Singurul lector nativ de limba arabă din România, Nr. 11, p. 22

Transcription

Ministerul Administraţiei şi Internelor
Oficiul Român
pentru
Imigrari
Direcţia Generală
Afaceri Europene și
Relații Internaționale
Uniunea Europeană
Proiect finanţat
de Uniunea Europeană
Migrant
în România
nr. 11 / 2011
www. migrant.ro
Haj-ul la musulmani
pagina 14
Ahmed Rashidi –
singurul lector nativ de
limba arabă din România
pagina 22
Labirintul resortisant
al muncii
pagina 26
Migrant în România - nr. 11, 2011
1
Revista Migrant în România
este editată de
Institutul Intercultural Timișoara (coordonator)
în colaborare cu LADO filiala Cluj, Centrul pentru Resurse
Civice – Constanţa şi Asociaţia ADIS – Bucureşti
Bd. 16 Decembrie 1989, nr. 8, 300173 Timișoara
Tel. 0256 498 457, Fax. 0256 203 942
E-mail: [email protected]
Site: www.intercultural.ro
Acest număr este realizat în
cadrul proiectului „România
interculturală“. Contract
nr. ref.: IF/10.01-04.01,
finanţat de Uniunea Europeană
prin Programul General
„Solidaritatea şi gestiunea
fluxurilor migratorii“,
gestionat în România de Oficiul
Român pentru Imigrări.
Revista este disponibilă şi
online la www.migrant.ro.
Exemplare tipărite pot fi
comandate la Institutul
Intercultural Timişoara
sau la Punctul Naţional de
Contact pentru Resortisanţii
Ţărilor Terţe, Str. Povernei
nr. 28-30, et. 1, ap. 3,
Sector 1, Bucureşti
2
Comitetul de redacţie:
Daniela Cervinschi, Daniela Crăciun,
Romina Matei, Oana Neştian, Mbela Nzuzi,
Călin Rus.
Grafica: Codruţ Radu
Contact: [email protected]
Responsabilitatea pentru
conţinutul articolelor revine în
exclusivitate autorilor. Aceştia
păstrează drepturile de autor
pentru articolele publicate.
Comitetul de redacţie primeşte
propuneri de contribuţii la
Revista „Migrant în România“.
Detalii pe coperta 3 sau la
www.migrant.ro
editorial
Invitaţie
la colaborare
Cu acest număr intrăm într-o nouă
fază a dezvoltării revistei noastre. Vom
continua să refectăm în paginile revistei
activităţi privind migraţia, realizate
de organizaţii neguvernamentale sau
de instituţii publice, vom prezenta
în continuare poveşti de viaţă şi
informaţii despre diferite comunităţi
ale cetăţenilor originari din alte ţări şi
care locuiesc în România, precum şi
articole de opinie ale unor specialişti şi
informaţii despre ceea ce se face la nivel
european şi în diferite ţări ale Uniunii
Europene pentru susţinerea integrării
imigranţilor. Pe lângă asigurarea acestei
continuităţi, vom fi confruntaţi cu cel
puţin trei noi provocări în legătuă cu
care vă solicităm sprijinul.
Prima noutate, cea mai simplu de
gestionat pentru noi, este colaborarea
cu o echipă de tineri entuziaşti, dar
deosebit de competenţi ce vor edita
următoarele numere ale revistei Accent
basarabean, ca supliment al revistei
Migrant în România. Ne dorim ca
această colaborare să permită atât
consolidarea echipei de redacţie a
tinerilor basarabeni şi ca aceştia să
menţină o comunicare deschisă cu toate
organizaţiile studenţilor şi tinerilor
din Republica Moldova care locuiesc
în România, fie că sunt la studii, fie că
lucrează, indiferent dacă au obţinut
sau nu cetăţenia română. Solidaritatea
în rândul lor poate fi un important
element de susţinere pentru integrarea
celor mai recent veniţi în România
şi sperăm că revista va reprezenta un
forum de exprimare deschisă a opiniilor
lor şi de discutare a problemelor
comune.
O provocare mult mai complexă o
va reprezenta în perioada următoare
editarea a două suplimente speciale în
limbi ale comunităţilor de imigranţi.
Un supliment va fi publicat în limba
arabă şi invităm, pe această cale, pe
toţi cei care doresc să contribuie la
realizarea acestui supliment să ne
contacteze. Invităm de asemenea
contribuţii din partea celor care
doresc să se adreseze prin intermediul
suplimentului nostru comunităţilor
arabe din România. Limba în care va fi
editat cel de-al doilea supliment special
nu a fost stabilită şi aşteptăm sugestii
din parte cititorilor revistei Migrant
în România în această privinţă. Vom
acorda desigur prioritate popunerilor
care vin din partea organizaţiilor care
reprezintă comunităţile de imigranţi
şi care se oferă să contribuie activ la
realizarea conţinutului suplimentului.
Ne dorim ca suplimentul să fie al lor,
să răspundă cât mai bine nevoilor
membrilor comunităţii respective.
Dar, fără îndoială, cea mai mare
provocare o va reprezenta încercarea
de susţinere a iniţierii în premieră
în România a unei reţele naţionale
sau a unei structuri federative
a organizaţiilor ce reprezintă
comunităţile imigranţilor. Astfel
de structuri federative există în mai
multe ţări europene şi ele reprezintă
principalul interlocutor al autorităţilor
naţionale în cadrul consultărilor
legate de politicile publice ce vizează
sau afectează imigranţii. În România
am putut constata nu doar faptul că
există în prezent puţine contacte între
organizaţiile ce reprezintă comunităţi
Călin Rus
Director
Institutul Intercultural
Timişoara
de imigranţi, ci şi o implicare relativ
redusă a acestor organizaţii în spaţiul
public. De aceea, suntem conştienţi
de dificultatea constituirii unei
asemenea structuri dar, având în vedere
beneficiile pe care le-ar putea aduce
în privinţa reprezentării intereselor
cetăţenilor străini rezidenţi în România,
considerăm că este oportună iniţierea
unui asemenea demers. Ne dorim
ca în perioada următoare să vedem
o structură autonomă, deschisă,
transparentă şi care să funcţioneze pe
principii democratice şi care să intre
în dialog cu autorităţile publice, cu
organizaţiile neguvernamentale ce
activează în acest domeniu, dar şi cu
mass-media. Suntem deschişi oricăror
sugestii şi propuneri de colaborare
în acest sens. Invităm să ni se alăture
atât organizaţii ce reprezintă cetăţeni
originari dintr-un anumit stat, dar
şi organizaţii ce reprezintă cetăţeni
proveniţi din mai multe ţări, inclusiv
organizaţii constituite pe criteriul
apartenenţei religioase sau lingvistice.
3
PROIECT
Oana Neştian
Timişoara
Scopul acestui proiect este
dezvoltarea mecanismelor de consultare
a comunităţilor de străini cu autorităţile
publice şi societatea civilă. Prin
varietatea metodelor de consultare,
formare şi informare folosite acest
proiect urmăreşte contribuirea la
crearea unui mediu intercultural, a unui
climat adecvat în rândul populaţiei
româneşti cu privire la migraţie,
destinat să faciliteze integrarea şi
coeziunea socială.
Prin intermediul proiectelor
anterioare desfăşurate în scopul
facilitării integrării migranţilor şi
realizării unui mecanism de consultare
au fost identificate o serie de nevoi, atât
ale migranţilor, cât şi ale autorităţilor cu
competenţe în domeniu:
l necesitatea stabilirii unor relaţii
pozitive şi diminuarea distanţei sociale
dintre instituţii şi migranţi;
l necesitatea existenţei unui cadru
organizat dar în acelaşi timp adaptat
din punct de vedere cultural pentru
exprimarea problemelor şi nevoilor
migranţilor în relaţia cu autorităţile, dar
şi pentru comunicarea autorităţilor în
relaţia cu migranţii;
l necesitatea obţinerii de informaţii
cât mai diverse şi prin surse mai variate
cu privire la oportunităţile de integrare;
l existenţa unor oportunităţi
4
România
Institutul Intercultural Timişoara continuă
eforturile în domeniul integrării migranţilor cu
proiectul România Interculturală. Acest proiect
se desfăşoară în perioada iulie 2011- iunie 2012
şi este co-finanţat prin Fondul european pentru
integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, administrat
în România de Oficiul Român pentru Imigrări.
Parteneri:
Institutul Intercultural Timişoara (coordonator)
Liga pentru Apărarea Drepturilor
Omului – Filiala Cluj
Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa
Asociaţia ADIS - Bucureşti
de promovare a specificului cultural
al comunităţilor de migranţi şi
recunoaşterea existenţei acestora în
rândul societăţii şi publicului larg;
l existenţa unor multiplicatori în
rândul comunităţilor, unor persoane
resursă care să reprezinte cu succes
„vocea” migranţilor în dialog cu
autorităţile şi cu societatea civilă;
l dezvoltarea capacităţii
organizaţiilor de migranţi să participe la
viaţa socială, culturală şi comunitară.
Activităţile principale ale acestui
proiect, prin care se va contribui la
satifacerea acestor nevoi identificate
sunt prezentate în continuare.
Site-ul Migrant în România
www.migrant.ro funcţionează ca
o platformă pentru comunicare,
informare şi consultare. Pe acest site
pot fi găsite ştiri de interes despre şi
pentru migranţi, informaţii cu privire
la situaţia migranţilor din România,
precum şi evenimentele organizate de
către şi pentru migranţi. Informaţii
despre toate activităţile realizate în
cadrul acestui proiect vor fi postate în
mod regulat. Site-ul conţine şi un forum
de discuţii deschis publicului.
Revista Migrant în România îşi
propune atât să informeze publicul larg
despre fenomenul migraţiei, cât şi să
ofere migranţilor informaţii utile care să
îi încurajeze în eforturile de integrare.
Revista are o apariţie trimestrială şi
este disponibilă pe suport hârtie şi
electronic pe site-ul www.migrant.ro.
Fiecare număr al revistei este distribuit
împreună cu suplimentul Accent
Basrabean. Vor exista de asemenea, în
cadrul proiectului 2 suplimente în limbi
de interes pentru migranţi, respectiv
turcă şi arabă.
Reţeaua de mediatori interculturali
va fi constituită din câte 6 persoane
în fiecare din localităţile în care se
desfăşoară proiectul (Timişoara, Cluj,
Iaşi, Constanța şi Bucureşti) şi vor
avea rolul de a asigura o mai strânsă
legătură între membrii comunităţilor
de migranţi şi autorităţile publice,
respectiv societatea civilă; vor acţiona
ca un un liant, reprezentând, în acelaşi
interculturală
timp „vocea” comunităţilor lor în
situaţii relevante, dar şi „traducerea”
informaţiilor şi legislaţiei pentru
membrii comunităţii. Aceste persoane
vor participa la un curs de formare la
nivel naţional, urmând să contribuie
apoi la realizarea unor cursuri de
formare la nivel local. Nevoia realizării
unui curs de formare în domeniul
comunicării interculturale a fost
identificată în repetate rânduri în
cadrul seminariilor locale şi naţionale
realizate în cadrul proiectului Integrare
şi coeziune socială pentru resortisanţii
ţărilor terţe şi al proiectului Migrant
în România. Aceste cursuri vor
avea ca scop dezvoltarea abilităţilor
de comunicare interculturală şi de
interacţiune între autorităţile publice
şi migranţi, atât de necesare într-o
societate pluralistă în care este necesară
dezvoltarea înţelegerii şi respectului
reciproc. Cursurile vor pune de
asemenea bazele pentru o colaborare
eficientă între mediatori, autorităţile
locale şi societatea civilă locală.
Seminariile locale de consultare
cu migranţii vor continua să aibă loc
trimestrial în cele 5 oraşe. Temele de
discuţie vor fi stabilite de grupul local
de iniţiativă, în funcţie de interesele
comunităţilor de migranţi din
localitatea respectivă. În cadrul acestor
seminarii se va asigura o comunicare
deschisă a problemelor şi nevoilor
migranţilor şi se vor sprijini demersurile
acestora de integrare. De asemenea
se urmăreşte informarea membrilor
comunităţilor de migranţi cu privire
la drepturile şi obligaţiile acestora
pe teritoriul României. Rapoartele
acestor seminarii vor fi disponibile
pe www.migrant.ro. Rapoartele
tuturor seminariilor desfăşurate în
cadrul proiectelor anterioare sunt, de
asemenea, disponibile.
Ca în fiecare an, şi în 2012 va
avea loc la Bucureşti o conferinţă
naţională de consultare cu comunităţile
de migranţi. Această conferinţă
va reprezenta o oportunitate de
împărtăşire a experienţei între actorii
de la nivel local din diferite regiuni
din ţară. Se urmăreşte asigurarea
unei comunicări libere şi deschise
între toţi participanţii la eveniment,
diseminarea ideilor, formarea de opinii
şi elaborarea de strategii în vederea
îmbunătăţirii situaţiei lor. Între invitaţi
se vor afla autorităţi relevante de la
nivel central. Cu această ocazie va fi
discutată şi sprijinirea comunităţilor de
migranţi pentru crearea unei federaţii
a organizaţiilor de migranţi, care să
reprezinte un interlocutor reprezentativ
şi bine informat în relaţia cu autorităţile
şi societatea civilă. În acest sens, se vor
realiza demersuri pentru sensibilizarea
comunităţilor de migranţi cu privire la
importanţa acestui demers, oferindu-le
sprijinul în crearea unui structuri care
să răspundă nevoilor lor.
Studiu-raport privind oportunităţile
de integrare ale migranţilor va urmări
realizarea unei prezentări clare, succinte
şi accesibile a oportunităţilor de
integrare ale migranţilor în România;
analiza cadrului legislativ şi instituţional
actual privitor la integrarea imigranţilor
în România; exemple de bune practici
din România şi Europa; analiza datelor
statistice ce pot facilita înţelegerea
percepţiilor şi atitudinilor populaţiei
majoritare cu privire la integrarea
migranţilor, respectiv a percepţiilor
şi atitudinilor migranţilor faţă de
oportunităţile de integrare existente;
propuneri de politici şi acţiuni pentru
crearea unui mediu intercultural
destinat să faciliteze integrarea
şi coeziunea socială. Activitatea
desfăşurată la nivel local de mediatorii
interculturali, ce va fi atent monitorizată
şi analizată de personal de specialitate
din echipa de proiect, va reprezenta o
sursă importantă de informaţii pentru
studiu.
Orice contribuţii în sprijinul
activităţilor pentru integrarea
migranţilor sunt binevenite. Mai multe
informaţii şi detalii de contact găsiţi pe
site-ul www.migrant.ro
5
ANALIZĂ
Uniunea Europeană este întemeiată
pe valorile indivizibile şi universale ale
demnităţii umane, libertăţii, egalităţii
şi solidarităţii; (...) pe principiile
democraţiei şi statului de drept. Uniunea
situează persoana în centrul acţiunii
sale, instituind cetăţenia Uniunii şi
creând un spaţiu de libertate, securitate
şi justiţie.
În multe țari ale Uniunii Europene
printre care se număra și România,
există însă o categorie de oameni atât de
puternic marginalizată, atât de departe
de centrul proceselor decizionale, încât
puține sunt persoanele sau instituțiile
conștiente sau interesate de existența
lor.
Sunt oamenii cu statut de tolerat.
Persoane a căror prezență este acceptată
pe teritoriul unei ţări şi... atât. Acești
oameni, deși în fața Cartei Drepturilor
Omului sunt egali printre egali, în
cadrul legal al Statului Român ajung
sa fie privați în cele din urma până și
de speranța sau perspectiva unui trai
decent.
Tolerarea rămânerii pe teritoriul
României, (...) reprezintă permisiunea de
a rămâne pe teritoriul țării acordată de
Oficiul Român pentru Imigrări străinilor
care nu au dreptul de ședere și, din
motive obiective, nu părăsesc teritoriul
României, materializată prin eliberarea
unui document de tolerat. Statutul
de tolerat nu anulează însă obligația
străinilor de a părăsi teritoriul României
odată cu dispariția cauzelor pentru
care a fost inițial acordată. La încetarea
motivelor care au stat la baza acordării
tolerării străinul va fi îndepartat imediat
de pe teritoriul României, fără a fi
notificat în prealabil.
