[+] descarca in format

24 pagini,
an XI, nr. 145
TIMPUL
3
martie
2011
REVIST| DE CULTUR|
Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I
Num\r ilustrat cu fotografii de Natalie Schor
Fluierul ro[u [i Apartamentul 26
Doina Ru[ti
Idolii Forului nu are o ideologie
Un dialog Emanuel Copila[ – Sorin Adam Matei
despre obsesiile culturale rom=ne[ti
Shoah, holocaust,
istoria evreilor din Rom=nia
C`teva observa]ii pe marginea polemicii Liviu Rotman-Carol Iancu
Gabriel Andreescu
www.timpul.ro
2
Agora
TIMPUL
Note inutile
BOGDAN
C|LINESCU
Schimbarea guvernului,
francezii [i corup]ia
Pre[edintele Sarkozy a schimbat (`n martie),
din nou, membrii guvernului. E a zecea oar\
de c`nd a fost ales, `n mai 2007. Singurul care
a r\mas `n post de atunci e Primul ministru,
François Fillon. „Remanierea“ guvernului –
de c\tre Pre[edinte (de[i, conform Constitu]iei, guvernul e numit [i depinde de Parlament) – este o tradi]ie instaurat\ de a cincea
Republic\ [i de care profit\ pre[edin]ii. ~nlocuirea mini[trilor sau chiar al [efului de guvern e un pretext al Pre[edintelui statului pentru a nu-[i asuma propriile gre[eli. Scade `n
sondaje? Hai s\ d\m afar\ un ministru. Alegerile se apropie [i previziunile s`nt proaste?
~nlocuim Prim-ministrul. Ultimele schimb\ri
din Fran]a s`nt `ns\ datorate unor afaceri dubioase `n care s`nt implicate mai multe personalit\]i, printre care [i ministrul Afacerilor
Externe, doamna Michéle Alliot-Marie. S\p-
t\mînalul satiric Le Canard Encha`né (un fel
de Ca]avencu fran]uzesc) a dezv\luit mai
multe c\l\torii recente ale doamnei AlliotMarie `n Tunisia lui Ben Ali, una dintre ele
chiar `n timpul revolu]iei. Dup\ cercet\ri, s-a
descoperit c\ ministrul a profitat de func]ia sa
[i de „prietenia franco-tunisian\“ pentru a cump\ra un „riad“ la mare. Doamna ministru a
r\spuns c\ vila luxoas\ a fost de fapt cump\rat\ de p\rin]ii ei. Doar c\ faimo[ii p\rin]i au
peste 90 de ani... ~n fine, Sarkozy a decis s\ se
debaraseze de ministrul compromis. ~n locul
s\u l-a numit pe fostul ministru [i prim-ministru, Alain Juppé, condamnat de Tribunal `n
mai multe afaceri din perioada c`nd Chirac
era primarul Parisului. Mai mult, Sarkozy l-a
numit pe Gérard Longuet ministru al Ap\r\rii.
Dar [i acesta a fost implicat `n ni[te dubioase
afaceri de finan]are ale Partidului Republican.
De ce oare `n unele ]\ri, precum Fran]a, vechii
oameni politici, chiar condamna]i penal, se
`nc\p\]`neaz\ s\ revin\ la putere? {i oare de ce
francezii accept\? Un escroc precum Bernard
Tapie e invitat regulat la telejurnalul de la ora
opt [i d\ lec]ii de moral\ milioanelor de telespectatori. ~n America sau `n Anglia, asemenea nesim]ire ar fi de neconceput...
Atunci c`nd am vrut s\-mi trimit contribu]ia pe luna martie, mi-am adus aminte c\ pe 7
martie se deschide procesul fostului pre[edinte, Jacques Chirac. Implicat `n mai multe
„afaceri“, dintre care cea mai important\ e
legat\ de perioada lui `n calitate de primar al
Parisului, Chirac e b\nuit – mai mul]i fo[ti colaboratori au fost deja condamna]i – c\ ar fi
angajat fictiv la prim\rie 28 de persoane care
au lucrat, `n majoritate, pentru partidul s\u,
RPR (Rassemblement pour la République)
devenit ast\zi UMP (Union pour la Majorité
Présidentielle). Chirac e acuzat demult `ns\ a
fost protejat de imunitatea preziden]ial\ `ntre
1995 [i 2007. De[i culpabilitatea lui e evident\, deciziile tribunalului nu s`nt previzibile.
Acuzarea – `n spe]\, Prim\ria Parisului – s-a
recuzat dup\ ce a ob]inut 2.2 milioane de euro
drept desp\gubiri. Mai mult, Chirac a lansat
zvonul c\ ar fi foarte bolnav, atins de boala
Alzheimer, ceea ce ar prelungi ad vitam
aeternam durata procesului. Ceea ce este
[ocant pentru o ]ar\ ca Fran]a e s\ vedem un
fost Prim-ministru [i pre[edinte, membru al
Consiliului constitu]ional, pe banca acuza]ilor
de drept comun.
Bush [i revoltele
din ]\rile arabe
brie 2001. Panic\ general\, informa]iile contradictorii, alarmele false s`nt de obicei r\sp`ndite `n popula]ie [i nu la Casa Alb\. A[a a
fost totu[i timp de o zi `ntreag\. De asemenea,
foarte interesante paginile despre democra]ie,
libertate, aspira]ia individului pentru prosperitate. Revolu]iile din ]\rile arabe `i dau dreptate
fostului pre[edinte american. Cu ocazia acestor
evenimente, Fran]a a avut iar ocazia s\-[i manifeste grotesc impoten]a pe scena interna]ional\
prin vocea noului ministru al Afacerilor Externe, Alain Juppé, ce a declarat c\: „o interven]ie
al for]elor NATO `n Libia ar fi contraproductiv\
[i, oricum, trebuie un mandat al Na]iunilor
Unite“. ~ntr-adev\r, ar fi nevoie de acest mandat
din partea Consiliului Drepturilor Omului al c\rui membru e… Libia. (S\ nu uit\m c\ `n 1986,
Mitterrand a interzis avioanelor americane s\
traverseze spa]iul aerian francez [i s\-l bombardeze pe Kadhafi). ~ntre timp, popula]ia e masacrat\. Revel ar fi acuzat Occidentul de „NonAssistance peuple en danger“.
~nc\lzirea global\ [i s`nii
C`nd au `nceput revoltele din ]\rile arabe,
citeam Memoriile lui George W. Bush. Simple, clare, la obiect, memoriile s`nt `n `ntregime
consacrate parcursului politic (excep]ional) al
fostului pre[edinte american. O remarcabil\
ascensiune [i, mai ales, o prim\ mare victorie
electoral\ ca guvernator al Texasului atunci
c`nd nu i se d\dea nici cea mai mic\ [ans\. Impresionante s`nt capitolele despre 11 septem-
Doresc din suflet ca `nc\lzirea global\ s\ se
accentueze. Nu pentru c\ a[ avea oroare de
frig, ci pentru c\ am citit un articol ap\rut pe
foarte seriosul site „Maxiscience“ ce precizeaz\ c\ `nc\lzirea global\ ar avea efecte asupra s`nilor femeilor. Cu c`t polu\m planeta, cu
at`t cresc s`nii!
acestei entit\]i este c\ alienarea, ie[irea din
sine, se petrece adesea `n planul gigantesc al
unei na]iuni. R\zboaiele, marile revolte sociale se desf\[oar\ precum catastrofele feroviare:
suprastructura sl\bit\ sau neglijat\ duce spre
clipa c`nd balega unei vaci constipate r\stoarn\ trenul.
S`ntem o na]iune care periodic simte nevoia social\ de a-[i identifica f\ga[ul. Privite
din interior, poate, toate na]iunile s`nt astfel.
~ns\ eu numai pe a mea o pot vedea at`t de
ad`nc. Afl`ndu-m\ pe una dintre pu]inele
coordonate solide [i frumoase ale rom=nimii,
cea lingvistic\, m\ `ntreb mereu cum putem
duce `n spate valori politice at`t de ur`te. De
ce nu s`ntem capabili s\ ne `n\l]\m suflul vie]ii sociale la dimensiunile pe care, sper [i eu
ca noi to]i (oriunde ne-am afla [i orice am
zice!), le binemerit\m?
Pentru c\ la putere, cu regele la mas\, st\
nu minciuna, ci chichi]a. Minciuna poate fi
de[irat\ [i presupune, antagonic, existen]a
adev\rului. Chichi]a nu este o structur\ cu
bune [i nebune, este o entitate sucit\ [i tare,
r\st\lm\ce[te legi, le r\stoarn\, `]i ascunde
banii t\i `n propriul t\u cont, te fur\ legal, `]i
vine z`mbind `n `nt`mpinare `nv`rtind cu
voio[ie sat`rul inadverten]ei. C`rligul mult-stimabilei te aga]\ de punctul-f\cut-de-ea-sensibil [i te `ntoarce pur [i simplu pe dos. {tie cu
deosebit\ abilitate s\ g\seasc\ motiva]ii `nalte
acolo unde interesul meschin este extrem de
vizibil. {i invers. Se pricepe s\ te fac\ s\
ignori esen]ialul masc`ndu-]i-l calomnios. S\
nu mai po]i distinge valoarea, bun\voin]a,
dragostea [i lini[tea.
Prefer\m s\ invent\m microbi intra- sau
extratere[tri care s\ ne motiveze lipsa de s\n\tate, neajunsurile, durerile [i desp\r]irile.
Se pare c\, de cele mai multe ori, suport\m
mai u[or ideea invaziei unor viru[i mirobolan]i, a intruziunii str\inescului nemaicunoscut-nemaiv\zut-nemaiauzit, dec`t ideea c\
s`ntem mereu la discre]ia loviturilor macedonice ale chichi]ei ie[ite din familiarul sufletescului nostru zilnic.
Paris, martie 2011
FIGURINE DE STIL
Puterea Chichi]ei
CRISTINA
FLORESCU
S\ `ncerc\m s\ privim semantic unele fapte
care ne torc via]a zilnic\. S\ le lu\m cu am\nuntul, ca v`nz\torii de m\run]i[uri din vremurile trecute.
De c`nd deschidem ochii diminea]a ne desf\[ur\m traiul cotidian f\c`nd tot felul de gesturi mici numai ca s\ sc\p\m de ele. Dac\ este
vorba doar de sp\lat, de m`ncat [i de mersul la
baie, e bine. Ritualul biologico-mamiferoid
ne m\n`nc\ ceva timp, un timp pe care, `ns\,
aproape nu-l sim]im. Dar nu exist\ numai
aceste secven]e de timp. Mai trebuie s\ ad\ug\m polite]urile (tot mai expediate) [i enerv\rile (tot mai temeinice) ale familiarului, ale
vecin\t\]ii. Mai trebuie s\ suport\m travers\rile, urc\rile, acceler\rile, cobor`rile, a[tept\rile. Pe urm\ explica]iile, `ntreb\rile, confuziile, repeti]iile. Apoi falsit\]ile ca z`mbet, ca
aprobare, ca minciun\ „Bine, mul]umesc la
fel“. Dup\ c`teva sute de astfel de secven]e de
existen]\, firul agas\rilor tinde s\ se o]eleasc\
`n nervi de prim\var\.
Atunci devine vizibil\ una dintre for]ele
care gestioneaz\ mi[carea [i evolu]ia zilnic\ a
rom=nului. Se reliefeaz\ ceea ce nici n-ar trebui s\ fie, se l\]e[te cuceritor ceea ce n-ar trebui
s\ domneasc\. Se remarc\ piedica noastr\ a
tuturor, de diminea]\ p`n\ seara. Devine, adic\,
palpabil\ M\ria-Sa, Chichi]a.
~n mod hot\r`t, este o vorb\ expresiv\ (dac\
n-ar fi fost astfel, nici nu v-a[ fi vorbit de ea).
Respectiv este un cuv`nt care nu denot\ mare
lucru, `ns\ care conoteaz\, dilat`ndu-se figurat, o groaz\ de m\run]i[uri care se `ncheag\,
martie 2011
adesea, `n resorturi dure ale lumii noastre
cotidiene.
Cuv`ntul `n chestiune are un etimon asupra
c\ruia lingvi[tii nu s-au pus de acord `ntru
totul. Cei mai mul]i consider\ chichi]a ca un
derivat alc\tuit `n limba rom=n\ de la vorba
chichie (de origine neogreceasc\), vorb\ care
nume[te c`te ceva din sensurile vechi [i etimologice ale chichi]ei. V\zut\ lingvistic astfel,
chichi]a ar face parte din aceea[i familie lexical\ cu chichinea]\ – care, de data aceasta,
[tim to]i ce `nseamn\.
~n sf`r[it, s\ dezambiguiz\m sensurile chichi]ei noastre: ea numea, la `nceput, p`n\ nu
demult, un loca[ m\runt (l\di]\, sert\ra[), de
cele mai multe ori ata[at unui element corespunz\tor cu dimensiuni mult mai mari: chichi]a
l\zii, chichi]a c\ru]ii, a dulapului, a mesei.
Ceea ce trebuie s\ [tim este c\ `n aceast\
chichi]\ se puteau p\stra at`t obiecte deosebit
de pre]ioase (bijuterii, de exemplu), c`t [i
fleacuri (la care proprietarul ]inea totu[i, altfel
le-ar fi aruncat, nu?).
Prin urmare, de cele mai multe ori valoroas\, chichi]a era demn\ de spa]iile mari pe
care le reprezenta `n mic. Ca un fel de efigie.
Ori emblem\. Sau simbol.
Ast\zi cuv`ntul se refer\ juridic la ceea ce
neofitul nume[te tertip (`ndeob[te avoc\]esc),
[mecherie care ascunde eviden]a fie sub un
viciu de form\, fie printr-o interpretare complicat-deformatoare a unei legi. ~n zona familiar\ a dialogului cotidian, chichi]a poate fi
implicat\ `n numirea aproape a orice, de la
micu]ul m\r]i[or („chichi]\ `nduio[\toare“),
p`n\ la tehnica de avertizare („clar\, f\r\ chichi]e“) a valurilor tsunami dup\ seria cutremurelor din Japonia.
Chichi]a este clar-v\z\toare, poate opri oric`nd carul mare al bunelor inten]ii prin buturuga mic\ a am\nuntului semnificativ care ne
blocheaz\ ca un fel de mic\ roti]\ sc\pat\ din
f\ga[ul ei. De[i are un `nveli[ sonor simpatic,
chichi]a exceleaz\ prin duritate. ~nc\p\]`narea
[i fixismul o caracterizeaz\. Predispune la
alienare. Iar ceea ce d\ dimensiuni neb\nuite
www.timpul.ro
Agora
3
TIMPUL
Shoah, holocaust,
istoria evreilor din Rom=nia
C`teva observa]ii pe marginea polemicii Liviu Rotman-Carol Iancu
GABRIEL
ANDREESCU
Recent, am fost martorii unei polemici
av`nd `n centru volumul dlui Carol Iancu, Alexandru {afran [i {oahul neterminat `n Rom=nia. Culegere de documente [i comentariul
critic al lui Liviu Rotman din Observator
cultural, „Un contramodel de abordare a
Holocaustului.“1 Rotman î[i sintetizase principalele observa]ii `ntr-o fraz\: „[…] prin `ncercarea de a lansa un concept bizar (Shoah
neterminat), prin folosirea unor metode de
valorificare a documentelor, contrare oric\rei
etici academice, este un contramodel de optic\ hagiografic\ [i, deci, str\in\ cercet\rii
istorice de tip academic.“
Au urmat reac]iile unor speciali[ti ai domeniului pe forumuri de discu]ie [i ale unor
activi[ti2, replicile la replici: a lui Emil Simiu
(„Carol Iancu, Liviu Rotman, rabinul {afran
[i rabinul Rosen“3) [i Carol Iancu `nsu[i
(„Istoria {oahului `n Rom=nia – r\spuns la
alega]iile lui Liviu Rotman“4).
Vom face c`teva observa]ii pe marginea subiectului. ~n ce prive[te acribia datelor, r\m`ne ca verific\rile s\ fie f\cute de cunosc\torii domeniului specializa]i `n Holocaust [i
istoria evreilor `n Rom=nia. Polemica atinge
`ns\ chestiuni de drept [i etic\, respectiv, de
politic\ a memoriei [i asupra oferim c`teva
perspective.
„Shoah“ sau „Holocaust“.
De ce „neterminat“?
Liviu Rotman contest\ folosirea exclusiv\
a termenului „Shoah“ [i respingerea, de c\tre
Carol Iancu, a celui de „Holocaust“, `ntruc`t
ultimul ar fi consacrat „`n majoritatea ariilor
culturale, inclusiv `n Rom=nia“. Cel pu]in pe
Internet, „Holocaust“ apare de circa cinci ori
mai frecvent dec`t primul termen. E greu totu[i de vorbit despre un standard disciplinar.
Exist\ chiar institu]ii, precum Shoah Foundation Institute al University of South California
care, se vede, aleg cuv`ntul ebraic. ~n sf`r[it,
se observ\ `n ultimul timp o l\rgire a sferei
cuv`ntului „Holocaust“. De[i, prin etimologie,
acesta face referin]\ la uciderea evreilor `n
conexiune cu arderea cadavrelor `n crematorii,
cum s-a `nt`mplat `n lag\rele naziste, totu[i el
nume[te distrugerea evreilor `n timpul celui
de-Al Doilea R\zboi Mondial `n ansamblul
]\rilor europene [i `n orice condi]ii. Raportul
Comisiei Interna]ionale de Studiere a Holocaustului din Rom=nia arat\ c\ `n ultima perioad\ se produce o nou\ extensie: termenul
acoper\ [i ac]iunile ce au vizat anihilarea
romilor/ ]iganilor.
~n ce prive[te echivalen]a, sau nu, a termenilor „Shoah“ [i „Holocaust“, cu referire la
ac]iunile av`nd ca obiectiv anihilarea evreilor,
miza disputei e marginal\. Alegerea termenilor are un grad semnificativ de conven]ionalitate. Esen]ial\ `ns\ este natura de genocid a
fenomenului. Conteaz\ mai pu]in ce etichet\
folosim pentru anihilarea par]ial\ a evreilor
din Europa, `n timpul Marelui R\zboi, c`t
faptul c\ ne afl\m `n fa]a unui genocid, adic\,
a unei „crime a crimelor“. ~n perspectiva dreptului interna]ional [i, ceea ce conteaz\ cu adewww.timpul.ro
v\rat, a filozofiei morale care se afl\ `n spatele Dreptului, faptul c\ anihilarea evreilor nu
a reu[it p`n\ la cap\t, c\ au fost salva]i 30%
sau 40% dintre evreii Europei, nu scade mai
pu]in natura de genocid a ceea ce s-a `nt`mplat; nu reduce groz\via acestei tragedii.
Iat\ de ce, folosirea formulei „Shoah neterminat“ `ntr-un text academic poate fi considerat\ incronguent\. Anihilare total\, anihilare
par]ial\, tot genocid este5, deci tot cu „Shoah“
sau „Holocaust“ ne `nt`lnim, f\r\ adjectiv.
Domnul Iancu a utilizat sintagma pentru a
puncta o specificitate pe care o reia `n replic\
la critica profesorului Rotman: „La eliberarea
Rom=niei de sub tirania fascist\, au r\mas `n
via]\ cca. 300.000 evrei, `ntre grani]ele ]\rii, [i
al]i cca. 68.000, `n afara teritoriului na]ional.
Acesta e miracolul. (Matatias Carp).“6 Construind o sintagm\ pentru a sintetiza ni[te idei,
Carol Iancu urma o practic\ obi[nuit\. Totu[i,
criticii formul\rii „Shoah neterminat“ s`nt legitimi c`nd cer `nt`ietate pentru coeren]a conceptual\ `ntr-un context cu asemenea miz\7.
Argumentarea anterioar\ explic\ `n acela[i
timp inadecvarea defini]iei Holocaustului din
Raportul Comisiei Interna]ionale de Studiere
a Holocaustului din Rom=nia adoptat\ de criticii de ast\zi ai lui Carol Iancu: „Holocaustul
reprezint\ persecu]ia sistematic\ organizat\
de stat [i exterminarea evreilor europeni de
c\tre Germania nazist\, de alia]ii [i colaboratorii s\i `ntre 1933 [i 1945.“8 Introducerea
ac]iunilor de discriminare, represiune [i chiar
a unor crime punctuale `mpotriva evreilor, din
1933 p`n\ `n 19419, `ntre componentele Holocaustului, `ntoarce spatele esen]ei genocidare
a acestuia. La limit\, o astfel de asimilare ar fi
acceptabil\ dac\ discriminarea [i represiunea
ar fi reprezentat un fel de prim\ etap\, deci
`nt`ia component\ a unui genocid `n care anihilarea evreilor ar fi fost preconizat\ de la
`nceput. O astfel de supozi]ie contrazice `ns\
realitatea istoric\.
Alexandru {afran
vs. „rabinul ro[u“
Alte controverse privesc personalit\]i ale
comunit\]ii evreie[ti. ~n primul r`nd, rolul jucat de pre[edintele Federa]iei Comunit\]ilor
Evreie[ti, Wilhelm Filderman, [i respectiv, de
[ef-rabinul Alexandru {afran `n contextul teribil al anilor represiunii [i apoi, al Holocaustului. Subtextul acestei `nt`iet\]i este dezv\luit
de Carol Iancu c`nd invoc\, pentru a argumenta ocultarea sistematic\ a ac]iunilor lui Alexandru {afran, dispari]ia documentelor din arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor
din Rom=nia. Acolo exist\ „nu mai pu]in de
117 dosare con]in`nd coresponden]a oficial\ a
lui Moses Rosen [i doar un singur dosar «Alexandru {afran». Majoritatea documentelor din
acest dosar“, aminte[te profesorul de la
Montpellier, „privitoare la perioada de dup\
1945, pune `n eviden]\ animozitatea «rabinului ro[u» fa]\ de cel care a fost alungat din
postul s\u.“
Iat\ deci tema „rabinului ro[u“, a lui Moses
Rosen, care a condus comunitatea evreilor din
Rom=nia, ca [ef-rabin din 1948 (iar din 1964,
[i `n calitate de pre[edinte al Federa]iei Comunit\]ilor Evreie[ti), p`n\ la decesul s\u, `n anul
1994. Emil Simiu avea s\ puncteze `n articolul s\u importan]a „temei Moses Rosen“ din
spatele argumentelor [i contraargumentelor
Iancu - Rotman. Asemenea `nt`ilor ierarhi ai
majorit\]ii celorlalte culte din Rom=nia, `n
special, ai patriarhilor Bisericii Ortodoxe Rom=ne10, [ef-rabinul a fost instrumentul regimului comunist `n controlul vie]ii religioase.
Nu este deloc lipsit\ de relevan]\ sus]inerea
acordat\ de Moses Rosen pre[edintelui Ion
Iliescu `n perioada c`nd acest personaj politic
ajunsese du[manul principal al democra]iei
din Rom=nia.
O alt\ personalitate asupra c\reia de opre[te polemica celor doi istorici este Jean Ancel.
Liviu Rotman `i repro[eaz\ lui Carol Iancu diluarea priorit\]ilor lui Ancel, f\cut\, consider\, cu inten]ie. S\ fie oare obligatoriu ca `n
spatele atitudinii profesorului Iancu s\ se afle
reaua credin]\? Nu ar fi singurul care a luat
distan]\ fa]\ de opera de istoric a cercet\torului de la Institutul Yad Vashem. Iat\ ce afirm\,
f\r\ ocol, Andrei {iperco `n leg\tur\ cu studiile acestuia asupra crimelor din Transnistria: Jean Ancel „recurge la mijloace care `ncalc\ etica [i deontologia de care ar trebui s\
dea dovad\ un istoric de talia sa“, iar tabelele
sale statistice „pur [i simplu reprezint\ o `ncercare deliberat\ de mistificare“11.
Prin aceast\ l\rgire a contextului, putem
distinge miza mai ad`nc\ a temei de la baza
polemicii celor doi istorici evrei. C\ci una este
c`nd comunitatea de care apar]in face un reper
din figura umanist-democratic\ a lui Alexandru {afran [i alta este s\ `l ia drept standard pe
Moses Rosen, un autocrat care a servit comunismul. Conteaz\ dac\ m\sura folosit\ de comunitate `n ce-l prive[te pe Carol Iancu se
aplic\, cu aceea[i rigoare, [i lui Jean Ancel.
Rabinul ro[u a slujit, `n felul lui, comunitatea evreiasc\ – dac\ uit\m propriile lui m\suri
`mpotriva coreligionarilor. I-ar justifica `ns\
fidelitatea fa]\ de ai s\i – s-o numim „na]ionalism evreiesc“12 – comportamentul politic? ~n
aceast\ logic\, o declara]ie precum aceasta
din 21 decembrie 1989 – „Un regim democratic […] nu este `n mod necesar bun pentru
evrei. C\derea lui Ceau[escu ar lovi comunitatea evreiasc\“13 – este de trecut cu vederea
de vreme ce era sus]inut\ de Moses Rosen cu
g`ndul la ai s\i. La r`ndul lui, Jean Ancel este
privit, cum [i este, ca un simbol al d\ruirii
pentru dezv\luirea crimelor `mpotriva evreilor din Rom=nia, un aprig acuzator, p`n\ `n
ultimii ani ai vie]ii, al celor care `ncearc\ diluarea responsabilit\]ilor pentru Holocaust14;
aceasta, indiferent cum a f\cut-o.
Se pune atunci `ntrebarea dac\ na]ionalismul evreiesc al [ef-rabinului Rosen `l exonereaz\ de alierea sa cu puterea comunist\ din
care, `n fond, la nivelul s\u, f\cea parte sau
dac\ se poate trece peste mistific\rile unui
istoric, condamnate de al]i cercet\tori, `n
numele faptului c\ a f\cut-o din fidelitate fa]\
de ai s\i.
Sus]inem necesitatea de a diferen]ia `ntre
na]ionalismul minorit\]ii [i cel al majorit\]ii.
~n timp ce primul arat\ a fi, cel mai des, defensiv [i comunitarian, cel\lalt se manifest\
mai ales exclusivist, dominator [i colectivist.
~ntr-o situa]ie cum este cea a minorit\]ii evreilor, a c\rei discriminare istoric\ s-a transformat `n acte de anihilare `n mas\, antirom=nismul (antigermanismul etc.) poate fi, uman
vorbind, de `n]eles. O spunem cu g`ndul la declara]iile excesive ale lui Jean Ancel [i umflarea cifrelor victimelor din Transnistria.15 Dar
cine `i poate cere lui Ancel „neutralitate epistemic\“, c`nd 27 de membri ai largii sale
familii au fost `nghi]i]i de nebunia rom=nilor
– autori ai pogromului de la Ia[i?
Problema nu este a lui Moses Rosen ([i el
om supus vremurilor), sau a istoricului care a
scris „Transnistria“16, ci a modului `n care comunitatea evreiasc\ `[i judec\ conduc\torii [i
oamenii s\i de [tiin]\ la tribunalul Istoriei.
Prin cei accepta]i s\ vorbeasc\ `n numele lor,
evreii din Rom=nia `[i aduc contribu]ia la calitatea democra]iei din ]ar\. ~n mod particular,
la felul `n care societatea rom=neasc\, `n ansamblu, `[i judec\ trecutul. Am putut vedea
importan]a decisiv\ a mainstream-ului militant evreu pentru aducerea din umbra istoriei,
la lumin\, `n toat\ amploarea lor, a faptelor
legionarismului [i a regimului Antonescu.
Pe de alt\ parte, cu timpul, au devenit din
ce `n ce mai clare implica]iile asupra eticii [i
politicii istoriei ale contribu]iei, cu sau f\r\
inten]ie, ale acestui mainstream militant la
regimul Ion Iliescu, fundamental interesat `n a
marginaliza semnifica]ia [i responsabilitatea
pentru crimele comuniste. Pre[edintele care
asmu]ea popula]ia `mpotriva adversarilor politici numindu-i legionari a g\sit convenabil\
tactica de a sprijini o asimetrie istoric\ care
l\sa `n umbra anilor `30-`40, urm\torii 45 de
ani. Astfel a devenit posibil ca Rom=nia s\ fie
singura ]ar\ fost\ comunist\ care interzice
nega]ionismul Holocaustului, dar nu [i, simultan, pe cel al crimelor comuniste. Consiliul
Na]ional al Audiovizualului nu a avut nici o
problem\ s\-l vad\ pe Nicolae Ple[i]\ insult`ndu-[i victimele, nici una s\-i fac\ o hagiografie lui Adrian P\unescu, dar sanc]ioneaz\
aprecierile (desigur, inculte) care-l privesc pe
Corneliu Zelea Codreanu. Iar exemplele institu]ionaliz\rii unei asimetrii `n interpretarea
trecutului pot continua.
E la fel de adev\rat c\ nu comunitatea
evreiasc\, `n sens propriu, l-a ales pe Moses
Rosen s\ o conduc\, nici pe ofi]erul de securitate Sorin Iulian17 s\ `i administreze interesele
[i nu ea decide ast\zi cine s\ vorbeasc\ `n numele ei. Precum majoritatea rom=neasc\, nici
evreii de aici, nici cei din lume nu `n]eleg
lumea `n mod uniform. Polemica dintre Carol
Iancu [i Liviu Rotman subliniaz\ diversitatea
comunit\]ii. Ea demonstreaz\ `n plus importan]a acestei diversit\]i pentru societatea rom=neasc\ `n ansamblul ei.
1
Liviu Rotman, „Un contramodel de abordare a
Holocaustului“, Observator cultural, nr. 561, februarie
2011.
2
Vezi Alexandru Florian, „{oahul neterminat sau
despre o formul\ inadecvat\“, Revista 22, 15 februarie
2011.
3
Emil Simiu, „Carol Iancu, Liviu Rotman, rabinul
{afran [i rabinul Rosen“, Observator cultural nr. 563,
februarie 2011.
4
Carol Iancu, „Istoria {oahului `n Rom=nia – r\spuns
la alega]iile lui Liviu Rotman“, Observator cultural, Nr.
306 / 24 februarie-2 martie 2011.
5
Vezi defini]ia genocidului din Conven]ia privind
prevenirea [i pedepsirea crimei de genocid.
6
Carol Iancu, „Istoria {oahului `n Rom=nia – r\spuns
la alega]iile lui Liviu Rotman“…
7
~n acela[i timp, s\ acuzi formularea „Shoah neterminat“ de a fi o invita]ie f\cut\ nega]ionismului este nedrept [i dispre]uitor fa]\ de mintea cititorului.
8
Raport final, p. 388, http://www.inshrew.ro/pdf/Raport_final.pdf.
9
Construirea primelor lag\re de exterminare `ncep`nd
cu 1 noiembrie 1941 a preg\tit uciderea `n mas\ a evreilor, chiar dac\ Conferin]a de la Wannsee care a anun]at
„Solu]ia final\“ a avut loc la 20 ianuarie 1942.
10
Justinian Marina/1948-1997; Iustin Moisescu/1977
– 1986; Teoctist Ar\pa[u/1986 – 2007.
11
Andrei {iperco, „Holocaustul evreilor din Rom=nia:
experimentul Transnistria“, Observator cultural, nr. 208,
februarie 2004.
12
~n sens strict, «na]ionalism evreiesc» `nseamn\
sionism.
13
Apud. Emil Simiu.
14
Jean Ancel, „Anatomia unei repetate falsific\ri“,
Revista 22, 13 octombrie 1986.
15
Vezi cele peste 440.000 de victime „stabilite“ de el
(printre altele, Jean Ancel, „Surse arhivistice privind
Holocaustul din Rom=nia“: http://www.idee.ro/holocaust/pdf/surse.pdf), fa]\ de cele 280.000-380.000 ale
Raportului Comisiei Interna]ionale de Studiere a Holocaustului `n Rom=nia (`n care Ancel a avut un cuv`nt de
spus), 250.000 la Radu Ioanid [i cea mai recent\ `n raport
cu celelalte, circa 198.000 evrei uci[i, la istoricul Andrei
{iperco (Andrei {iperco, op.cit.).
16
Transnistria, Editura Atlas, 1998.
17
Iulian Sorin a fost timp de decenii secretar general
al Federa]iei Comunit\]ilor Evreie[ti, p`n\ la decesul lui
Moses Rosen, [i pre[edinte-interim pentru o alt\ perioad\.
martie 2011
4
TIMPUL
BURSA C|R}ILOR
Felix Nicolau, Pe m`na femeilor, Editura Cartea Rom=neasc\, 2011, 168 p.,
pre]: 22,95 lei
Ea trage toate sforile [i `nv`rte lumea
pe degetul mic. El se ap\r\ prin umor [i
cinism. Ba se [i ascunde sub o sumedenie
de nume care se perind\ de-a lungul ac]iunii ca ni[te etichete pe sticle cu b\uturi
diferite. Se [tie cine este pe m`na femeilor, dar nu [i cine mai scap\ de acolo.
Pe m`na femeilor este un experiment
burlesc plin de umor [i de nerv satiric.
Felix Nicolau `[i surprinde (pl\cut) cititorii nu numai prin formula narativ\ insolit\,
ci [i prin verva ie[it\ din comun cu care
`nregistreaz\ fizionomia unei societ\]i rom=ne[ti consumiste [i a lumii tabloidizate
`n care tr\im. Argotismele, kitsch-ul cel
de toate zilele, personajele de comedie
grotesc\ constituie ingredientele unei
scrieri conduse cu m`n\ sigur\ [i cu virtuozitate stilistic\ c\tre un roman decapotabil prev\zut cu dou\zeci de capote pe
care orice cititor le poate schimba dup\
chef, nevoie sau din pur\ disperare.
„Umorul [i verva de povesta[ mucalit
ale lui Felix Nicolau, pl\cerea cu care mixeaz\ [i anim\ diferite registre ale oralit\]ii, un ochi foarte atent la tot ce se `nt`mpl\ `n jur [i o intui]ie pe m\sur\ fac
din acest prozator (deghizat pe r`nd ba `n
critic literar, ba `n profesor de umanioare,
ba – ca Mishima – `n body-builder pasionat) o certitudine a literaturii recente. El
`[i re]ine c`t trebuie gustul pentru caricatural sau spectacolul grotesc pus `n scen\
de contemporanii s\i `n spatele unui z`mbet larg, de copil care se amuz\ f\r\ mali]ie pe seama celor fal[i, ridicoli, a celor
ce fac din propriile defecte motive de
m`ndrie. Duhul lui Caragiale, dar [i disponibilitatea satiric\ a lui B\ie[u plutesc
pe deasupra acestei proze, Felix Nicolau
fiind printre pu]inii scriitori rom=ni de azi
care m-au f\cut s\ r`d `n hohote – [i arta lui
nu se opre[te aici.“ (Claudiu Komartin)
„Rom=nia profund\ postdecembrist\
[i-a g\sit `n acest condei inteligent un
critic redutabil, poate observatorul cel mai
necru]\tor dintre romancierii momentului. Felix Nicolau este un scriitor care
vede enormul [i simte monstruosul.“
(Radu Voinescu)
Felix Nicolau este conferen]iar universitar de literatura englez\. A publicat
mai multe volume: romanul Tandru [i
rece (Cartea Rom=neasc\, 2007), precum
[i c\r]i de critic\ [i istorie literar\: Codul
lui Eminescu, Anticanonice [i Homo
imprudens. Colaboreaz\ cu proz\, eseu [i
critic\ literar\ la numeroase publica]ii
culturale [i este redactor al revistei Poesis
interna]ional.
http://felixnicolau.blogspot.com/
martie 2011
Agora
POLEMICI CORDIALE
Despre identitatea personal\
ADRIAN NI}|
Venerabila problem\ metafizic\ a identit\]ii personale are `n zilele noastre un interesant
caz particular `n internet, cu aplica]iile sale –
blogul, forumul [i grupul de discu]ii. ~n toate
aceste locuri, oricine `[i poate atribui orice
identitate dore[te, duc`nd astfel la extrem leg\tura care exist\ `ntre identitate [i propriile
alegeri. Este, desigur, o alegere `n spiritul democra]iei noastre liberale, aparent, dar cu implica]ii nu tocmai democratice [i deloc morale. Faptul c\ e[ti la ad\postul anonimatului
(c\ci la aceast\ situa]ie m\ voi referi `n acest
text; ea permite atribuirea de false identit\]i)
`]i ofer\ curajul de a sus]ine opinii pe care sub
identitatea ta adev\rat\ nu le vei putea rosti `n
public. Implica]ia teribil\ a acestei situa]ii
este c\ se ajunge nu at`t la scindarea personalit\]ii, nu at`t la schizofrenie, ci la impostur\ [i
la ipocrizie. Te dai altcineva ca s\ ataci mi[ele[te o persoan\ incomod\ cu care nu e[ti de
acord sau cu care nu ai puterea s\-]i m\sori
for]ele; te dai altcineva din la[itatea de a sus]ine o opinie argumentat\; te dai altcineva din
orgoliul ca nu cumva s\ fii [i tu la r`ndul t\u
atacat mi[ele[te etc.
Aceast\ separa]ie `ntre multiplele personalit\]i forumistice intr\ `n conflict cu morala.
Este evident c\ o persoan\ care nu are t\ria de
caracter de a se prezenta `n dialogul mediatic
de pe forum procedeaz\ la fel de ur`t ca o persoan\ care strig\ m\sc\ri, f\r\ s\ fie v\zut,
dintr-o mul]ime. Ne amintim cu to]ii asemenea momente din liceu (sau din armat\, locul
prin excelen]\ al unor asemenea momente de
groz\vie, la[itate [i prost gust) `n care c`te un
coleg mai ,,glume]“, sub ascunzi[ul oferit de
clas\ f\cea c`te o afirma]ie de pe urma c\reia
avea ulterior de suferit `ntreaga clas\. Desigur, `n acest caz, autorul era recunoscut dup\
voce de ceilal]i colegi, dar nu [i de profesori
(sau de [efi). Forumistul anonim procedeaz\
chiar mai imoral, c\ci el procedeaz\ ca [i c`nd
ar fi de fa]\, ca [i c`nd ar fi o persoan\ real\.
El spune o idee, lanseaz\ `n universul infinit
al internetului ceva de care el ca persoan\ real\
nu este deloc r\spunz\tor. Este ca o umbr\ ce
vorbe[te (sau scrie), ca o fantom\ ce are puterea de m`nui sabia vorbelor dar f\r\ ca autorul
real s\ poat\ fi atins vreodat\ de ceilal]i
preopinen]i.
~nclin s\ cred c\ de multe ori, dac\ nu chiar
`n cazul general, problema metafizic\ a identit\]ii personale a forumistului anonim se
transform\ `ntr-o problem\ psihic\. Nu [tiu
dac\ [i psihiatric\, dar psihic\ apare cu destul\
claritate. Am `n vedere frustrarea. Forumistul
anonim `[i las\ la garderob\ identitatea sa
adev\rat\ [i `mbrac\ haina unui personaj nu
pentru c\ se crede actor pe scena media, ci
pentru c\ are grave frustr\ri. Este frustrat c\
cineva este mai inteligent, mai ra]ional, mai
valoros dec`t el. Poate fi `ns\ frustrat [i pentru
c\ cineva este mai pu]in inteligent, mai pu]in
ra]ional ori valoros dec`t m\rea]a sa persoan\
real\. Acest din urm\ caz se poate `nt`lni, de
exemplu, atunci c`nd el are o p\rere foarte
bun\ despre sine, iar din acest complex de superioritate nu poate suporta ideea c\ o persoan\ mai pu]in `nzestrat\ dec`t el scrie (pe blog,
`n reviste, c\r]i etc.) [i are diferite opinii.
Dincolo de ipocrizie, frustrare [i complexe
de superioritate (sau inferioritate), mai trebuie
]inut cont `n ceea ce prive[te identitatea forumistului anonim de un alt fapt semnificativ.
La ad\postul anonimatului, forumistul are ocazia s\ se descarce de tensiunile care-l ma-
cin\ [i-i hr\nesc frustrarea. Din cauza acesta,
majoritatea forumi[tilor anonimi s`nt violen]i,
vulgari sau grobieni. Ei nu folosesc argumente, ci dau sentin]e. Ei nu dialogheaz\ ra]ional,
ci discut\ p\tima[. Ei nu ascult\ de ra]iune, ci
de instincte. De regul\, de cele primare. Dac\,
de exemplu, o idee `n care ei cred sau o persoan\ pe care ei o apreciaz\ s`nt criticate, ei se
simt dezorienta]i, pierdu]i. Identitatea lor real\
e pus\ sub semnul `ntreb\rii. ~n acest moment,
nevoia de securitate personal\ (una din cele
bazale, dup\ nevoile fiziologice, din celebra
piramid\ a nevoilor elaborat\ de Maslow) `i
`mpinge spre violen]\. Pentru forumistul anonim for]a argumentului este brusc `nlocuit\ cu
argumentul for]ei.
