[+] descarca in format

TIMPUL 6
24 pagini,
10.000 lei
serie nou\,
an IV, nr. 54
Director:
REVIST| DE CULTUR|
Liviu
ANTONESEI
iunie
2003
Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 4, IA{I
FOTO: JEAN LEFAUX
EDITORIAL
LIVIU ANTONESEI
Semnifica]ia
unor documente
Am publicat `n num\rul trecut c`teva „note informative“ ale Securit\]ii ceau[iste c\tre conducerea de partid a jude]ului Ia[i, referitoare la importan]i intelectuali rom=ni de azi care, pe vremea aceea, erau califica]i
drept du[mani ai or`nduirii socialiste [i chiar ai poporului. Am publicat, cu acela[i prilej, [i istoria descoperirii lor `n dulapul blindat al primei secretare, a dispari]iei lor „`n v`ltoarea Revolu]iei“ [i a reapari]iei textelor `n iarna acestui an, `n redac]ia unei publica]ii
locale. ~ntre timp, cineva mi-a `nm`nat copia procesului-verbal redactat la deschiderea seifului tovar\[ei
Maria Ghi]ulic\ [i am descoperit astfel c\ se aflau `n
posesia dumisale, `n diferite plicuri, c`teva sute de asemenea note informative, primite de la Securitate `n
cursul anilor 1988-1989. Acestea nu f\ceau referire
doar la „grupul disident de la Ia[i“, ci la zeci de persoane, la starea de spirit a popula]iei, la diferite evenimente despre care `mi este dificil acum s\ `n]eleg de
ce au trezit interesul organelor de represiune comuniste. ~ns\ logica unui sistem totalitar este alta dec`t
aceea a unei societ\]i care `ncearc\ experien]a democra]iei.
~n num\rul de ast\zi, public\m reac]iile c`torva dintre „personajele“ documentelor dezv\luite `n num\rul
trecut. ~n textele lor, Domnii Sorin Antohi, Alexandru
C\linescu [i Dan Petrescu interpreteaz\ semnifica]ia
„notelor“, clarific\ modul `n care Securitatea le-a supravegheat [i „rescris“ vie]ile vreme de mai mul]i ani,
dar [i corecteaz\ destule erori de informare, fapt ce m\
las\ vis\tor `n ce prive[te profesionalismul respectivelor
organe, c\ altfel `mi e oarecum dificil s\ le numesc!
Pe l`ng\ documentele publicate luna trecut\, am mai
avut ocazia s\ consult, `n original, caietul-repertoar, descoperit `n acela[i seif, cuprinz`nd lista persoanelor de
sprijin ale Securit\]ii din r`ndurile membrilor de partid
[i pe cea a membrilor de partid pentru care institu]ia de
represiune ceruse – [i primise! – aprobarea de a fi prelucrate informativ. Am mai avut la dispozi]ie, de asemenea, c`teva dosare personale de Securitate apar]in`nd
unor cunoscu]i, fo[ti de]inu]i politici, dar nu numai!,
care au reu[it s\-[i satisfac\ acest drept legal. La mai
bine de un an de la primirea confirm\rii c\ mi-a fost `nregistrat\ cererea, eu nu am reu[it s\-mi v\d dosarul!
Primul lucru care m-a frapat consult`nd acest corpus
documentar este acela c\ discu]iile noastre de azi privind „activitatea de poli]ie politic\ a Securit\]ii“ s`nt cu
totul specioase, false, sem\n`nd `ntruc`tva cu disputa
medieval\ referitoare la sexul `ngerilor. Pentru mine,
este limpede acum ceea ce pentru legiuitori [i „exper]i“
r\m`ne `nc\ un fel de mister, de nebuloas\: `ntreaga
activitate a Securit\]ii comuniste a fost una de poli]ie
politic\. Abominabila institu]ie nici nu a f\cut nimic
altceva dec`t poli]ie politic\, astfel `nc`t orice distinc]ie
rafinat\ nu reprezint\ dec`t o diversiune [i un fals
menite s\ protejeze azi abuzurile [i crimele de ieri. De
ce se `nt`mpl\ asta?
Continuare `n pagina 3
ALEXANDRU
C|LINESCU
SORIN
ANTOHI
DAN
PETRESCU
Despre documentele
Securit\]ii
paginile 2-3
A citi, a reciti...
(despre jubila]ia lecturii)
ALEXANDRU ZUB
pagina 6
„Multe s-au schimbat
sau totul s-a schimbat“
Despre Observator cultural [i lumea de azi
Interviu cu ION BOGDAN LEFTER
pagina 4
Un pact la minus
dou\zeci de grade
GABRIELA GAVRIL
paginile 10-11
A fi sau a nu fi citit
de domnul Manolescu
LUCIAN DAN TEODOROVICI
pagina 5
Num\r ilustrat cu fotografii de Michael Astner
Dosariada
2
FOTO: GABRIEL CUCUTEANU
Trecutul t\u nu ]i-l poate lua, totu[i, nimeni
ALEXANDRU C|LINESCU
S`nt, de fapt, dou\ lucruri diferite `n
paginile „aniversare“ din num\rul trecut al Timpului. Pe de o parte, reamintirea anchetei din 1983; pe de alta, notele redactate de Securitate [i care se refer\ cu prec\dere la anul 1988. Reg\sim, `ns\, practic acelea[i nume, ceea
ce arat\ c\ m\surile de intimidare din
1983 n-au avut c`tu[i de pu]in efectul
scontat. Dimpotriv\. Situa]ie constatat\
chiar de „organe“, care trimit sesiz\ri `n
acest sens jude]enei de partid, oblig`nd-o
s\ reac]ioneze [i s\ adopte [i ea m\suri
„specifice“. Cu mult\ solicitudine, Securitatea sugereaz\ [i care ar fi acestea –
mobilizarea oamenilor muncii, „stimularea“ colegilor de serviciu, crearea unei
„opinii de mas\“ etc.
Despre materialul care m\ prive[te
direct, a[ spune mai `nt`i c\ denot\ o remarcabil\ capacitate de sintez\. Datele
men]ionate acolo s`nt, `n genere, corecte. Documentul eman\, `n chip evident, de la Securitatea local\ [i nu face
trimitere la prietenii mei din Bucure[ti.
Interpretarea faptelor intr\ `n canoanele
previzibile: cosmopolitism, activitate
„denigratoare“, „ostil\“, „primejdioas\“
etc. Aprecierea referitoare la orientarea
mea `n calitate de critic literar reflect\,
foarte probabil, o opinie „autorizat\“ a
cuiva din interiorul lumii literare (o persoan\ de `ncredere de la Asocia]ia
Scriitorilor din Ia[i?)
C`t se poate de exacte s`nt nota]iile
preciz`nd c\ m\ preocupam de aducerea unor ziari[ti str\ini `n Ia[i. Bine`n]eles, toate aceste lucruri `[i au povestea
lor mult mai complicat\ dec`t apare `n
materialul informativ.
Ideea c\ a[ fi fost manipulat (sau
chiar recrutat) de serviciile secrete franceze `mi e, iar\[i, cunoscut\. Ap\rea [i
`n „biografia“ mea dezvoltat\, acel text
ce a disp\rut `n decembrie 1989, mi-a
fost comunicat\ [i direct, at`t `n 1983,
c`t [i mai t`rziu. Am avut o nea[teptat\
confirmare a imaginii de spion pe care
mi-o compusese Securitatea `n 1992,
cur`nd dup\ ce ajunsesem la Paris, o
confirmare ce a venit `n `mprejur\ri neobi[nuite. Dar [i asta e o alt\ poveste, pe
care o voi relata, poate, mai t`rziu.
Chestiunea prezint\ [i un alt aspect,
mult mai important. Leg`nd activitatea
mea ([i a altora din grupul nostru) de
rela]iile cu Romain Réchou, JeanNoël Matthieu, Thomas Bazin etc.,
Securitatea a „clasificat“ (b\nui c\ acesta e termenul potrivit) mare parte din
dosarele care m\ (ne) privesc. Securitatea sau SRI-ul, ceea ce e (din acest
punct de vedere cel pu]in) acela[i lucru.
Dosarele au toate [ansele s\ intre `n
categoria documentelor de interes pentru „siguran]a na]ional\“, alibi invocat
ast\zi p`n\ la sa]ietate de conducerea
SRI pentru a anula [i ceea ce a mai
r\mas din „legea Ticu Dumitrescu“. At`t
aprobarea dreptului de a-]i cunoa[te
propriul dosar, c`t [i proiectul deconspir\rii Securit\]ii se dovedesc a fi, astfel,
o uria[\ escrocherie. Rom=nia este `n
continuare o ]ar\ bolnav\ de propriul
trecut.
Recunosc c\ mi-e greu s\-mi reprim
un sentiment de profund\ sc`rb\ vorbind despre toate astea. La `nceputul lui
1990 „somam“ Securitatea s\-mi restituie c\r]ile, ziarele, h`rtiile etc. confis-
cate la perchezi]ia din mai 1983. Fire[te, f\r\ nici un rezultat. Despre perioada 1988-1989 am spus c`te ceva
atunci c`nd mi s-au solicitat interviuri.
Oricum, povestirile n-au cum s\ dea
seam\ de toate c`te au fost [i, apoi, pe
cine mai intereseaz\ ast\zi relat\ri
despre Securitate, ziari[ti str\ini, trimiteri de materiale „subversive“ `n Occident, supravegheri, „b\ie]i“ la poart\,
telefoane ascultate, microfoane ascunse
`n apartamente, urm\riri, baraje de ma[ini, m\suri de intimidare viz`nd familia,
copiii, etc., etc.? C`nd oamenii muncii
`]i spun `n fa]\ c\ „era mai bine `nainte“,
cum s\ mai vii cu mofturile tale de intelectual? C`nd primul-ministru declar\ c\
nu exist\ ocupa]ie mai inutil\ ([i, la urma urmelor, mai d\un\toare societ\]ii
rom=ne[ti) dec`t aceea de a „linge dosare“, mai po]i crede c\ securi[tii – recicla]i ori nu – au vreun dubiu asupra destinului arhivelor institu]iei pe care au
slujit-o cu devotament patriotic?
Admit `ns\ c\ am citit cu o anume
pl\cere documentele ce formeaz\ obiectul discu]iei noastre. Trecutul t\u nu
]i-l poate lua, totu[i, nimeni.
Ne c\utam autonomia personal\, t`njind dup\ libertate
SORIN ANTOHI
Budapesta, 9 iunie 2003
Drag\ Liviu,
S\ corectez mai `nt`i erorile din nota
despre mine. M-am n\scut `n 1957, nu
`n 1951; am fost redactor-[ef, nu adjunct,
`ntre 1981 [i 1983, nu 1984. Romanul
pe care-l scriam `mpreun\ cu Dan Petrescu, Luca Pi]u [i George Pruteanu nu
se numea Brazd\ peste haturi, ci Brazde
peste haturi revisited. Nu „sub influen]a
lectorilor str\ini“ am ini]iat noi romanul,
ci astfel: m`nc`nd adesea la Casa Universitarilor cu Luca Pi]u (de care `n perioada 1980-1989 am fost, poate nu
unilateral, apropiat; `l admiram f\r\
limite, `ncercam s\ `nv\] de la el, merg`nd uneori p`n\ la imita]ie), am evocat
`ntr-o zi colectivizarea; fiindc\ am`ndoi
crescusem la ]ar\, chestiunea ne interesa. Ne-am g`ndit s\ scriem un roman
foileton, `n care s\ facem dou\ lucruri:
s\ fim mai subversivi dec`t grupul Ars
Amatoria („cu pivotul lor“, Ioan Gro[an), care semna `n Via]a studen]easc\
savurosul O sut\ de ani de zile la Por]ile
Orientului; s\ extindem spa]iul ludic al
textului prin felurite experimente, inclusiv printr-un (auto)comentariu critic
greu de citit `ntr-o singur\ cheie, de genul celui din, ca s\ dau un exemplu rom=nesc, }iganiada. Luca Pi]u `[i scria
deja astfel eseurile. Prima parte a titlului,
Brazde peste haturi, aleas\ `n doi, prelua un titlu stalinist imediat relevant; a
doua parte, revisited, propus\ de mine,
`mi fusese sugerat\ de titlul Erewhon Re-
iunie 2003
visited, continuarea celebrei distopii a
lui Samuel Butler; revisited este, se [tie,
o formul\ curent\. Eu aveam `n minte un
trio de autori: Luca Pi]u, Dan Petrescu [i
cu mine; ne `nt`lneam `n perioada aceea, [i `n Str. Sf. Atanasie 13, `n casa familiei Culianu, iar eu aveam ambi]ia unui seminar regulat `n trei; fiind cel mai
t`n\r [i mai ignorant, m\ flatam fantasm`nd pe asemenea teme… Luca Pi]u l-a
propus pe George Pruteanu, care revenise, dup\ un timp, pe scena publicistic\, `n special la Dialog: `n revist\ [i, la
paroxismul histrionismului s\u charismatic, erudit, creativ [i (cum s-a v\dit
ulterior) amoral, `n cadrul „Serilor Dialog“, `n care str\lucirea lui era egalat\
doar de Dan Petrescu. Eu am scris primul
capitol, „{i caii se `mpu[c\, nu-i a[a?“,
introduc`nd cadrul nara]iunii [i unele
personaje. Dar, dovad\ a comuniunii
noastre intelectuale de atunci, Dan Petrescu, singurul dintre noi care era [i
prozator, produsese deja o bijuterie,
„Despre posibilit\]ile de a scrie un roman al colectiviz\rii, scrutate de Arghir
cel b\tr`n [i be]iv, la c`rciuma B\lt\re]u’,
chiar `n zilele noastre“ (sper s\-mi amintesc bine, au trecut dou\zeci de ani de
atunci…)! Astfel c\ romanul, oarecum
retrospectiv, a c\p\tat cea mai potrivit\
„predoslovie“. La jum\tatea lui decembrie 1982, Dan [i cu mine fusesem la o
`nt`lnire a „tinerilor scriitori“ organizat\
la… Buz\u, perfect\ piège à con(s), la
care toat\ lumea era invitat\ s\ citeasc\
din opera proprie la un microfon foarte
vizibil. Am ajuns acolo (escorta]i „discret“ de securi[ti) `n s`mb\ta de dup\
emisiunea Monic\i Lovinescu `n care
Luca Pi]u, Dan Petrescu [i cu mine fusesem elogia]i `mpreun\, `n contextul Zilei
Drepturilor Omului. Dan [i cu mine am
fost primi]i c\lduros [i am fost ruga]i s\
citim ceva: majoritatea participan]ilor erau poe]i! Aveam la noi manuscrisul unic al romanului (ne scriam pe r`nd capitolele, ne venise r`ndul), ce era s\ facem? Eu am citit `n stilul lui Ceau[escu
extrasele autentice din cuv`nt\rile lui
Gheorghiu-Dej inserate `n relatarea fic-
tiv\ a unei serb\ri populare; f\r\ s\ ating
nivelul imita]iilor lui Ioan T. Morar (care
[i improviza à la manière de), mi s-a
p\rut c\ am oarecare succes de public.
M-am convins `n mai 1983.
O corec]ie se cuvine [i pentru nota 5
care `nso]e[te materialele de arhiv\:
Sandu C\linescu [i cu mine nu am fost
„judeca]i“ `mpreun\, ci separat, dar de
un „complet“ cvasi-identic: sub conducerea lui Alecu Floare[, secretarul cu
Propaganda al C.J. Ia[i al P.C.R., rectorul
de atunci al Universit\]ii, matematicianul Viorel Barbu, precum [i conducerea
organiza]iei P.C.R. pe Universitate ne-au
supus unor procese `n stil stalinist. Omagiez aici interven]ia doamnei profesoare
Sorina B\l\nescu, care m\ cuno[tea din
studen]ie; ea a avut demnitatea de a m\
elogia, nu doar ap\ra, `n acel cadru
constituit din ra]iuni exact opuse. Votul
de blam era o sanc]iune serioas\, care se
raporta ierarhic [i trebuia ridicat\ dup\
un an, la cererea sanc]ionatului. Am refuzat mereu s\ fac aceast\ cerere, ultima
dat\ `n toamna lui 1989. La „proces“ nu
`mi era at`t de fric\: `ntre mai [i septembrie ap\ruse un dispozitiv interna]ional
de sprijin pentru grupul nostru, sim]eam
c\ nu mai s`ntem singuri. Abia pe 14 octombrie 1989, drag\ Liviu, [tii prea bine,
aveam s\ `n]eleg c\ sentimentul acela
de relativ\ siguran]\ (fizic\, `n orice caz)
fusese un fel de wishful thinking. ~n acea
zi, am v\zut c\ Securitatea `[i poate mobiliza mardeia[ii `n v\zul lumii, la pia]\
(am fost brutalizat f\r\ scrupule de
„imagine“ pe c`nd voiam s\ m\ `nt`lnesc
cu Tereza Culianu-Petrescu) sau pe colina Universit\]ii (insul care `mi supraveghea apartamentul te urm\rea cu ma[ina
pe trotuar, agit`nd o b`t\ [i `njur`ndu-te,
renun]`nd la urm\rire nu fiindc\ angaja]ii Universit\]ii coborau dealul – era
„zi scurt\“–, ci fiindc\ Ani Cojan, Tavi
Nicolae [i cu mine ne-am apropiat, iar
Ani a `nceput s\-l ia la rost).
Securitatea nu m-a g\sit acas\ `n diminea]a de 18 mai 1983: eram `ntr-un
„turneu“ la Craiova (Dialog fusese premiat\, al\turi de Echinox, exact c`nd
ambele erau pe lista neagr\ mai mult
dec`t oric`nd; „remanierile“ redac]ionale
[i de con]inut nu au `nt`rziat) [i Bucure[ti (luasem un premiu Amfiteatru pentru eseu), unde, g\zduit [i ajutat de
Mihai {ora, aranjasem alte invita]ii `n
seria „Conferin]elor Dialog“ (dup\ Nicolae Manolescu [i Alexandru George).
Ajuns de la gar\ direct la redac]ia Dialog
(era vineri seara), am fost surprins de r\ceala colegilor la auzul raportului meu
entuziast. Nimeni nu mi-a spus nimic,
de teama informatorilor. Dar, cu o mic\
`nt`rziere (dup\ [edin]\, am aflat de descinderea Securit\]ii [i am dormit `n alt\
parte, iar a doua zi am fost pus la curent
de Tereza [i Dan), am intrat [i eu `n
„rutin\“. Eram `ns\ preg\tit suflete[te.
De ce oare or fi venit [i la mine, dou\
zile mai t`rziu, tot la 6 diminea]a?
Dou\ ultime detalii. Unul memorialistic: pe 19 mai 1984, Mona [i cu mine
ne-am c\s\torit. Na[ii erau Cici [i Sandu
C\linescu, iar lista invita]iilor `i includea
pe mai to]i cei din jurul revistelor noastre cu care aveam [i raporturi amicale.
Securitatea a f\cut presiuni asupra mea
pentru a schimba data nun]ii, li se p\rea
c\ aniversam ancheta din 1983… Altul
exegetic: raportul despre mine con]ine
formula „to]i domina]i de concep]ii necorespunz\toare“, cu referire la co-autorii romanului evocat, probabil la tot
„anturajul apropiat al lui Dan Petrescu“.
Dincolo de anacronismul limbii de
lemn (totu[i, limba de lemn avea o oarecare istoricitate), refuz aceast\ perspectiv\ idealist\ (dac\ vrei, mentalist\):
noi nu eram domina]i de concep]ii, ci ne
c\utam activ autonomia personal\, t`njind dup\ libertate `ntr-o tiranie. Securitatea [i Partidul, ele erau dominate de
concep]ii, incapabile [i nedoritoare de
altceva dec`t de prizonieratul `n logocra]ia ceau[ist\.
Cu drag,
Sorin
Dosariada
3
FOTO: GABRIEL CUCUTEANU
C`teva amintiri pre-revolu]ionare Semnifica]ia
DAN PETRESCU
Num\rul trecut al revistei de fa]\
publica dou\ pagini sub titlul Dup\
dou\zeci de ani, `ncerc`nd s\ refac\
`mprejur\rile [i atmosfera `n care au
avut loc perchezi]iile de la 18 mai
1983 [i anchetele ulterioare la care au
fost supu[i c`]iva intelectuali ie[eni,
zi[i „grupul de la Ia[i“, dup\ c`teva rapoarte ale Securit\]ii locale adresate
primului secretar al jude]enei PCR (o
anumit\ „doamn\“ Maria Ghi]ulic\),
g\site la Revolu]ie, disp\rute la scurt
timp [i reap\rute de atunci la diverse
intervale, fiind probabil comercializate de cei ce avuseser\ grij\ s\ [i le
`nsu[easc\ din vreme. Aceste rapoarte nu se refer\ `ns\ la 1983, ci la ultimii ani ai regimului Ceau[escu [i s`nt
incomplete, dac\ ]inem seama c\, cel
pu]in `n perioadele agitate ale regimului, ele se redactau [i se trimiteau
zilnic; dar s`nt pre]ioase chiar [i a[a,
dat fiind c\ `n alt\ parte (adic\ acolo
unde ar trebui legalmente s\ se g\seasc\, `n arhiva SRI sau la CNSAS)
nu se g\sesc.
Astfel de rapoarte se adresau `n minimum trei exemplare – primului secretar din zon\ ([tim c\, sub Ceau[escu, partidul decidea `n chestiunile de
Securitate, de unde [i formula „Rog
dispune]i“ din finalul unor note, sau
chiar „S\ tr\i]i!“, cum scria colonelul
Ciurl\u la 27 decembrie 1988), Direc]iei respective a Securit\]ii de care
]ineau problemele raportate (I [i/sau a
III-a, `n cazul nostru) [i Centrului de
Informare [i Documentare (CID) al acesteia, cuprinz`nd [i un serviciu de
arhiv\. Faptul c\ nimic nu transpare
din toat\ aceast\ paperaserie privind
`nt`mpl\rile din 1983 l-am pus pe seama scrisorii mele c\tre I.P. Culianu,
care le-a declan[at: serviciile noastre
secrete, dup\ sf`r[itul tragic [i neelucidat al lui Culianu, vor cu orice chip
s\ [tearg\ toate urmele interesului lor
pentru el; natural `ns\, aceast\ grij\
este la fel de suspect\ ca [i apari]ia
unor documente care s\ probeze contrariul.
Desigur, scrisoarea cu pricina n-a
f\cut dec`t s\ precipite ni[te evenimente care oricum s-ar fi produs: dosarele pe care am avut prilejul s\ le
consult p`n\ acum atest\, pe de o
parte, c\ mul]i dintre noi eram de o
vreme supraveghea]i electronic continuu, unii [i acas\ [i la locul de munc\, de asemenea printr-o re]ea de informatori, iar, pe de alt\ parte, consemneaz\ recrut\ri masive de informatori la Ia[i `n martie 1983: numai
`n mediile „intelectuale“, 10 proaspe]i recru]i veneau s\ `ngroa[e r`ndurile celor deja existen]i (la Editura Junimea, la reviste, teatru [.a.m.d.). Se
preg\tea, a[adar, o ac]iune de amploare. Din p\cate, numele informatorilor nu le-am aflat; `ntr-un singur
loc (dosar cotat la SRI cu nr. 10962,
vol. 12, p. 229 verso) apare poetul
Horia Zilieru, folosit prin 1986 de
c\tre Serviciul Independent D[ezinformare].
~n condi]iile supravegherii electronice de care am pomenit, povestea
expedierii scrisorii mele c\tre Culianu
mi se pare pu]in mai tenebroas\ ast\zi dec`t atunci: nu aveam, de fapt,
nimic special s\-i comunic cumnatului meu `n prim\vara lui 1983, dar unul dintre lectorii francezi cu care
eram prieteni cu to]ii la acea dat\,
Romain Réchou, s-a oferit destul de
insistent s\-mi fac\ un serviciu de
„coresponden]\ liber\“, cu prilejul
unui voiaj `n Fran]a tur-retur. Or, Romain era eminamente [antajabil, din
pricina preferin]elor sale sexuale mai
aparte, din care nu f\cea deloc o tain\;
`mi spun ast\zi c\ este riguros imposibil ca Securitatea s\ nu fi fost la curent cu via]a lui intim\. Interceptarea
scrisorii, conform explica]iilor sale
(c\ci, de[i expulzat, i s-a mai permis
s\ vin\ o dat\ la Ia[i, ca s\-[i ia lucrurile, moment c`nd, fire[te, am stat
de vorb\ cu el), s-ar fi datorat faptului
c\ o uitase pur [i simplu `n buzunar la
trecerea frontierei de la Otopeni, `n
loc s-o `ncredin]eze, cum ar fi avut de
g`nd, valizei diplomatice – gaf\ destul
de inexplicabil\. ~n plus, impresia lui
era c\ la aeroport organele de control
`l a[teptau `ntruc`tva ner\bd\toare...
~n fine, oricum ar fi fost ([i, p`n\ la
urm\, `nt`mplarea n-a f\cut dec`t s\
radicalizeze grupul nostru), `n scrisoare m\ amuzasem s\-i povestesc lui
Culianu judecata la care fusese supus\ `n acea perioad\ presa studen]easc\ (deci [i revista noastr\, Dialog) la o
`ntrunire de la Timi[oara, parc\, prezidat\ de istoricul Sp\l\]elu (marele
descoperitor al dacilor liberi de la
Scornice[ti) – Sorin Antohi, redactor[ef al Dialogului, fusese prezent la `ntrunire `n aceast\ calitate [i-mi f\cuse
parte de asprele critici adresate revistei de numitul istoric, inclusiv de lectura public\ a unei proze semnate de
mine [i date exemplu de neconformitate flagrant\ cu recomand\rile partidului `n materie de literatur\. ~n ancheta care a urmat perchezi]iilor ([i la
care am fost deplasa]i, Tess [i eu, `n
ma[ini separate!), Securitatea era deopotriv\ interesat\ `n a pune `n eviden]\
„filiera“ Dialog-Europa Liber\ via Culianu, c`t [i, spre surprinderea mea, `n
a-l ap\ra pe istoricul Sp\l\]elu: Securitatea ap\r\toare a istoricilor [i a istoriei?! Ei bine, da: mai t`rziu am `n]eles
c\-[i aroga sarcini [i `n aceast\ direc]ie, c`nd Dan Alexe a fost anchetat,
`ntre altele, [i pentru a fi afirmat c\
{tefan cel Mare fusese un tiran crud [i
primitiv, ori pentru o pies\ a sa de
teatru `n care Ana Ip\tescu ap\rea ca
o fiin]\ rudimentar\ cu mintea r\t\cit\ `n eresuri, ori pentru un alt text,
`n care sus]inea c\, lupt`nd de zor `m-
potriva turcilor, am ratat o mare [ans\
de a ne racorda la o civiliza]ie prestigioas\, islamiz`ndu-ne... Valorile zise
na]ionale se bucurau de protec]ia Securit\]ii, a[adar; chiar [i cele literare:
Dan Giosu, de pild\, a fost luat la `ntreb\ri fiindc\ nu-l g\sea deloc genial
pe Sadoveanu, pare-mi-se; `n cursul
anchetei sale, securi[tii [i-au dat seama c\ nici pe al]i scriitori ori poe]i
nu-i aprecia el cum se cuvine, a[a c\,
la un moment dat, unul mai de[tept a
sf`r[it prin a-l `ntreba cine este totu[i
cu adev\rat valoros `n literatura român\; cum cine? – s-a mirat poetul –
eu! Atunci l-au l\sat `n pace...
~ns\ urme ale acestei mentalit\]i pur
securistice de a sustrage oric\rei critici anumite personaje istorice [i literare, transformate `n intangibile statui
sub obl\duirea „organelor de stat“,
`nt`lnim [i ast\zi: e suficient s\ ne g`ndim la to]i cei care se opun revizuirilor
culturii noastre ca s\ avem un tablou
al complicit\]ilor securistice din perioada na]ional-comunismului ceau[ist
(foarte asem\n\tor `n acest punct cu
legionarismul, du[man declarat al spiritului critic la r`ndul s\u).
~n ce prive[te perioada 1988-89,
notele publicate `n num\rul trecut din
Timpul `mi amintesc de dou\ chestiuni: una este c\, `n c`teva note similare g\site de mine prin dosare, Securitatea ne raporta regulat la rubrica de
e[ecuri ale ei, ca intratabili, anticomuni[ti `nr\i]i etc. A doua este legat\
de numele lui Silviu Predeanu, omul
care, la un simplu telefon al lui Sandu
C\linescu, ap\rea la orice or\ din zi
sau noapte cu un pick-up [i o unic\
plac\: Cincinalul `n patru ani [i jum\tate, a c\rei ascultare interminabil\
`l delecta la maximum pe Sandu. Se
pare c\, reiter`nd aceast\ ac]iune muzical\ la rectoratul Univerist\]ii ie[ene imediat dup\ 1989, Sandu, prorector pe atunci, a izbutit s\ scoat\ la
pensie o sum\ de persoane reprezent`nd vechi antene ale Securit\]ii
muceg\ite pe-acolo, c\rora li s-ar fi
revelat astfel brusc insuportabila contradic]ie in adjecto din textul c`ntecului respectiv... Dar cu Silviu Predeanu s-a `nt`mplat ceva uluitor chiar `n
diminea]a zilei de 22 decembrie 1989:
Mihai Dinu Gheorghiu, aflat deja de
o vreme la Paris, i-a telefonat lui, celelalte numere ale noastre fiind blocate, ca s\ afle ce se `nt`mpla cu noi
c`nd evenimentele se precipitau la
Timi[oara [i Bucure[ti; au vorbit ei ce
au vorbit, mai mult sau mai pu]in
voalat, dup\ care, la scurt timp, Silviu
a fost umflat de doi securi[ti [i amenin]at, doar pentru aceast\ convorbire telefonic\, cu moartea! Noroc c\
regimul nu mai avea dec`t vreo dou\
ore de tr\it...
unor documente
(continuare din pagina 1)
LIVIU ANTONESEI
Pentru simplul motiv c\ o mul]ime din
abuzivii [i tor]ionarii vechiului regim ocup\ func]ii importante `n cel actual. E suficient s\ amintesc c\ dl. Priboi este deputat, membru al Comisiei de control al SIE,
c\reia era s\-i ajung\ pre[edinte dac\ nu
reac]iona Vestul! E suficient, de asemenea,
s\ amintesc c\ dl. Iliescu, pe c`nd era tovar\[ prim-secretar la Ia[i, primea note informative de la Securitate, d\dea aprob\ri
de racolare ori de urm\rire, exact ca [i tovar\[a Maria Ghi]ulic\ [i „dispunea m\suri“, dup\ formula ades utilizat\ `n documente. ~ns\, despre propor]iile infiltr\rii
vie]ii publice de azi de c\tre agen]ii neantului de ieri, d\ seama, mai bine dec`t editorialul meu, amplul studiu al d-lui Mircea
St\nescu, fost cercet\tor la CNSAS, a c\rui
publicare am ini]iat-o `n num\rul trecut.
Securitatea n-a desf\[urat nimic altceva
dec`t activitate de poli]ie politic\; cum era
[i normal, c\ doar partidul era `n toate!, sub
conducerea partidului comunist. Din p\cate, lucrurile au fost chiar mai grave dec`t
at`t, pentru c\ poli]ie politic\ au fost nevoi]i s\ fac\ [i conduc\torii de institu]ii,
liderii a[a-ziselor sindicate, ba chiar [i
simplii salaria]i, dac\ aveau ghinionul s\
fac\ parte din celebrele COM-uri, `n traducere Comitete ale Oamenilor Muncii,
simple curele de transmisie la care Securitatea f\cea apel de c`te ori avea chef. Trebuia respins\ cererea de pa[aport a unui
„neconvenabil“? Nimic mai simplu, se
ocupa COM-ul de asta, care nu d\dea avizul, c\ doar Securitatea nu era a[a de
proast\ s\ ias\ `n fa]\! Trebuia dat cineva
afar\ din slujb\ pentru c\ a mi[cat `n r`nd?
Nici o problem\, se ocupau, de pild\, colegii de catedr\ ai impricinatului, c\ de aia
exista „diviziunea muncii“ p`n\ [i `n socialismul real! S\ ne mai amintim cum au fost
da]i afar\ din partid de organiza]iile lor
scriitorice[ti Goma ori Dinescu, pentru ca
lucrurile s\ fie [i mai clare!
E absolut terifiant s\ consta]i c\ nu doar
partidul [i Securitatea, ci o societate aproape `n `ntregul s\u, oricum la nivelul
tuturor v`rfurilor sale, nu p\rea s\ doreasc\
s\ fac\ nimic altceva dec`t poli]ie politic\!
{i, atunci, cum ar fi putut ea s\ sf`r[easc\
dec`t `ntr-un colaps generalizat [i o enorm\ baie de s`nge? E `ns\ cu mult mai terifiant s\-mi dau seama c\ deconspirarea
Securit\]ii „ca poli]ie politic\“ nu va avea
niciodat\ loc `n Rom=nia. Cel pu]in nu `n
cursul vie]ilor acelora care, securi[ti, [efi
ai securi[tilor ori slugi ale acestora, controleaz\ aproape `ntreaga via]\ public\ a
Rom=niei de azi. Dl. Constatinescu, pre[edinte `n func]ie fiind, se pl`ngea c\ a fost
`nvins de Securitate. Dac\ `l consoleaz\
cu ceva, `l anun] c\ `ntreaga societate rom=neasc\ se afl\ aproximativ `n aceea[i
situa]ie. {i nu ar fi fost dac\, `ntre altele,
Domnia Sa, `n loc s\ se recunoasc\ `nvins,
ar fi f\cut ceva pentru deconspirarea Securit\]ii. Din p\cate, `n Rom=nia noastr\ mereu surprinz\toare, lamenta]iile [i „sc`rba“
au ajuns s\ ]in\ locul ac]iunii politice responsabile. Tocmai de aceea, c`nd `l v\d pe
dl. Constantinescu dorind s\ se `ntoarc\ `n
politic\, precum hoitarul la cadavru, m\
apuc\ pe mine o sc`rb\ cumplit\. N-a reu[it s\ ne scape de Securitate atunci, c`nd
era relativ derutat\ de schimbarea de putere. O s-o fac\ acum? S\ fim, totu[i, chiar
aici, la Por]ile Orientului, pu]in serio[i!
iunie 2003
Agora
4
„Multe s-au schimbat sau totul s-a schimbat“
Despre Observator cultural [i lumea de azi
Interviu cu
Cristina Mitocaru: Dac\ ar fi s\ enumera]i 7 nejunsuri `n ceea ce prive[te
via]a cultural\, literatura rom=n\, [i doar
3 lucruri bune care se fac [i care ar trebui sus]inute, care s`nt acestea? Am
deschis astfel o discu]ie depre cultura
rom=n\…
Ion Bogdan Lefter: V\ plac jocurile
cu cifre!…
C.M.: Mai ales c`nd s`nt simbolice.
I.B.L.: Se `nt`mpl\, bine`n]eles, multe
lucruri bune [i, `n acela[i timp, s`nt
destule, cum le spune]i, „neajunsuri“ `n
momentul cultural pe care `l travers\m.
Dar, dac\ e s\ privim lucrurile dintr-o
perspectiv\ constructiv\, f\r\ s\ ne mai
lament\m at`ta, cum a fost mereu moda dup\ 1990, c`nd parc\ nu s-ar fi dus
pe apa S`mbetei o dictatur\, ci ne-ar fi
murit brusc toate privilegiile [i iluziile,
atunci ar trebui s\ vorbim `n primul
r`nd despre evolu]iile spectaculoase `nregistrate la noi [i `n domeniul culturii,
al literaturii, al pie]ei editoriale, al sistemului de premii literare, despre normalitatea unei lumi concuren]iale, deschise c\tre ceea ce este ast\zi, de fapt, via]a scriitorilor [i a c\r]ilor `n lumea civilizat\. Au trecut de la dispari]ia regimului comunist 13 ani [i aproape jum\tate
[i, de[i mul]i dintre cei care pot fi v\zu]i `n literatura rom=n\ [i `n via]a cultural\ rom=neasc\ s`nt aceea[i de dinainte, totu[i multe s-au schimbat sau totul s-a schimbat. ~ncep`nd, dac\ vrem,
de la lucruri concrete, de la tehnologii,
de la felul `n care comunic\m, `n care
ne promov\m produsele pe pia]\. ~n
1990, imediat dup\ decembrie 1989,
lansam `mpreun\ cu un grup de colegi,
de reprezentan]i ai „tinerei genera]ii“
literare, revista Contrapunct, care a
ap\rut timp de doi ani [i jum\tate, reprezent`nd un moment – cred – important `n istoria presei literare rom=ne[ti (se spunea atunci c\ e cea mai
bun\ revist\ literar\). Ei bine, o f\ceam
atunci b\t`nd la ma[in\, duc`nd dactilogramele `n tipografie, unde se culegeau articolele sau poeziile la linotip,
ie[eau r`nduri de plumb, se duceau `n
ze]\rie, se f\cea pagina]ia `n rame metalice foarte grele, mirosea a plumb,
muncitorii de atunci erau murdari de
plumb pe m`ini, uneori [i pe fa]\…
C.M.: Dar era un efort care merita.
I.B.L.: Sigur c\ merita s\ facem noi
sau tipografii efortul de care era nevoie
pentru ca s\ scoatem o revist\ sau pentru ca s\ existe, `n general, o pres\ de
tip nou `n Rom=nia. Ast\zi, `ns\, ne
culegem textele direct `n computer, pagin\m pe monitoare cu diagonal\ mare,
scoatem apoi paginile la imprimant\, pe
h`rtie de calc, [i trimitem revista de-a
gata la tipar. Nu mai lucr\m cu tipografia ca s-o construim, ci doar ca s-o
imprim\m. Observatorul cultural de
acum, dac\ vrem s\ observ\m continuit\]i `ntr-un plan mai general, e [i o
prelungire a Contrapunctului din 19901992, dar e [i o publica]ie dintr-o alt\
lume, tehnologic\ [i nu numai tehnologic\.
C.M.: ~nainte de a insista asupra
Observatorului cultural, pe care `l conduce]i, m-a[ `ntoarce la ceea ce a]i numit „pia]\ concuren]ial\“ `n materie de
art\. Considera]i c\ non-valoarea `[i are
loc [i aici, persist\ `n aceast\ lume, sau
concuren]a o elimin\ cu totul?
I.B.L.: Nu toat\ lumea e lume de top.
~n meseriile culturale, ca `n toate meseriile, exist\ [i profesioni[ti care performeaz\ excep]ional, exist\, dat fiind c\
e vorba despre creativitate, mari ta-
iunie 2003
ION BOGDAN LEFTER
lente, genii, dar [i `nzestr\ri medii, profesioni[ti buni, temeinici, chiar dac\ nu
rup – cum se spune – gura t`rgului. Important este s\ vedem `n ce fel se integreaz\ ei `ntr-o nara]iune mai general\
a momentului, a perioadei pe care o
travers\m, ce fel de personaje s`nt ei, `n
ce structur\ s`nt prin[i, pe ce fundal
socio-politic [i economic, `n ce lume
institu]ional\ func]ioneaz\ cu to]ii. Din
acest punct de vedere, spuneam c\,
de[i pot fi reg\site `n jur multe fe]e
vechi, totu[i tr\im `ntr-o lume nou\, iar
lamenta]iile celor care v\d numai
„neajunsurile“ [i tot acuz\ p\catele
concuren]ei libere, ale „economiei de
pia]\“ `n cultur\, dovedesc c\ respectivii
nu prea `n]eleg ce s-a `nt`mplat cu noi
to]i [i cu ei `n[i[i. Func]ion\m profesional `ntr-o societate, `ntr-o lume literar\
[i pe o pia]\ editorial\ care s-au diversificat foarte mult, care nu se mai restr`ng la un cerc `nchis de autori [i la o
produc]ie emis\ de un num\r limitat de
edituri de stat, cum era `nainte. Avem
sute [i sute de case de editur\, unele
mari [i foarte cunoscute, altele, puzderie, mici, pierdute prin localita]ile patriei,
de unde nici m\car nu reu[esc s\-[i trimit\ c\r]ile pe circuitele serioase de
difuzare. {i unele, [i altele public\ titluri de toate felurile, valoroase sau mai
pu]in valoroase, nu asta e important.
P`n\ la urm\, sigur c\ pia]a cerne, doar
c\ pia]a nu cerne valori de un singur
fel: pe l`ng\ cele „`nalte“, au ap\rut [i
s-au diversificat foarte mult cultura „popular\“, „de consum“ sau cea de tip
informa]ional, utilitar. Fiecare `[i are
valorile [i non-valorile ei, stratificate `n
interiorul fiec\rui compartiment din
aceast\ gam\ bogat\ care formeaz\ o
pia]\ editorial\, respectiv o cultur\. Cu
alte cuvinte, n-ar trebui s\ vorbim despre b\t\lia dintre valori [i non-valori
`n literatur\ av`nd `n vedere un fel de
ierarhie unic\ [i foarte riguros piramidal\. {i ierarhiile se „descentralizeaz\“, se diversific\ [i se pluralizeaz\
`ntr-o lume plural\.
