LA MULŢI ANI, COPILĂRIE! - Universitatea Spiru Haret

Comments

Transcription

LA MULŢI ANI, COPILĂRIE! - Universitatea Spiru Haret
Numãrul 501
Opinia
31 mai 2010
8 pagini
1 leu
naþionalã
Sãptãmânal de opinii, informaþii ºi idei de larg interes naþional
Director: Mioara Vergu-Iordache
BAFTÃ ªI NOTE MARI!
Studenþii haretiºti se aflã în plinã sesiune de examene!
S-a terminat sesiunea pentru anii terminali (30.05), a început
sesiunea de examene de var㠖 semestrul II (29.05-27.06),
se apropie sesiunea de restanþe pentru anii terminali – semestrul
I ºi II ( 2.06-6.06) ºi sesiunea de credite ºi diferenþe
pentru anii terminali, promoþii anterioare (9.06-13.06).
Le þinem pumnii ºi le dorim baftã ºi note mari!
Sesiune ºtiinþificã la Facultatea de Istorie, Muzeologie ºi Arhivisticã
65 de ani de la terminarea
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial
Conf. univ. dr. Rodica URSU,
cancelarul Facultãþii de Istorie, Muzeologie ºi Arhivisticã
Primãvara aceasta a venit cu o
aniversare aparte pentru întreaga
omenire - 65 de ani de la terminarea
celui mai sângeros rãzboi din istoria
umanitãþii, al cãrui tribut l-au
constituit peste 50 de milioane de
vieþi omeneºti pierdute, militari ºi
civili. Mai presus de statutul de
învingãtor sau învins, 9 mai 1945 a
însemnat încheierea unei file
dureroase din destinul unei
generaþii, marcatã de vitregiile
rãzboiului, dar ºi a timpurilor de
restriºte ce urmau sã vinã pentru
statele din estul Europei. Începuse
drumul lung ºi anevoios spre
constituirea unei Europe unite în
jurul valorilor democratice, care,
pentru majoritatea statelor centralest europene, a însemnat drumul
Golgotei în numele libertãþii. Ne
raportãm la ziua de 9 Mai ca la o zi
a Europei unite, o zi a concordiei ºi
a pãcii, a recunoºtinþei ºi a iertãrii.
Nu ºi a uitãrii celor care s-au jertfit
pentru libertatea noastrã ºi cãrora le
datorãm timpurile în care trãim.
Cu prilejul acestei importante
aniversãri, Facultatea de Istorie,
Muzeologie ºi Arhivisticã a
Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice
a cadrelor didactice
din facultãþile economice
ale Universitãþii Spiru Haret
Sesiunea de comunicãri
ºtiinþifice a cadrelor didactice din
facultãþile
economice
ale
Universitãþii
Spiru Haret
Bucureºti sa desfãºurat
pe
cinci
secþiuni:
S t a t ,
economie,
dezvoltare,
Fiscalitate,
contabilitate,
a u d i t ,
evaluarea firmei, forþa de muncã,
Finanþe-bãnci, pieþe financiare ºi
asigurãri, Marketing, servicii,
comerþ, Management ºi tehnologia
informaþiei, beneficiind de
participarea specialiºtilor din
cadrul Universitãþii Spiru Haret, cât
ºi de aportul unor reputaþi invitaþi.
Dintre lucrãrile prezentate în
plen, reþinem: Butuc Andrei WizPro Improve management
information system and enterprise-
wide; Gaftea Viorel - Investiþia în
„BPM” ºi „EA” ca o soluþie postcrizã; Maria Andronie SocrateOpen
ERP&CRMs o l u þ i e
informaticã
integratã
pentru viitor;
Mihai IlieBugetul
României pe
anul 2010.
Constrângeri
si provocãri;
Emilian M. Dobrescu, Roxana
ªtefãnescu - Crizele care ne
folosesc; Costin Lianu - Strategia
naþionalã de export 2010-2014, o
alternativã realistã de atenuare a
efectelor crizei.
În cadrul secþiunilor, au fost
supuse atenþiei participanþilor teme
de larg interes.
Vã stârnim interesul cu câteva
dintre ideile aduse în discuþie în
cadrul sesiunii, în pagina 3.
organizat o sesiune ºtiinþificã
cu tema 65 de
ani
de
la
sfârºitul celui
de-al Doilea
Rãzboi Mondial,
la care au participat, alãturi de
cadrele didactice
ale Universitãþii
Spiru Haret, profesori ºi cercetãtori de la Facultatea de Istorie
ºi Filosofie a
Universitãþii de
Stat din Moldova
(Chiºinãu),
Institutul
Naþional de Studiu
al Totalitarismului, Institutul
de Istorie Nicolae Iorga al
Academiei Române. Tematica largã
a permis abordarea unor diverse
aspecte istorice, de la sinteze
geopolitice, strategico-militare ºi
diplomatice, la consideraþii privind
soarta omului de rând, a arhivelor
ºi monumentelor în timpul celui
de-al Doilea Rãzboi Mondial,
terminând cu evocãrile unor martori
oculari ai bombardamentelor
anglo-americane din primãvara ºi
vara anului 1944.
„Existenþa unui popor nu este asiguratã decât atâta timp cât toate elementele lui sunt
strâns unite, ºi unire nu poate fi dacã întregul popor nu se creºte ºi nu se întreþine în simþiri
comune de iubire de þarã ºi de neam. Întrebarea este dacã noi dãm destulã atenþie acestui
lucru ºi dacã ºcoala noastrã meritã pe deplin numele de ºcoalã naþionalã.”
Spiru HARET
130 de ani de la naºtere
Omagiu scriitorului ºi publicistului Tudor Arghezi întru eternitate
La ceas aniversar, încercãm sã
redescoperim un autentic univers
artistic, relevând cã, în 21 mai 1880,
s-a nãscut unul dintre cei mai de
seamã poeþi ai literaturii secolului al
XX-lea, – Tudor Arghezi, numele
adevãrat Ion N. Theodorescu –, care,
la 21 iulie 1955, a devenit membru
titular al Academiei Române. Deºi
controversatã, de-a lungul timpului,
valoarea operei sale lirice s-a impus,
totuºi, cam târziu, ce-i drept, în
conºtiinþa epocii. Poetul ºi-a adunat
poeziile risipite în diferite periodice,
într-un prim volum, abia la 47 de ani.
Timp de trei decenii (1896-1927),
lirica poetului, care a stârnit, rând pe
rând, fascinaþie ºi contestare, a
traversat experienþe succesive ale
romantismului, parnasianismului ºi
simbolismului renegate apoi,
aproape toate, cu vehemenþã.
(Fragment din interviul – pe care-l puteþi citi în pagina 8 – acordat de
Nestor IGNAT colaboratorului nostru, publicistul Neagu UDROIU)
(Continuare în pag. 6)
Bilanþ de excepþie la finalele Campionatelor Naþionale Universitare
Studenþii sportivi ai Universitãþii Spiru Haret
– locul I pe þarã
Lector univ. drd. Paula IVAN,
campioana olimpicã la atletism
Întrecerile
finale
ale
Campionatelor Naþionale Universitare la atletism ºi înot s-au
desfãºurat în acest an în a doua
decadã a lunii mai.
La
atletism,
studenþii
universitãþii noastre s-au aflat la
finalul întrecerilor, ca de fiecare
datã, pe cele mai înalte trepte ale
podiumului, dovedind cã activitatea
studenþeascã, poate fi împletitã cu
cea sportivã de performanþã,
generând rezultate pozitive, prin
îmbinarea activitãþii intelectuale cu
cea sportivã.
Alãturi de studenþii Facultãþii de
Educaþie Fizicã ºi Sport au mai
participat, ºi de data aceasta,
studenþi ai Facultãþii de Arhitecturã
ºi ai Facultãþii de Drept ºi
Administraþie Publicã.
Palmaresul studenþilor haretiºti
a fost ºi anul acesta deosebit de
meritoriu, situând Universitatea
Spiru Haret pe locul I pe þarã, prin
cele 8 medalii de aur ºi 5 medalii
de argint cucerite în urma disputãrii
probelor.
Cele mai valoroase performanþe
au fost realizate de:
SERGIU URSU, locul I ºi
campion universitar la aruncarea
discului, cu o performanþã de 61,18
m. Declarat ºi ,,sportivul
competiþiei”, Sergiu URSU a obþinut
ºi locul II la aruncarea greutãþii, cu
performanþa de 16,60 m.
ROXANA BÂRCÃ, locul I, cu
un rezultat de 4,22:33, la 1500 m.
ºi 16,11:21, la 5000 m.
MIHAELA NUNU, locul I, cu
o performanþã de 54,84, la 400 m.
plat, ºi un rezultat de 2,07:47, la
800 m.
MIHAI DONISAN, locul I, cu
o sãriturã de 2,09m., la sãritura în
înãlþime.
ALEXANDRA GRÃDINARIU, locul I, cu un rezultat de
24,14:3, la 5 km. marº.
ANDREEA CIOBANU, locul I
ºi campioanã naþionalã universitarã la aruncarea suliþei, cu o
performanþã de 45,87m., ºi locul II,
cu performanþa de 12,28 m., la
aruncarea greutãþii.
Întrecerile Campionatelor
Naþionale Universitare la înot
s-au desfãºurat în bazinul olimpic
de la Piteºti.
Bilanþul realizat de sportivii
Universitãþii Spiru Haret, ai
Facultãþii de Educaþie Fizicã ºi
Sport, a fost apreciat de iubitorii
sportului prezenþi în numãr mare la
competiþia studenþeascã.
Au fost cucerite, în finalul
campionatelor studenþeºti, 18
medalii, 8 titluri de campioni
naþionali universitari.
La aceastã ramurã de sport
olimpicã, ca ºi la atletism,
Universitatea Spiru Haret a fost
declaratã ocupanta locului I între
toate centrele universitare
participante, multe dintre acestea cu
vechi tradiþii în sportul studenþesc
ca: Timiºoara, Cluj-Napoca, Iaºi,
Oradea, Piteºti, Sibiu, Bacãu,
Constanþa, Galaþi.
Studenþii Facultãþii de Educaþie
Fizicã ºi Sport s-au numãrat printre
cei mai merituoºi participanþi la
aceste campionate naþionale
universitare de înot, prin cele 3
medalii de campioni, din cele 4
decernate, pentru locul I,
evidenþiindu-se studenþii anului II
din facultatea noastrã: Ionuþ Stroie
ºi Andrei Miricã, în probele de 100 m.
bras ºi 100 m liber, ºi masterandul
Felix Maestru, în proba de 100 m.
fluture.
În probele destinate studentelor,
s-a remarcat Ionela Cosma,
multiplã campioanã naþionalã la
probele de înot, studentã în anul II
al Facultãþii de Educaþie Fizicã ºi
Sport.
Bilanþul studenþilor haretiºti la
Campionatele Naþionale Universitare a fost întregit ºi de alte
performanþe obþinute ºi la alte
ramuri sportive, la care studenþii
Facultãþii de Educaþie Fizicã ºi
Sport au participat. Astfel, la
întrecerile organizate la gimnasticã
aerobicã, desfãºurate în Bucureºti,
s-au obþinut 3 medalii de cãtre
componenþii lotului naþional, care
sunt ºi studenþi sau masteranzi ai
facultãþii: Valentin Mavrodineanu,
Florin Nebunu, Laura Cristache,
Cristina Nedelcu, toþi multipli
campioni mondiali ºi europeni.
La judo, 3 medalii, la tenis de
câmp, locul I la proba fetelor, prin
Laura Andrei, iar, la bãieþi,
Alexandru Petcu, studenþi în anul II.
La volei, echipa de bãieþi a
obþinut locul I la întrecerile
desfãºurate pe Centrul universitar
Bucureºti.
LA MULÞI ANI, COPILÃRIE!
1 Iunie – Ziua copilului
Simpozion naþional:
Un canon numit lecturã
Conf. univ. dr. Valeriu MARINESCU,
decanul Facultãþii de Limba ºi Literatura Românã
A devenit o tradiþie ca – la contribuind astfel la o îmbunãtãþire
iniþiativa celei care, mulþi ani, din a atitudinii avute faþã de lecturã pe
poziþia de inspector general în cadrul de o parte de majoritatea tinerilor de
Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, astãzi (adesea doar niºte cititori de
a coordonat procesul de predare- prefeþe sau de comentarii ale unui
învãþare-evaluare pentru disciplina text literar), dar ºi, pe de altã parte,
la o îmbu„limba ºi
literatura
Dupã cum anunþam în numãrul 499 nãtãþire a
r o m â n 㠔 , al revistei noastre, Facultatea de Limba atitudinii
de
conf. univ. ºi Literatura Românã a Universitãþii faþã
dr. Mioriþa Spiru Haret a fost partener în organizarea lecturã a
Got, actualSimpozionului naþional Un canon numit u n o r
profesori,
m e n t e
p r e s t i g i o s lecturã. Prezent la manifestare, conf. care aplicã
c a d r u univ. dr. Valeriu Marinescu ne face elevilor ºi
c h i a r
didactic al pãrtaºi la bucuria unui succes.
studenþilor
instituþiei
noastre, – Facultatea de Limba ºi o serie de ºabloane, de „canoane”
Literatura Românã a Universitãþii metodice, potrivit cãrora aceºtia
Spiru Haret, sã iniþieze organizarea trebuie sã interpreteze un text exact
unor manifestãri ºtiinþifice în cadrul aºa cum îl interpreteazã profesorul,
cãrora profesori din învãþãmântul comentându-l cu aceleaºi cuvinte ale
superior ºi preuniversitar se întâlnesc ilustrului magistru.
pentru a îºi împãrtãºi din propria
experienþã, pentru a propune soluþii,
(Continuare în pag. 4)
Acestor
minunaþi
sportivi, profesorilor ºi
antrenorilor lor, echipelor care îi ajutã în
pregãtire, sincere felicitãri!
(Continuare în pag. 3)
S.O.S. Patrimoniul arhitectural din Bucureºti
Puncte de vedere
PRINCIPII ESENÞIALE PENTRU LEGISLAÞIA
EDUCAÞIEI NAÞIONALE
Conf. univ. dr. Aurelian Virgil BÃLUÞÃ
Facultatea de Management Financiar-Contabil, Bucureºti
Unul dintre principiile
economiei sociale de piaþã, dar ºi
ale statului minimal îl constituie
egalitatea de ºanse. Principiul
egalitãþii de ºanse este, în esenþã,
unul liberal. Dacã existã un sector
în care egalitatea de ºanse trebuie
sã fie în centrul atenþiei, sigur
acela este învãþãmântul. Prin
intermediul educaþiei orice
persoanã poate sã deþinã ºansa de
a-ºi modifica statutul social.
Principiul egalitãþii de ºanse
nu are un caracter retoric, ci
deþine o mare capacitate de a fi
operaþional în legislaþia de bazã
ºi în cea conexã învãþãmântului.
În baza acestui principiu, statul
trebuie sã asigure condiþiile
minime de educaþie ºcolarã în
toate unitãþile, indiferent de locul
în care sunt amplasate sau de
poziþia socialã ºi situaþia
materialã a pãrinþilor elevilor
care o frecventeazã. Alte
exigenþe ale acestui principiu
sunt realizarea din fonduri
publice a unei baze materiale
Mi-aduc aminte de o întâmplare: la aniversarea a 80 de ani a lui
Tudor Arghezi, la Ateneu, cu un public foarte select ºi numeros, dupã
o îndelungã ostracizare, când i se dãduse liber, cum se spune, când i-a
venit rândul lui Geo sã vorbeascã, s-a sculat, mergea cum îl ºtiþi, ºi a
spus: dacã Mihai Eminescu ar intra acum în salã, noi toþi ne-am
scula ºi am cãdea în genunchi în faþa lui. Dar Mihai Eminescu e aici,
uitaþi, e într-o lojã, -Arghezi era într-o lojã, nu era în prezidiu-, ºi aºa
cum am fi sãrutat mâna lui Eminescu, dacã ar fi apãrut, o sã sãrut
mâna aceluia care e Eminescu zilelor noastre. ªi a plecat solemn,
cum a venit. Toatã lumea a încremenit, credea cã va þine un discurs.
Erau în prezidiu mulþi simandicoºi, preºedintele Academiei. Toþi l-au
urmãrit ce face. A plecat, a parcurs o bunã distanþã, s-a urcat la lojã ºi
s-a luptat cu Arghezi, care era ºi el intimidat de chestia asta, ºi nu
vrea sã-l lase sã-i sãrute mâna. ªi aºa cã Bogza s-a aplecat dupã mânã
ºi a ajuns sã-l sãrute pe jos, pe undeva. Toatã lumea era cu gura cãscatã.
Dupã aia au izbucnit aplauzele. Ce-a fãcut Bogza cu asta? S-a pus el
în valoare ca nebun? Nu, dar a simþit nevoia sã zguduie oamenii, cã
oamenii, în prezenþa marilor valori, nu sunt suficienþi de zguduiþi.
Nestor IGNAT
standard necesare procesului
educativ ºi încadrarea de cadre
didactice calificate ºi competente
pentru toate posturile. Diferenþele
între cele mai bine dotate unitãþi
ºcolare faþã de unitãþile cel mai
puþin dotate ar trebui sã se încadreze
în regulile statisticii, pentru ca o
colectivitate sã poatã fi recunoscutã
drept omogenã. Cred cã acceptarea
procentului de 5-10% diferenþã
maximã între cei mai favorizaþi ºi
cei mai puþin favorizaþi elevi ar
putea fi acceptatã pe plan naþional
în etapa post-aderare pe care o
parcurge România. Principiul
egalitãþii de ºanse, inclus în Legea
educaþiei naþionale, ar putea
justifica alocarea unor resurse
suplimentare pentru unitãþile
ºcolare cu o dotare precarã. De
asemenea, acelaºi principiu ar
justifica pachete salariale sau
remuneraþii suplimentare pentru
încadrarea de personal didactic
calificat ºi competent în unitãþile
ºcolare aflate în deficit de personal
din diferite motive.
Un alt principiu îl reprezintã
accesul al oricãrei persoane la
funcþii de conducere (inclusiv în
învãþãmântul superior) pe bazã de
vot secret ºi democratic sau pe
bazã de concurs organizat în mod
transparent.
Fiecare persoanã reprezintã o
individualitate cãreia nu poate sã-i
fie limitate drepturile decât în
mãsura în care ea însãºi comite o
faptã situatã în afara cadrului legal.
Nu poate sã fie limitat dreptul de
acces al unei persoane, care îºi
depune candidatura în faþa unei
comunitãþi de tipul celei academice,
urmând sã fie aleasã prin vot
secret, pentru o faptã sau o situaþie
legatã de rude/afini/cãsãtorie.
Numai fapta personalã poate sã
genereze decãderea din anumite
drepturi. Dacã autoritãþile publice
(inclusiv ministerul coordonator al
educaþiei naþionale) au suspiciuni
în derularea procesului de alegeri
secrete ºi democratice pentru
funcþiile de conducere din
universitãþi, ele pot sã trimitã
reprezentanþi care sã dispunã de
competenþe în comisiile de
supraveghere sau de numãrare a
voturilor.
(Continuare în pag. 4)
Expoziþia-manifest de fotografie ºi tulburãtorul ei mesaj
Un dezastru – faþade coºcovite
ºi jupuite, ziduri care se prãbuºesc,
hãuri ale ferestrelor fãrã geamuri,
mai impresionante fiind cadrele
care redau doar câte un singur
ornament, detaliu condamnat la
dispariþie sunt imagini jalnice
prezentate în Expoziþia-manifest de
fotografie, deschisã la Muzeul
Þãranului Român, în sãlile Acvariu
ºi Foaier ºi pe esplanada Muzeului,
pânã la 31 mai. Expoziþia dezvãluie
un adevãr incredibil, tulburãtor:
Bucureºtiul este singura capitalã
care a pierdut, dupã 1989, mai multe
clãdiri în timp de pace decât în
vreme de rãzboi. Cum s-a ajuns la
o asemenea dezolantã realitate
urbanã? Se pare cã, în mãsurã mai
mare sau mai micã, lãcomia fãrã
margini a celor care, cinic, s-au
autointitulat dezvoltatori imobiliari
ºi condamnabilul dezinteres al
societãþii româneºti faþã de ideea
nobilã de patrimoniu, de tradiþie ºi
de memorie culturalã.
(Continuare în pag. 2)
Silvia Delia Olaru – ultima cãlãtorie
Cu toþii regretãm profund
trecerea atât de rapidã ºi atât de
nedreaptã în eternitate a distinsei
profesoare universitare doctor
Silvia Delia Olaru, decanul
Facultãþii de Marketing ºi Afaceri
Economice Internaþionale.
Silvia Delia Olaru s-a nãscut în
data de 31.10.1954, în Bucureºti, ºi
este fiica lui Constantin ºi a
Georgetei Dinescu.
Contactul de timpuriu cu mediul
academic a impulsionat cariera ºi
dezvoltarea profesionalã, tatãl,
Constantin Dinescu, fiind un reputat
profesor universitar de matematicã,
ºeful catedrei de matematicã din
cadrul Academiei de Studii
Economice Bucureºti, în anii ’70.
Absolventã a Liceului
„Gheorghe Lazãr” din Bucureºti,
în anul 1973, a urmat, apoi,
cursurile Facultãþii de Comerþ,
specializarea Relaþii Economice
Internaþionale, pe care a absolvit-o
cu media de licenþã 10, în anul
1977. Încã din timpul studenþiei
s-a remarcat prin rezultatele
deosebite ºi capacitatea de a-ºi
mobiliza colegii de an în diverse
proiecte studenþeºti.
A urmat doctoratul în cadrul
Facultãþii de Economia Industriei,
pe care l-a absolvit cu brio în
1981.
(Continuare în pag. 2)
501 – 31 mai 2010
pag. 2
OPINIA NAÞIONALÃ
STUDENÞII ÎNTREABÃ. PROFESORII RÃSPUND
Astãzi, rãspunde
de la Facultatea de Limba ºi Literatura Românã
• conf.univ.dr. Luiza MARINESCU
Student: Modelul clasic de transmitere a cunoºtinþelor
la orele de limba ºi literatura românã este din ce în ce mai
mult înlocuit cu predarea cu ajutorul calculatorului. Este
aceasta o modalitate complementarã de îmbunãtãþire a
performanþei învãþãrii?
Profesor: Într-adevãr, aceastã
tendinþã devine tot mai frecvent o
realitate pe care o acceptãm
în beneficiul sporirii calitãþii
demersului educativ-instructiv.
Noua paradigmã din educaþie se aflã
în consens cu perspectiva
informatizãrii ºi rãspunde actualelor
restructurãri din programele de
învãþãmânt. Mai mult, s-a structurat
ºi o tipologie a situaþiilor educaþionale, care implicã utilizarea
tehnologiilor virtuale, pentru a
ameliora eficienþa învãþãrii limbii ºi
literaturii române, prin facilitarea
accesului la resurse ºi servicii de
Internet, precum ºi a schimburilor
ºi colaborãrii la distanþã.
Astãzi, e un fapt îndeobºte
cunoscut cã modelele tradiþionale
de instruire organizate de teoria
socialã ºi ansamblul societãþii
moderne, ºtiinþifice ºi raþionale, ce
creioneazã metafore ale organizãrii
sociale, sunt puse sã lucreze pentru
noi în noua situaþie economicã. De
aceea sunt absolut necesare
organizãri noi ale metaforelor
învãþãrii ºi ale modelelor de
instruire ambientalã, care sã
rãspundã realitãþilor economice ºi
sociale ale secolului XXI.
Student: Cum se structureazã ideile în manierã
comparativã, punând în oglindã douã epoci ale învãþãrii –
epoca industrialã ºi epoca informaþional㠖 a cãror
intersecþie o trãim ºi o înþelegem zilnic?
Profesor: O asemenea analizã
comparativã pune în evidenþã
trecerea de la normare la
obiºnuinþã. Se ºtie cã orice evaluare
a procesului de învãþãmânt porneºte
de la cantitatea de informaþie
predatã ºi asimilatã de cãtre cei care
învaþã. Era o vreme când informaþia
pentru pregãtirea profesorilor avea
o duratã de actualizare de
aproximativ cinci ani, astfel încât
perioadele de perfecþionare prin
intermediul obþinerii gradelor
didactice erau corespunzãtor
structurate. Pe mãsurã ce noutãþile
îºi fac apariþia, cu o repeziciune
uimitoare, profesorul trebuie sã fie
la curent cu ceea ce implicã
exercitarea profesiunii sale.
Consultarea periodicã a siteurilor editurilor, a consorþiilor care
se ocupã de problemele e-learning
ºi de predarea limbii ºi literaturii
române este o preocupare a
profesorului modern. Spre exemplu:
• www.ilr.ro, www.edu.ro
(Institutul Limbii Române)
• www.hurmuzachi.ro/pages/
casa-limbii-romane (Institutul
Eudoxiu Hurmuzachi este o
instituþie publicã de învãþãmânt în
reþeaua Ministerului Afacerilor
Externe, unicã prin programele pe
care le oferã tinerilor etnici români
de pretutindeni)
• iit.iit.tuiasi.ro/philippide
(Institutul de Filologie Român㠄Al.
Philippide”)
• consilr.info.uaic.ro/ro (Consorþiul pentru Informatizarea Limbii
Române reprezintã o iniþiativã ce îºi
propune sã eficientizeze eforturile
cercetãtorilor lingviºti ºi informaticieni care lucreazã în domeniul
limbii române, prin promovarea
mijloacelor informatice de prelucrare
lingvisticã. El concretizeazã o mult
doritã evoluþie a cercetãrii româneºti
ºi din diasporã în Tehnologia
Limbajului Uman.)
• www.cimec.ro (Institutul de
Memorie Culturalã)
• www.tehne.ro (TEHNE –
Centrul pentru Dezvoltare ºi
Inovare în Educaþie)
• www.masie.com (The MASIE
Center – Learning Lab & Think
Tank – Learning CONSORTIUM).
individuale. Cel care predã trebuie
sã se asigure cã le-a furnizat
studenþilor/elevilor mijloacele de a
rezolva ceea ce le cere la evaluare,
evitând introducerea unor materiale
noi la acest capitol, precum ºi
formularea unor întrebãri cu un grad
superior, dacã acest lucru nu a fost
realizat în timpul lecþiei. (Nu e
corect sã evaluezi ceva ce nu ai
predat!)
Evaluarea cunoºtinþelor sau
testarea electronicã, precum
ºi asistenþa pentru notare se
referã la:
• teste on-line ºi off-line;
• teste cu sau fãrã limitã de timp;
• teste de auto-evaluare;
• asistenþã pentru crearea de
teste bazate pe modele pre-definite:
– selectarea opþiunilor corecte;
– stabilirea de prioritãþi;
– rãspunsuri libere;
– rãspunsuri trimise sub formã de
ataºament;
– rãspunsuri tip „completaþi spaþiile
libere”;
– rãspunsuri tip „adevãrat/fals”;
– rãspunsuri tip „adevãrat/parþial
adevãrat/fals”;
– evaluarea opþiunilor;
– „potrivirea” întrebãrilor;
• algoritmi configurabili de
punctare:
• selecþia ºi ordonarea aleatoare,
de cãtre sistem, a întrebãrilor,
pentru a obþine un numãr maxim
posibil de teste referitoare la o
anumitã temã;
• administrarea electronicã ºi
integrarea testelor, precum ºi a
fiºelor cursanþilor;
• generarea istoricului activitãþii
de instruire pentru fiecare cursant,
alcãtuirea „hãrþii cunoºtinþelor”.
BIBLIOMANIA ªI BIBLIOFAGIA
ÎN EPOCA INTERNETULUI
Student: Din perspectiva relaþiei profesor–elev/student, inductoare, prin sinecticã, iniþiere în
bionicã (cunoaºterea unor forme ºi
cum pot fi caracterizate cele douã epoci ale învãþãrii?
Profesor: Filosofia calitãþii, al schimbului de opinii, al
sistemul naþional de management respectãrii opiniei, adevãratele
pentru asigurarea calitãþii, valori
ale
democraþiei.
modalitãþile de autoevaluare ºi rolul Caracteristica esenþialã a relaþiei
comisiilor de evaluare a calitãþii din profesor – elev este, de fapt,
unitãþile de învãþãmânt contribuie în colaborarea dintre participanþii la
mod eficient la construirea unei instruire. Relaþiile sunt ºi
tipologii în care relaþiile de multidirecþionale, adicã de
cooperare interumane joacã un rol conlucrare ºi sprijinire a activitãþii
esenþial. Concret, elevul/studentul proprii, de influenþare ºi cooperare.
trebuie sã ºtie sã fie util societãþii,
Societatea actualã, societate a
sã caute informaþii ºi sã ºtie sã le competiþiei ºi competenþei, are
utilizeze, sã se adapteze la nevoie de oameni care sã se remarce
schimbãrile rapide ale vieþii, sã prin ceea ce ºtiu ºi pot sã facã foarte
asigure continuitate. Acest lucru bine, oameni care ºi-au verificat
þine de relaþia profesor–elev/ înclinaþiile ºi, prin exerciþiu
student, în care se implicã ºi sistematic, le-au transformat în
pãrinþii, ºi comunitatea localã. Rolul aptitudini ºi capacitãþi. Pentru ca
profesorului de limba ºi literatura aceste însuºiri sã se poatã dezvolta,
românã în democratizarea relaþiei este necesar un sistem de instruire
cu elevii este de a crea un climat de activã, care sã-i punã pe studenþi în
instruire pozitiv, în care nota situaþia de a dobândi cunoºtinþe prin
caracteristicã
o
constituie îmbinarea armonioasã a activitãþilor
cooperarea ºi parteneriatul dintre de învãþare dirijatã cu munca
Student: Care sunt factorii care impun ca o necesitate cele douã componente ale actului independentã, prin elaborarea unor
educaþional – educator ºi educat –, sinteze cu caracter interdisciplinar,
trecerea la statutul profesorului modern?
respectarea unor reguli stabilite de prin cãutarea unor soluþii originale
Profesor: Cerinþele societãþii vor sã ºtie, sã afle, sã þinã pasul cu comun acord ºi respectul reciproc. ºi eficiente pentru o varietate de
actuale, concurenþa acerbã pe piaþa noile tehnologii. Societatea zilelor Se pune accent pe educarea copiilor probleme ce se ivesc în viaþa socialã
muncii, precum ºi integrarea noastre este caracterizatã printr-o în spiritul demnitãþii ºi al toleranþei, aflatã în continuã schimbare.
României în Uniunea Europeanã dezvoltare multilateralã, implicând
impun acordarea unei atenþii reforme pe plan cultural, social,
speciale sistemului de învãþãmânt politic, tehnologic. Într-un astfel de
Student: În acest context complex ºi, uneori, chiar
românesc ºi tehnologiilor moderne mediu în continuã schimbare, complicat, practic ce rol revine profesorului?
de predare–învãþare–evaluare. resursa umanã a unui stat este
Profesor: Dascãlul de limba ºi a alege strategii de lucru, dându-le
Mediile educaþionale virtuale, capitalul cel mai valoros. Pluseducaþia deschisã ºi la distanþã, valoarea adusã de resursa umanã literatura românã trebuie sã creeze posibilitatea de a alege de fiecare
bibliotecile ºi clasele virtuale sunt este în strânsã dependenþã de o atmosferã de cooperare, de datã când solicitã un sfat cu privire
doar câteva dintre aspectele nivelul de educaþie, astfel, o toleranþã ºi respect, de coeziune la îndeplinirea unei sarcini. Pe de
abordate de Instruirea Asistatã de autenticã societate a cunoaºterii este afectivã, de confruntare a opiniilor, altã parte, profesorul trebuie sã-i
sã-i sprijine pe studenþi în iniþierea determine sã gândeascã, sã
Calculator (IAC). Pentru mulþi, IAC una a învãþãrii continue.