Am ajuns, iat\, la o asem\nare uluitoare cu
cazul studentului care l-a ucis pe Moritz Schlick.
Cercul de la Viena `ncepea s\ aduc\ `n primplanul vie]ii culturale, [tiin]ifice [i filosofice
alt sistem de idei, alt\ metodologie a cunoa[terii, alt\ concep]ie despre lume [i via]\. Noua
concep]ie (a membrilor Cercului de la Viena)
intra `n conflict cu ce se cuno[tea de la [coal\
sau cu ce se `nv\]a la [coal\ `n acei ani. Prin
urmare, s-a ajuns la o anumit\ dezorientare `n
mintea multor oameni. Acesta este contextul
`n care un t`n\r l-a ucis pe fondatorul Cercului
de la Viena, considerat a fi principalul vinovat
pentru noua orientare a lucrurilor.
Ne putem întoarce [i mai mult `n timp, c\ci
exist\ [i alte situa]ii extrem de asem\n\toare.
Galilei a fost condamnat la `nchisoare tot pentru confuzia pe care au pricinuit-o ideile lui,
datorate descoperirilor f\cute cu luneta sa, nou
inventat\. Oamenii timpului (nu doar cei ai
Bisericii) nu puteau accepta c\ Soarele are
pete, c\ este un corp ceresc obi[nuit, la fel ca
orice alt corp ceresc; nu puteau accepta c\ lumea
de sus este la fel cu lumea de jos [i c\ ascult\ de
acelea[i legi; nu puteau accepta înlocuirea conceptului de cosmos cu cel de univers.
Ba chiar [i Socrate a fost condamnat [i ucis
([i) din cauza faptului c\ a zdruncinat credin]ele oamenilor, c\ i-a pus s\ g`ndeasc\ ra]ional
despre virtute pe cei lipsi]i de ea, despre curaj
pe cei lipsi]i de acesta sau despre cunoa[tere
tocmai pe cei care pretindeau c\ o au, dar, de
fapt, nu de]ineau nici o cunoa[tere [i, mai
mult, nu [tiau c\ nu o de]in.
Revenind la forumistul anonim, este evident c\ acesta `[i pune masca (sau m\[tile) [i
are impresia c\ poate ucide. Cuvintele sale `nveninate fac victime nu numai printre cititorii
forumului respectiv. El î[i ucide nu doar adversarul vremelnic, ci [i adev\rata sa identitate. Mai mult, el ucide corectitudinea [i adev\rul, c\ci este mai mult dec`t evident c\ el nu
se afl\ `n c\utarea adev\rului, ci a uciderii
adversarului. El nu discut\ pentru a se apropia
de adev\r (`mpreun\ cu preopinentul s\u), ci
el adev\rul lui pe care `n]elege s\-l afirme cu
orice pre], chiar [i cu pre]ul mor]ii personajului s\u real [i chiar [i cu pre]ul mor]ii adversarului (caz, `n care, desigur, nici nu mai are
cu cine se lupta; dar acesta nu e un impediment, c\ci intr\ pe alt forum `n c\utare de alte
posibile victime).
Faptul c\ poate s\-[i pun\ masca oric`nd
(mai precis, faptul c\-[i poate pune oric`t de
multe m\[ti) face posibil\ o alt\ situa]ie uluitoare: terorismul. Forumistul anonim este un
terorist mediatic. El este un fel de Bin Laden
ce manipuleaz\, pune bombe, terorizeaz\ [i
ucide persoane nevinovate, f\r\ ap\rare (c\ci
terorismul nu este o lupt\ militar\, cu doi adversari ce stau fa]\ `n fa]\). Exist\ `ns\ o deosebire foarte mare `ntre teroristul mediatic [i
cel real: teroristul mediatic nu este dispus s\-[i
dea via]a, nu este dispus s\ se sinucid\. El este
un uciga[, dar nicidecum un sinuciga[. Ar fi
sinuciga[ `n momentul `n care s-ar demasca,
c\ci scoaterea m\[tii, dezv\luirea identit\]ii
sale adev\rate, `l face s\ se sinucid\ nu numai
`n raport cu personajul pe care-l joac\, ci este
o sinucidere a persoanei reale. O singur\
scoatere a m\[tii echivaleaz\ cu distrugerea
purt\torului de m\[ti, ceea ce conduce la
sf`r[itul jocului. Game over.
www.timpul.ro
Agora
Contra-revolu]ia din 22-25
decembrie 1989
BOGDAN C. ENACHE
Istoria politic\ post-comunist\ a Rom=niei,
cu toate gravele [i numeroasele sale neajunsuri, nu poate fi `n]eleas\ [i evaluat\ f\r\ o
reexaminare radical\ a mitului s\u fondator:
a[a-numita Revolu]ie anticomunist\ din decembrie 1989. De[i pr\bu[irea regimurilor comuniste `n Europa Central\ [i, de Est, dup\
venirea la putere a liderului sovietic reformist, Mihail Gorbaciov, `n 1985, nu urmeaz\
un tipar unic, cazul Rom=niei este unul singular, neput`nd fi `ncadrat nici `n formula schimb\rilor de regim negociate `ntre reprezentan]ii
Partidului Comunist [i reprezentan]ii Opozi]iei civice (care a caracterizat schimbarea de
regim `n Polonia, Ungaria, Cehoslovacia,
Germania de Est [i, `ntr-o m\sur\ mai mic\,
Bulgaria [i chiar Albania), dar nici `n formula
resurec]iei na]ionalismelor care a dus la decomunizarea [i totodat\ la disolu]ia Iugoslaviei
[i Uniunii Sovietice.
C\derea comunismului `n Rom=nia a fost
caracterizat\ printr-o violen]\ neobi[nuit\,
aparent ilogic\ [i – tocmai de aceea – `nv\luit\
`n mod extravagant [i premeditat `n retorica [i
simbolistica revolu]ionar\ specific\ anului
1789, dar mai ales specific\ miturilor Revolu]iei franceze reeditate de revolu]ionarii ru[i
`n 1917, o mitologie transformat\ ulterior de
protagoni[tii acestor evenimente `n politic\ de
stat [i instrument de legitimare a noului regim.
A[a-numita Revolu]ie rom=n\ din decembrie 1989 – a doua din istoria na]ional\, dac\
ar fi s\ credem istoriografia oficial\ curent\ –
cuprinde trei etape cronologic [i genetic distincte: 1) o mi[care de protest spontan\ care a
evoluat `ntr-o revolu]ie `mpotriva regimului,
`nceput\ la Timi[oara `n data de 16 decembrie, `n\bu[it\ de autorit\]ile comuniste, dar
care totu[i se extinde `n data de 21 decembrie
`n Bucure[ti [i alte c`teva ora[e importante din
]ar\; 2) un vid de putere `n data de 22 decembrie, care dureaz\ de la celebra fug\ a so]ilor
Ceau[escu `n jurul orei 12:40 cu un elicopter
de pe acoperi[ul fostei cl\diri a Comitetul
Central al PCR [i p`n\ `n jurul orei 23:00, c`nd
Ion Iliescu anun]\ dup\ ce se asigur\ de loialitatea generalul Victor Atanasie St\nculescu,
ministrul Ap\r\rii l\sat de Ceau[escu lider de
facto `n Bucure[ti, crearea Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale, un autodesemnat guvern revolu]ionar provizoriu; 3) deturnarea
revolu]iei sau faza contra-revolu]ionar\, `ncep`nd chiar cu constituirea CFSN `n seara din
22 decembrie [i p`n\ `n data de 25 decembrie,
c`nd so]ii Ceau[escu s`nt executa]i `n jurul
orei 15:00 la T`rgovi[te, dup\ o punere `n scen\ de prost-gust a unui proces revolu]ionar,
act menit s\ legitimeze – `mpreun\ cu a[a-numitele atacuri teroriste, atacuri-fantom\, despre care nu se [tie `nc\ absolut nimic dec`t c\
au murit circa o mie de oameni, atacuri teroriste care au avut loc `ntre 22-24 decembrie `n
Bucure[ti [i alte ora[e [i care de altfel au `ncetat `n mod miraculos chiar `nainte de executarea so]ilor Ceau[escu – acapararea puterii de
c\tre Ion Iliescu [i grupul s\u de nomenclaturi[ti gorbaciovi[ti din e[alonul doi.
Scenografia revolu]ionar\ derulat\ conform
tuturor cli[eelor bol[evice – c\derea tiranului,
reac]ia du[manilor poporului, uciderea tiranului, democidul, panica [i confuzia induse, urmat\ de salvarea venit\ de la omul providen]ial al momentului – a avut ca scop manipularea [i controlarea manifesta]iilor populare,
ale c\ror consecin]e erau greu de anticipat;
reinventarea e[alonului doi al nomenclaturii
PCR [i reinventarea Securit\]ii ca elemente
„revolu]ionare“, adic\ pozitive; deturnarea `ntregii responsabilit\]i pentru crimele [i neawww.timpul.ro
5
TIMPUL
junsurile regimului comunist asupra so]ilor
Ceau[escu [i, `ntr-o anumit\ m\sur\, asupra
c`torva oficiali comuni[ti de rangul `nt`i din
preajma acestora, pensiona]i `n mod generos;
`n sf`r[it, pavarea c\ii spre putere a lui Ion
Iliescu [i a grupului din jurul s\u prin singurul
mijloc posibil `ntr-un regim comunist dinastic
– puciul. Numai astfel Ion Iliescu putea cl\di
legitimitatea intern\ [i extern\ necesar\ unui
nou regim care, `n multe privin]e, nu era dec`t
o emana]ie a celui vechi.
Ideologia grupului condus de Ion Iliescu,
care a preluat puterea la sf`r[itul lui decembrie
1989 [i care o va men]ine prin cele mai barbare metode puse `n practic\ de vreun guvern
european din aceast\ perioad\ (propagand\,
manipulare, represiune, Pia]a Universit\]ii,
mineriadele I, II, III…) p`n\ `n 1996, a fost –
a[a cum Ion Iliescu `nsu[i a declarat la televiziune `n data de 22 decembrie – „comunismul
cu fa]\ uman\“, o expresie prin care acesta a
tradus `n mod liber propria `n]elegere a perestroik\i declan[ate de Mihail Gorbaciov `n
URSS [i `n ]\rile din jur, cu lideri mai maleabili fa]\ de Moscova [i care `n cur`nd i-a sc\pat de sub control. Contra-revolu]ia lui Ion
Iliescu, `n mod cert realizat\ cu asentimentul
unor elemente din administra]ia sovietic\ despre care nu avem deocamdat\ date, s-a vrut de
fapt o realiniere a regimului comunist rom=n
la dorin]ele Moscovei, o rocad\ `ntre stalinismul na]ionalist al lui Ceau[escu, cam dep\[it
chiar [i la Kremlin, [i o versiune mai ra]ional\, mai „uman\“, mai adaptat\ la prezent –
din prisma anului 1989 – de comunism. Aceast\ versiune de comunism nu ar fi pus cu
nimic `n pericol situa]ia nomenclaturii comuniste [i a Securit\]ii din Rom=nia, dimpotriv\
– ea p\rea singura capabil\ s\ `i asigure continuitatea `n acel an de mari transform\ri, dar
asta numai cu condi]ia ca evenimentele s\ nu
scape de sub control, ca nu cumva reconstituirea partidelor istorice s\ conduc\ la o evolu]ie
`n care elitele comuniste s\ fie marginalizate
sau, mai r\u, trase la r\spundere pentru ac]iunile lor din trecut.
Din nefericire, contra-revolu]ia mitologizat\ a lui Ion Iliescu a avut un succes deplin,
ca urmare a erorilor [i sl\biciunii opozi]iei politice [i civice dintr-o ]ar\ mult mai debilitat\
dec`t vecinele nord-vestice de peste 40 de ani
de represiune comunist\. Obiectivele contrarevolu]iei iliesciene – vizibile `nc\ [i ast\zi, `n
ciuda a dou\ alternan]e [i jum\tate la guvernare, care au num\rat printre ele [i partide cu un
puternic discurs anti-iliescian – au constat `n
men]inerea pozi]iei privilegiate a elitelor comuniste, `n `n\bu[irea [i prevenirea oric\ror
tentative de a le trage la r\spundere pentru crimele [i nedrept\]ile practicate (Ceau[escu,
cum ar veni, a fost f\cut ]ap-isp\[itor pentru
to]i c\l\ii comunismului rom=nesc `n decembrie 1989) [i, `n sf`r[it – pe m\sur\ ce evolu]iile interna]ionale au dovedit profundul irealism al viziunii gorbacioviste de a reinventa
comunismul cu o fa]\ uman\ –, privatizarea
patrimoniului vechiului regim `n folos propriu. De aici corup]ia, clientelismul, lipsa de
imagina]ie, incompeten]a [i ineficien]a general\ a clasei politice rom=ne[ti de ast\zi care –
indiferent de partid politic, dar mai cu seam\
`n cazul Partidului Social-Democrat – provine
`nc\ `n bun\ m\sur\ din cadre comuniste sau
descinde din genera]ii mai tinere marcate de
acelea[i valori [i educate `n spiritul aceluia[i
tip de re]ele informale patron-client care asigurau succesul personal `n vechiul regim,
chiar dac\ `ntre timp au `nv\]at s\ se bucure [i
de colec]ii de art\ occidental\, de vacan]e `n
Mediterana, de ultimele gadgeturi capitaliste
sau de tricouri cu Che Guevara. Tot de aici, `n
bun\ m\sur\, [i decalajul de dezvoltare economic\, educa]ional\ [i social\ comparativ cu
alte ]\ri ex-comuniste, precum Cehia, Polonia, Estonia [.a.m.d.
De[i fostele elite comuniste au reu[it s\ `[i
conserve un rol notabil pe scena public\ [i `n
celelalte state ex-comuniste din Europa Central\ [i de Est, contrar Revolu]iilor autentice
din trecut, situa]ia din Rom=nia nu poate fi
comparat\ `n amploare dec`t cu spa]iul ex-sovietic [i ex-iugoslav. Iar condi]iile politice [i
sociale din Balcanii de Vest, Rusia [i din
multe alte republici ex-sovietice, la dou\zeci
de ani de la c\derea comunismului, demonstreaz\ cu prisosin]\ ce consecin]e profunde [i
nea[teptate poate avea, pe termen mediu [i
lung, aceast\ altoire uman\, cultural\ [i
institu]ional\ `ntre fostul regim [i noile
regimuri liberal-democratice, `n absen]a unui,
Nürnberg al comunismului.
BURSA C|R}ILOR
Doris Lessing, Carnetul auriu, traducere din limba englez\ [i note de Cristiana
Vi[an [i Ciprian {iulea, Editura Polirom,
2011, 776 p., pre]: 64,95 lei
„Carnetul auriu este cea mai important\ oper\ a lui Doris Lessing; ea a influen]at g`ndirea [i sentimentele unei `ntregi
genera]ii de femei.“ (New York Times
Book Review)
„Cine a vorbit doar de o simpl\ oper\
de fic]iune? ~n cazul Carnetului… tehnica, scriitura face diferen]a, iar aceasta
este extraordinar\.“ (Saturday Review)
„Cartea lui Doris Lessing e cea mai incitant\ reprezentare a noului val de proz\
ap\rut `n ultimul deceniu; se simte `n ea
spiritul timpului [i, mai presus de orice,
este o carte adev\rat\.“ (New Republic)
Doris Lessing (Doris May Tayler) s-a
n\scut `n Persia (actualul Iran) pe 22 octombrie 1919, din p\rin]i britanici. Ulterior, familia ei s-a mutat `n Rhodesia de
Sud (`n prezent, Zimbabwe). Primul roman, The Grass Is Singing, o reflectare a
propriei copil\rii petrecute `n Africa neagr\, a ap\rut `n 1949. Atras\ de ideologia
comunist\, se disociaz\ definitiv de aceasta pe la mijlocul anilor ’50, `n urma
denun]\rii abuzurilor regimului stalinist.
~ntre 1951 [i 1959 public\ ciclul Children
of Violence, apoi inovatorul The Golden
Notebook (Carnetul auriu, 1962), experiment literar [i joc `ndr\zne] cu multiple
perspective, considerat o adev\rat\ Biblie
a feminismului. ~n anii ’70 [i ’80 urmeaz\
seria romanelor „despre spa]iul interior“,
printre care se num\r\ Briefing for a Decent into Hell (O cobor`re `n infern,
1971), Memoirs of a Survivor (Memoriile
unei supravie]uitoare, 1974) [i ciclul romanelor SF (Canopus in Argos: Archives,
1979-1983). Ulterior public\ The Fifth
Child (Al cincilea copil, 1988), Love,
Again (1996) [i Ben, in the World (2000).
Pentru Under My Skin: Volume One of My
Autobiography, to 1949 (1995) i-a fost
decernat James Tait Black Memorial
Prize. A doua ([i ultima) parte a autobiografiei sale, Walking in the Shade, ap\rut\
`n 1997, a fost nominalizat\ la National
Book Critics Circle Award. Dea lungul
impresionantei sale cariere a fost distins\
cu cele mai prestigioase premii literare din
Europa, iar `n 2007 a devenit a unsprezecea femeie c\reia i s-a decernat Premiul
Nobel pentru Literatur\. ~n acela[i an i-a
fost publicat ultimul roman, Mitra (`n
preg\tire la Editura Polirom). ~n seria de
autor „Doris Lessing“ au mai ap\rut: O
cobor`re `n infern (2007), Povestiri
africane (2008), Al cincilea copil (2008),
Memoriile unei supravie]uitoare (2010).
martie 2011
6
TIMPUL
Cronici din tranzi]ie
Tratat [i -logíe (un element de
compunere savant\)
MARCELA CIORTEA
Mic tratat de pisicologie
Buc\]i feline `n felii str`nse la un loc de
{erban Foar]\
Ilustra]ii de Andrei Gamar]
Editura Humanitas, Bucure[ti, 2008
Un curs de Literatur\ pentru copii nu
este u[or de `ntocmit, chiar dac\ toat\ lumea
[tie pove[ti, iar mult\ lume [tie povesti. De
aceea, `n toamna lui 2008, c`nd am primit
aceast\ pl\cut\ datorie – literatura este mereu o pl\cere pentru iubitorul de literatur\ –,
Tratatul de pisicologie al dlui {erban Foar]\
ap\ruse exact la momentul oportun.
Nu, nu este, a[a cum ne imaginam, o antologie (numai) pentru copii, chiar dac\, din
totalul pieselor antologate, unele se potrivesc de minune lecturii cu voce tare sau lecturii explicative la clas\. Iat\ c`teva exemple, `n traducerea lui {erban Foar]\. Primul,
[i cel mai potrivit genului `n discu]ie, este
versificarea basmului Motanul `nc\l]at,
realizat\ de poet, dup\ Charles Perrault (pp.
109-112). Altul, potrivit nivelului pre[colar,
ar fi strofa selectat\ din Stéphane Mallarmé,
[Pisoiul Frac]: „Era un foarte bun m`] mic /
Cu ochi albastru, de iscoad\, / Ce nu voia,
mai nici un pic, / Ca, din senin, s\-l calci pe
coad\“ (p. 114). Altul ar fi Presa felin\, de
Gianni Rodari, (p. 151), o traducere muzical\, ritmat\, prin urmare agreat\ `n mod
sigur de copiii din ciclul primar: „Au gazete
[i pisicii / cu diverse nout\]i; / foaia ultim\-i
a micii / evident, publicit\]i. // «Cas\ c\ut\m,
comod\, / f\r\ tehnic\ la mod\ / vrem confort, nu vrem corvoad\, / nici copii, ce trag
de coad\.» // «Caut doamn\-n v`rst\ pentru /
companie: cas\ centru, / bun\ reputa]ie, clar
/ cont dughean\ m\celar.» // «V`n\tor premiat, nas roz, / caut angajez siloz; / angajez
l\ptar, din 3 / mai, vegetarian, holtei.» // M`]ele f\r\ de cas\,-n / fiecare dup\-mas\ / de
duminic\, s\rmane / citesc astfel de romane.
// Dup\ ce viseaz\ doar / chestii de-astea
cam incerte, / se prepar\ `n budoar / pentru
propriile concerte.“ Iar pentru cei din gimnaziu [i primii ani de liceu, antologia ofer\
o excelent\ versiune rom=neasc\ la Epitaful
unui motan, de Joachim du Bellay: „Botic
[i-un [ir de din]i mici-mici, / Ochi – dec`t ai
unei pisici / Mai glàuci, dar care-aveau, `n
iris, / Culorile zei]ei Iris / C`nd, dup\
ploaie,-ndoaie,-n parc / Sau peste c`mp, celestu-i arc; / Pe-un g`t gr\su], un cap cu
scurte / Urechi, p\r`nd mereu s-asculte /
Ceva; sub nasu-i de pisic, / O mutr\ ca de
leu pitic / Pe care-o `ncadra cam p`n\ / Pe
piept, o argintie l`n\ / Rebel\, ca un p\r
(u[or / Stingher) pe-un chip de domni[or; /
Un trup ml\diu [i-o ditai coad\ / De maimu]oi, ce ]i se-nnoad\ / Printre picioare,
de-l alungi, – / Cu negri stropi [i albe dungi.
/ Acesta, de la cap la gheare, / Ar fi portretul
tandrei fiare / Cu nobil port [i pas regal, /
Belaud, motan f\r\ egal.“ Numai din ce s-a
spus p`n\ aici, al\turi de ilustra]iile superbe
realizate de dl Andrei Gamar] [i de c`teva
considera]ii despre pisici – cum ar fi aceasta, a lui Théophile Gautier: „Dac\ e[ti demn
de afec]iunea ei, o pisic\ are s\-]i fie prieten\ fidel\, dar sclav\ niciodat\.“, sau aceasta,
a unui Anonim: „~n urm\ cu milenii, pisicile
fost-au venerate a[ijderi unor zeit\]i. N-au
martie 2011
uitat asta niciodat\.“ – reiese limpede c\ antologia dlui {erban Foar]\ r\spunde a[tept\rilor unui lector interesat de literatura pentru copii [i tineret, chiar inocent `n materie
de pisici, cum eram [i noi la momentul
apari]iei c\r]ii.
~ntrebat, `ntr-un interviu, dac\ are pisici,
dl {erban Foar]\ a spus: „Nu am [i nici nu-MI
IAU!“1, un r\spuns care nu ne surprinde,
mai ales c\ nu ni-l putem imagina pe traduc\torul lui Valéry, al lui Mallarmé, al lui
Verlaine [i Apollinaire, al Psalmilor, al
C`nt\rii C`nt\rilor [i al Ecclesiastului, lu`nd
carte de carte din bibliotec\ [i c\ut`nd poezii
despre… pisici! {i totu[i, poetul ne-a d\ruit,
prin aceast\ antologie, un Mic TRATAT de
pisicoLOGIE2, primit cu oare[ice rezerve de
unii, cu pre]uire de al]ii3. O explica]ie trebuie s\ existe, a[adar, cu at`t mai mult, cu c`t
– am v\zut deja – autorul nu inten]iona o antologie pentru uz [colar, chiar dac\ lucrarea
face fa]\ cu succes [i unor asemenea cerin]e.
S\ ar\t\m acum c\ antologia este rezultatul
bogatei activit\]i de traduc\tor a poetului
este lucru de prisos, deoarece {erban Foar]\
nu mai are nevoie s\ fie confirmat ca poet
ori traduc\tor nici m\car pentru cei mai tineri dintre noi. Ce putem noi ad\uga – lucru
[tiut, de asemenea – este c\ aceast\ antologie s-a construit cumva de la sine, odat\ cu
`naintarea `n lectur\ a dlui {erban Foar]\,
probabil [i Domnia Sa mirat de faptul c\ at`]ia oameni serio[i, scriitori foarte importan]i, au acordat, `n timp, o aten]ie at`t de
`nsemnat\ unei viet\]i at`t de obi[nuite cum
este pisica. {i totu[i, de ce un „tratat“?
P\rerea noastr\ este c\ antologia duce cu
sine un mesaj cu b\taie dubl\, at`t pentru
detractorii poeziei – [i, implicit, ai actului
poetic `n sine – , c`t [i pentru autorii de antologii care-[i imagineaz\ c\ simpla str`ngere
laolalt\ a unor produc]ii poetice `nseamn\
act poetic [i/sau [tiin]ific. De ce spunem acest lucru? Pentru c\ antologia este `ntocmit\ f\r\ cusur, dup\ toate rigorile genului,
rigori care presupun, `n primul r`nd, onestitate. La acest capitol – cum [i la urm\toarele! – autorul exceleaz\ prin aceea c\ noteaz\, `nc\ de la `nceput, al\turi de {erban
Foar]\, numele traduc\torilor prelua]i, `n
ordinea integr\rii traducerilor `n volum:
Stanca Cioca, Valeria Sadoveanu, Lidia
Botea, Eta Boeriu, Denisa Com\nescu,
Ildikó Gábos-Foar]\, toate femei, dup\ cum
se vede, prin urmare nu este exclus ca, f\c`nd aceast\ descoperire, dl {erban Foar]\ s\
fi ad\ugat inten]iei prime [i pe aceea de a
face pe plac femeilor cu sensibilitate la compania pisiceasc\. Oricum ar fi, aceast\ prob\
de onestitate [tiin]ific\ este urmat\ de a
doua, imediat sub caseta cu descrierea CIP a
Bibliotecii Na]ionale, unde s`nt `n[irate
copyright-urile, o mic\ lec]ie [i pentru editurile care fie nu [tiu, fie nu vor s\ respecte
drepturile de autor. De ce am ]inut neap\rat
la sublinierea acestui merit al autorului?
Pentru c\ volumul nu cuprinde nici o produc]ie semnat\ de Tudor Arghezi, spre exemplu, or, dac\ autorul a ob]inut copyright de
la at`ta lume, r\m`ne, totu[i, de ne`n]eles
cum, la noi, dup\ at`tea dezbateri [i at`tea
discu]ii, poezia r\m`ne `nc\ la cheremul erezilor care-au avut norocul s\ urmeze pe linie
de s`nge unui poet4. Nu [tim dac\ autorul a
`ncercat s\ ob]in\ dreptul de a reproduce
vreo pies\ din opera lui Arghezi [i nici nu
mai conteaz\, c`t\ vreme subiectul este de
notorietate. Dar s`ntem `ntru totul de acord
cu nota 2 de la p. 159, `n care, dup\ o explica]ie la numele „Marcu“ din Epistola lui
Paul Scarron, cu trimitere la Hor\ de [oareci a lui Arghezi, poetul noteaz\, pentru
aceasta, a doua: „N. B. Poema e absent\ din
volum, nu pentru c\ a[a vom fi voit noi, dar
c\, tem`ndu-se de [oareci, se teme chiar [i
dac\-l strigi «Mi], Mi]!»“.
La r`ndul lui, cititorul onest nu poate s\
nu se `ntrebe dup\ ce criterii este r`nduit
materialul antologat – `n afara criteriului
valoric, asupra c\ruia nu mai este cazul s\
insist\m, c`t\ vreme este evident din capul
locului. Pentru c\ dl {erban Foar]\ nu este
un diletant [i un cititor de bun\ credin]\ nu[i poate imagina c\ antologia, chiar ivit\ de
la sine, s-a `nchegat la voia `nt`mpl\rii, prin
plasarea de-a valma, f\r\ nici o elaborare. P\rerea noastr\ este c\ autorul a g`ndit-o dup\
schema ipotez\ – tez\ – antitez\ – sintez\.
Mai `nt`i, ipoteza se contureaz\ `n cele
dou\ fragmente-moto din deschidere. Primul, din Cuget\rile s\rmanului Dionis, de
Mihai Eminescu: „De-ar fi-n lume numai
m`]e – tot poet a[ fi? Totuna: / Mieun`nd `n
ode nalte, tragic miorl\ind – un Garrick, /
Ziua tologit `n soare, p`ndind cozile de [oaric, / Noaptea-n pod, cerdac [i stre[ini, heiniz`nd duios la lun\.“ Ce `nseamn\ „a heiniza“, afl\m din fragmentul imediat urm\tor, Mimi, de… Heinrich Heine: „Nu-n
chilie torc din caier, / Nu burjuie m`]\-s eu,
/ Pe acoperi[, `n aer / Liber, – liber\-s [i eu.
// Nop]ile de var\,-i bine / C`nd vreun nou
amor presimt, / S-aud muzica din mine / {i
s\ c`nt numai ce simt.“
Teza apare formulat\ `n prima poezie,
Pisica, de Charles Baudelaire (pp. 6-7): „Firesc, de parc\ am fi rude, / La mine-n creier,
un motan / Se plimb\ tandru, de vreun an. /
C`nd miaun\, abia se-aude, // At`t de dulce
[i discret / E timbru-i; `ns\,-n vocea-i, c`t\ /
Vigoare, c`nd i se-nt\r`t\! / Acesta-i farmecul
secret. […] E duhul locului [i-al meu: / Domne[te, judec\, inspir\ / Tot ceea ce,-mprejur,
respir\; / E, poate,-o z`n\, sau un zeu?“.
~n vecin\tate, descoperim o legend\, prin
Epistola a IV-a de François-Augustin Paradis de Moncrif (pp. 10-11), amintind cititorului alegoriile din Istoria ieroglific\ a lui
Dimitrie Cantemir: „~n primele zile ale `mbarc\rii jivinelor pe Arc\, uimite de mi[carea ambarca]iei [i de noul ad\post al lor, r\maser\-n b`rlogul propriu, nedornice de cuno[tin]e noi. Cea dint`i c\reia i se ur` cuaceast\ via]\ sedentar\ fu Maimu]a; ea `ncepu s\-i fac\ [otii unei nev`rstnice Leoaice,
care tr\ia-n vecin\tate. Pilda Maimu]ei fu
molipsitoare, pe Arc\ instal`ndu-se un spirit
al tachin\riei reciproce, r\mas acela[i c`t ]inu
c\l\toria, unele jivine men]in`ndu-l [i dup\
aceea, pe uscat. Avur\ loc, `ntre diverse
spe]e, nenum\rate infidelit\]i, d`nd na[tere
unor dih\nii inedite. Din amorurile tinerei
leoaice cu Maimu]oiul rezultar\ o Pisic\ [i
un Pisoi, care, altminteri celorlalte dobitoace, n\scute, ca [i cuplul amintit, din acupl\rile de pe faimoasa Arc\, dob`ndir\, din n\scare, `nsu[irea de a se pr\si peste m\sur\.“
Aceast\ legend\ ar putea fi un foarte potrivit liant cu antiteza, dac\ putem numi a[a
un citat din Victor Hugo, de la p. 12: „Dumnezeu a inventat pisica pentru ca oamenii s\
aib\-n cas\, un tigru pe care s\-l m`ng`ie
c`nd vor.“
De-aici `ncolo – sinteza; p\reri pro [i
contra, din literatura universal\ [i din literatura rom=n\, din care, dac\ am dori s\ cit\m
ce ne place sau nu, ar trebui s\ transcriem
`ntregul volum care transpune, a[a cum bine
s-a spus `n alte p\r]i, tr\irile omene[ti peste
cele pisice[ti, trec`ndu-le prin tot soiul de
procedee artistice, stilistice, retorice ori de
alt\ natur\. Cum `ns\ noi nu ne-am propus
un comentariu de text, ci semnalarea caracteristicilor unei antologii de calitate –
pentru c\ [i `ntocmirea unei antologii ]ine de
[tiin]\, `n primul r`nd de [tiin]a de carte! –
l\s\m, mai departe, s\ vorbeasc\ textul, prin
poezia Achat [-achat a lui {erban Foar]\,
dedicat\ Simonei Popescu5 (p. 45): „Pisica
so]ilor Naum / (pe unde-or fi, tus-trei, acum?)
/ avea un nume, Japonica, / pe care, c`nd
vroia, pisica-l / recuno[tea, iar c`nd nu, nu.*
/ Ea avea, `ns\, un atu / pe care-un m`] european / Miorlau, Bombalurina, Otto, / Coricopat, ba chiar Malocchio, / nu-l poateavea: umbl`nd, din an / `n Pa[ti, pe clape de
pian / (cu plac\ de lemn scump sau bronz),
/ diezii o duceau la Tokio, / pe c`nd bemolii
la Kioto, – / conform celui mai tainic plan /
(r\mas, p`n\ [i ei, abscons).“ O nou\ prob\
– dac\ mai era nevoie – `n favoarea argumentului c\ antologia dlui {erban Foar]\
este o lucrare [tiin]ific\, o g\sim `n nota de
subsol la care face trimitere stelu]a din textul poeziei, not\ care spune a[a: „Ca `n romanul lui Natsume / Sôseki, care-ncepe cu /
[urmeaz\-un vers `n japonez\] / «S`nt o pisic\ `ns\ nu / mi s-a dat, `nc\, nici un nume»“.
1
Vezi interviul acordat de poet revistei „Avantaje“,
pe site-ul http://www.avantaje.ro/Timp-liber/VedetePersonalitati/Serban-Foarta-Doctorul-in-pisicologie701889?p=1, on line la data de 11 martie 2011.
2
Scrierea cu majuscule ne apar]ine.
3
Vezi cronica lui Gheorghe Grigurcu, ~n obiectiv,
pisica, din Rom=nia literar\, nr. 34, an 2009, pe site-ul
revistei, http://www.romlit.ro/n_obiectiv_pisica, on
line la data de 11 martie 2011. De asemenea, dou\ primiri favorabile, una semnat\ de Mihail Vakulovski, pe
site-ul revistei Tiuk, on line la data de 11 martie 2011:
http://www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_cont
ent&view=article&id=268, alta semnat\ de Alexandra
Rusu, `n Evenimentul zilei, http://www.evz.ro/detalii/stiri/tratat-de-pisicologie-834918.html, on line la
aceea[i dat\, 11 martie 2011.
4
Vezi, `n acest sens, Alex {tef\nescu, A cui este literatura rom=n\?, `n Rom=nia literar\, nr. 41, an
2007, pe site-ul revistei http://www.romlit.ro/a_
cui_este_literatura_romn, on line la 11 martie 2011.
5
Prezent\ `n antologie cu un fragment intitulat
Salvarea speciei, de unde afl\m c\, `n ciuda situa]iei
obi[nuite de a posta `n poart\ inscrip]ia „C`ine r\u!“,
pe u[a so]ilor Naum exista o pl\cu]\ metalic\, pe care
scria: „Chat gentil“.
www.timpul.ro
Cronici din tranzi]ie
~n slujba lui Heidegger
OVIDIU PECICAN
Fiindc\ a zis-o [i Hannah Arendt, fiindc\
o crede [i Gabriel Liiceanu, este limpede:
Martin Heidegger trebuie s\ fie un mare
filosof al lumii contemporane. Exist\ deja o
bibliografie `ntreag\ pe aceast\ tem\ `n
Rom=nia, unde exerci]iile de admira]ie
`nlocuiesc, nu `nt`mpl\tor [i nu doar o dat\,
abord\rile critice [i explor\rile pe cont
propriu.
Dup\ `ndelungi preparative, ini]iate `nc\
`n timpul dictaturii prin traducerile lui Gabriel Liiceanu [i Thomas Kleininger: Originea operei de art\ (1979; 1995) [i, respectiv, Repere pe drumul g`ndirii (1988) –,
editorul de la Humanitas, devenit din 1995
profesor la Universitatea din Bucure[ti, a
ini]iat formarea unei echipe de discipoli
care s\ `[i subordoneze eforturile t\lm\cirii
`n rom=n\ [i coment\rii filosofiei lui Heidegger. Primele roade tipografice au ap\rut
odat\ cu noul mileniu.
Editura Humanitas a ini]iat o serie de
opere heideggeriene, unde s-au publicat
deja Parmenide (trad. de Bogdan Minc\ [i
Sorin Lavric, 2001), Fiin]\ [i timp (trad. de
Gabriel Liiceanu [i C\t\lin Cioab\, 2003),
Polegomene la istoria conceptului de timp
(trad. de C\t\lin Cioab\, 2005), Metafizica
lui Nietzsche (trad. de Ionel Zamfir [i C\t\lin Cioab\, 2005), Problemele fundamentale ale fenomenologiei (trad. de Bogdan
Minc\ [i Sorin Lavric, 2006), Despre miza
g`ndirii (trad. de C\t\lin Cioab\, Gabriel
Cercel [i Gilbert Lep\datu, 2007), Ontologie. Hermeneutica facticit\]ii (trad. de
Christian Ferencz-Flatz, 2008).
7
TIMPUL
Cu prilejul apari]iei acestor volume s-a
f\cut remarcat\ [i componen]a grupului de
traduc\tori rom=ni ai filosofului, dintre
care destui au publicat, `n a doua jum\tate a
deceniului unu din noul secol, volume proprii de exegez\ heideggerian\. A[a s-a `nt`mplat cu C\t\lin Cioab\ care a scris Jocul
cu timpul. Ontologia temporal\ a lui Martin Heidegger (2005), dup\ ce tradusese
lucrarea lui Otto Poggeler despre Drumul
g`ndirii lui Heidegger (1998). Bogdan Minc\
a publicat un volum `n german\ despre interpret\rile filosofiei aristotelice la Heidegger
(2006), Scufund\torii din Delos. Heidegger
[i primii filosofi (2010) [i a co-editat dou\
dintre volumele postume semnate de Alexandru Dragomir, discipol rom=n al profesorului german. Cristian Ciocan este exegetul temei thanatice din g`ndirea aceluia[i
rector freiburghez (Moribundus sum. Heidegger [i problema mor]ii, 2007). Christian
Ferencz-Flatz a scris un volum despre
Obi[nuit [i neobi[nuit `n via]a de zi cu zi.
Fenomenologia situa]iei [i critica heideggerian\ a conceptului de valoare (2009).
Lui Gabriel Cercel, expert `n „deceniul fenomenologic“ al maestrului german, dup\
cum men]ioneaz\ editura `n prezentarea f\cut\ autorului, i se datoreaz\ Cartea experien]ei.
Heidegger [i hermeneutica vie]ii, 2010.
Avem, a[adar, o pleiad\ `ntreag\ de erudi]i, cu studiile completate la Bucure[ti [i `n
centre universitare str\ine (mai ales `n Germania [i Fran]a), trudind `n plin\ actualitate
la aclimatizarea operei heideggeriene `n
limba rom=n\. Atmosfera de jubila]ie `n
care ace[ti tineri s-au format [i lucreaz\ este
surprins\ de mentorul grupului, G. Liiceanu, `n mai multe pagini ale volumului propriu ~nt`lnire cu un necunoscut (2010). ~n
dreptul zilei de 23 iunie 2005 textul re]ine:
„Examen cu Fiin]\ [i timp. Una dintre presta]ii (Gheorghe Pa[cal\u) `ntrece tot ce am
auzit mai bun ca r\spuns la un examen vreme de treisprezece ani: expunere riguroas\,
excursuri `n istoria filozofiei, trimiteri la
alte lucr\ri heideggeriene, citate date `n
greac\ cu non[alan]\, inteligen]\ doric\ –
toate dublate de o bun\-cuviin]\ matur\ altoit\ pe un chip suav, de t`n\r nobil spaniol
dintr-un tablou de Velasquez. ~n realitate,
un t`n\r de nici 20 de ani din Caransebe[.
C\t\lin (Cioab\), care m\ ajut\ la examen
`mi poveste[te la ureche c\, `nt`lnindu-l `n
curte `nainte de a sosi eu, `i m\rturisise c\
nu dormise toat\ noaptea. «- De ce?» l-a `ntrebat. «- De fericire.» Era fericit c\ a doua
zi avea examen Heidegger.// ~l ascult pe
C\t\lin [i-mi spun c\ `n b\iatul acesta care
tocmai `[i `ncheiase r\spunsul se adunaser\,
pentru a ]`[ni apoi libere c\tre lume, toate
sevele pornite din mizera caban\ alpin\ a
lui Noica, filtrate prin paginile Jurnalului
de la P\ltini[ [i ajutate apoi de un timp bun
al istoriei s\ scoat\ la lumin\ ceea ce, la
noi, crescuse priz\rit, str`mb sau r\sucit –
ca mu[chii, ca lichenii, ca plantele pitice –
prin pe[terile [i catacombele culturii socialiste“ (p. 36). Cum se vede, jubila]ia nu este
doar a discipolului, ci [i a profesorului, bucuros s\ pun\ `n contrast propria experien]\
cu cea a mai t`n\rului s\u coleg.
