'ati ave pururea copii înaintea ochiloru.
— Norocu! dise pre ast'a Tom'a lui Papucu
si paharele se ciocniră. Toţi beura până in fundu
paharele, chiar' si lelea Veronica. Numai Joan'a
se părea câ nici uu-lu atinse.
— Asia dar' ce vorba se ducemu dela D.-vo­
stra? intrebâ Tom'a.
— Apoi de, ce se dîcu ?! respunse Ambrosie,
deca vrea Joan'a eu n'am nimicu in potriva.
•— Câ Joan'a vrea! câ sciu eu câ vrea, —•
dise atunci lelea Veronica — si io inca vreau.
Cunoscu cas'a lorii si pe mam'a lui Jonelu câ
mi-e pretina si 'mi place de ei toţi.
— Aminu! disera petitorii plini de bucurie.
Toţi erau voioşi, numai Joan'a suspină prin
tinda si gândea intru sene: Mâne me ducu la
„fântân'a dorului" se beau apa, câ-ci m'a lovitu
unu doru arnaru.. . doiulu lui Ghiti'a.
Preste doue septemâni erâ credinti'a. In zadaru Joan'a spunea mamei s'ale câ ea are pre
Ghiti'a draga câ-ci Veronic'a i diceâ: Al'a s'o dusu.
Cine scie mai veni-v'a cându-v'a indereptu?! Tu
trebue se fii a lui Jonelu, câ dora tu scii câ Jonelu
î-i bunu.
*
Badea Ambrosie sciâ de ast'a si-lu durea,
dar' n'avea ce face. Veronic'a i spunea câ de nu
tace nu mai siede cu elu si se duce in lume.
Diu'a cununiei eră pusa tocmai pe Dominec'a iu care Ghitia avea se vie.
Seraculu Ghitia! — gândea Joan'a — elu
va sosi la „fântân'a dorului," va beâ odată apa,
va dîce o rogatiune, apoi doin'a care-mi place
mie, s i . . . oh ! dar' nu se pote ! . . . D.-dieule! nu
ne lasă si Joan'a se punea pre plânsu. Mergea
ea adese-ori la „fântân'a dorului" si beâ apa, dar'
dorulu din ce beâ, din ce cresceâ.
Yinulu fu adusu indata. Tom'a lui Papucu
inghitî, odată apoi 'si închise ochii — câ se semti6sca mai bine ce feliu de vinu bea, apoi si-i des­
chise cu incetulu, redicâ paharelulu spre ferâstra
privi la vinu, clătina din capa si dise: bunu vinu,
tare bunu vinu bade Ambrosie. Câte ferii de marmanziu de ast'a faci D.-t'a pre anu ?
— Apoi de, după cum dâ D.-dieu 150 până
Ia 200 de vedre.
— Si mai ai inca si acum din elu? dise
George a Susanei.
(Va urma.)
Georgiu Simu.
©B.C.U. Cluj
225
UNIVERSITATEA DIN COTNARU SI ALALTE
SCOLE ROM. DIN SECL XV—XVII.
(Urmare.)
Dara la punctulu realisârii se aretâ greuta­
tea mare, greutate provenituri a din lips'a mai to­
tale a barbatiloru preparaţi spre acest'a sî com­
petenţi a direge unu asemene instituţii. Ci metropolitulu P. Movila ajuta sî in acestu respectu, tramitiendu la Jasi pre insusi rectoriulu academiei
chieviane infientiate de ehi, pre arcimandritulu
Sofroniu diupreuna cu alţi profesori, x) cu alu caror'a ajutoriu uemoritoriulu domnii potu realisa sî
incepe scol'a plănuita. In ea esistâ catedre de
teologia, de drepturi, de limbele latina, greca sî
romana, sî de alte scientie; cu unu cuventu: erâ
o academia, o universitate inceputdria. Snstienerea
ei se asecurâ din partea principelui Vasiliu prin
dăruirea mosîeloru Rachitenii, Tomasianii sî ,1aganii.
