Școala Bucuriei - Scoala Varlaam Mitropolitul

Şcoala
bucuriei
nr. 2 iunie 2012
100 de zile de Școală
Poveștile Copiilor
Ai Copil. Învață să fii părinte o scrisoare a Teodorei către fiica ei Mara
Un răgaz
100 de zile de Școala
Varlaam
Cum lucrăm la Școala
Varlaam
Școala Altfel
Concursurile
Școlarilor de la
Varlaam
Poveștile Copiilor de la
Varlaam
Școala noastră are
porți deschise
Ai Copil. Învață să fii
părinte – o scrisoarei a
Teodorei către fiica ei
Mara
1 Iunie 2012
Copiii creează
Cheia succesului este...
În loc de Bucuria Cunoașterii
Cuvintele Copiilor
Prietenele noastre, necuvântătoarele
Un răgaz
“- Bună ziua! zise vulpea.
- Bună ziua! răspunse cuviincios micul
prinţ, care se întoarse, însă nu văzu pe
nimeni.
- Vino să te joci cu mine! o pofti micul
prinţ. Sunt atât de trist…
- Nu pot să mă joc cu tine! zise vulpea.
Nu sunt îmblânzită.
- Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- Nu eşti de prin părţile locului – zise
vulpea – ce cauţi pe-aici?
- Caut oamenii! zise micul prinţ. Ce
înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru care prea e dat uitării! zise
vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
- A-ţi crea legături?
Vulpea tăcu şi se uită îndelung la micul
prinţ:
- Te rog… îmblânzeşte-mă! zise apoi.
- Bucuros aş vrea! răspunse micul prinţ
numai că nu prea am timp. Am de
căutat prieteni şi o mulţime de lucruri
de cunoscut.
- Nu cunoaştem decât ceea ce
îmblânzim! zise vulpea. Oamenii
nu mai au timp să cunoască nimic.
Ei cumpără lucruri de gata, de la
neguţători. Cum însă nu există
neguţători de prieteni, oamenii nu mai
au prieteni.
Dacă vrei să ai un prieten,
îmblânzeşte-mă!”
…iar misiunea aceasta este
foarte importantă și deloc ușoară.
Îmblânzirea sufletelor cere răbdare,
perseverență și mai ales dorința de a
oferi iubire.
Precum vobește înțeleapta Vulpe a
Micului Prinț, așa înțelegem și noi
rostul misiunii noastre la Școala
Varlaam: încercăm, zi de zi, să fim
mai blânzi, prieteni mai buni unul
cu altul, să mai facem încă un pas pe
calea devenirii noastre ca oameni,
indiferent că suntem școlari, părinți,
învățători sau profesori. Să mai
facem încă un pas pe calea “bucuriei
cunoașterii”.
Sperăm că acest al doilea număr al
“Revistei Bucuriei” să fie un prieten pe
această cale și un bun răgaz de a vă
odihni gândul asupra a ceea ce copiii
de la Școala noastră au trăit în ultima
jumătate de an: au fost 6 luni intense,
pline de învățăminte, concursuri, joc,
veselie și creativitate, dar despre toate
acestea și încă mai multe, vă invităm
să citiți în paginile care urmează!
Cu drag,
Echipa Școlii Varlaam
100 de zile de
Școala Varlaam
Alina Suceveanu și Maria Condurache
Călătoria spre Pomul Înțelepciunii
începe cu emoții pentru fiecare
copil și părinții săi, mai ales în clasa I.
Drumul este frumos, uneori mai dificil,
iar din când în când avem prilejul de
a ne odihni și de a ne uita cu uimire la
cât am parcurs.
Un astfel de prilej este și sărbătoarea
celor 100 de zile de școală, moment
așteptat atât pentru celebrarea în
sine, dar mai ales pentru activitățile
”Am așteptat cu emoție împlinirea
celor 100 de zile de școală.”
(Anda Maxim)
”M-am simțit minunat la școală.”
(Andrei Maxim)
”Eu mă simt atât de bine
încât explodez de bucurie!”
(George Antochis)
”Eu mă simt fericit la școală.”
(Dimitrie Tiron)
”Mă bucur pentru copilul meu
că este elev la Școala Varlaam
Mitropolitul.” (Mihaela Fuior)
”Eu, adică Ana, mă simt super tare și
super fericită.” (Ana Grozavu)
”Dacă Ana se simte super tare și
super fericită, atunci și eu mă simt la
fel.” (Simona Grozavu)
”Veselă, foarte veselă.”
(Silvia Giordano)
”După cele 100 de zile ne simțim
minunat.” (Daniela Giordano)
programate. S-au prezentat cu
mândrie 100 de obiecte obținute cu
multă muncă și perseverență în cadrul
colecțiilor personale: mărțișoare,
iconițe, desene, fotografii realizate
chiar de copii, roboți, pene, timbre,
colecții de castane, creioane, cărți cu
povești și multe altele.
