cele trei crişuri - Biblioteca Digitala BCU Cluj

Transcription

ANUL
ORADEA
Iulie—August 1929.
X
m m\ mm
ANALE CULTURALE
Director-Fondator:
GEORGE
BACALOGLU
BCU Cluj / Central University Library Cluj
No.
7—8
FRANŢA ŞI ROMÂNIA
Lei 30
„CELE TREI CRIŞURI"
ORADEA, s t r . P r i n ţ u l Carol, 5.—Telefon 119.
ABONAMENTE:
Pe un an
i
Lei 200.—
Pe un an şcoli de ţoale gradele
Lei 500.—
Pe un an autorităţi
Lei 1000 —
Abonament de încurajare
Lei 2000.—
Pe un an studenţii
Lei 100.—
In străinătate: Europa 1500 lei; America 7 dolari.
Anunţuri şi reclame după tarif. — Manuscrisele nu se înapoiază.
Abonamentele de încurajare se certifică, publicând numele abonatului la o rubrică specială.
CUPRINSUL:
Cuvânt înainte.
,,Cele Trei Crişuri": . • •
Gabriel Puaux,
Ministrul France et Roumanie.
,
Franţei:
Latinitate.
,
Ode â la Roumanie.
j
Henri Bataille:
,,Vive la France!".
•'
Rene Chambe:
La France en Roumanie.
A. D. Xenopol:
Un mare simbol (Jeanne;
Henri Wallon:
d'Arc).
;
A. Sorel:
Revoluţia franceză şi Europa,
Ovid Densuşianu-fiul: .
împăratul.
Prof. Fr. Lebrun:
Les orateurs.
Prof. D-r G. Marinescu:
Charcot şi şcoala de la SalpStriere.
Prof. D-r C. Angelescu :
Notre reconnaissance envers
la France.
[
Gr. Trancu-Iaşi: •
N'oublions pas.
'
George I. Brătianu:
Ion I. C. Brătianu şi răsboiul
de întregire.
i
Rotând Dorgeles: .
Fragment
din„Croix
debois".
Barbu St. Delavrancea:
Fragment dintr'un discurs.
Numeroase clişee ilustrând momentele culminante ale istoriei
Constantin
Kiriţescu:
Prof. Henri Căpitani:
Prof. O. Tofrali:
Prof. Emile Sergent:
*
Prof. I. Perets:
Reggio:
Elena Văcărescu: . . .
Henri Massis:
Ovid Densuşianu-fiul:
Ion Dongorosi:
.
. .
Francezii în răsboiul Româ
niei.
Impressions de voyage.
La fraternite franco-roumaine
pendant la grande guerre.
Un voyage de mission en
Roumanie.
Spiritul francez.
La science juridique en Rou
manie.
Literatura franceză: Pe mar
ginea unei evoluţii.
II passa . . . (versuri).
Autograf original.
Arta franceză contimporană.
Teatrul şi muzica — Românii
la Paris.
Parisul.
După zece ani.
Banatul şi Franţa.
D-r Emil Gheorghiu:
Colonel George Bacaloglu.
Traian Birăescu:
. . .
şi evoluţiei spirituale franceze în legătură cu poporul român.
— Noutăţile zilei, Bibliografie etc — COPERTA La Marseillaise, de Rude
i
COLABORATORII REVISTEI:
I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voineşti, C. Banu, N. peanu-Melin, Dr. Cassiu Maniu, G-ral Moşoiu, S. Mehe
Bănescu, G. Bogdan-Duică, N. Batzaria, Zah. Bârsan, dinţi, G. Meitani, V. Meruţiu, Arhiereu Andrei CrişaMăria Baiulescu, G Baiculescu, Şt. Bezdechi, L. Blaga, nul, V. Militaru, R. S. Molin, Virgil Molin, T. Murăşanu,
I. Bianu, Oct. Beu, Elena Bacaloglu, Const., Victor N. Milcu, M. Mora, I. Montani, G. Murnu, Paul Neguşi George Bacaloglu, Traian Birăescu, Emanoil Bu- lescu, D. Nanu, A. Nanu, A. Negură, G. Oprescu, G-ral
cuţă, Al. Bogdan, Al. Ciura, R Ciorogariu, A. Ciortea, ScarlatPanaitescu, Ion Peretz, N. Pora, Sextil Puşcariu,
Th. Capidan, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Eugen Cons V. Petala, Al. Pteancu, I. Pillat, Ecaterina Pitiş, I. Pogan,
tant, A. Cotruş, Gh. Ciuhandu, Teofil Codreanu, I.
D. Pompei, Matilda Poni, Septimiu Popa, Pauli. Prodan,
Const.-Delabaia, Const. Doboş, Viora Dr. Ciordaş, V.
George Pallady, Pr. Gh. Pteancu, P. I. Papadopol, MirCorbasca, Cridim, M. Chioveanu, V. Demetrius, R. Decea Rădulescu, G. Rotică, C. Rîuleţ, G-ral Rudeanu,
metrescu, Ovid Densuşianu-fiul, I. G. Duca, Virgil DrăAlexandrina Scurtu, I. Simionescu, I. P. Sachelarie, Va
ghiceanu, Mihail Dragomirescu, Silviu Dragomir, Ion
Dragu, A. Davidescu, Mihail Dragoş, Ion Dongorozi, sile Savel, Andrei Sigmond, Const. M. Sipsom, Al. T.
Victor Eftimiu, Ion Foti, Horia Furtună, Eug. Filotti, Stamatiad, Eugeniu Sperantia, Marin Ştefânescu, I.
G. Galaction, D. Guşti, Al. Ghidionescu, Vasile Al. U. Soricu, C. Sudeţeanu, G. Sofronie, C. Stratulat, O.
George, Ion Gane, C. Gane, Dem. Gâlman, D. Gâldău, Tafrali, Caton Theodorian, G. Tutoveanu, Nuşi Tulliu,
Radu Gyr, C. Hodoş, N. Iorga, Bogdan Ionescu, Al. Ia- N. G. Tistu, G. Taşcă, V. Al. Valjean, I. Valerian,
cobescu, Iustin Ilieşiu, Emil Isac, N. E. Idieru, Constan George Voevidca, Volbură Poiană-Năsturaş, Eugen
tin Kiriţescu, G. Kristof, E. Lovinescu, I. Lupaş, A. Lu- Titeanu, Gh. Vornicu. G e o r g e M. Z a m f i r e s c u ,
ANALE CULTURALE
NUMÂR ÎNCHINAT
FRANŢEI
CONTIMPORANE
şi
RĂZBOIULUI
DE
ÎNTREGIRE
3m
CUVÂNT
ÎNAINTE
AVANT-PROPOS
ce numâro consacra â la France, depassant le ca- CIn acest număr închinat Franţei, depăşind
£7)ar
dre de la guerre commune, nous nous sommes efforces de poursuivre dans Fâme francaise Ies differents
aspects de cette vitalite qui â travers la science, l'art
et la litterature, a donne â rhomme moderne un souffle regenerateur. Le cadre etant cependant trop vaste,
on a du se borner â une esquisse — et combien sommaire!—centralisant en quelques pages Ies figures de
ces francais qui ont donne â notre pays
une impulsion, un exemple et un encouragement. Ces figures ont souffert, elles
aussi, une selection, car ils ont ete nombreux ceux qui, venus de France pour
affirmer le genie latin au milieu de notre
latinitee isolee, ont cree un rapprochement culminant dans une identification.
L'identification du 1'âme roumaine dans
4n
la grande âme de la France. Et la France
1
le sait.
Aux heures graves de notre histoire,
un pays nous a aide, le premier: la Fran
ce. Un pays nous a discipline l'elan et la
culture: la France. Et â present, c'est
toujours la France qui nous donne Ies
moyens de nous affirmer, dans ce domaine spirituel qui fait que l'art, la cul
ture et la politique merne soient l'expression multiforme d'un meme effort: la volonte de la race.
Nous avons evite Ies grands mots, Ies
E. Sandos:
expressions manquant de spontaneite. Car
Ies grands mots sont inutiles lorsqu'on
Ies adresse â un peuple qui, apres avoir donne par la
Revolution une liberte au Monde, apres avoir fait triompher par ses intellectuels la spiritualite latine en
Europe, a impose par la paix de 1919, et contre l'arrogance brutale, la loi sacree de la Justice.
cadrul
*s războiului comun, am încercat să urmărim în su
fletul francez aspectele diferite ale acelei vitalităţi
care prin ştiinţă, prin literatură, prin artă, a insuflat
omenirii moderne un avânt regenerator. Cadrul fiind
însă prea vast, această încercare n'a putut fi expri
mată de cât printr'o schiţă—şi cât de sumară încă!—
centralizând în câteva pagini figurile acelor francezi
ce au dat ţării noastre un imbold, o pildă
şi o încurajare. Fireşte, aceste figuri au
suferit şi ele o necesară selecţiune, căci
numeroşi au fost aceia cari, veniţi din
Franţa spre a aduce dovada geniului la
tin în mijlocul latinităţii noastre izolate,
au afirmat prin cuvinte frăţeşti o apro
piere culminând î n t r o identificare. Iden
tificarea sufletului românesc în marele
suflet al Franţei. Şi Franţa o ştie.
In clipele grele ale istoriei noastre, o ţa
ră, cea dintâi,ne-a ajutat: Franţa. O ţară
n e a disciplinat avântul şi cultura: Fran
ţa. Iar tot Franţa ne dă astăzi prilejul de
afirmare în domeniul spiritual care face
ca arta, cultura şi politica însăşi să fie
expresia multiformă a aceleaşi hotărâte în
cordări : voinţa rasei.
Am evitat cuvintele mari, expresiile
lipsite de spontanietate. Căci cuvintele
mari sunt de prisos atunci când sunt adresate unui popor care, după ce a dat
La
Victoire.
prin Marea Revoluţie o libertate lumii,
după ce a făcut să triumfe prin intelec
tualii săi spiritualitatea latină în Europa, a impus prin
pacea din 1919 şi împotriva aroganţei brutale—legea
sfântă a Dreptăţei.
August
1929.
„Cele Trei Crîştiri"
mmmim^Mmim
IIIIIIIIIIIIIIIII
iiniii
niiiiijiii
IIIIIIIIIII
CELE T R E I CRIŞURI
••
FRANCE
iiiiiiiiiiiiiitui
miri
E T
i
m<mmm!^mmm
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIMIIIIIIIIIIIIII
ROU
nuni
ini
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiini
MANIE
par GABR1EL PUAUX, Ministre de France cn
Roumanie.
de 1 histoire.
BCU Cluj / Central University res
Library
ClujNous sentons que la tra
me des evenements et des idees forme
/ ° e quatorze juillet est la fete de la Liberte, comme la Marseillaise en est
rhymne. L'un et l'autre, â ce titre, n'appartiennent pas ă la France seule. Tous
ceux, hommes et nations, qui doivent
aux conquetes de la Liberte la naissance
ou le reveil de leur personnalite peuvent, en reprenant le rythme guerrier
du chant sacre, celebrer avec nous cet
anniversaite.
11 est difncile peut-etre aux Francais
d'aujourd'hui, aux anciens combattants
surtout, de considerer avec Ies memes
yeux que leurs aînes Ies evenements de
îa Revolution. La grande guerre a change
pour nous l'echelle des valeurs: ce que
nous avons soufiert et accompli nous parait d'un ordre de grandeur comparable
sinon superieur, en puissance et en eclat,
â l'ouragan et â l'epopee qui bouleverserent jadis la France et par elle l'Europe et la civilisation tout entiere. Nous
aussi, nous avons conscience d'avoir vu
surgir un monde nouveau. II n'est point,
comme l'autre, le fils de la Raison et de
l'Enthousiasme. II est ne de l'elan et du
heurt des passions nationales, de nos
douleurs et de la dure lecon du reel. L'univers de 1919, avec ce qu'il porte en lui
de possibilites nouvelles est plus dissemblable de celui de 1914 que l'Europe du
Congres de Vienne ne differait de celle
qui vit tomber la Bastille. Mais si averris soyons-nous du nouveau et de l'inattendu qui nous entoure ou nous attend,
nous ne separons point le monde d'au
jourd'hui de celui dont il prend la place.
11 ne nous convient pas d'abolir par un
jeu de la pensee tout ce qui fut avânt
nous. La croyance n'est plus aux coupu-
G . G . M U oncsco, ProJ.
Univ.
Mi
nistre
des-affaires
etrangeres
dont
la personnalite
s'est affirmeeâ
l'occasiou
des recentcs
conf. de
Varsovie
et de la Fetite
Entente.
G a b r i e l P u a u x , Ministre
de
France
en
Roumanie.
un tout indechirable. Plus curieux et plus
respectueux du siecle qui nous a prece
de que nos ancetres le furent â l'egard
du regime qu'ils detruisirent, nous ne
meconnaissons ni ses grandeurs ni ses
ombres. Soyons-lui avânt tout reconnaissants d'avoir decouvert et vivilie cette
grande force humaine: la personnalite,
celle des nations comme celle des citoyens.
Parmi Ies creations nationales du XlX-e
siecle, il en est une, entre toutes chere ă
nos coeurs: la Roumanie. La resurrection
et l'affranchissement de la nation roumaine furent l'un des reves Ies plus ardemment poursuivis par leliţe intellectuelle de Ia Frărîce
'Fille
du mciue
saug
'La
France
sauvera
et du mente
sa soeur
la
genie>
Roiimaiiie*.
Ces vers ecrits vers 1850 valent sans
doute plus par leur inspiration que par
leur forme. Ne meritent-ils pas cependant
de prendre place dans Ies archives de
l'amitie franco-roumaine ? Celui qui Ies
a composes, Antony Deschamps, n'a pas
connu la gloire du poete; accordons-lui
au moins celle du prophete, en ajoutant
qu'il partageait ce don de divination avec Ies meilleurs esprits de sa generation.
Pour faire valoir Ies titres de noblesse
de notre langue, Ernest Renan aimait â
dire «que de choses eternellement bonnes et vraies ont ete pour la premifere
fois dites en francais! ont ete frappees
en francais! ont fait leur apparition dans
le monde en francais!».
Renan parlait ainsi de la Liberte, de
l'Egalite. N'oublions pas la Nationalite.
Sans m£connaître tout ce que l'idee de
%m®®mm%m^%
j^m^^m^m^m
Nation doit au g6nie de la Germanie et â la pensie thie que ces malheureux descendants des colons de
eternellement jeune de l'Italie, il est permis de dire Trajan, perdus entre les Hongrois, les Slaves et les
que certains de ses aspects ont £te" pour la premiere Turcs, assaillis, conquis, decimei â toutes les Cpoques
iois formul6s dans notre langue. Ne serait-ce que ce et conservam comme un culte, au milieu de tant de
concept de la personnalite qui nous a conduit â don- catastrophes, le sentiment de leur nationalite et le souner â la nation le plus bel attribut de la personne une venir de leur origine. Le peuple ici est excellent, bon,
âme immortelle.
brave, doux, hospitaEn un temps ou la
lier. Malheureusement,
— • .-; q
Valachie et la Moldail ne c o m p t e p o u r
vie 6taient encore derien».
ux Etats separe», vasJ'ai pense" â Charles
saux de la Turquie, et
Tissot, comme j'ai pen
ou en Transylvanie,
sa â Michelet et â Qui
toute une race pliait
net quand, il y a quel
sous l'oppression, Tâ
ques semaines, â Alrne immortelle de la
ba-Julia, sous la tenKoumanie n'a-t-elle pas
dre lumiere du ciel
trouv6 une expression
Transylvain, j'ai vu.en
parfaite dans quelques
longues eohortes, tout
oeuvres francaises. II
un peuple, tous ces
y a telles phrases de
braves gens qui, au"Ouinet et de Michelet
jourd'hui comptent poqui mtiriteraient d'etre
urquelque chose, venir
apprises par cceur par
acclamer le jeune Soutous lesjeunes ecoliers
verain en qui s'incarde la Roumanie, car elne la Grande Rouma
les leur feraient comnie. II y a donc des
prendre comment par
rfives qui ne sont poiun miracle de l'intellint vainement rfives.
Roii:
14 Iulie
la
Paris.
gence et de l'amour,
II y a des d6crets de
leur patrie a v6cu ala justice immanente
vant m£me que de naître dans l'esprit et le cceur de qui s'accomplissent et il y a, pour des peuples freres,
ces hommes genereux.
des anniversai res qu'il est doux de feter câte â cote.
Les professeurs du College de France n'etaient pas
Je remercie de tout cceur nos amis roumains de
les seuls â parler ainsi. Un diplomate qui lut un ob- s'associer â notre fete naţionale et je ne leur adresseservateur clairvoyant — cela n'est pas necessairement rai qu'un reproche, c'est de se montrer, par leur bonne
incompatible — Charles Tissot, qui finit sa carriere grâce, trop complaisante â une faiblesse dont nous
comme ambassadeur â Londres, ecrivait, alors qu'il aurons sans doute bien du mal â nous defaire: le gout
etait, en 1864, consul de France â Iassy : «Je ne con- d'etre aimâs pour nous-mfimes.
nais pas de peuple plus digne de pitie et de sympa-
LA
T I N I T A
TE
— Românii în Dacia Trăia nă —
Pes pays occupes par les Romains au nord du Das
CDomânia împreună cu ţările locuite de Români la
nube, entre Nistru et Tisa, reunis dans le tempnordul Dunărei între Nistru şi Tisa, unite în an
sous le nom de Dacie, (Vactuelle Roumanie) ont 4t£
tichitate sub numele Dacia, au fost cuprinse în lu
rattachis au monde romain etgagnes â la latinite',
mea romană şi câştigate pentru latinitate, sunt ail y a plus de 1800 ans, par la colonisation de la
curit peste 1800 de ani, prin cucerirea şi coloniza
Dacie de la part de l'Empeieur Trajan, le fondateur
rea Daciei de către împăratul Trăiau, întemeietorul
du peuple romain. Depuis un siecle d'ailleurs la
poporului roman. Cu vreun secol mai înainte se asemence de la nationalite romaine s'dtait ddposee
runcase prima sămânţă a naţionalităţii romane la
au sud du Danube, dans les rdgions habitdes par les
sudul Dunărei, în părţile locuite de vechii Illyri şi
anciens Illyres et les Thraces d'aulrefois. entre IAde Joştii Thraci, între Adriatică şi marea Neagră,
făridefinitiv supuse de Ro
driatique et la Met notre,
mani sub împăratul Octapays definitivement occuvian August, dupe cuceri
pis par les Romains sous
rile începute aci în timpul
Tempereur Octavien AuRepublicei. Dar abia creaguste, apres les conquetes
fiunea lui Traian, prin care
commencies au temps de
stabilirea elementului ro
la RCpublique. Maisseuleman la Dunăre a fost în
ment l'action de Trajan,
deplinită, a dat fiinţă po
par lequel s'est compldtii
porului român th Dacia.
Tetablissementde lilement
romain sur les rives du
Tradiţia naţională, con
Danube, a cree le peuple
statată mai întăiu în prima
roumain en Dacie. La trajumătate a secolului al
dition naţionale, constaide
XVI-lea ca tradiţie scrisă,
d'abord au commencement
a păstrat cunoştinţa origidu XVI-emesiecle, a gardd
nei dela "Râm" (Roma),
la connaissance de Torigine
de cănd — cum călugării
de Râm. (Roma) â pat tir
din mănăstirea Deal spu
du jour oii Tempereur Traneau lui Francesco dela
Vaite (1532)—<Traian îm,
•'.,». Clissi, e n D o b r o u d j a (reconstitui).
occupant ce pays. en
Paratul, cucerind această
L e m o n u m e n t r o m a i n d Adara'
parlagea les terres ă ses
fard, o împărţi ostaşilor săi şi o făcii colonie de Romani».
soldats et en fit une colonie Romaine.
T
(
J
g
R
H
M
K
M
^
H
^
^ CELE
A
L A
T R E I CRIŞURI
R O U M A N I E
HENRI BATAILLE, dramaturg francez, e autorul unor piese vestite printre care „La femme nue" si „La marche
.""P.V.
continua şi astăzi să se bucure de succesul de altădată. Oda aici reprodusă, scrisă în timpul neutra
lităţii romaneşti, alcatueşte un frumos îndemn pentru afirmarea latinităţii noastre in război, alături de aliaţi
i . i . °
,
, < Saint-Aulaire, Michelet, Berthelot, Chambe, Belloy şi atâţia alţi, BataiUe complec'tează
lanţul prietenesc al marilor figuri ce au iubit şi apărat România.
R
b e r t
d c
Flcrs
0 o \ .
"i L \
o xa v » ta.
-U4.
â_
tAM 4-4*.*. * •*
r
.(L-t-*
yU~l*J>
*****^.
£L*â+~~J~*^-' ,
^">~*~->. *
l ^ & Z .
A*f*Jfc.
/ / e i i ^ / ' BataiUe
(1872-1922].
Odă
BCU Cluj / Central University Library Cluj României
fo^J-~
Tr^JTc^*-^
«*-
j
.
/
a
- ^
u
-
-r*~-£k*j~i
&*^—«>
°L*> &
P ' — ' -----
România! Păr negru deasupra unei
priviri interioare... Suflet crispat,
Circe, ridică-ţi ochiul leneş închis în
cearcănul sensual al tuturor idealuri
lor ! Liră cu coarde puţin întinse, dar
sonore, amorezată de propriu-ţi farmec,
o frumuseţe, ce iei rând pe rând înfă
ţişarea unor zori sau a unui amurg
fermecat, învăluită în avântul sau me
lancolia ta, rinţesă îndepărtată, arză
toare şi palidă, nu mai asculta sufletul
tău, vechiul tău suflet musical Nimeni
nu mai are suflet, astăzi, Românie!
Artă şi vis, sgomotoase mătăsuri ale
balului ce dansăm, ţinându-ne de mână,
nimic nu mai rămâne!.. Toate inimile
au tăcut, a sosit domnia neumanului, oa
menilor! Din tot sângele ce pulsa ca
un mare ritm interior trebuie să facem
o băutură dumnezeiască, mândră şi unică! Trebue golită inima noastră'Eu
ropa poartă un lung colier de sânge. Bob
cu bob, perlă cu perlă, şi atât de greu şi
lung, colier strâns desfăşurând dela ma
rea verde la cea albastră vertebrele sale,
pe întinderi nesfârşite .. Dar în el, pen
tru a-1 complecta, o Patrie! lipseşte o
perlă, aceia care închide colierul.. Fii
aceasta, Românie! fii marea perlă ce
închide colierul, şi fără decare nimic
nu e cu putinţă! Pentru ca, graţie ţie,
să putem vedea închis colierul teribil
şi braţele tale, mică suverană, să ridice
această capodoperă sfârşită în ură spre
a o atârna la gâtul Moloch-ului iritat
ce jertfeşte lumea zeităţii sale ! Mâine,
mâine, dacă vrei, o mică perlă ce în
tregeşti colierul, gândeşte-te că acest
colier va fi însângeratul nod ce va îm
pietri pe Monstrul-Dumnezeu!
Henri
Io
Iunie
1915.
BataiUe.
mm^mmmzm^
„V I V E
LA
v^mmmmmmm
FRANCE!"
RENE CHAMBE, aviator, a iăcut parte în timpul răsboiului din grupul ofiţerilor francezi ce ne-au dat un
atât de puternic ajutor în zilele grele. întors în Franţa, a publicat de curând cunoscutul volum „Sous Ie casque de
c u i r " , înduioşată evocare a răsboiului nostru, volum din care extragem rândurile de mai jos ilustrând înălţătoarea
clipă a intervenţiei noastre alături de aliaţi. Am reprodus această pagină cu atât mai mult cu cât alcătueşte o
complectare, am spune aproape un răspuns la îndemnul cuvintelor lui Bataille,—care n'an fost adresate în zadar
....Bucureşti.—E o căldură tropicală.
Frământarea a sporit. Se aşteaptă
pentru a doua zi declararea răsbo
iului, imediat după consiliul de Co
roană.—Mulţimea staţionează în col
ţurile străzilor, cuprinsă de nelinişte,
în timp ce o mulţime sgomotoasă
străbate Calea Victoriei.
Deodată, un automobil încărcat cu
agenţi de poliţie îmbrăcaţi în alb,
vesteşte în sunet de trompete şi de
claxon apropiata trecere a Regelui.
Iată-1.
Toată lumea se descoperă. Având
pe cap un chipiu verde brodat cu
aur, regele e aşezat în dreapta. —
Automobilul înaintând încet, pot să-1
privesc mai bine.
Sub visieră, figura regală apare
1
lăria care o salută e aceia a unui
francez.
A doua zi (răsboiul fusese decla
rat) sunt la Restaurantul Continen
tal cu câţiva ofiţeri români. Mâncăm
în grădină, la umbra pomilor. Deo
dată, în mijlocul înfrigurării gene
rale, puternic şi sguduind sufletele,
isbucneşte imnul Marseillesei. Ca un
singur om, lumea se scoală în pi
cioare.
Puţini ştiu că acolo sunt nişte
francezi, totuşi aclamaţiile nu mai
contenesc.
— Vive la France! Vive la France!
Cu coatele rezemate de masă, cu
faţa ascunsă în şervet, o doamnă iz
bucneşte în plâns. Comandantul Cristescu, transfigurat, nu mai ascunde
era oprit—e ca şi cum mi s'arfirupt
nişte lanţuri în jurul braţelor!
...Şi rândurile trec... Bucureşti, ca
lea Victoriei, mulţimea entusiastă,
soarele, toate acestea se confundă în
amintirea mea înduioşată, într'o sim
fonie de culori.
Şi sub pleoape simt ceva care arde,
ceva asemănător cu două lacrimi.
*
*
*
...Brusc, primăvara a sosit, aşa cum
soseşte de obicei, fără tranziţie. Sub
zăpadă, trăiau deja primele frunze;
acum, liorile apar.
Dar răsboiul continuă. România
n'a murit. Nici iarna, nici foamea,
nici tifosul, nici Mackensen n'au pu
tut s'o doboare.
:
*
• ••>
•
•
•
-
* !
<
•
1
Îngrijorată, întunecată de gânduri.
I kasupra bărbii blonde, tăiată scurt,
ochii palizi privesc mulţimea, zâm
bind cu melancolie. La stânga Sa
îmbrăcată în «tailleur» alb, stă aşe
zată Regina.
Vibrantă, adorată de poporul Ei,
acţiunea ei e pe cale de a predo
mina în ceasul tragic al nehotârârii.
Mâine România va fi aliata Franţei
şi a Engliterei... Către dânsa şi că
tre Rege se ridică aclamaţii deli
rante.—Frumoasă ca niciodată, Ea
se pleacă şi mulţumeşte cu zâmbe
tul şi cu o neîntreruptă mişcare a
mâinii delicate.
Drept pe marginea trotuarului,
agit pălăria mea de pae — Regina
zâmbeşte, fără să bănuiască că pă
lacrimile şi, aşezându-se iar, îmi
spune cu un glas tremurător:
— îmi face bine! Nu ştii ce în
seamnă ziua aceasta pentru noi!
Un partid vroia să ne arunce împo
triva Rusiei, adică împotriva Fran
ţei. Dar armata întreagă era pentru
voi, şi ţara deasemenea!
Eram mobilizaţi dela începutul
răsboiului vostru, fără a putea spune
însă nimic, fără să putem striga
ceiace strigăm acum, din tot sufle
tul: «Trăiască Franţa!». Era îngro
zitor. De doi ani, simţeam că mă
înăbuş. Şi, terminând, comandantul
Cristescu rosteşte o frasă splendidă :
— Faptul de a fi auzit cântând «La
M a r s e i l l a i s e » pentru prima oară
după atâta timp - dela 2 August 1914
Deasupra Rusiei slăbite, împotriva
greutăţilor enorme, Franţa a întins
mâna ei surorei latine—Ofiţeri, sub
ofiţeri, tecnicieni francezi au sosit
din ce în ce mai numeroşi.
Şi cu dânşii, făcând ocolul imens
prin gheţurile polare, tunuri, puşti,
echipamente noi. Astfel, într'o seară
de primăvară, emoţia noastră a fost
adâncă. La sunetul unei fanfare,
un batalion de infanterie a străbă
tut strada satului, un batalion de
soldaţi înarmaţi cu Lebel şi purtând
casca franceză.
Şi deoarece duşmanul n'a isbutit
să învingă în timpul iernei îngrozi
toare, deoarece ceasul său trecuse,
şi cu el norocul, duşmanul va fi în
frânt. Trăiască
România!
m^mmmm^^m^
LA
^mmmmmmîm
FRANCE
EN
ROUMANIE
(son amiti€, son influence)
A. D.
Grand
^'histoire de l'introduction de l'influ•=*-' ence Iranţaise chez le peuple roumain des principautes danubiennes, la
Yalachie et la Moldavie, constitue l'un
des chapitres Ies plus interessants dc
l'histoire generale, tant par Ies resultats auxquels elle aboutit, que par l'enchaînement des faits qui la constituent.
Les effets de cette influence chez le
peuple roumain sont assez connus Ce
sont la transformation complete de la
pârtie superieure de la societe, les
classes dirigeantes, d'apres les idees,
les moeurs, les habitudes et le genre
de vie empruntes ă la France; l'extension tout â fait extraordinaire de la
langue franţaise, parler et ecriture, chez
les gens, hommes et femmes, qui ont
une certaine culture; un amour de la
France â toute epreuve et des sympathies tres vives pour tout ce qui est
franţais Les illustres conferenciers qui
ont eu l'occasion de voir la Roumanie
de pres et qui y ont sejourne au moins
quelques jours^ ont pu constaterla chose
par eux-memes et vous ont rapporte
leurs impressions: ils ne se sont pas
du tout senti depayses en Roumanie;
ils ont recontre, dans la societe oii ils
se sont trouves, un entourage absolument franţais, ce qui les a d'autant
plus etonnes qu'ils l'ont recontre apres
avoir traverse des pays etendus, germains, slaves, hongrois, ou le franţais
n'est presque pas connu, et pour sur
est loin d'etre aussi repandu qu'en Rou
manie. Notez encore le fait remarquable que cette puissante influence du
franţais se retrouve chez un peuple si
eloigne geographiquement de la France,
zrois miile kilometres, soixante-deux
heures de chemin de fer, distance qu'il
fallait autrefois trois mois pour franchir, en berline et â cheval.
l'un situe au nord et a l'ouest de cette
chaîne, et l'autre repandu sur leur ver
sant oriental et meridional. Les mon
tagnes, interposant toujours entre les
hommes de puissants obstacles â la
communication, les Roumains du nord
furent soumis â la domination maghyare
et allemande; ceux du sud â celle des
Turcs et des Russes.
Les Turcs, etendant leur autorite sur
les provinces roumaines, les reduisirent
avec le temps â une soumission pres
que complete Ils s'immiscerent dans
la nomination des princes de ces pays,
et bientot ce furent des elements etrăngers qui vinrent remplacer sur leurs
trones les hospodars indigenes. Or,
Xenopol
historien
roumain,
ex
de l Academie
Ronmaine.
membre
entre eux comme intermediaires, en
prenant le role de dragomans ou interpretes. La langue diplomatique de l'cpoque flit d'abord l'italien, jusqu'au
temps de Louis XIV, ou il fut renv
place par le franţais.
Vous voyez deja poindre l'origine de
l'influence franţaise dans les princi
pautes Pour la comprendre definitivement, il ne faut ajouter que quelques
faits. Nous avons remarque que les Turcs,
abusant de leur autorite, nommaient
des princes grecs dans les pays rou
mains. Or, ces Grecs etaient preciseV
ment leurs anciens dragomans, qu'ils
voulaient recompenser par lă pour leurs
services. L e s dragomans pratiqua
ient le franţais dans leurs maisons,
\'enseignaient â leurs enfants, qu'ils
preparaient a la carriere qui leur avait
si bien profite. Ils s'entouraient de secretaires, de precepteurs et meme de
cuisiniers franţais, de sorte que le fran
ţais etait habituellement parle dans leurs
familles. L'imitation gagna toujours
du terrain et devint contagieuse. Apres
quelque temps, vers la fin du dix-huitieme siecle, il n'y avait pas de familie
de la haute societe dans les principau
tes roumaines ou la langue de Corneille
et de Racine ne fut connue et pratiquee
par tous ses membres.
Voici donc, l'enigme resolue et, si je
ne me trompe, conformement a la realite des choses.
