Sentiment de septembrie

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ
A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI
Anul VIII, Nr. 9 (90) – septembrie 2007
Sentiment de septembrie
Mai mult ca sigur, din pricinã cã, în copilãrie, dar ºi în tinereþe,
am tot privit în curþile altora coroana unor nuci uriaºi, sau pentru cã
am citit poeme ºi povestiri despre mãreþia ºi viaþa lungã a acestor
copaci, în urmã cu vreo doisprezece ani, la vreun lustru dupã ce am
avut, la þarã, casa mea „pe pãmânt”, am îngropat, prin noiembrie, în
grãdinã, douã nuci. Primãvara, din una dintre ele a rãsãrit un arbust
firav care, încet-încet, a început sã creascã ºi sã devinã tot mai viguros.
Am descoperit atunci cã e cam aproape de gard ºi cã, dacã va creºte, va
ameninþa sã atingã cu crengile dinspre stradã firele liniei electrice. Dar
nu l-am scos spre a-l rãsãdi, socotind cã nu i-ar fi bine. De vreo trei ani
rodeºte. Are o coroanã superbã, înaltã ºi largã. Un bãiat din vecini mã
ajutã, în fiecare primãvarã, sã tai crengile care ar putea sã atingã
reþeaua electricã. Nu ºtiu dacã operaþia aceasta îl va salva când nu va
mai fi un nuc tânãr, ci unul bãtrân, uriaº. Probabil cã nu. Într-o zi, cei
de la „Renel”, mi-l vor tãia. Sau mã vor avertiza s-o fac eu.
M-a vizitat, nu demult, un prieten cu vreo doi-trei ani mai
tânãr, care tocmai ºi-a cumpãrat un loc de casã. A admirat nucul meu
ºi mi-a cerut sã-i spun mica lui istorie. L-am simþit socotind ceva în
gând. Socotea câþi ani are el ºi câþi ani are copacul pe care-l priveºte.
Apoi mi-a dezvãluit gândul lui: dacã ar pune acum un nuc, ar putea
trãi pânã va fi plin de roade. Mai ales cã, în loc de a îngropa o nucã-n
pãmânt, ar planta un puiet. Ar câºtiga câþiva ani. „Sã pui un cerc cât
mai larg peste groapã atunci când o sã-l plantezi”, i-am spus. „De
ce?” „Pentru cã, dacã n-o faci, când nucul va depãºi grosimea gâtului
tãu, vei muri. Dacã o faci, vei fi ameninþat când el va depãºi lãrgimea
cercului. Aºa cã vei avea timp sã mori de bãtrâneþe”. „Tu ai pus?”
„Nu, n-am ºtiut, dar sper ca ameninþarea sã fie valabilã doar în cazul
puieþilor, nu ºi al nucilor îngropate-n pãmânt”.
Timpul trece…Nucul din grãdina mea creºte tot mai falnic, în
vreme ce eu îmbãtrânesc. Atunci când am îngropat nucile acelea în
pãmânt, nu aveam gândurile prietenului meu. ªi cu atât mai puþin gândurile
mele de azi. Nu mai eram chiar tânãr. Dar nu eram nici bãtrân…
ªtiu cã într-o zi nucul acesta va creºte prea mare. Sau se va usca
din pricinã cã i se taie unele crengi, lucru nociv, dupã cum mã avertizeazã
o vecinã octogenarã. Aºa cã ar trebui sã mã gândesc sã îngrop, în
toamna asta, în livadã, într-un loc potrivit, câteva nuci. Dar...
Textul acesta poate sfârºi ca un poem. Însã eu nu mai scriu cam
demult poeme, ºi nici nu e vremea de poezie, aºa cã-l împing biniºor
spre parabolã. Desigur, din nucile acelea va rãsãri mãcar un copãcel,
care va începe sã creascã. El va fi tot mai înalt, coroana i se va lãrgi.
Eu voi fi tot mai bãtrân. O sã culeg, poate, primele roade. Dar nu mai
mult...Într-o zi, gospodãria va fi vândutã cuiva. Poate omul acela, pe
care nu-l ºtiu ºi n-o sã-l cunosc niciodatã, o sã-l pãstreze. Pentru cã
e pãcat sã tai un nuc. ªi aºa, copacul meu, al nostru, va rãmâne.
Sunt multe lucruri în viaþã care au înþelesul sãdirii unui nuc.
Citesc, bunãoarã, lunã de lunã, cu admiraþie, textele venerabililor
noºtri colaboratori, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George,
Barbu Cioculescu, Henri Zalis...Iau act de iniþiativele lui Eugen Simion.
ªtiu cã Nicolae Manolescu lucreazã la „Istoria criticã...”. Citesc textele
postume ale lui Lucian Raicu...ªi...ºi...ºi...
Din pãcate, politicienii ºi diriguitorii þãrii noastre nu prea
îndrãgesc acest joc. Lor sãdirea unui nuc li se pare o treabã zadarnicã.
Ei preferã sã batã imediat, cu râvnã, nucii din grãdinile altora. ªi, de
se poate (ºi adesea se poate), din grãdinile tuturor. Ei râd. În vreme
ce noi, naivii, ne tot înverºunãm sã îngropãm, toamna, nucile ºi
speranþele în pãmânt. Aºteptând sã rãsarã ºi sã rodeascã. Peste ani ºi,
de nu, mãcar peste timp...
Tudor Cristea
CALEIDOSCOP CULTURAL
DE ZIUA FOSTEI CETÃÞI DE SCAUN
VOIEVODAL: TÂRGOVIªTE
Intratã în tradiþie dupã revoluþia din 1989, Ziua Târgoviºtei
prilejuieºte, de la o ediþie la alta, o diversificatã paletã de manifestãri.
Sã precizãm cã data oficialã a acestui eveniment este pe 8 septembrie,
la praznicul Naºterii Maicii Domnului, Ocrotitoarea fostei Capitale
a Þãrii Româneºti, dar manifestãrile prilejuite de aceastã sãrbãtoare
de suflet a târgoviºtenilor sunt organizate pe mai multe zile, aºa cum
s-a întâmplat ºi în acest an. Sã le amintim pe cele mai semnificative:
• 6 septembrie: deschiderea ediþiei a XII-a a Festivalului Internaþional
de Folclor, cu participarea unor formaþii din sudul, centrul ºi sud-estul
Europei; • 7 septembrie: la Aula Magna a Universitãþii „Valahia” ºi la
Galeriile „Stelea” s-au desfãºurat lucrãrile Sesiunii naþionale de
comunicãri „Vechi capitale medievale ale Þãrilor Româneºti”, sub
auspiciile Complexului Naþional Muzeal „Curtea Domneascã”; în
Parcul Mitropoliei, târgoviºtenii au avut ocazia sã viziteze, dar ºi sã
facã unele cumpãrãturi, la Târgul meºteºugarilor; animaþie medievalã
în costume de epocã ºi muzicã medievalã la Curtea Domneascã; la
sala Off Stage a Teatrului „Mihai Popescu” a avut loc un spectacol cu
piesa „Nu mai vreau sã fiu mare”; • 8 septembrie: la Catedrala
arhiepiscopalã s-a oficiat un Te Deum, urmat de un pelerinaj la
Curtea Domneascã, iar în Sala Tronului din „ruinurile” palatului
voievodal s-au acordat titluri de „Cetãþean de Onoare” al Târgoviºtei;
s-a inaugurat în Parcul „Chindia” o impresionant㠄Alee a
Voievozilor”, în Piaþa „Mihai Viteazul” publicul a asistat la Parada
voievozilor, iar în Parcul Chindia a emoþionat spectacolul de sunet,
luminã ºi miºcare „Voievozii”; 9 septembrie: în marele hol al Muzeului
de Istorie, Balul cetãþii a încheiat manifestãrile din programul Zilei
Târgoviºtei. (G.C. )
O nouã colecþie
de carte beletristicã
Pentru scriitorii dâmboviþeni membri ai Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni, Serbãrile oraºului Târgoviºte, desfãºurate între 5 ºi 9
septembrie sub genericul „Cetatea celor 33 de Domnitori”, au avut ºi
o semnificaþie aparte, de data aceasta organizatorii inserând în
programul extrem de variat ºi CARTEA.
Vineri, 7 septembrie, la Biblioteca Judeþean㠄I.H. Rãdulescu”
(gazda temporarã a SST, pânã la amenajarea noului sediu pus la
dispoziþie cu generozitate de Primãria oraºului), s-a vernisat expoziþia
de grafic㠄Scriitori dâmboviþeni contemporani” (50 de portrete
realizate într-o abia sesizabilã notã caricaturalã de cãtre talentatul
artistic plastic Alexandru Coman, aflate în colecþia Editurii
Bibliotheca).
Au fost apoi prezentate publicului numeros ºi avizat primele
patru cãrþi apãrute în colecþia „Biblioteca Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni” la Grupul Editorial Bibliotheca & Marcona, partenerul
oficial al SST: Înger zburând pe maci (versuri de Florea Turiac),
„Masa hoþilor” – povestirile vânãtorului (Gh. Duþã-Micloºanu),
Agremin ºi încã ceva (nu metaroman semnat de Corin Bianu) ºi
Ninsoarea care ne trebuie (o excelentã antologie de poezie datoratã
decanului de vârstã al liricii dâmboviþene, poetul Nicolae Neagu).
Invitaþii prezenþi au comentat succint cãrþile, dupã ce autorii înºiºi
le-au prezentat. Cei patru „deschizãtori” ai colecþiei au oferit autografe
2
CALEIDOSCOP CULTURAL
tuturor celor prezenþi. Este momentul sã arãtãm cã toate cele patru
volume au fost sponsorizate de Consiliul Judeþean Dâmboviþa care,
prin dl. Niþã Mircea, a asigurat pe cei prezenþi de continuitate.
Seara, în pauza concertului inaugural al stagiunii Filarmonicii
Muntenia, poeþii Nicolae Neagu ºi Florea Turiac ºi-au prezentat
volumele. În alocuþiunea sa, ing. Gheorghe Ana – preºedintele
Consiliului Judeþean Dâmboviþa, a promis sprijin financiar pentru
cultura scrisã dâmboviþeanã, prin SST.
Sâmbãtã, în cadrul ºedinþei festive a Consiliului Local Târgoviºte,
la Curtea Domneascã, în Sala Tronului, a fost lansatã ediþia a doua
revãzutã ºi adãugitã a volumul Istoria Târgoviºtei. Cronologie
enciclopedicã. Din preistorie ºi pânã la aderarea României la
Uniunea Europeanã, lucrare de referinþã, realizatã de dr. George
Coandã, la Editura Bibliotheca.
Sunt aceste întâmplãri semne concrete cã în judeþul Dâmboviþa,
prin Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, cu sprijinul înþelegãtor al
Consiliului Judeþean Dâmboviþa, cultura scrisã dâmboviþeanã e în
plin㠄renaºtere”. (Observator)
CALENDAR DÂMBOVIÞEAN
1.IX.1941 – S-a nãscut Toma Biolan (m. 2004)
1.IX.1950 – S-a nãscut Petre Mareº
2.IX.1960 – S-a nãscut Tatiana-Ana Fluieraru
3.IX.1976 – A murit Ion Cazan-Cãtina (n. 1929)
4.IX.1929 – S-a nãscut Ion Drãgoescu
5.IX.1858 – S-a nãscut Alexandru Vlahuþã (m. 1919)
5.IX.1948 – S-a nãscut Grigore Grigore
6.IX.1940 – S-a nãscut Cezar Florescu
7.IX.1902 – S-a nãscut ªerban Cioculescu (m. 1988)
7.IX.1999 – A murit Cornel Popescu (n. 1930)
8.IX.1964 – A murit Ion Calboreanu (n. 1909)
8.IX.1993 – A murit Niculae Hârsescu (n. 1917)
9.IX.1919 – S-a nãscut Ion Benone Petrescu (m. 2007)
9.IX.1936 – A murit Constantin C. Diculescu (n. 1880)
13.IX.1934 – Apare la Târgoviºte ziarul Ancheta
(încetarea apariþiei – 11 oct. 1946; director, Ion Vasiliu)
14.IX.1915 – S-a nãscut Ion Dincã-Hobaia (m. 2007)
14.IX.1933 – S-a nãscut Angela Mihai-Cernãteºti
15.IX.1935 – S-a nãscut Ioan N. Radu
15.IX.1941 – S-a nãscut Constantin Brãtescu
16.IX.1971 – S-a nãscut Anca Davidoiu-Roman
18.IX.1925 – S-a nãscut Cornel Ionescu (m. 2007)
19.IX.1919 – A murit Alexandru Vlahuþã (n. 1858)
20.IX.1927 – S-a nãscut Nicolae Plopeanu
20.IX.1957 – S-a nãscut Nicolae Scheianu
21.IX.1864 – S-a nãscut Elena Vãcãrescu (m. 1947)
23.IX.1876 – S-a nãscut George Grigore Caïr (m. 1924)
23.IX.1948 – S-a nãscut George Mihãiþã
23.IX.2000 – A murit Costache Olãreanu (n. 1929)
24.IX.1956 – S-a nãscut Marin Neagu
25.IX.1933 – S-a nãscut Victor Davidoiu
30.IX.1939 – S-a nãscut Serghie Paraschiva
În atenþia cititorilor revistei „Litere”
Revista poate fi cititã ºi on-line pe pagina de web
a Editurii Bibliotheca din Târgoviºte la adresa
w w w . b i b l i o t h e c a.r o
3
ACCENTE
Alexandru George
„CEA MAI NESÃRATà MÃGÃRIE...”
Împrejurãri de care am pomenit recent, chiar în revista de
faþã, m-au readus la Camil Petrescu, scriitor pe care l-am admirat
la superlativ în adolescenþã, dar de care aveam sã mã depãrtez
fãrã a-i retrage interesul ºi chiar simpatia, în ciuda gravelor
decepþii pe care mi le-a furnizat în ultimii sãi zece ani de viaþã ºi
de activitate literarã. În adolescenþã, aºadar, atunci când mi se
cristalizau anumite idei despre literaturã ºi critica literarã, am
citit opusculul lui, Eugen Lovinescu subt zodia seninãtãþii
imperturbabile, 1934, un text capital în literatura problemei,
depãºind cu mult circumstanþele elaborãrii ºi stilul de multe ori
pamfletar. Poetul, dramaturgul de vocaþie certã ºi romancierul de
reputaþie recent stabilitã, dar mai ales articlerul eseistic ºi
cronicarul teatral se rostesc despre un gen care intrase (graþie ºi
criticului mai vârstnic) într-o perioadã glorioasã, azi pe deplin
recunoscutã. El susþinea ideea criticii ca un gen necesar, dar
subordonat ºi caduc, ceea ce voi reþine ºi eu pe veci, dar fãrã a-mi
reduce admiraþia pentru eforturile marelui E. Lovinescu de a face
din disciplina sa altceva ºi a-i da o altã definiþie.
Camil Petrescu trece peste toate acestea, socotindu-le niºte vane
pretenþii, ºi formuleazã o teorie reducþionistã, dar categoricã, ba poate
chiar absolutistã; iatã-i propriile cuvinte: „În forma cea mai trivialã a
concepþiei populare, criticul este un om de gust care, fãrã sã se sinchiseascã
de modã (cãci în candoarea sa esteticã, d. Eugen Lovinescu proclamã
primatul modei artistice), «descoperã» pe scriitorii adevãraþi, «talentele»,
operele sortite sã dureze, ceea ce e de valoare în puzderia materialã ºi
vulgarã de produse, discerne ce e autentic de ce e numai fals. Este
expertul care denunþã sticla prezentatã drept diamant. El nu organizeazã
«formula esteticã a unei generaþii», adicã moda unei generaþii, ci, coroziv,
precipitã producþia actualã, ca sã rãmânã platina valorilor superioare”
(p. 117). E greu sã deduci de aici dacã el exprimã un deziderat sau
blameazã o realitate deja existentã, pe care o înghesuie în concepþia unui
critic-adversar detestat; indiferent cum ar fi, asistãm la cea mai radicalã
acþiune de compromitere a unui tip de criticã pe care-l întâlneai curent în
epocã ºi pe care de multe ori îl practica însuºi denunþãtorul lui – ca sã nu
mai spunem cã, la trei sferturi de veac de la aceastã disputã, el continuã
sã existe, putând fi numit stadiul prim al criticii.
„Cea mai înaltã formulare a esteticii moderne, estetica
fenomenologicã, se întâlneºte cu presupunerea vulgarã în
postularea acestui principiu, cã arta are o valoare universalã, iar
estetica [e] o disciplinã autonomã faþã de psihologie. Judecata de
valoare e, deci, linia de joc a criticei.
A «critica» este a judeca, nu a explica ºi nu a «întãri poziþii
cucerite» (care, în realitate, nici nu au fost cucerite, dacã, dupã
cum crede Eugen Lovinescu, nu dureazã decât câþiva ani)”.
Orice preocupare exterioarã esteticii, fie ea inofensivã, fie
dãunãtoare bunului mers al artelor, trebuie înlãturatã, cãci e creatoare
de confuzie. „Müller-Freienfels le-a numit alexandrinisme [numai
cã] el însuºi, confundând psihologia cu estetica, e un alexandrin”. ªi
Camil Petrescu semnaleazã aceastã delimitare „în încercarea estetului
fenomenolog Morït Geiger [care] numeþte diletantism orice abatere
de la principiul unei estetice autonome, al cãrei aport principal e cã
a pus din nou în centrul preocupãrilor despre artã ideea de valoare
cu precisã exclusivitate” (p. 118-119).
4
ªi urmeazã o cascadã de exemple negative, ilustrând marea
rãtãcire a criticii moderne: „O tânãrã absolventã de liceu trimite
gazetei locale o criticã admirativã despre romanul care a
impresionat-o adânc: «Ce emoþionant e când el soseºte în garã ºi
vede cã nu-l aºteaptã nimeni pe peron». Alexandrinism. Un cronicar
de gazetã povesteºte pe larg cuprinsul unei piese de teatru, arãtând
cã e lipsitã de acþiune ºi caracterele nu sunt logice. Alexandrinism.
Un alt cronicar descrie câte prune cuprinde un tablou, arãtând
cã faþa de masã e de un colorit foarte viu. Cã, în genere, tabloul are
«calitãþi cromatice». Alexandrinism.
Cunoscutul scriitor X publicã într-un ziar impresiile lui
de la recentul concert simfonic: Allegro i-a dat impresia unei
excursii cãlare peste câmpuri primãvãratice, un pasagiu i-a dat
senzaþia de rãcoare ca pe sub bolþi de pãdure secularã... «în
lumina lunii». Alexandrinism.
Alexandrin, fireºte, dascãlul care laudã Scrisoarea III pentru
patriotismul ei, criticul tradiþionalist care se entuziasmeazã pentru
Rugãciunea unui dac din cauza sugestiilor ei scitice, judecãtorul
care condamnã Les Fleurs du mal pentru vulgaritate imoralã.
Un doctorand în litere prezintã sub titlul de «încercare criticã»
o tezã despre originile poeziei lui Eminescu, altul despre Influenþele
franceze în teatrul lui Alecsandri, al treilea despre Romantismul
german ºi curentele de idei ale timpului. Alexandrini toþi trei...”.
Nu pot spune cã aceastã serie de exemple, care în textul lui
Camil Petrescu se continuã pe mai multe pagini, nu mi-a fãcut o
oarecare impresie, deºi erau vãdite intenþia caricaturalã ºi exagerarea.
Critica „alexandrin㔠nu era o simplã divagaþie, un parazitism pe
seama operei ºi în dauna judecãrii ei, iar în cazul lui Lovinescu
acesta o ilustrase în felurite moduri, enunþând, ce-i drept, ºi idealuri
„alexandrine”. Dar refãcuse conceptul de criticã ºi-i dãduse alt
sens ºi altã întemeiere. Înainte de el (dupã spusele unui foarte acut
critic al sãu, ªerban Cioculescu), critica era mai mult un fel de
avocaturã, cãuta sã sprijine sau sã sugereze o sentinþã. Eugen
Lovinescu fãcuse din disciplina sa o operã de artã, fãrã a exclude
judecãþile cele mai categorice ºi definitive. În teorie, crezuse în
textul critic susþinându-se doar prin valoarea lui artisticã, de unde
G. Cãlinescu a conceput (dar nu ºi scris) o istorie a literaturii, ca o
construcþie imaginarã, ca un roman, nu ca o operã istoriograficã.
Dar ceea ce mi-a fost clar foarte curând, pe baza acestei fantezii,
nici el nu a eliminat judecãþile de valoare cele mai tranºante, cum
nici E. Lovinescu nu fãcuserã în fapt.
Camil Petrescu lãsase sã cadã încã din 1934 aceastã sentinþã
definitivã: „...acest «a crea valori în criticã» e [...] cea mai nesãratã
mãgãrie intelectualã cu putinþã”. Eu (mai puþin formularea) mi-am
însuºit-o. Acum, în plin ºi fatal alexandrinism, aº propune o discuþie
cu criticii mai tineri pe aceastã temã care, dacã n-are justificare, a
dobândit... consistenþã.
CÃRÞI PRIMITE LA REDACÞIE
• George Coandã, Istoria Târgoviºtei. Cronologie
enciclopedicã: din preistorie ºi pânã la aderarea României la
Uniunea Europeanã; ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura
Bibliotheca, Târgoviºte, Colecþia Historia, 2007; 600 pag.
• George Cãlin, Cuvântãrile tovarãºului Cotoi, Editura Anca,
Urziceni, 2007, 100 p.
• George Toma Veseliu, Monografia comunei Ocniþa. Ocniþa
– Scaun Domnesc, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, Colecþia
Monografia, 2007; 492 pag.
• Nicolae Puiu Iliescu, Caleidoscopul fabulei, Editura Anca,
Urziceni, 2007, 120 p.
• Mihai Oproiu, Georgeta Toma, Joszef Pildner, Pledoarie
pentru o statuie, Editura Pildner & Pildner, Târgoviºte, 2007, 234 p.
• Florentin Popescu, Semne ºi simboluri, Editura Domino R,
Bucureºti, 2007, 112 p.
• Daniel Drãgan, Pãrintele Thom – roman, ediþia a II-a,
revãzutã ºi adãugitã, Editura Arania, Braºov, 2007, 228 p.
5
LITERATURÃ DUS-ÎNTORS
Mircea Horia Simionescu
UN PROFESOR
RETROGRAD
Existã un curios mod al scriitorului de a comunica semenilor
unele simþãminte ºi idei în fraze ºi expresii anevoie de descifrat.
Înzorzonate ºi îndelung învãluite, ca figurile fecioarelor din templele
asiate, încât nici familiarii nu-s în stare sã le recunoascã, farmecele
produse de sclipiri, linii unduioase, aburi ai coloratelor volute ºi
graþioase destinderi ritmate, plãsmuirile izbutesc sã cufunde aparenþele
în cea mai adâncã tainã.
Am folosit de multe ori procedeul, constrâns de numeroase
temeri, o datã ºtiind cã autorul unei fapte meritorii are obiceiul de-a
rãmâne tare nemulþumit cã lauda mea am plasat-o în vecinãtatea
unor cuvinte, de asemenea binevoitoare, privindu-l pe unul din rivalii
sãi (nu la jocul de biliard); altãdatã, ironia de trei ori bãrbieritã la
adresa unor trei strofe deplorabile din patruzeci, autor mai înainte
bine plasat pe covorul roºu al stimei mele, era mai înþelept dacã îmi
vedeam de treabã tãcând, nu mai amintesc pentru ce alte aprecieri
am fost sancþionat...
Toatã mascarada folositã de mine s-a dovedit ºubredã, m-au
dibuit ºi lãudaþii ºi ironizaþii, iar când am fãcut imprudenþa sã utilizez
satira ºi fabula moºtenitã de la vecinul meu Grigore Alexandrescu,
dracul m-a luat: mângâiaþi cu smicelele de salcie, mi-au trimis pe
urme potera înarmatã cu rotogoale de sârmã ghimpatã, mi-au aºezat
la poartã, pe cricuri de neurnit, o maºinã de tãiat lemne modificatã
ghilotinã, imagine a productivitãþii furiei oarbe.
Au urcat culmile rãzbunãrii, trimiþându-mi în plic mulþime de
cupoane ºi bilete de bancã expirate încã dinaintea armistiþiului din
1944. Am fãcut jurãmânt cã n-am sã mã mai ating de nimeni, scrisul
meu, jur, va rãmâne la generalitãþi, la arhetipuri împiedicate a se
reduplica, a se întrupa. Am lipit pe toþi pereþii un aviz grafitti cu:
„orice asemãnare cu... coincidenþe întâmplãtoare...”, „on y soit qui...
(sic!) Biborþeni...”.
Ca sã derutez, ca sã nu se pipereze nimeni recunoscându-se...
Bine i s-a zis scrisului meu cã e evaziv, suprarealist, fantezist,
desprins de realitate. Când s-a prezentat vreun amic sã-mi spunã
(bucuros ca Edison dupã ce a descoperit ºiretul de pantofi) cã ºtie el
cine – dintre Mona, Emilia, Vasilica, Marioara, Bianca, Ica, Lena,
Marga – mi-a fost amantã ºi cu care dintre celelalte am câte un copil,
am recunosc pe loc cã deþine întreg adevãrul, ba, odatã cu corpul
central al adevãrului amicul mai posedã ºi câteva aripi anexe.
Neîntârziat, am dat fuga la poartã ºi-am strigat de-a lungul uliþei, dar
ºi de-a latul, cã am gãsit omul care, precum Dumnezeu, mi-a citit
mãrturisirile cu atâta ascuþime de minte, încât oricine i s-ar adresa,
va primi despre mine ºi despre afirmaþiile mele privindu-i pe ceilalþi
(mii ºi sute de mii de cunoscuþi; dar pe necunoscuþi de ce nu?) ca pe
adevãrurile zeiþei Minerva. Dar, precaut cum e greu de apreciat, m-am
ferit de atunci sã mai rostesc nume. Sã le dea persoanelor în discuþie
nume ºi trãsãturi dumnealui, amicul, dumnezeul detaliilor, aþelor,
nãsturaºilor, copcilor, mosorelelor.
Intenþii ºi vorbe înþelepte... Dar greu de þinut cuvântul de onoare...
ªi uite, neavând de lucru, astãzi m-am hotãrât. Unu: sã vorbesc cât se
poate de deschis, cu nume reale ºi trãsãturi recognoscibile, netãinuite;
doi: sã creionez numai persoane de mult rãposate, totuºi uºor de
reînsufleþit, figuri pitoreºti, ciudate, cu aºa-zis㠄personalitate
accentuatã”, unele onorabile, altele din categoria pe care o numesc
de obicei pedestrime, concetãþeni odinioarã în oraºul Târgoviºte.
Urbea, prin anii 1935-1948, n-avea decât 20 de mii de locuitori,
ciudaþii (þicniþii) ei îi numãrai pe degete... ªi erau atât de paºnici, de
înþelegãtori, cã însãºi numãrãtoarea lor putem s-o evitãm.
Sper sã nu se supere nimeni dacã îi voi evoca într-un singur
mãnunchi, îi voi aºeza laolaltã pe scena în miezul cãreia mi-am
îngrãmãdit amintirile, în care personalitãþile deraiate stau cuminþi ca
manechinele în muzeul londonezilor.
6
Partea de miºcare îmi aparþine, chiar dacã le-a aparþinut cândva.
Era prin 1941, început de an ºcolar, blestemãþie, fiindcã þara
intrase în rãzboi, pâinea se fabrica dupã ordonanþele mereu modificate
ale primãriei, cu procent tot mai mare de mãlai, într-o zi au apãrut
chiflele din fãinã de fasole, la preþ dublu, uzina întrerupea curentul de
trei ori pe searã, noi, cei dintr-a doua, n-aveam profesori la latinã,
românã ºi, dezastru, la gimnasticã, crivina Ialomiþei, încã intens
verde, fusese ocupatã de ambulanþe, corturi, barãci ºi ateliere pregãtind
instalarea spitalului militar de zonã în clãdirea liceului nostru, în
cursul iernii apropiate.
S-a zvonit cã la românã vom începe. Curiozitatea cine va veni
sã ne scoatã din categoria „analfabeþi” în care ne împingea, la poarta
dinspre moara lui Dafu, noul director „Moºu Vasilescu”, „om al
ministrului Petrovici, filosoful”, restaurator al ordinii dupã rebeliunea
legionarã. „Moºu” ne obligase sã reintrãm în rândul lumii
confecþionându-ne ºepci cu cozoroc pãtrat de 5 cm ºi, aflându-ne
personal descoperiþi (confecþia, scumpã foc), ne trimitea acasã,
aruncându-ne galanton: „chiulangii ºi analfabeþi!”.
Chiulangii, da. Analfabeþi, aºa ºi-aºa, dacã cercetãm atent
lucrurile; scrierile de-atunci, destinate cenaclurilor literare
(participam, participam, producþie multã ºi fumuri de clasici în
pantaloni scurþi), sau rãmase prin maculatoarele împãturite avioane
ºi, la privatã, material ajutãtor, ca-n vremuri de rãzboi!), ei bine,
scrierile de-atunci arãtau ordonate, bogate în bucle ale majusculelor,
curcubee ale consoanelor, reþineri marginale, dar ºi grav suferinde la
organele gramaticii, la proprietatea înþelesurilor ºi corectitudinii
succesiunilor, plasãrii rezonabile a pãrþilor de cuvânt. Încã ºi azi
resping calificativul „analfabeþi”, când în realitate eram cu toþii
exemple vii de „agramaþi” Situaþie de care, cu precocitate, ne-am dat
seama. Inima ne-a bãtut inaugural, auroral, plenipotenþiar aflând cã
statul, inspectoratul ne-a dotat la timp cu un profesor de românã.
N-aº putea relata cum s-au desfãºurat vastele (dupã rezultate)
operaþiuni de gramaticare (scuze pentru termoficare, scuze pentru
rostogolirea în rimã incontinentã) a celor 50 de chiulangii ºi analfabeþi
nedovediþi, fapt este cã în privinþa limbii române corecte, noul
profesor, pe nume Constantin Georgescu zis Jumarã, a fãcut minuni.
ªi n-aº putea povesti, pentru simplul motiv cã la lecþiile lui nu cred sã
fi fost, sau mai exact nu-mi amintesc sã fi fost mãcar un sfert de orã
treaz: de la instalarea dumnealui la catedrã ºi pânã la ultima zi a acelui
an, n-am impresia cã s-a schimbat în clasã vreo conversaþie, cã
profesorul ar fi predat un mãnunchi de cunoºtinþe, cã unul dintre noi
ar fi pãºit la tablã, ar fi fost chestionat, nici cã profesorul ar fi citit
sau indicat unul-douã rânduri din manualul lui, cu încântãtoarea
precizare a atâtor dascãli de mai apoi: „de aici, pânã aici”.
Somn adânc? Nici aºa ceva, fiindcã de la orele lui Jumarã am
pãstrat o serie de amintiri cum de la altele, ale altora, nu mi-au rãmas.
Stãtea ca un sfinx la catedrã, cu trupul puþin înclinat asupra
catalogului, în liniºtea pe care parcã o tencuia cu mâna întinsã, lãsa
numai forfecuþa de unghii sã clãnþãne mãrunt, uneori adãuga capselor
un minuscul hârâit ca fluierul unei pãsãri a boscheþilor, era þiuitul pilei
de unghii, partida de cochetã îngrijire se spãrgea uneori în chip fatal,
moment când sfinxul tresãrea, pãrea cã se lasã indignat, atunci
profesorul prindea între degete o foaie de sugativã ºi fluturând-o
ameninþãtor „striga” cât sã fie auzit de cei din primele bãnci: „Faceþi
liniºte, pramatiilor, cã acu vã sparg capul cu sugativa!” Dupã care,
relua rotunjirea unghiilor, pilirea, aprecierea lucrãrii.
L-am mai întrevãzut o datã. Se afla într-o dispoziþie potrivitã
marilor reforme ale învãþãmântului. În picioare, la tablã, scriind
mult ºi fin (cu aþe ºi bobine) reguli sumare ºi termeni cât rama tablei.
Nu mi s-a pãrut nimic de înþeles, Jumarã îºi însoþea demonstraþia cu
miºcãri unduioase ale trupului ce pãreau ale unei dansatoare (vãzusem
una la cinematograf). Formulele nu mã interesau, pãrelnica unduire
coregraficã, ºi mai puþin. Începusem sã regret cã directorul lipsise de
dimineaþã de la mãsurãtoarea ºepcilor ºi concedierea celor fãrã cozoroc
pãtrat, simþeam în carne zãdãrnicia zilei, pânã...
– Uite-l cum furã lemne! Pleacã de-acolo, hoþ neruºinat! Marº!
Costicã Jumarã trecuse de la tablã la fereastrã, o deschisese,
striga cuiva de-afarã sã lase lemnele ºcolii, tonul lui era aprig,
ameninþãtor. Clasa întreagã s-a sãltat în picioare, unii dintre noi ne-am
repezit la fereastrã sã-l alungãm pe hoþ.
Profesorul revenind la tablã, noi potolindu-ne dupã falsa scenã
ºi sperieturã, am reþinut cã:
„Acesta este Imperativul, bãieþi. Mâine definim Supinul!”
Celelalte situaþii ale Gramaticii le-am deprins, câte sute ºi mii or
fi fiind, tot de la Jumarã, tot în stare de semi-trezie.
7
BREVIAR
Barbu Cioculescu
UN FIªIER PENTRU
ETERNITATE
Modalitatea de a-ºi prezenta Jurnalul sub forma unor fiºe,
deci într-o vie mobilitate, contrarie, prin definiþie, memorialisticii,
o datã ce aceasta statorniceºte timpul ºi cristalizeazã, ne pare
caracteristicã spiritului de neobosit scrutãtor al lui Gheorghe
Grigurcu. Pe de altã parte, scriitorul experimentat ºtie cã aparenþa
de nefinisare stârneºte colaborarea lectorului, dã fizionomie
portretului ºi-i plãteºte libertãþii dinarul ei.
Nu putem ºti însã dacã aceasta a fost intenþia autorului ºi nu,
mai curând, cã o certã aplecare organicã spre maximã ºi aforism,
vizibilã în arta sa poeticã, nu ºi-a
spus cuvântul. Autonomia
paragrafului într-o carte de format
mare – Fiºele unui memorialist,
Editura „Timpul”, Iaºi, 2006, se
strânge pe cinci sute de pagini – ºi
totodatã unitatea acestora de
materie îngãduie comparaþia cu
nenumãratele ºiruri de coloane
paralele ale unui vast edificiu.
Lipseºte corporalitatea unui
Jurnal, datarea, gradaþia tãrilor de
spirit, se simte, în schimb, respiraþia
largã a abolirii timpului.
Aºadar termenul de fiºe trebuie receptat cu o rezervã, ele nu
promit pasul urmãtor, al romanului, al unei reprezentãri dramatice,
înfãþiºându-se de sine stãtãtoare, lor înºile satisfãcãtoare. Ele mai
conþin ºi texte care nu aparþin autorului, dar i-au trezit atenþia în
mãsura în care a dorit sã le aibã în fiºier. Lectorul ºi le va însuºi, la
rândul lui, ajutându-se de ele spre a întregi un portret al autorului.
În cele 77 de departamente ale cãrþii, convieþuiesc în excelentã
companie Publius Syro, Origene, Augustin, Grigore din Nysa, cu
Kant, Goethe, Dimitrie Cantemir, Gide, ªestov, Kafka ºi Arthur
Koestler. ªi era sã-l uitãm pe Blaga.
