EDITORIAL CUM EVOLUEAZĂ GÂNDIREA MEDICALĂ?

EDITORIAL CUM EVOLUEAZĂ GÂNDIREA MEDICALĂ?

Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006 –Titlul
vol. 110, nr. 1
EDITORIAL
CUM EVOLUEAZÃ GÂNDIREA MEDICALÃ?
Asemenea matematicii, fizicii ºi biologiei, ca ºi a altor ºtiinþe, medicina ºtiinþificã
îºi are rãdãcinile în Grecia anticã. Hipocrat
din Cos, cu geniul sãu, a reuºit sã desprindã
medicina de nebuloasa gândire magicã.
“Pãrintele medicinii” are o gândire de o
claritate excepþionalã: boala este un fenomen natural ºi nu divin, adicã supranatural; medicina înseamnã o gândire pozitivã, care trebuie separatã de mitologie ºi
de filosofie; medicul trebuie separat de
preot. De peste douã milenii hipocratismul
rãmâne în tezaurul gândirii medicale, iar în
momentele de crizã din evoluþia medicinii
se aude îndemnul “Înapoi, la Hipocrat!”
sau, în formularea inspiratã a lui Iuliu
Haþieganu, “Înainte, cu Hipocrat!”. S-a
afirmat chiar c㠓istoria gândirii medicale
nu reprezintã altceva decât istoria întoarcerilor succesive la Hipocrat, aceleaºi ca
tendinþã fundamentalã, dar mereu noi prin
mijloacele folosite”. (Ch. Lichtentheler, cit.
de G. Brãtescu în “Hipocratismul de-a lungul secolelor”, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti,
1968, p. 8).
Totuºi, medicina practicatã la Cos a fost
preºtiinþificã, abia în secolul al XIX-lea medicina constituindu-se cu adevãrat ca ºtiinþã,
datoritã consacrãrii metodei anatomo-clinice. Începând cu sfârºitul secolului al XIXlea ºi culminând cu secolul al XX-lea,
numeroase descoperiri au generat edificiul
medicinii moderne, pânã la tehnicizarea
extremã actualã. În aceste condiþii, inevitabilul s-a produs: s-a ajuns la tratamentul bolii ºi nu al pacientului, al diferitelor
organe ºi nu al organismului. Dar aceste
adevãruri sunt prea bine cunoscute, chiar
dacã unii nu le acceptã ºi mai mulþi, poate,
le ignorã. Uneori, pacientul aproape cã devine o entitate virtualã, fiind “reconstituit”
cu ajutorul mijloacelor tehnice medicale.
Aceasta în condiþiile în care medicina este,
aºa cum afirma inspirat René Leriche “o
artã care se intersecteazã cu mai multe
ºtiinþe”, sau Isac Asimov “un cuprinzãtor
câmp de aplicaþie a ºtiinþelor”.
Dacã medicina ar fi exclusiv o ºtiinþã, sar putea distinge o evoluþie a gândirii asemenea celei din ºtiinþe ca fizica, matematica sau chimia. Or, câmpul atât de cuprinzãtor ºi de divers al medicinii face iluzorie
o sintezã unicã sau unificatoare a evoluþiei
gândirii medicale. Ce elemente comune
existã din acest punct de vedere, între specializãri medicale foarte diferite? Prea
puþine, vizibile poate doar când se ajunge
cu analiza la nivel molecular. ªi totuºi,
existã încercãri de prezentare a evoluþiei
gândirii medicale în ansamblul sãu. Cea
mai notabilã aparþine unui grup condus de
Mirko D. Grmek ºi s-a materializat sub titlul
“Istoria gândirii medicale în Occident”, în
4 volume (vol. I – Antichitate ºi Evul
Mediu, vol. II – De la Renaºtere la Secolul
Luminilor, vol. III – De la romantism la
ºtiinþa modernã, vol. IV – Secolul al XXlea) apãrute mai întâi în italianã (Laterza,
Roma, 1998) ºi apoi în francezã (Édit. Du
Seuil, Paris, 1999-2000). Fãrã nici o intenþie de analizã criticã (de altfel au fãcut-o
alþii, autorizaþi profesional, în termeni
pozitivi) o astfel de abordare de ansamblu a
istorie gândirii medicale, pe lângã faptul cã
este limitatã la Occident, ne aduce aminte
de unii iatroistorici care susþin, pe drept
cuvânt, cã istoria medicinii înseamnã înainte de toate studiul evoluþiei ideilor ºi
9
V. Rusu
concepþiilor în medicinã.
Iatã însã cã o carte apãrutã recent, unicã
în literatura medicalã actualã, ne oferã o
nouã abordare a subiectului. Este vorba
despre “Dictionnaire de la pensée médicale”, Presse Universitaires de France,
Paris, 2004, 1270 pp. Au colaborat, sub
direcþia lui Dominique Lecourt, profesor la
Universitatea Paris VII, aproape 200 de autori francezi ºi din alte 13 þãri (printre care
Statele Unite, Marea Britanie, Germania,
Canada, Italia, Elveþia, Belgia) cei mai
mulþi de formaþie medici, dar ºi antropologi, sociologi, psihologi, psihanaliºti, filosofi, istorici, juriºti sau economiºti. Pentru
a risipi vreo îndoialã asupra calitãþii forþelor umane implicate în realizarea acestei
lucrãri, dar ºi pentru cei ce acceptã exclusiv
literatura anglo-saxonã, menþionãm doar
câþiva autori americani: David Cantor,
istoric, Department of Health and Human
Services, National Institutes of Health,
Bethesda, Kenneth Carpenter, profesor emerit, University of California, Berkeley,
Nicholas A. Christakis, profesor de sociologie medicalã, Harvard Medical School,
Daniel J. Kelves, profesor de istoria ºtiinþelor moderne, Yale University, Stanley J.
Reiser, profesor – Houston Health Science
Center ºi alþii. De altfel, în viitor dicþionarul va fi tradus în englezã, dar ºi în alte
limbi.
Într-o formulã elaboratã ºi originalã, pe
mãsura complexitãþii subiectului, autorii ºiau propus, dupã cum se menþioneazã în
prefaþã, sã restituie “o istorie abundentã”
încercând o reinserþie a gândirii medicale
în cultura medicului. “O astfel de culturã
ar trebui, fãrã îndoialã, sã fie azi cea a
medicilor ºi a studenþilor în medicinã.
Pentru cã ei trebuie sã probeze cã se aflã la
înãlþimea responsabilitãþilor inedite care
le revin datoritã noilor puteri pe care le
conferã evoluþia medicinii” (op. cit. p. XI).
Evident, “noile puteri” ale medicului
înseamnã mijloacele tehnice ºi terapeutice
de care acesta dispune (sau ar trebui sã
dispunã), în continuã extensie dacã þinem
seama ºi de aplicaþiile tot mai multe care
vin din marile laboratoare de biologie molecularã.
Dar ce structurã are dicþionarul la care
ne referim? Autorii au stabilit 296 cuvinte
cheie care, în ansamblul lor, oferã o imagine extrem de complexã asupra evoluþiei
gândirii medicale. Iatã câteva exemple: domeniul pediatrie conþine secþiunile procesul
de specializare a pediatriei (sec. XIX-XX),
o medicinã clinicã ºi socialã, dezvoltarea
ºi diversificarea pediatriei spitaliceºti, construcþia pediatriei moderne, specializarea
pediatriei spitaliceºti, pediatria în crizã de
identitate. Totodatã, în dicþionar mai sunt
cuprinse articole consistente, în relaþie cu
pediatria, întitulate alãptare, procreaþia asistatã, medicalizarea eºecului ºcolar, moartea subitã a sugarului, mucoviscidoza, protecþie maternã ºi infantilã. Un alt termenconcept, clinicã, este structurat astfel: de
la individ la nosologii, clinica în calitate
de ºtiinþã, clinica în calitate de artã, clinicã ºi cercetare. Iatã o prezentare de cel
mai mare interes pentru orice medic practician. Încheiem cu un exemplu la ordinea
zilei: bioeticã, structurat astfel - naºterea
bioeticii în Statele Unite, debuturile bioeticii în Franþa, frontiera instabilã între
cercetare ºi îngrijiri, dincolo de experimentul pe om – redefinirea câmpului intervenþiei terapeutice. Un articol separat este
întitulat Comitetul de Eticã.
Ne pare atât de util acest Dicþionar, atât
pentru studenþi cât ºi pentru medici, încât
sperãm cã va fi tradus în limba românã, cu
efecte certe asupra dobândirii culturii medicale generale ºi implicit a unei gândiri
medicale pe mãsura complexitãþii medicinii.
Redactor ªef
Prof. Dr. Valeriu Rusu
10
Tendinþe
recente
Rev. Med. Chir. Soc.
Med. Nat.,
Ia[iîn– taxonomia
2006 – vol.tulburãrilor
110, nr. 1 de personalitate
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ACTUALITÃÞI
TENDINÞE RECENTE ÎN TAXONOMIA
TULBURÃRILOR DE PERSONALITATE
D. Prelipceanu
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Carol Davila” Bucureºti
Facultatea de Medicinã
Spitalul Clinic de Psihiatrie ”Prof. Al. Obregia” Bucureºti
Catedra Psihiatrie
NEW TRENDS IN THE CLASSIFICATION OF PERSONALITY DISORDERS (Abstract):
The author makes an overview of the latest theoretical developments and of the critical views on
the current classification of personality disorders. The major topics of the ongoing debate over
the typology of personality disorders as presented by DSM – IV - TR are listed as the
difficulties that remain in clarifying the clinical criteria, despite the clinical assessment tools and
the self–assessment questionnaires that are usually employed in research. The solution to the
dilemma categorical vs. dimensional in personality disorders taxonomy, as suggested by some
current authors in dimensionally quantifying the diagnosis criteria for the classic types of
personality disorders has received much attention. But the relevant practical solutions need
more longitudinal future studies done on a congruent agenda. Key words: PERSONALITY
DISORDER, MUTIAXIAL ASSESSMENT, DIMENSIONAL MODEL, CATEGORICAL
SYSTEM, CONCEPTUAL CONSISTENCY
Psihopatia, denumirea vetustã a tulburãrii de personalitate (TP), a fost o piatrã
de încercare pentru psihopatologi, încã de
la Kraepelin, pãrintele nosologiei psihiatrice. Fãrã sã mai trecem în revistã istoria
pasionantã a devenirii conceptului în epoca psihopatologiei clinice, amplu dezbãtutã
de Werlinder (1978), reamintim doar definiþia clasicã a lui K. Schneider (1923, 1950):
„Personalitãþile psihopatice sunt acele personalitãþi anormale care suferã datoritã anormalitãþii lor ºi a cãror anormalitate provoacã suferinþã ºi societãþii” (1). Un alt
clasic al literaturii domeniului insistã asupra caracterului multidimensional al diagnosticului de psihopatie (2), deziderat realizat astãzi cu ajutorul sistemului multiaxial
de diagnostic, al scalelor / interviurilor structurate ca ºi de cercetãrile, mereu reiterate,
care decurg din încã nerezolvata disputã
asupra utilitãþii abordãrii categoriale vs.
dimensionale în nosografia ºi taxonomia
acestor tulburãri. Dacã Petrilowitch (3) cerea o „distincþie clar㠄 între „fenomenele”
observate în „desfãºurarea” existenþei psihopatului ºi „structura” personalitãþii acestuia (ca “fundal transfenomenal”) dezvoltãrile recente cautã sã mãsoare, sã cuantifice
trãsãturi particulare de personalitate, definitorii în diferite combinaþii pentru diferitele tipuri de tulburare a personalitãþii, încercând sã rãspundã aceloraºi întrebãri pe
care le anticipa Petrilowitch, dar de pe poziþia obiectivãrii ºi cuantificãrii structurilor
specifice de personalitate subiacente tulburãrii, ceea ce presupune construirea de
modele cu consistenþã conceptualã bazatã
pe dovezi ºi pe validitatea taxonomicã. Ce
este însã mai greu decît sã cuantifici natura, firea umanã? Cercetãtorii contemporani
ai domeniului nu par sã aibã însã astfel de
ezitãri ºi de îndoieli! Ei rafineazã noi in11
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[iCorina
– 2006 Papaghiuc
– vol. 110, et
nr.al.
1
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ACTUALITÃÞI
BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN
ªI COMPONENTA PSIHOSOMATICÃ
Corina Papaghiuc 1, V.L. Drug2, M.D. Cobzeanu3, Al.D. Ciochinã4,
Paula Ciochinã 5, Cristina Cijevschi Prelipcean2, C. Stanciu2
Universitatea de Medcinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
1 Disciplina Medicina Muncii
2 Institutul de Gastroenterologie ºi Hepatologie
3 Disciplina ORL
Facultatea de Bioinginerie Medicalã
4 Disciplina de Fiziologie
5 Universitatea de Arte “George Enescu” Iaºi
THE GASTRO-ESOPHAGEAL REFLUX DISEASE AND ITS PSYCHO-SOMATIC COMPONENT (Abstract): Different factors may be involved in the occurrence of gastro-esophageal
reflux disease (GORD) symptoms. This review presents the importance of psychic factors in
GORD symptom genesis, especially in patients with no esophagitis. In addition, these factors
could be involved in the pharmacological therapy, with educational and behavioral implications
increasing the cost-efficacy of the therapy. Key words: GASTRO-ESOPHAGEAL REFLUX
DISEASE, FUNCTIONAL HEARTBURN, NON-EROSIVE DISEASES, PSYCHO-SOMATIC DISEASES
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE)
este o afecþiune caracterizatã de prezenþa
esofagitei de reflux ºi/sau a simptomelor
legate de reflux care afecteazã calitatea vieþii ºi/sau asocierea unor factori de risc pentru complicaþii pe termen lung (1). Refluxul
gastroesofagian în sens strict include atât
BRGE (refluxul patologic, simptomatic) cât
ºi refluxul fiziologic (asimptomatic).
Prevalenþa în populaþia generalã este
foarte variatã: SUA 19-20%, Europa de
Vest 10-18%, Asia ºi Africa <5% (2).
Este unanim acceptatã teoria conform
cãreia bolile somatice acute, dar mai ales
cele cronice, sunt aproape în totalitate de
etiologie plurifactorialã, agenþii etiologici
grupându-se în douã mari categorii: cei
care þin de particularitãþile genetice sau
dobândite la nivel de organism sau organ ºi
cei care þin de influenþa unor factori ex18
terni, între care se cuvin menþionaþi, alãturi
de factori ambientali, ºi o serie de acte
comportamentale de naturã psihologicã sau
socialã a individului afectat de boalã.
Principalul factor de naturã psihologicã
care intervine în constituirea bolii, la ritmarea puseelor evolutive, la întreþinerea
evoluþie prelungite sau cronice ºi la inducerea apariþiei unor complicaþii este stresul
psihic.
Bolile psihosomatice (BPS) se definesc
ca boli organice la un individ cu un anumit
tip de personalitate, condiþionate de un teren de organ vulnerabil la stresul psihic.
Înainte de a analiza inserþia stresului
psihic între ceilalþi factori etiopatogenici
ai bolii de reflux gastroesofagian (BRGE),
se cuvine sã stabilim cã acþiunea sa - mediatã prin stimularea neuro-vegetativã ºi reacþia hormonalã catecolaminicã, cortizolicã
prin radiofrecvenþã
a tumorilor
Rev. Med. Chir. Soc.Ablaþia
Med. Nat.,
Ia[i – 2006 – vol.
110, nr. 1 maligne hepatice
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ACTUALITÃÞI
ABLAÞIA PRIN RADIOFRECVENÞÃ A
TUMORILOR MALIGNE HEPATICE
V.L. Drug 1, Camelia Bugioeanu1, C. Burcoveanu2, Gh. Balan1,
Cristina Cijevschi Prelipcean1, C. Stanciu1
Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T. Popa”
Facultatea de Medicinã
1 Institutul de Gastroenterologie ºi Hepatologie Iaºi
2 Clinica a III-a Chirurgie
RADIOFREQUENCY ABLATION OF MALIGNANT LIVER TUMOURS (Abstract):
Both primary and secondary liver tumors are common problems. Hepatocellular carcinoma
(HCC) is a tumor with rapid progression and poor prognosis. The standard in the treatment of
liver tumors is surgical resection. The majority of patients with primary or metastatic hepatic
tumors are not candidates for resection because of tumor size, location near major intrahepatic
blood vessels precluding a margin-negative resection, multifocality, or inadequate hepatic function due to coexistent cirrhosis. Only 20–30% of patients undergoing potentially curative liver
resection will not suffer from tumor recurrence. Radiofrequency ablation (ARF) is an evolving
technology used to treat patients with non-removable primary and metastatic hepatic cancers.
ARF produces coagulative necrosis of tumor through local tissue heating. Liver tumors are
treated percutaneously, laparoscopically, or during laparotomy using ultrasonography to identify
their position and guide the ARF needle electrode. The indications, treatment planning, and
limitations of hepatic ARF must be defined. ARF of hepatic malignancies is a safe and
promising technique to produce coagulative necrosis of non-removable hepatic malignancies.
Experience with this treatment is not yet rich enough to establish long-term outcomes. Key
words: RADIOFREQUENCY ABLATION, HEPATOCELLULAR CARCINOMA, HEPATIC METASTASES
Cancerul hepatic (CH) este una dintre
cele mai frecvente neoplazii, incidenþa pe
glob a tumorilor primare situându-se în jurul valorii de 1 milion de cazuri/an (1); din
punct de vedere al incidenþei pe zone geografice, putem vorbi de zone cu incidenþã
joasã a canerului hepatic (S.U.A.1.9 0/0000),
zone cu incidenþã moderatã (Austria, Europa de Est, Africa de Sud 5-20 0/0000) ºi zone
cu incidenþã înaltã (Coreea, China 23-150
0
/0000)(2). De asemenea, ficatul este, dupã
sistemul limfatic, al doilea sediu, ca frecvenþã, al diseminãrilor secundare de tip malign, raportul tumori primare – tumori secundare hepatice fiind de 1:8 (3).
Rezecþia chirurgicalã cu limite de siguranþã este singura metodã demonstrat curativã, cea care oferã cele mai bune ºanse
pe termen lung în ceea ce priveºte supravieþuirea pacienþilor diagnosticaþi cu tumori hepatice (supravieþuirea la 5 ani în cazul
tumorilor rezecate complet, cu limitã de
siguranþã, atinge 70 %)(4). Cel mai mare
impediment, însã, în aceastã direcþie îl constituie procentul mic de tumori care se înscriu în standardul de rezecabilitate. Acest
lucru se poate explica deoarece tumorile
hepatice evolueazã multã vreme silenþios,
fãrã a dezvolta o simptomatologie, fiind
diagnosticate tardiv, când momentul unei
23
Cristina
Cijevschi
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat.,
Ia[i – 2006
– vol.Prelipcean
110, nr. 1 et al.
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ACTUALITÃÞI
COMPLICAÞII EXTRAHEPATICE SUBEVALUATE ÎN COLESTAZÃ
Cristina Cijevschi Prelipcean1, Cãtãlina Mihai1, P. Gogãlniceanu2, V.L. Drug1, N. Chirilã1
1 Institutul de Gastroenterologie ºi Hepatologie Iaºi
2 University College of London
UNDEREVALUATED EXTRAHEPATIC MANIFESTATIONS OF CHOLESTASIS (Abstract): Biliary stasis can occur in many different diseases. Pruritus, metabolic bone disease,
deficiencies of fat-soluble vitamins, steatorrhea, hyperlipidemia and fatigue represent the major
extra-hepatic manifestations of cholestatic liver disease that considerably affect the patient’s
quality of life. The present article reviews pathogenetic and clinical aspects of and current
therapeutic approaches to extra-hepatic manifestations of cholestatic liver disease. Key words:
CHOLESTASIS, PRURITUS, OSTEOPOROSIS
Colestaza cronicã intrahepaticã nu este
o boalã, ci o manifestare care se regãseºte
în numeroase afecþiuni hepatice: cirozã biliarã primitivã, colangitã sclerozantã primitivã, colestazã drog indusã, ductopenie biliarã idiopaticã la adult, colestazã de sarcinã, fibrozã chisticã, sarcoidozã, hepatite
granulomatoase, colestazã asociatã HIV.
Complicaþiile colestazei cronice pot fi
sistematizate în complicaþii hepatice (hipertensiune portalã, ascitã, encefalopatie, insuficienþã hepaticã) ºi complicaþii extrahepatice: frecvente (pruritul, malabsorbþia
vitaminelor liposolubile, steatoreea, hiperlipemia, osteodistrofia, oboseala) ºi rare
(ulcerul peptic, hiperpigmentarea). În general complicaþiile extrahepatice ale colestazei sunt subevaluate. Diagnosticul precoce, tratamentul profilactic ºi curativ, duce
la ameliorarea calitãþii vieþii, ºi aºa precarã
la pacienþii cu boli hepatice cronice colestatice.
