Redobândirea cetățeniei române: o politică ce capătă viziune?

Redobândirea cetățeniei române: o politică ce capătă viziune?

REDOBÂNDIREA CETĂȚENIEI ROMÂNE: O
POLITICĂ CE CAPĂTĂ VIZIUNE?
SERGIU PANAINTE (COORD.)
VICTORIA NEDELCIUC
OVIDIU VOICU
Sergiu Panainte, absolvent de relații internaționale și științe politice la Universitatea de Stat din Chișinău și cu un masterat
în relații internaționa și studii europene la Central European University, s-a specializat în analiză de politică externă,
europenizare și integrare europeană, afaceri europene, soluționarea conflictelor înghețate. Coordonează programele din
domeniul imigrației în cadrul Fundației Soros România.
Contact: [email protected]
1
SUMAR EXECUTIV
Precedentul studiu al Fundației Soros „Redobândirea cetățeniei române: perspective istorice, comparative
și aplicate” nu și-a pierdut câtuși de puțin din actualitate, motiv pentru care ne-am propus să actualizăm
datele prezentate acum un an, cât și să inventariem ce s-a întâmplat până în acest moment în procedura
birocratică și legislație.
Prezentul studiu relevă faptul că legislaţia în domeniul acordării/redobândirii cetăţeniei române s-a
stabilizat în mare parte. Modificările legislative operate de curând în 2013 sunt proceduri de „cosmetizare”
care au rolul de a îmbunătăţi aspectele sensibile din circuitul dosarului de cetăţenie, cum ar fi în special
termenul de 60 de zile stabilit pentru solicitarea de relaţii de către Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie
de la alte instituţii abilitate. Laitmotivul modificărilor legislative din ultimii ani a devenit „cetăţenia română
obţinută la naştere nu poate fi retrasă”, lucru care subliniază o dată în plus că hotarele „comunităţii de
români” se întind dincolo de graniţele naţionale ale României, consfinţind principiul de jus sanguinis. Aceste
lucruri indică o maturizare, conceptualizare şi cristalizare a politicii de redobândire a cetăţeniei române,
care conferă, în definitiv, o viziune de ansamblu a statului român în acest domeniu.
Eforturile statului român de a transforma ANC într-o instituţie funcţională au început a da roade. Studiul
demonstrează că procedurile de verificare şi analiză a dosarelor de cetăţenie au fost îmbunătăţite, urmând
a fi implementate măsuri continue de eficientizare a procesului, inclusiv prin mărirea schemei de personal
în limitele admise de lege şi bugetul instituţiei. Aceste eforturi contrastează cu debandada continuă care
poate fi observată în procesul de transcriere a actelor de identitate străine în acte româneşti. Instituţia
responsabilă de acest proces, şi anume Primăria Sectorului 1 Bucureşti a eşuat pe parcursul anilor să pună
în practică un sistem eficient de transcriere a actelor. Acest lucru generează frustrare în rândurile
beneficiarilor, iar autorităţile par a fi incapabile să soluţioneze problema, cel puţin pentru moment.
Studiul prezintă noi date statistice cu privire la numărul de cetăţeni români care provin din fostele teritorii
româneşti. Mai exact, vobim despre aproximativ 400.000 de persoane în perioada de la 1991 până în
prezent. Acest număr a fost emis de către autorii studiului ca urmare a datelor obţinute de la ANC cu privire
la numărul de dosare soluţionate în perioada de referinţă. Numărul acestor dosare este de 323.049, care
reprezintă persoane adulte (titulari) plus unul sau mai mulţi copii minori. Am constatat, de asemenea, că
numărul de solicitări de cetăţenie a început să scadă, anul 2011 reprezentând etapa de vârf a acestui
proces. În aceeaşi măsură, datele indică faptul că fluxul de solicitanţi de cetăţenie se redirecţionează de la
sediile ANC, spre ambasada şi consulatele României din Republica Moldova. Acest lucru se explică prin
faptul că solicitanţii pot beneficia de servicii bune la ei acasă, fără a se mai deplasa în România. În plus,
procedura de transcriere este mai lejeră la reprezentanţele diplomatice ale României în Republica Moldova,
chiar dacă implică costuri aferente.
Beneficiarii politicii de redobândire a cetăţeniei se declară, în general, mulţumiţi de serviciile oferite de
ANC. Acest lucru vine să confirme eforturile depuse de statul român în vederea eficientizării acestei politici.
Chiar şi termenele necesare procesării unui dosar de cetăţenie nu par a crea un discomfort pentru
solictanţi, aceştia declarând că un an sau un an şi câteva luni este o perioadă acceptabilă pentru
redobândirea cetăţeniei române.
CONTEXT
2
CETĂȚENIE ȘI DREPTURI
România este definită prin Constituție (art. 4) ca patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără
deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență
politică, de avere sau de origine socială. Am subliniat în text cuvântul cetățeni pentru că reprezintă un
element cheie al legislației românești. La nivel internațional se poartă o întreagă discuție despre referirea la
persoane, pentru a sublinia universalitatea drepturilor omului. Și România și alte state preferă ca textul
fundamental să aibă în centru cetățeanul. În primul articol al titlului despre drepturi, libertăți și îndatoriri
suplimentare (art. 15), Constituția României întărește: Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile
consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
Cetățenia română deschide deci accesul la întregul ansamblu de sprijin social, precum și la responsabilitățile
aferente. Prin urmare, adunarea constituantă a inclus în textul constituțional (art. 5) garanții pentru
protecția acestui element fundamental de apartenență la corpul social: Cetățenia română nu poate fi
retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.
Chiar dacă actuala Constituție a fost adoptată recent, în 1991, contextul politic și social, precum și însăși
formularea textului, indică o legătură clară cu istoria României moderne și o revenire la organizarea
democratică întreruptă agresiv de perioada comunistă. Mai mult, regimul comunist a fost declarat formal
de către Parlament ca fiind ilegitim și imoral. În aceste condiții, este foarte relevant să discutăm despre acei
cetățeni ai României interbelice – și vorbim de sute de mii de oameni – care au pierdut în mod abuziv, ca
urmare intervenției sovietice, cetățenia română. Ei s-au născut cetățeni și, conform cutumei acceptate de
societatea românească, cetățenia nu le poate fi retrasă. Au pierdut-o totuși într-un context influențat de
amenințarea militară. Este firesc să discutăm despre repararea acestei nedreptăți istorice. Acest lucru a fost
unanim acceptat de toate grupările politice din România și legiferat ca atare. Urmărim deci subiectul
cetățeniei în primul rând din perspectiva drepturilor fundamentale.
UN SUBIECT DE ACTUALITATE
Subiectul cetățeniei române rămâne în continuare unul de actualitate. De acest lucru ne-am convins
datorită multiplelor cereri care parvin la Fundația Soros din partea unor instituții de media străine de a le
acorda interviuri sau date (inclusiv număr de solicitanți și de persoane care dețin cetățenia română) despre
procesul de redobândire a cetățeniei române de către etnici din fostele teritorii românești. Aceste semnale
ne determină să menținem un interes sporit pentru această politică a statului român care produce efecte
politice, dar și juridice în regiune.
Există un interes ridicat mai ales în ceea ce privește posibilitatea ca cei ce redobândesc cetățenia română să
opteze pentru emigrare în alte țări europene. Discuția pe această temă a renăscut odată cu interesul unei
părți a politicienilor și jurnaliștilor britanici, în contextul eliminării restricțiilor la intrare pe piața forței de
muncă pentru cetățenii români și bulgari. Așa cum am subliniat, privim redobândirea cetățeniei din
perspectiva drepturilor fundamentale și, prin urmare, eventualele obiecții pragmatice de tipul celor ridicare
de presa britanică nu sunt relevante. Nu este acceptabil să fie îngrădit un drept din astfel de motive. Totuși,
este interesant de văzut în ce măsură cifrele confirmă sau nu interpretările alarmiste.
