Nr.2

„Astra" B r a ş o v .
Corneliu Comanescu: Pictorul Mişu Popp
Constantin Popp:
Din viaţa lui Mişu
Popp (Amintiri)
A. A. Mureşianu:
M o ş t e n i r e a unul
p r e o t român bra­
şovean la 1579 şi
alte pagini din tre­
cutul Ardealului
O. Popa:
Ştefan Mailat
D. Olarlu:
Prohod banal
G. Maxlm-Burdujanu: O piatră pentru ade­
văratul monument
al Iul Şt. O. Iosif
Const. Munteanu:
Sibiu
,
„
Aceste lacrimi
C. Bobescu:
Ciprian Porumbescu (1854-1883)
P. B.:
Un document relativ
la Istoria şcoalelor
române din Braşov
Mecs-Daianu:
Marea taină
• r . Alex. Ceuşianu: Etatizarea producţiei
• S r i de seamă — Bibliografie.
Anul IV.
Martie-Aprilie 1932
No. 2
„ASTRA
Braşov
ŢARA
BÂRSEI
APARE LA DOUĂ LUNI ODATĂ
SUB CONDUCEREA PROFESORULUI A X . BANCIU
REDACŢIA
şi
f
\ B-dul R e g e l e F e r d i n a n d No. 14,Braşov
ADMINISTRAŢIA l
ABONAMENTUL
PENTRU UN AN LEI 260
N U M Ă R U L LEI 50
Pentru străinătate acelaş preţ, plus taxele de expediţie (Lei 140)
INFORMAŢIUNI
Pentru autori
Manuscrisele primite la redacţie nu se
înapoiază.
Autorii, ale căror articole urmează să
se publice, vor fi incunoştllnţaţi despre
aceasta.
Extrase din articolele publicate în
revistă se pot face plătindu-se tipogra­
fiei numai costul hârtiei şi trasului.
O coală 16 p. formatul revistei.
$0 ex. Lei 320,100 ex. Lei 440, 200 ex. Lai 540
8 pag.
50 « X . Lot 230,100 ex. Lei 270, 200 ex. Le! 320
Revista noastră tipărindu-se într'un număr limitat de exemplare, nu
putem trimite câte două exemplare din acelaş nr. în contul unui abonament.
Ni s'ar descompleta colecţiile de rezervă. De aceea, rugăm pe toţi abonaţii
noştri ca, în interesul lor, să ne avizeze din vreme în caz că şi-au schimbat
domiciliul sau n'au primit vre-un număr. Reclamaţiunile prea întârziate nu le
putem lua în consideraţiune.
*
Meseriaşilor şi negustorilor care vor abona revista, achitând anticipativ
costul abonamentului pe un an, dacă ni se cere, li se va anunţa gratuit adresa
în corpul revistei, anul întreg.
*
Cei care he vor face 10 abonamente, plătite înainte, vor primi revista
gratuit un an.
Adminlstraţiunea.
Lucrările şi revistele primite la redacţie
vor fi amintite la „Bibliografia" acestei reviste.
Reproducerea, fără indicarea izvorului, este oprită.
ŢARA B A R S E I
A P A R E L A D O U Ă LUNI O D A T Ă
R e d a c ţ i a şi a d m i n i s t r a ţ i a : B R A Ş O V , B - D U L R E G E L E FERDINAND N o . 14
Anul IV.
Martie-Aprilie 1932
No. 2.
Pictorul Mişu Popp
de Corneliu Comanescu.
In luna Martie, anul acesta, se împlinesc 40 de ani dela moar­
tea pictorului Mişu Popp, un valoros, respectat şi iubit fiu al
Braşovului.
Rândurile celor ce l'au cunoscut în viaţă devenind tot mai
rărite, am ţinut de datoria noastră, a celor ce am mai rămas, cu
toată greutatea vremurilor pe cari le trăim, să ne aducem aminte
totuşi, cu prilejul acestei modeste aniversări, de cel care a fost din
toate punctele de vedere o mândrie a societăţii de intelectuali ro­
mâni din acest colţ de ţară.
Lăsăm pe seama celor competenţi să stabilească nivelul ce
se cuvine operelor sale pe scara valorii artistice, mulţumindu-ne a
le identifica şi ale consemna cu toată grija trebuincioasă în aceste
pagini, ca pe nişte comori nepreţuite de artă ale trecutului nostru
de obidă din ultima jumătate a secolului trecut.
