ZILE DE FRONT

IU VII UI
P R O P R I E T A R I
SOC.
A N „UNJV BRSUL" BUCUREŞTI, BREZ01ANU « - *5
DIRECTO l SI AD-TOR DELEGAT, STBLIAN POPBSCU
(naccbi юЬ N o . 163 Trib. Ilfov
ABONAMENTE.
REDACŢIA
totoritiţi fi in* titutii 1000 ?•)
particular* ~ 12 luai 300 „
6 lun< 400
i l i n i 2Ю
BUCUREŞTI I Str. Brezoianu Й—Zi
A N U L LIII Nr. 15
MARŢI 30 MAI 1944
ŞI ADMINISTRAŢIA
T E L E F O N
S.30.10
я
Aperè de 3 ori pe tuni
P ItE Ţ UL
20
LEI
Redactor
responsabil : TRAIAN CHELAKIU
и
PE MARGINEA DRAMEI S P I R I T U L
M E F I S T O F E L I C
EUROPEI DE A Z I
d e R A D U GYR
PASIVITATE..
Asistăm, uluiţi, î n s â n g e r a ţ i , l a d e v a s t a r e a t r a g i c ă a
Europei.
Se s u r p ă a r c a d e l e a u r e l i e n e , a n t i c h i t a t e a ѳ s g â l ţ â i t a
şi fulgerată, amintirile evului m e d i u s a r în ţ ă n d ă r i , mi­
nunile Renaşterii c r a p ă din temelii ori a r d , p e ziduri,
bibliotecile îşi risipesc în v â n t c e n u ş a tomurilor, spi­
nări u r i a ş e d e moloz s e î n a l ţ ă în locul c a t e d r a l e l o r şi
universităţilor.
Tehnica împotriva culturii. P o a t e l i c h i d a r e a com­
p l e t ă a formelor artei e u r o p e n e d e c ă t r e p u s t i i t o a r e a
civilizaţie d e p e s t e o c e a n .
C e e a c e e, însă, cu totul d e p r i m a n t în a c e a s t ă d r a m ă
c continentului nostru, este valul d e l a ş i t a t e c a r e a
î n n e c a t conşiiinţele elitelor e u r o p e n e . O g r o a s n i c ă p a ­
sivitate ia jă d e tot dezastrul c a r e a m e n i n ţ ă fundamen­
tele culturii n o a s t r e a amuţit vocile cărturarilor, a
etins c o n d e e l e scriitorilor, a îngheţat protestul artişiilor.
Se d e s p i c ă , s u b trăznetul b o m b e l o r , domul din Mi­
l a n o şi nici u n g l a s autorizat nu înfierează, în n u m e l e
m a r e i arte d e v a s t a t e , b a r b a r i a secolului.
M i n u n e a Renaşterii — Florenţa — î n c e p e s ă iie linsă
d e flăcări, şi nici u n om d e m a r e cultură e u r o p e a n ă nu
ве ridică s ă protesteze. Ard bibliotecile şi scriitorii t a c
in b â r l o g u r i . Se p r ă b u ş e s c în vuet sinistru, clinicile şi
şcolile continentului, iar c a v a l e r i i ştiinţei, d e l a r g p r e s ­
tigiu, nu v ă d şi n u a u d nimic.
In cumplita l a ş i t a t e s u b c a r e s e cufundă intelectualii
Europei, u n g l a s temerar, precum, l a noi, a l c ă r t u r a r u ­
lui G e o r g e Brătianu, î n s e a m n ă , desigur, o n o b i l ă ati­
tudine şi u n a c t d e curaj... Dar s u n ă a t â t d e dezolant
în tristeţile singurătăţii lui, s e sfâşie a i â t d e inutil g e ­
n e r o s p e s t e semnul elitelor lumii a c e s t g l a s d e izolată
împotrivire 1
N u m a i c u c â ţ i v a ani în u r m ă , din a c e i a ş i E u r o p a —
u n d e , a s t ă z i , conştiinţele intelectualilor dorm, — şi in
n u m e l e unor „elite" vii şi c o m b a t i v e , s e î n ă l ţ a u pro­
teste violente p e m a r g i n e a unor p r o c e s e politice. Nu
s e n ă r u i a u , atunci, c a t e d r a l e , şi n u s e mistuiau, in
n ă p r a z n i c e incendii, c a p o d o p e r e a l e umanităţii s a u
sute d e tomuri d o l d o r a d e ştiinţă; s e j u d e c a u d o a r , în
faţa unor instanţe s u p e r i o a r e , p r o c e s e d e spionaj ori
acţiuni d e z a g r e g a n t e a l e Internaţionalei a treia.
P ă r e a , atunci, c ă întregul continent fierbe d e indig­
n a r e şi s e r e v a r s ă d e u m a n i t a t e . In a p ă r a r e a Învinui­
ţilor e r a u p r e z e n t e b r e s l e şi asociaţii, în n u m e l e liber­
tăţii omului s u n a u r ă s p i c a t , cuvinte d e cărturari, d e
scriitori, d e artişti,de o a m e n i politici.
Protestau „Liga antifascistă", „Liga p e n t r u a p ă r a r e a
ciepturièor omului", c u t a r e grupei© scriitoricească,
„maestrul" Henri B a r b u s s e , c u t a r e g r u p plastic, ori
prietenii lui Léon Blum.
E u r o p a e r a fierbinte, e n e r g i c ă , p r o t e s t a t a r ă .
Astăzi, în faţa a p o c a l i p t i c u l u i c r e p u s c u l a l Europei,
î n c r e m e n s c , într'o d e z o n o r a n t ă t ă c e r e , t o a t e o r g a n i z a ­
ţiile scriitoriceşti din ţările a p u s e n e . V e a c u r i întregi d e
cultură şi a r t ă s e prefac, treptat, în ruine, s u b privirile
timorate a l e membrilor Pen-clubului. Nici u n c o n d e i u
d e m a r e prestigiu nu fulgeră a d e v ă r u l într'o frază vi­
rilă şi î n t r e a g ă . Niciun g r u p plastic nu i s b u c n e ş t e în
n o b i l ă revoltă l â n g ă m a d o n e l e renaşterii sfâşiate d e
schije, l â n g ă c o l u m n e l e latine s p u l b e r a t e în aer...
Elitele Europei a b i a răsuflă, s g â l t â i t e d e p a n i c ă , în
vizuini a d â n c i . F i e c a r e a d o p t ă e s c h i v a , fiecare s e „ m e ­
n a j e a z ă " , s u s t r ă g â n d u - s e r ă s p u n d e r i i clipei a c t u a l e
fofilat p e s u b e v e n i m e n t e şi voindu-se c â t m a i obscur.
E tot ce p o a t e fi m a i deprimant în d r a m a Europei
prezente...
:
HENRY VL-JTTLESCU
1
I
Balele
1
» •
Dintr'un „Carnet de război"
ZILE DE FRONT...
d e STELIAN
TECUCIANU
De două zile şi d e 'două nopţi stăm
gândesc de m u l t e ori, la povestea cu •
fiecare î n câte-o groapă cu câte o foaie
„mă tem de Greci chiar când aduc
de cort î n spate şi de două zile şi de
daruri" şi la războiul Troiei. Artileria
două nopţi plouă într'una. Cele câteva
noastră şi-a început atunci, ca la u n
săpături pe care le-am făcut două
semnal de baghetă deabia aşteptat,
nopçi la rând, p e n t r u adăpost, Ttu dat
partitura sa gravă, şi focul celor o sută
de apă la u n m e t r u n u m a i adâncime
de t u n u r i concentrat pe o zonă de n u ­
şi cu o deziluzie mai m a r e decât a ce­
mai câţiva kilometri, a imobilizat până
lor c a x scormonesc pământul în zadar
într'atâta iniţiativele ruseşti, că focul
î n câutarea vinelor de aur, a trebuit
infanteriei noastre a devenit aproape
să r e n u n ţ a m la ele. Ciuda noastră nu
de prisos. Imensele jerbe de foc şi fum
este desigur mică (ea mă face, cu irocare se ridicau din liniile inamice ca
•să-rm amintesc de acea legendă din n e n u m ă r a t e cratere (cu ce s'ar p u ­
^
S
u
p e r s t i ţ i e nordică populara care
compara însufleţirea violentă, d e
РГ
£>щіЗе & vracii s a u iniţiaţii deşco- - tea
amok, pe care focul artileriei o dă m a i
r ^ r ă isvoarele cu o nuia cu două r a ­
ales infanteriştilor, n'aş putea şti) au
m u r i şi
compătimesc şi pe mi­
înlemnit pe loc atacul ruşilor şi i-a
n e s i p e ceilalţi, că tocmai aci în Sud,
convins, sunt sigur, că muzica adoar­
fără nuia şi fără alte rituale, suntem me n u m a i şerpii.
niste nefericiţi vraci), dar n u pierdem
Acum, când î m i amintesc, acest atac
s p e r a n ţ a ; odată şi odată tot va trebui
şi când m ă gândesc şi ïa m u í t e altele
să descoperim р з o mică înălţime sau
ce au fost sau vor veni, îmi. dau bine
aiurea, un p ă m â n t mai prietenos şi
seama
că e cu neputinţă cuiva, să î n ­
mai ospitalier în care să n s putem aciui
cerce să comunice şi să facă prezentă
şi adăposti de ploaie şi de reumatisme.
altora, atmosfera sufletească a unui
O! Dacă n ' a r fi apa asta m u r d a r ă care
atac. Tot ceeace se poate spune, cred,
se împrăştie în limane nesfârşite ca o
şi tot ceeace poate fi înţeles până la
caracatiţă, ochiurile astea de apă
urmă tot numai de cei de aici, e acea
moartă ale unei m ă r i degenerate şi
beţie dionisiacă (pe care o vor p r e ­
ridicole, adâncă numai de câţiva centi­
simţi numai indienii î n Nirvana lor)
metri, uitată aici de indolenţa de altă­
care îţi topeşte fiinţa parcă, î n t r ' u n pa­
dată a mării Sarmatioe, marea asta cu
radis regăsit şi acel sublim de început
nume fetid d e „mare putredă"!... Şi
sau de sfârşit al t u t u r o r lucrurilor,
daca ploaia asta care cade in gropite
noastre şi pe noi, duşmănos ca u.i u c - care încercându-te ca u n viciu al unor
lumi necunoscute, te face să n u ai d e ­
t a c ínsicuoá şi muiii pencru a face şi
mau trista sitipa «ustujnaiiarşită ar mai cât o singură tristeţe (L. Bloy credea
că această tristeţe e d e a n u fi sfânt):
fi cum a r m^i ti i... Aşa, cu aipă in
aceia de a nu fi erou.
u r c a t a , "apa î n stânga, apă de sas şi
apa pe p ă » â n t şi s u d pământ, aproape
că am uuac că m faţă avem vrăjmăşia
Slavă Domnului! După multe căutări
vicieană a duşmanului şi că а>гиа> ea, şi după tot atâtea săpaturi inutile, am
moartea -poate poposi o r x â n d la noi. reuşit să descoperim p e o movilită, u n
R u ş i i deaiifei, cu
toate gloanţele şi pământ mai ospitalier şi mai puţin ucursele for ,nu înseamnă aproape nmxe med şi după trei nopţi ds săpături, la
pe lângă ploaia asta insinuantă, p e lân­ lumina paiidâ a unei ssmilune care
gă m a r e a asta putredă răsfirată peste dispărea prea repede la orizont p e n t r u
tot p e s u b p ă m â n t şi p e lângă u d ă t u r a ca veghea ei să n e fie prea mult timp
asta nemiloasă şi fără sfârşit a pămân­ ajutor, a m izbutit să avem, î n fine, u n
tului. Stau şi ei, caşi noi, ascunşi în p ă ­ adăpost.
mânt ca nişte cârtiţe, poate m a i b.ne
La drept vorbind, c u m l - a m făcut
ca noi sau poate căutând ca şi noi u n n u m a i . d i n ce a m avut, n u e u n adă­
adăpost care să nu fie fântână şi când
post ca toate adăposturile, ci mai de
n u trag, uitând că altădată vremea rea
grabă o vizuină la doi metri sub p ă ­
era vremea b u n ă a atacurilor lor, so­
m â n t acoperită cu raiuri de cale fe­
cotesc m a i u t i l s ă n e facă, la megafon,
rată şi tapetată peste tot ca o cameră
strigături de t a n d r e ţ e sau invitaţii de... m o r t u a r ă sau ca u n laborator fotogra­
etichetă, ca la horele şi jocurile noa­
fic, cu carton negru gofrat, care, se
stre delà ţară. Discursurile şi muzica
zice, e b u n pentru a stăvili fluxurile
sunt doar pasiunea lor şi nu mă miră
subpământene ale acestei mări p u t u ­
dacă uneori socotesc mai eficace m e ­ roase pe care generozitatea geografi­
gafonul decât arma şi dacă odată cu lor a botezat-o... mare. O ! Ce ireală
lăsatul amurgului, pe ploaie sau alt­ şi cuprinsă de duhul morţii pare o ecum, transformă tranşea î n tribună.
xistenţă înconjurată numai şi numai
De sărbători însă, au căutat să-şi va­
de decorul unui negru m a t lipsit de
rieze „programul" şi şi-au completat
orice iradiere de reflexe vii şi de viaţă!
obişnuitele lor şuete de propagandă,
cu o audiţie de muzică românească pe
(Urmare In pag. 2-a)
care au ţinut să o încheie cu câteva
motive populare 'ruseşti. (Din groapa
mea, ascultând cântecile ruseşti, nu
m'am p u t u t opri să nu notez aceste
atribute care mi s'au părut relevante
pentru muzica slavă: exuberanţa plină
de viaţă a omului care uită că va muri
vreodată şi melancolia dizolvantă a omului care parcă nici nu mai trăeşte;
ascultând „Do svidania" (La revedere)
bunăoară, m i s'a p ă r u t că n ' a m auzit
niciodată m a i trist şi mai dureros, m e ­
lodia t u t u r o r despărţirilor). Când însă
au încercat să închidă audiţia cu m a r ­
ş u l lui Voroşilov, marşul fanatismului
şi imperialismului rusesc, armele noa­
stre automate şi brandurile şi-au ară­
tat gratitudinea printr'o reverenţă de
foc foarte puţin plină de curtuazie
p e n t r u această oră muzicală care voia
să fie jarobabil u n dar şi cum ei n'au
ţinut să răspundă la fel, totul a intrat
în normal.
e
n i e
s a
e
s
â
m
â
Peste două ore însă, visa-vii noştri
au trecut la atac şi atunci m ' a m gân­
dit, aşa cum acest războiu cu î n t â m » plările lui ciudate m'a făcut să mâ
TRAIAN
&FINŢESCU
Ora maturatului
de
Spiritul mefistofelic s e reduce,
î n esenţa lui, la pornirea de n e e a r e şi s e t e a d e ch'nuire. Atât
negarea cât şi chinuirea sunt î n ­
dreptate î n contra omului şi n u
a lui Dumnezeu.
Dintre cele două însuşiri de c ă ­
petenie a l e lui Mefistofeles, por­
nirea de negare a fost mai des
subliniată, p e când setea de chi­
nuire a rămas aproape neobser vată. Goothe în sus pare sâ fi
fost isbit mai mult d e pornirea
de negare a eroului său decât d e
setea d e chinuire. Iată cum îl
p u n e pe Mefistofeles s ă s e defi­
nească:
Ich bin der Geist, der steht
verneint !
Und das mit Recht; denn alles
entsteht,
Ist vert, das es Zugrunde geht;
Drum besser war's, <іаз n.-m
entstünde,
So ist denn alles, was ihr Sünde,
Zerstörung, Kurz das B ö s e nent
Mein eigentliches Element )
1
(Sunt spiritul ce vaşniic neagă
Şi asta doar cu drept cuvânt,
Căci toate-s vrednice să piară,
Ca fumul să dlspară'n vânt
Aslfel, că ce numiţi păcat,
Distrugere, cu un cuvânt Rău.
Numeşte-1 ori cum vei voi,
Dar este elementul meu ! *\
După c u m s e vede. versurile lui
Goethe p u n accentul princ'pil p e
p o m ' r e a d e negare. Mefistofeles
e, întâi d e toate, „spiritul caxe
veşnic neagă". Setea d e chinuire
nu e nicăieri definită. Ea apare
ca o rezultantă a pornirii de n e ­
gare. I n adâncurile fiinţei, lui M e ­
fistofeles, setea d e chinuire şi
pornirea d e negare formează însă
un tot indestrucLbil. Pornirea d e
negare ar echivala ou o atitudine
oareoare, dacă n'ar fi susţinută d e
setea de chinuire.
Acest al doilea element consti­
tutiv al fiinţei l u i Mefistofeles —
setea de ch j j x s — л^а, e *UD di­
ferite grade d e intensitate şi la
alţi scriitori. Dintre ei, C hamis so
şi Dostoïevski se apropie cel m a i
mult d e Goetthe.
Omul cu jacheta cenuşie — cel
care-1 ademeneşte pe Peter S c h l e mihl—eroul lui Chamisso — să-şi
vândă umbra, pentru ca apoi să-1
tortureze a im»mi—şi BooruasuU
apariţ'a demonică, care, în timpul
nebun.ei, îl chinuie p e Ivan K a ­
ramazov, eroul lui Dostoïevski,
pentru rătăcirile lui nihiliste —
sunt creaţi amândoi d i n aceeaş
plămadă mefistofelică.