C.M.: Observatorul cultural este cea
mai bun\ revist\ cultural\ din Rom=nia. O spun cititorii, cererea…
I.B.L.: N-o s\ v\ contrazic tocmai
eu!
C.M.: Cum [i-a c`[tigat credibilitatea?
Care `i este politica?
I.B.L.: Atunci c`nd am lansat, `mpreun\ cu colegii mei, Observatorul
cultural, acum trei ani [i ceva, am `ncercat s\ umplem un gol pe pia]a presei noastre intelectuale. Existau [i continu\ s\ existe multe alte reviste, c`teva
s\pt\m`nale, plus sumedenie de lunare
[i trimestriale. Ca [i `n cazul c\r]ilor, al
editurilor, ele func]ioneaz\ uneori mai
cu energie, alteori mai firav, mai b\tr`ne[te, mai provincial, `n foarte multe
locuri din ]ar\, unde te-a[tep]i [i unde
nu te-a[tep]i. Nu [tiu exact c`te s`nt: un
indicator ar putea fi faptul c\, `n ultimii
ani, Ministerul Culturii a distribuit mici
subven]ii c\tre aproape 100 de reviste;
`n afara lor, probabil c\ exist\ c`teva sute
care n-au reu[it s\ ajung\ la acest fond
bugetar de sprijin pentru „cultura
scris\“. ~n ele apar mari cantit\]i de
poezie, proz\, eseistic\, studii de diverse feluri, tot ce poate intra `ntr-o
revist\ cultural\. Prin urmare, exist\
spa]iu amplu pentru publicat orice. Nu
mai tr\im `ntr-o ]ar\ `n care o autoritate central\, politic\, s\ decid\ c\ trebuie s\ avem un num\r fix de reviste,
`n care s\ poat\ fi g\zdui]i un num\r
fatalmente limitat de autori, [i anume
trec`nd prin filtrul cenzurii. Acum, cine
vrea s\ publice are cui s\ se adreseze
[i, dac\ totu[i nu g\se[te un loc potrivit, poate s\-[i `nfiin]eze propria gazet\. Nu-l `mpiedic\ nimeni!
C.M.: Mai greu e pentru cititor s\
discearn\ `ntre ceea ce merit\ [i ceea
ce nu merit\ citit.
I.B.L.: ~n orice caz, e limpede c\ nu
mai e nevoie s\ sporim hectarele de
h`rtie pe care s\ se desf\[oare literatorii autohtoni. Totu[i, lipseau unele
lucruri importante `n literatura noastr\,
`n c`mpul cultural al perioadei
(Observatorul nefiind o revist\ doar
literar\, ea acoper\ toate artele). Exista,
`n primul r`nd, tendin]a unei „descentraliz\ri“ at`t de accentuate, `nc`t cultura rom=n\ se cam atomiza: ap\reau
peste tot – [i continu\ s\ apar\ – reviste [i c\r]i care nu reu[esc s\ ias\ din
ora[ul sau jude]ul unde v\d lumina
tiparului; scriitori, intelectuali, unii
excep]ionali,
cu
o
anumit\
recunoa[tere, nu mai reu[esc s\
p\trund\ pe pu]inele canale mediatice
cu audien]\ na]ional\; ziarele centrale
[i posturile de televiziune s-au „comercializat“ excesiv, iar presa intelectual\ era din ce `n ce mai lipsit\ de nerv,
r\mas\ `n formule redac]ionale [i editoriale b\tr`nicioase, cu, `n plus, tendin]a de a abandona spiritul critic. Din
toate aceste constat\ri a ie[it proiectul
unei reviste care s\ fie: 1. s\pt\m`nal\,
deci s\ aib\ un ritm bun (lunarele sau
trimestrialele nu creeaz\ a[tept\ri de
lectur\, doar hebdomadarele se pot impune [i s`nt a[teptate: `n ziua cutare a
s\pt\m`nii apare revista cutare); 2. cu
difuzare na]ional\, deci s\ poat\ `ncerca refacerea unei anumite coeren]e
culturale la nivelul `ntregii ]\ri; 3. b\t\ioas\, apt\ s\ lanseze dezbateri de
idei, polemici, s\ participe la efervescen]a intelectual\ pe care ne-o dorim,
nu doar `n sens strict artistic, ci cu deschidere spre `ntreaga societate actual\,
spre c`mpul politic, spre cultura politic\; 4. s\ acopere toate artele, astfel `nc`t s\ asocieze la coeren]a cultural\ despre care vorbesc [i lumea teatrului, [i
pe cea a profesioni[tilor artelor vizuale
[.a.m.d. Un proiect destul de vast [i
ambi]ios, cu, `n plus, o foarte important\
component\ informa]ional\, pentru c\ [i
\sta este unul dintre cele [apte sau c`te
neajunsuri `mi cerea]i la `nceput s\ numesc: proasta, precara circula]ie a informa]iei culturale `n pres\, `n mediul
public rom=nesc. ~n cei trei ani de c`nd
revista noastr\ exist\, auzim mereu
persoane care ne spun c\ numai din
Observatorul cultural afl\ ce s-a `nt`mplat s\pt\m`na trecut\ [i c\ f\r\ noi n-ar
reu[i s\-[i fac\ programul de spectacole, de mers la teatru, de urm\rit lans\rile sau vernisajele s\pt\m`nii care
`ncepe, c\ doar prin Observator se simt
conecta]i la actualitatea noastr\ cultural\, care chiar este dinamic\.
C.M.: E o atitudine hot\r`t\, argumentat-hot\r`t\, care a reu[it s\ se impun\. Primi]i la redac]ie sau c\uta]i informa]ii din `ntreaga ]ar\, le centraliza]i
[i apoi stabili]i o ierarhie. Cum vede]i
dv., `ntr-o ecua]ie, situa]ia provincialismului?
I.B.L.: Provinciali exist\ [i `n provincie, [i `n Capital\, dup\ cum spirite
emancipate, neprovinciale pot tr\i [i
`ntr-un s\tuc de munte. S`nt banalit\]i
pe care este bine s\ ni le remintim `ntotdeauna, [i pentru ca s\ nu ne imagin\m c\, dac\ tr\im `n Bucure[ti, Paris
sau New York, s`ntem `n buricul lumii,
[i pentru ca s\ nu disper\m dac\ tr\im
`ntr-o regiune mai pu]in turistic\, `n
mid-West-ul american, `n Apuseni sau
`n cine [tie ce alt loc mai la dos, mai
departe de circuitele, inclusiv culturale, majore. Nu `nseamn\ c\, dac\ `]i
propui s\ urm\re[ti ce se `nt`mpl\ `n
toat\ ]ara, vei reu[i 100%: de pild\, `n
agenda noastr\ cultural\ s\pt\m`nal\,
`n paginile `n care facem lista spectacolelor de teatru, de film, a altor evenimente culturale programate `n s\pt\m`na care urmeaz\, n-avem cum s\
adun\m, oric`t am `ncerca, informa]ii
chiar din toate localit\]ile ]\rii. ~n acela[i timp, nu pot s\ pretind c\ nu privilegiem Bucure[tiul, [i pentru c\ s`ntem
aici, aici lucr\m [i aici ap\rem, dar [i
pentru c\, sigur, `n Capital\ au loc cele
mai multe evenimente culturale. ~n Rom=nia se men]ine dispropor]ia dintre
Centru [i celelalte ora[e importante,
care au popula]ie mult mai mic\ (Bucure[tiul a dep\[it demult 2.000.000
de locuitori, probabil spre 3.000.000 `n
timpul zilei, pe c`nd urm\toarele 10-15
ora[e din ]ar\ s`nt undeva `ntre 350 [i
400.000 de locuitori).
Informa]ii vin spre noi de peste tot.
Apoi, particip\m, noi [i colaboratorii
no[tri din Bucure[ti sau din ]ar\, la
multe premiere teatrale, vernisaje, dezbateri publice, lans\ri de c\r]i, din care
reu[im s\ absorbim `n revist\ doar o
parte, c`t se poate. Sigur c\, dac\ un lucru ni se impune ca important, `i d\m
imediat extensie, facem din el un subiect spectaculos, `l desf\[ur\m pe mai
multe pagini. Dac\, pe de alt\ parte, ne
scap\ unele lucruri, public\m imediat
Agora
Interviu realizat de CRISTINA
MITOCARU
Bucure[ti, aprilie 2003
pentru Radio Ia[i
5
A fi sau a nu fi citit de domnul Manolescu
FOTO: GABRIEL CUCUTEANU
m\car note de semnalare care s\
spun\ c\ a fost un eveniment, chiar
dac\ nu-l putem prezenta `n detaliu. ~ncerc\m s\ facem o urm\rire
nu exhaustiv\, ci coerent\, f\r\
lacune majore, f\r\ s\ d\m publicului nostru sentimentul c\ ne-ar
putea sc\pa ceva important. Uneori
revenim cu pu]intic\ `nt`rziere [i
tragem ni[te concluzii pe care nu
le-am putut oferi, ca de obicei, cu
mare promptitudine, alteori folosim
chiar [i pagina de „Revist\ a presei“, unde recuper\m din alte
publica]ii informa]ii pe care nu leam dat la timp. ~ncerc\m s\
men]inem coeren]a peisajului, asta
ne-am propus de la bun `nceput: s\
oglindim o cultur\ `n ansamblul ei,
cultura rom=n\ actual\ `n „tranzi]ia“ post-comunist\, extrem de
efervescent\, de bogat\ [i care are la
nivel na]ional o coeren]\ invizibil\
sau doar par]ial vizibil\, ocultat\ sau
falsificat\ `n presa cotidian\, unde
paginile culturale s`nt foarte
dezordonate, cu multe „neajunsuri“ (ca s\ reiau cuv`ntul!).
C.M.: Cum apare atitudinea revistei vis-à-vis de tendin]a revistelor
culturale, nu zic din Europa, ci din
alte p\r]i ale lumii?
I.B.L.: Am avut c`teva repere c`nd
am construit proiectul Observatorului, dar nu modele `n sensul strict
al cuv`ntului. Ne-am raportat la o
serie de publica]ii de informa]ie
cultural\ din marile capitale europene, la altele care procedeaz\ la
analiza aprofundat\ a c\r]ilor sau a
evenimentelor culturale, `n subtitlul revistei noastre fiind cupla]i cei
doi termeni: „s\pt\m`nal de informare [i analiz\ cultural\“. Dar o revist\ de tipul Observatorului, judec`nd-o `n ansamblu, nu [tiu s\ existe `n alte ]\ri. Mul]i arti[ti sau ziari[ti str\ini cu care am discutat s-au
ar\tat uimi]i de anvergura proiectului, de diversitatea revistei, de capacitatea noastr\ de a acoperi toate
artele, toate domeniile dezbaterii
intelectuale, [i, nu o dat\ (n-are rost
– cred – s\ evit s\ spun asta!), au
sf`r[it cu elogii. S\ nu m\ `n]elege]i
gre[it: nu pretind c\ Observatorul
cultural ar fi o minune planetar\!
Dac\ `n societatea rom=neasc\ informa]ia cultural\ ar circula mai
bine, dac\ ziarele [i-ar face ca lumea treaba, dac\ ar exista fascicule
culturale s\pt\m`nale sau chiar
mai frecvente `n cotidiene, cum
exist\ `n marile ziare occidentale,
atunci cel pu]in o parte din obiectul muncii Observatorului cultural
n-ar mai exista. N-ar mai trebui, de
exemplu, s\ ne zbatem at`t ca s\
asambl\m program\rile din re]elele de difuzare de filme din nu [tiu
care ora[e din ]ar\; am putea s\ ne
concentr\m pe partea de analiz\,
s\ facem reviste mai apropiate – s\
zicem – de formula Times Literary
Supplement, care, pe de alt\ parte,
s`nt mai pu]in spectaculoase, mai
pu]in interesante, mai specializate,
adresate unui public mai dispus s\
fac\ o lectur\ de aprofundare…
LUCIAN-DAN TEODOROVICI
S\ convenim din start c\ a nu fi citit
de domnul Nicolae Manolescu este, `ntr-adev\r, o pierdere. Cu siguran]\, fiecare t`n\r scriitor, la `nceputurile sale
literare, `nainte de a se dumiri c\,
aproape orice ar face, nu are cum s\-l
conving\ pe distinsul critic s\-l citeasc\, s-a visat luat `n seam\ dac\ nu `n
editorialul din Rom=nia literar\, m\car
`ntr-o pagin\ doi din alte reviste la care
domnul Manolescu mai scrie sporadic.
Acestea fiind cunoscute, poate n-ar trebui s\ ne sim]im chiar leza]i c`nd renumitul om de cultur\ spune, referindu-se
la textele publicate pe internet ale tinerilor autori: „Dac\ noi nu am auzit de-un
text, `nseamn\ c\ nu exist\! Dac\ ave]i
dou\ sute de acces\ri, le ave]i degeaba.
Una anume conteaz\“ (vezi Adev\rul
literar [i artistic, nr. 669, 10 iunie 2003).
Totu[i, o dat\ dep\[it pericolul de a
ne sim]i leza]i, nimeni nu ne poate lua
dreptul la mirare. {i asta m\car pentru
c\ declara]ia mai sus citat\, chiar dac\
este `ndulcit\ cu pu]in rafinament, ne
face s\ ne g`ndim, vr`nd nevr`nd, la alte
declara]ii celebre, printre care [i una a
idolului fotbalistic Gic\ Hagi, convins [i
el la un moment dat c\, f\r\ contribu]ia
lui suprem\, fotbalul s-ar scufunda `n
propria-i neputin]\. Una peste alta, cu
sau f\r\ aceast\ compara]ie, afirma]ia
domnului Nicolae Manolescu surprinde mai ales prin faptul c\ domnia sa a
p\rut, dintotdeauna [i `ntotdeauna, unul dintre oamenii echilibra]i din cul-
{UT [I
tura rom=n\, care [i-a c`[tigat respectul
actual [i prin elegan]a de care a dat
mai mereu dovad\.
Pornind de aici, s\ observ\m c\ invazia din ultimii ani a literaturii tinere
(de multe ori, poate surprinz\tor, de
bun\ calitate), care are leg\tur\ [i cu
deschiderea spre internet a culturii `n
general, a reu[it s\ st`rneasc\ `n r`ndurile criticilor deveni]i adev\rate institu]ii/instan]e literare o respingere a fenomenului sau m\car o distan]are de
fenomen care nu e nici specific\ evolu]iei unei literaturi, nici `n beneficiul
acesteia. Dup\ „retragerea“ oficial\ a
domnului Manolescu, care [i-a recunoscut franc dezinteresul pentru literatura ce dep\[e[te genera]ia optzeci, au
urmat alte retrageri, mai mult sau mai
pu]in anun]ate, printre care cea a lui
Alex {tef\nescu sau Ion Simu], critici
cu nume care nu mai par interesa]i de
literatura actual\. Except`ndu-l pe Dan
C. Mih\ilescu, ale c\rui pledoarii pentru c\r]i ap\rute `n ultimii ani devin
poate agasante pentru unii colegi de
genera]ie, cu greu mai ar putea fi num\ra]i `n Rom=nia critici (re)cunoscu]i
care s\ par\ realmente la curent cu ce
se scrie azi. Deliberat\ sau nu, aceast\
„retragere“ `n grup pune `ntr-o lumin\ [i
mai ciudat\ afirma]ia domnului Nicolae
Manolescu: cum s\ mai exist\m dac\
nu ne citi]i, cum s\ v\ facem s\ ne citi]i
dac\ nu v\ mai intereseaz\ ce scriem?
~ntrebarea/`ntreb\rile de mai sus vin,
firesc, dintr-o frustrare. Totu[i, reversul
medaliei, la care ad\ug\m un orgoliu
absolut necesar unui scriitor `n devenire (necesar cu condi]ia s\ nu treac\
grani]a spre obr\znicie), ne face s\ ne
`ntreb\m, aproape retoric, [i c`t\ dreptate con]ine declara]ia lui Nicolae Manolescu. Emfatic\, mai ales prin sublinierea una singur\ conteaz\, afirma]ia
p\c\tuie[te mai ales prin ignorarea unei eviden]e: aceea c\, `n momentul de
fa]\, exist\ destui scriitori tineri care ar
fi ceva mai bucuro[i de apari]ia `ntr-o
revist\ gen Playboy, Academia Ca]a-
vencu sau `ntr-un cotidian, dec`t `n Rom=nia literar\, Observator cultural sau
Orizont. {i aici nu problema valorii ar
trebui s\ ias\ `n eviden]\, ci aceea a
tirajului, a publicului. Ceea ce critica
literar\ cu atitudini mai vechi m\car cu
zece ani pare s\ nu observe este c\
scriitorii din noua genera]ie caut\ tot
mai mult reapropierea de public, cucerirea lui. Iar asta nu `n lipsa valorii, ci
prin prisma ei. O dat\ cu timpurile, o
dat\ cu perspectivele, [i instan]ele critice se schimb\. Iar criticii tineri, dac\
dispun de o infrastructur\ pe care s\
evolueze, `ncep s\ devin\ aproape la
fel de importan]i, iar uneori, cum am
ar\tat, poate chiar mai importan]i dec`t
cei consacra]i. Ceea ce nu putem spune dac\ e un fapt pozitiv sau unul negativ, dar cu siguran]\ e unul real. Un
fapt real care, indiferent de anumite
p\reri, asigur\ unui scriitor existen]\.
Personal, din c`te cunosc, m\ num\r
printre cei care au fost citi]i par]ial de
domnul Nicolae Manolescu. Bine`n]eles, n-am s\ ascund aici faptul c\ mi-a
f\cut pl\cere s\ [tiu asta – cred c\ doar
o persoan\ cu un ego supradimensionat s-ar putea ar\ta indiferent\.. Totu[i,
[i o spun c`t se poate de sincer, faptul
c\ domnul Nicolae Manolescu a citit
ceva din ce am scris eu nu m-a f\cut s\
m\ simt deloc mai existent dec`t m-au
f\cut cele c`teva mailuri primite de la
cititori anonimi, de la scriitori sau critici din genera]ia mea etc. etc.
~n finalul acestui articol ce porne[te
de la o declara]ie [i se construie[te pe
aceast\ declara]ie, m\ simt obligat s\
mai iau `n calcul o variant\: anume
aceea c\ afirma]ia domnului Manolescu, pe care mi-a fost dat s-o cunosc
prin intermediul presei, s-ar putea s\ fi
fost rupt\ dintr-un context care ar fi explicat-o/justificat-o. ~n acest caz, nu-mi
r\m`ne dec`t s\ m\ bucur c\ am gre[it.
Altfel `ns\, p\str`ndu-mi sentimentele
reveren]ioase fa]\ de un important critic rom=n, nu pot s\ spun dec`t ca la `nceput: m\ mir...
ZBOR
Cititorii, care s`nt la fel de dezinforma]i ca [i noi
GEORGE ONOFREI
Gabriel Giurgiu, directorul de programe al Televiziunii Rom=ne, a f\cut o declara]ie care pe doamna Bahmu]ean de
la Realitatea Tv a scandalizat-o: jurnali[tii rom=ni s`nt departe de a fi profesioni[ti. ~n compara]ie cu „Financial
Times“, gazetarii no[tri s`nt l\utari. Afi[`nd o grimas\ profund\ pe deasupra
fardului, Bahmu]eanca l-a tr`ntit pe
Giurgiu de nu s-a v\zut: „domnu’ Giurgiu, eu v\ propun s\ nu v\ jigni]i colegii…“ La care domnul s-a dat pe sine
drept exemplu, inginer fiind.
Mitul inginerului Cristian Tudor Popescu, ziaristul genial, exponent al unei
clase care nu a mai g\sit loc la [aib\ [i
s-a apucat de ghidat poporul prin tranzi]ie mi se pare simptomatic pentru un
anumit tip de a vedea lucrurile. Faptul
c\ pe segmente largi ale mediei
rom=ne[ti se lucreaz\ `nc\ bine-mersi
cu l\utari `n ale scrisului pare s\ nu
deranjeze `n mod real pe nimeni.
Patronii s`nt ultimii care ar avea vreun
interes `n a da semne c\ au obosit „de
nenoroci]ii \[tia care nu leag\ dou\
fraze, ba `mi mai [i sorb cuvintele din
gur\, doar le-oi mai da 100 de mii la
salar“.
Dac\ „la centru“ ne putem l\uda c\
nu a murit speran]a, prin teritoriu, la alde
Opri[an sau de Sechelariu, nu mai mi[c\
nici musca. Ar mai fi de ad\ugat c\ nici
m\car l\ut\ria nu e pe-aici la mare loc
de cinste. Se [tie c\ l\utarul are spirit de
poet, pune inim\ `n ceea ce face. Profilul
ziaristului de provincie n-are a face cu
acest portret. Gazetarul „din teritoriu“
are repere extrem de ciudate `n a-[i
alege subiectele…
Nici aceia care mimeaz\ m\car independen]a editorial\ nu s`nt feri]i de
p\cate. P\catele lor `ns\ nu se limiteaz\
la a ataca nefondat diverse personalit\]i
ale vie]ii publice. Redac]iile par a-[i fi
`ntocmit liste de victime, evident, permanent reactualizate. Ca simplu cititor,
nu ai de unde s\ [tii dac\, de exemplu,
un director de liceu este `ntr-adev\r un
mare b\t\u[. Dac\ este, `ntr-adev\r, un
profesor dispus s\-[i chelf\neasc\ elevii
spre a-[i potoli furia d\sc\leasc\. ~n
cazul `n care ziaristul scrie despre el c\
a[a e, c\ are o palm\ c`t casa, c\ e terorist, tu, ca cititor, n-ai alt\ alternativ\
dec`t s\ `l crezi. Ca s\ v\ da]i seama `ns\
de felul „terorist“ `n care s`nt alc\tuite
pove[tile acestea – despre medici, profesori, avoca]i – nu trebuie s\ face]i altceva dec`t s\ urm\ri]i h\ul care se casc\
`ntre titluri, iconografie, legende, subtitluri [i textele propriu-zise. Ai zice c\ nau acela[i autor, c\, pur [i simplu, nu
apar]in aceluia[i „film“. Degeaba articolul cu pricina este construit dup\ (aproape) toate regulile jurnalistice, degeaba
are `n cuprins toate p\r]ile implicate, iar
faptele s`nt redate fidelitate, dac\ tilul e,
s\ spunem, „Un nenorocit de b\t\u[„.
{i i se adaug\ o caricatur\ cu un individ
care are palma de trei ori mai mare dec`t
capul, iar explica]ia ilustra]iei este
„aceast\ palm\ este plin\ de b\t\turi de
la loviturile corec]ionare aplicate copiilor nevinova]i“.
Bref, vorbim [i despre priceperea de a
scrie, care, pe l`ng\ talent, vine [i de la
profesorii de la [coal\, dar [i despre
lipsa unei grile a bunului sim]. P`n\ `ntrun viitor oarecare, victimele acestui fel
prostesc de a pricepe agenda public\
vor continua s\ existe. Ca [i cititorii,
care s`nt la fel de dezinforma]i ca [i noi.
iunie 2003
Cronici din tranzi]ie
6
A citi, a reciti...
(despre jubila]ia lecturii)
ALEXANDRU ZUB
Din pleiada [aizecist\, Matei C\linescu s-a impus, aparent f\r\ obstacole, printre cei dint`i, angajat la un proiect cu dubl\ fa]\: una literar\, poetic\,
iute consemnat\ ca eveniment notabil;
alta critic\, estetic\, de teorie a unui
domeniu care `ncepea s\ se deschid\
spre noile achizi]ii din lumea apusean\, `ntr-un moment c`nd [i societatea
noastr\ cuno[tea o scurt\, dar salutar\,
deschidere. A fost un moment de care
„litera]ii“ au [tiut s\ profite mai mult
dec`t alte categorii din sfera „umanioarelor“, at`t de afectat\ `n deceniul anterior. Fapt explicabil, cumva, deoarece litera]ii operau cu simboluri,
metafore, subtexte mai greu de sesizat
[i care puteau fi p`n\ la urm\ admise
de cenzur\. Mai greu, dac\ nu imposibil, era pentru istorici, al c\ror discurs
intra mai direct `n strategia de legitimare a sistemului. Litera]ii au profitat
`n fel [i chip, spre lauda lor, cre`nd o
bre[\ pe care sistemul n-a mai fost `n
m\sur\ s\ o elimine, `n pofida str\duin]elor de mai t`rziu. Ca `ntr-o cunoscut\
reflec]ie clasic\, cei aten]i la v`ntul
bun, au putut naviga mai cu folos, pe
c`nd neaten]ii, ghinioni[tii, pentru a nu
mai vorbi de adversarii (reali sau imaginari) ai regimului au fost sili]i „s\ pluteasc\ `n ape joase [i la str`mtoare“.
Matei C\linescu a fost nu numai atent la b\taia v`ntului (V. Bukovski a f\cut din „schimbarea v`ntului“ o metafor\ pentru autobiografia sa rom=nesc\), ci, totodat\, sensibil la noile provoc\ri din domeniul ales, ca [i Sorin Alexandrescu sau Gelu Ionescu, dintre comilitonii cu destin analog, ceea ce i-a adus aproape instantaneu pre]uirea breslei, notorietatea [i o burs\ UNESCO `n
Anglia [i Fran]a, decisiv\ pentru biografia sa. N\scut la 15 iunie 1934, el a
parcurs un traseu destul de obi[nuit `n
epoc\ (asistent, apoi lector la catedra
de literatur\ universal\, redactor la „Gazeta literar\“, „Via]a rom=neasc\“ etc.),
public`nd `ntr-o caden]\ unic\ poezie
(Semn, 1968; Versuri, 1970; Umbre pe
ap\, 1972) [i proz\ (Via]a [i opiniile lui
Zacharias Lichter, 1969), dar s-a desprins iute de „pluton“, prin amplitudinea, temeinicia, echilibrul, elegan]a demersurilor sale. Dac\ Titanul [i geniul
`n poezia lui Eminescu (1964, an fast,
iunie 2003
c`nd Eugen Simion publica un volum
privitor la Proza lui Eminescu) privea
un demers recuperator, dup\ o lung\
„injusti]ie“ la adresa poetului, urm\toarele c\r]i fixau deja repere pentru un
discurs mai amplu, relativ la modernitatea literar\. Titlurile cu tent\ cenu[ie, afect`nd parc\ neutralitatea (Aspecte
literare, 1965; Eseuri critice, 1967 etc.)
nu-l pot am\gi pe lectorul avizat. Ele ]ineau de un program [i configurau, pas
cu pas, un proiect care s-a v\dit viager.
Marea tem\ studiat\ mereu de Matei
C\linescu este modernitatea, de[i nu a
ezitat (era `ns\ un reper util) s\ se ocupe
de Clasicismul european (1971) [i alte
chestiuni de interes istorico-literar, estetic, filozofic. Eseuri despre literatura
modern\ (1970), Conceptul modern de
poezie: de la romantism la avangard\
(1972), Fragmentarium (1973) indic\ nu
numai o direc]ie tematic\, dar [i un ritm
de afirmare `ntr-un peisaj cultural devenit sensibil la asemenea oferte. Este direc]ia urmat\ [i dup\ stabilirea `n Occident, unde avea s\ aprofundeze aceea[i tem\, `n Fe]ele modernit\]ii: avangard\, decaden]\, kitsch (1977), reluat\
mai amplu `n Cinci fe]e ale modernit\]ii: modernism, avangard\, decaden]\,
kitsch, postmodernism (1987), volum `n
care autorul `[i extindea analiza p`n\ `n
zilele noastre.
De la premodern la postmodernitate,
cu analize sistematice [i secven]iale,
autorul a extins, ad`ncit [i nuan]at mereu o tem\ inevitabil\ `n orice tentativ\
de a explica lumea modern\, cu spiritul, evolu]ia, tipologiile ei at`t de diverse [i contradictorii. ~mpreun\ cu D.W.
Fokkema, a coordonat un volum colectiv
(Explor`nd postmodernismul, 1988), iar
pe cont propriu Relectura (1993), care
`ncheia oarecum un demers ini]iat cu
un sfert de veac `nainte. Spuneam oarecum, fiindc\ `n acela[i timp, Matei
C\linescu a continuat s\ se ocupe de
problematica modernit\]ii [i `n cele
mai insolite forme, precum dialogul cu
Ion Vianu (1994) sau volumul de
„amintiri, lecturi, reflec]ii“ despre Ioan
P. Culianu [i Mircea Eliade (2002). Toate implic\ un studiu atent [i comprehensiv, `nceput `n ]ar\ [i extins mereu
`n mediul academic din Statele Unite.
Identitatea, specificul, rela]ia cu cel\lalt, lumea imaginarului intrau nu mai
pu]in `n proiectul s\u, dezvoltat [i `n
texte mai pu]in extinse, publicate `n revuistica de la noi sau din alte p\r]i ale
lumii.
Rereading a v\zut de cur`nd lumina
tiparului [i la noi, sub titlul: A citi, a
reciti. C\tre o poetic\ a (re)lecturii, la
Editura Polirom (2003, 405 p.), sporind
astfel seria Litere cu un text de referin]\,
dup\ cele subscrise de Paul Cornea,
Adrian Marino, Dan Horia Mazilu, Nicolae Manolescu, Dan M\nuc\, Liviu
Papadima, Monica Spiridon etc. Primul
din serie, Paul Cornea, semna chiar o
Introducere `n teoria lecturii, admirabil\, f\c`nd parc\ pandant cu A citi, a
reciti. Teoria celui dint`i [i poetica ultimului stau pesemne `ntr-o bun\ rela]ie,
solidare cu un anume tip de reflec]ie
asupra domeniului.
Prefa]`ndu-[i cartea, `n versiunea
rom=neasc\, Matei C\linescu subliniaz\ faptul c\ atribuie lecturii [i relecturii
un sens temporal, atent `ns\ [i la raportul acestuia cu forma spa]ial\ [i la subtextul inerent autobiografic. „Pe tot
parcursul acestui studiu – explic\ autorul – m\ concentrez asupra citirii [i
recitirii ca procese, ca activit\]i dependente de timp, ca explor\ri, ca vizit\ri
[i (poate nostalgice) revizit\ri ale textelor, cu plimb\ri prin p\duri textuale,
excursii de pl\cere, hoin\reli sau pelerinaje. Din punctul de vedere adoptat
aici, interpret\rile trebuie considerate
mijloace pentru atingerea unui scop,
acest scop fiind continuarea lecturii,
extinderea ei `n relectur\ [i `n scris [i `n
rescris. Aici nu citesc sau recitesc pentru
a interpreta; interpretez (printre multe
alte activit\]i) pentru a citi, a reciti [i a
`n]elege recitirea. Distinc]ia dintre citire [i recitire, care pare at`t de evident\
pe plan empiric [i pragmatic, este, pe
plan teoretic, pe c`t de inevitabil\, tot
pe at`t de imposibil de sus]inut. Strategia mea const\ `n a recunoa[te aceast\
imposibilitate (cu un mare num\r de
exemple specifice [i `n termeni analitici c`t se poate de preci[i), [i a profita, `n acela[i timp, din punct de vedere
critic, de inevitabilitatea distinc]iei, de
necesitatea de a reafirma (`n pofida tuturor aporiilor) [i de intui]iile adesea paradoxale privind procesul lecturii c\rora
le poate da fiin]\ o astfel de reafirmare.
Orice act critic, bun sau r\u, inteligent
sau obtuz, l\muritor sau opacizant, impresionist sau sistematic, pre-structuralist sau post-structuralist, presupune
(re)citire, chiar dac\ n-o [tie“.
Am reprodus acest lung pasaj de pe
coperta c\r]ii fiindc\ el rezum\ cel mai
bine finalitatea demersului, dar [i spre
a ilustra succint un tip de discurs ce
privilegiaz\ analiza conceptual\, observa]ia psihologic\, reflec]ia de sine,
„ideile [i temele profunde ale c\r]ii“
st`nd `ntr-un raport intim cu „sensul ei
ascuns autobiografic“ (p. 13).
Pe frontispiciu, autorul a pus c`teva
reflec]ii despre recitire luate din Schopenhauer, Wittgenstein, Camus, Nabokov, Perec, spre a sugera oarecum multitudinea de perspective, complexitatea
lor, afinit\]ile. Analiza unor „modele de
lectur\“ o `ncepe `ns\ cu Borges. „~ntotdeauna recitesc mai cur`nd dec`t s\
citesc“, m\rturisea autorul lui El Aleph,
a c\rui (re)citire sugereaz\ reflec]ii dintre cele mai subtile, contur`nd un orizont al lecturii asociative, nesf`r[ite. Citim diacronic, recitim sincronic, conchide autorul, `n alt capitol, atent la nevoia unei cunoa[teri simultane, „spa]iale“, a `ntregului. Ceea ce el nume[te
„paradoxul lui Nabokov“ rezum\, `n
fond, mai toat\ analiza: „nu po]i citi o
carte, o po]i doar reciti“ (p. 34), fiindc\
numai prin recitire se ajunge la asimilarea
sintetic\ a mesajului, diacronia devine
sincronie, surs\ de nelini[ti creatoare, `n
sensul unei interoga]ii f\r\ cap\t.
~n definitiv, ce, cum [i de ce (re)citim? Putem decodifica oare mesajele?
~ntreb\ri inevitabile, ca [i acelea pe
care autorul le-a diseminat de-a lungul
discursului s\u: „Cum se mascheaz\
semnifica]ia `n text? Care este rela]ia
dintre `n]elesul latent, ascuns, [i `n]elesul ostentativ, `n[el\tor? Cum poate
descifra un outsider `n]elesul t\inuit?“
Chestiuni multiplicabile la nesf`r[it, ca
`n mai toat\ cartea lui Matei C\linescu,
nutrit\ ea `ns\[i din interoga]iile [i
`ndoielile altora, asumate ca experien]e
productive.
Ca [i `n reflec]ia proustian\ despre
lectur\ ca citire a sinelui, „cititorul postulat `n paginile acestea – ni se spune
la urm\ – este invitat s\ mediteze, `n
aceea[i modalitate general\ a lecturii
sinelui, dar cu accentul pe experien]ele-i literare proprii – la una dintre posibilit\]ile majore, de[i des ignorate,
deschise de lectur\: actul (re)citirii [i
epifaniile sale“ (p. 294).
La un deceniu dup\ edi]ia princeps,
A citi, a reciti se prezint\ acum `n frumoas\ hain\ rom=neasc\, lucrat\ atent
de Virgil Stanciu, [i `n deplin\ acurate]e editorial\, asigurat\ de Dan Petrescu, „mare cititor cu lupa [i scalpelul“,
cum `l prezint\ autorul `nsu[i, a c\rui
competen]\ `n universul lecturii se
v\de[te admirabil\ [i incitant\, surs\ –
la r`ndul ei – de tensiuni creatoare. Introduc`ndu-ne cu gra]ie `n acest univers, Matei C\linescu invit\ pe oricine
s\ reia pe cont propriu aventura de la
cap\t, convins c\, `n fond, „sf`r[itul e
locul de unde pornim“. Nu e simplu
paradox, `nsu[it de la un spirit afin, ci o
idee ad`nc\, la care merit\ s\ revenim
cu obstina]ie metodic\.
Cronici din tranzi]ie
7
Enigma lui Cucoane[ (4)
DAN PETRESCU
Ontofanie [i droguri
~ntrebat ce taine i se dezv\luie la nivelul ontic evident superior la care-i
d\duse acces o subit\ cre[tere fizic\
monstruoas\ („Ce este acolo?“), eroul
lui Mircea Eliade din nuvela Un om
mare r\spunde, scriind cu creta pe o
tabl\ ad hoc: „Totul este!“ Afirma]ia,
de extrac]ie eleat\, poate fi pus\ `n leg\tur\ cu credin]a autorului, consemnat\ `n acela[i an `n care-[i scria nuvela, c\ misiunea sa cultural\ `n secolul XX avea s\ fie aceea de a descoperi
[i resuscita lumea presocratic\ (v. Diario portugués, Barcelona, Kairós, 2001,
p. 171 – 4 ianuarie 1945); de asemenea, poate fi apropiat\ [i de doctrina
celei de-a doua sciziuni budiste, contras\ `n expresia sarvam asti, „totul
exist\“, deopotriv\ „cele trecute, prezente [i viitoare“ (cf. Mircea Eliade,
Histoire des croyances et des idées religieuses, 2, Payot, 1978, p. 207). Recitindu-[i nuvela 23 de ani mai t`rziu,
Eliade este frapat de propozi]ia `n cauz\, c\ci ea `i descoper\ ontofania la a
c\rei percep]ie accedase Cucoane[,
perfect asimilabil\ st\rii `n care, abia
prin 1956, avea s\ se instaleze Aldous
Huxley dup\ o experien]\ cu mescalin\, c`nd „a v\zut pentru prima oar\
c\ scaunul exist\, [i obiectele din jurul
lui exist\ etc.“ (apud Matei C\linescu,
Despre Ioan P. Culianu [i Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflec]ii, Polirom,
2002², p. 73, n. 30).
Huxley [i-a descris, `ntr-adev\r, tr\irea psihedelic\ `n Por]ile percep]iei:
privind ni[te flori, el avea impresia c\
vede, sub efectul mescalinei, cu ochii
lui Adam din diminea]a facerii lumii,
miracolul „existen]ei `n nuditatea ei“;
`ntrebat dac\ era agreabil, el r\spundea
atunci c\ nu e nici agreabil, nici nepl\cut – este [i at`t, trimi]`nd la Istigkeit,
termenul lui Meister Eckhart pentru
„faptul de-a fi“ (apud Max Milner, L’imaginaire des drogues. De Thomas De
Quincey à Henri Michaux, Gallimard,
2000, p. 355). Mai mult, `n Cerul [i Infernul, discut`nd viziunile de acest tip
`n rela]ie cu cele pur artistice, Huxley
sugereaz\ c\ primele se concentreaz\
asupra detaliilor minuscule sau se las\
s\ pluteasc\ asupra lucrurilor v\zute de
departe (ap. ib., p. 356) – o micro- sau
macro-viziune identic\ s\ fi avut [i
Eliade, „m\rindu-l“ pe Cucoane[? Avusese oare [i el experien]e psihedelice?
~ntrebarea [i-o pune [i Matei C\linescu
(loc. cit.) [i, pentru a `ncerca un r\spuns, ne vom `ntoarce `n timp la [ederea lui Eliade `n India (1928-1931),
dar nu `nainte de a observa c\ o viziune asem\n\toare celei `ncercate de
Huxley `i este atribuit\ de Eliade [i lui
Br=ncu[i: reintegr`nd, printr-un misterios plonjon anamnezic, „viziunea
lumii proprie agricultorilor din neolitic“, sculptorul rom=n „a reg\sit fr\gezimea, spontaneitatea, beatitudinea
artistului societ\]ilor arhaice, fie preistorice, fie «primitive» sau populare (...).
Ca orice mare artist, [el] [tia s\ vad\
Lumea ca `n clipa dint`i a Crea]iei“,
scria Eliade `n 1962 (A vedea lumea ca
`n ziua dint`i a crea]iei. Pagini despre
Br=ncu[i, Mihai Dasc\l Editor, 2001,
pp. 27-28). Nu numai drogurile, prin
urmare, faciliteaz\ o percep]ie ontofanic\, ci [i „anumite experien]e religioase superioare“ ce „identific\ sacrul
`ntregului Univers“, precum la unii
mistici sau `n formula upani[adic\
atman-Brahman (Mircea Eliade, Traité
d’histoire des religions, Payot, 1949, p.
392); la fel [i sacrificiul – la indo-iranieni, de exemplu, unde „sacrificatorul
contribuie la restaurarea situa]iei primordiale, la «transfigurarea» (frašo-kereti) lumii, oper\ de m`ntuire inaugurat\ de preotul-exemplar Zarathustra.
Am putea chiar spune c\ sacrificatorul
particip\ deja la lumea transfigurat\“,
adaug\ istoricul religiilor (Histoire des
croyances et des idées religieuses, 1,
Payot, 1978², p. 329).