Drepturile, dar mai ales obligațiile
migranților cu statut de tolerat sunt
prevăzute prin Legea 157/2011 pentru
modificarea și completarea unor acte
normative privind regimul străinilor
în România.
Unele dintre acestea sunt prezentate
în cele ce urmează:
- Străinul este obligat să se prezinte
periodic, la un interval de 60 de zile
sau ori de câte ori este chemat, la
formaţiunea teritorială a Oficiului
6
Tolerat
Român pentru Imigrări care i-a acordat
tolerarea şi să anunțe orice schimbare a
reședinței.
- Pe perioada cât li s-a acordat
tolerarea rămânerii pe teritoriul
României, străinii au acces la piața
forței de muncă, în condițiile prevăzute
de lege pentru cetățenii români.
- Dreptul la munca acordat
străinilor cărora li s-a acordat tolerarea
rămânerii pe teritoriul României
încetează de drept în toate situațiile în
care încetează tolerarea.
- În situația nerespectării obligațiilor
prevăzute poate fi dispusă măsura luării
în custodie publică a străinului.
Străinii având statutul de tolerat nu
beneficiază de asistență medicală sau
socială, sunt de cele mai multe ori puși
în incapacitatea de a-și asigura minimul
necesar în îndeplinirea nevoilor de
bază. Până la data de 1.09.2011 aceștia
nu beneficiau nici măcar de dreptul
elementar la muncă. Statul Român a
încercat să elimine această discriminare
prin modificarea legislației în vigoare,
acordându-le toleraților posibilitatea
de a munci. Este cu siguranță un pas
important pentru îmbunătățirea vieții
acestora, însă doar prin schimbarea
acestui articol de lege, cel mai probabil
situația toleraților nu se va schimba
automat, accesul practic pe piața muncii
depinzând încă de mulți alți factori.
Conform JRS România (Jesuit
Refugee Service Romania) majoritatea
persoanelor cu statut de tolerat intră
într-o spirală a sărăciei ce se poate
Iulia Borza
întinde pe perioade de doi până la
trei ani, perioadă în care starea fizică
și mentală a acestora se agravează
treptat devenind de cele mai multe ori
cronică. Ajung să sufere de malnutriție,
depresii severe, tuberculoză, să
aibă - conform propriilor mărturii
o înfățișare incompatibilă cu găsirea
unui loc de muncă, fie el și pe piața
neagră. Persoanele cu statut de tolerat
pot beneficia doar de consult medical
de urgența și de maximum trei zile
de spitalizare gratuită astfel încât este
puțin probabil ca suferințele psihice sau
fizice ale acestora să fie tratate în cadrul
sistemului sanitar românesc.
Singurul ajutor de care aceştia
se bucură este dat de prea puținele
ONG‑uri, care încearcă pe cât posibil
în România …
să substituie rolul statului și să acopere
uriașele neajunsuri ale sistemului. Pe
toată perioda în care un individ deține
statutul de tolerat, acesta depinde în
mare măsură de ajutorul asociațiilor
caritabile care îl aprovizionează
cu un minim de alimente necesar
supraviețuirii.
JRS Europa a prezentat în raportul
din 2007: Report on Destitute Forced
Migrants realitatea socială şi legală a
migranților aflați în nevoie. În cadrul
raportului a fost analizată starea
migranților din opt state europene.
În raport a fost inclusă și România
prezentându-se unele aspecte ale vieții
de tolerat, aspecte ce vor fi preluate și în
acest text pentru o mai bună evidențiere
a situației persoanelor tolerate in
România.
Prezentat în raport ca fiind un caz
ilustrativ al unui migrant lipsit de orice
fel de sprijin din partea statului gazdă
este cazul lui Yusef, o persoană din
Somalia ajunsă în România.
Acesta a solicitat în anul 2002 azil
pe teritoriul României. Cererea i-a fost
respinsă. Neputând fi îndepărtat de pe
teritoriul statului român, șederea i-a
devenit tolerată din anul 2003. Statutul
i-a fost menținut pentru mai bine de doi
ani și jumătate.
În perioada în care a așteptat
răspunsul solicitării azilului, Yusef a fost
cazat într-un centru special amenajat.
În momentul în care statutul i-a fost
schimbat din solicitatnt de azil în
tolerat pe teritoriul României, acesta
a fost nevoit sa părăsească centrul și
să locuiască pe străzi, fiindu-i interzis
dreptul de a munci și, în consecință,
dreptul de a-și asigura o locuință şi un
trai decent. În această perioadă starea
fizică si psihică a lui Yusef s-a deteriorat
treptat. Pentru o perioadă de timp i-a
fost oferită cazarea la JRS România. Din
cauza problemelor mentale dobândite
în urma traiului anevoios și a lipsei
unui tratament corespunzator Yusef a
fost nevoit să părăsească și centrul JRS
România ajungând din nou pe străzi:
„Yusef had to leave JRS Romania’s
accommodation centre one month
before the interview took place because
of his deteriorating mental health,
which had a negative impact on the
other residents at the centre.”
Yusef, deși deținea statutul de
tolerat și a fost nevoit să se prezinte
Oficiului Român pentru Imigrări lunar
pentru a-și face cunoscut „domiciliul”,
a fost tratat de către instituțiile statului
asemănător migranților aflați ilegal pe
teritoriul României, neavând drepturi
în plus față de aceștia. În momentul
interviului Yusef recunoștea că singura
soluție de a ieși din această spirală a
sărăciei și a degradării umane este
aceea de a obține permis de ședere
și permis de muncă pe teritoriul
României: „(...) how does the Romanian
State expect us to live, if we cannot work?
I am looking for an illegal job now at the
construction sites. I need money. What
do I need to do otherwise? (...) I think I
can make it here. I got used to Romania;
I have learned the language. I want to
have a chance.“ (Report on Destitute
Forced Migrants)
Cadrul legal al Statului Român
împinge persoanele cu statut de
tolerat într-o situație de discriminare,
stigmatizare şi izolare. Tolerații
României nu se bucură de libertatea,
securitatea sau justiția promise de
spațiul european. Sunt oameni fără
protecție socială, fără siguranța zilei de
mâine, fără perspectiva unui trai decent
si de cele mai multe ori fără posibilitatea
reală de a se întoarce în țara natală.
Persoanele cu statut de tolerat pe
teritoriul României sunt oameni
invizibili, privați de multe drepturi,
îngropați în obligații, sunt oameni care
mor în tăcere după cum spun chiar ei...
7
ANALIZĂ
Amadou
NIANG
Asociaţia
Cultura Păcii
În labirintul
fără permis de
Până în 2002, România
postdecembristă nu era decât o
ţară de tranzit, marea majoritate a
străinilor tranzitând-o pentru a ajunge
în statele Europei comunitare.
Amintirile dureroase născute din
mariajul forţat cu marele frate sovietic,
pierderile de teritoriu de după cel de-al
Doilea Război Mondial, ca şi împărţirea
Republicii Moldova în 1992, sunt toate
sechele încă vii în spiritul românilor.
Acestor factori de securitate li se
adaugă o mare instabilitate economică
(o inflaţie galopantă) şi o politică la
limită ostilă imigraţiei. În orice caz,
una care nu încurajează nici o dorinţă
a străinului de a se instala în ţară.
A trebuit să treacă 1 ianuarie 2002,
dată la care s-a abolit viza pentru
cetăţenii români care doreau să ajungă
în ţările membre ale spaţiului Shengen,
pentru ca România să înceapă să devină
o ţară de imigraţie. Convinşi că ţara
va adera, cu siguranţă, la Uniunea
Europeană în câţiva ani, străinii au
început să se instaleze puţin câte puţin,
conştienţi că un permis de şedere
româneasc va deveni „Sesam-ul” care
le va deschide larg porţile întregii
Europe . Turismul, afacerile, studiile,
toate motivele şi pretextele sunt bune
pentru a intra pe teritoriul românesc.
Din nefericire însă, pentru mulţi dintre
ei, visul este departe de realitate.
Astăzi România numără sute de
persoane clandestine. Unii dintre ei,
pentru că părinţii nu au mai ajuns
să le plătească taxele de înscriere la
facultate. Alţii pentru că nu au avut
nici o intenţie de a ieşi din ţară odată
ce viza le-a expirat. Un mare număr
dintre străinii fără permis de şedere
în curs de valabilitate îl reprezintă
cei respinşi, adică cei a căror cerere
de azil a fost respinsă definitiv .
Conform Oficiului Român pentru
Imigrări, dintr-un total de 15.091 de
cereri de azil depuse la Ministerul de
Justiţie între 1999 şi 2007, 11.568 au fost
respinse. La aceasta se adaugă faptul că
8
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului
(O.U.G.) 194/2002 şi diferitele modificări
şi adăugiri pe care aceasta le-a suferit au
complicat şi mai tare sarcina străinilor.
Vă las să faceţi socoteala cu numărul de
străini care au rămas ilegal în ţară din
momentul în care ţinta Organizaţiei
Internaţionale pentru Migraţie (OIM)
era repatrierea a vreo 100 de voluntari
pe an. În fiecare an legea a suferit mai
multe modificări, până în punctul în
care străinul nu mai ştia „cărui sfânt
să i se dedice“. Informaţiile nu erau
disponibile decât în limba română,
iar viza de şedere propusă străinilor
care realizează o activitate comercială
avea o valabilitate de trei luni.
O parte a străinilor fără permis
de şedere în curs de valabilitate în
România are dreptul la o reglementare
a acesteia, însă ei ignoră, din păcate,
legea şi, prin urmare, drepturile lor.
Acesta este, de pildă, cazul lui
L. D., un african intrat reglementar
în România cu o viză de lungă
şedere pentru a se angaja într-o
societate bucureşteană. Din păcate,
el a ajuns în ţară cu 10 zile înainte de
expirarea vizei sale de 90 de zile. Or,
conform O.U.G. 194/2002, cererile
de prelungire a dreptului de şedere
temporară se depun de către solicitanţi,
cu cel puţin 30 de zile înainte de
expirarea termenului pentru care li
s-a aprobat şederea, la formaţiunile
teritoriale ale Oficiului Român pentru
Imigrări de la locul de reşedinţă.
În loc să se întoarcă acasă înainte
de expirarea vizei sale, după cum
i-a sugerat administraţia societăţii
care urma să îl angajeze şi să solicite
apoi o nouă viză pentru acelaşi scop,
el a preferat să încerce să găsească
o altă soluţie. Sunt 4 ani de când,
căpătând un statut ilegal, L. D. trăieşte
clandestin în România. Între timp,
a devenit tatăl unui copil de 1 an,
din relaţia sa cu o româncă. Până în
aprilie anul acesta el a trăit cu teama
în suflet, ignorând complet faptul că
fiind părintele unui copil conceput
cu un cetăţean român, aceasta îi dă
dreptul să îşi reglementeze situaţia.
I. S. este de origine congoleză.
Ea trăieşte în România de 4 ani. La
venirea sa aici, a introdus o cerere de
azil pe lângă autorităţile mandatate.
După aproape 3 ani de procedură, ea
a primit o scrisoare de la O.R.I., care
o informează că, „în conformitate cu
prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din
legea nr. 122/2002, privind azilul în
România, întrucât procedura de azil
s-a încheiat, urmează să părăsească
teritoriul României în 15 zile de la data
primirii sau să îşi reglementeze dreptul
de şedere, în conformitate cu prevederile
ordonanţei Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România.”
Problema este că majoritatea
zdrobitoare a solicitantilor de azil
ale căror cereri au fost respinse nu
părăsesc România, ci preferă să se
adauge listei clandestinilor deja
existenţi. În consecinţă, ei ignoră
prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr.
194/2002 atrăgându-şi astfel sancţiuni
contravenţionale în conformitate
cu art. 135 din acelaşi act normativ.
Ei sunt conştienţi că în ziua în care
vor fi interpelaţi de poliţie, vor fi nu
cotidian al străinilor
şedere în România
doar expulzaţi din România, ci vor
primi şi o interdicţie de şedere, cu
o durată de până la 5 ani pe întreg
teritoriul Uniunii Europene.
Coşmarul care îi urmăreşte în fiecare
zi pe străinii în situaţie ilegală rămâne
teama de a cădea în plasa poliţiştilor
cu ocazia unui control de rutină.
Străinul fără formă de şedere legală
în ţară trebuie, de asemenea, să-şi
găsească mijloace pentru a-şi asigura
supravieţuirea cotidiană, să îşi plătească
la zi hrana şi chiria. Dacă unii ajung să
găsească ceva de lucru la negru, alţii,
mai prudenţi sau temători, optează să
trăiască din ceea ce le trimit părinţii
sau prietenii care se află de cealaltă
parte a Europei. În sânul comunităţii
africane cu şedere ilegală, femeile se
descurcă mai bine decât bărbaţii. Ele
găsesc întotdeauna mai uşor găzduire.
Mai mult, cele care ştiu să ţeasă rasta
îşi găsesc destul de uşor cliente,
românii fiind, în general, dispuşi să
se deplaseze la adresa prestatorului.
Această situaţie de insecuritate şi
teamă permanentă îi duce pe mulţi
dintre străini la depresie. Problema este
astfel mult mai gravă decât simpla lipsă
a actelor şi a banilor, pentru că ei nu
se tratează. Acesta este cazul lui A. B.,
care trăieşte în pădure de peste 2 ani.
Totuşi, nimic nu îl predestina acestui
destin. După doi ani de studii, s-a trezit
lefter. Ţara sa, Coasta de Fildeş, se găsea
într-o situaţie relativă de război civil.
Activităţile economice fiind deci blocate,
mama lui s-a aflat în incapacitate
de a-l mai susţine. De fapt, anumite
bănci şi-au închis porţile începând din
februarie. De vreme ce mama sa care
îi finanţa studiile nu a mai putut să o
facă, A. B. a fost exmatriculat şi, dintr-o
dată, s-a trezit fără permis de şedere.
Situaţia în ţara sa a fost atât de
dificilă încât la sfârşitul lunii februarie,
trei bănci străine şi-au închis agenţiile.
E vorba de B.I.C.I.C.I. (grupul francez
B.N.P. – Paribas), Citibank (S.U.A.)
şi Access Bank (Nigeria). Filiala din
Coasta de Fildeş a băncii franceze
Société Générale, S.G.B.C.I., una
din cele mai importante instituţii
din sectorul bancar al ţării, a fost
cea de-a patra bancă ce şi-a închis
porţile din 14 februarie 2011.
„Cu regret vă informăm că
S.G.B.C.I. este obligată să-şi suspende
provizoriu activităţile începând cu
data de 17 februarie 2011”, afirmă
banca printr-un comunicat publicat pe
site-ul său de Internet. „Ne dorim în
mod evident să redeschidem reţeaua
noastră în condiţii de funcţionare
normală, cât mai rapid posibil.”,
concluzionează conducerea. Două
zile mai târziu, Standard Chattrered
(Marea Britanie) i-a urmat exemplul.
După scrutinul din 28 noiembrie
2010, Coasta de Fildeş a fost sfâşiată
între şeful de stat, Laurent Gbagbo,
care a pierdut alegerile, şi Alassane
Ouattara, recunoscut ca preşedinte
ales şi susţinut de o mare parte a
comunităţii internaţionale, inclusiv de
fosta putere colonială franceză. Tabăra
lui Ouattara a încercat să taie sursele
de venit ale regimului Gbagbo, care
făcea eforturi să pună pe picioare un
sistem bancar viabil la scala Coastei de
Fildeş, după gravele şocuri cauzate de
ruptura cu Banca Centrală a Statelor
Africii de Vest (B.C.E.A.O., cu sediu
la Dakar), ceea ce a antrenat în mod
notabil o mare lipsă de lichidităţi.
Aflat în incapacitate de a-şi plăti
un loc cu chirie, A. B. s-a reconvertit
în tăietor de lemne în pădure, unde
şi doarme. De ani de zile, el suferă
de tulburări psihologice. Şi nu este
singurul. Mai rău, şi alţi străini mai
puţin norocoşi au dezvoltat tulburări
psihologice sau au fost omorâţi de
boală. Din păcate aceste persoane
nu au acces la sistemul de asigurare
de sanatate publică, chiar dacă au
cu se să cotizeze, contribuţia lunară
la Casa Naţională de Asigurare de
Sanatate fiind doar de 33 Ron.