De altfel, profesorul nu face un secret
din bucuria `nt`lnirii cu apropia]ii s\i mai tineri, antrena]i `n proiectul heideggerian:
„Unul dintre norocurile vie]ii mele este c\
mi-am g\sit prietenii mai tineri, pe C\t\lin
(Cioab\), pe Bogdan (Minc\), pe Sorin
(Lavric) [i pe ceilal]i, beneficiind, t`rziu, de
o catedr\ devenit\ posibil\ `ntr-o nou\ conjunctur\ a istoriei. (…) M-am sim]it, de-a
lungul anilor petrecu]i la facultate, ca un arbitru la un concurs de frumuse]e. (…) …dea lungul a optsprezece ani, genera]ie dup\
genera]ie, mi s-au perindat prin fa]\ mai
toate «frumuse]ile» umanisticii bucure[tene, parte din elita de m`ine a culturii noastre. {i nu [tiu cum se face c\ s-au ales nu
numai cei cu min]i str\lucite, ci deopotriv\
cei care, `ntr-o lume de oameni poci]i pe
din\untru, `[i p\straser\ [i sufletele `ntregi“
(pp. 41-42).
S`ntem, odat\ cu discipolii men]iona]i ai
lui G. Liiceanu, a[adar, nu numai `n prezen]a unei p\r]i a echipei de traduc\tori [i de
exege]i actuali heideggerieni, ci `n fa]a liniei de a doua genera]ie a noicienilor, dup\
cum se ar\ta `n citatul anterior; o linie de
tineri `n care frumuse]ea [i bun\tatea se
`nt`lnesc `n chip mirabil, contrast`nd cu
mizeria dimprejur, parc\ anume pentru a da
chip formulei kalos kai agathos…
BURSA C|R}ILOR
Michael Ondaatje, Pacientul englez,
edi]ia a III-a, traducere din limba englez\
[i note de Monica Wolfe-Murray, Editura
Polirom, 2011, 360 p., pre]: 29.95 lei
Pacientul englez a fost ecranizat cu
acela[i titlu `n 1996, `n regia lui Anthony Minghella, cu Ralph Fiennes [i
Kristin Scott Thomas `n rolurile principale.
Pacientul englez are drept personaje
centrale patru oameni cu existen]e pustiite, `mpin[i de hazard sub acoperi[ul unei
foste m\n\stiri italiene, la sf`r[itul celui
de-al Doilea R\zboi Mondial. E Hana, o
infirmier\ amor]it\ de spectacolul suferin]ei [i mor]ii at`tor solda]i `ngriji]i; Caravaggio, un ho] [i spion mutilat, dependent de morfin\; Kip, un genist sikh care-[i
pune zilnic via]a `n pericol dezamors`nd
bombe; [i mai e misteriosul pacient cu
trupul ars, de nerecunoscut, `ngrijit de
Hana, pe care lumea `l ia drept englez [i
care `ncepe s\ dezv\luie `ncet, `ncet o poveste de dragoste, cu aventuri `n de[ert [i
r\zboi, ce ajunge s\-i b`ntuie [i s\-i
transforme pe ascult\torii s\i.
Pentru acest roman, autorului i s-a decernat prestigiosul Booker Prize [i Governor General’s Award `n Canada.
„Un roman ca un covor zbur\tor, a
c\rui magie face lumile apuse [i timpurile
uitate s\-[i spun\ povestea … o carte ca
un vis, cum rar au mai ap\rut `n ultimii
ani.“ (Time)
„Pana `ndem`natic\ a lui Ondaatje ]ese
ca `ntr-o p`nz\ istoriile unor oameni `nl\n]ui]i f\r\ sc\pare `n tot soiul de pove[ti
de dragoste [i r\zboi. Pacientul englez
este o capodoper\ a fic]iunii contemporane.“ (Don DeLillo)
Michael Ondaatje s-a n\scut `n Sri
Lanka, `n 1943, s-a mutat `n Marea Britanie [i apoi `n Canada, unde locuie[te `n
prezent. {i-a f\cut studiile la Universitatea din Toronto [i Queen’s University
din Kingston, Ontario; `n 1971 a devenit
profesor la Universitatea York din Toronto.
A publicat mai multe volume de poezii [i
un volum de memorii, Running in the
Family (1983). Este autorul a cinci romane: Coming Through Slaughter
(1976), ~n pielea unui leu (1987, ap\rut la
Editura Polirom `n 2004), care construie[te o fresc\ social\ a ora[ului Toronto `n
anii ’20-’30, Obsesia lui Anil (2000; Editura Polirom, 2002), av`nd ca personaj
central o t`n\r\ antropoloag\ care face investiga]ii `n domeniul crimelor de r\zboi
din Sri Lanka, Divisadero (2007) [i Pacientul englez (1992), romanul care l-a
f\cut cunoscut `n toat\ lumea.
www.timpul.ro
martie 2011
8
TIMPUL
Teatru
50
Liviu Lucaci este actor la Teatrul Na]ional din
Bucure[ti, regizor [i profesor la UNATC. ~n 2006, a
debutat cu volumul de proz\ Povestiri despre cel\lalt
la editura Curtea Veche, excelent primit de public [i
de critica literar\. ~n 2010, a montat spectacolul
Cinci rendez-vous-uri mortale, pe cinci texte al
c\ror autor este, care, am putea spune, l-au lansat [i
ca dramaturg. Public\m `n continuare una dintre
piesele sale `ntr-un act. (Timpul)
LIVIU LUCACI
Personaje
PAVEL CERAN, 49 de ani, fratele Marusiei, poet, burlac, tr\ie[te singur
EA, 20 de ani, frumu[ic\, coate-goale, `mbr\cat\ ca vai de lume
~n apartamentul lui PAVEL CERAN, burlac, artist, noaptea. ~n apartament, la `nceput,
e `ntuneric.
EA vine la invita]ia lui. El o urmeaz\ din
spate, p\str`nd o distan]\ apreciabil\ [i ]in`ndu-[i pe fa]\ o batist\ dat\ cu colonie.
EA intr\, ezitant\. El o urm\re[te atent, cu
fa]a pe jum\tate acoperit\ de batist\.
EA (`naint`nd precaut\): Destul?
PAVEL (ferm, f\r\ s\ o bruscheze, o `ndeamn\ de la spate): Intr\. ~nainteaz\, nu te opri.
EA (speriat\ de tonul lui, b`jb`ie `n `ntuneric): Ce mama dracului caut?
PAVEL (f\r\ s\ strige, dar poruncitor):
Plimb\-te. Plimb\-te prin spa]iu.
EA: M\ plimb.
PAVEL: Simte-te ca la tine acas\.
EA (deja u[or exasperat\): Nu s`nt la mine
acas\.
PAVEL: Ce sim]i?
EA (se holbeaz\ n\uc\ `n penumbr\): Ce
s\ simt? Trebuie s\ simt ceva? (Pauz\; u[or
panicat\) Nu putem aprinde lumina?
PAVEL: Mai t`rziu. Acum concentreaz\-te
pe ce sim]i.
EA: Nu `n]eleg. Ce e \sta? Un test? Ce s\
simt? E `ntuneric [i m\ simt ca dracu’ c\ am
acceptat, contra ceva lovele, s\ vin noaptea `n
casa unui necunoscut care m-a cules de pe
strad\.
PAVEL: Nu asta e important. Nu `ntunericul, ci senza]iile tale.
EA: Poate pentru matale. Eu s`nt precaut\
de fel [i nu m\ simt `n largul meu s\ nu v\d pe
unde calc. (~ncerc`nd s\ stabileasc\ un contact, m\car sonor) Pot s\-]i zic pe nume?
PAVEL (u[or dezam\git c\ ea s-a luat cu
vorba): Po]i.
Pauz\.
EA: Deci?
PAVEL: Ce?
EA: Cum `]i zice?
PAVEL (concesiv): Pavel, m\ numesc
Pavel Ceran, dar numele meu nu conteaz\.
EA: Nu zice [i poli]ia la fel. Mie c`nd
mi-au luat actele [i m-am trezit f\r\ nume…
hup!, deodat\ eram nimeni. Numele-i bun.
PAVEL: Poate c\ ai dreptate.
EA: E[ti vreun ciudat?
PAVEL: Adic\?
EA: Vreun ciudat din \ia care aga]\ fete, le
momesc cu lovele s\ vin\ la ei acas\ [i acolo
le h\cuiesc?
martie 2011
PAVEL: (aspru, deodat\) Nu te lua cu
vorba [i r\spunde la ce te-am `ntrebat. (~[i d\
seama c\ probabil a speriat-o prea tare) Te
asigur c\ motivele mele nu s`nt belicoase…
EA (speriat\ de cuv`ntul „belicoase“ pe
care nu-l `n]elege): … beli… c\ dac\ e a[a, s\
[tii c\ de mine nu te atingi. Uite. (Scoate din
m`nec\ o lam\ de cu]it) ~l vezi? E un [i[ cu
care m\ ap\r [i nu mi-e fric\ s\-l folosesc.
PAVEL (realizeaz\ c\ tensiunea e prea
mare pentru ea): S`nt convins. Stai lini[tit\.
N-o s\ fie nevoie.
EA: O fat\ singur\, `ntr-o lume `n care n-ai
loc s\ respiri [i te `nghesuie to]i…
PAVEL: {i eu care credeam c\ lumea s-a
golit de oameni.
EA: Pe dracu. E o `nghesuial\ de-]i ia aerul. N-ai unde s\ te `ntorci c\ e unul care vrea
ceva de la sufletul t\u. (mai ferm\ s\ ob]in\ ce
vrea) Acu’ putem aprinde lumina?, c\ bezna
asta `mi d\ fiori...
PAVEL se g`nde[te c`teva secunde bune.
EA: Ce faci?
PAVEL: M\ g`ndesc.
EA (b\nuitoare): Te g`nde[ti? Ascunzi
ceva oribil pe aici – de care ar trebui s\-mi fie
fric\?
PAVEL (resemnat): Nu, nu e asta. (Se hot\r\[te) Cred c\ momentul s\ facem lumin\.
Oricum, asta e ora sincerit\]ii.
Aprinde lumina care dezv\luie un apartament mai mult pustiu, dar aranjat cu gustul
unui artist. ~n col] o lad\ de zestre, gen cuf\r,
al\turi un pat, pe jos c\r]i, pe pere]i c`teva
tablouri.
EA (respir\ u[urat\): Mersi. Pentru lumin\. Uau, ce mare e. (Cerceteaz\) E… `ntr-un fel la tine…
PAVEL (brusc atent): Cum? Cum e?
EA: Mmm… istoric, cumva. (Fericit\ c\ a
g\sit cuv`ntul) Daaa, istoric.
PAVEL (b\nuitor): Vechi, vrei s\ spui.
EA: Mmm, … nu,... da, nu. Vreau s\ spun
a[ezat [i… plin de farmec chiar. ~mi plac b\rba]ii de gust.
PAVEL: Cu gust? Asta nume[ti tu un apartament aranjat cu gust?
EA (se plimb\ de colo-colo cu [i[ul `n
m`n\, cercet`nd): E adev\rat c\ e mai mult…
gol, aspru, mmm, de[ertic chiar, dar are un soi
de… goliciune pl\cut\, care nu se cere umplut\ cu boarfe.
PAVEL (ironic, amuzat): De[ertic, spui.
EA: De obicei, nu agreez b\rba]ii singuri.
Stau `n locuri sordide care seam\n\ cu bordelurile ilegale sau cu c\minele paradite de
nefamili[ti.
PAVEL (pl\cut surprins): De unde [tii c\
locuiesc singur?
EA: Vorbe[ti pe [leau [i nu e[ti obi[nuit s\
faci pe placul cuiva. Cei combina]i se ascund
dup\ vorbe.
PAVEL (amuzat): Ce [tii tu despre b\rba]i?
Ea: Nu face mi[to. Eu am `nceput-o devreme. Mama zicea c\ b\rba]ii s`nt un mister
pe care te chinui s\-l dezlegi o via]\ `ntreag\
[i c`nd crezi c\ ai `n]eles ceva te p\r\sesc.
PAVEL (arat\ spre cu]it): Nu crezi c\ e
momentul s\-l pui deoparte?
EA: Sorry. (~l bag\ la loc `n m`nec\). {i tu
s\ la[i dracului jos batista aia care te face s\
semeni cu o stafie?
PAVEL las\ `ncet jos batista, pe care o
`mp\ture[te [i o bag\ `n buzunar.
EA (fluier\): Phiii! E[ti ar\tos, Pavele.
PAVEL (amuzat): Mul]umesc.
EA: Tipul de b\rbat complicat care ascunde un secret. Pentru v`rsta ta, e[ti `nc\ un coco[ ce ]ine creasta sus. (Curioas\) Ai adus aici
multe femei?
PAVEL: M\ desco[i? (O prive[te atent)
C`]i ani crezi c\ am?
EA: Destui ca s-o fi cunoscut pe bunica. O
sut\, probabil.
PAVEL: Am `n]eles. S`nt din alt\ epoc\
pentru tine.
EA: Ce trece de treizeci e istorie. M\ ia
ame]eala c`nd m\ g`ndesc. Cu ce te ocupi?
PAVEL: Vrei s\ le afli pe toate?
EA: N-ai spus tu adineauri c\ e ora sincerit\]ii? ~n plus, asta m\ ajut\ s\-mi vin `n fire,
ca s\ pot r\spunde la ce m-ai `ntrebat. Nu de
alta, dar m-ai pl\tit pentru o treab\ [i nu vreau
s\ r\m`n datoare. Iar eu, c`nd s`nt stresat\, nu
mai s`nt `n stare s\-mi dau seama ce simt. Mi
se face negru, respir ca o pomp\ [i nu mai aud.
PAVEL (se g`nde[te o vreme cu capul `n
piept, p`n\ se hot\r\[te s\-i r\spund\): S`nt poet.
EA (uluit\, fluier\): Poet? Ca… Pu[kin?
PAVEL: De aceea[i meserie.
EA: Ca Baudelaire, sau ca… sau ca Sarah
Kane?
PAVEL (uimit): Ai auzit de Sarah Kane?
EA: Un b\rbat bine care citea mult mi-a
zis odat\ c\ am ceva din nelini[tea personajelor ei. Mi-a pl\cut. Poet, hm… Adic\ potrive[ti cuvintele?
PAVEL: Mai exact le ajut s\ se potriveasc\
singure, a[a cum cred ele de cuviin]\.
EA: {i cum faci asta?
PAVEL: A[tept ca poemul s\ apar\, iau
creionul [i `l transcriu pe h`rtie.
EA: Faci mi[to? (Pauz\) {i merge chestia?
PAVEL: Uneori, poemul m\ prinde nepreg\tit [i e gata s\ treac\ de mine. ~n cazuri din
astea, `l apuc cu m`na st`ng\ de coad\ ca s\
nu-l scap [i cu dreapta `l scriu. La sf`r[it am pe
pagin\ un poem nou-nou], numai c\ scris
de-a-ndoaselea, de la coad\ la cap.
EA: Vorbe[ti serios?
PAVEL (ca [i cum n-ar fi auzit-o): N-am
gre[it c`nd te-am ales.
EA: Depinde ce a[tep]i de la mine. (Se
plimb\ liber prin camer\ [i descoper\ o fotografie a[ezat\ `n fa]a unei oglinzi de b\rbierit,
din cele rotunde care se rotesc pe un ax) Asta
ce e?
PAVEL (violent): N-o atinge!
EA: Ok, ok. Nu i-am produs daune.
(PAVEL ia fotografia [i o a[eaz\ la loc cu
grij\). E[ti tot tu `n fotografie, a[a-i?
PAVEL: Poate.
EA: Nu, nu, c\ am v\zut bine. Tot tu, dar
]`nc. Probabil c\ erai la gr\dini]\ pe atunci.
(Trage aer `n piept, se a[eaz\ pe un scaun aflat mai `n mijlocul camerei, las\ capul `n
piept [i se concentreaz\ la ce se afl\ `n jur, ca
un boxer `nainte de meci; dup\ o vreme, `n
[oapt\) Pot s\ fiu sincer\?
PAVEL: Ce rost ar avea s\ m\ min]i?
EA (grav\): De c`nd am intrat, am sim]it
c\ nu s`ntem singuri. (Ca pe un teribil secret)
Cu noi mai e cineva.
PAVEL (dezam\git de ce i-a spus ea):
Nu-]i face griji.
EA (insist\): Aici `n camer\ mai respir\ o
persoan\.
PAVEL (sincer, simplu): E Marusia.
EA: Unde?
PAVEL: Locuie[te cu mine.
EA: N-o v\d.
PAVEL: E sora mea geam\n\. Ai v\zut-o
adineauri.
EA (n\uc\): Unde? A, ea era `n fotografie?
Bine, dar eu vorbesc de cineva care e cu noi
aici, chiar acum. I-am sim]it adineaori r\suflarea pe um\r.
PAVEL: }i-am spus s\ nu-]i faci griji. N-o
s\ te deranjeze. E o fiin]\ discret\.
EA: Vrei s\ spui c\ ea e aici [i eu nu o v\d?
PAVEL: Ea e tot timpul cu mine, nu s-ar putea altfel. Mi-am luat grija ei. Tr\im `mpreun\.
EA: {i eu de ce nu o v\d?
PAVEL: N-ai avea cum. A murit la
cincisprezece ani.
EA (`ngrozit\): {i atunci… cum e cu noi?
PAVEL: Locuie[te aici [i uneori po]i s-o
sim]i.
EA: E[ti nebun?
PAVEL: Doar grijuliu. Marusia e sora mea
geam\n\, pe care o iubesc [i pe care am jurat
s\ n-o p\r\sesc, `n ciuda… dep\rt\rii dintre noi.
EA: Vrei s\ spui c\ e moart\ [i totu[i prezent\?
www.timpul.ro
Teatru
PAVEL: Nu ar avea cum s\ se desprind\
de mine. S`nt nevoit s\ tr\iesc pentru am`ndoi.
EA (n\uc\): Ai mai spus asta cuiva?
PAVEL (sincer): Nim\nui, niciodat\.
EA: {i atunci de ce mi-o spui mie?
PAVEL: Pentru c\ altcineva nu m-ar crede
[i pentru c\ a venit ora sincerit\]ii, dup\ cum
]i-am mai spus.
EA: Dar… nu `n]eleg.
PAVEL: Nu e nimic de `n]eles…. (z`mbe[te amar) [i totu[i e. O iubesc… [i o s\ ne
stingem am`ndoi `n acela[i moment.
EA: Bine… da, …[i… ce vrei de la mine?
PAVEL: S\-mi spui cum m\ g\se[ti. Ce
p\rere ]i-a f\cut locul acesta [i ce altceva ai
mai sim]it c`nd ai intrat?
EA: Acum nu mai [tiu. Mi-a stat inima `n
loc.
PAVEL (foarte interesat): Revino-]i [i
spune-mi dac\ miroase `ntr-un fel anume aici?
EA: Dac\ miroase? (se chinuie s\ miroas\)
Parc\ vine de undeva un... iz de colonie.
PAVEL: E de la batist\. Am [tiut c\ nu
trebuia s\ m\ apropii.
EA (repede, cu sinceritate): Te-am min]it
c`nd ]i-am zis c\ e[ti un necunoscut pentru
mine. Te-am mai v\zut la c`rciuma din col],
`mi fac veacul pe acolo, [i te-am urm\rit. Totdeauna [edeai singur la mas\, iar c`nd erau
clien]i `n\untru `]i acopereai fa]a cu o batist\,
ca adineauri. Chiar [i de la dep\rtare `mi pl\cea cum miroase. B\nuiam c\ ai fa]a t\iat\ sau
e[ti desfigurat de vreo boal\ [i `ncercam s\ ghicesc cum ar\]i. Dar acum v\d c\ alta e cauza.
PAVEL: ~mi exersam modestia. Nu vreau
s\-i indispun pe ceilal]i cu figura mea.
EA: Nu e asta. Altceva e…, dar nu pot ghici.
PAVEL: Te pierzi `n am\nunte [i timpul
trece. Dac\ vrei s\ m\ aju]i, `ntoarce-te la ce
te-am rugat!
EA: Dar de ce e a[a important pentru tine
s\-]i spun ce senza]ii am avut c`nd am intrat?
PAVEL (exasperat, izbucne[te cu o m`nie
veche, abia st\p`nit\): Pentru c\… pentru c\
vreau s\ [tiu dac\ am ajuns s\ miros a b\tr`n.
EA: Cum?
PAVEL: }i-am spus c\ tr\iesc aici cu sora
mea Marusia, pe care am pierdut-o c`nd avea
cincisprezece ani `mplini]i. Ea s-a stins, iar eu
am r\mas. Mai t`rziu, c`nd am crescut [i am
priceput care-mi s`nt responsabilit\]ile, am `n]eles c\ trebuia s\ hot\r\sc pentru doi. (Aproape violent) Nu pot accepta ca Marusia s\ fie o
femeie b\tr`n\, `n]elegi? Nu pot s\-i fac asta
surorii mele.
EA: {i de asta vrei s\ [tii dac\ miro[i a
b\tr`n? De asta m-ai adus pe mine aici?
PAVEL:...
EA: {i ai tr\it din adolescen]\ cu… g`ndul
\sta, c\ tu cre[ti `mpreun\ cu ea… [i ea… `mpreun\ cu tine?
PAVEL: …
EA: Nu e[ti `ntreg.
PAVEL: d\ s\ se apropie de ea ca s\-i
r\spund\.
EA (scoate [i[ul): S\ nu te apropii, ]icnitule, c\ te desfac ca pe conserv\.
www.timpul.ro
9
TIMPUL
PAVEL: F\-]i treaba p`n\ la cap\t, sau,
dac\ nu, pleac\!
EA: Stai acolo.
PAVEL (violent [i foarte tulburat, fr\m`nt`ndu-se): Hai, [terge-o, vagaboando! Ce mi-o
fi venit s\-]i spun toate astea?! {terge-o [i
las\-ne singuri! N-are rost s\-]i pierzi vremea
cu noi.
EA (se emo]ioneaz\ f\r\ s\ vrea c`nd `l
vede c`t se chinuie): Mi-e mil\ de tine [i... de
sora ta… moart\. Iart\-m\… dac\ n-am avut
`ncredere `n tine. Marusia… (se uit\ prin aer,
face semne cu m`na)… `mi… pare… r\u pentru tine (se a[eaz\ pe ciuci, realizeaz\ ce face)
Of, am `nceput s\ vorbesc cu pere]ii, `nnebunesc [i eu l`ng\ tine. (~[i [terge nasul [i lacrimile) E cea mai dement\ [i cea mai… frumoas\ poveste de dragoste pe care am auzit-o
vreodat\... dac\ o fi [i adev\rat\.
PAVEL: Nu m\ a[tept s\ `n]elegi.
EA: ~ncearc\-m\. (Se a[eaz\ s\-l asculte,
mai mult n\uc\, dar nu las\ cu]itul).
PAVEL: Mama a fost o femeie frumoas\ [i
m`ndr\, iar tata era general de armat\. La 50
de ani, tata s-a hot\r`t c\ `i ajunsese [i s-a retras `ntr-o camer\ din casa unde locuiam,
izolat de to]i. Dup\ c`]iva ani `n care mama a
sperat c\ tata `[i va reveni, va rupe t\cerea [i
se va `ntoarce la via]\, ea s-a convins `n cele
din urm\ c\ dac\ nu `ntreprinde ceva va sf`r[i
ca o v\duv\ t`n\r\ cu so]ul `nchis `ntre patru
pere]i. A[a c\ [i-a pus `n g`nd s\-l recucereasc\. Mama avea glas frumos. ~n tinere]e `i
c`ntase tatei [i `l fermecase, a[a c\ s-a g`ndit
c\ acesta e felul `n care putea sparge izolarea
`n care se cufundase generalul. I-a c`ntat nop]i
la r`nd serenade, p`n\ c`nd el a descuiat u[a [i
a primit-o `n\untru. A[a m-am n\scut eu [i
sor\-mea Marusia. Dintr-o iubire t`rzie `ntre o
femeie cu s`ngele-n clocot [i un b\rbat ce `ntorsese spatele vie]ii. La pu]in timp, a murit
tata. Desp\r]irea de sor\-mea era sortit\ s\ se
`nt`mple. Fiecare dintre cei doi n\scu]i [i-a
urmat c`te un p\rinte, c`te unul de c`te o parte.
~ns\ la fel cum tata [i mama au fost nedesp\r]i]i, a[a s`nt [i eu cu Marusia. Nimic nu ne
poate separa.
EA: Ce frumos [i ce trist. A naibii s\ fiu
dac\ nu-mi rupi sufletul.
PAVEL: Primul volum i l-am dedicat ei:
„Ea – cea care ar fi fost“. (~l caut\ prin raftul
bibliotecii).
EA: Ai scris versuri pentru ea?
PAVEL (din ce `n ce mai pornit, `n crescendo, de un ciudat entuziasm incendiar):
Pentru ea, cu g`ndul la ea, `mp\r]ind totul cu
ea, clip\ de clip\. Era nedrept ce i se `nt`mplase, `n]elegi? Revolt\tor de nedrept. Cum
fusese posibil? Dar am reu[it s\ `ndrept nedreptatea. (Scoate pe r`nd obiectele despre
care vorbe[te) Prive[te, pot dovedi. Am aici
caietele ei din [coala primar\, din]ii de lapte,
unghiile t\iate, oracolul ]inut `n liceu, jurnalul
secret `n care-[i nota visele de adolescent\ timid\, prima ei rochie, p\l\riile toate, iar…
aici (deschide capacul l\zii de zestre)....
EA (cercet`ndu-le pe r`nd): Le-ai str`ns…
`n to]i… anii \[tia… pentru ea?! (~[i acoper\
gura cu pumnul `n care ]ine cu]itul; `n [oapt\)
E[ti nebun.
PAVEL: Prive[te.
EA (`ngrozit\): Ce-i asta? O lad\… plin\
cu…
PAVEL (f\r\ s\ se opreasc\ din [uvoiul
m\rturisirii): ~ntr-o noapte am visat-o [i diminea]a m-am trezit cu o [uvi]\ de p\r `ntre degete. De atunci am p\strat pentru ea c`te o
[uvi]\ din p\rul tuturor femeilor pe care le-am
iubit, ca pe un omagiu.
EA: Incredibil. (Ar\t`nd spre cuf\r) {i…
astea s`nt?
PAVEL (m`ndru, st`rnit de amintire): Da.
EA (curioas\): Cum e ea?
PAVEL: Seam\n\ mult cu mama. E `nalt\,
aproape c`t mine, are p\r castaniu, buze pline
[i spr`ncene `mpreunate. De la tata a mo[tenit
aerul poruncitor [i singur\tatea.
EA: S`nt invidioas\ pe ea, c\ a fost iubit\
`n felul acesta. (Privindu-l ]int\) O iube[ti,
nu-i a[a?
PAVEL: N-am tr\dat-o.
EA: A[adar ea exist\ (ar\t`nd lucrurile adunate de el de-a lungul vremii)... cu adev\rat.
PAVEL: F\r\ `ndoial\. (Pauz\, se g`nde[te) {i acum… (`[i caut\ cuvintele, ezit\)…
s`nt `ngrijorat pentru ea.
EA (`ncearc\ s\ ghiceasc\): Pentru c\…
(`n]elege deodat\) `mb\tr`ne[te…
PAVEL: …
EA: ~mb\tr`ne[te, [i tu nu… po]i accepta
asta…
PAVEL (neag\ din cap): Pentru ea. {tii…
EA: … cum s`nt femeile, da. Asta e `ntr-adev\r lovitura cumplit\. S\ ar\]i ca o dihanie, dup\ ce ai fost o floare de mai. Cunosc
spaima.
PAVEL (cu speran]\ `n ochi): Prin urmare
se poate `n]elege…
EA: Ai noroc c\ ai dat peste o nebun\ de
acela[i calibru cu tine, una care cunoa[te groaza femeilor ajunse la v`rsta c`nd fa]a `]i arat\ ca
un [erve]el folosit. {i mama a trecut prin asta.
PAVEL (continu\ ca [i cum nu ar fi auzit-o): … iar eu am jurat c\ ea nu va `mplini
50 de ani...
EA (`ncremenit\): Ea s\ nu…
PAVEL (aprob\ din cap): Vreau s-o [tiu
fericit\.
EA (realiz`nd): A]i fost …
PAVEL: … ferici]i uneori aproape de strig\t.
EA: {i ea…
PAVEL: N-a [tiut ce `nseamn\ singur\tatea.
EA: Spre deosebire de mine [i de to]i ceilal]i
oameni de pe planet\. (Pauz\) {i… c`nd…?
PAVEL: Am 49 de ani `mplini]i.
EA (calcul`nd): Deci… c`nd?
PAVEL: Nu m\ comp\timi, din tinere]e
am [tiut.
EA: Din tinere]e?
PAVEL: N-am suportat niciodat\ s\ nu [tiu
c`nd va fi. Nu suport s\ cer[esc.
EA: Bine, dar s\-]i iei… via]a…
PAVEL: E degradant s\ a[tep]i. S\ te doar\
genunchii, s\-]i trosneasc\ `ncheieturile, s\-]i
cad\ p\rul [i din]ii, s\ te scobe[ti ca o scoic\.
E mult mai bine s\ [tii c`nd `nchei. ~nve]i s\
pre]uie[ti altfel clipele care-]i r\m`n.
EA: {i eu ce rol am `n toat\ treaba asta?
PAVEL (simplu, privind-o `n ochi): {tiu c\
m\ placi.
EA (sare ca ars\): Nu destul c`t s\ m\ chelesc ca s\-]i completez colec]ia de peruci. (El
tace, evalu`nd-o) Ce vrei de la mine?
PAVEL (o prive[te ]int\): …
EA (tot mai speriat\, se retrage cu [i[ul `n
m`n\, cu spatele, c\lc`nd peste lucrurile Marusiei): Stai pu]in. Ce-]i trece prin cap?
PAVEL: Am 49 de ani, s`nt prezentabil, un
pic ciudat, cu ceva lovele [i locuiesc `ntr-un
apartament cu aer… istoric. {tiu c\ m\ placi.
EA: Nu `ntinde coarda cu mine, c\ nu
r\spund pentru ce fac.
PAVEL: M\ urm\re[ti de ceva vreme, la
c`rcium\ te v\d mereu `ntr-un col], spion`ndu-m\. Te urm\resc de ceva vreme f\r\ ca tu
s\ o [tii.
EA: Aiurea. }i-ai f\cut g`nduri degeaba.
N-aveam de lucru.
PAVEL: Nu e nevoie s\ min]i.
EA (retr\g`ndu-se): Cine vorbe[te de sinceritate?! Un ]icnit care adun\ de-o via]\ p\rul
t\iat al amantelor [i care `[i imagineaz\ c\
tr\ie[te cu sora lui moart\.
PAVEL: Ai spus c\ `n]elegi.
EA (url`nd): Am min]it. D\-mi drumul s\
plec, povestea asta e prea dement\ [i a[a.
PAVEL: E[ti liber\ s\ faci ce dore[ti, dar
nu po]i ascunde ce sim]i pentru mine.
EA: Ce simt? Iar `ncepi? S\ nu te apropii.
(~l amenin]\ cu [i[ul)
PAVEL: Mai s`nt c`teva clipe p`n\ la miezul nop]ii. E[ti `ntr-o cas\ str\in\ cu un b\rbat
necunoscut care cere de la tine s\ `l aju]i.
EA: Iar eu spun c\ nu vreau, c\ nu pot, c\
e oribil…
PAVEL (imperios): Nu [tii cum e s\-]i vezi
zi de zi trupul murind, s\ te treze[ti din somn
asudat [i s\ ie[i repede `n strad\ ca s\-]i umpli
pl\m`nii cu aer, s\ dai apoi t`rcoale casei ceasuri `ntregi ca un nebun, dup\ care s\ dai n\val\ `n\untru [i s\ adulmeci prin col]uri dac\
miroase a b\tr`n, dac\ degradarea ta a ajuns `n
ultima faz\. O ultim\ `mbr\]i[are pretind de la
tine, am nevoie de un simplu s\rut, `nainte de
miezul nop]ii. (O s\rut\, [i ea, `nnebunit\, `l
`njunghie aproape f\r\ s\ vrea; el se t`r`ie pe
podea [i se sprijin\ pe lad\).
EA (`ngrozit\ de ce a f\cut): Nuuu.
PAVEL: ~]i mul]umesc. (cu greutate, abia
[optind, `n timpul c`t se aude de afar\ cum
bate miezul nop]ii): A b\tut miezul nop]ii.
(Z`mbind silit) Acum po]i s\-mi spui la mul]i
ani dac\ vrei.
EA (uluit\, `ngrozit\, `n]eleg`nd): 50! Asta
era. Ai `mplinit 50 de ani.
Cortina
martie 2011
10
Proz\
TIMPUL
Fluierul ro[u
DOINA RU[TI
Privi spre despic\tura c`t nara. ~n ascunzi[ul `ntunecat se ghicea totu[i o bobi]\ albicioas\. Marcu apuc\ fluierul cu dou\ degete
[i-l cl\tin\ de 2 ori. Bila mic\ din\untru clinc\i, izbindu-se de pere]i.
– Ar putea fi un bob de maz\re, spuse el,
iar fata `l aprob\ d`nd din cap.
– {i zici c\ era un co[ plin de fluiere de
astea?
Ea `[i ridic\ picioarele p`n\ c`nd genunchii
`i ajunser\ sub b\rbie, apoi `ncepu s\ povesteasc\:
– La b`lciul din Hurezi s`nt cel pu]in o duzin\ de co[uri pline cu trompete, naiuri [i
dr`mbe vopsite `n toate culorile, cele mai
multe din alun, ca \sta. Dar nu numai at`t.
B`lciul este o mare de oameni care v`nd lucruri, ceva ce n-ai v\zut `n via]a ta, cum ar fi
urcioare cu socat\, batoane de migdale, halvi]e roz, pr\jituri cu susan, zaruri, m\rgele,
beteal\, c\lu]i de lemn, mingi poleite, balerine
c`t degetul, care c`nt\ [i danseaz\ `n acela[i
timp. {i multe altele pe care le-am uitat.
Marcu privi cu ochii lui sc\p\r\tori direct
`n ochii prietenei lui. Nu min]ea. Enumera cu
privirea pironit\ pe cer [i se g`ndi c\ ea vede
de fapt co[urile cu acele lucruri, fe]ele nenum\ra]ilor oameni, pe care el nu putea dec`t s\
[i le imagineze, st`nd obraz l`ng\ obraz, cu
buzele f\cute p`lnie [i cu ochii `nl\crima]i de
bucurie.
Str`nse `n palm\ micul fluier a c\rui burt\
era c`t nuca, [i netezi cu ar\t\torul lemnul care
supsese vopseaua. Era un fluier ro[u, lustruit
ca un ou. Pe alocuri, ]es\tura aurie a lemnului
r\zb\tuse prin stratul sub]ire de vopsea.
Marcu `[i privi prietena cu invidie. Se preg\tea s-o `ntrebe cum de ajunsese ea la b`lci,
c`nd o voce le trecu peste capete:
– Cum merge statuia?
~ntrebarea venise din spatele lor, de peste
gard. Am`ndoi [tiau cine vorbise [i despre ce
statuie era vorba, a[a c\ nici nu se clintir\. A[teptau cu ochii `n troscotul crescut pe l`ng\
gard, ca bunicul fetei s\ termine de vorbit.
Ion Mo[u se oprise `n fa]a lor. Era un b\rbat pe care `l cuno[teau absolut to]i oamenii
din Grindeni, inclusiv cei doi copii, `ncremeni]i l`ng\ poart\. Ion Mo[u descurca toate
chestiile `nc`lcite [i putea s\ conving\ pe oricine de orice. C`nd ni[te oameni se urau de
moarte [i ajungeau s\-[i scoat\ ochii, era chemat Ion Mo[u care `i `mp\ca pe loc. Dac\ cineva f\cea o v`nzare proast\ – nu era nici o
scofal\! {tia Mo[u cum s\ fac\ s\ anuleze `n]elegerea. ~n Grindeni nu `ndr\znea nimeni s\
fure pentru c\ Ion Mo[u `l descoperea imediat
pe ho]. Nici s\ min]i nu se mai putea, c\ci
Mo[u `[i d\dea seama de la primele cuvinte,
iar dac\ el hot\ra c\ cineva minte, nimeni nu
se `ndoia de puterea creierului s\u.
Pentru toate acestea era foarte respectat,
iar c`nd trecea pe drum, imediat ie[eau peste
gard capete puse pe `ntrebat, ca [i acum.
martie 2011
Noutatea acelei prim\veri era c\ un cioplitor, vestit [i el, se hot\r`se s\-i fac\ o statuie,
tocmai statuia despre care `ntrebase bunicul
de peste gard.
– Am auzit c\ Florescu vrea s\-]i fac\ o statuie. Este adev\rat?
Cei doi copii ciulir\ urechile ca s\ prind\
r\spunsul lui Mo[u, oprit chiar `n fa]a lor.
– Dumneata m\ ai aici viu [i cu toate astea
vrei s\ m\ vezi f\cut statuie!
Nu at`t vocea, c`t tonul pe care rostise cuvintele `l f\cu pe Marcu s\ ridice fruntea [i s\
priveasc\ spre Ion Mo[u, `nchipuindu-[i cum
ar fi ar\tat f\cut statuie. Se g`ndi la p\pu[ile
din st`lpii por]ii, la popicele de la birt [i la
fluierul din palma lui.
– ~mi dai mie fluierul \sta?
– {i tu ce-mi dai `n schimb? ~l `ntreb\ la
r`ndul ei fata, privindu-l cu un ochi str`ns.
Marcu scoase din buzunar un zar c`t buricul degetului.
***
~n acea dup\-amiaz\ de martie, tat\l lui
Marcu a ajuns devreme acas\ [i foarte vesel.
Se vedea c\ f\cuse rost de bani pentru c\ cele
mai mult motive de bucurie veneau de aici.
Iar Marcu [i-a dat seama c\ era un moment
bun s\-i vorbeasc\ despre b`lciul de la Hurezi.
– {i c`nd e b`lciul \sta?
– Peste dou\ s\pt\m`ni, spuse Marcu, juc`ndu-se cu zarul de care nu putuse s\ scape.
Tat\l s\u `i v\zu licuricii din ochi [i scoase
din buzunar un b\nu] argintiu:
– Ai noroc! Ast\zi avem ceva bani, `i m\rturisi el, iar Marcu se gr\bi s\ prind\ `ntre degete moneda care str\lucea `n soarele de martie.
~ns\ prea mersese totul ca pe roate.
~n aceea[i dup\-amiaz\ str\lucit\, `n mirosul zambilelor `nflorite, sub soarele de m\tase, `n rumoarea stins\ a unor glasuri [i chiar `n
clipa `n care un coco[ `ncepuse s\-[i scuture
aripile, `n poarta casei a b\tut `nsu[i primarul
satului Grindeni.
– Sper s\ dai [i dumneata ceva pentru statuia lui Ion Mo[u! a spus primarul, iar tat\l lui
Marcu s-a `nmuiat imediat. Prin mintea lui
trecur\ `n vitez\ toate momentele grele din
care `l scosese Ion Mo[u, de la banii pierdu]i
la zaruri, p`n\ la ziua sinistr\ de toamn\, c`nd
`i disp\ruser\ caprele.
{i sub ap\sarea acestor amintiri, lu\ `napoi
banul argintiu dintre degetele lui Marcu.
– Las\ fiule, c\ b`lciul \la e `n fiecare an [i
o s\ te tot duci la el. Nu pleac\ nic\ieri!
***
Marcu n-a v\zut `n anul \la b`lciul de la
Hurezi, `ns\ tat\l s\u a avut dreptate. An dup\
an, `n fiecare prim\var\, [i-a cump\rat fluiere
ro[ii, urcioare cu brag\ [i batoane cu susan, iar
cu timpul `nsu[i b`lciul a venit dup\ el.
Dup\ ce Florescu a terminat statuia, o mul]ime de gur\ casc\ s-au repezit s-o vad\. Era o
statuie alb\, din marmur\, cum nu se mai v\zuse prin zon\. Ion Mo[u, `n m\rime natural\,
`i privea de pe un soclu, un pic melancolic, cu
p\rul `n v`nt [i cu ar\t\torul ridicat `n dreptul
t`mplei.
~n primele luni, a venit lume din satele `nvecinate, apoi statuia a ap\rut `ntr-un ziar [i,
la scurt\ vreme dup\ aceea, `n Grindeni [i-a
f\cut apari]ia `nsu[i regele, cu un [ir lung de
automobile negre.
Pe maidanul din spatele [colii fu instalat
un carusel, iar `n jurul lui, timp de trei zile, se
]inu mare b`lci. Dup\ aceea, locul deveni legendar [i c\p\t\ numele de „B`lciul de la Statuia lui Mo[u“. ~n fiecare an, aici veneau co[urile cu mingi poleite, cu batoane de migdale
[i, mai ales, cu fluiere cioplite din lemn de
alun [i vopsite `n ceai de m\ce[e.