PRURITUL
Pruritul rãmâne cea mai frecventã manifestare clinicã din colestazã. Cauzele ºi mecanismele de producere rãmân ºi în prezent
o enigmã. S-a demonstrat cã intensitatea
32
pruritului nu se coreleazã cu concentraþia
sericã sau tisularã de sãruri biliare (1). Cu
toate acestea, pruritul din afecþiunile hepatice evolueazã cu nivel crescut de sãruri
biliare, iar metodele terapeutice care scad
concentraþia sãrurilor biliare diminuã ºi intensitatea pruritului.
Pentru pacientul cu colestazã pruritul
poate fi o problemã minorã sau, din contra,
una extrem de serioasã, care îi afecteazã
calitatea vieþii, determinând deficit de atenþie, dificultãþi de socializare, imposibilitatea
somnului, scãderea performanþelor intelectuale, pânã la suicid. Leziunile de grataj
pot duce la eczeme, mutilãri ale pielii,
suprainfecþii bacteriene.
Etiologia pruritului fiind necunoscutã
nu existã terapie etiopatogenicã. Cu toate
acestea mai multe clase de medicamente ºiau dovedit eficienþa terapeuticã.
1. Medicamente care leagã ºi cresc excreþia fecalã a substanþelor potenþial
pruritogene
Colestiramina ºi colestipolul
Colestiramina a fost primul medicament
descris ºi folosit în tratamentul eficient al
pruritului. Atât colestiramina cât ºi colestipolul sunt rãºini schimbãtoare de anioni
Dana-Teodora
Dan
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat.,
Ia[i – 2006 –Anton,
vol. 110,
nr. Moraru
1
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ACTUALITÃÞI
IMPLICAÞIILE ALIMENTAÞIEI ÎN OBEZITATEA
COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Dana-Teodora Anton, D. Moraru
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie”Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Clinica a III-a Pediatrie
THE IMPLICATIONS OF NUTRITION IN THE OBESITY OF CHILDREN AND ADOLESCENTS (Abstract): Obesity is currently the most prevalent nutritional disease of children
and adolescents and a common health problem. Besides the bio-ecologic and socio-economic
factors (genetical, professional, cultural, educational), the exogenous factors (nutritional) have
a pro-obesity action by increasing the caloric intake determining energy imbalance. The authors
present the role of nutrition in the occurrence of obesity in children and adolescents and its role
in the treatment of the disease. Key words: NUTRITION, OBESITY, CHILDREN, ADOLESCENTS
Interrelaþia dintre alimentaþie ºi sãnãtate
este una dintre cele mai vechi preocupãri
din istoria medicinii umane. În urmã cu
2500 ani, când prin termenul “Diaita”
Hipocrat înþelegea modul de viaþã al omului în totalitatea sa, alimentaþia rãmânea ºi
atunci factorul cel mai important în menþinerea sãnãtãþii (1). În întreaga lume, prevalenþa obezitãþii la copii este în creºtere,
iar copilãria este o perioadã cu risc crescut
pentru dezvoltarea obezitãþii ºi apariþia
unor complicaþii.
Apariþia obezitãþii este influenþatã de
unii factori favorizanþi care acþioneazã intrauterin, perinatal sau în timpul copilãriei.
Printre factorii perinatali care favorizeazã
debutul obezitãþii la copil se numãrã ºi
aportul caloric matern care influenþeazã talia ºi greutatea fãtului, dar ºi viitoarea compoziþie corporalã a copilului (2). Supraalimentaþia gravidei, în special în ultimul
trimestru de sarcinã, produce hiperplazia
insulelor β pancreatice ale fãtului la care,
post-partum sau mai târziu, apare hiperinsulinismul (1). Unele studii (2,3,4) au rele38
vat o prevalenþã a obezitãþii de 4,5% la cei
care au primit alimentaþia artificialã de la
naºtere comparativ cu numai 2,8% la copiii
care au fost alimentaþi natural în primele
luni de viaþã.
Factorii genetici au fost incriminaþi în
etiologia obezitãþii datoritã caracterului familial al multora dintre cazurile de obezitate. Factorii nutriþionali au o mai mare
pondere în cazul existenþei ºi a predispoziþiei genetice.
Etiologia obezitãþii este legatã de modificarea balanþei energetice. Analiza componentelor balanþei energetice a evidenþiat
cã aportul caloric excesiv al dietei, în mod
prelungit, este cauza cea mai probabilã a
obezitãþii la copil ºi adolescent (5).
În caz de aport alimentar excesiv:
-lipoliza este inhibatã, o cantitate mai
micã de acizi graºi liberi pãrãsind adipocitul;
-lipogeneza din glucide este accentuatã,
o mare parte din glucozã fiind transformatã
în acizi graºi liberi care vor fi stocaþi sub
forma trigliceridelor de rezervã (6).
C. Novac
al.nr. 1
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
– vol. et
110,
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ARTICOLE ORIGINALE
CINCI ANI DE TRANSPLANT RENAL ÎN
CENTRUL UNIVERSITAR IAªI
C. Novac1, A. Covic2, Irina Buhãescu2, G. Tinicã3, Cireºica Diaconescu4,
V. Diaconescu3, P. Gusbeth2, Irina Negru1, L. Tudose1, N. Suditu1,
Veronica Tãnase1, B. Alexandroaie 2, Maria Covic2
Spitalul “C.I. Parhon” Iaºi
1 Clinica de Urologie
2 Clinica de Nefrologie, Dializã ºi Transplant Renal
4 Serviciul de Anestezie ºi Terapie Intensivã
3 Centrul de Chirugie Cardio-Vascularã Iaºi
FIVE YEARS OF RENAL TRANSPLANT IN IAªI (Abstract): The activity of Renal
Transplant Center Iaºi started in November 2000, when we realized the first renal transplant
from a live donor. Since then, 46 renal transplants were successfully realized in our center, to
patients aged between 13-47 years (medium age = 30±5), M/F=27/19, 25 (56.8%) of them
selected from HD, 17 (39.9%) from CAPD and 4 (8.7%) pre-emptive. Medium age of donors
was 49.1 years (30-64), M/F=29/17. The donors were, in 78.3% of cases, first-degree
relatives (parents, siblings). In 10 cases (21.7%) the grafts were donated by “emotionally
related”donors (in most cases, spouses). An urologist – cardiovascular surgeon team, performed the transplant operations. There were no important complications during operation. We
had one major vascular complication (graft artery thrombosis) in a 13 years recipient, successfully resolved after trombecthomy and stenting. Immunosuppressive therapy associated induction with monoclonal antibodies antiTac, cyclosporine, MMF and prednisone. Eight patients
from 46 (17.39%) presented acute rejection episodes and all responded at corticosteroids.
Medium values of serum creatinine were: 1.54 mg% at 1 month, 1.42 mg% at 6 months, 1.44
mg% at 1 year, 1.21 mg% at 2 years, 1.38 mg% at 3 years, 1.4 mg% at 4 years and 1.2 at 5
years. The survival of patients and donors is 100% and the survival of renal graft - 97.1% (one
case of chronic allograft nephropathy with lost of renal function). We also present the satisfactory evolution of the 51 renal transplanted patients addressed to our center from different other
renal transplantation centers in Romania for management follow-up. Key words: RENAL
TRANSPLANTATION, LIVING DONORS, COMPLICATIONS, IMMUNOSUPPRESSIVE THERAPY
În ultimii 10 ani, în România s-a înregistrat o creºtere semnificativã a prevalenþei
ºi incidenþei insuficienþei renale cronice
terminale, care necesitã initierea unei metode de supleere renale. Dupã un studiu foarte
recent, incidenþa ºi prevalenþa cazurilor de
IRCT au crescut între 1995 ºi 2003 de 6 ºi,
respectiv, 5 ori (1). În aceºti ani, cea mai
mare expansiune a avut-o dializa peritonealã, a cãrei pondere în cadrul metodelor
44
de supleere renalã s-a majorat semnificativ
(+600%), în timp de hemodializa a avut o
creºtere stabilã dar insuficientã (+33%) (1).
Spre deosebire de alte þãri europene, în
România ponderea transplantului renal în
cadrul programelor de supleere renalã este
total nesemnificativã, în mare parte din
cauza lipsei unui program naþional care sã
încurajeze transplantul renal de la cadavru.
În condiþiile în care discrepanþa dintre
C.–Cojocaru,
Tr.110,
Mihãescu
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
2006 – vol.
nr. 1
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ARTICOLE ORIGINALE
ESTIMARE A NUMÃRULUI DE BOLNAVI DE TUBERCULOZÃ, PRIN
METODA CAPTURE-RECAPTURE, FOLOSIND DOUÃ SURSE DE DATE
C. Cojocaru, Tr. Mihãescu
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Clinica de Pneumologie
Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaºi
ASSESSING THE NUMBER OF TB CASES USING THE CAPTURE-RECAPTURE
METHOD WITH TWO DATA SOURCES (Abstract): Aim: A more accurate assessment of
the number of TB cases in Iaºi County using the capture-recapture method. Methods: TB
patients diagnosed in Iaºi County are included in the Registry of Tuberculosis, and are
microbiologically examined. The Registry of Tuberculosis in Iaºi County contains data about
the diagnosis and treatment of TB patients that live in this area (notification). The second list
includes all the patients smear positive or culture positive for TB. This list will be obtained
from the Microbiology Laboratory, from the Clinic of Pulmonary Diseases and the Municipal
Hospital of Paºcani. Results: There are 1,134 notifications, 763 laboratory, 642 overlap and
thus 1,255 patients in total. The overlap between the data sources is 51%. The capturerecapture leads to an estimate of 1,348 patients (95% CI: 1,320-1,375). This means that the
estimated exhaustiveness of the notifications is (1,134/1,348) = 84.1% (95% CI: 82.585.9%) and the exhaustiveness of the lab is (763/1,348) = 56.6% (95% CI: 55.5-57.8%)).
Conclusion: The capture recapture assessment using two data sources estimated a that the
notifications are about 84% exhaustive, like WHO estimations (80%). Key words: CAPTURE-RECAPTURE, TERITORIAL REGISTRY, DETECTION RATE
O societate modernã are nevoie de evaluãri statistice pertinente ºi exacte deoarece
acestea pot orienta obiectivele pe care societatea trebuie sã le atingã pentru o dezvoltare unitarã.
Înregistrarea bolnavilor, în general, ºi a
celor cu tuberculozã, în particular, nu este
o activitate opþionalã. Cele mai multe þãri
ale lumii ºi-au dezvoltat sisteme eficiente
de înregistrare ºi control. Astfel de sisteme
funcþioneazã în cadrul Programelor Naþionale de Control a Tuberculozei. Pe baza
datelor anuale ºi multianule sunt stabilite
strategiile programelor de control al tuberculozei ºi se fundamenteazã bugetele.
Registrul bolnavilor de tuberculozã este
52
un sistem de informaþii gândit pentru a colecta, stoca, utiliza ºi analiza informaþii diverse provenite de la bolnavii diagnosticaþi.
Astãzi existã douã tipuri principale de
registre: registre ale spitalelor ºi registre
populaþionale. Registrele de spital pot fi
clasificate în registre care aparþin unei singure instituþii ºi registre colective.
Registrele populaþionale pot fi administrative, de cercetare sau orientate spre controlul unei anumite boli. In cadrul instituþiilor pot fi formate registre speciale ce
conþin datele unei singure localizãri particulare (tuberculozã pulmonarã, ganglionarã, osoasã etc.).
Informaþiile colectate pot fi clasificate
Spectrul
al infecþiilor
sistemice
la pacienþii
cu hemopatii maligne
Rev. Med. Chir.
Soc.etiologic
Med. Nat.,
Ia[i – 2006
– vol. 110,
nr. 1
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ARTICOLE ORIGINALE
SPECTRUL ETIOLOGIC AL INFECÞIILOR SISTEMICE LA PACIENÞII
CU HEMOPATII MALIGNE ªI TUMORI SOLIDE
Maria Dan1, Ana Mereuþã1, Carmen Pânzaru 1, Ingrith Miron2,
Ecaterina Turtureanu-Hanganu3, D. Buiuc1
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
1 Disciplina de Microbiologie Medicalã
Spitalul de Copii “Sf. Maria”
2 Clinica de Oncopediatrie
Spitalul “Sf. Spiridon”
3 Clinica de Hematologie
CURRENT TRENDS IN THE EPIDEMIOLOGY OF BLOODSTREAM INFECTIONS IN
PATIENTS WITH HEMATOLOGICAL MALIGNANCIES AND SOLID NEOPLASMS
(Abstract): Objectives: to characterize the epidemiological and microbiological spectrum of
systemic infections in hematological and oncological patients. Method: a prospective study of
bloodstream infections was conducted between May 2004-Decembre 2005 in two hospitals
from Iaºi. Results: We investigated a total of 86 suspected episodes of systemic infections that
occurred in 76 selected patients, 40 males and 36 females (average age = 26 years old). There
were 39 (45.35%) febrile episodes with positive blood culture and 47 (54.65%) with negative
blood culture. The most common microorganisms were gram-positive cocci 12 (30.76%),
followed by stable cell-wall deficient forms 9 (23.07%), gram-negative bacili 7 (17.95%),
gram-positive bacili 5 (12.82%), fungi 4 (10.25%), and anaerobes 2 (5%). From the total of
23 cell-wall deficient form strains (58.97%), 14 returned to their typical morphology (6 grampositive cocci, 5 gram-positive bacilli, 3 gram-negative bacilli) and 9 were L-stable. Conclusions: 1) The isolation rate of 45.5% was in accordance with literature reports; similar
percentages of gram-positive and gram-negative isolates were found (the shift from predominating gram-negative to a gram-positive etiology was noted). 2) A high proportion of cell wall
deficient forms was found, rarely reported in previous studies. 3) Studies reporting local
microbiological findings are necessary because they support an initial empiric antibiotic regimens for prophylaxis or therapy more accurately than from other areas. The right treatment
protocols remain to be established. Key words:BLOODSTREAM INFECTIONS, HEMATOLOGICAL MALIGNANCIES, L-FORMS
În ciuda disponibilitãþii unui numãr
mare de antibiotice cu spectru larg ºi a unor
modalitãþi terapeutice sofisticate, infecþiile
sistemice continuã sã fie responsabile de o
ratã crescutã a morbiditãþii ºi mortalitãþii
în special la pacienþii cu hemopatii maligne. Datoritã bolii de fond ºi terapiei
imunosupresive, aceºti pacienþii prezintã
din start risc crescut pentru apariþia bacte-
riemiei. Ca urmare a instituirii prompte a
antibioticoprofilaxiei o datã cu apariþia
febrei, s-a observat o scãdere a mortalitãþii,
dar au apãrut noi probleme: modificãri în
spectrul etiologic al infecþiilor sistemice,
emergenþa microorganismelor multirezistente la antibiotice, microorganisme considerate anterior nepatogene sau comensale
sunt astãzi raportate ca agenþi etiologici ai
57
Oana
Carmen
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
– 2006
– vol.Costan
110, nr.et1al.
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
ARTICOLE ORIGINALE
CERCETÃRI CLINICO-EPIDEMIOLOGICE PRIVIND EVOLUÞIA
CAZURILOR DE RUBEOLÃ RAPORTATE ÎN COLECTIVITÃÞI DE
ASISTENÞÃ MEDICO-SOCIALÃ A COPIILOR
Oana-Carmen Costan1, Alina Manole2, Mioara Matei2, Elena Duca3
1 Direcþia de Sãnãtate Publicã Botoºani
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
2 Disciplina de Asistenþa Primarã a Stãrii de Sãnãtate ºi Epidemiologie
3 Direcþia de Sãnãtate Publicã Iaºi
CLINICAL EPIDEMIOLOGICAL RESEARCH ON THE EVOLUTION OF RUBELLA
CASES RECORDED IN SOME COLLECTIVITIES OF INSTITUTIONALIZED CHILDREN (Abstract): Authors present the results of a retroprospective study to assess the
number of rubella cases recorded in medical social assistance units for children, in two districts
of Moldavia, Romania, between 1993-2003. The age distribution highlighted a predominance
of 11-19 age groups in Botoºani and 5-14 in Iaºi; and sex distribution, a predominance in
females, but with no significant difference. The rubella epidemic peak of year 2003 was
observed in both districts. The necessity of Immunization National Program spreading for
rubella and rubella congenital syndrome prevention is a reality, taking into consideration the
high incidence of this disease in institutionalized children also. Key words: RUBELLA,
VACCINE, INCIDENCE, INSTITUTIONALIZED CHILDREN
Infecþia cu virusul rubeolei (VR) în timpul graviditãþii, în funcþie de perioada de
organogenezã în care survine primoinfecþia, implicã un interes deosebit din cauza
malformaþiilor congenitale severe pe care
le poate determina (1,2,3,4).
Transmiterea VR se realizeazã în familii
ºi colectivitãþi de preºcolari ºi ºcolari, prin
intermediul secreþiilor nazofaringiene. Contactele directe interumane, favorizate de aglomeraþii, frecvent întâlnite în unitãþile de
asistenþã medico-socialã ºi medico-sanitarã,
permit diseminarea VR.
Datoritã existenþei a numeroase forme
subclinice de boalã, intensitatea variatelor
manifestãri ale procesului epidemiologic nu
poate fi evaluatã decât parþial, ele depinzând de vârstã, zonã geograficã ºi de programul de imunizãri aplicat (5,6,7).
62
În anul epidemic 2003, la Biroul Regional al OMS pentru Europa, au fost raportate 304.320 cazuri de rubeolã, dintre care
120.377 (40%) din România.
Obiectivul propus de OMS, de eliminare a rubeolei ºi a sindromului rubeolei congenitale în Europa, poate fi atins prin aplicarea Programului de Supraveghere ºi Control (8,9,10).
MATERIAL ªI METODÃ
Studiul clinico-epidemiologic retroprospectiv a evaluat comparativ cazurile de
rubeolã pe ani, grupuri de vârstã ºi sex,
raportate în colectivitãþi pentru supravegherea medico-socialã a copiilor din judeþele Iaºi ºi Botoºani. Datele au fost culese
prin fiºe de anchetã epidemiologicã. Prelucrarea ºi interpretarea rezultatelor au fost
al.1
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i –Maria
2006 –Puºchiþã
vol. 110,etnr.
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
CAZURI CLINICE
ABORDARE MULTIDISCIPLINARÃ ÎN
DIAGNOSTICUL PRECOCE AL PIOMIOZITEI
Maria Puºchiþã1, Gh. Ciobanu2, Oana Amza3
Universitatea de Vest “V. Goldiº” Arad
Facultatea de Medicinã
1 Clinica de Medicinã internã ºi Cardiologie
2 Clinica de Radiologie
3 Medic primar radiolog Euromedic Arad
MULTIDISCIPLINARY APPROACH IN PYOMYOSITIS EARLY DIAGNOSIS (Abstract):
Pyomyositis is a disease characterized by primary bacterial infection of the skeletal muscles of
lower limbs and thorax. It is a very rare disease (100 cases in USA in the last 20 years) but with
an increasing occurrence especially among patients with AIDS in an advanced stage or in
association with other pathologic conditions like diabetes mellitus, cancer, connective tissue
diseases or hematological disorders, long usage of corticosteroid drugs. We are hereby showing
the case of a 46 year-old female who presented difficult problems of differential diagnosis until
final diagnosis was established. Her life was saved due to an exemplary interdisciplinary
collaboration and by using an extremely useful imaging method for musculoskeletal pathology
– IRM. The IRM protocol: coronal and axial T2 weighted SE, coronal and axial T1 weighted
SE, axial and coronal T2 weighted + Fat Sat was comprehensive and conclusive. The imaging
diagnosis established the presence and extension of the muscle abscess, leading to an efficient
drainage. After the surgery, the repeated IRM confirmed the drainage efficiency. Unlike the
French literature which claims that the muscle abscesses are secondary to a primary center, in
this case, and in accordance with Anglo-Saxon literature, the muscle abscess was primary, in
absence of any other center of infection. Key words: PYOMYOSITIS, IRM, THERAPEUTIC EMERGENCY, COMPLETE MANAGEMENT, MULTIDISCIPLINARY APPROACH
Piomiozita este o afecþiune caracterizatã
printr-o infecþie primarã bacterianã a muºchilor scheletici mari ai extremitãþilor inferioare ºi a muºchilor trunchiului, neobiºnuit de rarã pânã în ultimul timp (100 cazuri
descrise în SUA în ultimii 20 ani) dar recunoscutã cu o frecvenþã în creºtere, în
special la pacienþii cu SIDA în stadiu avansat, sau asociind alte boli ca diabetul
zaharat, consumul de corticosteroizi, boala
canceroasã, boli ale þesutului conjunctiv ºi
diverse boli hematologice.
Pornind de la dificultatea stabilirii unui
diagnostic pozitiv, dar mai ales al unui diagnostic diferenþial, subliniem importanþa in66
vestigaþiilor imagistice extrem de valoroase
pentru suferinþele musculo-scheletale, superioare CT-lui, IRM având posibilitatea realizãrii prin incidenþe axiale, sagitale ºi coronale, evaluarea prezentei leziuni, extensia acesteia ºi evidenþierea leziunilor la
distanþã.