Mais la langue franţaise devint l'organe de l'introduction des idees civilisatrices, ce qui eut lieu lorsque la Revolution franţaise vint pousser le remous de ses vagues jusque sur les rives lointaines de l'Orient. Les Franţais
qui venaient dans les pays roumains,
attires par la remuneration tres large
de leur activite professorale (2 â 3.000
franespar mois!), appartenaient â deux
categories: les emigres, imbus des idees
de l'ancien regime et les agents de la
Revolution franţaise. envoyes comme
representants des gouverhements republicains qui se succedaient en France
et qui tâchaient d'attirer â eux tous les
esprits avec lesquels ils prenaient con
tact. Ce furent necessairement les porteurs des idees g6nereuses qui eurent
le dessus, la nature humaine etant, malgre tout ce qu'on en dit, bien plutot
disposee â embrasser le bien que le
mal, car, s'il en etait autrement, tout
progres serait condamne d'avance.
Aussi trouve-t-on chez les Roumains
de cette epoque des livres representant
les idees liberales et egalitaires, par
exemple les oeuvres de Voltaire cţue le
patriarche de Constantinople avait pris
la precaution de mettre â l'index, ainsi
que l'Encyclopedie dont deux exemplaires furent apportes en Moldavie.
Maintenant que nous nous sommes
rendu compte de la nature et de l'etendue de l'influence franţaise chez lc
peuple roumain, examinons la maniere
dont cette influence s'introduisit chez lui.
Je commencerai par quelques propositions qui vous paraîtront assez extraordinaires, mais qui sont pourtant
pleinement justifiees. L'introduction de
la civilisation franţaise dans les prin
cipautes danubiennes est due en pre
mier lieu â la situation que la chaîne
des montagnes des Carpathes occupe
au sein du peuple roumain; puis â cette
circonstance que la Valachie et la Mol
davie tomberent sous la domination des
Turcs, et enfin â cette autre, que les
Turcs, abusant de leur autorite, nnirent
par envoyer, comme princes dans ces
pays, des Grecs connus sous le nom
de Phanariotes.
Et pourtant vous verrez, que ces trois
elements, qui ne semblent pouvoir se
trouver en relation avec la civilisation
franţaise, ont bien ete la cause de son
introduction en Roumanie.
D'abord il est incontestable que les
montagnes des Carpathes, par suite de
circonstances historiques que nous ne
pouvons developper, partagent le peu
ple roumain en deux troncs differentes:
A.
D.
Xenopol
(1847—1920).
parmi ces elements etrangers, figurent
en premier lieu les Grecs. Ceux-ci devinrent, â partir d'une certaine epoque,
les auxiliaires indispensables dans la
conduite de la politique exterieure de
l'Empire ottoman. Les Turcs, apres avoir fait sentir a l'Europe tout le poids dc
leurs armes, reduit la Hongrie en pachalik, assiege Vienne et menace de loin
meme Rome, avaient du arreter leur
elan, leur tendance â l'expansion etant
arrivee au bout de ses forces. Ils commencerent a reculer devant leurs anciens ennemis: i'empire allemand, Ve
nise et la Pologne. Ils sentirent donc
le besoin de negocier de temps en temps
avec les fitats qu'ils ne pouvaient plus
vaincre, ainsi qu'avec les puissances
plus eloignees dont ils recherchaient
maintenant l'amitie, en premier lieu
avec la France, qui etait entree en relations avec les Turcs du temps des
luttes entre Franţois I et CharlesQuint Pour traiter les questions politiques qui devenaient d'autant plus ardues que les forces des Turci diminuaient, il fallait entrer en pour par lers avec
les representants des diverses puissan
ces europ6ennes, dont quelques-unes,
a l'exemple de la France, avaient des
ambassadeursetablis a Constantinople.
Mais comment ces representants pouvaient-ils s'entendre avec les Turcs qui
ne pratiquaient aucune langue europeenne, pendant que ces representants
â leur tour ne connaissaient pas le
Turc?
Ce furent les Grecs qui se placerent
er
Ce contact des Roumains avec les
idees de la France revolutionnaire ne
manqua pas de faire aussi germer celles-ci chez eux. La germination dura
assez longtemps, etant donne le mauvais terrain dans lequel elles etaient
tombees; mais elles finirent par percer et se manifester au dehors En 1804,
un pamphlet fut dirige par quelques
w^^zmmm^mm
Napoleon
III
împărat
al
Francezilor
(1852—1870).
representants de la petite noblesse con
tre Ies grands du pays: ces derniers
s'y voyaient menaces des horreurs de
la Revolution francaise, preuve que cette
tendance liberale du libelle y puisait
ses origines.
Mais, pendant ce temps, un rapprochement bien plus sensible s'etait opere
entre la Roumanie et la France. Les
boyards, ne se contentant plus de faire
venir des professeurs de France pour
enseigner la «belle langue», comme on
appelait le francais, â leurs rejetons,
commencerent â y envoyer ces der
niers, pour la leur faire apprendre â
la source mame Le premier jeune boyard connu comme ayant etudie h Pa
ris, est Georges Bogdan, qui, en 1803,
etait inscrit â la Faculte de droit. II tut
bientot imite par une foule d'autres
nobles roumains, qui, de retour dans
le pays, se differenciaient de leurs parents sur le terrain des idees et desiraient voir introduire, aussi dans leur
pays les principes civilisateurs qui faisaient la gloire des nations occidentales
et en premier lieu celle de la France,
surtout celui de l'egalite qui continuait
de travailler la societe francaise.
distractions, en un mot de toute l'intellectualite roumaine. Cest ainsi que
le seule force de l'imitation arriva â
vaincre celle bien autrement puissante
du milieu et â transformer du tout au
tout fătat social et mental d'un peuple
entier. Cette transformation du milieu
etait tres propice â la propagation des
idees civilisatrices, et le peuple, toujours
plus profondement remue, fut pousse
â un mouvement plus considerable, â
la revolution de 1848.
L'idee de cette revolution fu agitee
d'abord parmi les nombreux etudiants
roumains qui se trouvaient ă Paris et
qui s'etaient constitues en societe des
1 annee 1834, sur l'invitation du grand
Roumain que fut Nicolas Kretzoulesko,
le pere de Mme Lahovary, epouse de
M. Alexandre Lahovary, Quelques-uns
de ces etudiants monterent sur les barricades de fevrier, combattant â câte
du peuple francais pour la liberte. Des
encouragements turent prodigues aux
Roumains par les celebres professeurs
liberaux de ce temps, Edgar Quinet qui
etait mărie a une Roumaine, Hermione
Assaky et Jules Michelet Les etudiants
roumains allerent en corps ă l'hotel de
viile pour feliciter le president de la
municipalite de l'heureux triomphe de
la revolution. Ils y furent tres amicalement recus par Buchez, qui leur dit
entre autres choses qu'ils devaient devenir, dans leurs pays, les organes des
bons principes dont ils s'etaient nourris
ă Paris. AussitOt qu'ils retournerent en
Valachie et en Moldavie, les jeunes
Roumains y provoquerent le mouve
ment revolutionnaire en l'adaptant necessairement aux besoins et aux conditions de leurs pays.
La revolution roumaine sombra sous
les coups que lui porterent les Turcs et les
Russes. Ceux qui l'avaient provoquee
durent quitter les principautes et chercher leur refuge de nouveau en France,
Ils y manifesterent une activite qui de
vait, dans les circonstances ou la France
se trouva bientOt, devenir tres profitable au peuple roumain. Les revolutionnaires roumains se donnerent la tâche
d'eclairer l'opinion publique francaise
et europeenne sur le sens et la portee
du mouvement des principautes danubiennes Ils voulaient demontrer que
leur peuple appartenait â la race latine,
egalement dinerente des Slaves, des
Allemands et des Hongrois qui les entouraient; que ce peuple n'etait ni grec,
malgre sa religion, ni russe malgre
les caracteres de son ecriture, ni turc
nonobstant la soumissioh dans laquelle
ii se trouvait; qu'il voulait vivre comme
peuple latin et apporter comme tel son
tribut â la civilisation humaine; que
les Russes et les Turcs s'opposaient â
cette tendance si naturelle; qu'il suppliait l'Europe de l'affranchir du joug
de ces deux puissances et de le placer
sous la protection collective de l'Eu
rope entiere.
Les Francais, genereux et entousiastes pour les idees que les Roumains
defendaient, firentcause commune avec
eux En dehors des deuX grands maîtres
de la pensee francaise- Quinet et Miche et, bien des journalistes reputes et
des hommes de plume se joignirent
aux expatries roumains pour detendre
ies interets de ce peuple nouveau qui
venait enrichir le monde latin d'un
nouveau rejeton: Ubicini, Leon Plee,'
m®^mmmmmm
Euginie-Marie
Montijo,
împărăteasă
(1826—1920).
Bataillard, Desjardins, Desprez et bien
d'autres encore mirent a la disposition
des Roumains leurs grands periodiques
et leur preterent mSme l'appui de leur
plume retentissante qui plaidait avec
chaleur la cause d'un peuple opprime
et martyr.
Cette campagne de la presse fran
caise attira l'attention du monde europeen sur cette petite nation du Danube qui faisait autour d'elle tant de
bruit. Elle provoqua dans le presse
autrichienne des contradictions qui, par
les reponses qu'elles attirerent, renforcerent encore les idees defendues. Mais
ce qui fut surtout favorable aux Rou
mains, ce fut l'influence que ces idees
exercerent sur l'esprit de l'empereur
Napoleon III, qui trouva en elies un
moyen de realiser ses plâns politiques
L'empereur des Francais voulait justifter l'usurpation du pouvoir imperial
par un coup d'eclat qui le rendait en
meme temps digne du nom qu'il portait. II declara la guerre â la Russie
pour la question des Lieux Saints te
pensa faire du peuple roumain, de ces
Latins du Danube, un boulevard con
tre l'expansion des Russes vers Constantinople. II se joignit â l'Angleterre,
recevant en dernier lieu aussi un con
tingent arme de la Savoie, pour venir
en aide â la Turquie contre l'empietement des Russes.
La guerre de Crimee, qui eut des
consequences momentanees assez importantes pour l'etat poiitique general
de l'Europe, en eut d'autres permanentes en ce qui concerne les principautes
danubiennes. Celles-ci furent soustraites â la domination russo-turque, placees sous la protection collective de
l'Europe et, en vertu du trăite de Pa
ris de 1856, reorganisees par l'introduction des principes nouveaux de liberte
et d'egalite qui avaient prcvalu dans
l'Europe occidentale. Napoleon voulut
meme realiser leur voeu le pluscher,
manifeste â l'enquete que les puissan
ces europeennes avaient faite dans ces
pavs. Mais, par suite de l'opposition
de" la Turquie et de l'Autriche, auxquelles se joignit en dernier lieu l'An
gleterre, la reunion des principautes ne
En 1822 on trouve, en Moldavie, le
projet d'une constitution elaboree par
les petits boyards contre les grands,
et qui tendait â introduire des princi
pes egalitaires au moins dans les rangs
de la noblesse, sinon entre toutes les
classes de la societe, Cette constitution
efait empreinte d'un bout â l'autre des
idees nouvelles. Cest ainsi qu'elle proclamait le principe que le chef de l'Etat
devait âtre soumis aux lois; que ces
dernieres devaient etre elaborees par
une representation populaire; que les
basses classes de la societe avaient
aussi le droit de participer â certains
actes du gouvernement; que tout Roumain, pouvait entrer dans les fonctions
de l'Etat, s'il y etait qualifie.
Plus le temps passait plus le nombre
des jeunes Roumains qui etudiaient â
Paris augmentait, etendant toujours la
sphere de la pensee dans laquelle s'agitaient les idees liberales et egalitai
res. Ces idees, d'ailleurs,transformaient
petit â petit 1 ' ă t a t s o c i a l , par le
changement du costume, des habitudes,
des relations d'homme â homme, des
de
a Francezilor
fut accomplie que d'une facon tout â francais, le comte de Flandre, qui ne de la race entiere. Ce fait, amene par
fait insuffisante. Les deux gouverne- put l'accepter; ils s'adresserent alors des circonstances si extraordinaires,
ments et les deux princes furent con- au prince Charles de Hohcnzollern, de donna naissance au plus heureux reserves. Les Roumains oserent pourtant la maison regnante de Prusse, qui vint sultat L'esprit francais communiqua â
passer â cote de la volonte europeenne prendre possession de la couronne le l'esprit roumain une vitalite qui tient
et elurent le colonel Alexandre Couza 10 mai 1800. II y a ainsi un de- du prodige. La cause de cette iioraison
comme seul prince des deux pays. Na mi-siecle que le prince Charles regne de la pensee roumaine reside dans le
poleon imposa la reconnaissance de en Roumanie. Pendant ce temps, le fait que la nouvelle seve qui etait vecette election â l'Autriche âtfa'suite^de pays devint independant de la Turquie nue l'alimenter etiv\t touj )urs une seve
latine; que branla guerre d'Italie
che et rameau apdonc aussi â la
partenaient â la
Turquie. L'Anglememe race; que
terre l'accepta de
l'esprit de ces deux
meme ă cause de
elements e t h n ises relations tres
quesStaitsimilaire
etroites a v e c la
que les langues
F r a n c e dans la
qu'ils parlaient se
guerre a v e c la
ressemblaient d'u
C h i n e , de sorte
ne facon frappanque, g r â c e â la
te; que la facon
trance, Couza vint
d'exprimer la pen
â regner sur les
see. d'incorporer
deux principautes
les idees dans la
langue etait idenet obtint dela Porte
tique.
l'autorisation d'unir definitivement
la Moldavie et la
Vollâ pourquoi
Valachie, en con
l'introduction de la
stituant un seul
civilisationfrancaiministere, une seu
se
chez les Rou
D. Stoica:
L'entree
de Michel
le Brave
n Alba
lnlia
(Transylvanie).
le Chambre et en
mains est devenue
Michel
le Brave,
Prince
roumain,
(1593—1001)
a occupe
le premier
les
provinces
transferant la ca
l'instrumentleplus
roumaines
qui font
aujourd'hni
pârtie
integrante
de la
Nation.
pitale du pays enpuissant de leur
tier ă Bucarest.
â la suite de la guerre de 1878, puis il progres. Elle a ramene le peuple ă ses
C'est de l'union que date la vie de la fut erige en royaume en 1881 et, de- origines, a ouvert en lui les sources
Roumanie, ses grandes trasformations puis lors. il n'a cesse de marcher de inepuisables de beaule, d'ordre et de
interieures et sa marche ascendante l'avant, sous la conduite sage et eclai- mesure du genie latin et lui a infuse la
force dont il avaitbesoin pour sortir dela
dans la voie du progres, et ce grand ree de son monarque.
Măis nous ne voulons pas trop nous force d a n s 1914, laquelie l'avaient
acte de notre vie politique a ete accompli avec l'appui de la France. Voilâ etendre sur le developpement politique, plonge de longs siecles d'oppression.
ce que le peuple roumain ne saurait qui ne fut du reste qu'une consequence
. de l'influence intellectuelle francaise, et
jamais oublier.
En 1866, â l'abdication du prince nous preferons retourner â cette inDupa aceste cuvinte, rostite cu siguranţa
Couza, le dernier vocu des Roumains fluence pour tâcher de l'expliquer.
Nous avons vu la facon assez inat- şi si t oarui ct o, r Ei tma tiel ae Bc oa ruat cr ot eurxi s rt ii dc ii c âmnadrue-lsuei s pn roes tar-ui
concernant leur reorganisation politi
que, l'introduction d'une dynastie etran- tendue dom l'usage du francais etait r ă s p u n d e , a d u c e o m a g i u l a f e c ţ i u n e i ş i a l a d
gere, fut aussi realise. Les Roumains introduit chez les Roumains des prin m i r a ţ i e i s a l e p o p o r u l u i r o m â n ş i s a v a n t u l u i
offrirent d'abord le trone ă un prince cipautes et seulement chez cette pârtie c a r e î l r e p r e z i n t ă .
La reponse de M. Boutroux.
. M. Xe~nopol a essaye" de vous demontrer, tout d'abord, que c'etait par hasard, par un accident, que les Roumains
etaient devenus sympathiques aux clioses latines. Je pensais ă Alfred de Musset, aux poetes, ă la maniere dont leur
vient l'inspiration. Alfred de Musseldit
quelque part: *On cherche l'inspiraJion partout; on ne la ttouve pas, on
ne petit pas la faire sortir de soi; et
puis voilă que tout (Pun coup une voix
inconnue se fait entendre On ne bouge
pas, on dcoute, c'estcomme un inconnu
qui vous parle â Voreille. On ecoute el
Von comprend de mieux en mieux cette
parole tout d'abord strânge, et puis
etifin on lui dil: "Je ne te connais pas
et je te reconnais: c'etait toi que je
clterchais l»
C'est ce qui est arriviaux
Roumains.
Ils ont cru d'abord que l'influence
latine qui se faisait sentir dans leur
pays etait quelque cliose d'etranger, et
puis voilă qu'ils se sont recoiuius dans
cette influence, et c'est leurâtre propre
qui s'est developpe au contact des idees
francaises.
II me revient en mernoire une definition des faits hisloriques dontidepar
Frederic II; les faits historiques, di-
gnes d'etre appelis historiques, sont
ceux qui ont une postdrite.
Je ne crois pas exagdrer en disant
queles visiles de M. Xinopol en France
seront un jour des faits historiques.
Par ses icrits, par ses paroles, par ses
nombreusesconferences, elpuis, faut-il
le dire, par le charme de sa personne.
par ses qualites d'homme en mSme
temps que par sa science et par son
talent il aura suscite des etudes, des
reflexions qui continueront, ilargiront,
agrandiront son oeuvre şi digne de celle
de ses compaguons, şi digne de celle
de ses devanciers, car ce n'esl pas au
jourd'hni seulement que la Roumanie
nous envoie des hommes distingttds.
Ses conterences laisseronl des traces,
elles porter ont des fruits, elles conti
nueront â divelopper, non seulement
l'influence francaise en Roumanie et
parmi les Roumains, tnais, j'en suiş
sur, Cinfluence inverse qui doit, elle
aussi, exister: car nous avons beaucoup <i apprendre d'un peuple şi jeune,
si plein d'enthousiasme Un de ces jours, feri ai l'assurance, vous entendres
ici non plus seulement une conference
sur Cinfluence des idees francaises en
Roumanie, mais une conferenc: sur
l'influence roumanie en France.
EMILE
Alex.
Couza,
Premier
qui a realise
l'L'nion
(Moldavie-Valachie,
Prince
roumain
des
principautes
1859).
BOUTROVX,
de la Academia francesă, membru la
Academia de ştiinţe morale şi politice.
m®mmmkwm>m CELE
UN
MARE
JEANNE
T R E I CRIŞURI
mwmwmwm>mwz<
SIMBOL
D 'A R C
(1412—1431)
Neputând — în spaţial mărginit al revistei — să dăm o visiune complectă a istoriei poporului francez şi tre
buind pe de altă parte să ilustrăm formidabila evoluţie a acestui popor, am mărginit expunerea noastră la trei etape
istorice culminante, concentrându-le în figura Jeannei D'Arc (simbolul patriotismului popular), în marele eveni
ment al Revoluţiei (sintetică imagine a supremaţiei spirituale franceze), în personalitatea lui Napoleon apoi —
geniala afirmare a imperialismului militar-pentru a sfârşi cu marele război—simbolul latinităţii eroice şi înfrăţite.
In Jeanne D'Arc găsim două aspecte care — deşi deosebite — sunt deopotrivă de semnificative şi însemnate:
aspectul eroic şi aspectul mistic. Născută în 1412 la Domremy din părinţi ţărani, de mică copilă Jeanne D'Arc că
dea a d e s e a într'un fel de extaz mistic în timpul căruia i s e părea că aude pe sfânta Ecaterina îndemnând-o s ă
salveze Franţa, pe atunci ocupată de Englezi. Exaltată de aceste apariţii, în cele din urmă Jeanne D'Arc s e hotâreşte
să-1 vadă pe Rege spre a-i cere voe de a lua comanda unor trupe, cu care s ă gonească pe năvălitori. După multe
încercări neisbutite, Jeanne reuşeşte să-şi vadă Suveranul, îl convinge şi, luând comanda trupelor învinge pe En
glezi l â n g ă Patay, îndepărtându-i totodată de Orleans. încercă apoi să ocupe Parisul, dar Regele opunându-se, s e
opreşte. Trădată în cele din urmă şi părăsită în faţa oraşului Compiegne, e prinsă şi condamnată de un tribunal
eclesiactic ca eretică, şi arsă pe rug (1431). Apărarea ei a fost simplă şi curajoasă. P e rug, în mijlocul flăcărilor ce
o ardeau, ca o alinare la chinurile grozave, n'a încetat o clipă să s e gândească la Dumnezeu, — iar ultimul său
cuvânt a fost „Isus".
Eroică şi în acelaş timp blândă, Jeanne D'Arc e cea mai pură glorie franceză, prin patriotismul, prin vite
jia, dar şi prin sufletul extraordinar ce 1-a avut, un suflet adânc credincios şi aducător de alinare, precum s e poate
vedea din cele spuse mai jos.
In ea totul era sfânt. Credinţa, evlavia ei sunt do Jeanne nu înceta să-1 combată pe lângă soldaţi şi pe
vedite de toate epocile vieţii sale. Nu-i era de ajuns să lângă cavaleri. «Ah, stăpâne, spunea dânsa unui ca
îndeplinească datoriile ei de bună creştină — le făcea valer ilustru pe care îl auzise înjurând, îndrăzniţi să-1
cu un zel care dovedea nu atât o
renegaţi pe Domnul?... Veţi retracta
obligaţie de conştiinţă, cât o bucu
cele spuse înainte ca să plec». Şi
rie sufletească. Adesea, la slujbă, pe
cavalerul se pocăi şi retracta.
când se ruga sau se împărtăşa, o
Tot astfel cu soldaţii...
apuca plânsul. Ii plăcea sunetul clo
Dacă vroia să readucă pe un sol
potelor, simplă şi religioasă armo
dat la datoriile creştineşti, încerca
nie ce nu este numai o chemare la
să-1 sustragă de la acele obiceiuri
rugăciune, dar ca un glas al pămân
de omor şi de jaf ce găsesc în viaţa
tului către cer. Deasemenea cânte
militară atâta prilej de satisfacţie.
cele sacre, şi în fiecare zi în spre
Avea oroarea sângelui vărsat. E pen
amurg, în timp ce clopotele sunau,
tru a nu omora pe nimeni, că purta
ea se retrăgea în biserică şi, adudrapelul în mână în timpul bătălii
dând cerşetorii credincioşi ce urmau
lor. Nu impunea celorlanţi această
armata regelui, îi îndemna să cânte
lege, e drept, dar condamna tot ce
imnul Fecioarei.
nu era justificat de o adevărată ne
voie. Iritr'o zi, un francez rănind
Iubea mai ales pe cei mici şi ugrav pe unul din Englezii prizoni
mili, şi căuta să se furişeze printre
eri pe care îi păzea, Jeanne coborî
ei pentru a asculta pe cel ce a spus:
de pe cal, sprijini pe rănit şi po
«Lăsaţi copii să vină la mine». Când
runci sâ-i se dea ajutoarele religiei
se afla, spune Pasquerel, într'o re
în timp ce dânsa îi oferea pe ale
giune unde erau mănăstiri de călu
sale. In privinţa jafului, am mai
gări cerşetori, ea mă ruga să-i aspus-o, n u l putea tolera. Nu răspun
duc aminte zilele în care copilaşii
dea de izbândă de cât cu condiţia
cerşetorilor trebuiau să se împăr
că nu se va lua nimănui nimic şi
tăşească, pentru ca să se împărtă
nu se vor comite violenţe împotriva
şească alături de e i ; ceiace făcu aJeanne
d'Art
populaţiei sărmane.
desea.
Bunătatea ei era imensă şi se în
Nu se mulţumea să cinstească pe
tindea la toate nenorocirile. Făcea pomană cu bucu
Dumnezeu: ar fi dorit să fie cinstit de toată lumea;
dorea ca soldaţii să respecte pe Acela ".ce-i dădea ei rie, şi aceasta pentru a îndemna pe ceilalţi să facă la
atâta putere. Se ştie în ce calitate admitea trupele fel, iarTfaţă de răniţii încredinţaţi îngrijirilor sale se
împrejurul steagului său, ce condiţii cerea la atac şi arăta nepărtinitoare, indiferent că erau Englezi sau
în bătălii: ea îl determină pe La Hire să se spove Francezi. Şi cu toate acestea era atât de modestă în
cât bunătatea ei
dească. Nu era,
făcea să-iuite mădesigur, lucru rar
reţia,dupăcumse
pe atunci; dar
poate vedea din
ceiace era şi mai
c u v i n t e l e unui
obişnuit atunci
contimporan alei
de cât în zilele
care declarase cu
noastre, erau în
n a i v i t a t e că ar
jurăturile, bles
fi fericit să aibă
temele, acest ne
o fiică atât de
norocit obicei de
bună.
a nega pe Dum
nezeu, condamHenri Wallon
nându-se singuri.
Foyatier:
Intrarea
Jeannei
D'Arc
tu
Orleans.
zmmMmmsmsmz CELE
REVOLUŢIA
T R E I CRIŞURI
FRANCEZĂ
ŞI
EUROPA
de A
Revoluţia, iminentă aproape în
^ toată Europa, isbucneşte în
Franţa fiindcă vechiul regim e mai
uzat şi în acelaş timp mai greu de
suportat şi mai uşor de distrus de
cât aiurea; fiindcă guvernul a fă
cut necesare nişte reforme pe care
nu e în stare să le îndeplinească;
fiindcă puterea, neputincioasă în a
conduce opinia, nu mai are energie
pentru a o înăbuşi; fiindcă prăbu
şirea autorităţii întovărăşeşte aceia
a finanţei; fiindcă schimbările par
inevitabile şi toate căile se deschid
în faţa înoitorilor; fiindcă în sfâr
şit, doctrinele filosofiei au pătruns
mai adânc în sufletul naţiei şi sunt
mai potrivite geniului său. E acest
geniu care imprimă un caracter
atât de deosebit Revoluţiei noastre :
în trăsăturile sale esenţiale, acest
caracter e acela al întregei istorii
franceze.
* *
Regele, sub vechiul regim, era
considerat ca Statul însuşi; el întru
chipa pentru francezi imaginea vie a
Franţei, şi dragostea pentru patrie
se confundă cu devotamentul faţă
de rege. Când suveranitatea fu dată
poporului, naţiunea luă locul regelui
şi iubirea pentru ţară se confundă
cu respectul legilor. Totuşi, cum le
gea trebuia să aibă la temelia ei
dreptatea, iar dreptatea trebuia să
fie sprijinită de raţiune, pe care Re
voluţia trebuia s'o impună, nu pen
tru un singur popor ci pentru ome
nirea întreagă, noţiunea de patrie se
generaliza ca aceia de lege. Există
o patrie pentru omenire; ea fu aşezată acolo unde domnea raţiunea:
patriotismul se confundă cu respec
tul pentru Drepturile omului. Pa
triotul fu cetăţeanul lumii. Această
mare noţiune a patriei pe care vea-
Danton
(1759 -
1794),
curile o întruchipaseră, pentru a
spune aşa, în fiecare francez, sesubtilisâ în abstracţii şi începu să piardă
parcă şi raţiunea de a fi şi realita
tea sa.
*
3
*
*
Franţa făcu mai mult de cât a
învinge Europa: o prefăcu. Civiliza
ţia franceză, care pregătise izbânda
armatelor, supravieţui. Ea deschi
sese căile prin care armatele noas
tre se avântară în Europa ; arma
tele, retrăgându-se, deschiseră Re
voluţii franceze drumuri mai largi
şi mai adânci. învingători până şi
în înfrângerea lor. Francezii câşti
gară prin idei chiar naţiunile care
se răsvrătiseră împotriva stăpânirii
lor. Ei nu încetară de a frământa
prin politica lor vechile graniţe de
cât pentru a preface prin principiile
lor vechile legi. Prinţii cei mai duş
mănoşi, cei mai doritori de a înă
buşi Revoluţia în Franţa, strivind-o
cu o singura lovitură, văzură la în
toarcerea lor din această cruciadă,
această revoluţie răsărind pentru
a vorbi astfel, pe pământul ţării
frământat atât de mult de armatele
franceze şi fecundat de sângele lor.
Revoluţia franceză nu încetă de a
fi o cauză de luptă între Franţa şi
Europa, de cât pentru a creia pe
continent o revoluţie politică şi so
cială ce a schimbat, în mai puţin
de cincizeci de ani, aspectul conti
nentului.
Astfel, ideile revoluţiei cuceriră
lumea—Această năvală spirituală
excludea orice intenţie de răsboi.
Asupra acestui punct, principiile
Revoluţiei se potriveau cu experienţa
celor mai pătrunzători şi înţelepţi
oameni politici. E ceiace înţeleseră
oamenii de la 1789 atunci când sta
biliră ca lege fundamentală că Franţa
va renunţa la orice răsboi de cuce
rire.—Revoluţia din 1789 era foarte
potrivită cu politica lui Enric al pa
trulea şi a lui Richelieu; dar nu era
potrivită cu aceia a lui Ludovic al
XIV şi Louvois. — Şi a fost soarta
Revoluţiei franceze de a se întoarce
împotriva Franţei din ziua în care
Francezii îi falsificară principiul, pen
tru a face din ea un instrument de
cucerire.
Boilly:
Triiimjul
lui
Marat.
Sorel.
mm^mmmmmmz CELE
T R E I CRIŞURI
I M P A R A
TUL
de Ovid
iaţa lui Napoleon?... E prea cu