În egalã mãsurã, în momentul acþiunilor, în analiza acestora, sã le comunice, sã emitã raþionamente, sã
înseamnã începutul unei noi ere în
educaþie: acces rapid ºi universal la în care discutãm despre cei care accepte punctele de vedere, sã le analizeze, sã compare, sã
resursele educaþionale. Informaþiile, învaþã ne referim ºi la elevi ºi dirijeze activitatea, sã le depisteze sintetizeze, sã punã întrebãri, sã
de care au astãzi nevoie specialiºtii studenþi, care trebuie încã din ºcoalã golurile din cunoºtinþe ºi sã le construiascã rãspunsuri, sã aplice
din educaþie, prezentate într-o sã facã singuri pasul de la normare completeze cu ajutorul lor. El are cunoºtinþe. Misiunea sa este sã
manierã accesibilã, dar în acelaºi la obiºnuinþa de a-ºi norma misiunea de a-i face pe studenþi declanºeze, sã susþinã, sã catalizeze
timp ºi profesionistã, sunt de foarte singuri asimilarea noilor parte activã în instruire, interesatã, schimburile verbale ºi intelectuale
mare ajutor pentru acei oameni care cunoºtinþe.
captivatã de achiziþiile noului, dintre studenþi, sã gãseascã, sã
permiþând fiecãrui elev sã urmeze elaboreze ºi sã aplice metode
Student: În ce mãsurã exigenþele societãþii moderne ºi parcursul educaþional în ritmul sãu, didactice pentru student, prin
ale noului sistem de educaþie impun trecerea, de la controlul în mod real. Pe de o parte, student ºi împreunã cu studentul,
trebuie sã colaboreze cu astfel încât de la relaþii de
centralizat al evaluãrii realizate de cãtre profesor, la profesorul
studenþii pentru a alege conþinuturi, adversitate sã se ajungã la relaþii
autonomia evaluãrii celui care învaþã ºi dezvoltarea pentru a formula probleme, pentru de cooperare de lungã duratã.
capacitãþii de a da explicaþii?
Profesor: Psihologii au descoperit, dupã multiple cercetãri, o
formulã magicã. Aceasta verificã
faptul cã informaþia se reþine în
urmãtoarele proporþii:
• 10% din lecturã:
• 20% prin intermediul auzului;
• 30% prin intermediul vãzului;
• 50% prin intermediul vãzului
ºi auzului;
potenþele creatoare ale propriului
popor, sunt avantajate în aceastã
cursã acerbã de competenþe ºi
tehnologii avansate. Problema
esenþialã a învãþãmântului românesc
de tip umanist e aceea a definirii cu
exactitate a cunoºtinþelor tehnologice minimale pe care trebuie sã le
aibã un viitor absolvent.
Deºi teoria factorialã a
creativitãþii, elaboratã de Guilford,
evidenþiazã faptul cã cea mai mare
parte a comportamentului creativ
þine de ereditate, totuºi, multe
capacitãþi pot fi exersate ºi
dezvoltate prin tehnici, metode ºi
procedee adecvate. Astfel, gândirea
divergent㠖 capacitatea de a da mai
multe soluþii aceleiaºi probleme – se
poate dezvolta prin proceduri ºi
probleme de genul: „daþi cât mai
multe utilitãþi unei creaþii literare”;
„arãtaþi consecinþele unui eveniment
în timp ºi spaþiu”; „folosiþi neobiºnuit
cunoºtinþele de limbã ºi literaturã”.
Capacitatea de disociere poate
fi dezvoltatã, utilizând metode
analogice, scheme ale identificãrii
corporale, metode aleatorii de
combinare a unor fapte, obiecte
întâmplãtoare; utilizarea unor forme
• 70% prin ceea ce se repetã
Student: În epoca informaþionalã a învãþãrii se trece, de
verbal ºi se scrie;
fapt, de la luarea de decizii autocrate, definitorie pentru
• 90% prin ceea ce se repetã
epoca industrialã, la „împãrþirea” procesului de luare a
verbal ºi se experimenteazã.
Fiecare om are propriul lui ritm deciziilor. Cum trebuie înþeles acest proces?
de învãþare, fapt ce aduce în
Profesor: Cultura societãþii literaturii române, materie la care
actualitate combinarea principiului
predãrii, conform particularitãþilor postindustriale conferã tehnologiei dezvoltarea spiritului creativ e
de vârstã, cu cel al respectãrii calitatea de ºtiinþã aplicatã ºi esenþialã. Acele naþiuni, care ºtiu sã
în predare a particularitãþilor în domeniul predãrii limbii ºi depisteze ºi sã punã în valoare
fenomene din naturã, redescoperite
de om, precum: aparatul fotografic
– ochiul; calculatorul – creierul;
Student: Vor mai exista devoratori de cãrþi ºi oameni
pasionaþi de carte, în stare sã descopere savoarea ºi gustul
bogat al lecturii. Ce fel de cãrþi vor citi aceºtia?
Profesor: S-a spus cã Internetul
ºi cartea sunt buni prieteni, chiar
dacã schimbarea suportului de
lecturã a însemnat, de cele mai
multe ori, în istoria culturii,
dispariþia vechiului suport odatã cu
generaþia de utilizatori. În zilele
noastre, generaþia tânãrã, s-a
familiarizat
cu
utilizarea
computerului, de cele mai multe ori,
sub supravegherea pãrinþilor, care
au deprins abecedarul informatic
împreunã cu copiii lor, precum a
deprins cititul Smaranda Creangã
odatã cu fiul ei. Leit-motivul
plângerilor din ºcoala româneascã
modernã în domeniul predãrii
limbii ºi literaturii române este unul
singur: copiii din ziua de azi nu mai
citesc la fel de mult ca aceia de
odinioarã, din cauza faptului c㠄îºi
pierd timpul la calculator” În esenþã,
mijloacele electronice pot fi utile,
dacã sunt folosite raþional,
înþelegându-se prin aceasta
utilizarea soft-urilor cu furnizarea
exactã a parametrilor de folosire
(limit㠖 timp de utilizare, vârsta
utilizatorilor, obiectivele ºi
capacitãþile pe care le dezvoltã
respectivul soft).
Raportul dintre cartea pe hârtie
ºi cea electronicã,în format scris sau
audio,are o importanþã deosebitã
pentru predarea– învãþarea
Profesor: Cu ajutorul surselor
multimedia, biografia ºi opera unui
scriitor beneficiazã de o mai bunã
receptare din partea celui care
învaþã, dacã materialul prezentat
spre asimilare este structurat de
cãtre profesor de aºa naturã încât:
• sã menþinã cunoaºterea
domeniului la ultimele sau cele mai
avansate date;
• sã fie la curent cu cele mai
bune practici de predare-învãþare în
domeniul respectiv;
Realizatã sub egida Ordinului
Arhitecþilor din România ºi susþinutã
de Institutul Cultural Român,
Expoziþia cuprinde fotografii de
Doina Vella, de fotograful Adrian
Bãlteanu ºi de arhitecta Irina
Iamandescu ºi pune în evidenþã
soarta dramaticã a Morii lui Assan,
monument istoric de categoria A,
distrus cu cruzime de-a lungul
ultimilor ani, fotografiile din Sala
Foaier fiind dedicate prezentãrii
modului barbar în care a fost ruinat
sistematic, lãsat deliberat sã pice,
bucatã cu bucatã. Într-o camerã
alãturatã este proiectat un film despre
incendiul de la Moara lui Assan.
În „memoria” livezii de cireºi
distruse de una dintre investiþiile
imobiliare lacome din Bucureºti,
expoziþia are ºi o instalaþie artisticã:
în centru sunt expuºi câþiva „cireºi”
creaþi de artistul Virgil Scripcariu.
400 dintre cireºi au fost cumpãraþi
de la muncitori de arhitectul ªerban
Sturdza, o parte dintre ei fiind
transformaþi în obiect artistic de
Virgil Scripcariu, iar varianta
cortinã, pãstrând doar ceea ce poate
forma „coaja” clãdirii. În prezent,
Casa Spiru Haret serveºte drept
adãpost câtorva familii sãrace, cu
mulþi copii, care locuiesc aici
„clandestin”, dar cu ºtiinþa
autoritãþilor responsabile. Într-un
timp record, interiorul a fost
devastat, mizeria s-a instalat
confortabil, obiectele valoroase fiind
demontate ºi înstrãinate.
Din nefericire, acelaºi destin
sumbru, ca ºi casa acestei mari
personalitãþi – Spiru Haret – o are
ºi clãdirea cunoscutã sub numele
Casa prof. dr. Ion Nanu-Muscel,
aflatã în Piaþa Romanã nr.7.
Clãdirea a fost construitã în
jurul anului 1911, la comanda
medicului profesor Ion NanuMuscel, pentru el ºi familia sa. Face
parte din locuinþele tip hotel, mult
râvnite de burghezia ºi aristocraþia
româneascã în secolul al XIX-lea,
aparþinând, sub raport stilistic,
curentului neo-romantic de la
începutul secolului al XX-lea. Dupã
decesul profesorului Ion NanuMuscel, în 1938, vãduva acestuia a
• sã cunoascã exact ceea ce
merge ºi ceea ce nu se potriveºte
celor cãrora li se predã materialul
respectiv;
• sã cunoascã trend-ul învãþãrii:
cum sã fie la curent cu ce vor sã ºtie
cei care învaþã ºi cum sã facã faþã
viitorului;
• sã realizeze proporþia dintre
timp ºi resurse, care ilustreazã
raportul dintre cantitate ºi calitate
în procesul de învãþare;
• sã realizeze o construcþie care
poate fi înþeleasã ºi asimilatã cu
uºurinþã în timp real, în aºa fel
încât aceasta sã poatã fi mãsuratã
ca orice activitate de învãþare; o
construcþie informativã destinatã
predãrii-învãþãrii este valoroasã
atâta vreme cât cei care învaþã au
aflat despre ea ºi doresc sã o
asimileze;
• sã selecteze din mulþimea
opþiunilor de resurse de învãþare ºi
de strategii didactice pe cele mai
eficiente,destinate utilizãrii lor
într-un timp scurt.
Întoarcerea la lecturã sau
bibliofagia continuã sã existe ºi în
era informaþionalã, când biblioteca
virtualã este dedicatã în special
învãþãrii asincrone. Fluxurile de
predare sunt definite pentru fiecare
curs în parte. De asemenea, sunt
integrate testele de auto-evaluare
sau cele on-line.
Student: Ce oferã biblioteca virtualã pentru cursurile
de limba ºi literatura românã?
Profesor: Se poate vorbi despre
o ofertã bogatã, ºi anume:
• acces controlat la materialele
educaþionale (lecþii);
• posibilitatea de consultare
sistematicã sau cãutarea în vaste
volume cu conþinut text ºi
multimedia;
• crearea de conþinut prin:
– editoare HTML;
– editoare de teste ºi tutoriale;
– editoare de glosare ºi dicþionare;
• import ºi export de conþinut
educaþional din formate consacrate:
– fiºiere MS Powerpoint, MS Word,
HTML, PDF, RTF, fotografii ºi
filme;
– arhive sau directoare întregi;
– formate bazate pe standarde
precum SCORM;
• adaptarea sau modificarea
conþinutului;
• organizarea conþinutului în
cursuri;
• crearea propriilor lecþii, din
componente standard de conþinut.
Existã, de ceva timp, Biblioteca
ºcolarului pe un CD-ROM: câþiva
metri buni de rafturi înþesate cu
volume, kilograme de carte, timp ºi
mulþi bani economisiþi. Mai precis,
un CD-ROM ce conþine peste
33.000 de pagini de literaturã
românã, o reproducere întocmai a
ediþiilor tipãrite anterior în colecþia
„Biblioteca ºcolarului”, de Grupul
Editorial Litera. Sunt oferite 104
volume integrale cu tabele
cronologice, texte literare ºi
aprecieri critice; motorul de cãutare
are urmãtoarele opþiuni: dupã autor,
titlu, volum, cuvinte-cheie.
Producãtorul este Editura Litera
Internaþional. Necesarul presupune
PC 486, 16MB RAM Windows 5/
98. Un astfel de CD-ROM e
recomandat tinerilor cu vârste între
8 ºi 14 ani.
Student: Cum poate fi definitã o enciclopedie ºi care sunt
elementele caracteristice?
Profesor: O enciclopedie este
un compendiu scris al cunoºtinþelor
umane. Acest termen vine din
greacã: enkylios paideia („într-un
cerc al cunoaºterii”). Noþiunile sunt
dispuse în arbori de cunoºtinþe,
astfel încât conexiunile dintre
cuvintele cheie sã întregeascã, sã
lãrgeasc㠄orizontul cunoaºterii”.
Pentru a se adresa acestor nevoi,
enciclopedia trateazã fiecare
subiect într-o modalitate mai
amãnunþitã, oprindu-se asupra celor
mai relevante cunoºtinþe acumulate
despre subiectul sau disciplina
respectivã. O enciclopedie include
hãrþi, ilustraþii, bibliografie ºi
statistici. Patru elemente definesc
enciclopedia: tipul de subiect,
scopul, metoda de organizare ºi
metoda de producere.
• Enciclopedia poate fi
generalã, conþinând articole despre
subiecte din orice domeniu
(Encyclopaedia Britannica ºi
Brockhaus sunt exemple bine
cunoscute). Enciclopediile generale conþin adesea ghiduri despre
cum se fac o seamã de lucruri.
Existã ºi enciclopedii care acoperã
o sumedenie de subiecte dintr-o
anumitã culturã, etnie sau dintr-o
perspectivã naþionalã, precum
Marea Enciclopedie Sovieticã sau
Enciclopedia Judaica.
• Lucrãrile cu scop enciclopedic
urmãresc sã acopere cunoaºterea
acumulatã pentru domeniul
subiectului lor, ca, de exemplu,
enciclopedia medicinii, a filosofiei
sau a dreptului. Lucrãrile variazã
prin amploarea materialului ºi prin
profunzimea discuþiei, în funcþie de
publicul vizat.
• Câteva metode sistematice de
organizare sunt esenþiale pentru a
face o enciclopedie folositoare ca
material de referinþã. Din punct de
vedere istoric, existã douã metode
principale de sistematizare a
enciclopediilor: metoda alfabeticã
(constând într-un numãr de articole
separate, aranjate în ordine
alfabeticã) sau organizarea prin
intermediul categoriilor ierarhice.
Dacã la ora actualã enciclopedii
informatice pe domeniul literaturii
române existã în cazul unor autori
clasici, precum Mihai Eminescu, Ion
Creangã sau Ion Luca Caragiale,
numai în limba românã, s-ar putea
spune cã e momentul trecerii de la
compartimentare la holism, în
ideea realizãrii unei istorii a
literaturii române în variantã
electronicã, eventual bilingvã.
Silvia Delia Olaru – ultima cãlãtorie
Expoziþia-manifest de fotografie ºi tulburãtorul ei mesaj
completã a instalaþiei (200 de cireºi)
se aflã la Muzeul Naþional de Artã
Contemporanã.
Un destin nefericit a avut ºi casa
construitã ºi locuitã de marele
sociolog, creatorul învãþãmântului
modern românesc Spiru Haret,
expusã acum, în pofida legilor ºi a
bunului simþ, pericolului de a fi
distrusã. Aflatã într-o zonã
rezidenþialã a Capitalei – sit protejat
pe str. Manu nr. 7–, clãdirea este
clasatã în Lista Patrimoniului ºi
aflatã în zona de protecþie a altei
case, de pe aceeaºi stradã, clasatã ca
monument istoric de categoria A.
Construit dupã 1888, edificiul este
realizat în stil neoclasic, cu elemente
de decor în stil neobaroc. A fost
donat statului, în anul 1940, de cãtre
vãduva strãlucitului pedagog, cu
condiþia înfiinþãrii Muzeului
Memorial „Spiru Haret”. Prin anii
1998-99, casa a fost scoasã ilegal din
Patrimoniul Statului ºi vândutã unei
societãþi strãine, care a vandalizat-o
pur ºi simplul Noul proprietar
dispune deja de un proiect aprobat
de bloc-turn (ºapte etaje), cu perete
literaturii române, însã puþini autori
sunt privilegiaþi în realizarea editãrii
pe suporturi duble. La momentul
actual,nu a fost rezolvatã încã
problema drepturilor de autor
pentru ediþiile critice, pentru o
eventualã editare a acestora pe
suport electronic, ºi, sub acest
aspect, „invenþiile” ediþiilor
electronice „prescurtate”,în vederea
încadrãrii în paragraful legii care
prevede editarea fãrã taxe a
„fragmentelor”,produce confuzii,
prin
mulþimea
variantelor
electronice incomplete, prin
„varianta programatorului” ºi
diferenþele faþã de textul original,
în lipsa corectorului de texte în
varianta electronicã.
Necesitatea unei biblioteci online de texte integrale ale autorilor
români („full-text on-line library for
Romanian writers”) rãmâne un
deziderat, care poate stimula gustul
pentru lecturã, conducându-l de la
încuviinþare la propria iniþiativã
în domeniul creaþiei originale. Un
model în acest sens ar putea fi siteul Bibliomania – Free Online
Literature and Study Guides (Free
online literature and study guides,
including novels and short stories,
biographies, poetry, plays, and
religious texts), cu adresa
www.bibliomania.com.
Student: În epoca industrialã a învãþãrii,comunicãrile
pe o singurã direcþie sunt predominante, în vreme ce,în epoca
informaþionalã,lucrul în echipã ºi comunicarea
multidirecþionalã sunt definitorii. Cu ce argumente se poate
demonstra prezenþa acestei tendinþe?
S.O.S. Patrimoniul arhitectural din Bucureºti
(Urmare din pag.1)
forma aero-dinamic㠖 picãtura de
ploaie; avionul – pasãrea; radiolocaþia – liliacul).
Capacitatea de analizã se poate
dezvolta prin liste de atribute ºi
utilitãþi, analize morfologice sau
matrice de descoperire. Capacitatea
de relativizare a conduitelor umane
poate fi cultivatã prin metode
antitetice, prin concasaj, prin
scenarii fanteziste, sistemul ideal
sau antitextul. Emulaþia creativã se
poate realiza prin metode de
stimulare colectivã precum
brainstorming-ul, tehnica delphi sau
ancheta iterativã, reuniunea panel
sau grupele „faþã în faþã”.
Dezvoltarea fenomenelor
dinamogene
ale
creaþiei
(curiozitatea, interesul, curajul,
dorinþa, pasiunea) se poate realiza
prin
autochestionare
ale
demersurilor realizãrii unor mari
invenþii sau descoperiri în domeniul
literaturii ºi artei (Eminescu,
Caragiale, Brâncuºi) sau prin
cunoaºterea particularitãþilor
rezolvãrii
unor
probleme
constructive, precum ºi a erorilor
din munca unui creator literar.
Relaþia profesor de limba ºi
literatura român㠖 elev/student nu
este o relaþie comercialã, de tip
vânzare-cumpãrare tehnici: cum sã
comentez de nota zece un text
literar sau cum sã realizez de nota
zece o analizã gramaticalã. În
esenþã, activitatea de predare–
învãþare la orele de limba ºi
literatura românã trebuie sã
conducã de la luarea de decizii
autocrate ale profesorului la
împãrþirea procesului de luare a
deciziilor, spre stimularea spiritului
creator al celor care învaþã.
(Urmare din pag.1)
donat casa Academiei de Înalte
ªtiinþe Comerciale ºi Industriale
(astãzi ASE), pentru a servi drept
cãmin pentru profesorii ºi studenþii
acesteia. Acum a devenit o jalnicã
ruinã.
Expoziþia a promovat ºi 2000 de
exemplare din Cartea Neagrã a
Patrimoniului, care, din pãcate, au
rãmas intacte, nici mãcar un volum
nu a fost propulsat efectiv în
circulaþie, pentru a ajunge la
iubitorii de patrimoniu. Or, se ºtie
cã patrimoniul construit nu este o
resursã regenerabilã ºi, în
consecinþã, ceea ce este ruinat sau
lãsat sã moarã este iremediabil
pierdut.
Mesajul expoziþiei relevã
adevãrul cã patrimoniul este o
problemã de interes naþional ºi ne
priveºte pe toþi ºi cã fiecare dintre
noi are dreptul la patrimoniu, dar ºi
obligaþia de a contribui la pãstrarea,
conservarea acestuia pentru a-l
transmite mai departe, la blocarea
irosirii acestor valori, la salvarea
celor condamnate sã disparã.
Adela DEAC
Cariera didacticã a debutat în 1990, ca profesor la ªcoala Superioarã
de Comerþ, unde timp de ºase ani a desfãºurat o activitate didacticã intensã
ce a pus bazele carierei universitare de mai târziu. Astfel, din anul 1996,
a ocupat postul de lector în cadrul catedrei de management a Facultãþii
de Management, Academia de Studii Economice Bucureºti, iar, din anul
2000, a fost titularizatã conferenþiar universitar în cadrul aceleiaºi catedre.
În paralel cu activitatea didacticã desfãºuratã la Facultatea de Management
a debutat, în anul 2004, ºi colaborarea cu Universitatea Spiru Haret,
Facultatea de Marketing ºi Afaceri Economice Internaþionale, iniþial cadru
didactic asociat, ulterior devenind, în anul 2007, cadru didactic titular
pentru disciplinele Introducere în marketing, Politici de marketing,
Managementul marketingului, Managementul resurselor umane, Politici
promoþionale, Marketing antreprenorial, Modele decizionale în suply chai
management.
În acelaºi an, 2007, doamna Silvia Delia Olaru a devenit decan al
Facultãþii de Marketing ºi Afaceri Economice Internaþionale.
Ca decan s-a remarcat printr-o capacitate deosebitã de a impune
echilibrul ºi coeziunea atât de necesare în cadrul colectivului, dovedind
o disponibilitate permanentã pentru a gãsi soluþii la cele mai stringente
probleme. A fost un cadru didactic deosebit, empaticã, jovialã, având
certe calitãþi de comunicare, nefiind doar un simplu coleg ºi superior
ierarhic, ci privitã mai ales ca un prieten special ºi de nãdejde.
Ca pedagog a ºtiut sã construiascã o relaþie specialã cu studenþii,
înþelegându-le nevoile ºi aspiraþiile ºcolare ºi profesionale. A încurajat
integrarea studenþilor pe piaþa muncii, maturizarea profesionalã a
acestora, dobândirea unei culturi de specialitate solide. A fost preocupatã
în permanenþã de calitatea actului învãþãrii ºi a actului predãrii, fiind
promotoare a unor metode moderne de predare-învãþare-evaluare.
Pe parcursul carierei universitare, Silvia Delia Olaru a avut o
prodigioasã activitate didactico-ºtiinþificã, de-a lungul timpului publicând
un numãr de 17 cãrþi, monografii, materiale de studiu, circa 50 de alte
articole de specialitate, dintre care patru articole ISI, cu cea mai înaltã
cotare academicã. A participat la numeroase conferinþe naþionale ºi
internaþionale, remarcându-se în domeniul economic. De asemenea, a
fost membrã în comitetele de organizare a conferinþelor internaþionale
ºi în contracte de cercetare atât în mediul academic, cât ºi în cel privat.
În paralel cu activitatea instructiv-educativã ºi profesionalã, Silvia
Delia Olaru a îmbinat, într-un mod fericit, cariera, atât de solicitantã,
cu viaþa de familie. Cãsãtoritã din anul 1984 cu domnul Bogdan Olaru,
s-a vãzut împlinitã ca mamã prin fiii sãi – Silviu, 30 de ani, economist,
absolvent al Facultãþii de Management, ºi Cristi, 24 de ani, inginer ºi
economist, absolvent al Universitãþii Politehnica din Bucureºti ºi al
Facultãþii de Marketing ºi Afaceri Economice Internaþionale.
Un suflet ales, de o generozitate fãrã seamãn ºi o putere de muncã
dusã pânã la sacrificiu pentru familie ºi profesie!
Deºi preocuparea pentru cariera didacticã a reprezentat un element
important în viaþa sa, petrecerea a cât mai multe momente frumoase
alãturi de familie a constituit o prioritate. Personalitatea domniei sale
plinã de vitalitate ºi optimism, ne-a adus tuturor o razã de speranþã ºi
încredere în viitorul învãþãmântului românesc universitar.
Dinamicã ºi voluntarã, iubea cãlãtoriile ºi conectarea la lumea din
jur. Îi plãcea sã fie la curent cu ultimele noutãþi din domeniu ºi sã cunoascã
cât mai multe persoane, se înconjura imediat de prieteni. Pare de neînþeles
de ce la o vârstã atât de tânãrã a plecat în ultima cãlãtorie.
Pentru toþi cei care am cunoscut-o, prof. univ. dr. Silvia Delia Olaru
va fi de neînlocuit ºi va rãmâne veºnic în memoria noastrã.
Colegii de la Facultatea de Marketing
ºi Afaceri Economice Internaþionale
501 – 31 mai 2010
pag. 3
OPINIA NAÞIONALÃ
Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice a cadrelor didactice
din facultãþile economice ale Universitãþii Spiru Haret, Bucureºti
Dezvoltarea strategiei sectoriale de
Profilul consumatorului român ºi
export pentru turism rural ºi ecoturism influenþa crizei economice în evoluþia
mentalitãþii de consum
Cristina BARNA, Costin LIANU
Universitatea Spiru Haret
Impactul crizei economice
asupra capitalului uman
Prof.univ dr. Chira Nedelea PÃRÃLUÞÃ
Economia mondialã traverseazã
una din cele mai grave crize de dupã
al Doilea Rãzboi Mondial. România,
în schimb, parcurge o a doua mare
recesiune, din ultimii 20 de ani,
având în vedere involuþia economiei
pe un deceniu, reflectatã în scãderea
PIB, care reprezenta în 1999 doar
73,6 % din cel al anului 1989.
Ritmurile de relansare au recuperat
pierderile imense astfel, cã se poate
aprecia o creºtere economicã dupã
2004. Actuala crizã mondialã
readuce economia româneascã într-o
stare de dezechilibru profund,
punând sub semnul întrebãrii
capacitatea instituþiilor de a reface
echilibrul pe termen scurt.
Analiza cauzelor ºi factorilor
care au determinat declanºarea crizei
actuale ridicã în plan teoretic ºi
practic problema cuantificãrii rolului
pieþei în reglarea vieþii economice
astfel încât, sã fie evitate
dezechilibrele de mare risc. Dupã
unii economiºti, piaþa „mâna
invizibil㔠demonstreazã, încã o
datã, incapacitatea de a menþine, pe
termen lung, prin autoreglare
relativul echilibru la nivel naþional
ºi mondial. Evitarea unor catastrofe
de mari proporþii, generate de actuala
crizã care, ar fi putut fi comparabile
cu cele rezultate din criza din 19291933, a determinat intervenþia
statelor cu o mai mare incisivitate
prin adaptarea de mãsuri
macroeconomice. Mai mult, statul a
preluat asupra sa o parte a riscului
financiar din domeniul bancar ºi
unitãþile productive, fãrã a fi evitate
unele falimente rãsunãtoare.
Reþinerea statelor de a intrveni, în
contextul transfrontalierii producþiei,
ar fi avut ca efect producerea unor
dezechilibre de o mare amploare nu
numai la nivel macroeconomic dar
ºi mondial, afectând atât piaþa
bunurilor economice, cât ºi cea a
muncii. Impactul negativ asupra
economiei este însoþit de cel de ordin
social,ca urmare a reducerii locurilor
de muncã.
Modificãrile profunde, din
peisajul economic al lumii
contemporane, rezultate
de
formarea ºi dominaþia puternicelor
companii transnaþionale, au
influenþat, sub aspect cantitativ,
calitativ ºi al flexibilitãþii piaþa
muncii la nivel naþional ºi mondial.
Potenþialul lor financiar ºi economic,
comparabil cu PIB al unor þãri mici,
dar dezvoltate, a constituit ºi
constituie factorul decisiv care a stat
la baza extinderii activitãþilor bancare
ºi productive cu caracter pronunþat
transfrontalier absorbante de forþã de
muncã. Falimentarea unor asemenea
companii transnaþionale ar fi
avut consecinþe negative greu
cuantificabile nu numai economic,
dar ºi social prin impactul negativ
asupra capitalului uman, agravând
dezechilibrele de pe piaþa muncii
mondializatã.
Efectele ca dimensiune,
provocate de lichidarea unor
companii de tip transnaþional nu pot
fi comparate cu cele ale unor unitãþi
economice de talie micã sau
mijlocie.În consecinþã, evitarea
unor riscuri majore economice ºi
sociale ale crizei ocupãrii forþei de
muncã ºi ale dezechilibrelor de pe
celelalte pieþe, fie din þãrile de
origine, fie din þãrile unde ºi-au
extins activitatea au impus ca
necesitate intervenþia statului prin
suportarea unor costuri în vederea
salvãrii lor. Secretarul general al
OCDE în abordarea efectelor
recesiunii sublinia c㠄trebuie sã
recunoaºtem cã pieþele trebuie mai
bine controlate ºi reglementate, iar
statul trebuie sa întreprindã cu forþe
aceste necesitãþi”. Actuala crizã,
prin dimensiunile consecinþelor
negative economice ºi sociale, a
repus în centrul teoriei ºi practicii
economice rolul statului ca
regulator însoþitor al pieþei.
Optimizarea proceselor economice
- desfãºurate de firmele cu activitate
complexã producþie/comerþ/servicii folosind sisteme informatice economice
care integreazã tehnici data mining
Mihai ANDRONIE,
Universitatea Spiru Haret
Existã o multitudine de procese
economice, care pot fi optimizate,
desfãºurate în cadrul unei firme cu
activitate complexã, printre cele
mai întâlnite fiind: aprovizionare,
producþie/prestare de servicii,
distribuþie, vânzare, relaþii cu
furnizorii/clienþii, management al
stocurilor, management al
resurselor umane, management
financiar etc.
În urma desfãºurãrii proceselor
economice rezultã date, a cãror
analizã trebuie sã stea la baza
oricãrei încercãri de optimizare a
acestora, deoarece datele reflectã
cel mai bine situaþia existentã.
În acest sens, au apãrut
mai multe abordãri în vederea
extragerii de cunoºtinþe din datele
acumulate. Au fost dezvoltate, pe de
o parte, instrumente informatice
destinate analizei de date, iar, pe de
altã parte, s-a identificat soluþia
analizei datelor prin implementarea
de tehnici data mining în sistemele
informatice deja utilizate de firmã.
Este cunoscut faptul cã,
de-a lungul timpului, procesele
economice au crescut continuu în
complexitate, generând cantitãþi din
ce în ce mai mari de date, care sunt
stocate în baze ºi depozite de date,
acestea reprezentând o adevãratã
oglindã a activitãþii unei societãþi
comerciale moderne. În acest
context, este nevoie mai mult ca
oricând ca sistemele informatice
folosite pentru exploatarea datelor
utilizatorilor sã integreze tehnici
data mining, aceasta fiind singura
modalitate practicã ºi eficientã de a
extrage din datele disponibile
cunoºtinþele necesare în fundamentarea deciziilor manageriale.
Când este vorba de optimizarea
activitãþii unei societãþi comerciale,
existã puþine reþete eficiente general
valabile. De cele mai multe
ori, informaþiile obþinute prin
interpretarea rezultatelor unei
analize avansate a datelor
disponibile trebuie sã stea la baza
oricãrei încercãri de optimizare. În
acest context, cunoºtinþele rezultate
din aplicarea tehnicilor data mining
asupra datelor colectate pe o
perioadã anterioarã de timp ºi
stocate în baze/depozite de date sunt
foarte importante pentru o firmã,
deoarece ele reflectã cel mai bine
situaþia economicã exactã a acesteia
la momentul analizei.
Pentru a fi eficientã, aplicarea
tehnicilor data mining trebuie
fãcutã pe volume semnificative de
date generate de procesele
economice din cadrul unei firme,
date generate în desfãºurarea
diferitelor tipuri de activitãþi, care
sunt culese pe o perioadã mai lungã
de timp ºi stocate în baze/ depozite
de date. Este benefic ca toate
sistemele informatice utilizate de o
firmã sã fie interconectate ºi sã aibã
acces la o bazã de date comunã. În
acest fel, tehnicile data mining pot
fi aplicate cu o mai mare uºurinþã,
fãrã a se impune integrarea
prealabilã a datelor provenite din
mai multe surse.