Colecþiile lichidiene pot fi deosebite de
edemul însoþitor orientând drenajul chirurgical sau percutan.
Piomiozita, infecþie acutã bacterianã a
muºchilor ce duce ulterior la formarea de
abcese poate fi un diagnostic dificil. În faþa
unui ansamblu de semne locale de cele mai
multe ori discrete ºi semne generale ale
Dextrocardie
postpneumectomie
dreaptã
Rev. Med. Chir. Soc. Med.
Nat., Ia[idobânditã
– 2006 – vol.
110, nr. 1
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
CAZURI CLINICE
DEXTROCARDIE DOBÂNDITÃ POSTPNEUMECTOMIE DREAPTÃ
V.N. Pârvulescu1, D. Camen2, L. Ioncicã3, Rodica Trãistaru1, Gabriela Pârvulescu4,
Liliana Ionela Stãnescu5, Ecaterina Hriþcu5, Zoia Stoica1, M. Popescu1, M. Petria3
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie Craiova
1 Facultatea de Medicinã
2 Policlinica Dr. Camen
3 Spitalul Filantropia Craiova
4 Cabinet Medicinã de familie
5 Spitalul de Urgenþã Craiova
POST RIGHT PNEUMECTOMY DEXTROCARDY (Abstract): The negative pressure
achieved in the hemi thorax in the case of lung pneumectomy has consequences on the
medistinum organ statics. This condition results through the other lung expansion. These
changes are common, but limitative in adult lung pneumectomy. In the case of right lung
pneumectomy, the mediastinum moves to the operated part and disturbs the function of the
vessels and cavities with thin wall or low pressure (vena cava, right atrium). These aspects are
not observed in the case of left lung pneumectomy. Taking this into consideration the authors
present the case of a young woman with right lung pneumectomy, an intervention made in
childhood, at ten years old. After sixteen years of evolution a serious mediastinum reshuffle
was discovered, the heart was moved in the right hemi thorax, with a dextrocardia like aspect.
This case is interesting because it raises positive and differential diagnosis problems - dextrocardia, associated disorders, serious complications. Key words: LUNG PNEUMECTOMY,
CHILDHOOD, MEDIASTINUM RESHUFFLE, DEXTROCARDIA, CARDIOPULMONARY COMPLICATIONS
Prima pneumectomie a fost realizatã în
mai multe etape de cãtre Macewen în 1895
la un caz de tuberculozã pulmonarã ºi empiem toracic. În 1910 Kummel a efectuat o
pneumectomie pentru cancer pulmonar prin
pensarea pediculului, dar pacietul a decedat
în a ºasea zi dupã operaþie. În 1930, Churchill, apoi Archibald în 1931 ºi Ivanissevich
au încercat extirparea unui plãmân fãrã o
ratã de supravieþuire mai mare de câteva
zile. Din 1930 dateazã prima pneumectomie
stângã reuºitã care a fost efectuatã de Rodolf
Nissen, în douã trepte. În 1933 Graham ºi
Singer au raportat prima pneumectomie
stângã în bloc pentru cancer pulmonar,
urmaþi de Overhold care a raportat prima
pneumectomie dreaptã în bloc încununatã
de succes la un pacient cu tumorã carcinoidã în 1935.
Extirparea unui plãmân lasã un hemitorace gol ceea ce induce o presiune negativã la acest nivel. Efectele fizice ale presiunii negative se repercutã asupra staticii
organelor din mediastin, în mod direct,
dar ºi prin expansiunea compensatorie a
celuilalt plãmân. Astfel, în pneumectomia
dreaptã, mediastinul se deplaseazã spre
partea operatã perturbând funcþia vascularã
ºi a cavitãþilor cu pereþi subþiri ºi presiune
micã (vene cave, atriul drept) situaþie pe
care nu o întâlnim, de obicei, în pneumectomia stângã.
Având în vedere cã aceste modificãri
sunt obiºnuite, dar limitate în cazul pneu73
hipersensibilizare
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Miocardita
Ia[i – 2006 de
– vol.
110, nr. 1
MEDICINÃ INTERNÃ - PEDIATRIE
CAZURI CLINICE
MIOCARDITA DE HIPERSENSIBILIZARE - O SURPRIZÃ DIAGNOSTICÃ
CAZ CLINIC
Doina Butcovan1, Cãtãlina Arsenescu-Georgescu2, Gabriela Omete2,
L. Macovei2, G.I.M. Georgescu2
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
1 Disciplina de Morfopatologie
2 Centrul de Cardologie Iaºi
HYPERSENSITIVITY MYOCARDITIS, A SURPRISING DIAGNOSIS. CASE REPORT
(Abstract): Hypersensitivity myocarditis is a rare morphoclinical entity that may cause sudden
death through arrhythmia and cardiogenic shock. The focus of the paper is the histological
evaluation of the cases to identify the death cause of a 50 year old patient, known to have
suffered of hypertrophic cardiomyopathy, infective endocarditis and severe mitral regurgitation,
case in which hypersensitivity myocarditis precipitated the evolution of the disease. The basis
of the study was a complete cardiac evaluation including the morphological diagnosis on
necropsy specimens. The paper shows that hypersensitivity myocarditis is a cause of sudden
death through acute cardiac failure, and the setting of a precise morphological diagnosis is very
important for an early targeted treatment. Key words: HYPERTROPHIC CARDIOMYOPATHY, HYPERSENSITIVITY, MYOCARDITIS
Miocardita este un proces inflamator al
miocardului, care obiºnuit are un debut
brusc ºi un istoric clinic scurt, de câteva
zile la câteva luni. Tabloul clinic include o
aritmie, cardiomegalie, o insuficienþã mitralã relativã etc. Ocazional, miocardita
poate mima infarctul miocardic acut (IMA)
ºi poate cauza durere toracicã (1). Etiologic,
cele mai multe cazuri de miocarditã sunt
legate de agenþi infecþioºi, toxici, sau boli
sistemice (2). Uneori, cauzele rãmân obscure (miocardita idiopaticã), iar unele cazuri
din aceastã categorie sunt produse prin mecanisme autoimune (miocardita de hipersensibilizare). Variate rapoarte sugereazã cã
miocardita de hipersensibilizare (MHS) rezultã din sensibilizarea la medicamente,
care includ sulfonamide, fenilbutazonã, ºi
altele (3). Diagnosticul se bazeazã pe un
istoric de administrare a medicamentului ºi
prezenþa de manifestãri de hipersensibili-
zare sistemice sau localizate, ce implicã prezenþa infiltratelor interstiþiale cu eozinofile.
MATERIAL ªI METODÃ
Pacientã în vârstã de 50 de ani, cunoscutã cu cardiomiopatie hipertroficã (CMH),
a fost diagnosticatã în martie anul curent
cu endocarditã infecþioasã (EI) ºi insuficienþã mitralã severã. Sub tratament cu ampicilinã, pacienta a dezvoltat un episod de
fibrilaþie atrialã, care a fost redus medicamentos, ºi un sindrom de debit cardiac scãzut progresiv, care nu a rãspuns la manevrele de resuscitare. Studiul a fost fãcut pe
baza unei evaluãri cardiace complete incluzând un diagnostic morfologic pe piese necropsice.
REZULTATE
Evaluarea clinicã, biochimicã ºi morfologicã a cazului a relevat aspecte variate.
77
et al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[iGeorgia
– 2006 Hardavella
– vol. 110, nr.
1
CHIRURGIE
ACTUALITÃÞI
CHEYNE STOKES RESPIRATION IN STROKE PATIENTS
Georgia Hardavella1, Felicia ªtefanache2, N. Ianovici3
“Saint Trinity” Hospital Iaºi
1 Neurology and Neurosurgery Clinic
University of Medicine and Pharmacy “Gr.T. Popa” Iaºi
School of Medicine
2 Neurology Department
3 Neurosurgery Department
CHEYNE STOKES RESPIRATION IN STROKE PATIENTS (Abstract): Cerebral-vascular
events represent a major cause of mortality worldwide. Resulting respiratory complications are
common and possibly composing a marker of severe neurological disorder. Cheyne-Stokes
respiration is a disorder characterised by recurrent central apnoeas during sleep, alternating with
a crescendo-decrescendo pattern of tidal volume, thus constituting an additional burden to the
patient. In this paper the authors review the physio-pathological background, clinical presence
and latest therapy-related data on Cheyne Stokes respiration in stroke patients. Key words:
CHEYNE STOKES, STROKE, RESPIRATORY COMPLICATION
Cerebrovascular events (CVE) are commonly resulting in a variety of respiratory
complications. Altered respiratory patterns
associated with strokes (1,2,3) are not only
important in determining the location of
the neuroanatomic lesion, but they have
also been regarded as outcome predictors
in CVE.
Cheyne Stokes respiration comprises
one of the major respiratory complications
in stroke patients. It was first described by
Cheyne, in 1818 (4) and was later recognized as an involvement associated with
heart failure by Stokes, in 1854 (5). Cheyne
Stokes respiration comprises a periodic
breathing pattern characterized by progressive hyperpnea followed by hypopnea and
apnea (6,7). The hyperpnoeic phase is longer than the apnoea and the entire cycle
typically lasts one minute or more. The
respiratory oscillations are associated with
phasic changes in cerebral blood flow,
cerebrospinal fluid pressure, arterial and
alveolar oxygen and carbon dioxide, level
82
of alertness and pupillary size; periodic
heart block and ventricular arrhythmias are
also common.
ETIOLOGIC FACTORS
It has been suggested that CheyneStokes respiration may occur in up to 50%
of patients after unilateral supratentorial
stroke (8) and, despite the observations of
Plum and Posner, it may also be common
after infratentorial stroke. Cheyne-Stokes
respiration is frequently described in patients with hemispheric CVE and significant cardiac and pulmonary diseases but it
has also been noted in patients with brainstem strokes. Patients with bilateral hemispheric cerebrovascular disease though show
an increased respiratory responsiveness to
carbon dioxide and are liable to develop
Cheyne-Stokes respiration suggesting disinhibition of lower respiratory centres.
Such a response may persist months to years
after the stroke (9).
Hemispheric ischaemic strokes influen-
M. Vaida
al.nr. 1
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
– vol. et
110,
CHIRURGIE
ACTUALITÃÞI
ACTUALITÃÞI ÎN DIAGNOSTICUL HIPERPLAZIEI
BENIGNE A PROSTATEI
M. Vaida1, B. Novac2, V. Gheorghiu 2, C. Novac2
Spitalul Clinic Militar de Urgenþ㠓Dr. Iacob Czihac”
1 Clinica Chirurgie
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
3 Clinica Urologicã a Spitalului Clinic “Dr. C.I. Parhon”
NEW DEVEOPMENTS IN THE DIAGNOSIS OF BENIGN PROSTATIC HYPERPLASIA
(Abstract): The first phase in the diagnosis of patients with lower urinary tract symptoms
suggestive of benign prostatic hyperplasia is ment to exclude another disease. This initial
evaluation consist of anamnesis, including the quantification of symptoms according to the
International Prostatic Symptom Score, physical examination – with digital rectal examination
playing a central role, urinalysis, and renal function assessment; the prostate-specific antigen
may suggest prostate cancer or may predict the volume of the prostate and the natural evolution
of the disease. If, after the initial evaluation, the diagnosis is still uncertain, further investigations are necessary: imagistic exploration of the urinary tract, urodynamic tests or uretrocystoscopy. The authors review current knowledge. Key words: BENIGN PROSTATIC
HYPERPLASIA, DIAGNOSIS, LOWER URINARY TRACT SYMPTOMS, DIGITAL
RECTAL EXAMINATION, PROSTATE-SPECIFIC ANTIGEN
Hiperplazia benignã a prostatei (HBP),
cunoscutã sub termenul de adenom de prostatã, este menþionatã în papirusurile egiptene cu circa 1500 de ani î.Ch. ºi recunoscutã de Hipocrate 1000 de ani mai târziu (1).
Termenul de hiperplazie benignã de
prostatã are conotaþii diferite pentru patolog, radiolog, urolog. Pentru patolog HBP
este un diagnostic microscopic caracterizat
de proliferarea celularã. Radiologul stabileºte diagnosticul în prezenþa creºterii amprentei prostatice în faza de cistogramã a
urografiei intravenoase sau unei prostate
mãrite la studiile de imagisticã a pelvisului.
Pentru urolog, adenomul de prostatã se caracterizeazã printr-un spectru de semne ºi
simptome care apar în asociere cu mãrirea
prostatei ºi cu înaintarea în vârstã.
Datoritã semnificaþiilor diferite ale ter88
menului de HBP, este necesarã definirea
acestuia din punct de vedere microscopic,
macroscopic sau clinic. HBP microscopicã
reprezintã un proces proliferativ al celulelor stromale ºi epiteliale ale prostatei.
Macroscopic boala se caracterizeazã prin
mãrirea prostatei decelabilã clinic – hipertrofia, ca rezultat evolutiv al HBP microscopice. Clinic, boala se manifestã prin simptome ale tractului urinar inferior (lower
urinary tract symptoms - LUTS), ca rezultat
al hipertrofiei prostatei. Examenul digital
rectal (EDR) oferã o estimare aproximativã
a mãrimii prostatei în comparaþie cu mãsurãtorile precise oferite de ultrasonografia
transrectalã (TRUS). Nu existã consens în
ceea ce priveºte gradul de mãrire necesar
pentru stabilirea diagnosticului de HBP macroscopicã (2).
în diagnosticul
naºterii premature
Rev. Med. Ecografia
Chir. Soc. endovaginalã
Med. Nat., Ia[ia colului
– 2006 –uterin
vol. 110,
nr. 1
CHIRURGIE
ACTUALITÃÞI
ECOGRAFIA ENDOVAGINALÃ A COLULUI UTERIN ÎN
DIAGNOSTICUL NAªTERII PREMATURE
M. Onofriescu, Mihaela Târnovanu, B. Scurtu, A. Luca, E. Radu, Irina Iftime
Universitatea de Medicin㠓Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Clinica I Obstetricã Ginecologie
CERVIX UTERI TRANSVAGINAL ULTRASOUND IN PRETERM BIRTH DIAGNOSIS
(Abstract): Premature birth is a social problem due to its implications in the natal mortality and
morbidity. This is the reason why it is necessary to establish new methods which could identify
pregnant women with high risk of premature birth. Besides the measurable biochemical factors
such as fetal fibronectin and salivary estriol, Il-6 sonography is a simple method highly efficient
and of reasonable financial costs among all the sonographic means of observing the cervix
uteri. The transvaginal sonography is the “golden standard”, permitting the most faithful
assessment of the pursued parameters - the length of the cervix, the aspect of the internal os
(funneling), the cervix index. The experience gathered up to now shows that all of these
investigations have a predictive value which is more negative than positive, but when used
together they could lead to an improved result. Key words: PREMATURE BIRTH, TRANSVAGINAL ULTRASOUND
Naºterea prematurã (NP) este asociatã
cu 75% din morbiditatea ºi mortalitatea
perinatalã a copiilor fãrã malformaþii congenitale. 2/3 din prematuri sunt rezultatul
unor travalii cu debut între 26 ºi 32 de
sãptãmâni de sarcinã ºi sunt marcaþi de rata
cea mai mare de mortalitate. Patologia postnatalã este dominatã de detresa respiratorie, hemoragii intraventriculare, enterocolita necroticã. NP poate fi cauzã de întârziere în dezvoltare, deficit vizual ºi auditiv
precum ºi boli cronice pulmonare (1). Sunt
cãutate metode de a prevedea care femei
vor naºte prematur, în efortul de a reduce
morbiditatea ºi mortalitatea asociate cu NP.
Succesul predicþiei NP poate identifica
acele femei cu risc, permiþând intervenþii
corespunzãtoare care pot prelungi sarcina
precum administrarea de tocolitice, antibiotice, pot ameliora prognosticul fetal prin
administrarea de corticoizi sau internarea
într-o unitate de îngrijire terþiarã. Metode
eficiente de depistare a NP vor evita intervenþii ºi tratamente inutile la femei fãrã
risc de NP (2).
Existã 2 categorii de femei care trebuie
supuse screeningului:
• Gravidele cu simptome de NP.
• Gravidele cu antecedente de NP.
Necesitatea unei lungimi adecvate a colului pentru menþinerea sarcinii normale
este recunoscutã. Lungimea ºi diametrul
colului trebuie sã rãmânã constante pe mãsurã ce progreseazã sarcina atât la primipare
cât ºi la multipare. La femeile cu risc scãzut
lungimea colului (LC) este de 35-40 mm la
14-30 sãptãmâni, limita inferioarã fiind 25
mm ºi superioarã, 50 mm. Astfel Hibbard
constatã o LC de 38,5+8 mm la 20 sãptãmâni de sarcinã (3). Scurtarea progresivã
ºi naturalã a LC apare dupã 30 sãptãmâni la
pacientele care nasc la termen.
O lungime < 25 mm este anormalã sub
24 sãptãmâni cu risc de NP sub 35 sãptã97
EFecte
- ale
expunerii
la 1zgomot profesional
Rev. Med. Chir. Soc.
Med.otice
Nat.,- specifice
Ia[i – 2006
– vol.
110, nr.
CHIRURGIE
ACTUALITÃÞI
EFECTELE OTICE SPECIFICE ALE EXPUNERII
LA ZGOMOT PROFESIONAL
Cristina Maria Carp, C. Dinu
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Clinica O.R.L.
SPECIFIC EFFECTS UPON HEARING DUE TO OCCUPATIONAL NOISE (Abstract):
Every day, millions of employees are exposed to noise at work and at the risks this can entail.
While the noise is most obviously in industries such as manufacturing and construction, it can
also be an issue in a wide range of other working environments. One in five workers have to
raise their voice to be heard for at least half of the time when they are at work. This paper
shortly presents the physical aspects of the noise and its dangerous local level effects on the
human body. Key words: INDUSTRIAL NOISE, NOISE INDUCED TEMPORARY
THRESHOLD SHIFT (NITTS), NOISE INDUCED PERMANENT THRESHOLD SHIFT
(NIPTS), NOISE INDUCED HEARING LOSS (NIHL)
Zgomotul este un complex de sunete, cu
intensitãþi ºi înãlþimi variate, cu caracteristici diferite (impulsive, pure, audibile),
ritmice sau aritmice, produse continuu sau
discontinuu de maºini, instrumente, aparate, vocea omeneascã (1,2). În general zgomotul poate fi definit ca fiind orice sunet
nedorit, jenant (ISO).
Zgomotele sunt unde sonore, purtãtoare
de energie mecanicã de intensitate care depãºeºte de foarte multe ori nivelul unei
convorbiri normale (adicã foarte mult peste
aproximativ 60 dBA), pe care analiza spectralã le evidenþiazã ca o sumã de componente sinusoidale cu amplitudini ºi faze distribuite aleator, care creeazã senzaþii
auditive neplãcute ºi care, prin faptul cã
sunt purtãtoare de energii mari, duc la
apariþia unor efecte de deterioare la nivelul
analizatorului auditiv (3). Se considerã ca
zgomote dãunãtoare acele zgomote a cãror
intensitate depãºeºte 87 dBA conform normelor UE, dar ºi NGPM 2002.
Zgomotul profesional de intensitate mare,
acþionând timp îndelungat asupra celulelor
senzoriale din organul lui Corti, produce
lezarea reversibilã sau ireversibilã (distrugerea) a acestor celule; acestea au rolul de
a transforma energia sonorã în flux nervos,
captat apoi de dendritele primului neuron
acustic (fig. 1). Deci, nu mai sunt suficiente
celule senzoriale care sã transforme ener-
Zgomot cu acþiune îndelungatã
Lezarea celulelor senzoriale ale
organului Corti (transformã
energia sonorã în influx nervos)
Dendritele primului neuron
acustic (nu mai primesc influx
nervos)
Fig. 1. Patogenia scãderii acuitãþii auditive prin
expunere la zgomot
103
Dima
et nr.
al. 1
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – Simona
2006 – vol.