noscută pentru a intra în amă
nunte. Vorbesc de viaţa lui din punc
tul de vedere pur biografic, aşa cum
e amintită în cărţile de istorie, cu
acea grijă a ordinei cronologice şi
acea absenţă de interpretare care
caracterizează astfel de texte. De
aceia, voi ocoli ariditatea scolas
tică, pentru a nu mă opri de cât
la cele două etape culminante ale
acestei vieţi formidabile : triumful
imperial fixat la Austerlitz ; prăbu
şirea şi singurătatea de la Sfânta
Elena, grea de trei înfrângeri şi
mândră de 48 de victorii.
*
Densuşianu-fiul
Scăpat ca prin minune dintr'un
atentat republican, afirmându-şi ho
tărârea prin executarea ducelui d'Enghien, plecând apoi la Fontainebleau
unde Papa sosise spre a da consa
crarea religioasă voinţei Naţiunei
ce îl decretase împărat, Napoleon
aşteaptă la Austerlitz revanşa pen-
*
1799... Bonaparte are treizeci de
ani, cinci victorii, dobândite în Italia,
şi acea splendidă aiîrmare mili
tară a Campaniei din Egipt, consa
crată prin bătălia de la Piramide.
Acesta este activul cu care—lăsând
pe generalul Kleber să desăvârşea
scă cucerirea Egiptului —Bonaparte
se reîntoarce în Franţa. Patria îl
primeşte cu încredere, îl susţine,
îl urmează în acea răsturnare a Di
rectorului care va face din genera
lul glorios un Prim Consul atotpu
ternic. Franţa şi-a asigurat acum
prestigiul militar; îi trebue însă o
administraţie. Depăşind ştiinţa mi
litară, prin codul civil şi concorda
tul Primul Consul dă o aşezare de
finitivă societăţii şi fixează rapor
turile între Papalitate, religie şi stat.
înjghebare nouă, afirmând o primă
etapă a imperialismului francez. A
doua campanie din Italia — culmi
nând în victoria de la Marengo —
nu-i decât valorificarea acestei iresistibile puteri de expansiune ce,—
sporită prin campania din Egipt, va fi
cununată în curând de consacrarea
imperială.
• •
1 Decembrie 1805.... Pe câmpia
de la Austerlitz, unde trei împăraţi
şi-au concentrat armatele pentru o
bătălie decisivă, Napoleon aşteaptă
nerăbdător ivirea zorilor. E noapte.
Bivuacurile sunt întunecate, tăcute;
totuşi, cu o încredere sporită de ani
versarea încoronării ce va trebui săr
bătorită prin cea mai strălucită dintre
izbânde, soldaţii Franţei veghează.
Deodată, din acea linişte adâncă,
un strigăt puternic se ridică: Tră
iască „împăratul!".
Recunoscut în cursul unei ins
pecţii pe care o face singur, sperând
să treacă nevăzut, Napoleon pri
veşte zâmbitor soldaţii ce îl aclamă.
Trecând din gură în gură, numele
său vibrează pe întinderea platoului,
în timp ce în bivuacurile trezite se
aprind lumini de sărbătoare.
E entusiasmul Franţei salutând
în ajunul celei mai formidabile con
sacrări, împăratul atâtor victorii.
^mmsmmssmm
...Intr'una din zile de la începutul
lunei Martie 1815, ziarele franceze
apărură vestind cu litere mari «Fuga
Aventurierului». «Aventurierul» era
Napoleon, iar fuga avusese loc în
ziua de 26 Februarie când, îmbarcat
pe vasul «l'Inconstant» împăratul
părăsise insula Elba, îndreptându-se
spre golful Juan. Când ajunge e
noapte, iar el, fostul Comandant a
atâtor sute de mii de oameni, nu e
întovărăşit acum de cât de o mie.
Din insula Elba aduce însă o neîn
frântă voinţă, de a isbuti, şi glo
rioasa, neîntrecuta resursă a geniului
său. In afară de aceasta un prestigiu
încă imens, şi acea facultate de su
gestie în vorbă şi în poruncă ce
trebuiau să-i asigure isbânda. Intr'adevăr, la Digne, la Grenoble, la
Lyon, populaţia entusiastă îl aclamă.
La Auxerre, mareşalul Ney, trimes
din partea Burbonilor pentru al aresta, întinde spada sa celui ce-1 ridi
case în glorie. Astfel, în vreme ce la
Congresul din Viena duşmanii desorientaţi organizează rezistenţa, Pa
risul sărbătoreşte reîntoarcerea îm
păratului. Acum, armata e recompusâ. Murat, Berthier, Massena, co
laboratorii de altă dată, însă, lipsesc.
A rămas totuşi Ney, iar deasupra
lui împăratul, cu geniul, cu încre
derea, cu autoritatea din trecut. Cu
acest geniu, cu această încredere,
Napoleon porneşte din nou împo
triva Europei coalizate. Lutzen, Bautzen, Ligny recuceresc prestigiul
vulturului imperial. Avânturi stră
lucite, dar istovitoare... Seria victo
riilor a sporit entusiasmul soldaţilor;
soldaţii sunt însă obosiţi: noaptea,
dorm nemâncaţi în noroi.
Şi aceasta în ziua de 16 Iunie, adică cu două zile înainte de bătălia
de la Waterloo. Dar e ultima cartă,
ultima sforţare poate către un epi
log victorios.
Şi armata obosită se ridică, se re
compune. Sub ochii neliniştiţi ai lui
Napoleon, în fâlfâirea drapelelor ce
au cutreerat Europa la ritmul Marseillaise-i,gardaimperialăînaintează.
Englezii o cunosc; e aceiaşi care la
Austerlitz, la Wagram, la Jena, la
Ligny, a făcut din Franţa o ţară de
neînvins. Totuşi rezistă; strânşi în
pătrate, primesc atacul cu acea ri
giditate engleză care e şi ea o formă
de curaj. îngrijorat, presimţind sfâr
şitul, în timp ce Napoleon aşteaptă
armata lui Grouchy, Wellington pân
deşte sosirea ajutoarelor germane.
Un ceas de întârziere, şi bătălia
e definitiv pierdută. Soseşte amur
gul... Şi în amurg, înaintea lui Grou
chy ce n'a fost capabil să-1 oprească,
apare Bliicher. De acum înainte,
bătălia nu va mai fi decât o înver
şunare crudă deasupra unei agonii
eroice. Copleşită de număr, nimicită
în mare parte de neprevăzuta pră
pastie de la Ohain, vechea gardă
cedează. In învălmăşeala retrage
rii, înfruntând artileria, înfruntând
Napoleon
1(1769-1821).
tru Trafalgar. înfrângere de care nu
este responsabil, dar care trebue
spulberată în zori.
Şi zorile sosesc, senine, luminoase.
După un ceas de la începutul bătă
liei, armata celor doi împăraţi începe
să cedeze. La ora douăsprezece, vic
toria e asigurată, iar la trei, 20.000
de ruşi îşi îneacă prăbuşirea în ghe
ţurile sparte ale lacurilor.
Exact cu un an înainte, Consulul
Bonaparte încoronat î m p ă r a t al
Francezilor, împărţise soldaţilor adunaţi în Champ de Mars, drapelele
purtând vulturul imperial, acel vul
tur care strălucind la Austerlitz de
mândria atâtor victorii, impunând
apoi la Jena, la Wagram, la Eylau,
puterea naţiunii franceze, trebuia
să deovedeascâ mai târziu la Waterioo eroismul celei mai sângeroase
rezistenţe.
*•*
De acum înainte, campaniile im
periale nu vor fi decât furtunoase
etape către o neprevăzută aventură.
Etape cunoscute... Blocul continen
tal, răsboiul din Spania, Jena, Friedland, Wagram, Eylau şi înfine Beresina. Beresina, adică Rusia, adică
Fontainebleau, adică insula Elba.
Captivitate scurtă în timpul căreia,
departe de a se resemna, împăratul
pândeşte un neprevăzut prilej de
reîntoarcere. Şi are dreptate căci,
încă odată, norocul îl ajută.
%^mmimm°mx< CELE
noaptea, înfruntând panica, un pă
trat însă rezistă. E pătratul ce îl ocro
teşte pe Napoleon. Asaltul a două
armate, n'a isbutit încă să-1 sdrobească. Adăpostit de acest zid uman — sângeroasă rămăşiţă a unei
puteri imense — împăratul îşi pri
veşte prăbuşirea. El, omul impetuos,
atăt de lucid chiar în violenţele sale,
şi-a pierdut raţiunea. Drept pe le
gendarul cal alb, aleargă de la un
colţ la altul, căutând pomana ano
nimă a unui glonte.
Prin golurile deschise de focul
duşman, deasupra cadavrelor îngră
mădite, silueta sa se ridică neatinsă,
ca o dureroasă statuie a desperării.
Până când—observând primejdia—
mareşalul Soult îl îndepărtează, în
timp ceînconjuratdecadavre, un grup
de oameni însângeraţi continuă sâ
apere în noaptea sinistră agonia
celui mai falnic imperiu.
*
«Stăpânul atâtor
* * palate —spune
englezul Rosenberry, vorbind de
captivitatea lui Napoleon — era re
dus acum la două odăiţe de dimensii
egale, iluminată fiecare de două
mici ferestre. Intr'un colţ era aşezat
patul de campanie în care Napoleon
dormise în ajunul lui Marengo şi
Austerlitz: cealaltă odaie era ascun
să de un paravan. Intre paravanul
şi cheminee-ul se afla canapeaua pe
care Napoleon petrecea cea mai
mare parte din zi. In mijlocul acestei
sărăcii o minunată toaletă de argint
aducea o scânteiere neprevăzută;
lângă aceasta, câteva
amintiri:
un tablou de Isabey reprezintând pe
Maria-Luisa, care atunci trăia liniş
tită la P a r m a ; două portrete a re
gelui Romei, făcute de Thibault;
şi o miniatură a Josefinei. Pe pe
rete, deşteptătorul marelui Frederic,
luat la Potsdam, şi ceasornicul pe
care Primul Consul îl purtase în
Italia, cu câteva fire din părul Mă
riei Luisa legat în chip de lanţ».
Acesta e decorul în care Napoleon
îşi trăeşte singurătatea. Decor intim
şi sărac, căruia albastra imensitate
a orizontului dă un mai dureros as
pect de umilinţă. După expansiunea
iresistibilâ pe pămân
tul unei Europe veşnic
râsvrătită dar veşnic
învinsă, retragerea pe
o insulă aridă, pierdu
tă în nemărginire. Stă
pânul Europei, prizo
nier al Europei... Mai
mult chiar: al unei
stânci, şi pe această
stâncă, al unui guver
nator înverşunat, pu
ternic de toată laşita
tea aroganţei. «E mon
struos; mă urmăreşte
ca un bandit» spune adesea Napoleon. Intr'adevăr teama complotu
rilor, prestigiul acestui
T R E I CRIŞURI
prizonier excepţional, îl ţin pe Hudgon Lowe într'o veşnică incordare.
împrejurul lui Napoleon trăesc
câţiva credincioşi, printre care Las
Cases şi O 'Meara. Cu timpul sunt
îndepărtaţi. îndepărtat şi generalul
Grenadier
din
armata
lui
Napoleon.
Gourgaud, pe care motive de sănă
tate l'ar fi şi altfel hotărît să plece.
...Acum, mai mult decât oricând,
împăratul e singur. Singur şi bol
nav : cu prietenii l'a părăsit şi sănă
tatea, acea rezistenţă fizică ce fă
cuse din el formidabilul luptător a
atâtor campanii. Mâhnirea şi inac
ţiunea l-au uzat, iar mai crude ca
înainte, persecuţiile guvernatorului
continuă să-1 apese. In izolarea du
reroasă — hărţuită de exasperanta
urmărire a sentinelelor până şi nă
dejdea îl părăseşte. Pânzele albe ce
cutreeră marea nu-i mai spun nimic :
acolo unde înainte încrederea neîn
vinsă pândea prietenia salvatoare a
unui semnal, privirea obosită nu
mai trimete acum decât o tristeţă
desamâgitâ de bolnav...
Câteodată însă, în nopţile tăcute,
atunci când paşii sentinelei se pierd
afară în resonanţa mării, o visiune
cunoscută îl face să tresară... O energie nouă îl înviorează, iar ochii
pe cari neliniştea veghei i'a ţinut
deschişi sclipesc de mândria de al
tădată. Cuprins de o exaltare fe-
%immmmm%m
brilâ, prizonierul singuratec îşi evocă Imperiul... Una câte una, cam
paniile glorioase reapar: Egiptul enigmatic, cu Sfinxul şi Piramidele-i
seculare, Italia, fulgerătorul debut al
unei ascensiuni unice, Austerlitz,
Wagram. Friedland, Eylau, dezas
truoasele înfrângeri ale celei mai
înverşunate coaliţii... Apoi, colabo
ratorii.... Desaix, viteazul primelor
campanii, plătind cu moartea pe
riclitatul triumf de la Marengo ; Kellermann, impetuosul şef al celei mai
vestite cavalerii, Massena şi Murat;
şiNey, apărătorul retragerii prin ghe
ţurile ruseşti ce în furtuna de la
Waterloo, străbătând panica şi moar
tea, apărase cu desperarea ultimului
avânt, mândria Franţei însângerate..
Infine vechea gardă, acea «carne
de tun» eroică şi umilă pentru care
el fusese patrie, familie, Dumnezeu:
energice figuri bronzate pe care—
împotriva oboselii, împotriva foamei,
împotriva agoniei, o orgolioasă bu
curie strălucea : aceia de a lupta, de
a suferi şi de a muri pentru îm
păratul lor...
Iar evocată de aceşti oameni, dar
depăşindu-i prin toată încordarea
unor lupte de veacuri, o ţară mare,
care prin el devenise imensă, ţara
lui... Franţa spirituală şi creştină, cu
civilizaţia, cu castelele, cu catedra
lele, cu turnurile pe care eroismu-i
genial ridicase avântatul simbol al
unui vultur....
Comandantul retrăeşte toate acestea.. Deodată, în urechile ce au
vâjâit o clipă de furtuna luptelor,
răsună paşii cadenţaţi ai sentinelei
singuratice...
Smuls din amăgirea sa, împăratul
tresare... întoarce capul, priveşte,
prin geamurile mici ale ferestrei,
întunecata linişte a oceanului. Pen
tru această linişte dusese el atâtea
lupte, risipise eroismele şi geniul?
Cu privirea aţintită la orizontul pus
tiu, împăratul simte, mai dureros
ca nici odată, cum deasupra oame
nilor, deasupra luptelor, deasupra
imperiilor, se întinde — atotputer
nică—nemărginita nepăsare a lumii.
Din nou, dar mai adâncă, descu
rajarea îl copleşeşte...
înfăptuirile lui nu
mai înseamnă vasăzică nimic ? Nimic avân
turile şi gloria? Nu, e
cu neputinţă... Şi nevrând să creadă în ză
dărnicia unei opere uriaşe prizonierul în
cearcă să reînvie în
noaptea adâncă ima
ginea puterii pierdute.
...Astfel, între exalta
rea amintirilor şi desnădejdea zilelor lungi,
captivitatea vulturului
se apropie de sfârşit,
împotriva cancerului
nemilos care îl consu-
Raffet.
"Trăiască
împăratul».
^
<
K
»
<
K
<
H
^
^
^
K
mă, intervenţiile medicale sunt za
darnice ; zadarnice, împotriva în
tristării, mângâerile depărtate ale
familii. In odăiţa sobră unde doc
torul Antommarchi urmăreşte ne
putincios progresele agoniei, frazele
delirante ale bolnavului aduc o resonanţă dureroasă. «84 de milioane
de supuşi!... Ce frumos Imperiu!»
sau «Ce roman formidabil, viaţa
mea!», revin ca un leit motiv în
arsa gura crispată.
Afară, împrejurul insulei mici,
marea începe să se aprindă—roşieticâ presimţire a apusului. După
furtuna ce s'a deslănţuit cu o noapte
înainte, cerul luminos al unei calde
LES
O
după amiezi de Mai îşi restrânge
acum seninătatea.
Blândeţe primăvăratecă pe care
împăratul n'o mai vede, n'o mai
simte... Stăpânit de exaltarea unei
ultime visiuni delirante, ridică bus
tul, încearcă — cu braţul întins şi
tremurând — un gest de supremă
poruncă... Svârcolire de o clipă pe
care rigiditatea morţii o curmă
brusc, în timp ce soarele care apune
aşterne pe trupul sărman o imateriala
purpură luminoasă.
împăratul a murit... Vestea aceasta venită de atât de departe,
şi însemnând sfârşitul unei vieţi
atât de prodigioase, provocă în
RATEURS.
Mirabeau, Gambetta,
Jaures...
de Fr.
i la France a toujours trouve,
aux heures les plus gravement
d^cisives de son histoire, les
hommes qu'il lui fallait, elle a eu
aussi ce singulier bonheur de formuler d'inoubliable maniere ses sentiments et ses volontes lors des
grandes crises qui ebranlaient le
monde.
Voici, des l'aube de la grande
Revolution, un aristocrate-revolutionnaire le comte de Mirabeau, de la
tres vieille familie des de Riquetti,
qui sera l'eloquent porte-parole de
l'idâl dgmocratique. C'etait une pen
see, une volonte populaires qui se
manifestaient dans les accents violents de ce rude jouteur â la carrure
athletique, au visage tourmente d'expressive laideur. Mais c'etait aussi
tout le pass6, toute la tradition fran
caise qu'il âvoquait malgre lui dans
ses mouvements les plus g6n6reux
pour l'affranchissement du «peuple
eternei». Ecoutez-le comme il s'affirme «jusqu'au tombeau l'homme
de la liberte poiitique, l'homme de
la Constitution». Le tombeau s'ouvrit prematurement pour ce rude
ouvrier de la Liberte. Apres deux
annees de glorieux labeur, il devait
mourir sur la breche, sans savoir
si son ceuvre serait teconde, â
Lebrun.
H
K
^
K
^
H
H
»
Franţa o consternare de nespus.
Foştii luptători din vechea gardă
mai ales, erau desorientaţi. Cum,
î m p ă r a t u l murise? Comandantul,
tovarăşul, stăpânul formidabil al ce
lei m a i glorioase ţări era acum
prizonierul unui sicriu? Nu, era im
posibil....
Şi a trebuit ca o lume întreaga
să confirme ştirea pentru ca aceşti
soldaţi să se convingă în fine, că
prodigiosul creator al unui Imperiu,
Căpitanul genial pentru care nu
existase slăbiciune şi oboseală—deşi
cel mai puternic — fusese şi el, la
urma urmei, un muritor.
Iulie,
fait les miracles... Et lorsque la tra
gedie de la guerre fut terminee,
lorsque la France amoindrie voyait
se dresser le colonne germanique,
Leon Gambetta affirma, sans ja
mais faiblir en sa conviction, que
la justice et le droit triompheraient
un jour. En attendant, il fallait
refaire la France d6mocratique, assurer la stabilite du gouvernement
et des principes republicains. Nul
n'y travailla avec une plus constante
ardeur, avec une conviction plus
communicative.
laures
(1859—1914;.
Mirabeau
(1715-1789).
l'âge de quarante-deux ans. Les Nerguiand, les Danton, les Robespierre
poursuivront la tâche entreprise en
egalant parfois Mirabeau, mais sans
jamais le depasser.
*
*
Aux heures sombres de l'envahissement de la France par les arntees allemandes, en 1870, ce fut
encore une voix jeune et vibrante
qui s'eleva pour proclamer que le
droit est intangible, que l'avenir r6serve tous les espoirs de justice et
de liberte. Cette fois ce fut la voix
d'un enfant du peuple, le fils du
modeste epicier de Cahors, l'avocat
sondainement connu et celebre pour
un plaidoyer contre l'empire: Leon
Gambetta. Si sa parole fut vibrante,
l'action ne fut pas moins energique
et persâverante. Les grands chefs
de l'Allemagne durent reconnaître
en lui un redoutable ad versaire et exprimerent plus d'une fois leur 6tonnement admiratif pour ce patriote
passionn£, qui faisait passer dans
tous les coeurs francais la foi qui
1929
*
Fils de bourgeois, de carriere universitaire, le professeur de philosophie Jean Jaures se fit le tribun
des idees socialistes. II fut v6ritablement le chef intellectuel et mo
ral de son parti avec une integrite de pensee, une puissance intellectuelle, une largeur de vues qui
ont soulevâ l'admiration jusque chez
ses adversaires. Cet homme aux
traits puissants, â la stature dominatrice, qui tonitruait â la tribune,
6tait le plus passionne des humanitaires. Pacifiste convaincu, il fut
une des premieres victimes de la
Grande Guerre, puisque le premier
aout 1914, il fut stupidemert assassine par un fanatique irresponsable...
Quel role, magnifique sans doute,
eut jou6 le grand orateur pendant
Ia terrible lutte entre le cesarisme
germanique et la liberalisme d6momocratique francais? Qu'aurait r€alis6 ce fameux parti d'unification
Gambetta
(1838—1882).
mssmmmmsmm
des forces socialistes francaises dont
Jaures fut l'âme et l'interprete le
plus autoris6? Quelle belle cause
son verbe magnifique aurait-il ă6fendue, et avec quelle puissance,
aux heures de doute angoissant com
me aux heures de l'6blouissante
victoire? Et dans l'âpre labeur de
la paix, qui sait quels graves conseils et quel vibrant appui, sa voix
grave et puissante n'eut pas donnes
â la cause du droit?
Mirabeau, Gambetta, Jaures... ont
€tâ les grands hommes des grandes
m^mm^^^m
heures de l'histoire de la France.
Par l'envergure de leur pensie aussibien que par celle de leur talent,
ils appartiennent plus qu'â la France,
plus meme qu'aux amis de la France;
ils appartiennent â l'humanite\
ŞTIINŢA FRANCEZĂ
Charcot şi Şcoala de la Salpetriere
de Prof. G.
Membre
/ i m i n e n t academicien qu'est M
le p r o fesseur G Marinesco, evoque dans son
a r t i c l e l a p u i s s a n t e figure d e C h a r c o t d o n t
il a £ t 6 l ' e t e v e r e m a r q u a b l e e t
affectueux.
P a s s a n t en r e v u e les differentes personnalit6s 6 t r a n g e r e s qui se s o n t i l l u s t r e s d a n s la n e u
rologie, M. M a r i n e s c o p l a c e a u d e s s u s d e t o u s
s o n a n c i e n m a î t r e , qu'il c o n s i d e r e c o m m e le
plus grand neurologue de notre temps. Eloge
q u i n ' e s t p a s â m e p r i s e r si l'on p e n s e q u e le
professeur Marinesco, membre de nombreuses societes medicales etrangeres, est au nomb r e d e c e u x qui o n t le p l u s c o n t r i b u i
â
affirmer la science r o u m a i n e d a n s les milieux
intellectuels amâricains et europ6ens.
e
arlyle a celebrat în opera lui filosofică pe eroii divinităţei, pe eroii pro
feţi, politici şi cuceritori. Nu
s'a gândit însă la eroii ştiin
ţei, cari prin adevărurile
pe cari le-au proclamat şi
pentru cari au luptat cu
preţul vieţei lor, au risipit
tenebrele ignoranţei. Ştiin
ţa, a zis cândva Pasteur,
este cea mai înaltă perso
nificare a Patriei şi putem
spune că ştiinţa împreună
cu artele, şi literatura constituesc cel mai înalt patri
moniu al fiinţei omeneşti.
Ce-ar rămâne oare din is
toria popoarelor dispărute
astăzi după faţa globului
dacă openle lor de artă şi
de ştiinţă rămase, n'ar fi do
vada cea mai vie a trecerei lor prin istorie î
Un exemplu strălucit ni-1 dă Grecia
antică şi Roma, care este eternă toc
mai prin operile de artă şi de civili
zaţie, pe cari le-au lăsat străbunii Italiei.
Fără îndoială că ştiinţele n'au eşit
numai din mintea unui singur popor
dar mai toate naţiunile mari au adus
contribuţia lor la crearea şi progre
sul ei.
Franţa a avut totdeauna un rol pri
vilegiat căci ea a mers în capul po
poarelor prin operele desăvârşite în
domeniul ştiinţei.
O pildă strălucită în această privinţă
ne-o dă neurologia franceză, al cărei
cel mai strălucit reprezentant a fost
Charcot, pe care am avut onoarea să-1
cunosc de aproape.
îmi fac o datorie de pietate faţă de
acest geniu şi de Şcoala de la Salpâtriere de care ţin, de a evoca în câteva
cuvinte, personalitatea şi opera creiată
de Charcot şi continuată de elevii săi.
Acest articol este inspirat din discur
surile pe cari am avut onoarea să le
ţin în 1926 cu ocazia centenarului lui
Charcot, unul la Academia de Medi
cină şi celalt la Sorbona în prezenţa
D-lui Doumergue preşedintele Rep.
Franceze, a mai mulţi D-ni miniştrii,
reprezentanţi ai Ţârilor streine, mem
brii Institutului, a profesorilor Facultăţei de medicină şi de la Institutul Pas
teur. Rusia era reprezentată prin Krasin, iar România printr'un prim secre
tar de legaţie.
Am avut cinstea să cunosc personal
pe creiatorul şcoalei dela SalpStriere.
I-am urmat lecţiile timp de mai mulţi
ani, am lucrat în laboratorul său şi
am mai avut marea onoare de a co-
de
/'Academie
Marinesco
Roumaine.
Broadbent, Horsley, Head, Mott. Tre
când în Germania, am cunoscut de aproape pe Erb. Hitzig, Leyden, Munk,
Wermicke, KoTliker, Oppehheim, Waldeyer ; în Italia am stat de vorbă cu
Lombroso, Tamburini, Morselli, Golgi,
Lugaro, Tanzi, Mingazzini, Bianchi
etc. Am făcut cunoştinţă cu Ramon,
Cazai, care este cu siguranţă unul din
cei mai mari savanţi care cinstesc nu
numai patria lor, dar şi ştiinţa univer
sală. In Rusia, am cunoscut pe Beehtered, Pusseppj Kogednikow, Korsakow,
Roth, Dogiel; în "Elveţia, pe Schuff,
Forel, von Monakow; în Olanda, pe Lorenz, Hamburger; în Suedia pe Amhe
nius, Retzius, Holmgreen;
în Belgia pe vanErmengen,
Heymans, van Gehuchten.
Nici unul din aceşti emi
nenţi savanţi n'a avut o in
fluenţă aşa de mare ca
Charcot asupra minţei şi
cercetărilor mele. Aceasta
e uşor de explicat, dacă
ne gândim că natura reu
nise în Charcot, un geniu
de observaţie, un talent
mare de sistematizare şi o
mare aplicare la arte. In
urmă se desprindea din
lecţiile şi din conversaţia
lui, o filosofie omenească
iar în persoana lui era ceva
măreţ. Cu toate calităţile
lui excepţionale de cerce
tător şi de savant, Charcot
avea conştiinţa perfectă că nu ştim
prea multe lucruri şi că suntem de
parte de a cunoaşte ultimul cuvânt al
neurologiei
Charcot
la
Salpetriere.
labora cu cei mai eminenţi elevi ai
săi: Pierre Mărie, G. Ballet, Blocq,
Gilles de la Tourette, Souques. Larga
ospitalitate pe care Charcot mi-a dat-o
la Salpetriere, am regăsit-o şi la suc
cesorii săi: Brissand, Raquond şi Pierre
Mărie.
Charcot a fost tiinţa cea mai representativă a neurologiei timpului său şi
a fost un cap de şcoală în sensul antic
al cuvântului, iar în medicină în zadar
i-am căuta perechia; în afară de aceasta a fost un profesor incomparabil.
In numeroasele mele peregrinări prin
Europa, am avut prilejul să cunosc
personal, nu numai pe cei mai iluştrii
neurologişti contimporani, dar şi pe
marii savanţi cari se chiamă Virchow,
Koch şi Ehrlich. Nici unul nu mi-a
făcut o impresie atât de mare ca Char
cot, impresie care r a m ă n e vie în
sufletul meu.
Trimes de direcţia revistei la Semaine Midicale, acum vre-o 34 de ani
ca să fac o dare de seamă despre neu
rologia în streinâtate, am vizitat în
Anglia, pe H. Jackson, Gowers, Ferrier,
îmi pare că încă aud expresia lui fa
vorită : «dacă nu mă înşel» care reve
nea ca un leitmotiv în lecţiile sale.
Aceasta represintă o mărturie de sin
ceritate care îi făcea cinste şi pe care
rare-ori am auzit-o din gura altor sa
vanţi. Fără îndoială, această mărturi
sire este un imbold sănătos care ne
împinge tot înainte, căci ştiinţa, ca şi
Adevărul, merge tot înainte.
Nu voi descrie viaţa lui Charcot, ci
voi evoca câte-va amintiri vii încă în
sufletul meu, despre această mare fi
gură a cugetărei neurologice a cărui
cea mai perfectă expresiune a fost.
Dacă Virchow a putut spune că me
dicii trebue să cugete anatomiceşte,
Charcot, la rândul său, a perfecţionat
în cel mai mare grad cugetarea neu
rologică. In această direcţie a fost ajutat de cunoştinţele sale precise de
anatomia fină a sistemului nervoscreînd metoda anatomo-clinică pe care
>m>mwmmkmmw^<
a înălţat-o la rangul unui adevărat cult
Mi-a aduc aminte că spunându-i cu
şi în aceasta a avut multă dreptate, timiditate că teoria infecţiilor şi intoxi
căci ea trebuia să constitue baza, nu caţiilor ar trebui să fie luată în consi
numai a neurologiei, dar şi a psihia deraţie în patogenia boalelor nervoase,
triei.
Charcot n a primit bucuros această aCharcot a avut, în Franţa ca şi a- firmaţie. Această teorie a fost pusă în
iurea, precursori, cum a fost Duchenne evidenţă de P. Mărie, care a ştiut pre
de Boulogne, acest mare artist în neu vedea că microbii trebue să joace un
rologie, cum îl numea Charcot, dar mare rol în geneza boalelor nervoase,
care nu era prea bine înarmat în ceea (paralizia infantilă, scleroza în plăci).
ce priveşte biologia sistemului nervos, Dacă Charcot a putut afirma după
căci făcea din ataxia locomotrice—a- Jydenhaw că histeria este marea sidevăratul său cap d'operă, pe care l'a
descris admirabil — o boală sine-materia. Tot metoda anatomo-clinică i-a
permis lui Charcot să creeze o mare
parte din entităţile nosografice, să
completeze simptomele altor boale şi
să indice formele juste ale acestora.
Această cugetare neurologică a trans
mis-o elevilor săi şi în descripţiile lui
Pitres, Raymond P. Mărie, Brissand,
Babinscki, P. Recher, Sougnes, Ballet,
Joffroy şi Achard, H. Meige, Hallion,
găsim acelaş talent de observaţie, aceiaşi sinceritate, aceiaşi tendinţă de
a ajuta progresul ştiinţei. Să ne amin
tim descrierea a cromegaliei de P.
Mărie făcută sur le vif şi presentată
într'o limbă pitorească al cărui iniţiator
a fost Maestrul de la Salpetriere.
Lumina de la Salpetriere se răs
pândea în toată lumea. Astfel Leyden,
un emul al lui Charcot, a putut scrie:
„Tot ceia ce, în vastul domeniu al
boalelor nervoase, era dat la iveală de
Pastetir,
el sau de alţii, era expus şi demonstrat
în această incintă a Salpetriere-i şi acolo i se dădea adevăratul loc în ştiinţă. mulatoare, elevului său Babinskiîi re
Acolo era centrul, putem zice, târgul vine meritul de a reduce la justa sa
universal, al neuropatologiei în care valoare această pretinsă simulare. In
totul merita să fie văzut şi învăţat, urmă, un alt elev al lui Charcot, Pierre
unde aproape în fie-care zi se arată Janet, a desvoltat şi complectat ideile
ceva nou). Aceste cuvinte ale lui Ley Maestrului asupra histeriei.
Charcot a avut o influenţă covârşi
den explica vizitele marilor savanţi