Se intersecteaz\ astfel `n preferin]a
ap\sat\ a lui Eliade pentru ontofanie,
ca percep]ie privilegiat\ a universului,
toate temele cardinale ale operei sale:
at`t reconstruc]ia omului neolitic pe care a `ntreprins-o, c`t [i „sacralitatea cosmic\“, familiar\, se pare, aceluia, [i de
care Eliade devine con[tient `n India,
apoi – urmare a reabilit\rii lui Origen
puse la cale de Nae Ionescu cu concursul probabil al lui Mircea Vulc\nescu – doctrina apocatastazei care i-a
sedus pe mai to]i „genera]ioni[tii“
no[tri interbelici; de asemenea, concep]ia sacrificial\ a legionarilor [i personal\ a sa `nt`lnind-o pe prima, iar ca
aplica]ii – interpret\rile-i la Legenda
Me[terului Manole [i la Miori]a, dar
mai `nt`i, desigur, teoria lui despre „irecognoscibilitatea miracolului“, decurg`nd din faptul c\ sacrul se identific\ `n
ultim\ instan]\ cu profanul (v. Histoire
des croyances..., 1, p. 10); deja `n 1949,
coment`nd `n spirit ontofanic aceast\
perfect\ camuflare a sacrului `n profan
care este, dup\ el, descoperirea religioas\ cea mai de seam\ a lumii occidentale moderne, Eliade, prev\z`nd c\
ar putea fi taxat de panteist, se gr\bea
s\ precizeze c\ nu e vorba aici de panteism, „`n `n]elesul curent al cuv`ntului,
ci de ceea ce s-ar putea numi un «panontism»“ (Traité..., p. 392). Camuflarea `n spe]\ devine la el o caracteristic\
a lumii `n general, sesizabil\ [i susceptibil\ de a fi totodat\ str\puns\ cu ajutorul drogurilor, precum reiese din alt
context `n care se refer\ la viziunile
psihedelice ale lui Huxley, cf.: „Aldous
Huxley vorbea de viziunea pe care o
d\ L.S.D.-ul ca de o visio beatifica: el
vedea atunci formele [i culorile a[a
cum Van Gogh `[i vedea celebrul s\u
scaun. E sigur c\ acest real cenu[iu,
acest cotidian camufleaz\ altceva. Este
convingerea mea profund\“ (~ncercarea labirintului, Dacia, 1990, pp. 151152). S\ `ncepem a[adar cu drogurile,
v\zute ca modalitate de a surprinde
stadiul auroral, `nc\ necorupt de istorie, al lumii.
O pip\ de opium
Una dintre experien]ele care l-au
marcat pe Mircea Eliade `n India, trecut\ cu vederea de biografii [i exege]ii
s\i, ar fi a[adar aceea a drogurilor, prizate `n cartierul chinezesc din Calcutta, `mpreun\ cu ceilal]i locatari ai pensiunii Perris din Ripon Street, `n cursul
acelor „escapade nocturne iresponsabile“ remarcate de Culianu (cf. Mircea
Eliade, Nemira, 1998², p. 36). Pe fondul unei insola]ii (c\ldura va reveni
adesea `n proza eliadian\ zis\ fantastic\, semnal`nd dep\[irea condi]iei
umane – v. Mituri, vise [i mistere, `n
Eseuri, Ed. {tiin]ific\, 1991, p. 242),
Eliade noteaz\ scurt o trecere printr-o
cas\ „unde se putea fuma opium pe o
sum\ modest\“ (Memorii, Humanitas,
1997², p. 172), dup\ care face un tablou al unei „s\pt\m`ni ciudate“: „...am
p\truns pentru `nt`ia oar\ `n case pe
care nu le-a[ fi putut b\nui la Calcutta,
de un lux exuberant [i grotesc, unde
`nt`lneai b\rba]i `n smoching [i femei `n
rochii de sear\, aduna]i `n jurul unei
vitrine cu jaduri chineze[ti sau extaziindu-se `n fa]a bronzurilor indo-tibetane [i apoi f\c`nd semn servitorilor cu
turbane [i descul]i [i cer`ndu-le [ampanie [i icre negre, vorbind `ntre ei ruse[te, nem]e[te, fran]uze[te“ (ib.). Poliglosia aceasta va inspira glosolalia lui
Dominic Matei, cel lovit de tr\snet `n
Tinere]e f\r\ de tinere]e..., cu care este
omologabil [i recitalul haotic de pian
al lui Gavrilescu din La ]ig\nci (paradigma fiind aceea a Rusaliilor).
~n „starea de semi-incon[tien]\ [i
fantezie“ `n care se afla, t`n\rul Eliade
nu mai distinge realitatea de `nchipuire
[i-[i aminte[te vag a fi f\cut cuiva „o
cerere `n c\s\torie“, ori c\ nunta deja
avusese loc (ib., pp. 172-173). „Visul
nop]ii de var\“, adaug\ el relu`nd titlul
shakespearian ce conoteaz\ confuziile
onirice, `l f\cea s\ se `nchipuie tr\ind
`n viitor (ib., p. 174) – experien]\ pe care
o va avea eroul s\u, Dominic Matei,
sau, anticip`nd recursul la legenda cu
zeul Vi[nu [i `n]eleptul Narada care d\
cheia romanului Noaptea de S`nziene,
protagonistul din Isabel [i apele diavolului. {i alte personaje ale prozelor sale
sufer\ distorsiuni temporale (v. Nop]i la
Serampore, Dou\sprezece mii de capete de vite, La ]ig\nci), sau circul\ liber prin timp (Darie din Ivan, Constantin Orobete din Dayan).
Aceste tulbur\ri temporale s`nt, altminteri, caracteristice ingestiei de m\selari]\ (Hyoscyamus niger) (cf. Ernst
Jünger, Approches, drogues, ivresse,
Gallimard, 1974², p. 195). {i mai
curios, un experiment din 1929 cu
acest halucinogen, efectuat de un naturalist rom=n, N. Leon (1836-1931),
profesor la Facultatea de Medicin\ din
Ia[i, d\ un scenariu tulbur\tor de asem\n\tor cu p\]aniile lui Gavrilescu din
La ]ig\nci, cf.: „Deodat\ a ap\rut o ]iganc\ pe care am recunoscut-o, era
una din vr\jitoarele de la care am `nv\]at diferite farmece, pe timpul c`nd
adunam materialul pentru Istoria natural\ medical\ a poporului rom=n.
«Vezi, Domni[orule, `mi spunea ea,
dac\ luai b\utura mea acum treizeci [i
cinci de ani, nu ]i se `nt`mpla ce ]i s-a
`nt`mplat acum, la b\tr`ne]e, atunci ai fi
v\zut numai fete [i femei frumoase, dar
nu ceea ce ai s\ vezi acum.» }iganca
m-a smucit de m`n\ [i m-a tras dup\ ea,
cum tragi un copil `nd\r\tnic care nu
vrea s-o ia din loc c`nd `l chemi, m\
tr\gea `ntr-un fel de tunel `ngust, lung,
`ntunecos, lipsit de aer, `n care nu se
putea trece dec`t cu capul plecat. «~ncotro m\ duci, te rog? C\ nu mai pot,
m\ `n\bu[», `i spuneam ]ig\ncii. «N-ai
vrut s\ te duc acum treizeci [i cinci de
ani la femei frumoase, vino acum» – [i
m\ tr\gea brusc de m`n\ – «s\ te duc la
aceea cu care ]i-ai petrecut tinere]ea»“
(Prof. Dr. N. Leon, Note [i Amintiri,
„Cartea Rom=neasc\“, 1933, pp. 303304). {i Gavrilescu, la r`ndul lui, `[i reg\se[te iubirea din tinere]e gra]ie babei
din locul deocheat numit „la ]ig\nci“...
Va fi citit Eliade cartea lui N. Leon [i `[i va
fi modelat propriile experien]e dup\
cele narate de acesta? N-ar fi cu totul
imposibil, dat fiind c\ Dr. Leon figura
deja `ntre lecturile sale din 1920-21 (cf.
Mircea Handoca, Via]a lui Mircea Eliade, Dacia, 2002³, p. 17).
„Sim]eam c\ se `nt`mplase ceva cu
mine, dar nu izbuteam s\-mi amintesc
exact ce“ – aceast\ fraz\ din „s\pt\m`na
ciudat\“ a lui Eliade la Calcutta (Memorii, p. 172) ar putea trece neschimbat\ la personajul s\u Adrian, din nuvela ~n curte la Dionis, r\t\cind amnezic
`ntr-un hotel [i, `n cele din urm\,
reg\sindu-[i [i el iubita din tinere]e.
S\ men]ion\m rapid c\ aceste reg\siri pot semnifica [i moartea, c\ uitarea
`ns\[i „este un simbol al mor]ii“ (Initiation, rites, sociétés secrètes. Naissances
mystiques. Essai sur quelques types
d’initiation, Gallimard, reed. din 1976,
p. 80), sau c\, transform`nd omul `n spirit, la fel ca ini]ierea (Ocultism, vr\jitorie
[i mode culturale, Humanitas, 1997, p.
56), moartea devine interschimbabil\ cu
aceasta (Initiation..., p. 276), ba chiar
„moartea ajunge s\ fie socotit\ drept
suprema ini]iere“ (Le sacré et le profane, Gallimard, reed. din 1987, p. 167)
– proza eliadian\ e `ntotdeauna aglomerat\ cu simbolisme, de parc\, `ntrun disperat efort de sintez\, ar voi s\
suplineasc\ absen]a unui breviar care
s\ con]in\, `n desf\[urare complet\,
principalele propozi]ii teoretice din
opera [tiin]ific\ a savantului, ale c\ror
p\r]i [i continu\ri, altminteri, se afl\ `n
c\r]i [i contexte diferite, a[a cum tocmai am probat mai sus, combin`nd pasaje din c`teva studii diferite ale sale.
~n fine, „Visul unei nop]i de var\“
este [i titlul dat capitolului VII al romanului de debut al lui Eliade, Isabel [i
apele diavolului (1930), unde apare
deja tema dublului care va exploda `n
Noaptea de S`nziene; ne intereseaz\
aici halucinarea „celor dou\ lumi“ pe
care o tr\ie[te eroul-narator, zis „doctorul“, cuprins de un „somn de basm“
de care, `n capitolul urm\tor, `n]elege
s\ se elibereze printr-un soi de tratament homeopatic: „Ca s\ m\ liberez de
vise searb\de, trebuia s\ provoc vise
searb\de (...). Un vis produs de droguri
e repulsiv, dezgust\tor. {i el m\ va readuce la realitate...“, crede el. Sofisticata miss Roth va observa c\ doctorul
se ini]ia `n „noul umanism (...), al
Asiei“ – probabil cea dint`i ocuren]\ a
„noului umanism“ `n scrisul lui Eliade,
de care `[i va aminti dup\ r\zboi, consecutiv e[ecului pl\m\dirii unui „om
nou“, ambi]ionate `mpreun\ cu legionarii. Un detaliu real ne `ncredin]eaz\
c\ toat\ povestea cu drogurile n-a fost
doar o fantezie de romancier `n c\utare
de „aventuri spirituale“: Mrs. Gwyn
Perris, proprietara pensiunii din Calcutta ce-l g\zduise, `i scrie la 7 ianuarie
1932, la Bucure[ti, amintindu-i de o
cuno[tin]\ comun\ care voia s\ v`nd\
ni[te lucruri; printre acestea – o pip\
special\ pentru fumat opium, pe care
Mrs. Perris [tia c\ el [i-o dorea (v. scrisoarea reprodus\ `n anexele la edi]ia
critic\ Mircea Eliade, Opere, 1,
Minerva, 1994, p. 152: „...vrea s\ v`nd\ antichit\]ile [i ceea ce voiai tu: pipa
pentru opium; deci dac\ le vrei tu,
anun]\-ne, [i eu `]i voi comunica pre]ul
[i ]i le voi trimite“)...
(va urma)
iunie 2003
Jocurile lecturii
8
~ntre literatur\ [i politic\
ADRIAN M. CRE}U
Din `nt`mplare, am urm\rit, cu c`tva
timp `n urm\, o emisiune (vai!) cultural\
pe un post na]ional, unde se discuta
despre supravie]uirea literaturii rom=ne
`n tri[tii ani ai comunismului. Prilejul
`nt`lnirii: ultimul tom al lui Eugen Negrici,
Literatura rom=n\ sub comunism.
Impresionant prin informa]ie, studiul
lui Eugen Negrici este `n pofida avertismentului autorului din final, „o istorie literar\ `n accep]ia obi[nuit\ a termenului“, care „[i-a propus s\ `nregistreze metodic produc]ia literar\ din
perioada 1948 – 1989“, mai exact proza, cu o minu]iozitate tr\dat\ de chiar
prolificul cuprins al volumului, de
aproape [ase pagini.
Organizat pe o structura binar\ - istoria politicului [i a literaturii, v\zute unitar
-, tomul lui Eugen Negrici `ncearc\ s\-[i
fundamenteze teoretic demersul prin
examinarea ideologiei propuse de comunism. Capitolul introductiv mai cuprinde
o analiz\ a rela]iilor literaturii cu politicul, surprinse `ntr-o continu\ evolu]ie
de-a lungul deceniilor: „Cine dore[te s\
`n]eleag\ specificul literaturii de dup\
BURSA C|R}ILOR
Sorin ANTOHI (coordonator), Ioan
Petru Culianu, Omul [i opera, Editura
Polirom, Biblioteca Ioan Petru
Culianu, Ia[i, 2003, 654 pagini, f. p.
~n 2001, la comemorarea a zece ani
de la asasinarea c\rturarului, sub coordonarea aceluia[i Sorin Antohi, Editura Nemira publica, din p\cate `n tiraj confiden]ial, dou\ masive volume
dedicate memoriei acestuia. Ceea ce
tip\re[te acum Editura Polirom este [i
nu este o reeditare, cum bine explic\
Sorin Antohi `n amplul [i aplicatul studiu introductiv. Pe de o parte, nu toate
studiile ap\rute atunci se afl\ [i `n volumul de fa]\, fiind re]inute strict cele
referitoare la via]a [i opera lui Culianu, nu [i cele ce se refereau doar tangen]ial la acele subiecte ori `l omagiau
iunie 2003
1948 [i evolu]ia ei va trebui s\ ]in\ seama
de influen]a tenace a factorului politic. „
Cre[tinismul, de pild\, este rescris `n
manier\ marxist\, `ntr-o „satanic\“ viziune asupra rivalit\]ii dintre Cain [i Abel,
vazut\ din perspectiva eternei lupte de
clas\, iar Dumnezeu este condamnat
pentru ignorarea trudei lui Cain [i pentru
impunerea unui sistem care `mparte
lumea `n „respin[i [i ale[i“. Prima sarcin\
a scriitorilor, apostoli ai noului regim, ar
fi fost aceea de a demasca aceast\ nedreptate [i de a propune drept `nlocuitor
divin partidul, acest „gr\dinar de suflete“,
paznic suprem la poarta „Paradisului
comunist“. ~ntr-o `ncercare de temperare
[i analizare la rece a situa]iei create `n
primele decenii postbelice rom=ne[ti, Eugen Negrici cade `n capcana propriului
limbaj, voit ironic, dar ridicol `n rezultat
pe alocuri. Pentru criticul literar, scriitorii
din „iarmarocul literaturii“ rom=ne ce au
pactizat cu autorit\]ile „vor sf`r[i prin a se
sim]i bine `n bra]ele lipicioase ale partenerului atotputernic, la pieptul lui p\ros,
muncitoresc“ (?!); concluzia acestor
comentarii este oarecum surprinz\toare:
„A[a a `nceput sodomizarea scriitorului
rom=n“. (Putem remarca apeten]a autorului pentru „conceptul“ de sodomizare
`n dedica]ii. Pe de alt\ parte, volumul
recent ap\rut cuprinde [i texte noi, care completeaz\ fericit imaginea scriitorului [i savantului n\scut la Ia[i `n
1950 [i asasinat la Chicago la numai
41 de ani, dup\ ce se afirmase ca autor [i profesor `n Italia, Olanda, Statele
Unite [i fusese deja tradus `n c`teva
zeci de ]\ri. ~ntre altele, pentru c\ `ncepuse s\ revolu]ioneze nu doar studiul religiilor, ci [i disciplinele antropologice `n general. ~n fine, `n volumul de fa]\, toate textele s`nt publicate `n limba rom=n\, nu `n limbile `n
care fuseser\ redactate de aproape cincizeci de autori proveni]i din circa
zece culturi. Prin urmare, cele dou\
intreprinderi editoriale mai degrab\ se
completeaz\ fericit una pe cealalt\
dec`t se substituie una alteia. O selec]ie din numele autorilor cuprin[i poate
depune m\rturie despre seriozitatea acesteia izb`nde editoriale: Gabriela
Adame[teanu, {tefan Afloroaei, Sorin
Antohi `nsu[i, Ted Anton, Liviu Antonesei, Matei C\linescu, John Crowley,
Tereza Culianu-Petrescu, Umberto
Eco, Giovanni Filoramo, Gabriela Gavril, Nicu Gavrilu]\, Moshe Idel, Mircea Martin, Andrei Oi[teanu, H.-R.
Patapievici, Dan Petrescu, Andrei Ple[u, Gianpaolo Romanato, Dorin Tudoran, Elémire Zola etc. Nume binecunoscute din cultura rom=neasc\, nume celebre ale culturii lumii. Sorin
`n definirea raporturilor dintre reprezentan]ii puterii [i scriitorii no[tri.)
Demonstra]ia `ncepe cu anii „stalinismului integral“ (1948 – 1953), perioada
crunt\ de impunere a directivelor moscovite ce legiferau o literatur\ complet aservit\ ideologiei de stat. S`nt anii apari]iei
romanelor despre grevele muncitore[ti
din interbelic, semnate de – un anonim
ast\zi – Alexandru Jar. ~n 1948 ap\rea
Descul] [i, un an mai t`rziu, ie[ea de sub
tipar notoriul roman sadovenian Mitrea
Cocor, pentru care autorul primea
„Medalia de aur a p\cii“.
Dup\ moartea lui Stalin, `n 1953,
devine posibil\ apari]ia unor produc]ii
literare valoroase: Bietul Ioanide (1953),
Morome]ii ( 1955), Cronic\ de familie
(1957), Groapa (1957). Publicarea lor,
explic\ Eugen Negrici, este influen]at\ [i
de unele teze venite de la Moscova, pe
principiul „diversit\]ii `n unitate“; prozele
erau `ncadrate `n direc]ia „realist-critic\“
[i, `n consecin]\, v\zute ca ni[te atacuri
la adresa societ\]ii burgheze.
Capitolul patru al studiului se ocup\
de anii liberaliz\rii spa]iului cultural rom=nesc, `ntre 1967-1971, perioada de
recuperare a valorilor interbelice [i de
relativ\ deschidere spre spa]iul european.
S`nt anii recosmetiz\rii imaginii regimului comunist prin preluarea puterii de
c\tre Nicolae Ceau[escu, cel care a creat
iluzia schimb\rii pozitive, cu imediate rezultate `n `nregiment\rile voluntare masive din r`ndul scriitorilor `n partid. ~n ace[ti ani, au v\zut lumina tiparului c`teva
romane importante: Morometii II (1967),
~ngerul a strigat (1968), Princepele (1969)
ori Absen]ii (1970), primul roman al lui
Augustin Buzura. Se pare `ns\, remarca
autorul, c\ perioada iluziilor de libertate
nu a `nsemnat nimic altceva dec`t `nl\turarea cultului lui Dej [i instituirea celui al
c`rmuitorului genial, o dat\ cu Tezele de
la Mangalia (1971). Cenzura devenise tot
mai strict\ [i mai brutal\, condi]iile de
crea]ie se `n\spreau vizibil, situa]ie ce a
activat unele resurse ascunse ale literatu-
Antohi [i editura Polirom merit\ toate
laudele pentru aceast\ oper\ memorialistic\ [i exegetic\.
Ion BARBU (realizatorul edi]iei),
Antologia poeziei rom=ne[ti de la S
la XXL, Cu o Prefa]\ de Adina
Kenere[ [i o Postfa]\ de Marcel
Tolcea, Editura Ha, Ha & Ha,
Petro[ani, 2003, 116 pagini, f. p.
Poate c\ fidelii no[tri cititori `[i mai
amintesc c\ am ilustrat num\rul pe
aprilie al revistei cu ilustra]ii din acest
volum editat de celebrul caricaturist [i
desenator Ion Barbu. ~ntre timp, iat\
volumul a ap\rut, mai mult, a fost lansat `n stilul binecunoscut artistului la
T`rgul de carte Bookarest [i a `nceput
s\ fie comentat extrem de elogios, ceea
ce, desigur, ca pe ni[te oameni care am
cunoscut o clip\ mai devreme proiectul, nu ne mir\. Nu e desigur neobi[nuit s\ `nt`lne[ti `n paginile acelu-
rii care manifesta, `n continuare, tendin]e
de relativizare [i de `ncifrare a mesajului
prin „aluzii, alegorii, parabole ori analogii“. Vor activa, `n aceasta perioad\, grup\ri importante precum „{coala de la
T`rgovi[te“ ori „optzeci[tii“ patrona]i de
universitarii bucure[teni Nicolae Manolescu [i Ovid. S. Crohm\lniceanu. ~n
1981, ap\rea Cel mai iubit dintre p\m`nteni, constituind o ofens\ clar\ adus\ autorit\]ilor, cu efecte vizibile la nivelul
mentalit\]ii colective.
Pe l`ng\ calit\]ile de istoric literar,
Eugen Negrici le-a probat [i pe cele de
exeget, analiz`nd, din punctul de vedere al implica]iilor politice, mai toate
prozele ap\rute `ntre 1948 [i 1989, clasific`ndu-le, temporal [i tematic, `n literatur\ „aservit\“ sau „tolerat\“, cu
numeroase subpuncte referitoare la
componentele ideologico-literare prezente `n textele discutate.
Cu siguran]\, o astfel de initia]iv\ se
dovede[te necesar\ `n spa]iul cultural
rom=nesc, salutar\ prin unicitatea ei [i
prin curajul dovedit de autor `n a
dezv\lui indiscre]iile [i compromisurile
f\cute de colegii s\i de breasl\, `n anii
vechiului regim.
Eugen Negrici, Literatura rom=n\ sub comunism, Editura Fundatiei PRO, colec]ia
„Cartea fundamental\“, 2002.
ia[i volum poezii de Liviu Antonesei,
A. E. Bakonsky, George Bacovia, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Mircea
C\rt\rescu, Mircea Dinescu, {tefan
Aug. Doina[, {erban Foar]\, Alexandru Macedonski, Mariana Marin, Virgil Mazilescu, Ion Mure[an, Petru Romo[an, Iulian T\nase, Daniel Turcea,
Tristan Tzara, Mihai Ursachi, V. Voiculescu [.a.m.d., dar nu e chiar obi[nuit s\ le g\se[ti ilustrate cu desenele
unora din cei mai importan]i graficieni rom=ni [i str\ini. {i, cu at`t mai
mult, e prima dat\ c`nd poemele unei
antologii s`nt editate, `mpreun\ cu desenele ocazionate pe spledide tricouri
„marca Ion Barbu“. Dac\ mai adaug
c\ proiectul va continua cu versiunea
virtual\ a antologiei [i cu cea pe CD, ne
putem da seama c\ Ion Barbu s-a decis
s\ fac\ pentru poezia rom=neasc\ mai
mult dec`t Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor [i toate editurile b\[tina[e la un loc. Poate, chiar mai mult
dec`t poe]ii `n[i[i care, dup\ ce-[i termin\ poemele, `[i imagineaz\ c\ treaba lor s-a `ncheiat! Noroc c\ apare c`te
un spirit inspirat precum Ion Barbu,
inspirat cu operele altora, ceea ce e
rarisim pe aici, pe la Por]ile Orientului, [i mai a[eaz\ lucrurile `n normalul
lor – dar `n normalul lor cel mai spectaculos, vreau s\ spun! {i e doar primul volum al `ntreprinderii, dup\ cum
ne anun]\ generosul plastician. (L. A.)
Jocurile lecturii
9
Conceptul medieval de putere
ALEXANDRU - FLORIN
PLATON
Pentru cei interesa]i de istoria g`ndirii politice medievale `n Europa de
apus [i duc`nd lips\ de instrumente de
lucru (situa]ie obi[nuit\ la noi), cartea
Jeanninei Quillet reprezint\ o schimbare. Minor\, e drept, dar o schimbare!
G`ndindu-m\ la istoriografia domeniului care num\r\ autori [i studii de prim\ m\rime (absolut necunoscu]i la
noi), am fost gata, pentru o clip\, s\
scriu c\ ea este ceva mai bun\ dec`t nimic. Ar fi nedrept, totu[i, s\ o judec\m
a[a, `nt`i fiindc\ autoarea nu este oricine, ci o bun\ cunosc\toare lucrurilor
despre care scrie (`i dator\m, `ntre altele, o erudit\ edi]ie a celebrului Defensor pacis, tratatul din 1324 al lui
Marsiglio din Padova) [i, `n al doilea
r`nd, deoarece cartea pe care m\ preg\tesc s\ o comentez are o utilitate ne`ndoielnic\. Aceasta nu `nseamn\ c\
ea nu este, totu[i, datat\. Publicat\ `n
1972 (deci acum mai bine de 30 de
ani!), `n forma unui rezumat extrem de
succint al ansamblului reflec]iei teologico-politice medievale, sinteza „de
buzunar“ a autoarei franceze este `n
mod evident tributar\ interpret\rii de
atunci a liniilor de for]\ ale acestei
g`ndiri. Ast\zi, `ns\, dup\ mai bine de
trei decenii de cercet\ri ne`ntrerupte `n
domeniu, aceast\ viziune nu mai este
acceptabil\. Cel pu]in, nu `ntrutotul.
~nainte de a spune de ce, trebuie s\ fac,
pentru cei mai pu]in familiariza]i cu `ntreaga chestiune, un (foarte) scurt ocol
tematic.
Voi `ncepe printr-un paradox. De[i
vorbim `n mod curent de „g`ndire politic\ medieval\“ sau de „idei politice“
specifice Evului Mediu, epoca la care
m\ refer nu a cunoscut, de fapt, a[a
ceva. Sau, mai exact, nu pentru o lung\
perioad\ de timp [i nu `n sensul de ast\zi al expresiei. Ceea ce numim, pentru aceast\ perioad\, „g`ndire politic\“
face parte dintr-o reflec]ie de ansamblu
asupra datelor credin]ei, centrat\ pe interoga]ia asupra modului cum urma s\
ating\ comunitatea uman\ ]elul suprem al m`ntuirii, promis ei ca o probabilitate condi]ionat\ etic, la cap\tul unui anumit interval. ~n forma sa sistematizat\, adic\ teologic\, aceast\ reflec]ie
nu avea cum s\ ocoleasc\, de bun\
seam\, problema puterii. ~n m\sura `n
care `mplinirea destinului eschatologic
al societ\]ii cre[tine trecea prin „secol“, depinz`nd, pe de alt\ parte, de felul `n care erau `ndruma]i oamenii spre
scopul lor colectiv, chestiunea acestei
autorit\]i provizorii devenea capital\.
Cine trebuia s\ conduc\ societatea oamenilor pe durata scurtului ei parcurs
mundan? Cine era cel mai potrivit pentru a o face? Simplificate la extrem,
acestea s`nt `ntreb\rile `n jurul c\ror s-a
organizat „teologia politic\“ medieval\.
Contrar aparen]elor, r\spunsul nu
era unul simplu. Dimpotriv\, el era cu
at`t mai complicat, cu c`t condi]iile de
legitimitate ale acestei puteri directive
erau `n mod egal `ndeplinite de fiecare
din cele dou\ instan]e care o puteau
revendica: papa [i `mp\ratul. ~n termenii no[tri de ast\zi, aceste condi]ii
erau singularitatea, generalitatea [i totalitatea. Puterea trebuia s\ fie singular\ [i general\, deoarece, `ntr-o cultur\, ca aceea medieval\, care `[i imaginea Universul `ntr-o form\ unitar\, ierarhic\ [i omogen\ (chiar dac\ alc\tuit\ din dou\ categorii calitativ distincte:
„celestul“ [i „terestrul“), societatea p\m`ntean\, ca proiec]ie simetric\ a societ\]ii cere[ti, nu putea avea, la r`ndul
ei, dec`t o singur\ conducere [i la fel
de universal\ ca aceea (divin\) din care
decurgea. Exact din acela[i motiv, ea
trebuia s\ fie [i complet\: ipostaz\
„`ncarnat\“ a divinit\]ii, puterea terestr\ era conceput\ ca reunind acelea[i
atribu]ii ca [i sursa ei transcendent\,
exercit`ndu-le f\r\ a le diviza. Nimic
nu a fost mai str\in mentalit\]ii medievale ca spiritul democratic [i principiul
separ\rii puterilor. ~n Evul Mediu puterea nu se `mp\r]ea, ci se distribuia de
„sus“ `n „jos“, de-a lungul unei ierarhii
ale c\rei paliere se ordonau dup\ gradul lor de perfec]iune spiritual\, adic\
de similitudine cu invizibilul `ntemeietor. Or, cred c\ exact `n acest
punct – dup\ p\rerea mea, esen]ial –
interpretarea, din 1972, a autoarei este,
ast\zi, dep\[it\. Premisa Jeanninei
Quillet (enun]at\ `n titlul Introducerii)
este c\ cele dou\ laturi (sau „chei“) ale
conceptului medieval de putere (spiritualul [i temporalul) – considerate, `ns\,
din cauza anvergurii lor, ca puteri distincte – ar fi fost, `nc\ de la `nceputul
acestei epoci, g`ndite ca fiind separate
[i antagonice, una urm\rind s\ [i-o subordoneze pe cealalt\. „Centrul...vital [al
antagonismelor care au jalonat istoria
societ\]ii medievale] – scrie autoarea –
a fost opozi]ia `ntre puterea spiritual\,
apar]in`nd dup\ tradi]ie Bisericii, [i puterea secular\, apar]in`nd autorit\]ii civile. Pe m\sur\ ce societatea civil\ devenea con[tient\ de structurile sale, a
c\utat s\ ias\ de sub domina]ia Bisericii, care contribuise totu[i foarte mult la
na[terea acesteia...Aceast\ contradic]ie
a guvernat `ntreaga no]iune de putere
`n Evul Mediu: Biserica `mpotriva statului, `ntr-o prim\ faz\, c`nd a asimilat
structurile r\mase de la Imperiul p\g`n;
statul `mpotriva Bisericii, `n cea de-a doua
faz\, `n care statul `ncearc\ s\ ias\ de
sub tutela spiritual\ a Bisericii, cer`nd
autonomie pentru puterile sale...“ (p.
14-15). Aceasta este schema care orienteaz\ cercetarea Jeanninei Quillet.
Principiul ei este, precum se vede, al
alternan]ei: mai `nt`i, a fost domina]ia
Bisericii asupra statului (corespunz\toare disputei `n jurul `nvestiturilor [i
constituirii teocra]iei pontificale, `n secolele XI-XIV); apoi, tendin]a invers`ndu-se, puterea laic\ a ajuns s\ controleze institu]ia ecleziastic\, `n contextul
redescoperirii dreptului roman [i a
ascensiunii statului monarhic (secolul
al XIV-lea). Las la o parte, am\nuntul –
deloc neglijabil! – c\ arier-planul unei
asemenea interpret\ri este, `n chip
v\dit, marxist (ceea ce nu constituie un
repro[, ci numai un argument `n sprijinul a ceea ce spuneam la `nceput despre caracterul datat al c\r]ii). Trebuie
s\ remarc, `ns\, c\, `n raport cu ce s-a
publicat, `ntre timp, despre aceast\
tem\, interpretarea autoarei apare acum de-a dreptul simplist\. Deosebirea
se reduce, `n fond, la o chestiune (cardinal\) de nuan]\. Nu separa]ia [i subordonarea s`nt principiile care au guvernat `n Evul Mediu raporturile dintre
spiritual [i temporal, ci distinc]ia [i
complementaritatea. O concep]ie despre lume, definit\ – cum am spus –
prin unitatea [i omologia dintre transcendent [i imanent, vizibil [i invizibil,
terestru [i divin etc., nu-[i putea imagina altfel rela]ia dintre cele dou\ puteri.
Ne-o arat\, `ntre altele, chiar dualismul
augustinian, care nu opune cele dou\
„cet\]i“, ci – ca s\ spun a[a – le
imbric\, l\s`nd posterit\]ii dificila sarcin\ de a rezolva echivocul generat de
o asemenea `ngem\nare; un echivoc
care a nutrit o disput\ nu pentru subordonare, ci pentru pozi]ionare. De
aceea, `ntreb\rile despre care scriam
mai sus c\ au sub`ntins `ntreaga „teologie politic\“ medieval\ pot fi, acum,
contopite `ntr-una singur\ reformulat\
astfel: care dintre cele dou\ puteri `ngem\nate (al c\ror raport poate fi
caracterizat prin ceea ce Louis Dumont
a numit, `n chip fericit, „diarhie ierarhic\“) era mai `nglobant\, put`nd-o,
astfel, „absorbi“ pe cealalt\ `n economia comun\ a salv\rii? Unii au pretins
c\ aceast\ putere era spiritualul (recte
papa), `n virtutea perfectei sale continuit\]i cu divinul. Al]ii, dimpotriv\, au
pledat pentru temporal (adic\ pentru
Imperiu), pe dublul temei al tradi]iei
romane [i al sinonimiei dintre acesta [i
Biseric\ (societas fidelium), dob`ndit\
prin cre[tinarea lui Constantin [i m\surile theodosiene. Confruntarea avea s\
fie definitiv tran[at\, `ncep`nd cu veacurile XII-XIII, de aristotelism. Abia acesta, prin postularea autonomiei lumii
vizibile [i, totodat\, a statului, considerat, acum, ca un produs natural, cu o
finalitate proprie, a transformat distinc]ia
dintre cele dou\ instan]e `n separa]ie, iar
complementaritatea lor `ntr-o opozi]ie.
Comunitatea politic\ s-a rupt, astfel, de
Biseric\ [i de religie, evolu`nd independent. Aceast\ veritabil\ revolu]ie
mental\ – exemplar oglindit\ de Defensor pacis, scrierea ([i ea amintit\) a
lui Marsiglio din Padova – are o istorie
la fel de pasionant\, dar care nu mai
intereseaz\ aici. De ajuns este s\ spun
c\ din ea s-a n\scut modernitatea.
~n ciuda acestei inadecv\ri interpretative, cartea Jeanninei Quillet este, totu[i, folositoare, prin orientarea general\ pe care o ofer\ `ntr-o chestiune,
altminteri extrem de complicat\. Fragmentele documentare [i glosarul de
termeni nu fac dec`t s\-i sporeasc\
utilitatea didactic\. Un cuv`nt trebuie
spus [i despre traducere. Aceasta este
corect\, nimic de zis, dar are unele
(mici) erori, pe care orice medievist le
observ\ imediat. ~n primul r`nd, nu
„lombarzii“ s`nt cei `mpotriva c\rora a
solicitat papalitatea ajutorul lui Pepin
(p. 25), ci longobarzii, popula]ie germanic\, stabilit\ `n a doua jum\tate a
secolului V d. Hr. `n peninsula italian\.
Autorul „Falselor decretale“ pontificale
din secolul al IX-lea nu este „Falsul
Isidor“, ci Pseudo-Isidor (numele sub
care anonimul compilator al acestor
texte de drept canonic este cunoscut `n
istoriografia chestiunii). La p. 96, `n
propozi]ia: „...Biserica a fost nevoit\
pu]in c`te pu]in s\ se «mondenizeze»
pentru a instala o putere spiritual\...
etc.“, expresia corect\ este „s\ se
«mundanizeze»“ (de la mundus), cu
sensul de a se instala `n lume, de a-[i
`nsu[i atributele ei. Numele faimosului
autor al scrierii de teologie politic\ intitulat\ Policraticus (1159) nu este John
Salisbury, ci din Salisbury, potrivit specificului medieval al denumirii persoanelor (Francisc din Assissi, Toma din/de
Aquino, etc.). ~n fine, traducerea corect\ a titlului celebrului tratat politic din
1374, Le Songe du Vergier, nu este
„Visul Fecioarei“ (p.78-80 [i Index) –
caz `n care intitula]ia francez\ ar fi trebuit s\ fie Le Songe de la Vierge –, ci
„Visul din livad\“ (`n latin\, Somnium
viridarii).
Jeannine Quillet, Cheile puterii în Evul
Mediu. Traducere : Maria Pavel. Prefa]\:
{erban Papacostea, Bucure[ti, Editura
Corint, 2003.
iunie 2003
Proz\
10
Un pact la minus dou\zeci de grade
GABRIELA GAVRIL
Nu m-am dat niciodat\ în vînt dup\
crizele, spovedaniile, confiden]ele altora.
Iar despre psihologi [i psihiatri… M\ rog,
poate nu-i [tiu eu pe cei mai buni, de[i
am avut ocazia s\ dau peste ei sau ei peste mine, pe la diferite chermeze. La o întîlnire recent\ a breslei lor, ne-am trezit la
un moment dat cu o anorexic\ complet
aburit\, coco]at\ pe mas\. E drept, abia
atunci spectacolul începea s\ merite v\zut, a[a c\ l-am abandonat rapid, în mijlocul unei noi clasific\ri, pe specialistul
în psihologia copilului [i devieri sexuale,
tr\gîndu-m\ mai aproape, s\ nu pierd detaliile. Usc\]iva ridicase profetic bra]ele-n
aer, la dracu’ cu toate pref\c\toriile!, sîntem ni[’ ipocri]i, ne ascun’ în spatele conven]iilor… cin’ sîntem noi?… nimeni, s\
ne fie clar, a[ puteam s\-mi arunc hainele în capul vostru, a[ putea s\ v\ scuip…
ni[’ nimeni…
Bine c\ n-a nimerit nasturii! V\zînd c\
se îngroa[\ gluma, b\ie]ii de la paz\ s-au
hot\rît s\ intervin\… cucoan\, d\-te jos,
las\ tîmpeniile... Vax! Cosmopolita î[i înfipsese ghearele în chica unuia dintre ei,
tr\gînd cu putere… habar n-ave]i de nimic, merde, cu un accent cvasi-parizian…
Cineva s-a gîndit s\ acopere ]ipetele, a[a
c\ din sta]ie a început s\ curg\, siropos,
„Et si tu n’existe pas...“. Vreo dou\ pahare au aterizat pe costumul spilcuit al unui fost nomenclaturist, specializat acum
în nevroze postdescembriste [i rasputininism. O blond\ stafidit\, cu nume rusesc, obi[nuit\ cu rolul de Lolita-fat\-de[tab, î[i flutura voalurile [i zulufii liliachii, bucurîndu-se sincer c\ a r\mas în
centrul aten]iei. Ceva mai încolo, vreo
patru in[i dota]i cu bur]i impozante, ap]i
s\ dezlege tainele psihicului uman, rîdeau gros.
Amicul meu se melancoliza de-a binelea, plimbîndu-[i privirea peste cinstita
adunare, era tot mai întunecat la fa]\ [i
presim]eam apropierea momentului cînd
universul pe buc\]i sau în întregime se va
r\ci, va face ]ur]uri, va disp\rea sub o calot\ imens\, c\ \sta e mersul, orice-ar
spune tîmpi]ii de ecologi[ti, ni[te comuni[ti, ce mai… mercenari…
– N-ai v\zut cum se leag\ cu lan]uri
de toate gardurile?
Nu v\zusem, dar o confirmare d\ oricînd un imbold discu]iei. Ar fi mai bine
s\-l p\strez în zona politicii, s\ înjure guvernul, prefectul, primarul, aleg\torii tîmpi]i, cum îi vine la gur\. Dac\-l scap spre
filozofie, devine de-a dreptul gnostic:
– Dumnezeu [i-a b\tut joc de noi… nu-i
pas\, cum ar putea s\-i pese?, ne-a aruncat în lume [i-l doare-n fund… numai noi
sîntem pro[ti [i a[tept\m, oare ce a[tept\m… Dac\ nu cumva sîntem doar un
program pe calculator [i uit\ s\ ne salveze… ne-am dus, salut, am disp\rut…
[i-a fluturat bra]ele, m\turînd fursecurile
din jur cu dezinvoltur\… sîntem ni[te
raha]i, unde-ajungem?
N-a[ zice c\ m\ bucura schimbarea
de statut ontologic, dar i-am spus c\ nu
sînt nici eu de acord cu asta, c\-mi vine
s\ protestez violent, recunoscîndu-mi în
acela[i timp ignoran]a în ale r\cirii lumii.
– Pen’ c\ e[ti prost, foa’ prost, do-bitoc, m-a gratulat. Nici nu [tiu ce caut eu
iunie 2003
aici cu pro[tii… hai, car\-te, eu n-am nevoie de nimeni [i s\ fie limp…, limpede… mie nu-mi spune nimeni ce s\ fac,
absolut nimeni!
~ncepea s\ capete o culoare vine]ie,
venele i se umflau, ca în pragul apoplexiei, vocea i se sub]iase.