Pentru a putea exploata datele
de care o firmã dispune, se pot
implementa tehnici de analizã a
datelor prin adãugarea de script-uri
suplimentare la aplicaþiile deja
folosite în cadrul unei firme cu
activitate complexã. Se pot obþine
astfel modele de date pe baza cãrora
se pot identifica problemele, cu care
se confruntã o firmã în activitatea
ei, precum ºi propuneri de mãsuri
concrete pentru eliminarea, pe cât
posibil, a acestora.
Turismul rural ºi ecoturismul - alãturi de sectoare precum Industria
Auto ºi mijloace de transport, IT&C, Mobilã, Confecþii ºi încãlþãminte,
Agriculturã organicã ºi vie-vin, Artizanat, Servicii Profesionale,
Electronicã ºi electrotehnicã - sunt considerate ca având un potenþial
ridicat de export, fapt argumentat ºi prin includerea acestora în Strategia
Naþionalã de Export 2010 – 2014.
Sectorul Turism Rural – descriere ºi performanþã în ultimii cinci ani.
Sectorul turism rural include orice activitate turisticã organizatã ºi
condusã în spaþiul rural de cãtre populaþia localã, valorificând resursele
turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum dotãrile,
structurile turistice, inclusiv pensiunile ºi fermele agroturistice. Forme
specifice de turism rural sunt:
- agroturismul: asigurarea în cadrul gospodãriilor þãrãneºti a serviciilor
de cazare, masã, agrement ºi altele complementare acestora;
- turismul verde: turism în comunitãþile rurale care se gãsesc în spaþii
sau în apropierea unor parcuri naþionale, parcuri naturale, rezervaþii ale
biosferei, rezervaþii naturale.
Principala formã de manifestare a turismului rural în România o
constituie pensiuni turistice rurale. În perioada 2004 – 2008, în România,
s-a remarcat o creºtere a interesului faþã de turismul rural, demonstratã,
în principal, de expansiunea numãrului pensiunilor turistice, stimulatã,
în mare parte, ºi de atragerea fondurilor SAPARD spre acest domeniu.
Analiza structuratã pe categorii de confort a expansiunii pensiunilor
turistice rurale în perioada 2004 – 2008 relevã potenþialul ridicat la export,
datoritã ratelor mari de creºtere înregistrate la categoriile de confort 4
flori (176%), 3 flori (320%) ºi 2 flori (229%), acestea fiind ºi cele mai
solicitate în turismul internaþional.
Deºi Institutul Naþional de Statisticã nu dispune de date statistice
privind evoluþia sosirilor de vizitatori strãini pe forme de turism, analizând
evoluþia acestora per ansamblu (ratã de creºtere de 33% pentru perioada
2004 – 2008), se poate aprecia cã ºi turismul rural a beneficiat de o creºtere
însemnatã a numãrului de vizitatori strãini, în principal, din þãri precum
Ungaria, Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina, Germania, Italia,
Turcia, Austria, Franþa, pe care le considerãm ºi drept principalele pieþe
de export pentru sector.
Cristina STROE, drd. Silvia-Florina COJANU,
drd. Eva MILITARU
Institutul Naþional de Cercetare ªtiinþificã
în Domeniul Muncii ºi Protecþiei Sociale
În ultimii doi ani, ne-am aspect important al problematicii
confruntat cu cea mai gravã crizã, studiate, pe lângã cel multi-anual,
care aproape cã a anulat progresele constã în analize comparative
înregistrate începând din anii multi-country care contribuie la
anteriori, indiferent cã vorbim de reliefarea profilului consumatorului
creºtere economicã, sau de reducere român în comparaþie cu profilul
a sãrãciei. În acest context global consumatorului din cele 30-40 de
al recesiunii, criza a influenþat, þãri avute în vedere. Prin aceste
printre altele, ºi consumul analize multi-anuale ºi multiîn
special
prin
populaþiei, determinând ºi profilul country,
consumatorului român, din prisma comparabilitate, se vor enunþa unele
cheltuielilor gospodãriilor analizate semnale de alarmã cu privire la
în structurã, pe principalele evoluþia unora dintre indicatorii
destinaþii alimentare, nealimentare, cantitativi sau calitativi ai
servicii ºi alte cheltuieli, precum ºi consumului, care evidenþiazã
a consumului gospodãriilor, din profilul consumatorului român ºi
perspectiva mãrimii ºi structurii modelarea mentalitãþii de consum,
consumului alimentar, aspectele iar aceste semnale de alarmã pot
care constau în reliefarea contribui la proiectarea unor direcþii
cheltuielilor
totale
ale de acþiune care sã susþinã un
gospodãriilor, a cheltuielilor totale consum sãnãtos, dar ºi unele
intervenþii dictate de politicile
de consum, a structurii cheltuielilor
alimentare pe piaþa economicã, mai
bãneºti de consum, a consumului
ales cã, în prezent, problema
mediu la principalele produse
alimentarã, în plan mondial,
alimentare etc. – elemente
prezintã unele dificultãþi ºi mai
primordiale în reliefarea profilului
puþine oportunitãþi. În plus, în
consumatorului, fiind realizate prezent, schimbãrile rapide, sub
analize în structurã ºi dinamicã, pe toate aspectele sale, faciliteazã
tipuri de cheltuieli totale ºi adâncirea problematicii alegerii
cheltuieli de consum.
consumatorului, prin oferirea unor
Deºi s-a realizat un tablou, varii posibilitãþi de alegere, acesta
oferit de sursele de date statistice, aflându-se uneori în dificultate, în
aceste analize diagnostic în plan încercarea sa de a rãspunde acestor
naþional ºi internaþional sunt provocãri permanente. Astãzi, mai
importante pentru a cunoaºte mult decât oricând, extinderea
Mãdãlina MILITARU
situaþia acestor indicatori ºi, prin frontierelor cunoaºterii, pe lângã
evoluþiile înregistrate, sã se poatã beneficiile imense, genereazã
Universitatea Spiru Haret
stabili ulterioarele direcþii de ºi riscuri potenþiale pentru
În contextul economic actual, echipã ce poate fi definit ca dorinþa acþiune. În acelaºi timp, un alt consumatori.
fiecare companie trebuie sã se indivizilor de a gândi, simþi ºi de a
reinventeze în raport cu clienþii ºi sã se comporta în armonie, în vederea
conºtientizeze faptul cã trãim într-o realizãrii scopurilor comune. Este
societate globalã, a informaþiei, a evident faptul cã o echipã bine
interculturalitãþii ºi a intercomu- consolidatã obþine mai usor
nicãrii. Rapiditatea schimbãrilor care rezultatele dorite.
apar în toate domeniile de activitate
Leadership-ul înseamn㠄a
este una dintre trãsãturile cele mai aduce viziunea oamenilor la un
importante ale economiei actuale ºi nivel superior, a creºte performanþa
pentru a reuºi sã obþinã performanþã lor la un standard mai înalt, a
în aceste condiþii companiile trebuie construi personalitatea lor peste
sã fie capabile sã se adapteze în limitele normale” (P. Drucker,
permanenþã. Comunicarea eficientã, 1986). În ansamblu, este privit ca
consolidarea relaþiilor dintre activitatea de „a crea o viziune la
angajaþi, implicarea, susþinerea care alþii sã aspire ºi a-i energiza
reciprocã ºi spiritul de echipã sunt pentru a munci pentru a îndeplini
deosebit de importante în acea viziune”(Anita Roddick).
desfãºurarea activitãþii corporaþiilor Poate fi descris ca „un proces
internaþionale în raport cu dinamic într-un grup, unde un
modificãrile, mai mult sau mai puþin individ îi influenþeazã pe ceilalþi
previzibile, apãrute pe pieþele pe care pentru a contribui voluntar la
acþioneazã. În ultimele decenii, îndeplinirea sarcinilor grupului
asistãm la dezvoltarea conceptului într-o situaþie datã.”(G.A. Cole,
de leadership, componentã a 1994). Acea atitudine de lider care
managementului care pune accentul încearcã sã îmbine obiectivele
pe relaþia dintre angajaþi. Subiect din organizaþiei cu cele individuale, în
ce în ce mai dezbãtut, leadership-ul literatura de specialitate poartã
constituie în prezent baza afirmãrii numele de leadership.
a numeroase idei privind probleLeadership-ul are în vedere (Urmare din pag. 1)
matica fenomenului conducerii.
dimensiunea
umanã
a
Sesiunea a fost deschisã de prof.univ. dr. Alesandru Duþu, decanul
În literatura de specialitate au managementului în procesul de
fost prezentate o serie de definiþii implicare sau antrenare a grupului Facultãþii de Istorie, Muzeologie ºi Arhivisticã, care a evocat semnificaþia
ale leadership-ului. Acesta de persoane de cãtre lider. Fara zilei de 9 mai 1945 ºi a contribuþiei României la apropierea zilei victoriei,
reprezintã procesul prin care o spirit de echipã, leadership-ul nu contribuþie care, deºi pare a fi modestã, în comparaþie cu cea a Marilor
persoanã stabileºte un obiectiv existã. Conþinutul ºi eficacitatea Puteri, a cuprins maximum posibiltãþilor umane ºi materiale ale þãrii, în
pentru una sau mai multe persoane leadership-ului
depind
de condiþiile unor severe prevederi de armistiþiu.
Un îndemn cãtre comemorare ºi recunoºtinþã faþã de cei cãzuþi în al
pe care le determinã sã acþioneze caracteristicile culturii organizaþiei
împreunã cu competenþã ºi deplinã implicate ºi de capacitatea Doilea Rãzboi Mondial, precum ºi pentru studierea cauzelor ºi
dedicare în vederea realizãrii leaderului de a o înþelege ºi de a lua consecinþelor acestuia, l-a exprimat si prorectorul Universitãþiii Spiru
acestuia. Deasemenea, leadership- în considerare. Din perspectiva Haret, prof.univ.dr.doc. Grigore Posea.
Primul pe lista raportorilor a fost conf. univ. dr. Igor ªarov, decanul
ul reprezintã capacitatea unui lider eficacitãþii, leadership-ul presupune
de a organiza un grup de persoane capacitatea unei persoane de a crea Facultãþii de Istorie si Filosofie a Universitãþii de Stat din Moldova, cu
care, pe baza implicãrii operative ºi o viziune, de a orienta acþiunile, de tema Tendinþe noi în istoriografia rusã despre pactul Molotov-Ribbentrop,
afective sã conclucreze la realizarea a uni indivizii, de a urmãri proiectul în care a abordat viziunea istoriograficã a evenimentului în spaþiul de
unui obiectiv comun. La baza ºi a atinge rezultate prin organizare, cercetare rus. Surprinzãtoare observaþia cã, deºi suntem într-o perioadã
leadership-ului se aflã spiritul de control ºi rezolvare a problemelor. în care studiul istoriei a ieºit teoretic de sub tutela politicului, nu acelaºi
lucru se poate spune ºi despre cercetarea institutionalizatã din Rusia. Prin
exemple concrete, dr. Igor ªarov, a demostrat tendinþa cercurilor
academice, obediente puterii de la Moscova, de a «demistifica Pactul
Ribbentrop-Molotov», negând cu virulenþã statutul de agresor al URSSului ºi justificând, astfel, ocuparea sovieticã a Basarabiei ºi a nordului
Cãtãlina VLAD,
Bucovinei, în iunie 1940. Implicarea politicului în cercetarea istoricã
Universitatea Spiru Haret
culmineazã cu emiterea unui decret prezidenþial, în anul 2009, cu privire
la mãsurile impuse pentru a combate «falsificãrile istoriei», inclusiv a
Opþiunea defineºte un contract standardizat, care dã cumparãtorului «conceptelor ce diminueazã rolul URSS-ului în asigurarea victoriei asupra
dreptul, dar nu ºi obligaþia de a cumpãra sau vinde activul suport de la fascismului», fiind vizate direct încercãrile Occidentului de «a rescrie
baza contractului (mãrfuri, valute, valori mobiliare, contracte futures sau istoria dupã bunul sãu plac». Câte asemãnãri cu timpurile staliniste, când
alte instrumente financiare), la un preþ prestabilit, numit preþ de exercitare, istoria trebuia sã legitimeze ºi sã justifice acþiunile politicului!
contra unei sume plãtite vânzãtorului la încheierea contractului, numitã
În continuarea aceleaºi teme, prof. univ.dr. Ion Eremia (Facultatea
primã, în cadrul unei perioade de timp predeterminate.
de Istorie ºi Filosofie a Universitãþii de Stat din Moldova) a relatat
Tranzacþiile cu opþiuni au apãrut din cele mai vechi timpuri, pentru a
modul în care a fost conceputã ºi aplicatã Legea URSS din 8 martie
rãspunde necesitãþilor investiþionale tot mai complexe ºi diversificate ale
1941 privind restabilirea cetãþeniei sovietice pentru locuitorii
agenþilor economici. Atestãrile despre astfel de instrumente merg pânã
în anul 3500 î.e.n., când fenicienii ºi romanii foloseau contracte cu termeni Basarabiei ºi dobândirea cetãþeniei sovietice de cãtre locuitorii
similari celor ai opþiunilor de astãzi cu privire la bunurile transportate pe Bucovinei de Nord. Atent la nuanþe, autorul explicã falsul acestei legi,
care pretindea restabilirea cetãþeniei sovietice pentru locuitorii
navele lor comerciale.
Una dintre primele atestãri ale opþiunilor se regãseºte în Grecia Anticã, Basarabiei, care, de fapt, nu au fost niciodatã cetãþeni sovietici. În 1918,
datând din vremea filosofului Thales. Folosind cunoºtintele lui de în Declaraþia de independenþã a Republicii Democratice Moldoveneºti,
astrologie, Thales a previzionat într-un an o recoltã bogatã de mãsline în toþi locuitorii Basarabiei, indiferent de originea etnicã, erau recunoscuþi
primãvara urmãtoare. Cum, în general, existau din partea fermierilor cetãþeni ai noului stat. Ulterior, dupã unirea cu România, ei au devenit
puþine cereri de închiriere a preselor de mãsline în timpul iernii, Thales a cetãþeni români. În concluzie, principiul juridic proclamat de URSS în
negociat în iarnã preþurile preselor pentru primãvara urmãtoare. vederea acordãrii cetãþeniei sovietice populaþiei regiunilor anexate, în
Previziunea lui Thales a fost corectã ºi el a fost în mãsurã sã închirieze iunie 1940, poartã o vãditã amprentã imperialã, camuflatã în cazul
dreptul de folosire al preselor de mãsline la un preþ ridicat, obþinând un Basarabiei, total deschisã în cazul Bucovinei de Nord.
In comunicarea Speranþe, împliniri si deziluzii româneºti în timpul
profit considerabil. Cel mai cunoscut exemplu cu semnificaþie istoricã
celui
de-al Doilea Rãzboi Mondial, prof. univ. dr. Alesandru Duþu s-a
privind opþiunile a avut loc în Olanda în timpul erei lalelelor din secolul
XVII. În acea perioadã, contractele pe bulbi de lalea erau intens referit la mobilurile angajãrii României în conflagraþie ºi la felul în care
tranzacþionate de cãtre dealeri ºi fermieri. De exemplu, un exportator de acestea au fost indeplinite sau nu, relevând faptul cã guvernul de la
bulbi de lalele se putea proteja împotriva pierderii mãrfii pe timpul Bucureºti nu a urmarit expansiuni teritoriale, ci doar repunerea la locul
transportului prin intermediul unei opþiuni de cumpãrare de la un lor a graniþelor trunchiate în 1940. A fost prezentat ºi un aspect sensibil,
producãtor a unei cantitãþi de bulbi echivalentã cu cea expediatã, la un mai puþin evocat în istoriografie, cel privind deziluziile românilor dupã
anumit preþ. Astfel, exportatorul cumpãrator putea înlocui marfa, dacã plasarea þãrii în sfera de influenþã sovieticã, prin acordul de procentaj
aceasta se deprecia sau distrugea pe timpul transportului sau putea sã Churchill-Stalin, din octombrie 1944.
Corespondenþa dintre I.V.Stalin ºi F.D. Roosevelt în anii celui de-al
renunþe la acest drept, dacã marfa ajungea în bunã stare la destinaþie.
Deci, cei care tind sã asocieze opþiunile cu speculaþia greºesc, într-o Doilea Rãzboi Mondial a constituit subiectul unei alte comunicãri
oarecare mãsurã, deoarece opþiunile au apãrut în primul rând ca modalitate interesante, prezentate de cãtre dr. Ludmila Rotari, conferenþiar universitar
de acoperire a riscului la care te expune specificul afacerii proprii ºi nu la Facultatea de Relaþii Internaþionale ºi Studii Europene a Universitãþii
ca un instrument speculativ. Apariþia ulterioarã a speculatorilor ºi pe aceste Spiru Haret. Conform observaþiilor autoarei, declaraþiile celor doi lideri
instrumente nu a fãcut decât sã accelereze dezvoltarea acestei pieþe.
ascundeau, de fapt, interese diferite, atitudinea acestora sugerând o
Leader ºi leadership în cadrul
companiilor internaþionale
Modernizarea subsistemului decizional
din firmele româneºti ºi abordarea
strategiei decizionale în condiþii de crizã
Nicolae Iulian POPESCU – C.N.S.A.S.
Necesitatea
adaptãrii
subsistemului decizional din
firmele româneºti la standarde
internaþionale.
Adoptarea deciziilor este una
din cele mai importante activitãþi în
management - constituie esenþa
acestuia ºi afecteazã în mod direct
existenþa organizaþiei. Rapiditatea
cu care se miºcã economia mondialã
la ora actualã, dar mai ales efectele
negative ale crizei economice
reclamã din partea managementului
o reacþie de „stat major” a
hipercompetenþei bazatã pe
experienþã ºi know-how permanent,
însã, în acelaºi timp, din ce în ce mai
mult, pe cunoºtinþe ºi flexibilitate. În
cadrul acesteia, mai ales în aceste
momente, rolul sistemului decizional
devine unul crucial. Perfecþionarea
ºi calibrarea corectã a acestuia la
evoluþiile pieþelor pe care joacã vor
putea face diferenþa între o firmã
performantã ºi una ameninþatã de
faliment, întãrind pe baze sãnãtoase
capacitatea combativ – reactivã a
companiei în cauzã.
În aceastã comunicare vom
aborda aspecte de modernizare a
sistemului decizional la nivelul
organizaþiilor, accentuând atât
asimilarea laturii strategice, dar, în
acelaºi timp, pe cea a flexibilitãþii,
încercând sã oferim soluþii
(instrumentele de analizã,
reproiectare a acestuia în legãturã
dinamicã cu strategia optimã de
adoptat în condiþii de crizã), în
vederea susþinerii ieºirii din situaþia
economicã delicatã în care se aflã o
bunã parte din ele. Astfel, decizia
constituie un element esenþial al
managementului, fiind instrumentul
sãu specific de exprimare cel mai
important. Nivelul calitativ al
conducerii unei unitãþi se manifestã
cel mai bine prin deciziile elaborate
ºi aplicate. Prin deciziile strategice,
însã, se opteazã pe perioade lungi
pentru activitatea într-un anumit
domeniu. În funcþie de aceasta sunt
orientate investiþiile, se analizeazã
pieþele, se pregãteºte personalul.
Alegerile presupun considerarea
tuturor
variantelor
pentru
urmãtoarele criterii:
Ramura economicã ºi subramura
dupã clasificãrile larg acceptate. O
întreprindere poate fi activã numai
în comerþ (de exemplu) sau în comerþ
ºi turism, sau în comerþ, turism ºi
transporturi de mãrfuri ºi persoane
etc. Dupã subramuri, o întreprindere
de comerþ se poate orienta spre:
comerþul cu amãnuntul, comerþul cu
ridicata, comerþul interindustrial,
comerþul internaþional. Poate, de
asemenea, opta pentru combinarea
genurilor de activitate, integrarea lor
în timp sau trecerea de la o „branºã”
la alta.
Natura produselor, sortimentul
foarte larg al mãrfurilor, natura lor
diferitã, destinaþia, ca ºi exigenþele
speciale legate de comercializare
impun opþiuni de specializare în
trepte. perspective, alegerile,
quasirezolvarea conflictului între
scopuri, evitarea incertitudinii,
cercetarea problemisticã ºi
experienþa
organizaþionalã.
Principalul merit al teoriei
descriptive a lui I. March ºi R. Cyert
este cã abordeazã procesul
decizional în ansamblul sãu,
evidenþiind o serie de elemente
care-i determinã caracteristicile.
Sesiune ºtiinþificã la Facultatea de Istorie, Muzeologie ºi Arhivisticã
65 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial
Tranzacþiile cu opþiuni în România
,,deghizãre deliberatã sau inconºtientã”, aºa cum apreciazã ºi Hans
Morgenthau, în condiþiile în care ambele supraputeri foloseau, drept
paravan, ideologiile statu-quo-ului. Teoretizarea relaþiilor internaþionale
în perioada postbelicã a favorizat noi direcþii de cercetare, fapt ce a permis
identificarea elementelor edificatoare pentru pragmatismul ºi duritatea
lui I.V.Stalin în exprimarea ºi susþinerea unor convingeri, pe care le
regãsim formulate în clauzele unor documente ce au stat la temelia ordinii
mondiale postbelice, precum ºi a celor privind percepþia idealistã a
preºedintelui american F.D. Roosevelt, fidel principiului wilsonian de
organizare a pãcii ºi a constituirii ONU. Deºi ambele naþiuni au pledat
pentru respectarea statu-quo-ului, a principiilor democratice, lãsând,
teoretic, fiecãrui popor dreptul de a-ºi decide forma de guvernare, s-a
dovedit cã acestea n-au fost decât declaraþii, aºa cum s-a întâmplat în
cazul României sau al Poloniei.
Un compartiment aparte al conferinþei l-au constituit comunicãrile
cu privire la aspectul politico-militar al rãzboiului, generalul (r) dr.
Constantin Olteanu referindu-se la Arta militarã în cel de-al Doilea Rãzboi
Mondial, implicit la schimbãrile de strategie ºi tacticã determinate de
folosirea forþelor aeriene ºi a celor terestre motorizate.
În comunicare sa, Viziunea geopoliticã a acþiunilor militare politicomilitare germane în sud-estul Europei, conf. univ. dr. Mihail Opriþescu a
analizat ofensiva Germaniei, îndeosebi în Peninsula Balcanicã, unde se
manifesta o puternicã rivalitate germano-italianã. Politica expansionistã
a lui Benito Mussolini, începând din 1939, când a anexat Albania,
continuatã în octombrie 1940 prin atacarea Greciei, a modificat planurile
germane de a obþine controlul în Balcani prin presiuni politicodiplomatice. Eºecul acþiunii italiene în Grecia i-a impus lui Hitler soluþia
militarã, asigurând flancul drept al viitoarei campanii împotriva Uniunii
Sovietice ºi câmpurile petroliere din România de eventuale atacuri aeriene
britanice. S-a precizat, totodatã, cã din aprilie 1941 pânã in 1944 sudestul Europei a rãmas sub control german, având un rol major în eforturile
germane de a controla spaþiul geopolitic mediteranean. Raportorul a
analizat ºi rolul geopolitic al României la Dunãre, precum ºi rolul
petrolului românesc, ca factor strategic esenþial, pentru guvernul de la
Berlin, pânã în august 1944.
Problemelor vieþii cotidiene în timp de rãzboi, a aspectelor legate de
conservarea monumentelor ºi a colecþiilor de artã, i-au fost dedicate douã
comunicãri: Viaþa cotidianã din România în perioada 1941-1944,
prezentatã de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, ºi Monumente din România în
timp de rãzboi, de cãtre prof. univ.dr. Ioan Opriº. Prima comunicare a
prezentat viaþa cotidianã a unor intelectuali din Bucureºti în anii
rãzboiului, cu referire specialã asupra situaþiei evreilor, aºa cum o prezintã,
în Jurnalul sãu, Mihail Sebastian. S-a evidenþiat solidaritatea unor
cãrturari români, precum Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Tudor
Teodorescu-Braniºte, Constantin Viºoianu, Nicolae Carandino, Martha
Bibescu, Sicã Alexandrescu, Soare Z. Soare cu scriitorul evreu Mihail
Sebastian, în acele vremuri de restriºte. Cea de-a douã comunicare a
reliefat grija Statului Român faþã de monumentele istorice ºi colecþiile
de artã, care au beneficiat de mãsuri de protecþie în anii grei ai rãzboiului,
deºi nu s-au putut evita în întregime pierderile ºi deteriorãrile. Printre
mãsurile luate au fost cele cu privire la protejarea cetãþilor de pe Nistru.
Evocãrile martorilor oculari, deþinuþi în temniþele comuniste, privind
bombardamentele aviaþiei anglo-americane asupra României, în vara
anului 1944, au constituit subiectul unei alte comunicãri, în care dr.
Radu Ciuceanu, directorul Institutul Naþional pentru Studierea
Totalitarismului, a atras atenþia audienþei asupra diferenþelor de
interpretare a aceloraºi evenimente, prezentate diferit de sursele oficiale
ºi de cãtre martorii oculari.
Sfârºitul rãzboiului ºi consecinþele acestuia pentru istoria umanitãþii
au fost prezentate în comunicãrile susþinute de cãtre prof. univ. dr. ªtefan
Lache (România ºi Tratatul de Pace de la Paris din 1947) ºi prof. univ. dr.
Gheorghe Oniºoru (Consecinþele celui de-al Doilea Rãzboi Mondial). S-a
insistat pe necesitatea aprofundãrii cunoaºterii prevederilor Tratatului de
pace de la Paris din 1947, cu preliminariile ºi consecinþele acestuia, pentru
a înþelege mai bine statutul internaþional impus României de cãtre Marile
Puteri ale Coaliþiei Naþiunilor Unite – URSS, Marea Britanie ºi SUA – la
sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Prof. univ.dr. ªtefan Lache a
supus unei analize minuþioase clauzele nedrepte prevãzute în acest Tratat,
începând cu nerecunoaºterea cobeligeranþei, deºi România a avut o
importantã contribuþie la obþinerea victoriei Naþiunilor Unite în rãzboi ºi
încheind cu obligaþiile economice ºi financiare împovãrãtoare. În concluzie,
prof. univ.dr. Gheorghe Oniºoru a punctat consecinþele ºi învãþãmintele
celui de-al Doilea Rãzboi Mondial pentru soarta postbelicã a lumii.
În cadrul dezbaterilor ce au urmat, cei prezenþi au pus întrebãri ºi au
adus completãri problematicii abordate.Cu ajutorul echipei tehnice a
TVRM, în special a domnului profesor univ.dr. Valeriu Râpeanu,
realizatorul unei remarcabile emisiuni civice ºi ºtiinþifice Istoria cu
învãþãturã, lucrãrile sesiunii ºtiinþifice au fost înregistrate video, urmând
a fi transmise, prin programele Televiziunii România de Mâine, tuturor
celor pasionaþi de istorie.
501 – 31 mai 2010
ASIGURÃRILE AUTO
ªI
RÃSPUNDEREA ÎN ACCIDENTELE RUTIERE
Prof.univ.dr.
Marinicã DOBRIN
De ani buni de zile m-am vãzut
în postura de a fi legat prin însãºi
natura statutului ocupaþiei
(manager într-o entitate de
asigurãri, autor/coautor de manuale
de asigurãri-reasigurãri, dascãl ºi,
nu în ultimul rând, de conducãtor
auto de peste 32 de ani), într-un mod
aproape indisolubil de domeniul
atât de vast, dar ºi fascinant
totodatã, al rãspunderii civile auto,
ºi asigurãrii CASCO.
Modificãrile structurale ale
problematicii rãspunderii civile
auto în România, au început în urmã
cu 15 ani, odatã cu renunþarea la
legislaþia moºtenitã dinainte de
revoluþie, respectiv vechiul Decret
471/1971.
Legea 136/1995 venea, astfel,
sã facã prima breºã conceptualã în
abordarea statutului celui implicat
ca victimã într-un accident rutier,
accentuând, în noul context politicoeconomic, rolul acesteia de reglementare cu caracter de protecþie
socialã prevãzut de legiuitor.
1. ASIGURAREA
OBLIGATORIE RCA
Evoluþia cãtre actualul stadiu al
reglementãrilor nu a fost una liniarã
ca traiectorie, ci, la fel ca în multe
alte domenii, aflate într-o
permanentã tranziþie, ºi aici au
existat etape de perpetuãri ale unor
reglementãri insuficiente sau
echivoce.
Aºa dupã cum bine ºtim, poliþa
de asigurare RCA-Rãspundere
Civilã Auto este un contract
încheiat între posesorul unui
automobil, persoanã fizicã sau
juridicã, ºi o companie de
asigurare, autorizatã în acest sens,
ce are drept unic scop despãgubirea
terþelor pãrþi prejudiciate în urma
accidentelor de circulaþie.
Cu alte cuvinte, asigurarea RCA
acoperã pagubele produse terþilor,
din vina asiguratului, în urma unui
accident rutier.
Poliþa RCA este valabilã numai
pe teritoriul României, în afara
graniþelor fiind valabilã poliþa Carte
Verde.
Asigurarea RCA nu se
adreseazã titularului sãu, ci doar
terþelor persoane, care au fost
pãgubite din vina acestuia.
Pentru a încheia o poliþã de
asigurare RCA, trebuie îndeplinite
urmãtoarele condiþii:
• autovehiculul sã fie
înmatriculat / supus înmatriculãrii
sau înregistrat în România;
• asiguratul sã fie persoana
înscrisã în documentele de identificare a autovehiculului / persoana
pe numele cãreia urmeazã sã se
înmatriculeze autovehiculul (este
valabil ºi în cazul autovehiculelor
achiziþionate în leasing);
• prezentarea documentelor de
identificare al autovehiculului certificat de înmatriculare/ carte de
identitate / document care atestã
dreptul de proprietate al persoanei
care urmeazã sã înmatriculeze
autovehiculul.
Asigurarea începe sã îºi facã
efectul la 48 de ore de la încheierea
ei ºi numai dacã a fost încasatã
prima de asigurare. Asigurarea se
poate efectua pentru o perioadã de
o lunã (pentru maºinile în curs de
înmatriculare), 6 luni sau un an, de
cãtre o companie autorizatã sã
încheie RCA.
Asigurarea RCA este, pânã în
acest moment, singura asigurare
obligatorie cu caracter general
impusã de statul român. Aceastã
asigurare se încheie pentru toate
autovehiculele înmatriculate sau
supuse înmatriculãrii în România.
Drept urmare, asiguratorii nu vã
pot refuza, în momentul în
care solicitaþi, încheierea unei
poliþe RCA.
În mod automat, la încheierea
unei poliþe RCA, cu valabilitate pe
teritoriul României, se încheie ºi o
poliþã Carte Verde, care este
echivalentul poliþei RCA, atunci
când autovehiculul circulã în
strãinãtate.
Pentru autovehiculele înmatriculate în strãinãtate, care nu deþin
un document Carte Verde valabil pe
teritoriul României, nu se încheie
poliþã RCA. Excepþie de la acest caz
fac autovehiculele înmatriculate în
Spaþiul Economic European,
precum ºi cele din Elveþia, Croaþia
ºi Andorra.
Pentru astfel de autovehicule, se
încheie asigurarea de frontierã
pentru rãspundere civilã auto,
eliberându-se un „Certificat de
asigurare de frontier㔠numai de
cãtre asiguratorii RCA mandataþi de
Biroul Asigurãtorilor Auto din
România (BAAR).
Pentru ce se acordã
despãgubiri?