A urmat apoi momentul familiei;
în funcție de curajul și creativitatea
fiecărei familii, ne-am delectat cu
”Mă simt mândră de fiul meu,
Lucian. Suntem mulțumiți
de alegerea școlii și de
progresele făcute de Lucian.”
(familia Săvoaia)
”Eu mă simt după o sută de zile
foarte, foarte bine.” (Laetiția)
”După 100 de zile simt siguranță
deplină pentru realizările de viitor,
în colectivul școlii. Sunt fericită că
Laetiția merge cu fericire la școală în
fiecare zi.” (familia Has)
”A fost emoționant, m-am simțit
foarte bine alături de ”familia
Varlaam”, ne-am distrat. Mai vrem
proiecte care să ne aducă împreună.
Bucuroși și mulțumiți după 100
de zile de școală ce le-am trăit
poate mai intens în sânul familiei
prin prisma acestui proiect. Vă
mulțumim!” (familia Popa)
”Eu mă simt plină pentru că am
mâncat.” (Miruna Popa)
”După cele 100 de zile ne simțim
scenete, sos tsatsiki, muzică sau cu
prăjituri făcute chiar în clasă.
Bucuria de a fi împreună, de a ne
simți ca într-o mare familie a făcut
ca emoțiile să dispară și să trăim cu
intensitate fiecare clipă. A fost cu
adevărat o sărbătoare pentru toți,
după cum reiese și din gândurile de
la final:
minunat, cu primăvara în suflet.”
(Anastasia Codreanu)
”Sofia se simte bine. Eu,
Daria, mă simt de nota 100.”
(Daria Dârvariu Raba)
”Eu simt că am mai crescut, că am
noi prieteni și sper să creștem și de
acum mult mai curajos împreună.”
(Alina Darvariu Raba)
”Foarte bine.” (Damiana Fădur)
”Mă simt foarte fericit!”
(Ioan Matei Rusu)
La clasa a doua, evenimentul central
al zilei a fost sarcina mamei lui Luca,
Vera Axinte. Chiar astăzi, când scriu
aceste cuvinte, Irina Axinte a văzut
lumina zilei. Noi, colegii lui Luca de
la clasa a doua, am primit vestea
in timpul atelierelor de lucru și am
dedicat întreaga zi venirii pe lume a
mezinei familiei Axinte!
Iată câteva dintre gândurile
încredințate de școlarii de la clasa
a doua si membrii familiilor lor lui
Tweety, mascota noastra:
„Am plâns, dar am luptat pentru o
familie fericită!” (Ana Maria Bindiu)
„O experiență unică și interesantă!”
(Emi Ciornei)
„A fost o idee minunată de a lăsa la
o parte foarte multe lucruri inutile
și de a face ceva comun nouă!”
(Matei Hurmuz)
A fost un proiect solicitant dar și un
prilej de distracție iar la sfârșit am avut
satisfacția unui lucru frumos, împlinit.
(familia Sturzu)
Recunoștință și bucurie. Mi-a plăcut să
fim împreuna. (Maria Pescaru)
Cum lucrăm la Școala Varlaam
Alina Suceveanu
Şcoala noastră oferă cadrul în care
elevii noştri îşi pot descoperi şi
cultiva darurile pentru împlinirea
vieţii personale, profesionale şi
sociale în lumina învăţăturii creştine
şi în contextul culturii şi civilizaţiei
contemporane.
din agenda zilei. Apoi elevii sunt cei
care prezintă rubrica meteo și cea
de noutăți. Năzdrăvanii de la clasa I
au propus și o rubrică de glume așa
că, uneori, când timpul ne permite,
strecurăm și câteva momente hazlii
care să ne învioreze dimineața.
Preocupările noastre pentru
dezvoltarea inteligenței abstracte, dar
și a inteligenței emoționale, sociale și
spirituale ne-au condus la alegerea
unui program care să conțină atât
elemente din sistemul tradițional, cât
și elemente moderne.
Noutățile pe care le prezintă
copiii sunt din cele mai diverse –
aselenizarea, avioanele supersonice,
broaștele țestoase, tsunami-urile și
multe, multe altele. Toate acestea
reflectă preocupările lor din afara
programului de școală, enciclopediile
pe care le studiază împreună cu
părinții, timpul petrecut căutând și
notând lucruri care le plac și care i-ar
interesa și pe colegi.
O zi obișnuită de școală la Varlaam
începe cu o jumătate de oră în care
învățătorul prezintă o poveste ce
încorporează principalele subiecte
Un alt element diferit în structura
programului școlar este acela că în
două zile din săptămână activitatea se
desfășoară pe minilecții și ateliere de
lucru. Cele trei minilecții constau în câte
30 de minute de predare sau activitate
frontală de consolidare la Limba
română (citire și scriere) și Matematică.
Urmează atelierele de lucru, a câte
25 de minute, în care elevii, împărțiți
pe grupe, rezolvă individual o fișă
de lucru. Această fișă conține itemi
care reiau noțiunile predate sau
consolidate la minilecții, pentru a
verifica astfel nivelul de însușire a
acestora. Copiii cu un ritm rapid de
lucru au posibilitatea de a rezolva și o
fișă cu sarcini suplimentare.