La începutul lui martie 2010,
Juliette Poirson, coordonatoare la
Médecins du Monde din reţeaua
HUMA, a fost în misiune în România,
pentru a dezvolta un proiect de studiu
privind accesul la îngrijire a celor
fără acte şi a solicitanţilor de azil în
Europa. Proiectul în România este
împlementat de A.R.C.A. , iar după
cercetare, a prezentat un raport.
Să sperăm că acesta va fi urmat de
măsuri concrete, cum ar fi luarea în
îngrijire a acestui grup vulnerabil.
9
OPINII
Provocările noului
Jihad vs
Secolul XXI nu va fi scutit de
conflicte planetare. El a debutat cu
teribila ciocnire între sistemul valoric
occidental și cel fundamentalistislamic, prin atentatele de la World
Trade Center și de la Pentagon pe
11.09.2001. Scopul al-Qaeda a fost
să demonstreze vulnerabilitățile
Jandarmului Mondial, și prin aceasta
să-și întărească propria putere în mediul
islamic, prin subminarea guvernelor
„colaboraționiste cu imperialismul
american“, cum îi acuză Osama Ben
Laden, într-un mesaj difuzat de Al
Jazeera. Prin destabilizarea unor țări
ca Arabia Saudită, Pakistan, Egipt și
Indonezia, mult prea dependente de
Washington, al-Qadea își propunea o
soluție de reunificare a intereselor arabe
și islamice sub steagul ei! Pentru asta,
trupele de guerilla, adevărați teroriști,
au luat în stăpânire Afghanistanul
unde și-au creat o bază de operațiuni,
extrem de greu penetrabilă.
Sfârșitul Războiului-Rece, din 1991
a lăsat trei zone de democrație între
interesele Vestului și cele ale U.R.S.S.
Prima a fost secțiunea europeană
care se întindea din Norvegia, până
la granița ceho-germană. A doua, cea
asiatică, ținea de la insulele Aleutine
până la granița dintre Japonia si
China, iar cea de a treia secțiune,
din nordul Afghanistanului până
în Iugoslvia. Să nu uitam că linia
de demarcație a conflictului S.U.AU.R.S.S trecea printr-o regiune
preponderent musulmană: Azerbaidjan,
Uzbechistan, Turkmenistan, Kîrgiztan,
Kazahstan. După prăbușirea
sovieticilor, aceste regiuni au intrat
în comunicare cu al-Qaeda și alte
nuclee de fundamentalism islamic, în
incercarea evidentă de a reface Califatul
(Imperiul Islamic). După destrămarea
U.R.S.S, Federația Rusă a avut mult
de tras în Războiul din Cecenia.
Însă, în lumea musulmană se
întâmplă cutremure interne și lupte
foarte strânse între tradiționaliști
și moderniști, dar mai ales între
10 Migrant în România - nr. 11, 2011
suniți și șiiți, care interpreteză diferit
învățăturile Coranului. S.U.A a fost
acuzată de tradiționaliștii arabi, că
încurajează și susține secularizarea
lumii islamice, iar acest fapt este cel
mai evident în Turcia! După exact 10
ani de la încheierea Războiului Rece,
avea să izbugnească un nou conflict
internațional: Statele Unite vs Jihad!
George Friedman, vine din
nou să contrazică susținătorii unui
război lung și de uzură scriind în
Următorii 100 de ani: „Analiștii
vorbesc despre un secol de conflict
care va domina lumea... De fapt, ceea
ce se întamplă în lumea islamică nici
nu va conta foarte mult în cele din
urmă. Presupunând că traiectoria
ascendentă a puterii Statelor Unite va
rămâne intactă, anul 2020 ar trebui
să găsească administrația americană
răspunzând unor astfel de provocări!“
Politica externă a americanilor
este foarte sensibilă în privința
armonizării relațiilor dintre creștini și
musulmani și încearcă să găsească o
cale de dialog și cu evreii. Administrația
Barak Obama a promis că în cel mai
scurt timp va demara negocierile cu
Israelul pentru formarea Republicii
Palestina. Este foarte posibil ca o
mileniu:
Cruciade?
reajustare a influenței israeliene în
regiune să detensioneze situația din
Orientul Apropiat, fapt ce va confirma
optimismul geostrategului Friedman!
Lumea musulmană va rămâne
instabilă deși, ca falie geopolitică,
în momentul de față este ținută sub
control, mai ales prin faptul că în esență
dogmatică există conflictele interne
dintre suniți și șiiți. Neregăsindu-se
într-o unitate conceptuală, musulmanii
nu vor avea puterea de a se impune ca
un model imperial. George Friedman
analizează: „Deși această instabilitate
nu va degenera într-o revoltă islamistă
generală, se naște totuși posibilitatea ca
un stat musulman să profite de ea, prin
urmare și de slăbiciunea altor națiuni,
pentru a se afirma ca putere regională.“
Cele mai mari state musulmane din
lume sunt Indonezia și Pakistanul, dar
ambele măcinate de conflicte interne
și de granițe puternice. Chiar dacă
Pakistanul este o putere nucleară nu-și
va putea emite potențialele pretenții
de dominare atâta timp cât este flancat
de China și Rusia la nord, de India la
est și de Afghanistan la vest! Urmează
alte trei state musulmane cu potențial:
Egiptul (80.000.000 locuitori), Turcia
(71.000.000 locuitori) și Iranul
(65.000.000 locuitori). Să pătrundem
puțin și în analiza economică.
Turcia are un PIB de aproximativ
660.000.000 de dolari și ocupă locul
17 pe plan mondial. PIB-ul Iranului
este sub 300.000.000 dolari, situându-l
pe locul 29, iar Egiptul se află pe locul
52 cu un PIB de 125.000.000 dolari/
an. Turcia a cunoscut o creștere
economică foarte importantă în
ultimii 5 ani cu cinci până la opt
procente anual. Cu o excepție de doi
ani, cât s-a aflat în recesiune și Iranul
a avut o creștere cu peste 6% a PIBului. Dintr-o perspectivă economică,
Turcia, pare candidatul perfect
pentru a deveni Tigrul Orientului
Apropiat si posibil viitor partener
european, ținând cont de faptul ca o
parte a Turciei este continentală.
Din punct de vedere militar, Iranul
pare a fi cel mai agresiv și amenințător,
însă analiștii geo-politici consideră că
tocmai aici se află și punctul cel mai
vulnerabil al țării. În primul rând, Iranul
are de luptat pe mai multe fronturi.
Deși sunt un stat islamic, nu sunt arabi,
apoi ei sunt șiiți, aflați într-un conflict
cvasipermanent cu suniții. Se mai
adaugă și poziția geografică destul de
puțin ofertantă. La estul Iranului se află
Afghanistanul, la nord e Rusia, înspre
vest se află Irakul. Concluzia trasă de
specialiști: Nu îi este ușor Iranului
să-și concentreze puterea în regiune.
Orice mișcare i-ar costa prea mult,
Oreste Teodorescu
căci se află în permanență monitorizați
de Jandarmul Planetar, S.U.A!
Egiptul s-a străduit cu putere să
devină lider regional. Sub Gamal
Abdel Nasser, țara s-a reformat și
s-a modernizat pe modelul Turciei
lui Attaturk, însă după acordurile cu
Israelul de la Camp David, în 1978,
Egiptul a încetat să-și mai extindă
dominația. Cu privire la această
țară, să-l lăsăm tot pe Friedman să
se exprime: „Dată fiind economia și
relativa sa izolare și insularizare, este
greu să vezi Egiptul o putere locală,
indiferent cât de mult timp i-ar lua
acest proces. Mai probabil ar fi să
intre sub sfera de influență a unei alte
națiuni, fie că ar fi vorba despre Turcia,
America sau Rusia, așa cum i-a fost,
de altfel, soarta secole de-a rândul.“
În cele din urmă, va fi o confruntare
între tipare, între modele sociale
și valori spirituale. Să sperăm că
politicienii în mâinile cărora se află
destinele milioanelor de oameni,
captivi, fără voia lor într-un razboi
nevăzut, dar devastator, vor găsi
soluții viabile de a guverna în pace, în
armonie sub stindardul conceptului:
“Unitate în diversitate”. Civilizația
umană este un puzzle. Trebuie să ai o
viziune de ansamblu ca s-o cuprinzi
în întregime. Cultura islamică, alături
de tiparul creștin, ambele influențate
hotărâtor de iudaism, sunt singurele
domenii în care înțelepții lumii pot
găsi motivele păcii planetare.
“Shalom Alehaim, Pace
Ție, Sallam Allecum!“
11
STUDII
Sunt sau nu eficiente
adresate migranţilor
Cine sunt imigranţii din ţările
non-UE? (numiţi în documentele
oficiale - resortisanţii ţărilor terţe).
De multe ori îi observăm pe stradă,
în universităţi, în mall-uri - sunt
necunoscuţii de lângă noi, despre care
de multe ori avem idei preconcepute.
Există foarte puţine studii privind
situaţia străinilor, majoritatea dintre ele
sunt realizate de către Fundaţia Soros
prin programul Migraţie şi Dezvoltare.
Lipsa interesului privind această
tematică este justificată prin faptul că
România nu înregistrează un număr
foarte mare de imigranţi, încât să îşi facă
probleme privind integrarea lor, dar se
consideră că peste câţiva ani România
va avea soarta altor state membre, care
nu demult erau ţări de emigraţie şi au
ajuns în scurt timp ţări de imigraţie.
În România s-au pus bazele unui
sistem de gestionare a imigraţiei odată
cu pregătirea aderării la UE, s-a adaptat
legislaţia la normele europene în vigoare,
vizând imigraţia şi au fost preluate
principiile UE de integrare şi transpuse
în politica naţională de integrare a
străinilor din ţările terţe. Dacă în anii de
pre-aderare România punea mai mult
accent pe securizarea frontierelor şi a
combaterii migraţiei ilegale, începând
cu anul 2007 a început să gestioneze
migraţia prin prisma dezvoltării şi
efectelor benefice ale acesteia şi anume,
integrarea imigranţilor din statele terţe.
Principalul instrument financiar pentru
proiectele adresate integrării străinilor
din spaţiul non UE este Fondul European
pentru Integrarea Resortisanţilor Ţărilor
Terţe care face parte din Programul
„General Solidaritatea şi Gestionarea
Fluxurilor Migratorii”. Aş putea să clasific
programele de integrare în România
în două tipuri generale: programele
guvernamentale, care cuprind cursuri de
limba română şi orientare culturală, dar
care se adresează mai mult refugiaţilor şi
programele de integrare oferite de ONGuri finanţate prin Fondul European de
Integrare. Dacă prin Programul Anual
2007 a fost finanţat un singur proiect,
deja prin Programul Anual 2008 au fost
finanţate 7 proiecte de integrare, prin
Programul Anual 2009 au fost finanţate
patru; încet, încet societatea civilă devine
conştientă de rolul său în implementarea
proiectelor de integrare adresate străinilor.
În aceste condiţii apare întrebarea dacă
aceste proiecte de integrare răspund cu
adevărat nevoilor străinilor din România.
Sunt oare ele eficiente? Am încercat
să răspund la această întrebare prin
realizarea a 10 interviuri cu participanţii
la unul dintre proiectele de integrare
şi anume Integrare şi coeziune socială
pentru resortisanţii ţărilor terţe.
Respondenţii au fost selectaţi în aşa
fel încât să reflecte toate comunităţile de
străini participante în proiectul acesta la
nivelul oraşului Cluj-Napoca. Ţările de
provenienţă ale acestora sunt: Tunisia,
Republica Moldova, Siria, Egipt, Palestina.
În proiectul coordonat de Institutul
Intercultural Timişoara, atunci când
respondenţii au fost rugaţi să îşi
amintească ce teme au fost discutate
la seminarii şi să îşi expună părerea
asupra actualităţii şi utilităţii tematicilor,
au declarat că s-au ocupat mai mult şi
s-au interesat mai mult de problemele
propriilor comunităţi. La seminarii, fiind
prezenţi reprezentaţi din comunităţi
diferite de străini, se discutau probleme
diferite, caracteristice comunităţilor
prezente. Printre tematicile amintite de
respondenţi s-au numărat: reglementările
legate de permisul de şedere pentru
studii, dreptul la muncă al studenţilor
şi al persoanelor membre de familie a
unui cetăţean român, iniţiative culturale,
aspecte legislative privind obţinerea
cetăţeniei. Unii dintre respondenţi au
menţionat că la seminarii alţi participanţi
prezentau probleme concrete care îi
vizau pe ei personal sau pe cineva din
comunitatea pe care o reprezentau.
Studenţii moldoveni au adus în
discuţie mai mult problema permiselor
de şedere, reprezentanţii sirieni au adus
în discuţie problema obţinerii cetăţeniei,
reprezentaţii tunisieni, fiind studenţi,
au adus în discuţie problema taxelor
de studii prea mari ale Universităţii
de Medicină şi Farmacie, politica
discriminatorie a Universităţii faţă de
tunisieni. Reprezentatul egiptean a adus
în discuţie dreptul la muncă pentru
străini. Surprinzător, deşi au trecut doi
ani de la implementarea proiectului,
respondenţii îşi mai aduc aminte
problemele discutate, acest lucru se poate
explica prin simplul fapt că discuţiile
cu privire la problemele străinilor au
fost continuate în cadrul altui proiect în
care au fost preluate aceste activităţi.
Când am discutat cu respondenţii
despre utilitatea seminariilor şi dacă
au aflat informaţii relevante în cadrul
acestora, răspunsul majorităţii a fost
că da, au fost utile, o bună ocazie
de a pune întrebări şi de a primi
răspunsuri la ele, fiind prezenţi şi
reprezentanţi ai ORI, şi de a cunoaşte
problemele celorlalte comunităţi,
un mediu bun de ajutor reciproc.
R.1.4: „Eu ţin minte că la unul
dintre seminarii, am adus în discuţie
problema mea, găsirea unui loc de
programele de integrare
non-UE în România?
identificate acele probleme despre
care organele din România nu ştiu“.
muncă în calitate de student, fiind
prezent la seminar un om de afaceri
sirian, mi-a spus că mă va ajuta
să îmi găsesc de lucru şi angajatori
dispuşi să angajeze studenţi străini“.
Respondenţii însă au identificat şi
aspectele mai puţin bune ale seminariilor
precum, unii dintre liderii comunităţilor
monopolizau discuţiile şi nimeni nu
intervenea pentru a destinde spiritele, se
ajungea să se discute probleme sensibile,
se spuneau aceleaşi lucruri, de la un
seminar la altul se încerca găsirea de
soluţii, dar nu se puneau în practică,
unii dintre participanţi nu doreau
să îşi expună problema în public.
R.1.5: „Seminariile au fost utile şi
multe dintre problemele discutate
m-au interesat. Din păcate în
cadrul acestor seminarii, s-a pus
mai mult accent pe prezentarea
problemelor deja existente şi
ştiute, decât pe nişte discuţii libere
între participanţi prin care să fie
Unii dintre respondenţi consideră
că din moment ce au învăţat limba se
consideră deja integraţi în societate şi
au putut să participe la aceste proiecte
pentru că sunt deja integraţi, mai ales în
cazul studenţilor moldoveni participanţi
în proiect, aceştia au declarat că
seminariile la care au participat au fost
un cadru bun de a-şi expune problemele,
dar nu un instrument de integrare
în societatea românească, pentru că
ei sunt deja integraţi din punct de
vedere cultural, legal, lingvistic. Unii au
considerat că prin activităţile proiectului
s-au integrat indirect în societate, prin
informaţiile primite la seminarii, prin
ocazia de a cunoaşte alţi membri ai
comunităţilor de străini, reprezentanţi
ai instituţiilor. Un respondent a răspuns
că şi-a făcut prieten un român angajat la
un ONG din Cluj şi cu care ţine legătura
şi acum. Un alt tânăr a declarat că prin
intermediul seminariilor s-a implicat
într-o organizaţie de studenţi de la Cluj.