– Boule!, mie nu-mi spune nimeni ce
s\ fac! Unul ca mine se na[te o dat\ la
1000 de ani… Mare noroc ai c\ m\ cuno[ti... B\, eu [tiu c\ sînt genial, dar nu
mai spun s\ nu v\ complexez, asta e... Io
am gîndit de mult tot ce-au scris am\rî]ii
\ia de filozofi, io i-am zis [i lu’ Bul\ \la
de ambasador c\, dac\ m\ ascult\ pe mine, numai dac\ m\ ascult\ pe mine, poate ie[im din rahat... Mi-a telefonat de la
Londra s\-mi zic\: „Dom’le, dac\ nu
erai, n-a[ fi în]eles nimic din România...“.
Ca s\ fie mai conving\tor, a scos repede din hain\ un articol dintr-un ziar local unde îi ap\ruse numele, într-un context oarecare.
– Ei?, s-a b\gat mai mult în mine, suflîndu-mi în fa]\. E tare b\iatu’? V-a luat
pe to]i sau nu?
– P\i...
~mi vine greu s\-l aprob [i de data
asta, a[a încît m\ îndrept strategic spre
ie[ire [i-l las s\-[i termine discursul arctic
în compania Lolitei.
***
Cum m-am trezit înainte de opt, m-am
apucat s\ scriu în jurnalul început cu
vreo lun\ în urm\, hot\rît s\-mi pun existen]a în ordine [i, mai ales, s\ m\ educ.
„Altruismul are ceva gre]os. Generozitatea mi se pare [i ea la[\, o cosmetizare
caraghioas\ a cruzimii. De cîte ori mi se
întîmpl\ s\-mi ajut aproapele, m\ gîndesc c\, de fapt, a[ fi avut chef s\-i trag
un pumn în bot, ba chiar m\ imaginez
pocnindu-l, c\rîndu-i picioare în cap
pîn\ nu se mai ridic\. M\ port frumos, dau
bani la cer[etori, dar n-a[ spune c\ m\
intereseaz\ în vreun fel soarta lor. N-am
stat niciodat\ de vorb\ cu un Mecena sau
cu un mare binef\c\tor, dar cred c\ a[
putea s\ surprind aceea[i sastiseal\, groaza c\, o dat\ ajutînd pe cineva, nu mai
scapi de sîcîieli.“ Era destul de mi[to
bucata, dac\ prind un weekend liber, cu
ni[te citate meseria[e de pe internet, pot
scoate un eseu de s\ le stea mintea-n
coad\. Poanta ar fi s\ dau un titlu cît se
poate de academic, iar restul s\ fie str\lucitor, paradoxal, fragmentat.
N-apuc s\ clocesc prea mult textul
despre mil\, altruism [i exasperare, c\
telefonul începe s\ sune sfî[ietor, scuturîndu-mi hîrburile din creier, aducîndumi-l pe Max, cu vocea lui tremur\toare
cu tot, în existen]a mea pl\cut monoton\
pîn\ atunci. Imediat îmi r\sar în minte
imagini cu Max c\zut din [treangul legat
de lustr\, cu Max cu venele ni]el ciopîr]ite cu lama, care m\ a[teapt\ s\-l bandajez artistic [i s\-i pun plasturi, cu Max
în genunchi, chinuindu-se s\ se spînzure
de clan]a u[ii, cu o curea ce alunec\ mereu, cu Max l\sîndu-mi în grij\, cu limb\
de moarte [i damf de votc\ & antidepresive, cele cinci mî]e t\rcate.
– Salut, Bazile…
– Da, Max, s\ tr\ie[ti…
– Bodo, iart\-m\ c\ te deranjez, dar
trebuie neap\rat s\ st\m de vorb\, trebuie s\-]i spun c\ mi se întîmpl\ ceva bizar… nu în]eleg nici eu [i m\ gîndeam c\
poate tu… chiar e ceva important… [i eu
nu reu[esc s\…
(Moca! Nici m\car n-ai avut ezit\ri, ai
pus mîna pe telefon, ai mers la sigur, cine
e cel mai mare mocofan de pe-aici, cel
mai idiot dintre noi, în fa]a c\ruia î]i po]i
în[ira mereu pove[tile?)
– Da, ne vedem pe la nou\ la irlandezi, m\car acolo n-o s\ d\m nas în nas
cu universitarii.
(Nici [teoarfa aia de Lina nu calc\ pe-acolo, a[a c\ pot s\ fiu sigur c\ scap de
discu]ii imbecile despre cum ne-am ref\cut via]a, mama ei de via]\!, [i nici nu
trebuie s\ pl\tesc dup\ ce, vomînd prin
cine [tie ce col], îi las\ vorb\ chelnerului
c\ voi rezolva eu partea asta. Ea s-a ocupat de partea ei, numai apa de la flori a
sc\pat [i, dac\ [i-a p\strat bunele obiceiuri, o s\-l lase pe nefericitul la care ajunge f\r\ after shave [i alcool mentolat.)
– Bine, b\trîne, las\ c\-mi zici acolo
mai multe…
De[i m\ blestem pentru cît de slab
sînt, n-am inima s\-i spun s\ m\ scuteasc\, s\-[i toarne angoasele, îndoielile, fr\mînt\rile [i projectele în capul altui fraier. ~l înjur de toate neamurile lui alogene, dar, cu mi[c\ri rapide, m\ introduc în
haina de schi, m\ împachetez temeinic
pentru coborîrea în lume. Nu [tiu dac\
Armstrong se va fi sim]it la fel cu pasul lui
mare pentru omenire, dar mie mi se pare
ciudat s\ nu-mi dibui nici fundul printre
atîtea haine, s\-mi ]in cu greu echilibrul
[i s\ scîr]îii la fiecare mi[care ca un hopamitic\. Cobor sc\rile de la Rîpa Galben\,
sub privirile curioase ale unui ]înc… d\ [i
mie…, d\… care, rozînd un covrig, pare
s\ a[tepte momentul cînd m\ voi da de-a
berbeleacul. Calc grijuliu, ca un bolnav
de Parkinson, admirîndu-mi mutra r\sfrînt\ de luciul ghe]ii. V\zînd c-am ajuns
cu bine jos, mucosul îmi face un semn
amical cu mijlociul de la mîna dreapta.
Mul]umesc, la fel…
Pentru ce sînt f\cu]i prietenii, care ar fi
rostul lor, m\ scutur\ un frison filozofic?
S\-[i arunce to]i l\turile în capul lor, s\-i
tapeze de bani, s\ se dea nevestele lor la
ei [i, pe urm\, dac-au fost refuzate, s\ se
plîng\ ofuscate de „comportamentul inadmisibil“, chiar a[a, pronun]at pe silabe,
i-nad-mi-si-bil, drag\!, al tîmpi]ilor cu
care s-au înh\itat iubi]ii [i naivii lor so]i.
Urmeaz\ discu]iile sincere, cînd amicul
t\u, montat de cotoroan]a de-acas\, [tirbit\ în amorul propriu c\ i-ai rezistat cînd
a dat buzna peste tine în baie [i-a ie[it,
cînd ai împins-o, cu tot cu ma[ina de
sp\lat, ro[ie toat\ de sup\rare [i cu jartierele c\zute peste pulpele-i a[a de groase c\ nu le-ai putea cuprinde decît cu
amîndou\ bra]ele, ei bine, urmeaz\ discu]iile b\rb\te[ti, cînd nenorocitul însurat din facultate î]i cere l\muriri, întrebîndu-te dac\ ai atentat cumva la onoarea [i integritatea ca[alotului lui legitim.
De[i-]i vine s\-i prezin]i condolean]e
nefericitului care te prive[te rug\tor,
a[teptînd din partea ta o fraz\ care s\-l
încredin]eze c\ oroarea aia de 120 de
kile din patul lui e înc\ desirabil\, de[i
mai curînd ai pupa în fund potaia aciuiat\ la u[a ta, iar nu te las\ sufletul [i joci
rolul b\rbatului tentat de nurii abunden]i
ai consoartei prietenului t\u. Pleci ochii,
î]i mu[ti buzele [i recuno[ti c\ nu [tii ce
s-a întîmplat cu tine, te-a luat brusc valul,
testosteronul, bat\-l vina, doar oameni
sîntem, regre]i sincer, te-ai dezmeticit
îns\ [i… a[a ceva nu se face între prieteni, nici nu [tie el, amicul t\u, cît de r\u
î]i pare. Dup\ cum nu mai [tie multe lucruri [i e mai bine s\ nu afle c\ p\strezi
o amintire mai pl\cut\ clismelor pe carea trebuit s\ le faci în spital decît apropierii de cetaceul acela doctoral. Dar nici
n-ai terminat bine frazele consolatoare c\
amicul se lumineaz\, care va s\ zic\ jum\tatea lui mai mare e tînjit\, pîn\ [i
unul ca tine, muieratic, se zice, îl invidiaz\ pentru însur\toarea lui. Ce mai, îl
[i vezi cum scoate pieptul înainte, mai
cî[tig\ vreo doi centimetri, î[i aprinde
mult mai sigur pe el ]igara, î]i sufl\ fumul
în nas:
– Las\, m\, nu-]i port pic\, în]eleg c\
se poate întîmpla…
{i, b\tîndu-te pe um\r protector:
– Am vrut s\ vorbim a[a, nu pentru c\
n-a[ avea încredere în Lumi, ea e o femeie
cu scaun la cap, nu libelule din alea…
– Cu siguran]\, completez cu o voce
cucernic\.
***
Am reu[it s-ajung într-o singur\ bucat\
în fa]a Junimii [i s\ traversez p\rcule]ul
din spate, unde vreo trei pe[ti supravegheaz\, cu un aer aparent dezinteresat,
junioarele cu buricul gol care se dau de
mama focului în balansoare, la minus
dou\zeci de grade. ~mi ]ugui buzele, declin orice ofert\, dar mai am o brum\ de
caritate [i le urez succes. La urma urmei,
fetele astea cu pungi sub ochi cît pumnul, unse cu ruj strident [i farduri de trei
parale, m\car sînt sincere. Spun ce sînt,
î[i vînd numai fundul, f\r\ mari preten]ii… ~mping u[a de lemn a clubului,
aud clopo]elul de la irlandezi [i deja am
început s\-mi plîng de mil\ pentru imbecilitatea de a fi acceptat o discu]ie cu
Max. ~mi vreme ce o tîn\r\ cu [or] vi[iniu
de prost gust îmi car\ haina la garderob\
[i îmi suflu nasul, îl z\resc pe palidul meu
prieten, cufundat în contemplarea unui
pahar de votc\. Buzele i se mi[c\ încet,
el a [i început conversa]ia, ceea ce nu e
r\u, cel pu]in m-a scutit de preambuluri
[i va putea s\ intre direct în subiect. Mul]umesc în gînd feliei de l\mîie din pahar
pentru nesfîr[ita r\bdare de care a dat
dovad\…
– A, ai ajuns!, se înal]\ brusc Max. Nu
m\ gîndeam c-ai s\ vii totu[i… adic\ nu
c\ ]i-a[ fi pus cuvîntul la îndoial\…
– Noblesse oblige, zic scuturînd din
cap a bine-te-am-g\sit-dac\-n-am-avutîncotro.
~i fac un semn chelneri]ei s\-mi aduc\
o cafea mare, îmi plantez o ]igar\ în bot,
m\ rezem de sp\tarul scaunului [i îmi invit interlocutorul care-a început s\ se perpeleasc\ s\-[i de[erte sacul, f\r\ mil\, f\r\ jen\, f\r\ sintax\, f\r\ ortografie:
– Care-i treaba, mon[er? Ce s-a mai întîmplat?
Spre surpriza mea, Max nu prinde întrebarea din zbor, nu se arunc\ gîfîind în
prima fraz\, rostogolindu-se cu ea spre
mine, f\r\ s\-mi strige p\zea, aglomerînd
Ioana-bani-via]\-sinucidere-rahat-universitate-tablouri-edituri-mama-lor-de-critici-asocia]ia-scriitorilor-impostori-iarIoana-bani-moarte-Dumnezeu-pisicicas\-frig… Dimpotriv\, soarbe cu înghi]ituri mici din pahar, continuînd s\ tac\.
Bun\ treab\! ~ncep s\ cred c\ s-a întîmplat într-adev\r ceva pentru c\, în împrejur\ri normale, Max ar fi bocit deja pe
um\rul meu, eu îndemnîndu-l s\ le dea
pe toate în m\-sa [i întrebîndu-l cam de
cî]i bani are nevoie.
Proz\
Pe urm\, ca o r\splat\, m\ f\cea martorul calvarului lui din ultima vreme, cînd,
mai ceva decît Blecher, a z\cut în casa
lui înghe]at\, acoperit numai cu un ]ol
v\rgat, mo[tenire de la bunic\-sa, Dumnezeu s-o odihneasc\, a fost o sfînt\, temîndu-se c-o s\ moar\ f\r\ s\-i deschid\
nimeni u[a, c\ to]i l-au uitat, ar fi intrat în
descompunere, pisicile ar fi început s\-l
devoreze, mai întîi nasul, a citit el undeva c\ î]i m\nînc\ mai întîi nasul, era
îngrozit… Ca s\ se mai înc\lzeasc\ pu]in, a pus din c\r]i pe foc, f\r\ prea multe
regrete, cu ce l-au ajutat c\r]ile?, tot muritor de foame a r\mas… (Ciuciu! Le-a
c\rat cu bra]ul la anticariatul unui autodidact care, cînd [i-a rec\p\tat printr-o
minune vederea, n-a [tiut la ce s\ se uite
mai întîi, la un volum de Eminescu sau la
pletele unei pu[toaice de vreo treisprezece ani, venit\ în vizit\ la tac-su. Cum
tomurile nu erau ale lui, le-a dat lini[tit
pe vreo trei sticle de votc\.) Nu i-a deschis nimeni u[a, nu l-a întrebat nimeni
dac\ tr\ie[te, se mir\ cum nu a degerat,
înghe]ase apa în c\ldare, a trebuit s-o
sparg\ cu dalta …
Lini[tea a[ternut\ la masa noastr\ începea s\ devin\ cam suspect\.
– Hai, Max, las\ figura asta de priveghi [i pune banda, c\ n-am toat\ ziua
la dispozi]ie. Vorbe[ti au ba?
– Normal, ]ie-]i arde de glum\… Eu
simt cum îmi crap\ capul, m\ sufoc de-a
binelea, iar tu te ]ii de ironii, de subtilit\]i! Nici nu [tiu ce dracu mi-a venit s\
te sun… credeam c-ai s\ fii în stare s\
în]elegi…
– Bine, fiin]a lui Dumnezeu, ce s\ în]eleg? N-ai spus nimic pîn\ acum, ai
morm\it ceva greu inteligibil la telefon [i,
de cînd am venit, nu faci decît s\ m\ acuzi c\-mi bat joc de tine. Dac\ nu dep\[e[ti faza asta, eu am destule lucruri de
f\cut în loc s\ h\l\duiesc prin baruri. Capisci? Compris? Rozumiesz?
– Ai dreptate, nu [tiu ce-i în capul meu,
parc\ mi se mi[c\ toate ca într-o mori[c\.
(N-are rost s\-i spun c\ asta e starea lui
natural\, a[a c\ îmi împreunez mîinile,
luîndu-mi un aer preocupat.) Se adun\,
roiesc, se amestec\ imagini, voci, creierul începe s\ le sorteze, dar e dep\[it
de fluxul lor, a[a încît un hibrid de cunoscut [i necunoscut ia na[tere.
– Ca într-un caleidoscop, completez,
recunoscînd discursul.
– ~ntr-adev\r, asta voiam s\ spun [i eu,
e ca-ntr-un caleidoscop, nu mai po]i fi
sigur pe contururi, ele devin fluide, fantomatice…
– Flenduri…, avansez cu timiditate un
termen.
– Da, morm\ie nemul]umit de interven]ia mea mai pu]in poetic\. E[ti bombardat de tot felul de imagini, încît începi s\ te întrebi dac\ nu e[ti cumva un medium, dac\ nu ai puteri mai mari decît ai
crezut vreodat\…, dac\ nu influen]ezi tu,
prin visurile tale, realitatea…
– Maxiotule, las\ gargara elevat\! Adic\? Te temi s\ nu fii nu’[ ce vr\jitor sau
[aman care se distreaz\ cu sufletele muritorilor de rînd, pocne[te din degete [i
zombi[orii joac\ tananica? Ce ]i-am zis?
Jos laba de pe c\r]i de istoria religiilor,
f\r\ magie, mon[er, amulete, las\ asta în
treaba savan]ilor! F\r\ chestii ezoterice…
Mai ]ii minte cînd, dup\ porc\ria aia din
almanah, te-au p\lit practicile woodoo?
Maxen]iu a l\sat capul în jos, nu [tiu
dac\ de ru[ine sau pentru c\, a[a cum
p\]ea el la nervi, i se scurgea un firicel de
saliv\ din gur\, urmînd traseul sinuos al
b\rbiei, chinuindu-se s\ treac\ de m\rul
lui Adam. Habar n-am ce-[i mai aducea
el aminte, dar eu nu pot s\ uit cum ascunsese s\cule]i cu labe de g\in\, pene,
untur\ [i alte rahaturi-prafuri-boieli, de
mirosea casa a hoit proasp\t [i patrupeda
lui din acea vreme f\cuse enterocolit\,
dup\ ce înghi]ise toate scîrbo[eniile alea.
Voia el s\ controleze nu’[ ce for]e negative, s\ le exorcizeze, s\-[i sl\beasc\ du[manii, s\-l iubeasc\ femeile, imune la
privirile lui apoase. S-a apucat s\ dea [i
el pe gît alte siropuri dubioase. Era pe
cale s\-[i elibereze sufletul [i doar perfu-
11
ziile cu glucoz\ [i calciu, puse în grab\,
înc\ din salvare, îi întîrziaser\ spiritualizarea total\.
– De data asta e vorba de vise…,
îng\im\ companionul meu.
– Da’ [tiu c\-s bou! Chiar a[a, boubou, pot s\ m-a[ez în patru labe [i s\
pasc… Cum m\-sa? Vrei s\ spui c-am ie[it pe cancerul \sta, cu o ton\ de bulendre pe mine, ca s\-]i interpretez vise? Da’
cin’ m\ crezi, mon[er? Nostradamus, adev\rata fiic\ a mamei Omida?… Uit\-te la
mine, m-am c\rat în salopeta asta scîrboas\, era cît pe ce s\-mi rup coastele la
Rîp\, las totul balt\ [i… Pentru ce? Max a
visat… Max are viziuni sau, [i mai bine,
premoni]ii!
– Nu, nu te mai ambala atît… A[teapt\… Nu e un simplu vis, se întîmpl\ ceva
cu mine, dracu’ [tie cum [i tot ce visez se
întîmpl\… Poate nu chiar ca în vis, dar se
întîmpl\…
– Ei, na! Ia f\-mi un serviciu [i viseaz\-m\
într-un bazin cu J. Lo [i vreo doi chelneri
f\cîndu-[i de lucru s\ ne aduc\ [ampanie
[i caviar. Hai, d\-i drumu’, te rog frumos,
dac\ ai nevoie î]i cînt [i nani-nani, te
mîngîi pe ]east\, dar numai închide ochi[orii [i construie[te-mi o alt\ realitate
apetisant\… Ce mare lucru, tu m\ visezi,
iar eu ajung în bra]ele gagicii, uite-a[a…
B\i, visu-i vis [i realitatea-i realitate, c\,
dac-ar fi fost dup\ vise, acum eram la
Moulin Rouge în loc s\ cetesc bazaconiile scrise de para[utele alea care-[i flutur\ ]î]ele în loc de creier, iar nem]ii ar fi
plantat panselu]e la Auschwitz…
– Hai, m\, termin\! Dac\ ]i-am zis c\-i
pe bune, c\ tot ce visez se întîmpl\. Tu
chiar m\ crezi nebun?
Sînt destul de politicos [i, în loc s\-i
r\spund, cercetez paharul cu meticulozitate.
– Poate nu se întîmpl\ chiar ca în vis,
cu toate detaliile, d\-le-ncolo!, dar se întîmpl\. Dac\ visez c-a alunecat pe sc\ri,
peste cîteva zile îl v\d cu mîna sau picioru-n ghips, capul spart [i ochii învine]i]i… Dac\ în visul meu a dat col]u’, îi
g\sesc mai tîrziu mutra la „Anun]uri mortuare“, dac\ noaptea îmi apare în minte
un accident de ma[in\ în care e implicat
X, atunci aflu de la cuno[tin]e, peste cîtva
timp, c\ s-a f\cut zob, de l-au scos cu
drujba dintre fiare…
– ?!?, ridic sprîncenele [i înghit în sec.
Fericit c\ mi-a [ters rînjetul de pe buze, Max se las\ pe spate, p\truns de importan]a sa [i, mai ales, convins de puterile sale misterioase.
– N-aveam nici un chef s\-l visez pe
Herr Doktor, nu m\ gîndeam c\ dobitocul ar putea intra în fantasmele mele, cu
masca lui de limax îmb\trînit. ~n vis, eu
ajunsesem iar în vestiarul liceului, în co[melia aia din c\r\mid\ ro[ie, cu dou\
b\nci puse lîng\ perete, dar de data asta
era mult mai lung [i, de[i ardeau becurile, era întuneric, ceilal]i erau tot pu[tani
de liceu, dar nu se mirau de mine, eu
[tiam c\ sînt de patruj’ de ani, da’ nu m\
vedeam în nici o oglind\. Au trecut urlînd, se duceau pe teren, eu am r\mas s\
fumez o ]igar\ [i, dînd cu piciorul în u[a
de placaj de la cam\ru]a cu mingi [i steaguri, c\ tot acolo puneau steagurile [i
pancartele, s-a deschis [i am v\zut un
balot atîrnînd de tavan…
– Cum adic\ un balot?
– M\ rog, din u[\ nu puteam s\-mi
dau seama, dar parc\ privirea mi se apropia f\r\ s\ m\ mi[c, eu st\team pe loc [i,
totu[i, m\ apropiam de chestia aia, la început neclar\, pe urm\ am v\zut c\ era
Herr Doktor, legat de picioare cu ni[te
cabluri, cu bra]ele în jos… Ar fi trebuit s\
m\ sperii, dar eu parc\ m\ a[teptam la
asta, nu m\ surprindea prea mult imaginea, chiar dac\ era a[a, ca o p\pu[\ dezmembrat\. ~i c\zuse peruca, era pe du[umea, [i mie mi se p\rea grozav de ciudat c\, pîn\ atunci, habar n-am avut c\
poart\ peruc\…
– Se vede, mai ales cînd se chinuie s-o
pieptene cu c\rare pe mijloc, arat\ ca o
coad\ de cîine maidanez, dar el e mîndru nevoie mare.
– ~n vis eu nu [tiam nimic de peruca
lui [i, în loc s\ m\ reped s\-l dezleg, am
luat chestia aia cam scîrboas\ de jos [i
m-am apucat s-o cercetez. Oricum, parc\
]ineam o meduz\ în mîn\ [i se lipea de
degete…
– Vrei s\ zici c\ n-ai fost s\ritor, nu l-ai
eliberat pe prizonier?
– Da’ de unde… Nu numai c\ nu l-am
l\sat jos, ci, dac\ tot munciser\ al]ii înaintea mea, i-am dat un [ut, f\cîndu-l s\ se
b\l\ng\ne [i s\ icneasc\, de ]ipat nu mai
avea voce s\ ]ipe…
– Maxen]iule!, ai fost tu curajos în vis
[i i-ai stîlcit moaca gorobetelui? Te-a[ pupa
dac\ n-am fi în loc public!
– ‘te-n m\-ta… L-am pocnit, de[i nu [tiu
cum am ajuns, i-am tras [i-un [ut, de-a
început s\ se r\suceasc\, vedeam o groaz\ de detalii, culese din cine [tie ce filme
cu sadici, cîrlige, lan]uri ag\]ate de tavan,
o mas\ de inox , ca la buc\t\riile din hotelurile mari, plin\ cu d\l]i, cu]ite, cle[ti
de diferite m\rimi, puse în ordine… Mai
d\-mi o votc\…
A[tept s\ dea o du[c\ pe gît, s\ se scobeasc\ în nas cu [erve]elul f\cut sul, s\
deduc\ privind secre]ia c\ totul e în ordine, s\-mi ia [i ultima ]igar\ din pachet.
– ~ntr-un col] al hangarului \stuia era
un acvariu destul de mare…
– O fi fost plin cu pe[ti piranha sau cu
]ipari electrici. Ce-aveai de gînd, sadicule? Voiai s\-i pui c\p\]îna lui Herr
Doktor acolo, s\ se înfrupte fiarele din
fa]a lui de gasteropod?
– Nu [tiu, chiar nu [tiu… M-am trezit
la un moment dat singur în hardughia
aia, nu mai era vestiarul liceului, ar\ta ca
o sal\ de disec]ie, nu era nici un cadavru
acolo, nu urla nimeni, dar eu [tiam c\
totul e preg\tit pentru el, c\ avea s\ fie
f\cut buc\]ele din ordinul cuiva, n-auzisem numele, dar [tiam c\ a[a va fi.
– De, n-a[ avea deloc poft\ s\ m\
visezi [i s\ m\ trezesc toc\ni]\, cu ]easta
pus\ în par lîng\ statuia lui Kog\lniceanu
sau a[ezat meticulos în pungu]e din plastic cu Marlboro pe ele…
– Vax! E ceva în neregul\ cu visele
mele, prea se întîmpl\. Fie atrag dezastrele, fie le provoc, am nu [tiu ce puteri
aparte care declan[eaz\ nenorocirile, fie
le anticip…
– Vezi c-ai început s\ vorbe[ti ca f\tucile alea care, fî]îind din [olduri, î]i
anun]\ schimb\rile din via]a ta: „~n dreptul inimii, blabla, blabla, blabla…“, „~n
dreptul capului, blabla, blabla...“. De
unde puteri stranii, miraculoase, ai?
Adic\ bei vinul \la la kil, f\cut parc\ din
plapum\ asezonat\ cu paie muceg\ite,
stai cu ma]ele-n gît, n-ai curaj nici s\ te
tîrîi pîn-afar\, visezi cum îl c\s\pe[te
unul pe cel mai nesuferit biped din preajm\ [i zici c\ ai puteri… Iar eu ar trebui s\
te cred. Nu [tiu care-ar fi mai nebun
dintre noi…
– L-ai v\zut pe Her Doktor zilele
astea?
– Da’ ce-s pinguin s\ ies pe frigul \sta
la promenad\?
– Nu l-ai v\zut, nu?
– Nu, m\, nu l-am v\zut [i nici nu mi-e
dor de el! Ce-i cu asta?
Max s-a oprit, privindu-m\ cu în]eles,
aruncînd cîteva rotocoale de fum în aer,
sc\rpinîndu-se-n barb\. Pe urm\, voind
s\ mai trag\ de timp, s-a apucat s\-[i
controleze cariile, dornic s\ afle dac\ au
mai ap\rut cratere noi. L-am l\sat s\ savureze momentele de t\cere.
– Herr Doktor a ap\rut cu un plasture
pe frunte, cu peruca destul de ciufulit\,
cu ochiul drept ceva mai închis decît cel\lalt. Mergea ]eap\n, tr\gea piciorul
stîng dup\ el, de ziceai c\-l altoise cineva bine.
– S\ nu-mi zici c\ se poate! Adic\ tu ai
visat [i nenorocitul \sta a încasat-o de-a
binelea? Ohohoo…
– }i-am povestit c\ aveam senza]ia c\
toat\ masa aia de tortur\ e preg\tit\ pentru el. Ei bine, la un moment dat, l-am
sim]it c\ intr\, era împins de la spate, a
protestat, a primit una-n cap cu un fel de
cheie sau patent [i a început s\-i curg\
sînge din arcada spart\. Doi paznici sau
ce-or fi fost ei l-au obligat s\ se-ntind\ pe
mas\, i-au dat pantalonii jos [i l-au plesnit de vreo zece ori. Vai de fundul lui!
– S\racu’…
– Da, m\… are un fund, flasc, încre]it,
ca un m\r uitat pe sob\.
– Scute[te-m\ de am\nunte! Doar nu-]i
închipui c-am s\ m\ apuc s\ verific. Cum
ar fi s\ intru într-o diminea]\ în biroul lui
[i s\-i spun cu o voce plin\ de respect:
„Domnule, v\ rog s\ v\ da]i jos pantalonii, a[ vrea s\ verific dac\ amicul meu
a avut dreptate atunci cînd a zis c-ave]i
fundul c\zut [i plin de varice. Considera]i
v\ rog aceast\ cerere ca o rug\minte
prieteneasc\…“.
– Dac\-]i spun c\ l-am v\zut b\tut
bine?
~mi p\rea totu[i r\u s\-l v\d pe Max
a[a de întors pe dos, a[a c\, în loc s\-i fac
vînt, mi-am pus frîu la gur\ [i, pe cel mai
serios ton cu putin]\, i-am propus un tîrg:
– Uite care-i treaba: î]i pui de cu sear\
la cap hîrtie [i un pix [i, de cum faci ochi,
te apuci s\ notezi, f\r\ s\ te cenzurezi,
a[a cum î]i vine. Notezi con[tiincios data
[i ora [i, pe-urm\, o s\ facem ni]el pe detectivii, s\ vedem dac\ se produce ceva
asem\n\tor. Nu trafichezi nimic, nu inventezi nimic. Batem palma?
Max s-a luminat brusc, privindu-m\
cu o candoare care, s\ spun drept, m-a
înduio[at cîteva frac]iuni de secund\:
– Nu-]i ba]i joc de mine?
– Nu, mon[er! [i-a[a zac printre hîr]oage [i m\ m\nînc\ moliile. Promit s\
fac anchete pe teren, s\ verific dac\ scîrboasa asta de realitate se las\ modelat\
de co[marurile tale.
***
Trilurile guristei ap\rute o dat\ cu l\sarea serii, cu inflexiuni vagi sîrbe[ti, îmi
trop\iau pe nervi, f\cîndu-m\ s\ m\ leg\n cu fatasme criminale. Nu reu[eam
totu[i s\ m\ hot\r\sc dac\ o gîtui cu poalele rochiei sau îi tai laringele cu un cu]it
de buc\t\rie. Slav\ Cerului, nu eram eu
[amanul, a[a încît r\zbun\rile imaginate
de mine vor r\mîne închise în craniul
meu cu premature semne de calvi]ie.
(Din volumul Personaje din K. [i alte
povestiri)
iunie 2003
Egografii
12
Jurnal suedez (I)1
GABRIELA MELINESCU
Ianuarie 1983
Am intrat cu bine în noul an. Acum
citesc romanul lui Hamsun, Ultimul capitol, care l-a impresionat at`t de mult
pe Thomas Mann, înc`t îl considera ca
o surs\ de inspira]ie pentru Muntele
vr\jit. Ca [i Pan [i Mistere, romanul are
un ton în care se aude via]a în toate dimensiunile sale esen]iale. Nimic nu se
vede în scrisul s\u despre simpatia
pentru fascism [i gafele (pe care numai
scriitorii le pot face c`nd se amestec\
prea mult în politic\, f\r\ s\ fie exper]i
în materie) f\cut\ sub influen]a so]iei
sale, care voia în acest fel s\ trezeasc\
simpatia so]ului, care se stinsese. Singurul avantaj pe care-l avea asupra lui
era c\ Hamsun nu [tia germana, [i ea,
so]ia, [tia foarte bine, t\lm\cind tot ce
se înt`mpla, în acel timp, în lume. Dar
Hamsun n-are nevoie s\ fie ap\rat de
timpul nostru, pentru c\ se cunosc deja
împrejur\rile [i calvarul s\u personal.
Exist\ [i un jurnal ]inut în deten]ie, scris
printre r`ndurile unei c\r]i tip\rite, un
jurnal pe care a[ vrea s\-l citesc...
Duminic\, 9 ianuarie
Prietenii din Viena, Cornelia [i
Jean-Jacques Langendorf au venit la
noi. Ne-am plimbat cu ei prin Lucerna.
Apoi am vizitat colec]ia Picasso, a lui
Rosengart. Grafica este pur [i simplu
magnific\. Se pare c\ Picasso a înnoit
arta în toate sensurile. El [i-a permis
totul cu o bucurie infinit\. Mul]i î[i închipuie c\ figurile lui Picasso s`nt caricaturi, dar ei nu v\d linia, mi[carea [i
spa]iul pur [i simplu. Picasso e perceput numai la nivel infantil. Un mare
maestru. Studiez gravurile sale incomparabile cu lupta [i m\ umplu de o
bucurie f\r\ margini. Nu pot s\-mi explic pentru ce. Ce am citit în grafia lui
Picasso? Poate un mesaj care nu se
poate comunica în cuvinte [i \sta e
chiar sensul mare al artei plastice.
Joi, 27 ianuarie
Am aflat cu durere despre moartea
iubitului nostru prieten, Ljubo Stefanovici, cel mai de seam\ consultant al
marilor edituri din Italia, [i cel care, pur
[i simplu, a contribuit la aducerea unui
pap\ polonez, înving\tor în luptele
acerbe în jurul scaunului papal. Va fi
dus la Belgrad, unde va fi înmorm`ntat
s`mb\t\. René a trimis Oliverei, so]ia
lui, o telegram\ de condolean]e. S-a
sim]it deodat\ r\u, era la mas\ cu editori [i cu so]ia sa, Olivera. A fost dus
imediat la spital cu salvarea. Dar în
drum s-a stins, nu înainte de a-i mul]umi so]iei lui pentru via]a dus\
împreun\ [i a o consola cu cuvinte
pline de umor. Imediat René mi-a spus,
îndurer`ndu-m\, c\ [i el e obosit de
via]\, de lupta perpetu\ pentru a face
rost de capital pentru a publica acele
c\r]i care nu se v`nd bine, [i c\ ar vrea
iunie 2003
s\ moar\, nu la spital, dar în pat, l`ng\
mine, de preferin]\ la Lucerna, unde
natura e at`t de dominant\, [i c\ îmi
mul]ume[te în felul lui Ljubo, pentru
tot, pentru c\ldura pe care n-a cunoscut-o nici în copil\rie [i nici în prima
c\s\torie. Cuvinte pline de melancolie.
El nu vorbe[te niciodat\ în v`nt. Simt c\
e obosit de lupte, ca un lupt\tor care
vrea s\ pun\ armele la o parte [i s\
doarm\ ad`nc.
Duminic\, 6 februarie
Prietenul nostru, traduc\torul [i prietenul lui John Cowper Powys, Sven-Erik
Täckmark, ne-a sunat dis-de-diminea]\
spun`ndu-ne c\ Eva, fata lui, s-a sinucis. A s\rit de la etajul opt al casei în
care tocmai se mutase, peste st`ncile de
sub ferestrele casei. Ultima oar\ c`nd
am v\zut-o pe Eva a fost în sala Grünewald [i atunci p\rea destul de lini[tit\.
Se hot\r`se s\ se mute [i s\ continue studiul pianului. Dar tat\l ei ne spune c\
se sim]ea ratat\, nu se c\s\torise [i nu
era mul]umit\ cu nimic. Am acela[i
sentiment de durere profund\ ca atunci c`nd am aflat de sinuciderea tat\lui
meu. Se pare c\ acest an î[i cere mor]ii
lui, duc`ndu-i acolo unde al]ii deja au
plecat demult. Mama Evei s-a sinucis [i
ea, la pu]in timp dup\ na[terea celor
dou\ feti]e : Eva [i Anne. Sven-Erik are
o fire vesel\ [i un temperament favorabil vie]ii, dar acum trebuie s\ supravie]uiasc\ cu dou\ tragedii ale vie]ii sale.
Miercuri, 23 februarie
S`ntem din nou la Lucerna, e ca o
fug\ din atmosfera trist\ din Stockholm,
unde totul e gri [i irespirabil. A fost carnaval aici [i s-au auzit r\sun`nd tobe [i
[aizeci de mii de persoane au scos
sunete din g`t. Am început s\ scriu în
francez\, la îndemnul lui René. E
aproape un sacrilegiu, ceva îngrozitor.
E vorba de ceva secret care nu trebuie
atins. Limbile s`nt sacre [i particip\m la
sacralitate într-un fel diferit, prin limba
matern\. Totu[i, fac progrese în fiecare
zi, am mari modele, precum Karen Blixen, care a scris în englez\, pentru c\
iubitul ei, c\ruia îi povestea extravagante, romantice pove[ti, Denis, era
englez. Asta nu înseamn\ c\ nu s-a putut întoarce la limba matern\, imediat
dup\ ce via]a ei în Africa se terminase
cu accidentul de avion al lui Denis, cu
moartea lui [i falimentul lui Karen, care
a însemnat o în\l]are, în fond... Aici, am
[i eu „Africa mea“, care m\ va înv\]a
dificultatea de a tr\i printre oameni care
simt [i g`ndesc pu]in diferit. Nu e u[or,
dar îmi face pl\cere s\ lupt pentru un
lucru esen]ial: a continua s\ scriu, c`nd
nimeni nu are nevoie de asta [i scriitorii cresc ca ciupercile dup\ ploaie, [i
poemele lor cresc precum p\rul sau
barba de pe b\rbile bravilor b\rba]i.
Cartea la care am scris numai c`teva
pagini are ca imagine central\ un
copac b\tut de v`nt, dar care se ]ine
drept, cu toate r\d\cinile în ad`nc. (...)
Luni, 2 mai
S`ntem din nou în Suedia, a nins, dar
florile de prim\var\ î[i ]in capul drept,
cu seme]ie, sfid`nd frigul. Am primit o
scrisoare de la sora mea, Tatiana ; scrie
despre mama c\ nu mai poate vorbi [i
c\ se afl\ în ultima faz\ a bolii. Ultima
oar\ c`nd a putut vorbi a vorbit despre
mine, dac\ e adev\rat c\ s`nt în via]\ [i
c\ zvonul mor]ii mele a fost ceva inventat, o provocare, o lovitur\ în inima
ei... Tatiana e singur\, disperat\, obosit\, [i e ca un blestem c\ trebuie s-o
vad\ pe mama murind, întunec`ndu-se,
f\r\ nici un fel de ajutor omenesc din
partea spitalului de unde au trimis-o
acas\. Aud tot timpul în urechi vocea
mamei [i cuvintele : adio... Citind scrisoarea, durerile mele revin, ca [i s`ngele care-mi iese pe gur\ [i pe nas.
Domnul Andrei Bart a venit dintr-o c\l\torie la Ierusalim [i mi-a adus, într-o
pung\ brodat\ cu o pas\re, pu]in p\m`nt de la Ghetsimani, [i o antologie
de la poetul [i prietenul meu, Sebastian
Costin, precum [i cartea lui Nichita
(St\nescu) în ebraic\. Poemele s`nt traduse chiar de el [i antologia poe]ilor
israelieni e f\cut\ tot de el. (...)
Miercuri, 18 mai
Ieri a erupt vulcanul Etna [i speciali[tii suedezi au fost la fa]a locului pentru a împiedica lava s\ n\v\leasc\ [i s\
acopere a[ez\rile omene[ti. M\ duce
g`ndul la Pompei [i la tot ce am citit în
leg\tur\ cu erup]iile vulcanice.
Dar exper]ii s-au ar\tat neputincio[i
în fa]a for]ei lavei. Comentatorii italieni
s-au mirat c\ exper]ii, venind dintr-o
]ar\ f\r\ nici un vulcan, pretind c\ au
cuno[tin]e tehnice avansate despre
erup]ii... Noaptea trecut\ a fost în toat\
Suedia o furtun\ teribil\ : dou\ ore a
tunat [i a fulgerat [i a curs din cer o ap\
ca [i cum ferestrele cerului ar fi fost
uitate deschise. Am visat-o din nou pe
mama: eram într-o gr\din\ plin\ de
crini [i ea era singur\. Eu eram cu René
[i i-am dat numai lui o floare... Se f\cea
c\ nu ne cuno[team [i asta m-a îndurerat c`nd m-am trezit...
Luni, 13 iunie
~n drum spre Elve]ia ne-am oprit ca
de obicei s\ dormim la hotelul din Oldenburg, unde am visat-o din nou pe
sora mea Tatiana. Era sup\rat\ pe mine, sl\bise, era altfel, nu voia s\-mi
vorbeasc\. Am întrebat dac\ mama
tr\ia. Dar nu mi-a r\spuns nimic. Din
nou m-am sim]it r\u [i am f\cut eforturi, ajutat\ de René, ca s\ continui s\
m\ ]in bine în ma[in\ [i s\ nu le[in [i
s\ v\rs. Am înv\]at s\ vorbesc cu inima
[i chiar cu diferitele p\r]i ale corpului,
ca s\-mi calmez durerile, care f\r\ îndoial\ au drept cauz\ g`ndul c\ mama
a murit sau se stinge cu dorin]a de a m\
mai vedea odat\...