Faptul c ă o parte d n trăsătu­
rile spirituale a l e lui Mefistofeles
apar şî la personagiile altor scrii­
tori, e o dovadă că eroul lui G o e ­
the, înainte d e a fi o creaţie a
acestuia, c o atitud'ne demonică,
ce îşi a r c de veacuri o răspândire
universală. Dintre toţi cei care
au încercat să d e a acestei atitu­
dini demonice o expr'mare lite­
rară, Goethe s é clasează, desigur,
în fruntea tuturor. Mefistofeles
:
TRADIŢIE ŞI DISTRUGERE
R ă m â n e î n c ă , pentru unii, inexplicabilă o p e r a d e dis­
trugere a civilizaţiei e u r o p e n e , — o p e r ă întreprinsă c u
a t â t a luciditate d e t e h n i c a a m e r i c a n ă . — Pretextul „ o biectivelor militare", confundate cu basilici, domuri şi
instituţii d e ştiinţă, e tot m a i palid susţinut d e rezidiile
inocenţei ,iar actul c r â n c e n a l devastării Europei a p a r e
l i m p e d e , î n tot conturul lui d e calcul r e c e şi p r e c i s , d e
intenţie l u c i d ă şi fără reticenţe.
Ar fi din c a l e - a i a r ă d e a b s u r d ă p r e t e n ţ i a d e a smul­
g e a m e r i c a n i l o r c o m p r e h e s i u n e şi stimă pentru tradi­
ţiile şi valorile e u r o p e n e . Veneraţie s a u p i e t a t e faţă
d e m o n u m e n t e l e vechiului -continent? Le-au moştenit ei,
c a r e , le-au cunoscut, l e - a u peţuit?
Nu p u t e m c e r e b o m b a r d i e r i l o r a m e r i c a n i , c ă r o r a nu
li s'a transmis, prin generaţii, cultul c a p o d o p e r i l o r eu­
r o p e n e , s ă cruţe antichitatea, s ă stimeze horbotele d e
p i a t r ă a l e c a t e d r a l e l o r m e d i e v a l e , s ă s e înfioare înn a i n t e a geniului lui L e o n a r d o d a Vinci.
A m e r i c a a păşit, d e - a dreptul, din a v e n t u r a l a c o m ă
a migrărilor, din o g r a d e l e fermierilor şi din spaţiile
Far-West-ului, într'o civilizaţie tehnică lipsită d e tra­
diţia artei şi a culturii, lipsită d e fundamentele unei ad e v ă r a t e spiritualităţi.
America n ' a a v u t e v mediu. Şi nici r e n a ş t e r e .
N e a v â n d e v mediu, A m e r i c a n ' a cunoscut c a v a l e r i s ­
mul, gestul eroic gratuit, spiritul p a l a d i n , n o b l e ţ e a ati­
tudinii, blazonul s â n g e l u i .
N e a v â n d r e n a ş t e r e , sportivii a m e r i c a n i n ' a u putut
iubi antichitatea, n ' a u î n v ă ţ a t stima artei, n ' a u c u n o s ­
cut u m a n i s m u l .
Tradiţie d i r e c t ă din c a b a n e l e d e b â r n e în s g â r i e norii New-York-ulúi, America n ' a a v u t timpul d e - a primi
lecţia arhitecturii m e d i e v a l e , d u p ă c u m n ' a a v u t s e ­
n i n ă t a t e a d e a c o n t e m p l a m a j e s t a t e a c l a r ă a formelor
eline s a u latine.
S t r â n s ă în jurul ringurilor d e b o x , A m e r i c a s ' a e m o ­
ţionat î n a i n t e a virtuozităţii Knok-out-ului, d a r nu ş i - a
e d u c a t gustul prin a d â n c i r e a unui Tizian, a unui Do­
natello, a unui Velasquez, prin r ă s c o l i r e a bibliotecilor
europene.
In e s c a p a d e l e s o m p t u o a s e prin E u r o p a , setea; d e
a r t ă a miliardarilor Chicago-ului s ' a satisfăcut prin
s p e c t a c o l e l e d e l à „ C a s i n o d e Paris", iar supremul lor
a t a ş a m e n t aitistic s'a t r a d u s prin a m b i ţ i a d e - a trans­
fera p e s t e o c e a n c a s t e l e c u strigoi, achiziţionate în
Scoţia, s a u c â t e - o „ p â n z ă " c u m p ă r a t ă l a Florenţa, p e
preţuri fantastice, şi a ş e z a t ă d e noul p r o p r i e t a r în c a ­
binetul s ă u d e lucru, d e l à al 45-lea otaj, între portretul
lui Joe., c a m p i o n u l n e a m , şi fotografia c u autograf a
l a n g u r o a s e i Beţie Davis.
(Urmare din n a s . 2-a)
MARGUERITE LAVRILLIER - COSSACEANU
Victoria
Goldoni şi Comedia Franceză
In 1793 murea la Paris un
om ce va avea iniwldeawm un
•ЬІК cQirte
ia isCo<. a iy*ev«j.<urei europene : i'jaZiatrml Carlo
Goldani, care a scris cu atâta
brio în limba sa maternă şi în
cea franceză.
Doi simt scriitorii italiem de
oalitaie oare a\u strălucit cu
aceez\}i paniere şi in ujelaşi
timp în cele două ţări : Fmm-.
fa şi Italia. Dacă gloria lui
d'Anmunzio, poetul
sublim
Oare a ştiut să-şi bvbregească
' bdlenùul literar cu un eroism
de mare patriot şi o energie
de ccmduicăbor, întrece în çeIvbriûate faima lui Goldoni,
trebue tciJuşi să amintim că amăndoi au iubit într'o egală
măsură literatwru franceză, şi
că piesele urnea ca şi -aie ce­
luilalt au fosit jucate cu um
deosebit succes pe scena tea-trului Comediei Franceze din
Paris.
In strălucitoarea Veneţie din
a doua jumătate a secoùwluial
ХѴШ-fea, timp de treizeci de
ani fără mCrerupere — delà
1732 la 1762 — Goldoni dădu
scenei, cu o facilitate
extra­
ordinară, opzrele céle mai va­
riate. S'au numărat astfel o
sută nouăzecişipauru de piese
de teatru formând cincizecişipatru de volume : tragedii,
comedii, Ьшді-comedii, în ver­
suri, in proză, în cuplete.
Uneori fecundul autor scotea
şaisprezece piese noi într'un
singur sezon teatral. Mw.te din
ele sunt astăzi uitate; ailteie
au deivenit e'asice, ca spiriInmCa La Looandiera, sau La
Bottega del Caffé, atâta de
curioasă prin realismul ei. -
de DOROTHEA CHRISTE5CU
Carto Goldoni оипшсм suc
cese răsunătoare şi deziluzii
crunte, avu rivali nenumăraţi,
printre care cel mai de temut
G'mpare Gozzi ale cărui spec­
tacole feerice atrăgeau aplau­
zele marelui public entuzias­
mat.
Comediograful mostru era
un mare admirator al Franţei
şi adesea duşmanii patriotarzi
ІІШІІіШШІІШ
Carlo Goldoni
îl acuzau de galicism. El stu­
diase ірг Mcùière cu pasiune şi
îi consacrase chiar o piesă : II
Molière, operă curioasă şi pli­
nă de merit, închinată gloriei
autorului lui Tartuffe şi de­
scriind to'imai ïі'т а. m ín con­
tra ipocriziei. Goldoni era în
Franţa când II Molière fu re­
prezentată la Paris, la vechea
Comedie, într'o adaptare a lui
Sébastien Mercier.
!
(Urmare î n pag. 2-a)
VLADIMIR
DOGARU
al său e s t e a ş a d e reuşit, încât,
se ci üde d e obicciu, că ei oiţe uni­
cul personagiu d e acest gen. G o e ­
the a ştiut să aleagă n u m e l e cel
mai nimerit, indiferent că e l a
circulat î n legendele
medievale
germane. Ar fi insă o greşeală să
s e creadă c ă spiritul mef-stoieUo
(denumirea e legată p e de-a'niregul d e eroul l u i Goetha) s e reduce
exiiia:j~v la atiiauiU-^a и л л о л і oului tovarăş al lui Faust. Goethe
a reuşit să realizeze — cum a m
spus — cea m a i bună întruchi­
pare literară a motivului de care
vorbim, dar el n u este şi unicul
scriitor, care ş i - a i n o v a t p u ­
terile î n această d i r e c t e .
Aşa c u m îl v o m discuta noi,
s n i n t u l mefistofelic n u n u m a . că
nu-şi v a pierde din semnificaţia
c e se desprinde din piesa lui G o e ­
the, dar, până la urmă. el v a
apare învăluit i n mal multă l a ­
mina.
La prima vedere, s e pare c ă
atât l a Goethe, Chamisso şi D o s ­
toïevski, omul este c h i m r t pentru
propriile sale greşeli. Exam'nând
lucrurile mai î n de aproape, cons­
tatăm c ă numai la Dont еѵзлі
poate fi vorba de o adevărată
greşeală. Vina Iui I v a n Karama­
zov se situiază pe o treap'ă cu
mult m a i sus decât aceea a Iul
Faust ori a lui Peier Sahiom hi.
Eroul l u i Dostoïevski a păcătuit
cumplit contra Creatorului lumii.
El a compus î n tinereţe un poem
filosofic, intitulat „Marele Inchi­
zitor", î n care s e ridică nu n u ­
mai contra Iul Dumnezeu, consi­
derat c a fiinţă supremă î n U n i ­
vers, ci şi contra „ideii de D u m ­
nezeu" î n om. Am. arătat cu altă
ocazie c ă Ivan Karamazov e pre­
ocupat de prob e m a exisíen e . pe
care o rezolvă negativ: ,,nu există
Dumnezeu, n u există U n v e r s : to­
tul e închipuire. Cel d'ntäl lucru
pe oare l-ar dori înfăptuit Ivan
Karamazov, a r fl distrugerea
ideii d e Dumnezeu. Atunci o m u l
ar putea deveni el î n s u ş D u m n e ­
zeu!
In losul exlsten'el, în louul
ordinei, Ivan p u n e legea desco­
perită d e el: Totul e permis"*).
StăpânH de astfel de idei n i h i ­
liste, I v a n Karamazov va greşi la
maxim-im faţă d e Dlvin'ta'e.
Gândurile lui — care s e trans­
formă prin Smcrdiakov Sn fapte
— constituie u n păcat care, fn
conie-iţ'a lui Dostoïevski, trebuie
să fie neapărat p e d e p s i t „Boerna?ul' nu e s t e a'tc'neva йоЛі
Ivan Karamazov d e odin'oară. El
n u e s ' e u n personagiu cu o e x i s ­
tenţă a parte, c a Mefistofeles al
lui Goethe ori Omul cu jacheta
cenuşie al lui Chamisso. I n ro­
man, „Boernaşul" e s t é o î n c h i ­
puire, p e care Iyan o a r e In cul­
m e a nebuniei sale.
Cu tot caracterul s ă u a parte,
„Bueruaşui" l u i Dosto.íivsítí s e
întâlneşte, î n c e p r i v e ş . e se .ea de
chinu.re, cu MeLstofeics al lui
Goethe. Şi i m u l şi altul p a n in
faţa ochilor — lui Faust şi a lui
Ivan Karamazov — trecutul p ü n
de rele. Mefistofeles reproşează
lui F a u s t că „a indrázn.t s ă s e
creadă cu zeii d e o seama", că I-a
negat p e Dumnezeu, că a vrut să
s ă se s.nucida — într'un cuvânt,
ori d e câte ori Faust e-'ite pe cale
de a deveni îoina.i ^иіра,
făcut c u Mefistofeles), acesta ii
spulberă fericirea cu а л і . а і а с а
greşelilor din trecut, pe care i
l e trece nemilos î n revjstă. Când
I v a n Karamazov înebuneşle, ©sie
şi el chinuit d e „Boernaş": „ A s ­
cultă, î i zice acesta (de fapt este
Ivan Karamazov însuşi, care, în
urma dedublării
personalităţii,
vorbeşte c u sine), cunosc un î n ­
cântător boernaş, foarte tânăr,
un cugetător, u n iubitor d e lite­
ratură ş i de artă. A scris un poem,
n u fără merite, întitulat „Marele
Inchizitor". ) . Ivan Karamazov
îşi dă se ama c ă e vorba d e e l şi
suferă. Suferinţa lui este î n r a ­
port direct c u liciditatea n e b u ­
nici.
4
Intre chinuirea ' l a i Faust şl
chinuirea lui I v a n Karamazov e
o deosebire d e fond b a ero-rl lui
Dostoïevski, chinuirea s e trans­
formă î n pedepsire, l a Faust e a
s e traduce în ispăşire. Faust nn
este atât de vinovat faţă de d i v i niiate cum este Ivan Karamazov.
Până l a urmă, vinovăţia lui Faust
— adică tendinţa d e a găsi şl
gusta fericirea pe pământ — îşi
pierde din gravitate. Demn d e r e ­
ţinut este faptul că î n Urfaust —
variantă ce datează din 1774-1775,
adică d i n v r e m e a t'nereţii poetu­
lui — Goe'he îl concepuse pe
Faust încărcat de păcate. „Com­
parată e u toate fragmentele a n t e ­
rioare — observă Tudor Vianu —
forma definitivă a poemej aduce
o idee nouă: Faust n u mai n w g e
către pleire, ci către mântuirea
lui. Pactul cu Mephisto se ^"icizează d e asemeni: F a u s t consimte
să-şi piardă sufletul, dacă noua
lui călăuză pr'n viaţă 11 v a
procura o clipă încărcată de atâta
p'ăcere, încât acel care a râvn't-o
şi n u a putut-o găsi nici i n s t u ­
diu! zadarnic al ştiinţelor, nici in
evocarea maçicà a sp'ri'e'or s u ­
perioare, să-i spună: lntărz e p u ­
ţin,
e ş t i atât d e f r u m o a s ă " ) .
:
5
(Urmare i n pagina
I
з„ )
а
UNIVERSUL LITERAR
30
MAI
1944
L a m o r m i n t e l e l o r . . . p e m a r g i n e a d r a m e i ZILE DE FRONT
EUROPEI D E A Z I
x
.
.
.
A murit George !
(Urmare Oln pag. I-a)
„teama de slăbiciune", pe care o avem mai
(Urmare din pag. I-a)
L-am pierdut şi pe el-..
toţi (ce prostie
şi poate şi u n păcat : a l
Am ajuns că aproape î n fiecare zi a u d
F ă r ă fundamentul unui e v m e d i u şi a l u n e i renaşteri
mândriei !) — şi î n felul acesta, deşi voi
câte altceva !•..
creştine, l a c a p ă t u l u n e i h e r e d i t ă ţ i cu viduri interioare
N'aşi fi crezut niciodată că simbolul
sfârşit căzând „prizonier" de astă dată
îmi ştiaţi sufletul, nearătându-mi toată aI n fiecare zi ini-i dat să aflu evenimente şi
şi a l unei evoluţii exclusiv tehnice, d e ü n d e a b s e n t e a z ă
culorilor
poate
fi
ceva
mai
m
u
l
t
decât
la
germani. Dacă se v a mai întoarce
fecţiunea
pe
care
v'o
p
u
r
t
a
m
,
i
a
t
ă
eu,
ori­
veşti aşa de noui, de tulburătoare, sau d e
t r a d i ţ i a culturii şi p r o i u n z i u n e a u n e i spiritualităţi —
un
simbol;
acum
însă,
la
lumina
n
e
­
odată
ş i odată acasă,va avea m u l t e de
triste încât aproape că nu le mai pot prinde
cum, poate, că v'am lipsit de m a i m u l t a căi„fortăreţele" a m e r i c a n e s ' a u p u t u t a d u c e î n spaţiul
voiaşe a unei feştile, m a i ales s p r e
povestit (şi cum a rămas din prizonie­
înţelesul, nu le m a i pot simţi.
Europei nici b l a z o n u l c a v a l e r i s m u l u i , nici i e s p e c t u l ar­
dură şi dragoste la care a ţ i fi avut dreptul...
r a t cu slăbiciunea săpatului, — e l spu­
seară, negrul ăsta dens al pereţilor imi
Ajung p â n ă acolo că mi se pare că în mine
tei, nici i u b i r e a amintirilor străvechi, nici spiritualitatea
Când dragostea şi afecţiunea
adevărată
ne — şi de făcut: va săpa în j u r u l ca­
nimic nu mai reacţionează...
pare
că
intonează
din
toate
colţurile,
creştină.
oricât de m u l t ă a r fi, niciodată n u strică.-.
Uneori, î n legătură cu cele ce m i se spun,
sei u n şanţ anticar şi lângă e l se v a
numai
marşuri
funebre).
Ca
accesorii
Gi n u m a i v a s t ă i g n o r a r e ş i o l i m p i a n ă forţă d e dis­
In timp ce voi, cu cât aţi fi m e r i t a t m a i
mi se pare ßoar a t â t că aud, dar că nu le pot
„îndura" să facă şi p e n t r u soţie, u n aindispensabile de interior, avem (ceea­
trugere.
prinde t o a t ă însemnătatea lor — toată gro­
dăpost
fără lumină, în pământ).
multă !
ce nicio imaginaţie suprarealistă d e
Dai, d a c ă , î n a c ţ i u n e a d e s p u l b e r a r e a culturii şi-a
zăvia !•.. — că n u le „recepţionez", ca s ă
.