STUDIU DE CAZ PRIVIND BUNA GUVERNARE
3
Așa cum am spus, tema redobândirii cetățeniei este una dintre puținele în care există un consens în politica
românească. Toate partidele politice sunt de acord că vorbim de o nedreptate istorică și că România are
datoria morală și legală de a face ce îi stă în putere pentru a îndrepta lucrurile. Totuși, așa cum arată
precedentul studiu pe această temă, chiar și în aceste condiții, legiferarea și implementarea legilor lasă
mult de dorit. Ține de bună guvernare să fii capabil să transformi consensul politic în legislație funcțională
și, apoi, să implementezi această legislație. Pare a fi un test pe care guvernele României, indiferent de
culoarea politică, l-au ratat de fiecare dată. Continuăm să urmărim tema și din perspectiva bunei
guvernări: cât de repede vom avea un sistem funcțional în acest domeniu?
METODOLOGIA DE LUCRU
Fundația Soros a publicat în 2012 un studiu amplu dedicat acestui subiect. Acesta a combinat analiza
documentară, analiza legislativă și analiza de politici pentru a face un tablou exhaustiv al tuturor aspectelor
legale și practice ce definesc redobândirea cetățeniei române de către cei ce au pierdut-o abuziv în timpul
sau imediat după al doilea război mondial.
Documentul de față nu își propune să reia întregul studiu, ci doar să actualizeze informațiile cu cele mai
recente evoluții. În acest scop, am folosit următoarele surse de informații și metode de culegere a lor:
-
Solicitări de informații publice de la autoritățile competente (ANC, MAE, MAI, Primăria sectorului 1
și instituțiile din subordinea lor)
-
Interviuri cu reprezentanți ai instituțiilor cheie
-
Analiza propunerilor legislative relevante depuse în Parlament în perioada 2011-2013
-
Interviuri individuale și interviuri de grup cu persoane care solicită redobândirea cetățeniei, precum
și observație la punctele de depunere a dosarelor
Am adăugat la aceste informații noi o sinteză a principalelor concluzii ale studiului precedent. Toate acestea
sunt prezentate în continuare.
LEGISLAȚIE INSTABILĂ ȘI O NOUĂ CONCEPTUALIZARE A REDOBÂNDIRII CETĂȚENIEI ROMÂNE
În general, dreptul la redobândirea cetățeniei române a fost o preocupare constantă a legiuitorului român
începând de la 1864 până în ziua de astăzi. În timp, s-au extins categoriile de persoane care puteau să
redobândească cetățenia română – de la minoritățile etnice existente pe teritoriul României în perioada
monarhiei, până la cei care au fost supuși la abuzuri în perioada regimului comunist. Însă legiferarea acestui
domeniu este lipsită de viziune și strategie pe termen lung, ceea ce a condus la o instabilitate ridicată,
marcată de numeroase modificări de-a lungul timpului. Din 1947 până în 2013 au existat 31 de legi și 9
Ordonanțe de Urgență ale Guvernului care au reglementat chestiunea dobândirii cetățeniei române.
Legea cetățeniei din 1991 este una dintre legile cu cel mai instabil conținut din întreaga legislație
românească post-comunistă, fiind modificată și completată de 9 ordonanțe de urgență ale Guvernului și
12 legi adoptate de Parlament. Caseta 1 punctează cele mai importante dintre aceste modificări. Faptul că
inițiativa acestor schimbări în politica redobândirii cetățeniei a fost lăsată Guvernului, prin ordonanțe de
urgență aprobate sau modificate ulterior de către Parlament, sugerează dominația sau cel puțin inițiativa
4
Caseta 1. Principalele repere ale modificării Legii Cetățeniei:
1991: Legea Cetățeniei Române introduce dreptul la restituirea cetățeniei foștilor cetățeni ai României Mari
interbelice, conform unei simple proceduri, fără a renunța la cetățenia străină și fără a se muta în România.
1999: Legea nr. 192 abolește repatrierea ca mod de redobândire a cetățeniei; transformă redobândirea
cetățeniei într-o procedură simplificată de naturalizare, dar sporește cerințele pentru naturalizare, cerând o
etapă de ședere continuă de șapte ani și cunoașterea limbii și legislației țării.
2003: OUG nr. 43 le cere solicitanților să își depună solicitările personal la București; introduce o nouă formă
de renaturalizare, după patru ani de ședere continuă, a foștilor cetățeni care locuiesc în România; le refuză
foștilor cetățeni renaturalizați în România dreptul de a călători peste hotare, pentru 4 ani.
2007: OUG nr. 87 reorganizează Comisia pentru Cetățenie aducând sub o singură jurisdicție (Ministerul
Justiției) procedura naturalizării și facilitează restituirea cetățeniei printr-o procedură simplificată.
2009: OUG nr. 36 restrânge eligibilitatea redobândirii cetățeniei la cei care au primit cetățenia română la
naștere sau prin adopție, dar în același timp extinde eligibilitatea descendenților foștilor cetățeni de la gradul
doi la gradul trei. Reduce la 5 luni termenul în care autoritățile române sunt obligate să examineze solicitările
de naturalizare. Elimină termenul de patru ani de domiciliu obligatoriu în țară necesar foștilor cetățeni care
locuiesc în România pentru a solicita redobândirea cetățeniei.
2010 OUG nr. 5 aprobă înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin
care sunt simplificate procedurile pentru redobândirea cetățeniei.
2010 Legea nr. 112 aprobă OUG nr.5 din 2010 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității
Naționale pentru Cetățenie.
2013 Versiunea consolidată în 15.02.2013 a Legii cetățeniei în conformitate cu Legea nr. 2/2013 privind unele
măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr
134/2010 privind Codul de procedură civilă, prin care se introduc modificări la modul de atacare în justiție a
ordinelor de respingere a acordării sau redobândirii cetățeniei române sau retragerea cetățeniei române.
2013 Legea pentru modificarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.
148/20.03.2013. Se modifică textul art. 16 alin. (2) lit. a) prin care termenul de solicitare a relațiilor de la orice
autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor de la art. 8, alin. (1) lit. b) și e) să nu depășească 60 de zile. De
asemenea, se modifică textul art. 19 alin. (1) prin care Președintele ANC trebuie să emită ordinul de acordare a
cetățeniei române în maxim 3 zile de la decizia Comisiei pentru cetățenie, iar solicitantului i se face cunoscută
decizia în maxim 3 zile de la emiterea ordinului.
executivului într-o problemă de interes național și lipsa unei voințe politice clare a Parlamentului ca și
putere legislativă de a tranșa această problemă, pe baza unor criterii clare. Mai mult decât atât, modificările
legislative au determinat și schimbarea motivației legiuitorului român, precum și încadrarea dreptului la
cetățenia română. Astfel se renunță la criteriul statal în legitimarea redobândirii cetățeniei române,
prevalent în formularea legii din 1991, în favoarea principiului ius sanguinis („dreptul sângelui” – copilul
primește cetățenia părinților, indiferent de locul nașterii) introdus în lege în 2009.
Odată cu modificarea legislației, s-au schimbat și categoriile de beneficiari ai politicii de redobândire a
cetățeniei. Dacă prevederile legii din 1991 acopereau o gamă largă de beneficiari, incluzând toate
minoritățile etnice existente pe teritoriul României până la 1940 și 1944, începând cu 2003 legiuitorul
român a introdus filtrul etnic, astfel încât în 2009 să fie legiferat principiul ius sanguinis și doar cei născuți
cu cetățenia română sau copii adoptați de părinți români și descendenții lor fiind eligibili pentru
5
redobândire. La fel în 2009 acest drept a fost extins până la descendenții de gradul III, lărgind considerabil
bazinul de unde pot fi „recrutați” noi cetățeni.
Schimbările legislative au determinat și modificări de ordin administrativ. Astfel, șirul instituțiilor
responsabile de administrarea procedurilor birocratice a început cu Guvernul, a continuat cu Ministerul
Justiției și a sfârșit la momentul actual cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC). La problemele de
ordin birocratic putem adăuga și diferența majoră de tratament rezultată din data la care a fost depusă
cererea de redobândire. Cei care au depus aceste cereri în perioada 2000-2008 au avut o perioadă de
așteptare mult mai îndelungată decât cei care au depus după modificările operate în aprilie 2009 și
simplificarea procedurii de redobândire.
În plan conceptual, începând din aprilie 2009, dreptul de redobândire a cetățeniei române a fost redefinit în
mod tacit, în acord cu un alt principiu nou al doctrinei de cetățenie în România post-comunistă, și anume
primatul și caracterul inalienabil al cetățeniei române de origine, dobândită la naștere. Acest principiu nu
exista în Legea cetățeniei din 1991, ci a fost introdus în 1999 împreună cu alte amendamente, pentru a
armoniza conținutul legii cu prevederile Constituției din 1991 care stipula că: „Cetățenia română nu poate fi
retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.”