110,
CHIRUGIE
ARTICOLE ORIGINALE
IZOLAREA DE INSULE PANCREATICE
DE LA DONATOR ÎN MOARTE CEREBRALÃ
Simona Dima 1, V. Sârbu1, Doina Balaban2, F. Botea1, Raluca Pasãre1
Universitatea “Ovidius” Constanþa
Facultatea de Medicinã
1 Clinica a II-a Chirurgicalã
2 Departamentul de Biochimie
PANCREATIC ISLETS ISOLATION FROM BRAIN DEAD DONORS (Abstract): The
paper analyzes a number of 5 cases of pancreatic islet cells isolation, purification and culture
extracted from the pancreas of brain-dead donors. For the isolation stage the authors used the
“two-step” digestion method. The isolated pancreatic islet cells were morphologically and
functionally analyzed by assessing their viability and purity. For the in-vivo experiments the
authors used animals with Streptozotocin induced diabetes. The data clearly indicated a high
efficiency of collection providing an optimal number of transplantable pancreatic islet cells. Key
words: PANCREATIC ISLETS, TRANSPLANTATION, DONOR
Diabetul ºi complicaþiile asociate acestuia afecteazã la nivel mondial peste 200
milioane de oameni, ceea ce reprezintã 6%
din populaþia globului, iar în America de
Nord este a patra cauzã de deces (1). Este
clar demonstrat prin studii efectuate de cãtre DCCT (Diabetes Control and Complications Trial) cã insulinoterapia nu poate
substitui funcþia normalã a celulelor beta,
riscul complicaþiilor secundare diabetice
nu este eliminat, iar incidenþa episoadelor
hipoglicemice este crescutã (2). Înlocuirea
celulelor beta prin alotransplantul de organ
(pancreas) sau celule (insule) este singurul
tratament care poate restabili metabolismul
glucidic normal la pacienþii insulinodependenþi.
Protocoalele dezvoltate recent au fãcut
din transplantul clinic de insule pancreatice
o alternativã la transplantul vascularizat de
pancreas pentru DZ tip 1 (3). Studii recente
au demonstrat faptul cã rezultatele obþinute
în transplantul de insule sunt comparabile
cu cele din transplantul integral de pancre108
as în ceea ce priveºte efectul asupra complicaþiilor diabetice (4).
Considerând transplantul de insule pancreatice o alternativã viabilã în terapia diabetului zaharat tip 1 am implementat un
program de transplant de insule pancreatice, incluzând ºi standardizarea metodei
de izolare de insule pancreatice de la donator în moarte cerebralã.
MATERIAL ªI METODÃ
Protocolul folosit in studiul nostru implicã (fig. 1) prelucrarea pancreasului donor, cultivarea ºi apoi testarea in vivo a
insulelor pancreatice obþinute, prin transplantarea la ºoareci Wistar cu diabet indus
cu Streptozotocin (STZ). Preparatul celular
obþinut a fost cultivat în douã moduri
diferite, în funcþie de intervalul de timp
necesar, de mediul de culturã folosit, iar
rezultate au fost analizate din punct de vedere morfofuncþional.
Prelevarea pancreasului. Prelevarea pancreasului de la donor în moarte cerebralã s-a
Perju,
C. 110,
Lupaºcu
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i D.
– 2006
– vol.
nr. 1
CHIRURGIE
ARTICOLE ORIGINALE
STUDIU EXPERIMENTAL COMPARATIV PRIVIND INFLUENÞA
DIVERSELOR SUBSTANÞE FARMACOLOGICE ADMINISTRATE
INTRAPERITONEAL ASUPRA APARIÞIEI ªI INTENSITÃÞII
SINDROMULUI ADERENÞIAL PERITONEAL
D. Perju1, Cr. Lupaºcu2
1 Spitalul Judeþean de Urgenþe Bacãu
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
2 Clinica I Chirurgie
COMPARATIVE EXPERIMENTAL STUDY REGARDING THE INFLUENCE OF DIFFERENT LOCALLY ADMINISTERED PHARMACOLOGICAL DRUGS ON PERITONEAL ADHESION APPEARANCE (Abstract) : The paper evaluates the intensity of peritoneal adhesions induced by talc administration on Wistar rats, alone and in association with
different other substances. The comparative study was performed on 40 rats, separated in 5
groups: group A was injected intraperitoneally with talc, group B with talc and streptokinase,
group C with talc and heparin, group D with talc and dexametasone and group E with talc and
dextran. The adherence syndrome was evaluated after 3 weeks, scoring 5 parameters: number,
density, strength, vascularization, topography and granulomas. The sum of these 5 parameters
was defined as the adherence score. The best results in preventing adhesion formation are
obtained with the intraperitoneal administration of dextran and streptokinase. Key words:
ADHERENCE SYNDROME
Sindromul aderenþial peritoneal postoperator reprezintã rezultanta unui complex
de factori cu acþiune si influenþã variabilã.
Sunt incriminaþi foarte numeroºi factori
etiologici în formarea aderenþelor, printre
care amintim traumatismul local, desicarea,
ischemia ºi corpii strãini (1).
Substratul histopatologic al formãrii aderenþelor intraperitoneale este reprezentat de
cãtre reacþia inflamatorie peritonealã, care
antreneazã formarea unui exsudat inflamator
ce conþine benzi de fibrinã. Acest exsudat
fibrinos se organizeazã ºi este invadat de
cãtre fibroblaºti, care produc colagenul caracteristic þesutului fibros. În mod normal,
mezoteliile de tipul peritoneului posedã o
capacitate fibrinoliticã exercitatã de cãtre
activatorul tisular al plasminogenului, care
lizeazã fibrina înainte de organizarea exsu116
datului. Pierderea activitãþii fibrinolitice se
datoreazã producþiei de cãtre seroasele inflamate a unui inhibitor al activatorului
tisular al plasminogenului, mediat de cãtre
citokinele TNF, IL1 ºi IL6 (2).
În ceea ce priveºte frecvenþa sindromului aderenþial, aceasta este evident subevaluatã, majoritatea situaþiilor cu corespondent anatomopatologic nemanifestandu-se
ºi clinic. Studiile experimentale sunt totuºi
limitate de dificultãþile de evaluare ºi cuantificare a fenomenului aderenþial (3).
Principalele direcþii de acþiune au fost
identificate în ajustarea tehnicii chirurgicale, care sã reducã traumatismul intraoperator ºi în introducerea de substanþe
adjuvante intraperitoneal, care sã previnã
formarea aderenþelor. O mare varietate de
substanþe au fost utilizate în studii expe-
C. Bulat
al.nr. 1
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
– vol. et
110,
CHIRURGIE
ARTICOLE ORIGINALE
REZECÞIILE PENTRU CANCERELE DE JONCÞIUNE ESO-GASTRICÃ
C. Bulat 1, M. Stoian 1, Mihaela Damian2, Adriana Pricop3
Spital “Sf. Spiridon” Iaºi
1 Secþia clinicã IV Chirurgie
2 Serviciul Anestezie ºi Terapie Intensivã
3 Serviciul de Radiologie
SURGICAL RESECTION IN ESOPHAGEAL-GASTRIC JUNCTION ADENOCARCINOMA
(Abstract): Between January 1999 and November 2005 there have been a number of 44 cases
of cancers of the esophageal-gastric junction. Only 24 of them have been surgically removed.
The carcinoma of the esophageal-gastric junction was defined on topographical and histological
grounds, complemented by radiological, endoscopical and tomographical aspects. The authors
analyzed the location of the tumor, compared the imagistic with the intra-surgical findings and
chose the surgical strategy. The authors widely used the classification proposed by Siewert and
Stein, which should be the reference for such tumors. The distal esophagectomy for type I and
II tumors should reach much closer, at a reasonable, oncologically sufficient, distance from the
upper limit of the tumor; the transhiatal approach is as good as a trans-thoracic one for an
accurate mediastinal lymphadenectomy; an esophago-jejunal anastomosis should not be carried
out at any costs, reducing the height of the esophageal resection (a risk of positive resection
margins), for the length of the jejunal segment to fit the gap. Key words: ESOPHAGEALGASTRIC JUNCTION, ESOPHAGECTOMY, TRANSHIATAL APPROACH
În þãrile occidentale, pe fondul dublãrii
incidenþei adenocarcinomului esofagian în
ultimii 30 de ani, în timp ce incidenþa carcinomului epitelial a rãmas relativ constantã, se constatã o ratã crescutã a localizãrii
la nivelul joncþiunii eso - gastrice (1). Dacã
pentru localizãrile strict limitate la cele
douã organe (esofag ºi stomac) existã clasificãri, strategii de tratament ºi rezultate
pe termen lung, în ceea ce priveºte supravieþuirea, pentru aceastã localizare, ce intereseazã concomitent cele douã segmente ale
tubului digestiv, literatura oferã puþine date
ºi de cele mai multe ori cu mari discrepanþe.
În acest sens existã o clasificare destul
de larg rãspânditã, propusã de cãtre Siewert
ºi Stein, care distinge trei tipuri de cancer
al joncþiunii eso-gastrice:
• Tip I: adenocarcinom esofag distal,
centrul tumorii la 1,5 cm deasupra cardiei;
122
se dezvoltã din zonele de metaplazie intestinalã a esofagului distal (de exemplu în
cadrul esofagului Barrett), ºi care infiltreazã descendent joncþiunea eso-gastricã;
• Tip II: cancer la nivelul cardiei, 1
cm deasupra ºi 2 cm sub cardia anatomicã;
• Tip III: cancer gastric, ce apare subcardial cu centrul tumorii la 2-5 cm sub
cardia, pe care o infiltreazã ascendent (2).
Aceastã clasificare a fost acceptatã de
Societatea Internaþionalã a Bolilor Esofagului pentru a forma o bazã de raportare a
aspectelor clinice, histologice ºi de tratament, fãrã a avea o valoare bine stabilitã
încã, din punct de vedere al managementului cancerului de joncþiune eso-gastricã.
Compton ºi Sobin, propun urmãtoarea
clasificare a cancerului joncþiunii esogastrice:
• peste 50% din tumorã pe stomac -
D.G.–Goþia
et al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
vol. 110,
nr. 1
CHIRURGIE
ARTICOLE ORIGINALE
REZULTATELE METODEI SOMMERVILLE – PETIT ÎN
TRATAMENTUL LUXAÞIEI CONGENITALE TIPICE A ªOLDULUI
D.G. Goþia, C. Pandeli, D. Apostol, C. Botez, R. Alagha, S. Straticiuc, C. Paiu,
V. Munteanu, V. Olaru, Anca Savu, Al. Vlad
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Clinica de Chirurgie ºi Ortopedie Pediatricã
THE RESULTS OF THE SOMMERVILLE–PETIT PROCEDURE IN THE TREATMENT
OF THE TYPICAL CONGENITAL HIP DISLOCATION (Abstract): The studied group
from the Pediatric Surgery and Orthopedics Clinic, Iaºi, consisted of 87 cases, which means
that a total of 118 hips were treated between September 1998 – September 2004. In 116 cases,
the extension was performed with trans-femoral Kirschner wire, in a period of 3 – 7 weeks.
After 7 – 14 days of extension, the authors performed adductor and sometimes psoas tenotomy.
The stable orthopedic reduction was obtained in 34 hips, while the 15 cases with inadequate
results required open reduction. This method, performed from the beginning after a period of
extension, was applied to 69 cases. In 13 patients the iterative open reduction was required.
None of the cases associated femoral diaphysis shortening resection. Key words: TYPICAL
CONGENITAL HIP DISLOCATION, SOMMERVILLE – PETIT PROCEDURE, FEMORAL RESECTION
Studiul de faþã îºi propune analizarea
rezultatelor tratamentului luxaþiei congenitale de ºold tipice prin procedeul Sommerville-Petit.
Au fost analizate retrospectiv dosarele
medicale a 87 copii totalizând 118 ºolduri;
toþi copiii au fost trataþi în Clinica de chirurgie ºi ortopedie pediatricã din Iaºi în
perioada septembrie 1998 – septembrie 2004.
MATERIAL ºI METODÃ
Vârsta copiilor la depistarea luxaþiei a
variat între 3 luni ºi 6 ani:
• 3 – 12 luni: 19 cazuri
• 1 – 2 ani: 44 cazuri
• 2 – 3 ani: 15 cazuri
• 3 – 6 ani: 9 cazuri
Eliminând cele 31 cazuri bilaterale nu s-a
constatat o diferenþã semnificativã de localizare (22 la ºoldul drept ºi 34 la ºoldul stâng).
Tracþiunea s-a instalat cu gheatrã la un
128
caz ºi cu benzi adezive la alt caz, ambii
copii având sub 6 luni vârstã. La celelalte
116 ºolduri tracþiunea s-a fãcut prin intermediul unei broºe Kirschner trecutã prin
metafiza distalã a femurului.
Dupã 7-14 zile de tracþiune s-a practicat
la toþi copiii tenotomie subcutanatã de adductori sau tenotomie de adductori „à ciel ouvert” concomitent cu dezinserþia psoasului
de pe micul trohanter. Durata minimã a
extensiei a fost de 21 zile (13 ºolduri) iar
cea maximã de 7 sãptãmâni (105 ºolduri au
avut tracþiune între 3 – 7 sãptãmâni).
În cazurile bilaterale tracþiunea a fost
efectuatã concomitent la cele douã ºolduri
la 16 copii iar la 15 s-a tratat fiecare ºold
separat.
REZULTATE
În urma tracþiunii continue s-a obþinut
reducerea stabilã a luxaþiei la 34 ºolduri
et al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[iCamelia
– 2006 –Bogdanici
vol. 110, nr.
1
CHIRURGIE
ARTICOLE ORIGINALE
OCHIUL COPILULUI DIABETIC
Camelia Bogdãnici1, A. Rahman1, Carmen Olteanu2, Svetlana Gucal1
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
1 Clinica I Oftalmologie
2 Clinica a III-a Pediatrie
DIABETIC EYE IN CHILDREN (Abstract): Diabetes mellitus is a new morbidity in
children and adolescents. For pediatric patients, it announces the earlier onset of cardiovascular
disease, retinopathy, nephropathy, and neuropathy, with the risk of impaired quality of life and
premature death. The emergence of diabetes mellitus in young people is believed to be associated
with changes in the level of physical activity and nutrition that are ubiquitous in modern society.
The authors present a prospective study of 26 children with diabetes mellitus. The averge age
was 9.1±2.8 for boys and 12.6±3.7 for girls. The ophthalmologic disorders founded were:
lens modifications in 7.7%, refractive errors in 34.6% and diabetic retinopathy in 11.5%. The
study estimated the necessity of ophthalmologic screening for children with diabetes mellitus.
Key words: DIABETES MELLITUS, CHILDREN, EYE DISORDERS
Diabetul zaharat al copilului ºi adolescentului constituie una din principalele
tulburãri metabolice care prin amplitudinea
variatã de reacþii genereazã tablouri clinico-biologice atipice de boalã ce pot crea
dificultãþi de diagnostic. Dacã nu se realizeazã un control bun al diabetului, dupã
un interval, situat între 5-20 ani de evoluþie,
pot apare complicaþii cronice (1,2). Complicaþiile cronice ale diabetului insulinodependent la copil ºi adolescent sunt
aceleaºi cu cele ale adultului, dar cu unele
particularitãþi care þin de vârsta micã de
debut, de frecvenþa ºi gravitatea acestora
(3,4,5).
Retinopatia diabeticã nu este obligatorie
pentru toþi copiii ºi adolescenþii cu diabet
insulino-dependent, iar atunci când apare
are o evoluþie stadialã ºi individualizatã
fiecãrui pacient (3,5,6). Modificãrile glicemiei (în special hiperglicemia) sau chiar
tratamentul cu insulinã pot determina scãderi ale acuitãþii vizuale, prin alterãri meta132
bolice la nivelul cristalinului. Din aceste
motive la 1% din copiii cu diabet poate sã
aparã cataracta (7,8).
Pânã nu de mult afecþiunile structurilor
globului ocular la copii ºi adolescenþii cu
diabet zaharat se considerau o raritate. În
literatura contemporanã sunt descrise cazuri de afectare ale analizatorului vizual la
vârste tinere, dar datele sunt insuficiente
(9,10).
Scopul lucrãrii este de a evidenþia multitudinea modificãrilor oftalmologice prezente la copilul diabetic dependent de insulinã precum ºi necesitatea consultului oftalmologic periodic la aceºti pacienþi chiar în
lipsa unor acuze subiective.
MATERIAL ªI METODÃ
Studiu prospectiv efectuat pe 26 copii
diagnosticaþi cu diabet zaharat tip I la Clinica a III-a Pediatrie, urmãriþi anual din
punct de vedere oftalmologic la Clinica I
Oftalmologie din ianuarie 2003 pânã în
al.1
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i –Ivona
2006 Lupaºcu
– vol. 110,etnr.
CHIRURGIE
ARTICOLE ORIGINALE
HISTEROSCOPIA ÎN DIAGNOSTICUL ªI TRATAMENTUL
INFERTILITÃÞII DE CAUZÃ TUBARÃ
Ivona Lupaºcu, Simina Vegheº, Cristina David, Valeria Viºan, Veronica Vasiliu
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Clinica a II-a Obstetricã-Ginecologie
HISTEROSCOPY IN THE DIAGNOSIS AND TREATMENT OF TUBAL INFERTILITY
(Abstract): The aim of this study is to present the authors’ experience in the diagnosis and
treatment of tubal proximal disease by means of histeroscopy. The study includes 96 patients
with tubal infertility to which histeroscopy was performed in 1998-2003 in the 2 nd Clinic of
Obstetrics and Gynecology, Iaºi. The average age was 32.5 + 1.2 years. The indication was
proximal tubal obstruction diagnosed by histerosalpingography or sonohisterosalpingography.
The histeroscopy revealed lesions affecting fertility that were treated in the same operative
sequence. Proximal tubal obstruction was present in 50 cases (52%): unilateral - 41 cases,
bilateral – 9 cases. Tubal permeabilization was performed by tubal catheterization or by
removing polips, adhesion and was verified by chromotubation at the end of histeroscopy and
by sonohisterosalpingography, 2 months after the intervention. When proximal tubal obstruction is suspected, histeroscopy offers a solution by confirming the diagnosis and by efficiently
treating the lesions, leading to an increased average of pregnancies. Key words: TUBAL
INFERTILITY, PROXIMAL TUBAL OBSTRUCTION, HISTEROSCOPY
Histeroscopia face parte din protocolul
de investigare ºi tratament a infertilitãþii
tubare. Prin histeroscopie se poate diagnostica endometrita cronicã, semn indirect de
afectare tubarã, facilitînd instituirea precoce a tratamentului specific. Avantajul major
în folosirea acestei metode este reprezentat
de abordarea ostiilor tubare ºi a porþiunii
interstiþiale a trompei, evitând astfel limitele ºi eºecurile ce însoþesc calea abdominalã.
MATERIAL ªI METODÃ
Lotul studiat cuprinde un numãr de 96
de cazuri de infertilitate tubarã la care s-a
practicat histeroscopie în Clinica a II-a Obstetricã-Ginecologie în perioada 1998- 2003.
Indicaþiile de efectuare a histeroscopiei
au fost:
138
- obstrucþie tubarã proximalã diagnosticatã prin histero-salpingografie (HSG) sau
prin sono-histero-salpingografie cu soluþie
salinã agitatã (SH);
- antecedente obstetricale patologice, în
special avorturi complicate;
- semne de apel ecografice: polipi ºi
sinechii periostiale.
Contraindicaþiile histeroscopiei au fost
reprezentate de infecþie cervico-vaginalã
sau semne de boalã inflamatorie pelvinã
(BIP) acutã, ºtiut fiind cã, în aceste condiþii,
metoda poate deveni iatrogenã.
În lotul studiat nu au fost incluse cazurile cu infertilitate uterinã (malformaþii,
sinechii, adenomiozã, fibroam submucos).
Vârsta pacientelor a fost cuprinsã între
20 ºi 48 de ani, cu o medie de vârstã de
32,5 ani + 1,2 ani (CI 95 30-39 ani).
R. Socolov
et al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
– vol. 110,
nr. 1
CHIRURGIE
CAZURI CLINICE
THE PRENATAL DETECTION OF JEUNE SYNDROME
(ASPHYXIATING THORACIC DYSTROPHY). CASE REPORT
R. Socolov1, Cristina Rusu2, Demetra Socolov1, G. Iliev1, ªt. Buþureanu1, Roxana Covali1
“Gr.T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaºi
School of Medicine
1 Department of Obstetrics and Gynecology
2 Department for Genetic Diseases
THE PRENATAL DETECTION OF JEUNE SYNDROME (ASPHYXIATING THORACIC
DYSTROPHY). CASE REPORT (Abstract): The authors present the case of a foetus with
Jeune syndrome (asphyxiating thoracic dystrophy) in a woman with a previous deceased child
with the same disease, and also with a normal sibling. The diagnosis was mentioned at 26 week
of pregnancy, based on ultrasonographic findings: short proximal bones (under 3 percentiles),
and a diminished thoracic circumference, (although greater than 10 percentiles for the gestational age). There was an interdisciplinary agreement for the therapeutic termination of the
pregnancy, and the post-expulsion assessment confirmed the diagnosis. This case demonstrates
a higher incidence of Jeune dystrophy than the one expected for an autosomal recessive
disease, with 2 out of 3 children affected, instead of 25%. It also shows that the earliest change
is the one regarding the shortened long bones, often difficult to notice before 20 weeks, fact
which favors a detailed genetic sonogram done after this limit. Key words: CONGENITAL
ABNORMALITIES, OBSTETRICAL ULTRASOUND, JEUNE DYSTROPHY
The introduction of ultrasound examination as a procedure for the prenatal
screening of congenital abnormalities had
a significant impact on detecting otherwise
lethal diseases. The Jeune syndrome (Asphyxiating Thoracic Dystrophy- ATD) can
be diagnosed by a careful complete ultrasound scan, especially in risk patients.