Primăvara ne-a scos pe toti in Parcul
Copou…Deşi vremea era puţin cam
rece, nu ne-am descurajat. Am luat
rolele, bicicletele şi trotinetele şi am
luat cu asalt aleile…
Școala altfel
Săptămâna “Şcoala altfel” a fost
prilejul cel mai bun pentru copii să
se pregătească pentru vacanţă. Am
lăsat ghiozdanele acasă, hotărăţi să
profităm din plin de aceste zile.
La Teatrul Luceafărul am poposit în
lumea minunată a poveştilor marelui
Creangă.
Maica Sofronia şi Sora Mirela neau bucurat sufletele cu povestiri
despre Sărbătoarea Floriilor şi marea
Sărbătoare a Învierii Domnului. Cu
mâinile noastre mici am lucrat ouă
din argilă, ouă pictate şi felicitări
pentru Paşte.
În ultima zi am vizitat fabrica de
cărămidă Brikston. Acolo am rămas
uimiţi să vedem de câtă muncă şi
câte utilaje sunt necesare pentru
producerea unei simple cărămizi.
În următoarea zi am demonstrat că
ştim să gătim şi să mâncăm sănătos.
Iar bucuria gătitului a fost dublată de
faptul că și părinții s-au înfruptat cu
noi de “bucatele” noastre cele alese.
De unde pleacă o cărămidă?...
Granulele de argilă aduc răspunsul.
Cum reuşeşte un buton să contribuie
la fabricarea unei cărămizi?
Când am plecat de acolo Dimitrie
a exclamat: Săptămâna asta a fost
super!!!
Au urmat zile cu concursuri la
matematică şi limba română, dar
de acum totul părea mai uşor şi mai
interesant.
„Şcoala altfel” este o într-adevăr
o săptămână a bucuriei şi a
întâmplărilor inedite pe care de-abia
așteptăm să o repetăm anul care
vine.
Dana Mangalagiu, Învățătoare
Concursurile
Maria Condurache
Școlarilor de la Varlaam
O să încep aceste gânduri cu o
întrebare:
Cum poate să ajungă cineva aviator?
Se suie în avion și zboară?
performanța suplimentară (pentru
că un concurs înseamnă o pregătire
peste programa de învățământ),
concentrarea, respectarea unor
reguli impuse, dificultatea sarcinilor,
încadrarea în limita de timp,
aprecierea cu puncte, corectarea
și evaluarea de către alte persoane
decât învățătorul clasei, care poate
fi prea sever sau prea indulgent, sau
pur și simplu influențat de faptul că
te cunoaște.
efortul depus, concentrarea,
respectarea regulilor, curajul de a se
înscrie într-o competiție, rezultatul
obținut.
Rezultatele vorbesc despre noi și
activitatea noastră: cât știm, ce mai
avem de învățat, cum apreciază
alții munca noastră, cum știm să
rezolvăm o sarcină într-un timp dat.
Dacă am urcat pe podium din prima
încercare, cum reacționez? Succesul,
ca și insuccesul, sunt stări de
moment și e important să îi învățăm
pe copiii noștri să învețe să le trăiască
sănătos.
În plus, un rezultat bun la un concurs
nu înseamnă că acel școlar va avea
mereu un rezultat bun, mai ales la
această vârstă. El arată capacitatea
copilului de a-și mobiliza resursele
emoționale și cunoștințele lui la
proba aceea, în momentul acela. La
o alta sau chiar și la aceeași probă,
într-un alt moment, e posibil și foarte
probabil să obțină un alt rezultat.
Un concurs școlar nu reprezintă
o evaluare per ansamblu, ci una
punctuală.
Dragii noștri părinti, am vrea să nu
ectichetăm copiii (nici pozitiv, nici
negativ) după aceste rezultate și să
nu îi comparăm cu alții și vă rugăm
să ne fiți alături în această misiune.
Vă încurjăm să apreciați participarea,
Sigur că nu! Pentru o meserie așa
de importantă și de riscantă, trebuie
neapărat să urmeze niște pași: învață
la sol problemele teoretice, face
numeroase ore de simulare, urcă la
bord și asistă la modul de lucru al
unui aviator, conduce apoi el, asistat
de un pilot experimentat, și abia
apoi, după multă pregătire, poate
conduce singur.
Asta este și concursul școlar: o
suită de pași care trebuie urmați
în drumul nostru spre „înălțimile”
la care visăm să ajungem, extra
efortul de a te pregăti în plus pentru
Dorim să îi învățăm pe copii să nu se
identifice cu succesul sau eșecul unui
rezultat, ci să învețe să se cunoască
pe sine trăind și recunoscându-și
emoțiile și sentimentele unor astfel
de momente, ca parte a unui proces
firesc de devenire.
Copile drag, dacă vrei să devii, e
necesar să muncești! Nici un vis
frumos nu se împlinește fără efort!
Ești pregătit?
Poveștile
copiilor
Școala noastră
are porți deschise!