R.1.1: „Da, deoarece astfel am
ştiut cum trebuie să procedez în
diferite situaţii cu care încă nu mă
confruntasem. Am cunoscut noi
oameni cu care ţin şi acuma legătura
pentru că au ştiut să mai tot posteze
evenimentele viitoare. Am înţeles
mai multe despre situaţia studenţilor
străini din diferite ţări şi am aflat
despre cerinţele statului roman faţă
de noi, precum şi acţiunile pe care
trebuie să le fac când ajung aici“.
Privind celelalte servicii oferite prin
proiect, site-ul, şi revista, respondenţii
au declarat că ştiu de existenţa lor,
au accesat site-ul dar mai degrabă
pentru a se ţine la curent cu programul
seminariilor, decât pentru a afla
informaţii privind legislaţia românească
sau pentru probleme de interes,
preferând mai degrabă să se informeze
direct de pe site-urile instituţiilor
cu atribuţii în domeniile în care au
Daniela Cervinschi
LADO Cluj
[email protected]
probleme. Basarabenii au răspuns că
au accesat site-ul foarte rar, pentru că
pentru majoritatea întrebărilor la care nu
aveau răspuns accesau site-ul organizaţiei
de basarabeni din oraş sau de pe alte
site-uri mai mediatizate şi de la prieteni.
Având în vedere analiza de mai
sus câteva concluzii se pot desprinde:
respondenţii consideră că seminariile
sunt utile, creând un mediu de
cunoaştere şi ajutor reciproc. Prin
faptul că problemele migranţilor sunt
puse pe agenda statului român, aceste
seminarii sunt o bună ocazie de a pune
faţă în faţă oficialii cu străinii, la un
astfel de eveniment este mai probabil
ca oficialul să îţi răspundă la întrebare
decât dacă te adresezi direct instituţiei.
Pe de altă parte o problemă a acestor
seminarii este tendinţa unor participanţi
de a monopoliza discuţiile sau faptul
că unele dintre probleme nu intră în
atribuţiile instituţiilor prezente. Acţiunile
proiectului i-au ajutat pe migranţi să
se integreze prin informaţiile pe care
le aflau, prin interacţiunile cu ceilalţi
participaţi şi relaţiile pe care le stabileau.
Participanţii basarabeni se consideră
deja integraţi, aceste seminarii având mai
mult rolul de expunere a problemelor.
13
interviu
Haj-ul
Interviu cu dl Dr. Ahmed Nakechbandi Ahmed Mazhar
Ce înseamnă haj?
În limba arabă, cuvântul haj înseamnă o
călătorie către o destinaţie. Dar din punct de
vedere al dreptului canonic, hajul înseamnă
al cincilea stâlp al Islamului. Musulmanul
este obligat să facă acest haj măcar o dată în
viaţă (CORAN; suratul 2, versetul 196-197.
Sura 3, verset 97, sura 22, verset 27). Hajul şi
umra sunt pelerinaje. Când vorbim de haj,
ne referim la această călătorie, la acest rit pe
care un musulman este obligat să-l facă o
dată în viaţă, dar într-o perioadă şi într-un
timp bine determinat, prestabilit. Călătoria
către Cabaa – Moscheea sacră din Mecca şi
ritul în jurul ei în luna a 12-a din calendarul
lunar (hejirii). În credinţa noastră, haj-ul s-a
născut când allah subhanala i-a poruncit lui
Abraham pacea asupra lui, tatăl tuturor
profeţilor, cum credem noi. Dar în Islam,
în religia musulmană, hajul a devenit
o obligaţie în anul al 9-lea de refugiu a
profetului (Mohammed S.A.W) în Medina.
În credinţa noastră, în religia noastră, hajul
este ultima obligaţie. Profetul Mohammed
(rasulullah salalahu aleihi wasalam) a
făcut hajul o dată înainte să moară.
Cum şi de unde a pornit
ideea de haj?
Hajul se efectuează într-o perioadă fixă
a anului. Intervalul lui începe din luna a
10-a a calendarului Islamic, din luna saua,
după ramadan, şi se termină la jumătatea
lunii a 12-a, numită luna al thu Al Hijja
(luna pelerinajului) când musulmanul
poate să facă o călătorie pentru pelerinaj
în acest interval cu condiţia să cuprindă
perioada minimă care începe din ziua
a 8-a până la ziua a 13-a. Musulmanii
folosesc şi calendarul lunar şi calendarul
solar, respectiv calendarul musulman şi
calendarul gregorian. Tot ce e măsurat
ca timp în an şi luni este după calendarul
lunar. Dimpotrivă, folosim calendarul
solar pentru tot ce este măsurat pe zile şi
săptămâni. Orele noastre de rugăciune sunt
fixate după cel solar (rotaţia pământului
în jurul soarelui). Anul lunar este fix,
iar anul solar este teoretic. Deci noi
musulmanii le folosim pe amândouă.
În ce perioadă a anului
are loc hajul?
Haj-ul este unul dintre cei cinci
stâlpi sau cele cinci obligaţii pe
care trebuie să-l îndeplinească
orice adult musulman măcar
o dată în viaţă. În fiecare an,
sunt peste două milioane de
musulmani din toată lumea
care merg în pelerinaj la Mecca
şi teritoriul sacru în Arabia
Saudită. Lor li se alatură
peste 400 de fideli români sau
străini stabiliţi în România.
În acest an, haj-ul va avea loc
în noiembrie. Pentru a afla
mai multe despre acest rit care
se perpetuează de peste 2000
de ani, am stat de vorbă cu
dl. Dr. Nakechbandi Ahmed
Mazhar, Preşedintele Fundaţiei
Islamice şi al moscheii
„Semiluna“ din Bucureşti.
Pelerinajul avea loc în Peninsula
Arabică, actuala Arabie Saudită. Ritul hajului
se face între Mecca, Muzdalifa, Mina şi
Arafat, nişte zone în jurul cetăţii Mecca,
aproximativ la 18 km, extins spre Munţii
Arafat. Muzdalifa este în Maşaar Al haram,
ritul cel sacru. Pe urmă avem Mina unde se
aruncă pietrele şi unde se face şi sacrificarea
jertfei, cum a făcut şi profetul Abraham
(fiecare pelerin taie un berbec). Tot acolo
se află Cabaa, moscheea sacră. În sfârşit,
la Arafat se duc pelerinii în ziua a noua. O
zi foarte importantă a hajului. Cine pierde
această zi îşi pierde tot hajul. Între aceste
destinaţii, pelerinul mai trebuie să treacă
prin anumite locuri. De obicei musulmanul
care se află în pelerinaj, după ce efectuează
acest rit mai face o vizită, un pelerinaj la
moscheea Profetului la Medina. Acest loc
se află la vreo 450 km în nordul Meccăi.
Cât timp durează?
Pelerinajul durează din ziua a opta până
în ziua a treisprezecea din luna de Haj, o
săptămână în care se fac toate aceste rituri
de haj sau pelerinajul cel mare, la Mecca şi în
la musulmani
jurul ei. Musulmanul are obligaţia de a face
haj-ul o dată în viaţă. Din tradiţia noastră,
din cultura noastră, Allah Cel Mare i-a
poruncit lui Abraham – pace asupra lui – să
facă o jertfă, i-a poruncit să-l jertfească pe
băiatul lui cel mai mare, Ismaeil (Abraham
îmbătrânise şi nu avea copii şi Dumnezeu
i-a dat un copil de la una dintre cele două
soţii – Hajar). Şi pe urmă l-a luat la Mecca
(pentru că el stătea în zona Palestinei, lângă
Heron). I s-a poruncit să-şi ia familia şi să
meargă lângă Mecca şi să clădească Kabah
şi lumea va şti să vină în acea zonă. „O,
Ismail, Dumnezeu mi-a poruncit să te dau
ca jertfă”, spune Abraham adresându-se
fiul lui. Şi Ismail a răspuns: „Dacă Allah
ţi-a poruncit, eu sunt răbdător, sunt supus.”
Şi Dumnezeu i-a spus să-şi jertfească
copilul. Acest lucru înseamnă supunere
totală faţă de porunca lui Dumnezeu. Noi
(musulmanii) în fiecare an îi mulţumim
lui Dumnezeu şi manifestăm supunerea
noastră faţă de El. Dumnezeu i-a mulţumit
pe amândoi, Abraham şi fiul, schimbând
jertfa în sacrificarea unui berbec. Este un
gest de mulţumire faţă de Dumnezeu care a
completat pentru noi toate religiile, pentru
că în pelerinajul lui, profetul Mahomed
când a ţinut slujba de adio şi predica de
adio de la muntele Arafat, Dumnezeu a
grăit în Suratul 5 verset 3 din Coran care
spune „(...) am desăvârşit religia voastră şi
am împlinit harul Meu asupra voastră şi
am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi
(...)” şi Dumnezeu spune că a terminat şi
pelerinajul şi toţi stâlpii Islamului. Am avut
posibilitatea să venim să aplicăm aceste rituri
şi noi credem că toţi profeţii erau lumină,
pentru că sunt trimişi de Dumnezeu.
Ce semnficaţie are sacrificiul
lui Abraham, fiindcă
ritualul se petrece în fiecare
an în toată lumea?
Pentru fiecare musulman aceasta este
ziua de sărbătoare şi este importantă nu doar
pentru cei ce fac haj. A doua zi după ziua a
zecea (arafat) din luna de haj reprezintă ziua
de sărbătoare mare pentru toţi musulmanii.
Unii sărbătoresc cu rituri la Mecca, iar alţii
sărbătoresc în restul lumii, fiecare pe unde
se află, rememorând acest eveniment –
supunere faţă de Dumnezeu, finalizarea
legislaţiei şi împlinirea harului lui Allah,
manefastând mulţumirea prin respectarea
tradiţiei lui Abraham. Această jertfă să fie un
dar, o binecuvântare de la tine pentru toţi.
Ce condiţii trebuie să
îndeplinească un musulman
pentru a efectua haj-ul?
Orice musulman (bărbat sau femeie)
adult, apt mental, care nu are probleme
cu siguranţa (drumului) şi de întreţinerea
familiei lui în perioada de pelerinaj este
obligat să facă acest lucru. Dacă îndeplineşte
condiţiile pentru a face acest lucru, înseamnă
că este obligat. Dacă nu îndeplineşti aceste
condiţii, înseamnă că nu ai această obligaţie.
Deci un fidel care îndeplineşte toate
condițiile, dar nu are bani, nu este obligat.
Unul care are de toate şi e bolnav, nu poate,
tot nu are obligaţie. Unul care are de toate şi
este sănătos, dar nu are siguranţa de drum,
nu are viză de exemplu, tot nu este obligat.
Cum se desfăşoara haj-ul?
Zona este limitată – o zonă cunoscută,
într-o perioadă cunoscută, în condiţii
cunoscute. Perioada cunoscută o ştim,
la fel condiţiile, dar cum se îndeplineşte?
El (pelerinul musulman) trebuie să ştie
demarcajul care se numeşte mowaqeet –
fiecare, când vine din orice colţ al lumii,
ştie de unde începe zona sacră. Înainte
de marcajul unde începe zona sacră, el
Interviu realizat de
Amadou Diouma Niang,
Asociaţia Cultura Păcii
trebuie să aibă intenţia să facă haj. Şi sunt
trei modalităţi: împreună, separat sau în
acelaşi timp, Se face această intenţie, se
îmbracă ihramul cu hainele de sacralitate şi
de atunci începe haj-ul; din acest moment,
anumite gesturi şi anumite lucruri sunt
interzise în ritul haj-ului. Când spunem că
este ihram ne referim că pelerinul intră în
sacralitate – nu ne putem da cu parfum, nu
mai putem întreţine relaţii conjugale, nu ne
mai putem oficia căsătorii, nu ne mai putem
tăia părul sau unghiile sau nu mai putem
vâna. Până la încheierea perioadei de haj.
Ce deosebeşte haj-ul de umra?
La fel ca haj-ul, şi umra este tot o
călătorie către o destinaţie în scopul
de a vizita zone sacre. Spre deosebire
de haj, nu este limitată în timp. Se
poate petrece oriunde şi oricând.
Dacă haj-ul se petrece într-o perioadă
fixă, umra se poate efectua în orice
perioadă, dar ca rituri, diferenţa dintre
haj şi umra constă în faptul că haj-ul
are zonă de rituri şi în Mecca, şi în jurul
ei, iar umra se face numai în Mecca.
Câţi musulmani din România
efectuează haj anual?
Noi, musulmanii străinii din ţară, am
început, pentru prima dată, să mergem
în pelerinaj în 1996 cu un grup de 13
persoane. Apoi cu 21, 23, 30 de pelerini. Şi
în fiecare an se măreşte numărul lor. Acum,
în ultimii ani, peste 400 de musulmani
merg anual în pelerinaj. Pe lângă aceştia,
sunt alţii care merg la umra. De la 1
august a plecat un grup de pelerini.
15
EUROPA
Agenda europeană
resortisanţilor
Oana Neștian
Institutul
Intercultural
Timişoara
În 20 iulie 2011, Comisia Europeană
a făcut publică Agenda europeană
revizuită pentru Integrarea Resortisanţilor
Ţărilor Terţe. Agenda este o contribuţie la
dezbaterile cu privire la modalităţile cele mai
eficiente de înţelegere şi sprijinire a integrării,
evidenţiind necesitatea unor abordări cât
mai variate, care să ţină cont de provocările
migranţilor în diferite contexte. Atitudinea
Europei faţă de diversitate trebuie să fie
pozitivă şi trebuie să existe modalităţi solide
de garantare a drepturilor fundamentale şi
a egalităţii, bazate pe respectul reciproc al
diferitelor culturi şi tradiţii.
Integrarea ca modalitate de
realizare a potenţialului migraţiei
Migranţii din ţările terţe reprezintă
aproximativ 4% din totalul populaţiei
Uniunii Europene. Dezvoltarea Europei
este influenţată puternic de evoluţiile
demografice, incluzând îmbătrânirea
populaţiei, expectanţele de viaţă crescute
şi scăderea populaţiei cu vârstă de muncă.
Migraţia legală este considerată o modalitate
de a face faţă acestei situaţii, alături de
maximizarea folosirii forţei de muncă şi
abilităţilor deja existente în UE şi de creşterea
productivităţii economiei.
Strategia de creştere economică
Europa 2020 şi Programul de la Stockholm
evidenţiază potenţialul migraţiei pentru
crearea unei economii competitive şi
sustenabile şi stabilesc ca obiectiv politic
integrarea eficientă a migranţilor legali,
susţinută de respectul şi promovarea
drepturilor omului.
Există deja un cadru de cooperare la
nivel european în domeniul integării, şi
anume Principiile comune de bază pentru
politicile de integrare în Uniunea Europeană,
acceptate de Consiliul European în 2004.
Aceste principii subliniază faptul că
integrarea este un proces dinamic, în dublu
sens, de acomodare reciprocă a migranţilor
şi a societăţilor în care aceştia se stabilesc.
Toate acţiunile prezentate de către Comisia
Europeană în Agenda comună pentru
integrare din 2005 au fost realizate. Cu toate
acestea, contextul social, economic şi politic
s-a schimbat şi nu toate măsurile de integrare
au reuşit să atingă obiectivele propuse.
Studiile arată că cele mai importante
provocări la nivel actual includ:
• Rata scăzută de angajare a migranţilor, în
special în cazul femeilor
• Creşterea şomajului şi a situaţiilor de
„supra-calificare”
• Creşterea riscului de excludere socială
• Decalajul cu privire la rezultatele şcolare
• Temerile generale cu privire la nivelul
scăzut de integrare a migranţilor
Integrarea este o responsabilitate
împărtăşită
Acţiunile propuse în cadrul Agendei
europene pentru integrare se centrează pe
următoarele domenii:
A. INTEGRAREA PRIN PARTICIPARE
Integrarea presupune implicarea
societăţii gazdă în procesul de acomodare
a migranţilor, respectul drepturilor şi
culturilor lor şi informarea lor despre
obligaţiile pe care le au. În acelaşi timp, este
necesar ca migranţii să-şi manifeste dorinţa
de integare şi respect al regulilor şi valorilor
societăţii în care trăiesc.
Contribuţia socio-economică a
migranţilor
Dobândirea cunoştinţelor lingvistice –
cursurile de limbă şi programele de orientare
culturală trebuie să fie accesibile atât din
punct de vedere financiar, cât şi geografic.