Un subiect aparte îl reprezintă aspectul exercitării drepturilor cetățenești de către cei care redobândesc
cetățenia română. Astfel, persoanele cu cetățenie dublă, dar cu domiciliul permanent în străinătate își pot
exercita în mod continuu drepturile cetățenești, precum drepturile politice în Romania sau dreptul de
călătorie cu pașaport românesc, dar în același timp își îndeplinesc obligațiile cetățenești în străinătate, în
relație cu statul pe teritoriul căruia locuiesc și nu față de România. În acest context e de menționat și
subiectul loialității persoanelor cu dublă cetățenie și tensiunile pe care le creează între state, cum ar fi în
acest caz relațiile României cu Republica Moldova. Prin prisma politicii de cetățenie, legislația română
tratează Republica Moldova ca pe un fost teritoriu al României, ocupat ca rezultat al Pactului RibbentropMolotov din 1939. Pe de altă parte România a condamnat oficial acest pact și a recunoscut independența
Republicii Moldova, recunoscându-i de asemenea și dreptul la propria identitate și cetățenie de stat.
În afară de modificarea cea mai recentă, promulgată chiar în acest an, în legislatura precedentă au mai fost
câteva inițiative legislative care vizau modificarea Legii Cetățeniei. Acestea au fost propuse de deputați și
senatori fără a avea un mandat explicit din partea partidelor lor și, pentru că nu ajunseseră pe ordinea de zi
la finalul legislaturii, au fost fie retrase de inițiatori, fie clasate de cele două Camere.
PROBLEME LEGATE DE ADMINISTRAREA ÎNTREGULUI PROCES 2011-2013
În general, procedura rămâne destul de complicată și solicită costuri importante, așa cum arată Caseta 2.
Trebuie să menționăm totuși că problemele majore se întâlnesc în faza pregătirii dosarului de cetățenie și
rezolvarea lor depinde în proporție covârșitoare de instituțiile din Republica Moldova. Acestea din urmă
sunt responsabile de eliberarea actelor necesare la dosar, lucru care a generat atât cozi la Arhiva Națională
a Republicii Moldova sau primării, cât și a amplificat fenomene precum și darea de mită pentru reducerea
timpului de așteptare a respectivelor documente. La celălalt pol, funcționarea ANC cu certitudine a
îmbunătățit mult procesul, dar modificările legislative operate în 2009-2010 continuă să fie aplicate
conform interpretării date de către ANC, care se bazează pe decizii ale curților judecătorești de profil.
Problemele identificate în studiul anterior făceau referire la 3 probleme principale: solicitarea de acte care
se dublează sau servesc același scop, cum ar fi cazierul judiciar și declarațiile pe proprie răspundere
6
conform cu art. 8 din Legea cetățeniei alineat (1) lit. b) și e); termenul legal de 5 luni stipulat în lege pentru
soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei; și problema intermediarilor.
Chestiunea legată de solicitarea cazierului a fost abordată din motivul că există câteva metode prin care
autoritățile române verifică solicitantul de cetățenie. Primul pas este solicitarea de cazier judiciar românesc,
urmând declarațiile notariale precum că solicitantul „face dovada, prin comportament, acțiuni și atitudine,
loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității
naționale și declară ca nici nu în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni, este cunoscut cu o bună
comportare și nu a fost condamnat în țară sau străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi
cetățean român”. Pe fir intră apoi așa-numitele „relații” sau instituții de la care ANC solicită informații
despre petenți. Deși nu se știe exact lista acestor instituții, ea nefiind publică, studiul anterior a punctat
câteva din ele și anume: Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații
Externe. Prin urmare, logica solicitării cazierului eliberat de Poliția Română, parte a Ministerului de Interne,
a fost pusă la îndoială tocmai datorită faptului că acest Minister trebuie ulterior să ofere din nou informații
despre petent, deși i-a eliberat deja un cazier prin care confirmă lipsa infracțiunilor comise în România. Vom
reveni într-o secțiune separată cu răspunsurile autorităților cu privire la problemele semnalate.
Studiul anterior a insistat, de asemenea, pe problema încadrării procedurii de redobândire în cele 5 luni
prevăzute de lege. Capacitatea administrativă a Autorității Naționale pentru Cetățenie, inclusiv a birourilor
sale teritoriale, acoperea cu greu la momentul realizării studiului (2011) numărul mare de solicitanți. În
București exista o singură zi de lucru cu publicul în care solicitanții de cetățenii puteau depune dosare. De
regulă, se creau cozi imense la sediul din strada Smârdan, numărul persoanelor variind între 300-500.
Aceeași situație se întâlnea mai mult sau mai puțin și la consulatele românești din Republica Moldova.
Deschiderea consulatelor la Bălți și Cahul a mai ușurat povara Secției Consulare de la Chișinău, însă
personalul administrativ făcea față cu greu numărului mare de solicitanţi.
O altă problemă depistată în 2011 a fost cea a intermediarilor – persoane care oferă servicii contra cost
pentru toate etapele procesului de redobândire a cetățeniei. Nu de puține ori acești intermediari, printre
care și avocați, susțineau că pot urgenta procesul datorită relațiilor pe care le au la ANC sau cu funcționarii
de acolo. Acest lucru a dat naștere unei polemici aprinse după ce ANC a plasat un anunț pe site-ul instituției
avertizând petenții să nu recurgă la serviciile intermediarilor care urmăresc beneficii materiale și promit
obținerea cetățeniei în termeni mai scurți decât prevede legislația. Au fost vizați astfel și avocați care au
dreptul legal de a reprezenta petenții în procesul de redobândire. Tensiunile dintre ANC și avocați au fost
aplanate, însă suspiciuni de corupție mai există la nivelul intermediarilor originari din Republica Moldova
care pretind a avea conexiuni cu anumiți funcționari din cadrul ANC.
Dificultăți mari se întâlnesc la Secția Stare Civilă a Primăriei sectorului 1 București, instituție responsabilă de
transcrierea actelor de identitate ale noilor cetățeni în acte românești. Episodul din martie 2012, soldat cu
razii și rețineri, a scos la iveală problemele acumulate de-a lungul timpului la această instituție.
Reorganizările operate ulterior, au rezolvat doar temporar problema, fără a o soluționa în mod eficient. Așa
cum am punctat și în Caseta 2, sistemul de programări online, capacitatea administrativă redusă din cadrul
Secției și numărul mare de persoane care solicită transcrierea creează blocaje majore în administrarea
acestui proces.
7
Caseta 2. Procedura actuală de depunere a dosarului:
 Solicitantul trebuie să obțină actele de identitate (certificate de naștere, căsătorie, deces sau divorț) ale
ascendenților săi, foști cetățeni români de la instituțiile abilitate din Republica Moldova sau Ucraina, de pe
care se obțin copii legalizate la un notar public. Dosarul trebuie să mai conțină actele de identitate ale
solicitantului și 3 declarații pe proprie răspundere autentificate la un notar public care să ateste că
solicitantul nu întreprinde acțiuni împotriva ordinii de drept sau siguranței naționale a României, că nu a
mai depus o altă cerere de redobândire a cetățeniei române și că dorește redobândirea cetățeniei române
cu păstrarea domiciliului în străinătate sau cu stabilirea domiciliului în România. De asemenea e nevoie de
cazier judiciar din Republica Moldova și din România. Toată procedura durează între 2 și 3 luni. Costurile
diferă în dependență de distanță față de Chișinău pe care trebuie să o parcurgă solicitanții pentru a avea
acces la Arhiva Națională a Republicii Moldova și taxele percepute de notarii publici. O estimare ar fi de
250-300 Euro.
 Dosarul complet poate fi depus la reprezentanțele diplomatice are României de peste hotare sau la sediile
teritoriale sau central ale Autorității Naționale pentru Cetățenie din Iași, Galați, Timișoara, Suceava și
București. Nu se percep taxe la depunerea dosarului. Activitatea sediului din Cluj-Napoca a fost suspendată,
începând cu martie 2011.