Mai
multă
şi
decât
v'am
d
a
t
şi
desigur
mai
Soldatul
meu, î n schimb, care îl as­
pantomimă, n'ar fi p u t u t închipui : o
spun aşa. Ajung să ştiu că s'a î n t â m p l a t cu­
artei e u r o p e n e . A m e r i c a a d u c e s e n i n ă t a t e a i g n o r a n ţ e i
multă
şi
decât
aş
fi
p
u
t
u
t
să
vă
dau...
Căci
cultă
întotdeauna
ca pe o evanghelie,
sobă
dintr'un
butoiu
d
e
benzina,
c
u
tare lucru, dar, î n adâncul meu par'că s ă şi o s p o n t a n e i t a t e distructivă e x p l i c a b i l ă , î n schimb
are m a i mult darul de a le face decât
eu vă cunosc şl ştiu: voi eraţi dintre acele
lăşlueşte ceva care ar spune că nu-i cu pu­
l u c i d i t a t e a r e c e , calculul amănunţit, intenţia p r e c i s ă ,
u n burlan confecţionat din cutii goale
a le spune. E l are ticurile şi ciudăţe­
tinţă, că nu-i nimic adevărat !
suflete cari, ca a t â ţ i a alţii dintre noi, chiar
a p a r ţ i n britanicilor.
de conserve care la primul foc a r ă s ­
niile l u i şi o simplitate care m ă face
Şi totuşi aşa este ! In toate casele, în toate
uacă n'o mărturiseaţi, aveaţi, însă, întotdea­
pândit o aromă c a d e iarmaroc, d e
A n g l i a a a v u t , desigur, tradiţie, v e a c u i i d e cultură
să ţin l a el ca la o amuletă. Maniac
familiile ! Este, da, este !
u n a nevoie de afecţiune şi de dragoste !-..
carne friptă, brânză şi alte reziduuri
şi c o n t a c t p e r m a n e n t c u a r t a e u r o p e a n ă . Dar, s e c o l e
religios, el î m i vorbeşte n u m a i î n p a ­
Moartea şi-a pus semnul peste tot : î n
d
e
a
r
â
n
d
u
l
,
m
a
r
e
a
i
n
s
u
l
ă
a
duşmănit,
printr'o
n
e
d
i
l
u
a
t
ă
ascunse
p r i n încreţiturile cutiilor şi u n
Atâta
nevoie
de
afecţiune
şi
de
dragoste...
rabole ş i proverbe ca Sancho Panca, a r e
cea mai umilă casă ca şi în palatele celor in­
gelozie, printr'o n e s e c a t ă invidie, continentul. G e n e r o ­
fel de fereastră cu geam încasabil, croit
Şi a c u m ? !-..
vidiaţi, în dosul jaluzelelor ca şi a ferestrelor
viziuni din altă lume şi d e preferinţă
z
i t a t e a şi e l a n u l sentimental a l u n u i Lord Byron, p l e c a t
fantezist din sticle de vin alb ş i goale
modeste, găseşti, pretutindeni, o tragedie.
visează viitorul. Altcum.e atât de naiv
Acum ?!..
s ă m o a r ă p e n t r u c a u z a Greciei, sunt n u m a i atitudinile
puse vertical unele peste altele (Nietz­
Morţii se înregistrează statistic, dar trage­
şi atât de fireşti îi par toate lucrurile,
Tot mai gol in jurul meu...
u n u i p o e t romantic ş i n u a c e l e a a l e egocentrismului
diile şi le simt — ei singuri — n u m a i cei
că odată, pe când poposisem p e n t r u o
sche, ca şi toţi cei care nefiind î n răz­
Şi ce curios : cum mi se părea mereu, de
englez.
dinăuntru !
noapte într'un sat, mi-a suit calul p e
boiu
a
u
vorbit
despre
războiu,
a
a
v
u
t
fiecare dată, ca şi cum nimic n ' a r fi ade­
Câte cunosc n u m a i eu şi câte, asemănă­
scena u n u i teatru distrus făcându-mă
Prin d i s t r u g e r e a fundamentelor culturii ş i m o n u m e n ­
dar
dreptate
spunând:
„războiul
e
m
a
­
vărat !...
toare, nu vor mai fi fiind căci fiecare dintre
să am orgolii de Caligula, i a r altă dată,
telor e u r o p e n e , spiritul britanic n u s â n g e r ă d e loc. El
ma
tuturor
lucrurilor
bune").
Totuşi
noi le ştim — aşa cum trebuesc ştiute ! —
Şi cum mi se p a r e şi acum fără conţinut
când e r a m la mare, într'un sanatoriu,
îşi p r o p u n e , r e c e şi lucid, reconstrucţia Europei p e fun­
atât de puţină lumină s e furişează i n
numai pe ale noastre...
a avut nevinovăţia să vină la mine
d a m e n t e i m p u s e , d e - a c i înainte, d e cultura britanică.
gândul că nu mai existaţi ! Că nu mai sun­
cei câţiva m e t r i cubi, d e întuneric, a i
Şi, Doamne, câţi — buni şi fără vină faţă
puţin
cam mofluz pentru că îi spuse­
O t a b u l a r a s a a civilizaţiei e u r o p e n e , o r a d i e r e "a
teţi vii ! Că n ' a m s ă mai pot vorbi cu voi !
noştri, că n u t r e b u e s ă fii chiar Goe­
de toate astea — au trebuit să plătească ! Şi
sem
că
î n muzeul geologic al oraşului
tot
c
e
a
fost
p
â
n
ă
azi,
convine
exclusivistului
spirit
e
n
­
Nici azi, nici mâine, nici poimâine, nicio­
câţi — d a r ce, ce a n u m e ?•..—vor m a i plăti !..,
the ca s ă doreşti: „mehr Licht". Cu
e un om de 2000 de ani şi p e n t r u că
glez.
Insularii
a
u
geniu,
îl
împrejmue
d
e
u
n
n
e
a
s
e
m
u
i
t
dată !
Doamne, când se vor termina astea toa­
toate astea, micul meu adăpost şi n u ­
văzuse că îl înşelasem: e l se aşteptase
orgoliu ş i ştiu, c u e x a c t i t a t e ştiinţifică, c e voi.
te !...
Nu ştiu, dar î n clipele astea par'că m i - i
mai p e n t r u motivul că s e poate numi
ca
venerabilul strămoş de 2000 de ani
Distrugerea tuturor fundamentelor e u r o p e n e — poli­
Când ? Când ?
m a i uşor să cred că шсі n u aţi fost cândva
adăpost, e bun. I n e l stau, p e n t r u d i ­
să-1 întâmpine poate cu „servus", să-1
tice, s o c i a l e şi culturale — p e n t r u o rearhitecturizaie a
Căci, deocamdată, nu văd decât durere şi
bată... strămoşeşte pe umăr, să-i ofere
rijarea focului de artilerie, cu u n ser­
cu aaevärat **ecât să cred că aţi fost real­
continentului în spirit şi în dictat britanic, a p a r ţ i n e u n e i
jale şi moarte ! Şi toate se înmulţesc ! Şi î n
cumva
şi u n scaun şi când colo, totul
gent
şi
un
caporal,
amândoi
telefonista,
m e n t e cândva, că eraţi vii, că ne-am vor
jurul nostru, cercul se strânge.-, se strânge
intenţiuni p r e c i s e , din c e î n c e m a i l i m p e d e ochilor
nu fusese decât o farsă: omul e r a . .
şi cu soldatul meu. Caporalul e u n
tot mai mult...
noştri.
bit şi că v'am simţit gândurile î n vibrarea
mort.
Iată, m a u părăsit atâţia prieteni — prie­
moldovean şoltic cum n u m a i moldo­
sufletului vostru dar că acum nu m a i sun­
F e n o m e n u l îmi aminteşte, d e d e p a r t e , u n capitol d e
teni sau din familie, t a t una : şi unii şi al­
venii ştiu să fie şi când se apucă el la
istorie literară, — mărunt c a a s p e c t imediat, d a r n e ­
teţi...
Aici, când are timp liber, când ruşii
ţii prieteni dragi — şi de ce ?
„taină" cu soldatul meu, uit şi de frig
lipsit
d
e
semnificaţie.
O
t
e
n
t
a
t
i
v
ă
(
e
ş
u
a
t
ă
ş
i
ridiculă
Şi
totuşi,
a
ş
a
este
:
d<nşi
pentru
totdeauna,
ne dau pace ş i mai ales când pe cei­
Cu cari n'am să mă mai văd.
şi de sobă şi uit şi de lemnele p e care
p â n ă l a u r m ă ) d e - a d i s l o c a , a i g n o r a ş i a înlocui, p r i n
lalţi oboseala a făcut să-i prindă som­
MOitŢl !... Da, MORŢI !..,
Niciodată !
nu prea avem de unde le lua. E l a
n
ă
p
r
a
z
n
i
c
e
formule
revoluţionare,
î
n
t
r
e
a
g
a
a
r
t
ă
e
u
r
o
­
nul,
stă ore întregi ca şi când a r fi în
De cari este păcat !...
Doamne, nu vreau să îndrăsnesc nimic :
p e a n ă . Elveţia din 1916. In Zürich-ul ospitalier, tolerant
fost luat prizonier la Odessa î n toam­
transă, cu o foaie religioasă pe care o
De cari m ă doare a t â t numai când m ă
Tu singur ştii ce faci !
şi umanitarist d e atunci îşi g ă s i s e r ă azil u n g r u p d e
na lui 1941, a m e r s pe m a r e t r e i zile
ţine d e obiceiu p e dos p e n t r u că n u
gândesc şi cărora — ca ieri-.. — le vău chi­
Şi ştiu că tot ce-mi este îngăduit e a t â t a :
tineri aventurieri, cosmopoliţi, fugari din ţările aflate
purile în minte...
ştie citi şi se roagă aşa până îl prinde
şi trei nopţi fără să ştie unde şi fără
să spun „fie-le ţ ă r â n a uşoară şi iartă-le,
în război. D e o a r e c e , „conştiinţa l e interzicea i d e e a d e
Prieteneşti, bune, afectuoase.
somnul, cum se ruga şi mai acum câ­
să ştie cel puţin dacă va mai trăi şi
I a t ă surâsul acela cald, suârsul acela bun
Doamne, păcatele dacă au greşit !"...
războiu", tinerii i n d e p e n d e n ţ i şi pacifişti a u trecut l a
teva luni, când, stând la u n hoge t ă după alte două zile de mers p e uscat,
şi drag a l celui dintâi căzut, al lui George
revoluţie literară şi artistică. „Revoluţia", numită
tărăsc, se închideau amândoi seara î n ­
Şi iartă-mi-le şi mie, Doamne !
s'a trezit (a aflat-ó însă numai după o
Neamţu, dragul nostru George, drag tutu­
tr'o tindă şi se rugau fiecare în limba
„ D a d a " şi a l i m e n t a t ă d e sgomotoşii Tristan Tzara, Hugo
Şi iartă-mi-le şi pe cele de acuma : ...vor­
lună) l a a l treilea şanţ anticar, care
rora... Erou a l datoriei, al onoarei şi a l ablui,
unul lui Isus, iar altul lui Allah.
Ball,
Richard
Huelsenbeck,
Fritz
B
a
u
m
a
n
n
,
H
a
n
s
Агр,
bele.-, poate îndoiala, poate.., revolta !
se croia încă de atunci, din j u r u l Stanegaţiunei, trecut deja î n legendă şi î n pa­
Altfel, simplitatea lui de m u t e ori clar
Max O p p e n h e i m , Marcel Iancu, Augusto Giacometíigini d e cărţi !-..
Căci vei înţelege şi I u , Doamne, Cel care
lingradului. L a Stalingrad a stat u n
văzătoare, ca şi cutezanţa de a privi
Hauser, E. V a r e s e , S o u b e y r a n , F. P i c a b i a , M a x Ernst,
an
şi două luni, a săpat şi a fumat ma­
I a t ă figura limpede, delicată şi totuşi
eşti puternic şi vezi,toate şi toate le 'nţelegi:
şi primi totul fără cea mai mică panica
Paul Eluard şi alţii, — s ' a g r ă b i t s ă l a n s e z e formula
vie, a celui a t â t de doritor de viaţă şi î n ­
horcă, a fost dus cu alţii Duminica î n
mi-erau dragi şi erau tineri şi erau — cu aa celorlalţi, au fost şi sunt p e n t r u mi­
negativismului i n t e g r a l : „Revoltă totală p â n ă l a a n a r ­
drăgostit de frumos, a bietului Aurel, sa­
biserici în care tineri şi tinere care nu
n e o frumoasă prelegere şi u n impuls.
devârat,
nu
n
u
m
a
i
aşa
cum
se
spune
—
şi
hie,
iară
degetul
p
e
buze
al
moralei.
D
a
d
a
ştie
tot,
D
a
d
a
vantul t â n ă r Aurel Vrancea, delà Institu­
credeau decât î n „preroda" (natura)
Poate, cine ştie, lor, acestor soldaţi î n
s
c
u
i
p
ă
tot".
buni
şi
drepţi...
tul Cantacuzino, m a r t i r al muncii, care
care necontenit văd acea dârzenie da­
jucau căzăceasca ş i a scăpat până l a
aştepta să-şi vadă — î n fine ! — roadele
Doamne, siguir, nu-Ţi ştiu, nu-Ţi cunosc le­
C o n s i d e r â n d cultura şi a r t a e u r o p e a n ă simple mituri
cică
pe care până aici, n'o înţelesesem
atâtor strădanii şi delà care, cu îndreptăţi­
gile Tale, dar-., par'că e p ă c a t !
a c ă r o r c e n u ş ă s e c u v e n e a s ă fie risipită în vânt, p e s t e
decât ca p e u n argument istoric sau
re, aşteptau de altfel toţi cel cari îl cunoşteau
Nu mi-o lua î n nume de r ă u căci n u Te ~> g r o t e s c ă t a b u l a r a s a a Europei D a d a îşi p r o p u n e a s ă
ca p e o figură de stil, le datoresc li­
şi aştepta, poate, şi ţ a r a şi poate şi ştiinţa, atriumfe, i g n o r â n d , dizolvând şi s c u i p â n d totul.
judec
dar zic ş i eu aşa,după mintea şi înţe­
niştea asta mioritică în faţa a tot ceea­
tâta !...
M i ş c a r e a d a d a i s t ă a d u r a t c â ţ i v a ani, s'a transferat
legerea m e a cea omenească.
ce s'ar putea întâmpla, pasiunea ris­
Şi apoi sărmanii Georgică şi Vlădul a Paris, a d e v i a t în c â t e v a a p e n d i c e literare tincturate
cului şi viciul, pe care într'o oarecare
Bieţii băeţi, bieţii de ei !•-.
cu Jurist, doi fraţi, morţi năpraznic într'un
cu spirit marxist, şi, d u p ă c e a s c u i p a t şi a n e g a t totul,
măsură l-am avut şi î n trecut, de a
adăpost, aşi putea spune sub ochii înebuniţi
Dragii mei !..s'a stins f ă r ă a p u t e a c l ă d i nimic p e continentul trepi­
de durere a i tatălui lor, colonelul medac Ju­
mă simţi comod î n suferinţă. Poate.
Din tot ce-au fost n u - m i mai r ă m â n e de
d a t d e violenţele ei inutile...
rist, care-şi vedea, deodată, ambii lui copii,
Treizeci
de luni pe front trăite cine
cât amintirea lor.-.
toată lumina şi dragostea vieţii lui, stinse,
C
e
a
fost,
ieri,
o
a
r
e
c
u
m
e
v
e
n
i
m
e
n
t
mărunt
—
insolent
ştie
cum
şi cine ştie unde, împreună
Această aducere a m i n t e şi această imagi­
Stinse într'o clipă, coborîte într'o singură
cu ei, m'au făcut să n u m a i ştiu ceea­
l a î n c e p u t ş i ridicul jdupă a c e e a — a p a r e , în prezent,
ne
îmi
va
rămâne,
însă,
întotdeauna
bună
şi
clipă in n e a n t şi întuneric.
ce î n viaţa m e a de aici e a l m e u şi
în linii mari, trqsate^.jputernic, în stil r e c e şi c a l c u l a t .
caldă şi luminoasă.
Ifără să m a i vorbesc d e durerea m a m e i
ceeace e al lor. Ceeace ştiu însă sigur,
Z ă n a t e c a , gratuit a n a r h i c a , e x h u b e r a n t n e g a t i v i s t a
In multe momente, cum nu se poate mai
lor, plecate, căreia îi era dat să afle, pe acolo
ştiu că d e va fi s ă m a i duc vreodată
duioasă şi m a i mângâietoare şi totuşi, adânc
formulă D a d a , d e v i n e , astăzi, proectul lucid a l unei
pe unde era, din ziare sau altfel, că l a î n ­
şi o altfel de viaţă decât cea d e aici,
dureroasă, ca înfiptă adânc în însăşi carnea
u r i a ş e „ t a b u l a r a s a ' " a fundamentelor e u r o p e n e , s u b
toarcere nu va m a i fi m a m a a doi băeţi m i ­
voi simţi întotdeauna lipsa oamenilor
mea, pierd-ere şi lipsă ce n u se poate judeca
g
â
n
d
u
l
u
n
e
i
reconstrucţii
dirijate
metodic.
nunaţi, cari trebuiau să-i fie m a r e a ei m â n ­
şi cântări şi pe care desigur o voiu simţi în­
cu care sunt acum şi că siguranţa aC ă o d i n i o a r ă D a d a , — M a r e a Britanie „ştie tot, s c u i p ă
drie... ci va găsi casa goală, pustie şi îndo­
totdeauna.
nonimă şi monotonă a unor zile scurse
tot", distruge tot.
liată !