We present a case of ATD diagnosed at
26 weeks, and confirmed by the post-delivery examination.
CASE REPORT
It is a 27 year patient G3P2, admitted in
“Elena Doamna” University Hospital of
Obstetrics and Gynecology of Iaºi, Romania at 26 weeks gestational age, under the
supposition of an abnormal fetus with asphyxiating thoracic dystrophy (Jeune syndrome).
144
Her past obstetrical history included a
first child diagnosed with Jeune distrophy,
which died at the age of 6 months, and a
second child with normal fenotype. No significant genetic antecedent was mentioned
in her family.
The ultrasound examination showed:
• a biometry corresponding to gestational age regarding the biparietal diameter
(BPD) (67 mm, 75-100 percentiles) and
abdominal circumference (AC) (208 mm, 25
percentiles).
• a short femur (39 mm - under 3 percentiles), and humerus (33 mm - under 3
percentiles)
• radius length: 31 mm (at 5 percentiles); cubitus length: 33 mm (under 5
percentiles); tibia length was 33 mm (at 5
percentiles); the foot length was 48 mm
(above the femoral length)
Camelia
Chifu,
Vannr.Gestel
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
– 2006
– vol.R.110,
1
CHIRURGIE
CAZURI CLINICE
ISCHEMIE SEVERE PERIPHERIQUE D’ORIGINE INHABITUELLE
Camelia Chifu 1, R. Van Gestel2
Université de Médecine et Pharmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
1 III-ème Clinique de Chirurgie
Clinique “Ste. Elisabeth” Bruxelles
2 Service de Chirurgie Vasculaire
SEVERE PERIPHERAL ISCHEMIA OF RARE ORIGIN (Abstract): The authors describe
a rare case of acute peripheral ischemia in a young patient, following a lower limb orthopaedic
surgery. The clinical presentation and diagnosis tests suggested a Horton arteritis with peripheral symptoms, although the temporal artery biopsy was negative. Since the ethiology was
unclear, the authors considered the influence of local trauma (initial and surgical), of Ergot
derivatives and antibiotic treatment, but the clinical outcome after corticotherapy strongly
indicated a temporal arteritis. Key words: PERIPHERAL ISCHEMIA, TEMPORAL ARTERITIS, ERGOT DERIVATIVES
L’artérite temporale ou artérite de Horton est l’une des plus fréquentes vascularites
primaires. Quoique son étiologie soit inconnue, elle est considérée comme une
affection inflammatoire atteignant surtout
les hommes de plus de 50 ans (1,2). C’est
une maladie qui peut intéresser toutes les
artères de l’organisme, d’où le polymorphisme de la symptomatologie et la difficulté diagnostique. On la reconnait, des
fois, lors de manifestations sèvères, surtout
ophtalmiques. Celles- ci constituent des
urgences thérapeutiques, car elles peuvent
rapidement évoluer vers la cécité. La corticothérapie doit être instituée d’une manière
précoce et suivie par les tests inflammatoires. La symptomatologie périphérique
dans une artérite de Horton est l’expression
des lésions iliaques, fémorales ou poplitées,
souvent bilatérales. Il est important de formuler un diagnostic correct en temps utile,
afin d’évaluer
l’opportunité d’un geste
chirurgical (1,2).
CAS CLINIQUE
M. J. de 44 ans, opéré pour une fracture
148
de jambe gauche en Juillet’98 (clou intramédullaire), présente en postopératoire des
douleurs à la marche au niveau de la jambe
et une cicatrisation difficile de la plaie. Un
contrôle radiologique et une tomographie
montrent une pseudarthrose en Juin’99. Le
patient est hospitalisé. On décide d’enlever
les deux vis distales et de faire une autogreffe avec des fragments de crête iliaque
gauche. Le patient porte un plâtre pendant
trois semaines, puis un plâtre de marche
avec appui progressif et suit un traitement
avec de la Fraxiparine 0,3 en s.c./j pendant
8 semaines et Tilcotil 10 jours.
En Août‘99, le patient se présente avec
des phénomènes d’ischémie aïgue du
membre inférieur gauche depuis 48 h, avec
un fibrinogène et une CRP élevés. L’artériographie montre une sténose bilatérale
des artères iliaques externes (AIE) d’aspect
inflammatoire, une sténose inflammatoire
de l’artère fémorale superficielle (AFS)
gauche au 1/3 moyen et une occlusion des
trois artères de la jambe gauche au niveau
du foyer de pseudarthrose, mais sans thrombus dans les vaisseaux, avec un réseau de
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i M.R.
– 2006Diaconescu
– vol. 110, et
nr.al.
1
CHIRURGIE
CAZURI CLINICE
CANCER PARATIROIDIAN LA UN BOLNAV CU INSUFICIENÞÃ
RENALÃ CRONICÃ ÎN REGIM DE HEMODIALIZÃ
M.R. Diaconescu1, M. Glod1, I. Costea 1, Mirela Grigorovici2, A. Covic3
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã Dentarã
1 Clinica a IV-a Chirurgie
Facultatea de Medicinã
3 Clinica V Medicalã (Nefrologie)
Spitalul Universitar CF Iaºi
2 Laboratorul de Anatomie patologicã
PARATHYROID CARCINOMA IN A PATIENT ON HAEMODYALISIS FOR RENAL
FAILURE (Abstract): Parathyroid carcinoma is a rare endocrine neoplasm with difficult
histological diagnostic and unpredictable evolution. More unusual are the cases appearing in the
course of end-stage renal disease on maintenance dialysis (22 observations in medical literature). A 46 year-old man suffering of chronic glomerulomephritis and renal failure for 13
years, having been on hemodialysis for three years, complains of asthenia, adynamia, muscle
weakness, progressive osteoarticular pains, itching. The preoperative iPTH was 71/ng/ml,
seric Ca2+/1.23 mmol/l, seric Ca/2.6/mmoli/l, seric P/2.02 mmol/l. Clinical and ultrasonographical examinations revealed a left “thyroid nodule” of 44x37 mm but no images of the
parathyroid. Upon surgery, three parathyroid glands (two from the right side and the superior
left one) were identified and excised after the frozen section. The fourth gland was not found
but the resected “nodule” together with the adjacent thyroid lobe proved a parathyroid carcinoma upon paraffin examination. The clinical course after operation was uneventful. The
authors underlined the criteria and difficulties in the pathologic diagnosis of parathyroid
carcinoma and also the principles of surgical treatment based on their experience of three cases.
Key words: HYPERPARATHIROIDISM, PARATHYROID CARCINOMA, RENAL FAILURE
Cancerul paratiroidian (CP) este o neoplazie endocrinã rar întâlnit㠖 circa 700
observaþii publicate în literatur㠖 având o
incidenþã de 0,015/105 indivizi ºi o prevalenþã de 0,05%(1). Pe de altã parte în prezent în întreaga lume aproximativ
1.100.000 (175-185 pmp) bolnavi cu insuficienþã renalã cronicã (IRC) beneficiazã de
hemodializã ºi virtual fiecare din aceºtia
poate dezvolta un hiperparatiroidism renal
– secundar sau terþiar – având ca substrat
hiperplazia sau adenoame ale glandelor
paratiroide.
Apariþia unui CP la un pacient cu IRC
152
supus hemodializei cronice constitue astfel
o eventualitate clinicã ºi morfologicã excepþionalã, de la prima observaþie semnalatã
de Berland în 1982 (1) descriindu-se încã
26 asemenea cazuri la care adaugãm unul
din experienþa proprie însumând 40 bolnavi cu hiperparatiroidism (17 primar ºi 23
„renal”) operate, dintre care trei cancere.
OBSERVAÞIE CLINICÃ
Bolnavul CV de 46 ani este adresat clinicii cu diagnosticul de hiperparatiroidism
renal (terþiar) prin IRC stadiul V
consecutivã unei glomerulonefrite cronice
Plagã
multiple
Rev. Med. Chir. Soc.
Med.abdominalã
Nat., Ia[i –împuºcatã
2006 – vol.cu110,
nr. 1 leziuni viscerale
CHIRURGIE
CAZURI CLINICE
PLAGÃ ABDOMINALÃ ÎMPUªCATÃ
CU MULTIPLE LEZIUNI VISCERALE
I. ªerban
Universitatea de Medicin㠓Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Clinica Urgenþe Chirurgicale
ABDOMINAL GUNSHOT WOUND WITH MULTIPLE VISCERAL LESIONS (Abstract):
The authors present the case of a 21 years old patient who was admitted in the hospital with a
severe abdominal gunshot wound and hemorrhagic shock. Because of the gravity of the external
bleeding and the severity of his general status he was admitted directly to the surgery room.
The decision of surgical treatment was taken from the first look, so all the diagnostic
maneuvers were taken in the surgery room at the same time with the preparations for general
anesthesia and surgery, except for the clinical exam and preservation of blood and urine. The
duration of the surgical operation was relatively short, almost 2 hours, compared with the
visceral lesions identified and treated. The recovery was amazingly rapid, with no significant
complications, the patient being discharged from the hospital after 17 days. This case has some
particularities which can be discussed: immediate surgery is the only way to give a chance of
survival in these kinds of situations; never loose time with other investigations; single
gunshot wound of the abdomen determined 4 visceral lesions, every one of them being very
severe; the patient had a very short period of recovery. Key words: GUNSHOT WOUND,
TRAUMA, HEMORRHAGIC SHOCK
În lucrarea de faþã, vom prezenta cazul
unui pacient adus de ambulanþã în stare de
ºoc hemoragic, prezentând o plagã abdominalã împuºcatã penetrantã. Gravitatea cazului a fost extremã, cauzatã de interesarea
a multiple viscere abdominale cavitare ºi
parenchimatoase, cu stare de ºoc hemoragic
prin hemoragie activã masivã ºi alterarea
funcþiilor vitale. Timpul fiind elementul esenþial, ordinea ºi rapiditatea manevrelor, decizia de intervenþie imediatã ºi corectitudinea gesturilor diagnostice ºi terapeutice au
influenþat benefic prognosticul vital (1).
Pacientul D.M., în vârstã de 21 de ani,
este internat în urgenþã cu diagnosticul:
Plagã împuºcatã abdominalã penetrantã,
ºoc hemoragic. Chirurgul aflat în triaj decide, dupã o singurã privire, transportarea
bolnavului în sala de operaþii. Pe drum, din
anamneza rudelor ºi a personalului medical
al ambulanþei se aflã cã pacientul a fost
împuºcat, în urmã cu numai 15 minute, cu
o armã de vânãtoare cu proiectile speciale
pentru vânat de talie mare (mistreþ, urs) de
la o distanþã micã, de sub 10 metri ºi cã
pacientul nu este cunoscut cu antecedente
patologice.
Examenul clinic, efectuat pe masa de
operaþii, relevã stare generalã gravã, ºoc
hemoragic (TA=0 mmHg), puls absent în
periferie, abia perceptibil la carotide. Bolnav inconºtient, areactiv la stimuli auditivi
sau dureroºi, tendinþã la midriazã (pupile
intermediare), reflex pupilar fotomotor abolit, paloare tegumentarã generalizatã, extremitãþi reci, dispnee tip Kussmaul, hipotonie
muscularã, reflexe osteotendinoase (ROT)
abolite. Scorurile prognostice aratã urmã157
Osteosinteza
Twin
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat.,
Ia[i – 2006cu– Hansson
vol. 110, nr.
1 Hook
CHIRURGIE
TEHNICI ªI METODE
OSTEOSINTEZA CU HANSSON TWIN HOOK - O NOUÃ TEHNICÃ DE
OSTEOSINTEZÃ ÎN FRACTURILE TROHANTERIENE
O. Alexa, T. Cozma, D. Cionca, B. Puha
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
Disciplina de Ortopedie-Traumatologie
HANSSON TWIN HOOK – A NEW IMPLANT TECHNIQUE IN TROCHANTERIC
FRACTURES (Abstract): Hansson Hook is an implant developed in Scandinavian countries
for femoral neck fractures. Due to the good results given by this technique the implant was
developed in order to use it in trochanteric fractures. The hook was doubled and the implant
adapted to a plate with barrel, similar with those used in compression screw technique. The
new implant is named Omega 2 Hansson Twin Hook and is produced by Stryker Osteonics. In
the authors’ department five patients with trochanteric fractures were treated using Hansson
Twin Hook. According to Evans classification, three fractures were stable and two unstable.
The surgical technique is somewhat different than a common compression screw implantation:
the incision is smaller, the plate is the first to be implanted, the expanding of the hooks requires
special instrumentation. Patients were allowed to walk with full weight the day after the surgery.
The postoperative results were very good, both immediately and three months after operation.
In conclusion, the authors believe that Hansson Twin Hook is a useful implant in trochanteric
fractures and offers a good rotational stability. Key words: TROCHANTERIC FRACTURES, HANSSON TWIN HOOK
Implantele utilizate în fracturile trohanteriene sunt, în ultimii ani, într-o permanentã actualizare în cãutarea celor mai eficiente soluþii pentru tratamentul acestor
fracturi. Un implant recent imaginat este
Hansson Twin Hook ce ar putea aduce rezultate superioare în tratamentul fracturilor
trohanteriene. Acesta este motivul pentru
care am început în 2005 sã efectuãm primele osteosinteze cu acest implant, neutilizat pânã în prezent în România.
În þãrile scandinave, în fracturile colului
femural se foloseºte cu prioritate, încã din
anii ’90, un cui imaginat de Hansson care
se fixeazã la nivelul capului femural prin
intermediul unui cârlig ºi care este cunoscut sub numele de Hansson Hook. În comparaþie cu un ºurub AO de compresiune
acest implant este mai puþin traumatic ºi
mai stabil rotaþional. Succesul utilizãrii
acestui implant în fracturile colului femural
a impus extinderea utilizãrii sale ºi în fracturile trohanteriene. Iniþial firma Swemac
Orthopaedics din Suedia a adaptat acest
ºurub la o placã similarã cu cele folosite în
sistemele tip DHS ºi a imaginat un sistem
ce prezintã 2 cârlige faþã de sistemul original Hansson. Intuind valoarea acestui implant producãtorul de materiale de osteosintezã Stryker-Howmedica îºi asumã fabricarea sa ºi îl lanseazã pe piaþã sub numele comercial OMEGA 2. A rezultat astfel
un sistem de compresiune care nu se înfileteazã, este puþin voluminos, nu permite
rotaþia la nivelul capului femural ºi scade
riscul de penetrare articularã.
Înainte de lansarea pe piaþã s-au efectuat
studii biomecanice comparative între noul
sistem Twin Hook ºi sistemele clasice tip
DHS care se bazeazã pe ºurubul de compre161
andNat.,
Physio-pharmacological
Actions
Rev. Med. Byosinthesis
Chir. Soc. Med.
Ia[i – 2006 – vol. 110,
nr. 1 of Angiotensin Peptides
ªTIINÞE FUNDAMENTALE
ACTUALITÃÞI
BIOSYNTHESIS AND PHYSIO-PHARMACOLOGICAL
ACTIONS OF ANGIOTENSIN PEPTIDES:
1. SYNTHETIC ENZYMES
I. Haulicã1,2, W. Bild1, Oana Rãdãºanu2
“Gr.T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaºi
School of Medicine
1 Department of Physiology
2 Laboratory of Experimental and Applied Physiology of the Romanian Academy Iaºi
THE BIOSYNTHESIS AND PHYSIO-PHARMACOLOGICAL ACTIONS OF ANGIOTENSIN PEPTIDES: 1. SYNTHETIC ENZYMES (Abstract): The present work introduces
a brief review of the actual knowledge concerning the enzymes involved in the biosynthesis of
the active angiotensins, followed by a presentation of their main physio-pharmacological
actions. The enzymatic pathways that generate active ang. II (1-8) are complemented with data
concerning its transformation into angiotensin III (2-8), ang. IV (3-8), ang. V (1-5) and ang.
1-7. Besides the classic renin of renal origin, the tissue isorenins, represented by tonin and
cathepsins D and G, inactive angiotensin-I-forming are also reviewed. Furthermore, chymase
and the new angiotensin-converting enzyme 2 (ACE2), which generates angiotensin 1-7, having
opposite properties from the mother-substance (Ang. II) are discussed at length. The presentation of properties of angiotensin-generating enzymes is followed by the presentation of the
action of angiotensinases (aminopetidases, carboxypeptidase and endopetidases), which are
involved both in the generation of biologically active angiotensin peptides and in their inactivation. Key words: TONIN, CATHEPSINE, CHYMASE, ANGIOTENSIN, ACE
In the recent years, the renin-angiotensin system has been shown to be a far more
complex system than initially thought. It
has become clear that bioactive angiotensin
peptides can be generated not only in systemic circulation but also as local hormones
in several tissues and organs. Classically,
RAS has been considered a hormonal circulating system whose final and bioactive
product angiotensin II is achieved with participation of two critical enzymes represented by renin and angiotensin conversion
enzyme (ACE).
The first enzyme secreted from juxtaglomerular cells of the kidney, splits the
circulating angiotensinogen, which is a
tetradecapeptide delivered by hepatic cells,
in angiotensin I (10 aminoacids) inactive in
view of transforming it in angiotensin II (8
aminoacids) active, by ACE released in the
blood by pulmonary tissue. Through its
vasoconstrictive actions and aldosterone
secretion, angiotensin II plays an important
role in the maintenance of blood pressure
and hydroelectrolytic balance.
Shortly after the identification of
classical enzyme cascade that produces
active angiotensin II in the circulating
blood, enough experimental proves have
been accumulated in favor of the presence
of renin-like activity within many tissues
and organs (1). Thus was established the
notion of extrarenal RAS and the concept
of its circulating and tissue origin as a
167
mutagenice
la nivelul
genei
lipazei
Rev. Med. Chir. Soc. Aspecte
Med. Nat.,
Ia[i – 2006
– vol. 110,
nr.lipoprotein
1
ªTIINÞE FUNDAMENTALE
ACTUALITÃÞI
ASPECTE MUTAGENICE LA NIVELUL GENEI LIPOPROTEIN LIPAZEI
Elena Petrescu-Dãnilã1, Pia-Manuela Voicu1, C.R. Ionescu2
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã
1 Disciplina de Biochimie
2 Disciplina de Biologie Celularã ºi Molecularã
MUTAGENIC ASPECTS OF THE LIPOPROTEIN LIPASE GENE (Abstract): Lipoprotein
lipase (LPL) is an enzyme involved in the metabolism of triglyceride-rich lipoproteins
(chylomicrons and VLDL), participating also in the remodeling of HDL particles. It is encoded
by a gene located on chromosome 8 (8p22), containing 10 exons. Abnormalities in this gene
lead to the development of LPL enzyme deficiency. About 100 mutations have been described
in the LPL gene, the most frequent being Asp9Asn, Gly188Glu and Asn291Ser. Mutations in
the homozygous form are associated with type I hyperlipoproteinemia (familial chylomicronemia). Mutations in the heterozygous state have a significant incidence in population (37%) and lead to a decrease in the LPL activity with up to 50%, which causes the modification
of the plasma lipid profile, meaning an increase in triglycerides and a decrease in HDL
cholesterol. Both modifications represent cardiovascular risk factors, so that the carriers of LPL
gene mutations have an increased predisposition to develop coronary heart disease. Moreover,
the association of heterozygous mutations in the LPL gene in individuals with genetic-type
hyperlipoproteinemias may aggravate the perturbations of the lipid profile and, consequently,
they can increase the cardiovascular risk in these patients. The accumulated data may be
considered an argument for the importance of investigating LPL gene mutations in the population, in order to detect precociously the individuals with an increased atherogenic predisposition
and to decide on the appropriate therapy. Key words: LIPOPROTEIN LIPASE, MUTATIONS, CARDIOVASCULAR RISK
Lipoprotein lipaza (LPL: EC 3.1.34)
este o enzimã cu rol central în metabolismul lipoproteinelor plasmatice, care catalizeazã hidroliza trigliceridelor alimentare ºi
a celor endogene transportate în chilomicroni ºi lipoproteinele cu densitate foarte
joasã (VLDL), în prezenþa cofactorului sãu,
apolipoproteina CII. Acizii graºi eliberaþi
sunt captaþi în þesuturi, unde pot fi utilizaþi
imediat în scop energogen sau pot fi esterificaþi din nou în vederea stocãrii (1). Lipoliza promovatã de cãtre LPL este urmatã
de transferul materialului lipidic de suprafaþã în exces din componenþa chilomicronilor ºi VLDL (fosfolipide, colesterol), cãtre
HDL, enzima având astfel rol în remode-
larea particulelor HDL. În plus, LPL intensificã legarea LDL ºi VLDL la matricea
extracelularã ºi captarea acestor lipoproteine de cãtre receptori celulari specifici,
prin mecanisme independente de lipolizã (2).