Cursurile trebuie să fie adaptate nivelului
participanţilor şi condiţiilor de învăţare.
Participarea pe piaţa muncii – rata
şomajului este cu 10% mai mare în cazul
migranţilor decât pentru populaţia generală
în Europa, iar în cazul femeilor procentul
este şi mai mare. În acelaşi timp, există
numeroase cazuri în care migranţii sunt
supracalificaţi pentru job-ul pe care îl au.
Un prim pas propus de Comisie ar consta
în identificarea mai precisă a nivelului
educaţional şi experienţei în muncă a
migranţilor, precum şi a nevoilor lor de
formare. Este necesar, de asemenea, ca
informaţia cu privire la locurile de muncă
disponibile să fie transparentă, iar rolul
migranţilor ca antreprenori, creativitatea şi
abilităţile lor inovative să fie sprijinite. Nu în
ultimul rând, trebuie organizate programe
pentru a sprijini intrarea pe piaţa muncii a
migranţilor nou-veniţi.
Reorganizarea sistemului educativ –
nivelul educaţional al migranţilor este în
general sub nivelul cetăţenilor UE. Tinerii
migranţi se confruntă cu un risc mai mare
de abandon şcolar. Recrutarea profesorilor
migranţi, cursuri de limbă pentru părinţi,
programe speciale pentru şcoli din zone
dezavantajate, sisteme de mentorat şi acces
la cursuri de formare continuă sunt câteva
exemple de acţiuni cu potenţial de succes.
Asigurarea unor condiţii de viaţă mai
bune – politicile publice trebuie să asigure
reducerea izolării persoanelor cu o formă
de protecţie internaţională şi respectarea
drepturilor acestora, dar şi să ofere, în acelaşi
timp, cursuri de limbă, acces la locuinţe
şi servicii de sănătate care să promoveze
integrarea şi să fie adaptate la specificităţile
culturale ale acestora.
Folosirea mai eficientă a fondurilor
europene
Recomandări pentru Statele Membre:
• Oferirea de cursuri de limbă care să
reflecte diferitele nevoi ale migranţilor în
diferite etape ale procesului de integrare
• Organizarea de programe de orientare
culturală şi civică pentru migranţii
nou-veniţi, în care să se acorde o atenţie
specificială nevoilor femeilor, pentru
promovarea participării lor pe piaţa
muncii
• Crearea de măsuri pentru analiza
nevoilor individuale şi pentru validarea
pentru integrarea
ţărilor terţe
calificărilor şi experienţelor profesionale
• C
rearea de politici publice specifice
pentru creşterea participării pe piaţa
muncii a migranţilor
• Dezvoltarea abilităţilor de management
al diversităţii în rândul profesorilor;
angajarea profesorilor migranţi;
integrarea copiilor migranţi în sistemul
de educaţie timpurie
• Acordarea unei atenţii speciale nevoilor
grupurilor vulnerabile de migranţi
Recomandări pentru Comisia
Europeană:
• Oferirea posibilităţii de schimburi de
experienţe la nivel practic şi politic
în domeniul angajării, educaţiei şi
politicilor sociale
• Folosirea mai eficientă a instrumentelor
financiare destinate sprijinirii participării
migranţilor
Drepturi şi obligaţii – egalitatea de şanse şi
dobândirea unui sentiment de apartenenţă
Recomandări pentru Statele Membre:
• Stabilirea de măsuri pentru
implementarea practică a principiului
egalităţii de şanse şi pentru prevenirea
discriminării atât la nivel instituţional cât
şi general
• Acţiuni pentru reducerea obstacolelor
din calea participării politice a
migranţilor şi implicarea migranţilor în
conceperea şi implementarea politicilor
de integrare
Recomandări pentru Comisia
Europeană
• Implementarea adecvată şi
completă a directivelor în domeniul
non‑discriminării şi migraţiei legale
B. DEZVOLTAREA ACŢIUNILOR LA
NIVEL LOCAL
Autorităţile locale sunt responsabile
pentru o gamă largă de servicii şi activităţi.
Rolul acestora în facilitarea interacţiunii
dintre migranţi şi societatea locală este
deosebit de important.
Acordarea unei atenţii sporite zonelor
urbane dezavantajate – pentru a le oferi
oportunitatea de a-şi dezvolta activitatea
economică şi culturală pentru a contribui la
coeziunea socială.
Cooperarea multi-laterală – eficienţa
integrării depinde de colaborarea între
instituţiile europene, Statele Membre şi
actorii de la nivel local, regional şi naţional.
Comitetul Regiunilor are un rol important în
sprijinirea acestei colaborări.
Sprijinul financiar al Uniunii Europene
pentru acţiuni la nivel local–în scopul
creşterii accesului pe piaţa muncii, al
nivelului de educaţie, al incluziunii sociale şi
cetăţeniei active. Statele Membre trebuie să
asigure dezvoltarea unor strategii coerente de
integrare şi implementarea lor cu implicarea
eficientă a tuturor actorilor de la nivel local
şi regional. Comisia Europeană trebuie să
sprijine implicarea actorilor de la nivel local
şi regional în definirea politicilor de integare
în cadrul programelor UE, printr-un
parteneriat strategic cu Comitetul Regiunilor
şi reţelele europene ale oraşelor şi regiunilor.
Este nevoie de o mai mare coordonare între
programele care sprijină acţiunile la nivel
local, cum ar fi Fondul european pentru
integrarea resortisanţilor ţărilor terţe, Fondul
european pentru refugiaţi, Fondul Social
European şi Fondul european regional
pentru dezvoltare.
C. IMPLICAREA ŢĂRILOR DE ORIGINE
Acţiuni în scopul integrării realizate
înainte de plecare – oferirea de informaţii cu
privire la vize, permise de muncă, cursuri
de limbă, cursuri de formare etc. Comisia
Europeană va lansa în cursul acestui an
„EU Immigration Portal”, un website cu
informaţii necesare pentru procedurile de
aplicare.
Contracte între comunităţile din
diaspora şi ţările de origine – promovarea
antreprenoriatului transnaţional are ca
beneficii atât crearea de locuri de muncă în
ţările de origine, cât şi integarea migranţilor
şi schimbul economic între ţări.
Migraţia circulară şi dezvoltarea în ţările
de origine – sprijinirea migranţilor înainte de
plecare şi îmbunătăţirea metodelor pentru
recunoaşterea calificărilor şi abilităţilor
migranţilor.
Perspectivele UE
Politicile eficiente de integrare sunt
fundamentale pentru a asigura atât creşterea
economică, cât şi coeziunea socială în
societăţi europene din ce în ce mai diverse.
Cooperare, consultare şi coordonare –
Reţeaua punctelor naţionale de contact
pentru integrare este un cadru în care
Statele Membre îşi împărtăşesc practicile
în domeniu; Forumul european pentru
integrare oferă cadrul pentru reprezentaţii
societăţii civile la nivel naţional şi european
să se întâlnească, însă este nevoie de o
dezvoltare a proceselor consultative, de
dezvoltare a unor forumuri la nivel naţional,
local şi regional. Website-ul European
pentru Integrare (www.integration.eu) oferă
informaţii cu privire la activităţile diferiţilor
actori în domeniu.
Dezvoltarea unor instrumente flexibile
la nivel european – aşa-numitele „Module
europene pentru integrare“ reprezintă
un cadru de referinţă pentru design-ul şi
implementarea practicilor de integare în
Statele Membre în 3 arii tematice: cursuri
introductive şi de limbă; deschiderea şi
sprijinul societăţii gazdă; participarea
activă a migranţilor la toate aspectele vieţii
colective.
Monitorizarea rezultatelor – în patru arii
relevante în domeniul integrării: muncă,
educaţie, incluziune socială şi cetăţenie
activă. O serie de indicatori comuni au fost
identificaţi în aceste arii şi vor fi folosiţi
pentru evaluarea acţiunilor realizate în
scopul integării şi compararea lor la nivel
european.
17
EVENIMENT
S-a inaugurat
primul Consulat Onorific
al Republicii Moldova în România
În data de 31 August 2011, chiar
de Ziua Limbii Române şi la 20 de
ani de când Republica Moldova şi-a
proclamat independenţa şi a reluat
relaţiile cu Bucureştiul, la Timişoara
s-a inaugurat Consulatul Onorific al
acestei ţări. Consulatul Onorific de
la Timişoara este singurul consulat
onorific al Republicii Moldova din
România şi are drept scop acordarea
de sprijin şi consiliere pentru toţi
basarabenii din regiunea de Vest a
României. Potrivit consulului onorific
Silviu Sofronie, prin existenţa acestui
Consulat Onorific, relaţiile dintre
cetăţenii Republicii Moldova şi
România vor primi o nouă dinamică,
în sensul intensificării schimburilor
„Îmi doresc ca acest consulat sa fie un
veritabil centru cultural al basarabenilor
de aici, un consulat ce va juca şi rolul de
centru de afaceri pentru intensificarea
relaţiilor din mediul economic;
vrem să ne implicăm în dezvoltarea
relaţiilor educaţionale şi îmi doresc
intensificarea relaţiilor de colaborare
pe plan administrativ prin realizarea
unor schimburi de experienţă şi chiar
infrăţirea dintre orase sau comune din
această zonă cu cele din Moldova. În
cadrul schimburilor culturale îmi propun
dezvoltarea relaţiilor şi a proiectelor
transfrontaliere cu finanţare europeană“,
a declarat domnul consul
Silviu Sofronie.
culturale, academice, economice,
precum şi realizării unor proiecte în
spiritul relaţiei speciale dintre Republica
Moldova şi România, conferite de
comunitatea de limbă, istorie, cultură
şi tradiţii. În aria de jurisdicţie a
Consulatului Onorific al Republicii
Moldova de la Timişoara sunt cuprinse
judeţele Arad, Bihor, Caras-Severin,
Hunedoara şi Timiş unde, potrivit
statisticilor, trăiesc circa 7.000 de
basarabeni. Astfel, noul consulat
onorific îşi va desfăşura activitatea
la sediul pe de Bulevardul Revoluţiei
din 1989, nr. 20, din Timişoara (fostul
Palat al copiilor). Profesorul dr. Silviu
Sofronie, este noul consulul onorific
al RepubliciiMoldova la Timisoara.
Ramadanul sărbătorit
pe stadionul Dinamo
Marian Chiriac
Timişoara
Peste 2000 de musulmani s-au
întâlnit, marți 30 august 2011, pe
stadionul Dinamo din București pentru
a sărbători sfârșitul Ramadanului,
perioadă de curăţare a sufletului şi a
trupului. A fost prima dată în România
când musulmanii s-au rugat împreună
într-un spațiu deschis, atât de mare.
La această sărbătoare extrem de
importantă pentru musulmani, Bairam,
au fost prezenţi membri ai tuturor
comunităţilor islamice din România,
pentru a marca sfârșitul sărbătorii
perioadei de Ramandan. Pe stadion
s-au aflat bărbați și copii, care au
așteaptat să-și primească darurile.
Timp de 40 de zile, în timpul
Ramadanului, musulmanii adulți
s-au abținut de la mâncare și apă,
de la răsăritul soarelui și până la
căderea nopții. A fost o perioadă
de abstinență totală de la mâncare,
băutură, fumat și întreținrea de relații
sexuale în timpul orelor de post.
Cele mai importante sărbători
religioase ale celor circa 50 de mii
de musulmani din România sunt
Ramazam Bairam şi Kurban Bairam. În
Dobrogea, unde trăiește o comunitate
turco-tătară sărbătoarea se mai
numeşte Seker Bairam (bairamul
dulce), deoarece pe masa fiecărui
musulman se găsesc baclavale
însiropate cu miere şi umplute cu
nucă, sarailii, halva şi cozonaci, suc
şi limonadă, fistic, rahat, halviţă.
Conform tradiţiei, credincioşii
işi urează „Bairam Kairl Bolsun!“.
Dimineaţa, la ora 7:47, după postul
Ramadanului, toţi bărbaţii de cult
islamic sunt prezenţi la slujbă, care se
oficiază până la ora 8:10, iar la această
ceremonie religioasă (Bairam Tas) nu
participă decât bărbaţii din comunitate.
Potrivit vechii tradiţii musulmane,
după slujbă, bărbaţii merg la cimitirul
musulman, unde se pomenesc toţi
morţii, în primul rând persoanele
decedate în ultimul an. Aceleaşi
tradiţii, respectate de musulmani,
cer ca toţi credincioşii să meargă
mai întâi la oamenii în vârstă şi la
cei bolnavi, să le sărute mâna şi să
le ureze ca la sărbătoarea de anul
viitor să îi găsească sănătoşi.
Sărbătoarea, care ţine trei zile, este
un prilej de împăcare între credincioşii
de cult islamic. Cele 30 de zile de post
de dinaintea sărbătorii, nu au nici
o relevanţă dacă musulmanii nu se
împacă între ei de Ramadam Bairam.
Peste 70 de zile după această
sărbatoare, urmează pentru musulmani
Kurban Bairamul (Ziua Sacrificiului,
Crăciunul islamic), iar în ultima
săptămînă dinaintea Ramadam
Bairamului copiii merg şi colindă casele
membrilor comunităţii, iar textele
sacre (Luna Ramadamului Sfânt, Slujba
de Seară, Rămas Bun) se încheie cu
urarea „Să ne dea Allah sănătate, ca
la anul să vă urăm Ramadam Sfânt“.
19
ORGANIZAŢII
Asociația pentru
și Integrare
Asociația pentru Apărarea
Drepurilor și Integrare Socială
(ADIS) este o organizație nonguvernamentală și non-profit
înființată în anul 2009 ce are ca scop
promovarea, apărarea și susținerea
valorilor democrației, drepturilor și
libertăților omului, îmbunătățirea
calității veții persoanelor din punct de
vedere social, economic și cultural.
Misiunea ADIS este de a
susţine integrarea în viaţa socioeconomică şi culturală a individului
- în special a diferitelor categorii
de migranţi, a tinerilor, dar şi a
altor persoane aparţinând unor
grupuri sociale marginalizate,
defavorizate sau vulnerabile.
Principalul domeniu de activitate al
Asociației ADIS este cel al migrației şi
integrării sociale a diferitelor categorii
de imigranţi, asociația implementând
până în prezent 5 proiecte, atât în
calitate de beneficiar cât și de partener.
Printre activităţile desfăşurate
până în prezent enumerăm:
l Informarea, consilierea și
asistența socială și juridică atât a
persoanelor cu o formă de protecție,
cât și a altor categorii de migranți
în vederea facilitării integrării
acestora în societatea românească;
l Orientarea culturală a migranților
– activitățile derulate atât în București
cât și în Rădăuți și Baia Mare au vizat
îmbunătățirea cunoștințelor migranților
despre societatea românească și cultura
țării gazdă; s-au organizat vizite în grup
la muzee, institute și obiective culturale,
expoziții, activități de relaționare și
socializare, proiecții de filme pe diferite
teme, activități festive cu ocazia unor
zile speciale precum: 1 Martie, 8
Martie – Ziua Internațională a Femeii,
1 Iunie – Ziua Copilului, 20 Iunie –
Ziua Internațională a Refugiatului.
l Organizarea de cursuri pentru
învățarea limbii române s-a realizat
atât într-o manieră formală (predate
de un lector de limba română), cât și
într-una non-formală (organizarea de
ateliere interactive în cadrul cărora
s-a folosit metoda PhotoVoice).
l Organizarea de cursuri de istoria
și geografia României săptămânal prin
implicarea unui lector de specialitate.
l Educație interculturală prin
implementarea de activități de educație
non-formală adresate tinerilor voluntari
în vederea dobândirii de abilități în
lucrul cu migranții; totodată, membrii
asociației au promovat diversitatea
în rândul tinerilor prin organizarea
unor întâlniri cu elevii din liceele
bucureștene. Tot în acest sens, s-au
realizat și expoziții foto în școli
(Școala Irakiană și Școala Iordaniană
din București) și în Centrul Regional
de Cazare și Proceduri pentru
Solicitanții de Azil din București
Apărarea Drepurilor
Socială
cu fotografiile realizate de tineri
migranți și voluntari pe diverse
teme de interes pentru aceștia.
l Redactarea de materiale
informative și de vizibilitate: broșuri
pe teme de interes pentru migranţi
(traduse in engleză, franceză, arabă),
blogul (http://migranti.asociatia-adis.
ro) al cărui conținut este creat în special
de tineri voluntari și migranți, o hartă
online ce conține cele mai reușite
dintre fotografiile create de migranți și
voluntari și care a permis localizarea
zonei în care a fost realizată fiecare
fotografie (http://foto-conversatii.
asociatia-adis.ro), postere, insigne și
stickere pornind de la teme precum
diversitatea, migrația, combaterea
discriminării și excluziunii sociale.
l Informarea actorilor relevanți
pentru domeniul migrației prin
organizarea de seminarii, prin
însoțirea migranților la diferite
instituții în vederea prezentării
legislației în vigoare cu privire la
această categorie de persoane.