Maria Anton
adus copiilor o surpriza de proporții:
o scrisoare care conținea indiciile
descoperirii unei „comori”.
Spre finalul celui de-al doilea an de
activitate, Școala Varlaam Mitropolitul
și-a propus să împărtășească din
tainele ei, celor care, de altfel, sunt
parte a acestei familii: părinților.
Pe 28 și 29 mai 2012, elevii noștri au
venit la școală de mână cu părinții, la
fel ca-n prima zi. Doar că de această
dată au venit cu alt gând, acela de a fi
alături de copiii lor pe parcursul celor
două zile de școală și de a lua parte la
activitățile desfășurate.
Programul primei zile a fost organizat
pe minilecții și ateliere de lucru.
Am îmbinat metode de predare
moderne, interactive cu cele
tradiționale. Povestea zilei și noutățile
aduse de copii au dat un tonus
pozitiv activităților pregatite de noi,
învățătoarele.
A doua zi a Porților Deschise a avut
ca scop prezentarea unor lecții
tradiționale într-un mod diferit de cel
cunoscut de părinți.
Ziua a început cu „Povestea unei
prietenii” - poveste din care copiii au
învățat ce înseamnă să ai un prieten
bun pe care să îl accepți și pe care
să îl ierți atunci când greșește - și a
continuat cu momentul de rămas
bun al Zânei Primăverii, care le-a
Cele două ore de română s-au
transformat astfel într-o aventură
trăită de copii la maxim de intensitate!
Labirintul surprizelor i-a mobilizat pe
școlari în rezolvarea sarcinilor de lucru,
în paralel cu avansarea pe drumul
către marea Comoară din sala de sport.
Metodele de predare precum „Cubul”,
„Știu - Vreau să știu - Am învățat” și
„Ciorchinele” au fost „cheile” pe care leam folosit pentru a descifra misterele
orei de matematică.
Într-un final grandios, periplul nostru
educativ ne-a adus victorioși la locul
cu pricina, unde era bine ascuns
cufărul cu delicioase bunătăți din care
copiii s-au înfruptat veseli, sărbătorind,
alături de părinți de data aceasta,
finalul unei zile pline de bucurie a
Marilor Descoperiri Școlărești!
Copiii au fost motivați și au participat
la lecții într-un mod cu totul natural.
Exprimarea lor a fost clară, răspunsurile
- corecte, implicarea conștientă și
responsabilă din timpul orelor erau
motivele pentru care copiii aruncau
priviri ștrengărești pline de satisfacție
părinților care îi asistau din ultimele
bănci!
La rândul lor, părinții au fost bucuroși că
au putut să iasă pentru câteva ore din
rolurile de oameni mari si să se întoarcă
la școala, să participe la lecții și să stea
cuminți în bancă, mai ales că toate
acestea le-au făcut alături de copiii lor,
după cum ei înșiși ne mărturisesc:
„Mi-a plăcut variația exercițiilor și
modul nestandard de prezentare.
Apreciez în mod deosebit implicarea
tuturor copiilor și faptul că li se dă timp
să asimileze sarcinile cât și soluțiile
colegilor.” (Simona Pescaru)
„Mi se pare cu totul inedit modul
de organizare a orelor de clasă, în
principal faptul că elevii sunt captivați
de subiectele prezentate, „uitând” că de
fapt lucrează. Apreciez atenția de care
se bucură fiecare copil în parte, cât și
faptul că își poate exprima punctul de
vedere.” (Catrinel Zaharia).
„Ai copil. Învață să fii părinte”
O scrisoare a Teodorei către fiica ei
(din burtică) Mara
Dragă Mara,
Așa cum am început acum aproape 9
luni, îți scriu o nouă scrisorică pe care
tu o s-o citești când vei crește mare.
Mai este foarte puțin timp până când
te voi putea privi, legăna, până ce ne
vom putea juca împreună. Sunt foarte
nerăbdătoare sa te cunosc, așa... pe
de-a-ntregul!
Anul trecut, prin Aprilie 2011, în Iași a
avut loc pentru prima oară o conferință
pentru părinți – era ceva nou, un
eveniment care nu se mai organizase
la noi în oraș și tare mi-am dorit să
particip, dar nu am reușit pentru că
îi promisesem bunicii tale că îi dau
o mână de ajutor la curățenia de
primăvară. Anul acesta însă, am aflat
că Fundația Varlaam organizează
conferința din nou și m-am bucurat
mult, mult de tot pentru că îmi doresc
să fiu cât mai bine pregătită pentru
marele moment al întâlnirii noastre!
Conferințele acestea trei au avut loc în
trei seri diferite – după serviciu dădeam
o fugă până acasă, mă odihneam puțin
si apoi o luam ușor spre Universitate,
unde au avut loc cele trei întâlniri.
Gazdele celor trei evenimente ne-
au vorbit intr-un mod foarte cald si
apropiat despre cum putem deveni cei
mai buni prieteni ai copiiilor noștri.