Lipoprotein lipaza este o glicoproteinã
sintetizatã în celulele parenchimale din diverse þesuturi, în special þesutul adipos,
muºchi ºi glanda mamarã în lactaþie. Ea
acþioneazã, sub formã homodimericã, pe
suprafaþa luminalã a endoteliului vascular,
unde este ancoratã prin lanþuri de glicozaminoglicani. De asemenea, LPL este exprimatã ºi în alte þesuturi, incluzând sistemul
nervos, ficatul, cordul, unde ar putea avea
funcþii specializate (3).
173
Cipriana
et 1
al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
– 2006 –ªtefãnescu
vol. 110, nr.
ªTIINÞE FUNDAMENTALE
ARTICOLE ORIGINALE
AN IMAGE PRE-PROCESSING AUTOMATIC SYSTEM
FOR BONE SCAN METASTASIS EVALUATION
Cipriana ªtefãnescu1, V. Rusu1, Mihaela Costin2, M. Zbancioc2
University of Medicine and Pharmacy “Gr.T. Popa” Iaºi
School of Medicine
1 Biophysics and Nuclear Medicine Department
2 Institute for Theoretical Informatics of the Romanian Academy Iaºi
AN IMAGE PRE-PROCESSING AUTOMATIC SYSTEM FOR BONE SCAN METASTASIS EVALUATION (Abstract): Scintigraphic images provide morphologic and functional
information referring to pointed human body tissues and organs. Depending on the ability and
experience of the nuclear medicine physician and the degree of scintigram complexity, the
diagnosis process becomes very difficult sometimes. Image processing might decrease subjectivity and help physicians in decision making in complex cases as bone metastasis diagnosis
based on scintigraphic explorations. The aim of this paper is to describe the compulsory steps
of a pre-processing method in order to build a database for an automatic final appreciation of
pathologic bone scan areas as a percentage of the total bone scintigraphic surface. This may
include the scintigraphic result in some metastasis probability category with more accuracy than
a simple, subjective appreciation of the scintigram, especially in doubtful cases. This paper
points to the steps of the processing method of the database used in the rule-based nuclear
medicine aide-decision expert system (NMADES). The objective evaluation of the pathological
sites requires image preprocessing operations in a number of steps: histogram transforms,
correlated superposition of direct and reversed incidences to reinforce the uptake sites, smoothing by pseudo-cepstrum methods, symmetry axes extraction by robust linear regression and
symmetric areas search with fuzzy methods. Some for and against’s are underlined in the last
section, devoted to conclusions and future work. Key words: BONE SCAN, IMAGE
PROCESSING, CANCER, METASTASIS, SCINTIMETRY
Bone metastasis detection by scintigraphy is usually presented in terms of likelihood related to the number of patological
uptake sites of the radiotracer (1,2). If, both
in the evident hiperfixation or hipofixation
cases, the sites diagnosis is a simple task
for the physician, when the pathological
uptake degree raise slightly relative to the
normal, or when there is only an uptake
heterogeneity of the radiotracer in an area
where normally the uptake has to be homogenous, the diagnosis establishment may
become a problem depending both on the
178
expert eye sensibility and on the practical
experience of the physician. Acquiring these
very refined particularities in diagnosis implies a tremendous responsibility and the
physician has to decide in a vital paradigm:
if the uncertain areas are incipient metastasis lesions, the correct classification
would permit the institution of a very early
radio and/or chemo-therapy treatment, with
evident positive effects on the metastasis
disease prognosis. Ignoring them would cause loosing of a very important time in therapy (3). The situation becomes dange-
Irina
Dumitriu
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
– Luciana
2006 – vol.
110, nr. et1 al.
ªTIINÞE FUNDAMENTALE
ARTICOLE ORIGINALE
INTERACTIONS BETWEEN ANGIOTENSIN I AND
ACETHYLCHOLINE ON RAT LEFT MAIN BRONCHIAL RINGS
Irina Luciana Dumitriu1, B. Gurzu1, Simona Mihaela Slãtineanu 1,
M. Costuleanu2, Gh. Petrescu1
University of Medicine and Pharmacy “Gr.T. Popa” Iaºi
School of Medicine
1 Department of Physiology
School of Dentistry
2 Department of General Pathology
INTERACTIONS BETWEEN ANGIOTENSIN I AND ACETHYLCHOLINE ON RAT
LEFT MAIN BRONCHIAL RINGS. (Abstract): Angiotensin (Ang) II is known to amplified
bronchoconstriction induced by acetylcholine (ACh). On the other hand all the components of
renin angiotensin system were located on lungs. Contractile effects of Ang I (the precursor of
Ang II) and interactions between Ang I and ACh on rat bronchial rings were characterize using
angiotensin II type 1 (AT1) receptor antagonist (losartan), angiotensin converting enzyme
(ACE) inhibitors (captopril and teprotide) and chymase inhibitor (chymostatin). We found that
Ang I has contractile effects and amplified ACh-induced contractions. Blocking of AT1
receptors with 10 mM losartan significantly reduced 10 mM Ang I contractile effects
(12.79±9.59% from 167.62±8.92%; p<0.05). Pre-treatment with 1 mM teprotide reduced
10 mM Ang I-induced contractions (35.68±7.83%; p>0.05). Captopril and teprotide only
reduced Ang I actions. This suggested that both types of Ang I effects were mediated by AT1
receptors, but possibly conversion of Ang I into Ang II were not significantly dependent by
ACE or chymase. Key words: ANGIOTENSIN I, ACETYLCHOLINE, LOSARTAN,
CAPTOPRIL, TEPROTIDE, CHYMOSTATIN, RAT LEFT MAIN BROCHIAL RINGS
Bronchoconstriction (constriction of the
smooth muscle followed by narrowing of
airways) is a condition found in many lung
diseases. There are few reports that examined implication of angiotensins on hyperresponsivity of airways. All components of
renin angiotensin system (RAS) were found
on lungs confirmed existence of an intrapulmonary (local) RAS (1). On the other
hand the roles of Ang II-locally generated
is not completely understood. On the lungs
were found many enzymes implicated on
conversion of Ang I to Ang II: ACE, chymase, cathepsin G and trypsin (2,3,4,5). We
study both the contractile effects of Ang I
(the precursor of Ang II) and interactions
186
between Ang I and ACh on rat bronchial
rings with intact epithelium and describe
possible pathways involved in Ang I.
MATERIALS AND METHODS
Male Wistar rats (150–200 g body weight)
were decapitated and exsanguinated. About
4 mm length of the left main bronchus was
rapidly removed, carefully cleaned of adhering connective tissues in modified Krebs–
Henseleit solution (composition in mM:
NaCl 118, KCl 4.8, CaCl2 2.5, MgSO4 1.6,
KH2PO4 1.2, NaHCO3 25, glucose 5.5) that
contained 10 µM indomethacin (Sigma) to
block the effect of prostaglandins. Each left
main bronchus was cut into rings, 2 mm
Anca –Indrei
et al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
vol. 110,
nr. 1
ªTIINÞE FUNDAMENTALE
ARTICOLE ORIGINALE
INFLUENÞA UNOR COMPUªI DIHIDROXAMICI ASUPRA
PLÃMÂNULUI DE ªOBOLAN
Anca Indrei1, T. Petreuº2, Carmen Lãcrãmioara Zamfir3, M. Nechifor4
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã Dentarã
1 Disciplina de Anatomie ºi Embriologie
4 Disciplina de Farmacologie
Facultatea de Medicinã
2 Disciplina de Biologie Celularã ºi Molecularã
3 Disciplina de Histologie
THE INFLUENCE OF THE DIHYDROXAMIC COMPOUNDS ON THE RAT LUNG
(Abstract): The role of the dihydroxamic compounds in the human and animal organism are
little known. This is the reason they the experiment studies the effect of these compunds on the
rat lung. 3 lots of Wistar adult male rats were used. The first lot was the witness lot and did not
receive any substance. The second lot received Dihydroxamic adipoil acid, 0.5 mg/kg weight/
day, intraperitoneal administration in a unique daily dose, for 3 weeks. The third lot received
Dihydroxamic terephtaloil acid, 0.5 mg/kg weight/day, intraperitoneal administration in a
unique daily dose. After 14 and 21 days the animals of each lot were euthanised by sectioning
carotid arteries. The authors collected the lungs, prepared the histological sections, stained in
HE and Szekely. The witness lot presented normal rat lung structure. After 2 and 3 weeks of
treatment, the second lot presented distensed blood vessels. After 2 and 3 weeks of treatment,
the third lot presented very severe alterations of the lung tissue at all levels. Key words:
DIHYDROXAMIC COMPOUNDS, RAT, LUNGS
Rolul compuºilor dihidroxamici asupra
organimsului animal ºi uman este foarte
puþin cunoscut, aceºti compuºi apãrând relativ recent ca subiect de studiu. Din acest
motiv am ales pentru experimentul nostru
studiul a doi compuºi dihidroxamici: acidul adipoil dihidroxamic ºi acidul tereftail
dihidroxamic asupra plãmânului de ºobolan.
MATERIAL ªI METODÃ
Am utilizat pentru studiul nostru trei
loturi de ºobolani masculi adulþi Wistar albi,
cu greutate cuprinsã între 200 ºi 250 grame.
Fiecare lot conþinea 12 animale. ªobolanii
au fost pãstraþi în condiþii standard de laborator ºi au primit aceeaºi hranã.
Primul lot a fost lotul martor ºi nu a
192
primit nici o substanþã.
Al doilea lot a primit zilnic, timp de 21
de zile, acid adipoil dihidroxamic, 0,5 mg/
kg corp/zi adiminstrare intraperitonealã în
dozã unicã pe zi.
Al treilea lot a primit timp tot de 21 de
zile acid tereftail dihidroxamic, acelaºi mod
de administrare.
Dupã 14 ºi 21 de zile am sacrificat câte
6 animale din fiecare lot prin secþionarea
arterelor carotide. Am recoltat plãmânii de
la fiecare animal ºi am fãcut secþiuni histologice colorate în hematoxilin-eozinã,
Szekely ºi PAS (1).
REZULTATE ªI DISCUÞII
Lotul martor prezenta o structurã nor-
boala110,
parodontalã
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat.,Alimentaþia
Ia[i – 2006 ºi
– vol.
nr. 1
MEDICINÃ DENTARÃ
ACTUALITÃÞI
ALIMENTAÞIA ªI BOALA PARODONTALÃ
L.L. Indrei
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã Dentarã
Disciplina de Igienã ºi Igiena Alimentaþiei
NUTRITION AND PERIODONTAL DISEASE (Abstract): It is difficult ro assess the role
of nutrition in the etiology and progression of periodontal disease because many other factors
besides the local effect of plaque affect periodontal tissue metabolism. It is clear that nutrition
can affect host response to bacterial plaque and it is also apparent that there may be a need for
the intake of greater amounts of certain nutrients (such as ascorbic acid, iron etc.). Inadequate
nutrient intake or deficiency is significant because of the number of interactions that occur
during the assimilation of foods and the effects of stress and medication. Periodontal health
cannot be achieved unless nutrient deficiency is corrected along with the other phases of
treatment. Key words: PERIODONTAL DISEASE, NUTRITION, METABOLISM
Boala parodontalã reprezintã un concept
care cuprinde totalitatea manifestãrilor de
la nivelul parodonþiului de înveliº, cu etiologie plurifactorialã, evoluþie cronicã ºi tratament complex ºi de lungã duratã. Prima
formã de manifestare a bolii parodontale la
nivelul cavitãþii orale este gingivita, pentru
ca apoi evoluþia sã fie cãtre parodontitã
marginalã, cu caracter ireversibil. În prezent este precizat rolul principal determinant al factorului microbian în producerea
bolii parodontale, ceilalþi factori fiind favorizanþi sau predispozanþi. Instalarea bolii
parodontale apare ca urmare a unui dezechilibru între patogenitatea plãcii bacteriene ºi modalitãþile de apãrare ale organismului (1).
Alãturi de alþi factori (cum ar fi tulburãrile endocrine, fumatul, bolile cardiovasculare), aportul alimentar face parte din
grupa factorilor de risc generali pentru boala
parodontalã, dezechilibrele nutriþionale putând compromite balanþa dintre rãspunsul
inflamator ºi vindecarea leziunilor la nivelul mucoasei (2). Boala parodontalã are o
evoluþie mai rapidã la persoanele cu o alimentaþie dezechilibratã (3), fiind adusã în
discuþie în aceastã situaþie influenþa alimentaþiei asupra rãspunsului imun.
În continuare vom trece în revistã o serie de nutrienþi a cãror implicare în etiologia ºi progresia bolii parodontale este
recunoscutã.
GLUCIDELE
Relaþia dintre glucidele fermentabile din
alimentaþie ºi incidenþa cariei dentare este
bine stabilitã, dar în cazul bolii parodontale
existã relativ puþine studii care sã implice
glucidele în patogenezã. Totuºi, cantitatea
ºi calitatea glucidelor ingerate pot modifica proprietãþile antibacteriene ale salivei.
PROTEINELE
Aportul de aminoacizi esenþiali este necesar pentru refacerea structurilor celulare.
Epiteliul mucoasei gingivale este alcãtuit
din celule cu o ratã de replicare ridicatã ºi
un metabolism intens, având un turnover
cuprins între 3 ºi 7 zile (4). De asemenea,
195
et al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – Silvia
2006 –Mârþu
vol. 110,
nr. 1
MEDICINÃ DENTARÃ
ARTICOLE ORIGINALE
PERIOSTEOPLASTY
A NEW TECHNIQUE FOR RECESSION COVERAGE
Silvia Mârþu, A. Chirakis, Sorina Solomon, ªt. Zãnoagã
“Gr.T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaºi
School of Dental Medicine
Odontology and Periodontology Department
PERIOSTEOPLASTY – A NEW RECESSION COVERING TECHNIQUE (Abstract): A
new technique of periodontal flap surgery was performed on 5 patients with severe periodontal
recessions of the upper or lower anterior teeth. The procedure begins with a thorough root and
soft tissue scaling. For the surgical approach the periostium was incised and mobilized at the
apical part of the mucoperiostium flap; it will further be used to cover the defect. The
mucoperiostium flap is then readapted and sutured. Prior to surgery the following clinical
parameters were registered: sulcus bleeding index, periodontal probing depths, attachment loss
and the height of the attached gingiva. Registrations of the same clinical features were made 3,
6 and 12 months after surgery. Each clinical parameter registered an improvement following
surgery. No sulcus bleeding was observed at any time during the postoperative follow-up. The
evaluation after 12 months showed an average of 5.5 mm gingival reattachment and an average
of 0.3 mm probing depth. The mean height of the attached gingiva was 0 mm before surgery,
2.3 mm at the 3 and 6 month evaluations and 2.2 mm after 12 months. The periostium eversion
technique is suitable for the treatment of gingival recessions, resulting in good gingival
functions and the obvious improvement in appearance. Key words: PERIOSTEOPLASTY,
PERIODONTAL SURGERY, RECESSION
OBJECTIVE
The objective of this surgical procedure
is to regain optimum periodontal esthetics
and function. In order to reach these objectives, during last decade there have been
described both improved classic surgical
procedures and new surgical techniques.
These techniques were based on free tissular
grafts transplantation (1,2,3), the use of
membranes (4,5,6,7,8), the transposition of
periodontal flaps (9,10,11,12,13,14,15,16)
or association of these techniques (17,18,
19,20). As the success rate of these techniques is continuously increasing more techniques appeared individualized to different
recession types. The morphology of the
recession indicates the surgical technique,
aiming a long-term cover of the root sur198
face with an attached gingiva of a normal
height and position. Also, the surgical technique has to provide a good quality healing
so that the gingival margin has a color and
clinical aspect as normal as possible.
For an appropriate evaluation of the results of these surgical techniques it would
be necessary a histological examination.
But this would necessitate another intervention to harvest samples, which will consequently destroy of the obtained clinical
result. For this reason we can rate the treatment as a success.
MATERIAL AND METHOD
Five patients with recessions in upper
and lower anterior teeth undergone the surgical procedure of recession covering. Pa-
Sorina
Oana
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat.,
Ia[i –Solomon,
2006 – vol.
110,Þãnculescu
nr. 1
MEDICINÃ DENTARÃ
ARTICOLE ORIGINALE
PREVALENÞA CARIILOR DE SUPRAFAÞÃ RADICULARÃ ÎN
ROMÂNIA. STUDIUL CENTRULUI DE SÃNÃTATE ORALÃ IAªI
Sorina Solomon1, Oana Þãnculescu 2
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã Dentarã
1 Disciplina de Parodontologie
2 Disciplina de Clinica ºi Terapia Edentaþiei Parþiale Reduse
ROOT CARIES PREVALENCE IN ROMANIA. IAªI ORAL HEALTH CENTER STUDY
(Abstract): Root caries are a frequent pathology with an evolution compromising the vitality
and even the persistence of the tooth on the arch. The WHO study offers information about the
prevalence of those lesions and the treatment needs, orienting on the prophylactic measures and
therapy. The study evaluated 10,415 patients, revealing some deficiencies in the interfering of
the evolution of those lesions. The most affected teeth were the inferior canines and incisors
and the superior third molars. The study recommends a focused prophylaxis concerning also
the elderly people. Key words: ROOT CARIES, PREVALENCE
Boala carioasã este cea mai frecventã
patologie dentarã, interesarea suprafeþelor
radiculare fiind a doua ca impact. Leziunile
carioase radiculare au o etiologie plurifactorialã, factorul principal incriminat
fiind expunerea cementului dentar, datoritã
recesiunii gingivale fiziologice sau senile
sau bolii parodontale preexistente. Evoluþia
acestor leziuni poate compromite rapid vitalitarea ºi chiar persistenþa dintelui pe arcadã motivând astfel cercetarea noastrã
axatã pe frecvenþa ºi impactul acestora în
masa populaþionalã.
O astfel de cercetare necesitând un suport logistic ºi o infrastructurã impresionante prin dimensiuni ºi capacitate de coordonare, a fost realizatã în cadrul Centrului
de Sãnãtate Oralã Iaºi.
Culegerea datelor ºi prelucrãrile statistice au fost realizate în perioada martie –
octombrie 2003 ºi s-a realizat pe baza unui
dosar de investigare ce a urmãrit urmãtoarele aspecte: stare socio-economicã, factori de mediu, antropologie, atitudine faþã
de igiena ºi patologia oralã, stare generalã
202
de sãnãtate, parametrii de sãnãtate a sistemului stomatognat.
S-a folosit un program profesional de
analiz㠖 STATISTICA 6.0.
Lotul investigat a fost constituit din
10415 pacienþi, aparþinând unor diferite
medii sociale, categorii de vârstã ºi regiuni
geografice.
Repartiþia pe grupe de vârste a lotului
investigat a fost urmãtoarea (tab. I).
Obþinerea datelor a avut la bazã anamneza ºi examenul clinic efectuate de cãtre
examinatori calibraþi.
Repartiþia pe sexe a lotului total relevã
un procent de 41,19% bãrbaþi ºi 58,8%
femei (tab. II).
TABELUL I
Repartiþia pe grupe de vârstã a lotului
Interval vârstã 0-20
Nr pacienþi
3471
21-40 41-60
3407 2220
≥ 61
1317
TABELUL II
Repartiþia pe sexe a lotului investigat
Total
10415
Barbaþi
4290
Femei
6125
et nr.
al. 1
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – Galina
2006 – Pancu
vol. 110,
MEDICINÃ DENTARÃ
ARTICOLE ORIGINALE
EVALUAREA ACTIVITÃÞII BOLII CARIOASE CU AJUTORUL
INDICELUI DE MICROCRISTALIZARE SALIVARÃ
Galina Pancu1, ªt. Lãcãtuºu1, Irina Draga Cãruntu2, Gianina Iovan1, Angela Ghiorghe1
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã Dentarã
1 Disciplina de Dentisticã Conservativã: Cariologie
2 Disciplina de Histologie
EVALUATION OF CARIES ACTIVITY USING THE MICRO-CRYSTALLIZATION SALIVA INDEX (IMK) (Abstract): The dental decay activity of a patient can be evaluated with
the help of certain indirect signs that reveal the dental decay risk elements. The quantity, buffer
capacity, inorganic components of the saliva are important in the pathogenesis of dental decay.