europeni şi americani la Salpetriere, toare asupra progreselor neurologiei
mondiale. In ocmai ca preotul nostru
care devenise meca neurologiştilor.
care la Paşte apare la miezul nopţei,
Cu toţii veneau să se închine- Maes cu
o lumânare în mână şi strigă cu o
trului, care se impunea prin profilul
solemnă credincioşilor : «veniţi şi
său de imperator roman, prin vorba voce
lumina», iar credincioşii se în
sobră şi corectă, prin puterea de ana luaţi
deasă în jurul Iul spre a'şi aprinde fie
liză şi prin bogăţia documentarei.
care lumânarea, Charcot, în templul
Să mi se îngădue să citez cu acest neurologiei care se numeşte Salpetriere,
prilej o mică amintire personală. într'o ne-a întins mâna tuturor neurologiş
zi Charcot care trebuia să presinte la tilor din toate ţările, făclia care ne-a
curs un bolnav tabetic care mai avea şi dat lumina şi ne-a luminat minţile;
o paralizie glossolabio-laringee, fu astfel am putut duce, în patria noastră,
foarte mirat că nu găseşte, în literatură, ideile şcoalei dela Salpetriere. La râno altă observaţie de acelaşi fel. M'am
străduit să caut o astfel de observaţie
şi am găsit-o în Journal of medical
Science (cazul lui Howerd). Charcot a
fost foarte mulţumit de ce-am găsit,
iar în lecţia sa, a vorbit de mai multe
ori, de modesta mea persoană, ceea
ce m'a mişcat mult. Era o onoare prea
mare pentru mine, medic strein, tânăr
şi obscur.
In Panteonul marilor medici, Char
cot poate să figureze alături de cei
mai iluştri discipoli ai lui Hipocrate.
Opera lui e neperitoare şi dacă în ea
se găsesc câte-va lucruri nesigure, în
ţelegem uşor din ce cauză, suma imensă de muncă ce o comporta. De
altmintrelea elevii săi, au contribuit la
lămurirea acestor erori, conduşi de acel amor pentru adevăr pe care l'au
adoptat din chiar învăţământul Maes
trului. Astfel Charcot s'a arătat mai
mult s'au mai puţin refractar faţă de
Prof.
â la Faculte
de mdrolul agenţilor exogeni în geneza boa Dr. G. Marinesco,
Bucarest,
Membre
de^VAcademie
lelor şi a acordat poate un prea mare decineţde
Roumaine,
Membrecorresp.
de VAcademie
de
loc predispoziţiei nervoase.
medecine
de
Paris.
vmmmm^mm
dul lor elevii săi streini, au răspândit
în ţările respective aceste idei In urma
unei colaborări, în care numele meu
era alături de acela al unor savanţi ca
Pierre Mărie, G Ballet, Blocq, Gilles
de la Tourette, Lonques, Wital, Chantemesse, Serieux, după propunerea
maeştrilor mei Kalinderu, Buicliu şi
Babeş, s'a creiat la Bucureşti o catedră
şi un serviciu de neurologie, al căror
titular prins am fost. Am ţinut la onoarea să fiu port-drapelul, în Ro
mânia, a ideilor, a doctrinelor şi a
metodei anatomo-clinice ale Şcoalei
dela Salpetriere.
Ca profesor, Charcot a fost poate
unic în felul său. El nu era orator, dar
vorba lui convinsă şi convingătoare,
simplă, chiar sobră, bogată în imagini
originale, însoţită de o metodă de ex
punere impecabilă a faptelor, la care
se adăuga deseori o filosofie blândă şi
uneori ironică, făcea ca elocinţa lui
Charcot să fie fără seamăn. Omul care
a creiat ştiinţa neurologiei oficiale în
Franţa, era un mare muncitor, aşa
încât producţiile lui au fost foarte nu
meroase, an cu an, aducea după sine,
descoperiri nouă: a fost anul artropatiei tabetice, al sclerozei laterale amiotrofice, al localizărilor cerebrale, al
afaziei, al histeriei, al hipnotismului
ete, şi dacă toţi aceşti ani n'au fost
de o fecunditate egală, totuşi ei n'au
fost nici odată sterili.
Charcot era un artist şi un artist de
săvârşit; lucru care se explică dacă
ne gândim că el a început studiile la
şcoala de arte frumoase. Tempera
mentul lui de artist nu s'a desminţit
nici odată în tot cursul vieţei sale. N'a
murit el oare, în momentul când făcea
excursiuni artistice? Ce putea fi oare
mai artistic de cât profilul său de îm
părat roman, s'au acea figură pe cari
mulţi au comparat-o cu aceia a lui
Napoleon? Dar Charcot era artist şi
în suflet, după cum se vede din senti
mentele lui, cari se resfrâng în opere
pline de imagini, bogate în artă. N'a
evocat el oare în operile maeştrilor
din trecut diferitele turburări nervoase
şi în special cele histerice ? N'a atras
tot el atenţia asupra descrierei somnambulismului spontan, redat concis
de Shakespeare în Macheth? Nu mânuia el oare în mod aproape miraculos
caricatura, după cum o arată tabloul
ce reprezintă defilarea profesorilor con
timporani de la Facultatea de medicină
în care s'a caricaturizat şi pe el însuşi ?
La aceste calităţi se adaogă şi un spi
rit profund filosofic, care se exala în
cugetări nemerite, cu ocazia lecţiilor
sau a prezentărei bolnavilor.
Charcot era un om bun la suflet,
deşi masca de ghiaţă a figurei lui nu
lăsa să se ghicească aproape nimic din
ceea ce se petrecea în interiorul lui.
Rare ori l'am văzut pe Charcot râzând,
deşi inima lui era deschisă la toate
sentimentele
Charcot neurologistul, Charcot pro
fesorul şi artistul s'a stins! Treizeci şi
şease de ani au trecut de la moartea
lui şi vor mai trece ani mulţi, dar opera lui va rămâne, deoarece, lărgind
orizontul ştiinţific al vremi sale, a des
chis omenirei drumuri largi de cuceriri
viitoare.
m®mmmm®zmm CELE
T R E I CRIŞURI
Notre reconnaissance erwers la France
Dr. C.
Ancien
J e suiş heureux de pouvoir temoigner en cette circonstance, comme
toujours, la profonde reconnaissance
que nous gardons â la France, au
noble pays auquel nous lie non seulement la communaute de race, mais
aussi la communaute de sentiments,
de pensees et d'ideal.
La Roumanie n'oubliera jamais
tout ce qu 'elle doit â cette grande
et genereuse nation, qui, dans Ies
moments Ies plus critiques de notre
histoire, a toujours defendu notre
cause.
A chaque page de notre vie contemporaine, le nom de la France
est inscrit en lettres d 'or sur le
grand livre de notre histoire.
C 'est grâce â la France que le
trăite de Paris nous a restitui une
pârtie de la Bessarabie.
C 'est avec 1 'appui de la France
que nous avons fonde" notre dynastie
naţionale.
C 'est vers la France, toujours
vers la France, que nos regards
joyeux ou pleins d 'amertume se
tournaient dans Ies moments d 'allegresse ou dans Ies moments de souffrance.
C 'est vers le champion de la liber
te de tous Ies peuples opprimes,
vers le foyer qui eclaire le monde
d 'une lumiere si eclatante, que no
tre pays tendait Ies bras et dirigeait
ses pas.
L 'affinite de race nous faisait
sentir tous Ies dechirements de ses
grandes douleurs, comme tous Ies
frissons de ses grands espoirs.
En 1870, lorsque la France surprise
et terrassee gemissait sous la fbrce
du vainqueur, nous avons souffert
avec elle, notre âme a vibre avec
la sienne.
Plus tardpendant la grandeguerre,
lorsque de ses champs devastes, de
ses villes saccagees, de ses monuments detruits, de tout cet amas de
tristes et fumantes ruines, sortaient
des glas qui nous appelaient, nous
Francais de cceur et de pensee,
nous ne sommes pas restes indifferents, nous sommes entres dans la
mfilee, appeles certes par Ies cris
de souffrance de nos freres oppri
mes, mais appeles aussi par la voix
de la France.
Nous n 'ignorions pas Ies sacrifices que nous devions faire, nous
nous lancions cependant avec tout
l'elan de notre âme dans la voie au
bout de laquelle se trouvaient la
realisation de notre unite naţionale,
la garanţie de notre avenir k cote
du salut et du triomphe de la France.
Et pendant cette grande guerre,
combien de ces admirables soldats
francais, qui pendant cinq annees
ont defendu la cause du droit et de
Ministre
Angelesco
de
l'Instr.
Pnblique.
la civilisation, sont venus dans notre
pays verser leur sang et mourir
pour notre unite naţionale!
Nous n 'oublierons jamais ces
grands sacrifices de la France,
comme nous n 'oublierons jamais
que notre culture, toute francaise,
a 6te puisee dans ses icoles, que
Dr. C. Angeles
o, Prof.
ă Ia Facnlte
decine
de Bncarest,
ex-interne
des
de Paris,
ex-Ministre
de l'Instr.
Lesion
d'Hotmeitr.
de mitiopitaux
Publique,
%^m^fâ®sm^m%
notre intelligence a ete eclairee par
son esprit et que nos coeurs ont ete
modeles par sa generosite.
Les îiens qui nous unissent sont
si puissants que jamais rien ne saurait les deTaire. Au contraire, la
paix les ressera dâTantage. Car notre
jeunesse, se conformant â une tradition plus que seculaire, s 'en va
puiser sa culture universitaire dans
les grandes villes de France, ou
son intelligence se developpe sous
1 'iniiuence de 1 'esprit francais si
rempli de methode, de logique et
de clar te.
On connait les resultats de ce
contact spirituel... La majorite de
nos artistes et de nos savants les
plus reputes sont sortis des ecoles
francaises, d'ou ils ont apporte l'inspiration saine et l'ample conception de la vie qui leur a donni la
possibilite de vaincre. Influence intellectuelle doublement precieuse
car, en dehors du perfectionnement
qu'elle nous apporte, elle sert â defendre l'esprit de notre race, cette purete
et cette souplesse qui font de l'âme
latine une synthese superieure de
puissante spiritualite creatrice.
Voilâ pourquoi, etroitement unies
dans le passe, la France et la Roumaniecontinueronsâl'etre aussi dans
l'avenir luttant avec la meme ardeur
pour la cause du droit et de la ci
vilisation.
N'OUBLIONS
PAS
de Gr.
Ancien
C'etait en 1917. Le pays se trouvait concentra dans les quelques
regions de la Moldavie. Nous avions
assiste au desastre de la fin de 1916.
A J a s s y se trouvait aussi le Roi, le
parlement, les ministeres, toujours
a Jassy se preparait l'avenir victorieux.
Quel a ete notre premier espoir?
Albert
Thomas,
Preşedintele
International
al
Muncii.
Biroului
Ministre
Tranco-Iaşi
du
Travail.
Le premier regiment reconstitui
traversant la place de 1 'Union, commandi par des officiers irancais, au
chant de «Sambre et Meuse !» Avec
une hirondelle on ne fait pas le
printemps» disaient des sceptiques;
l'hirondellepeut annoncer cependant
le printemps... de victoire.
Je n'oublierai jamais Albert Tho
mas—alors Ministre, createur d'espoir et de courage.
La seance de la chambre, ou je
l'ai recu, restera ineffacable dans
mes souvenirs.
La realisation de notre ideal s'appuye sur le sacrifice, la douleur et
les larmes. Ceux qui n'ont pas sou
ffert avec nous, ceux qui n'ont pas
esperi avec nous, ceux qui n'ont
pas partagi notre enthousiasme ne
peuvent pas connaître la joie divine
de la realisation de l'ideal par le
sacrifice—Nous n'oublierons jamais
que la senînite des jours actuels, est
due h la richesse genereuse de l'âme
francaise. Dommage seulement que
le melange du sang et de notre âme
pendant la guerre n'a pas donne une
unite â ces interets economiques qui
doivent fitre â la base des rapports
futurs entre les peuples.
Mareşal Petain.
colaboratori
IMN
IUI
Unul
din principalii
ai lui Foch.
IIIIIIIIII
=
Ş
Illlllllllllllllli
Ion I. C. Brătianu
G - r a l G a l l i e n i . apărătorul
1849-1916.
IIIIIIIIIIIIIIII lllllllllll
IMUNI
E
§
Parisului
IIIIIIIIIIIIIIIIIIII
IIIIIIIIIIIIMMMII
şi rănboiul de întregire
de George I.
proj.
J^ra în ziua de 8 August 1916, o
O săptămână înainte de începutul
răsboiului nostru. Plecasem dimi
neaţa dela Florica, în automobil cu
tatăl meu, şi ne întorceam la Bu
cureşti. Ultimile ceasuri fuseseră
pline de griji, liniştea apăsătoare a
zilelor de vâră ne prevestea furtu
na. Prinsesem câteva vorbe răzleţe
care-mi desvâluiseră multe. «Să nu
ajungem ca Grecia, totul e de pre
ferat acestui lucru» ; se putea oare
ca mâine sau poimâne, să ne tre
zim în vârtejul omorâtor al marei
bătălii, pentru întregirea şi chiar
pentru viaţa neamului nostru ? Au
tomobilul fugea repede printre no
rii de praf ai şoselei, cerul nouros
arăta a ploae; întâile picături înce
puseră sâ cadă. Tatăl meu se uită
lung la dealurile de lângă Florica,
care se pierdea în zarea prăfuită şi
ploioasă ; se vedea lămurit, în privi
rea lui tristă şi întunecată, o mare
şi dureroasă întrebare. Aveam im
presia că pe sufletul acestui om care
pleacă să declare războiul, apasă
greu răspunderea hotărârii şi poate
teama nedesluşită a nenorocirilor
viitore. Tăcerea era nesuferită ; îmi
adusei aminte că-i dădusem să ci
tească, vre-o două zile înainte, un
mic studiu despre politica externă
a voivozilor noştri. II întrebai ce
părere avea asupra celor citite şi
iată conversaţia noastră aşa cum
mi s'a întipărit în minte, aproape
neschimbată:—In partea din urmă
a lucrărei tale ai combătut politica
lui Mihai Viteazul. Admit că nu
exista atunci sentimentul naţional,
după cum nu exista nici în alte
ţări, dar valoarea lui Mihai Vitea
zul ca simbol al întregirii neamului
rămâne întreagă. De câte ori ne
univ.
Brătianu
Iaşi.
gândim la Ardeal ne gândim la
dânsul; el e de fapt întâia confir
mare legală a drepturilor noastre
asupra acestei ţări. Vezi tu, ai dat
preferinţă politicei de conservare şi
de oportunism a lui Ştefan-cel-Mare
şi a altor Voevozi. Desigur că acest
oportunism e bun, la timpul său ;
G-ral
Jotlre
bătălia
IIIIIII
tunismul în politică e de multe ori
un mijloc. Peste oscilaţiile unei po
litici oportuniste, trebue să fie însă
ceva mai înalt, mai nobil, trebue un
scop, un ideal. Nu trebue să exa
gerăm nici într'un sens, nici în
altul».
— «Iţi repet, răspunsei, că n'am
vorbit despre oportunism în gene
ral. Am spus numai că a fost folo
sitor lui Ştefan cel mare în
vremea
lui şi că părăsirea lui de către Mi
hai a adus poate dezastrul acestuia...
Tatăl meu mă întrerupse: — «Ai
condamnat pe Mihai Viteazul, pen
tru că n'a reuşit. Crezi că o acţiu
ne trebue judecată numai după re
zultatele ei imediate ? Uite, revoluţia
dela 48 s'a sfârşit printr'o catastrofă.
Şi totuşi după vre-o câţi-va ani, tata
şi cu tovarăşii săi, s'au întors învin
gători, şi ideile lor au triumfat. Şi
sâ nu crezi că mişcarea lor a fost
fără folos sau fără urmări; a pre
gătit şi a deşteptat ţara. Prusia îna
inte de răsboaiele dela 66 şi 70 a
trecut prin multe nenorociri; înainte
de Sadova şi de Sedan au fost lena
şi Olmiiz, Dar Italia e un exemplu
şi mai bun ; adu-ţi aminte că Pie
montul în 48 — 9 a fost zdrobit
la Navara, că revoluţia din Italia
a fost înăbuşită. Dar toate aceste
înfrângeri au pregătit renaşterea
Italiei dela 59, Italiei lui Victor
IMIIIMIIIIIIIIIII
Franţei
Marna.
la
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIII
Emanuel şi a lui Cavour. Şi nu e
novoie să ne ducem aşa departe ;
în răsboiul de astă-zi, dacă înving
aliaţii,—adică nu, când vor învinge
aliaţii, căci aceasta e sigur—situa
ţia Serbiei care a fost sdrobită va
fi mult mai bună decât aceia a Gre
ciei care a rămas neutră. Noi putem
spune că Mihai ne-a deschis calea,
că a fost un premergător şi un pre
gătitor al zilelor de astăzi. De alt
fel, e o regulă aproape generală în
natură, că acel ce lucrează la ceva
e un inconştient. îşi dă totdeauna
seama lucrătorul de pietre scumpe
de frumuseţea juvaerului pe care îl
ciopleşte? Regii Franţei de altă
dată nu ştiau că adunând moşii şi
petece de pământ sub stăpânirea
lor, formau naţia franceză de astă
zi. Şi pe urmă zici erau în politica
noastră două curente : unul de sme
renie şi altul de ridicare. Aceasta
e drept; de pildă Vodă Bibescu spu
nea la 48 : «Soarta acestei ţări e de
—a fi în veci smerită». Fireşte, cu
astfel de idei, n'am fi ajuns acolo
unde suntem acum ; era nevoie de
revoluţia dela 48 ca să le schimbe.
De ce pilda şi chipul lui Mihai Vi
teazul sunt mult mai vii astăzi în
poporul nostru, decât chiar figura
lui Ştefan cel Mare ? Fiind-că a dat
o formă reală aspiraţiilor noastre.
Şi noi ne putem găsi în astfel de
împrejurări, nu ştiu cum se va des
făşura răsboiul, putem să fim învin
gători, putem avea soarta Serbiei,
dar vom fi confirmat, în mod impre
scriptibil, drepturile noastre asupra
pământului nostru.
— Atunci....
— Vezi că momentul de faţă e
hotărâtor, dacă se încheie pacea
fără noi vom fi zdrobiţi între o Un
garie mare şi o Bulgarie mare. Tre
bue să vază lumea ce voim şi pen
tru ce voim.
Cu acest gând s'a început răz
boiul de întregire.
dar adu-ţi aminte
că nu trebue
să
confunzi
mijloacele
cu scopul. Opor
apărătorul
de la
SANG
Istoria va trebui si
în faţa pildei
splen
care sacrificând
tot,
armele. Ţară de vite
ială, soră cu a noai
noscut şi am împărţi
nu te z'om uita !
1914—1919
' •' •
C/eiiieiiceau,
Consiliu
iu
fost Preşedinte
de
timpul
războiului.
t •) 11) 111 • 1111 r 111 • • • 111
111 • • • 111 • 11111
R o l a n d D o r g e l e s , fost
luptător
în
tim
pul războiului,
e unul din cei mai
îusem
ua/i scriitori
din
noua
generaţie.
După
o tinerele
frământată,
petrecută
alături
de L'trillo,
de Apollinaire,
de Al ax
Iacob,
de Carco,
şi-a afirmat
talentul
prin
ves
tita carte
»Les croix de bois
(înduioşată
amintire
a războiului),
din care
am
ex
tras
fragmentul
de mai jos.
Printre
al
tele, a mai scris
La caravane
sans
cita
meaux*
şi
Partir»
f>'a sfârşit...
Qj Vorbeam de viaţa noastră ca de un
lucru mort; siguranţa de a nu ne
mai întoarce ne despărţea de această vi
aţă ca o mare nemărginită, şi nădejdea în
săşi părea că slăbeşte, mărginindu-şi do
rinţa în a trăi până la ziuă..
Erau prea multe obuze, prea mulţi morţi,
prea multe cruci; mai de vreme ori mai
târziu trebuia şi nouă să ne vină rândul.
Şi totuşi s'a sfârşit.
Viaţa îşi va relua ritmul senin. Crudele
amintiri ce ne frământă încă se vor es
tompa ; vom uita şi va veni poate timpul
în care, confundând războiul cu tinereţea
noastră trecută, vom regreta epoca aceia.
Mi-aduc aminte de serile noastre sgomotoase, în moara fără aripi Eu le spu
neam : Va veni ziua în care ne vom re
găsi, în care vom vorbi de tovărăşii, de
tranşeele, de mizeriile şi glumele noas
tre... Şi vom spune zâmbind: Erau vre
muri frumoase!...
...Casele îşi vor ridica din nou acope
rişurile roşii, ruinele vor redeveni oraşe,
tranşeele câmpuri, soldaţii obosiţi şi în
vingători, se vor înapoia acasă. Dar voi
nu vă veţi întoarce.
Mă gândesc la miile de cruci de lemn,
înşirate dealungul drumurilor prăfuite,
unde par că pândesc sosirea celor vii,
care nu vor veni niciodată să învie pe
cei morţi.
Cruci din 1914, împodobite cu steaguri
Aviator,
i: 111
li. Poincare,
jost Preşedinte
blicei
Franceze
în timpul
al
Repnrăzboiului.
de copii, ce păreaţi escadre în sărbătoare,
cruci acoperite de căşti şi de capele, cruci
din pădurile Argonne-i, cruci din Artois a că
ror armată nemişcată o urma pe a noastră,
întinzându-se din tranşee în tranşee, cruci
pe care fluviile îngroşate le târau departe
de furtuna tunurilor, cruci frăţeşti rămase
înapoi ce, ascunse în tufişuri, vă dădeaţi primăvăratice aere de pomi, spre a linişti pe
cei ce înaintau. Câte au mai rămas în pi
cioare din crucile ce am înfipt ?
Unele seri, cum este aceasta, când, obosit
de a fi scris, îmi rezem capul pe mâinile în
cleştate, vă simt pe toţi prezenţi, sărmani
tovarăşi. Treziţi din mormintele sărace, mă
înconjuraţi, dar lucru straniu, nu mai deosibesc pe cei ce am cunoscut acolo de acei
ce am creiat pentru a face dintr'înşii eroi
Aristide
Brianţi,
Ministru obscuri ai unei cărţi. Aceştia şi-au însuşit
de externe,
aciuat
preşe
suferinţele celorlalţi ca pentru a-i uşura, au
dinte
de
consiliu.
luat glasul şi figura lor, şi atât de mult se
E.
Sandoz
aseamănă în durerile lor contopite, în cât amintirile mele încep să se destrame în timp ce iiiiiiiiiiiiiiiniMiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiilliiilii
în sufletu-mi pustiu, caut un tovarăş dispărut pc
care o umbră asemănătoare 1-a ascuns.
....Eraţi atât de tineri, atât de încrezători, aLE
GRANL
tât de tari, sărmani tovarăşi! Oh, nu, n'ar li
trebuit să muriţi. Era atâta bucurie în voi în
cât învingea încercările cele mai cumplite In
noroiul tranşeelor, în faţa morţii însăşi, v'am
auzit râzând : plângând niciodată. Era sufletul
vostru, sărmani copiii, acea veselie divină ce vă
făcea mai tari?
Povestindu-vâ durerea, am vrut să râd şi eu
de râsul vostru eroic. Singur, străbătând adân
cimea unei viziuni tăcute, am reluat drumul şi,
fără tovarăş, am urmat în vis regimentul vos
tru de stafii. Veţi recunoaşte oare satele şi
tranşeele noastre, gropile ce am săpat, crucile
ce am înfipt?
Era încă frumos timpul acela... Da, orice s'ar
spune, era frumos, căci mai eraţi în viaţă.
De câte ori n'am râs, în clipele de odihnă
între două marşuri istovitoare, de câte ori nu
am râs pentru puţin fân găsit, pentru o supă
caldă, pentru o noapte de repaos sau ritmul ur.ui cântec...
Un tovarăş mai puţin, era repede uitat, e
drept, şi treceam înainte; dar amintirea lui, cu
vremea s'a săpat adânc asemenea unui acid
care arde.
Dar s'a sfârşit... O altă viaţă începe acum, mai
liniştită, mai puţin intensă.. Va fi oare şi mai
bună
Roland Dorgeles.
Costin
Petres
Mareşalul
Foch.
fo
LATIN
se închine mai
târziu
ide a acestei
Românii,
i refusat
să
depună
ţară generoasă şi loră, noi care te-am cuit suferinţele tale, noi
RENE
JOf _fOfO
â
CHAMBE
luptător pe frontul
românesc.
iiiliiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiilllllliliiliMiiiiiiiiilillllMiii
Ferdinaud
I
de
Roumanie.
B a r b u S t . D e l a v r a n c e a , ccrivain,
orateur,
grand
patriote
roumain.
11 a
foite
un
role
pareil
â celui
de
Deroulede;
Fervent
naţionaliste,
par ses discours
euflammes
il a beaucoup
contribue
â l'iutervention
de la Roumanie
ă cote
des
A llie's.
Nous
reproduisons
un fragment
d'un
grand
discours
temi
la veille
de
notre
intervention,
oii la latinite
et la
France
sout
admirablement
evoquees.
£7\ans „Le genie dans l'ârt" Taine marJLJ que la difference qui separe esth^tiquement les peuples germaniques
des peuples de sang latin.
Les peuples mediterraneens representent l'eloquence dans l'art, dans la paro
le, dans la couleur, dans les lignes, dans
toute les manifestations de 1'âme grecolatine. Entre les peuples du sud et ceux
du nord, il y avait une hostilite que pas
meme la sătisfaction des interets communs ne pouvait etouffer. Entre un allemand et un latin il y a la musique de la
langue qui, la premiere, contribue â les
eloigner.
Mais nulle part l'âme de ces races n'apparait plus nettement contradictoire que
dans la poesie populaire Tandis que Tâ Ion I. C. Brătianu,
e.x-Prcsident
rne latine briile d'une lumineuse et con
du Conseil,
dans
le
gouverstante reverberation, l'âme allemande
uements
liberaux.
fîotte dans un epais brouillard, poetique
La
Yictoire.
sans doute, mais inaccessible.
II y a eu un moment oii les Italiens et les Francais
HiiimiiiniiiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiii
unu
avaient commence â se combattre. Ils etaient mal conduits par des hommes qui ne s'etaient pas eleves â une
conception de race. II a fallu cette guerre formidable,
EFFO
RT
ce terrible cataclysme pour definitivement prouver â
tout le monde qu'il y a deux races: la latine et l'allemande, qui se combattrons sans repit jusqu'au moment
ou les hommes reussiront â atteindre une conception
plus humaine de la vie.
La conscience latine a ressuscite devant le danger, devant la race de fer.devant les descendants des burgraves, les bandits d'autrefois, dont aujourd'hui encore on
peut voir les noms dans les forets, sur les rives du Danube et du Rhin Devant eux le pillage, pillage et ruine
derrifere eux, comme au temps de Tacite Devant cette
invasion chaotique, la race latine s'est dressee comme un
seul homme
La France se rappela de l'epoque napoleonienne, de
rimmortelle gloire de ses campagnes d'autrefois, et leva
son epee courageusement, appelant ses enfants heroiques pour la detense de son honneur et de son droit
Les humbles mais nobles pious-pious francais, tendirent
leurs mains au delâ des Alpes, et les „bersaglieri* ita
liens repondirent fraternellement. La race latine se seut
unitaire pour la defense de la civilisation et du monde.
Avec nous on completerait au sud la chaîne du front
contre la culture brutale de l'allemand avide. Avec nous
s'affirmerait definitivement l'âme de notre race. Et il
faudra comprendre que nous serons couverts de ridicule, en gardant une neutralite depuis longtemps equivoque. Dans notre peuple vibre la latinite menacee et de
vant ce perii il n'y a pas de sacrifice qu'on ne devrait
Mărăsesti.
S. M. La
de
Reine
Mărie
Roumanie.
pas faire.
...Regardez la Belgique! Ils n'ont
pas ete tous vertueux, mais tous ont
ete des heros. Beaucoup d'entre] eux
ont brise la coupe de champagne
qu'il portaient aux levres et ont accouru se sacrifier pour la Belgique.
Regardez Paris! Paris dont Ber
lin, dans son imagination primitive
disait que c'est une viile depravee,
a verse et verse encore son sang
pour le salut et la grandeur£deTla
France.
Et meurent tour â tour, savants,
artistes ecrivains, l'orgueil du mon
de—tous perissent le sourire, au lev
res sachant qu'â la place de l'actuelle France, aimee et mutilee, triomphera demain une France plus
grande.
Le moment est arrive pour allirmer notre volonte devant la Patrie
et devant Dieu.
II ne s'agit que d'un moment: etre heros "ou temoins Un instant
d'angoisse n'est pas un siecle Que
nous sentions pendant cet instant la
beaute de notre sacrifice, et nous
accomplirons notre devoir pourlaisser â nos descendants une plus
Grande Roumanie.
B a r b u St. D e l a v r a n c e a .
Le
General
Presau.
>mm<mx<m<mtm CELE
TROIS GRANDS
General
E.
R&AUSATEURS
Grigoresco.
General
mm^^s^msm
T R E I CRIŞURI
Al.
DE LA
VICTOIRE
Averesco.
General
C.
Cristesco.
L e s c o m m a n d a n t s d e l ' a r m e e r o u m a i n e s u r l e f r o n t O î t u z - M a r ă s t i - M ă r ă s e ş t i o u 5' • D i v i s i o n s r o u m a i n e s o n t t e n u t e t e , m a l » r e
l a i a t i g u e e t u n e c h a l e u r a c c a b l a n t e , â 12 D i v i s i o n s e n n e m i e s ; l u t t e m e m o r a b l e q u i a d u r e 13 j o u r s e t 12 n u i t s , e t
a u c o u r s de l a q u e l l e le s o l d a t r o u m a i n a fait p r e u v e d'un h e r o i s m e qui a d e c o n c e r t e l ' e n n e m i m e n t e , celui-ci
ne s'attendant p a s â une telle force de resistance.
•••••iiiiiit
nuni
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin
FRANCEZII
IN
RĂSBOIUL
de
S7\c fondul cele mai deseori în_y
tunecos al răsboiului nostru
de întregire, se proectează,
luminoasă şi prietenoasă, colabo
rarea franceză. Adevăraţii prieteni
să văd nu numai la câştiguri şi la
bucurie, ci mai ales la necazuri şi
la strâmtorare. Şi Franţa cea mare,
ţara care de veacuri poartă în mână
făclia strălucitoare a geniului latin,
nu s'a mărginit să ne trimită ra
zele luminoase ale culturii sale, ci,
la vreme de grea cumpănă ne-a
trimis în ajutor, spada ei cavale
rească. Drapelele subt care au mers
la glorie sâldaţii lui Conde şi Turenne, au fâlfâit pe pământul Ro
mâniei. Trâmbiţele cari au sunat
la Arcole chemând la victorie pe
grenadierii lui Bonaparte, au ră
sunat la Dunăre şi la Şiret. Şi le
gendarul «poilu*, care a salvat ci
vilizaţia omenească de pieire la
Marna şi la Verdun, a luptat cot
la cot, cu camaradul român şi i-a arătat drumul care merge prin jertfă,
la izbândă.
In istoria răsboiului de întregire
a României, cele mai înălţătoare şi
mai duioase pagini, sunt cele ce se
raportează la Misiunea franceză. Să
le detaşăm şi să le dedicăm Franţei,
ca prinos al recunoştiinţei şi iubirei
ce-i purtăm.
i
i