Prima oară, pe 22 Mai, am cunoscut-o
pe Maica Siluana Vlad, de la care am
aflat că un copil are două vieți și trei
moșteniri - viața biologică, cea până la
botez și viața de dupa botez, adică viața
pe care o trăim intrând în Împărăția
lui Dumnezeu. Cele trei moșteniri sunt:
moștenirea primită de la strămoșii
noștri Adam și Eva, moștenirea
biologică pe care fiecare om o primește
de la părinții săi și a treia moștenire este
cea a Împărăției Cerurilor!
A urmat conferința lui Sorin Mihalache,
care ne-a vorbit despre faptul ca
un copil posedă mai multe feluri de
Inteligență și că bine ar fi ca noi, părinții,
să ne susținem copiii să își dezvolte
inteligența cognitivă, dar și pe cea
emoțională, spirituală, kinestezică,
artistică, ecologică și altele. Am aflat
lucruri foarte interesante despre
contribuția pe care efortul fizic o are în
dezvoltarea armonioasă a copiilor, așa
că abia aștept, copila mea dragă, să
facem multe plimbări lungi și drumeții
și să descoperim în felul acesta micile
și marile minuni ale naturii pe care
Domnul le-a făcut pentru ca noi să ne
bucurăm de ele.
A treia întâlnire a fost cu Diana
Teodorescu, psihoterapeut specialist în
relația dintre părinți și copii. Diana ne-a
povestit despre „micile cutiuțe negre” cu
experiențe și comportamente negative
pe care părinții le transmit, de cele mai
multe ori fără voia lor, copiilor și am
aflat ce am putea face pentru a micșora
impactul acestor moșteniri.
Experiența mea de mămică – învățăcel
s-a completat prin participarea la
Atelierul lui Sorin Mihalache din 2
Iunie. Alături de alți 20 de părinți sau
viitori părinți, am aflat ce resursă
extraordinară este Inteligența Spirituală,
cum o putem accesa și dezvolta în noi
ca părinți și cum ne putem ajuta copiii
să facă același lucru.
Copila mea dragă, iată ce am trăit
noi două în ultima lună! Sunt foarte
bucuroasă că în curând te voi ține în
brațe și abia aștept să îți urez: ” Bine
ai venit pe lume, Mara și să fii mereu
binevenită! Eu un singur lucru îmi doresc
să te învăț: cum să devii tu însăți!”
Mămica ta
1 Iunie 2012
Maria Anton
Pentru întreaga echipă, dar în mod
special pentru elevii școlii, 1 Iunie din
acest an a avut o dublă semnificație.
Prima, o știm cu toții, este vorba
despre ziua lor. Cea de-a doua
semnificație a acestei zile a fost data
de programul artistic organizat cu
ocazia ultimei etape a proiectului de
parteneriat cu Școala „Al. I. Cuza” de la
Podu Iloaiei și Școala Totoiești.
Multă culoare, multă bucurie și multe
emoții menite toate pentru a reîntregi
titlul parteneriatului, numit simbolic
„Curcubeul intercultural”.
Zi de mare sărbătoare și de mare
bucurie la școala noastră. Părinți,
bunici, prieteni, invitați speciali au
sosit în sala mare de festivități a
Școlii Varlaam pentru a lua parte la
activitățile artistice pregătite de micii
școlari.
Prin acest proiect ne-am dorit să
dezvoltăm capacităţi de comunicare
şi interrelaţionare între elevii din
școala noastră şi elevii din şcolile
partenere, să arătăm copiilor că ei
toţi, indiferent de religie sau etnie,
au aceleași nevoi, că doresc să se
joace, să înveţe, să se bucure de tot
ce-i înconjoară şi o pot face într-o
relaţie de prietenie, de respect
şi întrajutorare reciprocă, într-o
atmosferă de sigurantă şi de bună
înţelegere. Copiii au avut prilejul de a
afla lucruri interesante despre cei cu
care convieţuiesc, au aflat că deşi sunt
la fel există şi trăsături prin care diferă
dar care îi fac valoroşi, au aflat că deşi
sunt diferiţi toţi au aceleaşi drepturi.
Atât elevii școlii noastre, cât și cei
din școlile partenere au prezentat
momente artistice foarte interesante.
Programul a fost deschis cu două
cântecele la flaut, apoi au urmat
două dansuri ale copiilor de la Școala
Varlaam.
Diversitatea costumelor, lumina și
bucuria de pe chipurile copiilor,
cântecele specifice vârstei lor ne-au
ținut aproximativ două ore într-un alt
tărâm, al copilăriei.
Cele trei scenete pline de umor și
voie bună prezentate de elevii de
la școala noastră („Parada de prinți
și prințese”, „Procesul Vitaminei C” și
„Dialog în grădina cu flori”), dansurile
și cântecele populare, dansul țigănesc
prezentate de elevii de la Școala Podu
Iloaiei au stârnit zâmbete, aplauze
și multă bucurie în rândul părinților
spectatori.
Glasurile copiilor rostesc împreună
un ultim „la mulți ani tuturor copiilor”.
Zâmbete, baloane și aplauze întregesc
formula finală a acestui program.