În chipul cel mai firesc, aceste citate sunt aglutinate de textele
originale, care le þin piept. E la mijloc un oarecare rãsfãþ, la care
memorialistul are dreptul. Sub raport conþinuitistic, cartea s-ar fi
putut la fel de bine intitula Fiºele unui moralist – ba chiar ale unui
credincios, acea moralã pe care au slujit-o La Bruyère, La
Rochefoucauld, Lichtenberg ºi, iarãºi, Lucian Blaga. Cu surse în
psiholoie, cãtre confinele acesteia, textele grigurcugiene cerceteazã,
analizând cu stricteþea maximei, omenescul, datele existenþei,
problemele timpului, în acea varietate de nuanþe care dau domeniului
posibilitatea celei mai largi desfaceri ºi ploi de petale.
Mãruntele cotloane ale cotidianului conduc cãtre neaºteptate
ascensiuni, observaþia curentã, cãtre paradoxale concluzii. Pânã la
aforismul de patru cuvinte: „Magnifica împlinire a neîmplinirii”!
Unde intervine criticul literar, discursul e mai amplu, dar îºi
pãstreazã respiraþia ºi în trei ºire: „Albert Thibaudet vorbeºte
despre autori care se bucurã de o înaltã situaþie, dar de o mediocrã,
dacã nu cvasinulã, prezenþã. Sã fie cazul unui Nichita Stãnescu
sau, pe un palier valoric indiscutabil mai înalt, al unui Mihail
8
Sadoveanu?”. Unele verdicte sunt curate execuþii, dar niciodatã
rãfuieli. ªi cu toate cã masivul tom face rareori trimiteri la viaþa de
fiecare zi a memorialistului, factorul emoþional marcheazã
personalitatea colecþionarului de fiºe, prin ani. Ne referim mai cu
seamã la o emoþionalitate trecutã prin filtre: „Nu doare atât
realitatea, cât irealitatea. De aceea suferim atât de mult din pricina
trecutului, care e o irealitate absolutã.”
Terifiantul fenomen al morþii îi inspirã reflecþia: „Indiferent
de condiþia sa, un mort devine din oficiu membru al eternitãþii,
precum al unui club select”. Prostia, sincertatea, iubirea, mãºtile
adevãrului cad sub incidenþa memorialistului, mai sensibil la nuanþa
infinitezimalã: „tãceri care se umplu treptat cu zgomote, aºa cum
o cutie se umple cu obiecte”.
Constatãri ale gânditorului în afara oricãrui sistem se
intercepteazã cu altele de veche frecventare a sistemelor, cu ceea
ce oferã ºi cu ce n-au acestea, cu loc pentru dubiu. Bunãoarã, în
aria criticului: „Conceptul de gust în artã are o nuanþã de mãrginire,
de capriciu. Sugestia filosoficã îl dezavantajeazã neîndoielnic,
deºi...” Remarca aparþine unui critic a cãrui frazã practicã atingeri
cu arta, de certã savoare. Iatã-l, bunãoarã, pe Ov.S. Crohmãlniceanu,
„ajungând a-i lãuda pe autorii aparþinând culturii «burghezomoºiereºti» pe care-i înfierase anterior în registrul celei mai violente
retorici comuniste, face impresia unui canibal care, dupã ce ºi-a
devorat victima, s-a împodobit cu pãlãria acesteia”. Tonul polemic e lapidar, rãspicat: „Funcþia administrativ-politicã modeleazã
organul conºtiinþei literare. Exemple cu duiumul, de la M. Beniuc,
Z. Stancu, Titus Popovici, E. Barbu, A. Pãunescu, la E. Simion,
A. Buzura, Petru Poantã etc.”.
Când un fenomen din comunism trece netulburat în perioada
tranziþiei, supravieþuindu-i ºi acesteia, avem motivele unei consemnãri
fãrã indulgenþã. Pentru cunoscãtor, ceea ce pare la Grigurcu
idiosincrazie îºi dovedeºte firul logic. Vezi cazul Marin Preda:
„Constatând cu regret tabuizarea prozatorului, am insistat în speþã
pe caracterul eterogen al conºtiinþei sale, tresãltând uneori în semn
de mulþumire faþã de unele stãri de lucruri din «epoca de aur»,
conºtiinþã însã funciarmente tributarã «spiritului revoluþionar»,
mentalitãþii unui comunism pe care l-a slujit cu consecvenþã ºi pe
care-l dorea numai ameliorat”. Concluzia: „Pe tãrâmul hagiografic
pe care s-a pomenit aºezat, autorul Moromeþilor devine astfel un
balon ce se înalþã tot mai sus, pe mãsurã ce e vidat de sens”.
Colecþionarul de tipuri clasificã, înseriazã, de exemplu – o
trup㠖 scriitori la care „o anumitã aroganþã începe a juca rolul unei
anume demnitãþi”. Exemplele nu sunt puþine, în fiºier: Petru
Dumitriu, A.E. Baconsky, Eugen Jebeleanu, Marin Preda ºi „de la
o vreme, ªtefan Aug. Doinaº”.
Lectorul va descoperi, poate, miezul cãrþii în acele pasaje în
care autorul produce într-adevãr memorialisticã de nudã,
melancolicã sinceritate, urmând traiectoria vârstelor, a eºecurilor,
speranþelor înºelate, în zvâcnitoare fragmente, cronicarul va simþi
atracþia similitudinii dintre aforismele, judecãþile grigurcugiene ºi
originala sa liricã. Acolo, adicã, unde imaginaþia fuzioneazã cu
senzualitatea, apa cu focul. Dacã poezia este „o creaþie triumfalã a
neîmplinirii perpetue”, iar creaþia autentic㠄un contract cu
transcendenþa”, atunci, asemenea unei luntri zvelte care suie valul
printre nave greoaie, aceasta se constituie într-un Tratat, iar Fiºierul
sãu, într-un tom liric.
Lectorul avizat va medita îndelung asupra unei mãrturisiri,
trecutã la cea de a doua persoanã: „În viaþa ta, umilinþele se adunã,
transparente ºi pure, nenumãrate aidoma picãturilor de rouã pe-o
pajiºte-n zori”. Va fi clipa fericitã când fondul compensator, cathartic al Fiºierului se va pune în toatã evidenþa, umbrind, pe
nedrept, actul de generozitate auctorialã. Un inconvenient rãmâne,
însã, pe seama lectorului. Îl numeºte chiar autorul: „Donjuanismul
lecturii. Cu fiecare carte care-þi place, treci de la o fantasmã la alta,
erotizându-le în succesiunea lor. Mariajul cu o singurã carte e,
dupã cum se ºtie, teribil”...
9
CRONICA LITERARÃ
Margareta Bineaþã
ÎNTRE TRAGIC ªI BêCÃLIE
Apãrut la Editura „Trei” (Bucureºti, 2007), romanul „Nastasia,
un amor de aproape un an” este cea mai recentã producþie literarã a
scriitorului Ion Mãrculescu, înscriindu-se ca formulã ºi viziune în
descendenþa volumelor anterioare – „Cioara schioap㔠(1998) ºi
„Quatrocente” (2001). Dezabuzarea totalã, intratabilã ºi indisolubilã,
tristeþea dublatã de mizantropie, dorinþa de abandon, neagra disperare
ascunsã în spatele bãºcãliei ºi sarcasmului sunt stãrile de spirit
predominante în cele trei volume. Omul care „a vânturat iluzii”,
conºtient de propria-i „inutilitate ºi ineficienþã”, purtând mãºti de el
inventate în încercarea de a-ºi descoperi ºi asuma o identitate („sunt
când cioara schioapã, când cioara vopsitã, când raþa schioapã”)
constatã cã aceastã febrilã cãutare de sine este zadarnicã, dacã nu dea dreptul stupidã ºi plicticoasã: „M-am plictisit de moaca mea pe
care o vãd în fiecare dimineaþã în oglinda de la baie. N-am nici o
posibilitate sã scap de ea, aºadar ãsta nu este un motiv sã trãiesc
împãcat cu mine ºi nici mãcar nu pot sã mã revolt împotriva ei”.
Dacã în „Cioara ºchioap㔠ºi
„Quatrocente” Ion Mãrculescu
propune o viziune complexã asupra
vieþii, artei, creaþiei, societãþii,
religiei, Creatorului ºi relaþiilor
interumane, în „Nastasia, un amor
de aproape un an” dorinþa de
minimalizare absolutã, de reducere la
absurdul ridicol a unei lumi groteºti,
hâde ºi descompuse dilueazã substanþa
epicã ºi ideaticã a cãrþii.
Structural, romanul din 2007
este asemãnãtor scrierilor anterioare:
o prefaþã, o organizare secvenþialã a
conþinutului ºi un epilog. Judecând
dupã titlu, „Nastasia, un amor de
aproape un an” nu este altceva decât o romanþatã poveste de dragoste
cu un evident final nefericit. În realitate, aventura eroticã este doar
o scurtã ºi banalã întâmplare a simþurilor inseratã în jurnalul intim al
naratorului, procedeu pe care I. Mãrculescu l-a utilizat ºi în
„Quatrocente”. „Nastasia” pleacã de la premiza cã întreaga lume ºi
toate valorile sale se aflã sub incidenþa hazardului ºi liberului arbitru,
actul scrierii fiind implicit influenþat de aceastã stare de fapt:
„Adevãrul este cã te poþi naºte oricând, poþi trãi oricum, poþi scrie
despre oricine, orice ºi, mai ales, oricum. Poate cã nici adevãrul
acesta nu e adevãrat ºi cã seamãnã cu mersul pe loc”. Ironia coloratã
de sarcasm, detabuizarea lingvisticã, gluma fãrã perdea, nebunia
asumatã ºi declaratã sunt tot atâtea forme ale vehementei deziceri de
o astfel de societate, în cãutarea cãii de acces cãtre mult-aºteptata
limpezire: „Nu poþi ajunge la luciditate dacã n-ai trecut printr-o
formã acutã de nebunie”.
Ion Mãrculescu îºi concepe romanul ca pe o spovedanie lipsitã de
inhibiþii ºi prejudecãþi morale sau de limbaj fãcutã unui Dumnezeu
simþit adesea complice ºi înþelegãtor, cãruia i se adreseazã din când în
când cu familiarul ºi ironic-afectuosul „mata”. Luarea în derâdere,
trivialitãþile, situaþiile burleºti evocate, grotescul în toate formele lui,
lipsa acutã a spiritualului, sexualitatea animalicã sunt coordonatele
unei viziuni sumbre asupra existenþei, în care eul alienat ºi confuz
afiºesazã mizantropia neagrã ºi hohotul de râs deºucheat pentru a-ºi
masca propriile obsesii ºi terori: „Dupã absolut nu aleargã decât bolnavii
lumii. Aºadar, totul trebuie bãºcãlit, ironizat, discreditat, desconsiderat”.
Ion Mãrculescu încearcã sã argumenteze prin astfel de aserþiuni
10
prezenþa în romanul sãu a unor stridenþe de limbaj sau imagine, uneori
duse la extrem. Înfãþiºându-se pe sine, naratorul-scriitor, ca pe un ins
scârbit de toatã mizeria cotidianã, în faþa cãreia îºi trãieºte cu voluptate
apogeul „propriei neputinþe”, autorul „Nastasiei...” îºi justificã
opþiunile tematice: „Fac ºi spun tâmpenii pentru cã m-am sãturat de
adevãruri fundamentale pe care, pe deasupra, nici mãcar nu le pricep.
Avem nevoie de banalitãþi”.
Umorul nu lipseºte din paginile romanului, chiar ºi atunci când
condimenteazã povestioarele deocheate, amintind de bancurile spuse
de chefliii mai hâtri pe la petreceri: istoria mãgarului chinuit de
propria-i erecþie, pe care stãpânul îl liniºteºte cu o gãleatã de apã rece
ºi câteva bâte pe spinare; povestea Nastasiei cea frigidã, a cãrei lipsã
cronicã de apetit sexual este consecinþa nepriceperii brutale a fostului
ei amorez, altfel foarte „dãruit” de naturã, având un nume ce face
directã referire la aceastã înzestrare; relatarea pe ºleau a unui tip mai
special de pedagogie, „metoda ºocurilor”, folositã de un instructor de
la ºcoala de ºoferi, care, exasperat de nepriceperea ºi dezinteresul
elevilor sãi faþã de piesele de maºinã sistematic prezentate, le aratã
acestora finalmente propriul sãu organ genital, pentru a le stârni o
minimã reacþie.
Atât jurnalul, cât ºi mini-romanul inserat în el abundã în scene de
amor fizic, autorul-narator mãrturisind deschis cã sexul este pentru el
o dominantã existenþialã (idee la care trimite, de altfel, ºi moto-ul
„nihil sine sex”). Actul împreunãrii este înfãþiºat de scriitor ca o acuplare
pur carnalã, adeseori abjectã, fãcutã la nimerealã, pe apucate, la beþie,
de multe ori mecanic, fãrã plãcere ºi fãrã pasiune (aºa cum se întâmplã
în cazul Nastasiei). Lexicul licenþios este supralicitat, unele dintre
fragmentele romanului tinzând sã alunece pe panta pornografiei; este
drept, însã, cã umorul cinic, dar savuros care le pigmenteazã deosebeºte
aceste povestiri de cele din revistele pentru adulþi.
Mult mai reuºite ºi mai orginale sunt portretele, succint, dar
sugestiv schiþate, pe care Mãrculescu le face personajelor din jurnalul
sãu (care sunt toate, fãrã excepþie, apariþii meteorice). Scriitorul se
amuzã pe seama oamenilor în virtutea unei mizantropii declarate,
calificând traiul printre semeni drept „pedeapsa cea mai grea” ºi
relevându-le, în consecinþã, în tuºe groase, urâþenia, visceralitatea,
decãderea fizicã ºi moralã: vecina „din apartamentul de deasupra” e
„cam bãbãtie, zbârcitã, are pãr pe pulpe cât o bidinea”; Vlad, o
cunoºtinþã mai veche a naratorului e „un amãrãºtean care face pastã
albã la colþurile gurii atunci când vorbeºte”; Rânjita este poreclitã
astfel pentru c㠄tot timpul, indiferent dacã este veselã sau tristã,
gingiile îi rãmân dezvelite ca la iepe”.
La fel de necruþãtor este autorul cu el însuºi, cãci dupã propria-i
mãrturisire, orice tentativã de autodefinire eºueazã inevitabil în
autoparodiere. Autoportetele sale sunt întotdeauna caricaturale,
(„moaca turtitã”, „nasul borcãnat ºi cãzut într-o parte”, „gura ca o
intrare în pivniþã”) grotescul înfãþiºãrii fizice fiind accentuat de o
seamã de fixaþii ciudate, cum ar fi, de pildã, teama obsesivã de impotenþã
sau de pierderea organului genital (accidentalã sau autoprovocatã).
„Nastasia” este o confesiune burlescã, trãdând la tot pasul
intenþiile ludice ale autorului sãu. Considerând adevãrurile
fundamentale de nepãtruns ºi de neînþeles, Mãrculescu se joacã de-a
scrisul, înºirând voit ºi programatic banalitãþi, platitudini, trivialitãþi
în virtutea unui nonconformism declarat ºi a credinþei (care sunã în
subtext ca o justificare a modului sãu de a scrie) cã epuizarea marilor
modele ale literaturii a antrenat o crizã generalã de inspiraþie ºi stil:
„Homer, Joyce, Shakespeare, Balzac au scris tot ce se putea scrie, au
epuizat totul, au secãtuit câmpul literaturii ºi l-au lãsat pustiu(...) .Nu
ne-a rãmas decât sã fim niºte umili mãscãrici”. În aceastã ordine de
idei, Mãrculescu se amuzã propunând subiecte fãrã cap ºi coadã de
care tot el se dezice, calificându-le drept tâmpenii ºi întrebându-se cu
o jucatã nedumerire retoricã: „Acuma spuneþi ºi voi, ce scriu eu
acuma poate fi numit literaturã?”
Aceastã înclinaþie spre joc este sursa multor pasaje bine scrise
din romanul-confesiune, în care ineditul unei fapte aparent banale (o
bãtrânã ºi câinele sãu sunt agresaþi de obiºnuitele haite de maidanezi)
este colorat ºi de umorul suculent, simþit de scriitor ca o alinare a
tuturor necazurilor de zi cu zi: „Râsul e bulina, medicamentul supremei
fericiri”. Din pãcate însã, acelaºi roman surprinde în câteva secvenþe
„scârboºeniile vieþii” (de care, opineazã autorul, am fi cu toþii interesaþi
– fãþiº sau în secret), creionând în culori foarte tari imaginea
11
decrepitudinii, respingãtoarelor imperfecþiuni ale corpului omenesc
cu toate dejecþiile ºi secreþiile sale : cu o amuzatã detaºare, Mãrculescu
descrie fãrã menajamente ritualul mersului la closet sau proteza dentarã
cãzutã în excremente, împingând textul la limita suportabilului.
Trebuie totuºi subliniat faptul cã astfel de pasaje reprezintã cazuri
izolate în „Nastasia”; sarcasmul, luarea peste picior, încãlcarea agresivã
a tabuurilor ascund frãmântãrile unui individ inadaptat, incapabil sã
comunice cu o lume stupidã, închistatã ºi rea, pentru care „scârboºeniile”
evocate mai sus reprezintã firescul vieþii. Autorul jurnalului refuzã
categoric o astfel de existenþã demonetizatã, în care „amorul de aproape
un an” cu Nastasia este doar o acuplare lipsitã de fiori cu o femeie
frigidã, ulterior doveditã a fi fost (în cel mai pur ºi jucat stil telenovelistic)
fiica Lebedei, unica lui mare iubire. Bãºcãlia licenþioasã, parodia ºi
rãsturnarea valorilor general-acceptate sunt o compensaþie (mult prea
slabã, uneori), pentru chinul traiului zilnic într-o lume funciar strâmbã,
în care „forma superioarã a iubirii este cãderea în viciu”. Astfel, marile
modele culturale sunt demitizate fãrã excepþie: naratorul îl ia peste
picior pe „ºmecherul de Proust” care a scris o „ditamai bãlmãjeala”
despre cãutarea timpului pierdut, rescrie parodic scena sinuciderii din
„Romeo ºi Julieta”, ia în derâdere homosexualitatea lui Gide, îl contestã
cu o vehemenþã mimatã pe David Hume, râde de celebra Gioconda a lui
Da Vinci, cam „boccie ºi ceacâr㔠ori de Bonaparte ºi a lui soþie,
Iozefina, vãzutã ca o „curvã de anvergurã, aºa cum se potriveºte la
statutul unui asemenea om de stat”.
O astfel de atitudine este pentru autorul „Nastasiei” o formã de
refugiu în faþa lipsei de puritate moralã, pãcatului, abjecþiei, instinctualitãþii,
principii capitale pentru o lume la care eul sãu nu poate ºi nu are cum sã
adere. Cãutarea ºi regãsirea de sine devin deziderate imposibile, de vreme
ce fiecare dintre Ceilalþi sporeºte alienarea eului individual prin modul în
care-l deformeazã sau îl recompune în funcþie de propria-i subiectivitate:
chimistul îl priveºte ca pe o „emulsie specialã cu fenomene de solidificare”,
anatomistul vede în el „un ansamblu cam ºubred de oase, muºchi, sânge
ºi zgârciuri”, iar pentru poliþist este „pânã la proba contrarie,
contravenientul sau infractorul”.
Mãrculescu evitã de fiecare datã alunecarea spre deznãdejdea
metafizicã, mascând-o în spatele sarcasmului, trivialitãþilor ºi
hohotului de râs batjocoritor. Liberul-arbitru ºi hazardul care
guverneazã existenþa umanã sunt simþite de scriitor ca fiind sursa
multor situaþii absurde sau nefireºti: protagonistul care azi ºi-a înghiþit
un dinte în timp ce mânca, mâine îºi va înghiþi, probabil, „un deget,
vreo ureche, vreun picior”, cãci „este greu de prevãzut ce þi se poate
întâmpla de la o zi la alta”. Aceastã ironie þinteºte prin extensie ºi
moartea, datul inexorabil al fiecãrei fiinþe vii. Mãrculescu se delecteazã
copios explorând efectele absurdului în feluritele sale forme: îºi
„repar㔠ca pe pãpuºi fostele mari iubiri, pe care anii le-au ruinat
fizic; cu simulatã seriozitate ºi aplecare ºtiinþificã face teoria fumatului,
analizând foarte doct cazul unui individ care „fuma cârnaþi”;
experimenteazã modelul urmuzian, pastiºându-l ca o reacþie subitã
(dar pasagerã) la canoanele epicii: „Doamna G. nu prea a mâncat,
mai mult a trãncãnit verzi ºi uscate, în timp ce, legatã cu funii de o
roabã, ea se regula cu un rac care avea cleºtii foarte mari”.
O lume lipsitã de orizonturi ºi reale aspiraþii nu poate produce
decât indivizi pe mãsurã. Cãutarea de sine relevã astfel un eu individual
la fel de corupt ºi dezagregat ca ºi colectivitatea din care face parte:
„Acesta cu unghii, acesta cu ochii, cu reumatismul, cu crampe la
burtã, cu prieteni, cu nevoi(...) acesta care vorbeºte, tuºeºte, hârâie,
râgâie, cântã ºi se urineazã pe gard, acesta sunt eu”.
Este evident faptul cã tragica disoluþie a eului individual într-un
univers gregar ºi putred nu poate declanºa decât o acutã crizã
existenþialã, iar Mãrculescu se ascunde în spatele mizantropiei,
sexualitãþii ºi umorului negru pentru a face acest adevãr suportabil.
Dincolo de scenele erotice mult prea tari, de supralicitarea lexicalã
sau de violenta exacerbare a purulenþei unei umanitãþi sistematic
discreditate ºi ridiculizate, „Nastasia, un amor de aproape un an”
reþine atenþia prin comicul situaþional ºi prin capacitatea de a releva
ineditul în banalul cotidian. Deºi nu oferã aceeaºi complexitate a
trãirilor ºi ideilor precum „Cioara ºchioap㔠sau „Quatrocente”, acest
roman-jurnal este agreabil scris, acunzând frãmântãrile unui suflet
chinuit de permanenta confruntare cu sine ºi cu ceilalþi în carnea
mustoasã a cuvintelor – vie, dinamicã, uneori asprã ºi trivialã, dar
întotdeauna plinã de sevã ºi de firescul spunerii.
12
MEMENTO
Tudor Cristea
Ion Agârbiceanu –
eticã ºi literaturã
VASTÃ ªI INEGALÃ, opera literarã a lui Ion Agârbiceanu,
preot de rit unit la Bucium-ªasa din Apuseni ºi la Orlat, lângã Sibiu,
nu s-a bucurat, în ochii criticilor, de un prestigiu extraordinar, deºi,
cum observa ªerban Cioculescu, scriitorul este, aidoma lui Sadoveanu,
o naturã, adic㠄un temperament scriitoricesc înzestrat cu o capacitate
de recepþie fenomenalã, cãreia-i corespunde o putere egalã de
producþie”, o fecunditate uluitoare. Dar tocmai aceastã productivitate
stârneºte rezerve ºi face dificilã prinderea prozatorului într-o imagine
coerentã. La 125 de ani de la naºterea sa, Agârbiceanu (12 .IX.1882
– 28.V.1963) pare un scriitor ignorat.
Continuator ºi contemporan al
lui Slavici, Agârbiceanu, colaborator
al „Luceafãrului” din Budapesta ºi al
„Vieþii româneºti”, care debuteazã
editorial în 1905 cu un volum cu titlu
sãmãnãtorist („De la þarã”), este
reprezentantul unui realism
tradiþional cu tentã moralã, deviat
cãtre tuºa naturalistã (dar ºi colorat
afectiv de romantism), care conservã
în epoca interbelicã, dominatã de spiritul modernist ºi sincronic,
temele, problematica ºi stilul de la 1900. Acuzatã (de cãtre Lovinescu)
de localism, creaþia scriitorului impune totuºi, precum cea a lui Coºbuc,
a lui Slavici ºi, mai apoi, a lui Rebreanu, un spaþiu precis caracterizat
(pentru cã se intersecteazã cu propria-i biografie) sub raport etnografic,
istoric ºi lingvistic– al Câmpiei ardelene, al bazinului aurifer al Þãrii
Moþilor ºi al împrejurimilor Sibiului, dar ºi al oraºului transilvan,
diferit de târgul moldav al lui Sadoveanu.
Lumea sa predilectã rãmâne cea ruralã, interesul pentru viaþa
þãranului fiind în consonanþã cu poporanismul la care aderã tacit. În
spiritul realiºtilor ruºi (Tolstoi, Dostoievski, Gorki – lecturile sale
catalitice), dar ºi al propriei formaþii teologale, Agârbiceanu este,
dupã cum el însuºi o declarã, impresionat de „epopeea tragicã a
omului, complexitatea sentimentelor ºi pornirilor omeneºti, viaþa ºi
lupta ei”. Personajele sunt cazuri, firi aparte, ieºite din comun, ca ºi
situaþiile în care se aflã. Unghiul etic al percepþiei conferã textelor,
ca ºi eroilor, statutul exemplaritãþii. Viziunea pare adesea naturalistã.
Dar nu este un naturalism programatic, ci unul impus de aspectul
materiei evocate.
Capodopera sa rãmâne „Fefeleaga”, text tocit de nesfârºitele
abordãri didactice. Eroina e o femeie din Apuseni, cãreia colectivitatea
îi atribuie o poreclã batjocoritoare, sugerând agitaþia fãrã sens,
îndãrãtnicã ºi nesfârºitã. Cândva, în tinereþe, când îi trãia soþul, era
cunoscutã ca Mãria Dinului. Rãmasã vãduvã, ea îºi pierde statutul ºi
numele. Întreaga ei viaþã, marcatã de un blestem absurd, devine o
trudã sisificã pentru întreþinerea celor cinci copii slãbuþi, fãrã vlagã,
care se sting unul dupã altul, îndatã ce ating pragul vârstei de
cincisprezece ani. Strãbãtând cu încrâncenare tragic-împãcatã drumul
care urcã ºi coboarã Dealul Bãilor, femeia carã zilnic piatrã în coºurile
de pe spinarea calului care îmbãtrâneºte odatã cu ea ºi care, dupã
pierderea încrederii în oameni ºi în Dumnezeu, rãmâne singura ei
speranþã. Expresivitatea memorabilului portret rezultã din asemãnãrile
dintre fiinþa umanã ºi bãtrânul animal de povarã alãturi de care pãºeºte
pe un soi de Golgotã a vieþii. Între cei doi s-a realizat parcã un straniu
transfer de trãsãturi ºi o solidaritate mutã, superioarã umanului:
„Dis-de-dimineaþã o vezi pe drum, târându-ºi calul de cãpãstru. Femeia
e înaltã, uscatã, cu obrajii stricaþi de vãrsat, arºi de soare ºi de vânt.
Pãºeºte larg, tropotind cu cizmele tari, pline de umflãturi uscate.
Calul o urmeazã cu gâtul întins, scobâlþind din picioarele ciolãnoase.
Poartã pe spinarea adânc deºãlatã douã coºãrci desãgite. Sub coºãrci,
la fiecare legãnare, se vãd douã petece mari, pãmântii. Calul e alb,
13
dar, sub coºãrci, i s-a ros pãrul tot, ºi pielea, de-atâta frecãturã, e-o
ranã tãbãcitã, tare ca potângul. Merge în urma muierii, adormit
parcã de tropotul cunoscut al cizmelor ei. Capul, mare cât o solniþã,
nu ºi-l miºcã nici la dreapta nici la stânga. Nici femeia nu-i are grija,
ci pãºeºte mereu înainte; doar în rãstimpuri zice aºa, ca pentru sine:
«Ghii, mã Bator”»”. Nu trebuie trecutã cu vederea adecvarea
limbajului, rezultatã din integrarea cumpãnitã a regionalismului, atât
în planul personajului cât ºi în cel naratorial.
Purtându-ºi în tãcere ºi în singurãtate povara vieþii alãturi de
Bator, Fefeleaga ajunge la limanul suferinþei sale prin moartea
ultimului copil, o fatã, Pãuniþa, pe care hotãrãºte s-o înmormînteze
îmbrãcatã în mireasã, deºi nu are bani pentru cumpãrarea podoabelor.
Bãtrânul cal ciolãnos, cu capul lui mare, rãmâne ºi de data aceasta
salvarea: femeia îl vinde în târg, pe un preþ de nimic, dar cu preþul
acela cumpãrã toate cele necesare înmormântãrii fetei. Scena
despãrþirii de animal e plinã de sensibilitate, dar nu are nimic excesiv:
„Calul simþi mâna strãinã ce-l prinse de cãpãstru, mirosi pe noul
stãpân ºi, întorcându-ºi capul dupã Fefeleaga, nechezã întâia oarã,
dupã o tãcere de o grãmadã de ani. În ochii bãtrânei se ivirã a treia
oarã lacrimi ºi, ca într-o fulgerare, înþelese pãcatul ce-l face,
despãrþindu-se de calul ce-a ajutat-o o viaþã întreagã. Dar zadarnic!
Dânsa nu mai avea ce face cu Bator. [...] Când ieºi de la târguit, calul
era legat de-o proptea într-o uliþã strâmtã. Merse la el ºi-l mângâie
pe grumaji. Calul nechezã iar.
– Bator, mã, nu fi tu supãrat. Þie o sã-þi meargã mai bine. Dar
iaca, eu mã duc, mã grãbesc sã împodobesc pe Pãuniþa.
ªi tropotindu-ºi pe trotuare cizmele grele, umbla, frântã de
spate, sã gãseascã vreun car de la ei, sã-ºi ducã acasã podoabele
cumpãrate pe preþul lui Bator”.
Victimã a unui destin agravat de lipsa de omenie a lumii, Fefeleaga
e un Iov feminin care-ºi asumã cu resemnare condiþia.
SINGURÃTATEA, suferinþa, sãrãcia, foamea, boala, bãtrâneþea,
moartea, adicã tarele condiþiei umane, agravate adesea de condiþiile
sociale, de egoismul indivizilor ºi de indiferenþa (sau chiar de sarcasmul)
colectivitãþii, sunt prinse de scriitor într-o ecuaþie eticã, dar fãrã
ostentaþie moralizatoare. Cazurile lui sunt, cel puþin în textele izbutite,
pilduitoare prin ele însele, iar tezismul creºtin, de facturã vag
dostoievskianã, este inculcat, nu expus. Când aceastã exigenþã este
neglijat㠖 ceea ce se întâmplã adesea – puterea de convingere a
prozei scriitorului suferã.
Tema bãtrâneþii ºi a morþii e tratatã remarcabil în „Luminiþa”.
Titlul, un diminutiv de la substantivul „luminã”, este de fapt un
regionalism cu sensul de „lumânare”. Personajul central e o bãtrânã
sãracã, baba Mâia, care zace de doi ani în pat, uitatã de lume în
cãsuþa ei de bârne „rãzleþitã de sat, pe deal în sus”, unde trãieºte cum
dã Dumnezeu împreunã cu Salvina, fata ei, care munceºte cu ziua pe
la oameni. Viaþa acestor douã fiinþe completeazã tabloul crunt al
sãrãciei care provoacã sau amplificã, în viziunea scriitorului, chinul
de-a fi o fiinþã umanã. Notaþia naratorului este sobrã, iar descrierea,
redusã la strictul necesar ºi discret coloratã subiectiv, evidenþiazã
elementul etnografic ºi simplitatea vieþii: „Era în casã o luminiþã, o
luminiþã de cearã, pusã împletitã pe o cruciuliþã afumatã de lemn,
pe care nu se mai cunoºteau sfinþii. Dar luminiþa aceea n-o aprindeau.
O pãstrau pe când va fi sã moarã baba Mâia, sã aibã ce þine în mânã,
ca sã-ºi vadã calea luminoasã, când va pleca pe drumul de veci. ªi
nici nu aveau lipsã s-o aprindã. În cãsuþã n-aveau de ce se împiedeca.
Cele douã laviþe înguste erau lângã pãreþi, o lãdiþ㠖 într-un ungher,
patul – era bãtrâna pe el, iar masã n-aveau. Cele trei icoane cu sfinþi
deznãdãjduiþi, care se strâmbau ca-n muncile iadului, atârnau de
pãreþi ºi nu le fãceau val”. Neologismul din limbajul naratorului
este, ca ºi observaþia livrescã, distonant. Este una dintre neglijenþele
stilistice des întâlnite în proza scriitorului.
Povestirea evidenþiazã trãirile omului simplu în confruntarea
cu sfârºitul. Baba Mâia, rãmasã singurã acasã, având o ulcicã de apã
lãsatã la îndemânã de fata plecatã la muncã, îºi recapituleazã existenþa
sãracã în evenimente ºi se gândeºte la viaþa de apoi, legându-ºi toate
speranþele de „luminiþa” care se aflã alãturi. Privind prin fereastra
cãsuþei, face o cãlãtorie imaginarã prin cãtun, închipuindu-ºi cã s-a
vindecat. Oamenii i se par buni ºi apropiaþi. Natura, renãscutã graþie
ploii, pare a-i revitaliza trupul slãbit de bãtrâneþe ºi de suferinþã ºi
redeºteaptã, parcã, simþurile amorþite ºi amintirile: „Nu, astãzi nu se
gândea la Iad ºi la Rai! Azi, dupã ploaia ce-nverzise câmpul, ar fi voit
sã mai fie o datã fatã-mare, sã pascã vitele pe munte, sã pãºeascã pe
frunzele uscate, umede acum, sã se prindã cu mâna de-o creangã, ºi
14
picurii rãmaºi pe frunze sã cadã stropind-o pe obraz, pe iie, apoi sã
iasã pe culme, la luminiº, sã toarcã ºi sã priveascã vitele cum pasc ºi,
sara, sã vie cu vitele sãtule cumu-s dobele. ªi mai cugeta cât ar fi de
bine sã mai umble ea pe vârful mãgurii, pe Frasin, dupã fragi de
pãdure. Ce fragi se fac . Ca fragi se fac mai ales pe Frasin! «Buricul
deºtului» de mari! Ori sã aibã ea acum niºte pere de la dascãlul cel
bãtrân din grãdinã. Ce pere! Cumu-i ceara! Numai dascãlul are pere
de-acelea în sat”.
Uºoarã, bãtrâna are senzaþia eliberãrii de dureri ºi de propriul ei
corp, cuprins de o pace luminoasã. Dar e doar o ultimã zvâcnire a
vieþii, ºi baba Mâia moare pe neaºteptate, întinzând zadarnic mâna
dup㠄luminiþã”. Pulberea de luminã albã cu care soarele, strecurat
prin toate cele trei „ferestruþe”, învãluie ca un giulgi trupul bãtrânei
poate sugera mântuirea sufletului ei simplu; dar, printr-un efect de
contrast, ºi nepãsarea universului faþã de mãruntele chinuri omeneºti.
O existenþã mutilatã de sãrãcie, de munca grea ºi prost plãtitã ºi
de boalã are Nicolai a Firii din povestirea „Fiºpanul”, un om care-ºi
câºtigã, ca ºi Fefeleaga, traiul cãrând piatrã auriferã. Dar bãrbatul e
ros fãrã milã de o boalã care-l chirceºte ºi îi ºterge de pe faþã orice
urmã de zâmbet, astfel cã satul, dupã o vorbã a notarului, îl porecleºte,
ironic, fiºpanul (adicã prefectul). Incapabil de a munci cum se cuvine
ºi de a asigura traiul familiei sale cu ºase copii, omul, care fusese
cândva sãnãtos, devine în ochii colectivitãþii un cerºetor ºi este
dispreþuit ºi învinuit de nevastã pentru nevolnicia lui. O iluzie va trãi
ºi el, oarecum ca ºi baba Mâia. Plecat la spital cu bani adunaþi de la
oameni de cãtre preot, Fiºpanul este supus unei operaþii ºi se întoarce
aºa de schimbat în bine încât oamenii aproape cã nu-l recunosc.