i
ROMÂNIEI
Constantin
Kiriţescu.
de- conducere. Totuşi, înţeleptelor ei
sfaturi datorim multe din măsurile
de precauţiune luate de guvern şi
de comandamentul armatei, î n spe
cial organizarea evacuârei şi sal
varea resurselor puterii noastre
armate. Dar odată în Moldova, în
cepe marea operă de care misiunea
şi-a legat numele şi care a înscris
Franţa pentru veşnicie în cartea
recunoştinţei neamului nostru.
Misiunea a fost complectată cu
un mare număr de ofiţeri şi techniciani, din toate armele şi specia
lităţile: 277 de ofiţeri, 37 piloţi şi
observatori, 88 medici, farmacişti şi
veterinari, 4 ofiţeri de marină şi 8
ofiţeri de intendenţă. Un număr de
1150 grade inferioare şi soldaţi,
printre care numeroşi mecanici şi
profesionişti, complectau misiunea.
Conducătorul ei a fost generalul
Berthelot, una din ilustraţiile ar
matei franceze; printre colabora
torii, cari-1 secundau, trebuesc ci-
IIIIIIIIIIIIIII
nunii
mi
i
im
taţi în prima linie colonelul Petain,
şeful de stat major al misiunii, pre
cum şi inspectorul artileriei: gene
ralul Vouillemain şi ajutorul său,
colonelul Mărie Lafont.
Ofiţerii francezi, aleşi dintre cei
mai de seamă ai armatei franceze,
au fost repartizaţi pe lângă toate
comandamentele, ca sfetnici şi ins
tructori : pe lângă Marele Cartier,
corpuri de armată, divizii, regi
mente de infanterie şi de artilerie
g r e a ; mai puţini pe lângă artileria
de câmp. Ei erau creerul şi inima
tuturor şcoalelor pentru toate spe
cialităţile, din toate centrele de ins
trucţie, cei mai preţioşi şi devotaţi
consilieri în toate chestiunile de or
ganizaţie, instrucţie, operaţiuni, aducând experienţa a doi ani şi ju
mătate de lupte, încrederea în su
perioritatea de rasă, siguranţa în
biruinţa finală. Blânzi şi prietenoşi
cu soldaţii, ei şi-ău câştigat imediat
stima şi iubirea oamenilor. Alianţa
noastră cu Franţa şi-a căpătat astfel
o formă materială. Ţara «domnului
ofiţer francez» nu putea fi decât
ţara mândră dar prietenoasă, pu
ternică dar generoasă, neobosită Ia
muncă şi sacrificiu, dar cea din
urmă la revendicarea recompen
selor şi a onorurilor, cum era şi
domnul ofiţer francez ataşat pe
13ngă fiecare regiment.
*
*
Misiunea militară franceză a so
sit în ţară la 16 Octombrie 1916, ni
mijlocul dezastrului campaniei dîn
toamna teribilă. Ea n'a putut să
aibă la început răgazul unei acti
vităţi, care trebuia să fie, mai mult
de pregătire şi organizare, decât
G - r a l B e r t h e l o t , Şeful
România,
în tranşeele
tnisiunei
militare
în
de pe frontul
român.
Generalul Berthelot, şeful misiunii,
întrunea în persoana sa toate cali
tăţile spiritului francez. înflăcărat
în sentimente, metodic în acţiune,
a fost nepreţuitul prieten de zile
rele ca şi de zile bune. Participarea
lui în refacerea armatei române,
sfatul lui înţelept, competent şi desinteresat, marea iubire ce ne-a
arătat în toate împrejurările, l-au
aşezat în galeria iluştrilor binefă-
mmm@m^®^m
TROIS
Take
GRANDS
REPRESENTANTS
Barbu
lonesco
St.
>mmmm&mm®m
DE LI DEAL
NATIONAL
Delavrancea
N.
Filipesco
L e s t r o i s h o m m e s d'Etat et g r a n d s p a t r i o t e s d o n t l'action politique, s i n c e r e m e n t n a ţ i o n a l i s t e , a d e t e r m i n e e n g r a n d e p â r t i e
l'irresistible e l a n q u i d e v a i t d r e s s e r l e p e u p l e r o u m a i n c o n t r e l ' e n n e m i s e c u l a i r e , â c o t e d e s A l l i e s . Si T a k e l o n e s c o a
e u le bonheur de voir s o n reve satisfait—ei en qualîte de Premier Ministre encore—Filipesco et Delavrancea,
n'ont p a s e u la m e m e c l i a n c e , car ils s o n t m o r t s p e n d a n t la g u e r r e d a n s l'inquietude d'un i d e a l
âprement poarsuivi m a i s qui seulement plus tard devait se realiser.
I
I
(II
III
I • I • • • I) I • • 11
cători ai neamului. Armata şi na
ţiunea l-au răsplătit printr'o popu
laritate dintre cele mai duioase. In
cele mai depărtate colţuri ale Mol
dovei refacerei, în cele mai ascunse
cute ale frontului, eră un freamăt
de bucurie, când, pe drumul des
fundat, se oprea automobilul din
care cobora bunul general, cu în
făţişarea de uriaş, cu privirea prie
tenoasă şi cu vorba înţeleaptă şi
blândă. «Taica Bertălău» eră per
sonajul legendar al reînvierei ar
matei. Ţara 1-a proclamat cetăţean
de onoare al ei, armata i-a dăruit
o sabie de onoare, Camerele i-au
votat un lot de împământenire şi o
casă pe teritoriul român desrobit.
Dar pe lângă aceste semne mate
riale ale recunoştinţei unui popor,
va rămâne suvenirul ce nu se va
şterge nici odată din inima noastră,
şi care confundă în persoana gene
ralului Berthelot şi a membrilor mi
siunii, franceze, contribuţia pe care
Franţa generoasă a adus-o la re
naşterea armatei şi a încrederii
noastre în victorie.
li
I
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiilllliiiiiiillllilliiiiiiiiiiiniiillllllliiiiiiiliillllllllllllllllllllllllllllliiiiiiiiiiiiiii
O admirabilă împerechere a savan
tului cu patriotul, pentru care ideea
sacrificiului eră ceva natural şi in
dispensabil. «Nu se poate spune,
zicea el, că ţi-ai îndeplinit întreaga
datorie către patrie, decât atunci
când i-ai dat viaţa». Pretutindeni
unde e nevoe de un devotament,
pentru a salva existenţele şi a în
tări sufletele, în locurile cele mai
expuse, Clunet aleargă. Pe frontul
din Champagne, la Dardanele, în
Corfu bântuit de tifos şi disenterie,
el caută suferinţa şi durerea, o îm
blânzeşte şi o înfrânge.
Când epidemia de tifos exantematic începe sâ pustiească Moldova
martiră, Clunet îşi reclamă locul
său la postul cel mai primejdios.
In vila «Greerul», lângă Iaşi, el ins
talează şi dirijază un spital de
exantemateci, căruia se devotează
aşa cum ştia el să facă. El e tot
timpul în mijlocul bolnavilor săi,
pe care îi îngrijeşte cu dragoste de
părinte şi cu ştiinţă de savant; el
despăduchiază pe cei vii, consolează
pe muribunzi, îngroapă pe morţi.
Dar duşmana, pe care de atâta timp
o înfruntase, îl pândea. Clunet ca
pătă el însuşi boala, care-1 răpune.
A cerut să fie îngropat lângă spi
talul înfiiinţat de el.
într'o zi de primăvară;, pe stră
zile laşului, printre şirurile de sol
daţi, români pe o parte a străzii,
şi ruşi pe cealaltă parte, trecea un
convoiu funebru, ducând la locaşul
odihnei celei de veci, pe cinci eroi
francezi, morţi pentru ţara noastră;
colonelul Dubois, o soră de caritate,
o infirmieră, un soldat, şi, printre
ei, pe bunul şi marele Clunet.
«Şi, astfel se găseau, reuniţi, pen
tru durerea familiilor lor şi pentru
gloria ţării lor, cele cinci victime
ale răsboiului, care evocau aşa de
lămurit curajul şefului căzut în lupta
cu duşmanul, abnegaţia savantului
martir al ştiinţei, aceea a călugăriţei
martiră a credinţei, a infirmierei
martiră a datoriei şi umila resem
nare a micului trupier, care moare
la postul său» ').
*
* *
Una din cele mai caracteristice
figuri ale misiunii franceze a fost
doctorul Clunet. A spune că a fost
un erou, e prea puţin; cuvântul s'a
banalizat. A fost o figură măreaţă,
de epopee, spre gloria Franţei, unde
s'a născut, şi a României, pentru
care a murit.
Fiu al unuia din marii avocaţi ai
Franţei, el şi-a făcut repede o ca
rieră strălucită în ştiinţa Franceză.
E licenţiat în drept, licenţiat în li
tere, doctor în medicină, membru
al institutului Pasteur, profesor al
Facultăţii de medicină din Nancy.
Vintila
1. C. Bratiano,
de la guerre,
actuel
Nat.-Libvral.
Ancien
chef du
) ioi (
ministre
parii
*
Reorganizarea armatei române
în primăvara anului 19^7 este opera misiunei franceze. Ea a învă
ţat pe Români metodele noi de luptă
ale răsboiului mondial, ea i-a insu
flat încredere şi curaj. Campania
glorioasă din vara 1917, este roa
dele acestei şcoli. Dacă elevii s'au
arătat vrednici de profesorii lor,
nu e mai puţin adevărat, că meritul
este al acestor eminenţi dascăli.
In luptele dela Mărăşti, Mârăşeşti
şi Oituz, ofiţerii francezi au luptat
umăr la umăr cu Românii. In rao') R o b e r t de Flers : S u r l e s c h e m i n s de la g u e r r e
Şi, alături de aceştia, mulţi eroi,
mai puţin cunoscuţi sau de tot ne
cunoscuţi, dormeau somnul cel etern subt dealurile Moldovei, sigi
lând, cu pecetia sângelui vărsat, le
gătura de veşnică recunoştinţă că
tre Franţa cea mare, glorioasă şi
recunoscătoare *).
In seara zilei de 12 Martie, în
mica gară dela Socola, un tren
lung, care cuprindea pe membrii
misiunii militare franceze, se de
sluşeşte prin întunerec şi ceaţă. Deşi
plecarea nu fusese anunţată mai
* *
dinainte, mii de oameni au ţinut
Ce loc imens îşi câştigase misiu
să-i salute de plecare, de la Regele
nea franceză în sufletul românesc,
ţării, până la soldaţii
nu s'a văzut niciodată
de rând, toţi cei cari
mai bine decât în ziua
fuseseră în atingere cu
tragică, în care, ca ur
solii nobilului popor şi
mare a nefastei păci
ştiuseră să-i preţuiasde la Bucureşti, misiu
că. Din masele mulţi
nea a trebuit să pără
mii se ridică în întusească Moldova.
nerecul nopţii, accen
La 12 Martie, gene
tele puternice ale Marralul Berthelot şi cola
siliezei şi cele solem
boratorii săi îşi luau
ne ale imnului regal
ziua bună de la ţara
român. Lumina tre
căreia îi fuseseră timp
murătoare a puţinelor
de un an şi jumătate
torţe nu îngădue să se
de vremuri grele cei
vază şiroaiele de lamai preţioşi sfătuitori,
crămi ce brăzdează fe
cei mai devotaţi cola
ţele celor ce pleacă, ca
boratori, cei mai buni
şi ale celor ce rămân.
prieteni.
Dar când trenul se
Plecau, lăsând în ur
pune în mişcare în
mă nu numai datoria
strigătele, înecate de
de recunoştinţă veciemoţie, de «Vive la
nică pentru serviciile
France!» ale celor ce
Rottmaiue
â Budapest,
sous
le
comma ndement
L'entree
de l'armee
nepreţuite pe care leMardaresco
et Traian
Moşoiu (1919).
de Generaux
rămân şi de «Trăiască
au adus organizării aRomânia Mare!» ale
părărîi noastre naţio
întrecea chiar pe aceea a ilustrei.fa- celor ce pleacă, când, pe dinaintea
nale în epoca refacerii, nu nu milii din care cobora. Şi pe lângă lumei îndurerate trece vagonul pe
mai amintirea neperitoare a sen marele Clunet, medicii francezi Du- a cărui scară, generalul Berthelot
timentelor de dragoste frăţească, freche, Santoni, Germain şi acel se ţinea drept, cu mâna la chipiu,
de încurajare şi de încredere în neuitat Adain, care găsise, pentru iar după el convoiul nesfârşit al va
triumful final, pe cari ni le strecu- toţi compatrioţii săi, formula sim goanelor cu ferestrele înţesate de
raseră în inimi, dar mai lăsau în patiei pe care ne-o purta ;
ofiţerii şi soldaţii Franţei prietene,
pământul ţării noastre, ca gaj ma
atunci, în sufletul tuturora se aşeză
au Rou- temeinic gândul că plecarea aceas
terial al unei uniri frăţeşti pe vecie, En dix-nenf-cent-dix-sept,
main
victorieux
trupurile multora dintre cei mai
ta nu poate să fie definitivă şi că va
buni fii ai glorioasei lor ţări. Sol Le Francais pourra dire, en faisant veni ziua plină de soare când, în
daţi eroici, oameni de ştiinţă şi de
ses adieux:
fruntea armatei sale, solul Franţei
inimă, femei nobile prin naştere Je n'en connaissais qn'une, et
victorioase va păşi din nou pe pă
şi prin sentimente, odihneau în pă
j'avais deu patries:
mântul României redeşteptate, spre
mântul sfinţit al Moldovei, alături La France, mon pays, et puis, la a goni cu sabia de foc pe cotropitor!
*
de camarazii lor români cu care
Roumanie.
luptaseră cot la cot, sau de aceia
Şi a venit strălucitoarea zi, când
la a căror clipe din urmă ale vieţii
precedaţi de Robert de Flers, vul
veghiaserâ cu duioşie.
turii francezi au încununat apoteoza
Şi eră mare numărul acelora pe
isbftndei celei mari.
cari ura duşmanului nu mai putea
Edificiul României Mari, vechi de
să-i deslipească de pământul mol
acum zece ani, îşi înalţă astăzi mân
dovei. Eră, în primul rând, colo
dru fruntea, sfidând urile neputin
nelul Dubois. Ofiţer de elită al ar
cioase. Şi cum ne-am putea îndoi
matei franceze, luptase pe Marna,
de trăinicia lui, când pietrele ce-i
la Eparges, la Verdun, pe Somme.
alcătuesc temelia sunt cimentate
Rănit de trei ori, citat de patru ori,
cu generosul sânge al fiilor celui
înaintat pe front ofiţer al Legiunii
mai eroic neam ?
de onoare, el venise în ţară printre
*) In D e c e m b r i e 1918, d u p ă î n c h e i e r e a armisti
cei dintâi membrii ai misiunii mi
ţiului g e n e r a l şi reconstituirea ţării, 8 m u r i t d e
litare franceze şi fusese rănit de
gripă l a Iaşi generalul Laffont, fost inspector a l
artileriei î n m i s i u n e a franceză. U n u l din cei m a i
schijele unui obuz la Găeşti, în tim
d e v o t a ţ i prieteni ai R o m ă n i e i , el r ă m ă s e s e î n ţară,
Pro/.
A . Iorga,
Membre
de
l'Academie
pul bătăliei de pe Argeş. După câ
alături de noi, în zilele grele prin care a m trecut
roumaine,
grand
na/ionaliste
chef
du
după încheierea păcii separate. R ă m ă ş i ţ e l e s a l e
teva luni el muri la Iaşi şi fu în
d o r m s o m n u l de v e c i î n cimitirul
Eternitatea.
parti
naţional.
mormântat în aceiaşi zi cu docto
mente grele ei au luat însăşi co
manda unităţilor rămase iară co
mandanţi. Sufletul descendenţilor acelor cavaleri «sans peur et sans
reproche» de care e aşa bogată is
toria celui mai viteaz popor al lumei,
a vibrat alături de sufletul ţăranu
lui român ce-şi apăra moşia de co
tropire. Şi în strigătul românesc de
«înainte, băeţi!» rostit de guri fran
ceze, s'au prăbuşit la pământ atâţia
dintre misionarii pe cari ni i-a tri
mis nobila F r a n ţ ă !
rul Clunet.
Venea apoi falanga celor morţi
în anul gloriei, la pregătirea căreia
participaseră ei în aşa mare măsură.
Căpitanul Clayaux, ucis de explo
zia unei granate la Pralea ; locote
nentul Henry Jean, ucis la Varniţa;
căpitanul Vernay, mort la Mărâşeşti şi înecat în apele Şiretului;
căpitanul Berge, căzut la Oituz;
căpitanul Richard, la Momâia; apoi Streicher, Delafoy, Haldy, Cordonnier, Cassanova; ofiţerii de ma
rină Begouin, Demaru, Carrion, ş.
a. Sora de caritate Genevieve de
Goutel, a cărei nobleţe sufletească
r
IMPRESSIONS
DE
par Henri
Membre
Cprecizând impresiile culese în cursul recent e i c ă l ă t o r i i f ă c u t e î n R o m â n i a , d-1 P r o f .
C a p i t a n t e v o c a î n d u i o ş a t p r i m i r e a c e i s ' a fă
cut în diferitele centre universitare româneşti,
c a B u c u r e ş t i , Cluj, Iaşi, o r a ş e u n d e a ţinut
m a i m u l t e c o n f e r i n ţ e j u r i d i c e şi îşi e x p r i m ă a d
miraţia pentru arta populara româneasca, pen
t r u p i t o r e s c u l c o s t u m e l o r ţ ă r ă n e ş t i şi p e n t r u
splendidele f ă g ă d u i n ţ e d e e n e r g i e p e c a r e le-a
întâlnit la p o p o r u l nostru.—Impresii a s e m ă n ă
toare mărturiseşte
m a i d e p a r t e , d-1 P r o f .
E m i l e S e r g e n t , a cărei vizita în ţara noastră
a l ă s a t — c a şi vizita p r o f
Capitant—amintiri
p r e ţ i o a s e p r i n t r e r o m â n i i c a r e l-au p r i m i t .
VOYAGE
Capitant.
le VInstitut,
Professeur
droit
de l Universite
de
â la Facnlte
Paris.
de
ainsi. Nulle part, meme en France,
un Francais ne trouve un accueil
plus chaud, plus cordial, plus affectueux qu'en Roumanie. «La belle,la
douce France â qui nous devons
tout»! Tels sont lesmots doux a notre coeur que nous entendions par-
â notre tour: «la douce, la belle
Roumanie».
Douce par l'urbanit6 de ses habitants. Belle par la variate et la
richesse de son sol, par la vigueur
de sa race. C'est la deuxieme et
forte impression que je rapporte de
mon voyage. La fertilite de la terre,
la variate de ses aspects, ses mon
tagnes, ses forets, ses rivieres, ses
torrents rejouissent l'oeil du voyageur et suscitent l'admirationEt dans ce-beau pays, sur ce sol
riche, vit une population saine et
vigoureuse. Deux circonstancesnous
ont permis d'en juger. D'abord â
Cluj, un dimanehe. L'aimable M.
Tufii, premier adjoint au maire, et
l'eminent recteur de l'Universittî, M.
Haţegan, nous emmenerent, avec
mon collegue et ami, le deput6 Că
dere, sur les plateaux d'ou la vue
s'etend sur la viile. Nous entrâmes
dans une humble eglise de village,
â l'heure de l'office divin. On nous
avait fait place au premier rang.
Les hommes grands, vigoureux, â
l'air grave, se signaient en entrant,
baisaient les icones. Les femmes se
pressaient derriere eux, quelquesunes vfitues de leurs plus beaux
costumes; â la tribune, les tetes
curieuses des enfants. Tous suivaient roffice avec ferveur, accompagnant de la voix la psalmodie du
prfitre. Jamais je n'avais vu de plus
beaux spâcimens humains. Apres
la messe nous pumes assister â un
mariage et aux danses pittoresques,
accompagnees de deux violons, en
l'honneur des jeunes 6poux.
Nous eumes encore l'occasion
d'admirer les paysans et les paysannes a la soir6e de gala du 10
mai, au theTitre naţional de Bucarest. Ce n'6tait pas le programme
habituel et banal des reprfisentations de ce genre. II etait uniquement compost de danses locales,
de chants et de musique populaires.
Quel beau spectacle!
Nous vîmes sur la sce
ne les paysans et les
pa ysannes de Transylvanie, du Banat, de
Valachie, de Moldavie,
de Bessarabie, de Bu
covine. Te n'oublierai
jamais la beaut6, la
grâce de ces femmes
a u x costumes 6clatants, la dignit£>, la noblesse,le mot rend bien
ma p e n s i e , de ces
hommes vâtus de sayons de laine blanche,
seutaches de noir, 6voluant sur la scene
avec tant d'aisance
qu'on croyait au premier abord etre en presence de professionnels. Et lorsque le tableau final, tres artis-
(~7\ ien n'est triste comme le
*
retour d'un voyage et sur>l tout d'un voyage en Rou
manie. On sort du rfive, de
la vie libre, sans souci, on retombe
dans la realite, et la .realite, pour
un homme de travail, c'est la ta
ble couverte de papiers, de brochures, derevues cju'il faut depouiller et classer. Devant cette besogne fastidieuse, les souvenirs s'envolent d'abord, comme une bande
d'oiseaux effarouches, mais ils reviennent lorsque, le retard rattrape,
on peut s o n g e r de nouveau au
passe. Ils se repnîsenlent alors aProJ.
Henri
Capitant.
vec plus de precision, de nettete\
Je voudrais dire en quelques lignes quels sont ceux qui dominent tout repeter. Et non pas dn bout
la masse d'impressions agreables des levres, mais du fond du coeur.
Les Roumains sont vraiment nos
que j'ai ressenties.
Et d'abord, avânt tout, c'est un freres, et des freres qui jamais n'ont
sentiment d'infinie reconnaissance un mot d'aigreur ni de reproche.
Tout concourt â nous rapprocher
pour l'accueil que nous avons partout recu, des autorit6s, de nos col- d'eux: la communaute d'origine, la
legues, des etudiants. II suffit qu'on courtoisie des relations, la facon
annonce dans une viile une confti- de penser, de concevoir, l'amour de
rence faite par un Francais, pour de la clart6, de la precision, le gout
que le public s'y porte en masse, de la parole et de la vie publique,
preţ â feter le conferencier comme le sol lui m£me, si riche, si fertile,
si varie. Et, nous aussi, revenant
un ami.
Je me souviens de notre arrivee de ce beau pays, nous pouvons dire
â Cluj un samedi apres-midi, jour fort mal
choisi pour tenir une
conference, mais on ne
fait pas toujours com
me on veut. A la gare,
nous attendaient d'aimables et empresses
collegues et le premier
adjoint du maire, M.
Tulii, qui, comme presque tous les Roumains,
n'ignore aucune des finesses de notre langue
et connaît la France
mieux que beaucoup
d'entre nous. «J'âtaisâ
la mairie, nous dit-il,
lorsque j'ai appris
qu'un professeur fran
cais allait arriver. J'ai
tout quitt£ pour venir
le recevoir».
Et partout, il en est
Paisannes
roumaines
habillees
en costume
naţional.
^m^mfl^mmm
tement compose, reunit tous ces hommes et ces femmes agenouilies au
tour d'un vieillard soutenant, de ses
bras leves, la couronne royale, nous
comprîmes quelles rfeerves de forces, quelles sources de jeunesse il
y avait dans ce peuple. Plus tard,
enfin, en automobile, au milieu des
forfits de la Moldavie, nous vîmes
encore de robustes montagnards conduisant hardiment des trains de
bois sur les eaux tumultueuses des
torrents.
Une nation qui possede un si beau
sol, couvert de cultures et de forets, un sous-sol riche en mines, et
qui est formâe d'une race aussi saine
et aussi forte est appelâe â un grand
avenir. Elle est aujourd'hui, depuis
>%mmm%xm%m
le grand acte du partage des teres, un rempart inebranlable con
tre le bolchevisme. Le communisme
y est inconnu. On serait mal recu
si l'on s'avisait de le precher â cesrudes travailleurs attaches â la terre dont ils viennent de recevoir la
propriete\ La Roumanie est un peu
ple de paysans. Qu'elle le reste.
Que les hommes d'Etat eminents
qui dirigent sa destinde et ont su
s'appuyer sur cette population veillent ă empeeher la desertion des
campagnes; qu'ils e"vitent par tout
moyen l'afflux toujours â craindre
des fils et des filles de paysans vers
les villes. C e s t â mon avis une des
conditions essentielles de la prospeYite du pays.
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIItlIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIII-
La fraternite franco-roumaine
la grande guerre
pendant
(Souvenirs d'un membre de la mission universitaire roumaine â Paris).
par O.
Professeur
i O e s 6v^nements se pr6cipitaient
J en Orient eu 1918. La revolution russe evoluait vers le
bolchevisme. L'arm6e russe n'6tait
plus qu'une caricature. Les soviets
avaient tue" le patriotisme dans les
âmes des soldats de la grande Russie.
La Roumanie etait isol6e et entouree d'ennemis.
Eu Occident, ses amis suivaient
le coeur]serre les p6rip6ties de notre
tragedie". Mais nulle part ailleurs
la compassion pour nous n'etait
plus grande qu'en France.
A un moment donn6, le peuple
francais montra d'une maniere Epa
tante sa sympathie profonde pour
la Roumanie en dEtresse. Les quarante parlementaires roumains et
les trente professeurs de nos universit6s, qui Etaient en ce moment â
Paris, furent invit6s â prendre part
â deux receptions organisees par le
monde officiel francais enleur honneur.
Elles eurent lieu le 24 janvier
1918, une dans les salons du club
parlementaire, l'autre dans les vastes salles de la chambre des d6put6s.
Les discours qui ont ete" prononces â cette occasion meYitent d'fitre
connus.
A la premiere reception, ont parle
de Selves, ancien ministre des Affaires etrangeres et M. Franklin-Bouillon, president de la commission
des Affaires etrangeres de la cham
bre des d£putes.
Entre autres, M. Pangrati paria
de la bravoure de l'arm6e roumaine,
qui obligê de se battre sur un front
de 1200 kilom6tres, put râsister trois
mois â un ennemi superieur en
nombre et surtout en armement. Les
batailles d'Oîtuz, de Mărăşti et de
Tafrali
â l'Universite
de
Iassy.
Mărăşeşti furent 6voqu6es avec ta
lent et les Francais prEsents applaudirent fr6n6tiquement.
«Les Roumains, ajouta M. Pan
grati, ont fait leur devoir. Ils croient fermement au triomphe de la
justice qui donnera ă toutes les na
tions la liberte". Nous croyons aussi
que nous râaliserons notre ideal na
ţional: la grande Roumanie. Nous
irons jusqu'au bout. Oui, nous sommes aujourd'hui une cite" assiegê.
Devant nous est l'ennemi, derriere
nous la trahison russe. Nous ne savons pas ce qui arrivera. Seronsnous 6cras6s? Serons-nous sauv6s?
Nânmains nous savons surement,
que,quoi qu'il advienne, l a m e rou
maine restera fidele â son ideal
naţional».
Ce fut Franklin-Bouillon qui repondit. Apres avoir 6cout6 le discours
emouvant nous nous sommes diriges,
au Palais Bourbon.
Dans ses somptueux salons, nous
avons 6te" recus par Paul Dechanel,
alors prezident de la Chambre et
par les senateurs et deputes francais.
L'accueil fut charmant et emu.
Ou nous prodigua des paroles d'admiration et de fraternite. On partagea nos douleurs, ou nous affirma
la volonte de la France de nous
faire justice au moment de la
victoire.
Paul Dechanel, ayant a sa droite
M. Antonin Dubost, president du
S6nat et â sa gauche M. Clemenceau, president du Conseil et Pichon,
ministre des Affaires Etrangeres,
nous adressa ces paroles:
«Nous sommes heureux, le prezi
dent du S6nat et moi-meme, de vous
souhaiter au nom de nos collegues
la bien venue et saluer en vous la
geneYeuse nation.
Jamais la Roumanie n'a 6te plus
pres du coeur de la France. (A ces
mots, M. Clemenceau fait un signe
affirmatif de la tete). Le drame mo
ral, qui l'a detach6e d'Autriche et
et d'Allemagne pour l'amener peu
â peu â câte l'Entente, est un des
plus âmouvants de l'histoire.
Le courage du roi Ferdinand pour
etouffer dans son âme les souvenirs les plus chers de familie afin
de ne laisser place qu'aux sentiments,
qui jaillissaient des souffrances s6culaires des Roumains, dans lesquels
vit toujours la flamme latine, et qui
ne pourrait fitre dans cette lutte
supreme ni avec le Bulgare, nici avec
le Maggiar, de cette tragedie digne
d'Eschile et de Shakespeare, aucune
conscience humaine plus que la conscience francaise n'a senti mieux la
la grandeur et la beaute\
Ensuite une nouvelle epreuve est
arriv(5e, plus douloureuse. L'arm6e
roumaine, jetâe en pleine bataille
sur une etendue de plus de 1200
kilometres, sans l'aide de Russes,
rasiste plusieurs mois aux armees
allemancles, autrichiennes, bulgares
et turque avec une bravoure et une
tenacit6 heroi'que, venant ainsi en
aide aux autres fronts. La neige, le
froid, la famine, les maladies aident,
les envahisseurs. Le typhus tue plus
de 18000 âmes par mois. Et pourtant, pas un cri, pas une plainte.
C e s t le devoir. C e s t la patrie en
jeu. Sublime exemple devant lequel
meme l'Allemagne s'incline, et la
France l'offre au respect du monde
entier ce que quelques-uns, malheureusement, ne l'ont pas encore compris.
Malgre" la deTection russe, l'armê
roumaine s'est reconstituee comme
par miracle. C e s t un honneur de la
O . T a f r a l i , projesseur
d'Archcologie
ă la
Jaculte
de lettres
de Jassy,
docteur
es
lettres
de Sorbonne;
laureat
du prix
Bor din. II a
Jait pârtie
de la mission
universitaire
rou
maine
envoye'e
â Paris
pendant
la
guerre.
Grande
pârtie
de ses ouvrages
archeologiques
a e'te publice
en langue
fraucaise,
dans
un
style
souple
qui
exprime
admirablement
la
finesse
et l'esprit
de ptfnetration
de
l'auteur'
%mmm@^^m
France, de ses officiers, d'avoir coopere a cette oeuvre de salut et de
justice; oui, aux pages decişives de
Votre histoire, le nom de la France
se retrouve toujours, et nous en
sommes fiers. La Resignation, la
croyance invincible de vos soldats,
se voient aussi dans la population
civile. Les memes tortures d'âme et
de corps, la meme bravoure, le meme
devouement, la infime charite. Une
femme est le simbole de ces vertus:
votre Reine, rayonnant de beau te.
Cette artiste et poete a ete eiue
membre de l'Institut de France. Elle
entre lă ou ni Madame de Sevigne,
ni Madame de La Fayette, ni Ma
dame de Stael n'ont pu entrer.
Messieurs, quelqu'elles soient les
peripeties de cette guerre, la France
et la Roumanie, unies dans la communaute du sacrifice, sont desormais deux soeurs inseparables.
Messieurs les membres du Parla
ment roumainet messieurs les professeurs des universites roumaines, je
sais bien quelle force et quel talent
vous mettez au service de la cause