Ca urmare a unui accident
rutier, prin poliþã RCA se
despãgubesc:
- vãtãmãrile corporale sau
decesul;
- pagubele materiale;
- pagubele ce reprezintã o
consecinþã a lipsei de folosinþã a
vehiculului avariat;
- cheltuielile de judecatã, efectuate
de cãtre persoana prejudiciatã.
pag. 4
OPINIA NAÞIONALÃ
Limite de despãgubire în EUR/eveniment
Asiguratorii RCA acordã
despãgubiri ºi în urmãtoarele
cazuri:
• dacã prejudiciile au fost
produse din culpa conducãtorului
autovehiculului, inclusiv în cazurile
în care conducãtorul autovehiculului, la data accidentului:
1. a condus autovehiculul, fãrã
consimþãmântul explicit sau
implicit al asiguratului;
2. nu este titularul unui permis
care sã îi dea dreptul sã conducã
autovehiculul respectiv;
3. nu a respectat obligaþiile
legale de ordin tehnic cu privire la
starea ºi siguranþa autovehiculului
respectiv;
• indiferent de locul în care a
fost produs accidentul de
autovehicul (drumuri publice,
incinte, drumuri închise circulaþiei
publice etc.), atât în timpul
deplasãrii, cât ºi în timpul staþionãrii
autovehiculului asigurat;
• pentru prejudiciile produse de
dispozitivele sau instalaþiile cu care
au fost echipate autovehiculele
(pluguri, lame, macarale etc.),
precum ºi pentru pagubele cauzate
de remorci, semiremorci ori ataºe,
inclusiv pentru pagubele produse
din cauza desprinderii accidentale
a acestora de autovehicule;
• prejudiciul prin intermediul
altui lucru antrenat de deplasarea
autovehiculului, prin scurgerea,
risipirea ori cãderea accidentalã a
substanþelor, materialelor sau a
obiectelor transportate;
• în cazul în care persoanele, care
solicitã despãgubiri pentru vãtãmãri
corporale, sunt membrii familiei
asiguratului, conducãtorului auto sau
oricãrei alte persoane a cãrei
rãspundere civilã este angajatã
într-un accident de autovehicul (dacã
sunteþi
transportat
într-un
autovehicul care produce un accident
de circulaþie ºi suferiþi vãtãmãri
corporale, puteþi cere despãgubiri
companiei de asigurãri);
• acoperirea cheltuielilor fãcute
în vederea limitãrii pagubelor, dacã
au fost necesare ca urmare a
accidentului ºi sunt probate cu
documente justificative;
• în cazul autovehiculelor
avariate care nu se mai pot deplasa
prin forþã proprie:
1. acoperirea cheltuielilor de
transport al autovehiculului, cu
excepþia cazurilor de daunã totalã;
2. cheltuielile de transport pânã
la localitatea de domiciliu al
persoanelor transportate în
autovehiculul avariat;
3. cheltuielile de transport al
mãrfurilor aflate în autovehicul,
inclusiv remorcã/semiremorcã
tractatã de acesta, pânã la destinaþie;
N.B. Cheltuielile prevãzute mai
sus trebuie probate cu documente
justificative.
Sancþiuni ºi excluderi
Dacã sunteþi implicat într-un
accident sau sunteþi oprit de cãtre
reprezentanþii Poliþiei Rutiere în
trafic ºi se constatã cã nu aveþi
poliþã RCA valabilã, atunci puteþi
fi penalizat cu:
• amendã cuprinsã între 1.000
ºi 2.000 de lei; • reþinere a certificatului de
înmatriculare sau înregistrare; • retragere a plãcuþelor cu
numãrul de înmatriculare sau
înregistrare.
Conform principiului asigurãrilor de rãspundere civilã,
pãgubitul îºi va primi compensarea,
însã asiguratorul va recupera
sumele plãtite drept despãgubiri de
la persoana rãspunzãtoare de
producerea pagubei, în urmãtoarele
cazuri:
• accidentul a fost produs cu
intenþie;
• accidentul a fost produs în
timpul când autorul infracþiunii
sãvârºite cu intenþie încearcã sã se
sustragã de la urmãrire;
• persoana rãspunzãtoare de
producerea pagubei a condus
autovehiculul, fãrã consimþãmântul
asiguratului;
• accidentul a fost produs în
timpul comiterii unor fapte
incriminate de dispoziþiile legale
privind circulaþia pe drumurile
publice ca infracþiuni sãvârºite cu
intenþie.
De asemenea, Asiguratorii
RCA nu acordã despãgubiri:
• dacã asiguratul RCA are un
interes patrimonial asupra bunului
avariat
(Exemplu: are loc un accident
între douã vehicule aparþinând
aceluiaºi proprietar, fie cã este
persoanã fizicã sau juridicã.)
• pentru prejudiciile situate sub
limita minimã sau peste limita
maximã a despãgubirilor de
asigurare prevãzute în actul
normativ în vigoare la data
producerii accidentului, pentru
avarierea ori distrugerea bunurilor
în unul ºi acelaºi accident,
indiferent de numãrul persoanelor
pãgubite ºi de numãrul persoanelor
rãspunzãtoare de producerea
pagubei pentru daunele produse pe
teritoriul României;
• pentru amenzile de orice fel
ºi cheltuielile penale, la care ar
fi obligat proprietarul sau
conducãtorul autovehiculului
asigurat, rãspunzãtor de producerea
pagubei, precum ºi cheltuielile de
executare a hotãrârilor penale
privind plata despãgubirilor;
• pentru cheltuielile fãcute în
procesul penal de proprietarul,
utilizatorul sau conducãtorul
autovehiculului asigurat, rãspunzãtor
de producerea pagubei, chiar dacã
în cadrul procesului penal s-a
soluþionat ºi latura civilã;
• pentru prejudiciile produse
bunurilor transportate, dacã
între proprietarul, utilizatorul
autovehiculului, care a produs
accidentul, sau conducãtorul auto
rãspunzãtor ºi persoanele pãgubite
a existat un raport contractual;
• pentru prejudiciile produse
persoanelor sau bunurilor aflate în
autovehiculul care a produs
accidentul, dacã asigurãtorul poate
dovedi cã autovehiculul respectiv
era furat; • pentru prejudiciile produse ca
urmare a transportului de produse
periculoase - radioactive, ionizante,
inflamabile, explozive, corozive,
combustibile -, care au determinat
sau au agravat producerea pagubei;
• pentru pretenþiile ca urmare a
diminuãrii valorii bunurilor dupã
reparaþie.
ASIGURAREA
CARTE VERDE
Poliþa Carte Verde este
corespondentul poliþei de asigurare
RCA, atunci când circulaþi în afara
graniþelor României. Astfel, dacã
sunteþi vinovat de producerea unui
accident de circulaþie în strãinãtate,
cei prejudiciaþi vor fi despãgubiþi
prin poliþa dumneavoastrã Carte
Verde. În acelaºi timp, dacã, pe
teritoriul României, sunteþi
accidentat de un autovehicul
înmatriculat în afara þãrii noastre,
veþi fi despãgubit prin poliþa
Carte Verde a respectivului ºofer/
autovehicul.
Începând cu anul 2007, Cartea
Verde a devenit ºi este parte
integrantã a poliþei RCA.
Acest fapt înseamnã cã, odatã
ce aþi încheiat o poliþã RCA, veþi
cumpãra automat ºi poliþa Carte
Verde.
În România, acest sistem este în
responsabilitatea BAAR-Biroul
Asiguratorilor Auto din România,
care reprezintã organismul ce
reuneºte societãþile de asigurare din
România autorizate sã practice
asigurarea de rãspundere civilã auto
obligatorie ºi, dupã caz, mandatate
sã elibereze documente de asigurare
de rãspundere civilã auto Carte
Verde.
Sistemul Carte Verde a fost
creat în 1949 ºi, în prezent, este
practicat în 45 de þãri din Europa ºi
din jurul Mãrii Mediterane, precum
ºi în Rusia ºi în Iran.
O poliþã CASCO este o
asigurare care vã protejeazã
PROPRIUL VEHICUL de furt
sau de eventualele daune, pe
care acesta le poate suferi,
indiferent dacã sunteþi responsabil
sau nu de producerea acestora,
spre deosebire de asigurarea
RCA acoperã PAGUBELE
PRODUSE TERÞILOR, din
vina dumneavoastrã, ca urmare a
unui accident rutier.
Poliþa se încheie dupã
inspectarea în prealabil a
vehiculului de cãtre un reprezentant
al companiei de asigurãri, moment
ãn care acesta va efectua ºi
fotografii ale maºinii, va nota
îmbunãtãþirile sau modificãrile
aduse maºinii (dacã este cazul sistem audio nou, jante etc.) ºi va
constata eventualele daune
existente, care nu vor fi
despãgubite, întocmindu-se astfel
un raport de inspecþie semnat de
ambele pãrþi.
Prin
urmare,
posesorii
automobilelor trebuie sã ºtie cã,
optând pentru o astfel de poliþã este adevãrat, ceva mai scumpã vor avea acoperire în cazul
producerii unor avarii în mod
accidental. Totuºi, trebuie cunoscut
faptul cã poliþele diferã de la o
companie la alta, iar unele clauze
care sunt incluse în asigurarea
standard de cãtre un asigurator, la
altul pot fi acoperite numai contra
cost. De asemenea, solicitaþi
reprezentantului companiei toate
informaþiile despre contractul de
asigurare, cât ºi lãmuriri unde aveþi
neclaritãþi.
În forma sa cea mai simplã,
o poliþã CASCO acoperã
urmãtoarele riscuri:
1. Avarii:
- ciocniri, rãsturnãri, derapãri,
zgârieri, cãdere în prãpastie, cãdere
în apã, cãderea unor corpuri pe
autovehicul etc;
- acþiuni rãuvoitoare ale terþilor
(vandalism);
- incendiu, trãsnet, explozie;
- grindinã, inundaþie, cutremur,
prãbuºire sau alunecare de teren,
avalanºe de zãpadã.
2. Furt:
- furtul autovehiculului sau al
unor pãrþi componente ale acestuia
(însoþit de pagubele produse
maºinii în urma furtului sau
tentativei de furt – geamuri sparte,
încuietori stricate, înlocuirea
seturilor de chei etc.).
Obiectele asigurate pot fi orice
vehicule rutiere autopropulsate,
destinate transporturilor de bunuri
sau persoane, inclusiv remorci /
semiremorci / rulote tractate de acestea înmatriculate în România ºi
aflate în posesia legalã a
asiguratului. Se pot asigura
autovehiculele care au o stare bunã
de funcþionare, cu inspecþia tehnicã
periodicã încã valabilã ºi care nu
depãºesc o anumitã vechime (de
obicei, 12 ani).
FRANCIZA:
majoritatea
companiilor de asigurãri practicã un
sistem de francizã pentru poliþele
CASCO. Aceasta reprezintã partea
din despãgubire suportatã de
asigurat sau, cu alte cuvinte, ceea
ce nu despãgubeºte asiguratorul.
Francizele pot fi aplicate sub
formã de sumã fixã (ex: 100 euro),
sau ca procent din despãgubire,
defalcat pentru toate riscurile (furt
total, daunã totalã, furt parþial sau
daunã parþialã). De exemplu,
presupunând cã poliþa prevede o
francizã de 100 euro, iar paguba
este evaluatã la 500 euro, atunci
asiguratorul va despãgubi doar
contravaloarea a 400 euro.
Simpozion naþional: Un canon numit lecturã
(Urmare din pag. 1)
Dacã, în anul 2008, am
participat la Simpozionul Naþional
Lectura – punte de legãturã între
catedra de limba ºi literatura
românã ºi bibliotecã, în 2009, la
Simpozionul Internaþional Lectura
– modalitate de armonizare
interculturalã, iar, în martie 2010,
la Simpozionul Naþional Lectura –
sub presiunea canonului? (toate
organizate la Bucureºti), în perioada
21-22 mai 2010, la Focºani, a fost
organizat Simpozionul Naþional
intitulat Un canon numit lecturã, cu
sprijinul Inspectoratului ªcolar
Judeþean Vrancea – ºi, în mod
deosebit, al inimoasei doamne
inspector general adjunct Maria
Lupu –, o manifestare ºtiinþificã
înnobilatã de prezenþa unor
personalitãþi ale literelor româneºti:
acad. prof. univ. dr. Eugen Simion
– mulþi ani preºedinte al Academiei
Române –, prof univ. dr. Elena
Dragoº de la Facultatea de Litere a
Universitãþii Babeº-Bolyai din ClujNapoca, prof. univ. dr. Constantin
Dram de la Facultatea de Litere a
Universitãþii Alexandru Ioan Cuza
din Iaºi, prof. univ. dr. Valentina
Curticeanu ºi conf. univ. dr. Valeriu
Marinescu de la Facultatea de
Limba ºi Literatura Românã a
Universitãþii Spiru Haret din
Bucureºti. Simpozionul a fost, de
asemenea, înnobilat de prezenþa
celor ce – ca profesori de limba ºi
literatura român㠖 sunt, de fapt,
truditori pe câmpul literelor
româneºti ºi, în acelaºi timp, soldaþi
ce apãrã identitatea naþionalã,
lingvisticã ºi culturalã.
Simpozionul de la Focºani a
propus o perspectivã nouã din care
trebuie abordat actul lecturii,
dovedindu-se o manifestare
despovãratã de prejudecãþi, dar ºi
de unele judecãþi aflate în vãditã
contradicþie cu realitatea, chiar dacã
unora li se poate pãrea cã ne luptãm
cu morile de vânt, iar, altora, cã
venim de undeva din preistorie.
În prima parte a manifestãrii
ºtiinþifice, profesorii universitari
(anterior menþionaþi) au susþinut
conferinþe, în cadrul cãrora au
punctat problemele teoretice
privind lectura, canonul în
literaturã. Au urmat douã lansãri de
carte: Cartea ºi lectura – azi
(Editura ErcPress din Bucureºti) ºi
Educaþia pentru religie ºi pentru
cultura diversitãþii (apãrutã, de
asemenea, la Editura ErcPress din
Bucureºti). Motivul lansãrii celor
douã lucrãri la Focºani a fost acela
cã ele reunesc articole ºi studii ale
unor cadre didactice participante ºi
la simpozionul Un canon numit
lecturã.
Au urmat lucrãrile pe secþiuni,
în cadrul cãrora s-au prezentat
comunicãri extrem de interesante ºi
activitãþi ce pot fi organizate cu
elevii pentru a-i apropia de lecturã.
Iatã câteva titluri de comunicãri:
Canonul literar românesc ºi lectura
liceenilor de astãzi (prof. Valeria
Gherghe, Liceul Teoretic Alexandru
Ioan Cuza, Alexandria), Lectura,
pelerinaj spiritual (prof. dr. Cristina
Popa, Colegiul Naþional Goethe,
Bucureºti), Modele ºi repere
axiologice propuse de literatura
medievalã (prof. Luminiþa Cazacu,
Colegiul Naþional Bogdan
Petriceicu Hasdeu, Buzãu), Lectura
ºi dimensiunea religioasã a
existenþei (prof. Mihaela ªtefan,
Colegiul Naþional Ion Creangã,
Bucureºti), Biblioteca virtualã necanonicã (prof. Maria Lupu,
Colegiul Economic Mihail
Kogãlniceanu, Focºani), Biblioteca
– labirint vs canon (prof. Janet
Popoiu, Colegiul Naþional Unirea,
Focºani). Desigur, sunt doar câteva
dintre numeroasele comunicãri
interesante prezentate, din care a
reieºit în primul rând faptul cã
adolescentul de astãzi aparþine unei
generaþii care pare condamnatã la
lipsa de originalitate, fiind, în
general, un rebel ce refuzã tot ceea
ce i se impune de ºcoalã. Iatã de ce
profesorul trebuie sã motiveze
lectura elevilor, alegând textele
dupã diferite criterii: atractivitate,
utilitate, tematicã specificã vârstei
adolescenþei sau societãþii
contemporane, accesibilitate,
expresivitate. Elevii nu trebuie
constrânºi, ci convinºi sã citeascã
o carte, dar nu sub motivul cã acea
carte este bunã.
Conform unui studiu recent, un
român din trei (adicã peste 7
milioane de români) nu citeºte
niciodatã cãrþi, în timp ce o treime
citeºte de vreo douã ori pe an.
Restul de o treime citeºte cel puþin
o datã pe lunã, în funcþie de timpul
disponibil. Nici tinerii – este drept
– nu citesc ce vrem noi sau aºa cum
am vrea noi, însã profesorul nu
trebuie sã fie derutat sau dezamãgit
de refuzul elevilor de a citi, ci –
aºa cum propune prof. dr. Claudia
Ciobanu de la Iaºi – el trebuie sã
îºi asume ipostaza de ofertant, sã
punã la dispoziþia elevilor o trusã
de supravieþuire culturalã, sã facã
marketing textelor propuse ºi, în
acelaºi timp, sã permitã ºi o
negociere, în sensul cã elevii pot
substitui un titlu sau un autor cu
un altul.
În felul acesta, credem cã nu
vom ajunge sã proclamãm moartea
lecturii, cã putem depãºi aceastã
epocã a culturii orale ºi a
televiziunii agresive, cã nu ne vom
întoarce la analfabetism, în sensul
nu de a nu putea citi, ci de a nu
înþelege ceea ce citim.
Tinerii de astãzi (mai) au de ce
sã citeascã ºi ce sã citeasc㠖 ºi chiar
citesc. Ei citesc, în primul rând din
nevoia de cunoaºtere – este firesc
sã avem curiozitate faþã de nou, iar
lectura ne poate împlini aceastã
nevoie: proza memorialisticã,
literatura de cãlãtorie, unele jurnale,
romanele istorice... În al doilea
rând, tinerii citesc întrucât au
vocaþia descoperirii, ce le poate fi
satisfãcutã de poezia ermeticã, dar
ºi de romanele poliþiste. Apoi,
fiindcã specia uman㠖 o specie
meliorist㠖 are, dupã formula
criticului literar contemporan
Eugen Negrici, vocaþia desãvârºirii.
Avem nevoie de exemple, de
modele de viaþã, deoarece ne putem
desãvârºi fie urmând un model de
gândire, fie imitând conduita unui
model, fie – foarte important –
evitând modelele negative.
Romanele de aventuri, biografiile ºi
jurnalele unor personalitãþi, operele
satirice ne ajutã sã ne modelãm, sã
ne perfecþionãm, sã obþinem
performanþe. Tinerii de astãzi
citesc întrucât au tendinþa
intensificãrii senzaþiilor, a
provocãrii ºi prelungirii stãrii de
bine, ceea ce duce la vocaþia
evaziunii, pe care ne-o satisfac
nuvelele ºi romanele sciencefiction, oniricul romanticilor ºi cel
suprarealist, proza fantasticã,
romanele de dragoste, adicã acele
scrieri care ne fac sã trãim – fie ºi
doar pe durata receptãrii – altfel
decât trãim zi de zi, pansându-ne
rãnile, fãcând sã ne disparã
frustrãrile. De aceastã tendinþã a
intensificãrii senzaþiilor þine
ºi vocaþia ludicului ºi a
divertismentului, împlinitã de
textele ce istorisesc întâmplãri
hazlii, de comedii, de parodii sau
de literatura absurdului recreativ.
Din pãcate, tinerii întâlnesc
uneori, în literatura de astãzi, ºi o
serie de aberaþii, pe care noi,
profesorii, le acceptãm, dezicândune de scriitorii validaþi de timp,
de critica literarã, de instituþii
oficiale (precum Academia
Românã), aºadar de scriitorii
autentici sau canonici. ªi ne
dezicem de ei poate de fricã sã nu
fim socotiþi împotriva curentului,
sã nu fim socotiþi ignoranþi.
Îndrãznesc o comparaþie: aºa cum
– atunci când Mântuitorul nostru
Iisus Hristos a fost prins – Sf.
Apostol Petru, de fricã, a spus:
„Nu-l cunosc pe acest om”, tot
astfel, de fricã, ne dezicem ºi noi
de adevãrata literaturã. Aºadar,
lupta noastrã nu ar trebui dusã în
primul rând cu elevii care nu mai
citesc, ci împotriva celor care
urmãresc sã deconstruiascã
literatura român㠖 iar exemplul
cel mai bun este demitizarea,
dãrâmarea lui Mihai Eminescu.
Acestea sunt coordonatele pe
care s-a desfãºurat simpozionul de
la Focºani, având în fond, ca scop
principal,
perfecþionarea,
desãvârºirea fiinþei umane.
Puncte de vedere
PRINCIPII ESENÞIALE PENTRU LEGISLAÞIA EDUCAÞIEI NAÞIONALE
(Urmare din pag. 1)
Realitãþile sociale din România
susþin suplimentar dreptul la funcþii
de conducere (inclusiv în
învãþãmântul superior) pe bazã de
vot secret ºi democratic sau pe bazã
de concurs organizat în mod
transparent. În multe situaþii,
inclusiv la specializãri înguste,
colegii de facultate de sex opus
s-au cãsãtorit. Au urmat cariere
profesionale în paralel, uneori în
zona universitarã. Fiecare ºi-a
câºtigat prin munca proprie dreptul
de a accede în funcþii alese sau pe
bazã de concurs. Nu de puþine ori,
existã dispute în familie privind
unele soluþii ºtiinþifice sau
organizatorice. Prin lege nu poate
fi negat dreptul la promovare nici
unuia dintre membrii familiei, care
a muncit pentru propria carierã.
Existã, de asemenea, tradiþia ca
unul dintre copii sã urmeze cariera
de succes a tatãlui sau a mamei.
Exemplul pãrintelui îl mobilizeazã
pe descendent în atingerea unor
parametri ridicaþi în carierã. Uneori
descoperã chiar ºi erori în
activitatea pãrinþilor, pe care þin sã
le corijeze. O astfel de relaþie nu
trebuie nici sã ajute, dar nici sã
blocheze libera competiþie pentru
ascensiune în carierã. Oricum, orice
restricþie administrativã în calea
promovãrii este de naturã sã elimine
valori din procesul de management
al educaþiei, ceea ce nu ajutã la
progresul general.
Actele unei autoritãþi publice,
inclusiv în domeniul educaþiei
naþionale, trebuie cenzurate
prin intermediul contenciosului
administrativ. Este în afara unui
spirit elementar de justiþie ca o
autoritate publicã, oricare ar fi ea,
sã dispunã discreþionar într-un
domeniu în care autonomia este
cuvântul de ordine. Nu pot fi
concepute situaþii în care un act al
unei autoritãþi publice sã nu fie
supus nici unui control judiciar. Mai
mult, în domeniul educaþiei
naþionale, intrarea în vigoare a
oricãrui act administrativ
individual
al
ministerului
coordonator sau al Guvernului
trebuie sã fie posibilã numai dacã:
actul nu a fost atacat în termenul
legal la instanþa de contencios sau
dacã, în urma contestãrii, a rãmas
definitiv. Pentru o astfel de soluþie
pledeazã stabilitatea instituþionalã
ºi autonomia unitãþilor de
învãþãmânt superior. Practica
juridicã din România a arãtat cã
numeroase acte administrative ale
ministerului coordonator al
educaþiei naþionale sau ale
Guvernului au fost atacate,
suspendate sau desfiinþate de
instanþele de judecatã, la cererea
instituþiilor de învãþãmânt. Cazul
cel mai elocvent a fost cel al
Universitãþii Spiru Haret, care a
trebuit, pentru fiecare pas înainte în
modernizarea procesului educativ,
sã se confrunte în instanþã cu
autoritãþile publice. Filosofia celor
care au funcþii administrative
temporare este total diferitã de cea
a personalului academic ºi de
conducere din universitãþi. Ne
putem aºtepta ca ºi pe viitor
asemenea acte administrative sã fie
atacate, suspendate sau desfiinþate
de instanþele de judecatã. Din acest
motiv, existã riscul instabilitãþii
regimului de funcþionare a unitãþilor
de învãþãmânt superior. Autoritãþile
publice pot sã intervinã în
desfãºurarea procesului educativ
din universitãþi ca excepþie, nu ca
regulã. În consecinþã, actele
administrative individuale este
firesc sã intre în vigoare numai dacã
nu sunt contestate sau dacã instanþa
le valideazã.
Funcþia de control a unei
autoritãþi administrative se poate
exercita în condiþii de legalitate ºi
eficienþã, mai ales când se exercitã
faþã de entitãþi private, numai dacã
sunt prevãzute reguli clare de
procedurã. Chiar atunci când
asemenea reguli existã apar
probleme concrete specifice
cazurilor individuale. Dacã
legislaþia educaþiei naþionale
pãstreazã funcþia de control a
ministerului coordonator al
educaþiei naþionale, atunci trebuie
sã facã trimitere la norme clare de
procedurã. Deoarece, pânã în
prezent, în România a fost deja
validatã procedura controlului
fiscal, ar fi preferabil ca în legislaþia
educaþiei naþionale sã se facã
trimitere la aceste norme. Este
adevãrat cã nu sunt perfecte
dispoziþiile Codului de procedurã
fiscalã privind modul de efectuare
a controlului, dar reprezintã, totuºi,
un cadru clar de desfãºurare a
actelor de control aplicabil cu
adaptãri minore la specificul din
educaþie. În lipsa normelor de
procedurã, rãmâne loc pentru
abuzuri, interpretãri forþate, multe
litigii în instanþã de care
învãþãmântul nu are nevoie.
Regimul
proprietãþii
patrimoniului instituþiilor de
învãþãmânt superior private trebuie
reglementat, conform Constituþiei,
din punct de vedere al protecþiei
proprietãþii private ºi a realitãþilor
specifice din România, din punct de
vedere al surselor financiare.
Sursele posibile de finanþare a
instituþiilor de învãþãmânt superior
sunt urmãtoarele:
- taxe de ºcolarizare standard ºi
pentru restanþe;
- taxe de înscriere;
- taxe de eliberare a diplomelor;
- taxe pentru cazare, masã,
activitãþi distractive;
- taxe pentru locuri în case
studenþeºti de odihnã pe perioada
vacanþei;
- venituri din vânzarea de
manuale universitare sau alt
material didactic;
- venituri financiare din
plasarea în depozite a diferitelor
categorii de taxe prevãzute mai sus;
- venituri din cercetare
ºtiinþificã;
- sponsorizãri din mediul privat;
- venituri din asocierea cu
entitãþi private în diferite proiecte;
- venituri din dividendele
societãþilor comerciale înfiinþate de
universitate;
- subvenþii publice, în primul
rând de la Uniunea Europeanã,
pentru activitate curentã pe bazã de
proiecte;
- venituri din alte activitãþi
desfãºurate de universitate.
Creºterea patrimoniului universitãþilor private de învãþãmânt
superior poate sã fie determinatã de:
- alocaþiile pentru investiþii ale
pãrþii din veniturile menþionate,
care depãºesc costurile pentru
activitatea curentã;
- aportul direct al fondatorilor,
dupã începerea activitãþii universitãþii;
- exploatarea unor active puse
la dispoziþie de fondatori sau de alte
entitãþi;
- donaþii în bunuri;
- subvenþii pentru investiþii;
- creºterea valorii bunurilor
puse la dispoziþie iniþial de
fondatori.
Principiul egalitãþii de ºanse, pe
lângã costurile suplimentare pe care
le aduce, genereazã un set de
beneficii economice, sociale ºi de
moralitate, inclusiv o altfel de
percepþie a spiritului naþional. În
primul rând, vor fi absolvenþi cu o
pregãtire mai bunã. Învãþãmântul
secundar, universitar, precum ºi
angajatorii vor avea de unde sã
selecteze persoane cu aptitudini ºi
pregãtire adecvatã diferitelor
parcursuri profesionale. O poziþie
specialã o au valorile deosebite,
tinerii „de vârf”, care se pierd în
condiþiile
unor
decalaje
semnificative în calitatea pregãtirii
ºcolare. Din multe estimãri, rezultã
cã progresul rapid al unei economii
depinde de atragerea tinerilor de
excepþie în activitãþi în concordanþã
cu aptitudinile lor. Percepþia
tinerilor ºi a pãrinþilor cã societatea
acordã o ºansã fiecãruia sã acceadã
pe scara ierarhicã socialã îi face sã
respecte mai mult democraþia, statul
de drept, justiþia, însemnele
naþionale.
În prezent, nevoia aplicãrii
efective a principiului egalitãþii de
ºanse se manifestã cu o intensitate
mai mare, datoritã condiþiilor
specifice ale României.
Persoanele cu un nivel
acceptabil de educaþie din România
au reuºit, chiar în condiþiile unui
context cu totul nefavorabil, sã
identifice soluþii adecvate de
evoluþie în carierã. Mulþi cetãþeni
români au gãsit de lucru în companii
din þarã sau din strãinãtate. În
România existã în continuare
nevoie de forþã de muncã. Procesul
de îmbãtrânire demograficã va avea
în anii urmãtori efecte din ce în ce
mai nefavorabile. Un nivel de
calificare mai înalt înseamnã o
productivitate a muncii superioarã,
ceea ce reprezintã limitarea
efectelor îmbãtrânirii demografice.
501 – 31 mai 2010
În direct cu NASA
Sã ne prosternãm în faþa Soarelui (V)
În loc de concluzii
…De fapt, nu se pot trage
concluzii la un proiect SF care pare
ieºit din paginile unei povestiri de
Greg Benford (ET-ii, în vizitã la noi:
Veneraþi-vã Soarele vostru!) ºi care
a stârnit imaginaþia energeticienilor
„verzi”, a ecologiºtilor sadea, ba
chiar ºi a unor politicieni – vezi
încleºtãrile în care s-au lansat
francezul Nicolas Hulot, americanul
Al Gore sau britanicul Nicholas
Stern. Deºi lobby-ul politic ºi
administrativ este abia în ascent, veþi
vedea însã cã în jurul proiectului se
vor stânge din ce în ce mai mulþi
pãmânteni, milioane ºi milioane.
Oricum, este limpede cã ne
apropiem, ºi cu acest proiect, de
finalul cu prea multe focuri al epocii
industriale. Deºi spre 2050, spun
prognozele, vom avea nevoie de ºi
mai multã energie decât acum, cu
50% mai mult, pentru nevoile celor
9,3 miliarde de cetãþeni ai Terrei –
asta, în scenariul mediu (cãci,
Doamne fereºte, se poate ºi mai
rãu!). Dar tot pentru mijlocul
veacului oamenii de ºtiinþã de la
Agenþia Internaþionalã a Energiei
(AIE) ne spun cã va trebui sã
pãstrãm concentraþia de dioxid de
carbon în atmosferã sub 450 ppm
(pãrþi per milion) – iar pentru asta
va trebui sã punem la bãtaie, anual,
cel puþin 1% din Produsul Mondial
Brut, dacã vrem (ºi vrem!) ca în
2050 trei sferturi din energia
produsã ºi consumatã de pãmânteni
sã fie obþinutã din surse
neconvenþionale (altfel, efectul de
serã ne paºte!). Adicã mai ales prin
utilizarea energiei solare (de la
Soare avem oricum de 8000 de ori
mai multã energie, zilnic, decât
consumul mondial!), eoliene, prin
tehnologii pe bazã de hidrogen
(celule de combustie) ºi, fireºte,
prin reorientarea energetic
economicoasã a maºinilor,
aparatelor ºi vehiculelor (1,1
miliarde, de autoturisme ºi
camioane, încã din 2030 – pentru
parcul sãu auto, China va trebui sãºi asfalteze întreaga suprafaþã
agrarã!, ne avertizeazã Lester
Brown) pe care le vom folosi. La
fel, prin tehnologii industriale
economicoase, prin reproiectarea
caselor ºi localitãþilor în care trãim.
Or, schimbarea de paradigmã
socialã trebuie sã se facã prin câteva
miºcãri revoluþionare, pentru a se
dizloca situaþia de încremenire în
care se aflã lumea de acum.
Centralele termice pe bazã de
cãrbune trebuie pur ºi simplu
închise, în urmãtorii 5-10 ani, cele
pe hidrocarburi lãsate sã se stingã cu
pag. 5
OPINIA NAÞIONALÃ
încetul, energetica nuclearã
trebuie încurajatã, dar nu
pânã la a duce la apariþia
unor pericole geopolitice
(vezi Iran, Pakistan), va
trebui sã regândim biocombustribilii pentru a nu duce
la scumpirea alimentelor,
energiile renuvelabile prin
Eol poate cã vor trebui
proiectate doar pentru planul
local, cel mult pentru plan
regional. Aºa cã, pentru a
evita colapsul lui H. sapiens
spre anii 2050, nu ne mai
rãmâne decât sã ne ridicãm
ochii ºi minþile spre Soarele
nostru. Decarbonarea lumii
poate începe cu Uniunea
Europeanã, spun iniþiatorii
programului TREC, ºi asta
trebuie sã se întâmple în urmãtorul
sfert de veac.