 Procesarea dosarului durează în medie 10-14 luni. Când dosarul primește aviz pozitiv, Președintele ANC
eliberează un ordin prin care se acordă cetățenia română. ANC are obligația să comunice acest fapt
solicitantului printr-o scrisoare recomandată la adresa de domiciliu a solicitantului. Începând cu martie
2011, Ordinele Președintelui ANC sunt publicate pe site-ul instituției, astfel că ele pot fi verificate constant
de către solicitanți.
 Odată Ordinul comunicat, solicitantul are obligația în termen de 3 luni să se programeze pentru
depunerea jurământului de credință față de statul român, procedură care consfințește calitatea de cetățean
român. Proaspătul cetățean român primește un certificat galben care atestă calitatea lui/ei de cetățean
român. Acest certificat nu conferă dreptul de călătorie în România. Noul cetățean trebuie să perfecteze la
ambasadă un titlu de călătorie, valabil pentru o singură călătorie. Costul acestuia este de 60 Euro. Astfel,
majoritatea noilor cetățeni preferă să călătorească în România cu pașaportul moldovenesc și certificatul de
cetățean. Poliția de frontieră permite acest lucru, deși Ambasada încurajează perfectarea titlurilor de
călătorie.
 Urmează obținerea actelor de identitate românești prin procedura de transcriere a actelor de identitate
moldovenești. Acest lucru se poate face la reprezentanțele diplomatice ale României peste hotare contra
cost sau fără taxe la Primăria Sectorului 1 București, Secția Stare civilă. Majoritatea noilor cetățeni preferau
până de curând (19 martie 2012) să se deplaseze la București, deoarece costurile la ambasadă pot depăși
suma de 500 Euro de cuplu (în cazul celor căsătoriți) și în medie 300-350 Euro pentru o singură persoană
(certificatul de naștere se transcrie o singură dată). Însă introducerea sistemului de programări online a dat
peste cap toată procedura. Sistemul permite un număr maxim de 100 programări pe zi, lucru care a făcut ca
lista celor care s-au programat să fie decalată până în 2015. Astfel că din punct de vedere al timpului este
mai convenabilă varianta cu transcrierea actelor la reprezentanțele diplomatice ale României în Republica
Moldova, în pofida costurilor.
 Cu actele de identitate românești, noul cetățean poate opta pentru domiciliu stabil în România și să-și
perfecteze carte de identitate sau să-și păstreze domiciliul în străinătate și să opteze doar pentru pașaport.
Pentru carte de identitate e nevoie să deții o proprietate în România sau sa fii luat în spațiu de către o
persoană rezidentă. Costurile pentru cartea de identitate sunt de maxim 20 RON, cele pentru pașaport
simplu electronic de 278 RON.
8
RĂSPUNSUL AUTORITĂȚILOR LA PROBLEMELE SEMNALATE
În demersul nostru am solicitat autorităților competente să ne răspundă la problemele identificate. Am
pornit de la acele probleme pe care le-am semnalat în studiul anterior. De asemenea, am solicitat opinia
autorităților competente cu privire la inițiativele legislative aflate în dezbatere în Parlamentul României.
Am solicitat răspunsuri în primul rând de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie. Menționăm că prima
solicitare a fost formulată în decembrie 2012 când președinte era încă domnul Gheorghe Emacu. După
alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, în funcția de președinte a fost numită doamna Monica
Cămărăscu. În consecință, am retrimis solicitarea noastră noii conduceri ai ANC. Trebuie să remarcăm faptul
că ANC a demonstrat deschidere pentru solicitarea de informații. Urmează să prezentăm în continuare
răspunsurile din partea instituției și comentariile noastre pe marginea acestora.
1. Modificări ale legislației
a) Am întrebat conducerea ANC ce părere au despre formularea actuală a Legii cetățeniei, dacă e nevoie de
modificări și dacă există vreun document de lucru în acest sens în cadrul ANC. În răspuns se menționează
câteva aspecte din lege care ar trebui modificate pentru a clarifica anumite proceduri cum ar fi: cea de
reducere a termenelor de acordare a cetățeniei pentru categorii de persoane cum ar fi personalități cu
prestigiu internațional, persoane care au investit sume mari de bani în România, solicitantul este cetățean
al unui stat membru UE și dacă are statut de refugiat; procedura de retragere a cetățeniei pentru persoane
care au săvârșit fapte deosebit de grave în străinătate și lezează prestigiul României; aspectul naturii
termenului legal prevăzut de lege cu privire la termenul de 5 luni. În continuare în răspuns se specifică că
ANC are în lucru un text pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei, fără însă a puncta care sunt
articolele din lege care vor suferi modificări. Considerăm că ANC s-a prevalat de textul legii actuale pentru a
evita să ofere un răspuns concret cu privire la aspectele din lege pe care le consideră imperfecte și pe care
ar vrea să le îmbunătățească. De asemenea, suntem de părere că orice inițiativă existentă de modificare a
legii cetățeniei trebuie supusă dezbaterii publice cu actori importanți cum sunt organizațiile societății civile
și organizații care reprezintă interesele diverselor categorii de imigranți aflați în România și care doresc să
obțină cetățenia română.
b) Am solicitat opinia ANC cu privire la două inițiative legislative aflate pe agenda Parlamentului României
care vizează direct modificarea și completarea Legii cetățeniei. Deși aceste inițiative au fost între timp
clasate, reproducem răspunsul ANC doar în privința Legii de modificare a legii 21/1991 din 20 martie 2013.
ANC susține că în conformitate cu legea funcționării ANC, instituția nu se poate pronunța asupra unor
proiecte de lege, ci doar să propună astfel de proiecte prin intermediul Ministerului Justiției. Cu toate
acestea, ANC a avut o poziție clară în privința modificării propuse la art.16 alin. (2) lit. a) din Lege care
prevedea stabilirea unui termen limită de 30 de zile pentru solicitarea verificărilor de la „relații” în sensul că
practica instituției a demonstrat că acest termen este nerealist. Pe de o parte, acest lucru evidențiază
carențele generale ale birocrației românești în care circuitul documentelor durează o veșnicie. Pe de altă
parte, Comisia de specialitate din Camera Deputaților a propus ca termenul pentru solicitarea de relații să
nu depășească 60 de zile, stabilind astfel un plafon maxim pentru procedura respectivă.
2. Proceduri
Termene
9
a) Una dintre problemele identificate în 2011 era cea legată de termenele de procesare a unei cereri de
redobândire a cetățeniei. Prin urmare am întrebat ANC dacă intenționează să reducă într-un fel sau altul
acest timp, perceput de petenți ca fiind destul de îndelungat. Răspunsul formulat de conducerea ANC a fost
că instituția este obligată prin lege să verifice corectitudinea actelor depuse la dosar și solicitarea relațiilor
conform art.16 din Legea 21/1991, ori acest lucru necesită timp. Cel mai mult durează anume solicitarea de
relații din partea altor instituții care vin să completeze dosarul petentului. În răspuns se precizează, de
asemenea, că ANC a semnat acordul de colaborare cu instituțiile vizate tocmai pentru a eficientiza
procedura și a reduce timpii de așteptare. De asemenea, ANC a invocat problema lipsei de personal pentru
a face față volumului mare de muncă, precum și necesitatea dezvoltării capacității administrative și
suplinirea posturilor vacante din organigrama instituției. Având în vedere că la nivel național se dorește
reducerea numărului de funcționari publici, este puțin probabil ca aparatul funcționăresc al ANC să fie
mărit, deși instituția a înaintat în 2012 o nouă schemă de personal spre aprobare Ministerului Justiției.
b) Următoarea întrebare a vizat, în opinia noastră, cel mai controversat aspect din Legea cetățeniei și
anume termenul de 5 luni prevăzut pentru procesarea unei cereri de redobândire a cetățeniei. Răspunsul
ANC în această privință ține de modul de interpretare al Legii și vom reproduce integral textul răspunsului
în dorința de a elucida „misterul” acestei controverse.