După cum se ştie şi se va vedea şi din arătarea ce urmează,
operele sale au aproape toate la bază naţionalizmul şi creştinizmul.
Ele sunt răspândite în tot cuprinsul pământului românesc, întocmai
ca şi doinele, poveştile şi credinţele noastre; le găsim acolo unde
nu ne aşteptăm: în oraşe, în sate şi chiar în cătune, unde au fost
reţinute de cătră cei cari au fost răpiţi de frumseţea şi farmecul
lor, înseninând şi înălţând suflete posomorite, întărind nădejdi slă­
bite şi potolind chiar furtuni de rezvrătire la toţi cei cari au avut
norocul să le aibă în faţă şi să le admire sau să li se închine, fie
în căminuri particulare sau pela diferite instituţiuni, fie în sfinte
lăcaşuri.
— 100 —
Mişu P o p p s'a născut la 19 Martie, anul 1827, în Braşov,
fiind al 8-lea din cei 9 copii ) rămaşi în viaţă ai lui Ioan Popp
Moldovan de Galaţi, de profesiune pictor, sculptor şi poleitor, )
de origine din ţinutul Făgăraşului şi care a avut 11 copii, cu cari
l'a dăruit prima şi unica sa soţie.
l
2
Părinţii.
Originea familiei Popp sau Pop, Popu, Pap, Popa sau chiar al
Popi, cum se mai numeşte ea în documente, se perde în trecutul
') Aceştia sunt: Nicolae, continuatorul în Braşov al profesiunii tatălui
său; Măria numită în familie şi „Ţica mami", măritată cu Şerban Şerbănescu
probabil fost preot în Făgăraş; Catinca devenită soţia lui Ştefan Emilian, arhi­
tect, fost profesor la Universitatea din laşi şi autorul proiectului clădirii liceului
„Andreiu Şaguna" din Braşov; Elena căsătorită cu Nicolae Enea, fost comer­
ciant în Braşov; Constantin, sculptor şi poleitor, stabilit în Făgăraş şi fost
funcţionar în acel oraş; Paraschiva, născută în Braşov la 13 Aprilie 1820 şi
măritată cu Nicolae Raicu, fost preot în Şinca-veche şi tribun în legiunile
române ale revoluţiei din 1848; Eufrosina, născută în Braşov, la 25 Martie
1824 şi căsătorită cu Dumitru Cioflec, fost învăţător la şcoala primară română
din Braşov; Mihail, pictorul nostru, cu numele familiar Mişu; Ioan, născut în
Braşov la 18 Maiu 1829, inginer, absolvent al politechnicei din Viena şi fost
profesor de matematici la universitatea din Iaşi. Numai dela ultimii 4 copii
se cunosc datele naşterilor, aceştia singuri fiind înregistraţi la biserica sf. Ni­
colae din Braşov, de unde am cules datele de mai sus. Ceilali 5 copii au
fost născuţi in altă parte, probabil în Făgăraş sau Galaţi, de unde însă nu
am putut primi nici o indicaţiune privitoare la această familie, registrele de
pe aceea vreme fiind ilizibile sau negăsindu-se de Ioc.
Toate datele sunt după stilul vechiu.
) In registrul pentru evidenţa naşterilor al bisericei sf. Nicolae din Braşov
tatăl pictorului este trecut la naşterile celor din urmă 4 copii ai săi mai întâi
cu numele „Dumnealui Kir Ioniţă zugravu" în 1820, apoi „Ion Pop zugravu"
în 1824, sau „Ion Popovici, zugravu" în 1827 sau în fine „Kir Ioan Popovici
zugrav" in 1829.
Schimbarea numelui de „Pop" cu cel de „Popovici", găsită în registru,
nu trebuie să surprindă, căci chiar preotul bisericii amintite Simeon Pop sau
Popovici, care ţinea registrele, semnează în ele, dela anul 1812 până la moarte,
când „Pop" când „Popovici", deşi, judecând după scrisul său, acesta în am­
bele cazuri este acelaş.
Numele de „Moldovan" se pune de descendenţii din familia Popp în
legătură cu proprietăţile de păduri ale acesteia din munţii Făgăraşului şi a
fost adăogat ulterior, spre deosebire de alte familii cu acelaş nume. Un pisc
din grupul acestor munţi poartă chiar numele de mai sus.