Munceºte cu sârg toatã vara, ceea ce schimbã traiul familiei ºi
atitudinea alor sãi faþã de el. Dar spre toamnã, la venirea frigului,
boala revine ºi mai cumplitã ca înainte. Plecat din nou spre spital, la
insistenþele nevestei, cuprinsã din nou de vechea scârbã ºi de duºmãnia
faþã de el, omul moare pe drum ºi este gãsit þeapãn, pe un colþ de
stâncã, de niºte consãteni.
Oarecum de altã facturã, îmbinând tragismul cu ironia subtextualã,
este „Dura lex”, în care, o bãtrânã, mãtuºa Vironica, deprimatã de
moartea fiului sãu, Dumitru, pe care-l considerã singura ei legãturã cu
viaþa, decide sã moarã ea însãºi dupã înmormântarea lui. Aºa cã, spre
uimirea tot mai mare a consãtenilor, mãtuºa Vironica împarte tot ce
are vecinilor ºi, la sfârºit, face, în ciuda avertismentelor îngrijorate
ale primarului, act de donaþie unor rude îndepãrtate pe pãmânt ºi pe
casã. Încredinþatã cã va muri, dupã înmormântarea lui Dumitru, bãtrâna
se culcã ºi aºteaptã sã-ºi ajungã feciorul pe lumea cealaltã. Era însã
ruptã de obosealã de alergãtura din cele trei zile, aºa cã adoarme
buºtean, iar dimineaþa se trezeºte nedumeritã, cu o teribilã senzaþie de
foame. Cum înstrãinase totul, Vironica nu mai avea nimic de mâncare,
în afara unui colþ de colac uscat, pe care-l gãseºte vârât în gard. Viaþa
îºi cere drepturile, iar femeia îºi aminteºte cã a pus cândva, în casa
veche, niºte secarã mâncatã de gângãnii, într-o ladã. O rãstoarnã
într-un sac ºi, întrebându-se mereu ce rost are sã mai trãiascã,
înainteazã totuºi cu cu desagii pe umerii bãtrâni cãtre moarã.
Un alt stil ºi un alt profil uman întâlnim în „Melentea”, unde
sãrãcia la fel de lucie este exorcizatã prin umor. „Bãdicul Melentea”,
care locuieºte într-o „casã de bârne înnegrite de vreme ºi mâncate de
cari, sus, la marginea pãdurii” ºi are „o grãmadã de copii despoiaþi, cu
pãrul vâlvoi, cu obraji nespãlaþi de sãptãmâni” e un personaj din
pastã moromeþianã, însã mai plin de vervã ºi, desigur, mai ºarjat, iar
stilul narativ este sprinten ºi încãrcat de oralitate. Melentea este un
actor sau, mai bine, un clovn care ºtie sã-ºi mascheze bine tristeþea;
spectacolul sãu se desfãºoarã mai întâi în familie:
„ – Gata supa, tu muiere? o întreabã el privind-o chiorâº.
– Iar începi? þipã femeia. Zãu, tu-þi faci de cap!
– Cum sã-mi fac de cap?! N-am fost eu azi-dimineaþã la mãcelar,
ºi nu i-am zis: «Jupâne, douã kilograme de carne! Da’ ºtii, cu mãduvã
grasã!» ªi n-a dat el de douã ori cu barda, ºi nu m-a întrebat chiar pe
mine: «Unde pofteºti s-o trimit?» «Unde? Acasã la mine! La Melentea
acasã!» Se vede treaba cã bãiatul n-a nimerit aici. [...]
În urmã, femeia-i punea pe masã un bruº de mãmãligã, o fierturã
acrã, ºi Melentea începea sã înghitã straºnic, lãudând bunãtatea
mâncãrii. Erau numai cartofi fierþi, zama era apã goalã, subþire,
amestecatã cu oþet”.
Reprezentaþia este continuatã în faþa tovarãºilor de muncã. Se
întâmplã câteodatã ca vreunul, necunoscând firea bãdicului, sã reacþioneze
cu indignare, ceea ce, departe de a-l deruta, îi stimuleazã jocul:
„– Ce-i mãi bade, ce-i mã deºiratule? Tu sã-mi batjocoreºti
mâncarea? Nu vezi cã acuº þi se desfac ciolanele, cã nu le mai poate
15
strânge pieliþa galbenã? Da’ tu ce mânci, lihodule, de ne batjocoreºti
pe noi aºa?
– Eu, zicea Melentea, surâzând, eu, carne ºi supã. Eu mâncãri
scumpe, mãi,! Vinã ºi vezi.
Îl apuca de mânecã ºi nu-l mai lãsa pânã ce acela nu se apropia
de traista bãdicului Melentea.
– Iatã carne, iatã peºte, iatã plãcinte, zicea bãdicul, împingându-i
sub nas un bruº de mãmãligã, o felie de ceapã ºi sare.
Dupã ce mânca, se lãsa gemând pe spate.
–Mãi dragii mei, mi se pare c-ar trebui sã-mi aduceþi un doftor.
Femeia-i de vinã. Mi-a pregãtit niºte mâncãri unsuroase ca acelea, ºi
cum îs lacom, am mâncat de m-am umflat ca un baron”.
DEªI de formaþie teologalã, Agârbiceanu nu este, în ceea ce
scrie, un mistic, ci un raþionalist. Este interesantã, din acest punct de
vedere, proza sa cu inflexiuni fantastice, pe care critica pare a o
identifica în texte de coloraturã romanticã precum „Comoara”, „Vâlva
bãilor” sau „Valea Dracului”. Ca ºi Galaction, scriitorul este interesat
de eresul popular, însã caracterul fantastic al prozelor e discutabil.
Valea-Dracului”, de pildã, nu este o legendã sau un eres, ci o povestire
despre felul în care se naºte ºi, mai ales, se consolideazã un eres. Cam
în acelaºi stil, dar cu un alt subiect, este „Popa Man. Povestire dupã
o legendã”, în centrul cãreia se aflã un preot care aminteºte prin
vrednicie de Popa Tanda, însã cu o existenþã aventuroasã, determinatã,
poate, ºi de moºtenirea lui ereditar㠖 e fiul unui contrabandist sârb,
ucis într-o noapte pe Dunãre. „Popa Man” este, ca ºi „Jandarmul”, o
bunã nuvelã cu subiect erotic, cu elemente de senzaþional ºi chiar de
suspans ºi cu acþiune bine condusã.
NU TREBUIE trecutã cu vederea contribuþia lui Ion Agârbiceanu
în domeniul romanului. Este, de altfel, de mirare cã, în ediþia din
1941 a „Istoriei literaturii române de la origini pânã în prezent”, G.
Cãlinescu dã impresia cã n-a auzit de „Arhanghelii”. Romanul, apãrut
iniþial în 1913, în foiletonul revistei „Luceafãrul”, a fost tipãrit în
volum în 1914 ºi rãmâne cel mai interesant dintre cele scrise de
autor („Legea trupului”, „Legea minþii”, „Stana”, „Sectarii” „În pragul
vieþii”, „Vâltoarea” – toate apãrute în epoca interbelicã). Importanþa
sa este accentuatã de condiþia de pionierat a scriitorului, care
contribuie, alãturi de Slavici, la procesul de obiectivare a speciei.
Interesul romanului, care poate fi citit ºi astãzi, provine ºi din
caracterului insolit, pentru literatura noastrã, al subiectului ºi lumii
evocate – Þara Moþilor, cu viaþa minerilor ºi cu febra cãutãtorilor de
aur. În centrul acþiunii se aflã un personaj memorabil, notarul Rodean,
proprietar al minei „Arhanghelii”, care dã peste un filon aurifer
extrem de bogat ºi trãieºte pentru un lung rãstimp iluzia marii puteri
a bogãþiilor sale. Din pãcate însã, romanul, construit pe douã planuri,
îºi dezvãluie cam prea fãþiº (deºi nu în chip declarat) teza, punând
faþã în faþã douã moduri de a înþelege viaþa – a preotului Mureºan ºi a
fiului sãu, clericul Vasile, îndrãgostit de Elenuþa, fiica mai micã a
notarului, ºi a lui Rodean, care, amãgit de bogãþie ºi convins cã
norocul îi va surâde mereu, devine nu atât victima visului sãu nebunesc,
cât a orgoliului nemãsurat. De altminteri lui Rodean, bãrbatul puternic
cu înfãþiºare de uriaº, adulat ºi , deopotrivã, invidiat de toatã lumea
Vãlenilor, scriitorul îi rezervã un sfârºit deloc pe mãsura vieþii sale:
orbit de iluzia puterii banului ºi de credinþa cã norocul îi va surâde
mereu, acesta face o investiþie catastrofalã, finanþând îndãrãtnic
lucrãrile într-o galerie unde nu se va gãsi nimic, dar cade ºi în patima
jocului de cãrþi, pierzând totul ºi sfârºind într-o nebunie calmã, prin
a cãuta aur de unul singur. În schimb, un asociat al sãu, prudentul dar
ºi cinicul Gheorghe Pruncu, retras la timp, reuºeºte sã profite de pe
urma cãderii lui Rodean ºi deschide o bancã de credit cu numele
minei. Totodatã Elenuþa, fata cea bunã, se salveazã prin iubire,
devenind soþia tânãrului cleric Vasile Mureºan, în vreme ce surorile
ei, pãrãsite de soþii care le luaserã din interes, îºi clocesc veninul în
vechea casã a notarului, salvatã de înstrãinare de fratele lor, inginerul
Ghiþã Rodean. Deznodãmântul grãbit, insuficient motivat ºi tezistmoralizator nu este pe mãsura personajului central, ºi nici pe mãsura
întregului roman. Pe de altã parte, ar fi de sesizat o anumitã simplitate
a construcþiei, þinuta prea narativã, generalitatea descripþiei, ca ºi
limbajul prea marcat regional – o carenþã mai generalã a literaturii lui
Agârbiceanu, scriitor care, prin absenþa unei conºtiinþe a limbii române
literare, ca factor supradialectal, refuzã o componentã a universalizãrii
prozei pe care o scrie, legând-o prea mult de timp ºi de loc.
16
ESEU
Mihai Cimpoi
Heliade ºi „heliadismul”* (I)
Ca ºi Titu Maiorescu, Ion Heliade Rãdulescu face figurã simbolicã
de Începãtor absolut, de cavaler al Ideii ce se naºte în propria fiinþã
ºi se întrupeazã în fapte, în fapte de culturã bineînþeles. Are, prin
excelenþã, o vocaþie a formativitãþii. E un posedat al acelei blagiene
nisus formativus, fãrã de care e imposibilã o realizare, o întrupare, un
demers cultural. Propriile forþe – tumultoase, concentrate la limitã ºi
dotate cu o extremã putere regenerativ㠖 îi sunt suficiente.
Heliade Rãdulescu este înzestrat cu ceea ce Leo Frobenius
denumea vitalitate paideumaticã mereu înclinatã spre supratensiune,
spre obþinerea rapidã a atotºtiinþei ºi armoniei. La aceºti oameni
plini de vitalitate adesea dimensiunea ia locul intensitãþii, iar
intensitatea substituie dimensiunea. Este ceea ce se întâmplã în mod
evident ºi la Heliade Rãdulescu al nostru.
Vitalitatea paideumaticã presupune o demonizare, o „robie de
demoni” (zice Frobenius) în momentele supreme ale emoþiei artistice
ºi religioase, ceea ce stimuleazã nespus de mult actul creator,
imprimându-i sporadicitate, spontaneitate, prospeþime, capacitate
ºi disponibilitate de a crea din orice. Bãþul de chibrit, pe care copilul
îl transformã în vrãjitoare, demonstreazã transferul spontan al
reprezentãrii din planul sufletului în planul conºtiinþei senzoriale, din
cuvânt în existenþã ºi conºtiinþã. Este capacitatea creatoare culturalã
(paideumaticã) în sine: „În lumea copiilor, aceasta este regula, la
omul genial, excepþia, cãci genial înseamnã demonic (Voinþa
genialitãþii în opoziþie cu vocaþia faptelor.)” (Leo Frobenius,
Paideuma, schiþã a unei filosofii a culturii, Bucureºti, 1985, p. 103).
Demonicul se manifestã ca act ludic, acesta fiind de fapt „creaþia,
replãsmuirea, factorul creator în sine” (Ibidem, p. 104).
Despre o identitate absolutã dintre genial ºi demonic,
concretizatã într-o disponibilitate creatoare naturalã, stihinicã putem
vorbi ºi în cazul lui Ion Heliade Rãdulescu. Demiurgismul sãu – cãci
de un adevãrat demiurgism este vorba – e de esenþã romanticã,
impregnat fiind de raþionalism clasicist, de mesianism socialist-utopic
cu rãdãcini în mitul cristic, de demonism paideumatic general, din
care nu lipsesc notele satanice. Dupã acest principiu demiurgic
în-temeietor universul se re-plãsmuieºte din nou cu cãderi de draci ºi
zbor de îngeri, cu acumulãri ºi concentrãri de „puteri primordiale;
principe”, cu naºtere de corpuri cereºti luminãtoare de lume („A zis
ºi, iatã, suntem luminãtori ai lumii / Strãlucitoare heliu, sori, principi
de luminã, / Focare arhicentre de raze, de splendoare, / Planeþi, astre,
luceferi, sisteme de luminã, / Sã lãudãm pe domnul”.), cu lupta dintre
luminã ºi întuneric, cu plesniri ºi învolburãri de univers ºi despicãri de
abis, cu rãsþipete ºi bubuituri infernale.
Demiurgismul acesta e preeminescian, fiind axat ºi pe principiul
eminescian al armonizãrii, al „dreptei cumpene”, al „echilibrului
între antitese”.
Logosul vine sã punã ordine în lumea anticristizatã, plinã de
culorile apocaliptice, infernalizatã: „... ªi Anticrist domneºte, /
Despot pe lumea-ntreagã, cu varga sa de fier / Altarele distruge,
corupe ºi zdrobeºte, / ªi þipete de sânge se-nalþã pân’la cer. // Se va
deschide cerul, cuvântul iarãºi vine, / De vii ºi de morþi jude. ªi mii de
cherubimi / Pe palmele de flãcãri pe-al omului fiu þine, / ºi laudã
rãsunã prin mii de serafimi”.
Atât în plan mitopo(i)etic cât ºi în plan ºtiinþific Heliade Rãdulescu
este un „constructor” de sisteme, un cãutãtor ºi realizator de principii
sistemice. Sistemismul sãu este echivalent cu organicismul specific
românesc, axat pe „echilibrul antiteselor” ºi pe ordinea naturalã a
lucrurilor. Construcþiile sunt vizionariste în sens preromantic ºi valorificã
sugestii biblice, kabbalistice, orfice ºi general-filosofice. Autorul
Zburãtorului, al Mihaidei ºi al Cãderii dracilor cultivã esenþialmente o
mitopo(i)eticã a Logosului, a Marelui Cuvânt prin care se întregeºte
toatã fiinþa: „ªi spirite, ºi geniuri, ºi minþi ce nasc ºtiinþã / Se-ntrec sã se
17
închine la Marele Cuvânt, / Prin el sã se-ntregeascã în toatã-a lor fiinþã
/ ªi-ntr-însele sã cheme al lui coborãmânt”.
Ontos înseamnã pe deplin, la Heliade Rãdulescu, Loghos, fiinþarea
semnificând înstãpânirea ºi întruparea Marelui Cuvânt, Divinului
Verb. Structural, Universul se constituie din trinitãþi, din „delte” care
intrã în „maritaj”, într-un „concurs” ºi „concordare”. Preluând din
doctrinele lui Moise triunghiul Autoritatea Divin㠖 Spiritul universal –
Materia universalã, el propune aceastã transformare a trinitãþii EloimSpiritul-Materia (Autoritatea-Activul-Pasivul) într-o trinitate
inferioarã ºi pasivã Spiritul-Materia-Universul (Activul-PasivulRezultatul sau Efectul). Logosul urmeazã aceeaºi scarã descendentã a
transformãrilor, coborând din ipostaza divinã a cuvântului-luminã în
ipostaze încarnate materiale.
Cu toate cã rãmâne un poet mai degrabã al dimensiunii decât al
intensitãþii, Heliade Rãdulescu este, aºa cum a arãtat ºi acad. Eugen
Simion în cartea sa Dimineaþa poeþilor, un mare poet al miºcãrii, al
ascensiunii (zborului) ºi cãderii, al amplitudinii (vastitãþii) ºi
nelimitatului (insuportabilului).
Creatorul de „principe”, de arhetipuri, dublat de pionierul cultural
ºi de fiinþa mai specialã a proscrisului a determinat adeziunea electivã
a moldavobasarabenilor Bogdan Petriceicu Hasdeu, Constantin
Negruzzi ºi a cãrturarilor care au fãcut încercãri disperate pentru a
pãstra spiritul românismului în Basarabia. Întâlnirea lor fundamentalã
cu Heliade Rãdulescu are loc, astfel, sub semnul pionieratului cultural,
al arhetipalitãþii mitopo(i)etice ºi destinului comun de „proscriºi”, de
„exilaþi”. Corespondenþa lui Negruzzi purtatã cu el, evocarea
personalitãþii sale prin trei discursuri de cãtre Bogdan Petriceicu
Hasdeu, reacþia stârnitã de apariþia Curierului Românesc concretizatã
în scrisoarea a opt oameni de culturã, printre care ºi basarabeni,
prezenþa în manualele ºi gramaticele ruso-române ale lui Gheorghe
Codreanu, mitropolitului Gavriil Bãnulescu-Bodoni, Iacob Hinculov,
ediþiile chiºinãuiene ºi invocarea conºtiinþei unitãþii în lupta pentru
fiinþa naþionalã ºi limba românã sunt tot atâtea mãrturii elocvente
ale acestei întâlniri formative. E o întâlnire ce are loc sub zodia
unitãþii limbii române ºi spaþiului cultural românesc. Mitul Daciei, al
„vechimii” (dacice), cultivat de Alexandru Hâjdeu, Bogdan Petriceicu
Hasdeu, Alecu Russo, Constantin Negruzzi, Constantin Stamati, se
pune sub semnul conºtiinþei aceleiaºi unitãþi.
Bucuria apariþiei primelor numere ale Curierului Românesc în
Moldova ºi Basarabia, aflate la 1829 sub ocupaþie ruseascã, este
consemnatã într-o scrisoare trimisã ziarului de ieºeanul Dimitrache
Pastiescu: „Eu, domnul Eliad, deºi însemnez cel mai mic punct între
toþi fraþii, dar ca un patriot ce m-am pãtruns de o simþitoare bucurie
pentru începutul lucrurilor bunilor mei compatrioþi, n-am putut tãcea
ºi nu vã mãrturisi cunoºtinþã (recunoºtinþã), cinstire ºi dragoste din
partea tuturor Românilor câþi se aflã în Moldova ºi Basarabia, având
norocirea a mã întâmpla, în primãvara trecutã acolo, când s-au ivit
cele dintâi gazete ale Þãrii Româneºti” (Curierul Românesc, numãrul
din 5 ianuarie 1830; scrisoarea e reprodusã în Petre V.Haneº, Scriitorii
basarabeni, Bucureºti, Editura Casa ªcoalelor, 1936, p. 42).
Lui Heliade Rãdulescu i se mai adresau, cu ocazia apariþiei
Curierului Românesc, opt tineri români care îºi fãceau studiile la Paris
ºi printre care se afla ºi ªtefan Mãrgeallã (zis ºi Marþela), funcþionar la
Ministerul de Externe de la Petersburg ºi autor al unei Gramatici
(Gramaticã ruseascã ºi româneascã închipuitã de ªtefan Margela ºi
tipãritã de dipartamentul opºteºtei învãþãturi – tom întîi”,
Sanctpetersburg, 1827): „Scrisoare de la tinerii rumâni ce se aflã în
Paris cãtre redactorul Curierului – Buhule ºi iubite Compatriot, Primeºte
astãzi mulþumirea ce prin aceastã scrisoare îþi dau tinerii Rumâni (câþi
se afla în Paris) pentru Curierul Rumânesc ce ai bine voit a ne trimite.
De prisos ni se pare sã-þi descriem câtã bucurie am simþit toþi când am
vãzut cã sã tipãreºte ºi în patria noastrã o gazetã: destul este sã ºtii cã
prin vinele noastre circuleazã sânge rumânesc ºi este cu neputinþã sã nu
ne batã inimile de bucurie când vedem ºi auzim cã sã fac lucruri ºi
aºãzãmânturi mântuitoare pentru patria noastrã ºi care înlesnesc a se
rãvãrsa luminile ºi cunoºtinþele care contribuiesc spre fericirea ºi folosul
Rumânilor. Tipãrirea în limba rumâneascã a unei gazete este negreºit
între celelalte un mijloc deosebit de a lumina pe fieºtecare asupra
drepturilor ºi datoriilor sale: ºi în tot chipul, orice bun Rumân este
dator a-þi mulþumi pentru buna începere ce aþi fãcut º.cl. – Suntem ai
domniei tale, ca niºte fraþi, Coleschi sovetnic ªt. Mãrgeallã, Alexandru
Lenci, Nicolae Bãleanu, C.Brãiloiu, Dumitrache Golescu, C.Lenci,
I.Vlãduianu, Costache Filipescu. – Paris 4 Octomvrie 1829” (Curierul
Românesc, 1829, nr. 58 din 28 Oct. 1829).
18
ROMÂNUL A RÃMAS POET?
Liviu Grãsoiu
Glosând pe marginea unei
capodopere
Poezia românã de dupã 1960 ne apare astãzi ca un fenomen
extrem de complex, de viu, capabil sã reþinã cele mai diverse formule,
experimente, ºcoli lirice, direcþii ori voci individuale. Dupã hiatusul
înregistrat între 1948-1960, poezia a renãscut spectaculos, oferind
practic ºansa tuturor valorilor de a participa la o competiþie întru
frumos ce pãrea compromisã prin imixtiunea politicului ºi a „luptei
de clasã”. Nu voi repeta acum ceea ce s-a tot spus ºi s-a demonstrat
în legãturã cu acea convieþuire beneficã a clasicilor ºi interbelicilor
redescoperiþi, cu reprezentanþii noii sensibilitãþi (adicã generaþia 60
cu prelungirea ei în promoþia 70) ºi cu declaraþii cãutãtori
nonconformiºti din anii 1980, cãrora li s-au adãugat, cu mijloace
modeste (dar agresive) tinerii nerãbdãtori în a gusta din beþia gloriei
literare. Voi insista în schimb (nu chiar întâmplãtor) asupra unei
creaþii de mare originalitate, lucrate minuþios ºi coerent: lirica d-nei
Victoria Ana Tãuºan. O liricã puþin comentatã în ultimii ani, întrucât
autoarea nu se plaseazã în numãrul crescând al acelora ce stârnesc,
prin orice mijloace o agitaþie adesea deplasatã, contrazicând atitudinea
consacratã a artiºtilor autentici, cãrora o anume detaºare ºi izolare
nu doar cã nu le stricã ci, dimpotrivã, îi ridicã în stima
contemporanilor cunoscãtori în meandrele esteticului. Mi-au revenit
asemenea gânduri dupã recitirea „Pomului crepuscular”, cartea
emblematicã a d-nei Victoria Ana Tãuºan. Ca unul care citeºte destul
de mult din ceea ce se tipãreºte de vreo trei decenii, pot afirma cã
„Poemul crepuscular” este fãrã îndoialã o capodoperã a autoarei ºi a
liricii actuale. Trecând peste mode, modele ºi curente autohtone ori
strãine de ultim moment, gãsind în sine tãria de a medita la cele
nepieritoare ºi posedând arta convertirii gândirii existenþiale în
expresia artisticã adecvatã, d-na Victoria Ana Tãuºan se singularizeazã
în peisajul literar de astãzi. A fãcut-o, de fapt, de ani ºi ani, adoptând
o atitudine rezervatã faþã de ceea ce se petrecea în societate, atât
înainte de decembrie 89, cât ºi dupã aceea. Izolarea sa era însã aparentã
cãci, prin regretatul Marin Bucur, soþul sãu, ºtia perfect pulsul vieþii
literare, culturale ºi sociale în ansamblul lor. A preferat sã scrie, nu
ºi-a cultivat relaþiile ce contribuie la gloria momentanã, nu a frecventat
cenacluri, revistele nu prea i-au solicitat colaborarea. Numai cã, la
anumite intervale, revenea cu câte un volum care îi punea pe gânduri
pe comentatorii oneºti prin altitudinea realizãrii estetice. Din pãcate,
prea puþini i-au mai urmãrit scrierile, iar sistemul editorial actual ºi,
cu precãdere, difuzarea dezastruoasã a literaturii, nu a reuºit decât sã
consolideze tãcerea din jurul numelui sãu.
„Poemul crepuscular” nu se abate de la cele constatate mai sus,
fiind în egalã mãsurã înconjurat în nedreaptã tãcerea ºi elocvent
pentru ceea ce se mai poate scrie ºi acum în limba românã.
Avem de a face cu o creaþie unitarã, gânditã atent ºi construitã
ca un veritabil poem simfonic amplu, în trei pãrþi ce se continuã
firesc una în cealaltã, prin conþinut ca ºi prin formã aleasã. Fiecare
parte nepurtând un titlu, cuprinde o elegie, o stare ºi o altã secvenþã,
întinsã, de obicei având cam 15 poezii în componenþã, intitulatã
special. Aici se gãseºte ºi centrul de greutate al discursului liric, elegia
fiind o punere în temã, iar starea, un fel deosebit de preludiu la
poemul care urmeazã. Elegiile ºi Stãrile nefiind numite, îi revine
cititorului plãcerea de a gãsi ideea dominantã. De aceea interpretãrile
nu pot fi decât strict personale, dupã gustul ºi capacitatea de înþelegere
a cititorului (sau a comentatorului).
„Poemul crepuscular” impresioneazã printr-o suitã de piese
antologice, cum rareori mi-a fost dat sã întâlnesc în producþiile curente.
Reproducerea lor ar depãºi spaþiul unor simple însemnãri, iar
comentarea amãnunþitã ar avea drept rezultat, probabil, o carte
întreagã, ce s-ar cuveni scrisã. D-na Victoria Ana Tãuºan a dat, în
2002, întreaga mãsurã a înzestrãrii sale poetice, livrescul supunându-se
vieþuirii întru idee, iar abstracþiunile concretizându-se spectaculos.
Va veni cândva ºi rãspunsul la întrebarea vizând indiferenþa faþã de un
autor cu operã impunãtoare, compusã dintr-o succesiune de minuni
cu statut de piatrã taboricã.
19
RECITIRI
Henri Zalis
„EGOTISM FÃRà FRONTIERE”
(MIRCEA CÃRTÃRESCU)
Rareori mi-a fost dat sã citesc un document cu caracter particular atât de consecvent egocentric. De la primele rânduri ne iau în
primire, ne acapareazã dubii, negãri, euforii, totalizãri, încordãri,
dizolvãri, stupefacþii. Delimitãrile þin de arta piruetei, obstrucþiile de
zãdãrnicie. Orgiasticul livresc striveºte implicãri ºi respingeri, etaleazã
adversitãþi ºi autoidealizãri. Transpuneri admirative pentru sinele de
invidiat compun un portret îngroºat, nocturn, spectacular, vizibil
dilatat, instabil. Autorul, Mircea Cãrtãrescu, are cutezanþa sã punã în
paginã angoasele, frenezia, bucuriile, emoþiile, conflictele, dezolãrile,
morbiditatea celui ce îi poartã numele. Pe urme manifest insurgente
se înfiripã un „Jurnal” dezinvolt, interesant, frapant, posedat de
propensiuni iconice, asaltat de ademeniri, patetic, narcisiac, iritant.
Pânã sã-l fi citit pe Cãrtãrescu anterior (pun ipoteza ca posibilã,
la nivelul abc-ului cultural), chiar necunoscându-l ca persoanã în
condiþia de spirit pãtruns de satisfacþiile ºi exhibiþionismul carierei
plurivoce, realizezi cã ai în faþã un literat extrem de grijuliu cu reputaþia
sa, dornic sã atragã comentatori, infinit integrat spectacolului de
imagine mediaticã. Dedulcit la publicitate, îºi trãieºte rãsfãþul ca
nimeni altul.
Despre acest profil vorbeºte „Jurnalul” publicat de curând la
„Humanitas”. Personajul volubil, detectat pe compartimente,
apeleazã la elocinþa mobilitãþii, o mobilitate ambiþioasã, mistuitã de
orgoliu, secãtuitã de vise, destule la voia disonanþelor, de un aplomb
cãutat cu dinadinsul. Esenþial pentru scriitor este sã-ºi facã acceptate
ardoarea ºi potenþãrile trase cãtre întregul operei, înainte ca scopul
artistic sã intre în acord cu devoþiunea pusã la baza actului estetic.
Dar existã ºi o laturã excepþionalã, care cheamã la aprecieri de
principiu. E gândul protagonistului cã din 1990 pânã în 1996 inclusiv,
perioadã acoperitã de consemnãrile diaristice, a venit timpul
competiþiei. M. C. seamãnã cu acei atleþi gata perpetuu de mari
concursuri, cãrora la oscilaþiile pasagere de formã, de facturã
punctualã, le rãspunde, e datoria resortului intern, setea de trofee,
dorinþa de supremaþie. De se vede depãºit ocazional, pe termen scurt,
atletul cu pricina rãmâne în pluton ca sã þâºneascã implacabil la
momentul oportun. Desigur, în fruntea plutonului, cucerind titlul,
rupând panglica de la sosire, cu faima nepãtatã. Premiat, model
tuturor, mai demn de elogii ca alergãtorii de la Maraton, în antichitatea
greacã, M. C. lasã impresia cã nimic nu-l mulþumeºte. Atitudine la
voia secreþiunii biliare: „Nu sunt în dispoziþia ºi-n disponibilitatea
minþii sã mã pot bucura de cartea asta sau mãcar sã pot înþelege
importanþa publicãrii ei. De fapt, sunt departe de a înþelege orice.
Am þinut-o-n mâini, dar nu ca pe o carte scrisã de mine, nici, pur ºi
simplu, ca pe o carte, ci ca pe un obiect cu totul strãin ºi indescifrabil
(...). Nu pot citi un rând din ea”. Focalizarea diaristicã s-a oprit aici,
la volumul „Orbitor” abia lansat.
Pe de altã parte, dacã vrem sã citim jurnalul ca literaturã de
imaginaþie, ca fabulaþie despre eul auctorial implicat exclusivist într-un
traiect nervos, precoce netezit, trãdat de epuizãri, ambalat cu
stimulente, dedublat de stranietãþi, nãscocire continuã pe seama
propriei memorii, ipostaza reveleazã o luminã stelarã, surescitatã,
efervescentã. Descoperim un alt front: dimensiunea contrariilor. Cu
20
multe, presante legãturi subterane, numeroase autosugestii, cu o
subiectivitate în permanentã extensie, luxuriantã, Cãrtãrescu ºtie sã
împrumute din romanul comediei umane accidentalul, imprevizibilul,
iraþionalul. Extrage ºi îmbogãþeºte savoarea comunicãrii vitale. Are
revelaþia departelui, ce asumã apropieri colorate, înrudiri ale
psihologiei erosului cu desfrâul închipuit, coroboreazã tristeþi cu
frângeri psihotice. Autorul, altminteri el însuºi subiect psihotic,
epuizeazã limitele normalitãþii, încheagã despre sine o comediografie
pasionalã, agitatã, dedicatã modului de a se privi, dependent de cuvinte,
torturat de afecte, amestec de sinceritate ºi labilitate. De vocaþie ºi
vid apocaliptic. Rezultã, nu se putea altfel, o originalitate de ordin
egotist, asociatã alteia abundent teatralã, trãiristã, pusã la microscop,
de parcã temperãm o anchetã în beneficiul autoformãrii. Atari
suprapuneri spiritualizeazã laboratorul confesiv. Eul literar exprimã
eul integral.
Nu voi trece peste o problemã ce angajeazã tãietura decriptãrilor:
are, oare, formula aleasã suficient mister? În dezvoltarea sa,
romanescul subiectiv presupune legãturi pe spaþii ample, supraetajate
dupã ordinea, cumva liturgicã, a sinelui între convenþii ritmice ºi
excelenþe constitutive.
Depoziþie a conºtiinþei de sine, oricare jurnal solid articulat
penduleazã între meditaþie ºi interogaþie, transformare lãuntricã ºi
plasare în mediul ambiant. La Cãrtãrescu se vede foarte slab desenul
lumii, dialogul ordinii cu dezordinea. Pe scena lumii joacã un singur
regizor, halucinat de creaþia lui, abia de îngãduie câtorva figuranþi sã
schimbe scurte replici, restul e confiscat în numele devenirii personale.
Cãrtãrescu lucreazã la un unic etaj, îºi prezervã dreptul sã fie singur în
faþa oglinzii, oracol, martor, meseriaº sceptic, intelectual chinuit de
îndoieli. Nesãþiosul poet ºi prozator nu e, totuºi, un modest actant al
noutãþii de limbaj, al hiperabundenþei expresive. Aduce, de peste
douã decenii, probe de creativitate. Volumele „Faruri, vitrine,
fotografii”, „Poeme de amor”, „Totul”, strãlucitoarele „Nostalgia”,
„Levantul” ºi „Orbitor” recomandã o manierã de a scoate literatura
din cãrãrile bãtute.
S-ar pãrea cã o divinitate supremã îl protejeazã: pe el ºi planurile
sale. Este, pe rând, extatic, mânios, fantasmatic. În cuprinsul
„Jurnalului” cele afirmate mai sus avertizeazã asupra excesului de
subiectivism ºi mã îndeamnã sã confrunt superioritatea afiºatã, mereu
biciuitã, cu ideea pe care ºi-o face Mircea Cãrtãrescu despre mistuitorul
sãu supradestin.
Vãdit lucru, temperamentul scriitorului controleazã sincopat
elanul sãu intenþional. De unde interogaþia: în ce mãsurã este M.C.
apt de evoluþii în termeni de comparaþie cu sinele autoidealizat. Ar fi
de reflectat la facultatea concilierii fotografiei cu radiografia. Atunci
am pune alãturi pe observator ºi pe creator. Mutaþia nu îi neagã, doar
lasã simþurilor accesul la obiect, la concret, iar meditaþiei creative
necesara mãgulire subiectivã. Permeabilitatea în discuþie ia, în cazul
lui M. C., o rãsturnare în tiparul jurnalului. Observatorul ºi creatorul
îºi încalcã teritoriile, primul depreciazã raþionalitatea concretului, al
doilea îneacã în instinct ºi chimism, dupã criterii discutabile, execuþia
portretelor, galeria figurinelor complice. Reþetarul e dozat foarte
aproximativ. Radicalizarea subiectivitãþii filtreazã o mare de nisipuri
miºcãtoare: va fi realitatea personalizatã din orice jurnal mai presus
de paroxismul ego-ului – iatã o întrebare. Va fi realitatea personalã
sincronizatã cu clasificaþia moralã sau deformatã de preferinþele/
reabilitãrile propuse nouã de avizele defectuoase, de acele intervenþii
alterate cu care Mircea Cãrtãrescu ºi-a presãrat textul?
Reiese, clarã, voinþa lui M. C. de a înteþi bravada eului pururi în
prim plan. Orbire, ferocitate?