Institutulu acest'a lu-numesce romanescu Paulu
de Alepu, -') scriendu: „Principele V. Lupu tipări
in tempulu seu unu mare numeru de cârti basericesci, manualuri de devoţiune sî comentarie, era
pentru poporalii seu iu Moldov'a opere iu limb'a
romana. Mai nainte poporulu cetiâ rogatiunile nu­
mai in limb'a serba, consang6na cu. cea rusesca;
căci iu Bnlgari'a, in Serbi'a, in TieVa-romanesca,
in Moldov'a, apoi la Cozaci sî pana in Moscv'a se
cetesce totu in limb'a serbesca, iu carea suntu
scrise tote cărţile loru basericesci. Dara limb'a
Munteniloru sî a Molcloveuiloru fiindu acea romana,
ei citescu serbesce fâra a intielege. Din acestu
temeiu edifica domuitoriulu langa mouastirea (Treiierarci) unu mare colegiu romanescu de petra, sî
publică, cârti in limb'a romana." Cu t6te aceste
ddra nu vdnui gresî sustienendu, că in academi'a
vasiliana se va ft propusu, celu puţinii la inceputu,
sî slavonesce, de6race nu se pote crede, că profe­
sorii tramisi din Cluovi'a voru fi sciutu toţi sî
bine roinauesce. Mai tardîu inse pare a fi ajunsu
cu incetulu intr'ins'a totu mai multu la prevaleutia limb'a greca, asia câtu Demetriu Cantemiru o
numesce deja şcdla grecesca, 3) sî totuşi elu ne
mai spune, câ deja Vasiliu Lupu „a luatu mesure,
câ in tote monastirile cele mari se se primenea
monacbi gi*eci, cari se invetie pre fii boieriloru
limb'a si scienti'a greca, dispunendu totodată, câ
prin basericele catedrali intr'o strana se caute
grecesce, sierbitiulu sântei liturgie se se facă diumetate in limb'a gre"ca sî diumetate in cea sla­
vona." 4)
Asemeni mesure ale principelui V. Lupu
dreptu câ astadi nu ne păru pre' natiunali romanesci. Se nu ne impedecâmu inse in ele. Desclinitu
se ne ferimu de a mesurâ impregiurâiile sî vede) Br. Andreiu Siagun'a o. sî 1. c.
'•) Arcidiac. Paulu de Aleppo o. c.
') Demet. Cantemiru Descrierea Mold., part. 2. cap. 5.
) Acelaşi acolosi.
rile Romaniloru depre atunci cu mesur'a impregiurâriloru sî vederiloru nostre inainte din tempulu
de facia. In modulu acest'a apoi nu va fi greu,
asia credemu, a descoperi sî in mesure câ cele
lăudate inteutiuuea buna, intentiunea de a des­
chide prin latîrea limbei grece iu clasile superiorie moldo-romane unu isvoru de scientie si cunoscintie neasemenatu mai opulinte, decumu erâ
celu slavonii.
13. Intr' adeverii foldsele produse de scol'a
lui \T. Lupu se recunoscură chiaru sî de inimiculu
lui de morte, de Georgiu Stefaniciu vodă, carele,
după ce i urmă in scaunulu domniei, prin unu
suretu intari tote dispusetiuuile predecesoriului
seu relative la acestu instituţii, laudandu scopurile
lui mautuitorie. ]) Intr' adeverii totulu ne autorisedia a crede, câ sculele aceste sî altele, cari se
mai deschiseră in acestu periodu in Moldov'a, au
fostu in stare relative intioritoria. Numai asia ne
potemu esplicâ faptulu, câ in ele aiiâmu studiandu
chiar sî pre fratele mantuitoriului Yienei, alu re­
gelui polonii Ioane Sobiesky. 2) Numai asia potemu
intielege celu-alaltu faptu, câ adecă pe aceste tempuri nu numai gasimu in porţile moldovene o suma
de bărbaţi politici sî de litere stătători pre unu
gradu însemnaţii alu cult"rei, ci chiaru sî statele
vecine impromuta de la Moldo-romani bărbaţi de­
stinşi, cari ajunseră a fi intr'o priviutia seu alt'a
fundatorii civilisatiunei in acele state.