commune, qui se confond avec la
cause de la liberte de l'esprit humain.
La Roumanie sortiră agrandie de
cette guerre. La France se rejouira
de son bonheur comme de son propre bonheur. Quant â moi qui ne
peux oublier l'accueil briliant et
cordial qui m'a ete fait dans votre
pays, je vous donne rendez-vous,
apres la guerre, â Bucarest liberee,
Vive la Roumanie!».
Le president du S6nat francais,
M. Antonin Dubost pronoca â son
tour le discours suivant:
«Messieurs. Je vous adresse le
salut fraternei de mes collfegues
du Senat, qui ont reeu avec des
applaudissements unanimes mon
discours que j ' a i prononce il y a
quelques jours pour affirmer nos
sympathies pour la Roumanie, vic
time de la paix separee et honte
eternelle de ceux qui l'ont abandonnee.
Votre pays, loyal et malheureux,
vit en ce moment les heures les
plus douloureuses de son histoire,
qui pourtant est si pleine de souffrances et de martyres nationales Dans
le feu de ces epreuves s'affermissent
les âmes et se creent les grandes
nations.
Tant de sifecles derriere nous,
tant de drames pour notre independance ne nous ont pas encore donne
droit au repos, car la France et la
Roumanie sont jetees dans la plus
acharnee des luttes, la plus sauvage
pour notre vie des celles qui les
ont jamais menacees depuis l'invasion des barbares, arrives des forets du nord et de l'orient et jetes
sur le monde latin.
Les memes envahisseurs, fils des
germains, des Huns et des Mongoles, dont les âmes sauvages et les
natures feodales ne se sont chan-
%m®^m®^mm®
gees que tres peu sous les uniformes modernes, les memes frontieres attaquees de l'ancienne Dacie
et l'ancienne Lombardie jusqu'aux
champs Catalauniques, la meme
chose convoitee, la civilisation la
tine, avec tout ce que le genie
N . T i t u l e s c o . Ministre
roumain
ă
Londres;
representant
la
Roumanie
au
Conseil
de
la Socie'te
des Nations,
dont
il est
inutile
de rappeler
l'activite
formidable
et
l'exceptionne
talent
d'orateur.
representants de la Roumanie des
nobles sentiments exprimes ici.
A mon tour, je me felicite de
saisir cette occasion pour affirmer
â nouveau la solidarite qui nous
unit de notre vaillante alli6e, de son
gouvernement, de ses eius, de son
peuple, de son roi.
Il ya entre enx et nous un con
trat, que personne ne peut dâtruire.
Nous sommes ensemble dans la
bataille, ensemble nous la conduirons jusqu 'au succes commun de
nos armees.
Ensemble nous cueillirons le fruit
de nos sacrifices et de nos soufrances.
Comme nous n'abandonnerons La
Belgique. La Serbie, La Pologne et
les nationalite's opprimCes pour la
liberte desquelles nous luttons unis
aux plus grandes de'mocralies du
monde, de meme nous n'abandonne
rons la Roumanie, qui s'est sacri
fice, comme nous, pour la ddfense
du droit.
Comme l'a dit M. Ionesco, elle
nous etait attachee d'avant la guerre
par des liens d'histoire, de race et
de culture, qui nous la rendaient
particuliferemenr chere.
Depuis qu'elle est rangee â câte de
nous, elle nous est devenue sacree
par la fraternite sur le champ de
bataille, par ses malheurs et par sa
gloire, et nous avons pris vis-â-vis
d'elle des engagements, qu'il nous
est impossible de ne pas observer.
Sa grandeur politique, economique et militaire ne peut etre separee
de la notre.
Son independance ne peut etre
maintenue que par notre victoire.
Son unite ne peut itre
assuree
que par i'exe'cution du
programme
de lib&ation, que nous avons jure"
de re'ahser.
Les missions, qu'elle a şi heureusement envoyees en France et qui
doivent etre' compietees par des
missions trancaises en Roumanie,
travaillent avec nous pour preparer
l'avenir,qui perpetuera notre alliance
et garantira aux deux pays, apres
tant de douleurs, la paix, l'ordre et
la prosperite, basees sur des profits
mutuels d'une penetration reciproque, poursuivie dans touslesdomaines de notre activite.
Dans cet esprit, j'associe le gou
vernement de la Republique â la
manifestation d'aujourd 'hui».
Cet important discours du minis
tre francais a 6te couvert par nos ap
plaudissements repetes et nos cris
enthousiastes de : Vivelja France !
auxquels les parlementaires fran
cais out repondu par celui de Vive
la grande Roumanie !
Ce fut le premier contact avec
le monde officiel francais de la mission des professeurs et des parlamentaires roumains, envoyes en
France pour eclairer nos allies sur
la justice de nos revendications.
BCU Cluj
/ Central University Library Cluj
propre des fils de Rome a ajoute
comme liberte et comme grandeur
humaine.
Messieurs, la trahison a ouvert
une fois de plus la porte orientale,
dont vous etes les gardiens nobles
et seculaires. Fermez vos coeurs
pour que le decouragement n'y penetre pas et fixez votre regard sur
les champs historiques de la Gaule!
Lâ le choc barbare sera arrete et
le monde sauve!».
Ces paroles prononcees le 24 janries 1918 sont vraiment prophetiques.
Aux discours des deux presidents
ont repondu M. M. V. Antonesco,
Thomas Stelian, Jean Th. Floresco
et le docteur Tomas Ionesco. Apres
eux prit la parole Stephen Pichon,
ministre des Affaires Etrangeres.
«Au nom du gouvernement, dit-il,
je remercie au comite parlementaire
d'action âl'etranger d'avoir pense â
cette rencontre des Roumains et
des Francais. Je remercie â monsieur le president du Senat et â
monsicur le president la Chambre
des paroles eloquentes qu'ils viennent de prononcer. Je remercie aux
K^H^H
Un voyage de mission en
Roumanie
de Prof. Emile
u mois d'Aotît 1925, au cours de
mes vacances, je recevais une
lettre de M. de Martonne, professeur
â la Sorbonne, secrttaire general du
Comite de Direction de VInstitut
Francais de Pautes-Etudes eu Rou
manie, m'informant que le Comite
m'avait designe pour faire pârtie du
groupe des professeurs francais qu'il
envoie chaque annee en mission en
Roumanie. Les liens personnels qui
m'attachent â bon nombre de nos
collegues roumains me faisaient un
devoir d'accepter cette mission et
il fut decide que je me rendrais en
Roumanie au mois d'Avril 1926.
L'Institut francais de Hautes-Etudes en Roumanie est un organisme
qui a ele fonde en vue d'entretenir
et de developper les relations traditionnelles d'amitie et de mutuelle
collaboration qui existent entre les
deux p a y s ; chaque annee, des savants, des professeurs des diverses
Facultes, des medecins sont designes par la France et par la Rou
manie pour realiser, par le moyen
d'echanges de missionnaires, la perennite de ces liens. L'Institut est
preside par M. Pangrati, l'ex-recteur
de rUniversite" de Bucarest; il a
pour secr^taire general M. de Mar
tonne, le distingue professeur â la
Sorbonne. II a son centre â Bucarest,
ou son devoue secrelaire, M. Henry,
agrega de l'Universite, recoit et guide
avec la courtoisie la plus avisee
ceux de nos compatriotes qui viennent remplir la mission, dont ils ont
eu l'honneur d'etre investis. Cet or
ganisme rend les plus grands Ser
vices â la propagande de la culture
francaise; sa tâche est aisee dans
un pays dont l'attachement et la fidelite â la France sont aussi anciens
qu'indefectibles. Je dirai combien
nous devons souhaiter que des organismes analogues soient fondes
dans d'autres pays, ou nous comptons egalement des amis surs, s'attachant â developper l'estime naissante que certains milieux francophiles marquent deja pour nos m<5thodes de recherches et d'enseignement, qui, jusqu'â ces dernieres
annees, leur etaient â peu pres inconnues et, parfois meme, presentees
sous un jour peu favorable.
*
J e me suiş rendu en Roumanie
par mer.
J'ai quitte Constantinople pour me
rendre en Roumanie par Constantza,
â bord du transport România.
Le
Bosphore, un enchantement! La mer
noire, une traitresse, quelque peu
troublante et agitee.
J'arrive â Constantsa au lever du
jour et, sur le quai, j'apercois mon
vieil ami, Emil Gheorghiu, qui fut
mon eleve autrefois â Paris, ou il
Sergent
suivit mon service pendant pres de
dix annees, et qui vient-d'Stre nomme conferencier de pathologie chi
rurgicale â la Faculte de Bucarest. II
a recu de S. Exc. le ministre de
ProJ.
Sergent
la visite
du
et M. Minovici
savant
francais
ă l'occasion
de
â
Bucarest.
I'Instruction publique, la mission de
m'accompagner durant tout mon
seiour en Roumanie.
fois que j'ai ete envoye en mission
â l'etranger, au Canada et en Rou
manie notamment.
Nos collegues mettent en mouvement leurs ministres et preparent
notre reception ; il n'est pas d'attentions qu'ils n'aient pour nous; il n'est
pas de facilites materielles qu'ils ne
cherchent â nous assurer; il n'est
pas de temoignages officiels qu'ils
ne s'attachent â nous faire decerner.
L'accueil que tous les delegues de
l'Institut francais recoivent en Rou
manie en est la manifestation la plus
eclatante.
Ensuite, je constate que la corps
medical jouit â l'etranger d'une consideration qu'il est loin d'obtenir en
France. Chez nous, de nosjours, le
medecin est, en quelque sorte, «â la
gauche» de la societe". A l'etranger,
en Roumanie notamment, le corps
medical—officiel, si l'on veut—est
beaucoup plus pres de «la droite»,
sinon tout â fait â la droite. Les pouvoirs publics tiennent compte des
services qu'ilpeutrendre et comprennent, comme l'a compris notre emi
nent ambassadeur â Constantinople,
que le corps medical est un excellent
et merveilleux agent de penetration
et de propagande. Ce qui est vrai
pour la penetration au coeur des
populations l'est aussi pour la pro
pagande au sein des milieux scientifiques. La clinique francaise con
serve â l'etranger un prestige dont
on ne mesure la puissance et l'etendue que lorsqu'on a voyage, hors de
France, et cela meme, dans les pays
qui ne sont pas hereditairement, si
j'ose dire, francophiles, comme l'est
la Roumanie. La clinique est faite
de clarte et de conceptions generales simples et precises; la clartâ et
la precision sont les traits essentiels
de l'esprit de France ; de lâ d^coule
la s u p e r i o r i i incontestee des methodes d'observation et d'enseignement clinique francaises. Cette richesse-lâ nous la gardons ; elle echappe aux soubressauts du change; c'est
un capital fixe ; ne le gaspillons pas ;
utilisons-le; faisons-le fructifier !
Sur le terrain des recherches de
laboratoire — dans le domaine purement medical, j'entends—,notre pres
tige est moins briliant. La plupart
des pays etrangers—mame ceux qui
ne passent pas precisâment pour etre
plus riches que nous—font un gros
effort et n'hesitent pas ă depenser
de l'argent pour amenager leurs laboratoires et leurs instituts de re
cherches seientifiques. Actuellement, nous ne pouvons esperer de
semblables liberalites et nous ne sommes pas armes pour soutenir la
comparaison.
Restons donc, pour la propagande,
sur le terrain solide sur lequel nous
sommes maîtres ; avec peu d'argent,
avec peu d'outillage, avec un mini
mum de depenses, il est possible de
faire de la bonne observation clini-
BCU Cluj / Central *University Library Cluj
* * principales de
Apres les etapes
mon voyage de mission en Rouma
nie: Bucarest, Iassy, Cluj, je voudrais souligner les impressioris essentielles qui s'en degagent.
*
*
*
Tout d'abord, je ne puis m'empecher de remarquer combien l'accueil
que nous recevons â l'etranger de la
part de nos collegues differe de celui
que nous faisons communement aux
confreres etrangers qui viennent chez
nous, infime en mission officielle.
Cette remarque, je l'ai faite chaque
D-1 Jean Cantacuzcne,
-of. â la Faculti
de
Medecine
de Bucarest,
Directeur
de
L'Institut
de Sers
&• Vaccins
<Dr. I. Cantacusino*,
un
de nos savants
les plus
representatifs.
p
i
1 !
:
|
i
-
1
i !
L'Universite
de Iassy
que et du bon enseignement clinique: notre superiorite—notre valeur
reelle tout au moins—est reconnue
sur ce terrain; c'est notre domaine.
L'etranger demande â voir et â entendre nos cliniciens; repondons â
son deşir; envoyons-lui des missions de cliniciens. Puissent nos maîtres du jour comprendre l'opportunite" de ces missions et favoriser,
oii
les
Pro/.
Sergent
et
Capitant
ont
/ ^ â n d fu numit pentru prima
oară Ministru de Interne, fâcând într'una din zile inspec
ţie prin diferitele birouri ale Minis
terului său, care nu fu mirarea lui
Clemenceau găsind toate sălile goale.
Totuşi, deşi începutul inspecţiei era
mai mult decât descurajator, ma
rele bărbat de stat vru să-şi facă
datoria până la urmă. Astfel, într'un
birou mai neînsemnat găsi—în mij
locul unor mese pustiite—un biet
funcţionar care dormea. Inspecto
rul care îl întovăroşea pe Clemen
ceau vrând, fireşte, să-1 trezească,
Ministrul îl opri şi aplecându-se zâm
bitor, îi şopti:
— Lasă-1 sa doarmă; că dacă se
trezeşte, e în stare să plece şi dânsul.
Iar drept consecinţă a acestei ins
pecţii, a doua zi, funcţionarii sus-
des
par des subventions qui ne soient
pas des poussieres impalpables, la
propagande utile et bienfaisante,
source de grandeur intellectuelle et
morale et, peut-6tre, de profits materiels.
Les successeurs des Maîtres qui
ont fonde la grande ecole clinique de
France doivent â la memoire de Lafinnec, deCorvisart, de Bayle.deBouil-
SPIRITUL
Clemenceau.
tenu,
savantes
conjerences.
laud, de Louis, de Bretonneau, de
Trousseau, de Charcot, de Potain et
tant d'autres, la faible aumone de
l'effort qu'ils tentent pour maintenir
le prestige dont les noms de ces
grands ancetres aureolent l'histoire
de la m£decine francaise. Ils demandent que la France les aide â la
servir.
FRANCEZ
numitului minister putură să ad
mire la intrare un afiş conceput
astfel:
«D-nii funcţionari sunt rugaţi de
a nu pleca înainte de a fi venit».
apăra drepturile ţării sale cu o
mândrie justificată de eroismul po
porului francez şi de contribuţia adusă de acelaş popor în evoluţia ci
vilizaţiei moderne, Lloyd George,
enervat, se ridică brusc şi întorcându-se agresiv către orator:
— Ştii, d-le Briand, că între în
gâmfarea şi ridicolul nu e decât unpas ?
Dar Briand, zâmbind politicos:
— Da, domnule, Pasul de Calais.
/
Alfred Capus
Cunoscutul scriitor fiind într'un
salon unde vârsta lui dăduse loc la
oarecari discuţii, unei doamne care
îl întrebase câţi ani are, îi răspunse
ironic:
— Depinde, doamnă, de ce inten
ţii aveţi.
Aurelien Scholl
Cunoscuţii umorişti, Scholl şi Monselet, se duc într'o zi la o bătrână
dar nu deopotrivă de talentată li
terată. Aceasta care avea mania
autografelor, întrerupse la un mo
ment dat conversaţia pentru a cere
un autograf. Rezistenţă din partea
umoriştilor, insistenţă din partea
doamnei. Până ce, plictisit, Monselet ia condeiul şi scrie:
Henri Berand
Debuturile ziaristice ale autoru
lui vestitului volum : iCeque
j'aivu
ă Moscou* au fost — şi prea pu
ţini o ştiu — umilitoare. Incepându-şi cariera la un ziar din Borde
aux, în urma unei vizite a lui Henri
Bordeaux în acea localitate, direc-
Ecrit le trois janvier
En mangeant une orange
A l'ombre d'un palmier
Etrange, etrange, etrange!
Apoi, trece condeiul lui Aurelien
Scholl, care scrie la rândul s ă u :
Ecrit le trois janvier
A l'ombre d'une orange
En mangeant un palmier
De plus en plus etrange!
Aristide Briand
Clc'nienceau.
Cu ocazia unui congres interna
ţional, în cursul unui discurs în care
delegatul Franţei, ministrul Briand,
Coquelin-aîne.
>mmmmm>mmm CELE
torul ziarului însărcina pe Beraud
cu un articol omagial în legătură
cu această vizită. Zis şi făcut. Ar
ticolul scris cu îngrijire, era inti
tulat: «Henri Bordeaux la Borde
aux» Directorul ziarului, căruia această repetare de nume suna desagreabil, îi ordona lui Beraud să
schimbe titlul. Fireşte, BeYaud se
execută; astfel, în locul titlului de
mai sus, puse următorul; «Henri
Bordeaux en Gironde». Dar direc
torul din ce în ce mai nemulţumit:
Ce-i asta, en Gironde ? E prea confus... Trebue precizat altfel... Atunci
Beraud, plictisit, modifică : «Henri
Bordeaux chez lui». E nevoe să
spunem că a doua zi a şi fost isgonit ?
T R E I CRIŞURI
Coquelin—aîne.
Vestitul actor Coquelin aîne, aliându-se într'un restaurant şi coman
dând o supă, o refuză fâră s'o guste,
pe motiv că nu era prea fierbinte.
Peste cinci minute, chelnerul se
întoarce cu supa. Coquelin îl mă
soară de la distanţă, priveşte far
furia şi o refuză iar.
Lucrul acesta se mai repetă de
două ori; astfel încât, plictisit, chel
nerul se revoltă ?
— Dar cum puteţi vedea că nu-i
fierbinte dacă nici n'aţi gustat-o?
Dar Coquelin, zâmbind :
— Cât timp vei ţine degetul în
supă, înseamnă că nu este încă des
tul de fierbinte.
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiii
La science juridique
en Roumanie
Prof. /.
de
u commencement du siecle dernier, le prince Georges Caradja
intercalait timidement dans son code
quelques solutions juridiques, empruntees aux lois francaises. Mais
son courage n'allait pas jusqu'â abandonner le droit byzantin, qui continuait â representer le ratio scripta
pour les Principautis roumaines.
En Moldavie, le prince Scarlat Calimah se servait—probablementsous
l'inspiration de son jurisconsulte,
le sieur Hristian Flechtenmacher—
du codeautrichien, rezultat lui-mfime
d'une reforte du lois byzantines et
romaines. Du reste le meme Flech
tenmacher distribuait des listes de
souscription pour son futur code ci
vil, base" sur les Basiliques et le manuel de Constantin Harmenopoulos ;
pendant que TomaCarraet Andronaki Donici s'en tenaient encore strictementaux «lois imperiales» ă peine
teint£es de «coutume terrienne».
Pourtant l'influence dela codification
francaise nepouvait rester longtemps
sans se manifester avec vigueur. Des
le regne de Ioan Sandu Sturdza la
«condicacriminaliceascâ» traduit les
articles du code d'instruction criminelle et du code perial francais.
Bientot suivra le code de proc£dure
civile. Et lorsque le Reglement Organique decidă d'appliquer en matiere commerciele le code du commerce francais on traduisit aussi ce code
sous le regne de Michel Sturdza et
d'Alexandre Ghica. Plus tard sous
le regne d'Alexandru Ioan Cuza l'in
fluence francaise parviendra â son
apogee. Tour â tour, lois francaises
ou inspirês par ces lois, vinrent
remplacer les anciennes «praviile»
et les anciennes coutumes juridiques.
Le code civil francais, la procedure
civile gene"voise, le code perial prussien, les codes d'instruction criminelle et de commerce francais furent
l'Univ.
de
Perets
Bucarest.
succesivement traduits et appliques
dans les pays roumains, reunis enfin sous un meme sceptre. Les innovationstegislati ves de la France trouverent asile dans nos lois et tout
l'esprit des lois francaises s'imposa
â la jurisdiction roumaine. Avocats,
magistrats, legislateurs roumains,
w^mmmmmmm
anciens etudiants de L'ecole de droit
de Paris et des Facultes de droi
de France s'inspirerent de la doctrine
juridique francaise. Les jurisconsultes francais imposerent leurs theories
aux professeurs en chaire et aux
juges en seance; les auteurs de droit
francais furent invoques devant les
cours et les tribunaux de Roumanie
et d'illustres professeurs francais
furent appel6s en consultation dans
les cas difficiles. Depuis la fin du
siecle dernier et pour longtemps
encore, on peut dire avec raison,
que la legislation, la doctrine et la
jurisprudence francaise ont conquis
la justice roumaine. Aussi l'idee mo
derne du droit roumain est-elle ins
pire^ du droit francais. Elle peut se
râsumer en une seule formule: il
faut faire une separation entre le
droit et la morale. C e s t cette id£e,
qui regne depuis plus d'un siecle
en F r a n c e ; c'est elle qui domine
encore dans les pays qui ont r e ţ u
de France la lumiere.
Les membres de la commission
chargê de la preparation du code
civil franţais. Bigot — Pieameneu,
Tronchet, Portelis et Melleville faisaient du droit «/a supreme raison
fonde"e sur la na ture meme des chos£s»"et proclamaient que «fes divers
peuples entreeux ne viventque
sous
l'empire du droit, les membres de chaquecite" sont re'gis, comme hommes,
parle droitetcommecitoyens,
par des
lois*. Quant aux lois. ils d^claraient
qu'elles <sont ou ne doivent ctre que
le droit rdduit on rbgles
positives,
en preceptes parliculiers». Dans son
expose" de motifs au titre preliminaire du code civil, Portelis ajoute:
'II est sans dou/e une justice naturelle CmanCe de la raison seule et
cette justice, qui constitue,
pour
ainsi dire, le cceur humain,
n'a
pas besoin de promulgation.
Mais..
la jusiice naturelle... serait
vaine
si la raison en se deployait
avec
l'appareil de la puissance pour unir
les droits aux devoirs, pour subsliluer l'obligation â l'instinct et appuyerpar les commandements de l'autoritd les inspirations
honnetes de
la nature*. On voit la nouvelle conception: c'est la raison, qui puise
ses principes dans la nature mame
des choses. qui est â la base des
lois positives, qui est le droit, qui
r6gle les rapports entre peuples
comme les rapports entre hommes.
Mais pour exercer sa bienfaisante
influence sur les hommes, elle doit
se transformer en preceptes positifs
imposes par l'autorite sociale: en
lois. et celles—ci doivent Stre l'expression de la raison. Le changement dans les idCes est le suivant:
auparavant la loi 6tait l'expression de
la justice, donc, par la morale ; maintenant elle est inspirâe par la raison,
donc par la logique. Quant â la loir
elle est l'expression meme du droit
et en dehors d'elle ne faut cher
E m i l R a c o v i t z a , ne ă Jassy
(Roumanie)
le
15. IX. 1868,
licencii
en droit
de la
Faculte
de Paris(1889)
et auditeur
de l'Ecole
d,Authropologie.
Licencie
e"n Sciences
de la
iSorbonne
(1891).
Docteur
es Sciences
(Paris
1896).
Prend
part ă l'Expedttion
antarctique
Belge
< S . Y. Belgica*
en qualite
de
natu
raliste
de Vexpedition
(1897-1899).
Sous-Directeur
du Laboratoire
Arago
A
Banyulssur-Mer,
Annexe
de la Sorbonne
(1900
â
1920).
Codirecteur
des Archives
de
Zoologie
experimentale.
Avec
la collaboration
de
R.
Jeonel
et le coucours
de nombreux
savants
de totites
les nations
plus
de onze cent
grottes ont ete explore'es
pisqu'en
1929,
54
fascicules
de «Biospelogica»
ont
ete publies
et
plus
de 100.000
exemplaires
de
cavernicoles
recueillis.
A explore
avec
G. Pruvot
les
fonds
măritimes
du
Golf
de Lyon,
de
la
cote Catalane
et de Baleares.
Professeur
de
Biologie,
Jondateur
et Directeur
de
l'lnstitut
de Speologie,
ă l'Universite
de Cluj
â
partir
de 1920
Ex.
Prdsid.
de
lAcademie
Roumaine.
^m^^^m^mm
cher l'inspiration que dans les cas
extremes, lorsque la loi, le droit ex
prime, a oubiie de prevoir un rapport juridique logique. Cette ten
dance vers la logique â l'exclusion
de la morale a fait graviter pendant
plus d'un siecle toutes les energies
et toutes les intelligences des jurisconsultes francais autour de la Iettre
d'un code, au lieu de poursuivre
la route que leurs ouvraient les nouvelles decouvertes scientifiques. Le
fait que les (jurisconsultes se trouvaientenface d'un nouveau texte,precis
complect, vint ren forcer encore cette
tendance. Les jurisconsultes donnent une importance enorme au
texte; ils l'analysent avec le plus
grand soin, combinent entre eux ses
nombreux articles, en extraient des
formules serrees, subtiles, qui mfcnent
souvent â des resultats imprevus, a
des theories compliquCes,quin'ont jamais existe dans l'esprit des auteurs
du code. P£n£tres d'un dogmatisme
quelque peu exagere, ne reconnais-
m®am§mammBm
sant rien en dehors du texte, 6cartant
mfime l'tternel monument de raison
juridique qu'est le droit romain, ils
ont fait de l'interpretation doctrinaire du code un monument splen
dide dans son ensemble, admirable
dans la ciselure de ses delails;
mais pechant peut-etre par l'exagtration de l'importance de la loi positive, et par l'oubli de la vie du
droit, qui, enchaine\ dans les lignes
d'un texte, peut-etre tenu captif, mais
ne peut etre emp^che" de croître, de
se developper, de devenir le geant,
qui peut ebranler soudain les murs
de sa prison. Quelques noms â jamais celebres suffisant â demontrer
l'influence de cette tendance sur les
idees juridiques au dix-neuvieme
silele.' De Duranton Troplong, jusqu'ă—Laurent, Baudry, Huc, Colin
et Capitant, en passant par Marcade, Aubry et Rau, Demolombe,
Demante et Colmet de Sauterie, jamais cette tendance n'a et£ abandonn<5e, jamais elle n'a changâe du
moins en ses grandes lignes. II y a
certainement une grande difference
entre le liberalisme de Demolombe
et de son ecole et l'intransigeance
de Laurent. Mais au fond c'est le
meme systeme, les memes id6es, la
meme methode.
Cette conception est, et il ne pouvait en etre autrement, aussi celle
qui a inspire les jurisconsultes rou
mains et a predomine" dans l'enseignement du droit en Roumanie.
Ce n'est pas le moment d'analyser
en detail cette victoire de l'esprit
juridique francais en Roumanie. II
faut seulement pnîciser qu'elle ne
s'est exercee que partiellement et
qu'â cote du droit legal, du droit 6tranger naturalist de force, il existe
encore des rudiments de l'ancien
droit coutumier roumain. II faut esperer que les legislateurs roumains
sauront fondre en un tout harmonieux, les subtilites de la pensie oc
cidentale et la simplicitt du genie
juridique de notre peuple.
LITERATURA FRANCEZĂ
PE
MARGINEA
(De
UNEI
la sentiment
la
EVOLUŢII
instinct)
are sunt etapele evoluţiei literare
1) Positivism (întoarcerea la rea
Iar ca
punct de reper al acestei
BCUde Cluj
Central
University
Library
Cluj
litate,/ prin
afirmarea
spiritului ştiin
franceze din ultimii cincizeci
evoluţii,
concepţia psihologică care
C
ani? Lăsând la o parte etichetele con ţific).
— pornind dela Stendhal la Boursacrate şi prea strict literare: rea
lism, simbolism, naturalism, etc....,
şi privind un mai vast cadru spiri
tual, am putea împărţi aceste etape
prin:
2) Individualism (cultul «eului» al
lui Barres).
3) Cultul colectivităţii.
4) Expansiunea vitalităţii indivi
duale (epoca post. bellică).
get — a găsit în actuala concep
ţie a personalităţii un punct de
plecare opus, mai puţin disciplinat
poate, dar tocmai prin aceasta mai
adânc vital. Din cele patru puncte
IL
PASSA...
II p a s s a ! J'aurais du sans doute
Ne poînt paraitre en son chemin;
Mais ma maison est sur s a roate,
Et j'avais des fleurs dans Ia main
II paria: j'aurais du peut-âtre
Ne point m'enivrer de s a v o i x :
Mais l'aube emplissait ma f e n c t r e ,
II faisait avril dans les bois.
H e l e n e V a c a r e s c o , ne'e ti Bttcarest
le 3 octobre
1866,
appartient
ti linte
des
plus
illtistres
Jamilles
de son pays,
ti l'nne
de celles
dont
le noni,
mele â tous les grands
evenements
politiques
et litteraires,
jouit
de la plus
grande
popularitc
eu Roumanie.
Ses
ouvrages
soni
part icni ierement
ă remarquer.
Elle
a
publie
tres
jeune
son
premier
recueil
de poesies:
C h a n t s d ' a u r o r e , oii les belles
pieces
abondent
et que VAcademie
fran
caise
honora
du prix
Archon-Desperouses.
Viennent
ensuite:
L ' A m e s e r e i n e , oeuvre
d'une
liante
valeur
litteraire;
J Y ' h o v a h , tratluction
d'un poeme
de Carmen
Silva,
et L e R h a p s o d e
d e la D â m b o v i t s a , recueil
de bal/ades
roumaines,
traduites
et arrangees
en un rythme
tres
nea/
qni flotte
entre
la prose
poetiqtie
et le vers
libre.
Le rare talent
de M-lle
Vacaresco
est
fait
â la fois
de grâce
melancoliqne
ct tendre
et d'ăpre