Evaluând activitățile deja
implementate în cadrul ADIS, nu
am putea spune că migranții ne-au
solicitat în mod special doar unele
dintre acestea. Ceea ce am observat și
am vrea să subliniem este importanța
asigurării de servicii integrate, care
să răspundă în mod cumulativ
nevoilor migranților în România.
Activitățile interculturale au
fost primite cu entuziasm atât
de tinerii voluntari români cât și
de tinerii migranți. Barierele de
limbă au fost sparte prin utilizarea
unor metode nonformale în care
voluntarii români au fost inițiați, iar
îmbunătățirea cunoștințelor de limba
română s-a realizat cu succes chiar
și într‑un mediu mai puțin formal.
Sesiunile de orientare culturală au
avut impact atât asupra migranților
nou veniți în România cât și pentru cei
care au ales țara noastră ca destinație
pe termen lung. Indiferent de ocazia
pentru care au fost organizate,
sesiunile de orientare culturală au
avut în mod cert un rol important
în facilitarea adaptării migranților
în societatea românească.
Ne bucurăm că prin activitățile
noastre am putut veni în sprijinul
migranţilor în România şi vom
continua să ne adaptăm la nevoile
reale de integrare ale acestora.
21
interviu
Ahmed Rashidi
De ce aţi ales să veniţi să predaţi
limba arabă în România?
Am ajuns pentru prima dată în România
în octombrie 2005. Nu am stat mult,
venisem ca şi delegat din partea Ministerului
Afacerilor Externe al Egiptului, ca expert
în predarea limbii arabe pentru străini.
Cum Ambasada Egiptului în Bucureşti
acoperă şi Republica Moldova, eu am fost
delegat să predau la Chişinău. Am lucrat
la Universitatea de Stat din Chişinău,
Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine.
Am locuit acolo patru ani, dar în tot acest
timp am păstrat în permanenţă legătura
cu Ambasada Egiptului din Bucureşti
şi am vizitat mai multe oraşe mari din
România. Am fost la Iaşi, Piatra Neamţ,
Cheile Bicazului, Braşov, Oradea, Băile
Herculane, toate sunt oraşe foarte frumoase.
Unde aţi plecat după ce s-au
terminat cei patru ani?
Nu a fost ca şi cum am terminat patru
ani în Chişinău şi după aceea m-am întors, în
tot acest timp am păstrat legătura permanent
cu Bucureştiul şi cu România. Mi-am făcut
relaţii aici, am fost în contact cu Facultatea
de Litere a Universităţii Alexandru Ioan
Cuza din Iaşi şi a Universităţii Bucureşti
şi de aceea din când în când veneam în
ţară. Atunci când am ajuns în Chişinău
am început să învăţ română cu gândul că
mă va ajuta şi în România. Descoperisem
că Republica Moldova este o ţară bilingvă,
acolo oamenii vorbesc limba rusă şi
limba română, aşa că am început să le
învăţ pe amândouă, însă apoi am hotărât
să mă specializez în limba română.
După Republica Moldova v-aţi
hotărât să veniţi în România…
De ce aţi ales Timişoara?
Ca să fiu sincer la început am vrut să
merg în Iaşi pentru că era cel mai apropiat
oraş de Republica Moldova şi pentru că
are un centru universitar foarte mare.
Însă conjunctura face că în Timişoara am
avut prieteni care m-au invitat aici. Eu am
venit să vizitez şi am descoperit un oraş
foarte frumos, multicultural, cu centru
universitar. L-am cunoscut aici pe domnul
imam de la moscheea din Timişoara şi pe
directoarea Centrului Cultural Româno-
Arab, Luiza Mohammed şi am hotărât să
rămân aici. Ca şi activităţi, aici colaborez
cu Centrul Cultural Româno-Arab, am un
parteneriat de colaborare cu Universitatea
de Vest, Facultatea de limbi străine, unde
ţin un curs facultativ de limba arabă pentru
începători. La Universitatea de Vest am
deschis în premieră pentru Timişoara un
lectorat arab şi am avut onoarea să devin
primul lector, şi singurul, care predă limba
arabă la UVT. La deschiderea lectoratului a
participat şi doamna ambasador a Egiptului
în România, Sanaa Esmail Atallah Esmail,
a fost un eveniment foarte frumos, de
neuitat. UVT a făcut un progres foarte
mare cu deschiderea acestui lectorat, iar la
primul curs au venit peste 100 de studenţi.
Foarte multă lume a fost curioasă şi a vrut
să înveţe arabă. De altfel, în România nu
mai există specialist în limba arabă care să
fie nativ arab. Există profesori foarte buni
în predare de limba arabă în Bucureşti,
Iaşi şi Cluj însă niciunul nu este nativ.
Prima grupă de studenţi a
întrecut numărul 100. Câţi
dintre ei au terminat?
Au terminat cursul mai puţini, în jur
de 40, pentru că a fost un curs facultativ,
care se ţinea după-masa în jurul orei
17.00. Au dat examen atât de puţini
pentru că s-a suprapus cu alte cursuri şi
studenţii nu au putut participa integral.
De altfel, pe lângă munca la Universitate
mai predau şi cursuri particulare
de limba arabă la Centrul Cultural
Româno-Arab şi cursuri pentru copiii
de la Şcoala Arabă Siriană din Timişoara
unde se studiază în limba arabă.
singurul lector nativ
de limba arabă
din România
Care a fost atitudinea
studenţilor români care nu
au mai avut nicio conexiune
cu limba şi cultura arabă?
Din păcate limba arabă are o reputaţie
negativă, fiind considerată printre cele mai
grele limbi din lume. Această percepţie
nu este corectă, limba rusă spre exemplu
este foarte grea. Gramatica limbii ruse sau
germane este foarte complicată. De română
nici nu mai zic… Mi-a trebuit foarte mult
timp să învăţ limba română. Araba este
foarte uşoară dar depinde de metoda de
predare. Eu predau araba de mult timp,
este specialitatea mea, iar la Universitate
am studiat atât filologie cât şi cultura arabă.
Am câştigat experienţă pentru că am
lucrat cu mulţi studenţi din fosta Uniune
Sovietică, plus Albania, Bosnia, Coreea
de Sud, Germania, Italia şi Canada.
Câte limbi ştiţi în total?
Engleză ştiu foarte bine, franceză
puţin, italiană înţeleg, dar nu am curaj să
vorbesc. În România vorbesc româneşte,
iar cursurile sunt în română-arabă. Când
lucram în Egipt în acest domeniu veneau
mulţi studenţi străini. Îmi place foarte mult
să predau şi cursul de astăzi e întotdeauna
diferit de cursul de mâine, niciodată nu e
copiat. Mi-am făcut o experienţă vastă şi
am învăţat şi câte puţin despre culturile şi
limbile de origine ale studenţilor mei. Şi eu
ţin cursurile foarte uşor şi studenţii mi-au
spus că nu s-au gândit că araba e atât de
uşoară şi că pot învăţa atât de repede.
Cum v-aţi adaptat în România?
Oamenii din România sunt foarte
deschişi. Am fost în Italia înainte, însă aici
oamenii parcă sunt şi mai deschişi şi avem
multe subiecte comune. Nu mă simt ca
şi cum aş fi într-o ţară străină, în general
Europa de Est e mai primitoare. Am simţit că
sunt într-o ţară străină doar atunci când am
văzut borş roşu şi m-am întrebat: ce fel de
mâncare e asta? Este o mâncare tradiţională
din zona Moldovei. A fost foarte interesant
pentru mine şi am fost foarte atras, am
crezut că se găteşte şi cu sânge. Cum nu
mănânc porc această mâncare îmi creează
un fel de complex. Eu nu mănânc porc şi nu
ştiu dacă acesta e roşu din cauza sângelui.
Sunteţi în permanentă legătură
cu comunitatea de arabi din
Timişoara. Este o comunitate
mare, cum v-a primit?
Da, este o comunitate mare, iar
majoritatea au venit pentru studii (medicină,
farmacie) şi au rămas aici. S-au căsătorit cu
românce şi au făcut copii care acum merg
la Şcoala Arabă Siriană. E o comunitate
unită. În primul rând limba arabă e cea
mai importantă legătură. Limba arabă se
vorbeşte în 22 de ţări, iar limba literară
arabă e înţeleasă în toate aceste ţări.
Asta e limba care ne uneşte şi pe care o
predau şi eu. Ne înţelegem foarte uşor şi
ne întâlnim de sărbători şi nu numai.
Reuşiţi să vă păstraţi
tradiţiile în Timişoara?
Da, mergem la moschee, păstrăm
Ramadan-ul. Tocmai a trecut sărbătoarea
Ramadan-ului, când ne întâlneam cu toţii
la moschee, era foarte frumos şi venea
foarte multă lume. Pentru noi Ramadanul este un fel de post negru, nu bem şi nu
mâncăm nimic până când apune soarele.
Ne adunăm cu toţii seara la moschee, în
timpul Ramadan-ului, facem rugăciunea
şi mâncăm împreună. De aceea este
foarte frumos în timpul acestei sărbători,
mergem în fiecare zi la moschee.
Interviu realizat de
Daniela Crăciun
Timişoara
Aţi fost plecat din România
pentru o perioadă, de ce?
Am plecat pentru că mi s-a terminat
permisul de şedere şi colaborarea mea
iniţială de un an cu Universitatea de Vest.
A trebuit să mă întorc în Egipt exact
în perioada în care a început revoluţia
şi a fost o onoare să pot participa ca şi
revoluţionar. Eu nu ştiu cum aş fi putut trăi
dacă nu eram acolo în timpul revoluţiei.
Deci sunteţi un
revoluţionar convins…
Sunt foarte mândru cu această acţiune
şi cu ce s-a întâmplat acolo. Am mulţi
prieteni peste hotare care mă sunau şi
plângeau că nu puteau veni în ţară. Sunt
mândru şi mulţumit că am fost în acea
perioadă în Egipt şi am putut participa
la această perioadă remarcabilă. Am
fost acolo vreo 8, aproape 9 luni.
Cum vedeţi viitorul Egiptului?
Urmează alegeri, dar durează mai
mult decât atât până să se schimbe totul.
Aşteptăm, nu ne grăbim. După o revoluţie
stabilitatea vine, dar încet. După revoluţie
şi în România au apărut sute de partide, la
fel şi în Egipt. Dar sunt optimist pentru că
acum oamenii au o voce care se aude. O să
mă întorc în viitor în Egipt, dacă nu definitiv,
măcar în vizită. Meseria mea mă duce peste
hotare, dar tot timpul mă voi întoarce.
23
ANALIZĂ
Seminar
pe tema migraţiei
Subiectul integrării imigranţilor
nu numai că nu este o noutate în
Europa, ci reprezintă o preocupare
centrală pentru numeroase instituţii,
organizaţii şi centre specializate. Pe de
o parte, de monitorizarea imigraţiei se
ocupă în principal instituţiile statului
dar, pe de altă parte, înţelegerea
diversităţii care însoţeşte integrarea
migranţilor este o provocare căreia to
mai mulţi actori economici, sociali şi
politici sunt interesaţi să îi răspundă.
Iar acest lucru este valabil în aceeaşi
măsură pentru state care sunt de mult
timp membre ale Uniunii Europene,
pentru state care au devenit membre
de scurt timp şi pentru state care încă
nu sunt în Uniunea Europeană.
Acesta este contextul în care a apărut
şi s-a dezvoltat ideea proiectului „Let’s
break the ice “ – LBTI (Hai să spargem
gheaţa), finanţat prin programul
„Învăţare pe tot parcursul vieţii”,
componenta Grundtvig - Parteneriate
pentru învăţare (număr de referinţă
naţional: GRU-10-P-LP-96-TM-IT).
Partenerii implicaţi pe parcursul celor
doi ani de desfăşurare a proiectului sunt:
l Turcia - Kumluca
Public Education Center
(coordonatorul proiectului)
l Suedia - Immigrant
Institute Borås (IMMI)
l Austria - Intercultural
Counselling and Therapy
Center ZEBRA, Graz
l România - Universitatea
de Vest din Timişoara
Ideea principală a acestui
parteneriat este dezvoltarea unei reţele
destinate grupurilor cointeresate,
asociaţiilor, autorităţilor locale,
instituţiilor educaţionale, angajatorilor,
comunităţilor locale şi imigranţilor
înşişi pentru a îmbunătăţi şi a promova
integrarea deplină a migranţilor
în ţările de destinaţie. Participarea
în acest parteneriat va permite
partenerilor să împărtăşească exemple
de bune practici precum şi experienţe
mai puţin reuşite într-un context
internaţional. De asemenea proiectul
îşi propune să „inventarieze“ nevoi
ale diferitelor persoane sau organizaţii
implicate în procesul de integrare
a imigranţilor şi să le direcţioneze
către cei interesaţi, să implementeze
activităţi de orientare pentru a promova
integrarea imigranţilor. Prin natura
activităţilor sale, proiectul permite
instituţiilor şi organizaţiilor participante
să construiască o reţea creativă din
punct de vedere educaţional şi cultural
care să lucreze pentru a îmbunătăţi
calitatea vieţii imigranţilor.
Recent, „caravana” experienţelor de
învăţare a ajuns şi la Timişoara. Astfel,
în perioada 13-14 octombrie 2011,
Universitatea de Vest din Timişoara
a organizat cea de-a treia întâlnire de
lucru a proiectului LBTI, sub forma
unui seminar internaţional cu tema
„(I)Migraţie şi integrare. O privire de
ansamblu asupra contextului, stării
de fapt şi provocărilor în România”
Scopul seminarului a fost oferirea
unei imagini de ansamblu a situaţiei
curente a imigranţilor din România,
cu accent asupra oraşului de pe Bega,
urmărindu-se reflectarea cât mai
clară şi corectă cu putinţă a situaţiei
reale. În acest sens au fost invitaţi atât
reprezentanţi ai diverselor comunităţi
de migranţi din Timişoara, precum
Centrul Cultural Româno-Arab din
Timişoara, Liga Studenţilor Basarabeni,
comunităţile iraniană, siriană, indiană,
cât şi membri ai diverselor organizaţii
non-guvernamentale sau agenţii care
desfăşoară activităţi pentru integrarea
migranţilor (Institutul Intercultural
Timişoara, Asociaţia Serviciul Apel
– punctul de lucru din Timişoara,
Organizaţia Internaţională pentru
Migraţie). De asemenea, au fost
invitaţi reprezentanţi ai unor instituţii
de învăţământ (Universitatea de Vest
din Timişoara, Institutul Român de
Educaţie a Adulţilor) sau autorităţi
precum Centrul de tranzit în regim de
urgenţă a refugiaţilor din Timişoara.
Concluziile seminarului au subliniat
că experienţa României la capitolul
imigraţie devine tot mai consistentă
de la un an la altul şi tot mai mult
axată spre componenta de integrare.
În sprijinul autorităţilor statului care
au atribuţii în domeniul imigraţiei şi
integrării vin atât fondurile europene, cât
şi organizaţiile non-guvernamentale cu
preocupări în domeniu, care desfăşoară
în ultimii ani o multitudine de activităţi
de integrare, de la cursuri de limba
română sau orientare culturală pentru
migranţi până la informare şi asistenţă
privind drepturile legale ale acestora.