Grindeni-ul ajunse un loc de pelerinaj [i
oricine, pe o raz\ de 300 de km, [tia de existen]a statuii. ~n mod unanim, Florescu era
considerat un mare artist, iar despre `n]elepciunea lui Mo[u se dusese vestea. Circulau
pove[ti despre cum descoperise un ho], chiar
[i dup\ ce caprele furate ajunseser\ pastram\.
Se bucurar\ de celebritate fix 3 ani. Florescu muri `ntr-o toamn\, iar pu]in dup\ aceea
s-a pr\p\dit [i Ion Mo[u.
Statuia `ns\ le-a dus numele ceva mai
departe.
***
~ntr-o noapte de septembrie, c`nd `nc\ se
mai sim]ea r\suflarea cald\ a p\m`ntului,
Marcu a intrat `n Grindeni, dup\ o zi grea.
Muncise la un gard, printr-un sat vecin, [i
b\tuse 6 km ca s\ ajung\ acas\. P\[ea `ncet, cu
geanta de scule at`rnat\ pe [old.
A trecut pe l`ng\ cimitir, a privit peste
um\r [coala. ~n fa]a prim\riei, statuia era luminat\ de dou\ felinare, pe l`ng\ care d\dea
din coad\ un c`ine alb.
Marcu s-a oprit `n loc [i, pentru prima oar\,
l-a izbit privirea vie a lui Ion Mo[u. Se uita la
el, cum ]inea degetul ridicat, z`mbind cu o oarecare triste]e, iar din piatra alb\ au ]`[nit
aburii unei zile `ndep\rtate.
Marcu [i-a lipit talpa de marginea soclului
[i din dou\ mi[c\ri s-a m\surat cu statuia. Era
cu o palm\ mai `nalt dec`t ea, ceea ce l-a f\cut
s\ z`mbeasc\. Se ]inea de g`tul rece cu un bra]
[i-i sufla `n cre[tet. {an]urile din piatr\, prin
care Florescu scosese `n relief firele de p\r,
ar\tau ca ni[te albii de p`r`ia[e. Marcu [i-a
imaginat cum [iroia prin ele apa ploilor.
De jur `mprejur era pustiu. Doar c`inele se
bucura, leg\n`ndu-[i coada. Cu m`na liber\
[i-a pip\it geanta moale, de pe [old, [i dintr-o
mi[care a pus m`na pe ciocan. Prin ochii lui au
trecut `n fug\ zeci de procesiuni cu f\clii
aprinse.
Marcu era un b\rbat puternic [i un meseria[ bun. ~n mai pu]in de un minut fa]a lui Ion
Mo[u s-a transformat `n piftie vomitat\.
***
~n diminea]a `n care satul Grindeni a r\mas
f\r\ statuie, oamenii n-au vorbit dec`t despre
asta. {i multe zile dup\ aceea.
Statuia ar\ta acum ca [i cum ar fi trecut
peste ea ro]ile de fier ale unui colos. Pe fosta
fa]\ a lui Ion Mo[u erau mici cratere [i rupturi.
Cine ar fi putut s\ fac\ a[a ceva? Cei mai
mul]i au dat vina pe vreun str\in, un nebun, un
vagabond, ajuns cine [tie cum `n satul lor.
Absolut nimeni nu s-a g`ndit la Marcu. {i nici
el nu s-a apucat s\ povesteasc\. De c`te ori venea vorba despre statuie, o bucurie mic\ i se
instala `n col]ul gurii. Nici Poli]ia, [i nici m\car
detectivul adus de primar n-au putut s\-l g\seasc\ pe vinovat. Era o treab\ `ncurcat\,
demn\ doar de mintea str\lucit\ a lui Ion Mo[u.
Cu timpul, lumea a `nceput s\ uite de statuie, iar interesul str\inilor pentru Grindeni
s-a stins. Mai `nt`i, a disp\rut b`lciul. Apoi,
statuia a fost dat\ jos de pe soclu. Prim\ria
vroia s-o dea la reparat, `ns\, cu trecerea vremii, silueta de piatr\, pus\ pe burt\, a devenit
loc de popas. C`]iva ani buni, obosi]ii au meditat pe fesele lui Ion Mo[u.
~ntr-o zi, cineva i-a retezat m`na, cea cu
degetul ridicat, [i [i-a zidit-o `n fa]ada casei.
R`nd pe r`nd, fiecare a luat c`te o bucat\ din
fosta statuie.
Ultimele resturi au folosit la `nt\rirea unui
gard.
***
Dup\ 50 de ani, aproape c\ nimeni din
Grindeni nu-[i mai amintea de vreo statuie.
P`n\ `ntr-o zi din iunie, c`nd a fost botezat
primul str\nepot al lui Marcu.
Familia, rudele, prietenii [i vecinii umpluser\ curtea. Mesele, acoperite cu mu[amale
noi, ocupau toat\ gr\dina din fa]a casei, iar
din buc\t\ria de var\ venea miros de leu[tean.
La loc de cinste, sub un umbrar f\cut special pentru el, Marcu st\tea pe un scaun, cu
spatele drept, [i, privindu-[i copiii [i nepo]ii, a
sim]it dintr-o dat\ o chemare din alt timp, al
dorin]elor pentru care orice om este `n stare s\
moar\. Fe]ele tinere din jurul lui `i aminteau
de propria tinere]e, de nop]ile fierbin]i ale iubirii, de zilele `nsorite ale c`[tigurilor b\ne[ti,
de s\pt\m`nile `n care `[i `n\l]ase casa. {i odat\ cu descoperirea unor emo]ii vechi, `i veni [i
pofta s\ le `mp\rt\[easc\:
– C`nd eram t`n\r, `ncepu el, puteam s\ fac
orice. Dar absolut orice.
Peste mese c\zu t\cerea, iar dou\zeci de
fe]e se `ntoarser\ spre el. Erau to]i urma[ii lui,
mul]i dintre ei cu aceia[i ochi, din care s\reau
sc`ntei. Aten]ia lor `l `ncuraj\ s\ continue:
– De exemplu, eu am spart fa]a statuii lui
Mo[u!
Era lini[te deplin\ [i absolut to]i ochii de la
mas\ `l priveau neclinti]i. Apoi cineva `ntreb\
cine era Mo[u.
– Unul! Nu conteaz\! se enerv\ el. Era o
statuie aici, `n fa]a prim\riei. Toat\ lumea [tia
de ea, chiar [i regele!
– {i? Acum unde e?
Marcu `[i privi fiul [i povesti mai departe:
– Din c`teva ciocane a r\mas f\r\ fa]\! N-a
[tiut nimeni, n-am povestit la nimeni! Eu, singur, `ntr-o noapte de septembrie!
T\cerea mai dur\ o clip\ apoi un murmur
`ncepu s\ creasc\ pe deasupra aperitivelor.
Masa era acoperit\ cu platouri, de pe care,
m`ini gr\bite culeseser\ br`nzeturi, mezeluri [i
m\sline. Marcu st\tea `n capul mesei, a[tept`nd ca cineva s\-i pun\ o `ntrebare. ~n cele
din urm\ un nepot spuse plictisit:
– O statuie? Aici, la Grindeni? N-am auzit
de nici o statuie.
{i, ca la un semnal, to]i `ncepur\ s\ vorbeasc\. ~n sf`r[it, dinspre buc\t\rie venea oala
cu ciorb\, iar `n aerul cald al verii se risipi
mirosul de ardei iute [i de leu[tean.
www.timpul.ro
Proz\
TIMPUL
11
Apartamentul 26
Norina cobor` din tramvaiul 16 [i privi `n
jur. Era o intersec]ie mare, p\zit\ de blocuri
proasp\t renovate, vopsite `n galben [i portocaliu. Drept `n fa]\ se vedea gangul, a[a dup\
cum `i spusese la telefon: „Intra]i prin gangul de l`ng\ farmacie, [i privi]i `n dreapta, la
prima scar\“.
Vocea era pl\cut\, de b\rbat t`n\r.
O clip\ `i trecur\ prin minte pove[tile
despre violatorii care dau anun]uri la `nchirieri [i `[i str`nse mobilul `n palm\.
Curtea interioar\ se deschidea larg\ [i luminoas\. ~n st`nga – un parc – iar `n fa]\ un
mic bar din sticl\ pe care scria Biblioteca.
Z\pada `ncepuse s\ se topeasc\, iar Norina
`[i privi ghetele care deja aveau v`rfurile
umezite. C`nd `ntoarse capul `l v\zu z`mbind
sub pavilionul ro[u al primei sc\ri. Erau
dou\ coloane din c\r\mid\ [i `ntre ele st\tea
un b\rbat cu hain\ neagr\, iar p`n\ la el se
`ntindeau movili]e de zah\r risipit [i murdar.
B\rbatul avea p\rul lung, r\sfirat peste gulerul hainei. ~ntre ei doi – z\pada. ~ncepu s\
fac\ pa[i prin zahariseala iernii. El `i f\cea
semn s\ se apropie. Cum st\tea `ntre st`lpii
ro[ii, z`mbitor, cu tunica neagr\ str`ns\ pe
corp [i cu o m`n\ `ntins\, p\rea un personaj
de film. Mergea prin z\pad\ [i, apropiinduse, `ncepu s\-i vad\ mai bine tr\s\turile fe]ei:
pome]ii `nal]i [i feminini.
– A]i venit pentru garsonier\, nu-i a[a?
Norina `ncuviin]\ pe mute[te observ`nd
cu emo]ie c\ nu mai auzise de mult\ vreme
o voce at`t de binevoitoare. Continua s-o priveasc\ a[tept`nd ca ea s\ ajung\ sub micul
plafon, sus]inut de cele dou\ coloane de
c\r\mid\. C`nd `i atinse m`na se sim]i `ntr-o
siguran]\ definitiv\.
~l chema Adi.
Luar\ liftul p`n\ la ultimul etaj, s\ vad\
garsoniera. Era o incint\ spa]ioas\, cu vedere
spre intersec]ie.
~n dou\ zile era deja mutat\.
Biroul a[ezat sub fereastr\ deveni imediat
punctul de atrac]ie al camerei. Terminase de
aranjat lucrurile [i se odihnea pe canapeaua
de plu[, ca la sf`r[itul unei munci pozitive.
Telefonul d\du drumul la Bad Romance [i
[tiu imediat cine e. Avea dou\ melodii: un
Queen pentru toat\ lumea [i Lady Gaga pentru Simo.
– Ei, ai terminat?
– De nici cinci minute.
– {i valabilul \la a ap\rut?
{tia despre cine `ntreab\.
– ~nc\ nu, dar trebuie s\ vin\ dup\ chirie.
– E garsoniera lui? `ntreb\ Simo.
– Habar n-am! Oricum, lui `i pl\tesc, `ns\
n-am apucat s\ aflu dac\ locuie[te [i el pe aici.
– Puteai s\ `ntrebi. Dac\ te invit\ pe undeva, s\ nu refuzi!
– Glume[ti! Numai de m-ar invita!
– {i dac\ te invit\ la el? Adic\ la el acas\?
– Accept, normal!
Pe fereastr\ se vedea integral intersec]ia
`mp\nat\ cu blocuri portocalii. C`t vorbi cu
Simo nu-[i lu\ ochii din fereastr\. Apoi l\s\
telefonul [i i se p\ru c\ aude o mi[care foioas\ `n fa]a u[ii. Poate c\ era el. Privi banii
pentru chirie, apoi se hot\r` s\-i pun\ `ntr-un
plic. Scrise pe el chirie [i se a[ez\ din nou pe
pat. Prin fereastra f\r\ perdele se vedea cerul.
Deschise telefonul [i intr\ `n agend\. Primul nume era Adi B\l\. C\ut\ pe net o poz\ ca
s-o pun\ `n dreptul numelui, dar nu g\si nimic.
D\du c\utare [i pe Facebook. {i pe MySpace.
Adi B\l\ nu era amator de socializ\ri.
Apoi auzi din nou f`[`itul `n fa]a u[ii. L\s\
telefonul pe canapea [i deschise, dar nu era
nimeni. U[a apartamentului de vizavi p\rea
cr\pat\. Norina f\cu c`]iva pa[i [i-[i lungi
g`tul spre u[a, `ntr-adev\r, deschis\.
– Alo, e cineva?
Pe lemnul alb scria doar cifra apartamentului: 26.
www.timpul.ro
Nu-i r\spunse nimeni. Norina se `ntoarse
`n garsoniera ei, dar c`nd vru s\ trag\ lan]ul
se r\zg`ndi iar\[i. De data aceasta `[i lu\
cheia [i trase yala. Cu pa[i fermi se `ndrept\
spre apartamentul 26. B\tu la u[\ dar nu primi nici acum r\spuns. ~[i apropie urechea [i
avu impresia c\ cineva ofteaz\ dincolo de
u[\. Cu un singur deget, `mpinse `n cifra 26,
decupat\ din plastic auriu.
~n\untru nu era nimeni. O camer\ goal\,
proasp\t zugr\vit\ [i at`t, o garsonier\ geam\n\ cu a ei. P\[i `n\untru f\r\ emo]ii. Ferestrele d\deau spre curtea interioar\. Se vedea micul parc [i Biblioteca din care ie[eau
valuri de fum. Camera alb\ [i nemobilat\ p\rea mai mic\ dec`t a ei. Norina ie[i, `nchiz`nd u[a cu grij\. Apoi b\g\ cheia `n broasca
de la garsoniera ei. R\suci, `ns\ u[a p\rea
blocat\. Mai `ncerc\ o dat\ ap\s`nd clan]a.
Deodat\ fu izbit\ de un curent, iar cadrul u[ii
se umplu de c`teva fe]e nedumerite: o femeie
[i doi copii.
– Pe cine cau]i? `ntreb\ femeia care p\rea
sc\pat\ de la ospiciu.
– Cum pe cine caut? se str`mb\ Norina.
Aici locuiesc eu! Dumneavoastr\ ce c\uta]i
`n garsoniera mea?
– Mitic\! Viorele! Veni]i, mam\, `ncoace!
~n u[\ `[i f\cur\ apari]ia alte capete. Doi
b\rba]i, dup\ aparen]e tat\-fiu, voiau s\ [tie
care era treaba.
– A]i intrat `n garsoniera mea, spuse Norina. Dac\ nu ie[i]i imediat chem Poli]ia!
B\rbatul `ncepu o `njur\tur\, dar se opri
brusc [i spuse b\]os:
– Po]i s-o chemi [i pe mama Poli]iei! Avem acte `n regul\! St\m aici de 20 de ani [i
ceva. De c`nd st\m, Viorele?
B\iatul scutur\ din cap, sup\rat:
– De unde s\ [tiu eu? P\i, ce eu eram
n\scut?
Femeia cu p\rul ca un p\m\tuf uzat se repezi s\ clarifice:
– ~]i spun eu: st\m exact din 95. Din martie, 95 st\m! Adu Mitic\ actele!
– De ce s\ le aduc? Ce, e Poli]ia? Las-o-n
pula mea, s\ ne reclame!
Norina vru s\ protesteze `ns\ u[a se `nchise [i toate capetele disp\rur\ f\r\ urm\.
Se c\ut\ prin buzunarele blugilor dar erau
goale. ~n afar\ de cheie nu luase nimic. Apartamentul num\rul 25 p\rea locuit. Ap\s\
pe sonerie [i a[tept\. ~n\untru se mi[ca cineva. B\tu `n u[\ [i spuse:
– Sun vecina de la 24. V\ rog s\ m\ l\sa]i
s\ dau un telefon!
Nu primi nici un r\spuns. Ea continu\ s\
sune, apoi strig\ pe ner\suflate:
– Spune]i-mi unde st\ Adi! Adi B\l\! De
la el am `nchiriat aici, al\turi...
~ntr-un t`rziu Norina `ncet\ s\ mai sune.
Pe palier erau 3 apartamente: 24, 25 [i 26.
Cobor` sc\rile `n grab\, `ns\ la etajul de
dedesubt nu erau apartamente, ci doar o sal\
p\tr\]oas\ cu ferestrele spre curtea interioar\. Plus o u[\ – u[a de la gheen\. Nu se vedea
nici urm\ de scar\ spre etajele inferioare.
Norina urc\ din nou [i chem\ liftul. ~ns\ nu
p\rea s\ func]ioneze. Toate becule]ele erau
stinse. Ap\s\ butonul de ebonit\, apoi b\tu
cu pumnul `n u[a cenu[ie:
– E cineva aici? M\ aude cineva?
N-o auzea nimeni.
U[a apartamentului 26 era `nc\ deschis\.
~n\untru – aceea[i `nc\perea alb\ ca o cutie
de tort. Se apropie de fereastr\ [i o deschise.
~n curtea interioar\ – pustiu. Doar fumul care
ie[ea din Biblioteca se mai `ngro[ase. Norina
l\s\ fereastra deschis\ [i m`nat\ de o hot\r`re
se repezi din nou spre garsoniera pe care o
`nchiriase [i `ncepu s\ bat\ cu pumnul `n u[\.
Din\untru se auzi un da-da [i-[i imagin\ c\
era femeia cu p\rul v`lvoi. U[a se deschise,
iar Norina se d\du un pas `n spate: era o fe-
meie `n v`rst\, piticoat\, ale c\rei urechi neobi[nuit de ro[ii ie[eau de sub un fes verde.
– Cu ce v\ pot ajuta domni[oar\? `ntreb\
femeia, cu o dic]ie impecabil\.
– Am `nchiriat garsoniera aceasta diminea]\ [i vreau s\ [tiu ce c\uta]i aici?
N-ar fi vrut s\ se enerveze fa]\ de b\tr`nica asta, care `i transmitea o stare `mp\ciuitoare.
– Oh, duduie, spuse femeia ridic`nd
spr`ncenele. V-a `n[elat cineva! Garsoniera
aceasta n-a fost niciodat\ de `nchiriat!
– Dar mai `nainte erau aici unii, o familie...
– S`nte]i `n eroare, crede]i-m\! Eu locuiesc aici de c`nd a fost construit blocul acesta.
Norina z`mbi cu lehamite, hot\r`nd s-o
lase moart\.
– OK! S`nte]i aici de dinainte de Cristos!
Atunci poate [ti]i unde este administratorul?
– N-avem administrator.
– {i unde pl\ti]i `ntre]inerea?
– Direct la Administra]ia Ora[ului.
Norina vru s\ spun\ c\ nici nu mai exist\
a[a ceva, dar `n loc de asta `ntreb\:
– {i ca s\ ajunge]i la Administra]ia asta,
cum ie[i]i din bloc?
– Cu liftul!
– |la care e stricat?
Norina se repezi spre lift [i ap\s\ isteric\
butonul. C`nd `ntoarse capul nu mai v\zu fesul cu urechi ro[ii. Femeia intrase `n cas\.
Nu-i r\m`nea dec`t apartamentul 26. Se
repezi `n\untru [i scoase un strig\t de ajutor
care umplu curtea.
– M\ aude cineva? Hei! S`nt sechestrat\
aici! Dac\ `mi dau jos bluza m\ vede]i?
Norina `[i scoase c\ma[a [i-[i ar\t\ bustul
gol, url`nd `n continuare, `ns\ nu se auzi nici
un sunet, nu se v\zu nici un chip de om. Parcul dormea, acoperit de fumul alburiu, ie[it
printr-un horn din barul Biblioteca. Se `mbr\c\ [i se repezi iar\[i spre u[a de la 24, care
se deschise ca la comand\ [i un domn `ntre
dou\ v`rste `ncepu s\ turuie:
– Nu cump\r nimic, nu m\ intereseaz\
pliantele, copiii str\zii, bolile incurabile sau
excursiile fanteziste. Iar dac\-mi mai ba]i `n
u[\ te `mpu[c. Apoi u[a se `nchise la fel de
repede dup\ cum se deschisese.
Dup\ un timp Norina `[i d\du seama c\
ori de c`te ori intra `n apartamentul 26 se
schimbau [i fe]ele din garsoniera ei. A[a
st\tu de vorb\ cu un pu[ti `narmat, `nghi]i `njur\turile unor gemene b\tr`ne, se `mbr`nci
cu un b\rbat `n salopet\ [i `l ascult\ pe un
chitarist pletos care c`nta fals.
La un moment dat b\tu din nou `n u[\ [i
spre surprinderea ei ap\ru din nou b\tr`na
urecheat\, cu fes verde.
– V\ mai aduce]i aminte de mine, `ntreb\
Norina?
– Nicidecum! F\cu pitica, duc`nd un deget la nas, ca [i cum i-ar fi ars de glume.
~ntr-un impuls de moment, Norina o `mpinse [i p\[i `n\untru. Din doi pa[i fu `n cas\,
unde totul era exact cum `l l\sase: telefonul
aruncat pe canapeaua de plu[, biroul l`ng\
geam. Se `ntoarse, `ns\ b\tr`na nu mai era
nic\ieri. Disp\ruse [i `nchisese [i u[a.
Norina r\sufl\ u[urat\. Apoi se `ntoarse `n
hol [i ag\]\ lan]ul de siguran]\. Tocmai c`nd
vroia s-o ia `napoi, soneria r\sun\ deasupra
capului. Se uit\ prudent\ prin vizor.
~n fa]a u[ii st\tea Adi cu fa]a lui z`mbitoare, cu pome]ii `nal]i. Norina se repezi [i
lu\ plicul `n care pusese banii de chirie, apoi
cr\p\ u[a f\r\ s\ ia lan]ul. B\rbatul o salut\ [i
privi cu ironie spre u[a abia deschis\.
– Uite, ai aici chiria, spuse Norina, evit`ndu-i ochii.
El `ntinse m`na dup\ bani, `n timp ce continua s-o priveasc\ la fel de amuzat.
– Cine locuie[te vizavi, la 26? `ntreb\ ea,
prin cr\p\tura u[ii.
– Aici, la apartamentul 26, locuiesc eu,
spuse el cu fa]a cuiva care se mir\ c\ `nc\ nu
[tia at`ta lucru, apoi ad\ug\: Dac\ vrei s\-mi
vezi garsoniera, te invit s\ bem ceva...
Norina `i spuse la revedere [i `nchise imediat u[a. Apoi se uit\ prin vizor.
Adi ap\s\ tacticos clan]a apartamentului
26, iar prin deschiz\tura `ngust\ se v\zur\
pere]ii albi.
Pe coridor se instalase o lini[te de fier.
Norina se `ntoarse `n camer\, `nchiz`nd cu
grij\ [i cealalt\ u[\, apoi se apropie de fereastr\. ~n intersec]ie se `nserase. Oamenii
v\zu]i de sus erau doar ni[te pioni care pluteau printre ma[ini. Pe margini se z\reau
mici mormane de z\pad\, apoi, felinarul din
mijlocul intersec]iei clipi [i, ca la comand\,
se aprinser\ [i celelalte becuri stradale. L`ng\ st`lpul argintiu se mi[ca un fes verde.
{terse geamul ca s\ vad\ mai bine. Nu exista
nici o `ndoial\, l`ng\ st`lpul central al intersec]iei st\tea zgribulit\ femeia cu fes verde,
luminat\ de neonul felinarului. P`n\ [i urechile, ie[ite de sub marginile c\ciulii, erau
vizibile. Norina privi cu aten]ie intersec]ia,
`ncerc`nd s\-i descopere [i pe ceilal]i. Pe
zebra pietonal\, pe l`ng\ mormanele de
z\pad\, ori l`ng\ sta]ia de taxiuri se vedeau
siluete care ridicau din c`nd `n c`nd capetele
spre fereastra ei. Chitaristul pletos `i f\cu un
semn prietenos, r\sfir`ndu-[i degetele.
Vocea lui Lady Gaga r\sun\ de pe canapea. ~n `ntunericul din camer\, ecranul telefonului era singurul punct viu.
Norina se apropie de aparat [i citi numele
lui Simo, apoi `l d\du pe mute.
martie 2011
12
Dialog
TIMPUL
Idolii Forului nu are o ideologie
Un dialog Emanuel Copila[ – Sorin Adam Matei despre obsesiile culturale rom=ne[ti
Sorin Adam Matei este Associate Professor la Purdue University, Statele Unite,
autorul volumului Boierii Min]ii [i coordonator, `mpreun\ cu Mona Momescu, al
volumului colectiv Idolii Forului.
Emanuel Copila[ este preparator la Universitatea de Vest din Timi[oara [i doctorand al Universit\]ii Babe[-Bolyai, Cluj-Napoca. A publicat articole `n diferite
reviste de specialitate din ]ar\.
Volumul Idolii Forului: De ce o clas\ de mijloc a spiritului e de preferat „elitei“
intelectualilor publici a fost publicat anul trecut la Editura Corint. Lucrarea, editat\
de c\tre Sorin Adam Matei [i Mona Momescu, reune[te analize ale unor importante
nume ale intelectualit\]ii rom=ne[ti, nu toate `ns\ cunoscute sau binecunoscute
publicului larg: Michael Shafir, Adrian Gavrilescu, Daniel Barbu, Caius Dobrescu,
Mircea Flonta, Gabriel Andreescu, Stelu {erban, Lucian Nastas\ Kovács, Marius
Ghilezan, Vasile Morar, Bruno {tefan, Alexandru Matei [i István Aranyosi. Idolii
Forului are ca argument central premisa conform c\reia spa]iul public rom=nesc
este (`nc\) structurat `n plan intelectual de c\tre curente filosofice ierarhice [i elitiste, care consider\ c\ au acces privilegiat [i un rol de-a dreptul sacrosant `n ceea
ce prive[te validarea [i distribuirea social\ a cunoa[terii. Genul acesta de g`ndire,
tributar „grupurilor de prestigiu“ teoretizate de c\tre Sorin Adam Matei `n lucrarea
Boierii Min]ii. Intelectualii rom=ni `ntre grupurile de prestigiu [i pia]a liber\ a
ideilor (publicat\ `n 2004 la Editura Compania), se constituie `n principalul obstacol [i totodat\ principala provocare a procesului moderniz\rii Rom=niei. ~nc\ de la
apari]ie, lucrarea a provocat felurite reac]ii, de la critice [i foarte critice p`n\ la
aprobative sau simpatetice. ~n dialogul care urmeaz\, Sorin Adam Matei caut\ s\
clarifice sensul unor concepte [i implica]ii con]inute `n puternicul [i coerentul
mesaj social al Idolilor Forului.
Emanuel Copila[ (E.C.) ~n m\sura `n
care propune o abordare dialogic\ `ntre „intelectualii specializa]i“ [i „intelectualii publici“ – neav`nd ca obiectiv condamnarea acestora din urm\, ci oferirea unei noi perspective asupra pie]ei ideatice rom=ne[ti prin
ini]ierea unor noi pun]i de leg\tur\ `ntre cele
dou\ „grupuri“ – [i, nu `n ultimul r`nd, publicul cititor, poate fi considerat\ lucrarea
Idolii Forului un proiect emancipator?
Sorin Adam Matei (S.A.M.) Bine`n]eles.
Acesta este proiectul cel mai important al
volumului. De comun acord cu Mona Momescu, cel\lalt coordonator, Idolii Forului
`ncearc\ s\ deschid\ o discu]ie despre participarea la dialogul social [i legitimitatea ei,
despre extinderea [i ad`ncirea dialogului prin
includerea mai multor voci. ~n subsidiar, volumul se preocup\ [i de problema modelului
cultural central rom=nesc. ~n aceast\ direc]ie
`ncerc\m s\ propunem, cum am men]ionat,
un proiect emancipator, `n sensul c\ vrem s\
aducem `n prim-planul scenei intelectuale
rom=ne[ti o categorie social\ [i intelectual\
neglijat\, cea a speciali[tilor. {i, `ntr-un fel,
volumul `ncearc\ s\ afirme c\ vocile lor s`nt
mai importante. Aceasta nu `nseamn\ `ns\ c\
vocile lor trebuie s\ fie totalizatoare sau totalizante sau c\ elimin\m anumite persoane
prin aducerea acestui model `n c`mpul public.
Dimpotriv\, noi consider\m c\ acesta ar fi un
model de preferat, cu condi]ia s\ fie testat `n
confrunt\rile de idei, culturale, de zi cu zi.
E.C. ~n capitolul din lucrare pe care `l
semna]i (Idolii Forului), afirma]i c\ intelectualii „publici“ [i/sau „enciclopedi[ti“ abordeaz\ mai degrab\ ideologic realitatea dec`t
[tiin]ific, `n sensul de recurgere la metodologii empirice (p. 24). ~n aceste condi]ii, dialogul pe care `l propune]i nu este oarecum
din start sortit e[ecului?
S.A.M. Dac\ s-a `n]eles din capitol c\ eu
cer o metod\ [tiin]ific\ sau c\ promovez numai metoda [tiin]ific\ pentru validarea adev\rului celor spuse de un grup, trebuie s\ precizez c\ aceast\ impresie este eronat\. Ce `ncerc s\ exprim `n acel capitol este c\ avem un
`nvechit model cultural central. Este un model ce p\rea oarecum onorabil `nainte de secolul al XVIII-lea, d\dea semne de oboseal\
`n secolul al XIX-lea, cu siguran]\ nu mai era
martie 2011
de actualitate `n secolul al XX-lea [i absolut
sigur nu ne poate duce nic\ieri `n secolul al
XXI-lea. Modelul cultural al intelectualului
atoate[tiutor, oracular, profetic, care `ncearc\
s\ ne dea o solu]ie pentru toate problemele `ntr-un fel de package, este unul anacronic
anacronic - fiind [i de tip teologal -, mo[tenit
de prin secolele al XIII-lea [i al XIV-lea. De
aceea s`nt de p\rere c\ aceast\ paradigm\ cultural\ este `n primul r`nd ideologic\, `n sensul
c\ ne propune un pachet complet de cunoa[tere, de ac]iune politic\ [i de orientare moral\, care, `ntr-un fel, nu mai las\ aer pentru
restul spa]iului intelectual.
Ce propun `n schimb? Propun un model
intelectual modern de tip framework, un model cadru. Acesta nu este un model care s\
con]in\ anumite direc]ii ideologice de atac,
nici m\car unele [tiin]ifice. Modelul intelectual modern (pe care, dac\ l-ar adopta, Rom=nia ar avea nenum\rate beneficii) pleac\ de la
c`teva premise. Prima este aceea a relativit\]ii
discursurilor intelectuale, `n sensul c\ pot
exista, la un moment dat, mai multe discursuri intelectuale ce pot sus]ine opinii diferite
despre aceea[i realitate, `n moduri diferite,
f\r\ a se invalida neap\rat reciproc, pentru c\
nu [tim precis care grup are dreptate, care
perspectiv\ are dreptate absolut\. Aici por-
nesc de la premisa conform c\reia, `n lumea
modern\, cunoa[terea este de tip dubitativ: se
interogheaz\ pe sine dac\ are sau nu dreptate.
Sigur, unora le poate p\rea resping\toare aceast\ perspectiv\ relativist\ [i ne pot transmite c\ ar fi un adev\rat p\cat s\ nu mai avem
stele polare intelectuale. Dar s\ ne uit\m la ce
s-a `nt`mplat `n ultimii o sut\ cincizeci de ani
`n Europa. Sau `n lume. S\ vedem unde ne-au
condus ideologiile ce ne-au dat stele polare,
at`t cele „tari“, c`t [i cele mai „soft“. Holocaustul, r\zboaiele mondiale extrem de s`ngeroase, totalitarismele... {i lista poate continua.
S\ ne uit\m [i la ce ne-a oferit `ncadrarea
relativist\, dubitativ\ a problematicii umane.
Ne-a dat sisteme legale [i democratice, `n
care grupurile sociale, chiar extremiste, se
pot `nfrunta unele cu altele (adjudec`ndu-[i
libertatea, dreptatea [i justi]ia), bazate pe un
dialog viu [i plenar al oamenilor. ~n favoarea
introducerii ideii fundamentale a dialogului
plural [i relativist `n discursul social [i politic
rom=nesc pled\m noi. Dar – m\ po]i `ntreba –
de ce sus]ine]i `n carte c\ speciali[tii s`nt mai
buni dec`t enciclopedi[tii, de ce afirma]i c\
este mai bine s\ aib\ prioritate o clas\ de
speciali[ti dec`t una de enciclopedi[ti? Vre]i
s\-i extermina]i, s\-i arunca]i peste bord pe
ace[ti enciclopedi[ti? Nu, nici nu m\ g`ndesc
la a[a ceva. Eu propun dialogul, confruntarea
deschis\. Afirm c\ `ntr-un sistem relativist
exist\ mai multe op]iuni, cea enciclopedic\
fiind una dintre ele, neproductiv\ din punctul
meu de vedere. ~n cadrul acestui framework
discursiv, al acestui univers de dezbatere, recomand ca speciali[tii s\ fie plasa]i `n primplan [i asculta]i. {tiind c\ nu [tiu totul, ei nu
vor `ncerca niciodat\ s\ ne pun\ sacul `n cap
[i s\ declare: v\ dirijez eu `n direc]ia corect\!
Tenta]ia de a se ajunge la o tehnocra]ie atot[tiutoare trebuie `ns\ [i ea evitat\.
E.C. ~n ce m\sur\ considera]i c\ pot fi
construite autentice pun]i de leg\tur\ `ntre o
g`ndire vertical\, elitist\, antimodern\ [i o
g`ndire orizontal\, modern\, astfel `nc`t s\ nu
se ajung\ la un „dialog al surzilor“ [i miza
profund\ a volumului s\ fie receptat\ de c\tre
intelectualii enciclopedi[ti?
S.A.M. ~ntrebarea e dificil\ [i cred c\ se
poate r\spunde la ea `n dou\ feluri. Mai `nt`i,
voi preciza c\ aceste dou\ modalit\]i de a
pune lumea `n problem\ se exclud reciproc.
Prima articuleaz\ o perspectiv\ intelectual\, a
doua alt\ perspectiv\. Acum este timpul s\
lu\m o decizie. Cum vrem s\ fie lumea `n
care tr\im?
Pe de alt\ parte, exist\ [i posibilitatea s\ ne
g`ndim la aceste dou\ alegeri, chiar dac\ s`nt
incompatibile, ca fiind parte dintr-un concert
necesar al dialogului social [i, fiecare aleg`nd
un anume model, nu ne r\m`ne dec`t s\ dovedim c\ modelul nostru este mai bun, mai productiv, mai interesant, mai democratic, mai
capabil s\ ne ajute s\ descoperim sensul profund al justi]iei [i democra]iei. Acesta este tipul
de confirmare empiric\ pe care `l am `n vedere.
Nu cred `ns\ c\ aceste dou\ modele s-ar
putea combina. Ar ie[i o stru]o-c\mil\ din care
n-am mai `n]elege nimic. Ori crezi c\ lumea
este `mp\r]it\ `n dou\ categorii sau are o
esen]\ care trebuie cunoscut\ numai de unii,
ori nu te g`nde[ti la ea `n acest fel. Dar, pe de
alt\ parte, nu sugerez c\ modelul opus este
absolut gre[it; din perspectiva propus\ de
mine, nu putem afirma c\ exist\ a priori modele invalide. Validarea se poate face numai
prin testarea lor practic\, `n discursul social.
Cel mai important lucru este s\ discut\m [i s\
dezbatem concret ce ne pot oferi cele dou\
modele. Eu `mi fac alegerile `n func]ie de
analiza retrospectiv\ a ultimilor o sut\ cincizeci de ani de modernitate european\ [i rom=neasc\ [i concluzia la care ajung este c\ un
model relativist, al op]iunilor limitate [i al
competen]elor deschise [i verificate este mai
bun dec`t un model al intelectualilor oraculari,
care vin `n fa]a noastr\ [i declam\: ce afirm\m
noi se bazeaz\ pe o tradi]ie intelectual\ care se
reclam\ de la Platon, Aristotel, Sf`ntul
Augustin. {i pun punct astfel discu]iei.
E.C. ~mi vine `n minte acum cartea lui
Marcel Gauchet – Dezvr\jirea lumii. O istorie politic\ a religiei, `n care autorul afirma,
destul de conving\tor, c\ lumea modern\ s-a
n\scut prin „ie[irea din religie“. Este modernitatea compatibil\ cu religia? Este modernitatea unora dintre intelectualii rom=ni, care
promoveaz\ religia ca valoare central\,
modern\?
S.A.M. Religiozitatea [i comportamentul
religios s`nt esen]iale pentru existen]a uman\.
~ntrebarea mai interesant\ este `ns\: ce rol
trebuie s\ joace religia – [i anume doctrina
religioas\, a[a cum este ea `nregistrat\ `n corpusul de practici [i de teorii – `n via]a public\? O problem\ a Rom=niei contemporane
deriv\ din faptul c\ religiozitatea r\m`ne mai
cur`nd o form\ exterioar\, oferit\ ca un soi de
carapace sub care s\ ne ad\postim cu to]ii.
Noi avem `ns\ nevoie de o religiozitate-schelet, capabil\ s\ ne structureze pe fiecare `n
parte [i `n mod privat. Din p\cate, avem o
religiozitate de tip arhaic, `n care lumea e
acoperit\ cu chitina ritualurilor, a verbiajului
pravoslavnic [i a liturghiilor.
Ce m\ tulbur\ este modul `n care religiozitatea este `mbr\]i[at\, promovat\ la conferin]e
[i `n traduceri ale clasicilor isihasmului, `n
vreme ce comportamentele personale ([i cele
biserice[ti) se degradeaz\ pe zi ce trece. Parohiile se v`nd, banii s`nt arunca]i pe faraonice
catedrale, ritualurile obscurantiste (cum ar fi
exorcismul [i citirile vindec\toare) se r\sp`ndesc. Mai mult, m\ tulbur\ lipsa dialogului
religios. Promovarea religiei nu ]ine cont de
faptul c\ pot exista alte persoane cu acelea[i
chem\ri spirituale, dar cu alte r\spunsuri,
uneori ne-cre[tine, care au dreptul la aceea[i
demnitate. {i c\ a fi religios `nseamn\ a `n]elege chemarea religioas\ a celuilalt, nu a impune imaginea religiozit\]ii tale asupra celuilalt.
E.C. Critic`nd rela]ia asimetric\ „maestru-discipol“ – deoarece nu conduce la dezwww.timpul.ro
Dialog
voltarea cunoa[terii dec`t `n manier\ `ngust\
[i disociat\ sau chiar ermetic\ `n raport cu
cadrul social din care provine –, se poate
spune c\ Idolii Forului propun „democratizarea“ accesului la cunoa[tere [i al distribuirii
cunoa[terii? Dac\ r\spunsul este pozitiv,
demersul nu s-ar putea traduce, `n termenii
lui Antonio Gramsci, printr-o socializare critic\ a ideilor de pe pia]a intelectual\
rom=neasc\?
S.A.M. Evident c\ da. O cultur\ matur\ [i
sigur\ pe sine trebuie s\ `ncurajeze o cunoa[tere [i o educa]ie de tip maieutic-egalitar\. {i
pun maieutica [i egalitarismul gnoseologic pe
acela[i plan, pentru c\ s`nt de p\rere c\ marea
tradi]ie a filosofiei grece[ti ne transmite acest
mesaj. Uit\m de multe ori c\ Platon, Aristotel
sau Socrate erau, `ntr-un fel, produsele cele
mai bune ale democra]iei ateniene. F\r\ desc\tu[area dreptului de a pune `ntreb\ri ([i mai
ales de a pune `ntrebarea fundamental\ a filosofiei grece[ti, „de ce a[a, [i nu altminteri?“), filosofarea european\ nu ar fi existat.
Dac\ s`ntem cu adev\rat tradi]ionali[ti, `n
sensul c\ ne reclam\m de la lumea lui Platon
[i Aristotel, mi se pare natural s\ g`ndim despre actul intelectual ca fiind unul critic, al
dialogului [i al `ntreb\rilor. Pentru c\, p`n\ la
urm\, spiritul lui Socrate este cuprins `n celebrul dicton: „[tiu c\ nu [tiu nimic“. Socrate se
`ntreab\ „de ce [tim?“, „cum [tim?“ [i „cum
trebuie s\ m\ comport odat\ ce am aflat c\
[tiu anumite lucruri, respectiv c\ nu [tiu numite lucruri?“ Demersul lui a fost `n primul
r`nd unul etic. {i, dac\ ne aducem aminte modul `n care `ncerca s\ `[i lumineze concet\]enii, ne d\m seama c\ Socrate nu voia s\ `i
domine precum sofi[tii, ci s\ `i ajute s\ `n]eleag\ `mpreun\ cu el. Sigur, mul]i vor spune,
`n special cei mai conservatori din Rom=nia,
„ai uitat c\ Socrate a fost omor`t de concet\]enii s\i, a fost condamnat la moarte pentru c\
a pus prea multe `ntreb\ri?“ Dup\ anumite
dezastre sociale [i politice, dup\ r\zboiul peloponesiac, situa]ia s-a precipitat `ntr-un
asemenea mod `nc`t p`n\ [i bietul Socrate a
„votat“ sau a p\rut a fi prins `ntr-o „partid\,“
mai precis `n cea aristocratic\, [i a c\zut victim\ acestei percep]ii. Dar aceasta a fost o
problem\ ce ]inea de o conjunctur\ dat\ a
societ\]ii ateniene, nu de criza ideii democratice ca atare. Moartea lui nu ne spune c\ modul lui democratic de a chestiona [i de a
interac]iona cu ceilal]i nu mai trebuie p\strat.