2
— 301
-
depărtat al Românilor din ţara Făgăraşului. După toate probabi­
lităţile această familie face parte din grupul de moşneni de baş­
tină împroprietăriţi pe vremuri de voevozii Ţării Româneşti şi trebue să fi fost una din familiile de frunte din Galaţii Făgăraşului,
unde unii din descendenţi s'au văzut nevoiţi a ocupa, din gene­
raţie în generaţie, modeste demnităţi în biserica românească din
ace! loc, pe de o parte pentru a scăpa de persecuţiunile necurmate
ale stăpânitoriior străini, pe de alta pentru a-şi putea păstra ne­
atinse religia şi naţionalitatea.
Se întâmplă însă că un principe ardelean găseşte, la una
din aceste familii de cucernici preoţi români din Galaţi, merite
deosebite şi o ridică în rândul nobililor.
Intr'adcvăr Mihail Apafi I (1661 — 1690), principe ardelean,
care, pe cât ştim, nu avea nici cea mai mică înrudire cu neamul
românesc, prin diploma ) emisă la data de 14 Aprilie 1668 din
Făgăraş, înalţă în rândul nobilimei nu numai pe loan Popa (al
Popi), preot român din Galaţi, ci şi pe fiii săi Zaharie şi loan,
asemenea şi pe ficele sale Stanca, Bucura şi A n a , cum şi pe
succesorii tuturor acestora, acordându-le predicatul „de Galaţi".
Unul din urmaşii familii de preot loan Popa de Galaţi este
fără îndoială loan Popp Moldovan de Galaţi, tatăl pictorului.
Născut'-) la 1774, el este probabil unul din descendenţii direcţi ia
acelui loan boerit odată cu tatăl său şi menţionat în diploma din
1668, ceeace se confirmă, dealtfel, şi prin relatările membrilor în
viaţă ai acestei familii, şi de care îi separa un interval de timp
de numai 306 ani.
După spusele urmaşilor, tatăl pictorului era stabilit la înce­
putul carierei în Făgăraş, unde s'a căsătorit cu Elena han, de ori1
') Vezi I. cav. de Puşcariu: „Documente", pag. 371, ediţia 1907, Sibiu.
) In registrul pentru evidenţa decedaţilor al bisericii sf. Nicolae din
Braşov găsim pe părinţii pictorului trecuţi astfel: „Cocoana Elena Ioann Popii
(zugravului) Uliţa Mare, 84 ani", decedată în 25 Decembre 1867, apoi cu doi
ani mai târziu: „loan Popp de Galaţiu, pictor, sculptor şi poleitor, Uliţa Mare
n-rul 1443, etate 95 ani", decedat în 21 Maiu 1869, de unde am dedus anul
naşterii citat mai sus.
Asemenea am stabilit, după cercetările făcute la primăria municipiului
Braşov, că imobilul cu n-rul 1443 din Uliţa Mare corespunde celui actual cu
n-rul 1 din Strada Prundului de astăzi, colţ cu strada Cimitirului.
a
— 102 —
gine tot din Făgăraş, şi unde, pe lângă averea agonisită de el
însuşi, mai avea şi pe aceea provenită din moştenirea părintească,
bine înţeles, foarte redusă în urma numeroaselor eşiri din indiviziune, dar la care ţinea cu sfinţenie, aproape ca toţi cei din ţara
Oltului, deşi folosul ce-1 aveau de pe urma unor asemenea m o ş ­
teniri era destul de mic, reducându-se uneori Ia o singură încăr­
cătură de fân încăpând într'o căruţă.
Darul desenului, acel al picturei şi al sculpturei au fost pro­
babil de multă vreme însuşiri personale de distincţie Ia unii
din membrii familii şi au fost cultivate de ei cu lăudabilă stăruinţă,
fie din curată plăcere, fie ca un frumos mijloc de câştig, mai întâi
pe un teren de activitate bisericească, la început limitat !a ţinutul
Făgăraşului, dar care cu timpul deveni tot mai întins, căci îl v e ­
dem pe Ioan Popp Moldovan de Galaţi părăsind mai târziu cu
toată familia Făgăraşul pentru alte meleaguri, ajutat fiind, mai întâi
de fiul său cei mai mare Nicolae şi în urmă aproape de toii cei­
lalţi fii în munca prosperă în ale artei.