Nicidecum! Pur ºi simplu imposibilitatea de a se dezrobi de
înclinaþii trasate vrând-nevrând. De salutat amara sinceritate în faþa
hiatusului existenþial, chit cã acesta creeazã un handicap suplimentar
cascadei de nevroze, fragilizãri, stagnãri, crize de creºtere, ipohondrie,
erodãri emoþionale. Rãzboiul cu aceste stãri va fi, explicând insolita,
ireverenþioasa respingere a câtorva mari autori (Flaubert cu „Doamna
21
Bovary”, Mircea Eliade cu „Maitreyi”, Umberto Eco pe arcul
„Pendulul lui Foucault” ºi artificiile sale parantetice, Henry Miller,
Salinger, stângaci, provincial ªtefan Bãnulescu în „Iarna bãrbaþilor”),
ori de câte ori M. C. e marcat de un delir al obiecþiilor. Fãrã sã se lase
prea mult rugat, iese la vânãtoare de reputaþii. Detronarea confraþilor
prestigioºi creeazã confort celui parcã deranjat de întrecerea cu alte
valori. Traversarea aceluiaºi teritoriu implicã intimidante promovãri,
corijenþe la limita exmatriculãrii.
Se va fi înþeles din prezentele consideraþii, cã nu pun în discuþie
incontestabilul talent al lui Mircea Cãrtãrescu. Talent irascibil.
În ultimã instanþã, talentul, nimbând zarea cu imaginea sa în
plinã putere de seducþie nu poate fi imun la dilatarea în exces a ceea
ce aº numi reflex plutonic la simpatii ºi antipatii, iritãri ºi consilieri,
subsumãri ºi inclemenþe. Or, dacã percep un motiv de insatisfacþie
în „Jurnal”, sursa nemulþumirii rezidã în fantasmele lui Cãrtãrescu,
ventilate de bezmetice excomunicãri, unele insolente, provocatoare
de reverberaþii.
Spre a evita acuza de parþialitate, am întocmit o listã de citate,
17 la numãr, destule de un negativism contondent. Dincolo de ele
nimic nu mai poate surveni. Afarã dacã umanitatea redusã la ºirul de
izbucniri psihotice nu va primi ajutorul clarvãzãtor al autorului însuºi,
coborât - prin miracol - cu picioarele pe pãmânt.
La mijloc este ºi capcana onirismului, plantatã unde nu te aºtepþi,
de-a lungul ºi de-a latul celor 470 de pagini. Despre ce onirism poate
fi vorba? Pesemne cel transmis de imagismul pulverizat, de paranoia
egotismului în dificultate. Trasat de frivolitãþile ieftine, de acel
snobism greþos de care nu suntem scutiþi (a se consulta paragraful
despre „Orlando”, al Virginiei Woolf, în care „convenþiile ºi izmenelile”
îl „emmerdeaz㔠pe lectorul M. C.). Se recomandã o pauzã de respiraþie:
nu ar strica experimentarea drumului invers, de la singularitate la
cauzalitatea specioasã. Pe ampla claviaturã sustrasã ricanãrilor,
narcisismului dezlãnþuit.
Încã o datã, textul parcurs atenþioneazã asupra unui har
neobiºnuit, dacã ar fi debarasat de poncifuri. În felul sãu, afiºat egotist, cu propensiuni la „pete” ºi nuclee obscure, „Jurnalul” are de
partea lui refugiul în reverie, în monolog interior, în mitologia delirului
panicat pânã la indiscreþie de muzica sinelui devorator. Capabilã de
parþialitate tranºantã, structuralã, transcrie drama aglomerãrii de
stimuli iraþionali. Dupã cum am arãtat pe larg, atracþia pentru
sentimente amestecate unificã profesia de credinþã, de la un capãt la
celãlalt al traiectoriei.
ªi, totuºi, nu este încã deplin stabilit ce anume prevaleazã dincolo
de incongruenþe ºi cârteli, mofturile, fascinaþia reclamei, respingerilesentinþe în absenþa vreunui examen serios. Onirismul turmentat,
vitalitãþile dejucate, potenþãrile date peste cap lãmuresc zeci de
amãnunþiri contradictorii, derutante.
Jurnalul lui M. C. circumscrie un experiment superior în virtutea
cãruia eroul tricoteazã ochiurile adnotãrilor, învinge vicisitudini, desface
pe ore mãcinarea ºi desfãtarea. În astfel de scrieri, de sunt normale,
ocupã loc central, pe lângã cel rezervat sinelui solid ancorat în
omologãri mirabile, amãnunte, speculaþii, doze de iluzionare,
familiarizãri cu variaþiile de civilizaþie, scheme, dezabuzãri, duºmãnii.
Cultura a sãdit, de regulã, dorinþa anchetatorilor sinelui sã aibã la
dispoziþie punþi de comunicare, susþineri, mecanisme adoptate,
încorporate actelor dilematice. Nu am sesizat nimic din toate astea
într-un volum conceput în parametri niþel isterici, generalizat teribiliºti.
Punct cu punct, stereotipia notaþiilor ritualizeazã tonul lor
predicativ. Pe ringul înãlþat ca un taler al dreptãþii imanente, Mircea
Cãrtãrescu, impecabil înzestrat cu resurse autonome, stãpânitoare,
acordã chipului sãu un singur defect: nu are prieteni, nu are colegi,
funcþioneazã, plictisit de amãnunte, într-o literaturã compromisã de
surogate. La urma urmei, ce folos aduc moºtenirea geneticã,
paternitatea, mediul, armonia obºteascã dacã ele nu consacrã manifest strãlucirea vanitosului Orfeu?
22
NOTE DE LECTURÃ
Florentin Popescu
Pe urmele lui Marin Preda*
«Am fost odatã prin, ’50, într-un sat de pe lângã Buzãu. Mã
trimisese revista „Contemporanul”. Era într-o varã. Am stat acolo
cam vreo lunã ºi am vãzut un seceriº ºi-un treieriº. N-a fost nevoie sã
mã duc la mine în sat pentru asta, era în fond acelaºi sat, aceiaºi
oameni, îmi erau familiari. Îmi aduc aminte sã satul se numea
Cãldãreºti. Ei bine, volumul doi din „Moromeþii” are la bazã aceastã
lunã petrecutã acolo. Am fost mulþi ani ºi pe la mine prin sat ºi prin
alte sate, dar luna aceea, dintre toate, mi-a rãmas în memorie cu un
anume eclat. Când am scris „Moromeþii” volumul doi a trebuit sã arãt
aproape tot ce s-a petrecut pe aria aceea, am trecut în carte toate
întâmplãrile; de acolo vin. Atât de interesante mi s-au pãrut ºi atât
de tare s-au contopit cu intenþiile mele secrete...».
Pornind de la aceastã mãrturisire
pe care Marin Preda i-o fãcea lui
Florin Mugur (în vol. Florin Mugur,
Convorbiri cu Marin Preda) poetul
ºi publicistul Dumitru Ion Dincã
descindea, prin 1982, pe urmele
marelui prozator, ajungând în
comuna Cãldãreºti pentru a-i întâlni
pe unii dintre þãranii ce au constituit
prototipurile eroilor din celebru roman
despre mutaþiile istorice petrecute în
sânul clasei þãrãneºti de la noi, în anii
de dupã cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial. O întreprindere nu numai
interesantã, ci ºi importantã, atât
pentru iubitorul de literaturã în
general, cât ºi pentru istoricul literar în special.
Geneza unui roman, sursele de inspiraþie ale autorului, filiaþiile,
conjuncturile social-istorice, metamorfozele realitãþii devenitã
literaturã ºi alte multe aspecte au prezentat o atracþie indiscutabilã
în toate vremurile. Cu atât mai mare este interesul atunci când e
vorba de un romancier devenit reper în evoluþia prozei româneºti
(Marin Preda) ºi de o carte cunoscutã pânã ºi de ºcolarii cei mai
mici, Moromeþii.
Publicatã în 1996, sub titlul Dosar – Moromeþii II, sub egida
Bibliotecii Judeþene „V. Voiculescu” din Buzãu, într-un tiraj foarte
mic, cartea dlui Dumitru Ion Dincã reapare acum într-o formã
revizuitã, în condiþii grafice elegante ºi la o editurã care este de
presupus cã a scos de sub teascuri un tiraj ceva mai mare (subiectul o
impune) ºi cã-l va difuza în întreaga þarã.
În ce mãsurã geneza romanului Moromeþii II mai poate interesa
astãzi, când întreaga noastrã viaþã literarã e bulversatã de tot felul
de curente ºi de idei? ne putem întreba. ªi în ce mãsurã o carte care
s-a bucurat în 1996 de un succes de criticã binemeritat mai poate
avea acum acelaºi impact asupra cititorului? ne mai putem pune
iarãºi problema.
Marin Preda este unul dintre puþinii scriitori contemporani
asupra cãrora nu s-a nãpustit furia amatorilor de „revizuiri” (biografice
ºi nu numai!) prozatorul rãmânând, cum se ºtie, toatã viaþa, un liberal
convins, refuzând „pactul cu diavolul” ºi – în mãsura în care i-a stat în
putinþ㠖 chiar criticând o serie de aspecte ale regimului totalitar.
Dintr-o astfel de opticã a fost elaborat ºi volumul al doilea din
romanul în cauzã. ªi poate cã aºa se ºi explicã de ce cartea n-a fost
comentatã favorabil, la apariþie, decât de Eugen Simion, recenzenþii
ei ulterior socotind cã volumul se situeazã, valoric vorbind, mult sub
nivelul primului tom.
Dl. Dumitru Ion Dincã, reporter cu multã experienþã ºi totodatã
un fin ºi intuitiv comentator al textelor literare, s-a erijat, benefic,
într-un veritabil Sherlok Holmes ºi a început o muncã de detectiv
„literar”, având la dispoziþie doar câteva date: numele unui sat, un an
ºi motivul pentru care Marin Preda s-a aflat pentru o lunã acolo.
23
Dar, citind cu atenþie (ºi recitind dupã investigaþiile de teren)
cartea romancierului, a descoperit „modelele” personajelor ºi n-a
ezitat sã le „descoase” asupra împrejurãrilor din urmã cu trei decenii,
ºi – fireºte – sã le afle imaginea scriitorului, aºa cum a fost ea pãstratã
în memoria acelora.
Se înþelege aproape de la sine cã de aici a rezultat o carte incitantã,
indiferent cine ar fi cititorul ei. Dincolo, însã, de „clenciurile” cu
care Dumitru Ion Dincã ºtie sã-ºi acroºeze lectorii, reþinem ºi câteva
opinii, foarte interesante, despre felul în care a fost perceputã figura
lui Marin Preda la Cãldãreºti. „Mai mult trãgea cu urechea decât se
bãga în vorbele oamenilor. Era – zice unul, Vasile Iosif – un tinerel
firav, timpurile nu erau liniºtite ºi poate ºi din cauza asta era mai
retras. Nu-þi lãsa impresia cã vrea neapãrat sã se bage în sufletul tãu.
Te asculta mai mult pe tine ca om, ºi asta îþi sporea încrederea”, iar
un altul îl completeazã: „Parcã nici nu mã auzea. Îmi dãdea senzaþia
cã se uitã peste mine, de vinã erau poate ochelarii. Mai ziceam cã,
fiind el aºa plãpând, nu i-o fi priind aerul de la Cãldãreºti ºi nu s-o fi
simþind prea bine” (Spiridon Hampu). „Ziaristul Marin Preda – îºi
amintea Tudor Ioniþ㠖 era aºa un om care nu se bãga pe lucrurile
altuia. Se dãdea jos de la camera oficialã... dãdea bunã dimineaþa celor
pe care îi întâlnea ºi pleca în sat. Era un tinerel mai altfel. Parcã ar
fi fost þãran trecut prin ºcoli ºi venit într-un sat, aºa era de sfios”. La
rândul lor, alþi þãrani din satul buzoian au ºi ei propria lor opinie
despre scriitor: „Marin Preda cred cã a auzit multe de la oamenii din
sat, cât a stat aici. Cred cã atunci s-a gândit el sã devinã scriitor”
(Constantin Ghinea); „...Preda ãsta pe care-l þin minte aºa, ca prin
ceaþã, dacã a scris o carte aºa cum ziceþi dv., în care sunt toate
întâmplãrile din Cãldãreºti, n-ar fi putut sã mintã niciodat㔠(Vasile
Neagu); „Nici nu prea i-am auzit glasul. Se uita la tine dupã ferestrele
ochelarilor, cã nici nu-þi dãdeai bine seama ce vrea ºi deodatã îþi
punea câte o întrebare. Cam aºa erau scriitorii. Îi vorbeai de una de
alta, aveai impresia cã nici nu te ascultã ºi el nota în Moromeþii
totul” (Constantin Cãruþaºu).
Dl. Dumitru Ion Dincã ºtie sã investigheze ºi, în plus, deþine ºi
arta juxtapunerii. Paralela pe care o face între Moromeþii ºi piesa
Ziua cea mare, de Maria Banuº (scriitoare aflatã în satul buzoian în
acelaºi timp cu romancierul ºi, prin urmare, participând la aceleaºi
evenimente, discutând cu aceiaºi oameni), este revelatoare. Poeta a
rãmas prizoniera cutumelor epocii ºi sloganurilor ei, dând o piesã
fãrã valoare literarã, în vreme ce autorul Moromeþilor, receptând
realitatea aºa cum era, a scris o carte în limitele adevãrului, importantã
nu numai pentru biografia autorului ei.
Fãrã a se limita la reconstituirea împrejurãrilor ºi la
consemnarea celor auzite de la interlocutorii lui, dl. Dumitru Ion
Dincã purcede ºi la analiza unor paragrafe din roman, raportate la
realitãþile satului buzoian ºi conchide: „În 1950, Marin Preda avea
scris deja, într-o primã formã, Moromeþii, volumul întâi. Îl publicã
abia în 1955. Peste materia primului volum se puteau suprapune
evenimentele din Cãldãreºti. Ca un chirurg cu experienþã, Preda
face incizii curajoase, decupând din realitate numai elementele care-i
serveau definirii personajelor ºi scopului pe care ºi-l propusese. Un
roman despre dispariþia þãrãnimii tradiþionale, termenul luat în
accepþia de comunitate care tocmai prin respectarea valorilor se
definea ea însãºi ca o forþã.
Punctul culminant al volumului al doilea – fuga cu grâul de la
arie – e reþinut în toate detaliile. Putea foarte bine sã se opreascã, aºa
cum a procedat Maria Banuº la ºedinþa þinutã în ºcoala veche, în care
prima tentativã de înfiinþare a CAP-ului eºueazã. Numai cã asemenea
evenimente deveniserã deja „clasice” în literatura timpului. Mai mult
decât atât. Având redactatã o primã variantã a volumului întâi,
Preda trebuia sã gãteascã o cheie normalã pentru prelungirea firului
epic, la aceeaºi tensiune, ºi în volumul al doilea”.
Minuþiozitatea reconstituirii, tehnica alternãrii comentariului cu
declaraþiile martorilor, raportãrile realitãþii la fila de carte, în fine, arta
comperajului publicistic îl situeazã pe dl. Dumitru Ion Dinc㠖 ºi nu
trebuie sã ne temem de comparaþii! – în directa vecinãtate a unor F.
Brunea-Fox ºi Geo Bogza, iar mai aproape de noi a lui Mihai Stoian ºi
Corneliu Leu. Cartea lui, incitantã, cum am mai spus, reprezintã o
remarcabilã realizare editorialã, cu atât mai binevenitã cu cât, de curând,
s-au împlinit 85 de ani de la naºterea lui Marin Preda, cel despre care
dl. Dumitru Ion Dincã crede cã, dacã ar fi trãit, poate s-ar fi refugiat în
trecut, scârbit probabil de bãlãcãrelile politice de azi.
* Volumul Din Poiana lui Iocan în Agora Cãldãreºtilor, Editura
Omega, Bucureºti
24
ALAMBICOTHECA
Dumitru Ungureanu
Lumina lui Faulkner
În octombrie 1973, când am cumpãrat proaspãt apãruta
“Luminã de august”, ºtiam puþine despre William Faulkner. Practic,
nimic altceva decât cã era autorul câtorva cãrþi cu cotoare negre,
ce-mi captau privirea imediat cum ocoleam primul raft al bibliotecii
liceului ºi pe care doar le rãsfoisem, citind pe sãrite fragmente ce nu-mi
treziserã pofta de lecturã, textul fiind stufos, dens, fãrã dialoguri
clare & clasic delimitate de liniuþã. Erau, poate cunoaºteþi, cele trei
romane cu Snopes: “Cãtunul”, “Oraºul”, “Casa cu coloane”, plus
“Nechemat în þãrânã”. ªi mai era “Zgomotul ºi furia”, cu coperta de
culoare mov, deosebitã de celelalte volume ale colecþiei “Romanul
secolului XX”, albe. Nu mã atrãgea nici s-o iau din raft, necum sã o
citesc. Da, dar ºi când am citit-o...
ªansa de a pãtrunde în lumea Sudului, “violentã ºi rece”, a fost
traducerea “Luminii de august” datoratã lui Radu Lupan. Mi-am dat
seama deunãzi, la a nu ºtiu câta recitire a cãrþii care mi-a definit
opþiunea literarã. Eram atunci, la 17 ani, la începutul celui de-al
treilea an în Bucureºti. Bãiat de þarã lipsit de rude sus-puse ori cunoºtinþe
în lumea literar-artisticã, n-aveam nici trecere la profesori cu abilitatea
descoperirii talentelor native. Profesoara primelor clase de liceu,
care decriptase în mine ceea ce probabil zãcea fãrã ca eu sã
conºtientizez ºi, printr-o remarcã nicicând uitatã, destupase aluviunile
unei acumulãri niciodatã bine drenate, tocmai se mutase la altã ºcoalã,
lãsându-mi o stare de regret imposibil de ºters. Vacanþa de varã îmi
fusese plinã de evenimente pe care nu vreau sã le orânduiesc în
sertarele memoriei, toate legate de munca la câmp, pe care ai mei o
practicau fãrã spor ºi fãrã preget, în virtutea deprinderii lor de þãrani
modeºti, supuºi vremurilor. Conºtienþi cã pãmântul nu mai poate fi
redobândit, forþaþi de împrejurãri, îºi luaserã servicii la oraº, 12 km de
navetã zilnicã, fie pe biciclete, fie cu autobuzele. Dar se duceau încã
la câmp, îmbrãcaþi în salopete, ºi tânjeau dupã proprietãþile muncite
pe brânci. Iar eu creºteam în acest univers destrãmat, al cãrui potenþial
literar fusese exploatat fãrã milã de Marin Preda, un fel de vecin de-al
nostru, aºa l-am considerat, fiindcã satul lui etern semãna cu satul
nostru concret pânã la confuzie.
Pentru familia mea nu era atât de important pãmântul cu toate
ale lui, în sens de resursã vitalã a gospodãriei. Deja, de câþiva ani,
aveam aragaz cu butelie, ceea ce simplificase enorm viaþa în casã,
fãrã sã fim conºtienþi de asta. Vecinii încã fãceau focul sub plita de
fontã sã-ºi încãlzeascã mâncarea, iar cei mai bãtrâni pe vatrã, sub
tuci, ori pe o tablã aºezatã în curte, pe pirostrii. Cafea beau doar
“intelectualii” satului ºi Auricã al lui Ceacicã, un flãcãu bãtrân care
nu se adapta niciunui loc de muncã, petrecându-ºi veacul citind. (ªi
totuºi, în pofida a ce te-ai fi aºteptat, n-am auzit pe nimeni zicând
despre el c㠓l-a stricat cititul...”) Mãmãliga cu lapte era aliment de
bazã, pâinea de brutãrie se obþinea cu mari lupte la fereastra unde se
distribuia pe bonuri emise de CAP, pâine pe vatrã nu se mai cocea
decât rar, fiindcã fãina se gãsea greu, grâul fiind avere publicã era dus
la siloz ºi de-acolo nu se ºtie unde.
Am regãsit universul natal în lexicul folosit de Radu Lupan la
traducerea întunecatei cãrþi a lui Faulkner. La prima lecturã, cu ecou
nestins, acþiunea nu m-a entuziasmat prin senzaþional; dialogurile
(interioare) nu mi-au spus mare lucru; personajele n-au percutat
admiraþia (poate Lena Groove sã-mi fi plãcut). Ce m-a fãcut sã ader
brusc ºi definitiv, ba chiar sã intru în rezonanþã profundã cu lumea
aceea de care mã despãrþeau mii de kilometri ºi ani de civilizaþie? Am
înþeles recent: lumina cuvintelor folosite de traducãtor, care era una
ºi aceeaºi cu lumina zilelor de august din satul meu, din care plecasem
pentru a mã reîntoarce, întocmai ca Joe Christmas, damnatul erou
care nu mi-a fost nicicând simpatic.
25
GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ
George Coandã
PORTRETE LITERARE
Victor Petrescu
ªTEFANIA STÂNCÃ
ISTORIA DUPÃ ELIADE (3)
Premergãtor al lui Einstein
(10.X.1920, Târgoviºte - 15.XI.1984, Târgoviºte)
poetã, traducãtoare, publicistã
Heliade a desfãºurat un efort de a pãtrunde în înþelesurile istoriei
Umanitãþii sagace ºi tenace ºi a cãutat sã descifreze multipla ecuaþie
TIMP + SPAÞIU + SPIRIT - MATERIE + INFINIT - FINIT. Trebuie
sã recunoaºtem cã descifrarea unei astfel de ecuaþii este ºi astãzi
extrem de complicatã, mai ales când este vorba de a vedea ce implicaþie
are în destinul Fiinþei umane.
La nivelul începutului de secol XIX când, în Occident, se specula
pe aceeaºi temã complicatã fãrã rãspunsuri concludente, pânã atunci,
o anumitã viziune oferind-o Immanuel Kant care credea cã relaþia
SPAÞIU-TIMP poate fi perceputã cognitiv aprioric. Prin apriorism,
pentru filosoful din Königsberg SPAÞIUL-TIMPUL nu sunt altceva
decât forme de manifestare ale intuiþiei sensibile, absolutizându-le.
Numai în acest fel, considera filosoful cã poate evolua cunoaºterea
ºtiinþificã, de unde ideea c㠄sinteza nu se încheie decât printr-un tot
care nu mai e parte, adicã prin lume” (Immanuel Kant, Despre forma
ºi principiile lumii sensibile ºi ale cele inteligibile”, în Despre frumos
ºi bine, Bucureºti, Ed. Minerva, 1981, p. 3).
Pentru Heliade, plasând în evoluþia istoriei relaþia/ecuaþia
SPAÞIU-TIMP el aserþioneazã cã: „De s-ar prezenta cineva ºi ar
zice cã a fost odatã o epocã sau un loc când ºi unde n-a existat nimic,
de ar zice încã ºi mai mult, cã chiar acum ºi aici nu existã nimic,
vorbele epocã, loc, acum, aici nu le deneagã, pentru cã singur zice cã
au fost odatã o epocã sau un loc. Timpul, dar ºi locul sau spaþiul, au
existat. Timpul ºi cu spaþiul existã ºi vor exista” (Ion Heliade
Rãdulescu, Opere, Bucureºti, Ed. Univers Enciclopedic, 2002, pp.
13-14).
Astfel cã ºi Heliade absolutizeazã, considerându-le apriorice,
SPAÞIUL ºi TIMPUL, pentru cã, opineazã el, „Eternitatea este
calitate a timpului. Infinitatea sau nemãrginirea este calitate a
spaþiului. Timpul împrumutã spaþiului eternitatea, ºi spaþiul împrumutã
timpului infinitatea sau nemãrginirea, ºi putem zice: timpul este
etern ºi infinit sau nemãrginit; spaþiul este nemãrginit ºi etern”
(Ibidem, p. 15).
Apoi, într-o admirabilã paradigmã metaforizatã, stabileºte cã:
„Timpul, dupã natura lui, se compune din durate, al cãror atom
intelectual este clipa, mãsura primarã.
Spaþiul, dupã natura lui, se compune din durate, al cãror atom
material este punctul, mãsura primarã.
Clipa lângã clipã compune duratã ºi punt lângã punt compune
întindere” (Ibidem).
Heliade are, iatã, cunoºtinþã despre atom, care ca element material determinã duratele ºi clipa. Este, avant la lettre, o prefigurare
a teoriei relativitãþii einsteiniene, ceea ce ne face sã credem cã Heliade
era interesat cu asiduitate de tot ceea ce, la nivelul vremii sale, se
acumulase în orizontul cunoaºterii ºtiinþifice, încercând astfel sã
descifreze mersul ºi tainele istoriei. Cãci, referindu-se la SPIRITMATERIE avanseazã, tot pentru nivelul de comprehensiune a vremii
sale, o idee – exprimatã naiv – dar ca punere în circulaþie,
revoluþionarã:
„Prin timp nu poate strãbate decât numai mintea. Prin spaþiu
nu trece decât materia. Vidul spaþiului se împle cu materie, vidul
timpului se împle cu spirit. Materia este locuitorul spaþiului ºi spiritul
este locuitorul timpului” (Ibidem, p. 16).
ªi, din nou, avem de-a face cu o prefigurare a teoriei relativitãþii.
ªi cine dã aceastã relativitate binomului SPIRIT-MATERIE? Iatã o
altã surprinzãtoare consideraþie, care-l plaseazã pe Heliade al nostru
în rândul gânditorilor de geniu ai lumii:
Pseudonim literar al ªtefaniei Nicolescu. Se naºte într-o familie
de intelectuali, tatãl sãu, ªtefan I. Nicolaescu, autor de versuri
(semnate cu pseudonimul ªtefan Seimeanu), corespondent al
ziarului „Universul” (Bucureºti), ocupând funcþii administrative în
cadrul Prefecturii Dâmboviþa ºi a Primãriei Târgoviºte. ªcoala
primarã, urmatã de Liceul „Carabella”, în oraºul natal. Studii
universitare la Facultatea de Drept apoi Facultatea de Filosofie ºi
Istorie a Universitãþi din Bucureºti. Divorþul de soþ, profesorul
Dumitru Sãvoiu, apoi pierderea singurului copil, o fetiþã, în urma
unei operaþii nereuºite, i-a marcat pregnant existenþa. Îmbrãþiºeazã
cariera didacticã, funcþionând pânã la pensionare la diferite ºcoli din
judeþ ºi Târgoviºte (în ultima parte la Colegiul Economic „Ion Ghica”).
Pentru o scurtã perioadã a fost redactor al Editurii „Boema” din
Bucureºti (1946-1947) ºi bibliotecarã-ºef al Bibliotecii oraºului
Târgoviºte (1951).
Debuteazã cu poeziile „În noapte” ºi „Chemare târzie” în
ziarul târgoviºtean „Ancheta” (1940) unde semneazã ºi cu
pseudonimul Alba-Maria Seimeanu, apoi „Madrigal” în
„Dobrogea nou㔠(1942). Tot în
„Ancheta” va semna ºi cronici
literare. Participã în 1942-1943 la
unele ºedinþe ale Cenaclului
„Zburãtorul”, condus de Eugen
Lovinescu. Colaboreazã la:
„Dobrogea nouã”, „Gândirea”,
„Convorbiri literare”, „Universul
literar”, „Pãmântul”, „Revista
scriitoarelor ºi scriitorilor români”,
„Vremea”, „Viaþa”, „Claviaturi”,
precum ºi la publicaþiile
târgoviºtene: „Ancheta”, „Vlãstarul”, „Dâmboviþa”, „Valachica”.
Prezentã de asemenea în antologiile „Omagiu” ºi „Creneluri”,
apãrute la Târgoviºte.
Debut editorial la „Boema” din Bucureºti, în 1947 (unde lucra
ca redactor), cu volumul de poezii „Întâia carte”. Cu un an înainte,
prefaþase ºi îngrijise volumul de poezii al lui Artur Enãºescu „Revolta
zeului”. Apreciind volumul, Tudor Arghezi remarca, în tableta sa
din ziarul „Adevãrul” (feb. 1947): „Am rãsfoit cu tragere de inimã ºi
cu o lacrimã de miloasã omenie, volumul „Revolta Zeului”, apãrut
în Editura „Boema” ºi prezentat pe un plan pieziº, care-mi place
mult, de doamna sau domniºoara ªtefania Stâncã, un nume
indicator, de talent. Îi mulþumesc cã mi l-a trimis”.
A tradus romanul „Malaise” al scriitorului francez Henri
Fauconnier, ce urma sã aparã în 1948 la aceeaºi editurã. Desfiinþarea
acesteia a dus la pierderea atât a volumului de poezii cât ºi a traducerii.
E remarcatã de scriitori importanþi ai timpului: Al. Philippide, Liviu
Rebreanu, Victor Efitmiu, Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu, Virgil
Carianopol. Poezia sa, de facturã neoclasicã, are limpezime ºi sentiment, fiind o reflexie a existenþei autoarei, supusã uneori la încercãri
potrivnice, pe care le-a înfruntat cu demnitate ºi seninãtate: „Cu
soarta scrisã în zodii ºi sub frunte / Am fost purcesc în lume,
amândoi / Tu leac pentru durerile din noi / Eu vrajã rânduitã sã te
cânte”. Doreºte ca în versurile sale sã încap㠄Tot sufletul amar” pe
care „Sã-l propovãduiesc în altã viaþã”. În poezia sa filosofeazã
asupra existenþei umane, deseori invocând divinitatea, considerând
c㠄Vãmile de fum s-au aºezat / Între vecinicie ºi pãcat”. Principala
arterã a Târgoviºtei natale „Calea Domneascã”, „spintecã veacul /
Se duce leneºã cãtre miazã zi”, în urbe „Doar la cazarmã sunã
(continuare la pagina 28)
26
27
deºteptarea / Ca-n anii când elevã de liceu / Îl cãutam în somn
pe Dumnezeu / Aºa cum catã tot izvorul marea”. Evocã cu nostalgie
„castanii sfãtoºi”, „uliþele mici”, „covrigarul din colþ”, „bãtrânul
flaºnetar din mahala”, care alãturi de vestigiile istoriei, prezente la
orice pas, dãdeau un farmec aparte „dealurilor mute”, peste care
„Armii de fum se nãpusteau pe cai”.
Considerându-ºi destinul „Condamnat de poezie / Într-un târg
voievodal”, adormind cu „versul trudit”, „pe buze”, doreºte „De
dragoste sã cânt, de libertate / De unduirea celeilalte vieþi”, a fost
de fapt, dupã propria-i mãrturisire „O lebãdã bolnavã de tristeþi /
Pe mãrile de sunet revãrsate”.
Scrieri: Întâia carte. Bucureºti: Editura Boema, 1947;
Infelix Dido. Târgoviºte: Editura Macarie, 2005
Referinþe: Murãraºu, D. Istoria literaturii române.
Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1943, p. 407; Perpessicius.
Menþiuni de istoriografie literarã ºi folclor, 1948-1956. Bucureºti,
Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, 1957, p. 17-27; Vianu,
Tudor.
Scriitori
români.
Bucureºti, Editura Minerva, 1971,
p. 321; Manu, Emil. Reviste
româneºti de poezie. Bucureºti,
Editura Academiei, 1972, p. 206;
Carianopol, Virgil. Scriitori care
au devenit amintiri. Bucureºti,
Editura Minerva, 1973, p. 198-240;
Micu, D.
Gândirea
ºi
gândirismul, Bucureºti, Editura
Minerva, 1975, p. 671; Târgoviºte.
File de monografie. Târgoviºte,
Comitetul de Culturã, 1977, p. 90;
Petrescu,
Victor.
Serghie
Paraschiva. Dicþionar de literaturã al judeþului Dâmboviþa.
1508-1998. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 1999, p. 211 – 212;
Theodor, Nicolin. Târgoviºtea mea. Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2000, p. 33 – 37; Petrescu, Victor. Scriitori ºi publiciºti
dâmboviþeni. 1900 – 2004. Târgoviºte, Editura Bibliotheca, 2005,
p. 223 – 224.
Vãlcescu, Gh. Cronicã de lector. Colecþia „Coresi”. Dâmboviþa,
nr. 1020, 5 iun. 1971, p. 2; Nicolin, Theodor. ªtefania, Stâncã.
Medalion literar. Valachica, Târgoviºte, Muzeul Judeþean
Dâmboviþa, 14, 1994, p. 42-52; Petrescu, Victor; Paraschiva, Seghie.
Stâncã ªtefania. Curier: Buletin bibliologic, Biblioteca Judeþeanã
Dâmboviþa, nr. 2(9), 1998, p. 41.
ISTORIA DUPÃ ELIADE (3)
Premergãtor al lui Einstein
„Materia este fiinþa inertã ce stã locului, ce aºteaptã miºcare
afarã de sine. Materia este pasivã.
A fi miºcãtor va sã zicã a fi potent, cãci puterea este principiul
miºcãrii. Spiritul darã este potent mai întâi, ca sã fie miºcãtor. Însã
dacã este etern ºi nemãrginit, el în etern ºi nemãrginit a fost ºi este
potent: întotdeauna ºi pretutindeni este potent” (Ibidem, p. 17).
Datoritã acestui fapt, ºi în istoria societãþii omeneºti se exprimã,
în evoluþia ei, relativitatea, cu toate cã, eludând interpretarea didacticã,
acrediteazã SPIRITUL „spre a face binele”. Pentru Heliade, aceasta
este o acþiune imuabilã. Relativitatea, însã, – ºi astfel apare o contradicþie
–, o dã faptul c㠄Fãrã materie, spiritul n-ar avea unde a se manifesta.
Fãrã spirit iarã, materia n-ar fi avut prin ce a se miºca, nici prin ce ar
fi cunoscut㔠(Ibidem, p. 21).
Concluzia noastrã ar fi cã SPIRITUL are menirea de-a „face
binele”, dar ar fi imposibil sã asigure aceastã acþiune fãrã matca
materiei.
Heliade, poate fãrã s-o fi vrut, dar ºi datoritã dihotomismului
care-i era caracteristic, emite, deci, ideea relativitãþii în Univers ºi în
istoria societãþii omeneºti. ªi cred cã peste aºa ceva nu se poate trece
cu vederea.
(continuare de la pagina 26)
28
UN BOB ZÃBAVÃ
Mihai Samson Petrescu
Sub semnul Zeiþei ARTEMIS
De curând au ieºit la luminã, cu sprijinul Consiliului Judeþean
Dâmboviþa, mai multe volume de prozã ºi poezie editate de
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, dintre care douã ne-au reþinut
atenþia ca fiind oarecum înrudite, prin elementul lor comun, stând
sub semnul Zeiþei Artemis (Diana, la romani) chiar dacã nu explicit,
în titlu, în cazul poeziei. Este vorba de „Masa hoþilor” – povestirile
vânãtorului, avându-l ca autor pe Gheorghe Duþã-Micloºanu ºi Înger
zburând pe maci (poezie) de Florea Turiac, ambele volume fãcându-ne
cunoºtinþã cu doi vânãtori nu „numai de cuvinte, prin metafore ºi
imagini […] absolut inedite” (Pe ecranul amintirii – p. 137, în cazul
d-lui G. Duþã-Micloºanu) respectiv „Sunt piratul ce vânez corãbii /
De cuvinte ce pe limbã ard / […] / Sensul lor sã-l devorez, ca tigrul /
Un vânat plãpând, c-am sânge dur” (Vânând corãbii de cuvinte, p.
89) sau „Fug spre cuvânt un leu scãpat din cuºc㔠(Doar atât, p. 49,
în cazul d-lui F. Turiac).
Autor al mai multor cãrþi de
poezie: Pe treptele timpului (1979),
Cumpãna anotimpurilor (1984),
Cer vegetal (1999), Anotimpul
genezei (2001), Vârsta luminii
(2002), Condamnaþi la-ntomnare
(2003), absolvent al Facultãþii de
Filologie a Universitãþii Bucureºti,
secþia de limbi slave, dl. Gheorghe
Duþã-Micloºanu
(10.04.1930,
Micloºani, com. Malul cu Flori, judeþul
Dâmboviþa) îºi etaleazã darul de
povestitor încã din 1999, când publicã
Întoarcerea lui Tarzan, iar cu
volumul de faþã domnia sa nu face
decât sã continue seria povestirilor
prin care a încercat sã-ºi salveze de
la uitare impresiile, trãirile, vraja de care s-a bucurat în multele sale
„aventuri” cinegetice.