Asia, spre a aduce câteva esemple, Petru
Movila, fiiulu lui Simeonu Movila vodă alu Mol­
dovei, este intemeiatoriulu academiei de la Chievu,
sî cartea lui „Mărturisirea ortoddesa," primita in
sinodulu episcopatului Rusiei din 1641, apoi sî in
sinodulu generale tieuutu la Jasi in 1642, deveni
carte simbolica a intrega baseric'a resaritiilui.
Nicolau Câruulu Milescu fii instructoriulu reformatoriului Rusiei, alu lui Petru celu mare, tot­
odată sî antâiulu ambasadoriu, de carele se sierbi
tat'a lui Petru spre a se pune in relatiuni cu
Chin'a, Paulii Berindeiu, supranumita Cutinschi, e
auctoriulu primului dictiunariu slavo-rusu. Fundatoriulu universităţii de Moscovi'a este renumitulu
scrietoriu Herescu. Principele Demetriu Cantemiru
a fostu istoriculu clasicii alu Turciei sî presidintele academiei de scientie din San-Petruburgu. Fi­
iulu seu Antiocu se considera de Bo'leau alu Ru­
siei, poetulu favoritu alu poporului rusii, carele sî
acumu i cânta piesele poetice. 3) Ce impulsu valorosu n'aru fi potutu dâ aceşti sî alţi asemeni
bărbaţi aventului culturei sî asiediameuteJoru cul­
turali ale patriei loru mame, daca cercustârile fa­
tali nu-i coustringeâ a luâ lumea in capu sî a-si
pune talentele sî condeiele loru eminenţi intru
sierbitiulu straiuiloru! . . .
(Va urma.)
Dr Gregoriu Silasî.
*) Teod. Codrescu Uricariu, t. III. pag. 279.
) Mich. Cogahiicenu Fragmens tirâs deB Chroniques
Moldaves et Valaques, Jasi 1845, prt-fat.
3
) Mich. Cngalnicenu acolosi.
f
. A m i c n l n F a m i l i e i . " A n . X. 1886 Nr. 15.
©B.C.U. Cluj
226
CASA
DE SUB
COLINA.
—O istorie din Carpati. —
Cu ocasiunea unei caletorii prin munţi iutalnii pe vechiulu meu cunoscuţii Ilisie, acarui ocupatiuue eră, a adună, buruene pentru farmacie.
După unu coveiu, ce forma drumulu pe care mer­
geam 'Iu diarii înaintea mea cu totulu pe neaştep­
tate. Se silea a face o legătura din o grămada de
plante lecuitore strinsa de prin munţii inalti si
depărtaţi. — Deci ne deteramu in vorba si aflarainu, ca ameudoi totu in ace'asi stina aveam de
cugetu a sfârşi munc'a dîlei; asia dara plecaramu
la olalta mai departe. Pădurea desa de fagu nu
lasâ se străbată la noi arsiti'a sorelui a unei dî
de vera din cele mai nadusît6re, inse totu-odata
ne acoperiâ mai totu prospectulu, ast'feliu incâtu numai tunetulu furiosu care resunâ prin
văile adeuci ne incunoscintiâ despre apropierea
unei fortuni grozave!
„Numai se nu ne supriuda vigili'a pe aci,"
dîseiu eu câtra consociulu meu — pânace ine siliâm
a-mi duplecâ paşii.
„Me temu — respuuse acest'a, — câ nu vomu
scapâ de ploie; câ-ci pana la stina avemu iaca
cale de o ora buna!"
„Nu este 6re nici o locuintia in apropiere,
unde am sosi mai ingraba?"