et fievreuse
ardeur.
Elle
ecrit
avec
le meilleur
d'elle
meme,
avec son coettr, son grand
coeur
de femme
qni a aime
et
souffert.
Les dures
e'prenves
qa'elle
a snbies
ont grandi
son âme,
affine
son inteligence
et
ac/ieve"
d'orienter
son esprit
vers
la pensee
meditative,
vers
le reve
ideal.
II m'aima: j'aurais du sans doute
N'avoir pas 1'amour aussi prompt;
Mais, h e i as! quand le coeur ecou t e ,
C'est toujours le coeur qui repond.
II partit: je devrais peut-etre
Ne plus l'attendre et le vouloir;
Mais demain l'avril va paraitre,
Et, sans lui, le ciel sera noir.
(L'Ame
sereine).
tendinţe dealtfel generale, pe care
ei le au popularizat şi pe care le
găsim sub forme deosebite în con
cepţiile psihologice ale multor in
telectuali contimporani. Astfel, evo
luţia urmată de spiritul francez în
ultimul veac oscilează între fluctua
ţiile unui sentiment reîmprospătat
şi tresăririle intuiţiei şi ale instinc
tului, în care. omul modern a găsit
elementele unei vitalităţi mai pu
ternic spontane. — Astfel etapele
intermediare fixate de scepticismul
positivist, ca şi acelea ce şi-au
găsit expresia în individualismul
personal al lui Barres şi în tra
Maurice
Barres
(1862-1923).
diţionalismul dela urmă al aceluiaş
zinta un caracter de concentrare n'au fost decât încreţituri momen
sentimentală pe când romantismul tane pe suprafaţa unei ape ce şi-a
nostru — asemănător cu acel dintâi accelerat cursul în vâltoarea unei
prin tendinţa de desrobire, prin ex furtuni purificatoare. Spunând apansiunea sensibilităţii afirmă dim ceasta, mă refer la răsboiul care,
potrivă o încordare de energii dacă a fost distrugător, a adus în
unde, mai mult decât sentimen acelaş timp în ritmul încetinit al
tul — reînoirea sensaţiilor triumfă. rutinei sociale împrospătarea unui
De această tendinţă sunt legate suflet ce a găsit în suferinţă o renumele lui Gide, Carco Monther- înoire.
lant, Duhamel, Morand, Chadourne;
precizate mai sus, trei (positivismul), individualismul şi tradiţiona
lismul sunt intermediare. Ele nu
răspund adică, decât la o anu
mită lege sufletească dominată de
spontaneitatea reacţiunilor, însem
nate e drept, dar semnificative
numai ca detaliu. Vorbind mai
sus de expansiunea vitalităţii in
dividuale, m'am referit la curen
tul literar al ultimului deceniu care,
a privit sufletul omenesc prin drep
tul unei libertăţi morale faţă de care
disciplina principiilor nu mai poate
şi nu mai trebue să fie decât amin
tirea unei v i e ţ i nepotrivite, încă
tuşată de morală. Din acest punct
de vedere, prin tendinţa de desrobire a individului contemporan, su
fletul nostru prezintă un aspect de
independenţa revoluţionară care —
fără să coincidă cu exaltarea per
sonalităţii romantice, se recunoaşte
în romantism prin acea sete de nou
tate şi de bruscă afirmare care a
dat omului de acum o sută de ani
mândria, expansiunilor impulsive.Cu
deosebirea că acel romantism pre-
Pentru Revista „Cele Trei Crişuri"
•
c u. —
/*
S'e
SUs
(
( '*
»
i
n .
Civilizaţia
nu va
vom vroi,
în măsura
dominantă,
o idee
trăi de cât în măsura
în care vom face
din
conducătoare.
BCUi/sCluj
/ Central University Library Cluj
J
1^.
Henri
în
ea
care
o
o
idee
Massis
>-V
Henri Massis e una din figurile dominante
ale criticei franceze, din puţinii a cărui tinereţe,
legănată de lirismul puternic al lui Barres, păs
trează gustul disciplinei şi al moralei sociale în
mijlocul tendinţelor de răsvrătire artistică a li
teraturii noi. Apărător al catolicismului şi al
spiritualităţii latine în lume. Massis a fost pre
miat de curând de către Academia franceză
pentru întreaga sa operă, din care amintim ves
titul volum „Apărarea Occidentului" şi frumoa
sele capitole de critică din „Jugements".
O FIGURĂ
REPREZENTATIVĂ
Figură eminamente representativă, una din cele mai însemnate a cuiturei contimporane, Anatole France a exercitat în literatura franceză,
un
fel de despotism intelectual care aminteşte în parte covârşitoarea
autoritate
de cart sa bucurat la sfârşitul veaculni al XVIII mordantul Voltaire. Ne
credincios ca şi acesta, ca şi acesta înzestrat
cu un excepţional dar de ironie, suplu, şi
stăpân pe limba lui ca nimeni altul, Ana
tole France este expresia vie a acelui inte
lectualism elegant dar arid, care isvorăt din
minunatele progrese ale ştiinţei şi din acea
destrămare a sensibilităţii ce a dat loc la
actualul materialism anticreştin, a înlocuit
entusiasmul
vechilor iluzii printr'o concep
ţie relativistă, distrugătoare de nădejdi.
«Umanist inuman* cum l-a numit
Mas
sis, Anatole France a adâncit în sufletul
contimporan spiritul critic, slăbind
avân
turile sufleteşti care găsiseră
astfel
în Romantism
prilej de lacomă şi impul
sivă amăgire. Printre cărţile Ini
amintim:
tŢhais», 'Le jardin d'Epicure», «L'île des
Pingouins»,
'La rotisserie de la Reine P4A. France (1844-1924).
dauque*, 'Le lys rouge:
) no (
O c t a v i a n G o g a , membre
de
l'Aca
demie
Roumaine,
ancien
Ministre,
est un de nos plus grands
poetes
contemporains.
II exerce
uneinfluenceconsiderable
sur la nouvelle
generation.
O.
Goga.
ARTA
FRANCEZĂ
CONTIMPORANĂ
(pictură sculptură)
Ohtre sfârşitul veacului al XIX-tea şi
începutul veacului al XX-lea arta
franceză a fost caracterizată de un cu
rent innovator, bogat în afirmări origi
nale: impresionismul. Prin impresio
nism, arta franceză s'a purificat, împrospătându-se de concepţii noi şi fă
când un loc însemnat peisajuiui lumi
nos şi sentimentului naturii poetice.
Cuvântul impresionism îşi găseşte
ori ana în titlul unui tablou al lui Claude Monet, expus în „1876 în sala Nadar, şi anume: „Impression"Un ziarist, zdruncinat în principiile
artistice obişnuite, caracterizase ironic
această p â n z ă , declarând-o glumeţ
pânză impresionistă. De aci numele acestui curent ce trebuia să fie sprijinit
mai târziu de atâtea talente remarca
bile. Şeful necontestat al acestei scoale
a fost Claude Monet, ale cărui tablouri
sunt caracterizate de un joc de lumină
şi de o ştiinţă a culori excepţională.
Printre urmaşii lui, alături de bă
trânul Guillaumin. trebue amintiţi Pissaro, Sisley, Paul Signac şi Renoir.
Pissaro se deosebeşte de tovarăşii
lui de şcoală printr'o tehnică neobiş
nuită impresioniştilor, care preferă efectele de culori, armoniei desenului şi
echilibrului concepţiei. Colorist admi
rabil. Pissaro e totuşi inferior ca mon
tare lui Sisley, care e poate cel mai
delicat, cel mai armonios dintre impresioniştii acelei epoci Paul Signac. deşi
Piivis
de Chavannes:
artist şi el remarcabil, este covârşit de
personalitatea lui Seurat, inovator de frunte, şi afirmatorul aşa numitului «pointillisme> (încercare de disociere a
culorilor).
In ce priveşte Renoir, el ocupă un loc aparte. Specia
list în nuduri şi flori, pe lângă subiectul pânzelor sale, el se
deosebeşte net de ceilalţi printr'un simţ de măsură care,
de Ovid Densuşianu
fără să atenueze efectele de colorit
dă operei sale un aspect de echilibru
surprinzător, trădând o mai vastă con
cepţie. Totuşi, impresionismul, deşi alcătueşte o mişcare de ansamblu valo
rificată de artişti valoroşi ca cei amin
tiţi mai sus, n'a fost singura manifes
tare artistică din acea epocă.
Artişti deopotrivă de mari, dar, in
dependenţi şi-au afirmat originalitatea
pe drumuri doosebite, dar tot atât de
expresive.
Printre aceşti independenţi, un loc
de frunte îl ocupă Toulousc-Lautrec.
Ceiace te izbeşte în opera acestuia este
o frământare continuă, adâncă, care dă
pânzelor sale un aspect de viaţă inten
să şi aproape dureroasă. După dânsul
trebue amintit Degas, artistul dansa
toarelor şi a feminităţii cochete. Nu mai
vorbesc de Forain, desenator de frunte
şi înzestrat cu un spirit mordant ex
cepţional, care rămâne una din figurile
reprezentative ale artistului francez,
începuturile artistice ale veacului al
XX-lea sunt caracterizate de revolta
unui grup de artişti ai şcoalci de Belle
Arte, împotriva acestei ş c o l i însăşi.
Astfel, Moreau, Matisse, Renault, Dcsvallieres, Denis.
După expoziţia din 1900 un grup ar
tistic şi literar alimentat în parte de
tineri ce aparţinuseră aşa numitului
«Chat Noir», alcătuiră un centru nou
Poesia
dramatică.
(La Butte) unde se întâlneau, pe lângă
Dorgeles, Carco, Mac Orlan, Apollinaire, pictori ca Picasso,
Van Dongen, Utrillo.
In momentul dc faţft. centrul artistic al Parisului este
Montparnasse unde, deasupra navalei de străini, artiştii fran
cezi reuşesc încă să păstreze o notă personală aproape
dominantă.
:
P.
de _Ch.:
Poesia
pastorală.
fiul.
Pentru ceiace priveşte scultura fran
ceză, în epoca aşa zisă modernă am
putea deosebi două aspecte bine defi
nite : cel dintâi, isvorât din Romantism
dar păstrând împotriva deosebirilor in
dividuale, o caracteristică de linii încă
armonioase şi pure; cel de al doilea,
impus dc Rodin, unde armonia liniilor
dispare sub presiunea unor încordări
interioare realizate printr'o artă vio
lentă, dar mai adânc expresivă
Printre cei dintâi, trebue pomeniţi
Pradier, David d'Angers, Carpeaux,
Barye, Chapu, Dubois, Fremiet, Barrias Bartholome şi Rude; din al doi
lea grup, contimporani cu noi, mă voi
mărgini să citez alături de covârşito
rul Rodin, mort în 1917 şi autorul ves
titelor statui *Le penseur, 'Les bourgeois de Calais» şi *Le Baiser», pe ele
vul său Bourdelle, genialul creator al
monumentului luptătorilor de la Montauban
Cu aceşti doi, sculptura franceză a
afirmat o evoluţie care, deşi latentă,
avea nevoe să fie realizată definitiv de
un temperament puternic capabil să
exprime cu adâncime noile formule.
De aici, triumful caracteristicului asupra esteticului pur, triumful expre
siei asupra armoniei: concepţie care
s'a accentuat la mulţi contimporani,
dând loc la acea artă modernă pe care
prea puţini, au priceput-o.
) IU (
P.
de
Cli.:
Istoria.
8 M S S « S S ^ « » : S S S CELE T R E I CRIŞURI
TEATRUL
Românii
M « ^ £ S W » % ^
ŞI
şi mişcarea
treatral-mumtală
MUZICA
a
Parisului
de Ion
rice s'ar mai zice, orice gru
pare de forţe s'ar pune la cale
şi ar izbuti să se închege aiurea, orice formulă nouă de artă
s'ar mai alambica în alt punct al
globului, Parisul rămâne un veşnic
punct de irezistibilă atracţie, atât
pentru marele public—pentru toate
categoriile acestui public, — cât şi
pentru valorile artistice care năzuesc serios să primească botezul
marei şi definitivei consacrări. Ta
lente româneşti—actori, muzicanţi,
artişti plastici — au fost prinse me
reu, în plasa de mistuitoare vrajă
a Parisului. Neîndrumate şi neaju
torate, au dat totuşi cu încăpăţinare lupta decisivă; multe au fost
biruite, multe însă, învingând nebă
nuitele piedici ivite la tot pasul, au
izbutit să se impună şi chiar să se
menţină pe această arenă de acerbă
concurenţă. Sunt destule personali
tăţi fruntaşe, de origină română,
consacrate la Paris, integrate tem
porar sau definitiv chiar, în mişcarea
artistică de acolo. Va trebui cândva
ca cineva să-şi ia sarcina grea, să
dibuiască şi calvarul urcat, dar să
cântărească şi fărâma de aport adusă mişcării cultural-artistice fran
ceze de talentele româneşti, după
cum ar trebui să se vorbească şi
de cei ce au fost culcaţi la pământ
de vitregia împrejurărilor de acolo.
Va fi o limpezire de raporturi, dibu
irea unei şuviţe cuprinsă lacom de
viitura marelui torent, pâstrându-şi
totuşi din sclipirea individualităţii
Gounod
(1818—1893).
Dongorossi.
nu poţi înşira şi caracteriza pe toţi
câţi s'au remarcat în cetatea Lu
minii ; voi căuta în schimb, pe cât
posibil, să nu omit din numele care cir
culă mai insistent şi mai curent acolo.
Se cuvine să începem cu Comedia
Franceză, şi cu Comedia voi începe.
Acolo unde pluteşte încă peste tot,
caldă şi evocatoare, amintirea ma
relui de Max,—a omului şi a trage
dianului, — străluceşte trinitatea :
Ventura— 1 'onuel—Nisan -{d-ra Şăineanu). Trei etape succesive ale ma
relui urcuş. D-ra Ventura, interpre
ta teatrului lui Porto-Riche, talent
matur, cu rezerve şi nuanţe nebă
nuite, bogat încununat de laurii de
finitivelor izbânzi; Yonnel, călcând
cu îndrăzneală pe urmele marelui
său înaintaş; d-ra Şăineanu, talent
îmbobocit încă, dar îndeajuns de
fâgăduitor pentru ziua de mâine.
E/vira Popescu e încă şi azi răs
făţata Parisului, a acestui Moloh care
înghite şi mistue atâta şi cu atâta
grabă. Succesele ultime ale lui Verneuil se leagă indisolubil de numele
acestei actriţe de rassâ, iar rolurile
ce se scriu acum înnadins pentru
dânsa, îi vor da prilej să reliefeze
şi alte faţete ale talentului ei bogat,
generos, şi mereu împrospătat parcă,
Mihalescu a topit însfârşit crusta
de izolare, ce se prinsese aproape com
pactă în juru-i. Succesul ultim în
«Marius», piesa lui Marcel Pagnol,
i-a fost unanim recunoscut.
Alice Cocea a dat mai demult lupta
cea mare şi a biruit. Dacă la încer
cările serioase fâctlte după război
G e o r g e s E n e ; c o , Violoniste,
composileur,
ar
tiste
de grande
cnvergure,
qui a a/firme
cu
Europe
le gcuie
musical
de notre
peuple.
II compte
parmi
Ies plus
grands
viotouistes
de
l'epoqne
— Conuu
aussi
bten
en
Europequ'eu
Amerique,
il passe
la plus
gran
de pârtie
de son temps
en France,
qui,
apres
l'avoir
Jete d'iuuombrables
/ois,
la
consacre
dernicremeu/
par la nomination
de
membre
correspoudaul
ti /'Academie
Jrancaise.
M a r i o a r a V e n t u r a , Artiste
roiiinaine
degraudes
ressources,
dont
le jen
pnissant
et en
ineme
temps
infininient
uuance
Ia place
an
nonibre
des grandes
artistes
de l'epoqne.
Societaire
de la Comedie
Francaise,
cette
consacration
exceptionnelle
l'attache
eucore
plus
affectueusement
â la France,
qui a
jeteplusieurs
jois
en elle la femme
de ge'nie
et la
spontanc'ite
creatrice
de notre
race.
etnice, va fi în acelaş timp o lu
crare îndeajuns de pilduitoare şi
impregnată de aroma unui autentic
dramatism. Sunt tragedii ce-ţi încrâncenează carnea, sunt morţi glo
rioase dar prea timpurii, pe care nu
le bănuim poate, fiindcă n'avem cum
să le bănuim.
Prin asociaţie de idei şi in strânsă
legătură cu titlul acestei fugare în
săilări, pomenesc numele numai al
regisorului şi actorului Pascal, de
opotrivă de talentat, de îndrăzneţ
în concepţii şi de harnic, atât ca
regisor, cât şi ca artist dramatic.
Fireşte că într'un articolaş de na
tura şi dimensiunile celui de faţă,
S a r a h B e r n h a r d t , Vestita
artistă,
ce a
con
tinuat
tradiţia
marilor
intreprete
dramatice'
Rachel
siRejane.
Suflet
multiform
si
vibrant,
rară
şi delicată
sensibilitate,
exprimată
in
puternicele
tresăriri
artistice
ce au
făcut
dintr'îusa
una din cele mai mari
interprete
ale epocei noastre.
A lăsat două volume
de me
morii
ce alcătuesc
un sugestii'
tablou
al me
diului
artistic
contimporan.
^mmmmmsm®
pentru reînvierea operetei, nu poţi
o m i t e contribuţia lui Leonard la
«Mogador», cei trei ani consecutivi
de triumfale reprezentaţii ale ope
retei Phi-Phi, nu-i poţi explica fă
când abstracţie de creaţia definitivă
a d-rei Cocea.
Compatriotul nostru Matei Rousson, este jucat şi preţuit în anumite
cercuri, iar paşii de degajare pe
care-i face acum fiul său, actorul
Samson Fainsilbers, sunt urmăriţi,
şi pe drept, cu simpatie şi mijală
de temeinica nădejde.
Tsica, fostul director muzical dela
«Gaiţe Lirique», este astăzi rânduit
printre reputaţii profesori de mu
zică ai Parisului, ca şi printre cei
mai buni îndrumători ai tinerelor
talente muzicale.
Atât ascensiunea cât şi activita
tea multiplă a impresarului Miliy
Goldiu, îţi îndreaptă gândul spre re
torta americană, cea făcătoare de
adevărate minuni.
Vorbind de muzicanţii români la
Paris, s'ar putea oare trece peste
Constantin Stroescu dela Opera Co
mică, sau chiar peste succesul franc
avut decurând, la «Ambasadori», de
neîntrecutul nostru Grigoraş Dinicu ?
Contribuţia regulată a lui Stan
Golestan la «Figaro» este preţuită
Edmond
Rostand
(1868-1918).
şi urmărită cu interes, pentrucă ea
aduce întotdeauna sigură orientare,
şi un nedesminţit suflu de obiecti
vitate.
George Georgescn este aşteptat la
Paris ca un număr de senzaţie al
stagiunii muzicale. Succese răsună
toare a avut dirijând la «Societe des
Concerts«, la «Colonne», ori orhestra
«Lamoureux».
Pe GeorgeEnescu l-am lăsat înadins
m^%mmm^m
la urmă. Este atât de cunoscut şi de
aşteptat la Paris marele nostru vio
lonist, încât nu i-se mai face obişnuita reclamă prin presă, iar pe
afişe, sub numele lui, nu se pune nicio
indicaţie. Iată câteva nume româ
neşti care-mi vin acum sub condei, şi
care toate sunt legate organic de
actuala mişcare muzical-teatrală a
vestitei metropole.
Nenumărate aderenţe, o tradiţie
cu vadul tot mai adâncit, au îndrep
tat şi îndreaptă mereu talentele ro
mâneşti spre Paris, ca acolo să fie
sau consacrate, sau înmormântate.
E de datoria noastră să ne intere
săm, cât de cât măcar, de aceste
valori prinse şi târâte în angrena
jul complicat al marei cetăţi apu
sene. Nu ştiu ce şi cât cunoaşte,
cum îndrumează şi ajută Legaţiunea noastră din Paris, bine garni
sită dealtminteri şi s u f i c i e n t ali
mentată cu fonduri. Nu se contu
rează însă, grija şi preţuirea pe care
ar trebui să le avem pentru valo
rile reprezentative ale neamului, pen
tru solii care ne sporesc neîncetat,
pe îndepărtate meleaguri străine,
faima noastră de neam cu adevărat
înzestrat, şi la înălţimea misiunii ce
i s'a desemnat de ritmul ultimelor
prefaceri.
BCU Cluj / Central University Library Cluj ART
Deux getties representatifs de notre race
ET POESIE
Car ils sont representatifs, l'ample et puissante synthese de la spiritualite creatrice de notre peuple, ce peu
ple isole qui a su vaincre l'influence de tant de races voisines et differentes pour garder eternellement pure l'inspiration latine de son art. Michel Eminesco, Ie poete amer et profond des „Satires", le penseur puissant qui a
donne une si vibrante harmonie â s e s meditations poetiques, et Nicolas Grigoresco, l'eleve inspire de Fontainebleau
qui allait devenir'plus tard le g r u n d maître de la peinture roumaine.
M . E m i n e s c o , le plus grand
poete
notre
peuple,
dans
tout
ce
de profondeur,
de sensibilite
nement
puissant,
sa poe'sie
amer,
orgueilleusement
roumain.
II repre'sente
le gc'nie
que
l'ăme
roumaine
possede
et d'harmonie.
Artiste
extreJlotte
dans
un
pessimisme
rythme
(1850—1889).
de
2
i
$
?
%
î
:
N . G r i g o r e s c o , le plus
graud
peiutre
roumaiu,
s'est
perjectionue
en France
â
cote
du jameux
groupe
de Fontainebleau
(Corot,
Rousseau
et Millet).
II est le plus
expressif
evocateur
de l'âme
et de la terre
roumaines.
77 excelle
dans
le decor
rustique
des
campagnes
et de la vie des paysans
(1834—1907).
s
:
i
\
PARISUL
de Dr. Emil
Gheorghiu.
<
2
)
a
s
r
i
u
i se află tot timpul într'o extraordinară transformaremera de deputaţi şi biserica Madelenei în fund, în faţa căreia
şi. azi nu mai seamănă cu oraşul descris de Balzac, cu se deschide Rue Rovale, delimitată la început de două pa
străzile sale strâmte dar pitoreşti, prin care circulau eroii
de romane, consumaţi de visurile ambiţii lor şi de mult'
exploatatul amor.
Parisul este oraşul neîn
trecut în bogăţia monumen
telor sale. Câte pagini de
istorie nu s'au înregistrat
de la alegerea L u t e ţ i e i
drept capitala Franţei, de
către Clovis, până la Haussmann, cunoscutul prefect,
care a început era de în
frumuseţare, trasând acele
admirabile bulevarde, ce asigură oraşului o splen
doare de necontestat!
Ce evoluţie uriaşe de la
timpurile când era iluminat
de acele lanterne cu ulei,
care erau atârnate de pa
ruri de lemn şi aveau în
făţişarea u n o r nesfârşite
rânduri d e spânzurători,
până la iluminatul cu lu
mina electrică!
Par'câ apariţia electrici
tăţii în capitala lumii, sub
liniază şi mai mult titlul
iigurat de altă dată, de
«Paris, Viile lumiere». S'ar
zice, a scris-o Francois Copp£e, că ştiinţa modernă a
putut realiza această mare
minune, de a fi putut con
centra asupra oraşului său,
lumina ce emană de la lună
şi pe care a imortalizat-o
marele pictor Puvis de Chavannes în faimoasa frescă
Sainte Genevieve vcillant
sur Paris».
Parisul te farmecă ziua
prin măreţia şi estetica pur
arhitecturală a monumen
telor: Hotel de viile, Louvre, Opera, palatul artelor,
al invalizilor, etc. pe care
vizitatorii înarmaţi cu guiduri poliglote, le vizitează
cu deamănuntul. Există în
acest oraş o viaţă intelec
tuală, cea mai puternică
Pai'is:
Place
din lume, pe lângă o con
ştiinţă cetăţenească, de la
care emană acea opinie publică, capabilă să realizeze fapte
mari.
Cu drept cuvânt s'a dat Parisului şi numele de pulsul
lumii, deoarece o serie de fapte pornite din acest oraş a
avut o repercuţie importantă asupra
mai multor ţări.
In acest oraş, pulsează atâtea aspiraţiuni ale lumii întregi, încât îi
suntem cu toţii tributari, pe toate
terenurile şi în special pe acel al
umantăţii.
N'aim decât să invoc, că în două
cripte sunt adăpostite două genii ale
omenirii: Fasteur şi Napoleon.
In cc oraş se poate obţine în câteva
clipe o emoţie contemplativă mai
puternică decât în eternul Paris !....
Ce crimă comiteau acei ce bracau
tunurile lor asupra oraşului, care
conţine cele mai mari comori, cele
mai însemnate amintiri! Acei ce tre
ceau înainte de râsboi prin faimoasa
piaţă a Concordiei, situată între CaL'Institut
late similare, ministerul Marinei şi Automobile-Club de
France şi marcată de Obeliscul de la Luxor, ce se află în
mijloc, poate nu remarcau importanţa statuei Strassbourgului. Numai această statue
părea că trăeşte, faţă de
celelalte care păstrau ră
ceala blocului de piatră,
fiindcă numai ea era dra
pată de panglici tricolore
şi de crepul moarat, purtat
cu atâta demnitate de fru
moasele Alsaciene.
Lângă grila superbă, ce
proteja grădina Tuileries,
între cele două arcuri de
triumf ce se întrevăd la dis
tanţă, statuia Strassburgului a întreţinut ani dcarândul focul sacru al întregirii
Frânţii ciuntite.
Câte manifestaţiuni nu au
avut loc în jurul acestei sta
tui, risipite de forţa publică!
Ele întreţineau iubirea de
patrie şi pregăteau ziua
mare, care, când a sunat,
a fost încheiată de cea mai
mare epopee pe care a în
registrat-o istoria.
Către ea se uitau Gallicni,
Joffre, Foch şi toţi generalii
Franţei, când treceau prin
această piaţă, deoarece ea
i n c i t ă bravura franceză,
graţie căreia s'a obţinut
victoria.
Cine nu l'a auzit pe Dcroulede vorbind de pe această statue, nu-şi poate
da seamă de forţa vorbelor
care loveau ca bulgării de
grindină pe acei ce se gă
seau grupaţi în jurul său.
Şi ce omagiu mai mare pu
tea să-i aducă Franţa decât
ca primul ţăruş de frontieră,
smuls de soldatul Francez,
să fie înfipt la căpătâiul său.
In acest oraş se oţelesc oa
menii şi se pun la cale fapte
mari. Mecare colţ aminteşte
un pasagiu din istoria Fran
de la
Concorde.
ţei care, pe alocuri, se idcntilicâ cu istoria lumii!.
In acest oraş, găsim o viaţă intensă, economică, de partea
dreaptă a Senei;' o viaţă intelectuală în'cartierul Latin, si
tuat în cealaltă parte a Senei. Monumente ca Sorbona, College de France, facultăţile de Medicină şi de Drept, Şcoala
Normală şi Politechnicâ etc. repre
zintă o activitate de secole. In jurul
acestor şcoli, se discută clasicii şi
modernii; se consacră gloriile Fran
ţei şi se înfierează pe toţi acei ce nu
par că respectă sentimentul popular.
Cartierul Latin, este un filtru al
activităţii franceze intelectuale. In
centrul lui se află Pantheonul, care
imortalizează gloriile Franţei şi în
faţa căruia, se află opera lui Rodin:
LE PENSEURy, statuia cea mai
bine plasată din capitala Franţei....
Parisul mai are o viaţă interesantă
de noapte. Nu e vorba de acel deş
irau, pe care unii îl aruncă oraşului
şi poporului şi care aparţine ele
mentelor străine, ce petrec la Paris,
căci poporul francez în general şi
de
France.
parizianul in particular se caracteri
zează printr'o seriozitate ce are origina
în sângele Galic.
Termin cu Parisul de noapte tablou
măreţ, pe care-1 pune în valoare con
turul gotic al Catedralei Notre Dame,
înconjurat de monumentul pietăţii cre
ştine, spitalul Hotel Dieu şi de Insti
tutul Medico-legal sau morga, care îmi
reaminteşte versurile lui Yerlaine:
Et tu conles toujours,
Seine, et tont en
rampant.
Tu trahtes dans Paris ton cours de vieux
ierpenil
Du vieux serpent
boncux, eiuportant
vers
tes
[havres
Tes cargaisoits
de bols,de houille et de
cadavres,
DUPĂ
Iar când dimineaţa, becurile se sting,
vezi cum apar în toate colţurile mii şi
mii de oameni; ei prepară pentru ziua
care va începe, o întreagă activitate,
care pare a fi de acord cu filosofia latină:
* Chaque jour est un bien que du ciel je recoi,
Jonissons,
aujourd
hui, de celui qti'il ine doime,
II n'appartient
paspliis
aux
jeimnesgcnsqu'a
[moi,
Et
celui
de deniaiii,
n'appartient
â
personne..,.
Parisul, însă, aparţine tuturora.
Privilegiu unic care nu-1 împiedică
totuşi să păstreze deasupra cosmopo
litismului năvălitor, caracteristica spi
rituală a sufletului francez.
ZECE
ANI
Colonel
George
Bacaloglu.
cea politică nu avea sorţi de isbândă,
nu era politica instinctului naţional.
Orientarea noastră era hotărâtă, şi
micul vechi regat îşi îndrepta paşii
spre această realizare. Alături de
ostaşii care cădeau loviţi de glonte,
de foame sau de boală,—părăsind
căminurile pustiite, pentru a pre
găti triumful strălucitor zilei de
mâine — triumful României Mari —
cei rămaşi nu încetau să cânte, în
marşul spre isbândă, «Ardealul!...
vrem Ardealul !...<•
In faţa acestei înduioşătoare ima.
gini, — icoana evenimentelor petre
cute, se impune, din partea tutu
ror un respect religios pentru acelaş mic dar vrednic regat de eri.
jn această afectuoasă evocare a de Belloy, şi a consfinţit generosiRăsfoind istoria ne amintim de/ poporului francez, cu tot ceiace a tatea prin sacrificiul a doi viteji:
c / d a t lumii în domeniul acţiunii şi Generalul Laffont şi doctorul Clunet, asemenea faptele premergătoare evenimentului de mai târziu, fapte
al spiritualităţii, privind locul Româ morţi pe pământul românesc.
care au ilustrat dureroasa evoluţie
niei faţă de acest popor, nu pot să
*
a vieţii noastre naţionale.
nu mă gândesc la dureroasa înfră
Prin intrarea noastră în acţiune,
Dacă politica instinctului naţio
ţire din ultimul răsboi, unde, mai
generoasă, mai puternică ca nicio în vara lui 1910, prima biruinţă era nal biruise, nu putem elimina in
dată, Franţa ni s'a dovedit prietenă. câştigată: biruinţa instinctului na fluenţa covârşitoare a jalonărei acestei politici de către oameni cu
Cu toţii cunoaştem rolul ei; cu to ţional.
In aceiaşi vară, când clopotele răspundere, cum au fost Ion Bră
ţii cunoaştem avântul, eroismele,
sprijinul pe care luptătorii ce au vesteau lumii că vlăstarele de pre tianu, Kogălniceanu, Rosetti, Negri
suferit şi învins pe frontul româ tutindeni, despărţite de trunchiul şi alţii.
In anul 1866, când Carol de Honesc, l-au adus ţării noastre ame neamului, sunt chemate spre o nouă
ninţate, în zilele de mai grea des- viaţă naţională şi către formarea henzollern, ales domnitor al Româ
unui singur suflet românesc liber, nilor, prin delegaţia română în frunte
nâdejde.
în rândurile
beligeranţilor
enerva
cu Ion Cluj
Brătianu, la Dusseldorf, unde
Intelectuali şi militari maiBCU
bogat Cluj
/ Central
University
Library
rea
de
o
parte,
bucuria
de
alta,
pro principele Carol venise să serbeze