„Being here tomorow” – „Sã
fim aici ºi mâine!”, este lozinca sub
care se vor desfãºura lucrãrile
Forumului Mondial al ªtiinþei de la
Budapesta din noiembrie 2009.
„Politicienii nu pot construi
piramide, nici descoperi planete,
dar ei pot investi în diseminarea
cunoaºterii”, a spus Katalin Szili,
speaker în Parlamentul Ungariei,
prezentã la Forumul din 2007 a
savanþilor lumii. „Trebuie sã
construim o nouã arcã a lui Noe!”,
ne-a îndemnat atunci splendoarea
asta de om, prinþul-inginer Hassan
bin Talal, când ne-a azvârlit în faþã
fabulosul proiect TREC. Iar Dennis
Meadows, membru al Clubului de
la Roma, coator al bulversantei
lucrãri a anilor ’70, „Limitele
creºterii”, dupã ce ne-a þintuit cu:
„V-am spus, în urmã cu 32 de ani,
cã vom ajunge la ananghie!”, a
desenat natural ºi metaforic
prezentul ºi viitorul ciivilizaþiei
noastre prin: Viitor I – creºtere
exponenþialã; Viitor II – paralel cu
abscisa; Viitor III – curba coboarã
dramatic (criza de acum… – n.a.);
Viitor IV – este nevoie de schimbãri
urgente, trebuie combinat socialul
cu noile tehnologii, altfel sistemul
global scapã de sub control – NU
MAI AVEM TIMP!...
… Producþia de energie prin
mijloace clasice, adicã murdare,
ne-a fãcut deja atât de mult rãu, încât
încãlzirea atmosferei planetei va mai
continua încã 30 de ani, chiar dacã
schimbãm acum toate tehnologiile,
ne avertizeazã economistul briranic
Nicholas Stern, care ºi calculeazã cât
va costa ca sã ne reparãm planeta:
5500 miliarde Euro. Ceea ce pare
enorm – înseamnã cam 10% din
Produsul Mondial Brut anual – dar
poate fi „sifonat” spre diverse
antreprize planetare, la care sã fie
atrase nu numai guverne ci ºi mari
companii. Iatã douã exemple: în
Germania, prin legi logice, cetãþenii
au fost convinºi sã plãteascã câte 5
Euro de persoanã anual pentru
producerea energiilor neconvenþionale – iar rezultatul a fost cã,
în doar 8 ani, s-a pus în miºcare o
producþie de energie neconvenþionalã
(solarã, eolianã, bio) de 18000
megawaþi, dar – amãnunt important
– au apãrut ºi 72000 de locuri de
muncã! Cât despre implicarea
transnaþionalelor, iatã bugetele
pentru cercetare ale câtorva coloºi
industriali: Exxon Mobil – 35
miliarde dolari, Shell – 25 miliarde
dolari, British Petroleum – 22
miliarde dolari (poate se simt cu
musca pe cãciulã, dar probabil cã au
ºi interesul de „a fi aici ºi mâine”,
cum spune lozinca de la Forumul
budapestan al ºtiinþei). Sã remarcãm
însã cã nici o mare bancã, fond de
investiþii, societate de asigurãri,
agenþie de speculanþi financiari nu
se aflã printre investitorii în
energetica neconvenþionalã, deci în
viitor – asta spune multe despre
lãcomia ºi prostia acestei categorii
profesionale.
Or, ca sã nu dublãm „producþia”
de CO2 de acum – ceea ce se va
întâmpla pânã în 2025, dacã nu
schimbãm lumea în care trãim – este
nevoie, spuneam, de paºi spre o
adevãratã revoluþie. O revoluþie
paºnicã, aºa cum ne-o prezintã
aceastã minune de proiect care este
TREC – Trans-Mediterranean
Renewable Energy Cooperation, cu
al ei concept al energiei electrice
obþinutã din deºerturi. Specialiºti
din Uniunea Europeanã ºi din unele
þãri arabe au fãcut primii paºi. Pe
urmãtorii îi aºteptãm de la
carismaticul Barak Obama,
preºedintele þãrii „drogate” cu
hidrocarburi ºi principalul furnizor
de gaze toxice în atmosfera planetei.
Administraþia Obama a întors la 180
de grade politica predecesorului sãu
la conducerea SUA ºi a anunþat pur
simplu o transformare a industriilor
americane, deci ºi a energeticii în
SUA. Ba chiar a dat ultimatum
urmaºilor automobilistului John
Ford (cel care a inventat producþia
explozivã de autoturisme),
obligându-i sã gândeacã ºi sã
proiecteze vehicule cu puþinã
cheltuialã de combustibil sau, ºi mai
bine, fãrã benzinã sau motorinã în
rezervor, vehiule electrice sau
mânate de celule de combustie,
capitol la care cercetarea
tehnologicã a SUA a rãmas mult în
urma Japoniei, Coreei de Sud,
Italiei, Franþei, Germaniei. De
aceea, eu mã aºtept ca energeticienii
americani sã fie atraºi de proiectul
TREC, nu numai pentru a-ºi
dezvolta producþia de energie
electricã de tip solar în propriile lor
deºerturi (ceea ce se va întâmpla
repede, veþi vedea…) ci ºi pentru
cã de pe poziþia pe care se aflã
(volens nolens, jandarm planetar),
proiectul EU-MENA trebuie sã li se
parã atrãgãtor, pentru cã este
singura soluþie pentru a face pace
în Orientul Apropiat. ªi una dintre
solþiile importante în a aduce Africa
în ciivilizaþia tehnologicã de astãzi.
O fermã solarã în Gaza, sau
lângã Gaza, altele, eventual, în
sãracul Yemen ºi în înapoiata ºi
turbulenta Somalie pot sã dea pur
ºi simplu semnalul schimbãrii
lumii, în acea parte a ei, mai ales
dacã reþeaua de centrale solare se
dezvoltã apoi spre Iordania, Siria,
Turcia, Irak, Egipt, Libia, Tunisia,
Algeria, Maroc, Mauritania.
Ne aflãm în faþa unei uriaºe uºi
care se poate deschide, spre binele
tuturor, dacã cetãþeanul planetar
Barak Obama îºi asumã rapid rolul
mesianic pe care se pare cã ºi l-a
propus, acela de a face lumea mai
bunã.
În colaborarea cu Uniunea
European㠖 minunatã invenþie a
Istoriei – SUA au acum o uriaºa
ºansã de a juca o carte a pãcii prin
dezvoltare.
Dezvoltare durabilã, bazate
reverenþa pe care o datorãm
Soarelui nostru.
Alexandru MIRONOV
Sesiunea de comunicãri ºtiinþifice
a studenþilor din Facultatea de Filosofie,
ªtiinþe Politice ºi Studii Culturale
Ca în fiecare an, studenþii Facultãþii de Filosofie, ªtiinþe Politice ºi
Studii Culturale s-au reunit la sfârºitul primãverii pentru Sesiunea de
Comunicãri. Anul acesta, evenimentul a avut loc pe data de 27 mai, la
sediul facultãþii din strada Fabricii nr. 46 G.
Au participat cu comunicãri ºtiinþifice ºase studenþi, din anii II ºi III.
Programul Sesiunii a evidenþiat diversitatea preocupãrilor tinerilor studioºi.
De la probleme care privesc filosofia modernã (Georgiana ªtioiu, studentã
în anul III,a prezentat comunicarea Etica provizorie kantianã, iar Andrei
Mihai Gabur, din acelaºi an, a vorbit despre Fundamentele moralei la
Nietzsche), la probleme ale filosofiei româneºti (Ioana Simion, anul III, a
prezentat comunicarea Modelul cultural european la Constantin Noica, în
timp ce Cristina Bunda, din acelaºi an, a examinat Viziunea lui Mircea
Eliade despre creºtinismul cosmic), trecând prin preocupãri de logicã
(Nadina Sticlaru, anul II, O reconstrucþie a argumentului lui Russell din
perspectiva unei inferenþe deductiv valide), fiecare dintre cei care au luat
cuvântul a dovedit o bunã cunoaºtere a subiectului tratat.
Dscuþiile din finalul Sesiunii, moderate de prof. univ. dr. Acsinte Dobre
ºi de lector univ. dr. Dragoº Popescu, au permis ºi celorlalþi participanþi
sã-ºi exprime opiniile cu privire la chestiunile discutate.
Aul acesta, celei mai bine susþinute comunicãri ºtiinþifice studenþeºti
i s-a decernat Premiul „Gh. Al. Cazan”, premiu instituit în onoarea
profesorului Cazan, una dintre figurile ilustre ale Facultãþii de Filosofie,
ªtiinþe Politice ºi Studii Culturale, trecut în nefiinþã la începutul anului
trecut. Alegerea primului premiant nu a fost uºoarã: toate comunicãrile
prezentate meritau elogii. În cele din urmã, Premiul a fost decernat
studentului Andrei Mihai Gabur, din anul al III-lea. (D.P.)
Eu ºi Universitatea Spiru Haret
Universitatea Spiru Haret, o
instituþie de învãþãmânt cu mulþi
studenþi. Eu, unul dintre acei mulþi
studenþi ce-i urmeazã cursurile. ªi,
totuºi, nu mã simt în cadrul ei ca un
bob de nisip pe o plajã. În cele ce
urmeazã, aº dori sã vã prezint
experienþa trãitã alãturi de aceastã
Universitate; dar, pentru asta, sã
mergem cu trei veri în urmã, pe când
eram elev în ultimul an de liceu.
Bacalaureatul se apropia ºi, ca
oricare dintre colegii
mei, trebuia sã mã
decid pe ce drum voi
pãºi
în
viaþã.
Terminam un profil
real, îmi plãceau
matematica
ºi
informatica – cãrora
încã le mai simt lipsa
– însã vroiam sã
încerc ceva nou.
Cum în liceu am fost
atras, pe lângã
ºtiinþele exacte, ºi
cãtre istorie ºi
filosofie, mi-am zis sã urmez una
dintre acestea. Iar pentru cã am
participat la olimpiadele de filosofie,
ºi eram oarecum mai familiarizat cu
domeniul, aceasta avea sã fie decizia
definitivã.
Facultatea era deci clarã, mai
urma alegerea universitãþii. Chiar
dacã am fost îndemnat din mai multe
pãrþi sã o urmez pe cea de stat, ca
fiind mai „serioasã”, am vrut sã
testez singur acest lucru. Am trimis
câte un e-mail în care ceream detalii
despre cursurile ce urma sã le
desfãºor la toate universitãþile din
Bucureºti ce aveau în cadrul lor ºi o
facultate de filosofie ºi m-am
înarmat cu rãbdarea ce o consideram
necesarã în aºteptarea rãspunsurilor.
Aici am avut prima surprizã. Se pare
cã rãbdarea nu fusese necesarã, cãci
primul rãspuns îl primesc în aceeaºi
zi, din partea universitãþii pe care o
urmez în prezent. Întârzierea de trei
sãptãmâni a rãspunsului venit de la
facultatea de stat nu a facut decât sãmi uºureze decizia.
Sosit în Bucureºti, merg cu
dosarul, ºi pregãtit de un interviu, la
sediul central. Aici am avut parte de
a doua surprizã din partea
universitãþii. Ceva din atitudinea
celorlalþi candidaþi ºi din discuþiile
dintre ei îmi transmiteau faptul cã nu
toþi au ales din aceleaºi considerente
ca ºi mine, iar în cazul unora, ºi mai
rãu, se pãrea cã nu au ales în nici un
fel. Oricum, aveau în faþã un interviu
de trecut, deci cu o bunã parte din ei
nu urma sã fiu coleg. Cel puþin aºa
credeam pe moment. Interviul s-a
dovedit a nu fi tocmai un interviu, ci
mai degrabã un „bine aþi devenit
student”. Probabil datoritã notei
destul de mari pe care am obþinut-o
la bacalaureat. O presupunere
greºitã, lucru pe care l-am aflat de la
viitorii colegi, care au trecut la fel
de uºor de interviu.
În anul ce a urmat am fost plãcut
surprins sã aflu cã pe acelaºi trunchi
cu Filosofia
funcþioneazã ºi
Jurnalismul,
iar în anul trei
o sã le pot
urma
pe
amândouã.
Oricum, clar
era faptul cã
mie îmi era
uºor, aºa cã am
ajuns sã mai
urmez
în
p a r a l e l
facultãþile de
drept ºi de istorie. Atunci când îþi
place un lucru, nu þi se mai pare la
fel de greu. Colegii s-au dovedit a fi
asemãnãtori ºi aici, promovabilitatea
examenelor la fel.
Profesorii... Pe ei i-am lãsat la
urmã, însã nu acelaºi loc îl ocupã ºi
în aprecierea mea. Cei mai mulþi
profesori sunt deosebiþi, ºi nu
neapãrat din prisma faptului cã ar fi
niºte izvoare nesecate de informaþii
– cerinþã pe care o îndeplineºte cu
succes orice carte –, ci pentru felul
în care sunt ca oameni. Chiar dacã
între ei sunt destul de diferiþi, de la
cei ce încearcã sã parã autoritari în
faþa studenþilor pânã la cei ce sunt
foarte permisivi, de la unii impulsivi
pânã la alþii extrem de calmi, toþi
aceºtia au avut un rol important în
formarea mea ca persoanã. Ei sunt
motivul pentru care afirmam la
început cã nu mã simt ca bobul de
nisip pe plajã ºi sunt motivul pentru
care, dacã ar fi sã aleg din nou, nu aº
schimba nimic. Nu te trateazã cu
aroganþã ºi indiferenþã, ci îþi sunt
aproape ºi te poartã în cele mai
interesante discuþii. În acea instituþie,
prezentatã pe nedrept ca un colos
rece, gãseºti cãldurã din partea lor,
lucru la care nu te aºtepþi dinainte ºi
pe care, dacã ºtii sã apreciezi
oamenii, o sã-l preþuieºti îndeosebi.
Limbajul incorect ºi limbajul artificial
Permisivitatea dublului standard
Din neºtiinþã sau, dimpotrivã,
dintr-un exces de cunoaºtere,
exprimarea jurnalisticã, atât în
audio-vizual (radio, televiziune),
cât ºi în presa scrisã (în
publicaþiile tipãrite pe hârtie
sau în presa de pe Internet),
poate cãdea în douã erori
foarte rãspândite în perioada din
urmã: limbajul incorect, pe de
o parte, ºi limbajul artificial, pe
de altã parte.
Exprimarea incorectã este
adesea cauzatã de necunoaºterea
limbii, a sensurilor, a regulilor
gramaticale (elementare, subtile
sau discutabile), a stilisticii
inerente produsului jurnalistic,
sau de viteza cu care se
construieºte produsul mediatic,
uneori pe o temelie ºubredã,
aflatã permanent în pericol de a
se fisura.
Exprimarea artificialã
este, de cele mai multe ori,
efectul cunoaºterii, urmate, însã,
de o precauþie excesivã, care îl
împinge pe vorbitor sau pe
condeier sã evite într-atât de
evident sau de ostentativ orice
posibilã eroare, încât autorul
cade în extrema cealaltã, a
limbajului nefiresc, ºi el la fel
de supãrãtor.
Prin urmare, în vreme ce
limbajul incorect are ca pretext
ºi bazã lipsa de instruire,
dublatã, însã, de nevoia (adesea,
în goana publicisticii în timp
real) de a da prioritate
formulãrilor accesibile, uºor
vandabile pe piaþa presei,
limbajul artificial este mai
mereu apanajul specialiºtilor ºi
al cunoscãtorilor rigizi, care pun
mai presus de orice pânã ºi regulile
marginale de exprimare, dând pe
mere (corectitudinea) ceea ce au
luat pe pere (naturaleþea). Ambele
situaþii explicã deficienþele
produsului mediatic finit ºi lipsa de
competitivitate.
Eu însumi m-am aplecat
asupra acestui domeniu extrem de
interesant ºi de bogat în exemple,
în cursurile, seminariile ºi
manualul de Jurnalism tematic,
apãrut în douã ediþii (2005 ºi
2006) la Editura Fundaþiei
România de Mâine a Universitãþii
Spiru Haret. Dar, dupã acea
analizã teoreticã, mereu însoþitã
de exemple, identificate ºi tipãrite
în curs, în care, de exemplu, am
subliniat nevoia de a observa ºi
de a evita stereotipurile,
pleonasmele, formulele prãfuite,
ligamentele (cacofonii, legãturi
dintre douã sau mai multe cuvinte
care, scrise, citite sau rostite unul
dupã celãlalt, dau naºtere, adesea
involuntar, unui al treilea cuvânt,
de obicei urât, sau unei sintagme,
altminteri de evitat; de exemplu:
„în ceasul ãsta”, „timpul azi nu
ne-a avantajat”), consider necesar
sã ne poziþionãm, totuºi, pe un
palier mai puþin radical, mai
apropiat de jurnalismul real,
posibil ºi eficient. Excesiv de
precaut, profilactic, în acel curs,
acum mã transpun ºi mã îmbrac
în hainele mai flexibile ale
jurnalismului real. Aceasta din
motivul simplu cã esenþialã în
exprimarea jurnalisticã nu este
respectarea orbeºte, cu orice preþ,
a tuturor regulilor sau sfaturilor
care se ocupã de greºeli mai
mult sau mai puþin grave, ci
gãsirea unui echilibru eficace
între
corectitudine
ºi
naturaleþe.
Într-un triunghi imaginar al
producþiei mediatice, sã nu
uitãm cã, la bazã, stau calitatea
ºi cantitatea, iar în vârf –
performanþa, competitivitatea.
Iar performanþa, atunci când este
sã fim obligaþi sã alegem rãul cel
mai mic, presupune talentul ºi
ºtiinþa de a optimiza exprimarea,
prin minimizarea profesionistã a
erorilor, concomitent cu
pãstrarea naturaleþii.
Jurnalistul este, fãrã
îndoialã, un numitor comun al
lumii reale ºi al lumii de
imagine, un truditor care se
hrãneºte cu felii de realitate ºi
construieºte secvenþe ale lumii
de imagine. În consecinþã, el
trebuie sã rãmânã un mediator,
poziþionat lucid între scriitura
literarã ºi limbajul pe înþelesul
celor mulþi.
Andrei PÃUNESCU
Reflecþii sãptãmânale
E
prea
curat
-Salonul 2, a rãsunat sec o voce
de asistentã ºefã ºi un grup de
medici în halate albe ºi cu feþe grave
a intrat în salon.
- Iatã fiºa pacientului 23, se auzi
aceeaºi voce. Directorul spitalului
a parcurs in grabã foaia, aruncând o
privire cunoscãtoare asupra celui
care stãtea întins în faþa lui. Omul
23 pãrea împietrit cu ochii în tavan.
Medicii au trecut mai departe.
Cazul 23 nu se putea miºca ºi
de patru luni stãtea în acelaºi pat.
Atunci când au vrut sã-l mute
într-un alt salon el s-a rugat cu
Andrei GABUR, lacrimi în ochi sã nu-l ducã de acolo
student, anul III, pentru cã are ceva important de
Facultatea de Filosofie, ªtiinþe fãcut. Nimeni nu l-a întrebat cu ce
Politice ºi Studii Culturale se ocupa; vorbele unui suferind.
Adevãrul este cã pãrea ciudat.
Vorbea rar, nu primea vizite ºi se
uita numai la tavan, concentrat,
încordat, atent.
Când bolnavul 24 a plecat, l-a
rugat sã-i dãruiascã lanterna. Seara
aprindea grãbit lanterna, ca sã nu
piardã ceva important. Cercul de
luminã nu se clintea de sus pânã
spre dimineaþã când ºi 23 adormea
Se trezea speriat ºi se uita repede la
tavan, asigurându-se cã nu s-a
petrecut nimic în absenþa lui. Nopþi
la rând se întâmpla sã nu doarmã. .
Intr-o dimineaþã i-a spus
directorului :
- Vreau sã ºtiu totul despre el,
ºi mâna dreaptã arãta spre tavan.
Daþi-mi toate cãrþile despre el!
Cãrþile s-au adunat în jurul sãu,
devenind mai înalte chiar decât
patul. Putea citi cu un singur ochi
pentru ca celãlalt sã priveascã acolo,
sus. Era atât de ocupat încât uita de
mâncare ºi somn. ªtia totul despre
el.
Dupã o vreme de extenuare, a
dormit câteva zile. Abia trezit, 23 a
început sã urle
- Unde e? Unde e?
- Îngrijitoarele au curãþat
salonul ºi, în fine, pânzele de
pãianjen au dispãrut. Acum spitalul
a devenit un mediu steril, i-a
rãspuns noul director .
- Salonul 3, anunþã asistenta
ºefã.
Alexandru LUCINESCU
ªTIINÞÃ SI CREDINÞÃ ÎN SOCIETATEA POSTMODERNÃ A CUNOAªTERII
Prof. univ. dr. Acsinte DOBRE
Ca fiinþã simbolicã, omul, tocmai
pe plan simbolic-spiritual poate ºi
trebuie sã evolueze ºi nu atât pe planul
biofizic-corporal. „Factorii biologici
umani sunt ei înºiºi modelaþi de ºi
încapsulaþi în structurile culturale ale
unei comunitãþi ºi, deci, acþioneazã
din aceastã poziþie, nefiind exteriori
existenþei social-umane”. Oamenii, în
activitãþile lor tot mai extinse,
întruchipeazã lucrarea forþelor
cultural-spirituale, a libertãþii, care,
prin intermediul formelor variate ale
ºtiinþei ºi ale tehnologiilor în
expansiune, realizeazã o emancipare
umanã sporitã, inclusiv faþã de
limitele pe care le impune lumea
fizicã, din care face parte ºi corpul
uman.
Etapa
contemporanã
a
tehnoºtiinþei marcheazã cu putere
contrastul cu proiectul logoteoretic
exprimat de ºtiinþa anticã (mai ales
din Grecia); ea este în conflict ºi cu
viziunea modernã a ºtiinþei
(prelungitã uneori ºi în prezent), ce
continuã a asimila cunoaºterea
ºtiinþificã cu un demers
fundamental ºi aproape exclusiv
teoretic, independent de acþiune, de
înnoirile practic-tehnice.
Între trãsãturile actuale ale
tehnoºtiinþei, ce evidenþiazã
opoziþiile ºi contrastul amintit vom
sublinia: absenþa unei ierarhii stabile
între cercetãri, descoperiri ºi invenþii,
fie ele predominant teoretice, fie cele
cu precãdere tehnice; interacþiunea
permanentã, condiþionarea lor
reciprocã permit avansarea lor
solidarã. De exemplu, în medicina
actualã, de vârf, se întâlnesc,
stimulându-se reciproc, multiple
laturi ale tehnoºtiinþelor biologice,
chimice (medicamente noi),
informatice (analize ºi vizualizãri
prion computer) sau fizice
(tratamente cu laser, noi proteze, noi
materiale); cercetarea ºi dezvoltarea
tehnoºtiinþificã este prin excelenþã,
dinamicã ºi productivã, prin
amplificarea capacitãþilor de a
modifica ºi a crea obiectele sale. De
exemplu, biologia ºi genetica prin
mutaþii provocate ºi apariþia de noi
plante ºi animale, aºa-zis
transgenice; cibernetica ºi ºtiinþele
cognitive cu variatele aplicaþii în
inteligenþa artificialã sau în
instituirea de lumi virtuale.
Opunându-se
atitudinii
contemplative,
tehnoºtiinþa
contemporanã va considera
momentul teoretic (incluzând
reflecþii, speculaþii nu ca un scop
central sau ultim, ci ca o componentã
ce duce la construire unor ipoteze sau
a unui model operatoriu, ca trepte ale
avansãrii demersului de ansamblu.
Din caracterul esenþialmente activ ºi
productiv al tehnoºtiinþei, atât în
cercetãri ºi experimentãri, cât ºi în
difuzarea descoperirilor ºi invenþiilor,
se vor degaja, inevitabil, aspecte
variate, consecinþe economice, dar ºi
probleme etice, sociale ºi politice. În
acest din urmã context apare
problema responsabilitãþii, cu atât
mai dificilã cu cât dezvoltarea
tehnoºtiinþei este imprevizibilã.
Amploarea responsabilitãþii se
lãrgeºte de la societãþile naþionale la
cea internaþionalã, chiar la genul
uman, în condiþiile sale prezente ºi de
viitor (pe termen mediu ºi lung),
pentru asigurarea supravieþuirii, dar
ºi a unei vieþi umane demne.
Cercetarea
ºi
dezvoltarea
tehnoºtiinþificã se situeazã în
permanentã interacþiune cu mediul
simbolic (social-instituþional,
cultural, religios), care variazã
necesarmente de la o regiune la alta.
Aceastã interacþiune de neocolit a
posibilului tehnoºtiinþific ºi a vieþii
simbolice a comunitãþilor conduce
adesea la frãmântãri, la neliniºti,
întrebãri ºi probleme etice ºi
religioase. Încã în secolul al XVII-lea,
Pascal – mare savant ºi totodatã mare
spirit însetat de absolutul Divinitãþii
– afirma c㠄tãcerea veºnicã a acestor
spaþii infinite (cu care opera, de pe
atunci, ºtiinþa vremii) mã
înspãimântã”. Este un caz
emblematic al raporturilor complexe,
dificile, dintre reprezentãrile ºtiinþei
– în speþã, mecanica cereascã
galilean㠖 cu mediul culturalsimbolic, cãruia aparþinea, ºi viziunea
teleologicã religioasã a lui Pascal. Tot
în acest plan el remarca, în ale sale
Pens‘ees (fragmentul 385, în ediþia
Brunschwicg) c㠄noi nu avem nici
adevãr, nici bine decât în parte ºi
amestecat cu rãu ºi cu fals”.
Uneori, raporturile religiei cu
oamenii de ºtiinþã pot lua forme
extreme de excluziune pânã la
eliminare fizicã, ca în cazul lui G.
Bruno, care a pierit ars pe rug de
Inchiziþie.
Ocupându-se cu problema
dificilã a raporturilor complexe
dintre tehnoºtiinþa în expansiune ºi
cultura religioasã a contemporaneitãþii, Arnold Benz va remarca
unele cãi ºi cerinþe pentru abordãri
neconflictuale. În cosmologia
actualã, viziunea asupra universului
s-a schimbat de la un aºa-zis univers
static-repetitiv cãtre un univers
dinamic, deschis, cu un viitor
impredictibil. Viaþa pe pãmânt a
apãrut la aproximativ 10 miliarde de
ani dupã aºa-numita mare explozie
iniþialã (Big Bang), iar conºtiinþa
umanã, mult mai târziu, acum câteva
sute de mii de ani. Apoi, evoluþiile
au continuat rapid, cu dezvoltãri
sociale, tehnice ºi culturale în cadrul
societãþilor umane. Ele au loc ºi în
prezent ºi, astfel, noi structuri ºi
entitãþi continuã a se forma, într-un
proces amplu, non-linear ºi deci
nepredictibil, bazat pe faptul cã
multitudinea de subprocese se
influenþeazã unele pe altele, în mod
simultan.
Cosmologii au aproximat cã
acele pãrþi mai cunoscute ale
universului, alcãtuind materia
(atomi, nuclee, electroni, protoni,
alte particule elementare, ca ºi stele,
galaxii, planete etc.) cuprind doar
4% dintre acesta, restul de aprox.
96% rãmânând încã necunoscut
(s-ar considera cã aprox. 23% ar fi
materie neagrã, ce s-ar sesiza doar
prin gravitaþia sa, iar restul de 73%
ar fi energie neagrã; despre aceasta
din urmã nu dispunem de altã
afectare decât de acþiunea sa asupra
universului în ansamblu, pe care îl
face sã fie în expansiune, cu o vitezã
mereu mai rapidã). S-a spus,
îndreptãþit, cã universul ºi istoria sa
sunt prezente în fiecare dintre
atomii corpului fiecãrui om, încât
mãrimea ºi vârsta cosmosului ni sar potrivi foarte bine nouã,
oamenilor. Umanitatea s-ar afla pe
sine ca o parte a marelui proces
cosmic. Cosmologii nu sunt doar
observatori obiectivi, ci ºi parte a
procesului cercetat, ceea ce ridicã
probleme pentru ºtiinþa lor, analoge
cu cele ale istoricilor vizând viaþa
socialã la care ei participã.
Pe baza acestor noi achiziþii ale
ºtiinþei cosmosului apar cerinþe noi,
nu doar pentru ºtiinþã, ci ºi pentru o
înnoire a artei vizând natura,
universul, ca ºi pentru o teologie a
naturii, a lumii, înþelese drept creaþii
divine. Admiþând un univers rapid
evolutiv (ºi nu fixat în eternitate), cu
un viitor impredictibil, apar aºanumitele întrebãri ultime pentru om,
întrebãri ontologice ºi eshatologice,
ce depãºesc ºtiinþa. De exemplu:
cum se va dezvolta umanitatea în
viitor ? va avea ea un sfârºit ? În
cazul unui sfârºit implacabil, ce rol
ne mai revine în acest proces umanocosmic ? Nu putem sã ocolim total
acest tip de întrebãri, cum propun
unii cercetãtori cu reminiscenþe
neopozitiviste, declarându-le fãrã
sens ºi irelevante pentru înaintarea
ºtiinþei. Totuºi, ºtiinþa – prin întreaga
ei istorie ºi metodologie – abordeazã
obiective delimitate pentru
cunoaºtere ºi evitã aºa-zisele
întrebãri ultime (vizând omul ºi
lumea în nemãrginirea lor), ca ºi
întrebãrile despre ºtiinþa însãºi,
despre posibilitatea ºi limitele ei
(ceea ce aparþine filosofiei mai ales).
ªtiinþa nu include trãirile
religioase (precum revelaþia lui
Pascal din 23 nov. 1654), ce sunt
strict personale, neinteligibile direct
pentru alþi oameni. ªi alte
experienþe ale indivizilor precum
emoþia în faþa frumosului artistic,
durerea sau iubirea, nu sunt
inteligibile ºi precis transmisibile
altor indivizi umani. Este nevoie de
participarea
ºi
implicarea
nemijlocitã a oamenilor.
Cu toate aceste deosebiri între
ºtiinþã ºi credinþa religioasã, în lumea
actualã atât de complexã se tinde
spre a se depãºi tipurile de raportare
precum conflictul sau ignorarea
reciprocã; se încearcã dialogul între
egali ºi chiar (pentru viitor), un
anumit tip de asimilare reciprocã,
cum susþine acelaºi Benz. Chiar dacã
în prezent influenþele de la filosofie
ºi teologie cãtre ºtiinþã sunt mai puþin
prezente, totuºi sã nu uitãm cã, în
trecut, ºtiinþa s-a dezvoltat din
filosofie, iar cultura creºtinã
medievalã ºi postmedievalã a
influenþat pozitiv, în multe privinþe,
ridicarea ºtiinþei moderne (de ex. în
universitãþile organizate sub
patronajul bisericilor). Sub aspectul
posibilitãþilor de asimilare, între
teologie ºi ºtiinþã putem vorbi de
diferite grade de asimilare de-a
lungul istoriei. ªtiinþa veche
babilonianã a fost oarecum asimilatã
în teologia iudaicã, iar viziunea
elenistã a fost asimilatã de Sfântul
Pavel în teologia creºtinã. De
asemenea, teologia scolasticã a
asimilat pe Aristotel ºi Ptolemeu. În
prezent, cosmologia formãrii stelelor
se poate asimila teologic ca o creaþie
ce nu exclude legile de bazã ale
fizicii. Asimilarea rezultatelor mereu
incomplete ale ºtiinþei de azi în plan
teologic înseamnã a accepta adevãrul
lor (relativ), dar, totodatã, a nu ignora
latura lor deschisã, misterioasã. Cum
remarca ºi Carl F. Von Weizsecker,
„fizica nu înlãturã secretele naturii,
ea le trimite pe acestea înapoi, la
secrete de substrat mai adânc”.