„Termenul de 5 luni la care se face referire în art. 16 alin. 2 lit. c) este un termen intermediar, prevăzut
pentru „verificarea de către Comisia pentru cetățenie a îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau
redobândirii cetățeniei române” ca etapă inițială/prealabilă în cadrul procedurii de soluționare a cererilor de
redobândire a cetățeniei române. Menirea sa este de a asigura premisele demarării cu celeritate a
procedurii administrative ce are ca obiect cererile de redobândire a cetățeniei române, în etapa inițială,
documentară, termenul nefiind însă aplicabil altor etape, precum cea de constatare de către Comisia pentru
cetățenie a îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor legale, respectiv de emitere a ordinului de către președintele
Autorității Naționale pentru Cetățenie. Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a Legii cetățeniei
române, rezultă faptul că, eventuala prorogare a termenului prevăzut la art. 16 alin. 2 din acest act
normativ, este necesară ori de câte ori își găsește justificarea în aspecte legate de complexitatea procedurii.
Astfel, art.16 alin. (2) din lege prevede că președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție dispune
deopotrivă fixarea termenului la care Comisia va verifica condițiile necesare redobândirii cetățeniei române
cât și „solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin.
(1) lit. b) și e).” Prin urmare, analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române de către Comisia
pentru cetățenie, în sensul justei fundamentări, în fapt și drept, a propunerii de aprobare sau respingere a
acestora, nu se poate realiza în lipsa relațiilor solicitate. Subliniem faptul că această opinie a fost însușită,
de o manieră semnificativă, de către instanțele judecătorești competente să soluționeze cererile de chemare
în judecată în care Autoritatea Națională pentru Cetățenie are calitatea de parte, respectiv Curtea de Apel
București și Înalta Curte de Casație și Justiție a României. În întâlnirile repetate cu o serie de politicieni, în
special parlamentari, desemnați de diaspora românească, dar și în toate intervențiile publice, reprezentanții
ANC au explicat sensul termenului de 5 luni, expus în prima parte a răspunsului la această întrebare.” Din
răspunsul ANC se poate observa clar motivația pentru termenul de 5 luni, care, pe deasupra, are și
acoperire juridică și constituie, de asemenea, o practică în instanțele judecătorești. Astfel, cele 5 luni la care
se raportează majoritatea petenților nu reprezintă decât perioada în care dosarul de redobândire este
verificat de funcționarii ANC și sunt solicitate relațiile de la alte instituții abilitate pentru stabilirea loialității,
comportamentului adecvat și lipsei infracțiunilor comise de către petent. Ba mai mult, legislația permite
prorogarea sau prelungirea acestui termen dacă există dificultăți în procesul de verificare al petenților. Prin
urmare, toate etapele ulterioare acestui proces sunt în afara termenului de 5 luni, lucru care explică de ce
10
în medie durata de așteptare a petenților pentru a fi incluși în ordinele de acordare a cetățeniei este de 1214 luni de zile. În consecință, după expirarea celor 5 luni în care petentul a fost verificat de la A la Z, dosarul
de redobândire va intra la Comisia pentru cetățenie. Deși până la redobândirea cetățeniei mai e doar un
pas, acest lucru tinde să dureze, probabil, din cauza numărului mare de dosare și a capacității reduse a
respectivei Comisii. Cu toate că această Comisie e compusă din 21 de membri (un președinte și 20 de
membri), mai are pe lângă ea un secretariat tehnic, iar ca o ședință a Comisiei pentru cetățenie să fie
validată e de ajuns prezența a 3 membri. Iar singura responsabilitate a acestei Comisii este să acorde sau să
respingă acordarea cetățeniei, bazându-se deja pe verificările efectuate anterior. Teoretic, procedura ar
trebui să se desfășoare pe bandă rulantă și să nu consume foarte mult timp.
Avize
Am solicitat expres Autorității Naționale pentru Cetățenie să ne furnizeze lista instituțiilor de la care se cer
informații despre petenți. Așa cum ne-am și așteptat, ANC nu ne-a dat un răspuns clar în acest sens,
precizând că Legea cetățeniei nu prevede un anumit număr de instituții de la care se cer relații. Prin
urmare, Comisia de cetățenie solicită aceste relații, de la caz la caz, de la autorități în măsură să confirme
respectarea condițiilor de la art.8 alin. (1), lit.b) și e). Am întrebat, de asemenea, care este durata de timp
în care aceste autorități trebuie să dea curs solicitărilor ANC. Răspunsul precizează că ANC are semnate
acorduri inter-instituționale cu aceste instituții care prevăd un termen maxim de 90 de zile în care trebuie
să fie furnizate informațiile cu pricina. Însă dacă unele solicitări se dovedesc a fi complexe, acest termen
poate fi prelungit. Pe durata realizării cercetării noastre, Parlamentul a legiferat modificarea art. 16 alin. (2)
lit. a) și stabilește durata termenului prin care ANC solicită relații de la alte instituții la maxim 60 de zile. De
asemenea, a fost modificat textul art. 19 prin care se menționează că președintele ANC trebuie să emită
ordinul de acordare a cetățeniei în maxim 3 zile după ce Comisia de cetățenie a stabilit îndeplinirea tuturor
condițiilor pentru acordarea cetățeniei și că decizie se comunică solicitantului în maxim 3 zile de la emiterea
ordinului. Aceste modificări pot fi găsite în Monitorul Oficial nr.148 Partea I din 20 martie 2013. Putem
astfel remarca o îmbunătățire ce ține de durata solicitării relațiilor de la 90 de zile cum era până în prezent,
la 60 de zile.
Am chestionat încă o dată utilitatea solicitării cazierului judiciar românesc. ANC insistă în continuare că
acesta este necesar ca precondiție la constituirea dosarului de cetățenie, care asigură o minimă verificare a
îndeplinii condițiilor de la art.8 alin. (1), lit. b) și e). Problema cu cazierul judiciar românesc este că acesta nu
poate fi obținut de petenți în Republica Moldova. Acest serviciu este oferit doar cetățenilor români.
Respectiv, pentru a obține cazierul românesc, cetățenii moldoveni trebuie să apeleze la serviciile
intermediarilor sau rude, cunoștințe din România, deoarece doar aceștia, mandatați prin procură notarială
pot solicita cazierul judiciar direct de la Poliția Română. Această disfuncționalitate a dat naștere unei întregi
afaceri cu caziere, iar din informații neoficiale intermediarii solicita 20-30 de euro pentru un cazier. Acești
bani ar putea veni la bugetul României dacă acest serviciu ar fi accesibil și pentru cetățenii moldoveni, în
condiții legale, la reprezentanțele diplomatice ale României din străinătate.
Programări
Am dorit să aflăm dacă s-a schimbat ceva în procedura de depunere a dosarelor de redobândire a
cetățeniei. Astfel, am întrebat ANC dacă s-a schimbat ceva în legătură cu această procedură. În răspuns, se
precizează că la București dosarele se depun la fel ca și înainte, în orice zi de miercuri, iar la birourile
teritoriale ale ANC se depun în fiecare zi de luni până vineri, la Galați, Timișoara, Iași și Suceava. Biroul de la
Cluj și-a sistat activitatea din 2011. Cu toate acestea, pe site-ul instituției apare program de lucru cu petenții
11
atât miercuri, cât și luni, în plus și joi jumătate de zi. După observații efectuate la fața locului, am aflat că de
fapt în zilele de luni și joi se lucrează cu petenți care deja au depus un dosar de redobândire și vor să
verifice stadiul soluționării dosarului. De asemenea, în urma acestor observații am constatat că numărul de
persoane care erau acolo pentru a depune un dosar era foarte mic. Din discuții cu personalul de pază am
aflat că situația este caracteristică deja de ceva timp. Explicația pe care am intuit-o este că de fapt, fluxul de
petenți s-a mutat la reprezentanțele diplomatice ale României din Republica Moldova și parțial în centrele
teritoriale al ANC din apropierea graniței cu Moldova, adică Iași și Galați. Astfel, petenții economisesc timp
și bani deplasarea la București nefiind rentabilă. Această ipoteză trebuie verificată.
O altă problemă legată de programări este cea de la Secția Stare Civilă a Primăriei Sectorului 1, București,
unde se fac transcrierile actelor de identitate. După scandalul din martie 2012, activitatea acestei instituții a
fost practic paralizată, datorită faptului că toate registrele și alte acte au fost ridicate de către anchetatori.