După masa de prânz și după ce s-au
bucurat de surpriza zilei – tortul
uriaș în cinstea zilei copilului - copiii
celor trei școli au ieșit în parcul Școlii
Varlaam unde au făcut desene pe
asfalt, pe terenul de sport, au sarit
coarda și au batut mingea împreună.
Cu greu părinții au reușit să-i
determine să meargă acasa. Și, pe
bună dreptate, pentru că de 1 Iunie
copiii au avut tot ce și-ar fi putut dori:
prieteni, jocuri și multă bucurie!
i
i
i
p
Co
în
i, uităm uneori că
Noi, oamenii mar
e
at
e pălării se po
spatele unei simpl
un
e boa care digeră
ascunde un șarp
din când în când
elefant. De aceea,
ăm aminte la ce
avem nevoie să lu
a învăța cum să
spun copiii pentru
ea cu ochi noi.
privim mereu lum
rlaam i-am
Pe școlarii de la Va
și ei au
întrebat câte ceva
de
răspuns care mai
să
Cheia succesului
care. Am apucat
notăm câteva din
este...
lucrurile pe care
ƒƒ iubirea - Daria Dârvariu
cu bucurie și
ƒƒ munca - Anastasia Ciuntu
uimire le-am
ƒƒ muzica - Mădălina Fuior
aflat de la ei și
ƒƒ încrederea în noi - Aris
pe care vi le
ƒƒ din aur - Miruna
împărtășim
ƒƒ credința - Lucian Săvoaia
cu mare
ƒƒ credința - Damiana Fădur
drag.
ƒƒ impresionarea - Silvia Giordano
ƒƒ verificarea - Dimitrie
ƒƒ să primesc corona de flori George Antochis
ƒƒ munca și atenția - Matei
Dumitrescu
ƒƒ zâmbetul - Laetiția Has
ƒƒ prietenia - Andrei Maxim
ƒƒ Bucurie multă – Maria Pescaru
ƒƒ Bucuria învățăturii – Tudor
Ianovici
ƒƒ Deșteptăciune, veselie,
frumusețe, bucurie și minunăție
– Sabina Zaharia
ƒƒ Bine ai venit! – Emi Ciornei
ƒƒ Bucuria Învățăturii – Dragoș
Solomon
ƒƒ Școala Bucuriei – Bianca Frunză
ƒƒ „cel actual e cel mai bun” :) –
Matei Hurmuz
ƒƒ Bucurie!!! – Andrei Cărăușu
Cuvintele copiilor
ƒƒ D
oamne, te rog să îmi asculți
puțin viața veselă! VIAȚA MEA E
FOARTE VESELĂ!
Am rugat copiii
Cum mă iubesc
să ne spună cu ce
părinții mei?
cuvinte ar înlocui
descriptorul “Bucuria ƒƒ se joacă cu mine;
ƒƒ mă îmbrățișează;
cunoașterii” din
ƒƒ mă alintă;
logo-ul școlii. Iată ce ƒƒ stau cu mine;
variante alternative ƒƒ mă sărută;
ƒƒ mă ajută;
ne-au propus :)
ƒƒ mă îngrijesc
ƒƒ Bucuria muncii – Ana Maria
Bindiu
ƒƒ Învățătura e distracție –
Ana Sturzu
ƒƒ m
ama îmi spune la plecare: ”Fii
binecuvântată!”;
ƒƒ îmi cumpără jucării.
ă
z
a
cree
Cum îmi arăt eu
iubirea și respectul
față de părinți?
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
ƒƒ
îi ajut;
îi sărut;
sunt sincer cu ei;
vorbesc cu ei;
plantăm flori împreună;
mă rog pentru ei;
nu mă bat cu frații;
le ofer ajutor;
le spun ”Te iubesc!”;
îi ascult și împart cu ei ce am;
îi întreb când vreu să fac ceva;
muncesc de dragul mamei;
mă joc cu tata;
învăț;
îi las să le tihnească mâncarea;
îi las să lucreze;
îi îmbrățișez.
Familia și Dumnezeu
de Maria Pescaru, clasa a II-a
Familia mea e credincioasă,
Familia-mi este frumoasă,
Familia-mi este duioasă!
În familia mea totul e prinos,
Totul e duios,
Totul e frumos, totu-i credincios!
M-am simțit bine
atunci când...
... am dat o acadea unui
copil mic.
... i-am dat mamei un buchet de
flori când s-a întors din excursie.
... m-am împăcat cu o fată.
... într-o zi era cod galben și o
minge a fost suflată de vânt, iar eu
am alergat după ea și i-am dus-o
înapoi băiatului.
Pentru ce suntem
recunoscători?
Maica Domnului, îți mulțumim că
L-ai născut pe Domnul Iisus Hristos!
Școlarii de la clasa I au realizat primele lor opere scriitoricești despre Prietenele noastre,
necuvântătoarele. Le notăm aici și le punem la păstrare în cufărul cu amintiri, pentru a le
reciti și mai târziu, cand ei vor crește mari iar scrierile lor se vor înmulți.