Ba, tocmai pentru c\ a fost ucis de concet\]enii lui, trebuie s\ ne `ntreb\m cum trebuie s\
utiliz\m opera]iunile critice pentru a `mbl`nzi
[i a rezolva crizele sociale.
Ce fel de relevan]\ are situa]ia mai sus
men]ionat\ pentru Rom=nia? Este relevant\
pentru Rom=nia deoarece persist\ aici cultul
ideii de discipolat, cu un maestru atoate[tiitor
[i un discipol atoateascult\tor. Uit\m c\ trebuie s\ accept\m cu to]ii (profesori, discipoli,
www.timpul.ro
TIMPUL
`nv\]\cei [i oameni consacra]i deopotriv\)
faptul c\ s`ntem, fiecare dintre noi, `n posesia
unei anumite p\r]i a realit\]ii [i a cunoa[terii.
E.C. Cunoa[terea este reciproc\, nu
asimetric\.
S.A.M. Exact. Unele lucruri noi pot fi lipsite de utilitate, invalide, profund imorale;
exist\ ast\zi multe mi[c\ri `n Rom=nia care
merg `ntr-o direc]ie nu dintre cele mai pl\cute. Dar noi trebuie s\ lu\m `n seam\ toate
aceste discursuri, nu `n sensul s\ le promov\m, ci s\ le deconstruim, s\ le discut\m. S\
ne lu\m la tr`nt\ cu ele. {i nu putem face acest
lucru dec`t pornind de la premisa c\ orice
interven]ie `n c`mpul social, politic trebuie s\
fie luat\ `n serios.
E.C. ~n ce m\sur\ „grupurile de prestigiu“ teoretizate `n volumul Boierii min]ii ar
putea `mbr\]i[a o perspectiv\ filosofic\ modern\, non-elitar\ [i non-arhaic\, f\r\ s\ o
perceap\, din cauza filtrului ideologic prin
care sus]ine]i c\ se raporteaz\ la realitate, ca
un atac implicit la adresa propriilor pozi]ii?
Cu alte cuvinte, cum a]i putea convinge c\
perspectiva dumneavoastr\ este una strict
ideatic\, iar nu una politic\ sau personal\,
a[a cum o `n]eleg „grupurile de prestigiu“?
S.A.M. Cred c\ aici avem de-a face cu
dou\ `ntreb\ri. Una ar fi aceea dac\ grupurile
de prestigiu s`nt sau nu s`nt dezirabile, dac\
pot sau nu fi recuperate. A doua se refer\ la
con]inutul unui grup de prestigiu, anume dac\
acesta trebuie neap\rat s\ exprime o pozi]ie [i
politic\, [i civic\, nu numai ideatic\.
ramodern\ pentru c\ `i str`nge pe oameni laolalt\ pe alte criterii dec`t exercitarea unui dialog deschis, critic. Prezum]ia grupului de
prestigiu este c\, atunci c`nd te afli laolalt\ cu
al]ii ca tine, trebuie s\ m\r[\lui]i `mpreun\.
Pentru c\ modernitatea presupune deschidere [i pluralism, mar[ul caden]at nu se mai
potrive[te. Din punctul acesta de vedere, cred
c\ grupurile de prestigiu rom=ne[ti ar fi mult
mai folositoare dac\ ar `ncepe s\ se dizolve,
s\ se transforme m\car `n altceva, `n re]ele de
simpatie [i de rezonare politico-social\ [i
intelectual\. Nu vreau s\ spun `ns\ c\ `n Rom=nia exist\ numai grupurile de prestigiu.
S-au `nt`mplat foarte multe `n ultimii vreo
[apte ani. Exist\ o foarte vital\ [i interesant\
mi[care cultural\ [i politic\ rom=neasc\, mai
ales de st`nga, care respinge tot ceea ce a existat `nainte. M\ respinge pe mine, `l respinge pe Horia Roman Patapievici, respinge pe
mai [tiu eu cine... Apreciez efervescen]a cultural\ creat\, de[i nu s`nt de acord cu multe
dintre mimetismele lor. A[ dori doar ca noii
veni]i s\ intre `ntr-un dialog autentic cu ce
g\sesc la fa]a locului [i s\ nu se `nchid\ `n
grupuri agorafobe, al c\ror prestigiu este `mprumutat de la idei venite de aiurea.
E.C. Deocamdat\ grupurile de prestigiu
r\m`n totu[i ni[te insule [i se insuleaz\ voluntar `n cadrul unei cunoa[teri tot mai diverse
[i tot mai dinamice, pe care se tem c\ nu au
cum s\ o st\p`neasc\ exhaustiv.
S.A.M. Este exact ceea ce `ncercam s\
transmit `n Boierii min]ii [i, pe urm\, `n primul capitol din Idolii Forului. Nu trebuie s\
fim naivi, `mi dau seama c\ proiectul este
unul ambi]ios [i `ntr-o anumit\ m\sur\ utopic;
bine`n]eles, oamenii vor prefera s\ fie `mpreun\ cu cei asem\n\tori lor, s\ caute siguran]a solidarit\]ii umane necondi]ionate. Este
ceva absolut natural. Nu putem s\-i for]\m pe
oameni s\ fie `n alt fel. Dac\ ar con[tientiza
m\car primejdia acestui fel de a fi `mpreun\
cu al]ii, dac\ [i-ar da seama de importan]a actului critic, dac\ ar `n]elege importan]a ideii
„mi-e drag Platon, dar mai drag mi-e adev\rul“, ar fi mult mai bine. {i aici doresc s\ le
amintesc celor care iubesc grupurile de prestigiu centrale din Rom=nia c\, la un moment
dat, Alexandru Paleologu a scris o carte extrem de interesant\, intitulat\ chiar Amicus
Plato (sed magis amica veritas), `n care deconstruia o parte din ideile filosofice ale lui
Constantin Noica, de[i `ntre Paleologu [i
Noica existau rela]ii mult mai str`nse dec`t
cele existente `ntre grupurile de prestigiu (suferiser\ `mpreun\ `n anii ’50, la un moment
dat fuseser\ exila]i la C`mpulung etc.) Dac\
s-a putut atunci, cred c\ se poate [i acum.
13
E.C. De acord, dar, cinic vorbind, nu
crede]i c\ este mai confortabil din punct de
vedere psihologic s\ faci parte dintr-un grup
de prestigiu dec`t s\ te expui insecurit\]ii de
a g`ndi critic?
S.A.M. Autoizolarea, `nchiderea `n sine
s`nt determinate [i de modul `n care se tr\ie[te
`n Rom=nia. Cum nu se [tie precis ce se va
`nt`mpla m`ine, unii simt nevoia s\-[i g\seasc\ siguran]a ontologic\ `n predictibilitatea
actelor celorlal]i, lega]i de ei cu „jur\minte de
credin]\“ ca `n Evul Mediu. Dar lumea se
schimb\, Rom=nia nu este chiar un haos...
Trebuie s\ ie[im, trebuie s\ ne asum\m
misiunea, trebuie s\ ne asum\m pe noi `n[ine,
pentru c\ altfel nu vom progresa `n vreun fel.
Din fericire, exist\ multe min]i `n Rom=nia
care `[i asum\ lumea `n care tr\iesc [i au
curajul de a se exprima, prin cele mai felurite
canale [i `n cele mai diverse moduri. Din
punctul acesta de vedere, trebuie s\ `mbr\]i[\m internetul, nu s\-l consider\m doar un
mediu unde rom=nii `[i vars\ obsesiile [i resentimentele. Desigur, exist\ mul]i indivizi
care `mproa[c\ re]elele cu vitriolul antisemitismului, rasismului, legionarismului sau comunismului, dar ei nu s`nt singurii care se
manifest\ `n lumea virtual\. Dac\ reu[im s\
cre\m o mas\ critic\ de dialog ra]ional sau
m\car rezonabil, atunci cred c\ democratizarea [i l\rgirea discursului public create de
internet [i de forumurile electronice vor func]iona `n favoarea, nu `n defavoarea noastr\.
E.C. Intelectualii rom=ni „publici“, de
ieri [i de ast\zi, s`nt fascina]i de putere, a]i
argumentat `n Boierii min]ii. Martin Seliger
opereaz\ o distinc]ie `ntre „ideologiile fundamentale“ (`n sens mai degrab\ discursiv
dec`t ideologic-totalitar), proprii opozi]iei [i
„ideologiile operative“ ale celor afla]i la putere, nevoi]i s\ negocieze [i s\ recurg\ la
compromisuri. Pornind de la aceasta, se
poate afirma c\ „ideologia fundamental\“ a
unui grup ajuns la putere se estompeaz\ progresiv `n beneficiul celei „operative“. C`t de
bine crede]i c\ ar putea fi aplicat\ aceast\
tipologie „grupurilor de prestigiu“ alc\tuite
din intelectuali „publici“, respectiv intelectualilor specializa]i?
S.A.M. ~n Rom=nia exist\ o distinc]ie mai
veche (ce se suprapune peste cea men]ionat\
de tine), anume aceea dintre ideologiile convingerii [i ideologiile compromisului, amintite
de Max Weber `n celebrul s\u eseu Politica, o
voca]ie [i o profesie. Pe de o parte, avem de-a
face cu ideologii aurorale, sacerdotale, sacralizante, care plaseaz\ `n centru na]iunea, cultura
sau alte valori „tari“. Prozeli]ii lor s`nt sf\tui]i
E.C. Cu alte cuvinte, ar putea fi de-ideologizat un grup de prestigiu f\r\ s\ dispar\,
`n definitiv?
S.A.M. Cred c\ la prima problem\ se poate oferi un r\spuns simplu. Grupurile de prestigiu s`nt, `ntr-un fel, o mo[tenire a trecutului.
Mi-e team\ c\ mul]i nu vor `n]elege corect ce
vreau s\ afirm. Este vorba de ceva foarte simplu – grupurile de prestigiu nu reprezint\ numai un anumit num\r de indivizi care promoveaz\ un anumit tip de ideologie sau de discurs, ci [i un mod de „a ne imagina `mpreun\“. Grupul de prestigiu este un model social,
o categorie social\ asem\n\toare cu, hai s\
spunem, familia. Sau cu partidul politic. Acestea s`nt modalit\]i pentru a exista al\turi
de [i cu al]i oameni. Eu subliniam faptul c\,
`n cultura rom=n\, modalitatea cea mai la `ndem`n\ de a fi `mpreun\ cu al]ii este aceea de
a crea aceste grupuri de prestigiu, structurate
`n jurul ideii alegere, de ungere, de induc]ie
(ca s\ folosesc o expresie american\: to be
inducted into the hall of fame). E[ti adus `ntrun anume grup, nu te duci pur [i simplu „s\
ba]i la u[a“ lui. Aceasta este o modalitate pa-
martie 2011
14
fie s\ se retrag\ `n alcovurile culturii sau `n
chiliile m\n\stirilor, fie s\ ias\ `n via]a public\,
s\ le impun\ tuturor aceste ideologii, f\r\ nici
un fel de compromis.
Pe de alt\ parte, exist\ un discurs mai difuz, o ideologie mai timid\ a dialogului deschis, de tipul celui propus de Bahtin, polifonic, `ntre grupuri [i idei. Grupurile de prestigiu tr\iesc `n general din mana ideologiilor
sau a datoriei sacerdotale de a fi `n spa]iul
public. Nu exist\, cred, grup de prestigiu `n
Rom=nia care s\ adopte o ideologie a compromisului, a lucrului cu cel\lalt.
M-ai putea `ntreba dac\ partidele politice
au astfel de ideologii pragmatice. Partidele
politice rom=ne[ti au [i practic\ aceast\
ideologie a compromisului. Chiar prea mult
a[ spune...
Politica rom=neasc\ (a[a cum o v\d eu de
la distan]\) `mi pare din ce `n ce mai mult o
politic\ a expedientului, a rezolv\rii problemelor hic et nunc. M\ tem c\ partidele politice nu au viziuni de lung\ durat\ [i aceasta se
datoreaz\ tocmai faptului c\ ideologiile culturale [i sacerdotale au aspirat, au `ncorporat
`n ele orice n\zuin]\ de a face ideologie de
principii. {i din punctul acesta de vedere cred
c\ ambele p\r]i ale jocului cultural-politic din
Rom=nia ar trebui s\ se reformeze. Partidele
ar trebui s\ devin\ mai principiale, s\ adopte
ideologii mai serioase, bazate pe valori, `n
timp ce grupurile culturale ar trebui s\ renun]e la aceste ideologii arhaice ale valorilor
imuabile (care pot lesne conduce la fundamentalisme de tot felul), `ncerc`nd s\ ini]ieze
un dialog ideologic, cultural, politic [i social
cu publicul, s\ se adapteze la nevoile [i
n\zuin]ele acestuia.
E.C. Ce p\rere ave]i despre expertocra]ie? Cum ar putea, altfel spus, intelectualii,
odat\ afla]i `n c`mpul puterii, s\ `[i p\streze
capacit\]ile critice?
S.A.M. M\ bucur foarte mult c\ mi-ai
adresat aceast\ `ntrebare, pentru c\ Idolii
Forului ar putea fi interpretat ca un discurs `n
favoarea tehnocra]iei, a domniei exper]ilor.
Nici g`nd de a[a ceva. Idolii Forului face
urm\toarea propunere: avem `n acest moment
`n Rom=nia un discurs politico-cultural
dominat de intelectuali enciclopedi[ti, care se
aga]\ de dou\, trei, patru, cinci valori [i `ncearc\ s\ le impun\, indiferent dac\ se potrivesc sau nu lumii `nconjur\toare. ~n contrapartid\, volumul spunea c\ ar fi foarte bine
dac\ intelectualii speciali[ti ar interveni la
r`ndul lor `n c`mpul discu]iei culturale [i dac\
ar `ncerca s\ explice ce se poate face pentru
fiecare problem\, prin prisma propriilor
calific\ri. Din punctul acesta de vedere, volumul `ncearc\ s\ `i antreneze pe intelectualii
speciali[ti s\ se manifeste pe pia]a de discurs
social, pe pia]a ideilor. Nu-[i propune s\ `i
aduc\ pe intelectualii speciali[ti la putere, fie
ea simbolic\ sau politic\.
Ce doream s\ afirm – sau volumul `n general `[i propunea s\ afirme – este c\ echilibrul politic, social [i cultural rom=nesc ar fi
mai bine servit dac\ discursul ar fi polifonic
[i dac\ (acesta este parti pris-ul volumului)
intelectualii speciali[ti ar fi asculta]i primii.
Ei nu ar trebui `ns\ adu[i la putere. {i trebuie
s\ specific de ce. E p\rerea mea personal\,
probabil ceilal]i autori ai volumului vor
exprima alte perspective. Cred `n primul r`nd
c\ politica este treaba tuturor cet\]enilor unui
stat, inclusiv a celor care nu s`nt intelectuali
sau mai ales a celor care nu s`nt intelectuali,
pentru c\ ei s`nt majoritatea.
Consider c\ reprezentan]ii unei na]iuni
trimi[i `n parlament trebuie s\ reflecte [i s\
reprezinte aceste straturi sociale c`t mai bine.
{i din punctul acesta de vedere ar fi o adev\rat\ nenorocire dac\ numai un segment foarte
`ngust al popula]iei, respectiv intelectualii,
chiar [i cei specializa]i, ar avea acces la putere.
~n subtext, volumul nostru militeaz\ pentru
politica `n]eleas\ ca o dezbatere pan-social\
martie 2011
TIMPUL
mai cur`nd, iar nu una dus\ doar `ntre exper]i.
Ce rol au `ns\ exper]ii? Acela de a interveni
`n discu]ie [i de a structura discursul, `n cazul
`n care ceilal]i parteneri la la dialog recunosc
valoarea [i validitatea argumentelor lor. De
aici deriv\, `ns\, datoria intelectualilor specializa]i de a le vorbi oamenilor `ntr-un limbaj accesibil, de a crea argumente potrivite
pentru audien]\.
E.C. Pornind de la distinc]ia pe care a]i
trasat-o `ntre cele dou\ tipuri de intelectuali,
se poate afirma c\ „specializa]ii“ le adreseaz\ o provocare celor enciclopedi[ti `n termenii cobor`rii acestora din urm\ `n arena cu
adev\rat [tiin]ific\, articulat\ de metodologii
[tiin]ifice, argument`nd `n favoarea renun]\rii
la explica]ii simpliste, psihologizante, care
practic eludeaz\ miza `ns\[i a dezbaterii?
S.A.M. {i mai important, dezbaterea
aceasta trebuie s\ aib\ loc `n spa]iul public, `n
prezen]a [i cu participarea publicului. Discursul specializat nu trebuie `ns\ aruncat pe
mas\ ca un soi de talisman, „eu am un truc
mai bun ca oricine altcineva“, ci folosit ca o
unealt\. Instrumentul trebuie descris, modalitatea lui de func]ionare explicat\ [i apoi testat\, accept`nd posiblitatea ca testul s\ o resping\. Numai a[a se vor putea m\sura adev\rul sau neadev\rul a ceea ce spunem noi `n
cartea noastr\, anume c\ discursul intelectualilor specializa]i ar putea fi mai bun pentru c\
este relativist, mai pragmatic, mai adaptat
nevoilor oamenilor.
E.C. C`t de bine pot fi delimita]i „intelectualii specializa]i“ de cei „publici“? Unde
i-a]i `ncadra pe Andrei Marga sau pe Vladimir Tism\neanu `n aceast\ tipologie?
S.A.M. Un intelectual public, a[a cum `ncerc s\ opera]ionalizez conceptul `n capitolul
meu, [i cum le-am propus celorlal]i autori s\
`l g`ndeasc\, este un intelectual care are o
ideologie public\ sau despre public. Vorbe[te
`ntr-un anumit limbaj, are anumite valori,
imagineaz\ publicul `ntr-un anume fel [i, cum
am men]ionat, are un anumit con]inut, cvasisacerdotal. Pune pe primul loc cultura
„mare“, `nalt\, av=nd toate r\spunsurile pentru toate problemele. Astfel, `n]elesul termenului intelectual public `n Rom=nia este oarecum delimitat. Nu reprezint\ un intelectual
public oricine se exprim\ `n pia]a public\.
~ntrebarea care trebuie pus\ este `ns\: cum
trebuie s\ fie intelectualii publici? Autorii volumului Idolii Forului consider\ c\ intelectualul poate s\ [i trebuie s\ fie public, dar
c`nd se exprim\ `n arena public\ trebuie s\
avanseze un discurs validat de experien]a lui
intelectual\, profesional\. ~n momentul `n
care intr\ `n discu]ia public\, trebuie s\ produc\ ceva nou, ceva original [i validabil de
c\tre „breasla“ din care face parte. Intelectualul trebuie s\ adauge ceva [i inova]ia nu poate
fi un discurs nediferen]iat, vag, enciclopedic,
care ofer\ r\spunsuri bazate pe nara]iuni
cvasi-filosofice, eterice [i `n acela[i timp
nespecifice. Domnul Andrei Marga poate s\
fie [i este un intelectual public mai ales atunci
c`nd exprim\ opinii `ntemeiate pe experien]a
sa de educator [i filosof.
E.C. Pornind de la ce a]i dezb\tut mai
devreme, putem considera c\ mediul cultural
rom=nesc nu are un exerci]iu al democra]iei
tocmai pentru c\ intelectualii enciclopedi[ti,
publici, se adreseaz\ publicului f\r\ a-l implica efectiv [i, astfel, discursul r\m`ne practic `n dou\ sfere contigue ce interac]ioneaz\
Dialog
prea pu]in, iar dac\ o fac, raportul dintre ele
este oricum asimetric?
S.A.M. Trebuie spus c\ acest tip de discurs are un public al s\u. Dac\ te ui]i cu mare
aten]ie, ai s\ vezi c\ acest public activ este
relativ mic, fiind compus din cei mai apropia]i ca profesiuni [i ca op]iuni sociale [i culturale de oracolele discursului enciclopedic.
Urm\rind detale de audien]\ la „50 de minute
cu Liiceanu [i Ple[u“, afl\m c\ emisiunea are
cam 200.000 de spectatori, dintre care aproximativ 40 de mii o p\r\sesc pe parcursul ei.
Asta `n timp ce exist\ `n Rom=nia peste
1.000.000 de persoane educate cu posibilit\]i
materiale ce le permit o via]\ cultural\ activ\.
Sub aceste dou\ grupuri, urmeaz\ o mare
mas\ intelectual\ ce urmeaz\ tot acest discurs
dintr-o anumit\ iner]ie cultural\. Primele
dou\ grupuri tr\iesc, `ns\, `ntr-un balon de
s\pun, izolate `n bun\ m\sur\ de problemele
[i de nevoile majorit\]ii audien]ei lor, care `i
accept\ ca pe un zgomot de fond necesar.
Sigur, uneori se produce c`te un scurtcircuit `ntre aceste dou\ grupuri [i lumea obi[nuit\ mai aude c`te ceva, c`te un zvon, c`te un
sunet din zonele eterice ale marii culturi. Dar
marile probleme sociale [i culturale ale rom=nului de r`nd r\m`n nerezolvate de acest
mare discurs. Ele s`nt multe [i m\runte, dar `n
acela[i timp fundamentale, s`nt problemele
legate de interac]iunile umane de zi cu zi.
Avem `n Rom=nia de zi cu zi o foarte mare
nevoie de capital social: mai mult\ `ncredere
`ntre oameni, interac]iune, mai mult\ participare civic\. O mai mare aten]ie la discrepan]ele educa]ionale `ntre sat [i ora[, o mai acut\
con[tientizare a faptului c\ primivismul infrastructurii rom=ne[ti (s`ntem ]ara cu cele mai
pu]ine locuin]e cu acces la canalizare [i ap\
curent\ din Uniunea European\) este [i o problem\ cultural\. Lucrurile astea nu s`nt numai
ni[te chestiuni de rezolvat `n mod opera]ional. Ele ]in de op]iunile culturale, de
softwear-ul rom=nilor, de subdezvoltarea
tradi]ional\ a Rom=niei, dar [i de acceptarea
unor priorit\]i de discurs public ce nu ]in cont
de realit\]ile de zi cu zi.
Un discurs despre aceste probleme, despre
valori comunitare [i despre participare comunitar\ este absolut necesar. Marele discurs auroral, cultural al grupurilor de prestigiu centrale din Rom=nia se fere[te ca „dracul de t\m`ie“
de problemele contingente, mai ales de cele ce
implic\ nevoile comunit\]ii [i un spirit de comunitate. Se promoveaz\ un libertarianism de
multe ori strict mimetic, instrumentat mai mult
ca o demonstra]ie intelectual\ de genul „s`ntem [i noi `n ton cu lumea“.
Pentru a pune degetul pe ran\ [i mai ap\sat: problema infrastructurii trece, dup\ p\rerea mea, dincolo de bani [i de administra]ie.
Este o problem\ antropologic\ a convie]uirii
rom=nilor. La fel salubritatea. Acestea nu s`nt
doar probleme de care ar trebui s\ se ocupe
prim\riile, ele s`nt [i probleme culturale. Autorit\]ile nu vor face ce trebuie p`n\ c`nd publicul nu va exercita o presiune puternic\
asupra lor, oblig`ndu-le s\ rezolve aceste probleme. Iar publicul nu va face acest lucru,
p`n\ nu va vedea c\ infrastructura nu este numai o problem\ a celuilalt, a statului, ci este
chiar problema lui. Iar intelectualii nu pot
ajuta publicul s\ treac\ printr-o revolu]ie cultural\ a `n]elegerii nevoii de a crea spa]ii [i
infrastructuri comune p`n\ c`nd nu genereaz\
un discurs despre problemele comunitare. Dar
dac\ tot ceea ce pot oferi publicului intelectualii este un libertarianism g\unos [i mimetic,
evident c\ lucrurile nu se vor mi[ca `n vreun
fel. Exist\ multiple modalit\]i de a readuce la
via]\ acest discurs despre valori comunitare,
despre importan]a spiritului civic, acestea netrebuind s\ fie st`ngiste sau radicale. Comunitarianismul [i civismul trebuie s\ fie atitudini
culturale, universale, `mp\rt\[ite de c\tre to]i
actorii sociali [i politici responsabili.
www.timpul.ro
Dialog
E.C. Socio-constructivismul, o nou\ [i
pertinent\ teorie a rela]iilor interna]ionale,
cu aplicabilitate [i la nivelul g`ndirii politice
`n general, influen]at\ `n principal de g`ndirea sociologic\ a lui Anthony Giddens, propune `n]elegerea raporturilor `ntre actori
(substatali, statali sau interna]ionali) [i
structuri (substatale, statale sau interna]ionale) ca fiind flexibile [i reciproce: actorii [i
structurile se influen]eaz\ mutual, model`ndu-[i peremptoriu identit\]ile prin intermediul interac]iunilor nu neap\rat asimetrice
care `i constituie. Socio-constructivismul
face parte dintr-o tradi]ie intelectual\ care
`ncepe cu teoria critic\, trece prin teoria
social\ [i analiza de discurs [i, din punct de
vedere ideologic, poate fi `n]eles ca o combina]ie `ntre social-democra]ie [i social-liberalism, pun`nd accentul pe capacitatea empatic\ a actorilor, respectiv structurilor. C`t de
util ar fi socio-constructivismul pentru `n]elegerea mesajului Idolilor Forului? Extrapol`nd argumenta]ia `n planul ideologiilor sau
al teoriilor politice, cu riscul de a o limita [i
de a `i reduce profunzimea, demersul propus
`n volum ar fi circumscribil mai degrab\
st`ngii sau dreptei?
S.A.M. Idolii Forului nu are o ideologie.
Trebuie afirmat foarte limpede. Dac\ aducem
discu]ia pe terenul ideologiilor, evident c\
apare `ntrebarea: voi de partea cui s`nte]i?
Cartea este o `ncercare de a crea un spa]iu de
discurs polifonic. E un lucru pe care l-am
spus [i vreau s\ `l repet pentru c\, din punctul
acesta de vedere, mi se pare c\ este [i un
volum inovator `n ceea ce prive[te discursul
din Rom=nia. F\r\ fals\ modestie, foarte rar
apar `n Rom=nia c\r]i care `ncearc\ s\ aduc\
`mpreun\ oameni din cele mai diverse zone
ale discursului politic [i social. Celor care au
criticat cartea pentru c\ nu este omogen\, nu
are un ton unitar, nu le pot dec`t r\spunde c\
nici nu ne-am propus a[a ceva.
M\ `ntrebai dac\ Idolii Forului se poate
reclama sau se poate conecta, `ntr-un fel, cu
op]iunile exprimate de filosofia [i de sociologia eclectic\ a lui Anthony Giddens, ce `ncearc\ s\ ne propun\ o modalitate de a exista
[i a ac]iona care trage toate foloasele ce pot fi
trase de pe urma tuturor ideologiilor validate
`n ultimele decade. Din punctul acesta de vedere, trebuie din nou s\ afirm c\ volumul nu
`ncearc\ s\ propun\ nici m\car o ideologie
eclectic\; este situat – pentru a utiliza un termen foarte specializat – `n plan metateoretic.
Încearc\ s\ ne transmit\ c`te ceva despre
posibilitatea anumitor teorii; `ncearc\ s\ pun\
`ntrebarea ce fel de teorii ne s`nt utile sau `n
ce fel putem s\ aducem teoria cu picioarele
pe p\m`nt. {i dac\ acele teorii vor fi de un fel
sau de un altul, asta r\m`ne s\ fie decis de
c\tre oamenii obi[nui]i, respectiv de c\tre cei
www.timpul.ro
TIMPUL
care practic\ aceste discursuri. Volumul este
foarte atent calibrat, voind s\ st`rneasc\ mai
curînd o discu]ie despre valori intelectuale,
despre discursuri intelectuale, despre modul
`n care aceste discursuri trebuie construite,
dec`t despre care trebuie s\ fie aceste valori [i
discursuri.
Exist\ `n volum, m\car `n capitolul meu, o
chestionare foarte viguroas\ a ideologiei culturii sacerdotale, dar nu luam `n calcul con]inutul de st`nga sau de dreapta al acestei ideologii. Nici m\car atunci c`nd am criticat libertarianismul rom=nesc nu m\ refeream la el ca
la o ideologie pur [i simplu, ci la faptul c\, `n
Rom=nia, libertarianismul a devenit un simbol
lipsit de referent. Plute[te deasupra apelor rom=ne[ti ca Dumnezeu `nainte de a crea p\m`ntul, ignor`nd marile probleme ale rom=nilor.
corp social [i politic inadecvat, format dintro mas\ ]\r\neasc\ exploatat\ f\r\ mil\ de c\tre stat. }\ranul fusese eliberat din [erbie, clac\,
era cet\]ean, putea chiar vota, dar nu primise
educa]ia civic\, juridic\, sanitar\, agrar\. }\ranului `i erau impuse institu]ii `n aparen]\
utile, dar care erau folosite pentru a-l controla
mai bine. Lumea rural\ nu fusese adus\ `n
secolul al XX-lea pentru c\ lucr\rile de infrastructur\ educa]ional\, dar [i fizic\ – atunci,
ca [i acum – erau ultimele pe lista de priorit\]i
a guvernului.
Foarte interesant mi s-a p\rut faptul c\ Dobrogeanu-Gherea a `ncercat s\ dea un diagnostic numai `n parte marxist pentru aceast\
problem\. El `ncerca s\ utilizeze marxismul,
a[adar explica]ia economic\, dar [i teoriile
culturale [i institu]ionale, pentru a face inteligibil\ structura social\ a ]\rii. Gherea argumenta foarte clar c\ Rom=nia este condus\ de
o clas\ politic\, nu de o clas\ burghez\ sau
mo[iereasc\. Aceast\ clas\ politic\ era una de
natur\ sau de extrac]ie intelectual\, controla
]ara cu mijloace culturale [i institu]ionale, nu
economice. Acesta afirma chiar c\ avem de-a
face `n Rom=nia cu un capitalism sui generis
– l-am numi ast\zi un capitalism de tranzi]ie
– care are nevoie de propria sa desf\[urare
socio-politic\ [i cultural\ pentru a ajunge la
un liman al salv\rii care ar fi inclus [i o perioad\ de dezvoltare capitalist\ [i real\ a
acestei lumi arhaice. Consider astfel c\ Dobrogeanu-Gherea ar fi interesant de studiat ca
un sociolog al tranzi]iilor prelungite [i (din
punctul acesta de vedere) cred c\ este foarte
reprezentativ pentru acest spa]iu. Nu s`nt
numai eu de aceast\ p\rere, ci mul]i al]i cercet\tori, cum ar fi Daniel Chirot.
E.C. Ce le-a]i transmite cititorilor volumelor Idolii forului [i Boierii min]ii?
S.A.M. S`ntem la un `nceput de drum,
avem `n aceste dou\ volume dou\ `ncerc\ri
15
de a invita oamenii la dialog. Am pornit cu al
doilea volum un site, Idolii.com, unde am
avut sute de comentarii [i c`teva zeci de conversa]ii. Unele dintre ele semnaleaz\ limite
ale volumului, cum ar fi lipsa unei analize
empirice a spa]iului intelectual. Acestea din
urm\ m-au bucurat enorm pentru c\ am v\zut
cum o nou\ genera]ie, educat\ `n special dup\
1989, `ncearc\ s\ `[i exerseze capacit\]ile
critice. Un cititor mi-a m\rturisit c\ e dezam\git, c\ a[ fi putut s\ fac mult mai mult,
ceea ce mi-a prilejuit ocazia de a-l invita s\
continue el munca, `n direc]ia `n care crede c\
ar fi trebuit dus\. Acesta este un lucru extrem
de important. Fie c\ s`nte]i sau nu de acord cu
ceea ce se argumenteaz\ `n Idolii Forului sau
`n Boierii min]ii, `n cazul `n care considera]i
c\ ideile de acolo ating un nerv, c\ se altoiesc
pe o problem\ real\, dac\ ave]i convingerea
c\ a]i v\zut unde este sl\biciunea – [i a volumului, dar mai ales a societ\]ii `n care tr\i]i –,
este foarte important s\ v\ exprima]i, s\ `ncerca]i s\ construi]i pe acest e[afodaj. Dac\
a]i f\cut acest lucru, chiar dac\ ve]i demonstra la sf`r[it c\ nici Idolii Forului, nici Boierii Min]ii nu au rezolvat problema, voi fi
foarte fericit. ~nseamn\ c\ proiectele [i-au
`ndeplinit rolul, au f\cut s\ se discute altcumva despre priorit\]ile rom=ne[ti.
Preg\tesc pentru tipar un nou volum, Idei
de schimb, care va continua discu]ia st`rnit\
de cele dou\ c\r]i. Volumul va reuni, `ntr-o
form\ ce trece de o simpl\ antologie, articolele pe care le-am scris `n ultimii [ase ani pentru mai multe ziare [i reviste [i se va axa pe
c`teva probleme principale: criza infrastructurii v\zut\ ca o criz\ cultural\, deriva religiei
„externe“, a[a cum am descris-o mai înainte,
asumarea comunismului `nainte de denun]area lui, redefinirea modernit\]ii rom=ne[ti ([i
explicarea problemei paramodernit\]ii, cu
exemple) [i, `n fine, [ansele deschise de informatizarea societ\]ii rom=ne[ti.
E.C. Neancorat social, am putea spune.
S.A.M. Neinserat `n via]a oamenilor `ntrun mod real. Poate c\ libertarianismul este
practicat `n Rom=nia, dar ca un fel de homo
homini lupus. Îl exprim\ mai degrab\ aceast\
lupt\ oarb\ a oamenilor pentru valori materiale, pur [i simplu pentru c\p\tuial\, cu efectele nedorite pe care le vedem: lipsa de respect pentru legi [i reguli, corup]ia, lipsa de
orizont cultural [i spiritual, anomia [.a.m.d.
E.C. C`t de util\ ar fi, pentru mediul cultural rom=nesc, o redescoperire [i o reactualizare a ideilor lui Constantin DobrogeanuGherea?
S.A.M. ~n]eleg c\ ]i-a pl\cut capitolul din
Boierii Min]ii dedicat lui Gherea.
E.C. M-a determinat s\ `ncep s\ `l citesc.
S.A.M. Dac\ readuci problema pe tapet,
[tiu c\ a mirat pe mul]i dragostea mea subit\
pentru Gherea (sau ceea ce interpretau a fi
dragostea mea fa]\ de Gherea), dar trebuie s\
men]ionez c\ volumul era preocupat nu de
persoana lui Gherea, c`t de op]iunea lui intelectual\, de strategia intelectual\ pe care el o
oferea congenerilor s\i la `nceputul secolului
al XX-lea. Dac\ `]i aduci aminte, `n volum
argumentam c\ Gherea nu era un dogmatic `n
ceea ce prive[te teoria. Poate a fost dogmatic
`n ceea ce prive[te politica, dar probabil nici
`n acest caz, pentru c\ el a afirmat urm\toarele: „comunismul nu este potrivit `n Rom=nia pentru c\ nu po]i comuniza s\r\cia“.
Vorbind despre strategia lui intelectual\,
aceasta a constat `n a propune un model interpretativ pentru situa]ia dramatic\ `n care se
afla Rom=nia la `nceputul secolului al XX-lea.
Statul român avea atunci o foarte interesant\
clas\ politic\ [i intelectual\, dar `n acela[i
timp era un stat extrem de fragil, altoit pe un
martie 2011
16
BURSA C|R}ILOR
John Steinbeck, C\tre un zeu necunoscut, traducere din limba englez\ [i note
de Ioana Oprica, Editura Polirom, 2011,
240 p., pre]: 24.95 lei
C\tre un zeu necunoscut este un roman care are `n centru tema credin]ei.
Joseph Wayne, protagonistul, urm`nd dorin]a tat\lui s\u, `[i construie[te o ferm\
pe p\m`nturile Californiei. C`nd acesta
din urm\ moare, Joseph ajunge s\ cread\
c\ spiritul b\tr`nului s-a `ntrupat `ntr-un
copac magnific din mijlocul fermei. Fra]ii lui [i familiile lor se bucur\ de prosperitatea locului, p`n\ c`nd, `ntr-o zi, unul
dintre fra]i, speriat de credin]ele p\g`ne
ale lui Joseph, omoar\ copacul [i aduce
astfel boala [i seceta pe p\m`nturile familiei. C\tre un zeu necunoscut este o poveste mistic\, scris\ `n spiritul modernit\]ii, explor`nd `ncerc\rile unui om de a
controla for]ele naturii [i de a `n]elege
c\ile lui Dumnezeu.
Poeme de Mario Petrucci
Mario Petrucci a fost descris ca fiind unul dintre cei
mai prolifici [i versatili poe]i contemporani datorit\ poeziilor sale `n care abordeaz\ diferite teme precum dragostea [i dezn\d\jduirea, con[tiin]a [tiin]ific\, lumea
material\ [i complexit\]ile r\zboiului. A fost distins cu
nenum\rate premii, cum ar fi Edith Kitt Memorial
Award, Silver Wyvern Award, Irish Times Perpetual
Trophy, Daily Telegraph Arvon International Poetry
Prize [i a c`[tigat de patru ori concursul London Writers
Competition. Printre volumele sale de poezie se num\r\
Shrapnel and Sheets, Bosco, Heavy Water, Half Life,
Fearnought, Lepidoptera, The Stamina of Sheep,
Flowers of Sulphur, ultimul fiind i tulips, volum care de
altfel a primit premiul Grants for the Arts oferit de
Consiliul pentru Arte din Marea Britanie. ~ns\ Mario
Petrucci nu este doar poet, ci [i pamfletist, eseist, profesor, compozitor, moderator
TV/radio, om de [tiin]\ [i, nu `n ultimul r`nd, ecologist.
Un nume
S-a `nt`mplat `n tramvai. At`t de clar. O
femeie a spus
numele meu. F\r\ gre[eal\. A zis c\ s`nt
mort. Era la cump\r\turi. ~i zicea unui
prieten.
Am cobor`t la urm\toarea sta]ie. Am deschis
ziarul
[i acolo era. Am mers pe jos la lucru
cu fric\ s\ ajung. Locul meu va fi gol –
sertarul meu golit? Voi g\si
alt om pe scaunul meu? Alt om
`n casa mea? A dat numele meu. F\r\
gre[eal\.
Acum stau [i nimeni
„C\tre un zeu necunoscut este romanul prin care Steinbeck a `nv\]at cum se
construie[te proza de mari dimensiuni,
este o carte plin\ de candoare, dar care
are `n fundal o form\ poetic\ masculin\,
m`nat\ de competitivitate [i care pre]uie[te lupta pentru primul loc.“ (Robert
DeMott)
John Ernst Steinbeck s-a n\scut la
27 februarie 1902 `n Salinas, California.
~ntre 1918 [i 1925 urmeaz\, cu `ntreruperi, cursurile Universit\]ii Stanford.
Dup\ ce mai multe schi]e `i s`nt respinse,
Steinbeck debuteaz\ `n 1929 cu un
roman, Cupa de aur, al c\rui protagonist
este piratul Henry Morgan. ~n 1932
public\ volumul de nuvele P\[unile
Raiului, inspirat din via]a fermierilor din
Valea Salinas. Un an mai t`rziu, `i apare
romanul C\tre un zeu necunoscut, iar `n
1935, Cartierul Tortilla, urmate de B\t\lia (1936) [i clasicul Oameni [i [oareci
(1937), ecranizat `n repetate r`nduri. ~n
1938 vede lumina tiparului volumul de
nuvele Valea lung\. Pentru Fructele
m`niei (1939) i se decerneaz\ Premiul
Pulitzer. ~n urm\toarele dou\ decenii
public\ Nop]i f\r\ lun\ (1942), Strada
Sardinelor (1945), Autobuzul r\t\cit
(1947), Perla (1947), La r\s\rit de Eden
(1952), cartea sa cea mai `ndr\git\, Joia
dulce (1954), Scurta domnie a lui Pépin
al IV-lea (1957) [i Iarna vrajbei noastre
(1961). ~n 1962, `n urma unui lung
periplu prin patruzeci de state americane
`n compania c\]elului s\u, Charley, scrie
volumul Eu [i Charley descoperim
America. ~n acela[i an i se decerneaz\
Premiul Nobel pentru Literatur\. John
Steinbeck a mai scris eseuri (America [i
americanii), reportaje, scenarii de film
(printre acestea num\r`ndu-se [i celebrul
Viva Zapata). A `ncetat din via]\ la 20
decembrie 1968.
martie 2011
Est-Vest
TIMPUL
nu se uit\. ~ntreaga strad\ e `nflorit\ [i
eu nu simt nimic. A[a e oare
s\ fii mort? Poate toat\ lumea din tramvai
era moart\. {i tu. M\ cuno[ti? Trebuie s\
g\sesc pe cineva care m\ cunoa[te. Cineva
care
[tie cum m\ cheam\. Poate doar numele
meu
e cel care a murit.
auzit. „Pune o lingur\ de rahat de rat\
`n vodc\.“ Asta au spus. „Las\-l
a[a dou\ zile. Apoi bea-l.“ Aveam
alt c`ntec – „Ce conteaz\ c`]iva roentgen
`ntre camarazi? Ce conteaz\ c`]iva roentgen
`ntre prieteni?“ Sculele alea
`n costum nu vor s\-mi dea dosarul. Vezi –
s`nt exilat p`n\ [i fa]\ de propriile-mi
secrete.