Concepte ºi rezultate ºtiinþifice pot
fi oarecum asimilate ºi extinse în
viziuni mai largi, teologice, cum a
reuºit, de exemplu, Pierre Teilhard
de Chardin. Parabola Sfântului Pavel
a seminþei putrezite în pãmânt ºi
înlocuite cu planta ce creºte este o
metaforã ce pleacã de la experienþe
spre a se ridica la viziunea teologicã
a învierii din morþi, prin credinþã.
Rezultate ºtiinþifice ºi proiecþii ale
lor în teologie sunt de multe ori
prezente în îndelungata experienþã a
umanitãþii; ºi, ca atare, ne pot orienta
cãtre o suprarealitate ce transcende
ºtiinþa, având totuºi un fundament
comun în condiþia umanã. Asemenea
interferenþe fecunde se înfãptuiesc
prin colaborarea dintre savanþi ºi
teologi, având cunoºtinþe profunde
ºi expertizã în cele douã domenii: al
ºtiinþei ºi al credinþei.
În contemporaneitate vor fi
amplificate, pe baza a noi date
ºtiinþifice acumulate, a noi
argumente ºi explicaþii, rãspunsuri la
dificilele întrebãri despre raporturile
ºtiinþelor cu morala ºi cu viziunile
religioase. Într-un studiu despre
„Valori, fapte ºi cunoaºtere”, Hilary
Putnam oferã unele precizãri,
criticând comprehensiv atât
relativismul unor interpretãri ale
ºtiinþei, cât ºi izolarea orgolioasã a
acesteia în ansamblul culturii, al
valorilor. Cum nici o teorie, nici o
schemã conceptualã nu este o simplã
„copie” a lumii, va trebui sã admitem
cã inclusiv noþiunea de adevãr
depinde ºi de standarde proprii de
acceptabilitate raþionalã, ceea ce
presupune apelul la valori. Sintetic
spus, teoria adevãrului presupune
teoria raþionalitãþii, care, la rândul ei
presupune o teorie a binelui. Aceasta
din urmã nu este numai normativã,
ci ºi dependentã de ipoteze asupra
naturii umane, asupra societãþii, a
lumii (inseparabile, la rândul lor, de
presupuneri filosofice ºi teologice).
Putnam criticã argumentat pe
gânditorii care, asemenea lui
Nietzsche, pretindeau cã oferã
normele unei morale mai bune decât
cea tradiþionalã. Adesea, ei au ajuns
la excese deformante deoarece au
scos, arbitrar, anumite valori în afara
contextului lor, în vreme ce altele au
fost ignorate. Acelaºi autor american
noteazã cã putem sã sperãm” într-o
concepþie mai raþionalã privind
raþionalitatea, dacã operãm în
interiorul (subl. aut.) tradiþiei
noastre (cu ecourile sale în agora
grecilor, în gândirea lui Newton etc.,
în cazul raþionalitãþii ºi cu ecourile
sale în Scripturã, în filosofi, în
revoluþiile democratice etc., în cazul
moralitãþii); ceea ce nu înseamnã
deloc cã totul este pe de-a-ntregul
raþional ºi bun, în ce priveºte
concepþiile pe care le avem acum. Nu
suntem prinºi în capcana
solipsismului, ci invitaþi sã ne
angajãm într-un dialog adevãrat,
fiecare îmbinând responsabilitãþile
colective ºi individuale”.
O culturã a viitorului va putea
înainta peste unele blocaje ºi
obstacole majore doar înfãptuind
viziuni ºi opþiuni valorice deschise,
prin cooperãri ºi asimilãri.Þinând
seama de rezultatele în creºtere
rapidã ale ºtiinþelor ºi tehnologiilor,
este nevoie urgentã de cultivarea
amintitelor direcþii de apropiere ºi
colaborare, cu evitarea prãpastiei ce
ar rezulta din ignorarea reciprocã,
în raportul dintre tehnoºtiinþa
expansivã ºi tradiþiile religioase,
uneori prea închise.
501 – 31 mai 2010
pag. 6
OPINIA NAÞIONALÃ
AVEM NEVOIE DE SUCCES! EI NI-L OFERÃ
Dalia Bialcovski –
Nuni…nuntire
Artista plasticã Dalia
Bialcovski
semneazã
expoziþia de pictur㠄Nuni
… nuntire”, ce cuprinde
lucrãri inspirate de celebrele
versuri ale poemului
eminescian Cãlin -file din
poveste. Expoziþia, ce a fost
deschisã publicului pânã pe
23 mai 2010, a fost vernisatã la Institutul Român de Culturã ºi Cercetare
Umanisticã de la Veneþia. Lucrãrile Daliei Bialcovski se aflã în muzee ºi
colectii particulare sau de stat din România, Elveþia, Italia, Franþa, Spania,
Algeria, Austria, Marea Britanie, Israel, Germania, Federaþia Rusa, Statele
Unite. A obþinut numeroase premii în þarã ºi în strãinãtate.
Spectacolul Oase pentru Prince, de Lia Bugnar,
inclus în programul stagiunilor de la Theatre
Royal Stratford East ºi Young Vic Theatre, Londra
Actorul ºi regizorul Christian
Hogaº a încheiat, cu spectacolul
Oase pentru Prince, prima sa
piesã la Londra în calitate de
regizor, douã luni de rezidenþã la
Londra, fiind unul dintre cei patru
câºtigãtori ai programului Attic
Arts. Spectacolul are potenþial ca,
din toamna lui 2010, sã fie inclus
în programul stagiunilor de la
Theatre Royal Stratford East ºi
Young Vic Theatre, Londra.
În actuala formulã, piesa a fost
selectatã pentru The Camden
Fringe Festival ºi se va juca la
Londra în perioada 2-29 august
2010, cu sprijinul ICR Londra.
România a participat la Salonul Internaþional
de Carte de la Torino
Expoziþia People I Know
de Alex Gâlmeanu - la Toulouse
Standul României, cu o
suprafaþã de 50 metri pãtraþi,
a fost construit dupã un
concept
inovativ
ºi
interactiv, pentru a putea
ilustra producþia editurilor
româneºti reprezentative,
conform temei alese: All, Brumar, Cartea Româneascã, Corint, Curtea
Veche, Humanitas, Igloo Media, Junimea, Minerva, Nemira, Paralela 45,
Polirom, Trei, Tritonic, Vinea, Vremea ºi Centrul Naþional al Cãrþii din
cadrul Institutului Cultural Român. Pentru prima datã, atât editurile
româneºti, cât ºi editurile italiene, care au publicat traduceri din literatura
românã, au putut vinde carte la punctul special amenajat în cadrul
Standului României.
Tema standului României - P.E.R. România - Propuneri Editoriale
Româneºti - a fost ilustratã în primul rând prin prezenþa unora dintre cei
mai importanþi scriitori români la ora actualã: Dan Lungu, Vasile Ernu,
Filip Florian, Nora Iuga, Nichita Danilov, Dinu Flamând, ªtefania
Mihalache, Ioana Nicolaie, Cezar Paul-Bãdescu, Radu Tuculescu.
La ediþia de anul trecut, organizatorii italieni ai celei mai importante
manifestãri de profil din Peninsulã ºi-au manifestat disponibilitatea ca
România sã fie invitat de onoare în 2012.
Fotograful Alex Gâlmeanu expune, din 4 mai, la Toulouse, proiectul
People I Know, iniþiat în 2003, expus în Bucureºti în 2005 ºi în Paris
în 2008.
Evenimentul este organizat de Centrul Cultural Român din Toulouse
cu sprijinul Institutului Cultural Român din Paris ºi al Universitãþii
Toulouse II – Le Miral, în perioada 4 mai – 4 iunie 2010, în sãlile
Bibliotecii Centrale Universitare a Universitãþii Toulouse II – Le Miral.
„People I Know este o colecþie de portrete atipice ale unor oameni mai
mult sau mai puþin celebri, oameni pe care am avut ºansa sã îi cunosc.
Numitorul comun al imaginilor nu consta în celebritatea personajelor
fotografiate, ci în “expresia” lor în faþa camerei de fotografiat. Este doar
o coincidenþã faptul cã mulþi dintre ei sunt bine cunoscuþi publicului…
Proiectul People I Know evolueazã în permanenþã. De fiecare datã când
voi întâlni oameni interesanþi, colecþia va fi completatã cu noi imagini”,
spune autorul.
Teatrul Tony Bulandra Târgoviºte
a participat la Festivalul de teatru de la Trabzon
Teatrul Tony Bulandra, Târgoviºte, a participat la cea de-a XI-a ediþie
a Festivalului Internaþional de Teatru Marea Neagrã de la Trabzon. Actorii
Teatrului Tony Bulandra au prezentat spectacolul cu piesa Un tramvai
numit dorinþã de Tennessee Williams, în regia lui Suren Shahverdyan.
Festivalului Internaþional de Teatru Marea Neagrã Trabzon, fondat în
anul 2000 ca un eveniment dedicat þãrilor riverane Mãrii Negre, ºi-a lãrgit
aria de interes din 2006, incluzând ºi þãri precum Grecia, Iranul, Franþa,
Slovenia ºi Italia. Ediþia a XI-a a festivalului, care s-a desfãºurat în perioada
2-15 mai, a gãzduit 14 companii teatrale strãine din Germania, SUA, Armenia,
Georgia, România, Irlanda, Spania, Israel, Italia, Japonia, Rusia, Lituania...
Sezonul Românesc
la New Diorama Theatre din Londra
Oase pentru Prince,
regia Christian Hogaº
Tenorul român ªtefan Pop,
premiat la concursul Operalia
Tenorul român ªtefan Pop, 23 de ani, ºi soprana bulgarã Sonya Ioncheva,
28 de ani, au câºtigat marile premii ale prestigiosului concurs Operalia,
concurs înfiinþat în 1993 ºi condus de celebrul tenor spaniol Placido Domingo.
Aceste prestigioase premii reprezintã o adevãratã rampã de lansare
pentru o carierã în lumea operei. Concursul, la care au participat 40 de
soliºti de operã, s-a desfãºurat la celebra Scala din Milano.
ªtefan Pop a studiat muzica în România ºi ºi-a fãcut debutul internaþional
la Opera din Roma, în rolul lui „Alfredo” din „La Traviata”. Tenorul român
a declarat cã ºi-a dorit dintotdeauna sã cânte la Scala din Milano, iar faptul cã
a ºi câºtigat acest concurs întrece cele mai frumoase visuri.
Concursul Operalia este destinat tinerelor talente din lumea muzicii,
concurenþii trebuind sã aibã vârsta între 18 ºi 30 de ani. Acest concurs
este organizat în fiecare an într-un alt oraº. Aceasta a fost prima ediþie
organizatã în Italia.
Poate vã intereseazã...
Sezonul Românesc s-a desfãºurat în luna mai la teatrul londonez New
Diorama. Principala piesã de teatru a fost Elevator, versiunea dramaticã a
renumitului film cu acelaºi nume, scrisã de Gabriel Pintilei ºi tradusã special
cu acest prilej de Cristina Cãtãlina. Pus în scenã de regizoarea Rachel Parish,
spectacolul s-a jucat în perioada 4-22 mai, protagoniºtii fiind Amrita Acharia
ºi Bradley Hall. Muzica originalã poartã semnatura lui Joe Hastings,
costumele, Jemima Carter-Lewis, iar, scenografia, Will Holt. Sezonul
Românesc este produs de Compania de teatru Firehouse, în colaborare cu
Institutul Cultural Român de la Londra, ºi prezinta publicului londonez o
selecþie de piese de teatru aparþinând noii generaþii de dramaturgi români,
precum: Oase pentru Prince (titlul original Oase pentru Otto) de Lia Bugnar,
regia Christian Hogaº; spectacole lecturã: The Sunshine Play, de ªtefan Peca,
regia Peter Stickney, Complexul „România” de Mihaela Michailov, regia
Natasha Nixon, Ca pe tine însuþi de Maria Manolescu, regia Nathan Curry;
lectura de carte Ca picaturile de sange pe linoleumul din lift, de Maria
Manolescu, regia Sophie Motley; atelier de pãpuºi pentru copii ºi adulþi,
coordonat de Monica Madas; instalaþie de artã, realizatã de Ioana Iliesiu.
Romanul Degete mici, de Filip Florian,
tradus în limba italianã
Romanul Degete mici de Filip
Florian (Polirom, 2005 ºi 2007) a
apãrut în limba italianã, la Fazi
Editore, cu titlul Dito mignole
(traducere de Maria Luisa
Lombardo). Dito mignole a fost
lansatã vineri, 14 mai, în cadrul
Târgului de la Torino.
Degete mici a apãrut recent în
slovenã, cu titlul Majhni prsti, la
Editura Didakta, în traducerea lui
Aleš Mustar, ºi în slovacã, cu titlul
Malièky, la Editura Kalligram, în
traducerea Evei Tapajnova. De
asemenea, romanul a mai fost
tradus în englezã, germanã,
maghiarã ºi polonezã ºi va mai
apãrea, în octombrie, în spaniolã,
la Acantilado. Versiunea in limba
engleza a romanului, Little
fingers, a apãrut în 2009 la
prestigioasa editurã americanã Houghton Mifflin Harcourt, în traducerea
lui Alistair Ian Blyth.
Elevi ai Liceului de muzicã Dinu Lipatti
au câºtigat poziþii de top în clasamentul final
al „Concours Musical-de-France”
Cinci copii cu vârste cuprinse între 9 ºi 11 ani, elevi ai Liceului de
muzic㠄Dinu Lipatti” din Bucureºti, s-au situat pe poziþii de top în
clasamentul final la „Concours Musical-de-France”, ce a avut loc în
perioada 15 - 16 Mai 2010, la sediul Conservatorului din regiunea
parizianã Saint Maure de Fosse.
Cu o tradiþie de peste 10 ani, competiþia Internaþionalã de pian este
organizatã de Fundaþia „Concours Musical de France”, sub egida
ministerului francez al culturii, ºi reuneºte, anual, sute de copii din întreaga
lume, la secþiuni distincte de participare, în funcþie de nivelul pregãtirii
la pian. 130 de ani de la naºtere
Omagiu lui Tudor Arghezi
Salonul de Carte Bookfest
Ajuns la a 5-a ediþie, Salonul de Carte Bookfest, cel mai important
târg de profil din România, va fi deschis în perioada 9-13 iunie 2010,
la Complexul Expoziþional ROMEXPO – pavilioanele 13, 14, 15,
16 ºi 17. Iubitorii de lecturã din Bucureºti ºi nu numai au ºansa sã
participe la deja tradiþionala întâlnire anualã cu cartea.
Cu aceastã ocazie, cele mai importante edituri din România –
Polirom, Humanitas, RAO, Curtea Veche, Nemira, Cartea
Româneascã ºi altele – vor oferi spre vânzare publicului larg, la
preþuri reduse, lucrãri de valoare scrise de autori de prestigiu din
þarã ºi strãinãtate.
Ca de obicei, Editura Fundaþiei România de Mâine va avea un
stand distinct, în care vor fi expuse manuale universitare, cursuri,
culegeri de teste-grilã, caiete de seminar, caiete de practicã
pedagogicã, pe care studenþii, profesorii ºi cercetãtorii le pot procura
la preþuri reduse, accesibile.
Un cadru fast, cum este Bookfest, pentru lansarea unor noi titluri
de carte universitarã reprezintã ºi pentru Editura Fundaþiei România
de Mâine o adevãratã provocare. Astfel, în ziua de 11 iunie, orele
12.00 vor fi prezentate lucrãrile Sociologia comparatã, semnatã de
Florian Tãnãsescu ºi Corina Bistriceanu-Pantelimon, Introducere
în psihologia creativitãþii, realizatã de Gabriela-Florenþa Popescu,
Testarea psihologicã. Aptitudinile ºi inteligenþa, de Alina Maria
Andrieº. Sâmbãtã, 12 iunie, orele 12,00 vor fi lansate: Civilizaþia
românã modernã, semnatã de Sorin Cristescu, ºi Presa româneascã
din afara graniþelor þãrii noastre, sub semnãturile Mihaela Albu ºi
Dan Anghelescu.
Pãstrând tradiþia, pe lângã manifestãrile dedicate evenimentelor
editoriale, Bookfest va gãzdui concerte ºi proiecþii de film.
Ediþia 2010 oferã ºi o noutate: invitatul special al Salonului de
Carte Bookfest este Spania. Astfel, o mulþime de lansãri de carte de
autori spanioli vor întregi repertoriul de evenimente cu care publicul
vizitator a fost obiºnuit, an de an, recreând ambianþa de excelenþã,
pe care numai ROMEXPO o oferã de fiecare datã.
Muzeul „Simu” – la 100 de ani
de la înfiinþare
Cine îºi mai aminteºte de ceea ce a reprezentat acest muzeu?
Iatã un moment fast pentru a recurge la memoria timpului.
Inaugurat la 21 mai 1910, în centrul Bucureºtiului, fiind o
premierã instituþionalã în România, care nu avea alt aºezãmânt de
artã accesibil publicului, Muzeul „Simu” gãzduia opere de o
inestimabilã valoare ale unor mari artiºti români ºi strãini, adunate
de pasionatul colecþionar de artã Anastase Simu (1854-1935). În 1927,
a dãruit casa ºi întreaga colecþie statului. Clãdirea, sub forma unui
templu din Antichitatea greacã, fusese construitã de Anastase Simu
la intersecþia strãzii Mercur cu o ulicioarã ce se întindea între strãzile
Colþei ºi Romanã, între casele lui Titu Maiorescu ºi C.A. Rosetti
spre vest ºi casele lui D.A. Sturdza ºi Al. Marghiloman spre est.
Generosul colecþionar de artã Anastase Simu, moºtenitor al unei
fabuloase averi, cu o solidã pregãtire enciclopedicã (licenþã în drept
la Paris ºi doctoratul în ºtiinþe politice ºi administrative la Bruxelles),
a fost secretar în Legaþia României din Berlin, senator, membru în
Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucþiunii Publice
(1910-1915), implicându-se ºi în alte domenii ale vieþii sociale ºi
culturale. S-a preocupat, sub nobila deviz㠄Nu numai pentru noi,
dar ºi pentru alþii”, de colectarea lucrãrilor, întreaga colecþie fiind
donatã statului român încã din 1910. Aceasta cuprindea circa 1200
de piese, aparþinând tuturor genurilor de artã plastic㠖 picturã,
sculpturã, graficã ºi artã decorativã. Pentru spaþiul de expunere (cinci
sãli ºi un hol) cifra era enormã. Iubitorii de artã puteau admira opere
ale maeºtrilor români de la Aman ºi Grigorescu la Octav Bãncil㠖,
dar majoritatea tablourilor expuse aparþineau ªcolii Franceze, la loc
de cinste aflându-se „Camille” de Claude Monet. Impresionante sunt
lucrãrile de sculpturã, busturile patronilor, ale doamnei ºi domnului
Simu, executate de Bourdelle. Anastase Simu a colecþionat ºi sculpturi
celebre executate de artiºti autohtoni, în primul rând de Dimitrie
Paciurea.
Muzeul „Simu” a funcþionat pânã în anul 1960, când, din pãcate,
clãdirea a fost demolatã, în locul sãu construindu-se blocul „Eva”,
iar majoritatea lucrãrilor ce compuneau valoroasa colecþie au intrat
în patrimoniul Muzeului Naþional de Artã al României.
Reprezentanþii României,
Paula Seling ºi Ovi,
s-au clasat pe locul trei,
cu 162 de puncte,
în finala Eurovision 2010
(Urmare din pag. 1)
A debutat în revista lui Al.
Macedonski, Liga ortodoxã cu
poezia Tatãlui meu (1896), semnând
Ion Theo. A avut o viaþã tumultoasã
– a colaborat la mai multe reviste,
între care Revista modernã ºi Viaþa
nouã, Facla, Viaþa româneascã,
Rampa, conducând, alãturi de Gala
Galaction, revista Cronica. Din 1899
s-a retras la mânãstirea Cernica, iar
în 1905 a renunþat la viaþa monahalã,
plecând în Elveþia, unde a audiat
cursuri la Universitatea din Geneva,
frecventând asiduu bibliotecile
(1905-1910). A fost condamnat în
procesul ziariºtilor colaboraþioniºti,
din 1918, ºi închis la închisoarea
Vãcãreºti, fiind graþiat în 1919 la
intervenþia lui Nicolae Iorga. Din
1922 a condus revista Cugetul
românesc, apoi ziarul Naþiunea
(1923), unde a publicat Amintirile
ierodiaconului Iosif.
Ceea ce a marcat strãlucit
consacrarea poetului a fost apariþia
Cuvintelor potrivite, aducându-i
Premiul Societãþii Scriitorilor din
România (1927).
Într-o concepþie graficã cu totul
originalã, Tudor Arghezi a editat
ineditele Bilete de papagal (19281929; 1930; 1937-1938; 1945), în
care a lansat câþiva poeþi tineri de
certã valoare.
Simultan, Tudor Arghezi a
cultivat cu acelaºi har proza
poematicã ºi foiletonistã: Icoane de
lemn (1929), Tablete din Þara lui
Kuty (1933), Cimitirul Buna vestire
(1936).
În 1934, i s-a acordat Premiul
Naþional pentru Poezie, alãturi de
George Bacovia.
Au relevat noi surse ale
lirismului poetului Cãrticicã de
searã (1935) ºi Hore (1939), în timp
ce ediþiile definitive de Versuri
(1936; 1940; 1943) au configurat ºi
mai pregnant personalitatea atât de
contradictorie a lui Arghezi.
În timpul celui de al Doilea
Rãzboi Mondial, a deþinut rubrica
Bilete de papagal din ziarul
Informaþia zilei, unde a publicat, în
septembrie 1943, celebrul pamflet
Baroane!, (pentru care a ºi fost
arestat ºi apoi întemniþat în lagãrul
de la Târgu Jiu (1943-1944), o
virulentã atitudine împotriva
ambasadorului Germaniei la
Bucureºti, baronul Manfred von
Killinger.
Dupã 1945, a desfãºurat o
impetuoasã activitate publicisticã la
Adevãrul, Jurnalul de dimineaþã ºi
altele, fiind distins cu Premiul
Naþional pentru Literaturã (1946),
care a confirmat încã o datã valoarea
operei argheziene, imensul prestigiu
de care se bucurã autorul ei.
Dar noi atacuri în presa vremii
au stârnit poeziile din Una sutã una
poeme (1947), ceea ce a determinat
un verdict deosebit de dur – punerea
sub interdicþie a operei sale literare.
În 1962, Arghezi a început
editarea seriei de Scrieri, conceputã
în 60 de volume, ultimele plachete
ale poetului înmânunchind stiluri
absolut inedite: Frunze (1961),
Cadenþe (1964), Ritmuri (1966).
I s-a decernat Premiul
Internaþional Herder (1965) ºi, tot
în acelaºi an, a fost ales membru al
Academiei Sârbe de ªtiinþe ºi Arte.
Poetul a plecat în lumea umbrelor
la 14 iulie 1967, la puþin timp dupã
moartea soþiei sale Paraschiva
(1966), fiind înmormântat alãturi de
ea, în grãdina casei din Mãrþiºor.
Se poate spune cã Tudor
Arghezi a îmbogãþit ºi modernizat,
pur ºi simplu, limbajul poetic, a
creat structuri lirice inedite, specii
noi în prozã, în genere forme de o
extremã concizie, menite parcã sã
provoace gândirea leneºã sau pe cea
conformistã.
În anul 2000, începe editarea
operei complete a scriitorului Tudor
Arghezi (ajunsã în prezent la
volumul nouã), în colecþia Opere
fundamentale, coordonatã de
Fundaþia pentru ªtiinþã ºi Artã ºi
Editura Univers Enciclopedic, la
care s-a alãturat, din 2003, Editura
Academiei Române.
În faþa eruditului, titanicului
univers al liricii argheziene, omagiu
întru eternitate.
Naþionala femininã de volei a României
s-a calificat la Campionatul European din 2011,
care se va desfãºura în Italia ºi în Serbia
Ziua libertãþii fiscale
Naþionala femininã de handbal a României
s-a calificat la Campionatul European din 2010,
care va avea loc în Danemarca ºi Norvegia
între 7-19 decembrie.
Cãrþile colaboratorilor noºtri
Cititorii mei fideli vor descoperi c㠄Piloþii de Formula Unu” vine în
prelungirea altor titluri nãscute din preocuparea autorului în perimetrul
existenþei ºi performanþelor mass-media la noi acasã ori prin alte pãrþi.
Am început cu „Gutenberg sau Marconi?”, reeditat recent sub titlul
„Cavaleri ai Ordinului Gutenberg”, având drept areal presa scrisã. Am
continuat cu „Eu comunic, tu comunici, el comunicã”, „Sub roþile Carului
Mare”, „Tehnologia în tranºeele informaþiei”, „Angrosiºti în Piaþa
Informaþiei”, respectiv, „Regatul meu pe-o ºtire!” – ultimele trei
preocupate de agenþiile de ºtiri – ciclul ajunge la aceste pagini consacrate
evoluþiei audio-vizualului.
Le propun cititorilor mei tradiþionali ºi, poate, altora noi, cu speranþa
cãle-ar putea fi de folos. Sunt preluate cu intenþie din scrieri mai vechi
date din coperta de altã datã a unui gazetar doritor sã ºtie ce s-a întâmplat
prin lume cu mult înainte. ªi poate sper eu, necunoscute.
Mulþumesc domnului DORU DINU GLÃVAN, directorul Studioului
Regional Radio Reºiþa, cu sprijinul cãruia a apãrut aceastã lucrare.
Totodatã, adresez mulþumiri celor care au participat la pregãtirea pentru
tipar a lucrãrii: Alexandra Silvia Stãnescu, Gabriel Pintilie.
Neagu UDROIU
Marcatã în 28 mai, Ziua libertãþii fiscale este sãrbãtoarea
contribuabililor din lumea întreagã ºi reprezintã în mod simbolic
data pânã la care muncim pentru stat ºi ziua din care începem sã
muncim pentru noi, fiind organizatã diferit în fiecare an ºi pentru
fiecare þarã în parte. Anul acesta, pentru contribuabilii din România,
ziua libertãþii fiscale are o semnificaþie aparte, indicând cã în þara
noastrã povara fiscalã a ajuns la un asemenea nivel, încât românii
muncesc 147 de zile, adicã aproape cinci luni, pentru stat.
De fapt, Ziua libertãþii fiscale este un indicator conceput, în 1948,
de cãtre omul de afaceri Dallas Hostetler din Florida, care, în 1971,
ºi-a donat dreptul de proprietate intelectualã unei ONG americane,
The Tax Foundation.
A intrat în tradiþie ca, în aceastã zi, asociaþiile de contribuabili
din lumea întreagã sã calculeze Ziua libertãþii fiscale, punctul de
plecare constituindu-l „povara fiscalã”, adicã raportul procentual
dintre totalitatea cheltuielilor publice ºi Produsul Intern Brut. Acest
indicator relevã cât la sutã din avuþia creatã în þarã într-un an este
cheltuitã de guvern, mai exact, cât din producþia societãþii este
consumatã, nu de cei care o realizeazã, ci de cãtre stat. Datele oferite
de Eurostat ºi conform metodologiei ESA95, demonstreazã faptul
cã, în România, în anul 2009, valoarea sa a fost de 40,4. Acest
procentaj înseamnã 147 de zile dintr-un an.
Uneori, povara fiscalã se calculeazã ºi ca raport procentual între
veniturile bugetare ºi PIB, dar astfel se estimeazã ºi intervenþia
guvernului atunci când bugetul statului este în deficit.
Dincolo de metoda de calcul, Ziua libertãþii fiscale subevalueazã
costul statului, pentru cã, oricum, face abstracþie de povara
administrativã generatã de birocraþia zecilor de declaraþii, de
incertitudinea repetatelor modificãri ale Codului fiscal, de
instabilitatea legislativã a celor 900 de monitoare oficiale pe an, de
distorsiunile determinate de alocarea arbitrarã a resurselor.
În mod evident, Ziua libertãþii fiscale oferã posibilitatea ca fiecare
contribuabil sã înþeleagã cât de mult costã statul ºi diversele servicii
gratuite pe care le furnizeazã, reamintind mereu adevãrul cã resursele
publice, înainte de a fi cheltuite sau redistribuite, trebuie mai întâi
produse. Totodatã, cunoaºterea dimensiunii poverii fiscale contribuie
la sporirea exigenþei din partea contribuabililor faþã de calitatea
serviciilor furnizate de cãtre stat. Oricum, creºterile demenþiale ale
impozitelor ºi taxelor de tot felul fac povara fiscalã, care nu este
însoþitã, într-un gest de compensare minimã, de o ameliorare vizibilã
a calitãþii serviciilor publice, aproape imposibil de suportat, iar
percepþia acesteia de contribuabil este una tristã, deprimantã.
Grupaj realizat de
Maria-Adela DAVIDESCU
501 – 31 mai 2010
pag. 7
OPINIA NAÞIONALÃ
Programele Televiziunii România de Mâine ºi RRM Student FM
TVRM Educaþional
LUNI – 31 mai 2010
00:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
Spiru Haret
04:00 Contrapunct (r)
05:00 Din lumea cu doruri multe (r)
04:00 Contrapunct (r)
05:00 Ilinca Dumitrescu ºi invitaþii sãi (r)
VINERI – 4 iunie 2010
06:00 Promo USH
MIERCURI – 2 iunie 2010
06:00 Promo USH
06:10 Caragiale în jurnale (r)
06:05 Agricultura ºi alimentaþia (r)
06:40 Întâlnire cu folclorul (r)
06:00 Promo USH
07:00 Academica – Ateneul artelor.
07:00 Forum Naþional Spiru Haret (r)
06:10 Viaþa ca un spectacol (r)
Emisiune de Mircea Micu (r)
07:30 Lauri pentru liceeni (r)
06:40 Întâlnire cu folclorul (r)
08:00 Virtuþi ºi vicii.
08:00 Muz-Art.
07:00 Deutsche Welle (r)
Emisiune de Alexandru Lucinescu
Emisiune de Nicolae Dumitru
07:30 Ani de liceu (r)
08:30 Românul, cetãþean european.
09:00 Film documentar – Spaþiul,
08:00 Aplauze pentru haretiºti.
Emisiune de Gheorghe Oniºoru
ultima frontierã
Emisiune de Carmen Stoianov
09:00 Film documentar – Spaþiul,
09:30 Teleamfiteatrul Universitãþii
08:30 Parodi press la foc scãzut.
ultima frontierã
Spiru Haret*
Emisiune de Nicolae Iliescu
09:30 Teleamfiteatrul Universitãþii
13:00 Femeia – adevãr ºi poveste.
09:00 Noi, consumatorii.
Spiru Haret*
Emisiune de Ana Maria Ghiur
Emisiune de Mihail Dumitru Sandu (r)
13:00 Academica – ªtiinþã.
14:00 Din sãlile de concert.
09:30 Teleamfiteatrul Universitãþii
Emisiune de Alexandru Mironov
Emisiune de Mihai Darie
Spiru Haret*
14:00 TVRM-edicina. Prof. univ. dr. Constantin 13:00 Lumea vãzutã de aproape.
14:30 Cronica ST.
Dumitrache la dispoziþia dvs.
Emisiune de Cristian Român
Emisiune de Neagu Udroiu
14:58 Promo USH
14:00 TVRM-edicina. Prof. univ. dr. Alexandru 15:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
15:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
Spiru Haret*
Oproiu la dispoziþia dvs.
Spiru Haret*
18:30 Caragiale în jurnale.
15:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
18:30 Film documentar – Spaþiul,
Emisiune de Viorel Popescu
Spiru Haret*
ultima frontierã
19:00 Haretiºtii.
18:30 Caragiale în jurnale.
19:00 Haretiºtii.
Emisiune de Mugur Popovici
Emisiune de Viorel Popescu
Emisiune de Mugur Popovici
19:30 Geneza unui vis.
19:00 Lumea sportului.
19:30 Lumea cu telecomanda.
Emisiune de Violeta Screciu
Emisiune de Cristina Matei
Realizator Diana Popescu
19:30 Generalul Cinema – film documentar 20:00 Apel telefonic.
20:00 Apel telefonic.
Emisiune de George Nicolau
20:00 Din lumea cu doruri multe.