„Ba dâ domnule, colea sub colina e cas'a
betrânului Stanciu, unde ne-amu pote scuti; si
deca parasimu drumulu si o luamu de-adreptulu
câtra colina, in diece minute sun temu acolo."
„Apoi se grabimu, se ajungemu, — dîseiu eu. —
câ deja iucepurâ a pica câtîv'a stropi grei.
Cu multa truda urcaramu repedîsiulu dealului,
care se latiâ totu mereu, pâua-ce forma unu pla­
tou, pe care stateâ o casutia incuugiurata de
grădini si livedi.
„Ea sema domnule — striga de-odata Ilisie
apucâudu in mau'a drepta bât'a, ce erâ provediuta
cu uuu toporelu — iu locu de mâneu, — si punendu-se intr'o positie amenintiatore. — îndată voru
fi cânii aci, remani uumai aprope de mine!"
Nu-si sfersîse cuventulu bine câudu si audiram unu lătrata selbaticu si numai decâtu sarira
asupr'a nostra doi câni suri si mari, câ doi lupi;
iucâtu uumai cu greu ne pot uram u aperâ iu contr'a Ioni.
La urletulu eâniloru, cari ne incuugiurâu
reugiudu si ascutîndu-si dinţii asupr'a nostra, se
deschise usi'a casutiei de lemnu, prin care esî uuu
omu de o infacisiare maestosa: perulu seu albu
câ neu'a î-i cadeâ in bucle lungi pe umeri.
Unu fiueratu patrundietoriu, unu strigatu mâ­
nioşii fii de ajunsu spre a alunga cânii din pregiurulu nostru; ei se retraseră mormaiudu.
„Acest'a e betrâuulu Stanciu, — 'mi siopti
Ilisie. — „De minune cum e mea de venjosu si
vioiu omulu acest'a cu tote câ are optudieci si
cinci de ani."
Avea dreptu Ilisie. Priviudu la acestu mosueagu nu-mi veniâ a crede câ ar' fi infruutatu
deja viscolele a trei generatiuni. Erâ uuu omu
tiapenu de o statura drepta si poteruica, capulu
lui erâ de o proportiune rara, ochii sei lucitori,
tote aceste te faceâu a crede, câ ar' fi iu etatea
cea mai frum6sa. Dupa-ce ne saluta cu demnitate
si modestie, ne invita forte afabilu a intra in casa.
Odai'a, in care intraramu erâ numai pucinu
luminata, câ-ci avea numai o ferestutia mica. Mobiliarulu consta din catev'a ladi pestriţi vapsite,
totu ast'feliu de lavitie, unu patu scundu si o
| cruce de lemnu; apoi mai erau acolo câtev'a ta­
iere si cane de pamentu. Lângă vetr'a focului
stâ o nevesta inalta si subţire, care chiar' la in­
trarea nostra acatiâ pe lantiu o caldarusie cu apa
pentru mămăliga; faci'a ei luminata de fiacar'a
focului se vedea, câ au fostu odiuiora de o frumsetia rara. Frisur'a femeiloru din munţi, altcumu
forte urita, pentru deus'a nu erâ desavautagiosa.
„E forte frumosu Ilisie, câ nu ai trecuta
(h'asi pe aci fara a te abate pela noi!" ast'feliu
agrai nevest'a pe consociulu meu.
„Da, — aclause betrâuulu, — suntu acuinu mai
patru luni de cânclu ai fostu tu mai pe urma in
cas'a uostra."
„Tu ai si acuma o memorie forte buna," obi serva Ilisie. „E chiar' ast'feliu precum dîsesL"
Cam asia pre unu tempu scurta totu mai
merge; iuse despre copilari'a mea numai câ prin
visu 'mi mai aducu aminte si câudu me gândescu
la lupt'a cea mare coutr'a lui Napoleonii, bagu de
sema o suvenire după alt'a.