Duminic\, 3 iulie
Cactusul meu neobi[nuit, numit
Lophophora Williamsi, a înflorit, cactusul pe care indienii din America obi[nuiesc s\-l m\n`nce, d\ un fel de suc
alb ca laptele, pentru a atinge cel\lalt
]\rm, mai ales [amanii care caut\ sufletele plecate din corp. S`nt dou\ flori
roz-albe foarte parfumate, pline de mister. C`nd am cump\rat cactusul era ca
un nasture, acum a devenit ca un mic
dom din care ies flori [i parfum. Dup\-amiaz\ am primit o scrisoare de la
Tatiana în care îmi poveste[te c\ mama
a murit, la ora trei diminea]\, pe 15 iunie. Ea a stat l`ng\ ea tot timpul [i i-a
]inut lum`narea. A murit lini[tit\, dup\
at`tea luni de mare suferin]\ dat\ de
cancerul la pl\m`ni. Au venit la înmorm`ntare rudele de la V\leni [i cele din
Bucure[ti. Scrisoarea pentru mine a fost
trimis\ pe data de 16, ajung`nd la
Stockholm pe 30... Acum în]eleg c\
durerea mea era durerea mamei, pentru c\ acum, dup\ ce am aflat c\ ea a
murit, m-au p\r\sit toate relele. Acum
resimt numai o infinit\ dorin]\ s\-mi
amintesc de ea într-un fel activ, cum
am f\cut mereu cu amintirea tat\lui, care
nu m-a p\r\sit niciodat\. Ei s`nt în mine,
pentru totdeauna. Dar m\ simt vinovat\
[i acea Mea culpa, mea maxima culpa
sun\ din nou în capul meu, împreun\ cu
fluviul de lacrimi pe care to]i îndolia]ii îl
poart\ în ei. M\ simt vinovat\ de a nu fi
iubit mai mult, atunci c`nd exista timp
pentru iubit [i mama a[tepta de la mine
recuno[tin]\ [i tandre]e...
Vineri, 26 iulie
S`ntem de o lun\ în Italia, la prietenii no[tri din Cattolica [i locuim, ca de
obicei, la hotelul Victoria, de l`ng\
mare. Dup\ moartea mamei, m\ simt
at`t de vulnerabil\ ca [i cum mama ar fi
purtat, din dep\rtare, o parte din demonii care m\ asalteaz\ de obicei. Mai
ales nelini[tea ciudat\ de a nu pierde
timpul pre]ios, de a scrie [i desena, în
fiecare zi, de a sim]i c\ldur\ în inim\,
prin rug\ciunea veche a inimii [i a d\rui c\ldura mea celor care au nevoie de
ea. ~n primul r`nd lui René, care lupt\
greu pentru noi : în primul r`nd pentru
copiii lui [i apoi pentru mine, într-un
fel în care nici propriii mei p\rin]i n-au
f\cut-o. M\ simt obligat\ s\ iubesc mai
mult, chiar [i pe mama lui René, care-mi este ostil\, [i pe Lionel, care m\
poart\ în g`nduri [i prin rug\ciunile lui
m\ aminte[te Domnului, pentru c\ el
este cu adev\rat „le pote de Dieu“. {i
mai ales trebuie s\ ar\t prietenie, s\ fiu
Egografii
dreapt\ cu copiii lui René, care s`nt at`t
de r\ni]i de moartea mamei lor. Acum,
c`nd [tiu ce înseamn\ s\ pierzi pe cea
care te-a adus at`t de sacrificial pe
lume. Sigur c\ m\ str\duiesc s\ iubesc,
de[i uneori asta este pur [i simplu imposibil. Dar, cum scria I.B. Singer, într-o superb\ nuvel\, c`nd ne str\duim
s\ fim mai buni, chiar pref\c`ndu-ne,
aceast\ obi[nuin]\ poate s\ prind\
r\d\cini în noi [i la cap\tul eforturilor e
posibil s\ devenim cu adev\rat buni.
Toate astea le scriu acum, înainte de a
coborî în holul hotelului [i a duce copiilor ]igani o p\pu[\ mare care merge [i
vorbe[te italian\. Asta din cauza feti]ei
Ruja care ne-a fermecat cu dansul ei [i
apoi cu povestea mor]ii mamei lor ;
pentru c\ s`nt mul]i copii [i tat\l lor
munce[te din greu c`nt`nd la vioar\.
Faptul c\ am fost v\zu]i cu ]iganii a pus
[tampila pe noi aici, în Italia rasist\.
Chiar [i clien]ii lui Ivo Batocco s-au r\rit
[i acum el î[i retrage simpatia, cu la[itate. Dar eu voi coborî cu p\pu[a [i o
voi da copiilor, o mic\ bucurie, infim\
consolare, dup\ moartea mamei lor.
Miercuri, 31 august
Dup\ at`ta munc\ [i goan\ dup\ un
capital, a ap\rut, în fine, primul facsimil: Siegfried-Idyllen, partitura magic\
a lui Wagner, o oper\ de lux pentru
bibliofili. René a fost fericit c\ a primit
comenzi de la cei mai faimo[i muzicieni ai timpului nostru. Edi]ia are dou\
p\r]i legate în piele fin\, totul e executat în atelierele speciale din Italia, acolo unde René are de g`nd s\ publice
c`teva faimoase c\r]i rare din Suedia,
ca de exemplu Cartea p\s\rilor de Olof
Rudbeck, Iter Laponicum, de acela[i
autor, profesorul faimos al lui Linné, [i
Cartea fluturilor a fra]ilor Wright. René
spune c\, dup\ publicarea acestor
c\r]i, ar vrea s\ se odihneasc\ pentru
totdeauna. Noi credem c\ glume[te,
dar el e serios, ca în tot ce face [i promite. N-am înt`lnit niciodat\ un om cu
o asemenea for]\ moral\ ca el. Temperamentul lui debordant este ]inut în
h\]urile unei morale foarte severe. M\
întreb mereu de ce tocmai eu am ajuns
în apropierea acestui om at`t de neobi[nuit. Tat\l lui, Lionel, spune c\ Domnul i-a auzit rug\ciunile, c\ numai
printr-o femeie ca mine René a „fost
harponat“, înapoi, la credin]a lui [i... la
tat\l lui (tiranic), cu care René a luptat
crunt în copil\rie [i în tinere]e. Reconcilierea s-a f\cut prin mine, spune
Lionel [i m\ prive[te ca pe un mesager
divin. Sigur c\ e exagerat, pentru c\
totul e înconjurat de suferin]\ [i pentru
c\ nimic nu e sigur în lumea asta. Dragostea pentru aproapele nostru, ca [i
dragostea aproapelui ; cine poate s\ ne
asigure c\ ele s`nt stabile? De aceea
[tiu c\ starea noastr\ perpetu\ nu e
dec`t o vulnerabilitate f\r\ sf`r[it. C`teva clipe de fericire puse în balan]\ cu
mult\ suferin]\. Se pare c\ s`ntem pe
p\m`nt mai mult ca s\ suferim dec`t s\
ne bucur\m.
Joi, 22 septembrie
Din nou în Suedia unde e timp frumos [i str\zile din Stockholm s`nt pline
de fete frumoase. Unni Eri de la radioul
norvegian a fost trimis\ în Suedia pentru a face un interviu cu mine. Romanele mele Copiii r\bd\rii [i Lupii urc\ în
cer au fost publicate de marea Editur\
Tiden [i am primit multe critici bune,
ca [i aici, în Suedia. Unni e ca o naiad\, o lumin\ din ]ara ei necunoscut\
mie, dar pe care o voi vizita în cur`nd,
la invita]ia editurii, [i atunci vom
merge împreun\ la Garmostraeet, unde
s-a n\scut iubitul meu scriitor Hamsun.
13
E at`t de ciudat c\ Hamsun, ca [i
Munch (pentru grafic\, pictur\ [i
memoriile sale), se afl\ mereu pe noptiera mea, ca [i Strindberg [i Swedenborg, pe care acum îi pot citi în original. Nu pot s\-mi explic fascina]ia pe
care o am pentru anumi]i scriitori [i
pictori. Ei trebuie s\ fie neap\rat ni[te
asociali, ni[te rebeli [i nu ni[te eroi ai
na]iunii care au avut mereu dreptate [i
au fost du[i pe bra]e de contemporanii
lor. Dac\, cu timpul, cei trei au fost accepta]i ca mari scriitori [i „ierta]i“ pentru imensa lor ciud\]enie, originalitate,
Swedenborg, în schimb r\m`ne mai
departe [arlatanul, omul care pretindea
c\ duce conversa]ii cu îngerii. Eu s`nt
uimit\ de at`ta mediocritate care exist\
în ra]ionala Suedie. Am scris despre
asta în Jurnalul unui egoist solitar [i am
fost „executat\“ de criticii mediocri
care nu cred în nimic, în fond ni[te impostori, ca marea majoritate a criticilor... Dar am supravie]uit acestei „execu]ii“ [i scriu mai departe critic despre
„provincialismul cras suedez“. Strindberg însu[i a scris, de altfel foarte clar,
pentru compatrio]ii s\i: Trebuie s\ c\l\toresc mereu în str\in\tate ca s\ elimin
din mine ca printr-un laxativ prostia
suedez\.
S`mb\t\, 15 octombrie
S`ntem la T`rgul de carte din Frankfurt. L-am ajutat pe René la aranjatul
standului, împreun\ cu Yves, fiul s\u,
care e cu noi. Editura Belser face o mic\
serbare în amintirea iubitului nostru
prieten Ljubo Stefanovici. Am scris [i eu
un poem în francez\, care i-a mi[cat
mult pe ceilal]i prieteni. ~n acela[i timp,
sau tot timpul, s`ntem cu Vladimir
(Dimitrievic),
L’Age
D’Homme,
care-mi vorbe[te de expozi]ia mea de
gravur\ pe care vrea s-o fac\ la Galerie
la Proue, care apar]ine editurii sale.
Este vorba [i de publicarea c\r]ii mele,
dar înc\ o dat\ v\d clar c\ René se
opune. El a pus bazele unei edituri la
Lucerna, a scos deja prima carte, cea
despre Wagner [i facsimilul partiturii
sale niciodat\ publicate, [i acum urmeaz\ alte c\r]i în german\, italian\ [i
francez\. {i, cum am scris dou\ c\r]i în
francez\, el vrea s\ le publice la aceast\ editur\. M\ simt foarte r\u, Vladimir
remarc\ acest lucru, dar [tiu c\ René
nu va accepta niciodat\ s\ public la
alt\ editur\, din moment ce el are una
în Suedia, acum [i în Elve]ia [i în cur`nd
în Italia. Pentru a m\ consola am
cump\rat Tarotul istoric al lui Kaplan [i
o carte despre tarot de Oswald Wirth, cu
o prefa]\ de sublimul profesor Roger
Caillois. Cele dou\zeci [i dou\ de
arcane majore ale Tarotului au fost [i
s`nt folosite pentru a imagina just, scrie
Roger Caillois; a imagina just, continu\
el, înseamn\ a reuni at`t c`t e posibil
condi]iile unei conjuncturi fericite. Ce
complicate s`nt aceste conjuncturi fericite [i c`t de regretabil e c\ lumea a
renun]at la acest alfabet al evului mediu prin care oamenii comunicau cu
misterul [i în acela[i timp, pur [i simplu, î[i lini[teau nervii privind c\r]ile,
amintindu-[i c\ s`nt lucruri care depind
de voin]a noastr\ [i altele care nu depind, pentru a folosi cuvintele lui
pictète. Prin Tarot iau cuno[tin]\ de
faptul c\ s`nt implicat\ în ]es\tura cosmic\, cu semenii mei, în timp [i spa]iu,
prizonier\ [i fiin]\ liber\, numai prin
ceea ce depinde de mine. (...)
Joi, 29 decembrie
A nins aici, la Lucerna, [i mun]ii se
v\d din dep\rtare acoperi]i de z\pada
cu urmele negre din ad`nciturile st`ncilor, ca o scriere secret\. Am lucrat
mult [i azi, la cartea mea, Copacul în
v`nt, carte cu multe scene din copil\ria
mea, de[i nu se poate spune c\ e o
carte autobiografic\. Am sim]it mereu
o durere ap\s`ndu-m\ pe piept, ca o
bar\ metalic\... Dup\-amiaz\, la ora
trei, ne-a sunat Pierre (Zekeli) din Stockholm ca s\ ne spun\ c\ Nichita (St\nescu) a murit pe data de treisprezece.
Pierre, ca [i noi, [tia c\ Nichita era bolnav de mult\ vreme (ciroz\), dar se
pare c\ a murit b`nd prea mult [i apoi
ie[ind într-un v`nt rece, care pur [i simplu i-a provocat o aprindere la pl\m`ni.
Asta e varianta lui Pierre, care a [i scris
despre moartea lui, ca [i Kjell Espmark.
To]i, ca [i noi, de altfel, am primit scrisori de la Nichita, cu înt`rziere, ca [i
cum ni le-ar fi trimis din moarte. S`nt
mut\ de durere; nu pot s\ pl`ng. Durerea mea [i visul meu erau în leg\tur\
cu ceea ce s-a înt`mplat cu Nichita,
fiin]a cea mai iubit\ din via]a mea,
dac\ se poate spune a[a ceva. Se poate
spune, cred, pentru c\ numai în tinere]e iube[ti cu adev\rat [i intri de bun\voie în acea boal\ divin\ care este
iubirea, în care se ascunde ceva cu
mult mai mare dec`t iubirea închipuit\
de oameni. Credeam c\ dup\ moartea
Christinei, [i mai ales a mamei, nimic
nu m\ va mai paraliza de durere [i iat\,
o parte din mine, poate partea cea mai
frumoas\ a vie]ii mele, dispare acum,
la sf`r[itul acestui an îngrozitor în care
am fost pedepsit\ crunt, de dou\ ori,
prin dispari]ia mamei pe care n-am
apucat s-o v\d dup\ at`]ia ani [i apoi
prin moartea lui Nichita, care m-a înv\]at durerea [i marea generozitate,
Nichita pe care n-am încetat niciodat\
s\-l iubesc, pentru c\ dac\ iube[ti cu
adev\rat asta nu trece. René a luptat [i
lupt\ mereu ca Nichita s\ fie cunoscut
aici, [i acum, la cap\tul unei munci intense, Nichita nu mai este ca s\ fie încununat. El, cea mai sublim\ dintre
fiin]e, sau cum spunea Nicolae (Breban) : cadoul cel mai mare f\cut literaturii rom=ne. Nichita era îns\ cel mai
vulnerabil, tocmai prin calit\]ile sale
excep]ionale. De aceea to]i l-au h\r]uit, tr\g`ndu-l în jos. S`nt martor\ a
faptului c\ Nichita nu se putea odihni
niciodat\; to]i voiau s\ se afle în apropierea lui, s\ se înfrupte din el, s\-l
foloseasc\ înjosindu-l, implic`ndu-l în
tot felul de situa]ii obscure din care nici
un arhanghel nu se putea retrage. Nichita era candid [i neputincios în fa]a
atmosferei gregare în care a fost mereu
silit s\ tr\iasc\. Compromisurile f\cute
s`nt ru[inoase, dar ele apar]in acelui
timp nedemn. René, ca mul]i al]i editori [i scriitori de aici, din Suedia, a v\zut
de la început c\ Nichita e un poet universal. Ce p\cat c\ n-a tr\it mai mult,
spun ei... Citim ultimele scrisori trimise
de Nichita. Unele s`nt conven]ionale,
dictate cuiva care i-a schimbat stilul,
dar altele s`nt autentice, scrise de el. Se
poate citi printre r`nduri, se poate
b\nui starea special\ în care se afla.
Nichita a mai fost de dou\ ori în apropierea mor]ii. ~mi amintesc bine cum
î[i a[tepta cu stoicism sf`r[itul, încuraj`ndu-ne pe to]i, spun`ndu-ne, ca Socrate, c\ moartea nu e îngrozitoare,
dimpotriv\, e cea mai dulce... Nu se
g`ndea niciodat\ la el ca la un mare
poet, nu era obsedat s\ devin\ cunoscut, nu f\cea absolut nimic pentru asta.
Dup\ c`te [tiu, n-a scris poeme înainte
de a se stinge, ci, ca un filosof, a
conversat cu cei din jurul lui, încuraj`ndu-i, în timp ce moartea îl lua cu ea...
Am fost rugat\ s\ scriu despre el, aici,
în Suedia. Dar n-am putut formula nici
un cuv`nt. Pierre (Zekeli) [i al]ii au
f\cut-o în locul meu. Au scris, a[a cum
a[ fi vrut [i eu, despre importan]a lui
Nichita ca tip de umanitate [i geniu
creator. }in între paginile jurnalului
una dintre scrisorile adresate lui René,
pentru a avea mereu în fa]a ochilor
scrisul lui iubit, amprenta unui suflet
at`t de mare.
S`mb\t\, 31 decembrie
Anul se încheie dureros cu moartea
iubitului meu Nichita. ~n acest an a
murit Christine, [i mama, pe care n-am
putut s-o mai rev\d, dup\ at`]ia ani [i
dup\ at`tea eforturi. S`ntem invita]i la
Lausanne, la Vladimir (Dimitrievic) unde ne vom aduce aminte de Nichita,
împreun\ cu el. Vladimir, care e unul
dintre editorii cei mai faimo[i de limb\
francez\, are de g`nd s\ publice la editura sa, L’Age D’Homme, c\r]ile lui
Nichita, a[a cum a f\cut, deja, René, în
Suedia. Mie îmi lipse[te Nicolae (Breban) cu care s\ vorbesc despre Nichita,
de asemenea Matei (C\linescu), iar
dintre poete: Ileana (M\l\ncioiu), Constan]a (Buzea) [i apoi S`nziana Pop, care
venea la noi împreun\ cu Dan Nu]u, în
acel timp ca o oaz\ de lumin\ în care
Nichita se sim]ea ceva mai lini[tit, f\r\
s\ b\nuiasc\ ce ne a[tepta în viitor din
]ara trist\ în care ne n\scuser\m cu
to]ii. Nu [tiu dac\ voi mai scrie vreodat\ în acest jurnal, dar voi deschide
mereu poarta care d\ spre ceea ce e
neobi[nuit de intens, vital, amintindu-mi de Nichita, reg\sindu-l în timp [i
netimp.
1
Din volumul cu acela[i titlu, `n curs de
apari]ie la editura Polirom.
iunie 2003
Istorie recent\
14
CNSAS [i problema mo[tenirii comunismului (II)
Se dedic\ grupului disident de la Ia[i
MIRCEA ST|NESCU
Activitatea propriu-zis\
Intrarea `n func]iune a Colegiului,
organismul colectiv de conducere a
Consiliului, a fost `nt`rziat\ chiar de c\tre
Parlament p`n\ `n luna februarie 2000. ~n
plus, comisiile juridice ale Parlamentului
s-au pronun]at la `nceput, `n mod evident
ilegal, `mpotriva candidaturii lui HoriaRoman Patapievici, un candidat care
`ndeplinea, dup\ c`t se cunoa[te, toate
condi]iile stipulate de lege. Art. 8 (8)
afirm\ c\:
„Din Consiliu [i din Colegiul Consiliului nu pot face parte agen]ii sau colaboratorii organelor de securitate, astfel cum s`nt defini]i `n prezenta lege,
cei ai altor servicii secrete str\ine, ai
altor structuri informative interne [i
str\ine [i ai altor organiza]ii ce au
desf\[urat [i desf\[oar\ activit\]i care
contravin drepturilor [i libert\]ilor fundamentale ale omului. De asemenea,
nu pot face parte persoanele care au
suferit condamnari pentru infrac]iuni
de drept comun, chiar dac\ au fost
amnistiate sau reabilitate. Calitatea de
membru al Colegiului Consiliului nu
poate fi acordat\ persoanelor care au
f\cut sau fac parte din partide politice.“
~n continuare, PD a propus ca membri
ai Colegiului, contrar prevederilor legii,
doi fo[ti membri ai Partidului Comunist –
Andrei Ple[u [i Mircea Dinescu –, `n `ncercarea de a compromite, cel pu]in,
dac\ nu de a bloca validarea Colegiului
[i aplicarea legii. Propunerea celor doi
candida]i [i validarea lor ulterioar\ de
c\tre Parlament, care reprezint\ `n fapt o
suit\ de `nc\lc\ri ale legii, au avut valoarea unui adev\rat „p\cat originar“ care a
creat o criz\ de legitimitate pentru noua
institu]ie. ~n plus, apartenen]a celor doi
candida]i la Partidul Comunist a compromis de la `nceput statutul lor de neutralitate politic\. Faptul este cu at`t mai grav
cu c`t, dat fiind c\ Securitatea era o
poli]ie ideologic\, personalul s\u era
selec]ionat cu grij\ dintre membrii devota]i ai partidului.
Cei 11 membri ai organismului de
conducere ai Consilului s`nt urm\torii:
1) Gheorghe Oni[oru, pre[edintele
Consiliului. P`n\ `n 1987 a studiat istoria
la Facultatea din Ia[i. Apoi, la `nceputul
anilor ’90 a `ncercat s\ sus]in\ o diplom\
de studii aprofundate la EHESS din Paris,
sub coordonarea profesorului Wladimir
Bérélowitch. ~n 1995, [i-a transformat
proiectul de studii aprofundate, respins
ca lipsit de noutate [tiin]ific\, `ntr-o tez\,
ob]in`nd titlul de doctor `n istorie al
Universit\]ii din Ia[i1. Oni[oru pred\ istoria la Universitatea din Gala]i [i a fost
propus de PNL.
2) Mihai Gheorghe, vicepre[edintele
Consiliului. P`n\ `n 1995 a studiat dreptul la Universitatea din Bucure[ti [i, ulterior, a lucrat ca procuror la Bucure[ti [i
Giurgiu. A fost propus de PDSR,actualul
PSD.
3) Claudiu Seca[iu, secretarul Consiliului. ~n 1985, pe c`nd era student la
Facultatea de Istorie din Bucure[ti, a fost
anchetat de Securitate pentru c\ ar fi
f\cut parte dintr-un grup de studen]i care
a r\sp`ndit manifeste `mpotriva lui Ceau[escu [i, ulterior, dat afar\ din Universitate. ~ntre 1985 [i 1991, a fost custode
la Muzeul de Istorie din Bra[ov [i, `ntre
1991 [i 1999, a lucrat la `nceput ca zia-
iunie 2003
rist [i mai apoi ca documentarist la sec]ia
român\ a BBC. A fost propus de PN}CD.
4) Constantin Buchet, membru al Colegiului. P`n\ `n 1993 a studiat istoria la
Universitatea din Ia[i [i din 1995 a lucrat
ca cercet\tor la Institutul Na]ional pentru
Studiul Totalitarismului din Bucure[ti.
Aceast\ institu]ie a fost creat\ `n 1993 de
Ion Iliescu pentru a `mpiedica adev\rata
studiere a perioadei comuniste [i este
condus\ de Radu Ciuceanu, ast\zi senator al PRM [i, dup\ spusele sale `n fa]a
investigatorilor Consiliului, informator al
Securit\]ii. Totodat\, Buchet pred\ istoria
la ASE [i din 1999 este doctor `n istorie.
A fost propus de c\tre PRM [i din aprilie
2001 l-a `nlocuit pe Claudiu Seca[iu `n
postul de secretar al Colegiului.
5) Florian Chiri]escu, membru al Colegiului. P`n\ `n 1984 a f\cut studii de
economie. Din biografia sa oficial\ lipsesc informa]iile asupra activit\]ii desf\[urate p`n\ `n 1989, cu scopul de a
ascunde o carier\ de activist al Partidului
Comunist. La `nceputul anilor ’90 a fost
un apropiat colaborator al actualului
vice-pre[edinte al PSD [i ministru al
Transporturilor, Miron Mitrea, pe c`nd
acesta conducea sindicatul CNSRLFr\]ia. A fost propus `n Colegiu de PDSR.
6) Ladislau Csendes, membru al Colegiului. P`n\ `n 1991 a studiat vioara la
Universitatea de Muzic\ din Bucure[ti. A
fost propus de UDMR.
7) Mircea Dinescu, membru al Colegiului. P`n\ `n 1981 a studiat ziaristica la
Academia de Partid „{tefan Gheorghiu“.
Poet cunoscut `n Occident pentru faptul
de a fi protestat `n 1989 `mpotriva politicii lui Ceau[escu. ~n decembrie 1989, a
devenit membru al FSN, condus de Ion
Iliescu, unde a r\mas chiar [i dup\ plecarea altor intelectuali ca Doina Cornea.
~ntre 1990 [i 1992, a condus Uniunea
Scriitorilor. A fost propus de PD.
8) Viorel Nicolescu, membru al Colegiului. A studiat, p`n\ `n 1968, filozofia la
Universitatea din Bucure[ti, [i din 1981
este doctor `n pedagogie. Totodat\ este
director adjunct al Institutului de {tiin]e
ale Educa]iei [i pred\ [tiin]ele educa]iei
la Universitatea din Bucure[ti. A fost propus de c\tre PN}CD.
9) Horia-Roman Patapievici, membru
al Colegiului. A studiat, p`n\ `n 1982, fizica la Universitatea din Bucure[ti [i, `ntre 1985 [i 1990, a lucrat ca cercet\tor.
Este scriitor [i eseist, [i a fost propus de
PN}CD.
10) Andrei Ple[u, membru al Colegiului. A studiat, p`n\ `n 1971, istoria [i teoria artei la Bucure[ti, iar din 1980 este
doctor. Profesor [i cercet\tor, el a fost
totodat\ unul din discipolii filozofului
Constantin Noica. ~n timpul guvern\rii
Roman, `ntre 1989 [i 1991, a fost ministru al Culturii [i, `ntre 1997 [i 1999,
ministru de Externe. A fost propus de PD.
11) Aurel Pricu, membru al Colegiului. A studiat, p`n\ `n 1993, metalurgia
la Institutul Politehnic din Bucure[ti.
Apoi a lucrat `ntr-o companie privat\
condus\ de oamenii PDSR. ~n mod natural, a fost propus de acest partid2.
~n continuare, celelalte institu]ii ale
statului, care aveau obliga]ia s\ sprijine
Consiliul `n aplicarea legii, nu i-au acordat asisten]a cuvenit\, fie invoc`nd pretexte, fie refuz`nd s\ se explice. Este, `n
primul r`nd, cazul Prim\riei Bucure[tiului, care trebuia s\-i furnizeze un sediu.
Conform art. 11 (2) al legii, Prim\ria era
obligat\ s\ furnizeze „spa]iile corespunz\toare pentru desf\[urarea activit\]ii
Consiliului“ `n termen de 30 de zile, prevedere legal\ care nu a fost niciodat\ respectat\. {i tocmai din acest motiv, p`n\ `n
ianuarie 2001, activitatea Consiliului –
institu]ie cu aproape 250 de angaja]i – se
desf\[ura
`n
trei
camere
ale
Parlamentului. Nu este `nt`mpl\tor c\ primarul Bucure[tiului este, `ncep`nd din
iunie 2000, unul din conduc\torii PD,
Traian B\sescu, partid care a sabotat
practic aplicarea legii. ~ns\ Colegiul Consiliului nu a utilizat, la r`ndul s\u, mijloacele legale pentru a obliga Prim\ria s\
respecte legea. Pentru a-[i desf\[ura activitatea `n condi]ii mai bune, el a preferat
s\ `nchirieze o cl\dire la pre]ul pie]ei,
mai precis echivalentul a 8 000 de dolari americani pe lun\, adic\ 96 000 pe an,
ajung`nd astfel s\ cheltuiasc\ o parte
important\ din bugetul s\u. Abia la
sf`r[itul lunii august 2001 Prim\ria Bucure[ti a propus Colegiului un sediu, dar
acesta a fost estimat de Colegiu ca insuficient3.
La r`ndul lor, structurile informative –
[i `n special SRI, SIE [i Direc]ia General\
de Informa]ii a Armatei – au refuzat s\
predea Colegiului `n gestiune arhivele
Securit\]ii. Conform art. 20 (1)-(3): „Colegiul Consiliului prime[te `n gestiune toate
documentele privitoare la exercitarea
drepturilor prev\zute de prezenta lege,
de]inute de organele de securitate, cu excep]ia celor care privesc siguran]a na]ional\, potrivit legii“, iar serviciile secrete
«s`nt obligate s\ asigure acest drept de
acces [al Colegiului, p`n\ la predarea lor]
[i s\ le predea [documentele] de `ndat\
Colegiului Consiliului [subl. n.].» Motiva]ia acestor servicii a fost c\ institu]ia nu
are un sediu propriu pentru depunerea
arhivelor. De asemenea, serviciile secrete
au refuzat s\ furnizeze o camer\ provizorie pentru depunerea arhivelor Consiliului, motiv`nd c\ nu au spa]iu sau prin
ra]iuni de securitate. Ultimul argument
este ciudat. ~n fapt, dup\ 1990, arhivele
Securit\]ii au fost `mp\r]ite `ntre structurile informative n\scute din poli]ia politic\ comunist\, ele construindu-[i arhive
proprii pornind de la cele ale Securit\]ii.
Aceasta este ra]iunea pentru care serviciile secrete nu puteau, `n mod practic,
s\ dea `n gestiune Consiliului un perimetru din arhivele lor `nainte de a separa
documentele de dinainte de 1989 de cele
de dup\. De altfel, faptul c\ arhivele
Securit\]ii au r\mas operative dup\ 1989
este plin de consecin]e, singura problem\
care se pune fiind de a [ti nu dac\ serviciile secrete postcomuniste române s`nt
datoare personalului, practicilor [i structurilor Securit\]ii, ci `n ce m\sur\.
Ca investigator la Consiliu am v\zut
dosare de „re]ea“ – de informatori ai Securit\]ii adic\ – abandona]i `n 1991 [i `n
1993, [i dosare de „urm\rire informativ\“
individual\ care continuau `n 1990. ~n
plus, pentru un informator care a refuzat
continuarea colabor\rii cu SRI, `n 1993,
ofi]erul operativ recomanda s\ i se deschid\ un dosar de urm\rire [i s\ fie
«avertizat», ceea ce reprezint\ o tehnic\
din arsenalul represiv al Securit\]ii4.
P`n\ `n prezent, SIE [i DGIA nu au
remis Consiliului dec`t c`teva dosare cu
grij\ selectate. La r`ndul s\u, SRI – principalul serviciu secret intern – i-a remis
dosare, `ns\ numai cele care au fost deja
consultate cu ocazia investiga]iilor din
oficiu, un num\r de dosare ale persoanelor care [i-au exercitat dreptul de acces
la dosarul personal [i c`teva dosare de la
Fondul „Documentare“, toate acestea
fiind selectate cu grij\ `n prealabil.
Pentru a dep\[i aceast\ situa]ie, Constantin (Ticu) Dumitrescu, ini]iatorul legii,
a cerut sprijinul pre[edintelui de atunci,
Emil Constantinescu, dar f\r\ nici un rezultat. „L-am rugat – spunea el `ntr-un
interviu – s\-[i cheme oamenii, pe cei
doi conduc\tori ai serviciilor secrete, [i
s\ le cear\ s\ anun]e public c\ vor preda
arhivele, cu spa]iul `n care s`nt [i cu
logistic\ cu tot, CNSAS. Mi-a promis vag
[i nu a f\cut nimic.“5 Ca [ef al CSA},
pre[edintele avea toate mijloacele s\
oblige serviciile secrete s\ respecte legea.
Fostul pre[edinte a f\cut `ns\ gesturi care
legitimau activit\]ile Securit\]ii. Spre
exemplu, cu ocazia zilei na]ionale a României, pe 1 decembrie 2000, el l-a
decorat pe Virgil Cândea, membru al
Academiei [i al conducerii Funda]iei
Culturale Române. Cele dou\ institu]ii au
fost [i s`nt folosite pentru propaganda [i
influen]a extern\ a României comuniste
[i postcomuniste, iar persoane apropiate
fostului pre[edinte `l indicau pe Cândea
drept un general al Securit\]ii. Pe de alt\
parte, Colegiul nu a folosit nici de aceast\ dat\ mijloacele administrative,
civile [i legale pentru a obliga serviciile
secrete s\ respecte legea.
~ntre validarea Colegiului de c\tre Parlament [i intrarea `n vigoare a Regulamentului de organizare [i func]ionare al
Consiliului, s-au scurs cinci luni, chiar
dac\, conform art. 8 (7) al legii, Colegiul
era obligat s\-l redacteze `n 30 de zile,
iar Parlamentul s\-l aprobe `n alte 15
zile6. Dac\ Parlamentul `mparte cu Colegiul Consiliului responsabilitatea pentru
nerespectarea termenului legal, responsabilitatea con]inutului `i apar]ine `n `ntregime acestuia din urm\. C\ci, `n loc s\
profite de ocazie pentru a atenua anumite imprecizii ale legii, s\ stipuleze proceduri clare de investigare [i de acces la
dosare, [i s\ precizeze termenele legale,
Istorie recent\
Colegiul a preferat s\ redacteze un text
vag, prolix [i pu]in utilizabil `n practic\.
De altfel, Colegiul a avut mereu probleme cu respectarea termenelor. Legea
stipuleaz\ la art. 12 c\ institu]ia este obligat\ s\ r\spund\ solicit\rilor «`n termen
de 30 de zile“. ~ns\ Colegiul r\spundea
deseori cu mult timp dup\ termen – [i
doar pentru a depl`nge condi]iile `n care
Consiliul `[i desf\[oar\ activitatea [i lipsa
de cooperare a altor institu]ii, c\ut`nd astfel s\ deplaseze propria responsabilitate
–, iar uneori nu r\spundea deloc. Spre
exemplu, Colegiul a r\spuns la solicitarea
mea de acces la dosarul personal dup\
[ase luni7. Toat\ aceast\ manier\ de a
proceda a f\cut ca primii peti]ionari s\-[i
consulte dosarele personale abia la sf`r[itul lui martie 2001, un an dup\ validarea Colegiului de c\tre Parlament.
Conform legii, rolul Colegiului este s\
aprecieze calitatea persoanelor investigate. ~n plus, `n urma unei cereri, el poate
elibera atest\ri asupra apartenen]ei sau
neapartenen]ei [i, respectiv, a colabor\rii
sau necolabor\rii cu Securitatea (art.
13 c) ). Deciziile sale pot fi contestate
mai `nt`i la Colegiu [i apoi `n contencios
administrativ la Curtea de Apel (art.
14 (1)-(3) ).
Prima list\ de colaboratori care a fost
publicat\ de c\tre Colegiu dateaz\ din 2
iunie 2000, cu ocazia alegerilor pentru
Prim\ria Bucure[tiului [i con]ine o ilegalitate. Comunicatul f\cut public atunci
indica [ase candida]i drept colaboratori
ai Securit\]ii8. Unul dintre ace[tia, Marcian Bleahu, candidatul Partidului Ecologist, a fost indicat drept colaborator al
Securit\]ii f\r\ a fi fost invitat `n prealabil
la Consiliu pentru discutarea cazului s\u
[i/sau pentru a i se da posibilitatea s\-[i
retrag\ candidatura. Ceea ce reprezint\ o
`nc\lcare a normelor de procedur\. Articolul 3 (3) precizeaz\: „Verific\rile se sisteaz\ dac\ persoana care exercit\ una
dintre demnit\]ile sau func]iile enumerate la art. 2 demisioneaz\ sau, dup\ caz,
renun]\ la candidatur\ ori la numire `n
termen de 15 zile de la data comunic\rii
sau solicit\rii acestor verific\ri.“ ~n plus,
Colegiul nu [i-a asumat niciodat\ responsabilitatea.
~n urma public\rii primei liste de colaboratori ai Securit\]ii, Colegiul a f\cut, de
asemenea, [i prima sa rectificare. Paul
Daniel Mircescu, candidatul Partidului
Monarhist, indicat ca semnatar al unui
„angajament cu Securitatea, dar ulterior a
refuzat colaborarea“, a primit din partea
Colegiului o adeverin]\ care afirm\ c\ nu
a fost colaborator sau agent al Securit\]ii
[i c\ nu a desf\[urat activit\]i de poli]ie
politic\9. Adeverin]a i-a fost eliberat\
pentru a face uz de ea, c\ci Mircescu,
care depusese `nainte de alegeri la Biroul
Electoral o declara]ie de necolaborare cu
Securitatea, putea fi acuzat de fals `n declara]ii publice. ~ns\ revizuirea punctului
de vedere al Colegiului nu poate fi motivat\ legal nici prin situa]ia descris\, nici
prin argumentele patetice ale fostului
candidat. Angajamentul este piesa funda-
15
mental\ [i sigur\ care atest\ rela]ia de
colaborare a unei personae cu securitatea, iar chestiunea existen]ei sau inexisten]ei notelor informative `n dosare nu
este deloc problematic\. ~n plus, colaborarea cu poli]ia politic\ este u[or de stabilit: dac\ ofi]erul operativ este implicat
`n activit\]i specifice poli]iei politice,
atunci informatorul s\u este un colaborator al Securit\]ii ca poli]ie politic\.
~n timpul verific\rii candida]ilor la alegerile locale, Colegiul a acuzat SRI c\ i-a
furnizat dosare incomplete, c\ i-a ascuns
anumite dosare [i c\ i-a obstruc]ionat
activitatea, nel\s`ndu-l s\ intre `n arhive.
La r`ndul s\u, SRI a negat toate acuza]iile,
iar comunicatul remis presei c\uta s\ discrediteze Colegiul acuz`ndu-l c\ a publicat un text care nu era semnat pentru
conformitate [i `i sugera totodat\ s\
renun]e s\ continue s\-l sus]in\. ~n plus,
el era o manifestare de for]\, SRI scriind
numele pre[edintelui Consiliului ca `n
fi[ierele de eviden]\ operativ\ – numele
la `nceput [i prenumele la sf`r[it –, l\s`nd
s\ se `n]eleag\ c\ el poate fi [antajat. Dosarul de la care a `nceput disputa era cel
al primarului de Bra[ov, Ioan Ghi[e,
informator al Securit\]ii pe l`ng\ studen]ii
str\ini, ale c\rui documente din dosar se
scurseser\ `nainte `n pres\, dosar considerat de serviciile secrete „de siguran]\
na]ional\“10. Membrii Colegiului au g\sit
scris pe dosar indica]ii ale [efilor SRI asupra pieselor care s\ fie retrase `nainte ca
acesta s\ fie remis Consiliului. Se proba
`n acest mod c\ acele comisii mixte
CNSAS-serviciile secrete nu erau dec`t
formale, `n fapt structurile informative
impun`ndu[i de la `nceput politica f\r\
vreo consultare prealabil\ cu Colegiul.
Colegiul n-a mai revenit niciodat\
asupra chestiunii [i a refuzat s\ se mai
situeze vreodat\ pe o asemenea pozi]ie
fa]\ de serviciile secrete. El s-a obi[nuit
cu situa]ia de fapt, renun]`nd s\ solicite
nu doar arhivele `n integralitatea lor, ci
abandon`nd chiar dreptul de acces la
fi[ierele informative – cartoteca, arhiva
de microfilme [i cea electronic\. Aceast\
situa]ie n-a fost recunoscut\ public dec`t
`n octombrie 2001 de c\tre H-R. Patapievici11, ea fiind confirmat\ de r\spunsurile pe care Colegiul le d\dea la cererile
de verificare a persoanelor publice. Conform r\spunsurilor, Colegiul nu proceda
la verific\ri `n arhivele Securit\]ii, ci cerea, prin adrese trimise de]in\torilor abuzivi – `ntre care principalele s`nt SRI, SIE
[i DIA –, s\ fac\ ele `nsele verific\ri, ca `n
cazul unui r\spuns dat unei cereri a cotidianului Evenimentul Zilei12. Colegiul a
renun]at astfel la prerogativele sale legale, care `l indic\ drept singurul `n m\sur\
s\ aprecieze calitatea persoanelor supuse
investig\rii prin studiul direct al documentelor de arhiv\, transform`ndu-se
astfel `ntr-un purt\tor de cuv`nt al comunicatelor serviciilor secrete.