The micro-crystallization saliva test (IMK) may represent an important criterion on whose basis
one obtains an evaluation of the re-mineralization capacity of saliva. The purpose of this study
consisted in the calculation of the IMK index on a lot of patients and its correlation to the type
of dental decay activity. The study was conducted on a lot of 30 patients with ages between 18
and 45, nursed and examined every 6 months during 18 months. The attention was focused on
the following parameters: the index of micro-crystallization (IMK) and the dental decay
activity, calculated as rate of appearance of new dental lesions within 18 months. As a result of
investigations, the authors observed the following correlations to dental decay activity: the
patients with IMK=1÷0.6 did not have any new dental lesion, in the patients with
IMK=0.6÷0.4 new dental lesions appeared within 12-18 months and in the patients with
IMK=0.4÷0 new dental lesions appeared in less than 6 months after examination. The IMK
index – indicator of the re-mineralization capacity of saliva, may be evaluated using a relatively
simple methodology, accessible and at a moderate price. Research pointed out that this index
may be an useful instrument when evaluating the dental decay susceptibility of patients,
contributing to the identification of the dental decay risk and consecutively to the choice of
individualized prophylactic and therapeutic procedures. Key words: MICRO-CRYSTALLIZATION, SALIVA, RE-MINERALIZATION, DENTAL DECAY ACTIVITY
Carioactivitatea unui pacient poate fi
evaluatã cu ajutorul unor semne indirecte
ce semnaleazã anumiþi factori de risc cariogeni (1,2,3). Din multitudinea metodelor
de analizã a cariosusceptibilitaþii, deosebit
de importante sunt cele ce pot caracteriza
interrelaþiile din cadrul sistemului “salivã
– placã bacterian㠖 smalþ“, sistem ce reprezintã o verigã importantã în patogeneza
cariei dentare (4,5).
Importanþa calitãþilor salivei în preve206
nirea ºi stoparea evoluþiei procesului carios
(cantitatea, capacitatea tampon, conþinutul
în componente anorganice) este susþinutã
de rezultatele a numeroase studii clinice ºi
experimentale (6,7,8,9,10). S-a demonstrat
cã existã o corelaþie între capacitãþile remineralizatoare ale salivei ºi tipul de structurã
ce rezultã în urma cristalizãrii unei picãturi
din saliva nestimulatã, aplicatã pe o lamelã
de sticlã ºi studiatã la microscop (11). La
pacienþii cu o carioactivitate redusã, în
Cãtãlina-Suzana
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
– 2006 – vol. Stîngu
110, nr.et1 al.
MEDICINÃ DENTARÃ
ARTICOLE ORIGINALE
DISTRIBUÞIA MORFOTIPURILOR ANAEROBE ÎN PLACA
SUBGINGIVALÃ ASOCIATÃ BOLII PARODONTALE
Cãtãlina Suzana Stîngu1, Tatiana Turcu1, ªt. Dimitriu 2, Florentina Alexa3, Daniela Archip3
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Medicinã Dentarã
1 Disciplina de Microbiologie
2 Clinica de Boli Infecþioase
3 Cabinet stomatologic individual
THE DISTRIBUTION OF ANAEROBIC MORPHO-TYPES IN SUB GINGIVAL PLAQUE
ASSOCIATED WITH PERIODONTAL DISEASE (Abstract): The authors’ goal has been to
establish the distribution of anaerobic morpho-types in sub gingival plaque collected from
patients with periodontal disease. The study included 26 patients. Samples of sub gingival
plaque were transported in thioglycolate broth. The authors did Gram stains and culture on
three types of media. The plates were incubated at 37°C in anaerobic atmosphere for 5-7 days.
From colonies with growth of at least +2 Gram stains and tolerance to oxygen were studied.
The authors isolated 156 strains (an average of 6 strains per patient). 134 strains were
anaerobic bacteria. Anaerobic morpho-types were distributed as follows: 70.01% - gram
negative bacilli, 11.19% - gram positive cocci, 10.44% - gram negative cocci, 8.20% gram
positive bacilli. Gram negative anaerobic bacilli were present in all samples and in 80% cases
they were associated with other bacteria. Key words: PERIODONTAL DISEASE,
ANAEROBIC BACTERIA
Boala parodontalã a fost clar asociatã cu
placa subgingivalã încã de la începutul secolului trecut, considerându-se cã este consecinþa acumulãrii plãcii ºi a diminuãrii
rãspunsului imun, precum ºi a creºterii susceptibilitãþii odatã cu vârsta. Pentru a explica tranziþia de la sãnãtate la boalã au
fost formulate mai multe teorii: nespecificã, respectiv specificã a plãcii ºi teoria
ecologicã (1,2,3). Placa bacterianã asociatã
bolii parodontale conþine 100-300 straturi
în care bacteriile se aranjeazã în funcþie de
metabolism ºi toleranþa la oxigen. Se gãsesc
în numãr mare coci ºi bacili gram negativi
anaerobi (4).
Scopul studiului a fost de a stabili distribuþia morfotipurilor anaerobe în placa
bacterianã subgingivalã recoltatã de la pacienþi cu boalã parodontalã.
212
MATERIAL ªI METODÃ
Studiul a fost realizat prospectiv pe un
lot de 26 de pacienþi (14 bãrbaþi ºi 12 femei)
cu o vârsta medie de 38,95 ani, proveniþi
din 2 cabinete stomatologice individuale.
Clinic ºi radiologic 22 de pacienþi au fost
diagnosticaþi cu parodontitã cronicã, 2 cu
parodontitã agresivã ºi alþi 2 cu gingivitã
cronicã.
Dupã îndepãrtarea plãcii supragingivale
am recoltat de la fiecare pacient, cu ajutorul
unei chiurete sterile, probe de placã subgingivalã. Am introdus probele într-un mediu de transport reducãtor (bulion thioglicolat cu resazurinã, lot 774220501, bioMerieux). Prelucrarea probelor a fost fãcutã în
maximum 30 de minute de la recoltare.
Direct din mediul de transport am efectuat:
cu nr.
extracte
de Alium cepa L.
Rev. Med. Chir.Caracterizarea
Soc. Med. Nat.,unor
Ia[i dermoprepaate
– 2006 – vol. 110,
1
FARMACIE
ARTICOLE ORIGINALE
CERCETÃRI PRIVIND CARACTERIZAREA UNOR
DERMOPREPARATE CU EXTRACT DE ALLIUM CEPA L.
Eliza Gafiþanu1, Gabriela Tãtãrîngã2, Cristina Ghiciuc3,
Cãtãlina Elena Lupuºoru3, Monica Hãncianu4
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Farmacie
1 Disciplina de Tehnologie farmaceuticã
2 Disciplina de Chimie organicã
4 Disciplina de Farmacognozie
Facultatea de Medicinã
2 Disciplina de Farmacologie
RESEARCH CONCERNING THE CHARACTERIZATION OF ALLIUM CEPA BASED
OINTMENTS (Abstract): Three topical formulae with Allium cepa L. extract 30% (w/w)
were studied for the evaluation of their release profiles of flavonoids and for their potency on
experimental wounds on mice. The rates of release were performed under occluded conditions
using cellulose acetate membrane. Data obtained from the in vitro release show that the gel
formula F1 is the most efficient in the membrane diffusion process. The rate of wound healing
was assessed by the contracting ability and the period of epithelization. The most important
effect in the contracting ability was noticed in the case of F2 formula. Key words: ALLIUM
CEPA, EXTRACT, OINTMENT, WOUND HEALING, DIFFUSION
În medicina tradiþionalã, sunt binecunoscute cataplasmele sau compresele cu
ceapã zdrobitã sau coaptã care se aplicã pe
furuncule, degerãturi, plãgi infectate, eczeme ºi cheloizi. Acþiunea de vindecare se
obþine prin intervenþia numeroaselor substanþe active existente în ceapã cu proprietãþi antiinflamatoare, analgezice, emoliente
ºi cicatrizante (1).
Pornind de la datele oferite de medicina
vernacularã, s-a studiat posibilitatea realizãrii unui extract fluid din bulbii proaspeþi ai speciei Allium cepa L, extractul fluid
(EC1) fiind caracterizat din punct de vedere al conþinutului în flavone, acizi polifenolcarboxilici, sulf, acizi tritepenici ºi aminoacizi, principii active cu rol important în
fenomenul de epitelizare (2).
Multitudinea proceselor implicate in cicatrizare explicã de ce, in practica medi-
calã, cu toate eforturile chirurgicale ºi terapeutice este foarte greu sã se obþinã o cicatrizare perfectã. În plus, medicamentele topice utilizate astãzi în terapie pentru acþiunea cicatrizantã ºi reepitelizantã sunt destul
de reduse ca numãr. Caracterizarea acestor
preparate necesitã cunoaºterea factorilor care
influenþeazã modul de eliberare a substanþelor active din excipient, în vederea penetrãrii în diferite straturi ale epidermei (3,4).
Cercetarea întreprinsã a avut ca scop
realizarea unor dermopreparate a cãror formulare diferã prin natura excipientului în
care s-au inclus substanþele active. Principiul activ urmãrit a fost reprezentat de flavonele existente în extractul EC1. Astfel,
etapa urmãtoare formulãrii ºi preparãrii celor trei produse semisolide o reprezintã
determinarea cineticii de eliberare a flavonelor conþinute în dermopreparate.
215
Extracþia
ºi transportul
acidului
prin
Rev. Med. Chir. Soc.
Med. Nat.,
Ia[i – 2006
– vol. folic
110, nr.
1 membrane lichide
FARMACIE
ARTICOLE ORIGINALE
EXTRACÞIA ªI TRANSPORTUL ACIDULUI FOLIC
PRIN MEMBRANE LICHIDE
Anca-Irina Galaction1, Alexandra-Cristina Blaga2, D. Caºcaval2
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Bioinginerie Medicalã
1 Catedra de Substanþe Bioactive ºi Biotehnologii Medicale
Universitatea Tehnic㠓Gh. Asachi” Iaºi
Facultatea de Inginerie Chimicã
2 Departamentul de Inginerie organicã ºi biochimicã
THE EXTRACTION AND TRANSPORT OF FOLIC ACID THROUGH LIQUID MEMBRANES (Abstract): The study on the extraction and transport of folic acid (vitamin B 9) with
Amberlite LA-2 underlined the significant influences of the pH-gradient on the aqueous phases,
carrier concentration and mixing intensity, in correlation with the extraction mechanism. Thus,
for reaching the maximum efficiency of folic acid separation, the pH-value of the initial aqueous
phase of 5, the pH-value of the final aqueous solution greater than 11 and the Amberlite LA-2
concentration in solvent layer over 80 g/l are required. Key words: FOLIC ACID, VITAMIN
B9, AMBERLITE LA-2, LIQUID MEMBRANE, PERTRACTION, MASS FLOW, PERMEABILITY FACTOR
Acidul folic, denumit ºi acid pteroilglutamic, face parte din grupul vitaminelor B
(vitamina B9). Acesta reprezintã un factor
de creºtere, fiind activ în anemiile din timpul sarcinii sau în cele provocate de hemoragii, stimulând biosinteza globulelor albe
ºi roºii în anemiile nutriþionale ºi pernicioasã. Carenþa în acid folic induce la om
anemia macrocitarã asociatã cu megaloblastaza, dereglarea funcþionãrii mucoaselor epiteliale cu apariþia ulceraþiilor, a infecþiilor, a tulburãrilor gastro-intestinale,
neuropatiei periferice sau a modificãrilor
hematologice (1).
Acidul folic se poate obþine prin extracþie în mediu acid din materiale vegetale
(frunze de spanac, cereale, lãmâi) sau animale (ficat) (2). Un procedeu aplicat industrial îl reprezintã sinteza chimicã prin
condensarea, în mediu bazic, a acidului pamino-benzoil-L(-)-glutamic cu 2,3-dibrom-
propionaldehida ºi clorhidratul de 2,4,5triamino-6-hidroxipiridina (1,3).
Recent, a fost elaborat un procedeu de
biosintezã al acidului folic, produsul obþinut având o biodisponibilitate superioarã
celui obþinut prin sintezã (4). Astfel, exploatându-se capacitatea metabolicã ridicatã a tulpinilor mutante de Bacillus subtilis de a biosintetiza acid folic pe substrat
de glucozã, s-au obþinut conversii de 0,16
moli acid folic/100 moli glucozã, productivitate de circa 10 ori mai mare decât a tulpinilor sãlbatice.
Separarea ºi purificarea acidului folic
din lichidele de fermentaþie implicã filtrarea
biomasei ºi sorbþia acidului pe anioniþi,
dupã o purificare prealabilã a filtratului
prin tratamente termice ºi chimice. In
schimb, eluþia acidului folic, cu soluþii bazice (NaOH), constituie o limitare semnificativã a procesului de separare (1).
219
D. Lupaºcu
et al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
– vol. 110,
nr. 1
FARMACIE
ARTICOLE ORIGINALE
SINTEZA ªI CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICÃ A UNOR NOI
COMPUªI AI RUTOZIDULUI CU ACIDUL CLOFIBRIC
D. Lupaºcu, Lenuþa Profire, Gh. Dãnilã
Universitatea de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T. Popa” Iaºi
Facultatea de Farmacie
Disciplina de Chimie farmaceuticã
SYNTHESIS AND PHYSICO-CHEMICAL CHARACTERISATION OF SOME NEW CLOFIBRIC ACID DERIVATIVES (Abstract): Fibrates are drugs with efficacy in reducing blood
cholesterol levels and especially, triglyceride plasma levels. Unfortunately, fibrates have a poor
water-solubility and showed some adverse reactions at long treatment. The objective of this
study was to obtain some new clofibric acid derivatives with rutin; some of these compounds
contain a guanidine moiety, known as effective at cardiovascular level. All the compounds are
soluble in water. Key words: FIBRATES, CLOFIBRIC ACID, FLAVONOIDS, RUTIN
Derivaþii acidului aril-oxi-isobutiric,
denumiþi ºi fibraþi, sunt compuºi cu
structurã 2-fenoxi-2-metilpropionicã sau 5fenoxi-2,2-dimetilpentanoicã, cu proprietãþi
hipolipidemiante. Pe lângã efectele marcate de scãdere a trigliceridelor – de multe
ori peste 30%, unii dintre aceºti derivaþi
prezintã ºi alte proprietãþi, cum sunt cele
antiagregant-plachetare sau antidiuretice.
~n general, fibraþii sunt utilizaþi pentru tratamentul hiperlipidemiilor ºi, de asemenea,
pentru profilaxia bolilor ischemice cardiace
(1,2,3,4,5).
Dintre dezavantajele acestor compuºi
menþionãm solubilitatea redusã în apã, precum ºi, în unele cazuri, efectele hepatotoxice ce apar în condiþiile unui tratament
îndelungat (6).
Pe de altã parte, rutozidul prezintã o
serie de efecte farmacologice importante,
dintre care se remarcã acþiunea la nivelul
vaselor sanguine ºi efectele antioxidante,
dar ºi proprietãþile antiinflamatoare, confirmate prin numeroase studii (7,8,9).
Pe baza rezultatelor obþinute din cercetãri anterioare, în care combinaþii ale
224
rutozidului cu diverse substanþe biologic
active cu hidrosolubilitate foarte redusã, sau dovedit uºor solubile în apã, am încercat
obþinerea unor derivaþi ai rutozidului cu
acidul clofibric.
O parte dintre aceºti compuºi conþin în
structurã ºi o secvenþã de guanidinã, fiind
cunoscut faptul cã derivaþi cu asemenea
structurã sunt activi la nivelul sistemului
cardiovascular. Astfel, unele guanidine monosau di-substituite sunt agoniºti puternici ºi
selectivi ai adrenoreceptorilor α2, utilizaþi
în terapie pentru proprietãþile antihipertensive sau pentru proprietãþile lor antidiareice (amintim în acest sens medicamentele Guanabenz, Guanoxabenz sau Lidamidine).
MATERIAL ªI METODÃ
Derivaþii rutozidului cu acidul clofibric
au fost obþinuþi prin reacþiile rutozidului
cu o serie de derivaþi halogenaþi (1,3-diclor2-propanol (IX); 1-brom-3-clor-propan
(X); 1,2-dibrom-etan (XI); dibrom-metan
(XII)), în mediu de metoxid de sodiu, urmate
de tratarea cu p – clor – fenoxi – izobutiril-
Loredana
Niþãnr.
et 1al.
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
– 2006 –Elena
vol. 110,
BIOINGINERIE
ARTICOLE ORIGINALE
SYNTHESIS AND CHARACTERIZATION OF A HYDROGEL WITH
THERAPEUTIC APPLICATIONS
Loredana Elena Niþã1, Iordana Neamþu1, Aurica P. Chiriac1, V. Bãdescu2
“Petru Poni” Institute of Macromolecular Chemistry Iaºi
1 Department of Polymeric Materials
2 National Institute of Research & Development for Technical Physics Iaºi
THE SYNTHESIS AND CHARACTERIZATION OF A HYDROGEL WITH THERAPEUTIC APPLICATIONS (Abstract): The study presents the synthesis of an acrylamide
polymeric hydrogel in aqueous solution by copolymerization concomitant with a crosslinking
process using a bifunctional comonomer with a redox initiation system – potassium peroxodisulphate / ascorbic acid. The swelling kinetics as well the characterization of structure through
optical microscopy was performed. The synthesized polymeric gel shows temperature sensitivity, maintaining low temperatures for a prolonged period of time. Thus, the material is assessed
as an inner material in thermo sensitive packs to be applied in pain therapy. Key words:
ACRYLAMIDE POLIMERIC HYDROGEL, MEDICAL APLICATION, SWELLING
Hydrogels are hydrophilic crosslinked
polymeric networks that can swell, but do
not dissolve in water. The ability of hydrogels to absorb water is due to the hydrophilic nature of functional groups such as
alcohol, carboxyl, and sulphonic acid on
the polymeric backbone, while their opposition to dissolution arises from crosslink
between network chains (1). Their applications vary from drug delivery devices to
chromatographic packing materials, as well
as many other uses, such as separation,
purification, wound dressing, etc (2).
Poly(acrylamide) (PAAm) hydrogels are
highly hydrophilic, neutral and inert materials. The PAAm hydrogels have sufficient
hydrophilicity, but are low in hydrolytic
stability and tensile strength. Many
attempts have been made to improve the
mechanical behavior of the hydrogels by
modifying the method of synthesis, such as
chemically crosslinking with crosslinkers
or the copolymerization with a second monomer (3). Hydrogels derived from PAAm
228
have many useful chemical and physical
properties and, consequently, have been investigated for applications as smart polymers (4), such as: biomaterials (5), immobilization of biocatalysts and cells (6) drug
delivery systems (7), bioseperators (8,9) and
adsorbents for heavy metal ion and dyes
(10,11).
The aim of the present investigation was
to compare the dynamic swelling behavior
and surface morphology of the hydrogels
with various amounts of crosslinker prepared by using chemical redox initiation
method. The hydrogel of acrylamide (AAm)
was synthesized by chemically crosslinking
of AAm with N,N’-methylene-bis-acrylamide (Bis).
MATERIALS AND METHODS
Acrylamide (Merck, Darmstadt, Germany) (AAm) as monomer, N,N’-methylenebis-acrylamide (Sigma, St. Louis, USA) (Bis)
as crosslinker comonomer, potassium peroxydisulphate (Merck, Darmstadt, Germany)
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[iDoina
– 2006Drãgulescu
– vol. 110, et
nr.al.
1
BIOINGINERIE
ARTICOLE ORIGINALE
STRESS AND DEFORMATION ANALYSIS INDUCED BY DENTAL
IMPLANTS IN MANDIBLE
Doina Drãgulescu, L. Rusu, M. Dreucean, M. Toth-Tascau
Polytechnic University of Timiºoara
Department of Mechanics and Vibration
ANALYSIS OF STRESS AND DEFORMATION INDUCED BY DENTAL IMPLANTS IN
MANDIBLE (Abstract): The paper presents the human implanted mandible behavior under
the action of muscle forces creating different stress distributions depending on the kind of
motion performed. The mandible is treated in accordance to the classical mechanics methods.
The model is based on the mandible actual shape, taking into account the correct geometric
parameters. By imposing the motion conditions during mastication and by considering the real
forces developed by muscles during this motion, the reaction forces acting in the temporalmandible joint and on each tooth have been computed. The aim of the paper is to establish a
connection between the implant number and the jaw mechanical behavior. Key words: DENTAL IMPLANTS, MANDIBLE IMPLANTS, STRESS, DEFORMATION
The aim of the paper is to establish a
connection between the implants number
and the jaw mechanical behaviour. The mandible is treated conformably to the classical
mechanics methods. The model is based on
the mandible real shape, taking into account
the correct geometric parameters. By imposing the motion conditions during mastication and by considering the real forces
developed by muscles during this motion,
the reaction forces acting in the temporomandibular joint and on each tooth have
been computed (1).
MATERIAL AND METHOD
A dental implant is an artificial tooth
root placed by periodontist in the jaw to
support a tooth replacement or bridge.
Dental implants are an ideal option for
people with lost teeth due to periodontal
disease, injuries or various reasons.
There are different types of implants
actually in use:
• Endosteal (in the bone): This is the
232
most commonly used type of implant. The
various types include screws, cylinders or
blades surgically placed into the jawbone.
Each implant holds one or more prosthetic
teeth. This type of implant is generally used
as an alternative for patients with bridges
or removable dentures.
• Subperiosteal (on the bone): These
are placed on the jaw top with the metal
framework’s posts protruding through the
gum to hold the prosthesis. These types of
implants are used for patients unable to
wear conventional dentures and having
minimal bone height (2).
RESULTS
The model proposed in this paper (fig.