„Masa hoþilor” cuprinde 30 de trofee, adevãrat festin literar,
la care dl. Gheorghe Duþã-Micloºanu „aduce, prin savoarea scrierilor
sale, scânteia de culoare pe care macii sãlbatici o scapãrã în lanul
pârguit” (Gabriel Gheroiu – Prefaþã, p. 5). Deºi nu cautã cu obstinaþie
senzaþionalul, ci doar simple întâmplãri în variate contexte geografice,
de la câmpie la munþii stâncoºi, autorul ne prezintã în grai cumpãtat
nenumãratele tipuri de vânat cu întregul context, cu tipicul fiecãrui
angrenaj, însumând vânãtori, hãitaºi, câini, arme, cartuºe, raniþe,
hranã, echipament personal adecvat ºi, nu în ultimul rând,
„încãlzitoare” pentru zilele de iarnã cu geruri aspre.
Ne privesc din galeria acestui povestitor, venit parcã din alte
timpuri cu desaga plinã, nenumãrate chipuri de animale: urºi, ursoaice
cu pui jucãuºi, mistreþii din Bãdeanca, lupii („haticul, tatã”, cu care se
întâlnise în Bãrãgan, Moº Vasile, strãbunicul din partea mamei, când
se întorcea din Dobrogea, dupã trei ani de cãtãnie, pe cal, ºi reuºise sã
scape ca prin minune), ca ºi alte animale ºi pãsãri ca cerbul de la
„Masa hoþilor”, vulpea, vidra, veveriþele din cuºca copilãriei ori
sitarii, prepeliþele sau rãþoiul cu pene multicolore picat plocon la
prima ispravã a autorului pe baltã, ori raþele sãlbatice aducându-ne
aminte de fiordurile Daniei lui Ibsen, de o lume a misterelor, a
tainelor ascunse în ochii muþi ai Naturii, ai pãdurilor prin care se
furiºeazã încã umbra Dianei, ai Zeei Artemis.
Sunt aici de semnalat, alãturi de pãþaniile de rând ale vânãtorilor
prea bine cunoscuþi pentru veridicitatea lor, din povestea cu coada
vulpii rãmasã bearcã, desele capcane în care-ºi prindeau iþele destinului
vânãtorii mai necumpãtaþi în anii in care autorul nostru combãtea
încã, frica cu care trãiau în suflet dupã ce, robi ai ispitei, doborau cerbi
ori un urs „la ceas oprit de lege sau de datini”, mai ales cã ºi pe atunci,
sau mai ales atunci, unii vânãtori erau mai vânãtori decât alþii.
Scrise în chiar miezul evului comunist, povestirile d-lui Micloºanu
poartã cu ele iluzia unui vis, cel al vânãtorii. Din frumuseþea unei
29
lumi cu rigorile, eleganþa ori nobleþea sa, ca ºi de nedefinitele reacþii
ancestrale trezite în chiar clipele neaºteptatei întâlniri cu fiara, ceea
ce a rãmas prin povestirile d-lui Micloºanu e doar prada cumplitã,
desfiguratã, pe care nici mãcar efuziunile poetice ale autorului nu pot
sã o acopere. Din incursiunile vânãtorului nu aflãm decât puþine
lucruri despre oamenii, despre aºezãrile pomenite doar ca decor ºi
pentru o anumitã aurã sonorã ce se voia învãluitoare de taine. Nu
putem avea parte de atmosfera cehovianã din O dramã la vânãtoare,
nici de cuprinderea sufletului acelei stepe ruseºti din prea bine
cunoscutele Povestirile unui vânãtor ale lui Turgheniev, poate la fel
de sãrãcãcioasã ca Bãrãganul sau Câmpia românã, prin care s-a perindat
deseori ceata de împãtimiþi din care fãcea parte ºi autorul „Mesei
hoþilor” – povestirile vânãtorului.
Oamenii locurilor prin care trece vânãtorul ni se înfãþiºeazã
fragmentar, în linii fruste, amintind de proza lui Preda sau a altor
deformatori de realitãþi din epoca lui Mitrea Cocor. Poate o umbrã din
picturile lui Corneliu Baba sã salveze totuºi figurile de þigãnuºi ori
sãteni ce se ivesc câteva clipe ºi dispar în neant, în aceste proze scurte.
Realitatea socialã ce sfãrâmase orice particularitate localã ºi-a
pus amprenta ºi asupra acestor povestiri din care, sub aspect uman,
nu putem descoperi decât puþine lucruri. Este, poate, vorba de un
autoportret în nenumãrate ipostaze, al autorului care nici mãcar pe
sine nu a ajuns sã se creioneze îndeajuns. ªi totuºi... Cartea aceasta,
ca ºi „Întoarcerea lui Tarzan”, ne face plãcere pentru cã ne aduce în
câmpul percepþiei mãcar puþinele fragmente ale unei lumi pe cale de
dispariþie, cea a vânãtorilor de demult, când ursul încã nu trãia prin
cuºtile grãdinilor zoologice ºi în mentalul oamenilor.
***
Un altfel de vânãtor de cuvinte este dl. Florea Turiac, poet,
autor al mai multor volume de versuri: Con de luminã (1993), Veac
întors (1997), Vinovat de prea multã iubire (I ºi II, 2001- 2003),
Lumini pe roua lumii (2005), Echilibrul haosului (2006) ºi al recentului
Înger zburând pe maci care ne
prilejuieºte prezentele note.
Preocupat de luminã (Lumini
pe roua lumii, Editura Bibliotheca,
2005), ca ºi dl. Gheorghe DuþãMicloºanu (Vârsta luminii, Editura
Pro Transilvania, 2002), dl. Florea
Turiac are în comun cu acesta din
urm㠄o seninãtate a sentimentelor
ºi […] un optimism robust” (Victor
Petrescu, Scriitori ºi publiciºti
dâmboviþeni, Editura Bibliotheca,
2005, p. 238), provenind din
mirabilul univers al copilãriei
(5.04.1943, Izvoarele, judeþul Olt),
ale cãrui aisberguri, deºi aparent
lãsate în urmã, la pragurile
adolescenþei, revin acum în forþã, aglutinându-se în volumul de faþã,
„Punându-mi întrebãri plin de uimire / Ca alte generaþii procedam –
/ ªi-adolescenþei numai spre-mplinire / Supus, copilãria mi-o cedam...”
(Copil, nu înger, p. 118).
Dl. Mircea Cotârþã, prefaþatorul volumului, distinge în poezia
d-lui Turiac „trei elemente coordonatoare: copilul, îngerul, lumina”
(Poetul exilat printre oameni, p. 7). Cum, în finalul volumului, gãsim
afirmaþia „Copil, nu înger”, putem sã aºteptãm o dezvoltare mai
terestrã (pe viitor) a liricii sale care, asociatã cu o încercare de
schimbare (modernizare) a prozodiei, ar putea descãtuºa energia unui
poet pe care-l aºteptãm cu un chip nou, mai actual, mai implicat în
uman, mai desprins de poza angelicã aparent deloc stranie.
Napoleon a aprins energii nebãnuite în inimile soldaþilor sãi,
spunându-le cã fiecare dintre ei poartã în raniþã bastonul de mareºal.
Aceastã perspectivã nu le-o oferise nimeni pânã la el, în starea de
anchilozare a lumii premoderne. Nu ceva diferit se poate afirma
despre oricare autor/creator care, în singurãtatea laboratorului sãu,
hrãneºte cu slove sãmânþa geniului. Dl. Florea Turiac este unul dintre
aceºtia. Preocuparea pentru imaginea sa, pentru modul în care îi este
receptatã poezia, nu-i dã pace, iar celor care-l ignorã sau îi
minimalizeazã scrierile le transmite, în a sa Confuzie: „Nu vreau sã
dau cu bãþul doar în altul / Ce-i în derivã, cã mã vede-Naltul... / Dar
când îl simt cã vrea sã mã triºeze / ªi zei trufaºi pe umeri sã-ºi aºeze
/ De parcã-ar arbora un steag la galã / Îmi vine sã-i împuºc întreaga
falã / Sã scap de el, cãci mi-a plantat sub plete / Doar mãrãcini ºi
teama pentru Lethe...” (p. 87).
Scriindu-ºi poezia, dl. Turiac trãieºte drama eternã a poetului
neînþeles de contemporani, dar nu se închide în sine leopardian, ci
30
„îndrãzneþ precum ostaºii” el „umple cu iubire pe toþi ce l-au cojit”
într-un elan jucãuº, copilãresc.
Narcisiac, dornic sã-ºi ºtie poezia „trezind uimirea” contemporanilor,
îi admirã chiar ºi „pe-aceia ce vor sã spioneze / Cum i se-nalþã trunchiul
deplin din rãdãcini” dorindu-ºi ca, în final: „...Sã explodeze în mine
mulþumirea / Ca-ntr-un copil când jocul îl poartã spre rãsfãþ...”.
Senzaþia indusã de poezia d-lui Turiac este aceea a preromanticilor
preocupaþi de luminã, de o puritate angelicã, de copii ºi flori. Impresia
e coagulatã în mare parte ºi de cantonarea în prozodia de tip clasic, iar
Variaþiunile în sonete (partea a doua a volumului) se disting prin nota
oarecum aparte faþã de restul volumului, prin cultivarea unui element
vag, în care influenþa maeºtrilor este evidentã.
Imagistica volumului ne trimite cu gândul la pictura naivã, la
Ion Niþã Nicodim, poate la unele picturi pe sticlã ºi chiar icoane, dar
ºi la un autor care a fãcut o artã proprie pe aceastã linie: Rousseau
Vameºul cu ale sale „jungle” în care, transportaþi într-o lume a
subconºtientului, asistãm la masacre bizare.
Sunt prezente în aceastã poezie energiile naturale ale întregului
spectru luminos – ale verdelui, roºului (obsedanta metaforã a macilor)
etc. Se insinueazã o lume a vegetalului aspru (mãrãcini, spini, pir
etc.), al secetei (ca replicã la Moartea cãprioarei, cam uºor expediatã,
la fel de copilãreºte în cazul domnului Turiac, la final, ca ºi alte teme
prin naturala ploaie ce alungã motivul dramatic din poezia lui Labiº),
dar ºi a regnului animal bogat reprezentat, ca ºi la autorul povestirilor
vânãtoreºti citate mai sus: tigrul, leul, lupul, ºarpele („...pielea mea
de ºarpe sclipeºte-n mãrãcini”), dar ºi mânzul ºi, nu în ultimul rând,
mielul (biblic, de cele mai multe ori).
Poezie aparent aglomeratã, uneori dificilã, lãsând impresia unor
scãpãri ale „hãþurilor” (foarte prezente ºi ele în universul poetic
investigat aici), datorate grabei de a produce volum dupã volum, an
dupã an, ori unei uºurinþe în versificaþie ºi incantãri pãguboase pentru
calitatea poemelor: „Sunt doar copilul care-alerg prin versuri / Cãci
nu sunt speriat de exponentul / Ce le-nmulþeºte-n vaste universuri /
Unde doar muzele-mi hrãnesc momentul”. Este evidentã ºi
deconcertanta sinceritate a poetului care trãieºte bucuria scrisului,
dar uitã procentajul enorm de muncã rãbdãtoare ce trebuie adãugat
inspiraþiei pentru a face sã sclipeasc㠄macii” metaforelor autentice.
„Dupã cum ºtie sã se limiteze se recunoaºte maestrul” spunea Goethe...
Suntem într-o lume cvasiorganicã în aceastã poezie, o lume în
care ºi cristalinele structuri spirituale se topesc spre a fi smulse ca
hãlci ºi înfulecate în grabã pentru a-i stinge autorului copil-îngerluminã o foame pantagruelicã sau mai recent hamsunianã; inutil
însã, atâta timp cât o bulimie s-a instaurat dominatoare. Focul unui
vulcan nedefinit arde sâmburii altor fructe, ale roadelor lumii poetice
cu care autorul se pune în intim contact ºi totul se vrea turnat în
formele prozodice pentru care, se pare, dl. Turiac a optat definitiv.
Acest travaliu grãbit, asociat cu scãpãri ºi chiar siluiri ale sintaxei,
conduce la pierderi greu de ignorat în judecata criticã a acestei poezii
ce ar putea ieºi prin cizelãri succesive („cojiri” acceptate ºi de autor)
la o „cale” mai plinã de noroc.
Din pãcate, autorul nu a reuºit încã sã-ºi depãºeascã propria,
vechea emfazã ºi grandilocvenþa ce-i este, se pare, pe plac („Mã
lasã, Doamne, azi sã mã conjug / În piramida mea de faraon...” –
Umplerea Vidului, p. 13), fixaþii impuse în mentalul poetic
românesc de o orânduire apusã ce i-a propulsat în primele rânduri
pe cei de care s-a servit ideologic ºi mai puþin din necesitãþi estetice.
Este, poate, momentul ca ºi d-l Florea Turiac sã-ºi „cureþe” singur
poezia de asemenea reziduuri pentru a lãsa sã scânteieze în luminã
aurul poeziei sale de care nu ne îndoim nicio clipã. ªi chiar dacã n-ar
face-o, tot ne vom bucura sã-l avem alãturi, chiar ºi cu poeziile
izbutite de pânã acum.
P.S. 1
În legãturã cu aparent ilogicul titlu al volumului de faþã, Înger
zburând pe maci, sã notãm cã ieºind din sfera lumii materiale, îngerii
pot, într-adevãr zbura pe maci... Prin natura lor apropiatã de cea a
luminii, angelicele fãpturi pot, de-a dreptul, sã zboare nu peste, nici
prin, ci chiar pe inima poeziei (când ea existã).
P.S. 2
Nu încape nicio îndoialã cã iniþiativa publicãrii acestor cãrþi de
cãtre Grupul editorial Bibliotheca & MARCONA, cu sprijinul
Consiliului Judeþean Dâmboviþa, este una ce trebuie salutatã cum se
cuvine. Prezenta cronicã a încercat, suntem convinºi sã arate valoarea
celor doi autori ºi, în speþã, a lucrãrilor analizate. Rãmânem deschiºi
fãgãduinþei de a analiza aici toate lucrãrile ce au apãrut ºi vor mai
apãrea în aceastã nou deschisã colecþie, denumit㠄Biblioteca Societãþii
Scriitorilor Târgoviºteni”, cãreia îi dorim rafturi cât mai încãpãtoare
ºi cãrþi de excepþie.
31
RESTITUIRI
Nicolae Scurtu
CÂTEVA COMPLETÃRI
LA BIOGRAFIA LUI G. CÃLINESCU
Se ºtie, ºi încã cu exactitate, cã G. Cãlinescu nu a fost un
epistolier de anvergura lui Vasile Alecsandri, Al. Odobescu, Duiliu
Zamfirescu sau Nicolae Iorga, care au scris ºi trimis un
impresionant numãr de scrisori cãtre familie ºi, mai ales, cãtre
contemporanii lor.
G. Cãlinescu a apelat la stilul epistolar numai atunci când
avea de comunicat ºtiri ºi informaþii, îndeosebi literare ºi culturale,
care nu suportau nici un fel de amânãri.
Revelatoare, din toate unghiurile de vedere, sunt misivele
în care solicitã materiale iconografice, manuscrise, cãrþi, jurnale
ºi reviste rarisime, atât de necesare în elaborarea cãrþii sale
fundamentale ~ Istoria literaturii române de la origini pânã în
prezent (1941), ce constituie, de fapt, cartea esenþialã a
literaturii naþionale.
Edificatoare în acest sens sunt ºi epistolele trimise bibliologului
Nicolae Georgescu-Tistu (n. 1894 – m. 1972), precum ºi poetului
Al. T. Stamatiad (n. 1885 – m. 1956). Ele demonstreazã, peste
timp acribie, seriozitate ºtiinþificã ºi, evident, dorinþa de a nu-i
scãpa, aproape nimic, din ceea ce era imperios necesar pentru
întregirea informaþiei.
*
[Bucureºti, 12 octombrie 1936]
Str. Aviator Th. Iliescu, fostã Müller,
nr. 55 ~ Prin Dorobanþilor
Iubite domnule Georgescu-Tistu
Mi-e aºa de greu sã trec pe la Universitate ºi iatã cã nu te-am
gãsit din vina mea fiindcã n-am ºtiut ora când trebuie sã vin.
Am o mare rugãminte la d[umnea]ta1. Îmi trebuiesc cãrþi (în rate)
pentru câte o zi, douã ºi-þi poþi da seama cã pentru cercetãrile mele nu
e de ajuns sã consult cartea la Academie. Apoi sunt la d[umnea]ta unele
lucruri f[oarte] rare. Voi ºti sã nu abuzez de bunãtatea d[umi]tale.
Mi-ar trebui, acum, pentru început Operele complete ale lui
Bolintineanu2 (Editura Socec), care mãcar în parte se aflã acolo.
Ar fi oare cu putinþã ca vreun om de serviciu de credinþã sã mi le
aducã acasã împreunã cu fiºa de primire? L-aº despãgubi pentru
cheltuiala deplasãrii.
E un abuz din parte-mi însã altfel nu e chip fiindcã eu ies de la
ºcoalã dupã închiderea bibliotecii.
Te cunosc ca un mare erudit dar ºi ca om cu milã pentru ambiþioºi
literari ca mine.
Îþi mulþumesc ºi te salut cordial,
G. Cãlinescu
*
[Bucureºti], Sâmbãtã, 7 decembrie 1940
Stimate domnul Stamatiad
Pentru Ist[oria] lit[eraturii]3 îmi trebuie o fotografie ineditã sau
mãcar foarte rarã a d[umi]tale. Prefer una de când erai foarte tânãr,
adolescent chiar.
Totdeodatã te mai rog sã-mi împrumuþi pentru câteva zile
originalele fotografiilor alãturate ale lui Macedonski, deoarece copiile
fãcute atunci au fost rele ºi nu sunt utilizabile.
32
Fotografiile în chestiune fii bun te rog sã le predai urgent
d[omnu]lui prof[esor] Al. Rosetti4, la Fundaþie, care este o chezãºie
cã-þi vor fi înapoiate pe datã ce vor fi copiate.
Cu salutãri literare,
G. Cãlinescu
[Domnului profesor Al. T. Stamatiad, Bulevardul Ferdinand, nr.
24, Loco ~ Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti,
III, Bulevardul Lascãr Catargi, nr. 39].
*
[Bucureºti, 15 decembrie 1940]
Stimate domnule Stamatiad,
Mulþumindu-þi p[entru] fotografii, îþi comunic cã am pus
originalul dorit de d[umnea]ta.
Îmi pare rãu cã eºti bolnav ºi-þi urez grabnicã însãnãtoºire. Dar
ºi eu ºi d[omnul] Rosetti îþi facem rugãmintea sã faci o sforþare ºi sã
gãseºti cele douã fotografii ale lui Macedonski5, maestrul d[umi]tale.
Nu se cade ca d[umnea]ta sã nu vrei sã contribui ca figura unui
poet iubit de d[umnea]ta ºi nedreptãþit sã intre în Istoria literaturii.
De altfel acele fotografii le þineai pe masã, cãci ziceai (ºi te
aprob din toatã inima!) cã douã fiinþe ai scumpe în viaþã ~ tatãl ºi
Macedonski.
Ei bine, cautã fotografiile în ciuda cutremurului. În cazul grav cã
s-ar fi pierdut, ceea ce nu cred, dã-ne adresa lui N. N. Hârjeu6 ºi a lui
Cantilli7, care trebuie sã le aibã.
De altfel aceste adrese ne sunt utile oricum.
Cu salutãri cordiale,
G. Cãlinescu
[Domnului profesor Al. T. Stamatiad, Bulevardul Ferdinand, nr.
24; Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, III, Lascãr
Catargi, nr. 39].
E necesar sã mai precizez, încã o datã, cã G. Cãlinescu
punea accent, în studierea unui scriitor, pe valorile estetice ale
operei, dar nu neglija nici informaþiile de istorie literarã sau culturalã.
Cele trei misive, inedite, ce se publicã acum pentru întâia
oarã, indicã, fãrã echivoc, temeinica formaþie de istoric literar a lui
G. Cãlinescu.
Maeºtri i-au fost excepþionalii sãi dascãli ~ Nicolae Iorga, Ion
Bianu, Nicolae Cartojan, Ovid Densuºianu ºi, evident, cel mai îndrãgit
ºi preþuit profesor, italienistul Ramiro Ortiz.
Note
* Originalele celor trei epistole se aflã la Biblioteca Naþionalã a
României ~ cea cãtre Nicolae Georgescu-Tistu ~ Manuscrisul 26.630,
iar cele cãtre Al. T. Stamatiad sunt la Biblioteca Academiei Române
S
6 (1 − 2 )
.
DXIX
1. Nicolae Georgescu-Tistu îndeplinea în acel moment funcþia de
Director al Bibliotecii Facultãþii de Litere a Universitãþii din Bucureºti.
2. Poezii. [Volumul] 1-2. Culegere ordinatã de chiar autorul.
Cu o prefaþã, de G. Sion, Bucureºti, Editura Socec, 1877.
3. G. Cãlinescu ~ Istoria literaturii de la origini pânã în prezent.
Bucureºti, Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, 1941, p. 623, col.
1, sus. Se publicã una din fotografiile mai rare ale lui Al. T. Stamatiad.
4. Al. Rosetti (n. 1895 – m. 1990), lingvist ºi filolog de talie
mondialã, memorialist ºi editor ideal. A contribuit, fundamental, la
editarea cãrþii lui G. Cãlinescu.
5. Cele douã fotografii ale lui Al. Macedonski sunt publicate în
cartea lui G. Cãlinescu, aici menþionatã, la paginile 460 ºi 467.
6-7. N. N. Hârjeu ºi Constantin Cantilli, poeþi minori din
constelaþia Literatorului. Admiratori fervenþi ai omului ºi scriitorului
Al. Macedonski.
33
JURNAL DE PRE-CREAÞIE
Benedict Betabenzoibianu
CITITORI MAI DEªTEPÞI
DECÂT SCRIITORII
Mi-a picat în mânã o carte de poezii, care dacã n-ar fi a doua,
deja, a autorului, aº zice... Dar cel mai bine, cred cã zice un banc cu ºi
despre vânãtori, în care unul din tagmã îºi lãuda câinele, aducând ºi
dovezile de inteligenþã a patrupedului, moment în care un altul
(vânãtor adicã), elogiindu-ºi ºi el câinele propriu, a afirmat cã este
mult mai deºtept ca stãpânul!
Asta e! Aici s-a ajuns ºi cu literatura în momentul de faþã! Sã
fie o evoluþie, aºa, pe toate planurile?! în domeniul vast (ºi
neîngrãdit al literaturii) aflãm tot mai multe dovezi cã lectorii
devin din ce în ce mai inteligenþi ºi nu de puþine ori îºi lasã în urmã
creatorii de beletristicã!
Volumul ce mi-a prilejuit o atare revelaþie se numeºte Gânduri
ºi trãiri, a fost editat de entitatea pe profil, Singur, la Târgoviºte în
anul de graþie 2006 (statistica a înregistrat alte câteva evenimente ºi
mai ºi). înainte de a spune totuºi ceea ce vreau, dat fiind cã rubrica de
faþã este abia la început, mai precizez cã, în optica mea, autorul cãrþii
are posibilitatea sã dea mai mult de la el (nu ºpagã), transpiraþie,
conform acelui principiu nu prea sfanþ cu 1% inspiraþie ºi 99%
transpiraþie, aflându-se el, cu aceastã ocazie, cam pe la... Dar e mai
bine sã evaluãm ºi sã evoluãm împreunã!
Trecând dincolo de poezia ce deschide volumul, Idei dezlãnþuite,
care are meritul de a da seamã despre faptul cã poetul e conºtient de
necesitatea ºlefuirii ideilor (versul doi), încercând sã ne familiarizãm
cu stilul (poetul trebuie sã fie original, nu?), dãm peste urmãtoarea
strofã din poezia a doua a volumului: Dupã ani ºi ani vibrând, / Noi
idei mi-au rãbufnit / Când capãtul aproape fiind, Din clocot surd a
izvorât // (Trãiri)! Hai sã încercãm sã o înþelegem. Va sã zicã, dupã
primele dou㠄versuri”, putem înþelege, cu condescendenþã, cã vibrând
se referã la autor (treacã-meargã), dar continuând cu celelalte douã,
ne întrebãm, obligatoriu: al cãrui capãt este aproape – al poetului, al
poeziei, al ideilor? Din analiza semanticã a întregului catren – analizã
la care trebuie sã apelãm, interpretând întreg textul în sine – rezultã
totuºi cã ideile sunt aproape de capãt (cu ºlefuirea lor de cãtre creator, de bunã seamã), situaþie în care, adevãrul iese singur la ivealã,
anume, dezacordul cras: ideile din clocot surd a izvorâþi Sã fim
constructivi ºi clemenþi totodatã cu munca demiurgilor într-ale artei,
ºi sã acceptãm ºi posibilitatea ca „numai capãtul, aproape fiind, din
clocot surd a izvorât”, dacã... Normal ar fi sã cãutãm lãmurirea în
strofa imediat urmãtoare – mai ales cã prima se terminã cu virgul㠖
dar aceastã a doua strofa ºi-a afirmat dintru început independenþa,
aºa cã nici vorbã de clarificarea nãbãdãiosului agramatism: Din fapte,
pilde poþi sã zãmisleºti / Frumosul de îl cauþi, îl obþii //încerci noi
înþelesuri, de doreºti,! Cuvintelor le dãrui mãreþii.
Graba, neglijenþa, stricã în mod cert imaginea de ansamblu, ºi
din câte o poezie ce ar fi putut însemna un pastel emoþionant ºi o
meditaþie liricã în acelaºi timp (adicã o culme a lirismului) iese mai
nimic – incomparabil de puþin! Când soarele coboarã dupã dealuri / ªi
parcã toate-acestea se aprind / Raze roºii, portocaliu în valuri / ªi
galbene de nici nu le destinzi // (Apus).
Sã reluãm, sine ira et studio: „ªi parcã toate-acestea se aprind”
– te aºtepþi sã urmeze toate acestea care se aprind, autorul sã le
denumeascã pe fiecare în parte, enumerându-le, fie ºi extrem de
succint, dar... Sconteazã, aºa cum spuneam la început, pe inteligenþa
cititorului; cititorul vine el cu inteligenþa, dar e vãduvit de emoþia
perceperii imaginii poetice! ªi riscãm sã pierdem cu totul cititorii,
daca îi lãsãm sã devinã mereu mai inteligenþi decât creatorii... în fine,
versul al treilea e aritmie, iar ultimul mai cuprinde o nefãcutã:
condeierul a vrut sã spun㠄de nici nu le distingi”, nu „destinzi”, însã
fuga condeiului cãtre faima celui care etc., etc. Prea multe neglijenþe
într-un text scurt care trebuia sã fie un produs scãpãrãtor al spiritului!
Dacã poetul ar fi acordat ºi în fapt, mai multã importanþã
travaliului artistic, dupã cum afirmã în vorbe, ar fi reuºit sã aducã sub
lumina tiparului mult mai multe stanþe poetice reuºite. Imaginea de
34
ansamblu e prejudiciatã de cam prea multele exprimãri „din fuga
condeiului”, precum: „De vrei sã-auzi cuvinte, ce laudã-þi aduc, /De
cãtre cei din jur, ce-þi par apropiaþi, / Sã ai rãbdare, cã vorbele seduc
/ªi vor veni ºi sile când sunteþi certaþi” (s.n). Ar fi vrut sã spunã în
ultimul vers; „vor veni ºi zile când fi-veþi voi certaþi”, (ar fi reparat ºi
versul ºchiop), dar ce importanþã mai are truda pentru ºlefuirea versului,
când beneficiem de cititori aºa de deºtepþi! Problema e ce facem cu
critica de specialitate – criticii ºi istoricii literari sunt contabilii care
te selecteazã întru conturile posteritãþii! Iar dacã specialiºtii ãºtia se
mai ascund ºi printre cititorii ãia tot mai deºtepþi!
Un poet original, nu se poate sã nu umble ºi la inovaþii! Se
întâmplã, ca poetele sã se exprime la persoana întâi, cu masculinul,
nu cu femininul, cum ne-am aºtepta, ceea ce, totuºi, se poartã!
Poetul Gândurilor... recurge la femininul persoanei întâi: Aº accepta
cu sânii-mi sã te joci (...) Aºtept nerãbdãtoare privirea sã þi-o vãd
(M-aº mulþumi) Asta e de-a dreptul invenþie!
Cartea beneficiazã ºi de cuvintele elogioase ale unor postfãþuitori,
alde Harry White de Danciu, Viena, Mihai Demianciuc, Londra, Ion
Danu, Quebec, de ale cãror nume sau opere de specialitate n-am auzit,
dar cred cã suntem quit în ideea cã nici ei n-au auzit de subsemnatul...
Dacã în loc sã facã risipã de pilde (necesare ºi ele, dar mai cu
parcimonie) ar mai cãuta ºi ceva metafore ºi le-ar împãna ici-colo,
ar presãra mai multe comparaþii ºi din când în când ºi alte flori de stil
ºi, în acelaºi timp ar trudi mai mult la ºlefuirea ades proclamatã a
producþiilor poetice, poetul gândurilor ºi trãirilor ar putea fi un creator
liric notabil, încadrabil în spiþa moraliºtilor. Cu optimismul meu
fatalist, cred cã nu este târziu pentru aceastã ipotezã ademenitoare ºi
i-aº propune autorului sã facã din cele douã plachete, una singurã, o
„antologie”, care antologie la el sã fie scuturatã cu tãrie mai mult
decât o jucãrie, mal umblând cu temeinicie ºi la conºtiinþa artisticã
pentru atotproclamata ºlefuire, din stimã pentru cititor ºi pentru-al
operei viitor...
RIDENDO
Ion Enescu-Pietroºiþa
Florea Turiac
Lui Mihai Gabriel Popescu
Vulcanic l-a-nsemnat temperamentul
În poezii, metaforã, culoare
Cã versurile i le-a dat talentul
Când, dupã lei, e-n tandrã vânãtoare!
Corin Bianu
Îi merge mintea ºi condeiul
Spre iambici ºi „dactile”
La fel cum ºade bine-ardeiul
Doar între mere ºi... pastile!
George Coandã, pentru
„Arheologia viitorului”
Când se aflã printre noi
Ne priveºte ca din stele
Explicând din doi în doi
De-nþelegem... printre ele!
M. Stan
ºi Cafeneaua SST
Editorul Mihai Stan
Pãstoreºte an de an
Pãstoriþii însã-ar vrea
Mult mai des la... Cafenea!
Ion Bratu, folclorist
Folclorist desãvârºit,
El în studii e galant
ªi-n folclor e om citit
(Chiar ºi barba-i de savant!)
Cu istoria stã bine
ªi în „Litere”-o transpune
Iar istoria ne þine –
Când mai rãu,
ªi când mai bine!
***
În politicã se poartã,
Populismul mincinos
ªi sãritu-n altã barcã
Dac-a lui se lasã-n jos.
***
Linguºeala,-obrãznicia
În politicã fac casã
ªi-mpreunã cu prostia
Stau la masã!
***
Când la stânga, când la dreapta
Penduleaz㠄politrucul”...
Pentru el, mita ºi þeapa
Sunt uneltele de lucru.
***
Astãzi, muzica uºoarã
E cântatã la butoane,
Lãlãitã într-o doarã,
ªi mai mult din... „silicoane”.
35
ETHNOS
George Corneanu
Miracolul multelor
„Minuni ale lumii”
(De ce lista propunerilor cu „zece minuni ale românilor” trebuie
sã aibã în fruntea ei tocmai pe cea care lipseºte).
Cã lumea globalizatã impune comunicarea în locul culturii este,
înainte de toate, o condiþie a propriei sale raþiuni de a fi: comunicãm
despre marketing, public culture, inter-metropolitan economy etc.,
realitãþile lumii de azi mondializate.
Totuºi, este globalizarea un fapt real sau un mit? Mai precis,
este o realitate împlinitã sau, încã, doar un proiect?
Robert Boyer afirma ca mit, mai degrabã, vârsta actualã a
globalizãrii. De n-ar fi vorba decât de universalizarea tehnologiilor ºi
tot s-ar constata astãzi cã: „ideea de tehnoglobalizare, adicã fuziunea
dintre inovaþii ºi tehnologii emanate de numeroase teritorii într-o
singurã competenþã este (.....) puternic dezminþit㔠(s.m.)
Comunicare nefuncþionalã, interese financiare de grup, sau
diferenþe de ordin cultural?
Diferenþele de ordin cultural sunt rãspântii cel puþin la fel de
reale ca ºi celelalte. Specificul local poate deschide, dar mai ales
închide o astfel de comunicare. Numai existenþa în interiorul
„localului” a altei specificitãþi din „afarã”, chiar adaptate, poate sã
constituie începutul unei noi percepþii a lui eu-celãlalt-noi.
Gândirea tehnicã, spre exemplu, este teritoriul care a funcþionat,
aº spune, fãrã graniþe, trecând cu uºurinþã de la o comunitate la alta,
stimulând invenþii, inovaþii, tehnici noi, realizându-se o realã
comunicare culturalã.
G astfel de excepþional㠄demonstraþie” – se poate vedea astãzi
în Complexul Naþional al civilizaþiilor tehnice tradiþionale din
Dumbrava Sibiului european. Cu înþelegerea subtilã, dar pertinentã a
sensului, sunt prezentate într-o dinamicã creaþii tehnice preindustriale
ale þãranului gânditor/inovator din diverse spaþii europene, venit dea lungul vremii în teritoriul deschis, „globalizat”, numit, azi,
multicultural, al Transilvaniei.
Aici, putem întrezãri sensul unic viitor al unei lumi unice ºi
diverse totodatã; aici, constatãm cã graniþele culturale limitative pot
deveni memorie culturalã îngãduitoare ºi stimulativã; în acest spaþiu
poþi întrezãri sfârºitul Europei universale (pânã atunci Europa era
chiar Universul) ºi naºterea lumii civilizaþiilor care aºteaptã astãzi sã
se exprime fãrã condiþionãri.
Dumbrava Sibiului este „buricul lumii”. Sunt adunate ºi ordonate
dupã o gândire coerentã gospodãrii þãrãneºti, mori de apã ºi de vânt
din diferite etape tehnice, evoluþii ale diferitelor utilaje, progrese
permanente ale gândirii arhitectonice tradiþionale, schimbãri de
36
paradigme culturale....exprimate prin realizãri materiale superioare
precedentelor, aºezate comparativ: de la „moara de mânã rotativã”
la cea cu multiple întrebuinþãri prin puterea apei, de la „poarta” de
intrare în gospodãrie, alcãtuitã din bârne culisante, la poarta
impresionantã, cioplitã cu simboluri precreºtine ºi creºtine,
armonizate sinergie spre protejarea casei (casa preotului satului), de
la hambarul pentagonal simplu, la cel hexagonal lãrgit, bogat, cu un
surplus de încãperi pentru animalele unei gospodãrii mai avute; de la
casa „doar” pe pãmânt, la cea cu un cat sau douã, de unde priveºti
„dedesuptul” cu orgoliul desprinderii de el, de la bisericuþa umilã la
început, la expresia „cutezanþei” cucerite ulterior, toate realizate
prin soluþii tehnice ingenioase, însoþite de noi ºi noi concepte culturale.
În lume, consemnãm azi câteva monumente excepþionale care
înfruntã timpul, realizãri ale unor etape de acumulãri de ºtiinþã
inginereascã ºi tehnicã constructoare unice: Piramidele, Marele Zid,
Taj-Mahal, Le Tour Eiffel, pânã mai ieri – Gemenii etc. Impresioneazã
toate. Sunt realizãri ale unor momente/etape, expuneri ale unui timp
ce ºi-a atins culmea.