Papagalul
De Crăciun, mătușa mea ne-a adus
un papagal. Noi l-am numit Coco.
Era colorat, avea ciocul mic și era
foarte frumos.
Se așeza cu mândrie pe noi. Numai
că era gălăgios și ne trezea prea
devreme. Așa că l-am dat la un
prieten drag. Acum e pe mâini bune.
Are mai mulți prieteni.
Se va distra pe cinste, știm asta.
Miruna Popa
Bubu Buburuza
Povestea aceasta este o minunăție.
O să vă placă.
Eu, mama și sora mea am plecat. Eu
și o prietenă pe nume Natalia am
găsit o buburuză.
- Daria, haide cu mine!
- De ce?
- O să vezi de ce. Urcă-te în copac. Pe
floarea asta pune buburuza. Aici o
vom crește.
Cele două fete au observat că
buburuza e frumoasă, veselă,
drăguță, uimită și mai e și puțin
galbenă.
Acum ele se joacă în armonie. Când
au plecat, erau vesele.
Daria Dârvariu Raba
Eu și Rex cel deștept
A fost odată un pui de lup. Acel lup
era animalul meu de companie.
Ne jucam împreună cu bățul, cu
mingea și cu tot felul de jucării.
Într-o zi au venit la noi în curte doi
hoți. Ei au venit spre mine ca să mă
prindă. Dar Rex a adus o plasă și
s-a așezat în spatele lor. I-a tras de
haine și hoții au căzut pe spate. Rex
i-a prins în plasă și așa am scăpat
nevătămați.
Rex a câștigat. I-am bătut pe hoți!
Anastasia Codreanu
Surpriza
E luni. Mama mă cheamă.
- Ce e? întrebă Anastasia.
- Vino repede! Am o surpriză pentru
tine.
- O, ce minunat!
Anastasia vroia din plin să vadă
surpriza.
- Ușor, să nu se sperie!
- Bine, mama. Uau, ce minunat! Un
câine! Îl voi numi Ursu. Mulțumesc
frumos, vă rămân datoare!
Anastasia ține minte întâmplarea și
în ziua de azi.
Anastasia Ciuntu
Cățelul Rex
Eu am fost în parcul Copou cu
prietenul meu Rareș. Am găsit un
cățeluș mic foarte drăguț. Când l-am
luat în brațe era puțin greu.
Apoi l-am pus jos și când alergam
eu cu Rareș, cățelul venea după noi.
Eu l-am luat în brațe și l-am pus pe
o bancă.
Rareș și cu mine l-am adormit și nu
am mai vrut să plecăm de acolo.
Andrei Maxim
Eu, Ioan și veverița
Într-o zi cineva a bătut la ușă. Eu am
deschis.
- Ioane, prietene! exclamam eu.
- Vrei să mergem în excursie? mă
întrebă el.
- Păăi da, îmi plac excursiile.
- Bine! Atunci hai să mergem!
Suntem în pădure. Văd patru mere.
Mă cațăr în copac. Iese o veveriță.
- Are o coadă foarte frumoasă!
- Da, are o coadă frumoasă, Ioan!
Am luat-o acasă și am spălat-o.
Acum am un animăluț.
Aris Jacotă
Iepurașul
Am să vă povestesc o întâmplare
despre un iepuraș. Acest iepuraș
are o blăniță moale. Are urechiușele
foarte pufoase. Locuiește cu mine,
cei cinci frați ai lui și mama lor.
Iepurașul despre care vă povestesc
se numește Urechilă. Iar frații lui au
nume asemănătoare. Așadar, să vă
spun ce s-a întâmplat.
Într-o frumoasă noapte când luna
i-a luat locul soarelui nu puteam să
dorm. Mă foiam și mă foiam și....am
găsit! Aveam chef de o aventură!
Am luat o cușcă mai mică, m-am
îmbrăcat, am deschis ușa și am
plecat. Dar nici nu am ieșit bine
pe ușă că iepurelui îi era foame.
Am deschis ușa înapoi și mama s-a
trezit. Repede ca fulgerul m-am dus
în pat și am ascuns iepurele. Mama
s-a culcat la loc.
Am luat niște salată, niște mămăligă
și mulți morcovi. Am ieșit pe ușă și
am luat și cheile ca să pot deschide
ușa.
Am plecat. Era ploaie. Uitasem
umbrela, dar iepurele era apărat. Miam cumpărat pâine și am mâncat
o felie. Am ajuns la o sfoară și era
să mă împiedic de ea. Dar Urechilă,
iepure curajos, a ieșit din cușcă și a
ros la mijloc sfoara.
Am ajuns la o pensiune. Accesul
animalelor era interzis, așa că am
ascuns iepurașul. Am stat acolo și
am prins puteri.
A doua zi la ora șase eram în pat,
îmbrăcată în pijama și când m-am
trezit mi-am dat seama că și azi voi
pleca.
După aceste aventuri, i-am zis lui
Urechilă:
- Urechilă, ești eroul meu!