Dragii mei dragi, buni şi neuitaţi prieteni
la
fel, îmi v a întreţine întotdeauna,
Ieri, efemera ş i a n a r h i c a m i ş c a r e D a d a a e ş u a t prin
Iar acum George.
şi fraţi ai mei asta-i tot ce vă m a i poate anostalgia
incurabilă a zilelor subpăl â n c e d ă c a p i t u l a r e . Azi, M a r e a Britanie, s i g u r ă în
Bunul şi dragul meu prieten, aproape un
ß-resa vouă şi memoriei voastre cel care —
mântene
î
n care nici u n „mâine" n u
frate, George Serdaru, chinuitul, a cărui să­
planurile e i , reia, c u alţi sorţi d e i z b â n d ă , formula
unora p â n ă m a i zilele trecute — v'a fost
era sigur şi în care-nu ştiam niciodată
nătate fragilă era asemeni fragilităţii flori­
distrucţiei totale, solemnă, a u t o r i t a r ă , g l a c i a l ă şi, m a i
vouă în viaţa asta pământească.
dacă voi mai fi a doua zi.
lor şi care, totuşi, mai găsea încă î n trupul
cu s e a m ă , „fără degetul p e b u z e a l .moralei"...
lui a t â t a putere de a iubi, a suferi şi a se
sacrifica—şi pentru el şi pentru alţii—şi d e
PUIU DRAGHICI
STELIAN TECUCIANU
RADU GYR
a duce, el singur, povara atâtor griji, răspun­
deri şi suferinţe care, altfel, a r fi covârşit
puterile oricăruia dintre noi ! Şi care, săr­
In 1762, trupa Comediei Ita­
manul, î n viaţa asta n'a avut parte decât
liene
din саріШІа Franţei, ce
scena partidei de şah, să ex­
de înfăţişarea ei, cea rea, cea duşmănoasă, de
juca vn fostul, „hotel de Bour­
clame : ,,Eşec la tiran" în loc
toate încercările şi de toate amărăciunile ei,
gogne"
am
rue
de
Mauconseil,
de
„Eşec la rege !" Va fi re­
de muncă şi de istoviri, cari toate, au reuşit
ojeri lui Carlo Goldani direc­
luată în epoca romantică, iar
să-i umple cupa cea amară, p â n ă peste m a r ­
ţia acestui teatru şi funcţia de
(Urmare din pag. I-a)
in 1849 Comedia Franceză va
gini, dar căruia, î n schimb, poate că nicio­
auuur ai;.ra!t. In а\ге\щі timp,
atinge cifra impozantă de două
dată n u i-a fost dat să guste şi din ceeace
strălucitoare taleirute de poet :
ambasadorul Franţei la Vene­
sute nouăzeoi-ţşirşapte de re­
Urmară latwde, elogii şi răs­
ea avea ca sănătate, lumină şi bucurie de
ţia îl încuraja cu asigurări
François de Nesufchâteau şi
prezentaţii pe aiceeaşi scenă, a
THOMAS OARLYLE: ISTO­ ranţe, pe-ale cărui falduri se
plăţi.
Edifia
dedicaită
Pirinciviaţă !...
frumoase, promiţându-i o pri­
Marie-Joseph Chénier.
savuroasei comedii.
RIA REVOLUŢIEI FRAN­
pesei
Adélaïde
fu
epuizată
Ы
încrustau cu litere de foc de­
Dar să guste aşa, din plin, neîngrijorat, li­
mire demnă, de talentul său.
In 1771 Carlo Galdom se
Mau târziu, Goldoni riă o a
CEZE.
câteva • zile. Eleganţa cu care
zideratele î n numele cărora
ber şi tinereşte, fără sa plătească după aceia
Dorind să cunoască Parisul şi
gândi că ar fi biné să scrie
doua piesă Ы limba franceză:
acest străin ştiu să scrie şi să
se vărsaseră nesfârşite va^
imediat cu o nouă suferinţă-..
obosit de opoziţia пеѵпсеіШа
direct în limvba franceză pen­
L'Avare fastueux; dar noua
pîacă îrotr'o limbă oare nu era
hiiri de sânge.
Marea ş i fundamentala
Decât poate, în puţinii ani petrecuţi la Pa­
şi dârză'a ceiorialfi oaumenide
tru teatrul 'francez. Prieten cu
huceroatne rm va cuno>aş>fce nici
a lui, stârni admiraţia
tutu­
transformare
a
struicturii
ris—poate de aceia îi erau şi cei mai dragi !...
teatru, el părăsi Italia dupăce
Şi astăzi, după un veac şi
Louis le Kain şi cu Pierrepe
departe
succesul
înaintaşei.
ror. Fcupt curios şi semnifica­
domnise timp de treizeci d«!
Deşi chiar şi atunci — mai cu seamă că era
raporturilor dintre indivizii
Louis Préville, et râvni — nu
jumătate,
oarba
pasiune
tiv este дгеШаШеа pe care el Va fi jucată cu o oarecare
ani peste toate teatrele oraşu­
aşa d e conştiincios şi aşa de bun şi se gânfără sentimentul unei oarecari
constituind diversele clase
continuitate abia în 1905, la
ce-a condus la eşafod sute
însuşi o întâmpină atunci când
lui său natal. Se ducea către
temerităţi, mărturiseşte auto­
d>ea tot timpul la sacrificiile celor din ţară,
Odeon, în prelucrarea unui
sociale, m a r c a t ă î n a doua
vm să traducă piesa în italie­
de mii de vieţi .rămâne u n
un viitor nu mai puţin glo­
rul în spiritualele sale memo­
ale fraţilor lui, ale surorei lui, etc. — el în­
autor de mult uitat : Saintneşte : anumite expresii pro­
j
u
m
ă
t
a
t
e
a
secolului
al
patetic capitol de studii pen­
rios : timp de alft treizeci de
rii publicate în franceză
Jwst.
că trebuia să fie cu mintea t o t timpul la
prii Ivmbed franceze emu aneXVIII-lea,
avea
să-şi
capete
m
tru istorici ş i psihologi. Ma­
ani
el
va
cunoaşte
succese
1787 cu ocazia împlinirei _
examene, s ă studieze mult, să muncească
voe de exprimat într'o limbă
Mai trebue amintită, din
a
forma precisă către 1800
rele
scriitor englez Carlyle,
mult
invidiate
im
capitala
optzeci
de
ami
—
la
gloria
de
nopţile pe t r a t a t e groase, plus a t â t e a şi aserva teatrului francez al lui
în care ele nu fuseseră nici
prin
«eeace
istoria
cunoaşte
al
cărui
interes pentru m a ­
Fnanţei
unde,
ca
şi
el,
atâţia
a
fi
jucat
pe
scena
teastrwlui
Goldani, şi Pamela de Fran­
tâtea alte greutăţi pe cari numai noi cei d e
simţite nici gândite.
străini
de
seamă
se
stabiliseră
rile
probleme
a l e istoriei
Comediei
Franceze.
Cunoştea
sub
numele
de
Revoluţia
çois
de
Neufchâteau
—
care
a
acolo le ştiam-..
pe vremea aceea — Grimm,
îndeajuns
de bine această
Succesul mergea crescând.
este ciunoscut, a d a t una din­
franceză. Aceasta a fost, in­
fost cauza îiracniderei vechiei
Dar oricum... au fost, poate, singurii lui
d'Raibach, Glück,
Liickwsr,
limbă pentru a scrie Le Bour­
Spiritid de observaţie, o oare­
Comedii şi a arestărei întregei
tre cele mai bune cărţi asu­
contestabil, cea m a i sgiuduiani m a i frumoşi !
Piccini, Grétry — şi unde Mo­
ru Biemfaiisaniti, care îmbogă­
care indulgenţă surâzătoare,
trupe m ziua de 2 Septembrie
p r a Revoluţiei franceze. Şi e
toare,
prin
factorii
care
o
Restul : muncă, sacrificiu şi suferinţă.-.
zart ar fi vrut să moară.
ţeşte repertoriul teatrului cu
restaiurarea adevărului pe sce­
1793 — ce nu era decât o di­
cu a t â t m a i preţioasă acea­
Biet suflet chinuit, „George î n d u r e r a t u l " !
determinau şi prin consecin­
un
nou
personagiu
:
morocă­
nă, a naturaleţei şi #i virtwţei,
bace adaptare a piesei lui
Fu dùcepçianat de cei de 'l'a
s t ă lucrare, cu c â t ea vine
Tu, cel hărăzit vieţii sub o zodie neprielnică...
ţele de-o inegalabilă a m ­
nosul
au
mima
larngă,
filozof
erau.
Tnanirfestări
reallisite
ce
Casvlo
Goldani
:
Pamela
nu­
Comedia Italiană, care nu se
Cu adevărat bietul tău suflet chinuit poate
ploare care i-au urinat.
într'o oarecare măsu\ru — Di"
plăceau societăţii im\ztregnaî.e
bile.
asemănau nici pe departe cu
că doarme acum prima dată în linişte... Şi,
•derot
nu
e
stsrăin
dé
preocu­
de
filozofie
din
vremea
aceea.
Smulgând din rădăcini şi
predecesorii lor, Riccoboni şi
CornedtoiÊpnafui italian muri­
cine ştie, poate, pe lumea cealaltă, aceia capările lui GciMtoirii — sub un
Inovaţiile fund\amxmtale adu­
Baileliti — creatorii lui Mari­
răstuirnând cu violenţă tra­
se
cu
şapte
luni
înainte
—
la
re-i acum a ta, ţi se vor ţine şi ţie în soco­
aspect de străşnicie grosolană.
se de Goldoni se refereau mai
vaux, — nici cu aètorii vene6 Februarie 1793 — după ce
diţii de veacuri
ce păreau
teală, toate, t o a t ă suferinţa t a d i n lumea
mult la eoTuţinut decât la for­
ţieni. Fu nemulţumit de piese
văzuse
redus
la
mizerie
de
Le Bounru Bienfaisant, pri­
statornicite
p
e
n
t
r
u
înfrun­
asta !
mă, la spirit mai mult decât
vele ce le sorise pentru aceşti
Revoluţie. Ultimele luni el
mită cu unamàmÀtate de Co­ la artă; şi tocmai aceasită su­
tarea
vremurilor;
Revoluţia
Frate
George drag, ultimul î n serie,
actori mediocri...
suspină în zadar după pensia
medieni, este o operă vioae,
perioritate a gândirii asupra,
fraţii mei ceilalţi dragi, îmi iau r ă m a s bun
delà 1789 flutura u n stin­
In schimbul acestor desasuprimată
şi după patria de
de
o
ironie
blâmdă.
Fu
creată
expresiei, constituia
amntacu lacrimi în ochi delà voi !
dard nou, dătător d e spe­
măgiri, oraşul lumină îi re­
dincolo
de
Alpi;
pensia
îi
fu
la 4 Noembrie 1771 de trupa
giul scriitoruilui faţă de cei
Dragii mei-..
zerva multe alte satisfacţii !
resitabilită în ajunu
morţii,
Comediei Franceze ce juca pe
din
generaţiile precedente.
De fiecare în parte şi, deşi m a i tineri,
Răs\făţai prin Suioane şi teaure,
atunci te Tuueiries în „Salle
iar Italia nu o mai revăzu de­
chiar şi de voi Georgică şi Vlăducu, i a r î n
el este invitat de tot oe socie­
Toţi оіототіі mari ai timpu­
des Machines", iar a doua. zi
cât în uis.
special de voi ceilalţi, de tine George al nos­
tatea franceză are mai ales,
lui erau de acord asupra cali­
ea fu reprezembată la FontainAstăzi, o placă comemorati­
tru, George al nostru drag, primul în serie,
leagă prietenie cu Diderot şi
tăţilor lui şi-i aducem elogii
bleau înaintea întregei Curţi.
vă pe casa locuită ani dearân­
Favart, corespondează cu Vol­
•Succesul este mare : Prévïlle
meritate. Voltaire îl numeşte:
de tine Aurel şi, acum î n u r m ă , d e tine
dul în rue Saint-Sauveur, şi
MEMENTO
interpreta rolvil morocănosu­
taire care îl aplaudă şi nu gă­
,,Le peintre et le füs de Ы um bust în square de l'Arche­
George, prietenul meu vechiu—de cari, cum e
lui; Bellecour, Mólé, M-me
seşte destule cuvinte de laudă
mai'.iuire". Dealtfel, nu spusese
şi drept, şi prin vârstă şi altfel e r a m oricum
vêché — lângă Notre-Dame —
Drouin - Ptrévïble, delicioasa
pentru talentul său, întâlneşte
el însuşi tu delicioasele sale
CINEMATOGRAFE
m a i legat, m a i apropiat — dacă aţi şti c â t
aduc aminte parizianului gră­
Doligny şi îndrăcită
Gogo
pe
Jean-J'aicques Rowsseaiu
Mémoires : „Toată străduinţa
delà u n exponent remarca­
m ă doare inima şi cât de mult vă simt lipsa.
bit de Carlo Goldoni, italian,
(M-me Belilecour) complectau
care îi declară scurt că nu se
ce am depus în compuniereia
bil al unei ţ ă r i vecine care a
Şi desigur că în toată viaţa am să v'o simt
dar timp de treizeci de ani om
distribuţia.
debutează la şaizeci de ani în­
SCALA : P u n t e a ide cristal şi asistait l a puistiitoarea t ă operüor mele dramatice a con­
de teatru francez.
de acum ! Şi o -să mi se pară mereu, de-aeum
tr'o literatură străină, însfârstat în a nu vătăma natura" ?
jurnal.
lăzuire a nobilelor pasiuni
Este foarte puţin; mult preia
încolo că t o t n ' a m fost deajuns împre­
Autorul e obligat să apară
şit este prezentat regelui, care
franceze.
puţin.'
Le
Вогшш
Bienfaisarat
este
ună, că n ' a m fost a t â t cât a r fi trebuit,
REGAL
:
Immensee
şl
jurnal.
pe
scenă,
omoare
ce
îl
mrprmîi atribue o pensiune şi — oImtr'o zi poate^mtr'o zi mai
jucată aproape іпоогиідатои în
că nu ne-am apropiat şi mai mult unul de
Lucrarea aceasta d e va­
•noare apreciabilă şi mwU in­
de, pentrucă acest
obiceiu
ARO : Vacanţă pe RMeira şi
bună şi mai liniştită, când lu­
Noembrie şi Decembrie 1771.
altul şi căldura sufletelor noastre să ne-o fi
loare
a a p ă r u t de c u r â n d în
vidiată — îi îmoredmţează
jum-al.
francez nu atvea curs în Italia.
mea va avea din nou vreme să
Va reapare neîncetat pe afişul
simţit şi mai mult...
româneşte, într'un elegant şi
funcţia de profesor de italia­
sie reîntoarcă asupm Uterelor
Comediei Fraroceee până în
FANTASIO : Un ştrengar de compact prim volum, m bi­
Dragii mei !...
nă ai! Princ.peseîm
regale.
şi artelor frumoase,
vre-un
1819. Ы timpul Revoluţiei va
fată.
Dac'aţi putea şti voi cum îmi este i n ' m a
Dacă Ludovic al XV-lea s'ar
blioteca istorică a editurii
comitet parizian de literatură
fi reprezentată pe toate sce­
în momentele astea !... Poate, de-accio de
CAPITOL
: 30 ore de drago­ „Universul", care şi-a p r o fi purtat astfel cu wn oarecare
comparată
îşi
va
aduce
штгп-te
nele
pairiziene:
in
1794
pentru
unde sunteţi, poate că da, poate că vedeţi şi
ste şi jurnal.
număr de mari autori naţio­
puis să tipărească lucrări tra­
de cel ce a onorat cu atâta
reinfflrarea în teatru a lui Préînţelegeţi...
nali, i s'ar fi făcut probabil o
t â n d deopotrivă marile pro­
SELEICT
:
Picpus
şi
jurnlal.
glorie
cele
două
ţări,
şi
ti
va
ville;
mai
târziu
şi
în
mod
Atunci desigur că veţi dea, veţi şti şi v ă
presă mai favorabilă ! — Mai
aduce prinosul de glorie me­
succesiv cu Flevxry, Mole, DaROMA : Asasinul delà casa bleme româneşti ca şi p e
veţi bucura : v'am iubit muît, mult.. Mi-aţi
târziu, Goldani la rândul său
cele străineritat.
aimcour.t, Louise Contat şt
fost dragi... Poate că uneori n ' a m a r ă t a t - o
devine îndrumătorul ascultat
Nr. 21 şi itrupă, de revistă.