Monumentalitatea muzeului de la Sibiu constã în povestea
fabuloasã a drumului neîntrerupt pe care gândirea tehnicã l-a parcurs
de-a lungul timpului, cu asigurarea unor deschideri culturale mereu
înnoite, uneori, uluitoare. Percepi aceastã continuitate ca pe o
mãrturie a tensiunii permanente a creaþiei, asemenea celei care a
fãcut lumea în ºasele zile primordiale, sãditã în fiinþa gânditoare spre
a triumfa asupra informului. Priveºti aici oglinda succesivã a
civilizaþiilor prin fiecare „zi” a lor, a unei faceri în care „azi” era
urmarea unui „ieri” incomplet, insuficient. Un parcurs evolutiv
continuu, în ascendenþã, în care lemnul pleacã de la „scândurica de
þesut brãciere” ºi ajunge, în sâmbãta ciclului sãu, la complexe mori de
apã folosind o tehnicã de o uimitoare rezolvare a unor complexe
sarcini pentru nevoile comunitãþilor tradiþionale, ce ar cere azi
complexe calcule matematice.
Cu toate aceste mãrturii ºi mãrturisiri, ºtiinþific alcãtuite, puse
zilnic în stare de manifestare – spectacol permanent, lumea de ieri
este vie, dinamicã, demonstrativã, aflatã într-un permanent act creator: uliþe ºi gospodãrii populate cu meºteri ai satelor, grupuri folclorice,
cântãreþi ºi lãutari, oaspeþi-vizitatori, o forfotã a unei lumi de ieri/
azi, care dã impresia de atunci/acum fãrã frângerea timpului; o imagine completã ce înfãþiºeazã un sat tradiþional românesc, cu rosturi de
pãstrare, dar ºi în stare de a primi ºi sintetiza.
Nu Sibiul medieval este unicatul (îl gãseºti în multe pãrþi ale
Europei), ci miracolul gândirii din Dumbrava Sibiului!
„Dumbrava” este o realitate alcãtuitã inspirat, o amintire despre
viitorul lumii noastre; o ºcoalã superioarã de înþelegere a trecutului, cu
semnele însuºirii sale de comunicare culturalã, de pregãtire, cu precãdere,
a tinerei generaþii pentru a rezista „ciocnirii” civilizaþiilor, de a însuºi
„dialogul” acestora, de a percepe ca pe un fapt de bine ºi bunãstare
globalizarea, de a o trece din fazã de proiect în realitate nedezminþitã.
Aºadar, Dumbrava prezintã:
1) miracolul continuu (gândirea în permanent act) care a nãscut
minunile mai vechi sau mai noi ale lumii;
2) mãrturisirea completã a comunicãrii posibile între culturile
lumii.
Pentru aceste douã fundamentale, consider, argumente, lista
apãrutã în E.V.Z. are, cred, o melancolicã ºi nedreaptã omisiune.
Votul meu este dat pentru refacerea ei ºi susþinerea cu toatã cãldura a
„ultimului intrat”.
37
RAFTUL DE SUS
Mircea Constantinescu
YOURCENAR & MISHIMA &
THE OTHERS (I)
Alternez gazeta „7 Dimanche” cu o carte semnatã de Marguerite
Yourcenar („Mishima sau viziunea vidului”, ed. Humanitas). Vacanþa
permite mici mari neseriozitãþi. Academiciana Yourcenar îmi face
cadou, ex abrupto, un epigraf, sustras Codului de conduitã al
samurailor: „Mori în gând în fiecare dimineaþã, ºi n-o sã te mai temi
de moarte”. Simplu ºi net ºi perfect deosebitor de conduita
„samurailor” vest-europeni, savuraþi pe limbã de-o bulgãroaicã
mãritatã cu Philippe Sollers. (De Julia Kristeva e vorba, cum precis
cã a ghicit toatã lumea bunã). Dacã-i bal, vacanþã sã fie! Ce-ar fi sã
citez, tam-nisam, din caligrafia seraficã a singurei lesbiene, þipînd de
talent, de fineþe, de virilo-feminitate recunoscute academic de cãtre
franþuji – alãturi de fotoliu cu singurul român þipînd de talent, de
humor negru, de melancolie caragialeanã, recunoscut academic de
franþuji ºi poreclit Ionesco,- aºa, doar ca sã-mi astâmpãr frisonul
bezmetic antiamerican...? Noteazã Yourcenar, în treacãt ºi nu tocmai,
cum c㠄modul în care la Mishima particulele tradiþional japoneze au
urcat la suprafaþã ºi au explodat în moartea lui” (= am fibrilat pe-o
paginã pititã altundeva despre aceastã moarte regizatã de creatorul
nipon) „fac din el, dimpotrivã, martorul ºi – în sensul etimologic al
cuvântului – martirul Japoniei eroice cu care putem spune cã s-a
contopit în rãspãr” (subl. mea).
Sã ne înþelegem, pânã nu-i prea târziu. Yourcenar a pigulit cel
puþin un roman de zile mari, „Memoriile lui Hadrian”. Mishima a
pigulit cel puþin un roman de zile mari, „Templul de aur”. Yourcenar
nu s-a sinucis, Mishima – da; ºi a procedat infinit mai somptuos (sã-mi
fie iertat cuvântul...) decât camaradul sãu de bancã, Yasunari
Kawabata, laureat Nobel prin evul trecut. Astfel cã Yourcenar îl
(dez)moºteneºte sintetic/analitic/aporetic ºi liber-schimbist pe
Mishima. Yourcenar mi-e la fel de intimã cum mi-a fost, acum ceva
ani, Simone Weil. Sau Virginia Woolf, dupã citirea jurnalului... Dar
mizericordioasele Sarraute þi Beauvoir, helàs!... Presupun cã cititorii
simandicoºi, chiar dacã nu ºi rebusiºti, bãgarã de seamã ce joc subtilfiresc de cuvinte folosi Madame Yourcenar când juxtapuse martorulmartirul, apropo de Mishima, cel cu o privire brunet-oþelie, demnã
de a trece printr-un blindaj anti-tanc ºi demnã de a suporta supliciul
magnificent al unei sinucideri anunþate!... Dupã peste ºase decenii
de trai familial/conjugal, declar cu palma pe cord cã toatã lumea se
sinucide anunþat, doar cã habar n-are c-o face – de unde, un logician
aristotelic se-ncumetã sã-mi reproºeze cã... nu-i deloc logic ºi
convenabil ce afirm. Aºa-i, kir Popesco!... Mã obligi sã mã repet,
comentariul meu nu-i un „Organon”, nu-i un „Tratat al disperãrii”,
nu-i nici mãcar un „Tratat al descompunerii!...”. E doar un râu, o
fluenþã, un descântec, un ricoºeu, o maja desnuda... Nu mã scuz. Nu
mã acuz. Scarabeul sacru e sacru nu pentru cã-i scarabeu. O iubesc pe
dona Alba cu un centigrad mai puþin decât s-a încumetat Goya. O
iubesc pe Gruºenka cu un mililitru mai puþin decât s-a cãznit
Dostoievski. Ofelia sau Julieta îmi sunt dragi într-altfel decât au fost
iubite de tatãl lor. Acelaºi cerber aristotelic mã trage de mâneca
hlamidei/tunicii, curios sã afle cum îmi iubesc Doamna mea în
asemenea circumstanþe eteroclite ºi etranjere. Am sã-i replic pe
mãsurã. Doamna în negru nici astãzi, nici ieri, nici poimâine – nu se
va afla cum ºi de ce ºi de cãtre cine a fost iubitã. Nu datoritã englezei
medievale. Dar din cauza pricina motivul încifrãrii genializate de
Shakespeare, rebusist genial precum Da Vinci.
Am fost tatuat, cândva, de observaþia maliþioasã (cel puþin aºa
mi s-a pãrut mie, atunci) a doamnei Virginia Woolf cum cã James
38
Joyce, coleg de insulã ºi generaþie, a fost cel puþin vulgar în
capodopera sa “Ulise”. Umectaþia menstrualã a lui Molly Bloom din
celebrul monolog (probabil, cele mai puternice rânduri concepute de
Joyce) sau umectaþia hemoroidalã a lui Leopold Bloom, tratatã ad
hoc cu dezlegarea unui rebus (dealtfel, Joyce mi se pare, dupã Swift,
cel mai important autor parodic al lumii europene) – acelea, bãnuiesc,
cã au fost principalele repere justificative ale „dispreþului” acestei
eminente doamne care ºi-a pus capãt zilelor – Doamne, oricât fi-vor
englezii de colonialiºti, bãnuiesc (spre a mã pãstra într-o notã de
eleganþã curtenitoare) cã n-au echivalente suficient de semnificative,
de pitoreºti pentru un batalion de formule/sintagme/locuþiuni
româneºti, între acestea dând din coate ºi propoziþia „a-ºi pune capãt
zilelor”. Mea culpa spoieºte peretele unei necunoaºteri profunde a
limbii (de împrumut a) lui Joyce, fiind dânsul cam irlandez. O doamnã
bãgãreaþã într-un cerc snob, elitist, unde se tãcea simandicos despre
menstruaþie, despre hemoroizi, despre expectoraþii grosolan de sonore,
desigur c-a fost revoltatã cã un bãrbat, foarte bãutor, foarte ochelarist,
baºca poliglot ºi familist caritabil, îºi permite sã ridice/coboare
literatura pânã la pragul fiziologiei primare...! Nu aº mai fi comentat
episodul, - la urma urmelor, ambii scriitori sunt mai mult decât
merituoºi în grãdina Literelor universale, - dacã însumi n-aº fi fost,
voalat ori abrupt, condamnat pentru... vulgaritatea unor scene/
secvenþe. Ar fi jenant, ar fi penibil sã se deducã, acum, cã ciripesc pe
acelaºi ram cu Joyce, cu Woolf. Numai cã am dreptul ºi eu, colaboratorexpert al Literelor, sã cuibãresc aici, acolo... Pui de cuc, nu-i aºa? Ca
sã-mi îngâmfez traiul, declar cu mâna pe cord cã... sunt cuci ºi cuci,
omenetul cititor opteazã pentru ºi pentru... (O muscã pizdarnicã, I
beg your pardon, doamnã Woolf, navigheazã pe ecranul laptopului
de parcã s-ar simþi la ea acasã). (Doamnã Woolf, aþi scris „valurile”,
ºtiu cã fericitul efort v-a aruncat peste bord, e o poveste senzaþionalã
[de dragoste, de urã, de parºivenie, de melancolie fãrã drept de apel],
vã aprob acel harakiri britanic, însã, aveþi niþicã rãbdare, eu n-am
scris încã <??> „Valurile” mele, aºa cã mai sper cã, în calitate de
colaborator-expert, poate, cine ºtie, voi stârni furtuna... Dacã e sã
fim corecþi [mmm], aþi ratat ocazia de a vã pigmenta irisul cu Iris
Murdoch; regret calamburul neserios, reþineþi doar esenþialul, adicã
romanul “Marea, marea”; acea Iris nu s-a jenat niciun moment sã
desfidã valurile, vânturile, stelele-n cer, goalã-goluþã ºi privitã de
interpuºi a fi fiind goalã-goluþã. Nu s-a sinucis, e drept, dar o viaþã
înveºmântatã în cãmaºa de forþã zisã Alzheimer te sinucide, vrei, nu
vrei. Vã reamintesc, goalã-goluþã, o femeie trece ºi prin ciclu ºi prin
spasme gonoreice, trece prin cezariene, prin felaþii, prin orice, deci
aºadar ºi prin urmare, iubiþi-vã, post festum, consoartele, atât de
ucigaº-de-literar paginate de confratele dumneavoastrã mic burghez,
acel Joyce ochelarist, familist, beþivan ºi spiralat oniric, într-un tetatet
amical, de-un geniu oltenesc, Brâncuºi se zice cã se numea... Stimatã
Lady Woolf, aþi avut ºansa comprehensiunii totale a unui bãrbat ce
nu v-a fost doar soþ – dacã nu m-a pãrãsit detot cerebelul, numai
Agatha Christie s-a mai bucurat de acest regim preferenþial – încât
mã declar perfect descumpãnit pentru impetuozitatea tragicã de a vã
sfâºia respiraþia. Poate cã gândesc meschin, românii n-au colonizat
pe nimeni nicãieri. Poate cã nouã nu ne incumbã responsabilitãþi
planetare, deci nu ducem dorul dupã ce nu avem, n-am putea sã
avem vreodatã. Poate cã suntem mai pehlivani decât acel Frances
Drake, cicã Sir, hm... Una peste alta, aþi propus fraze în singurul
limbaj achiesat [??!] acum drept lingva franca. Nici n-aþi ºtiut ce
uriaº avantaj vã paºte. Noi, ºi restul lumii, realizãm aceastã
discriminare pozitivã... Poate cã i-aþi visat într-o noapte londonezposomorâtã pe Kawabata, pe Hemingway, pe Mishima, pe Celan, pe
Zweig, pe Maiakovski... Eu, iertaþi-mã, nu l-am visat decât pe
Urmuz..., vã scuz cã nu ºtiþi cine e, ce-a scris, a fost un Gogol litotic
recomandat de Ionesco franþujilor; promoþionat zadarnic, cãci franþujii
momentului votau cu Marx ºi Mao ºi Brejnev ºi Castro... Euthanasia
e un subiect grosolan de abject, grosolan de serafic. Aveþi dreptate, cu
traiul propriu fiecare face ce vrea, cum vrea, pânã când vrea. Dar...,
bine-ar fi sã stea atât de simplu lucrurile... Noi, pãcãtoºii, ne vom
sãruta pe buze în viaþa de apoi... Good bye, Lady!...).
E greu sã ne respingem copilãria, adolescenþa ce þâºnesc, gheizere,
permanent în viaþa de adult. Invit pe cititorul, culant cu informaþiile
culturale, sã reciteascã, împreunã cu mine, precizãrile academicienei
Yourcenar când radiografiazã cu patimã silenþioasã treptele constitutive
39
ale personalitãþii ciudatului dar marelui scriitor nipon, Mishima; acestã
conjuncþie adversativã, dar, nu exclude decât formal, superficial
ipostazele aparent contradictorii; la urma urmei, priviþi din perspective diferite (ca spaþiu-timp cultural), toþi marii creatori au fost sã fie
niºte ciudaþi; neasemuirea, încrustatã pe fruntea lor, le-a zãlogit curent
temeritatea unei aventuri artistice asumate. Prin urmare,
consemneazã Doamna Academiei Franceze cum c㠄acel copil care
avea sã devinã Mishima a fost mai mult sau mai puþin traumatizat de
ambianþa bizarã, aºa cum subliniazã biografii orientaþi spre psihologia
zilelor noastre, nu contestã nimeni. Poate cã, deºi nu se insistã atât
de mult asupra lor, a fost umilit ºi rãnit ºi de lipsurile financiare,
rezultat al extravaganþelor bunicului, de incontestabila mediocritate
a tatãlui ºi de «anostele certuri de familie» pe care chiar el le evocã,
pâinea de zi cu zi a atâtor copii. Nebunia, descompunerea lentã ºi
iubirea haoticã a unei bãtrâne bolnave sunt, dimpotrivã, ceea ce un
poet ar cãuta în aceastã viaþã de poet, un prim tablou, perechea
celuilalt, concis ºi brutal al morþii”.
Cu ochii-n tavan, asemenea clipelor din copilãrie când bunica
îmi comanda somnul dupã-amiezii iar eu mã supuneam scrâºnind din
gânduri rãzbunãri teribile, încerc acum sã-mi lãmuresc propensiunea
tandrã, spiritual-amoroasã a lui Yourcenar pentru Mishima. Nu-mi
scapã, ocazional, faptul cã Proust, un bisexual care prefera totuºi
bãieþii, a dat lecturii mondiale superbe pagini de dragoste când a
zugrãvit chipuri/trupuri/gesturi feminine. Bãnuiesc cã ºi doamna
Academiei Franceze, – deºi mãritatã constituþional o vreme –, a fost
prea inteligentã, prea talentatã spre a nu fi intuit cã þinta unei scrieri
critice, elastice dar nu dezbinate de divagaþii pro domo, n-ar fi o
companioanã de alcov ºi Litere, ci un companion nu de alcov dar de
Litere, eventual trãitor la mii de kilometri distanþã. Bufeul unei
psihanalizãri de doi bani ce propun aici...? Mã rog. Zãbovesc fulgurant
într-o urbe amplã ºi cochetã ºi sobrã, ca o lady din afara insulei
britanice, drãgãstoasã în amurg, foarte marinã când e vãruitã solar,
cuminþitã de bistrouri italiene, thailandeze, indiene ºi care-ºi
deverseazã azi, acum, într-un amurg de Cotroceni lacustru, sectele
bovarice ºi potente ºi despuiate (de prejudecãþi mic-burgheze) ale
junilor locali blonzii, decoltaþi, tatuaþi, pletoºi sau skin heads ºi
consumatori de toate cele; probabil „fiindcã sunt la vârsta când,
poate din fericire, cele mai multe fiinþe tinere sunt înfãºurate într-un
cocon de vise, emoþii ºi ambiþii personale care amortizeazã ºocurile
actualitãþii” (aºa grãit-a Marguerite Yourcenar).
Reiau dialogul cu Doamna Academician care tot dialogheazã,
transoceanic, cu domnul Mishima. Un capitol descriptiv dezleagã
iþele unei tetralogii ce i-a adus japonezului faimã ºi injurii ºi ceva
bani. Yourcenar nu e, nu-ºi doreºte a fi un critic literar, deºi eseul
dânsei e piperat cu adjective prin care se (des)calificã textele lecturate.
Intenþia i-a fost sã-l dezbrace pe Mishima de mãºtile Nô ºi de straiele
de samurai spre a(-ºi) lãmuri tragica scenã finalã regizatã de chiar cel
care s-a supus, ritualic, unui seppuku. Altundeva, când mi-am desenat
impresiile de lecturã dupã parcurgerea a douã romane semnate de
Mishima, am detaliat ºi aceastã ultima piesã, imaginatã, regizatã ºi
interpretatã de marele scriitor. N-am precizat acolo cã ultimele
cuvinte ale scriitorului, strigate, au fost „Tenno heika Banzai!”
(respectiv „trãiascã Împãratul!”), la unison cu exclamaþia tânãrului
care murea alãturi de el, Morita, aghiotantul sãu... Nimeni n-are
pretenþia de a ºti cu exactitate cum au stat lucrurile, dar mai cu
seamã care sunt motivele premergãtoare. Yourcenar nu pridideºte sã
extragã cu penseta din vastul insectar al sorþii japonezului acele clipe
– din viaþa lui, din opera lui, – ce ar putea sã dea seamã, într-o mãsurã
plauzibilã, despre propensiunea naturalã (sic) spre o moarte violentã
sau, schimbând perspectiva, spre o viaþã hipercontrolatã. Ce este
constant ºi profund motivat, ce este efemer ºi futil ºi extravagant în
aceastã altã ºi, din nefericire, deloc fictivã, „cronicã a unei morþi
anunþate”, - astfel rezum eu intenþia lui Yourcenar. Pânã la urmã, mi
se pare important – acum vorbesc în nume propriu – în a avea
rãbdare ca, la sfârºitul lecturii, sã constat cã admirabila scriitoare nu
pune un punct grandios, orgolios sau prezumþios, dar lasã în suspensie
– cum sunt unele tuburi de orgã catedralic㠖 acest subiect sumbru ºi
defapt nebulos precum viaþa fiecãruia, dacã-i cercetatã dupã vorbe,
dupã înfãptuiri, ci mai cu seamã a celor mai dotaþi dintre noi, cãrora
zeii le-au îngãduit sã fie o orã, douã nemuritori...
40
LECTURI
Petre Flueraºu
UN POET ALAMBICAT*
Astãzi publicul mainstream nu mai are rãbdare, iar creatorii care
vor sã se impunã trebuie sã se adreseze folosind un limbaj ºi un fond
ideatic familiare lui. Cu toatea acestea, existã segmente de niºã, care
sunt abordate din ce în ce mai des de autori. O niºã abordeazã ºi Daniel
Stuparu prin cartea sa, „Alchimice”. Autorul nu încearcã în niciun
moment sã îºi simplifice discursul. Elitismul sãu este evident, fiecare
vers poate fi considerat o enigmã. Descoperi din ce în ce mai multe
detalii, pãtrunzi în universul poetic neºtiind la ce sã te aºtepþi. Nu
existã certitudini, legãturile îl surprind chiar ºi pe cititorul experimentat,
transformând cartea într-un ritual de iniþiere complex.
Poezia este încãrcatã cu simboluri. Referinþele atrag atenþia,
apropiind universuri aparent antagonice. Daniel Stuparu abordeazã
problematici diverse, pendulând între extreme. Poezia lui nu oferã
apropiere, ci un discurs rece. Nu te vor impresiona versurile, însã vei
trage învãþãturi din ele. Lumea descrisã acolo este familiarã fiecãruia
dintre noi, însã într-un mod straniu. Cititorii nu se pot regãsi în
carte, realitatea ei este dureroasã. Cuvintele profetice ale autorului
contureazã peisajul în nuanþe apocaliptice, respingând orice urmã de
speranþã. Pereþii se ridicã înalþi, intangibili, sufocând orice urmã de
plãcere: „Spre cap sau început de an / Sfidând teluric gând entropic /
– în vis umid, de ºarpe tropic – / Ai scris pe coada-mi: en to pan. /
Cãci, fie-þi numele Apophis / – ºãgalnic, umbra îmi zicea – / Nu poþi,
mon cher, oricât ai vrea, / Sã fii într-una out of office. / Pierdut îþi
pare timpul scurs, / dar evul ista spiralat / – încolãcit serpent vãrgat
– / Revine-n sine, ca un fus: / Abia-i sosit, când îl crezi dus! / (triunghi
închis în cerc pãtrat…)”.
Revolta este evidentã pe parcursul volumului. Autorul condamnã
realitatea, pe care o percepe ca decadentã. El încearcã sã propunã
modele noi, întemeiate pe o moralã de fier ºi pe valorificarea imaginilor
pozitive. Cititorii sunt martorii unui proces de înnoire. Daniel Stuparu
dãrâmã vechile mituri ºi construieºte bazându-se pe rãmãºiþele acestora.
Nimic nu este lãsat la voia întâmplãrii, eul liric dominã peisajul ºi
impune modele aparent viabile. Variantele respectã naturalul, însã
autorul adaugã o dimensiune nouã, încãrcatã cu posibilitãþi. Cititorul
este invitat sã se dezvolte, o întreagã lume se deschide înaintea sa. Nu
ai cum sã conteºti forþa emanatã de sonetele lui Daniel Stuparu, iar
peisajele grandioase imaginate de el te impresioneazã. Pasiunea existã,
versurile seamãnã cu un strigãt disperat.
Daniel Stuparu abordeazã sonetul cu dezinvolturã, respectând
canoanele acestui stil de poezie ºi oferind adevãrate lecþii de tehnicã
literarã. Ritmul reuºeºte sã fluidizeze poeziile, le oferã cadenþa necesarã.
Cu toate acestea, limbajul alambicat este în mod sigur o piedicã pentru
cititor. Îþi este foarte greu sã treci peste numeroasele elemente lingvistice
savante, iar inserþiile strãine complicã ºi mai mult situaþia. „Alchimice”
este o carte care, pentru a fi înþeleasã, trebuie de multe ori cititã cu
dicþionarul în mânã, iar asta înseamnã automat un public restrâns. Prin
aglomerarea de simboluri, Daniel Stuparu încearcã sã spunã foarte
mult în foarte puþine cuvinte. Cartea se individualizeazã ca o lucrare
filosoficã, deºi aglomerarea de idei diminueazã în anumite momente
impactul discursului poetic: „Cu dublu He, unit în Vav / ªi ochi, ºi nas
deodatã ai; / Pe frunte, Yod, mirabil nai / Troneazã lucitor, above. /
Din el purcese, sephiroth / - urzealã mistic-strãvezie - / Se þes ºãgalnic;
cãci, vezi, „i” e / Sihastru-n jocul de Tarot! / ªi de te-ntreabã într-o
doar- / ã priceput-ai? Who am I? / Vei ºtii c㠄virtus junxit” – doar /
„Mors” cercetând, cu magic eye – / „non separabit”: C’est savoir. /
Rãspunde-i, deci, în Scottish: Aye!”.
Un mare deserviciu îi fac volumului cuvintele criticilor, care îl
agreseazã pe cititor cu dispute care nu îl privesc. Conflictele din
literatura românã nu îi intereseazã pe cititori ºi nu pot decât sã îi
îndepãrteze de senzaþiile transmise de carte. Daniel Stuparu nu trebuie
sã insiste pe delimitarea de contemporanii sãi, pentru cã oamenii nu
citesc fosile. Sonetele sale propun un alt model, care trebuie sã aparã
viabil. Cititorii vor alege textul care poate sã le influenþeze viaþa.
(continuare la pagina 41)
* Daniel Stuparu, Alchimice, Editura Muzeului Literaturii Române,
Bucureºti, 2007
41
ESEU
Marin Rãdulescu
EDGAR ALLAN POE, O REVELAÞIE
PENTRU BAUDELAIRE (I)
Marele scriitor american, Edgar Allan Poe, începuse sã fie
cunoscut în Franþa încã din noiembrie 1845, când în la Revue
Britannique, sub iniþialele A.B. (Alphonse Borghers), apare o versiune
francezã a nuvelei „Le Scarabée d’Or”, dar Baudelaire ia cunoºtinþã
de opera lui puþin mai târziu. Iatã ce mãrturiseºte el într-o scrisoare
adresatã lui Armand Fraise în 1858: „Pot sã vã semnalez un lucru
dintre cele mai bizare ºi aproape de necrezut. În 1846 sau 1847, am
avut cunoºtinþã de câteva fragmente de Edgar Poe; am încercat o
cutremurare neobiºnuitã. Operele sale complete nefiind adunate
decât dupã moartea sa într-o ediþie unicã, am avut rãbdarea sã mã
împrietenesc cu americani care trãiesc la Paris pentru a împrumuta
de la ei colecþii de ziare ce fuseserã conduse de Edgar Poe. ªi atunci
am gãsit, credeþi-mã dacã vreþi, poeme ºi nuvele despre care îmi
fãcusem o idee, dar vagã ºi confuzã, neordonatã, ºi pe care Poe
ºtiuse sã le combine ºi sã le ducã la perfecþiune”.
Cu toate acestea, am putea
spune cã de abia din 1852 Baudelaire
e cuprins în întregime de o înflãcãrare
cvasi misticã pentru Poe. Dealtfel,
în martie-aprilie 1852, el va însera
în la Revue de Paris prima sa
însemnare importantã: „Edgar Allan
Poe, viaþa ºi lucrãrile sale”,
inspirându-se din douã articolenecrolog americane, apãrute în
„Southern Literary Messager” dupã
care se va ocupa în mod serios de
tradus opera în prozã a acestui mare
scriitor, muncã ce se va desfãºura pe
mai bine de treisprezece ani (1852-1865).
Periodicele: „Le Magazin des Familles”, „Revue de Paris”,
„l’Illustration”, „Paris-Journal”, „l’Artiste”, „Le Monde Littéraire”
etc., îi publicã traducerile din aprilie 1852 pânã în noiembrie 1855,
traduceri ce se succed, în anul urmãtor, aproape zilnic, la ziarul „le
Pays”, iar din 25 ianuarie 1855 ia hotãrârea sã realizeze pentru acest
cotidian câte un foileton pe zi.
Aceste foiletoane, adunate de Baudelaire într-o mapã imensã,
au format ºpaltul primelor volume publicate la editorul Michel Lévy.
Primul volum de nuvele traduse apare în 12 martie 1856, sub titlul
Povestiri extraordinare, urmat în anul viitor, adicã în 7 martie 1857,
de al doilea volum: Noi Povestiri extraordinare, însoþite fiecare de
câte un studiu amplu, primul despre viaþa ºi opera scriitorului american:
Edgar Poe, viaþa ºi operele sale, celãlalt, despre estetica lui, Note
noi despre Edgar Poe despre care vom mai vorbi. În 25 decembrie
1857 el public㠄Aventurile lui Arthur Gordon Pym”, în 25 noiembrie
1863, Euréka iar în 16 martie 1865, Povestirile groteºti ºi serioase.
Baudelaire a depus în aceste traduceri tot atâta pasiune, scrupul
artistic ºi dragoste cât pentru operele sale proprii. De aceea, pentru
a fi sigur cã ajunge sã înþeleagã ºi sã redea pânã în cele mai subtile
nuanþe ale limbii lui Poe, el s-a apucat sã înveþe ºi sã angajeze discuþii,
nu numai cu americani culþi, ci ºi cu cei din clasele de jos la care
vocabularul era mai pitoresc ºi limbajul mai expresiv. „ªi-a luat mult
timp drept sfãtuitor un cârciumar englez de pe strada Rivoli, la care
mergea sã bea whisky ºi sã citeascã Punch în tovãrãºia gromilor din
cartierul St. Honoré”.
Entuziasmul acesta pentru Poe, ia forma unor motive mai
personale producându-se un curios fenomen de întrepãtrundere ºi de
fuziune care va conduce pe Baudelaire la introspecþia ºi la iubirea de
sine într-un alt eu . De aceea, când se analizeazã opera celor doi mari
scriitori, se va observa cã estetica poetului francez gãseºte în doctrina
42
lui Poe un sprijin, o confirmare, cã el împrumutã lui Poe calitãþi ce-i
sunt proprii numai lui.
Baudelaire a ajuns sã recreeze opera lui Poe încât M. Patterson, un
critic american, a putut afirma cã Baudelaire a pãtruns într-un fel atât de
intim gândirea ºi stilul lui Edgar Poe, încât traducerile sale fac asupra
noastrã impresia unui adevãrat original. De aceea, în mod paradoxal,
opera lui Poe a fost mai mult gustatã în Franþa decât în þãrile anglosaxone. Secretul acestei reuºite ºi fervoarea lui Baudelaire faþã de modelul
sãu se bazeazã pe o identificare pe care n-a neglijat s-o sublinieze ºi pe
care a exagerat-o chiar cu plãcere. „ªtiþi pentru ce am tradus cu atâta
rãbdare pe Poe ? Pentru cã îmi semãna. Pentru prima datã când am
deschis o carte de a lui, am vãzut, cu
spaimã ºi încântare, nu numai
subiecte visate de mine ci ºi «fraze»
gândite de mine, scrise de el cu
douãzeci de ani înainte”.
Desigur, existã multe asemãnãri
între viaþa lui Poe ºi a lui Baudelaire:
amândoi au fost nefericiþi, în parte
din vina lor; amândoi s-au cufundat
în mizerie ºi boalã; amândoi au fost
precoci ºi au murit tineri; amândoi
au reacþionat violent împotriva
mediului ºi a timpului lor ºi amândoi
au fost victimele unei legende pe care
au contribuit s-o creeze prin dandysmul, gustul pentru mistificare ºi
straniul lor. Cei doi mari poeþi au o asemãnare aproape fraternã în
concepþie: o artã ºi procedee identice pentru cã amândoi sunt muzicieni
ce dau o importanþã foarte mare ritmului întrebuinþând frecvent
refrenul ºi aliteraþia; amândoi iubesc ºi cautã simbolul; amândoi au
gustul pentru straniu, pentru artificial, pentru misterios ºi pentru
macabru; pe amândoi îi obsedeazã gândul morþii, care este pentru ei,
când un cadavru pe cale de descompunere, când un înger liberator
care deschide sufletului eliberat de corpul sãu porþile necunoscutului;
amândoi suferã de viaþã, de boalã, de mizerie, de contrastul dintre vis
ºi realitate; ºi amândoi se refugiazã în analiza adâncã a «eu»-lui lor,
reþinând mai ales stãrile maladive ale spiritului, iar în cultul exclusiv
pentru artã, o concepþie adânc spiritualistã despre poezie.
Existã ºi deosebiri evidente. Poezia lui Baudelaire este mult mai
puþin plasticã ºi picturalã, dar mult mai idealistã de-cât cea a lui Poe.
Ea te transpune într-o lume ezotericã, în peisaje de vis, în care
viziunile se succed nãvalnic, când blânde, când înspãimântãtoare.
Concepþia despre iubire la Poe nu implicã nici o «Vénus noire», nici
bordeluri ºi nici crime de mahala. La el nu vezi decât figuri diafane, de
tipul Léonore, Bérénice, fiinþe plutitoare, apariþii angelice. ªi apoi
Poe este un metafizic, un analist, un psiholog ºi un observator
meticulos cãruia îi place sã studieze fenomenele telepatiei,
transportabilitãþii ºi ereditãþii. Poe este un ideolog care construieºte
în abstractul sistemelor mergând de la faptele particulare pânã la
legile generale. Întreagã aceastã laturã a geniului sãu ºi toatã aceastã
parte a operei n-au fost suficient înþelese de Baudelaire. Patterson s-a
strãduit sã scoatã în evidenþã influenþa lui Poe asupra lui Baudelaire în
studiul amintit, destul de documentat, dar a tras concluzii false; mai
întâi pentru cã n-a cunoscut bine pe poetul francez ºi apoi pentru cã
ia drept influenþã sau chiar plagiate unele imitaþii directe sau idei
estetice împrumutate cu formã cu tot uneori. Desigur, dacã prin
influenþã înþelegem admiraþie, entuziasm, cult sau afinitãþi
preexistente, atunci influenþa lui Poe asupra lui Baudelaire a fost
considerabilã. Dar când poetul american a fost receptat de poetul
francez, acesta era deja în deplinã posesie a unei poetici revoluþionare,
Poe n-a adãugat nimic la geniul poetic al lui Baudelaire, n-a transformat
nimic esenþial, ci l-a a întãrit ºi l-a confirmat.
În 1865, când a fãcut bilanþul activitãþii sale literare, Baudelaire
se destãinuia cu amãrãciune: „Am pierdut mult timp traducând pe
Edgar Poe, ºi marele beneficiu pe care l-am câºtigat, este cã vreo
câþiva oameni buni de gurã au spus cã mi-am împrumutat de la
Poe poeziile, care erau de fapt scrise cu zece ani înainte ca eu sã
cunosc opera acestuia”.
Desigur, poemele sale au fost create înainte de a cunoaºte opera
acestui mare scriitor ºi, deci, nu-i putea datora nimic, dar textele lui
Poe au permis lui Baudelaire, într-un moment în care se angajase
prea mult în literatura realistã, sã-ºi regãseascã ºi sã-ºi întãreascã
adevãratele sale concepþii artistice.
Pentru a înþelege valoarea esteticã a operelor lui Poe ºi reflectarea
acestei estetici în spiritul lui Baudelaire, trebuie sã reþinem câteva
43
idei din teza lui despre principiul poetic (The Poetic Principle) pe
care o prezentase sub forma a douã lecturi publice în America, în
august ºi noiembrie 1848 ºi pe care poetul francez a tradus-o ºi a
expus-o în parte în Note noi despre Edgar Poe de care s-a amintit
mai sus. Vom constata astfel cu uimire cã poetica celor doi scriitori
este atât de asemãnãtoare, încât Baudelaire lasã impresia cã ºi-a
însuºit acest Principiu poetic fãrã vreo contribuþie proprie. La o
analizã mai aprofundatã, ne dãm seama cã aceastã identitate de
gândire esteticã îºi are izvorul în identitatea concepþiei lor despre
viaþã ºi despre artã în general. De aceea, la amândoi vom gãsi
consideraþia cã nu existã poeme lungi; cã expresia poem lung e pentru
ei o contradicþie pur ºi simplu în termeni; cã valoarea unui poem stã
în gradul de emoþionare ºi înãlþare a sufletului, performanþã neatinsã
nici de poemele foarte lungi la care emoþia se dilueazã treptat atrãgând
dupã ea repulsia, dar nici de cele foarte scurte, cu tot efectul lor
strãlucitor sau pregnant, pentru cã nu produc deloc un efect profund
sau durabil.