{i tu. Cu microfoanele tale.
Jalea imprimat\ `n ochii t\i.
Dar n-ai sim]it?
De parc\ cineva ar fi deschis
o u[a `n tine [i ar fi l\sat
toat\ via]a s\ se scurg\.
„Dac\ o spui a[a.“
{i copiii no[tri. Le ceri
s\ care un vas – ei fac doi
pa[i [i se pr\bu[esc de parc\
ar r\m`ne f\r\ aer.
„Dac\ o spui a[a.“
Crezi c\ b\rba]ii `n costume
ne vor duce pe un balon
pe lun\?
„Prietene. Nu te uita `n
st`nga sau `n dreapta. ~n dreapta
sau `n st`nga.“
Tu unde te-ai uitat
c`nd ploaia era neagra –
acele brazilor ro[ii?
„Prietene. Ei au
costume. Ei au aparate.
Eu ce am?“
Te ai pe tine.
„ ~n sf`r[it
ai `n]eles.“
{i ea. ~i voi arat\ cum am putut supravie]ui
`n centrul soarelui. Respir c\ldur\ aia
Nu am `n]eles. Tu c`n]i.
Lumea `ntreaga
h`r`ie
[i tu c`n]i?
ca pe un parfum. Nu-i voi da satisfac]ia
de a m\ am\r` mai mult. Nemernica
„Astfel `nc`t s\ murim
dans`nd.“
nemernicelor. M\ voi c\s\tori. Voi construi
o armat\.
Voi fi Abraham pentru Rusia, la naiba.
R\spunsuri
Doi vecini
Ne spun – `ngropa]i-v\
castrave]ii. Tu –
tu s\ `i m\n`nci.
„Nu ai fost la R\zboi.“
Unde mergem?
„Unde v\ vom trimite.“
Ce vom face acolo?
„Ceea ce vi se spune.“
C`t de r\u o s\ fie?
„Nu mai r\u dec`t e acum.“
De ce m-ai ales pe mine?
„Pentru c\ ai fost chemat.“
Ivan
Deci pentru tine Cernob`lul
este mai pu]in dec`t un castravete.
A luat copilul [i-a plecat.
Nemernica. Nu m\ voi enerva ca
„A fost o recolt\ bun\.“
C`t ne ve]i ]ine?
„At`t c`t e necesar.“
~]i hr\ne[ti fii cu ei?
Fiicele?
Dar cum m\ vei pl\ti?
„Cu o lopat\.“
„Au acela[i gust. Nimeni
nu lumineaz\ `n paturi.“
Pe cine vom `nt`lni acolo?
„Sinele vostru cel bun, `ntors.“
Tu e[ti Toma. Crede-]i
doar ochii. Stomacul.
Ce s\ le spunem?
„Absolut nimic.“
Viktor. Nu m\ voi arunca pe fereastr\.
C`nd m-am `ntors acum un an
cu o valiza cu ruble era
„iubitule, iubitule“. Apartamentul –
ea l-a ales. Un dormitor cu oglind\
`n tavan. Noi solda]ii aveam un c`ntec:
„Crezi prea multe.“
„Detectorul Geiger ]\c\ne [i sc`r]`ie
Oh, dar noi o ridic\m tot timpul.“
Traducere de Bianca Dumitru
Vrei s\ auzi o glum\? Un b\rbat vine
acas\ de la Cernob`l. So]ia lui fuge
direct la doctor. „Ce pot eu s\
fac cu el?“, `ntreab\ ea. „~nt`i spal\-l.“,
spune doctorul. „Apoi du-l
`n pat. Dezactiveaz\-l.“ Nemernica.
N-am pl`ns. Nu pentru ea. M-am dus direct
la o petrecere. Am g\sit o fat\. „Care e
rostul?“, spuse ea. „E[ti Cernob`l.“
Acolo mi-au luat crucea
[i mi-au at`rnat un detector Geiger de g`t.
A trebuie s\ `l opresc ca s\ m\ fac
www.timpul.ro
Eseu
TIMPUL
17
Imposibilit\]i
VALERIU
GHERGHEL
„~n interpretare, `n]elegerea nu devine
ceva diferit. Devine ea `ns\[i“.
Martin Heidegger
1. A exprima inexprimabilul
~n concluzie: „A poem should not mean /
but be“. Probabil c\ prescrip]ia care conchide
poemul lui Archibald MacLeish, Ars poetica
(1926), este fragmentul liric cel mai des invocat de c\tre exegeza modern\, chiar `n varianta ei prudent\, ascetic\ [i silogistic\.
Unii savan]i v\d `n aceste versuri o sublim\ obscuritate, de felul acelora care se auzeau
odinioar\ numai la templul din Delphi, din
gura preotesei ame]ite de vaporii profetici.
Ars poetica ar fi, astfel, culmina]ia unei lungi
serii de discursuri oraculare. Cu toate acestea,
poemul lui MacLeish nu pre]uie[te nici pe
departe c`t ar[i]a admiratorilor contemporani.
Citit cu maxim\ bun\voin]\, distihul amintit
deasupra spune exact ceea ce spune, nici mai
mult, dar nici mai pu]in: cum c\ un poem
„imagist“ nu trebuie s\ semnifice nimic, ci s\
fie pur [i simplu. „A poem should not mean /
but be“ constituie, `n fond, oftatul expiatoriu al
unui poem dominat de enun]uri mai degrab\
vide [i de compara]ii mai degrab\ inconsistente.
{i mai ciudat este faptul c\ Ars poetica, `n
`ntregul ei, dar [i exclama]ia din final au putut
trece, adesea, drept program poetic [i art\ hermeneutic\. Poemul lui Archibald MacLeish ar
sanc]iona nici mai mult, dar nici mai pu]in
dec`t sf`r[itul interpret\rii, apocalipsa priceperii, bezna. Ar profe]i ne`n]elesul fiin]ei. Ar
ridica `n sl\vi incomprehensibilul ontologic.
Ar venera incoeren]a verbului a fi.
Desigur, Ars poetica nu e singurul text `nc`lcit din istoria milenar\ a versific\rii. Putem
consulta altele [i mai `nc`lcite. Dar este, cu
siguran]\, singura art\ poetic\ lipsit\ de consecin]e palpabile. C\ci nimeni, dar nimeni,
n-a izbutit, deocamdat\, s\ creeze un poem
„imagist“ ininteligibil [i necuv`nt\tor, urm`nd
prescrip]iile lui MacLeish. Poetul, ce-i drept,
a cerut, dar nici un autor nu a putut! ~n pofida
importan]ei sale minore [i a vacuit\]ii ideatice, Ars poetica a devenit, `ntre timp, biblia
interpret\rii, revela]iunea suprem\ a semnificatului transcendental, cheia exegetic\ a oric\rui mesaj abscons, nomocanonul `n]elegerii.
Exege]ii de ambe sexe, cititorii vechi [i
noi, speologii [i teologii literari, pneumaticii
[i hylicii au sesizat dintr-o dat\ c\ arta
modern\ ar ilustra `ntocmai, `n toat\ grozava
lui noutate, idealul profe]it de Archibald
MacLeish `n Ars poetica. Nimic nu mai `nseamn\ ceva; nimic nu mai `nseamn\ nimic;
exist\ doar nimic. Punct. Nici m\car lucrul a
c\rui menire e, `nainte de orice, tocmai aceea
de a semnifica: literatura. A[adar, un poem
„imagist“ (interpretat, se `n]elege, dup\ principiul simplit\]ii) este un poem [i este imagist.
Mai mult nu se poate glosa. Dar cum arat\ un
atare poem n-a `ndr\znit nimeni `nc\ s\ spun\
deslu[it?
~ntr-o defini]ie cunoscut\, Ezra Pound a
declarat enigmatic: poemul imagist trebuie s\
fie scurt, trebuie s\ fie direct [i trebuie s\ fie
`n vers liber. Misterul r\m`ne intact. Cele trei
note definitorii se potrivesc, la urma urmelor,
oric\rei crea]ii poetice de la Arthur Rimbaud
[i Isidor Ducasse comte de Lautréamont `ncoace. S\ fie Ars poetica o prezentare mai
explicit\? Vom vedea de `ndat\…
Inten]ia poetului a fost, de la bun `nceput,
o imposibilitate. Nu cred c\ gre[esc dac\
www.timpul.ro
afirm c\ asta o [tia foarte bine [i poetul `nsu[i.
MacLeish a vrut s\ descrie ([i s\ prescrie),
`ntr-un poem de spe]\ didactic\ (voi numi
doar Epistula ad Pisones a lui Horatiu), un alt
poem (poemul „imagist“ `nsu[i), care nu-[i
propune s\ semnifice ori s\ descrie, ci s\ nu
descrie [i s\ nu semnifice. Altfel spus, a vrut
s\ exprime inexprimabilul. Mai limpede nu se
poate. Inconsisten]a inten]iei sare `n ochi. Nu
exist\ imagini [i cuvinte in-signifiante. Nu
exist\ non-semnificare. Nu po]i construi din
materiale semnificative o entitate lingvistic\
non-semnificativ\. De la primul p`n\ la ultimul vers ([i s`nt 24 la num\r), Ars poetica se
sprijin\ pe acest paradox. Dar poetul nu a
oferit doar instruc]iuni incoerente. A propus,
totodat\, compara]ii [i imagini. A legiferat
prin analogie. ~n acest chip, Ars poetica cap\t\ aspectul unei compara]ii ramificate.
2. Ars poetica
S\-i examin\m rapid structura. A[adar:
poemul „imagist“ trebuie s\ fie (`ndemnul revine `n patru r`nduri) t\cut, f\r\ cuvinte, inexpresiv. A[a cum t\cut, inexpresiv [i f\r\ cuvinte ar fi (urmeaz\ seria de compara]ii): un
fruct rotund (poate, chiar fructul arhetipal din
Eden); un vechi medalion sau o moned\ tocit\
de o prea `ndelung\ folosire, pe care nu se mai
poate vedea chipul regilor; un pervaz de piatr\,
acoperit de mu[chi, `n care s-a `nscris urma
privitorului; zborul p\s\rilor `n v\zduh; luna
care urc\ nemi[cat, de o eternitate, pe bolta
cerului (acest distih se repet\!); luna care str\bate ram cu ram copacii ap\sa]i de bezne; luna
care las\-n urm\ iarna amintire dup\ amintire
`ntr-o minte goal\; o intrare pustie; o frunz\ de
ar]ar (tot ce s-a p\strat dintr-o durere de odinioar\); iarba care se apleac\ umil\; dou\ lumini
deasupra unui abis marin `ntunecat. ~n plus,
poemul este echivalat cu incertul: is not true.
Nu trebuie s\ semnifice, ci s\ fie.
3. Sensul povestirii
este `ns\[i povestirea
Prec`t [tiu, ideea de a lega idealul poetic,
`nchipuit de Archibald MacLeish `n Ars poetica (acest ideal era, oricum, mai vechi dec`t
Ars poetica), de [tiin]a interpret\rii s-a ivit `n
anii ‘50 ai secolului trecut. O expune, de
exemplu, p`n\ [i un exeget priceput ca Hugo
Friedrich `n Structura liricii moderne (1956),
f\c`nd aluzie, totu[i, la un paragraf ilustru din
Principiul poetic al lui Edgar Allan Poe:
„Poemul ca atare e o forma]ie `nchis\ `n sine.
El nu transmite nici adev\r, nici ‘be]ia inimii’,
nu transmite chiar nimic, ci este: the poem per
se“*. Sintagma de la sf`r[itul citatului apar]ine, desigur, lui Poe. ~n alte cuvinte, poemul
propriu-zis, poemul `n sine, `[i este propria
finalitate: ars gratia artis. Nu se adreseaz\
cuiva anume. Nu serve[te un scop docimologic. Nu exemplific\ o filosofie. Nu prezint\
un adev\r, o tr\ire, o intui]ie. Nu oglinde[te o
realitate exterioar\. Prin el `nsu[i, poemul `n
sine sfideaz\ `n]elegerea. Este `ntunecat ca
uitarea [i gol ca orbirea.
{i tot Hugo Friedrich, `ntr-o pagin\ de la
sf`r[itul eseului, conchide: „liricii moderni subliniaz\ mereu: poemul nu `nseamn\, ci este“.
S\-i credem oare pe cuv`nt? Nu m-a[ gr\bi.
Dar ideea incompatibilit\]ii dintre art\ [i
interpretare va fi formulat\ `ntr-un mod [i mai
ap\sat de Günter Blöcker, un an mai t`rziu: „o
oper\ de art\ [autorul trimite la Kafka, n. m.]
nu semnific\ nimic, ea este pur [i simplu“. {i
`nc\, mai limpede: „[S]ensul povestirii este
`ns\[i povestirea... Adev\rul ei este imposibilitatea de a fi interpretat\“**. A[ reformula
aser]iunile lui Blöcker `n felul urm\tor: sensul
poemului este `nsu[i poemul (sau povestirea).
Dac\ exist\ o semnifica]ie a poemului, ea e,
poate, corporalitatea lui sonor\. Altfel spus,
semnifica]ia consist\ `n ordinea imobil\ [i
sempitern\ a cuvintelor. Semnifica]ia veritabil\ (unica!) este dezv\luit\ numai [i numai de
aceast\ ordine a frazelor. O ordine diferit\ ar
oferi cu totul altceva. Pentru acest temei, nu
exist\ dec`t o singur\ interpretare corect\ a
poemului: poemul `nsu[i. Abia acum sesiz\m
adev\rul lui. Nu e cu putin]\ s\-l interpretezi
f\r\ a-l distruge. Dac\ interpretarea e o parafraz\, ea modific\ tocmai ordinea cuvintelor.
~nsu[irea principal\ a noii arte devine – c`t
de nea[teptat! – simpla v\dire de sine. Poemul
nu mai ascunde, p`n\ la urm\, nici o semnifica]ie: este una. Sau, cum scrie un comentator
luminat: „semnifica]ia nu e o proprietate a
poemului, ea este poemul“***.
Bine`n]eles, am putea `n]elege afirma]iile
lui Günter Blöcker [i altfel. Textul modern
este at`t de `nchis `n el `nsu[i `nc`t, pur [i simplu, nu mai depinde de o minte str\in\ pentru
a fi ceva. Este asemenea proverbialului lucru
`n sine kantian: incognoscibil, inefabil, amorf,
mort. Nu mai are nici un comer] cu intelectul
cititorului.
Friedrich crede c\ poemul devine un pseudo-obiect verbal, care nu transmite nimic [i se
refuz\ complet `n]elegerii. Blöcker, la r`ndu-i,
observ\ faptul c\ astfel de scrieri (el se refer\
la prozele lui Kafka) primesc toate interpret\rile [i, `n acela[i timp, nici una: „Ceea ce e
uimitor [i ar trebui s\ ne pun\ pe g`nduri nu e
faptul c\ interpret\rile nu ar fi suficient de
conving\toare, ci c\, oric`t de diferite ar fi, ele
s`nt aproape toate conving\toare“. Interpret\rile par a nu se referi la unul [i acela[i text.
Aceast\ neputin]\ de a discrimina `ntre interpret\ri ([i de a opri proliferarea lor haotic\)
s-ar datora tocmai naturii aparte a scrierilor
moderne.
4. P\l\ria lui Tristan Tzara
Dar Archibald MacLeish nu spune nimic
`n Ars poetica despre interpretare. Nu-i men]ioneaz\ pe exege]i, fiindc\ nu e interesat de
arta lor. Repet\, `n schimb, termeni ca
„dumb“, „mute“, „silent“ „wordless“, ca [i
cum t\cerea [i indicibilul s-ar crea prin simpla
repetare mecanic\ a cuvintelor „dumb“,
„mute“, „silent“ „wordless“.
{i totu[i: dac\ ]inem ca Ars poetica s\ aib\
un `n]eles rezonabil, s-ar cuveni ca m\car una
dintre prescrip]iile lui MacLeish s\ stea `n pu-
terea scriitorilor. S-ar cuveni, astfel, ca adev\rul [i poezia s\ se exclud\. S-ar cuveni ca
mu]enia fructului, a `nser\rii sau a stolului de
p\s\ri s\ se `nst\p`neasc\ asupra versurilor.
S-ar cuveni, `n sf`r[it, ca a[ez`nd cuvinte l`ng\
cuvinte [i propozi]ii l`ng\ propozi]ii, s\ po]i
realiza un obiect imposibil, de felul cercului
p\trat ori al fierului de lemn ori al semnului
care nu mai semnific\. {i nu e deloc a[a. Nu
po]i `n[ira vocabule cu `n]eles `n scopul de a
ob]ine ceva f\r\ nici un `n]eles. E imposibil.
P`n\ [i din p\l\ria lui Tristan Tzara iese, c`nd
[i c`nd, o semnifica]ie.
Repet, enun]urile lui Archibald MacLeish
nu au coeren]\: afirm\ o art\ non-afirmativ\,
propun ceva ce se retrage, v\desc, `n sf`r[it,
cum trebuie s\ arate ceea ce nu trebuie s\
arate `n nici un chip. Fire[te, rostirea poe]ilor
(ca [i a profe]ilor) se cuvine a fi m\surat\ cu
alte criterii dec`t de instrumentul logicii. Ars
poetica anun]\, pesemne, regresul unui fapt
liric, fatalmente semiotic, la stadiul ontologiei. ~n opinia autorului, ontologia s-ar situa
`n afara sensului, ceea ce e fals. Ars poetica ar
consacra transformarea semnului `ntr-un
lucru oarecare, `ntr-o entitate nominal\ opac\
(o configura]ie de semne in-signifiante!).
~n rezumat, Ars poetica veste[te un ideal
poetic `n\l]\tor, dar nu [i imposibilitatea de a
interpreta acest ideal `n\l]\tor, care se prezint\
sub forma unui obiect imposibil. Putem
construi `ns\ un atare obiect?
Dac\ nu a izbutit asta Archibald MacLeish,
care a scris Ars poetica, nu v\d de ce ar reu[i
altcineva.
* Hugo Friedrich [1956], `n Structura liricii moderne,
Bucure[ti, Editura pentru Literatura Universal\, 1969,
pp.50, 193.
** Günter Blöcker, Die neuen Wirklichkeiten. Linien
und Profile der modernen Literatur, Berlin: Argon
Verlag, 1957, pp.298, 300. {i pentru David Lodge, versurile din finalul Artei poetice a lui MacLeish reprezint\
un adev\r indiscutabil [i inscrutabil: „poezia este autotelic\, neparafrazabil\ [i intraductibil\, adic\ un obiect
verbal… sau, altfel spus, ceea ce nu trebuie s\ semnifice,
ci s\ fie“.
*** „[M]eaning is not a quality of a poem but is the
poem“: cf. Victor P. Staudt, „Ars Poetica and the Teacher“, College English, 19: 1 (1957): 28-29. Nu-i nevoie
s\ precizez c\ propozi]ia anterioar\ e greu inteligibil\.
martie 2011
18
TIMPUL
Chestiunea universitar\
Evolu]ia `nv\]\m`ntului academic
privat `n Rom=nia post-comunist\ (III)
Concepte-cheie
SORIN
BOCANCEA
~n episodul precedent am prezentat dou\
concepte-cheie ce descriu statutul `nv\]\m`ntului privat din Rom=nia: acreditarea / `nfiin]area, statutul fondatorilor. Spuneam c\ acreditarea unei universit\]i `nseamn\, de fapt, `nfiin]area prin lege a unei alte persoane juridice
dec`t cea care a depus dosarul de acreditare.
Acest element foarte important stabile[te [i statutul fondatorilor unei universit\]i: fondatorii
persoanei juridice care a depus dosarul de acreditare nu s`nt, sub aspect juridic, fondatori ai
universit\]ii acreditate / `nfiin]ate prin lege. De
aceea, persoanele ce au dus spre acreditare o
universitate r\m`n s\ fie recunoscute ca fondatori doar sub aspect moral. Acest lucru a fost
intens disputat cel pu]in dup\ 2002 dar, a[a cum
vom vedea `ntr-un alt episod, acest aspect este
clarificat `n actuala lege a educa]iei.
La cele dou\ concepte pe care le-am prezentat `n episodul precedent se mai adaug\ dou\:
autonomia universitar\ [i regimul propriet\]ii.
Le voi discuta `n cele ce urmeaz\.
~n Legea `nv\]\m`ntului nr. 84/1995, Sec]iunea a 7-a (art. 89-96) (republicat\ `n Monitorul
Oficial al Rom=niei, Partea I, nr. 606 din 10
decembrie 1999), autonomia universitar\ era
definit\ ca „dreptul comunit\]ii universitare de
a se conduce, de a-[i exercita libert\]ile academice f\r\ nici un fel de ingerin]e ideologice,
politice sau religioase, de a-[i asuma un ansamblu de competen]e [i obliga]ii `n concordan]\
cu op]iunile [i orient\rile strategice na]ionale
ale dezvolt\rii `nv\]\m`ntului superior, stabilite
prin lege“. Ea viza „domeniile conducerii,
structur\rii [i func]ion\rii institu]iei, ale activit\]ii didactice [i de cercetare [tiin]ific\, ale administr\rii [i ale finan]\rii“. ~n textul legii erau
`n[iruite unsprezece categorii de ac]iuni prin
care se realizeaz\ autonomia universitar\, dintre care re]inem: stabilirea structurii interne a
institu]iei, conform legii; selectarea [i promovarea personalului didactic ori ale celorlalte
categorii de personal angajat [i stabilirea criteriilor de apreciere a activit\]ii didactice [i [tiin]ifice; eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret, pentru perioade de 4 ani.
Rectorul se alegea de c\tre Senat [i se confirma
prin ordin al Ministrului Educa]iei Na]ionale.
Cu toate c\ prevederile legii erau c`t se
poate de clare, `n universit\]ile private acreditate acestea au fost `nc\lcate, `ntruc`t persoanele
aflate la conducere (de regul\, „fondatorii“) au
considerat c\ autonomia universitar\ descris\
`n lege se aplic\ doar universit\]ilor de stat, la
cele private (datorit\ regimului propriet\]ii)
decisiv\ fiind voin]a fondatorilor. Practicile din
universit\]ile private [i-au g\sit o bun\ sus]inere `n Legea 480/2006 ce a stabilit, prin Art.
1161 (1), c\ „universit\]ile particulare s`nt institu]ii de `nv\]\m`nt superior libere, deschise, autonome at`t din punct de vedere academic, c`t [i
economico-financiar, av`nd drept fundament
proprietatea privat\, garantat\ de Constitu]ie“.
Pe baza articolului men]ionat, ce a venit `n
`nt`mpinarea unor practici mai vechi din uni-
martie 2011
versit\]ile private acreditate, s-au produs unele
abuzuri ale conducerii asupra salaria]ilor. Cel
pu]in a[a s-a `nt`mplat la Universitatea „Petre
Andrei“ din Ia[i, unde o persoan\ ce s-a erijat
`n rector, f\r\ a avea vreodat\ confirmarea Ministrului Educa]iei, a desf\cut contractele de
munc\ mai multor angaja]i, `nc\lc`nd legisla]ia
`n vigoare. Ace[tia, sprijini]i de Sindicatul Salaria]ilor, s-au adresat justi]iei [i au c`[tigat procesul `n prim\ instan]\. Rectorul impostor a
f\cut recurs, invoc`nd faptul c\ m\surile pe
care le-a luat s`nt justificate conform autonomiei universitare. Ap\r\torii salaria]ilor au
invocat excep]ia de neconstitu]ionalitate a Art.
72 (5) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul
personalului didactic, care prevedea c\ „Atribu]iile [i competen]ele structurilor [i ale func]iilor de conducere din `nv\]\m`ntul superior
s`nt stabilite prin Carta universitar\ a institu]iei,
potrivit legii. Hot\r`rile senatelor universitare,
ale consiliilor facult\]ilor [i ale departamentelor, cu excep]ia prevederilor de la art. 74 alin.
(3), se iau cu votul majorit\]ii membrilor prezen]i, dac\ num\rul lor reprezint\ cel pu]in 2/3
din num\rul total al membrilor. Membrii
acestor structuri de conducere au drept de vot
deliberativ egal“. Contestatarii au ar\tat c\ acest articol las\ o libertate deplin\ universit\]ilor s\-[i stabileasc\ atribu]iile [i competen]ele
structurilor [i ale func]iilor de conducere, f\r\ o
interven]ie a statului, care ar trebui s\ acorde
girul unei organiz\ri corecte a institu]iei de `nv\]\m`nt. De aceea, au sus]inut ei, nu mai este
vorba de realizarea unei adev\rate autonomii
universitare, ci a unui monopol pe care ajung s\
`l de]in\ universit\]ile cu privire la organizarea
[i func]ionarea acestora. ~n plus, persoanele din
func]iile de conducere ale universit\]ilor private acreditate ajungeau s\ fie supuse unor reglement\ri diferite, `nc\lc`ndu-se principiul egalit\]ii `n drepturi a cet\]enilor.
Curtea Constitu]ional\ s-a pronun]at prin
Deciziile nr. 731 [i nr. 732 din 7 mai 2009
(publicate `n M.O. nr. 395 din 11.06.2009), `n
care a re]inut faptul c\ articolul contestat este
constitu]ional, `ntruc`t situa]iile diferite ce ar
putea rezulta din aplicarea principiului
autonomiei nu pot fi interpretate ca aduc`nd
atingere principiului egalit\]ii `n drepturi.
Dar, partea important\ a acestor decizii de
aici `ncepe: „Curtea nu poate ignora faptul c\,
`n egal\ m\sur\, `n ceea ce prive[te universit\]ile particulare, art. 72 alin. (5) din Legea
nr. 128/1997 face aplicabil conceptul de autonomie academic\, concept introdus `n Legea `nv\]\m`ntului prin Legea nr. 480/2006,
publicat\ `n Monitorul Oficial al Rom=niei,
Partea I, nr. 1.025 din 22 decembrie 2006“.
Iat\ ce prevedeau cele dou\ articole invocate
ale Legii 480/2006: Art. 1161 (1): „Universit\]ile particulare s`nt institu]ii de `nv\]\m`nt
superior libere, deschise, autonome at`t din
punct de vedere academic, c`t [i economicofinanciar, av`nd drept fundament proprietatea
privat\, garantat\ de Constitu]ie“, iar Art.
1162 (1) avea urm\torul con]inut: „Structurile
[i func]iile de conducere ale universit\]ilor
particulare, atribu]iile, modul de constituire,
durata mandatelor [i limitele de v`rst\ ale cadrelor didactice s`nt stabilite de Carta universit\]ii. Deciziile definitive, `n acest sens, revin universit\]ii“.
Aceste dou\ articole au subminat constitu]ionalitatea Art. 72 (5) din Legea nr. 128/1997.
Iat\ considera]iile Cur]ii Constitu]ionale: „Plec`nd de la premisa propriet\]ii private, ca fundament economic al `nv\]\m`ntului superior
particular, autonomia academic\ acord\ acestora drepturi [i libert\]i diferite de cele care se
circumscriu autonomiei universitare, inclusiv
sub aspectul statutului cadrelor didactice, a[a
cum s`nt limita de v`rst\, promovarea `n func]ii
etc.“. ~n mod corect, Curtea Constitu]ional\ a
sesizat c\ Legea 480/2006 introdusese un nou
concept, cel de „autonomie academic\“, valabil doar pentru universit\]ile private. Dar, continu\ Curtea, „F\r\ a nega fundamentul economic al universit\]ilor particulare, proprietatea privat\ a acestora, `nfiin]ate prin lege, f\r\
scop patrimonial [i cu afec]iune special\,
Curtea constat\ c\ acest fundament nu poate
constitui [i fundamentul instituirii unei forme
de autonomie diferite de cea consacrat\ de art.
32 alin. (6) din Constitu]ie, a[a cum este autonomia academic\. ~n acest sens, Curtea observ\
c\ prevederile constitu]ionale consacr\ [i garanteaz\ o singur\ form\ de autonomie, [i anume cea universitar\, indiferent c\ este vorba de
`nv\]\m`ntul superior de stat sau de `nv\]\m`ntul superior particular, autonomie al c\rei con]inut trebuie s\ fie identic `n ambele cazuri“.
Din acest motiv, Curtea a re]inut neconstitu]io-
nalitatea prevederilor art. 72 alin. (5) din Legea
nr. 128/1997 `n m\sura `n care acestea fac trimitere la art. 1161 (1) [i art. 1162 (1) din Legea
`nv\]\m`ntului nr. 84/1995, introduse prin
Legea nr. 480/2006. Decizia este definitiv\ [i
general obligatorie.
Dac\ Curtea nu declara neconstitu]ionalitatea articolelor vizate, „fondatorii“ de la universit\]ile private ar fi r\mas `n func]ii p`n\ la
moarte (l\s`nd `n loc urma[ii lor biologici), a[a
cum [i-au [i prev\zut `n cartele universitare, [i
ar fi avut legitimitatea s\ conduc\ aceste institu]ii dup\ cum credeau de cuviin]\, f\r\ s\ ia `n
seam\ legisla]ia `n vigoare pe care o considerau
aplicabil\ doar institu]iilor de stat. Cel pu]in la
nivel formal, decizia Cur]ii Constitu]ionale este
o victorie a legalit\]ii academice. A[a cum s-a
putut constata, universit\]ile private nu [i-au
asumat `nc\ efectele acesteia, r\m`n`nd `n sarcina Ministerului Educa]iei [i a Agen]iei Rom=ne pentru Asigurarea Calit\]ii `n ~nv\]\m`ntul Superior s\ urm\reasc\ [i s\ impun\ realizarea acestui fapt prin solicitarea elimin\rii din
Cartele universit\]ilor a prevederilor ce contravin deciziilor Cur]ii Constitu]ionale. Asta p`n\
la intrarea `n vigoare a actualei legi.
Miza acestor decizii a fost enorm\ [i ea a [i
fost perceput\ ca atare. Reac]iile „fondatorilor“
nu au `nt`rziat s\ apar\, dovedind faptul c\ ace[tia s-au bucurat de un mare sprijin din partea
clasei politice. Mai mult dec`t at`t, s-a dovedit
c\ dorin]a lor de a deveni ve[nici `n universit\]i
este `mp\rt\[it\ [i de c\tre colegii de la universit\]ile de stat. Acest lucru a fost dovedit de tot
ceea ce a urmat emiterii Deciziilor 701 [i 702.
Conform procedurii, timp de 45 de zile de la
emiterea respectivelor decizii, articolele declarate neconstitu]ionale au fost suspendate, urm`nd ca `n acea perioad\ Parlamentul s\ se pronun]e. Ceea ce s-a [i `nt`mplat. Ini]iatorii Legii
480/2006 au reformulat articolul 1161 (1), sco]`nd din el „autonomia academic\“. Dar, iat\
cum a fost conceput\ modificarea celuilalt articol declarat neconstitu]ional: „2. La Articolul
1162, alineatul (1) se modific\ [i va avea urm\torul cuprins: «Structurile [i func]iile de conducere ale universit\]ilor, atribu]iile, criteriile,
modul de constituire [i de exercitare a mandatelor de conducere, precum [i norma didactic\
s`nt stabilite de Carta universit\]ii. Deciziile
definitive, `n acest sens, revin universit\]ii.
Profesorii universitari pot r\m`ne `n activitate,
ca titulari, p`n\ la v`rsta de 70 de ani. Dup\ `mplinirea acestei v`rste pot fi men]inu]i ca titulari, la cerere, cu aprobarea anual\, prin vot
deschis, a Senatului universitar»“.
S`nt lesne de observat enormit\]ile pe care
ini]iatorii legii au `ncercat s\ le comit\ atunci.
~n primul r`nd, nu se mai vorbea de „universit\]ile private“, ci de „universit\]i“, motivul declarat fiind eliminarea discrimin\rilor dintre
profesorii din universit\]ile private [i cele de
stat. ~n loc s\ se stabileasc\ aplicarea legisla]iei
existente `nainte de Legea 408/2006 [i la universit\]ile private, s-a proiectat extinderea situa]iei anormale de la acestea la toate universit\]ile. S-a `ncercat nu doar men]inerea gerontocra]iei `n universit\]ile private, ci extinderea
[i legitimarea ei `n toate universit\]ile din Rom=nia. Atrag aten]ia asupra faptului c\ nu a fost
vorba de posibilitatea ca un profesor s\ poat\
preda p`n\ la v`rsta de 70 de ani, ci de aceea de
a avea calitatea de titular, ceea ce, conform legii `nv\]\m`ntului, `nsemna [i dreptul acestuia
de a de]ine func]ii de conducere.
www.timpul.ro
Aceste propuneri aberante au trecut, pe 24
iunie 2009, de Camera Deputa]ilor cu cvasiunanimitate de voturi. {i `n Senat1, `n [edin]a din
30 iunie 2009, s-a ob]inut o majoritate favorabil\, dar nu s-a `ntrunit num\rul de 69 de
voturi necesar trecerii unei legi organice, motiv
pentru care, din fericire, propunerea a c\zut.
~n afar\ de cele dou\ decizii prezentate, tot
pe 7 mai 2009, Curtea Constitu]ional\ a mai emis Decizia 730 (tot `n cazul unui proces de la
Universitatea „Petre Andrei“ din Ia[i. Pe rol s-a
aflat solu]ionarea excep]iei de neconstitu]ionalitate a art. 74 alin. (1) din Legea [i art. 93 alin.
(2) din Legea `nv\]\m`ntului nr. 84/1995. Primul articol prevedea c\ „Func]iile de conducere din institu]ia de `nv\]\m`nt superior, cu
excep]ia rectorului, se confirm\ de senatul universitar. Rectorul, ales de senatul universitar, se
confirm\ prin ordin al ministrului `nv\]\m`ntului“; al doilea articol contestat prevedea c\
„Organele alese, cu excep]ia rectorului, se
confirm\ de c\tre senatul universitar. Rectorul
se alege de c\tre senat [i se confirm\ prin ordin
al ministrului educa]iei na]ionale. O persoan\
nu poate ocupa func]ia de decan sau de rector
mai mult de dou\ mandate succesive“.
~n acest caz, excep]ia a fost invocat\ de c\tre
persoana ce s-a erijat `n rector al Universit\]ii
„Petre Andrei“ din Ia[i (f\r\ ca aceast\ calitate
s\-i fi fost vreodat\ recunoscut\ de c\tre institu]iile statului). Excep]ia ridicat\ era `ntr-un dosar `n care Sindicatul Salaria]ilor din Universitatea „Petre Andrei“ solicitase `ncetarea exercit\rii de c\tre persoana respectiv\ a atributelor
de rector `n UPA din Ia[i. Invocarea excep]iei
de neconstitu]ionalitate a avut la baz\ controversatele Art. 1162 alin. (1) [i 1161 alin. (1) [i
(2) din Legea nr. 84/1995 (introduse de Legea
480/2006). ~n interpretarea persoanei ce se
erija `n „fondator“ [i rector pe via]\ al UPA din
Ia[i, reprodus\ `n Decizia 730, recunoa[terea
dreptului Ministerului Educa]iei de a confirma
organele de conducere ale universit\]ilor particulare ar fi reprezentat o imixtiune `n activitatea universit\]ilor particulare [i o nesocotire
flagrant\ a autonomiei universitare. De asemenea, aceea[i persoan\ considera c\, prin articolele contestate, s-ar fi `nc\lcat [i dreptul de proprietate al fondatorilor universit\]ilor particulare. Toate instan]ele prin care a trecut dosarul
respectiv (Judec\toria Ia[i [i Tribunalul Harghita), Guvernul [i Avocatul Poporului au re]inut faptul c\ articolele contestate nu `ncalc\
autonomia universitar\. Examin`nd excep]ia
de neconstitu]ionalitate, Curtea Constitu]ional\ a re]inut c\ o confirmare a numirii rectorului prin ordinul Ministrului Educa]iei este
necesar\ „nu doar pentru verificarea respect\rii procedurilor democratice de alegere,
instituite prin art. 93 alin. (1) din Legea nr.
84/1995, dar [i pentru verificarea `ndeplinirii
condi]iilor pentru alegere“.
C`t prive[te sus]inerea c\ prin Legea
480/2006 se d\ un nou con]inut autonomiei
universitare pentru universit\]ile particulare
acreditate, pun`ndu-se accent pe proprietatea
privat\ ca fundament al acestora, Curtea nu a
acceptat-o, ar\t`nd c\ „legiuitorul a `n]eles c\,
`n ciuda complet\rilor aduse Legii `nv\]\m`ntului cu privire la con]inutul conceptului de autonomie universitar\ pentru institu]iile de `nv\]\m`nt superior particulare, s\ p\streze condi]iile referitoare la confirmarea numirii rectorului de c\tre ministrul `nv\]\m`ntului, indiferent
dac\ este vorba de `nv\]\m`nt de stat sau
particular“. Din aceste motive, Curtea a decis
respingerea excep]iei de neconstitu]ionalitate a
dispozi]iilor invocate. Decizia este definitiv\ [i
general obligatorie.
Cele trei decizii ale Cur]ii Constitu]ionale
pe care le-am prezentat au `nsemnat o puternic\
lovitur\ dat\ persoanelor care considerau c\
universit\]ile private s`nt institu]ii la dispozi]ia
lor [i a familiilor lor, plasate deasupra sau `n
afara prevederilor legale. Elimin`nd din legisla]ie prevederile neconstitu]ionale cu privire la
autonomia universit\]ilor private acreditate, ele
au spulberat [i „mitul fondatorilor“. Trebuie s\
www.timpul.ro
19
TIMPUL
fie clar pentru oricine c\ toate cadrele didactice
de la universit\]ile private acreditate s`nt obligate s\ respecte acelea[i legi ca [i cele de la universit\]ile de stat `n ceea ce prive[te condi]iile
de promovare, ocupare a func]iilor administrative, v`rst\ de pensionare etc.. Poate ap\rea
`ntrebarea: `n ce mai const\ diferen]a dintre
universit\]ile de stat [i cele private acreditate?
R\spunsul este: `n regimul de proprietate.
2. Regimul de proprietate
Prezen]a cuv`ntului „privat“ `n definirea
statutului unor universit\]i acreditate a creat
confuzie, publicul larg crez`nd c\ acestea s`nt
societ\]i comerciale. Am `nt`lnit aceast\ percep]ie [i `n mediul universitar, colegi de la universit\]ile de stat `ntreb`ndu-m\ dac\ universitatea la care lucrez este societate pe ac]iuni
sau cu r\spundere limitat\.
Conform Legii 88/1993, „institu]iile de `nv\]\m`nt superior func]ioneaz\ pe principiul
nonprofit, `n conformitate cu criteriile [i standardele de evaluare academic\ [i acreditare
(…)“. {i universit\]ile private au acela[i statut,
Legea 84/1995 stabilind, la Art. 104 (a), c\ „`nv\]\m`ntul particular func]ioneaz\ potrivit legii
dac\ este organizat [i func]ioneaz\ pe principiul nonprofit“. Nimeni nu a fost [i nu este
ac]ionar la aceste institu]ii, fondurile ob]inute
din taxele [colare [i din alte surse fiind utilizate
exclusiv pentru desf\[urarea activit\]ilor de `nv\]\m`nt superior [i de cercetare, conform legii.
Aceste universit\]i s`nt private pentru c\ baza
material\ pe care o de]in [i datorit\ c\reia au
fost acreditate nu apar]ine statului, ci a fost
primit\ de la persoanele juridice care le-au
fondat [i `n cadrul c\rora au func]ionat conform
autoriza]iei provizorii de func]ionare.