„Ce, tu ai luptatu contr'a fraucesiloru?" — inj trebâiu eu uimitu, câ-ci iiitr'adeveru ia acest'a nu
me asteptâsemi a găsi aici prin munţii Carpatii tiloru unu veteranii a luptei germane pentru li­
bertate.
„Da domnule," — respuuse Stanciu cu mândrie,
acolo am fostu si eu, cându ne 'uptamu la Lipsc'a
in anulu 13 si 14 si cându am intrata iu Parisu.
Elu se scolâ si merse spre o lada, din ace'a
scose o mica cruciulitia, care erâ atârnată de o
pantlica vechie „negra-galbena.
„Vedi domnule acest'a cruciulitia am capetatu-o spre aducere aminte la acelu resbelu. O numiâm cruce de tunu, câ-ci se vorbiâj câ ar' fi
turnata din arme frantiudiesci. —• Neci nu asia fi
crediutu pe atunci'a câ v'oiu gâudi vre-odata cu
bucurie inapoi la tâmpulu petrecuţii la miliţie. Iu
dîu'a de adi totu omulu sdravenu trebue se servesca imperatului; pe atunci erâ acest'a cu totulu
altcum; celu seracu trebuia se se jertfesca pentru
celu bogatu, si cine pică pe mân'a verbancasiloru,
acel'a trebuia se iubrace caputulu celu albu, nu-lu mai
intrebâ nime, de are voie s'au bâ. Asia mi-au mersu
si mie. Erâinu unu tlacau de vre-o 20 de ani, cându
mersei odată la orasiu se cumperu cucuruzii. Frate­
rnei! unu baietu de 14 ani inca erâ cu mine. Pâna-ce ajunseramu in orasiu inserase, asia dara ple­
caramu la unu birtu; totu acolo unde ani noptatu
si de alta-data, ne-amu culcatu si atunci. Inse
©B.C.U. Cluj
227
chiar' in ace'a ntipte aveau se fie prinşi recruţii
<;u strungurile, mai alesu se siliâu a sc6te câte
unu perdevâra din cuibulu seu, de cari erau mulţi
prin orasiu. Birtasiulu nostru inca ave unu ast'feliu de fetiorasiu netrebnicii, pe care-si puseseră
ochii soldaţii verbuncasi; densulu iuse trebue se fie
semtitu cev'a despre acest'a, câ-ci a luatu la sauetos'a. După niiediulii nopţii soldaţii incungiurarâ
birtulu si cautarâ prin tota cas'a pâua si prin podulu cu fenu, unde dormiâm eu cu frate-meu;
negasindu pe acel'a, pe care-lu cautarâ, me lu­
ară pe mine iu loculu lui. Deşi me luptâmu din
tote poterile iu contr'a loru totusiu fui legatu
si dusu de-aci. Demineti'a indata me siliră se
depunu jurameutulu, după ace'a me transportară
diupreuna cu alti nefericiţi câ mine iu tier'a unguresca; acolo ne esercitaramu câtev'a luni, apoi
ne-au tramisu la lupta."
„Ei biue, dar' cum ai scapatu tu dela mili­
ţie după ace'a ? — intrebâi eu. — Pe atuncia erâ acest'a unu lucru forte greu!"
„Nici nu mi-a fostu mie usioru de a scapă
de acolo respuuse betrânulu Stanciu. Dupa-ce slugisemu 15 ani încontinuu, eram iu Timisior'a iu
ga misiune; — acolo aerulu-erâ forte uesauetosu,
•câ-ci prin pregiurulu cetăţii se aflau nenumerate
belti si mocirle; nefiindu indatinatu cu acesta
aeru me bolnavii ast'feliu de nimenea nu mai
credea, câ me voiu mai insanetosiâ vre-odata, me
apucaseră neste friguri grele. Medicii dîceâu câ
la miliţie totu nu voi mai fi de intrebuiutiatu, si
asia me lăsară se me re'ntornu in jpatri'a mea.