Lange. Totuşi cenzura revolu­
Traducerea este s e m n a t a
cu încredere a damă tineri şi
suficient -— şi poat» că e o vina a m e a :
ţionară va cere ea Gérante, Ы
DOROTHEA CHRISTESCU
de d. N. Pândele,
t
Goldoni si Comedia Franceză
CÂRTI NOUI
1
30
MAI
UNIVERSUL
1944
Cronica literară
Tudor Teodorescu-Branişte:
PRINŢUL,
roman
Două sunt cărţile, anului în curs,
oare iau deşteptat interesul deosebit al
criticii: „Sfârşit de veac în Bucu­
reşti" a d-lui Ion Marin Sadoveanu şi
„Prinţul", ultima lucrare a d-lui Tu­
dor Teodorescu-Bronişte. A m fost
printre асэі care am salutat cu mare
satisfacţie romanul epicului .celui mai
curat pe care-1 are literatura noastră,
de o calitate atât de rară încât alătu­
rările cu Balzac, Stendhal sau F l a u ­
bert, s'au impus delà sine şi care este
„Sfârşit de veac în Bucureşti". Tra­
tarea artistică a materialului, de o
obiectivitate care indică detaşarea aproape complectă a autorului de eroii
şi faptele povestite, aglomerarea lentă
dţar cu o arhitectură fără greş a fap­
telor de natură isă ; d e t 3 r m i n e un perso­
nagiu cu amintire neştearsă — Iancu
Urmatecu — şi în acelaş timp zugră­
virea epocii printr'un mare număr de
cpmeni şi întâmplări cu o peniţa mi­
nuţioasă încărcată şi de ştiinţă psiho­
logică şi de cunoaşterea structurilor
sociale din epoca descrisă, au făcut ca
romanul „Sfârşit de veac în B u c u ­
reşti" să capete integrala aprobare
critică, satisfăcută de a-şi fi găsit
câmp mănos pentru explorări sucu­
lente.
B i œ înţeles, incitat de omagiile unei bune părţi a criticii noastre de
prestigiu, care alături de romanul
d-lui Ion Marin Sadoveanu aşsza car­
tea d-lui Tudor Teodorescu-Branişte,
am citit „Prinţul" cu (o nestăpânită
curiozitate.
Francamente voi mărturisi că ro­
manul nu rezistă analizei critic-э. Analogiia cu romanul „Sfârşit de veac
î n Bucureşti" este, licită î n părţile ex­
trinsece criteriului artistic, adică acolo unde constatăm similitudini par­
ţiale î n descrierea destrămărilor uno­
ra din clasele noastre sociale, mai
precis, î n aceea că, atât d. Sadoveanu
cât şi d. Branişte, fac, primul acci­
dentai, secundul intenţionat, procesul
clasei boereşti în decădere şi^pulverizare, după cum şi'n aceea că, amân­
două romanele configureiază persona­
gii centrale care confiscă întreaga
atenţie a cititorului: Iancu Urmatecu
' şi Jean-Andrei Munteanu, zis Prinţul.
In rest, valoarea romanelor în
chestiune -este inegală.
După ce şi-a risipit averea părin­
tească în nimicurile vieţii de piaraziţ
social, pe care prinţul Jean-Andrei
Munteanu a dus-o la Paris, vreme de
aproape^ 30 de ani, — luxoasă şi destrăbăljată, — omul capătă, deodată,
conştiinţa întinderilor scăzute ale bu­
nurilor sale şi, printr'un ciudat declic
moral, greu de presupus la oameni
care ca Jean-Andrei Munteanu au
dus o viaţă neobişnuită, cu restric­
ţiile, părăseşte mondenităţile şi Pari­
sul, pentru a se retrage la mica-i mo­
şie rămasă, într'un ipotetic Munteni,
pe o linie ferată care străbate frumoşii noştri munţi. Insist,—fiindcă şi
autorul insistă —, asupra vieţii de
dolce far-nientei ia prinţului la boerescul conac din Munteni, preocupat
exclusiv să târâie scumpele sale obi­
ceiuri delà, minuţioasa toaletă mati­
nală iavând o durată de câteva ore
(unghiile, părul, barba, baia, pedicura, parfumurile, cosmeticurile, pu­
drele şi alte mii de fleacuri în mijlo­
cul cărora personajul retrăia ferici­
tele ceasuri ale Parisului), cu cere­
monialul ridicul al prânzurilor şi cine­
lor, servite după tipice rigide, hazlii,
cu orele de program netuiburate de
nici un eveniment, ca şi cu reveriile
scumpe în care se cufundă cu volup­
tate Omul nu face nimic- Omul e ri­
dicul, privit din afară, fiindcă târâie
cu dânsul sdrenţele unei vieţi de lux
şi trândăvie, într'un cadru şi în nişte
împrejurări rustice. Omul trăeşte din
vise şi /se alimentează dintr'o me­
canică a gesturilor care, odată pornita,
nu se mai opreşte. I n orice caz perso­
najul are o psihologie consolidată.
Asta demonstrează, de fapt, conti­
nuarea ocupaţiilor sale din epocile da
glorie, în epoca de decădere în care ne
este prezentat. Jean-Andrei Muntea­
nu nu poate ieşi din obiceiurile sale,
din maniile, mişcările, gesturilö sale.
O psiholqgie mai tipic consolidată
nici nu se poate. Mai lamintiţi-vă,
apoi, de vizitele pe care le primeşte
la câteva luni odată- Neatent la cali­
tatea personagiilor care îl vizitează,—
popa Anton, Crivenii, Vasile Gărde­
scu, etc. —, omul nostru se comportă
ca şi cum ar avea î n faţă cine ştie ce
personalităţi simandicoase, fiind onc­
tuos, prevenitor, solemn, rigid. Mane­
jul lui Jean-Andrei Munteanu esjte,
deadreptul, rizibil. Musafirii săi sunt
popă, şef de gară, şef de ocol silvic,
oameni trăiţi la ţară, cu obiceiuri spe­
cifice neciopliţi, dar Prinţul
nu vede
nimic din toate acestea, el continuându-şi monologul său interior — Fata
şefului de gară, Silvia, Criveanu, gâs­
culiţă alimentată îndestulător de vi­
sele pensionului din care ieşea, e fas­
cinată de ţinutft, gesturile şi vorba
prinţului. începe să nutrească speran­
ţe de căsătorie; în fond, dăruie iubi­
rea sa nevinovată acestui om de-acum
bătrân, de o moralitate decăzută prin
parazitism social şi practica abuzului
Editura Socec
de plăceri. Prinţul care la început nici
nu se sinchiseşte de ea, începe a o
băga în seamă. Propriu zis, n'are nici
un fel de idee precisă despre сеэасе
r vrea să fiacă din fata frumoasă a
şefului Û,Î gara. íja îortuiteie întâl­
niri din pădure în plimbările pe care
prinţul avea obiceiul să le facă, — iar
Silvia dorind ia-1 vedea —, participa
ca din întâmplare, printr'o voită com­
binaţie a autorului, Vasile Gărdescu,
personagiu interesant în felul său, ar­
tist liric ratat, cam beţivan, oaré, însă,
devine motorul moralizator în viaţa
lui Jean-Andrei Munteanu.
Câteva pagini alei romanului stau
la dispoziţie d-lui silvicultor Vasile
Gărdescu care violeţază singurătăţile
şi refugiile priţului, pentru a-şi desvolta teoriile sale despre umanitate.
Mai întâi, Vasile Gărdescu acuză pe
prinţ de lipsa de umanitate în rapor­
turile lui amestecate cu Silvia Cri­
veanu pe care o lasă, inconştient să-şi
facă viane iluzii. Ulterior, îşi v a extin­
de demonstraţiile asupra întregii - şi
complexei inumani ta!ti a prinţului,
oare este astfel fiindcă trăeşte în a f a ­
ră de oameni, departe de ei, singur, izo­
lat într'un turn de fildeş- Iată calita­
tea demonstraţiei d-lui silvicultor Va­
sile Gărdescu: „— Prinţe, înţelegi î
Coboară-te într.3 oameni, laolaltă cu
ei, la fel cu ei, dacă vrei «ă trăeşti...
Deasupra oamenilor, n u e nimic: <
,?
gol, e vid îşi în ivid nu poate trăi ni­
meni. Intre ei, numai între ei e aer, e
veselie, e via tă adevărată. Ei stau pe
pământ. Dumneata eşti suspendat
deasupra pământului şi vei cădea- Azi,
sau peste câtva timp, n'are nici o im­
portanţă. Vei cădea, asta e esenţialul...
Ce urmăreşti, ce vrei, Prinţe 1 Ce
cauţi peste oameni, dincolo de oa­
meni? Cauţi imposibilul, irealizabi­
lul. •. Aste nu-i bine, nu-i sănătos, nu-i
LITERAR
practic! A s t a te duce la pieire. P e toţi
cei care au făcut ca dumneata i-ja dus
la pieire" (180)..
Pasă-mi-te, demonstraţiile l u i V a ­
sile Gărdescu nu rămân fără efect.
Psihologia atât de consolidată a prin­
ţului Jean-Andrei Munteanu, oare
de 50 de ani face aceleaşi lucruri, gân­
deşte în acelaş fel, constant c u sine,
cu educaţia lui, cu felul de viaţă pe
сдге 1-a dus, acea psihologie care-1
face ca la Munteni, în refugiul, oare­
cum al sărăciei, să se' îmbăieze trei
ore pe zi, să fie servit la masă numai
prin partea stângă, seara să coboare
în sufragerie în haină neagră, toată
această psihologie de maniac se darmă, în fine, după trei asalturi ale lui
Vasile Gărdescu şi prinţul, deşteptându-se la o nouă realitate se sinu­
cide aruncându-se înaintea Orientexpresului care trecea prin gara
Munteni.
Incredibilă psihologie! Şi în măsura
în care romanul d-lui Tudor Teodo­
rescu-Branişte se sprijină în mod unic
pe acest personagiu, întreaga carte
este ratată. Ne-au plăcut unele de­
scrieri ,ale ipoteticului ţinut păduros
şi muntos delà Munteni, cu ecourile
maiestoase ale trenurilor fulgerând
prin neînsemnata staţie, descrierea
minuţioasă ,a castelului făcură cu pre­
cizie ş i aplicare, figura lui Bob Frun_
zetti, familia Criveanu ca şi lacomul
popă Anton. Dar toate acestea, locuri
şi personagii sunt părţi complimen­
tare, fragmente, ale unui întreg care
nu rezistă analizei critice drepte.
„Prinţul" este o carte a cărei inten­
ţie esenţială este tendenţioasă, de­
monstrativă. Ea cade prin însăşi aoeastă .intenţie care o străbate delà
un capăt la altul şi poate fi rezumată
în fraza cu care romanul se închee :
„Trenul trecu într'un vârtej de scân­
tei şi de fum. In urma lui, rămase pe
albul zăpezii o pată roşie de sânge şi
undeva, mai departe, un petec negru
svârlit de iuţeala roţ lor ca un lucru
inutil: smochingul Prinţului".
;
MIHAIL CHIRNOAGÄ
4
S P I R I T U L
N
ÎF
L
O
R
E
S
CC
I
R
E
Ş
I IN M
O
L
D
O
V
A
(Urmare din pag. 4-a)
Cobor pe Carol, gânditor. Aşi putea lua
tramvaiul, care circula normal, dar prefer să
merg pe jos, ca să regăsesc laşul. Am oroare de
tramvaiele din laşa- Mici cât nişte cutii de chi­
brituri, te scutură de ţi se face rău. Pe vre­
mea când erau aglomerate, auzeam pe taxatoa­
re, strigând cât o vinea gura : „Ртщі mâinile,
domnilor, pe peronul din faţă". Acum tramvaiiele sunt aproape goale şi taxatoarele, care-şi
găsesc loc pe bancă, privesc, gânditoare, curţile
pustii. Sunt foarte cumsecade taxatoarele şi
vatmaniţele tramvaielor din laşi. Stau de vor­
bă cu pasagerii în graiul lor moldovenesc şi de
multe ori „iartă" pe cei săraci, care nu iau bi­
let sau pe cei ce se urcă prin faţă. Mai ales
faţă de ostaşi se poartă foairte frumos- Nu le
cer niciodată taxa. Iar dacă vreunul încearcă
să plătească, ele fac un gest cu mâna, în semn
de: lasă... lasă.-, nu mai plătiTrec j>rin faţa Gradinei Botanice- Plantele
sunt etichetate cu (tăbliţe alibe, bătute cu cuie
în beţe înfipte în pământ. Pe ele e scris cu ne­
gru numele latinesc al buruienii ce o reprezin­
tă, pe care foarte greu o distingi printre alte
ierburi- Niciun amator însă, care să-i cerceteze
loburile frunzelor, nervurile^ etaminele, ştig^
matul...
Am ajuns la Universitate. încă nu s'au co­
borât schelele construcţiei şi o parte din gea­
muri au şi fost sparte de bombardament. In
alţi ani, pe această vreme, universitatea era
plină de viaţă. începeau examenele. Acum e
pustie. O santinelă veghează clădirea impună­
toare, în care se adăposteau înţelepciunea, ora*toria şi poezia, reprezentate prin statuile lui
Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu si Mihai
Eminescu din faţa clădirii noi. Ce soartă vitre­
gă are azi universitatea! Cele din Cluj, Cer­
năuţi şi Iaşi, evacuate, iar cea din Bucureşti
distrusă- Ar trebui să mutăm Universitatea în
munţi.
Ajung în vale, la Corso. Şi aici pustiu. Peste
uşi şi ferestre, s'au tras obloanele.
Păcurarii rămân în dreapta şi se întind pe
vale, până se pierd în viile de pe dealurile de­
là vest de Iaşi- Pe undeva, prin Păcurari, în
casa lui Iacob Negruzzi, se ţineau odinioară
şedinţele Junimii. Şi tot aici se stabilise secta
castraţilor, alungaţi dJn Rusia. Astăzi trăesc în
ei oameni chinuiţi.
Privit azi, laşul are aspectul unui oraş care
doarme şi visează. E prea de dimineaţa şi nu
s'a deşteptat încă. Sau parcă s'ar afla inrtr'o
sărbătoare din cele mari; când lumea nu iese
pe străzi, ci petrece în familie. Pasul trecăto­
rului stârneşte ecouri stranii, ce se sţparg în
obloanele trase ale vitrinelorDin piaţă aruncând privirile pe Lăpuşneanu,
nu vezi, uneori, niciun om în tot lungul ei.
Doar pe soldatul care interzice circulaţia auto­
vehiculelor şi căruţelor pe această „Cale a VieTeatrul Naţional şi-a închis porţiile înainte
de vreme. Pe garduri se mai zăresc petice din
afişele ultimilor piese jucate : ,,Acolo, departe",
de Шгсеа Ştefănesca; „Dracul", de Mihail
Sorbul şi „Domnişoara Nastasia?*, de George
Mihail Zamfirescu.
In faţa Teatrului stă majestuos, în ţinută a-
M E F I S T O F E L I C
(Urmare d i n pag. ! - » )
Faust are deci un ţel bine preci­
zat şi, ori cât l - a m judeca de
sevfei-, e. rămallie SUHTÓÍMÍ:
xvan
* Karamazov n u are nici unul. El
reprezintă încarnarea celui mai
feroce nihilism. Faust rez.stă lui
Mafistofeles. P â n ă la urmă, s u ­
fletul lui e s t e purtat d e îngeri
că.re ceruri. I v a n Karamazov, din
contră, este învins de spiritul cel
rău: înebuneşte.
Feter Schlemihl al lui Chamisso
se
apropie
î n n e v i n o v ă ţ i e de
Faust. Fireşte, eroul l u i Goethe
este frământat de aflarea fericirii
înainte de pactul pe eare-l face
cu Mefistofeles. Comparat cu
Faust, Schlemihl e lipsit de ex­
perienţă, naiv ş i pur. El consimte
fără prea m u l t ă discuţie la v â n ­
zarea umbrei sale. Când Omul
cU jacheia cenuşie (personagiu i n
jurul căruia Chamisso a ţinui să
creeze cel m a i m a r e mister) îi
propune lui Schlemihl s ă - i vândă
umbra — întocmai ca Mefistofeles
lui Faust sufletul — acesta îi răs­
punde: „Insă, domnul meu, ier­
taţi-mi mirarea, n u pricep bine
intenţ unea dumneavoastră: c u m
ar
putea oare umbra-mi....".
N'are timp să t e r m i n e ftaza, că
târgul e şi încheiat: Omul î n ja­
cheta cenuşie pleacă c u umbra
lui
Schlemihl... De aci încolo,
Schlemihl va fi
un
nefericit.
Drama lui e fără egal. Chamisso
a zugrăvit în Schlemihl tragedia
omului care, deşi trăeşte în l u ­
mea aceasta şi vrea să facă parte
din ea, v e d e c ă n u i s e m a i poate
integra. Vina n u o poartă decât
el însuş. Oriunde s'ar duce, n u
poate scăpa d e nenorocirea Iui.
Schlemihl încearcă să-şi potolea­
scă durerea în dragoste. Insă
Mina — fata pe care o iubeşte —
află că n'are umbră. Pentru a-i
câştiga încrederea, Schlemihl —
la îndemnul Omului cu jacheta
cenuşie — îşi v i n d e şi sufletul,
în schimbul redobândirii umbre'..