1a) was designed using SolidEdge software
and manufactured in Titanium alloy in the
frame of the Multiple Users Research Center CMPICSU functioning as research unity
of Politehnica University of Timiºoara.
Mandible, teeth and dental implants were
realized separately. Because of the biocom-
Ecaterina
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i
– 2006 Andronescu
– vol. 110, nr.et1al.
BIOINGINERIE
ARTICOLE ORIGINALE
ZEOLIÞI NATURALI CU APLICAÞII MEDICALE
PREPARARE ªI CARACTERIZARE PRELIMINARÃ
Ecaterina Andronescu1, Florentina Grigore2, Ch. Tardei2, Ella ªtefan1
1 Universitatea Politehnicã Bucureºti
2 Institutul Naþional pentru Inginerie Electricã INCDIE ICPE-CA Bucureºti
NATURAL ZEOLITES WITH MEDICAL APPLICATIONS – PRELIMINARY PREPARATION AND CHARACTERIZATION (Abstract): The aim of this research is to carry out
a preliminary study of the chemical behavior of natural zeolites under thermal and chemical
activation. Taking into account the biological properties reported for the NZ, the authors study
the influence of different activations on the structural behavior of the raw material, aiming at the
future preparation of slow release systems. The raw material used in this study was the purified
natural zeolites from Bârsana, Piatra Verde and Slãnic Moldova deposits. The samples were
characterized following specific techniques: XRD, SEM, EDAX, IR, pH measurements and
determinations of the specific surface. The results indicate that the natural zeolites could used
like as carriers in medical applications because they increase their specific surface after
activation. Studies of the release of pharmaceuticals from the zeolitic host systems are in
progress. Key words: NATURAL ZEOLITES, CLINOPTILOLITE, THERMAL AND
CHEMICAL ACTIVATIONS
Lucrarea prezintã un studiu preliminar
privind comportamentul structural, dupã
activarea termicã ºi chimicã, al zeoliþilor
naturali din depozitele Bârsana, Piatra Verde ºi Slãnic Moldova.
Zeoliþii sunt aluminosilicaþi cristalini
hidrataþi din familia tectosilicaþilor ºi se
caracterizeazã prin aceea cã prezintã o structura cristalinã poroasã. Dacã în marea majoritate a materialelor cristaline structura poroasã este generatã de spaþiile dintre cristalite, iar porii au forme ºi dimensiuni extrem de diversificate, zeoliþii prezintã o
structurã poroasã foarte bine definitã, generatã de dezvoltarea spaþialã a cristalelor,
iar porii au forme ºi dimensiuni de regularitate geometricã. Aceastã particularitate
include zeoliþii în categoria cristalelor poroase (1).
Dimensiunile scãzute ale porilor ºi mai
ales ale ferestrelor de acces genereazã o
selectivitate geometricã de adsorbþie (1).
236
Zeoliþii naturali, consideraþi “buni la
orice”, cunosc o paletã largã de utilizãri,
extrãgându-se anual peste 300.000 t tufuri
zeolitice (2).
Cercetãrile actuale sunt orientate spre
sinteza unor zeoliþi cu porozitate foarte
mare, în scopul realizãrii unor materiale
suport pentru o serie de specii moleculare
oaspete – procedee de stocare prin încapsulare (1).
Experimental s-a demonstrat cã materialele zeolitice pot fi administrate simultan
fãrã sã determine daune corpului uman ºi s-a
arãtat cã diferenþele de adsorbþie rezultã
din polaritatea moleculelor ºi natura mineralului zeolitic (3).
Pavelic et al. au experimentat clinotilolitul ca potenþiali adjuvanþi în tratamentul
cancerului. S-a urmãrit în tratamentul ºoarecilor ºi a câinilor observându-se micºorarea tumorii (6).
Recent s-a demonstrat ca zeoliþii non-
In memoriam
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
– vol. 110, nr. 1
IN MEMORIAM
PROF. UNIV. DR. DIMITRIE D.
BRÃNIªTEANU
(2 septembrie 1938 – 4 mai 2005)
Anul trecut ne-a pãrãsit, dupã ani de
suferinþã, un mare profesor din domeniul biomedical, Dimitrie D. Brãniºteanu (Mickey).
Comunitatea universitarã din Iaºi ºi din
România a pierdut pe unul dintre cei mai
de seamã specialiºti, un model de înaltã
competenþã ºi dãruire pentru dezvoltarea
cercetãrii fundamentale biomedicale. Chiar
de la începutul carierei Dimitrie D. Brãniºteanu s-a remarcat ca un cercetãtor de valoare ºi un cadru didactic deosebit, care
prin întreaga sa activitate a contribuit la
dezvoltarea învãþãmântului medical ieºean
ºi la formarea a numeroase generaþii de
medici.
D.D. Brãniºteanu s-a nãscut la Iaºi ºi a
absolvit Liceul Internat “Costache Negruzzi”
ca ºef de promoþie. În 1960 a absolvit, cu
strãlucire ºi împotriva persecuþiilor politice, Facultatea de Medicinã Generalã a
Institutului de Medicinã ºi Farmacie. În reþeaua sanitarã a funcþionat ca medic de circumscripþie (1960-1962) ºi medic secundar
de Medicina ºi Fiziologia Muncii (19621965). Din 1966 a devenit prin concurs
cercetãtor ºtiinþific ºi medic specialist de
Medicina Muncii la Institutul de Cercetãri
Medicale Iaºi. Începând din anul 1969 ºi-a
desfãºurat activitatea în cadrul IMF Iaºi,
parcurgând prin concurs toate gradele didactice, de la asistent la profesor, fiind apoi
pentru o perioadã scurtã, dar deosebit de
bogatã în realizãri, ºeful Disciplinei de Fiziologie. La formarea sa a contribuit decisiv
unul din corifeii fiziologiei româneºti, Acad.
Prof. Dr. Ion Haulicã, sub îndrumarea cã242
ruia D.D. Brãniºteanu a elaborat teza de
doctorat cu titlul “Studiul implicaþiilor
funcþionale ale activitãþii factorului de creºtere nervoasã ºi antiserului omolog”, susþinutã în 1973. Specializãrile în laboratoare
renumite din SUA ºi Germania, precum ºi
munca neobositã în cadrul colectivului remarcabil de la Disciplina de Fiziologie a
Facultãþii de Medicinã din Iaºi, l-au condus
ulterior cãtre deplina realizare profesionalã.
Pasiunea sa pentru cercetare, calitãþile
didactice deosebite, alimentate permanent
de grija pentru perfecþionare, au stat la baza
publicãrii a circa treizeci de cursuri, tratate
ºi monografii ºi a peste trei sute de lucrãri
ºtiinþifice. A obþinut brevete de invenþii ºi
inovaþii ºi a avut colaborãri ºi cercetãri comune cu colective de la Universitatea
Connecticut, Institutul Max-Planck de Psihiatrie din München, Universitatea Nottingham, Universitatea New York - Stony Brook.
Lucrând în laboratorul de Fiziologie de la
I.M.F. Iaºi, a contribuit la introducerea ºi
asimilarea a numeroase tehnici experimentale (izolarea ºi studiul in vitro al glomerulilor renali, tehnici actografice, perfuzia
ºi stimularea secþiunilor de þesut cerebral,
cordul izolat ºi perfuzat, miografia frag-
In memoriam
mentelor vasculare, utilizarea liposomilor
pentru administrarea intracelularã a substanþelor bioactive, ºi mai ales tehnica de
studiu a transmiterii sinaptice cu microelectrozi intracelulari), precum ºi a unor direcþii de cercetare moderne. Lucrãrile publicate, din care peste cincizeci în reviste de
vârf din domeniu (de exemplu: J Physiol
(London), Pflugers Arch, J Pharmacol Exp
Ther, Naunyn Schmiedebergs Arch Pharmacol, Eur J Pharmacol, Neurosci Lett,
Brain Res, J Neurochem) au fost ºi sunt în
continuare intens citate în literatura de specialitate. Într-o epocã în care “dictatura”
ISI nu era atât de pregnant㠓Micky” Brãniºteanu a avut o listã remarcabilã - model
urmat de cãtre discipolii sãi în prezent. În
linia marilor formatori de caractere ºi cariere ºtiinþifice, Prof. Brãniºteanu a stimulat
ºi extins într-o adevãratã epidemie acest
“focar de activitate ºtiinþificã intensã”.
D.D. Brãniºteanu a fost un exponent de
marcã al Fiziologiei din România, cu un
prestigiu internaþional cert, dobândit mai
ales prin studii privind transmiterea sinapticã. Astfel, în perioada 1970-1998 domnia
sa a fost unul din puþinii reprezentanþi de
anvergurã intenaþionalã ai medicinei ieºene
ºi ai cercetãrii biomedicale din România.
La Iaºi, precum ºi în laboratoare renumite
din SUA, Germania ºi Marea Britanie, a
realizat ºi a coordonat cu succes studii asupra unor diverse aspecte fizio-farmacologice, care de-a lungul anilor au dobândit o
orientare din ce în ce mai pregnantã spre
mecanismele de semnalizare intracelularã,
domeniu de vârf al cercetãrii biomedicale
din acea perioadã. Cele mai importante domenii de studiu au fost urmãtoarele: sistemul reninã-angiotensinã (1972-1986), mediaþia purinergicã (1973-1994), dinamica eliberãrii cuantale a neuromediatorilor (19751992), mecanisme ºi mesageri secunzi cu
implicaþii în eliberarea neuromediatorilor
(1984-1992), mecanisme implicate în activitatea contractilã a muºchiului neted (1986-
1998), utilizarea liposomilor pentru administrarea intracelularã a substanþelor bioactive (1988-1998). Prof. Brãniºteanu a fost
un pionier în domeniul sinaptologiei ºi
electrofiziologiei în România ºi a rãmas un
nume din referinþã în acest sens. Impreunã
cu colaboratorii ºi elevii sãi a derulat permanent cercetare de tip contractual ºi a
obþinut numeroase granturi de cercetare
naþionale ºi internaþionale, fapt reflectat benefic în dotarea laboratoarelor de fiziologie. Prof. Brãniºteanu a fost membru marcant în numeroase societãþi ºtiinþifice din
þarã ºi din strãinãtate ºi a contribuit la
introducerea în România, dupã 1990, a sistemului de cercetare pe bazã de granturi.
Personalitate puternicã, proeminentã în
mediul medical ºi în societatea ieºeanã, D.D.
Brãniºteanu a fost un adevãrat creator de
ºcoalã. ªi aceasta nu prin atragerea unor
tineri pentru a lucra pe vreuna din temele
sale de interes, ci prin deschiderea ºi sprijinul oferit tinerilor pentru dezvoltarea propriilor lor idei ºi studii, precum ºi prin
asigurarea unui climat de lucru orientat
spre înalta performanþã. Tinerii de atunci,
peste douãzeci, lucreazã astãzi în diverse
laboratoare ºi clinici din România ºi SUA ºi
au dobândit deja o bunã reputaþie internaþionalã ºi sunt la rândul lor creatori de
ºcoalã.
D.D. Brãniºteanu a însemnat mult nu
numai pentru Catedra de Fiziologie a Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie “Gr.T.
Popa” Iaºi, ci ºi pentru întreaga Universitate. Putem menþiona doar unul din numeroasele exemple. Atunci când a fost întrerupt pentru ani de zile accesul instituþiei la
literatura de specialitate din strãinãtate, el
a pus la dispoziþia colegilor (direct ºi prin
Biblioteca instituþiei) abonamentul sãu personal la ISI Current Contents, ceea ce a
reprezentat o unicã ºi nepreþuitã cale de
informare pentru medici ºi cercetãtori. De
altfel, vasta sa bibliotecã personalã a fost,
prin intermediul unui larg cerc de prieteni,
243
In memoriam
o sursã importantã de informare ºtiinþificã
ºi generalã, fiind de exemplu o cale principalã prin care publicul ieºean lua contact
cu beletristica recentã din domeniul sciencefiction ºi nu numai.
D.D. Brãniºteanu a fost un promotor al
tradiþiei valorii, în Universitate, dar ºi în
familie, fiind fiul lui Dumitru Brãniºteanu
(Profesor de Farmacologie ºi Medicinã Internã, un pionier al medicinei ieºene), soþul
Gabrielei Brãniºteanu (medic ºi pictor de
valoare) ºi tatãl lui Dumitru D. Brãniºteanu
(Dumi, endocrinolog ieºean cu cercetãri de
calibru mondial, îndeosebi în domeniul
vitaminei D).
Un adevãrat profesionist al ºtiinþei,
Dimitrie D. Brãniºteanu a fost un om harnic
ºi serios, cu respect profund faþã de oameni
ºi cu un sistem de valori bazat pe
rigurozitate ºi pe cultivarea asiduã a competenþei ºi performanþei individuale, în contextul unei colaborãri deschise ºi intense.
Pe de altã parte, D.D. Brãniºteanu va
rãmâne în inima celor care l-au cunoscut ºi
pentru stilul sãu personal, marcat de un
dialog viu, amabil ºi relaxat, cu note de
umor rafinat, aspect regãsit cu pregnanþã ºi
în prelegerile sale bogate ºi atractive.
În numele discipolilor,
Adrian Covic
ªerban Dragomir
244
In memoriam
Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Ia[i – 2006
– vol. 110, nr. 1
IN MEMORIAM
PROF. UNIV. DR. GEORGE I.M.
GEORGESCU
(18 iunie 1943 – 31 octombrie 2005)
Iaºul medical, ca ºi întreaga comunitate
a cardiologilor din România, a fost ºocatã
de neaºteptata trecere la cele veºnice, dupã
o carierã absolut exemplarã, a uneia din
cele mai importante figuri ale medicinii
româneºti contemporane, Profesorul George
I.M. Georgescu.
Nãscut la 18 iunie 1943 la Timiºoara,
dupã absolvirea studiilor liceale la Bacãu a
susþinut concursul de admitere la Facultatea
de Medicinã din Iaºi, fiind însã repartizat,
împotriva voinþei sale, la Facultatea de Stomatologie. Dupã doi ani de studiu la aceastã
facultate are tãria de a se retrage ºi a susþine
din nou admitere pentru a trece la Facultatea de Medicinã, pe care o absolvã, dupã
o ºcolaritate strãlucitã în 1967, ca ºef de
promoþie. În 1968 devine intern clinic prin
concurs (ºef de promoþie) al Spitalelor din
Iaºi, titlu care l-a consacrat în elita generaþiei sale, parcurgând apoi toate treptele
carierei medicale ºi universitare: medic specialist medicinã internã (1972), medic specialist cardiologie (1985), medic primar medicinã internã (1990), medic primar cardiologie (1990), respectiv asistent (1969), ºef
de lucrãri (1986), conferenþiar (1993) ºi profesor (1995).
Format în valoroasa Clinicã a I-a Medicalã condusã de Profesor C.I. Negoiþã, ºia completat pregãtirea profesionalã ºi ºtiinþificã atât în Germania, în Clinica de Cardiologie a Profesorului Just de la Freiburg, cât
ºi în þarã, la Clinica de Cardiologie a Profesorului Gavrilescu (unde s-a iniþiat în
electrofiziologie), precum ºi la Clinica de
Cardiologie a Spitalului Fundeni unde a
fãcut un an de perfecþionare la un moment
al carierei când era, de fapt, pe deplin format.
Doctor în ºtiinte medicale (1984) ºi mai
apoi conducãtor de doctorate (cardiologie)
din 1997, Profesorul Georgescu s-a impus
cu autoritate drept una din cele mai puternice personalitãþi ale generaþiei sale, atât
în medicina ieºeanã cât ºi în cardiologia
româneascã. Alegerea sa ca Director al
Departamentului de Medicinã Internã UMF
„Gr.T. Popa” (1995-1999 ºi din nou din
2004), prorector al Universitãþii ieºene (19962000), vicepreºedinte al Societãþii Române
de Cardiologie (2002-2005) ºi preºedinte
al Comisiei de Cardiologie a Ministerului
Sãnãtãþii (2004) exprimând recunoaºterea
calitãþilor sale profesionale ºi manageriale.
Excelent profesor ºi creator de ºcoalã,
s-a impus prin puterea de muncã, prin rigoare, prin respingerea oricãrui compromis
privind calitatea actului medical, privind
pregãtirea studenþilor ºi a tinerilor medici
sau modul de a realiza o cercetare ºtiinþificã, de a redacta o tezã de doctorat sau
un capitol de carte.
Paralel cu activitatea de medic ºi universitar de excepþie, Profesorul Georgescu s-a
implicat în activitatea ºtiinþificã ºi publicisticã, devenind o prezenþã remarcatã ºi res245
In memoriam
pectatã la reuniunile cardiologice din þarã
ºi strãinãtate.
A þinut zeci de conferinþe ºtiinþifice, a
publicat in extenso sau în rezumat aproape
200 de articole. A fost autor sau coautor la
9 tratate, monografii sau manuale fiind preocupat de cele mai complexe ºi dificile probleme ale cardiologiei moderne: aritmiile
cardiace, cardiostimularea electricã temporarã ºi permanentã, hipertensiunea arterialã
esenþialã, evaluarea clinicã ºi ecocardiograficã a valvulopatiilor, evaluarea riscului
cardiovascular, evaluarea cardiopatiilor congenitale prin studiu ecocardiografic transtoracic ºi transesofagian, infarctul miocardic acut, prevenþia primarã ºi secundarã a
cardiopatiei ischemice.
A participat la contracte de cercetare ºi
studii multicentrice naþionale (privind studii populaþionale în HTA a adultului ºi copilului, studii clinice de validare a efectului
antihipertensiv al unor medicamente ca:
Nifedipin, Sinopryl, Leridip, Perindopril,
studii de optimizare a diagnosticului ºi indicaþiilor terapeutice în valvulopatii cu ajutorul ecocardiografiei, urmãrirea efectului
normolipemiant al atorvastatinei, utilizarea
heparinelor cu greutate molecularã micã în
sindroamele coronariene acute, efectul perindoprilului asupra performanþei ventriculare
stângi post infarct miocardic acut) ºi internaþionale: „Euro Heart Survey Program for
the Valvular Heart Disease 2001”.
I s-a decernat Premiul Gh. Marinescu al
Academiei Române (1983), pentru colaborarea la monografia Angina Pectoris (Editura Junimea), sub redacþia Prof. Dr. C.I.
Negoiþã ºi Premiul special pentru cea mai
bunã carte universitarã a anului 2001, acordat de Colegiul Medicilor din România pentru volumul Tratamentul raþional al bolilor
cardiovasculare majore (în colaborare cu Cãtãlina Arsenescu) publicat la Editura Polirom.
Activitatea sa ºtiinþificã ºi universitarã
i-a adus titlul de Doctor Honoris Causa al
Universitãþii „Ovidius” din Constanþa (2003),
246
precum ºi pe cel de Fellow of the European
Society of Cardiology (2004). Preºedintele
României i-a acordat Ordinul Naþional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler, pentru contribuþii la promovarea medicinei cardiovasculare moderne.
Perseverent, tenace, uneori dificil ºi
adeseori incomod în relaþiile interumane, a
urmãrit cu perseverenþã realizarea visului
sãu din tinereþe, acela de a crea un Centru
de Cardiologie modern ºi competitiv. ªi a
reuºit pe deplin. Încununarea excepþionalelor calitãþi de medic ºi cadru didactic ale
Profesorului Georgescu a constituit-o înfiinþarea, în 1997, a Centrului de Cardiologie
Iaºi, unitate medicalã de excelenþã, pe care
Domnia-Sa a conceput-o, a organizat-o ºi a
condus-o ca director, cu dãruire, competenþã ºi profesionalism. Centrul de Cardiologie este o unitate de vârf în cardiologia
româneascã, Profesorul Georgescu fiind nu
numai întemeietorul, Constructorul, ci chiar
Sufletul sãu.
A avut calitatea de a atrage, selecta ºi
recruta tineri de valoare, de a-i capacita, de
a le mobiliza ºi cataliza energiile. Model
de rigoare profesionalã, a impus colaboratorilor aceleaºi standarde de calitate ºi aceeaºi manierã de a trãi exigent ºi eficient în
beneficiul bolnavilor.
Intelectualitatea ieºeanã suferã prin dispariþia sa o imensã ºi ireparabilã pierdere;
deoarece Profesorul Georgescu era un intelectual în cel mai autentic ºi complet sens
al cuvântului, pregãtirea sa medicalã ºi ºtiinþificã de excepþie fiind dublatã de o culturã
generalã pe mãsurã. Era un pasionat, rafinat
ºi sensibil cunoscãtor al muzicii clasice, iar
conversaþia cu Domnia-Sa constituia o veritabilã plãcere intelectualã.
Profesorul George I. M. Georgescu a
visat, a luptat ºi ºi-a realizat visul, arzând
cu o intensitate care i-a scurtat atât de nedrept viaþa, când ar fi putut sã mai înfãptuiascã atâtea ºi sã se bucure de câte a realizat.
Redacþia Revistei MedicoChirurgicale