~n timpul campaniei electorale pentru
alegerile legislative din toamna anului
2000, Mircea Dinescu a f\cut parte din
staff-ul electoral al lui Theodor Stolojan,
candidatul la preziden]iale al PNL, pozi]ie care este contrar\ statutului membrilor
Consiliului. ~n mod normal, Parlamentul
ar fi trebuit s\-l revoce dar, `n mod curios,
n-a reac]ionat. ~n urma investiga]iei pe
care Consiliul a f\cut-o cu ocazia alegerilor legislative, Mircea Dinescu a criticat
public Consiliul `n cuvinte care nu pot fi
reproduse: „ce se `nt`mpl\ la CNSAS este
o...“ La r`ndul lor, colegii s\i din Colegiu iau replicat `n acela[i registru, spun`ndu-i:
„C`nd toat\ lumea `]i zice c\ e[ti beat,
du-te [i te culc\!“13
~nainte de alegerile din noiembrie
2000, pe 8 septembrie, pre[edintele Consiliului, Gheorghe Oni[oru, preocupat s\
`ncheie la timp verificarea din oficiu, a
cerut partidelor politice s\ trimit\ Consiliului listele cu candidaturile lor `nainte
ca acestea s\ fie depuse la Biroul Electoral Central. Aceast\ negociere cu partidele este contrar\ `n egal\ m\sur\ spiritului [i literei legii. ~n plus, Consiliul a f\cut
investiga]ii doar dup\ aceste liste care nu
aveau statut ofical, partidele care au refuzat s\ le trimit\ – PD [i PRM – nefiind
verificate p`n\ la alegeri. Decizia este cu
totul ciudat\, dat fiind c\ listele oficiale
se g\seau `n acest timp la BEC, institu]ie
obligat\ prin lege s\ le pun\ la dispozi]ia
Consiliului. O a doua list\ cu candida]i la
alegerile din noiembrie 2000 a fost f\cut\
public\ abia pe 24 aprilie 200114.
Consecin]a a fost un decalaj de imagine `ntre partidele concurente, rezultatele verific\rilor influen]`nd cu siguran]\ rezultatul alegerilor. Este greu de m\surat
impactul practicilor Colegiului. Totu[i,
este sigur c\ ele au influen]at `n bun\ m\sur\ [i `n mod negativ votan]ii CD, care
polariza p`n\ atunci popula]ia sensibil\ la
memoria comunismului. {i, `ntr-un mod
pozitiv, votan]ii PRM, care a devenit ulterior cea de-a doua for]\ pe scena politic\
româneasc\. Acela[i lucru poate fi spus [i
despre PD. Prin urmare, dintr-un mediator, Colegiul Consiliului a ajuns s\ se
transforme `ntr-un actor al vie]ii politice.
C`nd Colegiul a publicat lista primelor
persoane verificate cu ocazia alegerilor a
`mp\r]it no]iunea de colaborator `n trei
subcategorii: „persoane care au f\cut poli]ie politic\“, „persoane care au colaborat cu fosta Securitate, dar a c\ror activitate de poli]ie politic\ nu poate fi argumentat\ prin documentele aflate la
dosar» [i «persoane care au semnat un
angajament cu fosta Securitate, dar care
au refuzat ulterior colaborarea sau au furnizat informa]ii nerelevante»15. Procedeul este contrar legii, care nu vorbe[te
dec`t de „colaboratori“ [i „agen]i“ ai Securit\]ii. Consecin]a unei astfel de decizii
a fost c\ rela]ia de colaborare cu Securitatea nu mai este o chestiune de natur\,
a[a cum prevede legea, ci una de grad. ~n
plus, dat fiind c\ printre cele 38 de persoane care s-au reg\sit pe lista publicat\
erau doar doi fo[ti angaja]i ai Securit\]ii,
investiga]ia a l\sat impresia c\ ac]iunile
specifice poli]iei politice erau `n principal
opera colaboratorilor. De asemenea, dezbaterile televizate din aceast\ perioad\ sau concentrat pe activitatea colaboratorilor deconspira]i, [i nu pe activitatea
ofi]erilor de Securitate [i a responsabililor
nomenclaturii.
~n timpul verific\rilor candidaturilor
pentru alegeri a existat cazul lui Ion Iliescu, susceptibil de colaborare cu Securitatea conform penultimului paragraf al
art. 5 al legii, care asimileaz\ o parte neprecizat\ a nomenclaturii colaboratorilor
Securit\]ii. Este de notorietate c\ cei care
conduceau UTC [i primii secretari ai
jude]enelor de partid aveau competen]e
decizionale asupra anumitor ac]iuni ale
Securit\]ii. ~n 1956-1957, dup\ revolta
din Ungaria [i mi[c\rile studen]e[ti corespondente din România, Ion Iliescu ocupa
un post de conducere `n UTC. ~n aceast\
calitate, a participat la excluderile din
facult\]i ale unor studen]i care erau apoi
aresta]i [i la „demascarea“ altora (ceea ce
reprezint\ un tip de tortur\ psihic\ specific\ ]\rilor de «democra]ie popular\»).
Ulterior, el a fost adjunct al primului
secretar de partid al jude]ului Timi[ [i
prim-secretar de partid al jude]ului Ia[i.
Deciz`nd s\ nu-l asimileze de principiu
colaboratorilor, Colegiul era `n tot cazul
obligat s\ investigheze dosarele Securit\]ii, [i `n special pe cele din 1956 [i pe
cele ale membrilor de partid «avertiza]i»
de primii secretari de partid ai celor dou\
jude]e. ~n fapt, Colegiul, cel care a f\cut
investiga]ii asupra lui Ion Iliescu, s-a mul]umit s\ constate c\ nu (mai) are dosar
personal de Securitate, pentru a opri investiga]ia [i pentru a nu-l asimila colaboratorilor poli]iei politice.
Totodat\, a existat cazul unui alt candidat, C. V. Tudor, [eful PRM, care p`n\ `n
1989 a fost ziarist la agen]ia român\ de
pres\, Agerpres, [i la revista S\pt\m`na.
La revist\, a participat la opera]iunile Securit\]ii care vizau compromiterea opozi]iei române din exil, [i `n special militan]ilor pentru drepturile omului [i ziari[tilor sec]iei române de la Radio Europa
Liber\/Radio Libertatea. Ca membru de
partid [i – fapt la fel de important `n practica Securit\]ii – frate al lui Marcu Tudor,
ofi]er de Securitate, Corneliu Vadim Tudor nu avea dosar de colaborator. Informa]ii ale Securit\]ii, devenite accesibile
dup\ 1989, au probat c\ documentele folosite de aceast\ revist\ veneau de la Securitate. Este cazul „compromiterii“ lui
Ion Caraion, scriitor refugiat politic `n
Elve]ia, la fel cum este cazul ac]iunilor
`mpotriva fostului dizident Paul Goma [i
contra ziari[tilor de la sec]ia român\ a
REL/RL, subordonate opera]iunilor Direc]iei de Informa]ii Externe a Securit\]ii [i
numite „Meli]a“ [i „Eterul“.
Cele dou\ cazuri au ar\tat c\ organismul de conducere al Consiliului, Colegiul, nu este dispus nici s\ includ\ `n lista
de colaboratori persoane care presupun o
investiga]ie dincolo de dosarele personale ale SRI [i nici s\ accepte ca probe
alte surse [i/sau documente, a[a cum
legea `l oblig\ s\ fac\.
1
V. Gheorghe Oni[oru, Alian]e [i
confrunt\ri între partidele politice 19441947, Funda]ia Academia Civicã, 1996.
2
V. de asemenea pagina Web a Consiliului: http://www.cnsas.ro
3
V. cotidianul România Liber\, 1 septembrie 2001.
4
Pentru expunerea acestor tehnici a se
vedea Arhiva SRI, Fond „Documentare“,
Instruc]iuni Nr. D – 00190/1987, privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative a organelor de Securitate, 17
p., document inaccesibil.
5
Evenimentul Zilei, 4 decembrie 2000.
6
V. „Monitorul Oficial“, Partea I, nr.
244, 2 iunie 2000, pp. 1-6.
7
Pentru alte exemple, G. Andreescu, op.
cit, pp. 44-45.
8
Evenimentul Zilei, 3 iunie2000.
9
Evenimentul Zilei, 18 iulie 2000.
10
Evenimentul Zilei, 15 iunie [i 29 iulie
2000.
11
România Liberã, 20 octombrie 2001.
12
Evenimentul Zilei, 8 noiembrie 2001.
13
Evenimentul Zilei, 24 noiembrie 2000.
14
Evenimentul Zilei, 25 aprilie 2001.
15
Ziua, 23 noiembrie 2000.
iunie 2003
Labirint
16
Navigatorii Sf`ntului Duh
[i parabola bobului de piper
FLOREA TIBERIAN
Cu c`t ne g`ndim mai mult, cu at`t
mai greu de `n]eles ne apare acea ciudat\ goan\ dup\ mirodenii care a
`nso]it ([i impulsionat, dup\ cum vom
vedea) marile descoperiri geografice.
Azi, c`nd sim]ul olfactiv s-a familiarizat
cu cele mai exotice arome numai frecvent`nd b\c\nia din col], ne vine greu
s\ credem c\ banalele mirodenii din
bucatele noastre au constituit un
imbold at`t de irezistibil pentru navigatorii acelor timpuri. Febra mirodeniilor care a cuprins Europa `n secolele
XIV-XV-XVI este at`t de ira]ional\, scopul pare at`t de dispropor]ionat fa]\ de
patima, energia [i mijloacele puse la
b\taie pentru `ndeplinirea lui, `nc`t e[ti
silit s\ admi]i sau s\ cau]i o explica]ie
mai plauzibil\ dec`t cea obi[nuit\. O
explica]ie care s\ dep\[easc\ determinismele de manual. Nu ne poate
mul]umi, bun\oar\, suficien]a solu]iei
mirodeniilor ca mijloc de conservare a
alimentelor, a c\rnurilor `ndeosebi.
Existau, din timpuri `ndep\rtate, c`nd
piperul nu avea o at`t de larg\ circula]ie [i c\utare, multiple [i excelente
mijloace de a conserva alimentele: uscarea, s\rarea (unul din cele mai uzitate), afumarea, coacerea, p\strarea `n
o]et, p\strarea `n ghe]\rii [i altele. ~n
plus, p\durile [i c`mpul ofereau culeg\torilor numeroase condimente [i
plante aromatice locale, europene: m\rarul, p\trunjelul, cimbrul, chimionul,
coriandrul, anghinarea, tarhonul, [ofranul, l\m`i]a, rosmarinul, m\ghiranul,
busuiocul, dafinul, menta, m\cri[ul,
ienup\rul, usturoiul, ceapa, `n timp ce
piperul costa enorm. La `nceputul
expansiunii maritime europene, un
s\cule] de piper valora c`t greutatea lui
`n argint! Pre]ul mirodeniilor era exorbitant. Cu piper se putea `ncropi o zestre, se puteau cump\ra p\m`nturi, efectua diferite tranzac]ii.
De aceea sarea – foarte c\utat\, dar
mult mai r\sp`ndit\, deci ieftin\ - a fost
principalul articol de comer] `n Evul
Mediu. Dac\ Imperiul Bizantin cuno[tea – gra]ie pozi]iei lui – destul de bine
mirodeniile Orientului, alimenta]ia
germanilor, a francilor, a nordicilor, era
frugal\, bazat\ pe lapte, br`nz\, poame
p\dure]e, v`nat proasp\t, pescuit, pe
ou\le p\s\rilor de ap\, pe cereale.
G`ndi]i-v\ pu]in [i la riscurile cu
care era adus piperul. S\ c`nt\rim cu
realism cele dou\ talere ale balan]ei:
de o parte multdoritul piper, care conserva carnea [i d\dea gust m`nc\rii, pe
de alt\ parte, aventura pe t\r`muri inospitaliere, via]a aspr\ [i dur\ a navigatorilor. S\ `nconjuri lumea, s\ `nfrun]i oceanul necunoscut, furtunile,
mon[trii marini din realitate [i din
`nchipuire, precum [i ostilitatea altor
popoare numai pentru asezonarea
bucatelor [i stimularea apetitului?
Raportul dintre efortul investit [i c`[tig,
este prea dezechilibrat pentru a fi [i
real. Trebuie s\ accept\m interven]ia
unui factor de natur\ imponderabil\,
care s\ u[ureze talerul prea greu al mijloacelor puse la b\taie, un factor care
ast\zi ne scap\ tocmai datorit\ naturii
„volatile“ cu care s-a manifestat.
Minusculul fruct exotic dob`ndit din
iunie 2003
Michelangelo: Morm`ntul lui
Lorenzo de Medici
`ndep\rtatele [i edenicele gr\dini ale
Orientului trebuie s\ fi aprins imagina]ia europenilor, p`n\ a c\p\tat dimensiunile mitice [i miraculoase ale unui
trofeu cules de-a dreptul din Pomul
Vie]ii. Goana pe oceanele lumii devenea o quest\ dup\ fructul r`vnit.
Farmakon [i esen]\ parfumat\ a Orientului, izvor de savoare [i mir scump,
europenii au inhalat din mirodenii
toate nostalgiilor lor. Prin „mirodenii“,
scrie Francisco Morales Padrón (autorul Istoriei descoperirii [i cuceririi Americii), `n acea epoc\ se `n]elegeau multe
lucruri, `ntre care droguri, vopsele,
parfumuri, alifii, cosmetice. Pe l`ng\
acestea, se pot ad\uga ingredientele
trebuitoare pentru prepararea Sf`ntului
Mir: nard, smirn\, aloe, ulei de camfor… Iat\ c`te paradisiace miresme izvorau din pulpa aceluia[i cuv`nt: mirodeniile.
Stefan Zweig, autorul emo]ionantei
epopei roman]ate a lui Magellan, adulmec\ `ndeaproape adev\rata miz\, a
uimitoarei c\ut\ri ce o dob`ndise acest
articol de import din Indii, atunci c`nd
scrie despre „…monotonia lipsit\ de
spirit a pr`nzului sau a cinei, a meselor
europeanului medieval, de dinaintea
descoperirii mirodeniilor.“ Carnea din
farfurie, devenit\ dintr-o dat\ f\r\ gust,
pentru a se numi aliment [i nu st`rv,
necesit\ acum o abundent\ condimentare. {i numai mirodeniile, cu adierile
lor iu]i, p\trunz\toare, puteau `nviora
[i chema la via]\ c\rnurile greoaie ale
Rena[terii, puteau suplini penuria de
duh din zorii modernit\]ii europene.
Nevoia de „sfin]ire“ a trupului, cu mireasma binemirositoare a mirodeniilor
este la fel de necesar\ ca [i aerul pe
care europeanul `l respir\. F\r\ de
veste, un duh de prospe]ime a `nceput
s\ adie peste oceanele lumii, dinspre
mirodeniile Orientului, `mpr\[tiind
miasmele de pe b\tr`nul continent,
cauteriz`nd duhorile pestei, trezindu-l
la o nou\ via]\.
Un nou Duh se purta
pe deasupra Oceanului…
Especeria care condimenteaz\ mesele spaniolilor, sosurile cu „chilli“
Masaccio: Expulzarea din Paradis
(ardeiul ro[u mexican), preparatele
spicy food ale englezilor [i-au f\cut intrarea pe lista de bucate a necesit\]ilor
culinare tocmai la timp pentru a suplini „deficitul de spirit“ din mesele europeanului. C\ci a pres\ra piper deasupra unei fripturi, este ca [i cum ai `ncerca s\ o polenizezi, s\ `ns\m`n]ezi
carnea cu agerii gr\unciori pentru a o
sili s\ nasc\. Iat\ visul secret [i incon[tient, prezent `n actul condiment\rii.
Tot astfel, staminele florilor exotice din
insulele mirodeniilor, `[i scuturau `mb\t\toarele aromele deasupra europeanului. Ceylonul oferea scor]i[oara, iar
Insula Banda, nuc[oara; piperul venea
din Sumatra; cui[oarele, din Moluce;
vanilia – din Americi [i Madagascar,
ghimbirul din China. {i, iat\, suflul
mirodeniilor le-a aprins oamenilor gura
[i ochii, le-a deschis urechile. Cine a
gustat mirodenii [i s-a obi[nuit cu m`nc\ruri picante, sufl\ foc pe gur\, se
`nfierb`nt\ ca [i cum ar fi plin de Duh
Sf`nt. Europeanul, ca lovit de glosolalie, `ncepe s\ ciripeasc\ `n toate limbile lumii, `nsu[indu-[i ciudatele idiomuri din insulele paradisiace. Stoluri de
apostoli misionari purced la r\sp`ndirea cuv`ntului cre[tin, sub cerul `nmiresmat al noilor t\r`muri.
Dac\ europeanul a sim]it tocmai acum aceast\ nevoie de „spiritualizare“
a mesei, ea se datoreaz\, `n bun\ m\sur\, configura]iei mentale proprie sf`r[itului de Ev Mediu. Zbaterea spiritual\
a acelei epoci premerg\toare Rena[terii
(de fapt, o proto-rena[tere), `n care c\lug\rul cistercian din Calabria Gioachino da Fiore profe]ise `nc\ din secolul XII „necesitatea“ revel\rii celei de
a treia persoane a Treimii, vestea o `nnoire a lumii. {i numai obtuzitatea mediului eclezial, care a determinat
apari]ia unui nou tip de societate, cea
renascentist\, constituit\ ca segment
laic, va lipsi omenirea de suflul unei
credin]e `mprosp\tate, de `mplinirea
acestei profe]ii. ~n loc s\ se nasc\ sub
adierea Duhului Sf`nt, noua lume,
avortat\, `[i va re-antropomorfiza zeii,
c\ut`ndu-[i modelele `n antichitatea
p\g`n\, prin urmare d`nd `nt`ietate
c\rnii (vezi imageria quatro- [i cinquocentist\). Dar va c\uta cu at`t mai `nsetat, cu tenacitatea dorin]ei incon[tiente
[i refulate, boarea pierdut\, `n succeda-
nee dintre care mirodeniile [i-au demonstrat cea mai deplin\ seduc]ie, alimentat\ de `ns\[i for]a mitului. Iat\ de
ce, epoca de c\utare a mirodeniilor a
coincis cu cea a unei revel\ri deturnate
a Sf. Duh; de ce navigatorul portughez
Queiroz, aflat `n serviciul regelui
Spaniei, plecat `n c\utare de mirodenii
pe o rut\ necirculat\, g\se[te, `n 1606,
o „Australia de Espirito Santo“, („Australia Sf`ntului Duh“), actuala insul\
Espiritu Santo din Noile Hebride
(Vanuatu). Se poate urm\ri `n aceste
fapte, aparent numai simple curiozit\]i
de istorie geografic\, procesul de extravertire suferit de mentalitatea europeanului, care `[i va urma cursul ireversibil: dintr-o quest\ ini]iatic\ el, se va
abandona c\ut\rii `ntr-un plan exterior,
profan, pur spa]ial. Se poate spune c\,
g\sind mirodeniile, a ratat Sf`ntul Duh.
Din libertatea spiritual\ deplin\ preconizat\ de calabrez, r\m`ne doar libertate de explorare a vastelor z\ri ale
Noii Lumi.
C\ mirodeniile au o „natur\“ spiritual\, de agen]i simbolici ai Duhului
Sf`nt, o sugereaz\ nu numai efluviile pe
care le eman\, de ordinul esen]elor
pre]ioase, sau r\d\cina comun\ a
numelor: Spice Islands (numele vechi
al Insulelor Moluce), Especeria, Espiritu
Santo, ci [i o serie de tradi]ii epice.
Aminti]i-v\ de rolul fecundator al
bobului de piper dintr-un `ntreg ciclu
de basme (clasic este Pip\ru[ Petru)
care valorific\ tema perechii f\r\ copii
ajunse la maturitate, a femeii care r\m`ne grea `nghi]ind din gre[eal\, boaba bucluca[\ care nu vrea s\ stea locului [i sare de oriunde ar fi str`ns\.
Femeia `l `nghite „din gre[eal\“, adic\
inevitabil, for]at\ de destin. Bobul de
piper, spirit fecundator, nu poate fi
ascuns, nu te po]i debarasa de el, a[a
cum nu te po]i debarasa de o voca]ie,
pentru c\ „Duhul sufl\ unde vrea“.
Astfel, va da na[tere unei progenituri
de o calitate excep]ional\, un F\t-Frumos menit s\ restaureze ordinea cosmic\, dup\ cum Maria Fecioara, consim]ind Duhului Sf`nt, va d\rui lumii pe
M`ntuitorul ei. Arhetipul pove[tii pare a
fi scena Buneivestiri (de notat c\ femeia g\se[te `ntotdeauna boaba de piper
f\c`nd curat `n cas\). ~ntr-o alt\ nara]iune simbolic\ româneasc\ (Dumnezeu), Fecioara Maria r\m`ne grea mirosind crinul `ntins de Arhanghel (Tony
Brill, Legendele Cosmosului). O polenizare analoag\ s-a petrecut, reciproc,
`ntre occidental [i oriental. Europeanul
vine `n Indii sprijinit pe picioroangele
`nalte ale credin]ei lui, dar va fi nevoit
s\ respire t\ria parfumurilor str\ine,
care-l vor pofti, gata narcotizat, la banchetul cu ni[te zei necunoscu]i. Poate
c\ numai gra]ie acestei impregn\ri cu
parfumuri subtile, carnea [i cugetul vor
na[te din nou, europeanul va `ntineri
pentru `nc\ trei secole, preg\tindu-se,
`n tot acest r\stimp d\ruit, pentru noi
fapte, noi cuceriri, inclusiv spirituale.
*
Atra[i `n mod tainic de mirodeniile
Indiilor, navigatorii europeni plutesc
`mb\ta]i de parfumurile lor exotice,
`mb\ta]i de c`[tig... Dar, `n realitate,
m`na]i de Duhul Sf`nt. C\ci Duhul Sf`nt
era, cu adev\rat, cel care sufla `n p`nzele cor\bierilor, care au „rotunjit“ astfel lumea, f\c`nd-o aidoma m\runtului
bob de piper. Minuscul gr\unte, pierdut `n imensitatea spa]iului, planeta
Oceanului Albastru, r\m`ne, deocamdat\, singura ce d\ gust [i savoare
`ntregului Cosmos.
Recitiri
17
Dincolo de mimesis: Bruno Schulz
DORIS MIRONESCU
Una dintre cele mai interesante [i
mai grele de consecin]e „insurec]ii“ ale
secolului al XX-lea a avut loc `n deceniul patru, la c`]iva scriitori europeni:
Samuel Beckett, Bruno Schulz, M.
Blecher, Witold Gombrowicz. Fiecare
dintre ei vrea s\ reformuleze modul
literaturii de a privi lumea, s\ o elibereze de perspectiva cli[eizat\ asupra
realit\]ii, de abisul de presupozi]ii care
se casc\ sub cea mai neutr\ afirma]ie a
noastr\. Fiecare este un scriitor inclasabil, mai ales datorit\ faptului c\ acel
context intelectual [i de sensibilitate
din anii ‘30 a fost repede pierdut, iar
destinul literaturii europene a suferit
`nc\ mult dup\ aceea. Se cuvine s\ ne
amintim melancolica presupunere a lui
Milan Kundera din Testamentele tr\date: ce s-ar fi `nt`mplat dac\ carteaetalon a acelei perioade ar fi fost socotit\ nu Grea]a lui Sartre, scriere imediat
lizibil\ [i ideologizat\ vizibil, ci
Ferdydurke a lui Gombrowicz, carte a
dorin]ei de eliberare din chingile
oric\rei ideologii?
Antirealismul
Un scriitor care [i-a c`[tigat, `n timp,
o larg\ notorietate este polonezul
Bruno Schulz (1892-1942), autorul a
dou\ volume de proz\ care se arat\,
retrospectiv, esen]iale pentru `n]elegerea mi[c\rii ideilor literare `n secolul
trecut: Pr\v\liile de scor]i[oar\ (1934)
[i Sanatoriul timpului (1937). Celebrul
Tratat despre manechine, publicat `n
primul volum, este considerat de N.
Manolescu, `n Arca lui Noe, un fel de
Biblie a „corinticului“. ~ntr-adev\r, g\sim acolo apologia unei literaturi voit
„imperfecte“, o crea]ie „inferioar\“, de
al doilea rang. Dumnezeul de sub a
c\rui tutel\ vrea s\ ias\ Schulz pentru
a-[i scrie literatura este, cu siguran]\,
un romancier realist, umanist [i monumental. Interesant e c\ opera profe]it\
de artistul-personaj (Tat\l Jakub, figur\
mitizat\ a rat\rii) se transform\ repede
`n ceva greu de imaginat, constituind o
adev\rat\ ofensiv\ `mpotriva reprezentabilului: „Creaturile noastre nu vor fi
eroii unor romane `n mai multe volume
(…) Recunoa[tem deschis: noi nu vom
pune accent pe tr\inicia [i nici pe
temeinicia execu]iei; creaturile noastre
vor fi `ntr-un fel provizorii, f\cute
numai pentru o singur\ dat\. Dac\ vor
fi oameni, le vom da numai un obraz,
o m`n\, un picior, numai pe acelea
care le vor fi necesare `n rolurile lor.“
(Tratat despre manechine sau cartea a
doua a geniului)
Acela[i tip de libertate creatoare
este proiectat [i asupra materiei. Pentru
personajul lui Schulz, materia ascunde
elanuri necanalizate, impulsuri latente
[i o mare dorin]\ de a imita via]a organic\. O mentalitate de strigoi `nsufle]e[te temporar concretul amorf, care
simuleaz\ organisme a c\ror form\ i s-a
`ntip\rit `n „memorie“. ~ntr-o camer\
`nchis\, praful `ntruchipeaz\ o plant\.
La fel, amestecarea unor coloizi `ntr-o
solu]ie de sare de buc\t\rie va imita,
pentru o vreme, formele inferioare ale
faunei. Materia `[i poate dep\[i iner]ia
`n proza lui Bruno Sculz. Dar care este
semnifica]ia acestui lucru?
Literatur\
`n marginea realit\]ii
Literatura lui Schulz este una `n marginea realit\]ii, adic\ una care nu vrea
pur [i simplu s\ repete ceea ce vede. Ea
`[i revendic\ un domeniu aparte, organizat dup\ propriile legi. Este un caz
str\lucit de autonomizare a scrisului
literar, eliberat de tutela mimesis-ului:
realitatea nu trebuie pur [i simplu copiat\, `ns\ nici inventat\ pe de-a-ntregul. Pentru ca literatura s\-[i p\streze
relevan]a, ea trebuie s\-[i pun\ `n
continuare problemele existen]ei, g`ndirii [i sensibilit\]ii umane. Va face `ns\
aceasta cu mai mult\ libertate, ocolind
referin]a direct\, obscuriz`nd semnificatul, d`nd cuvintelor [i imaginilor un
spa]iu de joc pe care ele nu-l mai avuseser\ niciodat\.
Bruno Schulz poveste[te `nt`mpl\ri
cu punct de pornire c`t se poate de credibil. La un moment dat, `ns\, are loc o
deriv\, un personaj se transform\ `n
animal (g`ndac, rac, condor) sau `ncepe s\ peroreze, altcineva face un
gest inutil [i neprev\zut, sau pur [i simplu povestirea se transform\ `n descriere impasibil\ de natur\. Autorul
scap\ astfel de constr`ngerea verosimilit\]ii [i a coeren]ei narative, c`[tig`nd
un spa]iu liber pentru teatrul s\u de
marionete. Acest teatru nu se pretinde
o alegorie cu semnifica]ii largi, de
importan]\ universal\, ci mai degrab\
un ansamblu de simboluri parazitare,
accidentale: „`nt`mpl\ri care nu-[i au
locul lor `n timp, (…) `nt`mpl\ri care au
venit prea t`rziu, c`nd tot timpul fusese
d\ruit, `mp\r]it, defalcat, iar ele au
r\mas `n drum, neor`nduite, suspendate `n v\zduh, f\r\ c\min, pribege.“
(Epoca genial\)
Nu este vorba aici de o revolt\ avangardist\ `mpotriva literaturii ca atare,
sf`r[ind inevitabil `n exaltarea propriei
lucidit\]i. Ocolurile date de Bruno
Schulz realit\]ii tr\deaz\ o mare fascina]ie pentru real. Multe din prozele
sale ne arat\ un senzual, captivat de
deliciile tuturor sim]urilor, care gust\
beatitudinea din tablourile verii potopitoare, ale toamnei `mbel[ugate sau ale
prim\verii anarhic-germinative. Revolta lui `mpotriva reprezent\rilor clasicizate ale realit\]ii se face de pe pozi]iile
concretului natural, mai puternic [i mai
r\zb\t\tor dec`t orice conven]ie:
„Dar istoria oficial\ nu este complet\. Ea are lacune inten]ionate, pauze
lungi [i t\ceri `ndelungate, `n care se
instaleaz\ repede prim\vara. Ea umple
`ndat\ toate lacunele cu marginaliile
sale, le acoper\ generos cu frunzi[ul
(…), ame]e[te totul cu absurdit\]ile p\s\rilor.“ (Prim\vara)
Mitologizarea realit\]ii
[i proza poetic\
Natura din prozele lui Schulz sufer\
de gigantism sau cel pu]in de elefantiazis-ul oniric. Astfel, brusturii cresc
p`n\ acoper\ c`mpul cu o umbr\ malign\. O balt\ de noroi dintr-un cotlon
duhnitor al cur]ii este demonic\ [i „disperat\“. Peisajul este profund mitologizat `n direc]ia unei mitologii originale, sui-generis. Ea nu are un zeu tutelar. ~n schimb, mai multe figuri `[i disput\ rolurile principale: tat\l, Prim\vara, nebunul ora[ului, Pensionarul,
c\]elul Nimrod etc. ~n acest Olimp, zeii
prolifereaz\ f\r\ ca nimic s\ le limiteze
num\rul.
Descrierile de natur\ ale lui Schulz
animizeaz\ realitatea, f\r\ ca asta s\
fac\ din autor un panteist. S-ar putea
spune, mai bine, c\ Schulz atribuie
tr\s\turi vitale anorganicului tocmai
pentru a compromite organicul. Dac\
oamenii pot deveni obiecte, [i lururile
pot avea tr\iri [i atitudini umane: „Se
p\rea c\ salc`mii stimuleaz\ v`ntul,
st`rnindu-[i teatral coroanele, pentru ca
unduindu-se patetic s\-[i expun\ elegan]a evantaiului de frunze cu p`ntecele argintiu, ca blana vulpilor de pre].“
(August)
Trebuie s\ vedem `n pasajele de
acest gen locuri `n care arta lui Schulz
se ilustreaz\ pe sine. Cum am v\zut,
realitatea obiectual\ nu e demn\ de
luat `n seam\ ca atare pentru prozatorii
anilor ’30. Pentru a redeveni astfel, ea
trebuie transformat\, descompus\, animizat\, pref\cut\ conform rigorilor
unui baroc ren\scut. ~ns\ nici asta nu e
de ajuns. Atunci, sarcina scriitorului va
fi aceea de a-[i complica modul de a
scrie, produc`nd un stil ad`nc-reflexiv,
preocupat p`n\ la obsesie de propria
[lefuire. Stilul poetic, insist`nd pe propriile metafore, se indic\ pe sine ca
generator de literatur\.
Alexandrinii
secolului al XX-lea
Acesta este alexandrinismul modernilor t`rzii; dar rafinamentul lor nu e
deloc gratuit: el traduce o necesitate a
reprezent\rii artistice de dincolo de
realism. „Frumosul e o boal\“, spune
un personaj al lui Schulz. El radiaz\
din natur\ `n art\ [i din literatur\ `napoi
`n realitate. A[a cum proza literar\ se
contamineaz\ cu splendorile lui august, [i c\ldura v\ratic\ ce apare uneori `n mijlocul toamnei este un fenomen
de sorginte artistic\, „un fel de otr\vire
a climei cu miasmele trecutei [i alteratei arte baroce, aglomerat\ `n muzeele
noastre.“ (A doua toamn\)
S-au folosit, `n leg\tur\ cu Bruno
Schulz [i congenerii s\i, o seam\ de
etichete trimi]`nd `napoi, `n trecut:
baroc, decadentism, chiar simbolism.
Bine`n]eles, nimeni nu mai poate considera ast\zi arta lor novatoare drept
purt\toarea unei sensibilit\]i nostalgice, revolute. Este opera unei genera]ii
remarcabile, care a `nsemnat pasul
`nainte al modernismului „`nalt“. ~n
momentul de criz\ al deceniului patru,
ace[ti autori au imaginat o nou\ art\ a
reprezent\rii, de dincolo de mimesis.
{i Beckett, [i Gombrowicz, Schulz, iar
la noi Blecher au fost revendica]i de
postmoderni drept precursori, adev\ra]i vizionari ai poeticii ironice a „citatului“. O asemenea imagine mi se pare
reductiv\, nedreapt\ cu marii creatori
mai sus numi]i. Ei se desprind cu un
efort exemplar de prejudec\]ile modernit\]ii secolului al XX-lea, g\sind c\i
individuale de ie[ire din impas. Acestea trebuie studiate `n ele `nsele [i nu
ca prefigurare a „epocii geniale“ din
viitor. Vom vedea c\ originalitatea lor
este mai bogat\ `n sugestii dec`t prezentul nostru univoc.
iunie 2003
Labirint
18
O parte din „Siberia“ de dup\ Siberia
CRISTIAN P|TR|{CONIU
Parc\ nu mai este at`t de neobi[nuit
acum s\ ajungi în Siberia. Nici m\car,
privind retrospectiv lucrurile, s\ mergi
cu trenul aproape trei s\pt\m`ni, de[i,
atunci c`nd î]i aminte[ti cum a fost, î]i
vine s\ must\ce[ti g`ndindu-te c`t de
des î]i doreai s\ pui m`na pe o telecomand\ [i s\ schimbi peisajul care ]i
se oferea prin fereastra Transsiberianului: neschimbat ore în [ir, alb, împ\durit [i imobil.
Trebuie s\ spun, pentru a fixa c`t de
c`t un cadru al acestei povestiri despre
Siberia, c\ am locuit vreme de aproape
dou\ luni în partea sudic\ a Siberiei, în
lunile decembrie [i ianuarie. {i c\, f\r\
s\ exagerez c`tu[i de pu]in, am fost probabil unul dintre pu]inii rom=ni care a
regretat c\ a plecat, atunci c`nd a plecat, din Siberia. Am ajuns acolo din
mai multe motive, nici unul dintre
acestea neexist`nd în urm\ cu un an.
Am fost acolo, între altele, s\ scriu o
carte (care s-ar putea numi [i care se va
numi, cel mai probabil, Rusia, mon
Amur), dar nu numai pentru aceasta.
Dup\ cum am fost acolo [i pentru a
face un chestionar cu tematic\ sociopolitic\, poate c\ nu la modul cel mai
profesionist, dar la modul cel mai
curios cu putin]\. Un chestionar în care, de pild\, din aproape 500 de responden]i (parte dintre ei, colegi de
c\l\torie cu mine, în Transsiberian,
parte locuind în zone la care doar cu
g`ndul po]i s\ ajungi), aproape 80% au
r\spuns c\ î[i simt ]ara amenin]at\
(dintre ace[tia, la r`ndul lor, cam 76%
de tem de americani – o, tempora!),
72% au spus c\ în acest moment Rusia
nu este o na]iune puternic\, în vreme
ce (oarecum surprinz\tor), 44% dintre
ei s`nt de p\rere c\ globalizarea reprezint\ ceva bun [i care poate avea urm\ri benefice pentru Rusia. {i pentru
c\ asupra rusei mele au existat tot timpul semne de întrebare (perfect întemeiate, m\ gr\besc s\ recunosc!), dar [i
fiindc\ din toat\ aceast\ poveste nu se
putea s\ lipseasc\ o femeie, e obligatoriu s\ spun c\ nu a[ fi realizat nici
m\car sus-men]ionatul chestionar (dar\mite altele!) f\r\ solicitudinea Mariei,
z`na mea cea bun\ de la un cap\t la
cel\lalt al Rusiei.
Sincer s\ fiu, a[ fi vrut s\ ajung la
izvoarele fluviului Amur, dar, din motive foarte pl\cute de altfel, m-am oprit
cam la 1000 de kilometri de ele (mia
de kilometri neînsemn`nd în Rusia,
totu[i, acela[i lucru pe care îl semnific\
ea în Rom=nia). M-am oprit, mai exact,
în Ulan Ude, capitala Republicii
Buretia (sau, cum i se mai spune,
Buretine) [i am locuit acolo, neîntrerupt, 60 de zile, în casa unui [aman, înt`mpl\tor ([i, mai ales, deloc înt`mpl\tor) bunicul Mariei. Casa, [i a mea pentru o vreme dup\ cum am spus, era de
fapt un apartament de bloc, identic cu
alte zeci de mii de apartamente construite, în timp record, în perioada
scurtei domnii a lui Hru[ciov. Un apartament extrem de ospitalier, mai mult
chiar dec`t permite s\ fie o construc]ie
arhitectonic\ de tip „cutiu]\“. O cutiu]\, destul de mare totu[i [i plin\ de
via]\, în care am fost „ini]iat“ într-o
mul]ime de secrete. ~ntre care: cum se
prepar\ m`ncarea chinezeasc\, dar [i
(mmm!) cea siberian\; cum se bea
votc\ (pe „ruse[te“, dar [i – acesta fiind
preferatul meu – în stil siberian); ce
vrea s\ spun\ cu adev\rat Vladimir Putin (prezent în fiecare sear\ la televizor,
cu o „pastilu]\“, în fiecare jurnal al majorit\]ii posturilor de televiziune) atunci c`nd, vorbind cu [i despre locuitorii Rusiei asiatice, face dovada unei
amabilit\]i care pare la prima vedere
cumva nefireasc\; cum se fumeaz\ [i
c`t e de simplu, dac\ ie[i afar\ (acolo
unde, iarna, te a[teapt\, de regul\ în
medie minus 30 de grade [i unde se
înt`mpl\, vorbesc din experien]\ personal\, s\ ai parte [i de minus 40 de
grade, ba chiar minus 43 de grade), s\
te la[i de fumat (cum s-a [i înt`mplat,
de altfel, în opinia subsemnatului, Siberia, iarna, fiind locul ideal în care
po]i s\ te la[i de fumat); cum s\ te aperi
de frig (cu ceaiuri foarte fierbin]i, cu
votc\, cu carne fiart\, cu dulcea]\ foarte dulce); cum e s\ fi [aman [i, în acela[i timp, profesor de metodologia pred\rii [tiin]elor politice; dar [i multe
altele...
Desigur, nu am stat numai în cas\.
C`nd am ie[it în ora[, am aflat c\ în
partea asiatic\ a Rusiei cel pu]in (de[i,
dup\ toate probabilit\]ile, situa]ia poate fi generalizat\ cu privire la întreg teritoriul Rusiei), strada cu numele cel
mai des înt`lnit este „Lenina“ [i c\,
într-un top de asemenea factur\, pe locul secund se situeaz\ „Comunisticeskaia“. De fapt, în pia]a central\ din
Ulan Ude, în inima ora[ului cum se
spune, se (mai) afl\ înc\ o statuie impun\toare care înf\]i[eaz\ un cap negru [i imens (cam c`t dou\ etaje de
înalt) cu Lenin. ~ntr-un fel normal, nu
puteam rata momentul de a face poze
cu Lenin (eu, viu, Lenin, doar un cap [i,
pe deasupra, încremenit într-o statuie),
cu at`t mai mult cu c`t, dac\ lucrurile
vor evolua pe un f\ga[ previzibil, în viitorul imediat, poate chiar anul viitor,
aceast\ statuie va fi demolat\, iar pia]a
central\ din Ulan Ude, reconstruit\
într-un spirit modern.
De altfel, în momente de reverie, am
încercat s\ îmi imaginez cum se va
înt`mpla, c`nd va fi s\ fie, demolarea
imensei statui. Probabil c\ o bil\
imens\ de fier at`rnat\ de o macara va
izbi de c`teva ori în piatra neagr\ ca
smoala [i, dup\ o rezisten]\ minim\,
statuia se va sparge. {i poate, din cr\p\turile pietrei, cine [tie ce alte duhuri,
fantome sau statui se vor na[te.
Probabil c\ din acest text a început
deja s\ se în]eleag\ ceea ce nu a[ fi
vrut s\ se în]eleag\: anume, c\ Siberia
este pe at`t de întunecat\, pe c`t ne-o
închipuim noi. ~n fapt, ea este cu mult
mai colorat\ [i mai vie dec`t ne-am putea-o închipui. Acolo se poate înt`mpla
ca un [aman s\ intre într-o camer\ în
care este un om [i, aproape din senin,
pentru c\ este ziua iert\rii, s\ se a[eze
l`ng\ el [i s\ î[i cear\ iertare. Sau, se
poate înt`mpla s\ intri într-un templu
budist (unul dintre pu]inele nearse de
furia fals purificatoare a comunismului
[i, mai ales, a comuni[tilor care se str\duiau s\ întrupeze o idee) [i, la scurt
timp dup\ ce ai p\[it în\untru, s\ sim]i
o lini[te at`t de mare înc`t s\ î]i par\ c\
este cu totul nefireasc\. Acestea, de
fapt, s-au [i înt`mplat. La fel ca multe
altele. Unele pot fi povestite, altele nu.