Identitatea gândirii lor estetice se ridicã la un astfel de grad,
încât amândoi sunt posedaþi de setea de a atinge Frumuseþea de mai
presus de noi, obsedaþi de o presimþire extaticã a splendorilor existenþei
de dincolo de mormânt.
Interpretând pe Poe, Baudelaire capãtã curajul sã-ºi exprime
convingeri care de mult îºi aºteptau confirmarea, aºa cum o
demonstreazã ºi fragmentul extras din Nota-Prefaþã amintitã:
„Numai acest admirabil, acest nemuritor instinct al Frumosului
ne face sã considerãm Pãmântul ºi spectacolele sale ca pe o
întrezãrire, ca pe o corespondenþã a Cerului. Setea nepotolitã de tot
ce e dincolo de viaþã, ºi revelat de viaþã, e dovada cea mai vie a
nemuririi noastre. În acelaºi timp, în poezie ºi prin poezie, în ºi prin
muzicã, sufletul întrezãreºte splendorile situate dincolo de mormânt;
ºi, când un poem minunat îþi umple ochii de lacrimi, aceste lacrimi
nu sunt dovada unui exces de plãcere, ele sunt mai degrabã mãrturia
unei melancolii iritate, a unei postulaþii a nervilor, a unei naturi
exilate în imperfecþiune ºi care ar vrea sã punã stãpânire imediat,
chiar pe acest pãmânt, pe paradisul revelat”.
UN POET ALAMBICAT*
(continuare de la pagina 41)
Între fondul poetic ºi realitate trebuie gãsite puncte de legãturã.
Dacã vom reuºi sã construim universul poetic ca pe o prelungire a
lumii din jurul nostru, cititorul îl va accepta ºi va încerca sã se
regãseascã în el.
Sonetele impresioneazã prin ideile complexe pe care le
construiesc. Cititorul este invitat sã mediteze asupra sensurilor
existenþiale, iar cuvintele apar aidoma unor indicii, care îl poartã din
ce în ce mai departe. Construit gradat, volumul are aspectul unui
jurnal iniþiatic. Daniel Stuparu descrie experienþe, conturând o
metafizicã subtilã, care nu încearcã sã forþeze, ci alege sã se impunã
prin repaos. Asemuindu-se pe alocuri cu Mircea Eliade, poetul
amestecã filosofia orientalã cu reminiscenþele culturii latine, insistând
pe idei ca wu wei sau deus ex machina. El îi invitã pe cititori sã se
regãseascã în personajele sale, iar Narcis capãtã dintr-odatã alte
proporþii ºi atribute: “Precum Narcis, cristalinul l-ai clãtit în apa
verde, / Ci pe loc privirea-ntoarsã te-a-mpietrit, ca de Gorgonã; / S-o
preschimbi, cum ºti-vei, oare, mã întreb, în Antigonã / Când ecou
rãsunã-n grotã? E strãvechiul stirb und werde. / Sã renunþi de învãþat-ai,
iluzorie, la persona / Te afundã fãrã teamã-n antic, abisal regressus;
/ Nãpârleºte sub cãmaºã, otrãvit amar de Nessus, / Din, grozav, de
peºte pântec revenind umil ca Iona. / Îmbãiat precum un rege, din
argint mai viu tu ieºi / Leonin, în resurrectiom taurul sã îl supui / Ca
un teoreador oniric, renãscut între Aleºi, / Când la braþ, gallant,
regina – submisiv, cu gesturi ºui - / Pe sub dalbe flori limpide, ce se
scutur din cireºi / Te urmeazã pe tãrâmul straniu, unde viciu nu-i.”
Daniel Stuparu oferã un adevãrat regal baroc, insistând pe detalii
ºi construind cu minuþiozitate peisaje grandioase. Sonetele lui sunt
adevãrate maxime, în care informaþia este elemententul principial.
Cititorul este invitat sã traverseze universuri paralele ºi sã pãtrundã
adânc în sensurile complexe redate de autor. Te poþi pierde printre
idei, însã vei descoperi mai mult ca sigur legãturi pe care le considerai
imposibile. Chiar dacã volumul lui Daniel Stuparu se adreseazã cu
obstinaþie elitelor, cititorul poate descoperi motive sã se apropie de
carte. O cãlãtorie într-un univers alchimic rafinat, o rememorare a
vechilor culturi. Tradiþia este folositã pentru a înþelege actualitatea,
iar cititorul poate descoperi o filosofie de viaþã ineditã.
44
ESEU
ªtefania Rujan
I storia
mentalitãþilor ºi imagologia - metode
de investigare în literatura comparatã
În primul rând ne propunem sã definim termenul „mentalités”
ºi sã punem în evidenþã liniile directoare: interes pentru om în carne
ºi oase ºi pentru viaþa materialã ºi cotidianã, recrearea ºi chiar crearea
trecutului, respingerea evenimentului în favoarea duratei lungi, cu
arhetipuri, mituri, tradiþii, influenþa formelor mentis asupra
societãþilor umane, valorificarea trãirilor colective, refuzul elitismului
ºi predilecþia pentru masele populare, pentru ceea ce este comun unui
anumit grup de oameni. Georges Duby defineºte mentalitãþile ca un
„corp de reprezentãri confuze”, o „magmã confuzã de prezumþii
moºtenite” sau „un ansamblu de imagini ºi de certitudini iraþionale la
care se raporteazã toþi membrii unui grup”. Pe urmele lui Jacques le
Goff, Alexandru Duþu considerã cã mentalitãþile trimit la o viziune
despre lume a fiecãrui individ, la un univers mental, stereotip ºi în
acelaºi timp haotic. Pentru Dolores Toma istoria mentalitãþilor este
„o veritabilã axã printre ºtiinþele noi”.
Direcþiile de cercetare pun în evidenþã o varietate extremã. Evul
Mediu considerat ca o perioadã a profunzimilor a fost studiat de Jacques
le Goff ºi Geoges Duby; Franþa modernã, formarea culturii franceze au
fost analizate pertinent de Robert Mandrou ºi Robert Muchembled;
Europa Clasicismului ºi Iluminismului a fãcut obiectul studiilor lui Pierre
Chaunu. Fernand Braudel a avut meritul de a fi lansat conceptul de
duratã lungã, adicã stratul profund al istoriei, unde se gãsesc arhetipurile,
miturile, credinþele ºi tradiþiile culturale. Istoria mentalitãþilor acordã
un loc privilegiat analizei imaginarului, a anumitor sentimente ºi
atitudini: trãirile afective în faþa morþii (Pierre Chaunu, Philippe Ariès,
Michel Vovelle, Edgar Morin), frica (Jean Dehumeau), atitudinile þi
credinþele din vechea Franþã (Robert Darnton). Nimic din ceea ce se
raporteazã la om ºi la viaþa materialã nu pare sã scape atenþiei
mentalitãþilor: viaþã cotidianã (Michel de Certeau), moravuri
(Muchembled), corpul ºi igiena corporalã (Georges Vigarello), practici
culinare (J.-P. Aron), mirosul (Alain Corbin), viaþa privatã (Philippe
Ariès ºi Georges Duby). Existã de asemenea un imaginar al muntelui
(Edward Hall), al mãrii (Alain Corbin), o istorie a lacrimilor (Anne
Buffault Vincent). Simbolurile naþionale despre care vorbeºte Pierre
Nora (Lieux de mémoire, 1986) pun în evidenþã de asemenea o mare
varietate: cronici, monumente, personalitãþi, capodopere dar ºi
literaturã oralã, dicþionare, biblioteci populare.
În spaþiul românesc, istoria mentalitãþii preocupã un numãr din
ce în ce mai mare de cercetãtori care abordeazã domenii tot mai
variate: economice ºi culturale (Dinu C. Giurescu, Rãzvan Theodorescu),
literare (Mircea Muthu, Ileana Petrescu), istoria ideilor (Lucian Boia,
Alexandru Zub). În ceea ce priveºte raportul dintre istoria mentalitãþilor
ºi literaturã, considerãm esenþiale contribuþiile aduse de Alexandru
Duþu (Dimensiunea umanã a istoriei, 1986, Literatura comparatã ºi
Istoria mentalitãþilor, 1982) ºi de Dolores Toma (Histoire des
mentalités et cultures françaises, 1996). Lucrãrile mai recente, raportate
strict la spaþiul românesc, au drept autori cercetãtori ca: Alina Mungiu,
Iolanda Tighiliu, Aurora Liiceanu, Cristian Tiberiu Popescu.
Între istoria mentalitãþilor ºi diversele ºtiinþe despre om antropologie („interlocutoarea” lor privilegiatã), sociologie (de la
care a împrumtat ideea privind „dimensiunea colectiv㔠a individului),
geografie (pentru imobilismul structurilor), semiologie (pentru
preeminenþa acordatã diferenþelor), lingvisticã - s-au stabilit ºi
continuã sã se stabileascã raporturi fructuoase. În ceea ce priveºte
literatura, asistãm la un transfer de interes de la autor spre cititor, la
demistificarea anumitor mituri, la respingerea idolilor. Marii scriitori,
capodoperele, poetica, semnificaþiile literare ale textului sunt mai
mult sau mai puþin neglijate în favoarea operelor minore ºi a autorilor
insignifianþi, a imaginarului, credinþelor, reprezentãrilor, regãsite în
scrieri. Literatura cunoaºte un proces de desacralizare. Dihotonia
între literatura savantã ºi cea oralã este consideratã ceva desuet.
Cartea de asemenea este reconsideratã, trezind interes ca obiect
material. Pe de altã parte, relaþiile dintre literaturã (mai ales literatura
comparatã) ºi mentalitãþi pot deveni deosebit de complexe ºi
privilegiate. Este punctul de vedere al lui Alexandru Duþu, care
dovedeºte incontestabil existenþa unor raporturi de analogie între
cele douã ºtiinþe: inserarea operei literare intr-un anumit context
cultural; climat mental, atitudini ºi structuri mentale fundamentale,
45
instrumente de lucru (utilaj mental, dezvoltarea discursului mental),
identificarea modelelor de umanitate (cu cele douã arhetipuri înþeleptul
ºi cavalerul) ºi a modelelor culturale, care conduc la perceperea
diferenþelor ºi asemãnãrilor existente între diferite societãþi ºi, în
final, la cunoaºterea celuilalt, a strãinului, diferit ca mod de a simþi ºi
de a gândi. Celãlalt, strãinul, este cu atât mai greu de perceput cu cât
atitudinile, credinþele, sentimentele ºi moºtenirile îndepãrtate, într-un
cuvânt mentalitãþile care constituie ceea ce societãþile au mai puþin
comunicabil între ele (Fernand Braudel, Grammaire des civilisations)
sunt puþin atinse de trecerea timpului.
La rândul ei, imagologia, metodã subiacentã a istoriei
mentalitãþilor, axatã pe analiza relaþiilor ce pot fi stabilite între
diversele literaturi din perspectiva imaginilor naþionale, furnizeazã
date importante comparatistului contemporan. Daniel Henri Pageaux
defineºte imagologia comparatã ca „studiul imaginilor ºi
reprezentãrilor despre strãin (strãinãtate)”.
În cazul imaginilor naþionale nu este vorba de un singur element,
definitoriu, ci de un ansamblu de trãsãturi caracteristice dintre care una
este preeminentã. Pe urmele lui Hugo Dyserinck considerãm cã rolul
imagologiei este revelator pentru înþelegerea ºi interpretarea operelor
literare în care alteritatea ocupã un loc important. Astfel, manicheismul
din Siegfried et le Limousin ºi din alte opere ale lui Giraudoux nu ar
putea fi înþeles dacã nu s-ar lua în consideraþie antagonismul francogerman. Într-o abordare imagologicã trebuie luate în consideraþie mai
multe criterii: subiectivitatea autorilor, perspectiva temporalã,
perspectiva spaþialã, imaginarul trecutului, creaþiile spirituale,
perspectiva politicã, locuitorii. Imaginile naþionale sunt considerate,
mai ales de înþelepciunea popularã, inuabile, chiar de naturã
transcendentalã. În concepþia lui M. Cadot, imaginea naþionalã este
asemãnãtoare cu un corp cu multiple faþete, un „agregat mitoid”.
Reduse la o imagine medie, un Phantom Bild dupã un termen folosit de
Klaus Heitmann, imaginile naþionale variazã în funcþie de autori ºi de
epocile care le-au valorificat. Componentã a imaginarului social, ele
capãtã, datoritã recurenþei, un caracter axiomatic ºi o funcþie
ontologicã. Între hetero-imagini (imagini despre celãlalt, despre
alter) ºi auto-imagini existã o legãturã, un raport de complementaritate.
Conceptele de autoimagine ºi heteroimagine pot influenþa diversele
ideologii existente ºi pot fi influenþate de ele. Autoimaginile sunt cel
puþin la fel de importante ca heteroimaginile. Exemplul autorilor
flamanzi (De Coster, Maeterlinck, Verhaeren, Rodenbach) este
relevant. Punând în valoare imaginile unei culturi flamande impregnatã
în acelaþi timp de senzualism ºi misticism, în decursul a câtorva decenii,
ei au reuºit sã se singularizeze ºi sã-ºi croiascã un drum în literatura
francezã. La fel s-a întâmplat cu scriitorii români de expresie francezã.
Referinþele recurente la þara de origine, ataºamentul nostalgic faþã de
pãmântul strãmoºesc, tematicã legatã de tradiþii ºi realitãþi româneºti,
într-un cuvânt românitatea (la roumanité selon Jean Pierre Longre),
uneori chiar la nivelul limbajului ca la Panait Istrati, au conferit un plus
de originalitate scrierilor lor ºi au exersat o influenþã realã asupra
ancorãrii acestor scriitori în spaþiul cutural francez.
Discursul identitate-alteritate, reprezintã una din trãsãturile
esenþiale ale epocii contemporane. Istoria mentalitãþilor a amplificat
ºi generalizat termenul de alteritate: Je est un autre - Rimbaud,
L’Otro - Jean Louis Borges, les autres sont autres - Robert Darton.
Accesul la o mentalitate strãinã, cunoaºterea celuilalt sunt
favorizate de valorificarea diferenþelor existente între societãþi, considerate dintr-o perspectivã izolaþionistã. Imaginile naþionale, chiar
ºi stereotipiile ºi cliºeele, interpretate corect, au un rol benefic în
realizarea comunicãrii internaþionale prin clarificarea unor
„mecanisme interetnice” ºi contracararea efectelor negative ale
naþionalismului exacerbat. De-a lungul secolelor, datoritã condiþiilor
istorice (preponderenþa civilizaþiei rurale, o civilizaþie citadinã
marcatã în special de strãini, complexele unei naþiuni mici,
cvasiorientalã, obligatã sã þinã piept numeroaselor ocupaþii ºi presiuni
strãiine), atitudinea românilor a fost, dupã opinia cercetãtorilor,
puþin favorabilã celuilalt, strãinului. Folclorul românesc este revelator pentru atitudinea reticentã, neîncrezãtoare, uneori chiar
persiflantã a românilor faþã de strãini. Sentimente similare se regãsesc
la mulþi scriitori din a doua jumãtate a secolului XIX ºi începutul
secolului XX: Mihai Eminescu, George Coºbuc, Bogdan PetriceicuHasdeu. Astfel, Bogdan Petriceicu-Hasdeu prezintã o imagine mult
prea elogioasã a românului-pisicã înzestrat cu toate calitãþile. În
perioada interbelicã, sub pana lui Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor
Crainic, Mircea Vulcãnescu, chiar George Cãlinescu, partizani ai
specificului naþional, apare imaginea unui suflet românesc autentic,
unic, singular, mai profund ºi mai complex decât cel al altor popoare.
Multe din aceste idei au fost reluate, din nefericire, de miºcãrile
antidemocratice de extremã dreaptã, îmbrãcând uneori forme
exagerate de manifestare (Garda de fier).
Influenþa occidentalã, mai ales cea francezã, a fãcut mai
permeabilã mentalitatea colectivã a românilor raportatã la alteritate.
46
ISTORIA NECUNOSCUTÃ
Flori Stãnescu
Basarabenii ºi drama cetãþeniei
„Acolo ºi aºa m-a nãscut tata pe mine; ºi amândoi am nãscut-o
pe mama.Dupã ce am scãpat noi de repatrierea noastrã în
patria ruseascã, am nãscut pe alþii, la hotelulde lângã garã;
pe mulþi basarabeni ºi bucovineni am nãscut noi, tata ºi cu
mine... Am aflat cã depinde de tine, trebuie sã vrei tu sã te
naºti – a doua oarã, în alt loc, altã datã; am aflat cã, dacã te
prinde frica de fals în acte, nu te mai naºti, rãmâi repatriabil,
ruºii te pun pe trenul lor fãrã frâne ºi te repatriazã la mama
dracului în Extremul Orient – ca pe unchiu-meu Popescu...
Când o sã fiu mare, n-or sã mai fie ruºi pe-aici, aºa cã o sã pot
chiar sã pun pe hârtie – ca sã nu se mai spunã cã noi, românii,
n-avem istorie.” (Paul Goma, Arta refugii)
Prin Decretul Prezidiului Consiliului Superior al URSS din 8
martie 1941 a fost impus statutul juridic al acelora care, de drept,
deveniserã cetãþeni români în 1918. Dupã 28 iunie 1940 ei au fost
asimilaþi în mod „colectiv” cetãþeniei sovietice.
Articolul 1 precizeazã: „Toate persoanele care la data [de] 7
noiembrie 1917 aveau calitatea de supuºi ai fostului Imperiu Rus ºi
care la data de 28 iunie 1940 locuiau pe teritoriul Basarabiei – precum
ºi copii[i] lor – indiferent dacã pânã la data de 28 iunie 1940 aveau
sau nu drepturile de suspuºi români se considerã repuºi în drepturile
de cetãþeni sovietici cu începere de la data de 28 iunie 1940”.
Argumentele propagandei sovietice: Basarabia a fost ºi este pãmânt
rusesc, „o parte” din teritoriul URSS, România a distrus în 1918
„unitatea secularã a Basarabiei, populatã în principiu cu ucraineni, cu
Republica Sovieticã Ucraineanã”.
Potrivit Statutului Curþii Internaþionale de la Haga, unul din
principiile esenþiale în caz de litigiu teritorial era autodeterminarea
naþionalitãþii, mai exact, dreptul de opþiune rezervat individului care
trece de la statul cesionat la statul cesionar. Ca urmare, deºi locuitorii
teritoriului cesionat primesc automat cetãþenia statului cesionar,
aceasta nu este valabilã dacã statul respectiv nu acordã dreptul de
opþiune. Cetãþenia devine efectivã, de drept, numai ca efect al acordãrii
dreptului de opþiune. La 28 iunie 1940 era în vigoare pe teritoriul
URSS Legea cetãþeniei din 19 august 1938 care prevedea cã sunt
cetãþeni sovietici foºtii supuºi ai Imperiu Rus care nu au pierdut-o
dupã Revoluþia din 1917, precum ºi aceia care au dobândit-o prin
Decizia Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Or, locuitorii Basarabiei
dobândiserã în 1918 cetãþenia românã, beneficiind de dreptul de
opþiune. Potrivit normelor internaþionale trebuie sã existe o legãturã
efectivã între individ ºi teritoriu în momentul anexiunii, dar indivizii
nu pot fi privaþi de dreptul de a opta.
Prin graba ºi presiunea exercitate de URSS, mulþi basarabeni au
emigrat, refugiindu-se în România, fãrã ca aceasta sã însemne cã ei
au beneficiat de dreptul de opþiune. Este relevant cã Uniunea Sovieticã
a aprobat, în urma Decretului din 1941, multe cereri de repatriere în
România. Ultimul transport a plecat în iunie 1941. Multe cereri au
rãmas nesoluþionate din cauza izbucnirii rãzboiului.
Se subînþelege c㠄orice altã cetãþenie strãin㔠(Art. 3) nu înseamnã
ºi cetãþenia românã. Este de subliniat ºi cã obþinerea cetãþeniei române
(Legea din 1924) a fost dublatã de dreptul de opþiune pentru „orice
altã cetãþenie” (art.47); textul decretului sovietic nu face nici un fel
de referire la acest drept, legea românã fiind rezultatul unui act de
voinþã liber exprimatã (Unirea din 1918). Pânã în 1944 se refugiaserã
în România 82 580 basarabeni ºi 32 958 bucovineni, aflaþi în evidenþa
planului de evacuare. Deºi în mai 1945 încã se mai discuta cine poate
fi considerat cetãþean sovietic ºi în baza cãror legi, la 23 octombrie
1944 a plecat din Gara de Nord primul grup de 600 de persoane. Un
comunicat al postului de Radio Moscova (29 ianuarie 1945) fãcea
cunoscut cã pânã la acea datã numãrul cetãþenilor sovietici
„repatriaþi”, „evacuaþi forþat din România” a fost de 58 882 de oameni.
La 3 decembrie 1944 plecase deja al ºaptelea grup de 600 de „cetãþeni
sovietici”, iar la 17 decembrie un grup de 595 de „copii originari din
teritoriile sovietice [Transnistria], vremelnic contropite de hoardele
fasciste”. Dupã tipicul sovietic, copiii au dat o serbare la Cãminul
Obor. Prin prezenþa lor, generalul Vinogradov, coloneii Borisiev,
Gusiev, Leontev ºi maiorul Kalinikov au confirmat „grija” statului
sovietic pentru cetãþenii sãi. Pentru a înlãtura eventualele îndoieli
ale basarabenilor ºi bucovinenilor, în legãturã cu întoarcerea în URSS,
au fost publicate materiale cu Drepturile cetãþeanului sovietic, de
profesor I. Levin ºi Constituþia sovieticã. Condiþia cetãþeanului în
URSS, de Milton G. Lehrer.
Însã, armistiþiul presupune o situaþie de provizorat; ca urmare,
deºi era o problemã sensibilã ºi dificilã, sovieticii s-au grãbit s-o
„rezolve” înainte de Conferinþa Pãcii.
47
POEZIA ACASÃ
Iulian Filip
de cãpriori atârnã legãturi de muºeþel
cimbru pojarniþã ºi funia ah! funia
de pãr de femeie rãsucitã cu graþie ca sã umplu acum cornul cu vânt
îmi plimb degetele prin aerul sec
inspir golul din cartea pustie
1
NICOLAE LEAHU
Personajul din poezie (Cartier, 1997) s-a dovedit a fi mai mult
decât un titlu (suficient sã schimbãm din-ul care leagã cele douã
nume comune cu particula de nobleþe de, pentru a obþine un…
aristocrat!) – o poeticã de uz propriu, la îndemâna iniþiaþilor. De la
primul la ultimul text, cartea devine o perpetuã pre(facere) – „un
comentariu metadistructiv asupra concepþiei poemului”, observã
Sorin Alexandrescu –, întreg acest Disneyland liric trãind „conform
gramaticii”, de unde probabil ºi înalta conºtiinþã artisticã a inginerului
proiectant gata oricând sã facã un luping în „vârtej(ul) de aer
zvelt” al parcului sãu: „fiecare autor trebuie sã fie responsabil de
opera sa”. Odatã intraþi – pe poarta rãmasã deschisã a Cenaclului
de Luni – în Disneyland-ul nostru autohton, personajul din poezie
(pe post de Virgiliu dantesc, doar cã proiectat în infernul
postmodern) are grijã sã ne punã la dispoziþie întreaga industrie a
plãcerii (textului, se-nþelege!) poemul-carusel, poemul-tobogan,
poemul-montagne-russes sau poemul-roata-dracului sunt tot
atâtea modalitãþi de a capta ºi ameþi cititorul dornic de senzaþii tari.
ªi fiindcã aceastã lume trãieºte pânã la ultima fibr㠄conform
gramaticii“ („pãrþi de vorbire – corpurile noastre// te cautã printe
sensurile limbii române/ eºti un cuvânt greu de rostit cu trupul/ un
nume impropriu/ dizolvat în succesiunea vocalelor” sau „carnea
eterului – gramatica fãrã conjucþii” sau „din codrii de-aramã
pribeagã venea/ ºi consoane plateau în vocale”), orice schimbare
a decorului este, în ultimã instanþã, o schimbare a modului: dupã
indicativul pre(facerii) vine, firesc, erotismul conjuctivului. Altãdatã
este surprinsã însãºi schimbarea, în plinã desfãºurare – de unde
ºi centauri lingvistici de felul „cum aº vrea sã eºti”; jocurile de
cuvinte a la ªerban Foarþã („cum se duc cum seduc/ numai vin nu
mai vin” sau „avea ochii umezi ºi mânca portoale (…) ce sã mai
spun de ochii umezi de port ocale/ sau port o cale”) antreneazã în
hora unirii citate; literaturaviaþa cheamã alte glasuri, are încã… –
pe(r)i! satana ispitei intertextualiste –, ca-n aceastã rescriere a
Cântãrii cântãrilor din perspectiva unui urmaº mai cu rânzã al
baciului moldovean: „nu ne iubim între cedri ºi chiparoºi/ nu
hoinãreºti pe urmele mele/ pe la turmele prietenilor mei (…) iar oile
mele – de când te aºtept –/ tata le-a dat de nevoie în colhoz”.
Rezumând, aº fi tentat sã afirm cã virtuþile sale poeticeºti þin mai
degrabã de arta prestidigitaþiei – în vãzul tuturor, artistul înghite
sabia cu tãiº de Damasc a unui vers „de colecþie” („de la buzã la
gurã versul devine poem”), pentru ca apoi sã scoatã pe gurã, în
aplauzele mulþimii, lungi panglici sonore –, dacã, din vârtejul
centrifug al caruselului sãu, nu s-ar desprinde imagini în stare sã
transforme cupola de circ (vã mai amintiþi, panem et circenses!) în
cupola de bisericã: „stau în mitul meu ca într-o iesle/ acoperitã cu
nãri/ de femei care-mi rumegã zilele ce se desprind de anatomia
mea arbitrarã/ e-atât de larg înãuntru-mi/ ºi-atât de strâmt înafarã”.
(portret realizat de Em. Galaicu-Pãun)
ELEGIILE DE APOI
prolog
uºa scapã lumina ca un capot
dezbrãcat pe întuneric
umplând cu forme hipnotice locurile
atinse de corozie sau de cariu
gutuiul desfrunzit tufa de
dumitriþe nemiºcatã ca o stampã
în care ºi-a fãcut cuib privirea
intru în ºurã cu toate cuvintele dupã mine
miros de lemne uscate coºul cu surcele
învelitori de caramele cutii goale
48
...vine. se târãºte pe caldarâm
pe cãrãri înfundate peste troiene
lãsând o dârã lipicioasã o scamã
de argint viu o ºuviþã de umbrã.
nu are. nici n-ar avea nevoie de
dinþi. gingiile îi clãnþãnesc
precum cremenea. sufletul i-i
ca iasca prefãcându-se-n scrum.
se hrãneºte cu urme cu hârºâitul
tãlpilor cu mirosul celui/celei
care te iubeºte. vine. îi adulmec
privirea ºi-mi spun cuvintele
ce i s-ar potrivi. cu tristeþea
mea se unge pe faþã ºi îºi clãteºte pãrul. de somnul meu îºi
ascute ghearele. dacã te atinge
îþi apar riduri în sânge ºi
smocuri de zdrenþe în memorie
2 steag negru
steag alb clãtinat de adierile spaimei rotocoale de fum invadând deºertul
dezrãdãcinând
lespezile întâmplãrii: plutesc strivit
în fiordul imaginii neant alb neant negru
înaintea-mi ºi înapoi
lopãtez cu pleoapele cu unghiile
pe întinderile neputinþei
repetând neîncetat:
numai gândul/ numai în gând
învie cenuºa
3 nãpârlit pe dinãuntru
ca un personaj dintr-o mitologie
ce se inventeazã pe sine însãºi
îmi divulg revelaþia
cã ceea ce mi se întâmplã
nu are început ºi nici capãt.
sunt o prãbuºire
resorbându-se
precum nesfârºirea
în punct
cãutând cãutând
îndãrãtul
tãcerii –
pãmântul ºi aerul
apa ºi focul
de cristal
4 ce nebunie!
sã încerci sã o captezi
în descripþii
ºi sã nu ºtii nimic despre ea
ceva doar din bruma unui înec
eºuat
ceva dintr-o cãdere
pe o pârtie îngheþatã
o sintagmã:
„joncþiune de pleoape”
altceva despre atâtea ºi atâtea personaje
dispãrând în culisele
uitãrii o! câtã indecenþã
49
ºi ce mistificare
sã o dibui cu vãrful peniþei
ºi sã þi se dezvãluie
numai atât cât simþi
despre ea
POESIS
George Anca
5
ca o poveste fãrã cuvinte
ºi fãrã minuni
aceastã nuntã în flãcãri
aceastã reclusiune în petalele de var
ºi în lut în porii cãrãmizilor
ºi în cerul spart al ogrãzii ca o evadare
în cãutarea lui Fãnel sau poate
în întâmpinarea mea
pe celãlalt drum
cu fotografiile nepoþilor în mâini
cu muºcatele cu aloea ºi crãciunelul
cu scrisorile ºi cãrþile mele subsuoarã cu ce?
cu ce sã compar umbra
în care s-a topit realitatea?
6 blestemul de a-þi plânge pãrinþii
cu piliturã de verbe strãine
cu stil
asediind palisadele spuselor
provocând efemeritatea sunetelor
ºi instinctele calofile
atunci când însãºi tãcerea
e un exces o formã de împãrãginire
nerãbdarea de a-i reînhuma
în poeme
de a-þi expune în public
suferinþa damnarea evlavia Doamne, de ce între pãrinþi ºi copii
niciodatã nu alegem trecutul? O!, ºi orgoliul nostru de a crede
cã i-am iubit
mai mult decât ei!
7 acum
când duc mâinile la buzunare
scot numai fãrâme de tãcere lãcrimez
sau surâd
ºi nu se întâmplã nimic scriu sau citesc
dar la capãtul vorbelor
nu mã aºteaptã nimeni acum ºtiu:
în faþa absenþei
expresivitatea este
o patã de beznã
pe întuneric
o patã de luminã
în vid
8 cu privirile uscându-se în orbite –
cele douã fântâni
din curte înspre searã
mi le imaginez umplându-se
cu aºteptare dacã m-aº coborî pe scarã
sã le curãþ pereþii
cu peria
trecutul
mi-ar acoperi
creºtetul
50
Cenuºa lui Eliade (I)
fluturã pãsãri
nasul lui Shakespeare
Sulmona solimanã
cum odinioarã
cu terifiere
fredonam la garã
pe Agar fiere
a sfinþit toiþã
într-o grãdiniþã
copila-i muri
troiþa sfinþi
vale o lungi
se dinamiteazã floral catacreza
o reþea preacucernici din insolaþia aceasta
refren hai-ku snobism fenician
alfabet din nord balast în balastierã
ce de neant amar de clar
tot cu Medeea se vede din Tomis în Bãlþi
nu ºtiu ei sã citeascã din mine copiilor
zid pe nespurcare tristeþe întrebatã bariu armatã
vid m-a vidma bordeleazã nedemolabil dacã
monumentalizacã
traiul vetrei pe vãtrai
mie-mi dai cai de mai
îngânând în gând cantarida
derviº orb nisip color
înfloare floarea de cireº
în Marakesh
pe centurã scãpãrãm scãpãm pãdurea
respectul facerii de ºcoalã ruralã
cap ochios capuchehaie ne-am fi înþeles
orice cuvânt o nãlucã dinspre Eminescu
spre Blaga ea tânãrã se simþise pânã orbise
n-am automobile în literatura mea
n-am nici o amãrâtã de Dacie
cu fãrã casa domneascã de grab’
Kalidasa Ovid mutându-l agoniei tomitane
Calatis de câte ori din Tomi vizitat-au
orb iadubluin
Elena Constantin
11 moarte
Stratford Itacarte
marinãrie molie
israelie anatolie
cârciumã corabie
mormântului sabie
scato telegraf
Narnia perdaf
cântul de-a doua
înoatã roua
toate în una
mãrii sãruna
întunecã-te-ne
pe vapor cânte-ne
cautã-ne atol
ocean mototol
51
Ulisse pe Walsh cu
Ilie Ilaºcu
marea stã insula merge
cum purcese Circe cerge
nat amânat limbi
în cotruþã înnimbi
nici un pensionar fãrã douã maºini
un mercedes ºi un volvo beduini
muy bãtuþii din pays
salve paradis proscris
la miezul nopþii începu
ºi dupã douã ore du
nu e neplatã
din Ulisse Bloom
suit pe lopatã
albumului scrum
cititul Brâncuºi
literelor daltã
dublinezi aduºi
din Itaca-alaltã
your god nu mnezeu
mã-tii-n examen
Salome mrejeu
tare mare amen
ºtii cât câºtigã
cerºetor în New York
la Washington rigã
nu Circe nu porc
mai pe o pagã
rapiþa scuture
iapa ºontoroagã
sub fluture
mâna pe ea don’t
worry Helespont
din cald în frig
Homer Joyce ligue
lui Shakespeare
în cimitir
cartea iar furatã-n car
îmi cãrai pe vãtrai
întârziind þi-e mama
ºi mai pe ducã Yama
Savitri duºcã Duicã
ia-l lui Yama sã fii muicã
nici Alcesta nici acesta
plouând pânã-n Budapesta
ce vorbeaþi fãrã auz
gãgãuzului havuz
un nebun printre nebune
obscenei ºi mãtrãgune
bine de închini sivini
Ruben pe eminescini
ba un film ca dupã Joyce
Bloom din Odiseu eroi-s
om citi printre magneziu
Picu Angelu Sileziu
Radu Anghel Gheorghe Anghel
constantinelen arhanghel
52
why don’t glonþ
out prin bagabonþ’
aºa se ajutã prieteni
întorcându-ne altminteri
strecuri miercuri
verso herculi
versus Cressus
spartani spartbani
ce-om vorbi de mi te spui
speza Potomacului
zborul podului
nodul glodului
cât asfalt catafalc
în picioare mã calc
har Harrare
Cioran internet
a câta cenzurare
get berechet
pãpãlugã
saramagã
româneºte
lovidragã
Creuza cui mã pui în cui
dinga-linga spalã templu
Radha în Madura aurie
tafta de sânge postverbal
am la mijloc India
vot din Australia
alþii de-o limbã cândva
fãrã apãrãri mata
teascuri în dosul secetei încãrcaþi
în harabale vasele goale pline
o huire piepturile duhuire ºesurile
chiar maicã bãsma pe scândurã
bice apa morþilor mâini pumn
de fulgi ne cernem trestii
ziduri sforãind cutremurãm
suntem studenþii din Balaciu
la timp primãvarã toamnã tractorul
în ºanþ împachetate petunii
pe lac ºi ai nimãnui o lebãdã
te mãritaºi cu oxidatul
din cuib în cuib nimi nimic
de am îmbãtrânit calic
cât de urât þi-am scris
de ispãºesc ºi-n vis
folosirea cuvântului regn
te-am ºtiut în cãmãruþa podurilor
pe foi de ceapã de apã groapã
clatinã-mã de-o amintire
stai nu mai trãi numai aci
te-o înºfãca amintirea altcuiva
te poþi întâlni de te þii
mai ºi pleci în America
vezi-te în cotlon depresie
copilãreascã binefãcãtoare
Michelle în pozã de nu Morgan
om avea deopotrivã priveghi
53
PROZÃ
PROZÃ
Iulian Filip
Moartea împãcatã a mamei
poetului care-i seamãnã tatãlui
Lui Ianoº Þurcanu
Mi-i greu sã mã urnesc spre partea bibliotecii cu dicþionarele
deºtepte, care m-ar limpezi ºi m-ar determina la care din cele trei
variante a mijlocului luxos de locomoþie a ºefilor rurarli de odinioarã sã
mã opresc, ca sã miºc întâmplarea unei încheieri de viaþã creºtinã,
despre care mi-i cald de fiecare datã sã vorbesc – bricicã? bihoncã?