Pactul e de prisos, fiindcă, d u p ă
despărţirea de Omul ou jacheta
cenuşie, Schlemihl află, că Mina
s'a căsătorit cu altul...
Este Peter Schlemihl vinovat,
pentru a fi îndreptăţit Omul c u
jacheta cenuşie să-1 chinuie ? P ă ­
strând proporţiile cuvenite, v i n o ­
văţia lui este de aceeaş natură
ou a Iui Faust. Ca şi acesta, d o ­
reşte şi el să fie fericit eu orice
preţ. După cum eroul lui G o e t h e
îşi vinde după moarte sufletul lui
Mefistofeles, î n schimbul fericirii
pe pământ, tot astfel îş* v'nde şi
Schlemihl Omului cu jacheta ce­
nuşie întâiu umbra, apoi sufletul.
Cu vorbele lui Chamisso însuş,
traged'a Ini Schlemihl ilustrează
din plin adevărul că: „cine calcă
uşuratec afară d i n drumul drept
pe delături, acela pe neaşteptate
se vede îmalns pe a " e not-eei.
care-1 duc la v a l e şi t o i mai la
vale; în zadar s e u'tă să v a d ă
sclip'nd pe cer steie'e căilăuzitoare, n u - i rămâne nici o alegere,
ci trebuie să coboare î n mod ire­
zistibil povârnişul şi s ă se jert­
fească pe altarul zeiţei N e m e ­
sis-'
Potolirea neastâmpărului
lui Faust e determaiată de con­
vingerea că, î n v . n g â n d libertatea
şi via va, omul v a n m v a t o r li­
ber: „Nur der verdient sich
Freiheit w i e das Leben, d e r tä­
glich sie eroben m u s s " ') — (Nu­
mai acela merită libertatea şi
viaţa care ştie să l e cucerească
zi d e zi). A c u m pronunţă Faust
clipitei cuvintele : „Întârzie pu­
ţin, eşti a t â t
de
frumoasă!"
(Verweile
doch,
du bist
so
schön!). P e t e r Schlemihl îşi poto­
leşte şi el durerea, însă n u prin­
tr'o convingere similară celei a
lui Faust, ci contemplând natura.
Singur Ivan Karamazov n u - ş i gă­
seşte îndreptarea: nebunia lui e
fără de sfârşit.
Comparaţi
cu Faust, Peter
Schlemihl şi Ivan Karamazov —
Mefistofeles, Omul cu jacheta ce­
nuşie şi „Boernaşul" reprezintă
opusul celor dintâiu adică spiritul
cel rău. Oarecare excepţie i a c e
„Boernaşul" care, după cum am
spus, nu a r e o existenţă aparte.
Vedenia p e care o are I v a n Ka­
ramazov î n timpul nebuniei nu
e altceva decât răul din el însuş.
E drept că, într'o oarecare m ă ­
sură, şi Mefistofeles are c e v a din
Faust cel d e odinioară (tendmţa
de a nega). L a Goethe însă — ca
de altfel şi l a Chamisso — ceeace
am denumit spirtul mefistofelic
nu apare într'unul şi acelaş per­
sonagiu. Lucrul acesta se î n t â m ­
plă numai la Dostoïevski. Printr'asta, n u s e dezice deloc susţi­
nerea noastră — că spiritul m e ­
fistofelic e o realitate universal
răspândită — ci n u m a i s e dove­
deşte că omul rus are altă confi­
guraţie spirituală. El s e d e o s e ­
beşte total d e omul european. La
acesta, Răul nu intră cu acelaş
procent î n alcătu'rea sufletului,
cum intră î n alcătuirea sufletu­
lui o m u l u i rus. Omul european —
şi î n special omul modern euro­
pean — este mai m u l t faustic de
cât mefistofelic. Din contră, omul
rus e mai m u l t mefis'ofelic de
cât faust'c. A ş a se explică d e ce,
dintre toate poparele, Ruşii sunt
cei m a i înclinaţi spre nihilism.
Faust nu s e ridică niciodată cu
gândul până d'noolo de D u m n e ­
zeu. El s e crede numai t e m p o ­
rar „cu zeii d e o seamă". „Bin
ich ein Gott" ? (sunt e u un zeu?)
se întreabă el înainte de apariţia
lui Mefistofeles (să s e observe
că F a u s t v r e a să fie „ein Gott"
(un zeu) şi n u „Der Gott" (Dum­
nezeul), î n t r e b a r e a n u stăruie
mult asupra lui,
fiindcă,
din
adâncurile fiinţei, u n eâml >1 f^ce
să
conchidă:
„Den
Götten,
gleich'irch n i c h t ! Zu tief ist es
g e ü h H ; D e m W u r m e gleich'ioh,
der d e n Staub durchwühlt..." 8)
(Cu zeii nu sunt de o s e a m ă !
s'rot profund aceasta; s e a m ă n
viermelui, care scormoneşte ţă­
râna...). De aceea, „este caracterietlc faptul — mai observă cu
f
dreptate Tudor Vianu — că î n
cursul tuturor experienţelor sale,
Faust nu face niciodată pe aceea
a Lui Dumnezeu. Gândul lui a v â n ­
tat trece dincolo d e clipa de faţă,
înainte, spre viitor, dar niciodată
în sus, către D i v i n i t a t e " ) . Din
contră, gândurile lui I v a n Kara­
mazov s e îndreaptă revoltătoare
către Dumnezeu. Cum
pornirea
de n e g a r e a spirtului mefistofe­
lic sălăslueşte l a eroul lui D o s ­
toïevski dimpreună e u setea d e
chinuire, aceasta d i n urmă s e
transformă la el î n a u t o - p e d e p sire.
9
După cele discutate până aici.
locul de cu'minare al spiritului
mefistofelic — cu toată prezen­
ţa puternică din Faiust — e si­
gur că n u se găseşte î n sufletul
omului european. Trăsătura esenţială a acestuia o formează
setea de cunoaştere. U n scriitor
de felul iui Goethe n « s e putea
naşte decât în Europa. Atât de
impregnat este sufletul omului
european de setea de a cunoaşte,
încât dovezile s e pot culege şi
din alte domenii decât cele ale
literaturii. U n Leonardo da V i n ­
ci, în Italia, şi u n Albrecht D ü ­
rer în Germania — ambii pic­
tori ai Renaşterii — deşi trăesc
cu două secole şi c e v a mai
înainte de Goethe, au totuşi tră­
sături comune c u el. Se ştie că
Leonardo da Vinci preţuia pic­
tura n u numai ca artă în sine,
ci şi ca mijloc de cunoaştere a
omului ş i a universului. Tablou­
rile sale constituie o adevărată
antropologie picturală. întocmai
oa şl la Goethe, observăm la
Leonardo da Vinci o pronunţată
tendinţă spre enigmatic. Autorul
Giocondei e preocupat să deslege î n pânzele sale ceeace se a s ­
cunde dincolo de aparenţe. Arta
lui conţine c e v a din frământărffie intelectuale ale lui Faust de
mai târziu. Albrecht Dürer va
reuşi să-1 anunţe pe Faust mai
m u l t decât Leonardo da Vinci
In Melancolia — tablou cu su
bieot patetic şi misterios — D ü ­
rer imaginează — ca şi Goeihe
în doctorul Faust — o tânără
persoană care, după ce cunoaşte
tot c e s e poate şti, a j u n g e la
concluzia că totul e u n desăvâr­
şit m i s t a r ) Albrecht Dürer e
insă mai optimist decât Goethe.
Infcr'uin colţ al tabloului, el lasă
să se întrevadă, sub un curcu­
beu, chiar lângă întruchiparea
„melancoliei", o lumină î n for­
mă de stea.
*»
1 0
Sufletul european este e m i ­
n a m e n t e faustic.
Pornirea de n e g a r e şi setea de
chinuire — tresătuiriile de bază
ale
spiritului mefistofelic
—
constituie pentru omul din E u ­
ropa o l u m e aparte. D e altfel,
din însăş piesa lui Goethe, reese
destui de olar, că Mefistofeles
nu-i, în nteio priviinţă, egal cu
Faust, Mefistofeles reprezintă î n ­
tunericul, iar puterea iui stă în
usurpare. Faust, din contră, î n ­
seamnă lumina şi e veşnic în
căutarea adevărului. Pentru E u ­
ropeni, spiritul mefistofelic are
o existenţă periferică. El nu s e
află, ca la Ruşi, î n i n i m a l u ­
crurilor. Deaceea, şi Goethe 1-a
întruchipat pe Mefistofeles s u b
forma unei fiinţe extra-umane.
Dacă sufletul european este
faustic, dece spiritul mefistofe-lic n u şi-a găsit геаііиагеа lui
literară cea mai mare a i u r e a ?
Oricât de numeroşi ar fi cei care
s'au inspirat din trăsăturile fiiţei lui Mefistofeles — care, s e
înţelege, îşi schimbă de fiecare
dată n u m e l e — disputa s e dă
până la urmă între Goethe şi
Dostoïevski. Deşi Goethe n u are
puterea de a vedea până î n stră­
fundurile sufletului omenesc —
acest dar aparţine fără egal lui
Dostoïevski — poetul german
este superior romancierului rus,
nu atât prin adâncirea Răului,
cât prin perfecta lui personifi­
care. Mefistofeles e un persona­
giu tot atât de viu, pe cât este
şi Faust. L a Dostoïevski, spiritul
rău sălăslueşte înăuntrul sufle­
tului ©menesc (de aci prezenţa
posedaţilor în romanele sate).
Judecând mai profund, vedem
că atât Goethe cât şi Dostoievski
respectă în operele lor o stare
de fapt (în Europa, spiritul cel
rău are o existenţă aparte, pe
când la Ruşi, el coexistă spiritu­
lui bun). Ceeace însemnează că
spiritul mefistofelic a
devenit
„european" numai prin realiza­
rea lui literară; ca circulaţie şi
tărie de demonism, el aparţine
ne -europenilor.
VLADTMDX DOGARU
1) W. von Goethe : Fauste Der
Tragödie erster Teil, p. 42, R e ­
d ă m , 1942, Leipzig.
2) P e n t r u textul românesc, ne
folos m de traducerea lui I. U.
Soiicu. Faust,
operră completă,
pag. 47, -Editura ,.Ancora"; B u c u ­
reşti, f. a.
3) Vladimir Dogara: Intre Ivdn
Karamazov
şi Faust,
în
Gândi­
rea, p. 191,' anul X X , nr. 3—4,
Martie—Aprilie, 1941.
4) А в в т а п а г ^ е dintre Faust
şi Ivan Karamazov le-am eirătat
mai amănunţit în. articolul citat
(Gândirea, p. 190—194, anul X X ,
nr. 3—4, Martie—АргШр, 1941.
5) Tudor Vianu : Faust şi ci­
vilizaţia
modernă,
în volumub
Generaţie şi Creaţie, p. 121, B u ­
cureşti, Editura „Universala" Alcalay, f. a6) Adalbert
v. Chamisso : Pe­
ter Schlemihl,
p. 86, Reclam,
Leipzig, 1925.
W. v. Goethe : Faust,
Der
Tragödie
zweiter
Teil,
p, 205.
Iied'am, Le'pzig. 1942.
8) W. v. Goethe,
Faust, erster
Teil, p. 23P) Tudor Vianu : op. cit, ibi­
dem, p. 132.
10) G- Oprescw : Manual de is­
toria artei, vol. l, p. 404, B u c u ­
reşti, Editura „Universul", 1Ô43.
proape voevodală, Vasile AlecsaindirL Singur
locul acestuia este justificat aici. Busturile din
spatele teatrului, ale lui Dimitrie Greceami, al
generalului Berthelot şi al lui Costăchescu,
sunt doar ornamentaţii. Mai degraibă îşi avea
aici locul Gheorghe Asachi.
In grădina teatrului s'au scormonit adăpos­
turi, iar pe alei şi pe straturi au crescut ierburi
sălbatece- Ele se asortează foarte bine cu ac­
tuala stare a laşului. In faţa ratrării artiştilor
paşte liniştit o capră.
Ieşind din grădină, mă opreşte Mitron Costin,
de pe soclul său de piatră. „Nu sunt vremile
sub cârma omului, îmi spune, ci bietul om sub
vremi". Cât adevăr conţin vorbele lui simple!
Ah, cum l-ar tremura sufleijul şi pună dacă
ar trebui să scrie încă odată istoria MoldoveiLe-ar spune resvedit Muscalilor că ne pare
bine să se întindă ţara lor în toate părţile, nu­
mai peste ţara noastră nu.
*
Odată cu primăvara, au venit în Iaşi berzele
şi rândunelele- Deşi văzduhul e săgetat zilnic
de sute de sbârnăitoare gălăgioase, în faţa că­
rora trebue să se ascundă, ca şi oamenii, totuşi
uneori, în clipele de linişte ale zorilor, îşi au şi
ele partea lor de cer liniştit. Şi când le surprind
planând păsările negre de oţel, priivindu-le de
joa, aproape că nu poţi distinge care sunt crea­
ţia lui Dumnezeu şi care a omului. Atât de
perfect cunosc văzduhul gi unele şi altele.
*
Singurul ziar care apare ф se citeşte la Iaşi
este „Prutul". Apariţia lui o aşteaptă toată lu­
mea, лі singurul eveniment ieşan, mai deosibit.
La ora 12, o eomlpanie de (puşti se lansează de
pe Lăpuşneanu în toate direcţiile "oraşului, aler­
gând şi strigând în gura mare: „Prutul, a apă­
rut Prutul-..". Crezi că năvălesc ruşii în oraş.
Aceştia nu sunt atât de deştepţi ca puii de ol­
teni, din Capitală, care strigă şi diferite titluri
senzaţionale, ca să li se cumpere ziarul. Cei de
aici se mulţumesc să strige doar titlul.
*
Pe sub fereastră îmi trece în fiecare (dimi­
neaţă un puşti strigând cât îl ţine gura: „A
sosit calde covrigeee". într'o zi m'am înfuriat
că silueşte atât de grosolan limba, l-am chemat
la mine şi i-am spus să nu mad strige „calde
covrigee", că-1 bat. I-am explicat că gramati­
cali este „au sosit covrigi calzi". Iată o metodă
foarte bună să--înveţi, pe cei ce nu ştiu, gra­
matica.
*
Sărăria a suferit mai mult decât celelalte
cartiere de pe urma războiului- Mă temeam că
nu voi găsi în picioare Bojdeuca "lui Creangă.
Dar, slavă Domnului, e sănătoasă. Şi aici multe
buruieni şi mult pustiu. In casă e gol. Lucru­
rile au fost r:jdieaite de autorităţi şi puse j;a loc
sigur. N'au putut lua vatra .cu cuptorul, hornul
şi prichiciul.
Aici s'a legat prietenia între Creangă şi Emi­
nescu- Aici Tinea fierbea oalele cu găluşte fă­
cute *din păsat de mei şi bucăţi de slănină. In
vatră, pe spuză, se frigeau pastrama de capră
şi găini pe ţiglă de lemn şi se fierbea vin cu
scorţişoară şi măr domnesc, pe care-1 beau apoi
cu oaia cei doi prieteni, până nu mai vedeau
dealul Ciricului şi Aroneanu- Atunci adormeau
amândoi pe cuptor. Bine era oclinioară în Ticău,
în Valea Plângerii, pe uliţa Scăricica. Noi, cei
de azi, nu ştim să trăim şi să iubim. Putem
doar urî.
Tot prin Ţicău era şi vestita Borta Rece, câr­
ciuma Junimiştilor- N'o mai găsesc. Şi cât ini-e
de sete !
Cobor din Ţicău pe la Golia- îmi vine să chiui
uhu, ca un personaj nebun, de al lui Teodoreanu, din romanul cu titlul de mai sus. Pe
oriunde m'aşi duce, lacurile îmi reamintesc de
cărţi, fapte, idei, oameni, întâmplări, pe care
le-am cunoscut cândva. Chiar şi strada aceasta
pe care trec, îmi aminteşte de romanul „Fa<ta
din Zlataust". laşul e plin de Teodoreanu.
Ca să văd şi restul oraşului, m'am urcat în
turn. Văd Ciurchii, cu bătăuşii lui vestiţi, Tătăraşii lui Ateneul lui, Nicolina, în vale, şi Socola, cu viile şi balamucul ei- La Socola nu mă
duc, căci mi-e frică să nu mă întrebe prietenii
de unde vin.
UNDE NE SUNT VISĂTORII?
Vreau să întâlnesc pe cineva, un scriitor sau
un prieten cunoscut din Iaşi, dar nu e chip.
Sunt pe urmele lui Teodoreanu, dar nu-1 gă­
sesc I-aşi cere câteva lămuriri asupra unor
nedumeriri din cărţile sale. Dece, anume, abun­
dă în ele florile, zarzării, liliacul, fructele,
curcubeele- Nu e roman în care să nu întâlnesc
primăvara cu toată bogăţia ei florală.
Cu Păstorel aşi vrea să ibeau un cotnar veri­
tabil. Numai el, cu simţul său gastronomic atât
de rafinat, mi-ar putea sipune dacă sângele
Domnului delà Cotnari nu e botezat.
Lui George Călinescu i-ajşi cere să mă intro­
ducă în lumea paradoxdor şi utopiilor sale
delicioase, pe care ntu le mai pot citi în revista
„Vremea", deoarece n'ajunge până aici.