Silvia Giordano
Un papagal
Eu aveam un papagal. Dimineaţa îi
puneam mâncare şi se trezea.
Eu l-am luat la şcoală ca să i-l arăt
doamnei. Ea mi-a spus că nu e bine
să aducem papagali la şcoală.
Damiana Fădur
Eu şi animalul meu
A fost odată un băiat şi animalul lui.
- Mâine mergem pe deal, spuse
băiatul.
Căţelul nu răspunse nimic.
Uitaţi că a venit şi ziua de mâine.
- Ce frumos e afară! spuse băiatul.
Căţelul nu spunea nimic şi îşi
vedea de drum. Ba chiar a început
să alerge şi se îndepărtase de
Gheorghiţă. Aşa s-au rătăcit.
S-au speriat şi au plecat spre pădure
să caute un izvor. Căţelul lătra
puternic deoarece văzuse ceva în
depărtare. El văzuse un copil. Cei
doi au mers la el şi l-au întrebat
dacă a văzut ceva de băut. Copilul
răspunse:
- Nu am văzut nimic. Dar voi ce
căutaţi aici? Vă duc acasă la mine.
Mulţumesc, răspunse Gheorghiţă şi
câinele lătră fericit.
Ioan Rusu
Felix şi Daniel
Marţi, Daniel şi Felix merg în parc. Ei
se joacă. Trecea repede timpul şi se
întuneca.
Felix se sperie.
- N-o să mai găsim niciodată drumul
spre casă, spuse Daniel.
Motanul Felix se agită şi o luă la fugă
prin pădure.
Băiatul strigă:
- Felix! Felix!
Motanul se opri şi îi tremurau
picioruşele.
Băieţelul începu să plângă. Şi
deodată văzu un fluture colorat.
Felix s-a dus după el şi băiatul la fel.
Băiatul şi motanul Felix văzură casa
lor şi promiseră că niciodată n-or să
se mai joace până târziu.
Mădălina Fuior
Leul fioros
A fost odată un leu fioros care
omora oamenii. Leul a doua zi
se pregătea să atace. Fix atunci
trecea un vânător iscusit. Vânătorul,
văzând întâmplarea, scoase puşca
şi începu să tragă în leu. Leul zbieră
cât îţ ţinuse gura şi muri. Acum toţi
oamenii îl lăudară pe vânător.
George Antochis
Eu şi pisica mea în
aventură
Papagalul
Biscuit-Cochet
Eu, mama şi pisicuţa mea ne-am dus
la Grădina Zoologică. Acolo ne-am
oprit în parc.
Pe lângă parc se aflau nişte
drumuleţe. Eu şi pisicuţa mea care
are încap multe şotii ne-am dus pe
drumul din dreapta şi am pornit în
aventură.
Am văzut o veveriţă. Veveriţa aceea
culegea ghinde. Acum ne-am
trezit că suntem la poarta Grădinii
Zoologice.
- M-am simţit foarte bine în
aventură! îi spuneam eu mamei.
Noi i-am cerut scuze mamei pentru
că am plecat fără să-i cerem voie.
Ana Grozavu
Flis, flas, val-vârtej, se auzi din
colivie, trosnind, colivia mult prea
largă a papagalului Biscuit - Cochet.
O colivie generos creata special
de stăpânul copilăros al lui BiscuitCochet. Și-ar fi dorit și un izvor de
apă în acea colivie aurie și plină de
iubire, dar a fost creată doar o mică
piscină albastru-turcoaz, fără să se
înece.
Din care să bea și să se bălăcească.
Biscuit-Cochet era papagalul prieten
al copilului, făceau toate treburile
împreună.
Iustin Munteanu
Echipa Redacțională:
Alina Suceveanu, Înstitutor
Dana Mangalagiu, Profesor
Învățământ Primar
Maria Anton, Profesor Învățământ
Primar
Maria Condurache, Înstitutor
Sora Mirela Militaru, Profesor Religie
Monahia Sofronia Rădulescu,
Profesor Comunicare și Dezvoltare
Personală
Fundaţia Varlaam Mitropolitul
coordonează două instituţii
de învăţământ în Iaşi şi educă
aproximativ 200 de copii şi părinţii lor
prin: Şcoala Varlaam Mitropolitul și
Grădiniţa Buna Vestire.
Valorile Fundaţiei Varlaam sunt:
Credinţa, Iubirea, Discernământ,
Excelenţă şi Responsabilitate.
Școala Varlaam Mitropolitul
este o şcoală particulară aflată sub
patronajul spiritual al Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei care dezvoltă
un program de învăţământ de
excelenţă cu metode interactive
moderne.
Ne adresăm familiilor care doresc să
fie în parteneriat conştient şi activ
cu Biserica şi Şcoala pentru formarea
copiilor lor.
Ne puteţi găsi la adresa Str. Lascăr
Catargi nr. 33, 700107, Iași şi
online pe www.scoalavarlaam.ro
Persoană de Contact: Monica Costea,
Director de Comunicare şi Marketing
Telefon: 0727 377 334
[email protected]