Sediul Secției a fost mutat de la Averescu 17 (Arcul de Triumf) pe strada Pechea nr.20, un loc mai greu
accesibil. Ulterior, a fost instituit un serviciu de programări online, în paralel cu unul de programări prin
telefon și la ghișeul instituției. Din motive neclare, ultimele două servicii au fost anulate, fiind valabilă doar
posibilitatea de programare online. Sistemul permite programarea a maxim 100 de titulari pe zi. Dat fiind
faptul că procedura este gratuită, valul de programări a crescut în progresie geometrică. Astfel, în prezent,
o persoană care face programare în această perioadă este programată pentru iunie-iulie 2016, adică exact
peste 3 ani și 3 luni. Pentru o persoană care dorește să-și transcrie actele, acest lucru este inacceptabil, iar
soluția este să obțină actele transcrise prin intermediul Ambasadei României la Chișinău sau la alte
reprezentanțe diplomatice ale României din străinătate, contra plată.
Activitate și organizare ANC
Dincolo de problemele directe abordate în comunicarea noastră cu ANC legate de termene, programări sau
legislație, am decis să creăm și o imagine a instituției în sine, pentru că până la urmă de buna organizare și
profesionalitatea angajaților ei depinde soarta zecilor și sutelor de mii de dosare aflate pe rafturile din
strada Smârdan. Am întrebat astfel, care sunt aspectele care oferă satisfacție, dar și insatisfacție conducerii
ANC. Președinta Monica Cămărăscu a lăudat personalul instituției pe care îl consideră foarte bine pregătit și
consolidat. Motiv de nemulțumire însă este numărul mare de solicitări raportat la efectivul redus de
personal. De asemenea, cum aminteam și mai sus, conducerea ANC a propus o nouă organigramă spre
aprobare Ministerului Justiției, a transmis propuneri de modificări legislative (februarie 2013) și își propune
să elaboreze un nou regulament de organizare internă cu accent pe eficiența compartimentelor. În acest
moment instituția are 95 de angajați, cu unul mai puțin decât în 2012, raportat la 126 de posturi cuprinse în
organigrama actuală. Bugetul instituției pentru anul 2012 a constituit 9 722 000 lei. Aceste resurse au fost
suficiente pentru buna desfășurare a activității instituției, susține ANC.
Date statistice
Lucrul cel mai dificil în realizarea studiului de anul trecut a fost compilarea unor statistici cu privire la
numărul de cetățeni români, proveniți din Republica Moldova. După multe solicitări formulate de colegii
noștri de la Centrul Român de Politici Europene am reușit să punem în circulație cifra de 226 507 de dosare
soluționate privind redobândirea cetățeniei române. Ne simțim datori să explicăm publicului larg cum s-a
ajuns la această cifră, deși studiul din 2012 este foarte explicit în privința acestui fapt. În adresa nr. G51/P/2824 din 20 noiembrie 2009, Ministerul Afacerilor Externe declara că „ în perioada 1991 – iunie 2002
au fost soluționate aproximativ 108 000 de dosare privind redobândirea cetățeniei române, în conformitate
12
cu prevederile Legii nr. 21/1991”. Ulterior, colegii de la CRPE au solicitat datele de la ANC, care deține
datele respective începând cu anul 2002. Iată și tabelul cu datele respective:
AN
ÎNREGISTRATE
SOLUȚIONATE
2002
3126
0
2003
16 975
6
2004
5 379
263
2005
2 895
1 603
2006
3 438
489
2007
2 077
664
2008
3 883
4 512
2009
21 759
21 999
2010
94.391
41.843
2011 (până la 15
august)
51.449
47.128
Așa s-a ajuns la cifra de 226 507 de dosare soluționate. ANC precizează că prin dosare soluționate se
înțelege dosare care au primit o decizie finală, fie pozitivă, de acordare a cetățeniei, fie negativă, de
respingere a acordării acestei cetățenii.
În adresa noastră către ANC am solicitat actualizarea acestor date până la momentul 31 decembrie 2012,
adică cele mai recente date posibile. Iată cum arată aceste date:
AN
ÎNREGISTRATE
SOLUȚIONATE
2011
100.845
69.809
2012 (până la 31
decembrie)
87.015
73.861
Prin urmare, actualmente numărul de dosare soluționate conform cu articolul 11 din legea 21/1991 atinge
cifra de 323 049. Ceea ce am aflat acum de la ANC și am omis în studiul precedent este că ANC nu
întocmește statistici distincte pentru copii minori, aceștia fiind incluși în dosarele părinților. Ori acest lucru
înseamnă că numărul de dosare de mai sus nu conține strict 323 049 de persoane, ci mai degrabă 323 049
de adulți, plus copiii lor. Atenție, această situație poate da naștere multor speculații cu privire la numărul
real de cetățeni români, originari din fostele teritorii românești. Mai ales, că pe parcursul a 22 de ani de la
intrarea în vigoare a Legii 21/1991 minorii incluși în dosarele părinților au obținut și ei cetățenia română,
lucru care în mod firesc poate mări semnificativ numărul de cetățeni provenind din Republica Moldova și
Ucraina.
În continuare, din informația solicitată am putut identifica câteva trenduri importante. Aparent, numărul de
dosare depuse la sediile ANC și la reprezentanțele diplomatice ale României în Republica Moldova este
13
aproape egal. Conform adresei nr. G5-1/3723 din 26 februarie 2013, Ministerul Afacerilor Externe al
României ne-a informat că în 2011 numărul de dosare depuse la Secția Consulară de la Chișinău, Consulatul
General de la Bălți și cel de la Cahul a fost de 57.156:
Perioada
Chișinău
C. G. Bălți
C. G. Cahul
2011
40.792
12.725
3.639
Total
57.156
Astfel, la sediile ANC au fost depuse, în 2011, 43.689 de dosare. Am solicitat și defalcarea numărului de
dosare depuse pe centre regionale ale ANC. Cifrele arată în felul următor:
Suceava
Iași
Galați
Cluj-Napoca
Timișoara
3.279
7.827
4.838
Activitate
suspendată din
martie 2011
338
Cifrele indică prin urmare, că centrele cele mai solicitate rămân a fi sediul central al ANC din București și
Secția Consulară de la Chișinău. Pentru o mai bună fundamentare a acestor ipoteze ne-ar fi servit și datele
pentru anul 2012, însă MAE nu a centralizat încă aceste date. Alte concluzii ce le putem desprinde este că
solicitanții de cetățenie preferă să nu mai facă drumuri lungi și costisitoare la București, ci să apeleze la
serviciile similare oferite de Ambasada de la Chișinău. Cei din apropierea frontierei cu România preferă să
meargă la centrele regionale ale ANC din Iași, Galați și Suceava. Considerăm totuși, că odată cu deschiderea
celor 2 consulate de la Bălți și Cahul, fluxul de solicitanți se vor orienta spre ele în detrimentul centrelor
regionale ANC. Cu timpul, cel mai probabil acestea își vor pierde „rentabilitatea”.
Cifrele mai indică, de asemenea, că cei mai mulți solicitanți depun jurământul de onoare la Ambasada de la
Chișinău sau la consulatele din Bălți și Cahul, lucru care de fapt înseamnă că își vor păstra cel mai probabil
reședința în Republica Moldova. Doar cei care își doresc stabilirea reședinței în România pot depune
jurământul la sediul ANC din București. Ori numărul acestora este de 5.063 în 2011 și 2.671 în 2012.
OPINIA BENEFICIARILOR
Pentru a completa datele furnizate de autorități am ales să realizăm un focus-grup cu 7 persoane cu vârste
cuprinse între 19 și 26 ani care au solicitat sau obținut cetățenia în ultimele 12 luni. Toate persoanele
intervievate locuiesc în București. Discuțiile din cadrul focus-grupului s-au axat pe următoarele aspecte:
Motivațiile solicitării redobândirii
În ceea ce privește motivația redobândirii cel mai frecvent motiv enunțat a fost nevoia de angajare în
România ca urmare a absolvirii studiilor aici. Motivul prezentat în studiul anterior - nevoia de confirmare
legală a identității românești - nu a fost menționat decât făcând referire la alți solicitanți (rude, cunoștințe
ale participantelor) pe care persoanele cu care am discutat i-au ajutat în depunerea solicitărilor.
14
Procedură
În ceea ce privește procedura, cei mai mulți dintre participanți au susținut în mai multe rânduri că cea mai
mare problemă este accesarea informațiilor oficiale și sigure referitoare la procedură, termene, dosare etc.