A[a cum am v\zut, statutul de „institu]ie de
drept privat“ a fost interpretat excesiv de c\tre
cea mai mare parte a celor ce conduc asemenea
institu]ii, ace[tia `n]eleg`nd c\ universit\]ile s`nt
ale lor [i ale familiilor lor. Nu este a[a. ~n fiecare lege de `nfiin]are a universit\]ilor private
exist\ un articol care stabile[te c\ „patrimoniul
prev\zut `n anex\ este proprietatea universit\]ii
prin efectul legii“. Apoi, Legea 408/2006 stabilea foarte clar regimul patrimoniului acestor
institu]ii, la Art.1163(2): „Patrimoniul universit\]ilor particulare este proprietatea lor privat\,
de care dispun `n mod liber. ~n cazul `nstr\in\rii
unor bunuri din patrimoniul universit\]ii,
contravaloarea lor revine universit\]ii“. Deci,
`n momentul `n care fondatorul doneaz\ patrimoniul pe baza c\ruia se `nfiin]eaz\ universitatea privat\, el pierde dreptul de proprietate
asupra acelui patrimoniu care se va afla `n proprietatea institu]iei `nfiin]ate prin lege at`ta
timp c`t aceasta va exista. ~n mod eronat s-a
spus c\ patrimoniul unei universit\]i private
acreditate ar apar]ine mai departe fondatorului.
Totu[i, fondatorul nu pierdea `n mod ireversibil leg\tura cu patrimoniul universit\]ii. P`n\
la apari]ia Legii 480/2006, s-ar fi putut `nt`mpla
acest lucru, fiindc\ legea stabilise c\, `n cazul
`n care o universitate acreditat\ se desfiin]a, pa-
trimoniul ei intra automat `n sistemul na]ional
de `nv\]\m`nt. Dar, Legea 480/2006 a modificat situa]ia. La Art. 1163(3), se prevedea c\, „`n
caz de desfiin]are, dizolvare sau lichidare, patrimoniul universit\]ii particulare, `nfiin]at\
prin lege, revine fondatorilor“. Deci, pentru ca
fondatorul s\ poat\ dispune de patrimoniul universit\]ii pe care a fondat-o, trebuia s\ a[tepte
ca ea s\ se desfiin]eze sau s\ declan[eze desfiin]area, fiindc\ Art. 1161 (4) din aceea[i lege
stabile[te c\ „Dizolvarea sau desfiin]area universit\]ilor particulare se poate face [i la propunerea fondatorilor, adresat\ Ministerului Educa]iei [i Cercet\rii, `n condi]iile legii“. Dar, p`n\
la un astfel de gest, patrimoniul r\m`nea `n proprietatea universit\]ii.
A existat `n Rom=nia o disput\ aprins\ pe
tema statutului [i a condi]iilor de func]ionare a
universit\]ilor private, celebru fiind cazul Universit\]ii Interna]ionale Deschise „Tehnoeconomia European\“ Academia de Tehnoeconomie [i Cooperare Rom=no-American\2 (denumirea aminte[te de ca]avenciana „Societate
Enciclopedic\ Cooperativ\ Aurora Economic\
Rom=n\“), ce func]ioneaz\ ca o societate comercial\, `nregistrat\ la Registrul Comer]ului
de pe l`ng\ Tribunalul Bucure[ti, [colariz`nd
f\r\ a avea m\car autoriza]ie de func]ionare
provizorie [i emi]`nd diplome f\r\ a avea aprobarea Ministrului. Potrivit reprezentan]ilor
acestei firme ce utilizeaz\ ilegal numele de universitate (art. 31 al Legii 88/1993 precizeaz\ c\
„denumirea de universitate poate fi folosit\ numai de institu]ia de `nv\]\m`nt superior autorizat\ sau acreditat\“), aceasta ar fi singura
universitate privat\ din Rom=nia, `ntruc`t cele
acreditate ar fi „universit\]i private ale statului“. Dup\ cum apare pe site-ul acestei unit\]i,
sentin]a civil\ prin care se `nfiin]eaz\ persoana
juridic\ cu denumirea amintit\ este considerat\
a fi autorizare definitiv\. {i pentru a se demonstra c\ imagina]ia nu cunoa[te limite, aceast\
a[a-zis\ universitate a `nfiin]at Comisia pentru
Evaluarea [i Asigurarea Calit\]ii (a[a cum este
prev\zut `n Legea 87/2006) care a procedat la
acreditarea institu]iei cu toate specializ\rile.
Astfel, aceast\ „universitate“ este acreditat\ de
propria comisie, motiv pentru care nu mai este
nevoie de institu]iile statului. Poate fiecare s\
judece enormitatea unor astfel de acte [i poate,
totodat\, constata neputin]a autorit\]ilor `n fa]a
unei `nc\lc\ri evidente a legii.
Realiz`nd o scurt\ privire retrospectiv\ asupra evolu]iei `nv\]\m`ntului academic privat
din Rom=nia, putem spune c\ acesta a avut un
traseu ce nu a ie[it din cadrele normalit\]ii tranzi]iei rom=ne[ti: realiz\rile sale s`nt surprinz\toare, a[a cum ne surprind [i cele din alte domenii, iar e[ecurile [i ilegalit\]ile ap\rute nu
s`nt mai mari dec`t `n alte segmente ale societ\]ii rom=ne[ti. Odat\ cu noua lege a educa]iei,
exist\ premisele ca unele probleme ce au
persistat s\ fie eliminate. Vom vedea care s`nt
aceste premise `n episodul urm\tor.
1
http://senatonline.ro/article-30-06-2009-125051. html,
11 03. 2011.
2
http://www.ffdc.ro, 11.03. 2011.
Natalie Schor (27 de ani) este licen]iat\ `n
Istoria Artelor [i Teatru la Universitatea din
Tel Aviv [i, de c`]iva ani, s-a dedicat artei
fotografice. A publicat fotografii `n Israel
(Expres Magazin, Revista Familiei, Iediot
Ahronot, Bun\ diminea]a Israel, Isro-press,
Animanews, Mega Pixel), Rom=nia (Contact
International, Intercultural, Cetatea lui
Bucur, Timpul), Canada (Destine Literare,
Observator), Spania ( Niram Art Magazine),
Statele Unite (Phoenixmission, G`ndacul de
Colorado, Star Magazin), Marea Britanie
(Acum, Cititor de proza/ Republica artelor),
Belgia (Confluen]e rom=ne[ti), Australia
(Romanian VIP). A primit Trofeul Niram Art
(2010, Spania) pentru fotografie artistic\ [i
Premiul Ianculovici pentru Cultur\ [i Art\
(2010, Israel) la categoria art\ fotografic\.
Revista noastr\ a mai ilustrat o edi]ie, acum
doi ani, cu lucr\rile Nataliei Schor.
BURSA C|R}ILOR
Chestiunea universitar\
Joi, 10 martie a.c., ora 18,30, Editura
„Casa Radio“ [i Funda]ia „Gellu Naum“
au lansat la libr\ria C\rture[ti albumul
(carte+2CD) V`rsta semnului, de Gellu
Naum.
Ap\rut `n seria „Colec]ionarul de
voci“ a „Bibliotecii de poezie rom=neasc\“, volumul este o premier\ editorial\
absolut\: 52 de poeme, alese [i rostite de
„ultimul mare suprarealist european“
s`nt, `n fine, „gravate“ pe disc! Rarisimele sale performance-uri radiofonice
antologate acum dateaz\ din 1967/1991/
1999 [i provin – chiar dac\ par inedite...
– din bogatele arhive create de Radio
Rom=nia. Operele poetico-radiofonice
disponibile pe primul compact disc s`nt
percutant documentate de un al doilea
CD, ce reproduce fragmente dintr-o serie de dialoguri cu Gellu Naum, `nregistrate de Anca Mateescu `n 1999-2000.
Realizatoarea „Expresului de sear\“
([i a altor apreciate emisiuni ale postului
Radio Rom=nia Cultural) a fost de altfel
[i gazda serii speciale de joi, 10 martie,
ce i-a avut ca invita]i pe poeta Simona
Popescu, `ngrijitoarea [i prefa]atoarea
edi]iei, criticul literar Cosmin Ciotlo[,
tinerele cercet\toare Marieva Ionescu,
Br`ndu[a Dragomir. Iubitorii de poezie
au putut s\ se bucure de ambientul inconfundabil creat de spectacolul vocii
poetului, de desenele sale [i ale Lyggiei
Naum (expuse `n Ceain\rie `ntre 9-14
martie a.c.).
Alte informa]ii despre acest eveniment [i detalii despre concursurile cu
premii din tirajul nou lansat, `n emisiunile difuzate pe Radio Rom=nia Actualit\]i [i Radio Rom=nia Cultural – „Espresso“, „Diminea]a cross over“, „Texte
[i pretexte“, „Timpul prezent“, „Expresul de sear\“.
Gellu Naum
V`rsta semnului
„...c`teva din frumoasele
poheme...“
rostite `n 1967/1991/1999
mele
Cu o prezentare de Simona Popescu
[i un documentar radiofonic de Anca
Mateescu
Edi]ie ilustrat\ de Constantin
Popovici
116 p.+2CD-uri `ncorporate
„Biblioteca de poezie rom=neasc\“,
seria „Colec]ionarul de voci“
www.edituracasaradio.ro
martie 2011
20
Labirint
TIMPUL
RAME
DETECTOR
LZR
Suferin]ele
limbii rom=ne
(VIII)
21) „~n accidentul dintre autobuz [i
utilaj au murit doi pasageri.“ (ziarul
Click!, 02 / 02 / 2010, rubrica „Actualitate“, p. 4; autori, Ioana Popa [i Emilia
Sava)
M\rturisesc sincer c\, eu cel pu]in, nu
am fost – dac\ `mi permite]i s\ spun a[a
– pe faz\ c`nd, `n limba rom=n\ actual\,
cuv`ntul „accident“ a deviat, brusc [i pe
nea[teptate (dup\ cum [i indic\ sensul
lui fundamental, denotativ, laolalt\ cu
`n]elesurile secundare, figurate sau nu),
de la semnifica]ia lui de „`nt`mplare nefericit\“ – cu urm\ri mai mult sau mai
pu]in grave, inclusiv fatale – la acela de
„ciocnire“, „coliziune“, „impact fizic“
(frontal, lateral etc.). Ori, cumva, ne-am
luat singuri libertatea de a crea, oric`nd
[i oricum, sensuri noi ale cuvintelor, cum
ne place, din pix sau oral? {i, iar\[i, nu
am fost, eu personal, pe faz\...
22) „ /.../ reciproca acestei afirma]ii,
care apare formal la Pierce [i la Jakobson [i care a fost preluat\ ad literam mai
t`rziu /.../“ (Elena Spiridon, Traducerea,
sub semnul negocierii, `n Timpul, an XI,
nr. 133, 1 / ianuarie 2010, p. 8)
Pu]in\ verificare a latinei personale
nu stric\ niciodat\. Sau de vin\ o fi bucluca[a [i inocenta, cum se spune, gre[eal\ de frap\?
23) „ /.../ micul dejun a fost foarte
OK.“ „Mam\, e[ti super OK.“ (Matinalul „De[teptarea“ al postului de radio
Europa FM, Elena din Timi[oara, participant\ la concursul „Pereche pentru
tata“, 11 / 02 / 2010, 9H15)
Fa]\ de al]ii, rom=nii nu s-au mul]umit doar s\ preia o vorb\ anglo-american\ (cu origini etimologice obscure [i
incerte) [i s\ o r\sp`ndeasc\ frenetic, la
tot pasul, `n vorbirea lor. Ei [i-au introdus aportul personal, pun`nd o pecete
mioritic\ de ne[ters pe banala vorb\ `mprumutat\. Din prescurtare (sau nu?
videant linguistae...) a dou\ cuvinte folosite `n context [i cu sens adverbial
afirmativ-pozitiv – „da“, „`n regul\“,
„a[a (cum trebuie)“ etc. –, rom=nii de
azi, `mprumut`ndu-le [i ei, au creat ceva
nou: un „adjectiv“. Ceea ce, la urma urmei, ca schimbare a clasei gramaticale,
n-ar fi fost, s\ zic, mare lucru... Dar unde
mai pui c\, dac\ tot l-au transformat pe
OK `n adjectiv (cum n-a fost [i nu este `n
limba de ba[tin\ niciodat\), rom=nii de
azi i-au creat [i un superlativ sau forme
asimilabile („super –“, „tare –“, „foarte
OK“). Lucru care nu st\, trebuie s\ recunoa[tem, la `ndem`na oricui, adic\ a
altor limbi [i vorbitori ai lor!... Pe c`nd
un „mai OK“? Ar fi [i p\cat s\ r\m`nem
cu scara gradelor de compara]ie descompletat\.
(Liviu Franga)
martie 2011
LIVIU FRANGA
Par consoanele-pivot ale unui cuv`nt hamito-semitic. Ori, redus la esen]a sa non-vocalic\, vreun radical pre-indo-european cu [anse
de evolu]ie spre vocalizarea indo-europenizant\ a sonantei finale. Dac\ s\rim peste milenii [i
ateriz\m `n plin\ contemporaneitate, g`ndul ne
poate duce spre o sigl\ de ultim\ or\ sau spre
cine [tie ce acronim ascuns, `n fine spre o
form\ (oric`t de bizar\: tocmai ele s`nt `n
tendin]e!) de abreviere.
Nimic din toate acestea, bine`n]eles!
Scriu din nou, cu aceea[i nepref\cut\ bucurie, despre tinerii no[tri din liceul de azi. Cel
supus at`tor pale de v`nt zise reformatoare: a[adar, din [i `n toate direc]iile. Impasibili `n
seriozitatea lor vesel\ [i netulbura]i `n veselia
lor serioas\, liceenii, [i ast\zi, `[i v\d mai departe de treab\. Iar cei mai mul]i dintre ei `[i
cunosc `n mod cert ]elurile care, `n lini[tea
matur\ a propriilor proiecte n\scute din vechi
dorin]e personale, le `nmuguresc deja `n g`nd.
Departe – iar zic: cei mai mul]i – de tenta]iile
himerice ale unor vise halucinogene, `n[el\toare compensa]ii ale frustr\rilor, colective [i
individuale, cotidiene.
Acum c`tva timp am scris despre un festival
de teatru antic pus `n scen\, la Bucure[ti, de
elevii mai multor licee, inclusiv din ]ar\. Era,
efectiv, un unicat la noi. ~ntre timp, prin redirec]ionarea [i realocarea fondurilor, autorit\]ile
locale, ne`ndoios competente `n materie, au
reu[it s\-l transforme `n virtualitate.
De pu]in\ vreme, elevii unui alt liceu din
inima Capitalei [i-au luat soarta `n m`ini [i, cu
ajutorul profesorilor [i cu sprijinul necentrat pe
profit al unor sponsori uimitor de discre]i,
imuni la valurile v`nturilor, au scos, ei, elevii,
revista ce poart\ numele faimosului „colegiu
na]ional“ (`n denumirea oficial\ actual\) din
proximitatea parcului situat, pe latura sa de
sud, fa]\ `n fa]\ cu `ns\[i Prim\ria. A]i ghicit,
desigur. Liceul se nume[te Laz\r, `mpline[te `n
2011 fix 151 de ani [i, prin numerele revistei
pe care elevii lui de azi – nemul]umi]i doar cu
laten]ele spa]iului internautic – o tip\resc (cu
ISSN!), ne `nt\re[te speran]a c\ viitorul nu este,
nici m\car la noi, o vag\ [i timorant\ presupozi]ie utopic\.
A]i mai ghicit [i c\ acele consoane care au
suferit bizara, dubl\, extrac]ie vocalic\ formeaz\ `nsu[i numele recent (re)ap\rutei reviste.
Dar, de fapt, nici una dintre surorile ei, mult
mai `n v`rst\, care au precedat-o `n arcul celor
trei jubilee l\z\riste, cu apari]ii variabile, dup\
anii [colari [i vremuri, nu i se pot pune cu
adev\rat al\turi.
Ultimul num\r, pe ianuarie-februarie 2011
(2 / anul II [127]), `ncepe cu cuvintele Salutare
din nou, l\z\ri[ti! ale Anei-Maria Iwada, eleva
din clasa a X-a I care conduce revista. {i eu v\
salut, et in Laz\r ego, cel `n care se mi[c\, viu
`nc\, liceanul din clasele a IX-a H [i a X-a, a
XI-a [i a XII-a G de la `nceputul anilor ‘70 (nu
mai conteaz\ c`nd). Dac\ a[ face abstrac]ie de
propria mea biografie [i a[ da una dup\ alta
paginile revistei voastre, admir`ndu-i luciul fin
str\lucitor al h`rtiei [i culorile vii, discret armonizante, exact ca un cititor care nu a avut nici
o leg\tur\ [i, evident, nu are nimic de-a face cu
liceul „Laz\r“ din Bucure[ti, a[ fi cu adev\rat
surprins de c`teva lucruri. Iat\-le, `ntr-o `n[iruire dezordonat\.
F\r\ s\ fi f\cut nici cea mai scurt\ [i rapid\
[coal\ de pres\, a]i intuit, cu flerul jurnalistului
autentic, de bun gust [i perfect informat, s\ v\
alege]i temele [i subiectele articolelor. {i, pentru c\ nu este o revist\ cu un profil specific (de
cultur\, de mondenit\]i, de s\n\tate, de sport,
de buc\t\rie etc.), ci una mozaicat\, a]i [tiut
(cum, oare?...) s\ evita]i pericolul `nghesuirii
articolelor, v`r`te `n revista-magazin ca-ntr-un
sac. V-a]i dat seama c\ solu]ia cea mai bun\ [i
practic\ pentru orice fel de cititor este s\ alterna]i materialele, toate scurte, de 1-2 pagini,
privitoare la via]a voastr\ de elevi – de elevi ai
Laz\rului, `n mod special –, cu acelea care,
de[i nu vorbesc despre voi, v\ intereseaz\
foarte direct [i imediat. Tot num\rul este construit pe aceast\ ax\. Tocmai posibilitatea de a
te reg\si, ca elev, dar [i ca cititor generic, `ntrunul ori altul din articolele revistei – de la simple [tiri [i informa]ii p`n\ la interviuri, microeseuri [i reportaje, trec`nd prin poeme, proze,
recenzii [i cronici –, face vie aceast\ revist\
consonantic intitulat\. Exemple? Mie `mi place
menuetul, ]ie Justin Bieber. Un text `i adun\ pe
am`ndoi `n aceea[i pagin\. E[ti fan C\rt\rescu?
Uite, ai la p. 12 o cronic\ despre „treptele succesului“ [i popasul celui mai mare [i t`n\r poet
rom=n contemporan (spun doar at`t) printre
l\z\ri[ti, `n decembrie abia trecut. Iar a[a mai
departe: film (portret Kusturica), origami, arte
mar]iale, Miss [i Mister Laz\r 2010 despre
moda `n iarna lui 2011, Bucure[tiul ecologic,
T`rgul de Cr\ciun al l\z\ri[tilor, totul `n paralel
[i, cum observam, alternan]\ cu, de pild\, „151
de ani de Laz\r“ sau cu un grupaj de texte centripete, postmodern amalgamate sub titlul-citat
Iubirea-i fum ce din suspine cre[te.
Apoi, de[i to]i autorii semneaz\ preciz`ndu[i clasa de provenien]\, revistei i-a]i dat un aer
respirabil de c\tre oricine. Un aer cu diamante
(ca s\-l citez pe Poetul glorios descins la voi),
un aer adolescentin universal [i atemporal. Lea[ invita pe realizatoarele [i realizatorii emisiunilor TV, `n primul r`nd de [tiri [i de divertisment, ale diferitelor „canale“ de pretins\ vizibilitate [i audien]\, s\ v\ citeasc\. Ar trebui s\
le fie ru[ine c\-[i `ncep pretinsele [tiri cu violuri de g\ini [i c\ marea „distrac]ie“ `nseamn\
pentru ei defilarea fundurilor feminine c`t mai
bombate [i etalarea s`nilor natural silicona]i.
I-a]i dat revistei un aer viu, proasp\t, tare [i la
fel de adev\rat, ca surs\ de via]\ [i speran]e,
a[a cum este aburul prim\verii care se na[te `n
fiecare an din mugurii `ncol]i]i ai Ci[migiului.
Am l\sat la urm\ meritul cel mai important,
dup\ cum cred. Fie c\ au trecut, fie c\ nu, prin
„Laz\r“, ca elevi `n cea mai mirabil\ [i fecund\
`n vise v`rst\ a vie]ii, cititorii vo[tri (un sfat [i
o dorin]\: ave]i grij\ s\ difuza]i c`t mai departe
revista, [i tip\rit\, [i on line) descoper\ „miracolul“ care `i face pe l\z\ri[ti solidari `ntre ei [i
prietenos deschi[i cu to]i ceilal]i din afara lor.
„Miracolul“ are un nume: spiritul „Laz\rului“,
la fel cum vorbim de spiritul Cr\ciunului.
Cine a trecut `n via]\ prin „Laz\r“ se cunoa[te, adic\ se recunoa[te. Revista voastr\,
`ntre alte zeci [i sute bune de reviste [colare din
prezent, o arat\ cu prisosin]\. Spiritul LZR: te
`ndeamn\ s\ fii bun [i mai bun. Sau, cu vorbele
l\z\ri[tilor `n[i[i, inscrip]ionate l`ng\ inimioarele ro[ii ce `nconjoar\ tandru consoanele-simbol: Good. Better.
BAZACONII TEATRALE
Jurnalul unui ludic
irecuperabil
BOGDAN ULMU
Diferen]a dintre realitate [i fic]iune? Ultima
trebuie s\ aibe o logic\ (am cules-o dintr-un film).
Directorul festivalului de la Sibiu, cunoscutul Constantin Chiriac, `mi poveste[te,
seara, la o mas\, c\ so]ia lui pleac\ anual `n
V`lcea, unde au o livad\, s\ fac\... ]uica festivalului! Nu mult\, cam la 500 de litri...
Licoarea asta `nfr\]e[te participan]ii (nu
mul]i, cam la 800), care... beau pe aceea[i
limb\...
*
*
Montez o pies\ la un teatru aproape de
Bucure[ti. Cum nu am pe nimeni `n ora[ [i
cum condi]iile de cazare oferite, `n institu]ie,
nu-s pe stilul meu, prefer s\ fac naveta, `n
Capital\.
~n pauza unei repeti]ii, discut`nd cu o
actri]\ (fost\ directoare), aflu c\ e bine c\ nu
dorm `n teatru, fiindc\ noaptea, pe-acolo circul\ o... fantom\-feti]\; un scenograf care era
cazat acolo, cu ani `n urm\, a v\zut-o [i nu
peste mult\ vreme, a trecut la cele ve[nice.
Brrr!!!...
Din clipa aceea [i-n sal\, la repeti]ii, m\
uitam cu team\, s\ v\d dac\ nu cumva reapare feti]a – fantom\... N-am depistat-o; da [i
fantomele astea-s hoa]e, nu se las\ privite de
oricine!...
O coleg\ de facultate `i spune unui doctorand: „E[ti un dostoievskian, domnule!
Amesteci umilin]a, cu trufia!“
Are dreptate. ~n plus, acum o con[tientizeaz\ [i el...
*
Simt, cu nepl\cere, de c`]iva ani, teroarea
in-boxului. Dac\ plec din Ia[i o s\pt\m`n\,
cum nu am laptop, nu intru `n in-box: c`nd
vin acas\, jale! Peste 1.000 de mesaje: mi-ar
lua zilnic, 6 ore, s\ le citesc, [terg, r\spund.
Ori, mai am [i alte treburi. Rezult\ c\, p`n\ la
moarte, voi avea `n calculator 200-300 de
mesaje necitite... Of! {i dac\ tocmai `n ele
era [i unul vital?
Om muri [i om vedea...
Martie 2011
www.timpul.ro
Labirint
TIMPUL
21
INSCRIP}II
Ascunz\toarea lui Pusha
CONSTANTIN
ARCU
M\ `ntreb unde poate fi acum Pushache.
Un tip fain, Pusha, `l cunosc de ani [i ani.
Maic\-sa, Marion, mi-a fost coleg\ pe c`nd
practicam avocatura `ntr-un or\[el de provincie. ~n urma unei c\s\torii e[uate, Marion a
r\mas cu un fiu, dar s-a ales [i cu un motel
`ntr-o zon\ feeric\ din obcini. Motelul atenua
considerabil stresul [i suferin]ele provocate de
un divor] `n care, din c`te se spunea, [antajul
jucase un rol de prim\ m`n\.
Iar Pusha se dovedi a fi un copil minune,
frumos [i inteligent ca-n basme. Marion `l
aducea la cabinet sau `l purta pe s\lile judec\toriei, pentru ca toate cucoanele alea s\ se
minuneze, vai, ce b\ie]el frumos are m\mica!
Oriunde se `nv`rtea, Pusha st`rnea numai
semne de admira]ie. La gr\dini]\ a fost el lidero maximus incontestabil, iar `n primele clase
a tot luat premiul I cu multe coroni]e puse una
peste alta, exact ca Papa de la Roma! ~n clasele gimnaziale, prin]ul Pushache `ncepu s\
fie ceva mai zv\p\iat [i s\ ignore unele materii, `ns\ Marion [tia cum s\ procedeze cu ni[te
profesori pr\p\di]i. Pe vremea aceea d\deai
cu pu[ca dup\ o pung\ de cafea ori dup\ c`teva pachete de Kent. {i de fiecare dat\ Pusha
se vedea `n cele din urm\ salvat de nepl\ceri.
Abia `n liceu lucrurile au `nceput s\ se complice [i profesorii vorbeau de un adolescent cu
probleme. Dar gol\na[ii care mai trag c`te o
be]ie ori chiulesc de la ore b\t`nd berbunca
s`nt privi]i cu admira]ie. Teribilismul lor este
semn sigur de inteligen]\, iar `n mentalul colectiv exist\ prejudecata c\ pu[lamalele ajung
mai t`rziu oameni de isprav\. Pusha a reu[it s\
r\zbat\ cei patru ani de liceu f\r\ alte reper-
cusiuni dec`t c\ a l\sat o coleg\ `ns\rcinat\.
Nu se [tie exact ce a `nv`rtit Marion [i pruncul
a fost `nfiat de o familie necunoscut\. A fost
ca [i cum ar fi pocnit din degete [i situa]ia s-a
rezolvat.
Dar ascensiunea faimosului Pusha abia de
aici `ncepe. Marion l-a `nscris la o facultate de
drept particular\ [i, dac\ legea ar fi permis,
fiul s\u [i-ar fi luat toate examenele `nc\ din
primul semestru. Profesorii o cuno[teau pe
Marion din vremea studen]iei [i, iat\, ea avea
un fiu inteligent. De[i nu prea d\dea pe la
cursuri, Pusha ob]inea numai note maxime.
Colegii [u[oteau, dar ce te faci dac\ to]i profii
`l considerau str\lucit? Te po]i pune cu tot
corpul profesoral? Imediat dup\ terminarea
facult\]ii, a fost luat sub aripa mamei (de[i nu
ie[ise niciodat\ de acolo). La scurt timp a
`nceput s\ ob]in\ procese cu rezonan]\ `n
zon\, iar presa nu obosea s\ consemneze cu
punct [i virgul\ mersul dezbaterilor judiciare
[i m\iestria de care d\dea dovad\ t`n\rul avocat Pompiliu S. Uneori al\turi de Pusha se
aflau adev\ra]i a[i ai barourilor, `ns\ condeierii locali nu-i b\gau `n seam\. Li se consem-
nau numele doar pentru a eviden]ia m\iestria
lui Pusha. T`n\rul avocat Pompiliu S. a solicitat cu argumente juridice de mare fine]e
punerea `n libertate a inculpatului, iar instan]a i-a admis cererea. Pe banca ap\r\rii,
al\turi de t`n\rul maestru, s-a aflat [i Vasile
Pup\z\, decanul baroului din X, profesor de
drept penal. Ei, bine, `n relatarea ziaristului,
b\tr`nul profesor nu scotea o vorb\, p\r`nd
hipnotizat de m\iestria t`n\rului confrate.
„Cum ... m\-si?“ se `ntrebau cititorii. Ceilal]i
avoca]i `[i aruncau z`mbete pe sub musta]\,
[tiind c\ ziaristul compunea texte ]in`nd-o tot
`ntr-un chef la motel.
Numai c\ roba de avocat p\rea s\ nu-l mai
`ncap\, iar Marion l-a `nscris la tinerii unui
partid `n mare vog\. Po]i practica avocatura [i
printre pic\turi, b\rba]ii adev\ra]i se ocup\ de
treburile statului. Pusha `ncepu s\ se simt\ `n
largul s\u [i participa cu entuziasm la `nt`lnirile odraslelor analfabete ale potenta]ilor
zilei, zbenguindu-se la sindrofiile lor `n fa]a
camerelor de luat vederi. M\mica socotea c\
un rol de politician i-ar veni ca turnat. ~n fond,
c`]i golani sadea nu s-au `nghesuit `n parla-
ment sau `n administra]ie? Ce, Pusha n-ar
avea loc? Ei, cum nu? Cam `n vremea aceea
eu am plecat din localitate [i la scurt timp am
auzit c\ Pushache a fost uns [ef la finan]e sau
la nu [tiu ce deconcentrat\ `n care se `nv`rt
mul]i bani. Avea birou [i subalterni, era pe cai
mari. L-am `nt`lnit o dat\ sau de dou\ ori [i mi
s-a p\rut c\ a r\mas acela[i t`n\r de bun sim]
pe care `l [tiam de ani [i ani. Umbla la costum
[i cravata ro[ie [i `ncepuse s\ se `ngra[e, m\
rog, trecuse de treizeci de ani.
~ntr-o s`mb\t\, treceam `nt`mpl\tor pe l`ng\
motelul lor [i am oprit cu g`ndul s\-i salut.
Marion m-a servit cu o afinat\. Al\turi fusese
ridicat\ alt\ construc]ie modern\, cu bani europeni, iar motelul de vizavi c\zuse `n paragin\. D\duse faliment, cum s\ te pui cu Marion? St\team pe teras\ [i m-am interesat de
Pusha. Maic\-sa `mi spuse pe un ton exaltat c\
e `n Australia. Nu era `n excursie, f\cea ni[te
studii la Melburne. ~[i d\duse un doctorat `n
]ar\, preciz\, moment `n care m-am `necat cu
b\utura. V\ da]i seama? Eu reu[isem s\-mi
sus]in teza dup\ [apte ani de examene, referate [i munc\ pe br`nci, pe c`nd Pushache rezolvase totul c`t ai zice pe[te. Cic\ abandonase
pe nea[teptate func]ia de la finan]e deoarece `i
cerea s\ aplice amenzi patronilor care nu contribuiau la pu[culi]a partidului. O t\iase spre
Australia cu o femeie ur`]ic\ [i mai `n v`rst\ ca
el… Marion se `ntreba ce g\sise la tipa aia,
cum se mai las\ prosti]i tinerii \[tia de[tep]i [i
frumo[i! La antipozi aprofunda studiile de drept,
am `n]eles din relatarea fostei mele colege.
Sora lui Pusha, o adolescent\ brune]ic\
dintr-o c\s\torie ulterioar\, naviga pe internet
la o mas\ al\turat\. }intuind ecranul laptopului, m-a anun]at c\ am salut\ri de la fratele ei.
Am rugat-o s\-i transmit\ cele bune [i din
partea mea, dar cum s\ [tii unde se afl\ acela
cu adev\rat? Pushache ar putea fi `n America
sau `n Asia, vorba c`ntecului, de unde s\ [tiu?
Ori chiar `n motelul de al\turi. {acalii \[tia
s`nt r\i [i `]i iau capul c`nd e vorba de multe
parale, deduc `n continuare din discu]ia cu
Marion. Dac\ sim]i pericolul `nfierb`nt`ndu-]i
fundul, te ascunzi [i-n gaur\ de [arpe, nu-i alt\
sc\pare.
CINEMA TIUK
Via]a ca un existem
MIHAIL VAKULOVSKI
Recunosc, am c\utat filmul „Poetry“ `n
primul r`nd pentru denumirea lui (nu [tiam c\
a c`[tigat premiul pentru cel mai bun scenariu
la Festivalul de la Cannes), dar nu mi-a p\rut
r\u nici o secund\ c\ am ales s\-l v\d, pentru
c\ m-a prins din primele cadre. ~ntr-un mic
or\[el de pe r`ul Han, Mija, o b\tr`nic\ foarte
elegant\ de 66 de ani, se duce aproape `nt`mpl\tor la ni[te cursuri de poezie. {tia doar c\-i
plac foarte tare florile [i c\ vorbe[te mereu
ciud\]enii, cum i-a spus fiica ei, care i-a l\sat
un nepot `n grij\ [i a plecat `n alt ora[. Mija
descoper\ `ncetul cu `ncetul poezia, `ncepe s\
`n]eleag\ [i s\ admire lucruri simple, pe care
p`n\ atunci doar le-a v\zut, via]a ei pare tot
mai plin\ de sens [i tot mai frumoas\, chiar
www.timpul.ro
dac\ mai are `n grij\ [i un om semiparalizat [i
cam fi]os. Dar via]a i-a rezervat o surpriz\
dur\ [i violent\ c`nd Mija afl\ c\ nepo]elul ei
drag, pe care-l cre[te cu at`ta grij\ [i cu at`tea
jertfe, viola `mpreun\ cu al]i cinci colegi de
clas\ o fat\ care s-a aruncat `n r`u [i s-a sinucis. De altfel, a[a `ncepe filmul, cu ni[te copii
care observ\ cum plute[te pe r`u o fat\ `necat\. Mija `ncepe s\ uite cuvinte, mai `nt`i substantive, apoi verbe, b\tr`nul pe care-l `ngrije[te nu vrea s\ moar\ f\r\ s\ mai fac\ o dat\
sex [i atenteaz\ la corporalitatea ei, dup\ ce ia
o viagra; Mija se duce s\ vorbeasc\ cu mama
fetei, `mpins\ din spate de cei cinci ta]i ai elevilor violatori… Ve]i descoperi multe elemente originale, ce se leag\ unele de altele ca
ni[te cercuri form`nd un lan], ve]i auzi c`teva
sfaturi despre poezie [i c`teva defini]ii memorabile, jocul actorilor este excelent, regia –
foarte bun\, iar povestea – cutremur\toare.
Filmul se termin\ `nainte s\ `nceap\, cu feti]a
care se duce spre podul de pe care [tim c\ se
va arunca, `n fundal auzindu-se o lectur\ din
jurnalul ei `n care scrie cum cei [ase o
violeaz\ cu regularitate, jurnal care sun\ ca
o… poezie… Concluzia filmului e c\ poezie
e ceea ce tr\im [i mai ales ceea ce ne doare,
ce suferim… S\ scrii poezie nu e greu, spune
profesorul de scriere creatoare, dar e greu s\
ai inim\ s\ scrii poezie, zice el. Altfel spus, s\
scrii poezie nu e greu, e greu s\ tr\ie[ti
poezia.
„Poetry“ de Chang-dong Lee este un film
simplu, dar foarte bun. F\r\ tehnici extraordinare, dar cu un scenariu foarte bine scris, cu
un subiect tare, cu v`n\, `n care fondul e mult
mai important dec`t forma. Cei care nu s-au
dus s\ vad\ acest film pentru c-ar fi despre
poezie – s\ se r\zg`ndeasc\, pentru c\
„Poetry“ e `n primul r`nd un film existen]ialist, nu unul literar sau de art\. Cine s-a dus
la „Poetry“ [i pentru denumire nu cred c\ a
fost dezam\git(\), dimpotriv\.
„Poetry“ (2010, dram\), Coreea de Sud
Regia: Chang-dong Lee
Cu: Yoon Hee-Jeong, Da-wit Lee
martie 2011
22
TIMPUL
Proz\
Facebook
FLORIN IRIMIA
~nt`i s-au `mprietenit pe Facebook. Re`mprietenit, ar fi un cuv`nt mai potrivit, pentru c\
de `mprietenit prima oar\ se `mprieteniser\ `n
’90, imediat dup\ Revolu]ie. A[a se spunea pe
atunci. ~mprietenit. Sau, vrei s\ fim prieteni?
Aveau [aptesprezece ani, fuseser\ deja f\cu]i
uteci[ti, erau preg\ti]i s\ serveasc\ patria. N-a
mai fost cazul. ~n ora[ul lor nu existaser\ demonstra]ii, oamenii nu ie[iser\ `n strad\. Unde
s\ fi ie[it pe frigul \la? Asta ]in minte am`ndoi,
c`t de frig era. Frig [i `n aer un miros ca de
cear[afuri proasp\t apretate. Asta fusese doar
percep]ia lui, ea nu sim]ise nici un miros, nici
m\car pe cel de la tomberoane, pentru c\ \la se
sim]ea doar vara, sau c`nd afar\ era cald. ~n
decembrie `nc\ nu se cuno[teau chiar dac\
mergeau la acela[i liceu de aproape patru ani
de zile. Probabil c\ se v\zuser\, la un moment
dat tot li se intersectaser\ privirile, sau m\car
drumurile, dar nu-[i mai aminteau, nu d\duser\ importan]\, a[a cum cei care au cu cine s\
ias\ `n ora[ tind s\ procedeze, f\r\ ca m\car s\[i dea seama. Pe vremea aceea el ie[ea cu Cristina, ea cu Mihai. Nici Cristina [i Mihai nu se
cuno[teau `ntre ei, de[i probabil `ntr-o zi unul
intrase pe poarta liceului imediat dup\ cel\lalt.
Silviu se g`nde[te uneori la Cristina, la ce
s-a `nt`mplat cu ea `ntre timp (a c\utat-o pe
Facebook dar n-a g\sit-o, nu exist\ nici o
Cristina Sadovan acolo, asta dac\ nu cumva
s-a `nregistrat cu numele de c\s\torie, pe care
nu-l cunoa[te) [i se `ntreab\ dac\ [i ea, oriunde
ar fi, se g`nde[te la el. Probabil c\ nu, la o adic\ de ce-ar face-o? P`n\ la urm\ din cauza lui
s-au desp\r]it. Sau poate tocmai de aia se [i
g`nde[te la el, poate `nc\-i mai poart\ pic\
pentru asta. De[i pe fa]\ n-ar recunoa[te
niciodat\ a[a ceva.
Silviu [i Simona s-au cunoscut `n vara lui
nou\zeci, la mare. Ca doi elevi con[tiincio[i ce
fuseser\, d\duser\ [i luaser\ treapta I, d\duser\
[i luaser\ treapta a II-a, pe urm\ Bac-ul, dup\
care venise la r`nd Facultatea. Pe vremea aceea, Facultatea nu era tratat\ cu nep\sarea de
azi (intri sau nu intri tot aia e, [i de fapt cine nu
intr\?) [i nici nu treceai ca prin br`nz\ prin ea
ca `n ziua de azi c`nd aproape c\ te roag\ s\ nu
te la[i, c\ poate `n felul \sta le mai dai ni[te
bani. A[a c\ `nv\]aser\ pe br`nci [i imediat
dup\ Bac d\duser\ [i luaser\ la facultate (el la
Filologie, ea la Industrie u[oar\), ne[tiind c\
vremurile aveau s\ se schimbe [i nici unul nu
va profesa `n domeniul pe care [i-l alesese. La
mare plecaser\ cu cortul, el cu Cristina [i cu
`nc\ dou\ cupluri, ea cu Mihai [i cu fratele lui
Mihai, R\zvan, deja student, care `n toamn\
urma s\ se c\s\toreasc\ cu Tina. S-au cunoscut
la mare pentru c\ `nt`mplarea a f\cut s\-[i
monteze corturile unul l`ng\ cel\lalt. A[a au
intrat `n vorb\. Pe vremea aia oamenii intrau `n
vorb\ mai u[or; to]i erau la fel de s\raci. Apoi
s-au amuzat de faptul c\ erau din acela[i ora[,
merseser\ la acela[i liceu [i cu toate acestea,
trebuise s\ ajung\ la Costine[ti ca s\ realizeze
c`t de multe aveau `n comun. Toate experien]ele tr\ite [i interpretate individual acum puteau fi comparate. Profei de mate chiar `i murise copilul [i din cauza asta ajunsese la spitalul de nebuni? Da, era adev\rat. Dar asta fusese `n urm\ cu zece ani. Poate, dar ]icneala p\rea foarte… proasp\t\. Geografia o f\cuser\
tot cu Gheorghiu? Alt descreierat. El ce scuz\
mai avea? {i vou\ v\ punea note mari la lucr\ri? Cic\ pentru c\ le-ar fi corectat nevast\-sa
care era tot prof\ de geografie dar, spre deosebire de b\rbat-s\u, sistemul ei de notare nu
pornea de la unu ci de la [apte `n sus. Era adev\rat c\ profu’ de englez\ era la a patra nevast\? Da, [i toate erau din ce `n ce mai tinere,
dac\ o ]inea `n ritmul \sta la cincizeci de ani o
sa aib\ o so]ie de doisprezece. Ca la 1600. Dar
p`n\ [i atunci so]ii erau mai tineri. Fizica tot cu
directoarea o f\cuser\? Nu. El `l avusese pe
Macarie. To]i [i-au amintit de balul de absolvire, ce senza]ie minunat\ a fost libertatea, nu
cumva tu erai tipul \la care a ]inut discursul
despre intrarea `ntr-o nou\ er\ `n care va tre-
martie 2011
buie s\ recre\m Omul Vechi? Nu, \la fusese
Dinu, dintr-a XII-B care d\duse la Filosofie.