Emisiune de George Nicolau
21:15 Casã dulce româneascã.
Emisiune de Florin Racoci
21:15 Vedetele ºi fanii lor.
Emisiune de Cãtãlin Maximiuc
21:00 Academica – Economia, pentru cine?
Emisiune de Narcisa Tcaciuc
22:15 Istorie ºi istorii.
Emisiune de Ilie ªerbãnescu
22:15 Film serial: Dragoste oarb㠖 Filipine,
Emisiune de Mircea Dogaru
22:00 Film serial: Dragoste oarb㠖 Filipine,
2002 (ep. 34)
00:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
2002 (ep. 36)
23:15 Contrapunct.
Spiru Haret (r)
23:00 Contrapunct.
Emisiune de George Marinescu
04:00 Apel telefonic (r)
Emisiune de George Marinescu
00:00 Teleamfiteatru (r)
05:00 Gazon fierbinte (r)
00:15 Teleamfiteatrul Universitãþii
03:30 Film documentar
Spiru Haret (r)
SÂMBÃTà – 5 iunie 2010
04:00 Apel telefonic (r)
04:00 Vedetele ºi fanii lor (r)
05:00 Invitatul de la ora 13 (r)
05:00 Scena ca istorie (r)
06:00 Promo USH
06:10 Caragiale în jurnale (r)
MARÞI – 1 iunie 2010
JOI – 3 iunie 2010
06:30 Casã dulce româneascã (r)
06:00 Promo USH
07:30 Generalul Cinema (r)
06:00 Promo USH
06:10 Cronica scepticului (r)
08:00 Stele de mâine.
06:10 Caragiale în jurnale (r)
06:40 Din sãlile de concert (r)
Emisiune de Dumitru Lupu
06:40 Din sãlile de concert (r)
07:00 Lumea cu telecomanda (r)
09:00 Deutsche Welle.
07:00 Geneza unui vis (r)
07:30 Haretiºtii (r)
Emisiune de Diana Popescu
07:30 Lumea sportului (r)
08:00 Nimic fãrã lege.
09:30 Întâlnire cu folclorul.
08:00 Echipele „Gusti”.
Emisiune de Florin Fãiniºi
Emisiune de Theodora Popescu
Emisiune de Florian Tãnãsescu
08:30 Gândeºti, deci exiºti.
10:00 USH mi-a schimbat viaþa.
09:00 Film documentar – Spaþiu,
Emisiune de Victoriþa Duþu
Emisiune de Mugur Popovici
ultima frontierã
09:00 Film documentar – Spaþiul,
11:00 Consum culturã.
09:30 Teleamfiteatrul Universitãþii
ultima frontierã
Realizator George Stanca
Spiru Haret*
09:30 Teleamfiteatrul Universitãþii
12:00 Agricultura ºi alimentaþia.
13:00 La hanul morãriþei.
Spiru Haret*
Emisiune de Gheorghe Predilã
Emisiune de Paulina Irimia
13:00 Invitatul de la ora 13.
14:00 TVRM-edicina. Prof. univ. dr. Andrei Firicã 12:57 Promo
Emisiune de Sorin Lupaºcu
13:00 En garde! Emisiune de Carmen Fulger
la dispoziþia dvs
14:00 Din sãlile de concert.
14:00 Vorbiþi, scrieþi româneºte.
15:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
Emisiune de Mihai Darie
Emisiune de Valeriu Marinescu
Spiru Haret*
14:30 Un rãspuns pentru fiecare.
14:30 Adevãratele stele.
18:30 Comorile oraºului.
Emisiune de Simona ªerban
Emisiune de Sorin Lupaºcu
Emisiune de Cezar Lungu
15:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
15:58 Promo
19:00 Lauri pentru liceeni.
Spiru Haret*
16:00 Film documentar – Grãdinile
Emisiune de Cristina Matei
18:30 Noi, consumatorii.
din Luxembourg (II)
19:30 Caragiale în jurnale.
Emisiune de Mihail Dumitru Sandu
16:30 Cinepanorama.
Emisiune de Viorel Popescu
19:00 Ani de liceu.
Emisiune de Eugen Atanasiu
20:00 Întâlnire cu folclorul.
Emisiune de Mugur Popovici
17:00 Ilinca Dumitrescu ºi invitaþii sãi
Emisiune de Theodora Popescu
19:30 Viaþa ca un spectacol.
18:30 Contrapunct.
20:30 Forum Naþional Spiru Haret.
Emisiune de Viorel Popescu
Emisiune de George Marinescu
Emisiune de Ciprian Vasilescu
20:00 Gazonul fierbinte.
19:30 Am venit cu drag la voi.
21:00 Academica – Cãrþi în instanþã.
Emisiune de Mugur Popovici
Emisiune de Georgel Nucã
Emisiune de Florin Rotaru
21:00 Academica – Istoria care doare.
21:30 Lumea pe dos.
22:00 Confesiuni plastice.
Emisiune de Mircea Dogaru
Emisiune de Viorel Popescu
Emisiune de Dan Mironescu
22:00 Film serial: Dragoste oarb㠖 Filipine,
22:30 Film artistic românesc: Toate pânzele
23:00 Scena ca istorie.
2002 (ep. 35)
sus (1987) III. Regia: Mircea Mureºan.
Emisiune de Violeta Screciu
23:00 Calendar cultural – luna iunie.
Interpreteazã: Ion Besoiu, Sebastian
00:00 Teleamfiteatrul Universitãþii
Emisiune de Ion Dodu Bãlan
Papaiani, Ilarion Ciobanu, Jean Constantin.
Spiru Haret
TVRM Cultural
LUNI – 31 mai 2010
06.00 Mapamond cultural (r)
06.30 Universul cuvintelor (r)
07.00 La sfat cu medicul (r)
07.30 Forum Naþional Spiru Haret (r)
08.00 Stele de mâine
08.20 Poeþi ºi poeme
08.30 Aplauze pentru haretiºti (r)
09.00 Academia copiilor (r)
10.00 Lumea vãzutã de aproape (r)
11.00 Am venit cu drag la voi (r)
13.00 Academica – Cãrþi în instanþã (r)
14.00 Ecumenica (r)
15.00 Din lumea cu doruri multe (r)
16.00 Cronica scepticului
16.30 Mapamond cultural
17.00 Academica – Ateneul artelor (r)
18.00 Film serial: Arsene Lupin
19.00 Scena ca istorie
20.00 Agricultura ºi alimentaþia
21.00 Amfiteatru cultural –
Consum culturã
22.00 Românul, cetãþean european (r)
22.25 Poeþi ºi poeme (r)
22.30 Film artistic românesc (r)
00.00 Universul cuvintelor (r)
00.30 La sfat cu medicul (r)
01.00 Am venit cu drag la voi (r)
03.00 Academica – Cãrþi în instanþã (r)
04.00 Agricultura ºi alimentaþia (r)
05.00 Cronica scepticului (r)
05.30 Forum Naþional Spiru Haret (r)
MARÞI – 1 iunie 2010
06.00 Contrapunct
07.00 Mioriþa (r)
07.30 Film documentar
08.00 Stele de mâine
08.20 Poeþi ºi poeme
08.30 Film serial: Arsene Lupin (r)
09.30 Muzicã popularã (r)
10.00 Economia, pentru cine?
11.00 Amfiteatru cultural –
Consum culturã (r)
12.00 Cinepanorama (r)
12.30 Cronica ST (r)
13.00 Invitatul de la ora 13 - direct
14.00 La sfat cu medicul
14.30 Întâlnire cu folclorul
15.00 Arta documentarului
16.00 Parodi press (r)
16.30 Mapamond cultural
17.00 Gândeºti, deci exiºti
17.30 Scrisori de acreditare (r)
18.00 Film serial: Arsene Lupin
19.00 În cãutarea folk-ului pierdut
20.00 Nimic fãrã lege!
20.30 Academica – Ateneul artelor
21.30 Comorile oraºului (r)
22.00 Generalul Cinema
22.30 Poeþi ºi poeme (r)
22.35 Ilinca Dumitrescu ºi invitaþii sãi
00.00 Economia, pentru cine? (r)
01.00 Amfiteatru cultural –
Consum culturã (r)
02.00 Invitatul de la ora 13 (r)
03.00 Arta documentarului (r)
04.00 Gândeºti, deci exiºti (r)
04.30 Nimic fãrã lege! (r)
05.00 Contrapunct (r)
MIERCURI – 2 iunie 2010
06.00 Economia, pentru cine? (r)
07.00 Mapamond cultural (r)
07.30 Film documentar
08.00 Stele de mâine
08.20 Poeþi ºi poeme
08.30 Film serial: Arsene Lupin (r)
09.30 Întâlnire cu folclorul
10.00 Gazonul fierbinte
11.00 Gândeºti, deci exiºti (r)
11.30 Noi, consumatorii (r)
12.00 Adevãratele stele (r)
13.30 Jurnale în stil Caragiale
14.00 TVRM-edicina – direct
15.00 Arta documentarului
16.00 Mioriþa
16.30 Mapamond cultural
17.00 Femeia, adevãr ºi poveste
18.00 Film serial: Arsene Lupin
19.00 Istoria cu învãþãturã
20.00 Comorile oraºului
20.30 Deschide cartea (r)
21.00 Echipele „Gusti”
22.00 Virtuþi ºi vicii
22.30 Poeþi ºi poeme (r)
22.35 Cinepanorama
23.00 Aplauze pentru haretiºti (r)
23.30 La sfat cu medicul (r)
00.00 Gazonul fierbinte (r)
01.00 TVRM-edicina (r)
02.00 Mioriþa (r)
02.30 Arta documentarului (r)
03.30 Adevãratele stele (r)
05.00 Istoria cu învãþãturã (r)
JOI – 3 iunie 2010
06.00 Contrapunct
07.00 Jurnale în stil Caragiale (r)
07.30 Performeri în arenã
08.00 Stele de mâine
08.20 Poeþi ºi poeme
08.30 Film serial: Arsene Lupin (r)
09.30 Întâlnire cu folclorul (r)
10.00 Grãdina cu statui (r)
11.00 Galele TVRM (r)
13.00 Sisteme de valori în crizã (r)
14.00 TVRM-edicina – direct
15.00 Cafe concert
15.30 ªtiinþã ºi spiritualitate (r)
16.30 Mapamond cultural
17.00 La Hanul Morãriþei
18.00 Film serial: Arsene Lupin
19.00 Pãrinþi ºi copii
20.00 Românul, cetãþean european
20.30 Recital muzical
21.00 Amfiteatru cultural –
Istorie ºi istorii
22.30 Poeþi ºi poeme (r)
22.35 Parodi press
23.00 Scrisori de acreditare
23.30 Forum Naþional Spiru Haret (r)
00.00 Contrapunct (r)
01.00 Grãdina cu statui (r)
02.00 Sisteme de valori în crizã (r)
03.00 ªtiinþã ºi spiritualitate (r)
04.00 La Hanul Morãriþei (r)
05.00 Românul, cetãþean european (r)
05.30 Parodi press (r)
VINERI – 4 iunie 2010
06.00 Agricultura ºi alimentaþia (r)
07.00 Recital muzical (r)
07.30 Film documentar
08.00 Stele de mâine
08.20 Poeþi ºi poeme
08.30 Film serial: Arsene Lupin (r)
09.30 Amintiri de la filmare (r)
10.00 En garde! (r)
11.00 Scena ca istorie (r)
12.00 În cãutarea folk-ului pierdut (r)
13.00 Jurnale în stil Caragiale
13.30 Casa noastrã (r)
14.00 Muz-art (r)
15.00 Teatru (r)
16.00 Istoria cu învãþãturã (r)
17.00 Echipele „Gusti” (r)
18.00 Vedetele ºi fanii lor (r)
19.00 Femeia, adevãr ºi poveste (r)
20.00 Galele TVRM
22.00 Noi, consumatorii
22.30 Poeþi ºi poeme (r)
22.35 Ilinca Dumitrescu ºi invitaþii sãi (r)
00.00 En garde! (r)
01.00 Scena ca istorie (r)
02.00 În cãutarea folk-ului pierdut (r)
03.00 Teatru (r)
04.00 Muz-art (r)
05.00 Echipele „Gusti” (r)
SÂMBÃTà – 5 iunie 2010
06.00 Contrapunct
07.00 Mapamond cultural (r)
07.30 Performeri în arenã (r)
08.00 Stele de mâine
Versiune cinematograficã dupã serialul TV
„Toate pânzele sus!” realizat de TVR,
în 1976. „Secretul epavei” este primul
lungmetraj dintr-o serie de trei. Ecranizare
dupã romanul omonim de Radu Tudoran.
Filmul prezintã aventurile a doi prieteni,
românul Lupan ºi francezul Vaillant, porniþi
pe urmele secretelor epavei corabiei
L’Esperance. Aventurile celor doi prieteni
continuã ºi în cea de-a doua parte a filmului.
Aflat în Marea Mediteranã în cãutarea
prietenului sãu, francezul Pierre Vaillant,
Anton Lupan, comandantul vasului
„Speranþa” respinge, în repetate rânduri,
atacurile piraþilor conduºi de Spânu. El
aflã cã Vaillant reuºise sa-ºi construiascã
o corabie cu care evadase din insula piraþilor
ºi trecuse prin strâmtoarea Gibraltar
spre Þara de Foc ºi hotãrãºte sã
porneascã ºi el într-acolo.
00:00 Cafe concert. Emisiune de Sorin Petre
00:30 Adevãratele stele (r)
02:00 Lumea pe dos (r)
03:00 Academica – ªtiinþã (r)
04:00 Am venit cu drag la voi (r)
DUMINICà – 6 iunie 2010
06:00 Promo USH
06:10 Cinepanorama (r)
06:30 Vorbiþi, scrieþi româneºte (r)
07:00 Cronica ST (r)
07:30 Deschide cartea !
Emisiune de Alexandru Mironov
08:00 Luminã în suflet.
Emisiune de Sorin Bejan
09:00 Basmele copilãriei.
Emisiune de Carmen Fulger
10:00 Idei în dialog. Emisiune de Corneliu Toader
11:30 Cui nu-i e fricã de Universitatea
Spiru Haret. Emisiune de Teodora Zincã
12:00 Album cu prieteni.
Emisiune de Dan Mironescu
13:00 Cronica scepticului.
Emisiune de Cristian Român
13:30 Mioriþa – antologie de folclor tradiþional.
Emisiune de Ioan Filip
14:00 Ateneul artelor.
Emisiune de Mircea Micu
15:00 Teatrul în fotoliul de acasã.
Emisiune de Viorel Popescu
16:00 În cãutarea folk-ului pierdut.
Emisiune de Maria Gheorghiu
17:00 Scrisori de acreditare.
Emisiune de Mihaela Mihailide
17:30 Dor de-acasã. Emisiune de divertisment.
Realizator Puiu Stoicescu
19:30 Grãdina cu statui.
Emisiune de Neagu Udroiu
20:30 Galele TVRM. Emisiune de Georgel Nucã
22:30 Film artistic: Lumile lui H.G. Wells.
Partea a II-a. (The Infinite Worlds of H.G.
Wells – SUA, 2000, fantezie). Distribuþie:
Tow Ward, Katie Carmichael, Nick Rowe.
H.G.Wells a fost om de ºtiinþã, autor ºi
vizionar. În calitate de precursor al sciencefiction-ului, a scris „Maºina Timpului” ºi
„Rãzboiul Lumilor”. Astfel, o nouã mini
serie ambiþioasã, aduce viziunea epicã a
lui Wells asupra vieþii.
00:00 Cafe concert. Emisiune de Sorin Petre
00:30 Teatrul în fotoliul de acasã (r)
01:30 Dor de-acasã (r)
03:30 Galele TVRM (r)
05:30 Scrisori de acreditare (r)
RADIO ROMÂNIA DE MÂINE – STUDENT FM
LUNI – VINERI
07.00-10.00
BUNÃ DIMINEAÞA USH!
Realizator: Ionuþ Tardel
10.00-13.00
TACHE ªI FACE
Realizator: Robert Tache
Vineri 12.00-13.00 – OMUL DIN SPATELE
PERSONALITÃÞII.
Realizator: Maria Ilie
13.00-16.00
CUTIA PANDOREI
Realizator: Kristine
Marþi 13.00-14.00 – INVITATUL DE
LA ORA 13
Realizator: Sorin Lupaºcu
SÂMBÃTà – DUMINICÃ
10.00-12.00
MATINAL DE WEEK-END
Realizator: Maria Ilie
12.00-13.00
Sâmbãt㠖 CU CASA-NCHISÃ
Realizator: Irina Minca
Duminic㠖 MUZICÃ
13.00-17.00
SIESTA DE WEEK-END
Realizator: Sâmbãtã Tiberiu Ursan
Duminicã Otilia Zamfir
16.00-19.00
FRESH NEWS
Realizatori: Otilia Zamfir ºi Alina Toma
17.00-18.00
19.00-22.00
DESTRESEARA
Realizator: Maria Ilie
Duminic㠖 PRINTRE RÂNDURI
Realizator: Otilia Zamfir
22.00-23.00
Luni-Vineri MUZICÃ
Vineri 00.00-02.00 – POVEªTI NESPUSE.
Realizator Ionuþ Tardel
18.00-20.00
23.00-24.00
Luni-Joi CAFE NOCTURN
Realizator: Luminiþa Bondrea
Luni 00.00-01.00 – PRINTRE RÂNDURI (r)
Realizator: Otilia Zamfir
02.00-07.00 – NIGHT FEVER
Marþi 00.00-02.00 – TOP 30 (r)
Realizatori: Alex Crãciun ºi Alina Toma
02.00-07.00 – NIGHT FEVER
Miercuri 00.00-02.00 – 80 REMEMBER (r)
Realizator: Robert Tache
02.00-07.00 – NIGHT FEVER
Joi 00.00-01.00 – Metalmorfoza
Realizator: Marru
01.00-07.00 – NIGHT FEVER
Sâmbãt㠖 MUZICÃ
Sâmbãt㠖 80 REMEMBER
Realizator: Robert Tache
Duminic㠖 TOP 30
Realizatori: Alex Crãciun
ºi Alina Toma
20.00-22.00
Sâmbãt㠖 POVEªTI NESPUSE
Realizator: Ionuþ Tardel
Duminic㠖 SEARA
CONFESIUNILOR
Realizator: Luminiþa Bondrea
22.00-07.00
NIGHT FEVER
*În emisiunea Teleamfiteatrul Universitãþii
Spiru Haret sunt prezentate Consultaþii
pentru sesiunea de examene. Emisiunea este
realizatã în cadrul Departamentului Învãþãmânt.
08.20 Poeþi ºi poeme
08.30 Jurnale în stil Caragiale
09.00 Academia copiilor (r)
10.00 Cronica scepticului (r)
10.30 Aplauze pentru haretiºti
11.00 La Hanul Morãriþei (r)
12.00 Teatru
13.00 Virtuþi ºi vicii (r)
13.30 Casa noastrã
14.00 Nimic fãrã lege! (r)
14.30 Adevaratele stele – direct
16.00 Amfiteatru cultural –
Istorie ºi istorii (r)
17.30 En garde!
18.30 Gradina cu statui
19.30 Din lumea cu doruri multe
20.30 Deschide cartea
21.00 Film artistic românesc
22.20 Poeþi ºi poeme (r)
22.30 Academica – Cãrþi în instanþã
23.30 Generalul Cinema (r)
00.00 Noi, consumatorii (r)
00.30 Contrapunct (r)
01.30 Casa noastrã (r)
02.00 Adevaratele stele (r)
03.30 Teatru (r)
04.30 Amfiteatru cultural –
Istorie ºi istorii (r)
DUMINICà – 6 iunie 2010
06.00 Promo
06.10 En garde (r)
07.00 ªtiinþã ºi spiritualitate
08.00 Stele de mâine
08.20 Poeþi ºi poeme
08.30 Scrisori de acreditare (r)
09.00 Ecumenica
10.00 Vorbiþi, scrieþi româneºte
10.30 Noi, consumatorii (r)
11.00 Am venit cu drag la voi
13.00 Invitatul de la ora 13 (r)
14.00 Lumea vãzutã de aproape
15.00 Forum Naþional Spiru Haret
15.30 Sisteme de valori în crizã
16.30 Vedetele ºi fanii lor
17.30 Dor de-acas㠖 direct
19.30 Amintiri de la filmare
20.00 Muz-art
21.00 Film artistic strãin
22.20 Poeþi ºi poeme (r)
22.30 Aplauze pentru haretiºti (r)
23.00 Cronica ST
23.30 Mapamond cultural (r)
00.00 Ecumenica (r)
01.00 Noi, consumatorii (r)
01.30 Lumea vãzutã de aproape (r)
02.30 Virtuþi ºi vicii (r)
03.00 Dor de-acasã (r)
05.00 Cronica ST (r)
05.30 Forum Naþional Spiru Haret (r)
Stimaþi cititori,
Dorim sã fiþi partenerii noºtri în elaborarea publicaþiei Opinia naþionalã. De
aceea, vã adresãm invitaþia de a ne transmite opinii, informaþii, idei de larg
interes naþional, pe care sã le publicãm în ediþiile viitoare.
Aºteptãm cu interes ºi propuneri privind conþinutul publicaþiei.
Dragi studenþi!
Aveþi întrebãri la care doriþi sã primiþi lãmuriri de la cadrele didactice?
Vã rugãm sã le transmiteþi Opiniei naþionale! Tot aici veþi gãsi ºi rãspunsurile.
Transmiteþi corespondenþa dumneavoastrã la adresele:
• Strada Fabricii nr. 46 G, sectorul 6, Bucureºti
• e-mail: [email protected]o; [email protected];
[email protected]
Telefoane: 021.316.97.91 (telefon ºi fax)
021.316.97.85; 021.316.97.86; 021.316.97.87
- interioare: 168 ºi 169
Opinia REVISTA OPINIA NAÞIONALÃ ESTE EDITATÃ
DE FUNDAÞIA ROMÂNIA DE MÂINE,
naþionalã
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Solicitãri de abonamente, cu plata prin mandat poºtal sau dispoziþie de
platã, se pot adresa serviciului de difuzare care funcþioneazã în Strada Fabricii
nr. 46 G, sectorul 6, Bucureºti. Telefon 021.316.97.88/int.108.
ISSN 1221-4019 ºi ISSN 1841-4265 (Opinia naþionalã ONLINE)
Tiparul executat de
TIPOGRAFIA FUNDAÞIEI ROMÂNIA DE MÂINE
501 – 31 mai 2010
pag. 8
OPINIA NAÞIONALÃ
Nestor Ignat: Se poate face ºi din presã ceva,
dacã sunt oameni s-o facã
Neagu UDROIU: Vorbim despre presa româneascã. Gazda noastrã
este un actor important în presã, de-a lungul a decenii întregi, este vorba
de domnul profesor universitar Nestor Ignat. Cum domnul profesor Nestor
Ignat are în prezent 92 de ani, vã las sã înþelegeþi ce arc uriaº avem de
fãcut în timp pentru a exploata bunãvoinþa domnului profesor în ceea ce
priveºte relaþia sa cu presa, cu istoria presei, cu civilizaþia presei, aº zice,
ducând lucrurile un pic mai departe. Domnule profesor, eu, personal, sau
generaþia mea v-a cunoscut, sã zic, într-o calitate birocraticã, eraþi, pe
atunci, preºedintele Uniunii Ziariºtilor din România. Alþii au avut
„ghinionul” sã vã întâlneascã într-o posturã ºi mai neconvenabilã: decan
al Facultãþii de ziaristicã, unde au trebuit sã vinã la cursuri, sã asiste, sã
se lase torturaþi la examene, sã le semnaþi diploma de absolvire. ªi, ºtiu,
cunosc, sunt foarte multe nume care au intrat în presa româneascã prin
acel portal, pe care dumneavoastrã îl prezidaþi. Acum însã, aºa cum v-am
spus de la început, mi-aº dori sã mã ajutaþi sã vedem presa dincolo de
hotarele vizibile nouã. Dumneavoastrã aveþi aceastã formidabilã
experienþã interbelicã ºi acolo aº vrea, pentru un moment, sã ne proiectãm.
Spuneþi-mi unde sunteþi nãscut…
Nestor IGNAT: Sunt nãscut la Iaºi, în 1918... Tata, Dumitru Ignat,
avocat, licenþiat în drept, dar mai mult om de afaceri, a fost ºi proprietar
de mori; era un burghez, dupã cum se vede. Mama se numea Lucia, era
fiica lui Nestor Filotti, mare industriaº, ãsta era un om avut, un om foarte
bogat, de la Brãila.
Neagu UDROIU: Deci, porneaþi în lume dintr-o familie de
intelectuali, de oameni de afaceri, chiar dacã nu erau niºte Rockefelleri
ai momentului, erau, cu adevãrat, niºte oameni care-ºi gãsiserã rostul.
Cu presa când aþi început sã vã întâlniþi?
Nestor IGNAT: Cu totul întâmplãtor, pentru cã bunicul dinspre tatãl
meu avea un obicei, care era al tuturor intelectualilor; bunicul era doctor
în economie din Belgia, ei se opreau asupra ziarelor...
Neagu UDROIU: Dacã mai mergeþi pe firul biografic. Cine ºtie unde
ajungem, prin epoca lui Brâncoveanu sau a lui Mihai Viteazul?
Nestor IGNAT: Chiar la Brâncoveanu nu ajungem, dar nu prea
departe...: Am strãmoºi foarte îndepãrtaþi, prin secolul al XVI-lea, al XVII-lea...
S-au amestecat moldovenii cu muntenii ºi cu ardelenii. Bunica era
ardeleancã, bunicul era muntean, tata era moldovean. Sunt o sintezã a
României, a poporului român, dar ºi a Balcanilor, c-o fi intrat ºi vreun
grec, un aromân, se poate...
Neagu UDROIU: Revenim la întâlnirea cu presa. Într-o asemenea
casã, clar cã intrau ziarele, veneau revistele, la ce vârstã eraþi?
Nestor IGNAT: Uite de ce intrau ziarele: intelectualii burghezi din
vremea aceea, dupã ce terminau ºcolile înalte, dacã ajungeau la aºa ceva,
nu prea mai citeau nimic. Mai strângeau câteva cãrþi, ici-colo, de obicei
erau decorative; enciclopedii º.a. Dar nu citeau decât ziare, prin care se
þineau la curent cu ce se întâmplã. Era modul lor de a se orienta în afaceri,
în legãturã ºi cu politica, ºi cu ce se întâmpla în strãinãtate.
Neagu UDROIU: Ce ziare se citeau în casa dumneavoastrã?
Nestor IGNAT: Tata citea douã ziare, el vroia sã-ºi facã o idee
punându-le alãturi, unul era de dreapta, altul de stânga. Unul era
tradiþionalul Universul, al lui Cazzavillan, era un ziar mare, cu informaþie
multã, aºa îl lãsase Cazzavillan. Înainte de a ajunge pe mâna altora ºi,
mai ales, pe mâna lui Stelian Popescu, ºi citea ºi Adevãrul, al lui
Constantin Mille..., nu mai era, desigur, al lui Beldiman. Adicã, avea o
orientare ºi de dreapta ºi de stânga ºi cãuta o linie medianã, obiectivã. Nu
fãcea politicã de niciun fel…Le citeau pe amândouã. Când nu le mai
citeau ei, mã uitam eu prin ele.
Neagu UDROIU: Din copilãrie, vreþi sã spuneþi?
Nestor IGNAT: Da, din copilãrie, dar nu cea mai fragedã, dar la o
anumitã vârstã începusem sã le cercetez. In Universul mã interesau lucruri
mai amuzante, erau diverse rubrici vesele, Bataglia, Cosco. Adevãrul era
mai greu de strãbãtut, pentru cã erau mai multe articole politice,
Brãniºteanu era unul dintre corifei. Întâmplãtor am cunoscut redacþia,
am fost prieten cu Dinu Konitz, fiul lui Martin Konitz, care era secretarul
general al Dimineþii ºi Adevãrului.
Neagu UDROIU: Aþi fost în redacþia din Sãrindar?
Nestor IGNAT: Da, ºi am fost în redacþia pe care o construise Mille,
casa aceea de lângã Teatrul Mic, lângã Palatul Universul, cu afiºe multe,
cu reclame… atmosfera era agreabilã. Eu însã repede m-am orientat cãtre
o anumitã presã, care mã interesa mai mult, ºi anume presa de popularizare
a ºtiinþei, Ziarul ºtiinþelor ºi cãlãtoriilor, al lui Mos Delamare, care a
fãcut o mare operã de popularizare a ºtiinþei ºi era, de fapt, comandorul
Aurel Negulescu. Erau în paginile acestei publicaþii cãlãtorii, aventuri.
ªi, treptat, am ajuns, mai ales dupã ce l-am descoperit de Cãlinescu,
m-am ºi abonat, ca sã-l citesc regulat, Adevãrul literar ºi artistic, unde
Cãlinescu avea celebra Cronica mizantropului.
Neagu UDROIU: Bãnuiesc cã l-aþi cunoscut pe Cãlinescu, mai de
aproape, nu numai prin reviste, prin ziar, ºi nu numai de la Radio, mai
târziu?
Nestor IGNAT: Eu pe Cãlinescu l-am cunoscut foarte bine prin opera
lui, în primul rând. I-o citisem toatã, inclusiv ceaslovul ãsta uriaº, Istoria
Literaturii Române de la origini. De cunoscut, însã, l-am cunoscut mai
târziu, dupã rãzboi. Când l-am vãzut, impresia primã a fost cã nu-i chiar
normal, pentru cã vorbea într-un mod foarte curios, avea un belcanto
special, un recitativ curios, pe care nu-l avea nimeni. Nu era un orator.
Nu era un orator, nu era nici un actor, deºi a jucat ºi roluri, dupã câte ºtiu,
cum era Nae Ionescu, Nae era ºi un mare actor, era fratele lui Ghibericon,
al lui Al. Ionescu-Ghibericon. ªi l-am cunoscut pe Cãlinescu, desigur.
Am fost la el acasã, în cartierul Floreasca, pe strada care-i poartã numele
acum, se chema Vlãdescu sau nu ºtiu cum. Casã curioasã, pentru cã, deºi
era o casã de mahala, fusese dreasã, pe ici pe colo, cu diverse improvizaþii
arhitectonice: avea un bazin, avea statui în curte, „clasicitãþi”, cum zicea
el, ceea ce era curios, se potrivea „ca nuca în perete”, dar simþea nevoia,
el avea un simþ arhitectonic, de altfel s-a vãzut ºi în „Bietul Ioanide”, era
obsedat de chestia aceasta, aºtepta o nouã renaºtere. Întâlnirea cu el a
fost destul de plãcutã. Pentru mine, a fost emoþionantã. Imediat m-a invitat
în birou, biroul era un cabinet frumos cu foarte multe cãrþi, nu mai multe
decât am eu aici, dar lucruri foarte serioase. N-am putut sã le vãd prea
bine, cã avea ºi un dulãu acolo, un câine mare ºi, în lipsa lui din odaie,
orice miºcare a mea era însoþitã de mârâielile ãluia, era de dimensiuni
impresionabile ºi zãcea pe o canapea. ªi, deci, nu îndrãzneam sã mã
apropii sã vãd titlurile cãrþilor. Cãlinescu de la început mi-a spus, venisem
sã-i transmit observaþiile redacþiei la un articol care l-a scris, îl am ºi
acum, ºi Cãlinescu, închizând un ochi, mi-a spus: te-am citit tot, ºtiu cum
eºti, ºtiu cine eºti. Eu n-am îndrãznit sã-i spun cã ºi eu îl citisem tot, cã
între mine ºi el era o diferenþã enormã, opera lui era uriaºã încã de atunci.
ªi, de asemenea, n-aº fi vrut sã creadã cã-mi bat joc de el. Dupã care a
urmat o discuþie paºnicã, a primit unele observaþii, la altele a rãspuns
judicios. Era un om receptiv, dorea sã se conformeze anumitor lucruri,
dacã i se pãreau raþionale, nu accepta orice.
Neagu UDROIU: Am în mânã o Plachetã de versuri, poezii scrise
de un tânãr în formare, student fiind, al anilor’30...