Nu e de găsit nici Sadoveanu. Multe ar avea
de însemnat în carnetul său epic, colindând cu
mine colinele oraşului său iubit, atât de legat
de anii de ucenicie. Nu dau nuci de Al- Philippide, Mihai Halea, George Lesnea, Mihail
Codreanu, George Cuza, Eusebiu Camilar,
George Ivaşcu, Petru Staţi şi alţii.
Unde ne sunt visătorii? Au luat şi ei drumul
bejeniei.
ÎNFLORESC CIREŞII IN MOLDOVA
Totuşi, peste grozăvia războiului s'a coborât
primăvara, acoperind rănile pământului şi oa­
menilor- Peste şi din sângele proaspăt vărsat,
cresc ierburi şi flori. Ea naşte speranţe şi aduce mângâiere, uşurând suferinţele şi doliul
din inimi. Până şi pomii, ciopârţiţi de schijele
bombelor şi proectilelor, prin puţinele crengi
rămase tefere, aşi înalţă spre soare seva pentru
rodul nouPrivind grădinile în floare, în momentele
când adorm şi puşca şi brandtul şi tunul şi
tancul, ai impresia vieţii liniştite de odinioară.
Totul pare normal ca şi mersul firii.
Niciodată n'am văzut mai mulţi pomi înflo­
riţi şi mai bogaţi în floare, ca în primăvara
aceasta pe colinele Iaşilor. Oricât de mici ar
fi, de siis până la poale sunt un nor alb de
flori- Sunt atât de mulţi, că nici nu poţi distinge
norii de fum alb ai exploziilor de obuze şi
bombe, de pomii în floare.
De pe poziţie, rnii'am întors cu un braţ de
crengi înflorate. In gând îmi vine o scenă din­
tr'o carte a lui Ionel Teodoreanu- Mă asemă­
năm cu personajul, avocat, mi se pare, care a
adus într'o seară o creangă enormă de liliac, şi
cu ea toată primăvara, în casa Anei Florentin.
Bogăţia de flori, de zarzări şi de curcubee din
cărţile lui Teodoreanu se datoreşte, cred, aces­
tui mediu floral. Acesta m'a făcut şi pe mine
să-mi întitulez scrisorile de războiu din Iaşi cu
titlul acestei : Іц^огет/; аЧгыи. în
Mn"dova.
El va reaminti autorului „Uliţii copilăriei", ca
şi tuturor celor plecaiţi din Iaşi, farmecul pri­
măverilor ieşene.
GEORGE PUTNEANU
4
UNIVERSUL
Dar veni şi desmeticirea...
Intr'o bună zi, o oră mai târziu dupa
plecarea luntrei care-i a d u s e a p a şi pro­
vizii de alimente, Skawinski, cooormdu-se
din tum, b ă g ă de s e a m ă c ă , în aiara d e
obişnuitul b a g a j lăsat pe mal, mai era un
mic colet. Calând mai de aproape, văzu
pe a c e s t a mărcile poştale ale Statelor
Unite şi adresa citeaţă „Skawinski Esq/'.
scrisă pe pânză de văntreală. Cuiios, b ă iiânul tăie pânza. Dădu peste nişte cărţi:
luă una în mână, se uită c â t e v a clipe la
e a şi o p u s e l a loc — mâinile începură
să-i tremure tare. Clipi din p l o a p e , nepu­
tând d a crezare ochilor; i s e p ă r e a c ă vi­
s e a z ă — cartea era poloneză...
C e însemna a c e a s t a ? ! Cine putea să-i
trimeată c a r t e a ? In prima clipă uitase,
pasă-mi-te, c ă încă la începutul carierei
s a l e de lampagiu a citii sigur c â n d v a , în
„Heraldul" Împrumutat d e l à consul, d e s ­
pre întemeierea unei Societăţi p o l o n e z e la
Mew-York şi c ă tiimisese îndată a c e l e i s o ­
cietăţi jumătate din leafa lui lunară, cu
care de altiel n'avea c e face în turn. So­
cietatea, lecunoscâtoare, îi trimise cărţi.
Că ele ajunseiă aici 7e c a l e a c e a mai na­
turală, nu mai î n c ă p e a nicio îndoială, —
totuşi în clipa a c e e a a nedumeririi, min­
tea unchiaşului nu putuse l e g a a c e s t e
gânduri. Cărţi poloneze în Aspinwall — l a
turnul său — în singutâtatea sa... era c e v a
extraordinar pentru dânsul, o nălucire a
timpurilor de demult, o minune. I s e p ă ­
rea acum, întocmai c a acelor navigatori
în noapte, c ă un g l a s îl chema pe nume —
un g l a s ioarle duios şi uitat aproape.
Râmase o clipă cu ochii închişi, şi era
aproape sigur c ă , d a c ă îi v a deschide, s e
v a risipi visul. Dar nu 1 Pachetul desiâcut z ă c e a dinaintea lui, a i e v e a , în lumina
soarelui d e după amiază, şi într'însul —
cartea deja deschisă. Când întinse iar
mâna spre carte, auzi, în tăcerea deplină,
bătăile inimii sale. Câtă mai bine : erau
versuri. Sus, era tipărit, cu litere mari,
(i.lul ; dedesubtul acestuia, numele auto­
rului. Numele a c e s t a nu-i era străin lui
Skawinski; el ştia c ă aparţine unui mare
poet, ale cărui opere le-a citit, după
anul treizeci, la Paris. Mai târziu, voinicind
în Alger şi în Spania, auzise d e l à com­
patrioţi despre faima crescândă a acestui
mare bard, dar atunci îl robise atât de
mult carabina, încât nu se mai g â n d e a s ă
pună m â n a pe vreo carte.
In anul patruzeci şi nouă p l e c a s e în
America şi, în vieaţa plină de aventuri p e
care a fost dus-o, mai c ă n'a întâlnit vreun
Polonez, iar cărţi poloneze, niciodată. Deci
cu atât mai mare nerăbdare şi c u atât
mai năvalnice bătăi de inimă, unchiaşul
întoarse prima filă. I s e p ă r e a acum c ă p e
stânca lui- singuratecă s e urzeşte c e v a s o ­
lemn. Era într'adevâr o clipă de d e s ă v â r ­
şită linişte şl tăcere. Orologiile din Aspin­
wall v e s t e a u orele cinci după amiază.
Niciun nouraş nu prihânea seninul ceru­
lui — doar câţiva pescăruşi pluteau în
azur. Oceanul adormise în lină legănare.
Valurile de pe litoral a b i a mai p l e s c â i a u
încet, irosindu-se domol peste nisipuri. In
depărtare surâdeau c a s e l e albe a l e Aspinwall-ului şi superbe grupuri d e pal­
mieri. Era, în acest tot, un ce cu drept
cuvânt divin, r " n de p a c e si de măreţie.
Deodată, în mijlocul acestei seninătăţi a
naturii, se auzi glasul tremurând al bătrâ­
nului, care citea tare, c a pentru a s e înţe­
lege mal bine p e sine însuşi :
„Patria m e a . Lituanie 1 Tu s ă n ă t ă ţ i i t e - a s e meni :
Cât eşti d© nepreţuită, află o r i c a r e din
semeni
C a r e te p i e r d e v r e o d a t ă . Azi, c â n d te v ă d
c a o floare,
Voiu s ă te cânt, ţ ă r i ş o a r ă , — doru-mi d e
tine e mare..." *)
Lui Skawinski i se stinse glasul. Literele
începură să-i joace pe dinaintea ochilor;
parcă i se rupsese c e v a în piept, c e v a c e
pornea acum, c a un val impetuos, din spro
inimă în sus, tot mai sus, înnăbuşindu-1,
sugrumându-1... O clipă numai — a p o i s e
stăpâni şi citi mai departe:
„Tu, ce s u b scutu-Ţi, p e I a s n a , ai Czestochowa, Regină; )
Ce'n O s t i a Brama, Precistă, eşti chip d e
sfântă l u m i n a
Şi'n N o w o g r o d e k , în paza-Ţi, ai credincioşii'n s m e r e n i e 1
Cum m'ai s c ă p a t prin minunea-Ţi, copil,
d e - a morţii v e d e n i e
(— încredinţat ocrotirii-Ţi d e m a i c a - m i în­
durerată,
P l e o a p a - m i c â n d , greu r e c ă z u t ă , l a v i a ţ ă
fu r e c h e m a t ă ,
Pe jos, s p r e Tine p u r c e s - a m , l a pragu-Ţi,
pios pelerin,
C a l d ă s ' a d u c mulţumită Părintelui Celui
Divin — ) ; )
Astfel p e noi, prin minunea-Ţi, ne-i d u c e
Patriei prag"...
2
3
Dar talazul năvalnic sparse zăgazul v o ­
inţei. Unchiaşul izbucni în hohot şi s e
aruncă la pământ; pletele-i de z ă p a d ă s e
amestecară cu nisipul mării. Se împlineau,
tocmai patruzeci de ani, d e v â n d nu-şi
mai văzuse ţara, şi numai Dumnezeu ştie
câţi ani încă p e deasupra, de când n'a
mai auzit graiul strămoşesc — çi acum,
iată, graiul a c e s t a venise singur la dân­
sul, străbătuse oceanul şi-1 g ă s i s e p e el,
sihastrul, ici, pe a c e a s t ă a d o u a emisieră
— a c e l graiu atât de drag, atât de scump,
atât d e duios... In plânsul cu suspine,
care-1 scutura acum atât de cumplit, nu
ora durere, ci doar iubire trezită p e n e a ş ­
teptate, iubire heţâimuritâ, p e l â n g ă care
toate hu sunt decât nimicuri. într'adevâr,
prin potopul ăsta de jale, el cerea iertare
a c e l e i iubite, atât de îndepărtată, pentru
3 0 MAI 1 9 4 4
LITERAR
peste puţin veniră şi alţii, tot mai mulţi,
şi începură să-1 c i u p e a s c ă g i n g a ş cu cio­
cul şi s ă scuture din aripi deasupra capu­
lui său. Foşnetul aripilor îl trezi. Uşurat
d e atâta plâns, se simţea mai bine, mai
liniştit, însufleţit chiar, — iar ochii, aţâ­
ţaţi de o tainică făclie, ochii a c e i a blânzi,
albaştri, păreau inspiraţi parcă. El oferi
— inconştient — întreaga-I hrană p ă s ă ­
rilor, care se aruncară asupra ei cu larmă,
a p o i luâ din nou cartea în mâna. Soarele
purcese, între timp, pe d e a s u p r a grădi­
nilor şi pădurii virgine din Panama, c ă '
tre declin, pentru a s e topi încet pe după
istm, în cealaltă genune. Cu toate a c e s ­
tea, Atlntiacul mai era încă un infinit de
strălucire, iar văzduhul — luminos ca'n
timpul zilei. A ş a dar el citi mai departe:
c e par ca pictate de grânele'n val, felu­
rite"... Pe cer ardeau încă lungi p a l e d e
s â n g e şi aur, — iar el, p e făgaşul acestor
lumini, sbura către locuri scumpe... Foşnitu-i-au în urechi pădurile c e l e d e brazi,
urzit-au susur de l e a g ă n pâraie ş . râuri
din patrie... El v e d e a toate, întocmai a ş a
cum ştia c ă sunt. Şi toate il în'rebau:
„Ţi-aduci aminte oare ?" O, da, îşi amin­
teai — căci toate erau a i e v e a acum: câm­
pii cât vezi cu ochii, ogoare răzorite, lunci,
păduri şi sate
E noaptel... Pe vremea a c e a s t a d e obiceiu, farul său străfulgera întunecimile
mării — dar el, paznicul, s e află acum în
satul s ă u natal... Bătrânul c a p se p l e a c ă
p e piept şi visează... Tablourile s e p e ­
rindă рэ dinaintea ocHlor
s â , repede şi oarecum ron i a r . . Nu vede cast părntească, c ă c i a trecut peste e a urgia războiului..., nu v e d e
p e tatăl nici p e m a m a sa
căci s'au d u s amândoi, lă
sându-1 de mic orfan...; în
:
;
'CO?
- na velă —
c'a îmbătrânit în ani de pribegie, pentru
c ă s'a fost robit cu totul acestei stânci so­
litare şi dedat unei uitări de sine, care era
cât p e c e să-i smulgă din suflet p â n ă şi
dorul cel s l â n t Dar a c u m „o minune îl
readucea" şi p e dânsul — şi tocmai d e
a c e e a s e rupea inima într'însul...
...Clipele treceau una după alta: el ză­
c e a mereu. Pescăruşii roteau p e d e a s u ­
pra farului, strigând, neliniştiţi p a r c ă de
soarta baronului lor prieten. Se apropia
ora la care obişnuia s ă le impariă resturi
din mâncarea sa, Câţiva din ei sburară
deci din vârful turnului p â n ă la dânsul;
de H E N R I K
SIENKIEWICZ
„ P â n ' a t u n c i p o a r t ă - m i a l e a n u l , în z a r e s ă
vadă,— pribeag,—:
Dâmburi cu silve p l e t o a s e , luncilor v e r d e
otavă..."
Abia ultimele pâlpâiri a l e amurgului îi
întunecară literele p e albul paginei: un
amurg scurt, cât o clipire. Bătrânul îşi
propti capul d e stâncă şi închise ochii...
Şi atunci, „Aceea, c e sub scutu-I, p e
Iasna, are Czestochowa, Regina" — îi luă
sufletul, cel plin de alean, şi-1 purtă d e ­
parte, departe... către meleaguri cu „holde
v
schimb sătucul întreg —
c e viu îi stă dinaintea ochilor ş ce neschimbat, par­
că l'ar fi părăsit ieri 1... luiâ:
a c e l a ş şir d e bordeie, cu
luminiţe l a feiest e,—acela­
şi stăvilar—aceeaşi moară
de a p ă — şi tot aceleaşi do.
u â e l e ş l e e învecinate şi ră­
sunând toată n o a p t e a de
coruri de broaşte... C â n d ­
va, în acest sătuc, ei fusese
vedetă toată noaptea; —
acum trecu Iul a c e s t a îi în­
vie p e neaşteptate, sub chi­
pul câiorva viziuni. Iatâ-i iar
ulan... şi iar v e d e t ă : nu de­
parte, o cârciumă cască ochi d e jar, dudue şi cântă.
Scrisori de războia
din Iaşi
ÎNFLORESC CIREŞII în MOLDOVA
de GEORGE
Scriu aceste pagini despre Iaşi, nu pentru
bani sau gorie, ci pentru mângâierea ce or ce
iubesc laşul, pentru cei ce au plecat în bejenie
2\i imagina lui îri sufiet şi pen.ru cei ce şi-au
lăsat sufle.ul în Iaşi.
Nu am pre:enţia că fac literatură. Nu mi-e
permis ' aceasta, mai ales acum, când aici se
aud atât de aproape tunurile şi când pe coline
cad cei mai buni dintre noi. In vremuri ca acestea, condeiul trebu-e să se transforme în
armă, mai teniuiă chiar decât puşca.
In scurtul răgaz dintre două atacuri, îmi
permit doar, cu voia cititorului, să înse lez aici
câteva rânduri răzleţe şi impresii culese din
fugă. Cer iertare eseţilor, dacă impresiile rea­
liste, gândurile împrăştiate şi expresiile colţu­
roase nu le vor fi pe plac. Scrisorile aces.ea
le adresez altcuiva decât lor.
IAŞUL DE IERI, DE AZI ŞI DE TOTDEAUNA
laşul de ieri, de azi şi de totdeauna e acelaş.
De câte ori revii, după oricât de îndelungata
lipsă, îl regăseşti cum l-ai lăsat. Alle oraşe se
prefac, se înnoesc, se modernizează. laşul însă
îşi păstrează tradiţ'a sa istorică. L-aşi putea
asemăna cu un muzeu istoric, căruia nu i se
mai adaugă obiecte noi. Poa'.e, de aceea, nici
un alt oraş d n ţară nu are, ca acesta, specificul
său, duhul său propriu.
Nicăieri nu vei întâlni atmosfera de familia­
ritate şi int mitate de aici. Când vii în Iaşi.
nu te simţi niciodată străin. I a fiecare ieşan
găseşti un prieien care să stea de vorbă cu
tine, chiar despre cele mai intime lucruri. Iar
odată stafoJiiifc în Iaşi,' nu te mai .poţi despărţi
de el. Părăsindu-1, te încearcă uh regret pe
care nu-1 vei simţi plecând din alt oraş. De
câte ari pleci, sufletul îţi rămâne la Iaşi şi imagina lui o porţi pretutindeni în inima ta.
Nu vei întâlni în Iaşi tumultul marilor oraşe;
viaţa curgătoare, palpitantă, frenetică, luxu­
riantă. Totul pare aici retras, liniştit, adorm't
E un oraş menit par'că pentru visare. Intre
zidurile lui se nasc pas uni lente, ce nu .vor
muri decât odată cu oamenii care l-au găzduit.
ŞAPTEZECI ŞI ŞAPTE DE BISERICI
Sau poate chiar mai multe are laşul. Atâtea
turle am putut număra de pe turnul înalt al
Goliei. Câte n'or fi pit-te printre clădirile înnalte, mai noi, pe care ochiul meu nu le-a
putut zări ? In orice caz, acest număr repre­
zintă o valoare tot atât de mare ca şi evan­
ghelicul de „şaptezeci şi şapte de ori câte
şapte".