Urmaşii în viaţă confirmă cele de mai sus, susţinând că şeful
acestei familii de modeşti artişti români a executat, la începutul
carierei sale, lucrări de pictură şi de sculptură mai cu semă pentru
bisericile româneşti, la cari lucrări s'au mai adăogat şi cele pentru
particulari şi autorităţile din Făgăraş, unde a fost totdeauna bine
apreciat, insă urme de activitatea sa în această parte a ţării O l ­
tului, unde şi-a petrecut întreaga tinereţe şi primii ani de căznicie
nu s'au putut descoperi, cu toate cercetările făcute şi informaţiile
cerute până în prezent persoanelor de seamă din Făgăraş şi Galaţi,
unde probabil s'a născut. Doar membrii familiei rămaşi în viaţă
dacă mai posedă încă câte o iconiţă făcută de „Nenea Ioniţă" al lor
şi pe care o păstrează ca pe o relicvie rară.
Totuşi avem ferma credinţă, că multe din bisericile româ­
neşti, mai aies din ţara Oltului, dispun de altare şi icoane s c u l p ­
tate şi pictate de dânsul, fără să se poată şti de cineva ceva
despre aceasta prin părţile acele.
C u asemenea aptitudini, cari pe vremea aceea erau rare la
persoanele de seamă din acest colţ al Ardealului, Ioan Popp, cum
începuse să-şi zică dela o vreme, era foarte căutat şi urmând
par'că valea Oltului, ajunse până hât în Secuime, unde dânsul, şi
în urmă fiul său Nicolae, construiră mai multe altare şi amvoane
— 103 —
cu toate podoabele de sculptură şi pictdră necesare în
biseri­
cile romano-catolice ungureşti din acea regiune. Probabil că s'a în­
tâmplat la fel şi cu unele biserici de acelaşi cult de pe valea Some­
şului, căci cu timpul Ioan Popp ajunse să facă lucrări până şi
în Gherla, unde se stabili mai târziu un nepot de fiu al său.
Desigur din această epocă datează schiţele de ornamente,
amvoane şi altare, ) datorite lui Ioan Popp şi depuse în biblioteca
despărţământului „Asociaţiunii pentru literatura română şi Cultura
poporului român „Astra" din Braşov, salvate fiind dela peire de cătră
un pasionat iubitor de arta trecutului nostru, care este neobositul con­
ducător al acestei reviste, dimpreună cu o altă colecţie mai nume­
roasă de desene ) reprezentând tot altare şi amvoane, însă acestea
din urmă întocmite de Nicolae Popp-fiul, care prin anii 1835 până
la 1854 începu să lucreze singur, fie că tatăl său era ocupat
cu lucrările proprii în altă parte, fie că dânsul executa la lucrările
fiului său numai pictura.
1
2
Această din urmă colecţie a fost asemenea predată bibliotecii
menţionate mai sus. Ambele colecţii se găsesc păstrate într'un
album separat, în sala de lectură, împodobită aproape numai cu
tablouri în ulei de M . Popp, salvate, şi ele, odată cu desenele
amintite.
Numeroasele lucrări contractate în Secuime pe de o parte şi
mijloacele primitive de transport din Făgăraş la aceste lucrări pe
de altă parte au făcut pe Ioan Popp să părăsească localitatea sa
de baştină, dimpreună cu întreaga familie, constând din soţie şi
5 copilaşi şi, după un popas mai îndelungat la Mercurea-Ciuc,
în Secuime, să se stabilească definitiv la Braşov, unde ajunse prin
anul 1818, lăsând bruma de avere ce avea la Făgăraş, în seama
rudelor de acolo.
') Aceste sunt: 4 schiţe în sepie reprezentând ornamente, 2 schiţe de
amvoane şi o schiţă de altar, executate toate în tuş.
) Aceste desene sunt: 14 desene de altare, dintre cari un altar destinat
bisericii franciscane din Şimleu-Ciuc şi altul bisericii romano-catolice din
Sântimbru-Ciuc, apoi un desen de amvon şi un proiect de scaun de dem­
nitar bisericesc, tot pentru o biserică romano-catolică. Unele din aceste desene
poartă următoarea semnătură: „nobilul" Nicolae Popp, „sculptor" sau „artist
constructor de altare".
2
— 104 —
1
Ultimii săi 4 copii s'au născut la Braşov. )
La 7 August 1829 scrie fiului său Constantin la Făgăraş, că
la acea dată era ocupat cu executarea unui amvon ) , care există
şi astăzi la biserica Sf. Treimi din Braşov-Tocile, a cărei zidire
se terminase tocmai înainte cu 3 ani.