•baremi spre a pote muri acolo. Slabu si amarîtu
cum eram, am plecatu spre Ardealu. Inse cu câtu
mai multu me apropiâmu de pamentulu tierii mele.
cum ajunsei iu aerulu curatti a muutiloru; si eu
me semtiâm totu mai bine, si poterile mele din
ce in ce cresceâu . . . . Dupa-ce suisemi cu ajutoriulu lui Domuedieu culmea acest'a si-mi indreptâiu paşii mei spre casuti'a de aci, spre cas'a pariutiesca; vediui, câ lângă drumu, unde se ingropâu ai noştri morţi, crucile si dâmburile acoperite
cu ierba se mai înmulţiseră cu trei; cu anima
frânta ine aruncai în genunchi lângă aceste, câ-ci
o sciâm eu, nu mai trebuia se mi-o spună nime;
aci in pamentulu rece, jaceâu trei fiintie cari 'mi
-erau mie pe lume mai scumpe: tata, mama si
frate! — Pâna-ce dîceâm inca o rogatiune pentru
iubiţii mei reposati. veni o fetitia tinera dela isvoru cu unu ulcioru de apa in mâna. Vediendu-me
se opri in drumu si me priviâ cu jale. — Erâ
forte sfiosa dar' apoi totuşi indrasni a me cliiamâ
in cas'a parintiloiu sei. care erâ diu colo de li­
vada; pleeâiu cu dens'a si acolo atiâi omeni buni,
cari me primiră cu bucurie. Fetiti'a ace'a inse o
luai de nevasta. Eram forte seraci, dela părinţi
nu-mi remasese nemicu decâtu crucea ce'a din feresta; dar' bunulu Domuedieu nu ne-au parasitu
nici cându! — Patrudieci de ani au impartitu soci'a mea cu mine tota bucuri'a si totu necasulu;
acumu si dens'a odichnesce colea lângă drumu,
unde si eu dorescu a ajunge la sfersîtulu vieţii
mele! Domuedieu se ne ierte pecatele, atâtu la
cei morţi, câtu si la cei vii!
Afara ploi'a siuerâ, fulgeră neiutreruptu. De­
odată începură cânii a latră, paşi repedi se audîrâ, si figur'a unui barbatu se vedrii treciludu pe
lângă feresta.
Domne multiemescu-ti, acest'a e barbatulu
i meu, strigă nevest'a si alergă afara se-i deschidă
î usi'a.
Nu multu după ace'a intră in odaie unu voii nicu iualtu tiapeau iu anii cei mai frumoşi. Priu
portulu simplu a munteailoru figur'a lui muscuîosa numai profită, erâ batatore la ochi. Mai an| taiu 'si netedî inapoi de pe frunte perulu udu,
care erâ despartîtu pe mijloculu capului si î-i piI câ in plete lungi buclate pe umeri; după ace'a
'si şterse cds'a ce o avea in mâna si care inca
erâ umeda, apoi o puse lâuga cuptoru si se apro­
pia de noi salutându-ne. Acest'a erâ Staueiu celu
teneru.
„Cosiâmu susu la livada, — dîse elu, —cându
i me ajunse ploi'a, care si pe voi v'a adusu aci. Dai"'
unde suntu băieţii tata?"
„Nu au veni tu inca cu vacile dela pasiune,
respuuse betrânulu, —• debuua sema s'au scutitu ei
de vigilie, la Ioauu si siedu acumu in casa câ noi!"
„De ace'a sum eu mai puciuu iugrigitu,— dîse
tenerulu Stanciu, — „Onu e acumu de 14 ani si
Minu de 12, nu le strica se se dedee puciuu la
ploia si la ventu: eu me gândiâm la vite se nu
li-se întâmple vre-unu reu deca s'ar' apropia de
uuu ogasiu"
Onu fulgeru lucitoriu sburâ prin vezduhu si
lumina pe unu momentu odai'a iutunecosa cu palid'a s'a lumina.