Din păcate nu toate problemele
comunităţilor de migranţi sunt rezolvate
într-un termen scurt, nu întotdeauna
nevoile migranţilor sunt întâmpinate
cu bunăvoinţă, iar discriminarea faţă
de „străini” este încă adesea simţită în
contexte instituţionale. Sunt încă multe
de învăţat. Dar schimbările în bine
produse în ultimii ani ne dau tuturor
celor implicaţi speranţa că şi în viitor
situaţia va urma o traiectorie de evoluţie
pozitivă, spre o societate mai integrată.
Puteţi urmări activităţile proiectului pe pagina dedicată:
www.wix.com/lbtitsar/lbti
sau pe reţelele sociale:
Facebook: http://www.facebook.com/lbti.tsar
(căutând „Let’s break the ice”)
Twitter: http://twitter.com/#!/lbtitsar
Cirip: http://www.cirip.ro/u/lbti.tsar
internaţional
la Timişoara
Oana Bajka
Timişoara
Programul
Grundtvig
Programul de finanţare „Învăţare
pe tot parcursul vieţii” al Comisiei
Europene are mai multe componente
specifice, fiecare adresându-se unor
grupuri ţintă aparte: Erasmus pentru
educaţia universitară, Leonardo da Vinci
pentru educaţia vocaţională, Comenius
pentru învăţământul preuniversitar, Jean
Monnet pentru integrare europeană. La
rândul său, componenta Grundtvig este
axată pe nevoile de învăţare ale adulţilor
şi ale organizaţiilor care furnizează
servicii de educaţie a adulţilor. Scopul
acestui program de finanţare este
acela de a dezvolta sectorul educaţiei
adulţilor şi de a da mai multor persoane
Gabriela Grosseck
posibilitatea de a avea experienţe de
învăţare, în special în alte ţări.
Lansat în anul 2000, programul
Grundtvig urmăreşte să ofere adulţilor
mai multe modalităţi prin care aceştia
să-şi îmbogăţească aptitudinile,
cunoştinţele şi dezvoltarea personală,
sporindu-şi astfel şansele pentru slujbe
mai bune. Programul se adresează nu
numai adulţilor care doresc să înveţe, ci şi
profesorilor, formatorilor, organizaţiilor
care au activităţi în domeniul educaţiei
adulţilor (şi aici pot intra o mulţime
de forme de organizare: asociaţii,
organizaţii cu activităţi de consiliere,
servicii de informare, organisme care
influenţează politicile publice, organizaţii
non-guvernamentale, firme, grupuri
informale, centre de cercetare).
Posibilităţile de finanţare prin
programul Grundtvig includ o paletă
largă de activităţi, legate mai ales de
susţinerea adulţilor pentru a călători în
străinătate în scopul experienţelor de
învăţare, prin schimburi şi alte experienţe
profesionale. Alte iniţiative pe scară largă
cuprind formarea de reţele şi parteneriate
între organizaţii din diferite ţări. Astfel,
programul are la rândul său mai multe
componente: Parteneriate pentru învăţare
– axate, după cum rezultă din titlu, pe
realizarea unor activităţi de cooperare
între organizaţii care lucrează în domeniul
educaţiei adulţilor; Ateliere Grundtvig
– care permit adulţilor să participe la
ateliere de lucru, seminarii şi activităţi
educaţionale care au loc într-o altă ţară
europeană decât cea de origine; Iniţiative
pentru voluntarii seniori din Europa
– finanţează proiecte bilaterale care
sprijină iniţiative de cooperare europeană
pentru voluntarii seniori, desfăşurate
între organizaţii situate în două ţări
participante la Programul de învăţare
pe tot parcursul vieţii; Mobilităţi de
formare continuă – acordarea posibilităţii
de a participa la sesiuni de formare cu
durata de până la şase săptămâni, pentru
persoane care lucrează în instituţii de
educaţie a adulţilor (în sens larg) sau care
sunt implicate în formarea unor astfel de
persoane; Vizite şi schimburi – contribuie
la îmbunătăţirea calităţii educaţiei
adulţilor, permiţând personalului care
lucrează sau intenţionează să lucreze în
acest domeniu să beneficieze de o vizită cu
scop profesional într-o ţară participantă
la program, alta decât cea din care
provine sau lucrează; Asistenţi Grundtvig
–permite personalului care lucrează sau
intenţionează sa lucreze in domeniul
educaţiei adulţilor să petreacă o perioada
de 12-45 de săptămâni ca asistent
Grundtvig în cadrul unei organizaţii de
educaţia adulţilor, într-o ţară participantă
la program, alta decât ţara de origine.
Mai multe detalii despre Grundtvig
şi Programul de învăţare pe tot parcursul
vieţii puteţi găsi pe website-urile http://
www.llp-ro.ro sau http://ec.europa.eu/
education/lifelong-learning-programme.
25
ANALIZĂ
Labirintul
Accesarea pieţei de forţă de muncă de un străin
Să presupunem că sunt
un angajator privat şi
doresc să angajez un
cetăţean străin din afara
Uniunii Europene sau
a Spaţiului Economic
European. Poate o fac să
ajut pe cineva care nu
îmi este străin dar pentru
care a trăi în ţara asta
înseamnă ceva. Există
ceva cu adevărat uman
în a ajuta pe cineva, mai
ales dacă acel cineva
este străin de ţara ta.
Dar poate o fac din
alte motive, oricum nu
contează. Este un străin
de calitate, cu studii
universitare, un băiat de
treabă, dispus să stea şi să
lucreze aici pe un salariu
probabil mai mic decât
l-ar avea aproape în orice
altă ţară europeană.
Știu că astfel de întreprinderi au
o reputaţie proastă, mă înarmez însă
cu un pic de răbdare şi mă gândesc
că nu ar trebui să fie aşa de greu, mai
ales acum, în contextul modificărilor
legislative europene şi a migraţiei
accentuate a compatrioţilor mei. Dau
câteva telefoane la firma de contabilitate
şi la nişte prieteni jurişti, mă neliniştesc.
Intru pe internet, deschid cu tremur de
mouse site-ul Oficiului Român pentru
Imigrări, ajung cumva la secţiunea
http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/
ro/Munca/73 şi repede îmi dau
seama că toată treaba mă depăşeşte
şi renunţ. Și aici, înainte de a începe,
se termină cel mai des povestea
noastră: cu părere de rău îmi declar
imposibilitatea sa-l angajez în faţa legii.
Să presupunem însă că totuşi nu
renunţ, am auzit că se poate, străinul
însuşi îmi şi dă câteva exemple şi
promite că se va implica şi el cu hârtiile,
zic OK. Îmi dau seama că trebuie să fac
pe deşteptul să-mi iasă socoteala şi să
obţin autorizaţia de muncă. În primul
rând trebuie să fac dovada încercării
angajării forţei de muncă din România
sau din Uniunea Europeană sau din
Spaţiul Economic European. Ca nici un
alt angajator român privat, ştiind deja
persoana pe care vreau să o angajez,
sunt obligat să comunic la Agenţia
Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de
Muncă postul vacant. Inventez criterii
pentru postul respectiv, conforme
chipului şi asemănării străinului pe care
abia aştept sa-l angajez. Le şi zic celor
de la AJOFM că vreau să angajez un
străin şi mai primesc două formulare
să le completez (nu le primeam în
mod normal), cică în baza lor postul
vacant va fi afişat la nivel european, în
reţeaua EURES. Le mai cer celor de la
AJOFM o adeverinţă, cu privire la forţa
de muncă disponibilă pentru locul de
muncă vacant comunicat de firma mea
(valabilă, potrivit dispoziţiilor legale, 60
de zile anterior depunerii cererii pentru
autorizaţia de muncă). Mai trebuie să
merg la ziar, la un cotidian de largă
circulaţie, să public şi acolo anunţul
pentru ocuparea postului vacant.
Ajunge şi ziua selecţiei, am doar
un concurent (bineînţeles nimeni
nu vorbeşte combinaţia de limbi
menţionată în situaţia privind
resortisant al muncii
dintr-o ţară terţă, din perspectiva angajatorului
Marcel Bajka
Timişoara
locurile de muncă vacante depusă
la AJOFM şi în anunţul din ziar) şi
pregătesc pentru dosar procesul-verbal
întocmit în urma selecţiei realizate
pentru ocuparea postului vacant.
Mă tot uit pe lista de acte necesare
pentru obţinerea autorizaţiei de
muncă şi mă străduiesc să le pregătesc
cât mai repede, două hârtii de la
Registrul Comerţului, certificatul de
înmatriculare (în copie şi în original)
şi Certificatul constatator, mai scot
câteva sute de lei din buzunar pentru
scrisoarea de bonitate de la bancă.
Îmi procur şi certificatul de atestare
fiscală privind achitarea obligaţiilor
către bugetul de stat – la sfârşitul
trimestrului încheiat anterior depunerii
cererii. Mă chinui să fac organigrama
firmei cu precizarea funcţiilor ocupate
şi vacante (nu îmi amintesc să mi-o fi
trebuit pentru ceva) şi fişa postului.
Rog sfătos străinul pe care vreau
sa-l angajez să tragă o fugă până la
el în ţară şi să se întoarcă cu cazierul
judiciar sau cu alt document cu aceeaşi
valoare juridică, să-şi apostileze sau
supralegalizeze diploma de studii.
Având în vedere că vreau sa-l angajez
pe un post care după Clasificarea
ocupaţiilor din România (COR)
presupune studii superioare, se pare
că trebuie să obţin un Atestat de
recunoaştere a diplomelor de studii,
emis în baza ordinului Ministrului
Educaţiei (oricum acelaşi atestat este
necesar şi în cazul în care pentru
postul vizat conform COR sunt
necesare studii preuniversitare).
Fiind o chestie neanticipată, a
durat destul până a revenit din ţara de
origine, până s-au tradus şi legalizat
actele de studii, mai ales până s-a
eliberat şi Atestatul de recunoaştere
a studiilor şi până s-a dus cineva la
Bucureşti după el, timp în care a expirat
certificatul de atestare fiscală şi a trebuit
să scot unul nou. De asemenea au
trecut mai mult de 60 de zile de când
AJOFM-ul a eliberat adeverinţa cu
privire la forţa de muncă disponibilă
pentru locul de muncă vacant şi am
fost nevoit să mai scot una. Omul a
adus şi cazierul judiciar, l-am tradus
şi l-am şi legalizat şi pe acela deodată
cu actele de studii şi cu eventualele
alte documente care atestau pregătirea
profesională obţinută în afara sistemului
de învăţământ sau, după caz, care atestă
experienţa profesională anterioară.
L-am ajutat pe străin să-şi facă
curriculum vitae conform formularului
anexat legii, care printre altele conţine
şi două declaraţii pe propria lui
răspundere, că este apt din punct de
vedere medical pentru a fi încadrat în
muncă şi că are cunoştinţe minime
de limba română. I-am zis să-şi facă
câteva fotografii şi copii după paşaport.
În punctul acesta am toate
documentele, merg cu ele la biroul
teritorial ORI, unde primesc un
formular tipizat de cerere. Prin
formularul respectiv, ca şi angajator,
am mai declarat o chestie curioasă şi
anume că între străinul selecţionat să
desfăşoare activitate în cadrul societăţii
mele există / nu există grad de rudenie
sau afinitate cu acţionarii/asociaţii/
persoanele aflate în conducerea firmei.
După aproximativ 30 de zile am
primit vestea că e gata autorizaţia de
muncă şi a mai fost nevoie să plătesc
200 de euro, contravaloarea în lei, la
eliberarea acesteia. Nu a fost suficientă
prezentarea ordinului bancar semnat
şi stampilat de bancă, a fost nevoie
să merg şi la trezorerie să-şi pună şi
ei semnătura şi ştampila şi astfel să
confirme încasarea sumelor respective
în conturile corespunzătoare de venituri
ale bugetului de stat. Pentru aceasta
a trebuit să aştept câteva zile să intre
şi la ei banii în cont. În cele din urmă
am primit autorizaţia în mână şi în
sfârşit am reuşit să semnez contractul
de muncă cu străinul favorit.
Am aflat că autorizaţia are
valabilităţi diferite, şi anume un an sau
60 de zile. Perioada de un an reprezintă
perioada valabilităţii dreptului de
muncă. Aceasta poate fi prelungită
automat pentru noi perioade de până la
un an în situaţia continuării raporturilor
de muncă cu acelaşi angajator în baza
contractului individual de muncă
încheiat pe perioadă nedeterminată,
prin prelungirea dreptului de şedere
în scop de muncă, şi se atestă prin
permisul de şedere care se eliberează în
27
ANALIZĂ
acest scop. Pentru a fi în posibilitatea
de a-l menţine în raport de muncă
şi după perioada de un an, am aflat
că avem 60 de zile pentru a face
primul pas, i-am dat concediu fără
plată şi l-am rugat sfătos să plece din
nou în ţara de origine şi să viziteze
Ambasada României pentru ca săşi facă viza de lungă şedere pentru
angajare în muncă, premergătoare
obţinerii permisului de şedere.
După semnarea contractului
dar înainte de a-l trimite în ţara lui,
a trebuit să mai fac cu străinul o
serie de mişcări şi să-l ajut să-şi facă
dosarul cu acte pentru viza de lungă
şedere. Prima ar fi fost să asigurăm
actele ce dovedesc că are unde să
locuiască, trebuia să facă un contract
cu proprietarul apartamentului în care
locuia, fapt ce nu l-a prea înveselit pe
proprietar, din cauză că această mişcare
presupunea înregistrarea contractului
la finanţe, însă a acceptat să facă un
contract de comodat în care scria că la
el locuieşte cineva gratuit, chiar dacă
nu era aşa. Pentru a putea face dovada
mijloacelor de întreţinere (pentru a
putea plăti străinul) şi contribuţiile la
salariul acestuia, în special asigurarea
medicală (necesară pentru viză), şi
având în vedere că nu are un CNP
de România care să poată fi înscris
în sistemul electronic de la Casa de
Asigurări de Sănătate, a fost necesar
să-i fac NIF (număr de identificare
fiscală) la Administraţia Finanţelor
Publice. Înainte de asta a trebuit să
mergem la notar să împuternicească
un reprezentant fiscal şi apoi în baza
acelor acte notariale şi a dosarului care
mai cuprindea copie după paşaport,
copie după actele de spaţiu, copie act
constitutiv al firmei, copie carte de
identitate de la împuternicit şi încă
ceva formulare, în câteva zile s-a
eliberat şi NIF-ul. I-am plătit un salariu
şi contribuţiile aferente, am mers cu
el la Casa Judeţeană de Asigurări de
Sănătate să-i fac rost de o adeverinţă
de asigurat şi a plecat la el în ţară.
Ajuns în ţara de origine cu tot
dosarul după el, a mai trebuit să
scoată încă o dată cazierul judiciar
pentru a depune la Ambasada
Română actele necesare vizei de lungă
şedere pentru angajare în muncă. A
achitat şi taxa de viză de 120 de euro.
După câteva săptămâni a revenit în
România cu o viză de lungă şedere
valabilă 90 de zile şi şi-a reluat
activitatea în cadrul societăţii mele.
A rămas ca în baza vizei să-şi mai
facă permisul de şedere temporară în
scop de muncă, care înseamnă un act
de identitate eliberat de autorităţile
Române cu un CNP pentru străini.
Documentele trebuie depuse cu cel
puţin 30 de zile înainte de expirarea
dreptului de şedere acordat de viză.
Pentru acest permis de şedere
temporară a pregătit încă un set de
acte, printre care un document nou,
şi anume actul medical de atestare a
stării de sănătate, din care să rezulte
că străinul este apt pentru a fi încadrat
în muncă şi celelalte care au mai fost
cerute, într-un moment sau altul,
privind spaţiul de locuit, dovada
asigurării sociale de sănătate, autorizaţia
de muncă, certificatul de atestare
fiscală a angajatorului etc. Pentru viza
de lungă şedere trebuia să facă dovada
mijloacelor de întreţinere la nivelul
salariului minim garantat, însă pentru
permisul de şedere – prelungirea
dreptului de şedere, trebuia să facă
dovada de salariu mediu brut pe
economie (noroc că i-am pus salariu
un pic mai mare decât mediu).