Filmul Rom=nesc `ntre 1905 – 1948 (IV)
Cazul produc\torului de film Leon Popescu
ALEX ACIOB|NI}EI
Dup\ 1910, coordonatele estetice ce
vor sta la baza apari]iei filmului artistic
rom=nesc se vor articula `n jurul unui
personaj, unui crez, unei doctrine, toate
devenite `n scurt timp un stil. L’homme,
le style Leon Popescu. Capitalist tipic,
[tiind s\ manipuleze resursele financiare `n scopul vizionar de a face istorie
din ecranul rom=nesc, Popescu era omul prezentului s\u. Ambi]ios, a `nfiin]at prima cas\ de produc]ii de fic]iune
Filmul de art\, propun`ndu-[i pentru fiecare dintre realiz\rile acestei case un
buget consistent. Cu nimic mai prejos
fa]\ de nivelul financiar al caselor suedeze, olandeze sau maghiare, Filmul de
art\ debuteaz\ cu o produc]ie de calitate medie, Amor Fatal, comedioar\ f\r\
happy end, al c\rei cap de afi[ era ]inut
de cuplul Lucia-Sturza [i Tony Bulandra. ~n schimb, la numai c`teva s\pt\m`ni, „fabrica de iluzii“ a `ntreprinz\torului bucure[tean ecraniza un viitor
succes, Amorurile unei prin]ese, pro-
duc]ie `n care a jucat [i marea actri]\
Marioara Voiculescu [i care a rulat dou\
s\pt\m`ni „cu casa `nchis\“ la cinema
„Arpa“, al\turi de comediile americane
cu o re]et\ sigur\ `n epoc\: Max Linder.
Dintre filmele de calitate medie realizate `n 1911, amintesc P\catele p\rin]ilor, B\rbatul cu 3 femei, Hipnotizata [i
M`n\ de fier, cel din urm\ fiind bine
„pigmentat“ cu urm\riri, demasc\ri [i
crime. Oricum, num\rul produc]iilor
rom=ne[ti din acea perioad\ este mult
mai mare. Una din misiunile mele este
de a evoca doar titlurile cu cel mai mare
r\sunet `n epoc\.
Nou `nfiin]ata cas\ de filme ajunsese
la un atribut foarte important pentru o
institu]ie de acest gen: reflexul. At`t pe
latura informativ\ (jurnalul de actualit\]i) c`t [i pe latura artistic\ (filmul de
fic]iune) se crease o continuitate, un
ritm [i, implicit, o doctrin\ cinematografic\. Deja ziarele bucure[tene [i pariziene vorbeau de un stil rom=nesc,
deja curentele de opinie ale epocii construiau ierarhii, `nlocuiau valori a c\ror
via]\ de fluture intra prea repede `n istoria monden\, `n litera revistelor Cinema
[i Rampa. Ap\ruse o nou\ art\. {i cine
mai putea s\-i opreasc\ ritmul alert [i obraznic, v\dit comercial. Cu tupeul copil\riei [i r\sf\]ul [ampaniei de premier\, noua art\ fixa o alt\ tipologie a vedetei fa]\ de cea cu care era obi[nuit
publicul de teatru. Sub bagheta regizorului Gr. Brezeanu, filmul de fic]iune d\
prima lovitur\ teatrului: `n acela[i norocos 1911, se realizeaz\ la Teatrul Na]ional Bucure[ti un montaj fabulos pentru
acel timp, dup\ feeria lui V. Eftimiu,
~n[ir’te m\rg\rite. Pe scen\ era spectacolul cu actori, pe fundalul alb rula
proiec]ia unui dublaj cinematografic.
Cine a spus c\ spectacolele „multimedia“ s-au n\scut ieri [i nu mai `nainte?
Spectatorii rom=ni de acum aproape o
sut\ de ani vizionau fascina]i teatru [i
film `n acela[i timp, mai ales c\ cel din
urm\ reproducea aceea[i poveste, dar
`ntr-o variant\ modernizat\: Alb `mp\rat
`[i cronometra poten]ialii gineri dup\ un
pendul mare, `n timp ce F\t-Frumos o
elibera pe Ileana din palatul Zmeului [i
o aducea `n Bucure[ti cu automobilul
intr`nd prin B\neasa. „Filmic\“ era [i
metoda de a face reclam\ acestei pro-
duc]ii: actorul Gh. Storin umbla `ntr-un
tramvai electric, `mbr\cat `n haine de
epoc\, ]in`nd `n m`n\ afi[ul pentru premier\ [i recit`nd fragmente din feeria lui
V. Eftimiu. C\, de regul\, tramvaiul se
umplea cu reporteri `n detrimentul publicului de r`nd era... un efect secundar.
~ns\ despre detaliile altor „efecte“ (nu
secundare, ci de prim rang) ale „fabricii“ de film conduse de Leon Popescu,
voi vorbi `n num\rul viitor.
iunie 2003
Labirint
19
Consumism [i simplitate voluntar\
ALEXANDRU-DUMITRU
ZUB
Societ\]ile contemporane, `n special
cele occidentale, se confrunt\ cu o serie de probleme care afecteaz\ buna
lor func]ionare, cum ar fi epuizarea
resurselor naturale, poluarea mediului,
distribu]ia (pe c`t posibil) echitabil\ a
bunurilor, insatisfac]iile acelor oameni
care, de[i consum\ excesiv, nu se simt
mul]umi]i. Economiile capitaliste se
bazeaz\, `n principal, pe cre[terea consumului de produse [i servicii, necesar
dezvolt\rii industriale. Am putea considera c\ fiec\rei dorin]e sau aspira]ii
personale induse de societate `i corespunde un sector industrial care are profit acceptabil `n m\sura `n care acele
nevoi persist\, s`nt intense [i dificil de
controlat. Presiunea social\, exercitat\
prin reclame, mod\, reac]ii de respingere sau marginalizare din partea grupului, creeaz\, `n timp, nevoi artificiale
care, asimilate, devin la fel de imperioase ca [i necesit\]ile vie]ii biologice.
Unele studii, citate de A. Etzioni `n
Societatea monocrom\1, au demonstrat
c\ o cre[tere semnificativ\ a consumului nu se soldeaz\ `n mod automat cu
satisfac]ii legate de via]\, din cel pu]in
dou\ motive: satisfacerea nevoilor conduce la cre[terea volumului [i diversit\]ii acestora, la aspira]ia spre nevoi superioare (A. Maslow) [i, pe de alt\ parte, consumismul `n sine are o func]ie
de substituire sau compensare a unor
nevoi non-economice. Personalit\]ile
adictive, spre exemplu, `ncearc\ f\r\
succes s\-[i creasc\ `ncrederea `n sine,
autorespectul prin consum compulsiv.
Acest tip de consum este favorizat indirect de societate, prin orientarea aten]iei oamenilor spre obiecte, produse, [i,
`n acela[i timp, prin devalorizarea vie]ii spirituale. Apoi, o cre[tere a veniturilor, urmat\ de un consum mai ridicat,
urc\ standardele de via]\; aspira]iile
devin normalitate, individul se adapteaz\ [i dore[te tot mai mult. Compara]ia (sursa principal\ a tuturor frustr\rilor!) cu persoane care au venituri mai
mari este un motiv de goan\ ne`ncetat\
`n speran]a de a-l `ntrece pe ceilal]i,
mai avu]i. Cel care ajunge bogat se
compar\ de acum `nainte cu cei [i mai
boga]i, [i astfel p\tura economic\
mijlocie se dizolv\ treptat.
Cei care con[tientizeaz\ iluzoria [i
temporara satisfac]ie dob`ndit\ prin
consum aleg un stil de via]\ mai simplu, prin restr`ngerea nevoilor – un tip
de conduit\ numit simplitate voluntar\
– o reducere a consumului de obiecte
[i servicii. Desigur, caracterul volitiv,
deliberat al simplit\]ii exist\ doar la
acele categorii economice ale c\ror
nevoi de baz\ s`nt realmente satisf\cute [i garantate, la cei care pot alege `ntre un mod de via]\ centrat preponderent pe nevoi, [i un altul care inten]ioneaz\ s\ satisfac\ cele mai sofisticate
dorin]e. De exemplu, un multimiliardar
poate alege s\ mearg\ la serviciu cu
troleul, `n timp ce un salariat cu un
venit minim garantat nu are alternative.
A. Etzioni este de p\rere c\ pledoaria
pentru simplitatea voluntar\ poate fi
adresat\ celor care au cele mai mari
venituri, `n scopul eliber\rii de nevoile
artificiale pentru a atinge niveluri superioare de mul]umire; nu consumul, ci
consumismul reprezint\ ]inta simplit\]ii voluntare.
F\r\ a ne baza pe o cultur\ care s\
valorizeze simplitatea, mai mult, f\r\
ca aceasta s\ fie promovat\ prin diverse c\i, tindem s\ ne definim identitatea
`n special prin afi[area nivelului economic. Prin consum de status `n]elegem
eforturile persoanei de a se prezenta pe
scena social\ cu o imagine concordant\ pozi]iei sociale (prestigiu, nivel economic, statut profesional [.a.) pentru a
fi categorizat imediat. Cultul imaginii
publice, `ntr-o er\ a audiovizualului,
sus]ine idealizarea aparen]elor, a autoprezent\rii ca obiect demn de adorat.
(Uneori simplitatea `mbrac\ o form\
artificial\; unele persoane prefer\ o
]inut\ mai simpl\, ma[ini mai ieftine
pentru a evita invidia [i b`rfele, pentru
a nu se expune atacurilor.)
~n America, de exemplu, din ce `n
ce mai mul]i oameni prefer\ s\ renun]e
la profesiile mai bine remunerate pentru a avea mai mult timp destinat familiei [i loisir-ului, de[i tendin]a e departe
de a fi general\. Simplificarea vie]ii cunoa[te mai multe niveluri de intensitate. O prim\ form\, moderat\, este
practicat\ de cei care, asigura]i financiar, renun]\ la o serie de bunuri de
consum, evit`nd consumul ostentativ [i
valoriz`nd pozitiv modestia. Ace[ti oameni pre]uiesc mai mult confortul [i
calitatea, luxul moderat. Totu[i, simplitatea ar trebui analizat\ `n multidimensionalitatea ei; ne putem restr`nge consumul `n c`teva domenii, dar `n altele
putem investi excesiv. O explica]ie posibil\ ar fi c\, at`t timp c`t, prin renun]area la unele obiecte de lux, oamenii
`[i pot etala totu[i statutul economic
prin simboluri, imaginea lor social\ nu
este afectat\ negativ. „Simplificatorii
radicali“ `[i reduc considerabil veniturile `n favoarea timpului liber. Dac\ cei
din prima categorie `[i simplificau doar
stilul de via]\, ace[tia, prin sc\derea
veniturilor, suport\ schimb\ri `n ansamblul modului lor de via]\; nu doar
consumul ostentativ, simbolic este `nl\turat, ci [i via]a social\ [i personal\,
aflate `n str`ns\ interac]iune cu volumul
veniturilor. „Simplificatorii holistici“ `[i
restructureaz\ `ntregul mod de via]\
dup\ principiile simplit\]ii, articulate,
am putea spune, `ntr-un sistem filosofic
coerent. (Pentru stoici, austeritatea era
dictat\ de imperative morale, iar nu de
nevoia de a avea mai mult timp liber,
de a evita stresul cump\r\turilor.)
Consumul exagerat, „febra cump\r\turilor“, ca activitate recreativ\, se
mai datoreaz\ [i nevoii de a ocupa timpul liber; pentru persoanele casnice,
pentru cei cu o re]ea restr`ns\ de rela]ii,
f\r\ serviciu sau cu un nivel al aspira]iilor sc\zut, cump\r\turile, ca ritual, ar
putea constitui singurul mod de evitare
a angoasei singur\t\]ii.
Simplitatea voluntar\ se poate r\sp`ndi `n gradul `n care oamenii, av`nd
necesit\]ile de baz\ asigurate, pot opta
pentru un consum redus f\r\ a tr\i nesiguran]a; cultura consumismului, din
contr\, asociaz\ securit\]ii emo]ionale
un nivel ridicat de investi]ii economice. Etzioni sugereaz\ c\ oamenii r\m`n
sclavi ai rolurilor consumiste din cauza
combina]iei dintre stimularea artificial\
Petre Stoica are Apunake
Jimbolia are Petre Stoica. Petre Stoica are
Apunake. Jimbolia are Apunake. Lucrurile stau `ntocmai a[a. Foarte sec spus: lucrativ, `ncep`nd cu orele
19 ale zilei de 26 mai, `n Jimbolia exist\ cafeneaua
literar\ „Apunake“; monden, cafeneaua cu pricina sa inaugurat din 23 mai; `n fine, zvonistic, aceea[i
cafenea exista `n stadiu virtual cu mult mai mult\
vreme `n urm\.
Dac\ cineva `l `ntreab\ pe animatorul acestei –
`ndr\znind s\ facem o profe]ie, cu siguran]\ – institu]ii culturale a unui or\[el de grani]\ care tr\ie[te,
cel pu]in din perspectiv\ culturale, timpuri de remarcabil\ efervescen]\, dac\ adic\ `l `ntreab\ cineva pe
Petre Stoica „de ce Apunake?“, atunci r\spunsul va
veni prompt [i va suna cam a[a: „Ei, `n primul r`nd, ca
s\ [ochez. Ca s\ [ochez, pentru ca lumea s\ se `ntrebe ce se `nt`mpl\, de unde a scornit Petre Stoica acest
nume. Or, el nu l-a scornit pentru c\ Apunake exist\
demult. Apunake este un personaj literar, o crea]ie a
lui Grigore Cugler (fost diplomat). Numele lui a r\mas
celebru mai ales `n lumea scriitoriceasc\; atunci, c`nd
eram student, recitam foarte mult din Apunake, pentru c\ acele texte de potriveau momentelor absurde,
a nevoilor [i presiunea cultural\. Ar
trebui precizat c\ simplitatea voluntar\
nu echivaleaz\ cu sacrificiul sau priva]iunea stupid\, demonstrativ\, nici cu
datoria de a renun]a la satisfac]ii, ci de
a le diversifica `n plan calitativ. Sc\derea consumului ostentativ, prin epuizarea mai lent\ a resurselor materiale, ar
favoriza o egalitate socioeconomic\,
deci o justi]ie social\ elementar\. Nu e
cazul s\ analiz\m controversata defini]ie a egalit\]ii sociale; `n aceast\ privin]\, doctrinele politice au convingeri [i
unit\]i de m\sur\ divergente. Sorin
Antohi (`n postfa]a versiunii române[ti
a lucr\rii lui Etzioni) prive[te destul de
sceptic „utopiile“ comunitariste, printre
care [i simplitatea voluntar\; societ\]ile
nu pot fi monocrome `n totalitate, iar
justi]ia social\ r\m`ne un ideal comunitarist.
O politic\ a simplit\]ii voluntare trebuie s\ urm\reasc\ [i impactul restr`ngerii consumului asupra industriilor
sau importului de produse. Suficient de
multe nevoi s`nt create (artificial), iar a
le scoate de pe pia]a ofertelor `nseamn\ a restructura cererea. Politicile educative ar putea modela aspira]iile indivizilor, `ndrept`ndu-i spre un mod de
via]\ mai bogat spiritual [i mai pu]in
centrat pe consum. ~n spa]iul românesc, cercet\rile sociale pe aceast\
tem\ ar fi o posibil\ surs\ de date necesar\ deciziilor politice.
1
Amitai Etzioni, Societatea monocrom\. Traducere din limba englez\ [i
note de Mona Antohi, postfa]\ de Sorin
Antohi, Editura Polirom, Ia[i, 2002, p.
69-98.
atunci.“. Putem ad\uga c\, acum mai bine de cincizeci de ani, Apunake avea o faim\ mai mare dec`t
personajele nu mai pu]in cunoscutului Urmuz [i c\,
destul de recent, gra]ie editurii Vinea, Culger poate fi
din nou degustat [i savurat.
Revenind la cafeneaua literar\ care poart\ celebrul
nume, aceasta este deschis\ `n fiecare zi, `ntre orele
19 [i 24. Loca]ia care ad\poste[te cele dou\ `nc\peri
(prima, cu specific central-european; cea de-a doua,
dedulcit\ cu arome moderne) apar]ine Casei de
Cultur\ din Jimbolia.
Aten]ie, nu scrie pe u[\, dar dac\ `l `ntreba]i pe
Petre Stoica o s\ v\ repete cu siguran]\ c\ „Apunake
este deschis\ `n principiu tuturor. Dar aici nu au ce
c\uta scandalagii, be]ivii [i, `n general, persoanele
care nu [tiu s\ pre]uiasc\ frumosul“.
Neinstalat\ la Timi[oara („fiindc\ timi[oreni s`nt
mai blaza]i dec`t jimbolenii“, cum spune acela[i Petre
Stoica), cafeneaua literar\ recent deschis\ este – [i nu
am spus-o numai noi – o mic\ bijuterie care are toate
[ansele s\ devin\ „o Cap[a a jimbolenilor“ (cum a
spus {erban Foar]\, cu ocazia deschiderii festive)...
Cristian Alexandru
iunie 2003
Polemici
20
~=`... D\m cu sac din Isarlak
(=mpotriva scrierii cu „=“)
RADU PAVEL GHEO
Textul de fa]\, legat de o tem\ pe care
sper s\ nu o mai abordez niciodat\, este
expresia unei furii resemnate. S`nt con[tient c\ absurda reform\ ortografic\
propus\ (sau impus\) de Academia
Rom=n\ `n 1993 se va impune `ncetul
cu `ncetul, prin munca st\ruitoare a profesorilor de rom=n\, obliga]i s\ se supun\ unor hot\r`ri ministeriale care, de
obicei, nu au nimic de-a face nici cu logica, nici cu eficien]a sau utilitatea educa]iei (a[a cum am sim]it-o pe pielea
mea c`]iva ani `n [ir). S`nt convins c\,
peste 30 de ani, dac\ nu se va reveni
asupra absurdit\]ii decise `n urm\ cu zece ani, m\sura arbitrar\ va deveni tradi]ie, iar textele scrise cu „`“ `n interiorul
cuv`ntului [i cu „s`nt“ `n loc de „sunt“
vor fi privite de noile genera]ii ca ni[te
dinozauri ortografici. Singurul meu regret, provenit din pasiunea pentru Caragiale, este c\ o asemenea m\sur\ nu s-a
luat anul trecut, adic\ `n „Anul I. L.
Caragiale“, ca s\ poat\ adopta ca motto
faimoasele cuvinte despre revizuire din
O scrisoare pierdut\.
A[adar, iertat\-mi fie inutilitatea demersului explicativ, pe care, dac\ ar fi s\
fiu r\ut\cios, l-a[ putea pune sub semnul proverbului „Un nebun arunc\ o
piatr\-n balt\ [i zece `n]elep]i se chinuie
s-o scoat\“... ~mi cer iertare [i dac\ o s\
reiau, `n alt\ form\, unele idei exprimate [i `n alt\ parte. Nu vreau dec`t s\ sistematizez c`teva idei care mi se par la
mintea coco[ului, cu condi]ia ca respectivul coco[ s\ fie lipsit de glanda na]ionalist\.
Fiind vorba de (in)utilitatea [i chiar
impostura reformei ortografice amintite,
o s\ `n[ir c`teva idei care sper s\ justifice `nd`rjirea acestor r`nduri:
a) Caracterul unitar [i uniform al
ortografiei cu „`“. Trebuie s\ m\rturisesc aici c\, dac\ reforma din 1993 ar fi
fost impus\ pe la 1900 (1904 chiar),
c`nd scrierea limbii rom=ne avea nevoie
de o norm\ unitar\, a[ fi fost unul dintre
partizanii ei. Dar, la data deciziei
Academiei Rom=ne postrevolu]ionare,
ortografia limbii rom=ne era unitar\ [i
general acceptat\ nu doar pe teritoriul
Rom=niei, ci [i `n Republica Moldova [i
`n mediile academice din str\in\tate
unde se studiaz\ limba rom=n\. Nu era
nevoie de schimbarea schimb\rii.
b) Caracterul arbitrar al deciziei
Academiei Rom=ne. Faptul c\ decizia
de a reforma ortografia a fost luat\ `n pofida opiniei lingvi[tilor din cadrul Academiei, adic\ a oamenilor care erau cei
mai `n m\sur\ s\ decid\ asupra unei
asemenea reforme, dovede[te c`t de pu]in interesat este acest `nalt for na]ional
de juste]ea sau utilitatea m\surii sale. O
asemenea m\sur\ nu eviden]iaz\ cine
[tie ce latinitate a limbii rom=ne. Poate
doar `n ochii speciali[tilor. Dar ei [tiau
deja asta. {i atunci? }in`nd cont de faptul c\ (pentru prima dat\ `n istoria limbii
rom=ne!) cei care impun reforma ortografic\ s`nt nespeciali[tii, reforma nu este dec`t o dovad\ a neprofesionalismului
iunie 2003
Academiei Rom=ne. Ideea reformei n-a
fost, desigur, `n m\sur\ s\-i sporeasc\
nici autoritatea, nici legitimitatea, ba
chiar dimpotriv\. Caracterul ideologic [i
acut propagandistic al reformei, la care
s-au opus mai toate institutele lingvistice
din ]ar\, dovede[te mai degrab\ prelungirea mentalit\]ii obedientei Academii
R.S.R., din care nu pu]ini membri au
supravie]uit revolu]iei (spre deosebire de
academicienii veritabili din perioada
interbelic\).
~n mod normal, lingvi[tii din cadrul
Academiei Rom=ne ar fi trebuit s\ aib\
`n acest caz drept de veto [i, `n general,
speciali[tii dintr-un domeniu ar trebui
consulta]i `nainte de a tr`nti reforme. Altfel, m`ine-poim`ine, o minte luminat\ va
veni cu ideea s\ renun]\m la sistemul
metric [i s\ revenim la tradi]ionalul nostru st`njen.
c) Caracterul ambiguu al argumentului tradi]iei. Unul din argumentele cele mai puternice `n favoarea (re)impunerii scrierii cu „=“ a fost cel al tradi]iei.
Am mai scris [i altundeva c\, pe de o
parte, e vorba de o „tradi]ie“ de nici o
sut\ de ani [i, pe de alt\ parte, tradi]ia
ortografic\ presupune o oarecare unitate a scrierii, dincolo de m\suri neaplicate. ~n perioada interbelic\, sim]ul
tradi]iei i-a `ndemnat pe unii lingvi[ti s\
apere scrierea cu „`“, `ns\ tot tradi]ia i-a
f\cut pe al]ii s\ lupte pentru „=“. A ignora p\rerea unora `n favoarea altora este
deja o mostr\ de partizanat, dar a accepta opinia ambelor p\r]i ar face inutil
apelul la tradi]ie.
De altfel, dac\ ar fi s\ vorbim de tradi]ie, cea mai spectaculoas\ reform\, argumentabil\ pe baza principiului vechimii [i al duratei (c`teva secole, totu[i!),
ar fi revenirea la scrierea cu chirilice.
Dar a[a ceva, dup\ aproape dou\ secole de scriere ([i) cu caractere latine, este
evident absurd. Analogic, la fel de absurd\ mi se pare `ns\ revenirea la scrierea cu „=“, dup\ cincizeci de ani de „`“.
Scrierea cu „=“ nu poate reprezenta tradi]ia nici m\car pentru ap\r\torii ei,
deoarece – la r`ndul lor – au scris decenii `ntregi cu „`“. A[adar, pentru ei,
pentru mine, pentru milioane de oameni educa]i `nainte de 1993, scrierea cu
„`“ [i „s`nt“ reprezint\ singura norm\ acceptat\.
d) Caracterul ambiguu al formei
„sunt“. Aici ar fi dou\ lucruri de semnalat. Mai `nt`i, faptul c\ forma de prezent a verbului „a fi“ propus\ de Academia Rom=n\, nu este atestat\ `n latine[te. Oric`t de departe `n timp ar fi limba
latin\, este greu de crezut c\ o form\ de
prezent a unui verb fundamental al latinei nu s-a p\strat nic\ieri [i a ap\rut,
modificat\, abia pe la sf`r[itul secolului
al XVIII-lea, scris\ cu caractere chirilice.
Practic, forma „sunt“ este o fals\ latinizare a unei forme probabil slave (dar tare ne mai e ru[ine de vocabularul slav
din limba rom=n\!), bazat\ – p`n\ la
proba contrarie – mai degrab\ pe o
gre[eal\ de transcriere dec`t pe o form\
ap\rut\ din neant. S\ nu uit\m c\ texte
latine[ti scrise ne-au r\mas destul de
multe [i, dac\ pe undeva ar fi existat o
form\ de genul * sintunt, necesar\ unei
explica]ii for]ate, ea ar fi r\mas men]ionat\ pe undeva. Formele latine[ti ale
prezentului s`nt de g\sit `n formele subdialectale mi-s, vi-s, `s. Haide]i s\ ne latiniz\m norma cu ele...
A doua problem\, pe care nu `ncetez
s-o repet, este cea a pronun]iei formei
nou impuse sunt. A o scrie sunt este arbitrar, dar are cel pu]in o justificare dat\
de alte `ncerc\ri de reform\ ortografic\
din secolul al XX-lea. A o pronun]a sunt
este deja o dovad\ a haosului creat de o
reform\ ortografic\, dar care modific\
for]at limba vorbit\. Este vorba, normal,
de un exces de zel bazat pe agramatism
[i semidoctism, de o form\ de hipercorectitudine pe care, nu `nt`mpl\tor, o
promoveaz\ elita politic\ [i mediatic\ a
Rom=niei. La a[a elit\, a[a Academie...
e) Caracterul ideologic (chiar na]ionalist) al reformei `n discu]ie. Prefer s\
nu reiau aici argumente pe care le-am
utilizat `n alt\ parte1, a[a c\ voi aminti
doar faptul c\ ideea renun]\rii la ortografia impus\ de comuni[ti [i a revenirii
(care nu e chiar o revenire) la ortografia
din perioada interbelic\, cea a Rom=niei
Mari, numai pur [tiin]ific\ nu se poate
numi. Ideea c\ scrierea cu „=“ ar accentua caracterul latin al scrierii rom=ne[ti
nu are alt\ origine. ~ntr-un asemenea
caz, s`nt dispus s\ sugerez c\, dac\ am
scrie „fônt=n\“ `n loc de „f`nt`n\“ [i „p\mênt“ `n loc de „p\m`nt“, am fi [i mai
romanici. {i am spori [i mai tare (semi)analfabetismul care se generalizeaz\ pe
teritoriul ]\rii.
f) Caracterul dogmatic [i tenden]ios
al apologiei reformei. Argumenta]ia celor care ap\r\ scrierea cu „=“ s`nt – cu
rare [i demne de respect excep]ii – nu
doar propagandistic-tenden]ioase, ci [i
contradictorii. ~n ceea ce prive[te excep]iile, am toat\ stima pentru oamenii de
[tiin]\ care [tiu s\ poarte un dialog cu adev\rat [tiin]ific [i presupun c\, dincolo
de anumite considerente pur sentimentale sau justi]iare, accept\ ideea c\
scrierea este o conven]ie. De aici p`n\ la
ideea c\ o scriere (poate) mai pu]in latinizant\, dar mai u[or de asimilat, este
preferabil\ uneia mai greu de introdus [i
n\sc\toare de permanente gre[eli nu e
dec`t un pas. Reamintesc c\ majoritatea
popula]iei Rom=niei contemporane a `nv\]at c\ scrierea corect\ a limbii rom=ne
este cu „`“.
~n ceea ce prive[te comentariile tenden]ioase, caracterul lor cel pu]in contradictoriu se vede f\r\ prea mari eforturi. Iat\ c`teva caracteristici relevante:
1) Autocontradic]ia. Apologe]ii reformei accept\ o reform\ la care lingvi[tii
din Academia Rom=n\ nu au aderat, `mpotriva c\reia mai toate institutele de
lingvistic\ din ]ar\ ([i Republica Moldova) au protestat [i care `nt`mpin\ opozi]ia unor nume de marc\ din domeniul
studiilor lingvistice din Rom=nia. A[adar, ignor`nd opinia celorlal]i lingvi[ti,
se al\tur\ taberei nespeciali[tilor, dar
pretind maximum de competen]\ lingvistic\. Un pic de sim] al realit\]ii ar fi
fost suficient...
2) Selec]ia p\rtinitoare. Argumentele
aduse `n favoarea scrierii cu „=“ s`nt selectate cam cum selecta Sc`nteia realit\]ile din „lumea capitalului“ [i din „]\rile
socialiste“. Apologe]ii reformei din 1993
folosesc ca argumente scrierile lingvi[tilor favorabili scrierii cu „=“ [i ignor\
sau minimalizeaz\ opiniile adversarilor
acesteia. Metoda favorit\ este aceea de
a combate un aspect discutabil sau controversabil al argumenta]iei adversarului, ocolind `ns\ cu aten]ie argumentele
de bun sim], care s`nt cele mai periculoase. Atunci c`nd apare cuv`ntul restaura]ie, ap\r\torii lui „=“ prefer\ s\ sublinieze c\ nu orice restaura]ie e chiar at`t
de rea, ocolind fondul problemei: c\ aceast\ restaura]ie numai benefic\ nu s-a
dovedit.
2) Discreditarea. De obicei, ocolind
esen]a problemei, ap\r\torii lui „=“ se
leag\ de aspecte secundare, `ncerc`nd
chiar discreditarea preopinentului. De
exemplu, faptul c\ un profesor scrie –
dintr-o sc\pare, desigur – c\, `n p\m`nt
[i morm`nt, vocala „`“ provine dintr-un
„i“ latinesc (`n loc de „e“) li se pare
acestora suficient ca s\ discrediteze
`ntreaga argumenta]ie a acestuia. {i nu
este cazul. Normal, onest [i `ntr-un spirit cu adev\rat polemic ar fi s\
eviden]iem erorile, dar s\ aducem
contraargumente la idei.
O alt\ form\ de discreditare a preopinentului este negarea competen]ei
lingvistice a acestuia. Dac\ argumentele anti-“=“ nu vin din partea unui preopinent cu prestigiu, polemi[tii pro-“=“
nici nu se mai obosesc s\ judece validitatea sau invaliditatea lor. „Nu e doctor
`n lingvistic\, deci nu conteaz\“ – cam
a[a ar putea fi rezumat\, un pic simplist,
atitudinea respectiv\. Nu mai conteaz\
c\ argumentele nu s`nt `ntotdeauna de
ordin lingvistic, ci doar faptul c\
nespecialistul `[i permite s\ aib\ o opinie. Argumenta]ia la tem\ e `nlocuit\ de
comentariul la persoan\. Situa]ia e, de
altfel, caraghioas\, fiindc\ reforma pe
care ap\r\torii lui „=“ o gireaz\ a fost
validat\ tocmai de nespeciali[ti.
~n fine, analogiile false sau argumentele nesemnificative `[i au [i ele rostul
lor. Ce sens are, de exemplu, faptul c\,
scris f\r\ diacritice, „piine“ este mai neclar sau mai nelatinesc dec`t „paine“?
Ambele forme s`nt incorecte din punct
de vedere ortografic, ambele s`nt la fel
de utile `n situa]ii concrete, ca semne,
iar neclaritatea lor depinde de norma
ortografic\. Un asemenea argument are
mai degrab\ un caracter anecdotic – a[a
cum l-a [i prezentat dl profesor Al. Niculescu – [i nu poate fi folosit dec`t, eventual, ca argument `n favoarea scrierii
cu „a“, adic\ f\r\ semne diacritice.
3) Ignorarea contextului istoric. Scrierea cu „=“ ar fi avut o justificare dac\,
`n momentul `n care a fost adoptat\, ar
fi fost una `ntemeietoare. Dar nu este.
~ns\ nimeni nu pare s\ ia `n seam\ faptul c\, `n 1993, existau ni[te deprinderi
ortografice create `n [coli. Mai grav,
nimeni nu pare s\-[i dea seama c\,
f\c`nd apel la opiniile unor lingvi[ti de
prestigiu din perioada interbelic\ sau
chiar din secolul al XIX-lea, dar
ignor`nd opiniile unor lingvi[ti de prestigiu contemporani, ignor\m practic
Polemici
caracterul evolutiv al limbii rom=ne [i al
limbii `n general. Apelul la lingvi[tii
prestigio[i din anii ’30-’40 nu trebuie s\
treac\ `naintea apelului la opiniile lingvi[tilor contemporani [i a institu]iilor de
profil (care, cum am spus, s-au cam
opus reformei Academiei). Altfel, ajungem `n situa]ia destul de jenant\ s\
judec\m limba rom=n\ din 1990-2000
conform perspectivei [i normelor din
1900, ca [i cum `ntre timp nu s-a modificat nimic. Ceea ce s-a [i f\cut, uit`ndu-se c\, de atunci `ncoace, au ap\rut
acele milioane de oameni care au `nv\]at s\ scrie doar cu „`“.
4) Autosuficien]a. Ori de c`te ori se
refer\ la impunerea scrierii cu „=“, apologe]ii ei ignor\ sau minimalizeaz\ problemele pe care le creeaz\ ea. O s\ comentez mai jos [i mai pe larg aspectul
acesta, dar nu pot s\ nu amintesc c\, pe
l`ng\ lingvi[ti (dintre care destui nu s`nt
de acord cu reforma Academiei), exist\
mii de redactori de reviste, traduc\tori
(mul]i de renume), critici literari [i scriitori care `ntruchipeaz\ via]a cultural\
de la noi [i dintre care nenum\ra]i in[i
folosesc scrierea cu „`“. ~[i poate permite cineva s\ afirme, de exemplu, c\ dl
profesor D. Irimia face gre[eli de ortografie ce ar trebui corectate cu ro[u? Sau
c\ dl Nicolae Manolescu gre[e[te `n
21
acela[i mod, ba – eventual – d\ [i un
prost exemplu genera]iilor de studen]i
de la Litere? Dincolo de spa]iul disputelor lingvistice (ce-i drept, uneori fascinante), exist\ o lume a c\rei profesie
este chiar scrierea `n limba rom=n\ [i a
c\rei opinie s-ar cuveni ascultat\.
g) Caracterul pernicios al reformei
ortografice. S-a v\zut destul de bine c\ o
asemenea schimbare reu[e[te s\ bulverseze pe toat\ lumea. ~n ciuda afirma]iilor
– deloc documentate – ale ap\r\torilor
scrierii cu „=“, reforma a creat mon[tri
ortografici nu doar `n mediile mai pu]in
educate. Dar chiar [i acolo... In[i cu studii medii, care scriau a[a cum au `nv\]at
`n liceu [i scriau relativ corect, au `nceput s\ creeze cele mai minunate combina]ii ortografice cu putin]\. In[i cu studii
superioare, dar nefilologice, a c\ror
meserie le cere s\ scrie adesea [i rapoarte, au umplut h`rtiile cu hibrizi
`nfior\tori, gen „=ndeplini“, „s=ntem“
sau „bine=n]eles“. Zilele trecute, vizit`nd
o expozi]ie muzeal\ superb\, am remarcat c\ – din p\cate – majoritatea textelor
explicative erau scrise cu „=“ la `nceputul cuv`ntului [i cu „s=nt“. Am avut
(ne)[ansa s\ v\d [i documente cu caracter oficial scrise cu aceea[i ortografie
nesigur\, `ntre „`“ [i „=“. ~n fine, haosul a
fost suficient de mare ca s\ se ajung\ [i
la propuneri aberante, cum a fost cea de
a se renun]a [i la „`“, [i la „=“, `n locul lor
urm`nd a se crea un semn nou, intermediar, asta probabil pentru a `mp\ca toate
caprele [i verzele existente.
S\ nu ne `mb\t\m cu ap\ rece. Nu
doar in[ii slab instrui]i gre[esc. Oameni
care `nainte scriau corect au ajuns nu
doar s\ scrie gre[it, ci [i s\ nu le mai pese. Ei nu s`nt de condamnat: autoritatea
reprezentat\ de [coal\ a fost, `n cazul
lor, delegitimizat\ prin noua m\sur\. ~n
acela[i timp, nici noua ortografie nu beneficiaz\ de suficient\ legitimitate [i nici
nu are cum. Pe ansamblu, bulversarea
impus\ din 1993 `ncoace n-a f\cut altceva dec`t s\ accentueze ideea c\ nu
exist\ o norm\ ortografic\ validat\ [tiin]ific, adic\ – lucru destul de grav – c\ nu
conteaz\ cum scriem. „Nu vezi“, `mi
explica un prieten, „ieri scriam a[a, azi
ne pun s\ scriem altfel, m`ine vin al]ii [i
schimb\ altceva. Habar n-au ce fac
acolo!“
Ar trebui s\ m\ duc [i s\ le spun profesorilor mei c\ m-au `nv\]at s\ scriu gre[it? Sau s\ accept ideea c\ scrierea cu „`“
e scriere comunist\, iar cea cu „=“ e democratic\? Oric`te explica]ii s-ar putea
aduce `n favoarea scrierii cu „=“ (dublate,
desigur, de la fel de multe explica]ii `n
favoarea scrierii cu „`“), nu pot s\ nu m\
g`ndesc la inutilitatea unei decizii luate
din ni[te ra]iuni de ordin ideologic.
Ra]ionamentul pe care `l propun e, de
fapt, simplu. Ortografia prerevolu]ionar\
era func]ional\, cunoscut\ [i r\sp`ndit\ `n
r`ndul `ntregii popula]ii, `n condi]iile unui
sistem educa]ional mai coerent dec`t azi.
Ortografia propus\ de Academia Rom=n\
a dat peste cap acea coeren]\ ortografic\
la nivel na]ional. Cei care nu au `n]eles-o
scriu cum `i taie capul, iar cei care au
`n]eles-o o accept\ sau o resping [i scriu
de asemenea cum `i taie capul.
Iar dac\, `n cele din urm\, noua ortografie va fi impus\ prin lege tuturor cet\]enilor Rom=niei (inclusiv celor care au
fost educa]i altfel, `nainte de 1993), n-o
s\ mai existe nici o deosebire de fond
`ntre reforma „comuni[tilor“ [i reforma
„democra]ilor“. Ignor`nd opiniile multor
lingvi[ti de prestigiu, dar baz`ndu-se pe
decizia unui grup de nespeciali[ti investi]i cu autoritate de puterea politic\, ea
va fi tot un act de impunere abuziv\ a
autorit\]ii. Sau este deja?
carte de proz\ (de factur\ liric\), Tarantula, `n care cu o ironie extrem de bine
dozat\ [i cu un sim] al absurdului dus la
extrem, `n stilul s\u caracteristic, ofer\ o
imagine caricaturizat\, mai mult sau mai
pu]in fidel\ a lumii americane. Chem\rile
la lupta `mpotriva inamicului „ro[u“, la
trecerea `n r`ndurile lupt\torilor din Vietnam sunt, bine`n]eles, savuros r\st\lm\cite: „Explica]i-mi [i mie un fapt, dr. Blorgus: iat\ faptul: noi trebuie s\ vrem s\
murim pentru libertate (sf`r[itul faptului)
acum ce vreau s\ [tiu eu despre acest fapt
este: o fi spus hitler asta? de gaulle? pinocchio? lincoln? agnes moorehead? goldwater? piratul barb\ albastr\? robert e. lee?
eisenhower? groucho smith? teddy kennedy? generalul franco? custer? se poate
oare ca jose melis s\ fi spus asta? poate
donald o’connor? eu sunt portar la bibliotec\, deci v\ rog s\-mi clarifica]i [i mie
problema. mul]umesc... à propos, dac\
nu-mi parvine nici un r\spuns p`n\ mar]ea
viitoare, voi considera c\ toate numele sus
men]ionate reprezint\ de fapt una [i
aceea[i persoan\.“ (Dylan, Bob: Tarantula,
Londra 1972, pag. 49)
Apusese timpul unui Elvis Presley care s-a `nrolat `n armat\ cu o bucurie de
nedescris, de fa]\ fiind televiziunea [i...
mama, m`ndr\ de progenitura ei. ~n timpul r\zboiului din Vietnam, Tuli Kupferberg (compozitorul renumitei piese-slogan din Hair, The Aquarius), poet [i c`nt\re], pune `mpreun\ cu Ed Sanders bazele legendarei trupe The Fugs [i public\
`ndreptare pentru tinerii americani `n
care le d\ acestora nici mai mult nici mai
pu]in de... 1001 de „sfaturi“ pentru a
sc\pa de armat\. Aplicabile sau nu,
aceste `ndreptare s-au v`ndut `n sute de
mii de exemplare, deci `ntr-un fel sau al-
tul au folosit, dac\ nu la evitarea `ncorpor\rii, atunci m\car la p\strarea umorului, fie el [i negru. ~n cazul cet\]enilor
rom=ni `n prag de recrutare [i f\r\ 4000
de dolari `n buzunar, unele din aceste
sfaturi pot deveni, dup\ caz, utile:
„ - Intr\ `ntr-o m\n\stire.
- Zboar\ `n lun\ [i refuz\ s\ te mai
`ntorci.
- Mori.
- Arat\-]i un sf`rc.
- Castreaz\-te.