Se poate spune că laşul e un oraş de bise­
rici. Pe fiecare stradă, în fiecare grădină, la
fiecare colţ, e o biserică. Din tren, priv-nd 0raşul împrăştiat pe co'.ine, vezi o armată de
biserici. M -ani reîmprospătat această impresie
de câte ori m'am întors la Iaşi.
Іщрипа.oare şi falnică e Mitropolia. Ea le
domină pe toate ceielalte. Dar nici,Goaa nu se
dă bătută, cu turnul ei, situată puţin mai sus,
având o privelişte mai largă. Ii răspunde din
celălalt deal Galata, sumbră, mohorâtă, ca o
înch soare sau cetate medievală. Şi atâtea al­
tele, ou trecutul lor istoric. Dar niciuna nu o
egalează pe Trei Ierarhi. Cred că nu e în toată
Ţara Românească o biserică mai frumoasă ca
aceasta. Nici c h a r Curtea de Argeş. Rămâi
uimit în faţa ei, privind-o. E o bijuterie de
artă. Te întrebi cum de-au avut meşterii atâta
răbdare ca să o dănţuiască, iar Demnul atâţia
bani ca să o termine. Cu pictura, sc^ptura,
safirele, topazele şi smaragdele din interior,
aceasta preţueşte cât toată Moldova la un loc.
Numai o curie darnică şi bogată ca cea a lui
Vasile Lupu, a fost în stare să săvârşească o
atare minune. E adevărată biserică domnească.
Dacă s'ar şterge toate celelalte fapte ale Domni'iccuiui, singură Trei Ierarhi ьаг 'perpétua
gioria în veci. Faptul că se deschide odată pe
an, la 30 Ianuarie, ziua celor Trei Ierarhi, hra­
mul ei, când se face pomenirea ctitorului, îi
dă o notă de izolare aris.ocraticl din comunul
lucrurilor banale.
ÎNVIERE SUB BOMBARDAMENT
:
Poate niciodată în storia lui, nu i-a fost dat
laşului să facă învierea sub bombardament,
ca în acest an. încă din ajun, inamicul înce­
puse atacuri serioase, cu scooul de a intra în
oraş. Voia să ia masa de Paşti în Capitala Mol­
dovei.
TIPOGRAFIA „UNIVERSUL" S. A. BUCUREŞTI STR. BREZOIANU 23
Dar tradiţia e tradiţie şi trebuie respectată.
Roşiorii au făcut zid de baionete la porţile
oraşu.ui, iar în cetate s'a sărbătorit, ereş-meşte
învierea. Minunea învierii au ves.it-o celor din
ceta.e şi celor din tranşee,
clopotele celor
şaptezeci şi şapte de biserici. S mfonia clopo­
telor de aramă a acoperit lătratul sinistru al
tunurilor, brandt-uriior şi гшаш.егеіог.
In Noaptea învierii, oraşul era mai populat
ca oricând. Nu ştiu de unde ieşise atâta lume,
căci cu câteva zile îriainte părea pustiu. Inviaseră morţii, de erau toate bisericile pline, sau
veniseră sufletelor celor din bejenie?
Cred că niciodată învierea n'a fost mai emo­
ţionantă ca acum, cu inamicul la porţile cetă­
ţii. In primejdie, omul e mai aproape de Dum­
nezeu ca oricând. N'a- fost ins, cred, care să
nu fi adăugat în rugăciunea sa: „Şi ne fereşte,
Doronne, laşul de duşmani". Astfel, inamicul a
fost respins şi noi am ciocnit ouă roşi, am
mâncat cozonac, pască şi miel şi am băut vin,
cum se obişnueşte de Paşti în Moldova, din
strămoşiCOPOUL N'ARE ÎNDRĂGOSTIŢI
Primăvara intră în Iaşi prin Ccpou. O ştiu
aceasta mai ales îndrăgostiţii Dar în primăvara
aceas.ia Cupoua n'are i-ara^osaţi. Şi i^ei pasări.
Pe toţi şi pe toate le-a gonit războiul. Şi Copoul
a rămas trist şi singurLa Copou, în jurul statuii Leilor, s'a adunat
în schimb tcată Junimea de odinioară. Lipseşte
doar Titu Maiorescu, preşedintele ei, ca să pre­
zideze şedinţa festivă, la care „caracuda" nu
ia parte. Prmtre membri s'a rătăcit şi Tcpârceanu. Poate de aceea stă singuratec, între
plopi şi sălcii plângătoare. In spatele său a
ca/.ac o U-moă, u-aurjcihird câţiva tei. U-hiniionist a fost în viaţă, ghinionist a rămas şi
după moarte autorul Baladelor vesele şi triste
şi al Parodiilor originale- Ce parodie ar mai
plăsmui pe chestia asta, dacă ar trăi.
Creanga, sp-cudaişul Ju:xmii s'a laţezat lângă
terasă, cu spatele spre ea. N'are însă la ce
trage cu urechea, căci terasa e goală. Stă de
vorbă cu castanii.
laeob NegruKzi, cu ciocul şi mustăţile .sale
înţelepte, e vecin cu Vasile Pogor, şi el cu barbişon şi mustăţi bufoneşti. Bonomul Pogor, cel
care a sece poreclele Jun.tm:iştnor, ar avea ceva
de demonstrat patriarhului Junimii, dar acesta,
preocupat şi serios cum e, nu-i dă nici o im­
portanţăLa otreapiia lui Pogor stă nuvelistul şi poves­
titorul semănătiorist № ш ß a n e , şeful „celor
opt" şi al „caracudei". Lângă el, sub arbori, stă
camuflat un camion. Şoferul repară oeva la mo­
tor. Mai încolo, pasc câţiva cai cu picioarele legaiţe. Un mânz de câteva zile caută să descopere
cu botul ugerul mamei sale. iE firav şi delicat ca
firele de iarbă pe care le calcăIn fundul aleii, cu faţa fpr« cei adunaţi, iat-o
şi pe Veronica Miele. încep şi eu să visez, ui­
tând războiul. Nu înţeleg dece nu s'a aşezat
lângă Eminescu, pe aleea teilor. Sau poate, în
lipsa lui Maiorescu, trebue să prezideze reun.unea. Aşa se pare, după locul ce şi 1-a ales.
E într'adevăr frumoasă în statue, poate mai
frumoasă chiar decât în realitate- Figura-i de
madonă e încadrată de o coefură înaltă, cu
şuviţe şerpuitoare. E concepută după visurile
poetului. Pe soclu se poate citi: „Adesea stau
şi mă gândesc ce-ar fi fest ѵігі a-mi fără tine ?
Tu, Veronica mea,, muză inspiratoare, te-ai
coborât pe pământ, învăluind totul în raze albe
v u e neostoit — în bezna tăcerii nopţii —
d e tropăit de cisme, de zumzet de viori şl
sbârnâit de contrabas. „ U - h a ! U-ha !" —
chiuesc nevoie mare voinicii ulani şi sca­
pără foc din p o t c o a v e , p e când el, singur
cuc, se luptă cu urîlul, ici, p e ş e a u a calu­
lui !... Orele s e scurg a l e n e — în c e l e din
urmă luminile s e sting... Acum, cât vezi cu
PUTNEANU
şi strălucitoare". E un fragment dintr'o scrisore a poetului adresată muzei sale, Veronica
IVLcle. Ea trăeşte în conştiinţa posterităţii nu­
mai prin dragostea poetului. Cum ne-au îndo­
bitocit vremurile! Cine duitre noi ar fi în stare
să scrie asemenea rânduri iubitei sale?
In la fa i u i Niai bane stă C. Meius.ier, mar­
torul unei epoci atât de înfloritoare, astăzi
trecut în uitare.
Intransigentul Petre Carp, c u mustăţile sale
(bogate şi monoclul XnţeUepeiunii pe oi>J)ul
drept, s'a aşezat pe soclu, vis-à-vis de Pogor.
In faţa lui Iacob, Costache Negruzzi se gân­
deşte, probabil, la bejenia din Ш І , când a tre­
buit să se refugieze cu familia sa în Basarabia
din cauza eteriiştuor. Şi atunci, ca şi acum,
laşul a rămas pustiu.
Mai încolo, pe o alee, sarcasticul Delaivrancea, cu figura lui de zeu răzbunător, alături de
Ion Mixonescu care intră încet în uitare, cugetă
la vitregia vremurilor.
Calistrait Hogaş are numai scclu. Bustul o fi
în proect, sau ascuns într'un pod. Sau poate s'a
refugiat şi el cu Pisicuţa în munţii Neamţuiui.
Intre teii săi iubiţi, singuratec ca şi Luceafă­
rul său, frumos şi tânăr ca un Adonis, medi­
tează Eminescu. S'a izolat şi aici, ca şi în viaţă,
de lumea caracudelor. Ca o mustrare, le aruncă
de pe soclu sfârşitul Luceafărului :
1
„Trăind în cercul vostru strimt,
Norocul vă petrece.
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece"Stăpânit de o întreagă lume de gânduri şi
emoţii, mă aşez pe bancă, sub teiul majestuos
al poetului, legat cu puternice cercuri da fier
ca să nu-1 doboare furtunile. E băaân, săr­
manul şi uneori, la adierile vântului, scârţâe
din rădăcini. A înverzit şi el, mai paiid şi
mai rar în ramuri ca ceilalţi. Ţine pas cu vre­
mea, E singurul martor al ceasurilor da taină
şi singurătate, în care se complăcea odinioară
poetul.
într'un tei se vaiită o pupăză- îmi aminteşte
de „Pupăza din tei" şi de Humuleştii lui
Creangă. Undeva se aude şi un cuc. îmi cântă
pentru prima dată în primăvara aceasta. E în
fî-iţă şi am bani, semn bun. Dar sunt singur,
înseamnă că ioată vara voi fi trist şi singur cucGândurile îmi sunt împrăştiate de sgcimot de
motoare. Mai multe escadrile Stuka, escortate
de Messerschmidt-uri de vânătoare, pleacă spre
inamic, grele de ouă. In noaptea care vine, sper
să dorm liniştit.
Ies din Copou cu regretul pe care-1 simţi
părăsind un spertacol ifrumos, întrerupt din
cine ştie ce motive neprevăzute. Spre nord
trece o coloană de tancuri. De huruitul lor in­
fernal tremură ferestrele rămase întregi de
pe urma bombardamentelor- Războiul...
COLINDÂND CELE ŞAPTE COLINE
laşul, această Romă a Moldovei, e situat pe
şapte coline şi văi, întocmai ca oraşul etern.
Una e Copoul. Apoi vin, de o parte şi de alta,
Sărăria şi Păcurarii, iar în partea cealaltă a
oraşului, Tătăraşii, Ciurchii, Nicolina şi Socola.
Circulau în vechime şi mai circulă şi astăzi,
numele mahalalelor: Ţicău, Rufeni, Broscărie,
Frumoasa, întâlnite prin cărţile de amintiri
despre Iaişi.
"Fiecare-şi are locul ei, trecutul ei, gloria ei,
în istoria politică şi culturală a Iaşilor.
Copoul este cartierul nobil şi regiunea cea
mai frumoasă a oraşului, un fel de Cotroceni
al Iaşilor- Aici locueşte lumea bună, intelec­
tualitatea. Şi tot aici dorea şi Regina Maria să
aibă o casă. In jurul gradinei s'au construit
nenumărate vile, rămase acum pustii. Stăpânii
lor sunt în bejenie. Nici o domniţă nu se arată
în ferestrele cu storurile trase, ca să primească
în casă soarele de primăvară. In grădini au
crescut flori şi buruieni, deavalma, într'o sălbătăcie uluitoare, pe cât de frumoasă, pe atât
de tristăIntr'o curte, câţiva soldaţi sapă şi tocmesc
straturi. In loc de flori pun ceapă, ridichi şi
legume. Desigur, viaţa întâi şi pe urmă este­
tica.
í Urmare In цаг. Я-я)
ophli, numai p â c l ă şi iar p â c l ă n e p ă trunsă: b o a r e a luncilor, ai zice s e înalţă
în văzduh şi învălue zarea cu o p e r d e a
a l b i c i o a s ă . Ca p e un o c e a n a i e v e a . Dar
nu-i a c e l noian nemărginit, ci-s luncile —
căci mai aşteaptă puţintel, şi'n bezna asta
neagră, cristeiul se v a îngâna c u cel buhaiu din trestii... N o a p t e a este c a l m ă şl
răcoroasă, adevărată noapte poloneză I
In depărtare, prin brâdiş, e freamăt dulce,
fără vânt — a i d o m a valului mării. In cu­
rând, revărsatul zorilor v a năioi răsăritul:
vezi bine, şi cocoşii a u început s a cânte
prin ogrăzi. Unul'altuia d ă giusul, din bor»
deiu in bordeiu; odaia cu el strigă şi c o ­
corii, u n d e v a p e sus... Ce bine s e simte
ulanul acum, c e vioiu şi c e sprinteni Au
fost vorbit parcă, colo'n cârciumă, c a m a ­
razii, a e s p i e bătălia de mâine. Ehei ! v a
p i e c a şi ei cu dânşii, cu cântece şi chiot,
cu fallait de sleguieţe. Senvoibură s â n ­
g e l e tânăr şl fierue, c a la trâmbiţa şarjei,
a e ş i adierea nopţii cată să-1 răcorească.
Dar iată şl zorile 1... Noaptea păleşte: din
umbre î ă s a r păduri, hăţişuri, şiruri d e
bordeie, moara de a p ä , pälcuii d e plopi...
Cumpenele fântaneior scarţae, imoctaai
c a cel steguleţ de tinichea din vártul tur­
nului... Cât de drag e acest pământ, şi cât
de încântător în lumina trandariiie a a u ­
rorei ! o , pământ fără pereche !...
Dar ia s e a m a 1 Vedeta neadormită a u d e
pe c i n e v a care s e apropie. Trebue s ă fie
de ai lui — vin s ă schimoe garda.
Deodată — un g l a s răsăună l a urechea
lui Skawinski:
— Ei, m o ş u l e ! s c o a l ă . Ce-i c u dum­
neata ?
...Şi moşul deschide ochii şl cată mirat
la cmui care stă înaintea lui. Rămăşiţele
visului şi viziunilor s e mai luptă în conş­
tiinţa s a cu realitatea. In c e i e din urmă
viziunile p ă l e s c şi dispar. In faţa lui stă
Johns, epistatul portului.
— Ce este? — întreabă Johns — eşti
bolnav ?
— Nu.
— N'ai aprins lanterna. Poţi sa-ţl iei d e
a c u m rămas bun d e l à noi. Luntrea din
San-Geromo s'a sfărâmat p e v a d , din fe­
ricire nu s'a înnecat nimeni; altminteri ai
ţi fost dat în judecată. Hai c u mine, restul
îl v e i a n a iu consuiat.
Unchiaşul îngălbeni: într'adevâr nu cu­
prinsese n o a p t e a a c e a s t a lanterna."
Câteva zile mai târziu, Skawinski fu v ă ­
zut p e puntea vaporului care mergea d e l à
Aspinwall la New-York. Sărmanul îşi pier­
duse serviciul, be deschideau iar înain­
tea s a noi drumuri de pribegie; vântul vi­
treg smulsese din nou a c e a s t ă frunză,
pentru a o purta, c a mai înainte, p e s t e
mări şi uscaturi, pentru a-şi v ă r s a a s u pra-i tot necazul. Câteva zile doar — şi
ele fură deajuns, c a acest chip de b ă ­
trân, gârbov acum, s ă nu mai semene cu
cel d e odinioară. Numai ochii îi erau plini
de strălucire — căci cartea, nedespărţita-i carte, a v e a să-i fie singurul şl cel
mai scump tovarăş, în noua-i pribegie...
Au pierde-o-va şi p e e a ?
Cu duioşie şi temere o strângea la piept
mâna-i tremurândă.
Traducere din polonă
MARIAN ZBASKI
de
1) Cu aceste memorabile versuri începa poemul
„Pan Tadeusz" (Domnul Tadeu) al marel.i bard
naţional p;lon Adam Mickiewicz (1798-1855), năs­
cut lângă Nowogrodek în Lituania.
2) Czestochowa (se citeşte Censtohova). E vorba
aci despre trei icoane, făcătoare de minuni, ale
Maici D.mnu.ui: una, din mănăstirea deia Iasna
Gora din Czestochowa (situată pe o colină „Iasna
Gora" a oraşului Czestochowa); a doua, din capela
delà Ostra Brama din oraşul Wilno (Os.ra Brama
sau „Poarta cea sfântă" e o veche poartă rămasă
dintr'un zid de apărare al oraşului şi transformată
în cape.ă); a treia, din oraşul Nowo^ od-k.
3) Plăpânda candelă a vieţii lui Adam Mickie­
wicz era să se stingă pentru tstdeauna — în urma
unei întâmpiări nenorocite — încă în pr'mii ani
ai copilărei saie. Desnădăjduita mamă încredinţa
atunci copilaşul muribund ocrotirii Prea Sfintei
FecJcirEe. Şi nv'nunea însănătoşiră şe săvârşi.
Taxa poştală plătită i n n u merar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939