Nestor IGNAT: Dar unele ºi de când era preºedinte, mai târziu...
Neagu UDROIU: Deci sunt începuturile domnului profesor în ale
poeziei. Eu vreau sã spun, sã precizez, însã, douã lucruri: pe de o parte,
cã acest volum de versuri este însoþit de o serie de desene, care mai de
care mai provocatoare, aº zice. Îþi trebuie timp sã traduci aceste imagini.
Autorul versurilor, dar ºi al desenelor, este gazda noastrã de astãzi, domnul
Nestor Ignat. De ce am þinut sã introduc acest subiect? Pentru cã, vorbind
despre Cãlinescu, vorbim ºi despre directorul publicaþiei unde aþi publicat
din aceste versuri. E adevãrat?
Nestor IGNAT: Aºa am debutat, în 1939.
Neagu UDROIU: Cu un motto al lui Baudelaire, domnul Nestor Ignat
gãsea cu cale sã publice aceastã poezie, numitã Magie. Fiþi drãguþ ºi
spuneþi-ne prima strofã, aºa ca sã nu creadã lumea cã am un volum de
prozã în faþã ºi doar pretind cã sunt versurile dumneavoastrã, sau una
dintre strofe, care doriþi.
Nestor IGNAT: „Coloane negre cresc în jur solemne/ªi rotitoarea
boltã stã pe loc/Apele fug în cercuri mari de foc/E noaptea plinã de ciudate
semne”.
Neagu UDROIU: Vã mulþumesc foarte mult. Dar, domnule profesor,
revenind la presã, spuneþi cã aþi fost în redacþie la Adevãrul ºi Dimineaþa,
acele publicaþii gemene, care au traversat deceniile ºi care au fãcut, în
felul lor, în epocã, istorie: ºi istoria presei ºi istoria politicã a momentului.
Cu cine vã mai cunoºteaþi din redacþie, sau pe cine aþi mai cunoscut,
ulterior, din redacþia de la Adevãrul?
Nestor IGNAT: Pe secretarul general de redacþie. El era arhitectul,
el fãcea tot ziarul. Pot sã vã povestesc o întâmplare nostimã, pe care mi-a
spus-o el. Într-o noapte, fiind de serviciu, a descoperit cã pagina întâi
propusã n-avea nicio informaþie, care sã atragã atenþia cititorilor. Atunci,
s-a dus în tipografie ºi a început sã scormoneascã prin ºpalturile de acolo
ºi a descoperit cã, undeva, în Oltenia cred, un cioban, Petrache Lupu,
vãzuse pe Dumnezeu. Sigur, dacã-l vedeai pe Dumnezeu nu era un lucru
chiar obiºnuit ºi s-a gândit s-o punã în ziar, poate o sã intereseze pe cineva.
N-a ºtiut ce-o sã iasã de aici, publicatã în pagina întâia a acestui ziar, care
era acuzat de ateism…Universul a prins imediat miºcarea, a trimis acolo
mesageri, a îmbrãþiºat cauza lui Petrache Lupu, care a ajuns, pânã la
urmã, sã fie primit de Rege, s-au fãcut pelerinaje la Maglavit, tot felul de
chestiuni legate de rãzboi, a fost folosit de dreapta foarte puternic.
Neagu UDROIU: Deci colaborarea stânga-dreapta funcþiona.
Nestor IGNAT: Ca sã vezi de unde porneºti ºi unde ajungi…Dar nu
numai þãranii îl credeau pe Petrache Lupu. Existã un reportaj al lui Nichifor
Crainic, care, împreunã cu alþi scriitori, au fost duºi la Maglavit, ºi era
convins, a asistat la spectacolul pe care-l dãdea Petrache, dacã putem
sã-i spunem aºa, cã l-a vãzut pe Dumnezeu. Asta o spunea un poet, un
cãrturar ºi un teolog.
Neagu UDROIU: Vã referiþi la Nichifor Crainic, care este vlãscean
de-al nostru. Pe el l-aþi cunoscut, l-aþi întâlnit în vreun fel, dincolo de
texte?
Nestor IGNAT: Nu. Dincolo de texte, nu. Iar ca ziarist nu prea fãcea
ziaristicã, el fãcea articole din când în când, dar era un conducãtor de
revistã.
Neagu UDROIU: Gândirea.
Nestor IGNAT: Da, a condus Gândirea, care, cu toate pãcatele ei...
Neagu UDROIU: Cu ortodoxismul de moment...
Nestor IGNAT: ...dintr-un anumit punct de vedere, avea totuºi
colaboratori iluºtri, de la Ion Marin Sadoveanu la Tudor Vianu, Voiculescu
ºi mulþi, mulþi alþii. Revista fusese creatã de Cezar Petrescu. Eu l-am
cunoscut destul de târziu pe Vianu, atunci când i-am fost student.
Neagu UDROIU: Cezar Petrescu locuia pe undeva, pe lângã Scala.
Nestor IGNAT: Da?! nu ºtiu. Eu, de fapt, eram un mare timid, nu mã
duceam la ãºtia. Nu încercam sã pãtrund în redacþie, ºi, de ce, o sã vã
spun imediat. Tot citind presã, m-am cam scârbit de ea. Am observat cã
presa trãieºte în efemer.
Neagu UDROIU: Vã referiþi la presa de atunci, nu la presa de astãzi,
sper, sã nu ne facem duºmãnii?!
cum e compusã sala. Uneori, veneau mai mult unii, mai puþin alþii, ºi
atunci îºi aranja cursul dupã asistenþã. Dacã erau mai multe cucoane,
avea anecdote. Pentru evrei, niºte aluzii subtile. Pentru ãia din fund, niºte
ieºiri mistice, iar, pentru studenþi, substanþa filosoficã a cursului. De la
început crea o atmosferã de familiaritate, spre deosebire de alþi profesori,
care erau solemni, stãteau înþepeniþi, citeau un curs. Nae nu citea, n-a
citit niciodatã. În particular, cred cã citea ºi citea multe, deºi pretindea cã
nu citeºte, dar epata. În primul rând, cultiva învãþãmântul participativ,
comunica cu sala, hai sã gândim împreunã! spunea. Sala începea sã
filosofeze cu el. La seminare erau dialoguri, ºi nu erau dialoguri uºoare,
cu Nae nu era de glumã. Era un spirit foarte ascuþit, ºi era foarte atent la
ceea ce spuneai, nu te ierta.
Neagu UDROIU: Am citit o introducere la unul dintre volumele sale,
prefaþã de Mircea Eliade: ºi el sublinia acest aspect, al profesorului care
provoca dialogul, care te aducea lângã el, care te întãrâta ca sã participi.
Nestor IGNAT: În general, profesorul de tip obiºnuit transmite niºte
informaþii, pe care pot sã le citesc în orice Istorie a filosofiei. Deºi pot sã
fie informaþii date mai pe larg, e mai plicticos, e o pierdere de timp inutilã,
pot sã-l citesc la bibliotecã...la Nae la curs era aglomeraþie, se intra foarte
greu, dacã nu veneai din timp, nu ajungeai acolo. Nu numai în salã erau
unii, erau ºi pe culoar, pânã departe.
Neagu UDROIU: De unde venea aceastã fascinaþie a numelui, a
profesorului. Faptul cã era în presã toatã ziua, faptul cã se vorbea de el,
cã era contestat?
Nestor IGNAT: Pe Nae ziaristul nu l-am cunoscut decât citindu-l.
Dar, de obicei, articolele lui din Cuvântul nu le agream, nu aveam aceeaºi
opinie cu dânsul, simpatii ºi opinii… nu l-am cunoscut ca ziarist, l-am
cunoscut ca filosof, ca filosof viu, asta era cheia succesului sãu. El era
viu, el compunea un „sistem filosofic”, în ghilimele, pentru cã era
împotriva sistemelor, trãia în epocã, lansa o bombã, ºtia sã speculeze
momentul ºi fascina cu treaba asta, era fascinant.
Neagu UDROIU: Aþi ºi dat examen cu el?
Nestor IGNAT: Nu, n-am ajuns, cã a murit.
Neagu UDROIU: El a murit în 1940, când avea 50 de ani. Spuneþi,
apropo de presã, ziarul lui, Cuvântul, cum era,?
Nestor IGNAT: N-am fost un cititor fervent al Cuvântului, dar avea
colaboratori iluºtri: a scris ºi Mircea Eliade, a scris Perpessicius, ºi Pamfil
ªeicaru ºi-a început cariera la Cuvântul. Avea un buchet de colaboratori
Nestor IGNAT: Cu mici excepþii, nu-mi plãcea, presa nu-mi plãcea
ºi nu vroiam sã fiu ziarist. Ãsta a fost visul lui tata, în momentul când eu
am ajuns licenþiat în filosofie, pentru cã zicea cã poþi câºtiga o bucatã de
pâine, dar eu n-am vrut sã fiu ziarist. M-am întâlnit odatã cu Lovinescu,
tata-l cunoºtea pe Lovinescu, erau prieteni, eu publicasem deja poezii, ºi
când Lovinescu a auzit cã aº putea fi ziarist – îi spusese tata –, a declarat:
nu, sã nu facã ziaristicã, sã vie presa la el ºi sã-i cearã, dar nu, sã nu fie
el rob în redacþie. Am vãzut, mai târziu, cã se poate face ºi din presã
ceva, ca din orice, dacã sunt oameni s-o facã.
Neagu UDROIU: Vorbeaþi de studiile de filosofie, în ce perioadã aþi
fost student la filosofie?
Nestor IGNAT: Între 1936-1940. La începutul lui’41, în februarie,
mi-am luat licenþa.
Neagu UDROIU: Cine vã erau profesori, cine era decan la filosofie?
Nestor IGNAT: Decan era foarte respectabilul Constantin RãdulescuMotru, profesor de psihologie, un om cu o culturã serioasã, o tratare
ºtiinþificã a materiei. N-avea talent oratoric, în primul rând. El trata
materia. Avea notiþe, citea, dar nu avea talent oratoric, spre deosebire de
alþii: Nae Ionescu, Tudor Vianu ºi alþii. Însã ce spunea, era un lucru
temeinic. Eu l-am întâlnit ºi mai târziu, mulþi ani dupã ce terminasem,
l-am întâlnit cam la vârsta pe care o am eu acum. A murit la 89 sau 90 de
ani, cam aºa ceva. Foarte interesant, se cãsãtorise cu pupila lui, o studentã.
Mi-aduc aminte cã a venit cu ea, la o masã, pe care o dãdea Societatea
Vasile Conta, societatea studenþilor în filosofie. ªi ea-i dãdea sã mãnânce,
îi bãga în gurã, avea grijã de el…Târziu, când m-am întâlnit din nou cu
dânsul, am observat cã Motru nu se schimbase deloc. Cum era la 75 de
ani, când l-am cunoscut eu, aºa era ºi la 90 de ani. În schimb, soþia lui,
care era o fetiºcanã, devenise o babã, ceea ce înseamnã cã, în preajma
unui bãtrân, îmbãtrâneºti ºi tu.
Neagu UDROIU: Iatã, o constatare care nu ne convine, dar mergem
mai departe. Spuneþi-mi, aþi pronunþat numele lui Nae Ionescu. În ce
împrejurãri aþi auzit de el, când l-aþi cunoscut?
Nestor IGNAT: De Nae Ionescu auzisem încã de când eram în liceu.
Am fãcut Liceul Spiru Haret, la care, de Ziua absolvenþilor, mã duc
regulat, de mulþi ani, sunt ataºat de fostul nostru liceu ºi, aº zice, acum,
un fel de decan de vârstã al absolvenþilor. ªi am fost coleg de clasã ºi
prieten foarte bun cu Rãzvan, unul dintre copiii lui. ªi Rãzvan ºi Radu,
amândoi au învãþat la Spiru Haret.
Neagu UDROIU: Unde ºedea Nae Ionescu?
Nestor IGNAT: A avut mai multe domicilii, dar, la urmã, ºi-a clãdit
o casã, cu diverse combinaþii, cu nu ºtiu ce fonduri, ºi-a clãdit o casã, în
stil românesc, care, dupã moartea lui Nae Ionescu, a fost însuºitã de
mareºalul Antonescu.
Neagu UDROIU: Despre Nae Ionescu, noi, pânã de curând, vorbeam
cu o adevãratã sfialã, aproape cã nu ºtiam mare lucru despre el, vorbesc
de cei de vârsta mea. Mã rog, cum plutea numele lui în atmosfera
intelectualã a României din anii de dinainte de rãzboi?
Nestor IGNAT: Nae, prin tot ce fãcea, mai puþin intenþia sau poate
cã ºi intenþia, era un om de scandal. Pe vremuri, Immanuel Kant venea la
curs îmbrãcat foarte elegant, deºi fusese un om foarte sãrac, tatãl lui fusese
curelar. Deci era îmbrãcat dupã ultima modã, dar ca sã nu-l observe alþii,
sã nu fie diferit de ceilalþi. Iar, Nae era, de asemenea, elegant ºi chiar
extravagant. Era un bãrbat înalt, cu un cap construit interesant, cu o privire
pe sub sprâncene stufoase, pe care eu o consideram fosforescentã ca la
pisici, care nu avea nimic academic, ºi avea o mare nonºalanþã. Când
apãrea la curs, se instala în fotoliu, îºi întindea picioarele, ca sã se simtã
în largul lui. Arareori se ridica în picioare, dar scruta sala, cã avea o salã
compusã din diverºi. În primele rânduri, stãteau cocoanele elegante din
Bucureºti, care fãceau filosofie de dragul lui Nae. Unele erau ºi filosoafe,
cum era Alice Botez, îºi luau ºi notiþe… În partea dreaptã stãteau discipolii
lui evrei, ca Sebastian, ãia erau grupaþi în faþã. În fund, stãteau niºte tipi
în sumane bucovinene, unii cu barbã, în orice caz cu aspect cam fioros ºi
era clar cã erau legionari. Legionarii umblau aºa, cu mantiile astea
bucovinene. Studenþii, care urmau cursurile lui Nae Ionescu ºi dãdeau
examen cu el, stãteau la mijloc. Nae, când intra, arunca o privire sã vadã
iluºtri. Aº fi putut sã-l cunosc pe Nae, l-am întâlnit pe stradã. Nu prea
umbla pe stradã. Dupã ce-ºi þinea cursul, pe vreme mai friguroasã,
îmbrãcat cu un urson, legat cu o sfoarã ºi cu o cãciulã imensã, ºi asta era
ceva senzaþional, era ca un cazac; se urca într-un Mercedes somptuos,
despre care se spunea cã existã doar trei exemplare în lume, unul îl avea
Adolf Hitler, altul îl avea Nae ºi, altul, Mikadoul. Mã rog, eu n-am cercetat
aceste relaþii ale lui Nae. Despre Nae se spuneau multe, puteai sã le crezi
sau nu. Sigur cã avea legãturi cu Germania, a reprezentat
IGPambenIndustri, poate era agentul lor, n-aº putea sã spun. Spun, mai
bine decât am spus-o eu, diverºi care au scris mai pe larg, i-au fost chiar
discipoli.
Neagu UDROIU: Sã ne întoarcem în câmpul presei interbelice. Pe
Brunea Fox l-aþi cunoscut?
Nestor IGNAT: L-am cunoscut ºi mai bine am cunoscut-o pe soþia
lui. O femeie subþire, lucrase pe la Editura de Stat, la revista Viaþa
româneascã. El era un mare ziarist. În prezenþa preºedintelui Organizaþiei
Internaþionale a Ziariºtilor, invitat al nostru aici, care i-a înmânat Premiul
internaþional de ziaristicã lui Geo Bogza, Geo Bogza, când a luat cuvântul,
a spus: nu ºtiu de ce mi s-a dat mie acest premiu, pentru cã, dacã e vorba
de reportaj, eu vãd aici în salã reporteri mai mari ca mine ºi l-a arãtat pe
Brunea Fox. Geo era, evident, un mare ziarist ºi un mare reporter. I-a
recunoscut public, ºi nu în glumã, superioritatea lui Brunea Fox. Îl iubea
mult pe Brunea Fox. Îmi spunea Buþi, nevasta lui Bogza, cã, în ziua când
a aflat, erau la Snagov, aveau o cãsuþã acolo ºi când a aflat cã a murit, a
plecat pe lac, s-a aruncat în apã ºi a dispãrut, era mare înotãtor, fusese
marinar. Pânã la un moment dat, Buþi s-a speriat cã nu se mai întorcea
Bogza, dar el a simþit nevoia sã se scufunde în apã, când a auzit cã a
murit bietul Brunea Fox, care a fost zdruncinat tare de cutremur. Asta
mi-a spus Lisete, nevasta lui Brunea Fox. Cutremurul din’77 l-a zdruncinat
tare, nu ºi-a mai revenit, ºi s-a prãpãdit repede. Era un mare reporter.
Fãcea reportaje de senzaþie, nu în sensul negativ al cuvântului, nu cãuta
criminali sau amanþii doamnei nu ºtiu care, ci cãuta pe urgisiþi, pe oamenii
necãjiþi ai periferiilor, pe leproºii pe care i-a vizitat la Tichileºti, acolo, la
leprozerie. Mã rog, aceste periferii puþin cunoscute, în sensul cã nimeni
nu le aborda. Era mai mult un realist, avea o cruzime realistã, dar era o
necesitate de a le arãta, pentru cã era o parte a realitãþii noastre.
Neagu UDROIU: Aþi vorbit de Bogza, cu care bãnuiesc cã aþi fost
mult mai apropiat. Sigur, noi îl privim pe Bogza ca scriitor, în realitate,
ca ziarist l-am gustat, întrucât cãrþile lui de reportaje au ºi fost editate
destul de consistent, dupã rãzboi, ºi ne-a dat posibilitatea sã-l conspectãm
la metaforã, ca pe Fãnuº Neagu. Adicã sã reuºim sã-l înþelegem, sã-l
gustãm de la un cap la altul. El în ce mãsurã era ºi un om de gazetã? Nu
numai un om de spectacol public, sigur, sã-l vezi pe Bogza vorbind sau
chiar mergând aºa, în acea euforie a lui faþã de Eminescu, erau niºte
gesturi care puteau fi bãgate într-o Antologie.
Nestor IGNAT: Ca ziaristul de care vorbiþi dumneavoastrã, aceste
gesturi erau menite ca sã atragã atenþia asupra lui, cã vrea sã facã scandal,
vrea sã facã ceva neobiºnuit. În realitate, nu era o înscenare, pentru cã
Bogza era din fire ciudat, avea o ciudãþenie a lui, ºi prin care urmãrea un
scop foarte precis: sã zguduie oamenii în faþa unor valori, pe care nu le
mai recunoºteau sau nu le cunoscuserã încã. Mi-aduc aminte de o
întâmplare: la aniversarea a 80 de ani a lui Tudor Arghezi, la Ateneu, cu
un public foarte select ºi numeros, dupã o îndelungã ostracizare, când i
se dãduse liber, cum se spune, când i-a venit rândul lui Geo sã vorbeascã,
s-a sculat, mergea cum îl ºtiþi, ºi a spus: dacã Mihai Eminescu ar intra
acum în salã, noi toþi ne-am scula ºi am cãdea în genunchi în faþa lui.
Dar Mihai Eminescu e aici, uitaþi, e într-o lojã, -Arghezi era într-o lojã,
nu era în prezidiu-, ºi aºa cum am fi sãrutat mâna lui Eminescu, dacã ar
fi apãrut, o sã sãrut mâna aceluia care e Eminescu zilelor noastre. ªi a
plecat solemn, cum a venit. Toatã lumea a încremenit, credea cã va þine
un discurs. Erau în prezidiu mulþi simandicoºi, preºedintele Academiei.
Toþi l-au urmãrit ce face. A plecat, a parcurs o bunã distanþã, s-a urcat la
lojã ºi s-a luptat cu Arghezi, care era ºi el intimidat de chestia asta, ºi nu
vrea sã-l lase sã-i sãrute mâna. ªi aºa cã Bogza s-a aplecat dupã mânã ºi
a ajuns sã-l sãrute pe jos, pe undeva. Toatã lumea era cu gura cãscatã.
Dupã aia au izbucnit aplauzele. Ce-a fãcut Bogza cu asta? S-a pus el în
valoare ca nebun? Nu, dar a simþit nevoia sã zguduie oamenii, cã oamenii,
în prezenþa marilor valori, nu sunt suficienþi de zguduiþi.
Neagu UDROIU: Acum, numiþi-mi cinci mari ziariºti români din
toate timpurile, cei care þin, pe post de cariatide, presa româneascã de la
origini pânã în prezent, prin rolul de arhitecþi, prin calitatea condeiului,
prin afinitatea lor în favoarea construcþiei unei prese româneºti, unei prese
de limbã românã?! Cinci…
Nestor IGNAT: Ce înseamnã mari ziariºti? Eu mãrturisesc cã nu ºtiu
ce înseamnã. În materie de ziaristicã, ca ºi în artã, în general, nu existã
nici plebiscit, nici referendum. Pentru cã problema receptãrii este extrem
de complexã. Sunt arbitrare lucrurile astea. Se dau premii, dau premiul
lui cutare. De ce, cã a þipat mai tare decât altul, cã a spus niºte lucruri
interesante. Sunt foarte multe lucruri. În afarã de aceasta, de ce ar fi excluºi
de la titlul de mare alþi lucrãtori din presã. Gândiþi-vã cã presa e un produs
foarte complex, e produsul unei orchestre, în care fiecare notiþã are
importanþa ei. Unde sunt cei care o fac, în afarã de articleri, dintre care
mulþi sunt scriitori, în special a fost tipul ãsta de scriitor, care era ºi ziarist,
de multe ori ca sã câºtige o bucãþicã de pâine, întrucât scrisul se plãtea
prost. Dar unii au avut vocaþia acestei chestiuni ºi au ridicat presa noastrã.
E adevãrat. Dar de ce numai ãºtia pot sã fie eventual mari ºi nu e mare
reporterul care merge ºi moare, încercând sã scrie un reportaj despre
rãzboiul de nu ºtiu unde. De ce nu e mare fotograful, sau imprimatorul,
care nu e decât un tehnician... Pe bune, sã nu zicem mari
Neagu UDROIU: Dar cum sã zicem?
Nestor IGNAT: Ziariºti care s-au distins, dupã cum mare poate sã
fie ºi ãla care nu scrie articole de fond, dar este omul care hrãneºte ziarul,
pentru cã ziarul este informaþie, fãrã informaþie nu existã. Începãtorii
presei au fost oameni cu ocupaþii multiple, aºa era situaþia. Scriitorii
ziariºti, care au trãit mai ales între cele douã rãzboaie, dar au ajuns ºi în
perioada ulterioarã, pentru cã unii dintre ei au trãit mulþi ani. Arghezi a
trãit 90 de ani, dacã nu mai mult, vreo 95. În orice caz, se îndrepta spre
sutã, fumând þigãri Plugarul. A murit, fiindcã nu mai vrea sã mãnânce, a
vrut sã moarã. Era îndurerat dupã pierderea soþiei, Paraschiva…Mi-a spus
odatã, eram cu el într-o maºinã: toatã opera mea nu face cât o oalã de
sarmale fãcutã de nevastã-mea.
Neagu UDROIU: Spuneþi numele, aºtept sã le pronunþaþi.
Nestor IGNAT: Sigur nu pot sã vã pomenesc acest tip, foarte rãspândit
la noi, pe unii care au fost chiar ziariºti de redacþie, deci care au trudit în
redacþie, nu au fost numai colaboratori, mai mult sau mai puþin permanenþi:
Sadoveanu, Lovinescu chiar, Gala Galaction, dar mai ales Cãlinescu, care
a fost un creator de ziare, un îndrumãtor de ziare. Avea o teorie despre
ziare, a scris aceste ziare regulat. A fost un ziarist activ. Ar fi rãmas, chiar
dacã nu fãcea nimic în literaturã. A fost un om cu vocaþie ziaristicã. Nu pot
sã nu-l citez pe Bogza, care, departe de a fi fost izolat de presã, a fost în
redacþie. A fost un om de redacþie, în vremea lui mai tânãrã, nu Bogza de la
sfârºitul vieþii, care stãtea în turn ºi fãcea mai ºtiu eu ce.
Neagu UDROIU: Paznicul de far, da. Cum se intitula.
Nestor IGNAT: Colaboratori de felul acesta au mai fost ºi Camil
Petrescu, Cezar Petrescu, care a condus ziare ºi a fãcut ziare, de asemenea.
L-aº cita ºi pe Pamfil ªeicaru, în ciuda faptului cã o perioadã a susþinut
idei fasciste. Era un om de culturã, care a fãcut lucrãri istorice, în exil, în
favoarea României. Nu pot sã-i neg legãtura cu þara, cu patria. Articolul
lui de fond, care se întindea de multe ori pe spaþii mai greu de parcurs,
era totdeauna substanþial, chiar dacã argumentele nu serveau cine ºtie ce
idei. Nu acelaºi lucru pot sã spun despre Stelian Popescu, despre care
foarte mulþi spun cã nu era Stelian Popescu, ci altcineva. Nu ºtiu dacã a
fost aºa, n-am cunoscut prea bine, e un zvon. Nu era un ziarist, era un
patron.
Neagu UDROIU: Un avocat de succes, care a preluat în condiþii
relativ complicate…
Nestor IGNAT: Sunt atâþia care sunt directori de ziare, care deºi nu
scriu nimic, dar concep ziarul ºi ºtiu sã loveascã unde trebuie, au reflexe,
au flerul ziaristic. Deci, nu pot sã spun cã n-au fost ziariºti ºi ãºtia. Hearst,
de pildã.
Neagu UDROIU: El a fost, mai degrabã, un mic burghez, devenit
capitalist.
Nestor IGNAT: E adevãrat. Nu numai mic burghez, chiar mare
burghez.
Neagu UDROIU: Cu bani destui ca sã facã un ziar de scandal, care
i-a adus o notoritate mondialã.
Nestor IGNAT: Care a fãcut un trust. Ãsta era omul care, trimiþându-ºi
un reporter în Cuba, cunoaºteþi anecdota ...
Neagu UDROIU: Trimite-ne pozele...
Nestor IGNAT: Cã eu fac rãzboaiele. ªi poate cã le ºi fãcea…
Neagu UDROIU: Cu siguranþã. Ziceþi-ne de ãºtia de vârsta mea, pe
care i-aþi surprins efectiv ca cititor de gazetã, ºi sã nu credeþi cã vã aduc
în zona în care mã aflu eu sau cei de vârsta mea neapãrat, dar cei care
s-au afirmat în presa de dupã’60, ’70, chiar ’80, ziceþi aºa câteva nume
de condeie, sau de figuri, sau de voci…
Nestor IGNAT: Dacã aþi observat, eu m-am referit la morþi, pe ãºtia
i-am cunoscut, am fost prieten cu ei, am colaborat cu ei, odihnesc la Bellu
sau în altã parte, ºi mã aºteaptã pe mine. Dar, în ce priveºte cei mai tineri...
Neagu UDROIU: Umorul dumneavoastrã mã gãseºte nepregãtit sã
încheiem la modul acesta. Spuneþi-mi totuºi.
Nestor IGNAT: Mi-ar fi greu sã citez nume. În momentul în care l-am
citat pe Vasilescu, se supãrã Popescu, am zis întâmplãtor. Pe unii nu vreau
sã-i citez. Ce pot afirma este cã, în epocã, au existat buni ziariºti, buni
conducãtori de ziare, mari secretari de redacþie; un mare secretar de redacþie,
de pildã, este George Ivaºcu, pe care eu îl cunosc de multã vreme, de la
Jurnalul literar. ªi am fost prieten cu el. L-am avut vicepreºedinte la
Uniunea ziariºtilor ºi am fost prieten personal. Un om foarte drãguþ, nu
ºtiu câte parale fãcea în domeniul literaturii, dar ca ziarist era un mare
constructor de ziare, mai ales de ziare culturale. Au fost mari conducãtori
de ziar, unii scriau, alþii nu scriau.
Neagu UDROIU: Eu vã respect dorinþa de a nu spune nimic despre...
Nestor IGNAT: Au fost persoane din rândurile scriitorilor, cum era
Pãunescu ºi care-ºi câºtigase... fiind un ziarist sensibil la suferinþele
oamenilor, strânsese multã lume în jurul ziarului ºi avea o mare
popularitate. Au fost ºi alþii. De exemplu, în secþia mea, a venit la un
moment dat un bãiat, pe care-l chema Mitea, Constantin Mitea, probabil
cã aþi auzit de el. Avea talent. Era un foarte bun reporter…A venit cu un
caiet de poezii, care nu prea conveneau, nici eu nu prea eram de acord
Neagu UDROIU: Erau cu de-astea mai cu cruci, mai uºor mistice
Nestor IGNAT: La un moment dat, l-a ochit, nu ºtiu care, Brucan
sau Sorin Toma, ºi l-a fãcut ziarist economist, ºeful secþiei economice,
s-a specializat în economie.
Neagu UDROIU: Fãcuse ºi ASE-ul
Nestor IGNAT: Deci, toatã cariera lui l-a omorât ca reporter, reporterul
Mitea n-a mai existat. Au omorât un talent… ªi nici n-a vãzut nimic. Mi-l
aduc aminte cã, odatã, am stat eu de vorbã cu el, la New York, eu eram
invitat la o Masã rotundã ºi el parcursese compania preºedintelui în America,
unde nu vãzuse nimic, pentru cã intra pe o uºã ºi ieºea pe cealaltã. Ziariºtii
erau disperaþi, era Paler, era Florescu, care nu puteau sã scrie. ªi când ne-am
întors la casa reprezentantului nostru la ONU, a dat peste mine ºi mi-a
spus: stai un pic cã vin ºi eu, am o micã ºedinþã, am maºinã ºi mergem
împreunã cu maºina, tu ai fost prin New York. Ai stat douã sãptãmâni aici,
cunoºti oraºul, sã vãd ºi eu ceva. M-am aºezat într-un fotoliu, m-am uitat
într-un ziar, dupã un timp am adormit. La un moment dat, vine Mitea ºi mã
trezeºte: ai rãbdare, cã vin imediat. Au mai trecut încã vreo douã ore, dupã
care mi-a spus: n-am nicio speranþã, începe o nouã ºedinþã. La nu ºtiu cât,
la douã-trei noaptea. ªi n-a vãzut nimic nici acolo. La Washington, am stat
mai mult de vorbã cu el, ºi mi-a spus: dragã, toatã lumea mã invidiazã cã
am vizitat lumea, aflã cã n-am vãzut nimic.
Neagu UDROIU: Ne-aþi furnizat atâtea informaþii necunoscute, ºi
mai ales, aþi dat aºa, deoparte, acel colþ de cortinã, pentru a vedea dincolo
de ochii noºtri
Nestor IGNAT: Sigur puteam sã vorbesc ºi altfel. Toþi aceºti ziariºti
sunt contestabili, d-aia nu spun eu mare ziarist. Pentru cã, dintr-un unghi
de vedere îl declari mare, ºi din altul îl faci praf... E o anecdotã a lui Paul
Valery, care spune la un moment dat: cum eram un copilaº mai tânãr,
aºa, m-am dus cu mama la o doamnã, iar la plecare, mama lui Valery,
care era o reacþionarã feroce, se uitã ºi vede pe un perete portretul lui
Robespiere ºi a lui Marat ºi zice: cum puteþi þine pe perete asemenea
monºtri? La care doamna a spus: nu sunt monºtri, doamnã, sunt niºte
sfinþi! Puncte de vedere.
Neagu UDROIU: Vã mulþumesc foarte mult.

Similar documents

Cu bisturiul în coloană

Cu bisturiul în coloană facem cu atâta libertate, dupã ce mai bine de o jumãtate de secol am fost dezvãþaþi, prin toate mijloacele, de libertate. Dar avem conducãtori ºi lideri. În politicã ºi în media. ªi unii ºi alþii, ...

More information

Echipament Xerox Color C60/C70

Echipament Xerox Color C60/C70 din poliester, veţi obţine rezultate uimitoare de fiecare dată.

More information