documentaţi decât mine, au ratificat
în pagini de înduioşată recunoştinţa duseră mişcări neînchipuite, schim pastele în familie, acesta aducând
datoria sfântă ce ne leagă de fran bând planuri de luptă, acţiuni în notificarea alegerei sale, arăta Prin
cezi ; nu voi insista deci. înainte de curs de desfăşurare, adunând de pe cipelui o hartă a Balcanilor şi a
a mă opri la formidabila încordare fronturi trupe ce aveau altă des regiunilor danubiene zicând : « Ve
ce a realizat o Românie mai puter tinaţie, liberând frontul Verdunului, deţi Alteţă, toate aceste ţări, Tran
nică, înainte de a pomeni de oa italian şi rusesc şi îndreptând ur silvania Banatul, Bucovina, Basa
menii ce ne-au dus la isbândă, am gia în contra noastră — spre a ne rabia, sunt populate de români. Iată
pedepsi — în contra noastră care viitorul care vă este încredinţat...*
vrut să aduc odată mai mult, orna
giul modest al amintirei noastre na purtam în inimă singurul dor al Era profeţia întemeiată pe dreptul
ţiunii care—după ce ne-a trimes îm desrobirii fraţilor ardeleni — ţinta natural al principiului Wilsonian de
preună cu atâţia oameni, sufletul unui supremă a activităţii noastre na mai târziu. Dar, nimeni din noi, cei
Robert de Flers, sau al unui Marchis ţionale de atunci, ideal încălzit în
inimile noastre încă deodată cu unirea principatelor.
Nu fără duioşie ne aminteam de
anii copilăriei, când ne legăna vi
sul unirei celei mari. Dar... era vis.
Nu fără emoţiune ne aminteam de
reacţiunea provocată în rândurile
noastre, ale ostaşilor sub arme, ale
studenţimii, Ligei culturale, de su
ferinţele îndurate de fraţii noştrii,
evocând zilele de temniţă, reci şi
neîndurătoare, ale Aradului şi Seghedinului, luptele vaşnice duse de
aceşti fraţi pentru păstrarea patri
moniului sfânt al limbei şi a legei, de
jertfele multora din intelectuali, pur
tători ai credinţei strămoşeşti, ori
de alţi fraţi înstrăinaţi care în acelaş timp se înălţau la situaţiuni
înalte prin trădarea acestor credinţe.
Ne legăna o singură speranţă, că
ziua cea mare va veni odată şi odată şi nu putem uita cât de greu
a fost de străpuns politica vremel
nică de atunci a vechiului regim,
Marchizul
de
Belloy.
închinată puterilor centrale. Dar aRobert
de
Flers.
>mm<wmwm>mwz CELE
mai optimişti n'a bănuit că alături
de Ardeal, Banat şi Bucovina, să
vedem strâns la sânul nostru şi
provincia dintre Prut şi Nistru. Şi
totuşi printr'un adevărat miracol
s'a închegat azi o Românie mare,
din care nu lipseşte şi scumpa Ba
sarabie, furata de Ruşi. Aceasta fu
dreptatea eminamente istorică, drep
tate care poate apărea ca o mică
raţiune privită prin sufletul unui
mistic, dar care nu micşorează efortul oamenilor mari, a eroilor care
au fost mâna de realizare.
Providenţa este imponderabilul
care inspiră, conduce spre realizare
dar nu birueşte fără concursul nos
tru — al tuturor; şi Dumnezeu a
voit ca poporul român, în noaptea
de 14 spre 15 August 1916, plecând
dela hotărârea neclintită a marelui
Rege Ferdinand şi a primului lui
sfetnic Ion I. C. Brătianu, să biru
iască instinctul de rasă al Regelui,
şi să afirme voinţa sfetnicului său
cu neclintită încredere. Şi pentru a
ilustra un fapt mai apropiat, petre
cut în clipe de emoţiune, între tată
şi fiu, între Ion I. C. Brătianu şi
Prof. George Brătianu, numai opt
zile înainte de declararea răsboiului, la 8 August 1916, voi înfăţişa
un crâmpei dintr'o convorbire emo
ţionantă, convorbire pe care o pu
blicăm în altă parte a numărului
de faţă şi care mi-a fost încredin
ţată de însuşi Profesorul George
Brătianu ... «Plecasem dimineaţa dela
Florica în automobil, cu tatăl meu
şi ne întorceam în Bucureşti.
Ultimele ceasuri fuseseră pline de
griji, liniştea apăsătoare a zilelor
de vară, ne prevestea furtună. Prinsesem de la dânsul câte-va vorbe
răsleţe care îmi desvăluiseră multe...
T R E I CRIŞURI
>m>m>m>m>m>
Lămurire
S a i n l - A u l a i r e , Ministru
Franţei
in
România
care ne-a dat o atât
de afectuoasă
încurajare
în clipe/e
tragice
ale
războiului.
De ce pildele lui Minai Viteazul
sunt mult mai vii astăzi decât chiar
figura lui Ştefan cel Mare ? Fiindcă
a dat o formă reală aspiraţiilor sale.
Şi noi care ne putem găsi în astfel
de împrejurări, nu ştiu cum se va
desfăşura răsboiul, putem să fim
învingători, putem avea soarta Ser
biei, dar vom li confirmat în mod
imprescriptibil drepturile noastre
asupra pământului nostru...
— Atunci...
- Trebuie să vadă lumea ce voim
şi pentru ce voim».
Cu acest gând s'a început răsbo
iul nostru de întregire.
R e v i s t a „Cele Trei Crişuri", c u prilejul
articolului D-lui Ministru Sever Bocu, „Cine
a făcut R o m â n i a Mare", publicat în n u m ă
rul închinat „Unirii", r e g r e t â n d
această
publicare, declară că conţinutul acestui ar
ticol a fost n e c u n o s c u t direcţiei, şi î n deza
cord c u g â n d u l şi rostul revistei.
Mai
ales
noi, cari suntem
sentinele
neadormite la graniţa de vest, n u putem
împărtăşi idei contrare a d e v ă r u l u i istoric
şi cari prin p r o p a g a n d a n o a s t r ă n u a m fă
cut decât s ă scrim m e r e u despre sacrifi
ciile i m e n s e făcute de românii de pretu
tindeni pentru repararea nedreptăţii de
veacuri a poporului r o m â n e s c şi despre
contribuţia fără s e a m ă n a armatei r o m â n e
condusă de Marele Rege Ferdinand pe lo
curile pe cari existăm, cu colaborarea atâtor figuri strălucite de o a m e n i d e Stat
î n f r u n t e c u I o n I. C. B r ă t i a n u , f ă r ă d e c a r e
v i s u l m i l e n a r n u s ' a r fi î m p l i n i t .
Cu a c e a s t ă lămurire la care a d ă u g ă m
că, R e v i s t a „Cele Trei Crişuri", n u a făcut,
nu face şi n u v a face
politică,
fiind
închinată culturei naţionale, după zece ani
de activitate, pleacă m a i departe s ă sam e n e din b e l ş u g a c e l e a ş i idei integral r o
mâneşti, dorind ca în scurt timp să v e d e m
realizată
şi unificarea
sufletească
atât
de necesară, după Unirea tuturor R o m â
nilor în acelaş Stat Naţional".
dus, poporul, marele colaborator al
conducătorilor dispăruţi, trebue să
afirme o valorificare.
Valorificarea muncii desinteresate
pentru consolidarea unităţii Statului,
— care nu poate fi realizată decât
uitându-se comunicatele vechiului
cartier gen. al armatelor vrăşmaşe,
care ponegreau ţara şi armata, şi
curmând politica pasivă de am
biţie şi regionalism.
E cea mai mare responsabilitate,
cea mai mare dovadă de recunoş
tinţă în acelaş timp, pe care acest
popor o poate afirma faţă de me
moria acelora — Rege, om politic
şi ostaş—care ducându-1 la isbândă
i-au dat posibilitatea de a se înălţa.
D r . C . B a c a l o g l u , Professeur
de
clinique
medicale
ă la Faculte
de Medecine
deJassx.
Ancieti
Interne
des
liăpilaux
de
Paris;
Laureat
de la Faculte
de Medicine
de
Paris.
Prix
Mouthyon,
prix pour Ia t/iese *Le
coetir
dans
la Jievre
typhdide.
Laureat
de
/'Aca
demie
roumaine.
Membre
de p/usieurs
socie'tes saentijiques
etrangeres
et
roumaines,
a public
des nombreux
travaux.
concernant
les maladies
iuternes.
C/ieva/ier
de la le'gion
d
lionueur
*
*
Astfel, am câştigat România-Mare.
După suferinţe în care apropierea
frăţească a soldaţilor francezi ne-a
fost singura mângâere, după încor
darea unui patriotism îndurerat dar
niciodată slăbit, după isbânda de
finitivă plătită atât de scump, ro
mânii şi-au văzut ţara întregită. Mai
mult ca niciodată şi-au dat seama
de ceiace un popor sănătos, călă
uzit de dreptate, poate realiza; mai
mult ca niciodată şi-au dat seama
de ceiace un bărbat politic şi un
Rege înţelept sunt în stare să creieze atunci când voinţa îşi găseşte
însufleţire în patriotism.
Iar astăzi, împotriva victoriei, îm
potriva tendinţelor de concentrare
a unui suflet unitar, răsvrătiri ameninţătoare ne înconjoară, ca pen
tru a ne aminti că alături de o Româ
nie puternică şi paşnică există o Un
garie puternică de ură. Acestei
îndârjiri maghiare instituţia noas
tră de graniţă se mândreşte de a fi
răspuns, în decursul a zece ani de
propagandă izolată dar neînvinsă,
cu hotărârea pe care, deasupra pa
triotismului, deasupra ameninţări
lor, ţi-o dă dreptatea; dreptate care
— în loc de a fi sprijinită, se isbeşte de zidul nepăsării oamenilor
politici, în materie de sincer pa
triotism.
Acum, alături de cei ce l'au con-
D r . C . D a n i e l , Prof.
de gxueco/ogie
â Ia Fa
culte
de Bucarest,
aucieii
interne
des hopitaux
de Paris,
chirurgieu
chef de
I'hopital
Coltsea,
President
de la societe
de
gynecologie de Bucarest,
membre
correspondant
de
la societe
de chirurgie,
d'obstetrique
et de
gxneco/ogie
de Paris,
membre
d'honneur
de
l'L'mfia,
officier
de la legion
d'honneur,
exsenateur,
dont
l'activite
scientifique
est si
conuue
ă l'etranger,
est
un de nos plus
remarqnables
medecins.
BANATUL
Timişoara,
luna
Suntem
Iunie
ŞI
FRANŢA
de Traiatl
1929,
provincia românească
p\ cea mai apropiată de Franţa.
^—' Nu numai geograficeşte. Şi nici
nindcă şi Banatul îşi are Alsacia
sa, — Banatul înstrăinat cu cele 150
mii suflete româneşti lăsate peirei,—
ci fiindcă la un moment dat istoria
glorioasă a Franţei a încopciat, pen
tru aproape un veac, soarta Bana
tului, de aceia a Franţei.
Suntem singurul colţ de ţară ro
mânească, care şi politiceşte am fost
odinioară ai Franţei.
Era pela anul 791. Carol cel Mare
înfrânge pe avari şi îi aruncă pe
malul stâng al Dunărei. Aici aceştia
încep să se consolideze din nou. Mai
ales în colţul dintre Tisa şi Mureş,
unde cu poporul băştinaş ridică întărituri de pământ pentru a putea
resişta unei noui ofensive a francilor.
Intăriturile acestea în formă de cer
curi, — rămăşiţele lor mai există şi
azi între Sant-Nicolaul-Mare şi Ti
mişoara, — sunt numite şi de către
avari, tot «cerc», de şi în limba avarâ cercul propriu zis se numea
altfel. Numirea a fost împrumutată
eu siguranţă dela poporul de jos,
care a ridicat aceste întârituri şi pe
care stăpânirea avară, mai mult mi
litară, avea tot interesul, să nu-1
distrugă, căci nu ar mai fi fost cine
să muncească pământul, să crească
vite, să alimenteze un popor militar
pornit pe incursiuni.
La 795 fiul lui Carol cel Mare,
Pipiu, continuă războiul în contra
avarilor, distrugând în curs de 7
ani şi restul de resistenţâ barbară
concentrată în Banatul de azi. La
803 Banatul devine ducat franc, punându-se capăt pentru totdeauna
stâpânirei avare de patru secole.
Istoria critică de azi recunoaşte,
că stăpânirile militare din vechime,
— avară şi hunică, — dacă nu au
lăsat intactă masa poporului de jos,
— un amalgam etnic mai ales pe
timpul năvălirilor barbare, — apoi
nici nu a distrus în întregime, fiindcă
nu avea interesul, instrumentul care-i
producea şi procura hrana necesară.
Admiţând teoria continuităţii noas
tre pe aceste meleaguri, trebui să
admitem şi acceptăm şi o stăpânire
francă a Banatului românesc, ro
manizat. Aceasta cu atât mai mult,
cu cât stăpânirea francă a durat
85—90 ani, până în preajma venirei
şi năvâlirei maghiarilor, cari găsesc
aici în Banat o viaţă de stat în forme
mai avansate, viaţă de stat ce-şi
păstrează independenţa încă două
secole, resistând formei de stat mai
primitive, aduse de unguri.
Ce urme a lăsat această stăpâ
nire francă de aproape un secol în
Banat, ar fi greu de dovedit azi.
«Mineinaşul* păstrat numai în dia
lectul bănăţean în sensul — numai
decât, în acest moment, şi în forma
sa franceză, corezpunzând «mente-
BtrăesCU.
neu-lui francez, ori «cure» în loc
de fugă, temi după el», —{agi după
el, «se încură», — se sbenguesc, aleargă, sburdă, s'a strecurat atunci,
sau numai pe timpul răsboaielor
cruciate, e o problemă ce trece de
cadrul acestei expuneri sumare. Fapt
dovedit istoriceşte este, că una din
coloanele armatelor cruciate fran
ceze a poposit, în drumul său spre
Ierusalim, mai mult timp pe pă
mântul Bănatului, Domnia lui Carol
Robert, care şi-a avut timp de zece
ani reşedinţa în capitala Banatului,
în Timişoara, la curtea căruia pe
lângă artişti şi oameni de litere ita
lieni, au fost şi francezi, dar au fost
şi soldaţi şi comandanţi, —- istoria
ne dă o listă întreagă,'— de-sigur
că au întărit şi reînviat tradiţia
continuităţii noastre şi a stâpânirei
francă de altădată.
Răsboaiele în contra lui Napoleon
în cari bănăţenii au sîngerat din
greu (la Asperu), fiind admiraţi chiar
şi de «Vulturul» Europei de atunci,
au lăsat încă aici şi legende şi amintiri. Să mai păstrează şi azi în
cântecele poporale o poezie, mai
bine zis blăstâm în contra celui ce
Noutăţile
zilei
a făcut să muşte în ţărână, pentru
gloria Austriei, atâţia bănăţeni, pă
rinţi şi fraţi, pe care cei rămaşi la
vatră îi amintesc în versurile ce
încep:
«Câinele de Bună parce
De mormânt să naiba parce...»
Legaturile dela popor la popor
au fost reîmprospătate mai ales pe
timpul Măriei Teresia, care a colo
nizat, prin gen. Merey, peste două
mii de familii franceze de prin Al
sacia şi Lorena, azi complect şvabizate. Doar unele localităţi şi nu
miri, ca Luneville, Sf. Hubert, etc.
mai păstrează amintirea celor ce
s'au topit în masa şvabilor de aici.
Răsboiul Mondial, care a liberat
conştiinţele, ne-a apropiat din nou
de Franţa. Prisonierii bănăţeni, ori
ginari din armatele puterilor cen
trale, aflători în lagările franceze
au fost primii, cari au luat iniţiativa
formârei unei legiuni de voluntari
romaneşti, cari să lupte, e frontul
francez, în contra asupritorilor, după
cum la rândul ei Franţa a fost sin
gurul aliat, care în procesul dintre
noi şi sârbi, la conferinţa de pace,
ne-a luat apărarea, susţinând alături
de noi, integritatea Banatului.
Iată în mod sumar legăturile noi
şi vechi, cari ne leagă pe noi, bă
năţenii, de sora noastră mai mare,
Franţa.
— Ministerul Instr. publice, a a c o r d a t
un
a j u t o r U n i v e r s i t ă ţ i l o r d i n ţ a r ă , d e 110 m i i ,
în scopul de a le asigura împlinirea rolului
lor cultural, repartizat în m o d u l
următor:
c â t e 25 m i i . U n i v d i n B u c u r e ş t i , I a ş i şi C l u j ,
15 m i i . U n i v . d i n C e r n ă u ţ i ş i c â t e 10 m i i . î n
v ă ţ ă m â n t u l u i s u p e r . d i n C h i ş i n ă u şi T i m i ş o a r a .
T o t d e o d a t ă s ' a u a c o r d a t 25 m i i , p e n t r u s p r i
jinirea culturei m a g h i a r e din Ardeal; reducându-se dela Instituţiile de cultură româ
nească, cari se resimt de această nejustificata
măsură.
— Universitatea Populară «Nicolae Iorga»
d i n V ă l e n i i - d e - M u n t e si-a d e s c h i s c u r s u r i l e d e
v a r ă l a 15 I u l i e , s u b c o n d u c e r e a d i r e c t ă a
d-lui prof. X i c o l a e I o r g a şi v a d u r a o l u n ă .
— L a T o u l o u s e ( F r a n ţ a ) ' s'a s ă r b ă t o r i t al
ş a p t e l e a c e n t e n a r al U n i v e r s i t ă ţ e i locale, c u
mare entusiasm.
La aceste serbări, a asistat din partea R o
m â n i e i , M i n i s t r u l n o s t r u D-l C. D i a m a n d i , in
vitat în m o d special în calitatea sa d e «Doc
tor honoris causa».
— P r e m i i l e n a ţ i o n a l e l i t e r a r e , d i n a n u l ac e s t a a u fost a c o r d a t e D lor A l e x a n d r u D a v i l a
şi L i v i u R e b r e a n u .
— Scriitorul Courteline, autorul unei serii
de comedii, cari au avut succes, a încetat
d i n v i a ţ ă , î n v â r s t ă d e 70 a n i , î n u r m a o p e
raţii c a r e i s'a făcut la p i c i o r .
— A încetat din viaţă criticul literar Souday al ziarului «La T e m p s » .
Cititorii
instructivului foileton
din
«Le
T e m p s » şi ai v a l o r o a s e l o r sale studii d e c r i - ticâ se vor obicinui a n e v o e cu lipsa unui g h i d
atât de preţios în orientările lor intelectuale.
-— D . G . F a u q u e t d i r e c t o r u l d e p a r t a m e n t u
lui c o o p e r a ţ i e i d e p e l â n g ă b i r o u l i n t e r n a ţ i o
nal al muncii dela G e n e v a a sosit în Bucu
r e ş t i şi a ţ i n u t î n C a p i t a l a o i n t e r e s a n t ă c o n
ferinţă despre cooperaţia în Rusia sovietică.
— A t e n e u l «Tătăraşi» din Iaşi, sub c o n d u
c e r e a harnicului P r e ş e d i n t e Ifrim fost d e p u
tat, a î n t r e p r i Î S şi a n u l a c e s t a o e x c u r s i u n e
în cuprinsul .ţării cu m e m b r i
Ateneului în
s c o p u l d e î n f r ă ţ i r e c u l t u r a l ă p e t e r i t o r i i l e aUpite.
— D-l S c o t u s Y i a t o r , c u n o s c u t u l
ziarist
englez însoţit de deputatul Viorel Tilea, a
v i z i t a t ţ a r a n o a s t r ă . , o p r i n d u - s e şi Ia O r a d e a ,
u n d e i s'a f ă c u t o c a i d â m a n i f e s t a r e d e s i m
p a t i e d e c ă t r e n o t a b i l i t ă ţ i şi o r ă ş e n i .
— Călugărul jesuit Foch, fratele mareşalu
lui F o c h , a î n c e t a t din viaţă.
M. S R e g i n a M ă r i a , a r â t â n d u - Ş i î n a l t a s o
l i c i t u d i n e p e n t r u b i b l i o t e c a I o n I. C . B r â t i a n n ,
a binevoit să r e m i t ă d o a m n e i Eliza B.rătianu—
ca d a r pentru această bibliotecă — un m a r e
n u m ă r d e c ă r ţ i r a e d i n c o l e c ţ i i l e S a l e şi a l e
Regelui Ferdinand.
E s t e î n c ă u n î n d e m n , p e c a r e îl p r i m e s c
iniţiativele c u l t u r a l e din p a r t e a M. S R e g i n a
.Măria.
— L a O p e r a din P a r i s se v a c â n t a la t o a m n ă
o p o v e s t e lirică d e M. S. R e g i n a M ă r i a .
M u z i c a e s c r i s ă d e d. N o n a O t e s c u .
— I n t r e 15 S e p t e m b r i e şi 15 O c t o m b r i e a . c .
v a funcţiona in palatul a r t e l o r ( ş o s e a u a Kiseleff) s a l o n u l oficial d e d e s e m n şi g r a v u r ă ,
organizat de ministerul artelor
— Clara Maniu, m a m a D-lui Iuliu Maniu.
Preşed. Cons. de Miniştrii a încetat din viaţa
î n s-atul n a t a l l a B ă d â c i n i , j u d . S ă l a j .
Defuncta, o femee mult respectata era sora
fostului luptător naţionalist Iuliu C o r o i a n u .
T r a n s m i t e m şi p e a c e a s t ă c a l e , D - l u i I u l i u
Maniu, expresiunei condoleanţelor noastre.
— L a V a r ş o v i a , a a v u t loc al 8-lea c o n g r e s
al a s o c i a ţ i u n e i i n t e r n d e c h i r u r g i e s u b p r e ş e d e n ţ i a prof. H a r t m a n , d i n P a r i s .
A u participat medici din toate ţările, m a i
p u ţ i n G e r m a n i a , A u s t r i a şi U n g a r i a .
Prof. C. Daniel, dela Universit
din Bucu
reşti, a fost a l e s R e p r e z e n t a n t al R o m â n i e i ,
în comitetul Internaţional.
— In a m i n t i r e a defunctului său soţ, d-na
Foch, a dăruit prinţului Galilor port-ţigaretu!
mareşalului.
— A u fost aleşi m e m b r i i o n o r a r i ai A c a d e
miei R o m â n e prin a d a m a ţ i t m i înalţii R e g e n ţ i .
P r i n c i p e l e N i c o l a e şi d. G h . B u z d u g a n D e â s e m e n e a a u fost aleşi m e m b r i i o n o r a r i , prin
vot, d-nii B a r b u Şt'irbey, E m a n o i l P a n t a z i ,
V i n t i l ă I. C. B r ă t i a n u ş i d . d e S a i n t A u l a i r e ,
fost m i n i s t r u al F r a n ţ e i în R o m â n i a .
A u m a i fost aleşi m e m b r i c o r e s p o n d e n ţ i ai
A c a d e m i e i p e n t r u m e r i t e ştiinţifice d-nii prof.
P a u l M o n t e i l , V i c o n t e l e d e G u i c h e n şi prof.
Gustave Glolz.
— In e d i t u r a p a r i z i a n ă «Baudiniere», a a p ă
rut în trad. franceză r o m a n u l D-lui L. R e b r e a n u , «Ciulindra», a v â n d c a sub titlu :
Dan.se d e i ' a m o u r et d e la m o r t Edit, franc,
r e c o m a n d ă v o l u m u l ca primul m a r e r o m a n ro
mânesc traduse într'o limbă străină.
BIBLIOTECA
REVISTEI
BIBLIO^RâPK
XXXXXXXXXXXX^XXXXXXXXX
Cărţi primite :
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
Hulea
Ovidiu:
J e r b e m a t i n a l e . P o e s i i . E d . « A r d e a l u l » C l u j 1929.
96 p a g . 50 l e i .
Clain
Daniel:
Din trecutul mişcărilor pentru unirea Românilor.
Tip.
«Jud. N e a m ţ » P i a t r a . 1929. 42 p a g . 20 l e i
Găvănescul
C. Gl.: î n d r u m ă r i n o u ă î n o r g a n i z a r e a a r m a t e i E d .
Tip.
« Ş c . M i l i t a r ă Inf.» S i b i u 1929. 266 p a g . 160 l e i .
Holbau
Anton:
R o m a n u l l u i M i r e l . 1929. E d . « A n c o r a » B u c u r e ş t i .
152 p a g . 6 0 l e i .
Gologan
I. Gh.: « E g r e u a z i s ă fii o m d e t r e a b ă » ş i a l t e v e r s u r i .
Tip.
G h . I. G o l o g a n B r a ş o v 1929. 64 p a g . 26 l e i .
Teodoreanu
I.:
U l i ţ a c o p i l ă r i e i . 1 9 2 9 . E d . «C. R o m . » B u c . 160
p a g . 60 lei.
Anghel
D. şi Iosif
O. Şt.: C a r m e n S a e c u l a r e . P o e m i s t o r i c 1 9 2 9 .
E d . « C a r t e a R o m . » B u c . 4 0 p a g . 18 l e i .
Sadoveanu
M.:
Duduia
Margareta.
E d . V Bibi.
«Mitterva»
No.
1. 9 l e i .
Racine:
F e d r a . T r a d u c e r e d e N a n u D . 1929. E d . « R i t m u l V r e m i i »
B u c u r e ş t i . 76 p a g . 5 0 lei.
Paraf-Javal:
T a b a g i s m u l şi a l c o o l i s m u l . T r a d . d e P . M u ş o i u 1929.
E d . Bibi. «Ideia» B u c . 44 p a g . 20 lei.
Bogdan
G. Dr.:
76 r a p o a r t e m e d i c o - l e g a l e . E d . I I I 1923, E d .
Tip.
F o n d . C ă r ţ i l o r f u n d u a r e Cluj. 224 p a g .
Kiriţescu
C.:
L i t e r a t u r a î m p o t r i v a e d u c a ţ i e i ? 1929. E d . « C a r t e a
R o m . » B u c . 79 p a g . 25 lei.
Sperantia
Eugenia
Dr.:
F a c t o r u l i d e a l . S t u d i i s o c i o l o g i c e şi ap l i c ă r i l a v i e a ţ a n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă . 109 p a g . 6 0 l e i .
Perieţeanu
Gr. I.: T e a t r e l e n o a s t r e n a ţ i o n a l e . C a r a c t e r i z a r e a l o r
d i n p u n c t d e v e d e r e j u r i d i c . 1929. E d . C u r . J u r . B u c . 158 p a g ,
150 l e i .
Iorga
N.:
F a p t ă ş i s u f e r i n ţ ă R o m â n e a s c ă î n A r d e a l . 1929. E d .
Tip.
« D a t i n a R o m â n e a s c ă » V ă l e n i i d e M u n t e . 73 p a g .
Georgescu
I. Prof.:
D r . I o a n R a ţ i u . 1928. E d . T i p . F o a i a P o p o
r u l u i S i b i u . 220 p a g .
Morari»
Leca:
L u F r a ţ i N o ş t r i . 1929. E d . R e v . « F ă t F r u m o s »
S u c e a v a . 188 p a g . 1 8 0 ' l e i .
„CELE TREI
CRIŞURI"
5. Buletinul
Soc.
G-le a funcţ.
publici.
N o . 1—6 1 9 2 9 . B u c u r e ş t i .
6. Buletinul
Soc
Academice
de Turism
«România*.
An. III N o .
5, 6 1 9 2 9 . B u c u r e ş t i .
7. Buletinul
Agriculturii.
A n 10 S . I I N o . 1—2 1 9 2 9 . B u c .
8. Buletinul
Cărţii
Româneşti.
A n . I N o 5, 6 1929. B u c .
9 . Buletinul
Comis,
istorice
a României.
Voi. VIII. Ed. Datina
R o m . V ă l e n i i d e M u n t e 1929. 150 p a g . 75 l e i .
10. Catedra.
A n . I I N o . 10 1929. G a l a ţ i .
11. Doina
Basarabiei.
A n . I N o . 1 1929. C h i ş i n ă u .
12. Darea
de seamă'despre
Administraţia
din anii
1923—928.
Ed.
Tip.
L u p t a B u c . 1929.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
Falanga.
A n , I I I S. I I N o . 55, 56, 57 1929. B u c u r e ş t i .
Făt-Frumos.
A n . I V N o . 2 1929. S u c e a v a .
Gândirea.
A n . DC N o . 5 1 9 2 9 . B u c .
Grafica
Română.
A n . V I I N o . 75—77 1929. C r a i o v a .
învăţătorul.
A n . X N o . 5 1929. C l u j .
Limba
Română.
A n . I N o . 5, 6, 7 1929. B u c .
Lupta
cea bună.
A n . I I I N o . 5 1929. C â m p u L u n g - M u s c e l .
Moldova
Literară.
A n . I I I N o . 3—4 1929. M i h ă i l e n i - D o r o h o i .
Neamul
Românesc
pentru
popor.
A n . X V I I N o . 1 0 , 1 1 , 12 1 9 2 9 .
G a r a Chitila.
22. Nădejdea.
N o . 26—28 1929. V r s a c J u g o - S l a v i a .
2 3 . Natura.
A n . X V I I I N o . 5, 6 1929. B u c .
24. Observatorul.
A n . II N o . 4 Beiuş-Bihor.
25.
Orizonturi
noul
A n . I N o . 1 1929. B u c u r e ş t i .
26. Premiera.
A n . I I N o . 24 1929. B u c .
27. Revista
G-lă a luvdţămănt.
A n X V I I N o . 5 1929. B u c u r e ş t i .
28. Revista
Şt. Veterinare.
A n . X N o . 3 , 4, 5 1929. G a l a ţ i .
29. Realitatea.
A n . I I I N o . 2 1 - 2 3 1929. B u c .
30. Ritmul
Vremii.
A n . V N o . 5 1929. B u c .
3 1 . Ramuri.
A n . X X I I I N o . 4, 5 1929. C r a i o v a .
32. Răsăritul.
A n , X I N o . 8 1929. B u c .
33. Revista
învăţătorilor.
A n . I I N o . 1, 2 1 9 2 9 . B a c ă u .
34. Revista
Jandarmeriei.
A n . V I I N o . 1—2, 3 , 4 1 9 2 9 . O r a d e a .
35. Revista
Artileriei.
A n . X L I I N o . 5, 6—7 1929. T i m i ş o a r a .
36. România
Aeriană.
A n . I I I N o . 19, 20 1929. B u c .
37. Revista
positivă.
A n . I N o . 2 — 3 1929. B u c .
38. România
Militară.
A n . X X V I N o . 3 , 4 1929. B u c .
39. Revista
Subofiţerilor.
A n . X I V N o . 155—156 1929.
40. Revista
Invăţătorimei
Române.
A n . X X I X N o . 4 — 5 — 6 1929. B u z ă u .
4 1 . Românul.
A n . I N o . 1 1929. B u e n o s - A i r e s .
42. Studentul.
A n . I I N o . 9 1929. C h i ş i n ă u .
43. Scrisul
nostru.
A n . I N o r 4 1929. B â r l a d .
44. Solidaritatea
creştină.
A n . V N o . 71 1929. B r ă i l a .
45. Şcoala
şi familia
de mâine.
A n . I I N o . 11—12 1929. B u c .
46. Şoimii.
A n . V N o . 9—10 1929. T g . - M u r e ş .
47. Tribuna
Banatului.
A n . I V S . I I N o . 7 — 8 1929. T i m i ş o a r a .
48. Tinerimea
Română.
A n . X N o . 8 1929. B u c .
49.
Vremea.
A n . I I N o . 63—69 1929. B u c .
50.
Viata
medicală.
A n . V N o . 3—4 1929. T i m i ş o a r a .
5 1 . Vasarnap.
A n . X I I N o . 8—11 1929. A r a d .
52. Ziarul
Şt.
şi Călătoriilor.
A n . 3 3 N o . 21—26 1929. B u c u r e ş t i .
Reviste şi publicaţii periodice:
1 Adevărul
Literar
şi Artistic.
A n - X N o . 441—446 1929. B u c u r e ş t i .
2. Acţiune
şi Reacţiune.
1929 I a ş i ,
3. Arta
şi Arheologia.
A n . I I F a s c . 3 1929. E d . C a r t e a R o m B u c .
4. Buletinul
asoc. g-le
a învăţ,
din România.
A n I N o . 1 1929.
Galaţi.
U
R
A
N
I
A
"
ft
Adm. Bibh Em. Manolin
Societate Anonimă de Asigurări şî Reasigurări
Capital Social Lei 12.000.000. - Emis Lei 6.000.000
Fonduri de garanţii la 31 D-brie 1926 Lei 90.504.074,59
Având legături de reasigurare cu puternice Societăţi de Asigurare din Anglia,
Franţa, Italia, America, e t e , primeşte, oferind cele mai avantajoase condîţiuni a s i g u
rări de viaţă, caz de moarte, zestre, etc. Asigurări de capitalizare cu amortisment
prin trageri Ia sorţi lunare de Lei 2 0 . 0 0 0 , 5 0 . 0 0 0 şi 1 0 0 . 0 0 0 capital asigurat.
Asigurarea riscurilor de Incendiu, explozie, etc. Asigurări de accidente corpo
rale. Automobile precum şi triptice (garanţie la Automobil Club Regal Român pentru
eşirea cu auto din ţară) e t c
Direcţiunea Generală: Bucureţti, Str. Câmpineanu 51 A.
Agenţii
şi
Reprezentanţe în toată ţara*
m
m
REVISTA
m
„CELE
TREI
CRIŞURI"
SE TIPĂREŞTE
IN
ATELIERELE
INSTITUT DE EDITURĂ ŞI
ARTE GRAFICE IN CRAIOVA
Tipografie * Litografie * Legătorie * Cartonage * Note muzicale.
SCRISUL ROMÂNESC

cele trei crişuri - Biblioteca Digitala BCU Cluj

Transcription

Similar documents

PRELUCRAREA ŞI UTILIZAREA LEMNULUI LA DACI ţile de

Les impressions inoubliables du groupe Albanais a Cluj

Iulie

EUROMENTOR STUDII DESPRE EDUCAŢIE

五行或是六行 - Mirahorian

CARE INTERNATIONAL MAROC

Anul 2010, Volumul 1, Nr. 1 - Journal of Humanistic and Social Studies

Caiete Critice

Soins palliatifs et soins de fin de vie

destinedestine literare - Scriitorii Romani din Canada

international review of political psychology

Creativity, Imaginary, Language

Le Guide de l`enfant