Imediatu după ace'a urmă uuu tunetu poternicu de se cutremură cas'a până si in temeliile
s'ale, totu-odata se audirâ neste pocaete sonore,
incâtu toţi, câţi eram in casa tresariramu de
spaima.
Apoi se pareâ câ si cându vigeli'a cu ultim'a
s'a erumpere si-ar' fi versatu tota furi'a, fulgerile
] devenira totu mai rare, tunetulu resuuâ totu mai
domolu in munţii apropiaţi; veatulu despică norii
: intunecosi si prin acestea priviâ sorele triumfătorii!
spre pamentu. Acumu nu mai erâ pentru noi tempu
de pierduţii, deca voiâmu se ajungemu inainte de-a
murgu la stma, unde hotoriseramu a noptâ.
Cându plecaramu, locuitorii diu cas'a de sub
colina ne petrecura până in munte, pe acarui c6ma sierpuiâ o poteca biue călcata.
(Va urmi )
(Dr. Albert Amlacher.)
L.ucreti'a F r e n t i u .
©B.C.U. Cluj
228
Unu sarcofagiu de pe timpulu Romaniloru.
C r o n i c a . — 0 universitate pentru tete. In
18 Iuniu după am^di, in presenti'amai multoru prinţi
si printiese, a archiepiscopului de Canterbury si a
o mulţime de lume din tote clasele, regin'a Angliei
a deschisu asia numitulu „College Royal Hollo­
way" de curendu ziditu lângă Egham, unu orasielu
intre Londr'a si Windsor. Holloway preparase nisce
hapuri si o alifia, declarandu-o de infalibilu vindecatdre pentru o mulţime de suferintie si pre care
a anuntiatu-o mulţi ani prin diare. Acesta inserţia
a costatu sute de mii lire sterlinge si Hollo­
wav pote fi privitu de intemeiatoriu stm descoperitoriu alu inserării sistematice. Elu a si culesu
rode strălucite. A devenitu mare miliouariu. Spre
sfersîtulu dileloru sa'e s'a hotaritu se consacre la
scopuri de bine-facere o parte din colosal'a s'a
avere. Inca fiindu in vietia a ziditu, aprope de Wfudsor, unu sanatorium pentru femei cu mintea slaba;
acestu spitalu l'a costatu apr6pe 250 mii lire ster­
linge seu G.250,000 franci. Elu eră petrunsu de
ide'a, câ educati'a si iustructi'a feteloru nu trebue
se remâna mai pre josu de a baietiloru si a teneriloru dela universitate si de ace'a si-a formatu
planulu se intemeieze o universitate numai pen­
tru fete, care se nu fia mai pe josu de nici o insti­
tuţia de invetiamentu din Angli'a. Spre acestu
scopu a iutreprinsu mai ântâiu cu unu architectu
tempu de mai mulţi ani caletorii prin tota Europ'a,
spre a studia universităţile si alte sc61e superiore.
Intorcundu-se iu Angli'a, Holloway a procedatu
imediatu la realisarea ideei s'ale. Planurile se fă­
cură si fura aprobate de densulu; s'a alesu unu
comitetu de bărbaţi influenţi pentru supraveghe­
rea lucrariloru, ce se incepura. Intr'aceea Holloway
muri si moştenitorii sei av6u misiunea se continue
oper'a, ce s'a terminatu in 18 Iuniu si s'a inaugu­
raţii in numele reginei. „Royal Holloway College"
va avea locu pentru 250 pana la 400 studiose.
Fiecare fata va avea unu iatacu si o camera de
lucru, câte siesa impreuna voru avea unu salomi
comunu. Acestu edificiu colosalii, lungii câ de 50
stingiui si totu cam asia latu are preste 1000 ca­
mere, o biblioteca minunata, salone mari, o gale­
ria de tablouri, o beserica frumosa, cabinete ohimicefisice si de istoria naturala, Înzestrate cu totu
necesarulu, laboratoria, halle de gimnastica si basiuuri de inotatu, Gradin'a impregiurulu universi­
tăţii este colosala si admirabila; illuminati'a elec­
trica, bucatari'a, totulu e perfecţii. Cheltueli s'au
facutu aprope de unu milionu lire sterlinge seu
25 milione franci Dispositi'a, câ la acesta univer­
sitate se propuua numai dame, va intâmpinâ la
inceputu mari dificultăţi, deV ide'a lui Holloway a
fostu mare si darnici'a lui strălucita, neîntrecuta.