- Inventeaz\ o ma[in\ a timpului [i
`ntoarce-te `n secolul al XIX-lea.
- ~ncepe s\ menstruezi (mai bine ro[u
dec`t mort/ „better red than dead“).
- Pledeaz\ pentru libertatea sexual\ a
copiilor.
- C\s\tore[te-te cu J. Edgar Hoover.
- Cere reziden]\ `n Albania.
- C\s\tore[te-te cu Lassie.
- F\ s\-]i creasc\ zece degete pe cap.
- Declar\ r\zboi Germaniei.
- Spune-i psihologului t\u c\, dac\ nu
te las\ `n armat\, `l omori.
- ~ng\lbene[te-te.
- Anun]\ c\ ai devenit mirele
Fecioarei Maria.
- Anun]\ c\ ai devenit mirele lui Iisus
Hristos.
- Pune-i pe prieteni s\ te r\stigneasc\.
- Taie-]i urechea st`ng\ [i trimite-o
comisiei militare.
- ~nva]\ s\ vorbe[ti cu anusul.
- ~mb\tr`ne[te rapid sau, c`nd ajungi
la 17 ani, nu mai `mb\tr`ni.
- Spune-i agentului de paz\ c\ e[ti
frate cu Allen Ginsberg.
- Spune-le c\ ai de g`nd s\ mori r`z`nd.“ (extras din Kupferberg, Tuli: 1001
Ways to Beat the Draft, din Penguin
Book of the Beats, pg. 391-394).
1
V. „Ortografie [i propagand\“, în
România literar\, nr. 2 / 2003.
BEATografii (4)
CORINA BERNIC
}ar\, ]ar\, vrem osta[i!... Ce te faci
atunci c`nd un joc at`t de inspirat, dar
mai ales educativ ca acesta nu pare s\-[i
mai reg\seasc\ ecoul peste ani? Jocul nu
mai are efectul moralizator de alt\dat\,
r\m`ne doar palida amintire a ludicului
nevinovat. Bravii „osta[i“ care `n joc
r\spundeau cu at`t de mult\ promptitudine [i se izbeau apoi cu for]\ `n falanga
creat\ de „inamic“ devin adev\rate monumente ale disper\rii neputincioase la
vederea unei „inocente“ invita]ii: ordinul
de recrutare. Nu mai consoleaz\, se pare, jocul exuberant al copil\riei [i nici
chiar promisiunea cu t`n\rul `ntors din
armat\ maturizat, sigur pe el, ca [i cum
acolo ar fi ini]iat `n adev\ruri ascunse
profanului. Exist\ atunci vreo posibilitate
de sc\pare pentru cei care nu ]in neap\rat s\ pl\teasc\ tribut cu un an din via]\
patriei, pentru cei pe care nici mirosul de
popot\, nici grija „p\rinteasc\“ a superiorilor nu `i atrage `n vreun fel? Din fericire, democra]ia unor state cu istorii de
sute de ani – cum aflu mai recent c\ ar fi
Rom=nia – func]ioneaz\: este o adev\rat\ fericire s\ fii rom=n, pentru c\, `n
ce prive[te serviciul militar, po]i, `n sf`r[it, s\ alegi. Suma modic\ de 4000 de
dolari pe care trebuie s\ o pl\te[ti nu
poate s\ ridice prea multe probleme unui om prev\z\tor. Trebuie, spre exemplu, doar s\ str`ngi cu grij\ aloca]ia ta [i
a colegilor de clas\, [coal\, ora[, din to]i
anii de liceu [i... ai sc\pat.
Din p\cate, un stat at`t de t`n\r [i neexperimentat ca SUA, prin delega]ia
atotputernicului unchi Sam, nu a oferit
astfel de posibilit\]i tinerelor sale vl\stare. Ce face genera]ia beat c`nd se treze[te cu ordinul de `ncorporare `n m`n\? Refuzul de tip beat de a juca rolul impus de
societate, „revolta pasiv\“ (Ginsberg) afi[at\ fa]\ de societatea de consum, fa]\
de complexul militar-industrial, se lovesc, `n acest caz, de insurmontabil: `nrolarea. ~n fa]a acestei amenin]\ri, genera]ia beat s-a manifestat `ntr-un mod clasic: fiecare a sc\pat cum a putut...
Al Doilea R\zboi Mondial l-a g\sit pe
Kerouac `n timp ce studia la Universitatea
Columbia din New York. Se pare c\ nu a
reu[it s\ se conformeze cerin]elor militare [i a sc\pat ieftin. Dar acest fapt nu
l-a `mpiedicat mai t`rziu, c`nd [i-a `n-
ceput memorabilele c\l\torii americane
de pe Route 66, s\ poarte permanent acelea[i haine tocite ale armatei... salv\rii.
Allen Ginsberg se pare c\ este cel care a sc\pat cel mai u[or de `ncorporare.
Homosexual declarat, el nu a fost interpelat de nici unul dintre reprezentan]ii armatei americane `n vederea unei `nrol\ri.
William S. Burroughs s-a conformat
`ns\ cerin]elor militare, ca un bun cet\]ean american. Dup\ ce a studiat literatur\ englez\ [i antropologie la Harvard,
medicin\ la Viena, dup\ felurite slujbe
ca barman, detectiv particular `n New
York sau ca redactor `n Chicago, Burroughs [i-a `ndeplinit `n 1942 stagiul militar la Coldspring, Texas. {i aceast\ experien]\ avea s\ fie euristic\: Burroughs
[i-a descoperit cu aceast\ ocazie pasiunea sa pentru arme – dezvoltat\ mai apoi
pe un teritoriu mai pu]in violent, `n a[anumita Shotgun Art, pictura cu vopsea
tras\ din revolver –, pasiune care avea
s\-l coste chiar pierderea so]iei. ~n toamna anului 1951, la o petrecere, el `ncercase – Wilhelm Tell redivivus! – s\ nimereasc\ un pahar de cocktail, pe care `n
prealabil `l a[ezase pe capul so]iei, Joan
Volmer. A gre[it ]inta, iar sentin]a („omor
din impruden]\“) avea s\ fie bl`nd\. A[adar armata nu a avut o influen]\ prea pozitiv\ asupra creierelor beat. (Aviz armatei rom=ne: nu mai [icana]i poe]ii tineri!)
R\zboiul Rece a adus politica american\ a anilor ’50 `n pragul paranoiei: este
vorba de v`n\toarea de vr\jitoare declan[at\ de senatorul „cruciat“ Joseph
McCarthy. Primul val al genera]iei beat a
avut de-a face din plin cu cenzura, care
`ncerca s\ `n\bu[e pe toate planurile,
social [i politic, orice tendin]\ destabilizatoare „neamerican\“. Al doilea val –
Lawrence Ferlinghetti, Michael McClure,
Gregory Corso – s-a putut manifesta deschis pe fundalul unei mi[c\ri ce se impusese deja ca establihment. Paranoia anticomunist\ a atins apogeul `ns\ o dat\ cu
r\zboiul din Vietnam: `nrolarea devenea
iar o necesitate `n lupta pentru no]iuni abstracte gen „libertate“, „pace“, „democra]ie“. F\r\ `ndoial\ c\, dac\ n-ar fi existat genera]ia beat, nu s-ar fi ajuns nici la
fenomenul flower power. Bob Dylan, sub
influen]a lui Allen Ginsberg, Amiri Baraka
(Le Roi Jones), Diane DiPrima, Ed Sanders
[i Tuli Kupferberg sunt doar c`]iva protagoni[ti ai culturii pop a anilor ’60-’70. ~n
1966, Bob Dylan a publicat singura sa
iunie 2003
Accente
22
TEUTONICE
La cap\tul mai scurt al literaturii
~ntre parada de fa]ad\ [i povestea de citit
MICHAEL ASTNER
Thomas Brussig (foto, n\scut `n
1965 la Berlin), este un prozator german crescut `n fosta RDG care s-a afirmat „plenar“ dup\ 1989, `n Germania
unificat\, cu teme „nostalgice“, adic\
de inspira]ie redegist\. Dup\ c\r]ile
sale de succes „Helden wie wir“ (Eroi
ca noi) [i „Am kürzeren Ende der Sonnenallee“ (La cap\tul mai scurt al
Sonnenallee) s-au f\cut filme de succes
– dup\ scenariul autorului.
~ntr-un interviu dat revistei „Spiegel“
(realizat de Volker Hage, 06.09.1999),
`ntrebat dac\ se consider\ un cronicar al
RDG-ului, de vreme ce scrie cu prec\dere despre fosta Germanie socialist\,
Brussig a ar\tat c\ `n ambele cazuri povestea ar fi fictiv\. ~n „Eroi ca noi“ s-ar
putea chiar vorbi de-o minciun\ istoric\, `n m\sura `n care c\derea Zidului
Berlinului e prezentat\ ca opera unui
f\pta[ singular. Iar `n „Sonnenallee“,
subiectul n-ar intra nici el `n propria
capcan\: „se `ncearc\ nu relatarea a
ceea ce [i cum a fost `n RDG, ci se
poveste[te ceea ce le place oamenilor
cu prec\dere s\-[i aminteasc\.“
Hage `l `ntreba apoi pe Brussig, dac\
RDG-ul e chiar a[a de palpitant, iar
prozatorul poveste[te cum un redactor
de televiziune din vest i-a spus, dup\
schimbarea din 1989, c\ „temele din
est nu intereseaz\“. {i aproape c\ [i-ar
fi spus [i el, scriind la „Eroi ca noi“, c\
RDG-ul [i Stasi-ul (Securitatea lor) n-ar
interesa pe nimeni – „am fost surpins
eu `nsumi apoi de succesul c\r]ii.“
~n ce m\ prive[te, p`n\ una alta trag
de aici concluzia c\ [i prozatorii rom=ni ar face bine s\ abordeze din perspectiva de ast\zi teme de ieri (din
„epoca de aur“, a „societ\]ii socialiste
multilateral dezvoltate“), convins fiind
c\ transpunerea lor narativ\, `n romane
susceptibile de ecranizare, ar g\si dendat\ (dac\-s bine scrise, desigur – iar
filmele bine f\cute!) un public extrem
de interesat de ce [i cum a fost pe vremea lui Ceau[escu, eu unul put`ndu-mi
imagina lesne o carte numai bun\ de
transformat `ntr-o comedie spumoas\,
cu tot absurdul, ridicolul, haiosul posibil
de dinainte de ’89!
Brussig mai spunea `n interviul cu
pricina c\ „RDG-ul avea un cotidian,
avea un interior concret, iar `n spatele
lui se ascund o droaie de pove[ti bune,
trecute cu vederea. {i `n mod curios,
tocmai acestea s`nt `n]elese peste tot `n
lume“ - aviz amatorilor!
Vineri, 23 mai 2003, Thomas Brussig a citit din cartea sa „Am kürzeren
Ende der Sonnenallee“ la GoetheZentrum - Centrul Cultural German Ia[i.
Mar]i, 27 mai 2003, acela[i autor a citit
la Sibiu, `n cadrul celui de-al VI-lea
Congres Interna]ional al Germani[tilor
din Rom=nia. Despre cartea aceasta
at`t: Brussig [i-a imaginat ini]ial un film
`n genul lui „Radio Days“ de Woody
Allen, radioul fiind `nlocuit de el cu…
Zidul Berlinului, „fenomenul redegist
prin defini]ie“, iar Sonnenallee este o alee care se-ntindea pe cinci kilometri `n
Berlinul de Vest, doar ultimii metri sf`r[ind dincolo de zid, `n Berlinul de Est.
Scris alert, `ntr-un stil aproape „foiletonistic“, romanul amintit al lui Brussig (care va ap\rea, dac\ am `n]eles
bine, anul acesta [i `n traducere rom=neasc\ la Editura Humanitas), judec`nd
dup\ fragmentele citite de autor, se
recomand\ ca o lectur\ foarte pl\cut\,
orice altceva dec`t ceea ce a numit el la
Sibiu, r\spunz`nd la o `ntrebare privind
via]a literar\ din Germania dinainte [i
dup\ 1989, „literatur\ pentru germa-
Cercet\torii [i mass media
CONSTANTIN CR+NGANU
Jurnali[tii au nevoie de surse de
informare. Ei nu pot raporta despre
cercetare dac\ cercet\torii nu vorbesc cu
ei. {i cercet\torilor le place ca munca lor
s\ fie recunoscut\ [i apreciat\. Dar pot ei
s\ ob]in\ aprecierea dorit\ [i din alt\
parte dec`t mass media? Din nefericire,
cel pu]in din perspectiva educa]iei
[tiin]ifice, r\spunsul la aceast\ `ntrebare
este un „NU“ hot\r`t.
Principala form\ de recunoa[tere pe
care cercet\torii o caut\ este aceea venit\
din partea colegilor lor, din ]ar\ sau de
peste hotare, care lucreaz\ `n acela[i domeniu de cercetare sau `ntr-unul foarte
apropiat. Recunoa[terea vine sub forma
public\rii rezultatelor cercet\rii `n reviste
[tiin]ifice cu referen]i externi. Recunoa[terea mai vine sub forma granturilor de
cercetare acordate pe baza unor propuneri supuse competi]iei [i examinate de
referen]i externi. De asemenea, recunoa[tere a calit\]ii cercet\rii mai `nseamn\ [i cre[terea salariului ori promovarea
ob]inut\ tot pe baza aprecierilor f\cute
de referen]i externi. Iar pentru c`]iva,
pu]ini, recunoa[terea vine [i sub forma
unor prestigioase premii interna]ionale,
precum Medalia Fields `n matematic\,
Premiul Crafoord `n [tiin]ele geologice
sau Premiul Nobel `n fizic\, chimie,
medicin\ sau economie. Dar angajarea
iunie 2003
`n activit\]i non-academice, dedicate populariz\rii [i explic\rii [tiin]ei, prin
intermediul presei, radioului, televiziunii,
c\r]ilor, nu se bucur\ de aceea[i valoare
apreciativ\.
F\r\ s\ m\ compar cu figuri legendare `n domeniul „[tiin]ei pentru to]i“,
precum Carl Sagan or Stephen Jay
Gould, am `ncercat, pe c`t mi-a stat `n
puteri [i a fost posibil, s\ arunc pun]i
`ntre lumea mea [tiin]ific\ [i cea din
afara ei. ~n perioada (1980-1993) c`nd
am fost asistent, apoi lector, la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Ia[i, ca [i `n
ultimii zece ani, petrecu]i la Universitatea Oklahoma [i Brooklyn College `n
New York, am f\cut eforturi considerabile s\ scriu despre [tiin]\ pentru
cititori din afara ei, s\ vorbesc despre
[tiin]\ unor audien]e non-academice [i
s\ ajut mass media s\ comunice opiniei
publice semnifica]ia cercet\rilor mele
sau ale altora. De exemplu, numai `n
perioada 1992-93, am publicat la Ia[i,
`n revista Timpul, aproape 70 de articole
consacrate unor variate aspecte ale cercet\rii [tiin]ifice, de la anomaliile magnetice ale P\m`ntului la efectul de ser\,
de la cristalele magnetice din creierul
uman la preg\tirile antiseismice din
California. C`nd am fost selec]ionat
pentru o expedi]ie [tiin]ific\ la Polul
Nord, am explicat, `n pres\ [i la radio,
care s`nt motiva]iile unei astfel de c\l\torii, ce rezultate putem a[tepta dup\
A fost o dat\-n est…
Afi[ul filmului dup\ romanul lui
Thomas Brussig (1999, `n regia lui
Leander Haußmann)
ni[ti“. Remarc\ lesne de `n]eles ca o
critic\ mai degrab\ nevoalat\ la adresa
celui care citise la Sibiu `naintea sa, `n
aceea[i sear\, anume Dieter Schlesak,
scriitor originar din Sighi[oara [i stabilit din 1969 `n Germania, iar de ani
buni tr\itor `n Toscana. Care Schlesak a
citit un poem enorm, numai bun de
provocat indigestie spiritual\ [i estetic\
ascult\torilor, un poem `nc\rcat cu tot
ceea ce le place anumitor germani[ti:
referin]e de la biblicii Moise [i Iosif la
Martin Heidegger [i Paul Celan, evident via Holocaust, un stindard purtat
cu fala vinei exemplar asumate reprezent`nd-o elementul autobiografic al
unchiului sighi[orean farmacist la…
Auschwitz!
Nici c\ se putea al\turare mai contrastiv\ de lecturi: una a scriitorului
obi[nuit cu o pia]\ german\ a c\r]ii de
dinainte de ’89, c`nd mai important era
`n Occident s\ [tii s\ te pliezi pe teme
„corecte“ („corect“ abordate), scriitura
`n sine [i publicul cititor cont`nd prea
pu]in `n ecua]ie; alta a unui autor afir-
mat dup\ ’89, destupat, orientat ([i)
spre public (adic\ mai deloc spre critica academic\ - ceea ce nu `nseamn\
c\ romanele lui Brussig nu s`nt abordate `ntre timp [i-n prelegeri [i seminarii
universitare!). Pe scurt, primul spune o
„poveste“ greu lizibil\, urm\rind s\ ne
`ndoape cu „adev\ruri“ grele (mai bine
spus: s\ impresioneze semidoc]ii
ahtia]i dup\ fa]ade culturale beton –
vezi referirea la Heidegger cel vinovat
[i Celan cel victimizat), pe c`nd al doilea poveste[te pe bune, l\s`nd cititorului s\ scoat\ eventualele adev\ruri de
sub coaja narativ\…
~n fine, pentru cei interesa]i s\ vad\
cum se „vinde“ un profesionist al scriiturii, iat\ adresa paginii web a romancierului german:
www.thomasbrussig.de
`ncheierea ei [.a. ~n revista „Rom=nia
pitoreasc\“ am publicat zece articole pe
diverse teme [tiin]ifice, ultimele dou\
fiind concepute ca p\r]i integrante ale
unui ciclu de educa]ie ecologic\ a publicului românesc.
F\r\ `ndoial\, exist\ mult loc pentru
a scrie despre importan]a ajut\rii publicului `n `n]elegerea unor probleme [tiin]ifice complexe. Totu[i, cercet\torii care
lucreaz\ `n universit\]i [i institute de cercetare s`nt descuraja]i `n mod subtil `n
luarea de contact cu mass media prin natura sistemului de recunoa[tere a activit\]ii lor. ~n mediul academic american,
unde `mi desf\[or activitatea din ultimii
zece ani, o posibil\ marire de salariu
implic\ evaluarea meritelor activit\]ilor
anteriore. Numai c\, `n aceast\ evaluare,
angajamentele publice `n diverse forme
(articole, conferin]e, apari]ii TV etc) s`nt
pu]in considerate. Elementele care conteaz\ realmente pentru un cercet\tor or
profesor s`nt num\rul articolelor [tiin]ifice publicate, num\rul de studen]i la
masterat, doctorat sau pos-doctorat,
num\rul de cursuri predate [i num\rul de
contracte [tiin]ifice (f\r\ s\ cunosc detalii
actuale, cred c\ [i mediul academic românesc urmeaz\ o politic\ de promovare asem\n\toare). De aceea, cred c\,
`n condi]iile `n care activit\]ile de educa]ie general\ nu s`nt o parte important\
a procesului de promovare profesional\,
cercet\torul nu mai este `ncurajat suficient s\ lucreze cu mass media pentru a
face [tiin]a accesibil\ unei audien]e mai
largi, non-academice.
Chiar dac\ un sistem mai eficient
de recompensare a cercet\torilor ar putea fi aplicat, „antrenarea“ lor pentru a
deveni mai apropia]i de mass media
r\m`ne o sarcin\ dificil\. Poate pentru
c\, `n fruntea listei cu dificult\]i, se g\se[te faptul c\ cercet\torii [i jurnali[tii nu
lucrez\ `n acela[i cadru temporal. {tiin]a
nu genereaz\ de regul\ evenimente zilnice precum un accident rutier, un viol,
un meci de fotbal sau o dezbatere politic\ `n parlament.
{i atunci, prezentarea unor evenimente [tiin]ifice `n pres\ sau la televiziune
este l\sat\, de cele mai multe ori, pe m`na
unor jurnali[ti f\r\ o preg\tire de specialitate, care lucreaz\ sub amenin]area timpului limitat (deadline) [i cu dorin]a ob]inerii unui rating c`t mai bun pentru emisiunea lor. Iar rezultatele unei astfel de
prezent\ri nu pot fi dec`t dezastruoase.
Am scris aceste `nsemn\ri g`ndindum\ la isteria provocat\, nu cu mult timp
`n urm\, `n opinia public\ româneasc\,
de „prezicerile“ unei persoane referitoare
la un nou [i distrug\tor cutremur `n Rom=nia. Folosind internetul, citeam articole dup\ articole, urm\ream show-uri la
diverse televiziuni, ascultam posturi de
radio [i m\ `ntrebam, parafraz`nd pe
poet: „Unde ni s`nt cercet\torii“ care s\
pun\ punct imediat imposturii? Cum este
posibil ca mass media româneasc\ s\
cedeze a[a de u[or senza]ionalului celui
mai ieftin? A murit [tiin]a adev\rat\ [i
tr\ie[te numai mama Omida?
Un posibil, par]ial, r\spuns ar fi
r`ndurile de mai sus.
Accente
23
O altfel de scrisoare
NOEMI BOMHER
C`nd participam la cenaclurile
[tiin]ifico-fantastice, am descoperit c\ lumile virtuale seam\n\
mult între ele. Diferen]ele de
v`rst\ trebuie s\ fie m`nuite cu
delicate]e. Ast\zi, a[ dori s\ v\
povestesc despre nemuritoarele
„clipe de argint“, provocate de
înt`lnirea cu spiritul organizatoric
t`n\r. ~mi cer scuze celor de v`rsta
mea, prezen]i aici în plan secund, c\ci simt c\ tinerii construiesc mereu alte trepte, pe care
noi nu le vom mai urca.
Prima treapt\ a avut o deschidere interna]ional\: Filiala Ia[i a
Academiei, Institutul de Filologie
Român\, „Alexandru Philippide“, Uniunea Scriitorilor [i Societatea „Astra“ a organizat, pe
23 [i 24 mai 2003, un simpozion
Limba [i literatura român\ în spa]iul etnocultural dacoromânesc [i
în diaspora. Poate c\, la sf`r[it, ecourile par mai pu]in importante, dar `n realitate abia dup\ ce
s-a încheiat, se poate l\uda vrednicia organizatorilor, a maturilor
[i a tinerilor participan]i. Nu doresc s\ reiau liste, dar insist pe
inser]ia cercet\rilor moderne
(despre rela]ia cu calculatorul,
despre traduceri, despre propaganda necesar\, despre filtrul
„bunei cuviin]e“) [i pe s`rguin]a
tinerilor ce au creat atmosfera
cultural\ necesar\. Nu sugerez
dec`t existen]a unei poetici a
inimii (din latinescul anima ‘suflet’). Enumerarea unora din
„staff“- Dan M\nuc\, Areta Mo[u,
Ofelia Ichim, Florin Olariu, Gabriela Haja - nu reprezint\ dec`t
un elogiu m\runt. {i, drept omagiu, reamintim etimologia unui
prenume din Iliada lui Homer,
Areta, nume rar, ce semnifica în
greaca veche, virtute.
O a doua treapt\ o reprezint\
înt`lnirea organizat\ `n 7 iunie, la
TIBERIU BR|ILEAN
Muzeul Literaturii Române, în
Podul Casei Pogor, pentru lansarea unei c\r]i cu titlul simbolic,
prezentate de profesorul Liviu
Leonte [i scriitorul Liviu Apetroaie: Elevii mei, dar divin. Cartea
apar]ine profesoarei Sidonia Simionescu [i este un jurnal al
vie]ii de profesor, scris cu umor,
cu nostalgie, cu echilibru. Impresionant\ a fost prezen]a masiv\ a
elevilor, de la cei de patruzeci [i
cinci de ani p`n\ la cei de [aisprezece, profesorul [i elevii
demonstr`nd c\, în secolul XXI,
farmecul rela]iei dintre magi[tri [i
ucenici se p\streaz\, r\zvr\ti]ii [i
premian]ii înt`lnindu-se în elogiul
adus dasc\lului. Nu doar elevii
sunt un dar, ci [i profesorii.
O a treia treapt\ o reprezint\
organizarea, în data de 9 mai, la
Liceul de Arte „Octav B\ncil\“, a
unei manifest\ri în cinstea memoriei fiicei profesoarei de român\, C\t\lina Frâncu, realizat\
de elevii din clasa a XII-a, pe care
ne sim]im obliga]i s\-i enumer\m, întruc`t sigur, peste câ]iva
ani, ve]i auzi despre violoni[ti
celebri [i despre voci de excep]ie. Al\turi de versurile lui Irinel
M\d\lina Frâncu, citite de profesorul universitar Emil Co[eriu,
elevii (Emilia Bogdancenko, Daniela Ciocan, Daniela Ciocoiu [i
Otilia Rotariu) au reu[it s\ alterneze buc\]i muzicale, deosebite
[i bine interpretate, de Schubert,
Motzart, Ceaikovski, Offenbach,
Rossini, Vivaldi, Enescu, Mihail
Jora. Nu trebuie s\ uit\m Adagio
de Tomaso Albinoni, dificil text,
interpretat, ca [i textele vocale,
cu art\ [i pertinen]\ de excep]ie
(Alexandra Arsene, Tudor Dornescu, Alexandra Ursache, Silviu
Fântân\). Aceste trei trepte înseamn\ c\ tinerii, dar de la Dumnezeu, ap\r\ [i ocrotesc sistemul
nostru educa]ional în fa]a manelelor [i în fa]a invaziei ur`tului.
Posibilitatea existen]ei unei rela]ii care func]ioneaz\ dincolo de
economic guverneaz\ spa]iul ie[ean [i trebuie s\ relev\m, prin
intermediul acestor c`teva r`nduri, pl\cerea cunoa[terii prin
comunicare, de la tineri spre cei
mai în v`rst\.
Un teatru cu renume
~n perioada 30 mai -1 iunie,
Teatrul Na]ional „Vasile Alecsandri“ din Ia[i a participat la c`teva
festivaluri, unde a avut posibilitatea s\-[i etaleze valorile actorice[ti cu care ne-a obi[nuit de o
bun\ bucat\ de vreme. Astfel,
Cartea
Omului
Na]ionalul ie[ean va fi prezent
cu spectacolul Inim\ de c`ine
dup\ Bulgakov, `n regia lui Ion
Sapdaru, cu o scenografie de
Rodica Arghir, la prestigiosul Festival Interna]ional de Teatru BITEI
(Bienala Teatrului Eugen Ionescu)
– Chi[in\u – 2003. Spectacolul a
fost programat în seara de gal\ a
Festivalului, fiind a[teptat\ o
mare afluen]\ de public, precum
[i reconfirmarea acestui succes
pe scena din Republica Moldova.
Spectacolul s-a bucurat de un
notabil succes [i `n Ia[i, unde a
fost apreciat\ at`t arta lui Bulgakov, c`t [i cea a actorilor ie[eni.
De asemenea, Teatrul Na]ional din Ia[i a fost invitat s\ participe la edi]ia a doua a Colocviului Na]ional de Dramaturgie –
Sinaia 13-15 iunie – cu spectacolul lectur\ dup\ textul Creierul
de Vlad Zogarfi `n regia aceluia[i
cunoscut Ovidiu Laz\r.
Sper, ca mul]i al]ii, ca acest
teatru s\ aib\ c`t mai multe ocazii de a se face cunoscut `n c`t
mai multe locuri din lume, pentru c\, de cele mai multe ori, fie
nu este apreciat cum trebuie, fie
nu prea [tie publicul s\ guste
ceea ce i se ofer\.
(Mihai DASC|LU)
Tehnocra]ia [i econocra]ia, dominatoare `n spa]iul social contemporan, lipsite de transcenden]\ [i
`nr\d\cinare, prezint\ riscul unui nihilism periculos. Recrudescen]a unor practici magic-misticoide, cu un pietism gre[it orientat, ce propun diverse
formule ale „salv\rii“, adaug\ elemente de pericol
suplimentare. Falsuri spirituale, barbarii afective [i
teroare intelectualist\, hipnoz\ mediatic\, s`nt doar
c`teva jocuri secunde ce confisc\ omul, aduc`ndu-l
`n pragul unui colaps ontologic. Deopotriv\ rupt de
cer [i de p\m`nt, izolat chiar `nl\untrul corpului social, sufletul r\t\ce[te `ntr-o zon\ de umbr\ am\gitoare. Ne-am mutat `ntr-o iluzie.
Avem nevoie de o nou\ Revela]ie, s\ ne deschidem inimile [i s\ primim „Vestea cea bun\“. Nu
at`t de institu]ii care s\ se propov\duiasc\ pe ele
`nsele avem nevoie, ci care s\-l m\rturiseasc\ pe
Hristos [i economia `ntrup\rii sale, de vibra]ia [i
lucrarea Cuv`ntului Dumnezeului celui Viu `n taina
Sfintei Treimi, de tr\ire autentic\ `n comuniune cu
aceasta, de lumin\ [i via]\ adev\rat\. Poate am uitat
c\ s`ntem sarea p\m`ntului, sau sufletul lumii (anima mundi) [i numai reamintindu-ne ne putem responsabiliza [i evita colapsul nihilist al „ultimului
om“. Avem nevoie s\ revaloriz\m tradi]ia. Catolicitatea (`n sens de universalitate) poate fi realizat\
numai prin ortodoxie (dreapta credin]\). Astfel s-ar
putea dob`ndi o ecumenicitate autentic\, care poate fi alternativa viabil\ [i dezirabil\ la materialismul
[i nihilismul globaliz\rii atee `n curs, avem nevoie
de o resurec]ie transfiguratoare care s\ releve adev\rata fire a omului. Ea trebuie s\ vin\ din interior,
din l\untrul nostru [i al Bisericii celei Vii.
Tendin]a omenirii c\tre unitate este evident\,
este fireasc\, dar trebuie s\ ne-o asum\m spiritual,
`mplinind astfel via]a noastr\ `ntreag\, dincolo de
orice tenta]ii de putere, avu]ie sau vaz\, ca [i de
orice crisp\ri identitare. Provocarea e mare, dar [i
r\spunsul nostru trebuie s\ vin\ pe m\sur\, `n duhul
adev\rului Evangheliei vie]ii.
~n exterior ap\rem ca ni[te indivizi, cu un ego
uneori hipertrofiat. Avem dorin]e, convingeri,
s`ntem fl\m`nzi de iubire [i c\ut\m, f\r\ s\ [tim
prea bine ce, ceva care s\ ne `mplineasc\: un
altul (jum\tatea), un loc mai l\udat `n societate,
avere sau alte forme la fel de exterioare ca [i
propria-ne r\t\cire.
Cu c`t ne `ntoarcem. ~ns\, fiecare c\tre el `nsu[i,
la nivel interior deci, reg\sim imaginea `ntregului
din care facem parte, ne integr\m, afl\m iubirea,
credin]a [i lini[tea. Temerile dispar, iubim totul cu o
iubire pur\ [i necondi]ionat\, lipsit\ de dorin]\.
T\ria ne vine din rela]ia cu Cel prea ~nalt, ne
verticaliz\m. Cobor`nd `n mine, urc c\tre Unul.
Dualitatea dispare, contrariile se unesc, dup\ ce
nunta interioar\ sau c\s\toria alchimic\ se va fi
petrecut, `ntr-o binecuv`ntat\ fericire. Atunci se
na[te `n mine Fiul, pruncul divin, care este cel ce
trebuie s\ devin, omul cel nou `ntru Fiin]\. La
`nceput el este un punct, un embrion, o sch`nteie
divin\, con]in`nd `n sine unitatea Fiin]ei, concentr`nd pe prima fil\ a C\r]ii Omului `ntreg poten]ialul
de cre[tere, `ntreaga via]\, din care totul decurge, se
`mpline[te. El este, dar devine identificabil doar
printr-o tr\ire l\untric\ ce cu greu ar putea fi
exprimat\ `n cuvinte.
De aceea ne `ndemnau anticii: „Du-te spre
tine!“, sau „Ie[i spre tine!“, ie[i din aparen]a vizibil\
[i du-te c\tre realitate, care e – cum spunea Platon
– invizibil\. Revino acas\, unde sufletul tr\ie[te
adev\rata sa via]\. Nu te mai risipi `n lumea formelor, a umbrelor, mergi spre lumin\. Vei descoperi
astfel adev\rata ta patrie `ntr-un `nalt ocean de
lumin\ alb\, cristalin\. Acolo fiecare are propriul
palat de cla[tar, unde va locui eliberat, `ntr-o lume
a esen]elor pure, sorbind Lumina [i Cuv`ntul
Domnului, `ntr-o iubire extatic\, negr\it\.
iunie 2003
Flash
24
Sarcofagul de hîrtie
„ ~n noaptea dintre 22 [i 23 aprilie
a.c., la Realitatea TV, Nicolae Breban [i
Eugen Simion `[i fac apari]ia `n emisiunea lui Adrian P\unescu „B\t\lia
pentru Rom=nia“ (?), subintitulat\ „Cultura rom=n\ vie“. ~ntr-adev\r, nimic
mai viu dec`t acest brelan de fixa]i `n
epoca Ceau[escu...
„ Teoreticianul anti-omului (o specie de om recent), Gabriel Liiceanu (v.
U[a interzis\), va `nfiin]a oare Editura
Anti-humanitas?
„ La 3 mai a.c., s-a s\rb\torit Ziua
Mondial\ a Libert\]ii Presei [i la Bucure[ti, cu nelipsi]ii Ca]avenci [i multe
alte comitete [i comi]ii, tocmai c`nd
Freedom House, `n raportul privind
libertatea presei `n lume `n anul 2002,
a[eza Rom=nia printre ]\rile cu o pres\
„par]ial liber\“...
„ Nu s-a mai auzit nimic de la
tragica `nt`mplare de acum c`tva timp,
c`nd Alex. {tef\nescu s-a pl`ns public
c\ i s-a furat din ma[in\ laptop-ul con-
]in`nd mult a[teptata istorie a literaturii
rom=ne mig\lit\ de `ncercatul s\u
condei; p`n\ la noi ordine, vom suspecta orice tratat de acest fel ce va vedea lumina tiparului de a-i apar]ine
acestei cariatide de la Rom=nia
literar\...
„ Al XI-lea T`rg de Carte Bookarest
s-a distins prin cam pu]ine c\r]i noi,
mai pu]ini editori expozan]i, premii
ciudate [i trei agita]i: Mihai Oroveanu,
Geta Dimisianu [i Gabriel Liiceanu.
Cel dint`i, care de]ine monopolul organiz\rii de expozi]ii `n Rom=nia [i `n
afara ei, este unul din cele mai tenace
vestigii ale „echipei Ple[u“ (practic, ca
longevitate a fix\rii pe os, nu rivalizeaz\ dec`t cu extravagantul Coriolan Babe]i, omul care poate l\sa perplex [i un
bocanc sc`lciat...); relativ t\cut p`n\
acum, domnul Oroveanu s-a dezl\n]uit
anul acesta `mpotriva T`rgului organizat de mai bine de un deceniu chiar de
domnia sa: aspectul de „bazar“, afl\m
din declara]iile-i mediatizate, se va
curma de la anul, c`nd vom avea `n loc
de t`rg un „salon“. Procesul de transformare nu va fi prea complicat pentru
domnul Oroveanu, c\ci se va rezuma
la o aplicare mai decis\ a geniului s\u
organizatoric de p`n\ acum: nici o modificare de structur\ (de `mbun\t\]iri
nici nu poate fi vorba), dar ridicarea
pre]urilor `nc`t prea pu]ini editori s\-[i
mai permit\ participarea. ~n felul acesta, „fotograful cazon“ (cum `l numea Paul Goma) nu face dec`t s\ se `ncadreze [i mai net `n politica economic\ general\ a Rom=niei: aceea[i
marf\, la pre]uri din ce `n ce mai pip\rate. Doamna Geta Dimisianu, la r`ndul ei, a dat un show la scen\ deschis\,
dat fiind c\ libr\ria Humanitas strecurat\ ad hoc `n mijlocul T`rgului jena
standurile Editurii Albatros; impetuoasa
regin\ a editorilor a pomenit ceva, cu
expresii din medicin\ [i folclor, [i
despre o anumit\ scen\ din jurnalul
liicean, `n care ochiul diaristului surprindea o editoare (nenumit\) la un t`rg
interna]ional, furi[`ndu-[i `n po[et\ o
sticlu]\ cu sos de soia; deducem, din
vehementa ei reac]ie, c\ n-ar fi fost `n
nici un caz vorba de domnia sa [i c\,
oricum, U[a interzis\ este o mizerie de
carte, iar autorul un... (vocabul\ impublicabil\). Domnul Gabriel Liiceanu, `n
fine, a ]inut neap\rat s\ colec]ioneze
toate premiile posibile, c\ci editura sa
ar fi devansat cu mult activitatea
celorlal]i confra]i [i, practic, nu mai are
nici un concurent ; concur`nd singur\,
nu e normal s\ ias\ pe locul `nt`i la
toate probele? {i, `ntr-adev\r, cine s-ar
`ncumeta s\ aduc\ vreo obiec]ie
superbului volum Fiin]\ [i timp de
Martin Heidegger (versiunea Cioab\Liiceanu)?
„ Maestrul ie[ean Dan Hatmanu,
celebru pentru tabloul cu Ceau[escu
ciocnind o cup\ de [ampanie cu {tefan
cel Mare (devenit, `ntre timp, [i Sf`nt),
dup\ ce i-a nemurit pe primarii Ia[ilor,
s-a hot\r`t s\-i nemureasc\ [i pe [tabii
PSD, probabil pe bani buni. Uite-a[a,
Hrebenciuc a c\p\tat un chip infinit
mai spiritualizat, Adrian N\stase
prive[te vizionar spre stele, cu un aer
vag sadovenian, Iacubov `[i p\streaz\
sobrietatea binecunoscut\, iar fra]ii
Sechelariu par chiar mai fra]i dec`t i-a
f\cut mama lor, laolalt\ cu mama natur\. Cum artistul prime[te prompt comenzi [i le onoreaz\ cu toat\ priceperea, i-am propune c`teva subiecte pentru
alte opere memorabile: Regele Cioab\,
`n sala tronului, la sfat cu spa]iul
Schengen, Maria Vlas sau `ntoarcerea
fiicei risipitoare, Sorin Ovidiu V=ntu ca
binef\c\tor al s\racilor, Daniela Barto[ o fat\ t`n\r\ pe patul remanierii guvernamentale, Miron Mitrea – „de ce m-a]i
dat de-acas\“ ori „pocnind din bici pe
l`ng\ noi“, Katy Andronescu – un mister
Bean al `nv\]\m`ntului rom=nesc sau
povestea chimistului vr\jitor, Marko
Belo trec`nd la ritul bizantin [i apostolic,
Corneliu Vadim Tudor `n postur\ de fan
al democra]iei liberale, Patriarhul Teoctist ctitorind [i mut`nd dintr-un loc `n
altul Catedrala M`ntuirii Neamului, c\
altfel cum naiba (iart\, Doamne!) s\-i
mai spunem? {.a.m.d. {.a.m.d. C\ doar
de subiecte [i subiec]i, har Cerului!, e
plin\ ]\ri[oara…
Al. N. Simianu
Responsabilitatea opiniilor exprimate în paginile revistei apar]ine autorilor
Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei,
Al. Andriescu, Al. C\linescu
Liviu Leonte, Paul Miron,
Dan Petrescu, Alexandru Zub.
LIVIU ANTONESEI
CHECK POINT CHARLIE
Redactori:
7 Povestiri f\r\ a mai socoti [i prefa]a
Liviu Antonesei (director),
Michael Astner,
{erban Axinte,
Mihai Dasc\lu,
Gabriela Gavril (redactor [ef),
Gabriela Haja,
Florin L\z\rescu,
Cerasela Nistor,
Lucian Dan Teodorovici
(redactor-[ef adjunct),
Iulian C-tin Cop\cel (grafician).
FRIEDRICH MICHAEL
Marea Unificare
Tehnoredactare:
Cristian Dumitriu
www.timpul.ro
Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Olanda)
William Totok (Berlin).
Bogdan Suceav\ (Los Angeles)
Gabriel Vacariu (New York)
Mihai Vacariu (Adelaide)
Colaboratori:
Tiberiu Br\ilean,
Nicu Gavrilu]\,
Radu Pavel Gheo,
Doris Mironescu,
Cristian P\tr\[coniu,
Florin }upu.
Adresa redac]iei:
Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, Et. IV.
Revist\ editat\ de:
Funda]ia Cultural\ „Timpul“
Webmaster: Paul Dan Pruteanu
E-mail: [email protected]
ISSN 1223-8597
Director executiv:
Gabriel Cucuteanu
REVISTA APARE
iunie 2003
CU SPRIJINUL
CONSILIULUI LOCAL IA[I