Procedura de redobândire a fost evaluată ca fiind destul de simplă și clară în momentul în care toate
informațiile sunt disponibile. Cele mai populare surse de informare au fost desemnate:



internetul (aici includem site-urile instituțiilor responsabile, forumurile, precum și alte site-uri
dedicate acestei tematici)
ghișeul de informații al ANC
biroul de informații al consulatului României de la Chișinău (mai ales în etapa de pregătire a
dosarului)
Intermediari
Niciunul dintre participanți nu a apelat la serviciile unor intermediari/avocați care să-i ajute în parcurgerea
etapelor. Acest fapt a fost explicat prin faptul că participanții la focus-grup au fost preponderent
studente/tinere absolvente cu vârste până în 26 de ani care locuiesc în București și pentru care deplasarea
la ANC pentru informații nu a presupus eforturi prea mari. De asemenea, participantele au menționat
costurile destul de mari ale acestor tipuri de servicii ca fiind o altă cauză pentru care au evitat să apeleze la
aceste servicii.
Una dintre participante care a depus dosarul pentru redobândirea cetățeniei împreună cu părinții ei (fiind
minoră) în 2000 a menționat că familia ei a recurs la scurt timp după depunere la acest tip de servicii din
cauza termenelor care nu se respectau, a lipsei de transparență și informații legate de proces, precum și din
cauza deplasărilor dese care trebuiau făcute la București. Până la urmă intermediarii au dispărut, iar situația
dosarelor a rămas incertă. Cazul acestei familii a fost cel mai dificil dintre cele prezentate în cadrul focusgrupului. Toată procedura a durat aproape 7 ani în cazul dosarului tatălui și fiicelor (care fiind minore au
fost incluse în același dosar cu tatăl lor) și peste 8 ani în cazul dosarului mamei care a apelat la sprijinul unui
politician român în lipsa oricăror informații legate de stadiul procesării dosarului.
Interacțiunea cu instituțiile publice din România și Republica Moldova
În ceea ce privește relația cu instituțiile, etapa de pregătire a dosarului care a presupus interacțiunea cu
instituții publice din Republica Moldova a fost descrisă ca fiind cea mai dificilă și generatoare de
nemulțumiri din cauza atitudinii funcționarilor, lipsei de registre administrative, procedurilor neclare etc.
De asemenea, cele mai multe cazuri de situații în care a fost nevoie de “atenții” pentru a facilita procedurile
de obținere a hârtiilor necesare au fost semnalate în această etapă.
În cazul instituțiilor statului român, părerile au fost împărțite. Interacțiunea a fost descrisă ca fiind în
general funcțională. Cu toate că funcționarii nu sunt deschiși la nevoile solicitanților, informațiile sunt
obținute ori de câte ori este nevoie. Cele mai împărțite păreri au fost în cazul persoanelor de la ghișeul de
informații al ANC despre care o parte din participante au susținut că au fost mereu deschise și au răspuns
solicitărilor și nevoilor, iar o altă parte a participantelor au susținut că aproape niciodată nu a furnizat
informații clare. Totuși părerea unanim împărțită a fost cea conform căreia funcționarii instituțiilor
implicate în acest proces sunt mai degrabă victime alături de solicitanți, decât responsabili de proasta
gestionare a mecanismului. Volumul mare de lucru alături de solicitanți nerăbdători și (de foarte multe ori)
15
insuficient informați constituie, din punctul de vedere al participantelor, cele mai mari probleme cu care se
confruntă funcționarii.
De asemenea, cele mai multe dintre participante au apreciat personalul Consulatului României de la
Chișinău ca fiind mult mai deschis și cooperant decât cel de la ANC București. Niciuna dintre participante
însă nu a apelat la Consulatele de la Cahul si Bălți.
Termene
Pregătirea actelor necesare dosarului necesită cel mai mult timp și răbdare (în unele cazuri „atenții”și mită)
atât în Republica Moldova cât și în România. Termenele de după depunerea dosarului nu sunt respectate
întotdeauna, dar întârzierile nu sunt mari, sunt „suportabile” așa cum le-au descris participantele.
În ceea ce privește etapa de depunere a jurământului, se pare că termenele sunt mult mai scurte dacă
programarea se face la Consulatul de la Chișinău și nu la sediul ANC din București. Câteva dintre
participante au ales să depună jurământul la Chișinău în pofida faptului că locuiesc în București și această
deplasare a presupus costuri financiare suplimentare tocmai pentru că perioada de așteptare în cazul în
care se solicită depunerea jurământului la București este mai mare.
Recomandări ale „clienților”
Cel mai criticat aspect în ceea ce privește acest proces a fost modalitatea de informare a solicitanților.
Faptul că nu există o singură sursa oficială, sigură și transparentă care să fie mereu actualizată, ușor de
folosit și urmărit a fost unanim desemnată ca fiind cea mai mare problemă. Existența unei astfel de surse ar
ajuta solicitanții stresați din cauza incertitudinilor referitoare la actele necesare și termenele prevăzute, ar
diminua rolul intermediarilor și ar asigura un proces transparent și eficient atât pentru solicitant, cât și
pentru stat.
CONCLUZII
VIZIUNE
POZIȚIA ROMÂNIEI ÎN CHESTIUNEA REDOBÂNDIRII CETĂȚENIEI A RĂMAS NESCHIMBATĂ
România rămâne constantă în afirmarea dreptului la redobândirea cetățeniei, chiar dacă au existat unele
interpretări răuvoitoare în mass-media străină, cu precădere în cea britanică. Nu am înregistrat nicio
declarație sau acțiune politică a vreunui actor relevant din România în direcția schimbării principiilor
directoare ale politicii în acest domeniu. Dimpotrivă, atât președintele cât și guvernul au respins ideea de a
încetini sau limita procesul de redobândire a cetățeniei. În timpul campaniei electorale din 2012, toate
forțele politice au emis mesaje similare pe acest subiect. Trebuie precizat și că partenerii instituționali
europeni au avut o atitudine calmă, precizând că este un subiect ce interesează în primul rând România.
Impresia de ansamblu este că politica de redobândire a cetățeniei române pentru locuitorii din foste
teritorii românești capătă contururi și începe să se cristalizeze și o viziune în ce privește finalitatea acestei
politici. Nu vom specula mai mult decât este cazul pe marginea acestei finalități, vom aminti doar că într-un
interviu recent acordat de ministrul delegat pentru relația cu românii de pretutindeni, dl. Cristian David,
publicației Timpul din Republica Moldova (ediția din 27 martie 2013), acesta a menționat că „Obligația
16
României față de un stat cu aproape 4 milioane de români este imensă!”. Această obligație morală poate
lua diverse forme, iar acordarea cetățeniei constituie beneficiul maxim pe care îl poate oferi statul român.
LEGISLAȚIE
LEGISLAȚIA CONTINUĂ SĂ SUFERE MODIFICĂRI ANUALE, DAR PARE A SE STABILIZA
Dacă în primii ani post-comuniști putem spune că a fost mai mult un proces de încercări și erori, când nu a
existat o viziune de ansamblu cu privire la această politică, în prezent putem observa că modificările
operate în 2009-2010 au avut rolul de a stabiliza textul legii. Redobândirea cetățeniei este acum strâns
legată de obținerea ei la naștere sau de descendența directă din cei ce au obținut-o la naștere.
Ultimele modificări legislative (2013) țin mai mult de procedura de acordare/redobândire a cetățeniei,
măsuri menite să îmbunătățească circuitul birocratic al dosarelor de cetățenie. Nu putem decât să salutăm
astfel de inițiative de modificare care să ducă la perfecționarea și fluidizarea procedurilor, fără a afecta însă
fondul textului legislativ.
Rămâne totuși îngrijorătoare tendința unor parlamentari de a introduce în procesul legislativ propuneri de
modificare a legii cetățeniei, fără o motivare corespunzătoare și fără o analiză a impactului potențial. Este
adevărat că aceste propuneri nu ajung să se concretizeze în legi, dar reprezintă un bruiaj permanent al
subiectului, consumă resurse și apare riscul unor schimbări neașteptate. Am identificat cinci astfel de
inițiative în ultima legislatură și toate par a fi motivate mai degrabă de demagogie decât de dorința de a
îmbunătăți ceva. Din fericire, toate încercările au fost respinse de Parlament.