In Severinu s'a gasitu unn sarcofagiu, iu care a
fostu unu lantiu de aurii bine lucraţii, avendu
unu aspectu câ si cându ar' fi fostu nou, in lun­
gime de 35 centimetri; o pareche cercei totu
de aurii de o forma cu totulu curiosa totu
de unu aspectu nou ; o piesa de auru ruginita cu
ore-cari litere indescriptibile pe ambele pârti, in
mărimea unui banii de 10; o alta piesa mica in
forma unei parale vechi la o parte cu o mica gaura,
er' la alta făcuta in forma inimei, crediendu-se a
fi fostu legata de midiloculu lautiului. Lantiulu a
servitu pentru legarea torteloru (cerceiloru.) Totu
iu launtrulu cosciugului s'a gasitu si unu acu de argintu in lungime de 15 centimetri la unu capetu
ascutîtu si la altulu mai grosu. In intrulu sarcofagiului erau osemintele unui mortu care avea
capulu spre resaritu; manile incrucisiate preste
pieptu, de o iualtîme naturala a unui omu; aculu
erâ infiptu intre coste in partea despre inima.
(Traditiunea spune, câ in vechime se infigeâ in
inim'a mortiloru câte unu feru ascuţiţii in form'a
unui ftisu, câ mortulu se nu se facă strigoiu.)
Cosciugulu este binefacutu, avea unu aspectu destulu de vechiu si probabilu, câ este din tempurile
vechi, este câ pe margine presenta ore-cari ca­
ractere romane; inse trebue se fie forte poste­
riorii cimiteriloru romane găsite altădată impregiu­
rulu Severinului. Sarcofagiulu s'a dispusu a se
transporta in gradin'a publica.
Notitie. — Cimentu in Romani'a. Se vorbesce, câ unu ingiuieru românii ar' fi descoperitu,
in judetiulu Mehedinţii, nesce pameutu din care
se pote fabrica cimentu de calitatea celui de
Portland, precum si portielana. Numitulu inginieriu, spune „Românulu," ar' fi adusu si supusu con­
siliului de administraţie alu societatiei basaltului
probe de cimentu fabricaţii de densulu din pamântulu dela Mehedinţi si acele probe au fostu
recunoscute câ superiore prin calitatea loru. Inginieriulu in cestiune se ocupa cu întocmirea deviseloru pentru acesta explcHare. Guvernulii — câci intr'o moşie a statului s'a gasitu pamentulii in
cestiune — ar' fi dispusu a dâ tdte inlesuirile putintiose.
Activitatea animei. La fie-care batere a animei adecă a mişcării organismului omenescu se
asverle siese unce de sauge c'o apesare de 13
punţi pre unu policariu patratu. Fiindu-câ anim'a
in 24 6re face 100, 800 de bateri, ea implinesce in
acel'asiu tempu unu lucru câ cându ar' redicâ greu­
tatea de-o tonna la inaltîme de 120 urme. La o
etate de 70 ani masin'a omului, care consta numai
din 12 unce carne de musculi, face doue miliarde
cinci sute mili6ne de bateri seu pulsâri aprope
deplinu regulare si uniforme dela inceputu până
la finitu, fâra intrerumpere si fâra a ave lipsa dereparatura seu alte indreptari. Anim'a dara este
până acum'a masin'a cea mai perfecta.
Proprietariu, Redactoru respundietoriu si Editoru: Niculae
FeketeNegrutiu.
Gherl'a Imprimari'a „Auror'a" p. A. Todoranu.
©B.C.U. Cluj