ºaretã? Cã tatãl poetului era brigadier (pe la noi se suprima o vocalã ºi
i se zicea brigadir), dupã ce fusese preºedinte de colhoz în satul vecin.
Ori, poate, invers au fost toate?... Poate o sã întreb poetul, deºi nu e atât
de important amãnuntul. Important cã avea bihonc㠖 ori bricicã se zice
în satul poetului cu tatãl fost brigadir, apoi preºedinte de colhoz? – ºi…
cal! Bihonca era trasã de un cal – un cal la douã roþi. Atâtea avea
bihonca. Bi ar însemna doi, douã. Honca sã însemne roatã în vreo limbã
din vecinãtate? Cã la patru roþi se cuvin doi cai… Amãnuntul cu doi cai
nu-i de folos naraþiunii mele, pe care o vreau de ritmul bihoncii, care se
oprea, stereotip, la cele douã crâºme ale satului poetului cu tatã cu
bihoncã (la timpul când bihonca, he-he! însemna ceva pentru lumea
satelor noastre!), la douã crâºme (cã atâtea avea satul lor) ºi la trei porþi
a trei curve… Aºa zice poetul despre porþile unde oprea calul cu reflexele
bine explicate de Pavlov (Dumnezeu sã-i ierte ºi pe tatãl poetului, ºi pe
Pavlov, ºi pe cal, cã-s toþi rânduiþi ºi împãcaþi unde ajungem ºi noi mai
încolo) ºi nu pot folosi eufimisme îmblânzitoare pentru noþiuni polemice
prin partea noastrã de Europã unde pânã odinioarã nu exista sex, doar
curve. Acum… cã sexul parcã-i de sãnãtate ºi pe la noi, gata cu noþiunile
indecente!... Dar…. nu-s de folos digresiunile mai deºtepte decât timpurile
bihoncilor, când curvele aºa se chemau!…
Mama poetului care-i semãna tatãlui ºi care, de fiecare datã
când îl pomenea pe fostul brigadir ºi preºedinte de colhoz, nu uita de
calul cu opriri tradiþionale la douã crâºme ºi la trei porþi îndrãgite din
satul lor, pomenea ºi ea de calul complice al soþului ºi de cele trei curve,
dar parcã nu cu rãutate – cu înþelegere ºi cu rãbdare. Anume acesta-i
cuvântul ce exprimã adevãrata stare a distinsei mame, pe care o avea
poetul care se lãuda cu pãrinþii sãi, dar îi lãuda diferit – pe tatã… cã a
fost om de treabã, brigadir, preºedinte, dar ºi comunist (altfel cum ar fi
fost fãcut brigadir, preºedinte ºi cu bihoncã?), care, când pornea la
adunãrile de partid, rânduia douã (ori trei? trebuie sã precizez, sã întreb
poetul cu tatã cu bihoncã amãnuntul aritmetic-statistic) pahare de
tãrie, cã altfel cum sã reziºti la ce se mânca pe acolo (sã nu mã abat cu
comuniºtii,cã pierd ritmul bihoncii), pe mamã… cã nu a lipsit o duminicã
de la bisericã ºi cunoºtea canoanele ºi rânduiala bisericii mai bine decât
toþi popii rânduiþi de partid (sã nu mã abat)… de cine-i mai rânduia pe
atunci împreunã cu partidul de guvernãmânt, care era mereu
acelaºi….Vorbeam de mama poetului, care se ruga pentru copii, pentru
soþ, dar ºi pentru dânsa. Ceea ce auzeau copiii cã mama lor se ruga
pentru dânsa era ca Domnul Dumnezeu sã o lase sã trãiascã… Nu,nu!
Asta cu lãsatul sã trãiascã posibil cã se ruga sã n-o audã copiii, dar
copiii o auzeau cum se ruga sã-i dea o moarte uºoarã, rapid㠖 sã nu se
chinuie copiii cu dânsa. ªi nici ea… Amãnuntul cu… s-o lase Domnul
sã trãiascã parcã s-ar lega cu ceea ce-i mãrturisea mamã-sa nu cu mult
înainte de moartea ei. Îi mãrturisea cu un fel de uºurare. Cã era
rãbdãtoare, foarte rãbdãtoare, dar dupã moartea soþului, tatãl poetului,
parcã aºtepta ceva, cã a trãit pânã la optzeci ºi patru de ani…Mama
poetului cânta în corul bisericii. Cã de unde de altundeva liniºtea ºi
rãbdarea pentru toate pe inima unei femei cu bãrbatul brigadir, preºedinte
de colhoz, cu bihoncã ºi cal cu opriri, de care satul ºtia ºi vorbea ca un
sat sãnãtos ºi stãpân pe toatã informaþia comunitarã? De la bisericã ºi,
mai ales, de la cântatul în corul bisericii la cãpãtâiul fiecãrui decedat,
trecãtor în rând cu Pavlov, cu toþi brigadirii, cu preºedinþii ºi caii
ºtiutori de unde sã opreascã (atunci când duc un ºef)…
– Am îngropat-o ºi pe cea de la urmã. I-am cântat din tãt sufletu…
Poetul care seamãnã cu tatãl brigadir ºi preºedinte cu bihoncã, înþelege
cã mamã-sa vorbea a uºurare definitivã despre cea din urmã poartã
unde oprea calul cu reflexe, înþelese nu numai de Pavlov.
A murit în drum spre bisericã, la zece metri de la poarta sfântului
lãcaº. Îmi arãta poetul la înmormântare – locul îmi arãta. ªi-i pomenea
frumos ºi se lãuda ºi aici cu pãrinþii buni, care acum erau din nou alãturi.
Mã umfla sã ºtiu ºi mormintele celor trei… Ar fi fost prea de tot.
ªi am rãmas neºtiutor…Nu le ºtiu chiar pe toate.
54
Mihai Stan
IEªIREA DIN PARADIS*
Nota din „Agendã”
Gioni Marinescu, de la o vreme, îmi face o curte nebunã; când mã
vede, dã deoparte morga de londonez, faþa i se destinde într-un zâmbet
larg, mã priveºte drept în ochi – artificiu subliminal prin care-ºi etaleazã
intenþiile, care-or fi alea, numai nu oneste, ºi-mi dã protocolar acolada,
adicã mã îmbrãþiºeazã, bãtându-mã ocrotitor-patern pe spate; apoi,
þinându-mã strâns de umeri, mã îndepãrteazã de el ca pentru a mã privi
mai bine, faþa i se lumineazã, dinþii aliniaþi perfect – implanturi cu
porþelan dupã moda americãneasc㠖 se deschid într-un surâs ce adunã
mixat preþuirea, prietenia, respectul, mã rog, un amalgam care, oricât
ai fi de tare, te flateazã dar te ºi înmoaie, pierzându-þi orice urmã de
circumspecþie, ce mai, Gioni Marinescu este un histrion machiavelic
pe care e periculos sã-l numeri printre inamici.
De pe trotuar, îl zãresc pe terasa Nefertiti, în plin elan oratoric.
Asistenþa, majoritatea „foºti” sãriþi bine de 75-80 de ani fiecare, îi
recunosc pe rând, cu ani grei la Canal, e hipnotizatã, uitând paharele
înalte cu bere, din care spuma a scãzut pânã la dispariþie, neatinse.
Marþial, cu gesturi largi, teatrale – nu aud decât frânturi, apoi zgomotul
maºinilor îi acoperã cuvintele ºi e ca ºi cum aº privi la televizor fãrã
sonor – smulge ropotele de aplauze ale acelor bãtrânei ce trãiesc în sfere
utopice. Mã apropii ºi aud, cu întreruperi, zgomotul stradal estompeazã
din când în când vocea de stentor a lui Gioni Marinescu, finalul discursului;
Gioni zice cã eu domnilor am fost ca partizanii polonezi în luptã cu
Napoleon, din familie de boieri aparent am fãcut jocul lor, numai aºa am
putut sã-i anihilãm în sfârºit, de aceea eu vã zic sã semnaþi adeziunile
pentru Partidul Liberal Þãrãnist; preºedintele de onoare ºi vicepreºedinþi
de onoare, membri ai comisiei de onoare a Partidului Liberal Þãrãnist
(PLT) vor fi numiþi din rândul dumneavoastrã, cei ºase membri fondatori,
la paritate ºase vor fi dintre camarazii mei; pentru mine, mã mulþumesc
cu funcþia de preºedinte executiv, pentru ceilalþi rãmânând cele de secretar
general, vicepreºedinte.
Încãlziþi de berea în care ospãtarul strecurase, la sugestia
domnului Gioni, câþiva stropi de coniac fin, cei ºase seniori îºi
manifestarã animat aprobarea.
– PLÞ este o organizaþie profund democraticã, de aceea
dumneavoastrã ca membri fondatori sunteþi cei care veþi distribui
funcþiile stabilite acum, fãrã nicio imixtiune.
– E bine aºa, aprobã, dupã ce întâi se ºterse pe mustaþa umezitã
de berea sorbitã încet, dl. Michel Pandelescu, cel care sigur va fi
desemnat preºedinte de onoare al noii formaþiuni politice la naºterea
cãreia întâmplarea fãcuse sã asist. He, he, moment istoric mare,
domle, ar fi zis amicul Gicu Vãlimãrescu, he, he, norocul tãu...
– Atunci, domnilor, vã propun sã semnãm actul constitutiv ºi
statutul, în ordine, întâi seniorii, apoi eu ºi camarazii mei care lipsesc
opriþi de preocupãri personale; este momentul sã vã amintesc stimaþi
camarazi, pot sã vã numesc aºa, da?, cã domnii cu care veþi împãrþi
conducerea partidului nostru sunt prosperi oameni de afaceri, ºi cu
asta cred cã am spus totul. ªampanie, comandã Gioni Marinescu
ºefului de salã, la al cãrui semn discret apãrurã doi picolo purtând
douã frapiere în care se rãsfãþau, acoperite de cuburile de gheaþã,
sticle de ºampanie cu etichete pe care scria în franþuzeºte.
Toþi cei prezenþi semnarã pe rând ºi în timp ce documentele dispãreau
în diplomatul unui tânãr cu alurã de businessman rãsãrit nu se ºtie de unde,
cei prezenþi începurã sã ciocneascã cupele urându-ºi unul altuia succes.
Cine era atent, putea surprinde fugitiv un zâmbet de satisfacþie
pe faþa lui Gioni Marinescu, ce se apropia afabil de mine zicând cu
glas de bariton uite cine va rãspunde de problemele de culturã ale
Partidului Liberal Þãrãnist.
– Domnu Gioni Marinescu, Domnu Gioni Marinescu, interveni
avocatul Veniamin Meleca, decanul de vârstã al þãrãniºtilor din Delureni,
Domnu Gioni Marinescu, repetã el plictisitor, însoþind parcã tremuratul
dat de un Parkinson din ce în ce mai accentuat cu numele preºedintelui
* (Fragment din romanul „Ieºirea din Paradis”, aflat în pregãtire
la Editura Muzeul Literaturii Române)
55
executiv al Partidului Liberal Þãrãnist, Gioni dragã. Am gãsit între
reþetele bãtrânei Eustaþia Meleca, ºtii care, cea despre care se zice cã a
fost marea iubire a poetului delurean Theodore Cristi, leac pentru
eliminarea nervozitãþii ºi pentru îmbunãtãþirea puterii de concentrare.
La început, Gioni Marinescu fu cât pe ce sã-l repeadã pe bãtrânelul
cãruia ºampanie îi readusese sângele în obrajii gãlbejiþi, dar amintindu-ºi
cã are în faþã un posibil vicepreºedinte al PLT se opri la moment ºi
zise, în timp ce pe faþã, cameleon versat, îi înflori un zâmbet numai
miere, da maître, te ascult cu mulþumiri cã te-ai gândit la mine; l-am
rugat pe domnul avocat, se adresã el tuturor, sã-mi gãseascã un leac
tradiþional, ºtiþi stresul, surmenajul intelectual, mai ales în ultima vreme...
Era formidabil acest histrion, care nu citind se stresase fiindcã
sigur nu mai þinuse o carte în mânã de trei decenii; probabil tensiunea
datã de permanentele exhibiþii machiavelice sã-l fi marcat...
– Uite reþeta, continuã graseind ºi cu faþa luminatã de gândul cã
este, iatã, centrul atenþiei; pentru a scãpa de nervozitate bei suc de
varzã albã câte trei cãni pe zi timp de o lunã, iar pentru creºterea
atenþiei bei aceeaºi cantitate de ceai din... ºi când zise din, maître
Meleca scoase o însemnãricã de pe care citi... din mentã, coada
calului ºi ventrilicã, ºi dacã...
Nelãsându-l sã termine, Gioni Marinescu îl îmbrãþiºã pe domnul
vicepreºedinte, murmurând de trei-patru ori mulþumesc maître, mersi
nene, mersi domnule vice...
Apoi cãtre asistenþa impresionatã de jocul marelui actor: domnilor,
fiindcã, deºi cu rãdãcini istorice, partidul nostru s-a constituit ceva mai
târziu, e nevoie de semnãturile a 15.000 de aderenþi din peste jumãtate
din judeþele României. Vã daþi seama, e o muncã uriaºã ºi, de aceea, vã
rog la ºedinþa de mâine – pânã ne dau ãºtia sediu, ne întâlnim tot aici, pe
terasã, la Nefertiti – fiecare dintre dvs. sã numeascã, dupã ce în prealabil
îi va contacta, câte 4-5 reprezentanþi în teritoriu ai PLÞ, care automat
devin preºedinþi ºi vicepreºedinþi, cu condiþia de a colecta minimum 500
de semnãturi fiecare, atenþie, pe bune; în tabele se vor trece numele,
domiciliul, BI, semnãtura olografã. Vedeþi cã au fost cazuri de falsificare.
Noi, ca partid istoric, nu facem aºa ceva. Sã fie clar.
Începutã la ora 16,00, agapa se prelungi câteva ore, seniorilor
venindu-le poftã de caºcaval pane, fripturi la grãtar – eu vreau un muºchi
împãnat comandase Veniamin Meleca, explicându-i apoi bucãtaruluiºef chemat de chelnerul care nu înþelegea nimic din ce-i cerea bãtrânul
domn ce amesteca în discursul sãu numeroase expresii franþuzeºti, cum
se preparã la Marsilia aceastã delicatesã, insistând mai ales pe garnitura
din ciuperci albe, fiindcã unde, domnule, sã gãseºti trufe la noi, coniacuri
fine, cafele ºi trabucuri cubaneze. Hãt dupã ora zece seara, un automobil
oferit culant de Gioni Marinescu îi transportã la domiciliu pe liderii „de
onoare” ai noului partid moºit în fieful Aioanei, Nefertiti, ce devenea,
încet dar sigur, ringul politicii locale în Delureni.
– Profesore, mi se adresã cu voce caldã Gioni, respirând a uºurare
ºi pãrãsind rolul liderului carismatic, interpretat magistral în faþa
naivilor „foºti” care nici nu-ºi dãduserã seama cã sunt manipulaþi
grosolan, dragã Profesore, uite, în acest moment de maximã
sinceritate îþi ofer funcþia de vicepreºedinte cu implicare în relaþiile
partidului, inclusiv externe, cu presa, cu potenþiali parteneri ºi,
bineînþeles, în dirijarea campaniei electorale ce e afurisit de aproape;
trei luni trec cât ai clipi.
– Hai, nici nu ºtii ce pierzi, continuã el luând tãcerea mea – ºi
chiar aºa era – drept un refuz. Uite, îþi garantez locul doi, absolut
eligibil, pentru senat sau camera deputaþilor, depinde cum optezi.
De data aceasta, scurta tãcere fu interpretatã de Gioni drept
aprobare:
– Mulþumesc ºi te asigur cã împreunã vom reuºi. Pentru început,
dumneata la ºcoala unde ai catedra, amici de-ai tãi – trecu el firesc la pertu
– la alte ºcoli din Delureni ºi din comunele suburbane pui pe cineva, sau o
faci personal, cere de la profesorii diriginþi liste cu numele ºi prenumele
pãrinþilor (e un tabel, dupã cum ºtii, la sfârºitul catalogului), cu ocupaþia,
seria ºi numãrul buletinului de identitate, codul numeric personal.
Cum pentru ce, rãspunse Gioni întrebãrii mele, ne trebuie pentru
listele de semnãturi cu aderenþii...
– Crezi cã ajung, îl întrebai eu mimând îngrijorarea.
– Ei, cum sã ajungã? Lansez ºi o listã publicã de semnãturi de
adeziune ale cetãþenilor cu drept de vot, ca sprijin în acþiunea PLÞ de
a construi în Delureni un bazin de înot olimpic ºi alte douã pentru
public. Sã vãd eu cine va refuza sã semneze...
– Uite ce e, domnule Marinescu, ceea ce-mi ceri dumneata e un
lucru serios. Trebuie sã cântãresc, sã gândesc, nu e o hotãrâre uºor de
luat, aºa cã dã-mi câteva zile ºi-mi voi preciza poziþia.
– Corect, aºa aº fi procedat ºi eu; dar nu mai mult de trei zile;
sunt nenumãrate aspecte pe care le pun în faþa noastr㠖 bãtrânii, þi-ai
dat seama, sunt parte din decor – înfiinþarea unui nou partid, campania
electoralã ºi câte altele.
56
Ne despãrþiserãm aproape înþeleºi.
Nu cu mulþi ani în urmã, la vreo doi ani de la cãderea regimului lui
Ceauºescu, fostul cãpitan de securitate Mulþescu, azi colonel la SRI
Delureni, îmi fãcuse aceeaºi propunere, ce e drept nu aºa direct ca Gioni
Marinescu. Atunci refuzasem mi se pãruse spontan, pentru ca mai apoi,
la o analizã la rece, sã-mi dau seama cã de fapt implicarea în politicã
alãturi de alde Mulþescu mi se pãruse împotriva firii, contra naturii ar fi
zis Filerot. De data asta era parcã altceva... Vom vedea, vãzând ºi
fãcând. Mai erau trei zile. Multe se puteau lãmuri pânã atunci.
De la o poºtã se putea vedea cã mare parte din listele cu
simpatizanþi, aderenþi, viitori membri ai PLÞ-ului erau aranjate:
semnãturi chinuite, se observa cã erau multe mâzgãlite de aceeaºi
mânã, coli subdimensionate prin eliminarea pãrþii de deasupra tabelului
unde, aflasem de la Gioni Marinescu, fusese scris apelul pentru
construirea ºtrandului –, numerele de ordine ºterse ºi rescrise, un
amestec între file originale ºi copii xerox, foi pãtate mai ales în
rubrica ce insera numãrul ºi seria buletinului de identitate, dubluri.
Gioni zâmbise plin de sine, zicând ce profesore, ce nu-þi convine,
sunt excelente listele, mai adãugase întinzând braþul spre cele 10
bibliorafturi înþesate cu dosare cuprinzând ceva peste zece mii de
semnãturi. Nu-þi fã probleme, listele vor fi acreditate, ca sã zic aºa,
de judecãtorul Ursoiu simpatizant al PLÞ-ului ºi, aproape sigur, viitor
vicepreºedinte al partidului.
Gioni avusese dreptate. La fix trei sãptãmâni de la aceastã
discuþie, s-a desfãºurat în sala Teatrului Municipal „Mihai Popescu”
congresul de constituire al Partidului Liberal Þãrãnist.
Acum m-am convins, dacã mai era nevoie, cã viitorul preºedinte
executiv este un organizator desãvârºit. Sala era plinã. Putea fi zãritã
aici elita Delurenilor, o notã aparte fãcând prin distincþia afiºatã
neostentativ foºtii, vechii þãrãniºti sau liberali. Apoi studenþi ºi
studente de la Universitatea „Muntenia” din Delureni, numeroase
cadre universitare. Tinerii fluturau steguleþe de hârtie în culorile
partidului, ale noului partid: albastru ºi galben. Când Michel Pandelescu,
preºedintele de onoare al PLÞ, înºirã numele invitaþilor, fu pomenit
ºi Carlo Seiamitta, liderul grupului liberal din Parlamentul UE,
venerabilul prezentã o mulþime de ambasadori din þãri vest-europene,
apoi pe cel american ºi canadian, câþiva din America Latinã, din Asia
ºi Peninsula Arabicã. O participare ce însemna subliminal
recunoaºterea directã a sprijinului pe care-l va primi extern noul
partid, acum când actuala putere a pierdut majoritatea în Senat, un
neoliberal demisionase din PNL, semn cã anticipatele se apropie.
Transmise salutul Congresului de constituire ºi Gheorghe Predescu,
secretarul de stat de la Departamentul Cultelor (fapt ce se constituia
într-o veritabilã frondã faþã de guvernul încã la putere). Apoi Eminenþa
Sa, Ianoº Vultur, amintind de apropiata vizitã a Suveranului Pontif,
o lecþie de toleranþã ºi pentru oamenii politici, ºi-a exprimat siguranþa
cã noul partid se va instala curând la guvernare, aducând reconcilierea
cu greco-catolicii. Entuziasmul a atins paroxismul odatã cu
intervenþiile vechii gãrzi – liberali ºi þãrãniºti cu numeroºi ani de
recluziune în timpul comuniºtilor. Discursul lui Gioni Marinescu captã
atenþia tuturor, vãdind un lider carismatic.
Sunt în salã, la loc de onoare, venerabili liberali ºi þãrãniºti care au
refuzat sã facã parte din noul Partid Naþional Liberal sau din noul Partid
Naþional Þãrãnesc creºtin democrat, tocmai pentru cã epitetul naþional
din denumirea acestor partide a fost deturnat de numeroºii comuniºti ºi
securiºti infiltraþi chiar în staff-urile celor douã aºa-zise partide.
Din partea Domniilor Lor a venit impulsul recreãrii partidelor
istorice, a adevãratelor partide istorice. ªi fiindcã ºi liberalii ºi þãrãniºtii
au fost asupriþi de cancerul comunist, unirea lor de azi este fireascã,
naturalã, beneficã pentru þarã.
(Aplauze furtunoase, prelungite).
Noua formaþiune politicã nu s-a nãscut în urma vreunei fuziuni,
ea reprezintã pe adevãraþii români patrioþi. De aceea, am pãstrat în
noua denumire cuvintele liberal ºi þãrãnist, atenþie þãrãnist nu þãrãnesc,
atenþie la nuanþã. Suntem o forþã cu mult mai mulþi simpatizanþi ºi
aderenþi decât cei peste zece mii de semnatari. Suntem puternici
fiindcã excelenþa sa Carlo Seiamitta m-a anunþat cã primirea PLÞ în
familia partidelor liberale europene este o simplã formalitate.
Uniþi vom birui! (Aplauze ºi scandãri PLÞ!)
Desemnarea conducerii PLÞ s-a fãcut prin vot deschis, toþi cei
de pe lista lui Gioni Marinescu regãsindu-se în noul staff al partidului.
Vreo cincizeci de nou-aleºi ºi invitaþi au sãrbãtori triumful pânã
târziu în noapte la Nefertiti, un ospãþ pantagruelic pe banii Aioanei,
patronul hotelului-restaurant, viitor deputat pe listele PLÞ, îmi ºoptise
domnul preºedinte, unicul preºedinte al PLÞ, carismaticul Gioni
Marinescu, figurã politicã emblematicã pentru noua erã în care intra
România, redevenitã þarã europeanã de iure prin apropiata aderare la
NATO ºi UE.
57
RIDENDO
CLIO
George Corbu
Mihai Gabriel Popescu
Opincile în folclorul românesc
Epigrame
Constatare
Unei foste iubite
Azi nu mai e niciun secret,
Ci-un adevãr cu care lupt:
Românul e nãscut poet,
Însã a devenit corupt!
Dupã ce ai fost reginã
De sonet ºi madrigal,
Te-ai reprofilat reginã
În palatul... conjugal!
***
Republici s-au mai pus la cale –
De una spune Caragiale,
Însã aceea, cel puþin,
A fost cu fleicã ºi cu vin!
***
România nu e chip sã
Se aºeze cu temei,
Cãci e pururi în eclipsã
Prin conducãtorii ei!
Dialog
– Mã întreb, la o adicã,
Dacã sânii tãi, femeie,
Vreo cale îmi indicã?...
– Zice ea: Calea Lactee!
„Bucuriile” toamnei
Îþi mai aduci aminte, Toamnã,
Cã m-ai zãrit cândva c-o doamnã?
Azi doamna-aceea mi-e soþie...
Tu crezi cã e vreo bucurie?
Tranziþie
Cu România totul este clar:
E-o þarã-nchisã pentru inventar!
Tatãl nostru
Dacã-þi tulburãm azi somnul,
Este cã eºti Þepeº Domnul
ªi ne eºti de trebuinþã
Ca ºi pâinea: spre fiinþã!
Uneia
Eu aº þine-o-nchisã-n cuºcã
Pentru cã e rea de muºcã...
N.B.
La zeþar s-a pus o pilã
Sã adauge-o sedilã...
Aproposito de Miss
„Miss”, în straie foarte scurte,
Stã la ºtrand aproape goalã.
Vrui sã-i fac puþinã curte
Dar, deodatã..., Miss se scoalã!
Cãsãtoria
Pe-acest îmbãtrânit pãmânt
Cãsãtoria e un iad...
De preferaþi un alt cuvânt
Atunci e-un permanent Jihad!
Unui expert
în arta conjugalã
Pentru el o cãsnicie
E, invariabil, sacrã:
Nu divorþul de soþie
Îl tenteazã, ci de soacrã!
Incinerare
O þigancã, deh, ghiduºã
Dar încrezãtoare-n moaºte,
Mi-a ghicit: „de-ajungi cenuºã,
Sigur nu vei mai renaºte!”
Iubitei
Cum iubirea mi-e prea mare,
Nu mai e niciun secret
Cã te-aº duce-n lumi stelare
Navigând pe Internet...
Scriitorii ºi strãzile
Ca pe vremuri hunii
Nedreptatea arde:
Strãzi ajuns-au unii
Alþii – bulevarde
P.S.
Dar cunosc destui
Ce-s deja statui!
58
Cuvântul ce denumeºte încãlþãmintea specificã multor popoare
apare în limbile: bulgarã, sub forma – opinak, sârb㠖 opanak, albanezã
– opingã, rutean㠖 opincã, la români – opincã, cu pluralul opinci,
având derivatele sale: opincar (purtãtor sau confecþioner de opinci);
onomastic: Opincã, Opincaru; toponim: Opincari etc. * Prototipul
apare încã în civilizaþia Turdaº, cu cca. 2500 de ani î.e.n., apoi se
menþine la triburile iliro-trace, iar sub forma de opincã dacicã este
redat pe monumentul de la Adam Clisi, Tropaeum Traiani ºi Columna
de la Roma. * Nu ne vom ocupa de categoriile sau formele opincilor, a
materialului din care au fost ºi sunt confecþionate (scoarþã de copaci, piei
de animale, metal, cauciuc), ci de reflectarea lor în folclorul românesc.
* În satele de munte ale judeþului Dâmboviþa, majoritatea þãranilor
(pãstori, lucrãtori la pãdure) purtau opinci legate cu nojiþe, aºa cum
apar uneori ºi astãzi în costumaþia unor interpreþi de muzicã popularã
sau dansatori (ce e drept, mai rar), dar este fapt îmbucurãtor cã încã
se mai pãstreazã. A se vedea minunatele costume naþional-populare
pe care le poartã artiºtii în cadrul concursului TV „Vreau sã fiu mare
vedetã”, în care nu lipsesc opincile. * În folclorul românesc, întâlnim
foarte des acest cuvânt – opincã, obiect de încãlþat asupra cãruia se
meritã atenþie din partea cercetãtorilor, cãruia i se pot dedica studii
ample. În prezentul, având în vedere spaþiul restrâns, ne vom referi
numai la câteva exemple: Corbea, din balada cu acelaºi nume, cere
ciobãnaºului: „Sã-þi dau scumpe cismuliþe, / Verde ca frunza de viþe /
Sã-mi dai tu opincile / Opinci de caprã stearpã / De nouã ani nefãtatã”.
În baladele dedicate lui Radu Anghel sunt versurile: „Apoi cisme
lepãda / Cu opinci mi se-ncãlþa / Cu opinci cu cataramã / Nu-i bage
potera-n seamã”. Sau: „Cãpitanii sunt la târg / Eu sunt Radu cel din
crâng / Cãpitanii cu papuci / Eu sunt Radu cu opinci”. * În balada
Costea, personajul pleacã la oraº sã cumpere: „Bolovani pe la cârlani
/ ªi tãrâþe la oiþe / ªi opinci pe la voinici, / Tãrâþe mãgarilor ºi opinci
ciobanilor”. În altã baladã (Mira): „Nici toiagul nu l-am frânt / Nici
opincile n-am rupt”. * Sau dragostea pentru sat este exprimatã prin:
„Decât în târg în papuci / Mai bine-n sat cu opinci”. * Într-o doinã de
cãtãnie, programul din armatã îl determinã pe recrut sã regrete viaþa
de acasã, încãlþãmintea ºi hainele: „În luna lui mai în cinci / Ne
descalþã de opinci / ªi ne-ncalþã-n cisme mici”. * În cântecul de
dragoste: „Leliþã-nvelitã bine / Bagã-mã slugã la tine / Cã nu-þi iau nicio
simbrie / Numai opinci ºi obiele / Pãlãrie cu cordele”. * În basmele
populare întâlnim expresia: „Sã rupi atâtea perechi de opinci pânã
ajungi la...”. * În colinde: „ Scoalã, Niþã, Scoalã dragã / C-au venit
fârtaþii tãi / Sã-þi facã ochincile”. * Din punct de vedere economic,
politic, juridic, se spune despre þãran cã: „este talpa þãrii”. Sau legea
se aplic㠄de la vlãdicã pânã la opincã”. * Critic: „Mã iei în ciocul
opincii?” * Strigãturile în timpul dansurilor populare: „Nu te uita la
opinci / Cã te fac sã le mãnânci!” sau: „Bate opinca cu foc / Sã rãsarã
busuioc”. * Exemplele pot continua într-un spaþiu tipografic mai mare.
Revistã lunarã de culturã
a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
Redacþia:
Tudor Cristea (Director) • Mihai Stan (Redactor-ºef) • Ion Anghel (Secretar
de redacþie) • Alexandru George, Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu,
Nicolae Neagu, Mircea Constantinescu, Henri Zalis, Florentin Popescu, Liviu
Grãsoiu (Seniori editori) • Daniela-Olguþa Iordache, Dumitru Ungureanu,
Margareta Bineaþã, Victor Petrescu, Mihai Gabriel Popescu, George Coandã,
Christian Crãciun, Nicolae Scurtu, Iulian Filip – subredacþia Chiºinãu (Redactori
colaboratori) • Coralia Ivanovici (Tehnoredactor) • Iulian Filip (graficã)
59
revista revistelor
Istorie ºi literaturã
Un articol intitulat „Cum se ascunde literatura «sub fustele
murdare ale istoriei»”, publicã dl Paul Cernat în Observator
cultural, nr. 387/ 30 aug.-5 sept. 2007. * Criticul începe prin a
observa ceva ce se vede cu ochiul liber, ºi anume cã, dupã 1990,
proza noastrã de ficþiune n-a reuºit sã înfãþiºeze realitãþile comuniste
cu mijloace adecvate. * De fapt, analiza justã a unei stãri de lucruri e
un pretext pentru autor de a se referi la „Aripa dreaptã”, cel de-al
treilea (ºi ultimul) volum al romanului „Orbitor” de Mircea Cãrtãrescu,
care pãruse a umple un gol, având în vedere cã aproape jumãtate din
text se referã la istoria comunistã. * Contrar opiniilor unor Gabriel
Liiceanu, care declara, cu ocazia lansãrii volumului, cã Mircea
Cãrtãrescu este „primul român, probabil, alãturi de Marin Preda,
care s-a hotãrât sã recupereze dimensiunea istoricului în literaturã“
(afirmaþie cu totul deconcertantã, indicând ignorarea subiectului!)
sau Vladimir Tismaneanu, care scria „despre un triumf estetic dublat
de o analizã istoricã definitivã a comunismului autohton”, Paul Cernat
considerã cã înfãþiºarea istoriei recente în romanul cãrtãrescian
reprezintã (mai mult decât episoadele corespunzãtoare din primele
douã volume) un eºec exemplar ºi plin de felurite învãþãminte. * Iatã
câteva din argumentele criticului: „...în pofida experienþei, a
profesionalismului recunoscut ºi a marelui talent literar, autorul pare
sã ignore instrumentele prozatorului exact acolo unde n-ar fi trebuit
s-o facã. Rezultatul – o neverosimila cãdere pe spaþii largi în
publicistica ieftinã, în pamfletul gros dar fundamental inautentic(…).
Conformism pe dos, tezism caricatural, încondeieri «satirice». Totul
– agrementat din belºug cu bancuri ieftine, porcãrele, umor de tabloid
cu scene vulgarizatoare «de efect» (v., între altele, «noaptea limbilor
lungi», cu lingãii lui Ceauºescu în prim-plan). Nume «cu cheie» pe
cât de transparente, pe atât de neinspirate (Aviar Gãunescu alias
Adrian Pãunescu, «japonezul» Yegura Kakuru, L. Coproiu, W.C.
Teodosie º.a. – dintre culturnici, Omul-cu-douã-mame, Omul-fãrãgât, maestru prezentator Cãrbuneanu, turcul Danyiel Yusuf – dintre
liderii «revoluþiei decembriste») sunt incapabile sã se transforme în
personaje. * Criticul nu afirmã acest lucru (opinând cã autorul doar
„ignorã instrumentele prozatorului”, când, în fapt, el nu le posedã),
dar este evident pentru oricine l-a citit pe Cãrtãrescu (iar noi am
fãcut-o) cã el n-are niciun fel de chemare pentru proza realistã (dar
se sileºte, greu de spus din ce motiv, s-o abordeze). Este ceea ce
sugereazã ºi urmãtoarea afirmaþie a lui Paul Cernat: „În fapt, cu
excepþia pãrinþilor lui Mirciºor, personajele Orbitorului nu au fost
niciodatã propriu-zis umane. Ele sunt fie monºtri sau fiinþe fantastice,
himerice, fie artefacte. În asta stã forþa lor de fascinaþie transmundanã
– sã ne gândim la saga Badislavilor, la infernul scopiþilor sau la ireala
poveste de iubire dintre Herman si Soile. În schimb, personajele
„istoriei politice“ româneºti nu reuºesc sã fie nici mãcar niºte «demoni
mãrunþi». Cel mult figuranþi episodici de banc.” * E de mirare cã, în
nr. 388 al aceleiaºi reviste, în cadrul unui articol inclus, alãturi de alte
patru, în grupajul „O carte în dezbatere”, dl Ovidiu ªimonca socoate
cã singura parte tare a romanului cãrtãrescian este tocmai cea
referitoare la comunism. * Dacã n-am fi siguri cã Ovidiu ªimonca nu
ºtie despre ce vorbeºte, am putea considera cã e cinic…
LECTOR
REVISTA
APARE CU SPRIJINUL
ADMINISTRAÞIEI FONDULUI CULTURAL NAÞIONAL
Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii
Române • în Târgoviºte, la librãriile Gaudeamus ºi Pandora-M.
Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la
librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.
Redacþia Târgoviºte - Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian,
bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245.212241, 0765.453089
e-mail: [email protected] • www.bibliotheca.ro
Redacþia Gãeºti - str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa,
telefon 0245.713234, 0722.686856, e-mail: [email protected]
Tiparul:
S.C. VLASTA PROFESSIONAL S.R.L.
Târgoviºte
60 pag. • 3,48 RON