Ca fapt divers aş vrea să menţionez
că am văzut la un moment dat o chestie
interesantă, într-una din numeroasele
acte legislative, şi anume în ultima
lege adoptată prin iulie anul acesta,
prin care se modifică mai multe alte
acte legislative, la un moment dat e
introdus un concept nou: „lucrător
înalt calificat”. Pentru aceşti lucrători
se pare că e prevăzută o procedură mai
simplă, fără publicarea anunţului în ziar,
fără scrisori de la AJOFM cu privire la
situaţia forţei de muncă din judeţul pe
raza căruia îmi am sediul, fără scrisoare
de la bancă privind bonitatea firmei şi
fără selecţie pentru ocuparea postului
vacant. Sună interesant, însă pentru
această categorie este prevăzut ca
salariul să fie de cel puţin 4 ori salariul
mediu brut pe economie. Oricum,
modificarea legislativă a intervenit
după ce am făcut majoritatea chestiilor
– şi totuşi care ar fi diferenţa între
cineva înalt calificat şi cineva a cărei
funcţie conform COR trebuie să aibă
studii superioare şi de ce unul poate
fi plătit cu cel puţin salariul mediu
pe economie iar celălalt cu minim de
4 ori salariul mediu pe economie?
Undeva prin cadrul legal se
spune clar că şi contractul individual
de muncă trebuie să fie avizat de
Inspectoratul Teritorial de Muncă
(ITM). Cum de anul acesta ITM-ul
nu mai vizează contractele de muncă,
se pare că e suficient ca în dosar să fie
pe lângă contract în original şi copie
şi un „print screen” din Registrul
General de Evidenţă a Salariaţilor,
la secţiunea unde se regăsesc
datele referitoare la înregistrarea
contractului de muncă, bineînţeles
ştampilat şi semnat de către mine.
Străinul a predat dosarul pentru
permisul de şedere, ocazie cu care i-a
fost preluată şi imaginea. A mai plătit
120 euro, contravaloarea în lei. Ciudat
însă că a trebui şi să facă dovada că cei
120 de euro in lei au rezultat dintrun schimb valutar şi a depus printre
documente şi chitanţa de schimb
valutar. Plus 240 de lei reprezentând
contravaloarea permisului de şedere.
În maxim 30 de zile străinul ar trebui
să primească permisul acela. În
cazul în care sunt necesare verificări
suplimentare, termenul de soluţionare
a cererii poate fi prelungit cu cel mult
15 zile. Odată cu permisul de ședere
temporară străinul primește și un
CNP, ceea implică că acel NIF făcut
cu ceva timp în urmă ar trebui anulat
și un nou dosar pregătit pentru la
Administraţia Finanţelor Publice.
Și aici aş vrea să mă opresc, m-am
mişcat timp de aproximativ 6 luni
printr-o ceaţă supra-reglementată în
care lucrurile simple deveneau tot
mai complicate, după mai mult de 500
de euro transpuşi în taxe, la care se
adaugă, de la publicarea anunţului în
ziar, până la deplasări la Bucureşti şi
drumuri în ţara de origine, presărate
cu zile întregi pierdute în stat la cozi
la instituţiile statului, pentru a face
totul conform legii. Mă gândesc acum
că ar fi fost cel mai uşor să-l trimit
în ţara originii de la bun început.
***
Acest articol are caracter orientativ
şi este o ficţiune, bazată pe experienţe
reale ale unor angajatori şi străini
resortisanţi din ţări terţe care au obţinut
autorizaţie de muncă în România.
La urma urmei accesul unui străin
dintr-o ţară terţă pe piaţa forţei de
muncă în România nu este imposibil,
dar nici nu este direct şi întâmplător. În
faţa statului Român fiecare străin are o
cale hărăzită doar pentru el. Problema
nu este într-o singură instituţie,
problema este că instituţiile împreună în
conlucrarea lor ne împing să renunţăm.
ORGANIZAŢII
Reţeaua europeană
a tinerilor africani din diaspora
Misiunea acestei reţele este de a sprijini
colaborarea între organizaţii şi persoane
pentru a contribui la îmbunătăţirea vieţii
tinerilor africani din diaspora în Europa.
Valorile reţelei sunt:
l Promovarea unor modele de
cetăţeni şi lideri responsabili, tineri
care să inspire curaj şi să reprezinte
o imagine pozitivă a Africii şi a
diasporei africane în Europa.
l Promovarea schimbărilor pozitive
şi a profesionalismului, cooperarea
în condiţii de respect reciproc, întrun mediu de învăţare incluziv
l Păstrarea culturilor şi
patrimoniului african şi promovarea
diversităţii acestora pentru afirmarea
identităţii diasporei africane
l Trăirea şi împărtăşirea spiritului
„Ubuntu”, care recunoaşte co-existenţa
umanităţii, aparteneţa, interdependeţa
şi respectul pentru ceilalţi
Cele două arii principale de acţiune
ale reţelei sunt în domeniul politicilor
publice şi în domeniul cercetării.
În ceea ce priveşte politicile publice,
ADYNE îşi propune să influenţeze agenda
factorilor de decizie din Europa şi Africa
în scopul identificării şi definirii politicilor
cheie, precum şi transpunerii acestora în
practică. ADYNE oferă lidership în toate
domeniile relevate care afectează vieţile
tinerilor din diaspora africană în Europa
şi este punctul de contact principal pentru
organizaţiile care doresc să înţeleagă şi
să sprijine tinerii din diaspora africană.
În ce priveşte domeniile de cercetare
ADYNE evidenţiază apiraţiile, nevoile
şi vocea tinerilor africani din diaspora,
transmite prin diferite canale mesajul
că tinerii din diaspora africană sunt
parte a soluţiilor şi trebuie implicaţi în
identificarea acestora, contribuind în
acelaşi timp la dezbateri şi dezvoltarea
politicilor publice, dar şi la dezvoltarea
cunoaşterii publicului larg, prin
oferirea de informaţii despre diaspora
africană tuturor celor interesaţi.
Persoanele sau organizaţiile care sunt
interesante să devină membri ai reţelei
pot afla mai multe informaţii aici:
[email protected]
www.adynes.org
„My African identity...sometimes of
pride, sometimes a cross, sometimes has
potentials, sometimes creates opportunities,
sometimes a challenge, sometimes hope ...“
Platforma pentru
Europa Interculturală
The Platform for Intercultural Europe
este o reţea formată din practicieni,
asociaţii, instituţii locale, regionale,
naţionale şi europene cu scopul de a stabili
legături sustenabile de la practică la politici
şi invers, cu scopul de a asigura coerenţă
şi sprijn pentru cei care promovează
dialogul intercultural în Europa.
Platforma este o iniţiativă a
societăţii civile creată ca răspuns la Anul
European al Dialogului Intercultural
în 2008. Reţeaua este sprijinită de
Fundaţia Cultural Europeană, Culture
Action Europe şi finanţată de Reţeaua
Fundaţiilor Europe şi de Uniunea
Europeană prin Programul EU Culture.
Viziunea reţelei este a unei comunităţi
europene echitabile, care valorizează
diversitatea, promovează dialogul pozitiv
şi oferă fiecărei persoane posibilitatea
de a-şi aduce contribuţia la o lume
pacifistă, prosperă şi sustenabilă.
Misiunea reţelei este de fi un
interlocutor legitim şi eficient între
instituţile europene şi organizaţiile
societăţii civile, pentru promovarea
valorilor dialogului intercultural. Pentru
atingerea acestui deziderat activităţile
principale ale Platfomei sunt:
l Dezvoltarea înţelegerii conceptelor
care stau în spatele dialogului intercultural
l Promovarea experienţelor, ideilor şi
nevoilor celor care activează în domeniu
l Influenţarea politicilor naţionale
şi europene pentru oferirea de
sprijin practicienilor în domeniu şi
pentru a ajunge la situaţia în care
toate politicile publice relevate ţin
cont de diversitatea culturală
l Oferirea de oportunităţi
pentru reflecţie, dialog şi învăţare
în domeniul interculturalităţii
Una dintre primele activităţi ale
reţelei a fost realizarea unui document de
referinţă, Rainbow Paper on Intercultural
Dialogue. Acest document evidenţiază
cinci etape pentru ca interculturalismul să
devină o nouă normă umană şi propune
cinci seturi de recomandări: educaţie,
dezvoltarea capacităţii organizaţiilor,
monitorizarea politicilor, mobilizarea
dincolo de graniţe şi oferirea de resurse
pentru dialog intercultural. Aceste
recomandări se adresează atât organizaţiilor
societăţii civile, cât şi autorităţilor
publice de la toate nivele din Europa.
Anul acesta, activităţile reţelei se
centrează pe una dinte etape, şi anume
dezvoltarea capacităţii organizaţiilor pentru
dialog intercultural. O atenţie deosebită se
acordă abordării cros-sectoriale, aducând
împreună oameni cu puncte de vedere
sectoriale şi profesionale diferite, pentru
a-şi împărtăşi percepţiile. În acelaşi timp,
Platforma îşi dezvoltă sectorul de advocacy
pentru atingerea dezideratului ca dialogul
şi acţiunea interculturală să fie un domeniu
transversal în cadrul politicilor publice.
Orice persoană sau organizaţie
care aderă la viziunea Platformei
pentru Europa Interculturală poate
dobândi calitatea de membru. Detalii
la www.intercultural-europe.org
29
culinar
Reţete din bucătăria lumii
Mutabbal
Mutabal-ul ocupă un loc de cinste în
bucătăria arabă, fiind nelipsit din meniul
restaurantelor cu specific arăbesc din
întreaga lume. Reţetele sunt diverse şi diferă
de la o regiune la alta, dar ca ingrediente
principale întâlnim vinetele tocate mărunt,
pasta tahini şi iaurtul. În funcţie de regiune
este servit ca aperitiv, garnitură sau salată.
Reteţa clasică este simplă şi
ingredientele pot fi modificate în
funcţie de preferinţe şi gust.
ingrediente
Mod de preparare
l Vinetele se coc şi se toacă mărunt la fel
ca pentru salata de vinete românească.
l Se adaugă pasta tahini, iaurtul,
usturoiul şi sucul de lămâie.
l Se amestecă bine şi se
potriveşte gustul de sare.
l Decoraţi cu ulei de măsline, pătrunjel
verde tocat, sumac sau boia de ardei.
Pentru o variantă picantă
adaugaţi ardei iute tocat mărunt.
Pasta tahini - este o pastă obţinută prin
măcinarea seminţelor de susan, bogată în
vitamine, minerale, proteine dar şi în calorii.
Sumac-ul – numit si „oţetar
mirositor” este un condiment roşupurpuriu cu un gust acrişor-fructat,
Carmen Suia
obţinut din fructele roşii uscate şi măcinate
ale arbustului Rhus Coriaria. Este unul
dintre componentele principale ale
amestecului de condimente numit zaatar.
Ambele ingrediente se
găsesc în supermarketuri şi la
magazinele cu specific arăbesc.
l 2 vinete mari
l 2 linguri pastă tahini
l 2 linguri iaurt gras
l 3-4 căţei usturoi zdrobiţi
(sau după gust)
l zeamă de lămâie (după gust)
l sare
l pentru decor: ulei de măsline,
pătrunjel verde tocat, sumac
sau boia de ardei.
Jawaneh Djaj Bil-Toom - aripi de pui cu usturoi – reţetă libaneză
Cunoscută şi apreciată pentru bogăţia
şi rafinamentul ei, bucătăria libaneză este
considerată una dintre cele mai sănătoase
bucătării ale lumii. Dintre diversele şi
savuroasele sale preparate, am ales o reţetă
delicioasă cu un grad de dificultate redus.
ingrediente
l 8 aripi mari de pui sau 12 aripi mici
Marinadă:
l 8 căţei mari de usturoi
curăţaţi şi zdrobiţi
l 2 linguri ulei de măsline
l sucul de la o lămâie
l 1/8 linguriţă scorţişoară
l 1/2 linguriţă ienibahar
l 1/4 linguriţă piper negru
l sare - după gust
Mod de preparare
Amestecaţi usturoiul zdrobit cu uleiul
de măsline, sucul de lămâie şi condimentele:
scorţişoară, ienibahar, sare şi piper.
Lăsaţi aripile la marinat în sosul
obţinut cel puţin o oră în frigider.
Prăjiţi-le la grătar, 10 minute pe
fiecare parte sau până când devin aurii
sau puneţi-le la cuptor pentru 30 de
minute întorcându-le din când în când.
Serviţi cu orez sau/şi sos de usturoi.
Pentru un gust mai savuros lăsaţi
aripile la marinat peste noapte.
cuprins
Invitaţie la colaborare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
România interculturală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
Tolerat în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
În labirintul cotidian al străinilor fără permis de şedere în România . . . . . . . . . . . . . . . 8
Provocările noului mileniu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Sunt sau nu eficiente programele de integrare adresate migranţilor non-UE în
România? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Haj-ul la musulmani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Agenda europeană pentru integrarea resortisanţilor ţărilor terţe . . . . . . . . . . . . . . . 16
S-a inaugurat primul consulat onorific al Republicii Moldova în România . . . . . . . . 18
Ramadanul sărbătorit pe stadionul Dinamo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor şi Integrare Socială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Ahmed Rashidi – singurul lector nativ de limba arabă din România . . . . . . . . . . . . . 22
Seminar internaţional pe tema migraţiei la Timişoara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Labirintul resortisant al muncii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Reţele europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Reţete din bucătăria lumii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Articole pentru revista
Migrant în România
Timişoara solicită contribuţii la
revista Migrant în România.
Articolele trebuie să fie relevante
pentru problematica integrării
cetăţenilor din ţări ne-membre
UE care locuiesc în România,
să aibă între 3000 şi 10000 de
caractere şi să fie redactate în
limbile română, franceză, engleză
sau spaniolă. Sunt acceptate texte
ce descriu cazuri individuale,
comunităţi, organizaţii, activităţi,
interviuri sau mărturii personale,
precum şi alte tipuri de texte.
Textele trebuie transmise de către
autori, aceştia asumându-şi întreaga
responsabilitate pentru conţinutul
transmis. Autorii păstrează în totalitate
drepturile asupra textului transmis,
prin transmiterea lui permiţând însă
Institutului Intercultural Timişoara
să îl publice în revista Migrant în
România şi pe site-ul www.migrant.ro.
Autorii trebuie să aibă vârsta de peste
18 ani şi să aibă o formă de şedere
legală în România, indiferent de
cetăţenie. Transmiterea articolelor se
va face exclusiv în format electronic
(.rtf, .txt, .doc, .docx, .odt) pe adresa
[email protected] sau prin postare
la secţiunea Contribuiţi la revistă
de pe Forumul www.migrant.ro.
Comitetul de Redacţie al revistei
va informa autorii ale căror texte
vor fi publicate. Aceştia vor putea
fi invitaţi să participe la acţiuni
locale, naţionale sau internaţionale
privind problematica migraţiei.
31
 Publicaţie realizată în cadrul proiectului
„România Interculturală“, finanţat prin
Programul general „Solidaritatea şi
gestionarea fluxurilor migratorii“, Fondul
european de integrare a resortisanţilor
ţărilor terţe - Programul anual 2010
 Editor: Institutul Intercultural Timişoara
 Data publicării: octombrie 2011
 Adresa de sesizări: Institutul Intercultural
Timisoara, str. 16 Decembrie 1989, nr. 8.
Tel. 0040.256.498.457; Fax: 0040.256.203.942;
E-mail: [email protected];
Web: www.migrant.ro
 „Conţinutul acestui material nu reprezintă în
mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene“
ISSN 2067 – 6565
finanţată de Uniunea Europeană
2011
32 Migrant în România - nr. 11, Publicaţie
prin «Fondul european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe»
în cadrul proiectului „România Interculturală“ coordonat de Institutul Intercultural Timişoara

Singurul lector nativ de limba arabă din România, Nr. 11, p. 22

Transcription

Similar documents

Barometrul Integrării Imigranților 2013

Statul de Drept - Raoul Wallenberg Institute of Human Rights and

Pentru a vizualiza Catalogul festivalului BJFF 2012 faceti click aici

migrant.ro - Migrant in Romania

Istorii cu scriitori

Politica de dezvoltare regională a României în

List of Successful Examinees

- HiFilm Productions

Migraţia Forţei de Muncă - Biroul Naţional de Statistică