Simplul intrat `n vorb\ n-ar fi fost suficient
dac\ Silviu n-ar fi avut o sl\biciune (de care a
devenit con[tient abia atunci) pentru blonde
sp\l\cite cu ochi alba[tri, mari, a[eza]i de o
parte [i de alta a unui nas c`rn dedesubtul c\ruia ap\rea o gur\ mare cu buze c\rnoase. Imediat cum a v\zut-o, a sim]it c\ ceva se desface
`n el, [i de-acolo `ncepe s\ se preling\ un
mercur fierbinte care i se `mpr\[tie `n stomac,
`i invadeaz\ m\runtaiele, i se duce `n inim\. O
iradiere, ceva ce nu mai sim]ise la intensitatea
asta. Se uitase la fete mai frumoase dec`t ea [i `l
l\saser\ indiferent. Ce-avea ea at`t de deosebit?
Nimic, `n afar\ c\ cineva, el, se `ndr\gostise de
ea. Simona Medeleanu, dintr-a XII-A. Acum
student\. La Bucure[ti. Ceea ce nu era bine
`ntruc`t el d\duse la Ia[i. Unde d\duse [i
Cristina, normal, ca s\ fie `mpreun\. De unde
s\ fi [tiut c\ peste doar c`teva s\pt\m`ni o va
`nt`lni pe Simona [i vechea or`nduire a sufletului va fi detronat\? Acum, c`nd se g`nde[te la
anul acela, totul i se pare `nv\luit `ntr-o aur\
favorabil\ care eman\ din chiar corpul lui. La
vremea aceea nu era con[tient de asta, dar
orice [i-ar fi propus s\ fac\, ar fi reu[it.
El [i Cristina ajunseser\ cu c`teva zile mai
t`rziu la mare a[a c\ primii care au plecat au
fost Simona cu Mihai. Se duceau mai `nt`i prin
Bucure[ti, Simona vroia s\ vad\ unde urma s\
stea, vorbise cu gazda la telefon, dar nu se cunoscuser\ p`n\ atunci. Mihai, `n schimb,
aproape c\-[i v\zuse [i camera, de[i reparti]iile
nu fuseser\ f\cute, dar cuno[tea c\minul aproape ca-n palm\, de c`te ori `l vizitase pe
frate-s\u. De fapt ultima vizit\ fusese `n iarn\
[i Revolu]ia `i prinsese `n Bucure[ti, ie[iser\ ca
fraierii pe strad\ crez`nd c\ n-o s\ trag\ nimeni
`n ei de parc\ fuseser\ martorii unei `n]elegeri
la nivel `nalt, ultrasecrete. De fapt cam asta fusese abordarea tuturor la momentul respectiv
p`n\ c`nd de undeva au `nceput s\ le care la
gloan]e, de nu mai [tiau pe unde s\ se ascund\
mai repede. Despre asta povesteau [i-n seara
aceea, `n ultima sear\ la Costine[ti, trenul era
noaptea, la doisprezece [i, `nainte s\ plece, au
stat to]i pe malul m\rii, ascult`nd valurile [i
pove[tile fra]ilor Cernea, cufunda]i `n g`nduri
confuze despre ce-a fost [i ce urma s\ fie. Tot
atunci, Silviu, care intrase `n panic\ la g`ndul
c\ s-ar putea s\ n-o mai vad\ niciodat\, i-a
strecurat un bilet Simonei `n palm\ iar `n momentul `n care ro]ile vagonului au `nceput s\
se mi[te, ea [i-a scos capul pe geam [i, ]in`nd
bile]elul `n m`n\, s-a uitat la Silviu [i a dat din
cap a `ncuviin]are. A fost o mi[care discret\
dar `n acela[i timp vizibil\, vizibil\ pentru el
care a[teptase `nfrigurat s\ primeasc\ un r\spuns la `ntrebarea, Vrei s\ ne mai vedem?, de[i
ulterior a `nceput s\ aib\ `ndoieli c\ Simona
`n]elesese la ce se refer\. Totu[i `n noaptea
aceea s-a sim]it euforic, prima dat\ dup\ mult
timp. Vinovat [i euforic. ~n timp ce se g`nde[te
la asta, `[i d\ seama c\ azi n-ar mai fi `n stare
s\ fac\ asemenea gesturi necugetate. ~[i d\ seama c\ nume[te asemenea gesturi, necugetate.
A sunat-o dup\ ce crezuse c\ n-avea s-o g\seasc\ `n cartea de telefon [i c\ degeaba `ncuviin]ase ea atunci dac\ acum nu putea da de
ea. Pentru o clip\ i-a trecut prin minte c\
tocmai de aceea [i `ncuviin]ase. Dar apoi telefonul a `nceput s\ sune [i i-a r\spuns taic\-s\u.
Alo, familia Medeleanu? Silviu m\ numesc, Simona este acas\? Simona, te caut\ un b\iat,
Silviu. Da. O c\uta Silviu. Nu-i pl\cuse niciodat\ numele cu care trebuia s\ se recomande.
Lui i-ar fi pl\cut s\-l cheme Eduard. Sau Andrei.
– Bun\, ce faci?
– Bine.
– Mai vrei s\ ne vedem? Asta dac\ n-am
`n]eles eu gre[it r\spunsul t\u din tren.
– Mai vreau. C`nd?
– C`nd zici tu.
– Nu [tiu.
– Azi?
– Azi nu. M`ine?
– Bine. M`ine.
– Unde?
– ~n fa]\ la muzeul de istorie e bine?
– Nu-i prea `n v\zul lumii acolo?
– La turn atunci?
– La turn. La ce or\?
– La 12?
– Bine.
– Bine. Ne vedem m`ine, atunci. Pa.
– Pa.
A[a au f\cut. S-au `nt`lnit la turn, el a ajuns
primul, ea a `nt`rziat `nc`t el a crezut c\ n-o s\
mai vin\ deloc. ~[i aminte[te multe ]ig\ri. Pe
vremea aceea fuma. S-au plimbat, au trecut de
cimitir [i au urcat pe munte ca s\ nu-i vad\
nimeni. S-au s\rutat. Buzele ei moi, limba un
narcotic. Vor trece ani p`n\ ce mirosul ei s\ i se
evapore complet din amintiri, iar timiditatea ei
studiat\ (de[i nu era) s\ nu-i mai provoace
m\car un scurt moment de reverie. Nici acum
nu-i vine s\ cread\ c\ pe vremea aceea nu sim]ea nici cea mai vag\ dorin]\ s\ se culce cu ea.
Tot ce vroia era s-o aib\ `n preajm\, s\-i simt\
mirosul, s\ se desfete cu mirarea de copil pe
care o afi[au ochii ei alba[tri c`nd `i spunea
ceva ce nu [tia. I-a dat s-asculte The Doors [i
lumea ei a c\p\tat o nou\ dimensiune.
Dou\ s\pt\m`ni mai t`rziu s-a desp\r]it de
Cristina. Care a pl`ns, a pl`ns mult `n timp ce
lui nu-i p\sa. De-abia acum, c`nd nu mai conteaz\, a ajuns s\-[i fac\ repro[uri. I-ar pl\cea
s\-i spun\ Cristinei c\-i pare r\u, c\ nu trebuia
s\ procedeze a[a, c\ a fost o vreme c`nd a
iubit-o. Nu i-a pl\cut niciodat\ s\ vad\ pe cineva suferind. Cu at`t mai mult cu c`t el era
cauza. Dar Cristina nu mai e de g\sit. Oricum
probabil c\ p`n\ acum s-a c\s\torit, a f\cut [i
vreo doi copii (cam toat\ lumea din genera]ia
lor a f\cut unul sau doi copii) [i-[i vede mai
departe de via]\. Adic\ nu-i mai pas\ de el. Sau
poate s-ar bucura s\-i aud\ scuzele, indiferent
cu cine sau ce ar fi ea `n clipa de fa]\. Poate
l-ar invita la o cafea. Sau invers. Poate ar r`de
de tinere]ea lor `mpreun\. De ceva mai trebuie
s\ [i r`zi.
Simona are o feti]\. A v\zut poze cu ea, tot
pe Facebook. E dr\g\la[\. Georgiana parc\ o
cheam\. So]ul nu ap\rea `n pozele \lea, probabil el era fotograful, pentru c\ la Relationship scria Married. Totu[i numele de familie
era tot Medeleanu. Probabil ca s\ fie mai u[or
de g\sit. {i el e Married. Married cu o coleg\
de serviciu (lucreaz\ la Vodafone), o brunet\ cu
ochi verzi, pe care o cheam\ Silvana. Nu i-a
pl\cut niciodat\ numele \sta, are ceva masculin
`n el. A `ncercat un timp s-o strige pe cel\lalt
nume, Maria, dar n-a ]inut. Silviu wants to be
your friend. Confirm/Not now. Confirm.
Vreme de doi ani au f\cut naveta fiecare `n
ora[ul celuilalt, pentru ca `n vacan]e s\ se vad\
acas\. Prima dat\ c`nd au `ncercat s\ fac\ dra-
goste, el a ejaculat `nainte s\ `ncerce s\ intre `n
ea, a doua oar\ n-a avut cu ce intra. A treia oar\
s-a petrecut ceva asem\n\tor unei deflor\ri. A
patra oar\ s-au explorat `n detaliu inventariindu-[i aluni]ele (am`ndoi), semnele din na[tere
(ea), cicatricile de la s\rit garduri (el). A cincea
oar\ ea a m\rturisit c\ prima oar\ a durut-o.
Silviu n-a `n]eles dac\ se referea la prima oar\
cu el sau prima oar\ c`nd a f\cut dragoste cu
cineva. A vrut s-o-ntrebe dar pe urm\ a renun]at. A cincizecea oar\ probabil a r\mas `ns\rcinat\. Sau a o suta oar\. Prea devreme oricum
ca s\ aib\ un copil. N-au spus la nimeni. S-au
interesat, nu mai era ca pe vremea lui Ceau[escu. Femeia avea dreptul s\ hot\rasc\ ce
vrea s\ fac\ cu via]a ei. A[a c\ [i-au v\zut de
via]\. Au dep\[it momentul. Au `nceput s\ aib\
mai mult\ grij\. Nu de asta s-au desp\r]it.
Chiar, de fapt de ce s-au desp\r]it? A fost momentul acela c`nd, dup\ ce l-a condus la gar\ [i
[i-au luat r\mas bun ( weekend-ul viitor era
r`ndul ei s\ vin\ la Ia[i) el [i-a dat seama c\-[i
uitase cheile la ea – nu mai st\tea `n gazd\
atunci, se mutase la c\min, singur\ `n camer\
(ce lux!) – [i c`nd a b\tut la u[\ nu i-a r\spuns
nimeni. S-a g`ndit c\ poate ajunsese `naintea ei
(cam greu de crezut av`nd `n vedere c\ st\tuse
ca prostul jum\tate de or\ `n vagon, `nainte s\[i dea seama) dar o vecin\ de palier l-a `n[tiin]at c\ Simona e la discotec\. La discotec\? Cu
cine? Nu [tiu. Explica]ia ei a fost c\ s-a trezit
cu ei la u[\ c`nd s-a `ntors. Cu fo[tii ei colegi
(dragi) din liceu, studen]i `n Bra[ov. {i-atunci
de ce dansa cu Rob (Robert) ca [i cum ar fi dat
probe pentru Dirty Dancing? A `nchis ochii.
La propriu. S-a uitat `n alt\ parte. Apoi s-a
uitat din nou la ea [i aceea[i senza]ie de metal
topit `i invad\ m\runtaiele creierului. L-a durut. A durut-o [i pe ea c`nd mai t`rziu a lovit-o.
Da’ ce? El nu fusese lovit? Lovit `n moalele
inimii. Noaptea aia a dormit `n gar\. Cic\ ca
s-o pedepseasc\. S-o fac\ s\ sufere. S\-i par\
r\u. Dar nu f\ceam nimic, omu’ lui Dumnezeu.
~ncepuse s\-l s`c`ie vorba asta la ea. Atunci i-a
ars dou\ palme. Dup\ care a plecat, tr`ntind
dup\ el u[a. Weekend-ul urm\tor s-au v\zut
totu[i. S-au plimbat prin parcul Copou, au fost
`n Gr\dina Botanic\. ~n Bucure[ti st\teau mai
mult `n cas\. ~n Ia[i mai mult se plimbau. Era
frig. P\rul ei era blond, ochii ei alba[tri (nu
ro[ii [i umfla]i de pl`ns) nasul ei c`rn, buzele ei,
c\rnoase. Toate erau la locul lor. Urmele de pe
fa]\ disp\ruser\. {i-atunci de ce nu se putea
apropia de ea, de ce n-o mai ]inea nici m\car de
m`n\? Degetele ei lungi, impecabil manichiurate, acum p\reau scurte, cu unghiile str`mbe.
Nu vroia s\ fie `n[elat. Sau s-o `n[ele. Poate
deocamdat\ nu se `nt`mplase nimic, dar la un
www.timpul.ro
Proz\
moment dat avea s\ se `nt`mple. I-a spus [i ei
asta. Ea i-a zis c\ se-abereaz\. C\ nu-i mai
trebuie `n via]a ei discotec\, c\ nu credea c\
poate fi a[a gelos. Apoi de Revelion, el a dat
bairam, [i toat\ noaptea Simona a stat `n
bra]ele lui Sergiu, un tip pe care [i ea [i el abia
dac\-l cuno[teau. Student la actorie, nu degeaba era a[a teatral. ~n schimb el a fost mai discret [i [i-a tras-o cu una, Silvia!, `n debaraua
pline de haine. Ce lacom\ putea s\ mai fie
Silvia. Nu crezuse c\ exist\ femei a[a lacome.
Diminea]\, dup\ ce au r\mas numai ei doi,
[i-au cerut reciproc scuze. Apoi au hot\r`t de
comun acord s\ se despart\. Apoi, dup\ vreo
dou\ s\pt\m`ni, el a sunat-o [i a rugat-o s\ se
`mpace. Ea n-a acceptat. Dup\ care, peste alte
dou\ s\pt\m`ni, s-a trezit cu ea la u[\, rug`ndu-l
s-o primeasc\ `napoi. ~n mod inexplicabil, a
refuzat-o. Apoi, facult\]ile terminate, el a r\mas `n Ia[i [i ea `n Bucure[ti. {i asta a fost tot.
O desp\r]ire prematur\ dar relativ lipsit\ de
suferin]\ care s\ previn\ un divor] lung [i
acumul\ri mari de durere, frustrare [i regret.
Dup\ care t\cere, zece ani ne`ntrerup]i de
t\cere care probabil s-ar fi prelungit la infinit
dac\ n-ar fi fost acest Facebook. Cartea tuturor
chipurilor, ur`te, frumoase, banale, fi]oase,
modeste, importante, faimoase [i necunoscute.
Ce p\cat c\ nu exist\ [i un Facebook al sufletelor. Nu mai ]ine minte cum a auzit de Facebook, probabil cineva de la serviciu le-a spus,
lui [i Silvanei. El [i-a f\cut primul cont, apoi
pentru c`teva zile, nevast\-sa a fost singura lui
prieten\. Acum are peste trei sute. Pe unii nu ia v\zut `n via]a lui. E ca [i cum ar avea prieteni
dintr-o alt\ existen]\ de care nu-[i mai aminte[te nimic, ceea ce nu l-ar surprinde dac\-ar fi
adev\rat, at`ta vreme c`t s`nt clipe c`nd nu-[i
aminte[te mare lucru nici din asta. Ce f\cuse `n
ace[ti ultimi zece ani? Se c\s\torise cu Silvana
(de ce?, pentru c\ avea s`nii mari?), `[i schimbase jobul de dou\ ori (o gre[eal\ a doua oar\),
apartamentul o dat\ (acum mai mare dar pentru un spa]iu locativ mai generos a ajuns s\
aib\ un spa]iu intim mult mai restr`ns), `[i
luase(r\) o ma[in\ nem]easc\ second-hand,
pentru c\, evident, una first hand, nu-[i putuse(r\) permite [i r\m\sese f\r\ prieteni, prieteni adev\ra]i, care, unul dup\ altul, fie plecaser\ din Ia[i, fie plecaser\ din ]ar\. Ultimul
mohican. ~n schimb `[i aminte[te cu precizie
de momentul c`nd i-a strecurat Simonei
bile]elul `n m`n\, `[i aminte[te c\ de emo]ie
avea palmele transpirate, `[i aminte[te c\ ale ei
erau c\ldu]e. ~[i aminte[te sunetul pe care `l
f\ceau valurile, mirosul de sare din aer, nu mai
miroase a[a la mare [i parc\ nici marea nu mai
scoate acelea[i sunete. O fi de la `nc\lzirea global\, o fi din cauz\ c\ a `mb\tr`nit el. C`t de dor
i se f\cuse dintr-o dat\ de ea. Sau de vremurile
c`nd `i era dor de ea. Din poze nu p\rea foarte
schimbat\. Dac\ s-ar vedea, ar fi ca [i cum ar
c\l\tori `n timp. ~ntr-un timp care, ca aproape
orice trecut, p\rea dintr-o dat\ mai bun. Totul
era ca [i ea s\ fie de-acord. Ca atunci c`nd i-a
strecurat `n m`n\ biletul. I-a l\sat un mesaj cu
acela[i text de atunci [i spre bucuria lui, [i ea
i-a r\spuns la fel. {i a ad\ugat un :-).
S-au `nt`lnit `n Bucure[ti. A durat ceva p`n\
ca ambii s\ poat\ fi disponibili, `ndeosebi ea.
Nu era prima oar\ c`nd avea drum `n capital\.
www.timpul.ro
TIMPUL
Mai fusese [i cu alte ocazii, doar c\ atunci nu-l
a[teptase Simona la gar\. Ce straniu i s-a p\rut
c`nd a auzit asta `n telefon. Te a[tept la gar\.
La fel ca `ntrebarea din adolescen]\, Vrei s\
fim prieteni? S-au `mbr\]i[at [i de[i nici unul
nu programase asta, s-au trezit c\ buzele li se
ating. Un s\rut. {i o senza]ie pe care o credea
uitat\. Senza]ia de fericire sau o accep]iune a
ei. Au mers direct la Simona acas\. Pe drum,
i-a pl\cut s-o vad\ conduc`nd, lejer, dar `n acela[i timp `nfipt, prin aglomera]ia din Bucure[ti.
Avea sentimentul c\ a ajuns `ntr-o ]ar\ str\in\,
c\ femeia de l`ng\ el doar seam\n\ cu Simona,
iar c`nd va spune ceva, urechea lui va auzi o
limb\ str\in\. {i c\ acest lucru nu-l va lua deloc prin surprindere. C`nd au ajuns, masa era
deja preg\tit\, mai precis ceea ce el `i spusese
odat\, demult, c\ i-ar pl\cea s\ m\n`nce: pui cu
l\m`ie [i broccolini, oare cum de ]inuse minte?
Vinul ro[u, un Bordeaux, era din cele scumpe,
ceva ce v\zuse, dar nu se `ndurase s\-[i cumpere. Cam la fel era [i casa, un apartament spa]ios `ntr-unul din blocurile noi, mici [i cochete.
Erau singuri. So]ul (cum `l chema? P\rea s\
aib\ un nume str\in...) era plecat din ]ar\, iar
feti]a primea chiar `n acel moment `nv\]\turi
importante despre via]\ de la bunici. O pisic\
alb cu negru, care a ap\rut la un moment dat ca
s\ se frece de piciorul lui, urma s\ fie singurul
martor al acestui mic adulter. Totu[i, era evident c\ ea nu dorise s\-i apar\ provocatoare, se
`mbr\case casual, nimic decoltat, sau [li]at,
nimic extravagant `n afar\ de `nt`lnirea propriu-zis\, care, con[tientizase el, brusc, `n timp
ce sorbea din vinul ro[u, era foarte probabil s\
nu se mai repete a doua oar\, ultima fil\ dintrun calendar vechi [i lung care odat\ rupt\ nu se
mai putea lipi `napoi.
Pierdut `n g`ndurile \stea, care spera s\ nu
fie foarte exacte, [i pu]in ame]it de alcool, nu
mai ]ine minte cum a ajuns ea s\-i povesteasc\
de Cristina. Probabil a pierdut introducerea cu
totul, c\ci dintr-o dat\, ea-i spunea ceva despre
Costine[ti 1990 [i ce a urmat dup\, terminaser\
acum masa [i erau la desert, ea `[i aprinsese o
]igar\ (pe vremuri nu fuma, oare c`nd se apucase?), despre al]i prieteni, colegi sau cuno[tin]e recuperate prin Facebook. Cristina nu-i,
a `ntrerupt-o el, f\r\ s\ fie sigur c\ despre asta
vorbeau. Am c\utat-o [i nu-i. Sau e trecut\ cu
numele so]ului [i pe acela nu-l cunosc. Mihai
apare? Dar Rob? I-a f\cut cu ochiul, complice. Ea nu i-a r\spuns la `ntrebare, doar s-a
schimbat instantaneu la fa]\.
– S-a `nt`mplat ceva?
– Silviu... nu [tiai? Credeam c\ [tiai.
– Ce s\ [tiu?
– De Cristina.
– Ce s\ [tiu?
– Cristina a murit, nu e pe Facebook, pentru c\ nu mai e printre noi. Credeam c\ [tiai.
De-acum era prea t`rziu. Trebuia s\-i spun\,
s\-i povesteasc\ tot ce se `nt`mplase.
– Culmea, la un moment dat am fost vecine, dac\ po]i s\-]i imaginezi. Se mutase `n
Bucure[ti, era destul de optimist\, se c\s\torise
cu Vlad, economist cred, `n orice caz lucra
`ntr-o banc\, el era bucure[tean [i `nt`mplarea
a f\cut s\ ne `nt`lnim `ntr-o zi la Megaimage.
A fost oarecum straniu, neverosimil s-o v\d `n
Bucure[ti, plus c\ nu [tiam cum avea s\ reac-
]ioneze, `ns\ dep\[ise momentul, era destul de
vesel\ [i destul de `ns\rcinat\, am observat
imediat, [i din vorb\ `n vorb\ am ajuns s-o
invit la o cafea. ~ntr-un fel ne-am `mprietenit
sau ne-am fi `mprietenit dac\ nu murea. A
murit la na[tere. Acum trei ani, aici `n Bucure[ti. O femeie t`n\r\, cu educa]ie, cu posibilit\]i, s-a dus la spital ca s\ nasc\ [i nu s-a mai
`ntors. So]ul ei i-a acuzat pe doctori de malpraxis dar procesul `nc\ se mai judec\. Ai zice
c\ medicii `n Rom=nia au imunitate mai ceva
ca parlamentarii. M\car copilul a supravie]uit.
Un b\ie]el, Alex `l cheam\. Probabil dac\ murea [i copilul, Vlad se omora. {i-a[a uneori m\
g`ndesc c\ la un moment dat o s-o fac\. A
iubit-o enorm pe Cristina. Nu [tiu de ce, dar
am crezut c\ [tiai asta.
Nu [tia. Dac\ nu ap\ruse pe Facebook, nu
[tia. Cine s\-i fi spus? Via]a continu\ s\ se `nt`mple [i `n absen]a noastr\. Dup\ care e de deajuns o mi[care gre[it\, o clip\ de neaten]ie din
partea lui Dumnezeu [i piramida s-a n\ruit.
Cristina ar fi putut fi so]ia lui dac\ n-o cuno[tea pe Simona. Dac\ i s-ar fi `nt`mplat lui
asta, ar mai fi stat acum de vorb\ cu ea?
Trebuia s\-i fie recunosc\tor c\ l-a salvat de la
soarta de a r\m`ne v\duv cu un copil de crescut? Sau s-o urasc\ pentru ce i se `nt`mplase
Cristinei? Nimeni nu merit\ a[a un destin, cu
at`t mai pu]in ea. {i oare el ce f\cea `n timp ce
Cristina murea? Era pe veceu? Avea un orgasm deasupra Silvanei? Tocmai terminase de
m`ncat [i-[i suprimase un r`g`it? Ar trebui s\
fim `nzestra]i cu un radar al durerii [i c`nd
cineva apropiat nou\ sufer\, s\ intr\m `n alert\.
De-abia asta ar fi adev\rata comunicare. Pe
care `ns\ n-o vom atinge niciodat\, indiferent
c`t de complexe ne vor deveni telefoanele mobile. Acum seara nu mai avea nici un farmec.
Fusese o gre[eal\ s\ vin\ aici. Se ar\tase dispus s\ `n[ele [i acum pl\tea pentru asta. Se uit\
la Simona care se uita la el cu ni[te ochi tri[ti,
oarecum vinova]i.
– Asta s-a `nt`mplat `n trecut, iar noi s`ntem
`n prezent. Hai s\ `ncerc\m s\ nu ne mai
g`ndim la ce-a fost.
Se ridic\ de la mas\ [i `n secunda urm\toare, el `nchise ochii, recunosc\tor pentru atingerea ei. ~ntotdeauna se pricepuse s\ reconfor-
23
teze. E un mare talent, din ce `n ce mai rar
printre oameni. S\ ai puterea s\ alini f\r\ s\
ceri nimic `n schimb. ~i s\rut\ degetele. Erau
lungi, cu unghii manichiurate, impecabile.
Pentru o clip\ `i trecu prin minte c\ ar putea
cre[te el copilul. Nu singur, ci `mpreun\ cu Silvana. Ei tot n-aveau, le-ar prinde bine pu]in\
responsabilitate. ~ncerc\ s\-[i imagineze o
scen\ cu ei trei, doi p\rin]i grijulii [i un copil
cel pu]in mul]umit. Ceva `ns\ nu se potrivea,
nici m\car aici pe t\r`mul imagina]iei. Silvana
nu era f\cut\ s\ fie mam\, nici m\car adoptiv\.
Avea nevoie s\ se `ntind\. ~i spuse [i ei asta.
Sigur, pe canapea, sper c\ nu ]i-e r\u, nu?
Nu-i era r\u. Doar c\ se sim]ea obosit. {i b\use
prea mult vin. Probabil c\ avea temperatur\
sau a[a ceva. Vin imediat, s\ nu adormi. Am o
surpriz\ pentru tine, o auzi spun`ndu-i [i de[i
d\duse din cap c\ nu, n-avea s\ adoarm\, `n
mai pu]in un minut se deconectase de la lumea
fiin]elor vii. Ultima imagine fusese cu pisica
care ap\ruse din nou [i c`nd `l v\zu, se oprise
contrariat\. Am crezut c\ p`n\ acum ai plecat,
o auzi spun`ndu-i. Nu `nc\, avu impresia c\-i
r\spunde. De undeva se auzea ni[te muzic\.
Apoi valurile, ritmic, la interval de c`teva secunde. Simona era acolo, `n costum de baie,
acela[i pe care-l purta `n vara lui 90. {i Cristina o `nso]ea. Am`ndou\ r`deau, p\reau cele
mai bune prietene. Hai cu noi `n ap\, `i spune
Simona. Nu po]i s\ refuzi dou\ fete frumoase,
nu? Nu, desigur c\ nu, se aude spun`nd [i le
z`mbe[te. S`nt `n ap\, to]i trei acum, Cristina sa ag\]at de el, i s-a suit `n c`rc\, [i r`de ca o
descreierat\. }ine-m\ bine, s\ nu m\ scapi, o
aude spun`ndu-i. Sau ce?, o `ntreab\ el. Cum
sau ce, vrei s\ m\ duc la fund? N-ai cum s\ te
duci la fund, `i spune el. Nu vezi ce mic\-i
apa? {i ca s\-i demonstreze c\ are dreptate, so fac\ s\ `n]eleag\ c\ n-are de ce s\ se team\,
`i d\ drumul. Cristina scoate un ]ip\t scurt [i
dispare sub ap\. Ce-ai f\cut prostule? , ]ip\
Simona la el. Ai uitat c\ nu [tie s\ `noate? La
ce are nevoie s\-noate? Apa nu-i ad`nc\. Dar
se `n[eal\. S`nt `n larg, dincolo de geamandur\.
Simona se uit\ la el, a[tept`nd s\ vad\ ce decizie urmeaz\ s\ ia. Are de g`nd s\ se scufunde
dup\ Cristina sau se `ntorc am`ndoi la mal? Nu
`n]elege cum a ajuns `n situa]ia de a lua o asemenea decizie. Apa e rece [i deja simte cum un
c`rcel `i cuprinde piciorul drept.
martie 2011
24
Cerneluri
TIMPUL
Mircea Iv\nescu la 80 de ani
[i rosturile poeziei
LIVIU ANTONESEI
Acum ni[te sute de ani, marele poet
Friedrich Hölderlin `[i punea `ntrebarea „la
ce bun poe]ii `n vremuri secetoase?“, `ntrunul din cele mai faste momente ale poeziei
germane [i pe marginea sa avea s\ gloseze
Heidegger `ntr-unul din cele mai frumoase
eseuri despre esen]a poeziei, a artei. Dar nu
aceasta este important, ci faptul c\, de[i pe
vremea marelui poet german, istoria ]\rii sale
nu parcurgea neap\rat un moment ferice,
poe]ii se bucurau totu[i de pre]uire, fiind situa]i cumva `n proximitatea prin]ilor. Deci
`ntrebarea lui Hölderlin avea, mai degrab\,
un sens metafizic dec`t unul contextual. Din
p\cate, ast\zi, o putem pune `n cel mai „fizic“, `n cel mai concret sens al s\u, `n leg\tur\ cu realitatea despiritualizat\, tabloidizat\,
telenovelizat\ [i manelizat\ a zilelor noastre,
asociat\ deci consumismului f\r\ frontiere.
Nu mi-am reamintit chiar cu totul `nt`mpl\tor
aceast\ `ntrebare care acoper\ o pluralitate de
sensuri, ci legat de faptul c\, pe 26 martie,
unul dintre cei mai mari poe]i rom=ni post-
belici, Mircea Iv\nescu, `n acela[i timp un
c\rturar de spi]\ rar\ [i un traduc\tor excep]ional din german\ [i englez\, a `mplinit 80
de ani. Printr-o fericit\ coinciden]\, la sf`r[itul s\pt\m`nii care `ncepe cu Ziua Mondial\
a Poeziei.
M\ `ntreb de ce presa noastr\ cea de toate
zilele [i, mai ales, televiziunile ce par s\ fi
devenit instrumente eminente ale decerebraliz\rii [i ale mahalagiz\rii sensibilit\]ii noastre n-au g\sit un spa]iu c`t de mic, strecurat
cumva `ntre divor]urile Columbenilor [i Z\voranilor [i nu [tiu ce declara]ii fulminante
ale pigmeilor no[tri politici, pentru a marca
cele dou\ evenimente. Experien]a din ultimii
ani s-a confirmat `n ceea ce prive[te Ziua
Poeziei, aceasta beneficiind de 30 – 45 de secunde pe televiziunile comerciale [i c`teva
minute pe cea public\. Dar aniversarea marelui poet Mircea Iv\nescu a trecut aproape
neobservat\, cu excep]ia TVR Cultural [i a
posturilor publice de radio. {i, p`n\ la urm\,
de poezie avem noi nevoie `n a[a vremuri secetoase, pe praful \sta de criz\?! Nebunia
este c\ tocmai poezia ne-ar putea aduce un
sprijin `n asemenea vremuri, ne-ar putea
ajuta s\ g\sim un sens `ntr-o lume ce pare
complet descentrat\. Dar pentru asta ar trebui
s\ fim `n stare s\ distingem `ntre esen]ial [i
conjunctural [i s\ avem puterea s\ ne dedic\m anevoioasei z\bave `n lectur\!
{i, dac\ tot am amintit de lectur\ [i dac\
nu s`ntem cu to]ii neap\rat ni[te `mp\timi]i ai
poeziei, ar trebui s\ amintesc c\ zeci, poate
sute de mii de rom=ni cultiva]i, `ns\ nu neap\rat poliglo]i, au putut lua contact cu mari
opere ale literaturii universale gra]ie t\lm\cirilor de excep]ie ale lui Mircea Iv\nescu – a
tradus Nietzsche [i Kafka, Faulkner [i Truman Capote, Rilke [i Kierkegaard, a tradus
c`teva zeci de titluri importante. {i, mai ales,
ne-a d\ruit `n limba rom=n\ Ulysses de Joyce
[i Omul f\r\ `nsu[iri de Robert Musil, probe
de foc pentru traduc\torii `n orice limb\ de
pe p\m`ntul acesta secetos [i `nsetat.
La Mul]i Ani!, Domnule Mircea Iv\nescu,
mult\ poezie `n tolb\ [i s\ v\ sim]i]i `n continuare bine `n Sibiul acela `n care v-a]i
transplantat `n urm\ cu vreo patruzeci de ani
din Vavilonul de pe D`mbovi]a.
Sarcofagul de h`rtie
GABRIELA
GAVRIL
Tinerii & maturii…
E la mod\ s\ te pl`ngi ast\zi de tineri. Nu
citesc, nu [tiu nimic, s`nt superficiali, necinsti]i, s`nt atra[i de kitsch, s`nt sclavii metodei
copy-paste etc. Produc\torii unor astfel de
discursuri acuzatoare uit\ cu senin\tate faptul
c\, dac\ nu constituie o valoare `n sine, tinere]ea nu este nici un stigmat. {i, ceea ce nu `nceteaz\ s\ m\ uimeasc\, au sentimentul c\ simplul fapt de a avea ni[te ani `n plus le confer\
`n mod automat dreptul de a se erija `n severi
judec\tori, dac\ nu ai neamului `n `ntregime,
m\car al tinerilor pe care-i `nt`lnesc. M\ `ntreb, pe de o parte, care vor fi fiind deosebitele merite culturale [i etice ale Domniilor lor,
ce anume din biografia personal\ `i `ndrept\]e[te s\ pun\ f\r\ ezitare la col] pu[timea. Pe
de alt\ parte, `ncerc s\ aflu ce au f\cut concret
Domniile lor pentru a schimba ceva.
{i-au dat demisia `n bloc, s-au legat cu lan]uri de por]ile universit\]ilor, pentru a protesta
`mpotriva sc\derii nivelului de educa]ie? Au
ini]iat mi[c\ri civice, `ncerc`nd s\-i atrag\ pe
tineri `n ele? Au constituit grupuri de expertiz\ [i de analiz\ care s\ fac\ presiuni asupra
autorit\]ilor, s\ propun\ proiecte legislative?
P`n\ la urm\, c`]i dintre maturi au reu[it s\
construiasc\, `n domeniul lor de activitate,
ceva durabil? C`]i se pot l\uda c\ au f\cut altceva `n existen]a lor `n afar\ de a-[i urm\ri
m\runtele interese? Frica, nu-i asa, p\ze[te
cariera. Capul plecat este premiat. Promovarea, se [tie, scuz\ mijloacele. Plagiatul la nevoie se cunoa[te [.a.m.d.
S\ presupunem `ns\ c\ junii le-ar sorbi
spusele [i ar c\uta s\ le urmeze exemplul. Ar
dob`ndi poate astfel abilitatea de a compune
ni[te texte lizibile, `n func]ie de oportunit\]i,
de comenzi politice [i, `n subsidiar, culturale.
S-ar molipsi de dispre]ul maturilor intelectuali fa]\ de tot ce-ar putea fi util social. Ar
`nv\]a s\ menajeze sensibilit\]ile celor din
componen]a comisiilor pentru diverse finan]\ri, s-ar plia dup\ ideosincraziile unor somit\]i ale vremii. Ar c\p\ta [tiin]a piruetelor
gra]ioase, evit`nd subiectele delicate, dificile,
pentru care e nevoie, pe l`ng\ [tiin]\ de carte,
de o coloan\ vertebral\ mai pu]in flexibil\. Ar
`ncepe [i ei s\ vorbeasc\ f\r\ a zice nimic
incomod, `ntr-un mod „capro-varzo-lupesc“.
{i? Cui prodest?
Domniei Sale. Ar fi bine dac\ ar `ncerca s\
citeasc\, `n recluziune, cu voce tare, c`teva
pagini din vasta-i oper\ critic\. ~n fa]a unei
oglinzi mai m\ri[oare. Asta pentru a-[i putea
imagina ce aude [i ce vede publicul care are
[ansa nesperat\ de a-l avea `n fa]a sa. {i, dac\
tot a purces la un astfel de istovitor travaliu,
s\-[i `nchipuie cum i-ar putea fermeca pe
speciali[tii de top din domeniu – din Rom=nia [i
din str\in\tate – cu desf\[ur\rile sale exegetice.
***
Recent, un critic literar destul de t`n\r el
`nsu[i, potrivit datelor din Cartea de Identitate, afirmat prin tenacitate [i prin abilitatea
de a rezuma opere cunoscute [i debuturi, ajuns s\ ]in\ o prelec]iune la Ia[i, se strop[ea la
publicul adunat, d`ndu-i de `n]eles c\ „nu-l
merit\“. Domnia sa – pare-se u[or obosit de
ospitalitatea locului – era, iat\!, obligat s\
scoboare la nivelul unor ignoran]i, s\ depun\
un efort titanic pentru a-i lumina c`t de c`t pe
ipochimenii din sal\. Dar, dac\ `nt`lnirile cu
profanii `i zdruncin\ conferen]iarului nostru
`ntr-at`t echilibrul interior [i-l fac s\-[i piard\
st\p`nirea de sine, nu putem dec`t s\-l sf\tuim
s\ r\m`n\ c`t mai mult `n odaia de lucru a
***
Pentru a sc\pa de gustul s\lciu l\sat de
povestea pomenit\ mai `nainte, m\ g`ndesc la
„mini-prelegerile“ despre „lucruri mari“ ale
lui Leszek Kolakowski, cu stilul lor `nv\luitor, la modestia elegant\ a prezen]ei sale. ~mi
vin `n minte [i c\ldura din vocea ([i din toat\
atitudinea) lui Moshe Idel, capacitatea sa
uluitoare de a c`[tiga audien]a, modul `n care
caut\ s\ r\spund\ [i celor mai neinspirate
`ntreb\ri, voind s\-i atrag\ pe cei din preajma
sa `n aventura de a g`ndi `mpreun\ cu el. {i `l
invidiez tot mai mult pe scriitorul Andrzej
Bobkowski. Nu numai pentru prozele scurte
sau pentru excep]ionalul s\u Jurnal, ci [i
pentru atelierul de modelaj din Guatemala.
Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i
Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu,
Liviu Antonesei, Al. C\linescu,
Emil Brumaru, Valeriu Gherghel,
Liviu Leonte, Dan Petrescu,
Alexandru Zub
Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam)
Paula Braga Šimenc (Ljubljana)
Bogdan C\linescu (Paris)
Eva Defeses (Lisabona)
Mircea Gheorghe (Montreal)
Aliona Grati (Chi[in\u)
Ramona Mitric\ (Londra)
Ana-Maria Pascal (Londra)
Bogdan Suceav\ (Los Angeles)
William Totok (Berlin)
martie 2011
Redactor [ef:
Gabriela Gavril
Redac]ia:
Radu Andriescu
Constantin Arcu
Sorin Bocancea
Claudia Fitcoschi
Andreea Grinea
Mihai Mocanu
Elena Raicu
Lucian Dan Teodorovici
George {ipo[
Bogdan Ulmu
Colaboratori:
Radu Pavel Gheo
Gabriela Haja
Erica Ioana Moldovan
Mihaela Morariu
Andreea R\[canu
Florin }upu
Andreea Florea (PR)
C\t\lina Butnaru (marketing)
Cristian Dumitriu (tehnoredactor)
Paul Dan Pruteanu (webmaster)
Revist\ editat\ de:
Funda]ia Cultural\ Timpul
Director general: Gabriel Cucuteanu
Director executiv: Adi Afteni
Responsabilitatea opiniilor exprimate `n
paginile revistei apar]ine autorilor
Adres\ coresponden]\:
Revista de cultur\ TIMPUL
poate fi desc\rcat\ gratuit de pe
internet, `n format PDF, de pe
site-ul www.timpul.ro
CP 1677, OP 7, Ia[i
www.timpul.ro
Nu pierde TIMPUL,
cite[te!
TIMPUL ®
Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797
E-mail: [email protected]
YM: timpul
www.facebook.com/Revista.Timpul
ISSN 1223-8597
Copyright ©
Funda]ia Cultural\ Timpul, 2010
www.timpul.ro