PROCEDURI
PROCEDURILE ADMINISTRATIVE AU FOST ÎMBUNĂTĂȚITE, DAR RĂMÂN PRINCIPALUL OBSTACOL
PENTRU REDOBÂNDIREA CETĂȚENIEI
Studiul precedent, publicat în 2011, a arătat mai multe puncte slabe ale procedurilor și a făcut unele
recomandări. Constatăm în 2013 că unele probleme au fost remediate, dar altele nu. Pe ansamblu, putem
afirma că există îmbunătățiri, dar este în continuare loc de mai bine.




problema intermediarilor a fost soluționată aproape integral, prin deschiderea birourilor
teritoriale ale ANC și a Consulatelor de la Bălți și Cahul, precum și prin eficientizarea muncii Secției
Consulare de la Chișinău.
fluxul de petenți care în ultimii 2-3 ani era direcționat preponderent către sediul central al ANC din
București, în prezent este îndreptat preponderent către reprezentanțele diplomatice ale
României din Republica Moldova. Acum petenții preferă să meargă la Secția Consulară a
Ambasadei României de la Chișinău și la cele două consulate generale de la Bălți și Cahul. Acest
lucru e explicat de faptul că petenții beneficiază de servicii bune la ei acasă și nu mai trebuie să facă
deplasări costisitoare la București, preferând să plătească o taxă suplimentară, dar să câștige timp.
solicitarea cazierelor românești rămâne în continuare o problemă. Obținerea acestui document,
care nu este explicit solicitat de lege, ci apare doar în proceduri, necesită resurse de timp și bani
importante pentru beneficiari.
procesul de transcriere a actelor rămâne problema majoră a întregului demers. Ironic, cea mai
mare problemă la acest moment nu este legată de redobândirea cetățeniei în sine, ci de obținerea
17

dovezii (documentelor). S-ar putea spune că statul român își întâmpină noii cetățeni cu un exemplu
tipic de proastă guvernare. La primăria sectorului 1, programările sunt decalate pentru 3 ani și ceva,
personalul este insuficient, iar volumul de lucru este enorm.
se înregistrează în continuare confuzii cu privire la termenul de 5 luni prevăzut în legea
cetățeniei. Aceste luni nu se referă la timpul în care petentul își obține cetățenia, ci doar etapa în
care dosarul este verificat și se obțin relațiile de la alte instituții abilitate. Durata întregului proces,
cu toate etapele, este mult mai mare. Neînțelegerea acestui lucru duce la nemulțumiri ale
publicului.
STATISTICI
NUMĂRUL DOSARELOR SOLUȚIONATE CONTINUĂ SĂ CREASCĂ, DAR NUMĂRUL DE CERERI ESTE
ÎN SCĂDERE



Numărul total de dosare soluționate, între 1991 și 2012, a ajuns la 323.049, iar practica curentă
indică faptul că este vorba aproape în totalitate de răspunsuri pozitive.
Numărul total de cereri înregistrate, până la sfârșitul lui 2012, este de 449.783, ceea ce înseamnă
că mai sunt încă aproximativ 125.000 de dosare ce își așteaptă răspunsul. Totuși, în 2012 s-a
înregistrat primul an de scădere a numărului de cereri depuse anual, de la 100.845 (în 2011,
maxim istoric) la 87.015.
O discuție importantă ce nu s-a făcut până acum privește copiii minori. Astfel, un dosar poate să
includă pe lângă adultul care a făcut cererea și unul sau mai mulți copii minori. Din păcate, ANC
nu compilează registre separate pentru copiii minori, astfel că nu putem să calculăm cu exactitate
numărul total de noi cetățeni. Este însă firesc să presupunem că cel puțin o parte dintre beneficiarii
adulți au și copii minori.
Lipsa unor statistici mai exacte ne obligă să facem unele ipoteze. Presupunând că cea mai mare parte a
dosarelor soluționate au răspuns pozitiv și că cel puțin un sfert dintre beneficiarii adulți au un copil minor în
îngrijire, estimăm că numărul total de persoane (adulți și minori) din fostele teritorii românești,
beneficiare ale prevederilor legale privind redobândirea cetățeniei, este de minim 400.000, între 1991 și
2012. De asemenea, acest număr ar putea să crească cu încă 150.000 din soluționarea dosarelor deja
înregistrate, la care se pot adăuga noi cereri înregistrate începând cu 2013.
RECOMANDĂRI
Așa cum spuneam în secțiunea introductivă, urmărim întregul proces și din perspectiva bunei guvernări. Ne
interesează să vedem în ce măsură o acțiune asupra căruia există consens politic este implementată
eficient de către statul român. În acest sens vom formula scurte recomandări.
În timp ce legislația pare a se fi stabilizat într-o formă suficient de bună, implementarea are în continuare
câteva puncte slabe:
-
Viteza de procesare a dosarelor este în continuare scăzută. Aproape o treime din dosarele
înregistrate așteaptă un răspuns, iar numărul este destul de mare (aproape 125.000). Trebuie
subliniat că după o lungă perioadă de funcționare incoerentă, se constantă în ultimii ani
îmbunătățirea semnificativă a activității ANC. Totuși, este necesar ca Autoritatea să primească cel
puțin temporar resurse suplimentare. Spunem temporar pentru că datele arată o scădere a
18
-
-
-
numărului de dosare noi, deci probabil că în câțiva ani fluxul de solicitări se va stabiliza. Până atunci
însă, este nevoie de asumarea unui efort pentru a depăși vârful de solicitare.
Solicitarea cazierului românesc solicitanților de cetățenie este nefirească. În mod normal, statul
român nu trebuie să ceară unor persoane să fie purtători de informație de la un ghișeu la altul, ci,
prin proceduri interne, să transfere datele despre cazier între instituții. Dacă admitem totuși
punctul de vedere că acest cazier e un prim pas de verificare a comportamentului solicitantului de
cetățenie, atunci ar trebui ca statul român să creeze și condițiile optime ca solicitanții de cetățenie
să-l poată obține relativ ușor. Recomandăm înființarea acestui serviciu la reprezentanțele
diplomatice ale României în Republica Moldova, lucru care poate contracara activitatea
nefiscalizată a intermediarilor, fluidiza procesul și nu în ultimul rând poate genera venituri la
bugetul de stat.
Durata procedurii de transcriere a actelor este scandalos de mare. Statul român clachează tocmai
la finalul procedurii de redobândire, după ce a depus eforturi susținute de a îmbunătăți activitatea
ANC. Se impun măsuri drastice la acest capitol pentru eficientizarea acestei proceduri. Studiul
precedent a propus eliminarea integrală a procedurii de transcriere. Aparent, o astfel de soluție
este inacceptabilă pentru statul român, pe de altă parte însă nici nu se fac eforturi de a ameliora
cumva procedura respectivă. Este necesară o analiză în detaliu a blocajelor și luarea de urgență a
măsurilor ce se impun.
Se înregistrează în continuare unele sincope de comunicare. Spre exemplu, ANC trebuie să
comunice mult mai bine cu petenții și mai ales cu mass-media pentru a explica de ce termenul de 5
luni prevăzut de lege nu este și timpul în care petentul își obține cetățenia, ci doar etapa în care
dosarul este verificat și se obțin relațiile de la alte instituții abilitate. Comunicarea eficientă e
necesară pentru a explica și alte aspecte ce privesc întreaga procedură de redobândire și pentru
care petenții nu reușesc întotdeauna să găsească răspunsuri.
La final, să notăm că acest studiu a identificat, dar nu a studiat mai îndeaproape, un fenomen nou, anume
direcționarea fluxului de petenți preponderent către reprezentanțele diplomatice ale României din
Republica Moldova. Acest lucru poate fi considerat un succes al eforturilor de îmbunătățire a întregului
proces făcute de autoritățile române. Chiar dacă există o taxă suplimentară pentru procesarea dosarelor
de transcriere a actelor de identitate (orice ambasada a oricărui stat din lume percepe taxe consulare
pentru serviciile acordate cetăţenilor săi), faptul că beneficiarii preferă consultatele indică faptul că
deschiderea lor a fost o idee bună și cât se poate de utilă. Fundația Soros își propune ca în perioada
următoare să analizeze la fața locului felul în care se desfășoară întreaga procedură.
19