A murit în 1869, după ce atinse respectabila vârstă de 95
ani şi la 2 ani după perderea vrednicei sale soţii, în casa proprie )
pe care o stăpânea, încă de pe la anul 1843, situată în „Uliţa
Mare" şi având pe acea vreme n-rul 1443, care, după cum am
constatat corespunde actualmente imobilului cu n-rul 1 din strada
Prundului de astăzi, colţ cu strada Cimitirului, şi care a devenit
mai târziu, dimpreună cu alt imobil învecinat, proprietatea pictotorului M . Popp.
2
3
Fraţii şi surorile.
Copiii lui loan Popp, între cari, după cum am mai amintit,
4 băieţi şi 5 fete, au atins toţi vârste destul de înaintate. Nicolae
şi Constantin, născuţi în primii ani de căznicie, când situaţia ma­
terială a tatălui era mai redusă, au continuat îndeletnicirile prinse
de mici copii dela tatăl lor, primul lucrând, după cum am văzut,
la Braşov şi în Secuime, mai întâi împreună cu tatăl său şi în
urmă în mod independent, iar celălalt stabilindu-se dela început
la Făgăraş, unde a şi rămas devenind proprietarul averei de acolo
a părinţilor săi şi unde cu timpul, părăsind îndeletnicirile tatălui
său, ocupă funcţiuni importante la primăria oraşului. ) C u totul
altfel se desfăşoară viaţa celorlalţi 2 fii ai săi mai mici, Mişu şi
4
') Naşterile acestor din urmă 4 copii au fost trecute, după cum am spus,
în registrele bisericii Sf. Nicolae din Braşov şi anume: prima naştere în
anul 1820 şi ultima în anul 1829.
2 ) Vezi N. lorga: „Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene", voi.
I. pag. 213, ediţia 1905, Bucureşti.
3) A se vedea situaţia acestei proprietăţi în cărţile funduare (registrele
funciare) pendinte de Judecătoria mixtă Braşov, de unde rezultă că imobilul
acesta, dimpreună cu cel ce poartă n-rul 1444, actualmente n-rul 2 din strada
Cimitirului de azi, au aparţinut până în anul 1890 pictorului Mişu Popp.
Actualul proprietar al acestor case este un strănepot de frate al pictorului.
) Se afirmă, că fiul său Constantin ar fi fost pe vremuri primar al
oraşului Făgăraş.
4
— 105 —
Ioan, cari au încheiat seria membrilor acestei numeroase familii,
căci situata materială a tatălui devenind mai prosperă pe timpul
adolescentei lor, aceştia au avut posibilitatea să se cultive şi să
desvolte aptitudinile şi talentele lor prin studii înalte la şcolile su­
perioare din Viena, primul devenind, după cum vom vedea, pictor
de seamă, iar ultimul deşi pregătit prin studii Ia politechnică
pentru cariera de inginer „învitat fiind de ministerul cultelor din
Moldova, Panait Balş, a profesa matematicile la liceul naţional
(pe atunci academia mihaileană) din Iaşi" ajunse profesor univer­
sitar, după înfiinţarea la 1860 a universităţii din acel oraş, fiind
considerat de'„creatorul învăţământului matematic" Ia acea uni­
versitate. )
Asemenea şi fetele au ajuns, fără excepţie şi numai cu educaţiunea aleasă câştigată în sânul familiei, la situaţiuni frumoase
în societatea românească de pe acele vremuri din Braşov şi Iaşi.
Acesta a fost substratul social, în care s'a născut Mişu Popp,
acesta a fost mediul, în care s'a desfăşurat primii săi ani din
viaţă. A m insistat mai mult asupra acestor două elemente, căci
ele singure fac să se înţeleagă mai bine întreaga evoluţie ulteri­
oară a viitorului artist.
1
Copilăria.
Mişu Popp a petrecut vârsta fragedă a copilării în cercul
restrâns ai familiei, stând la început mai mult sub influenţa mamei
sale, decât sub acea a tatălui, care cu îndeletnicirile sale de artist
în felul său, era reţinut de lucrări, fie în atelierul său, fie departe
de cămin, şi pe cari uneori abia le mai putea prididi. Dela mamă
a învăţat, dealtfel, ca toţi fraţii şi surorile sale, primele poveşti şi
rugăciuni şi a primit cele dintâi cunoştinţe de citire. Surorile sale
mai ales au completat cunoştinţele ce mai lipseau, cari au fost
apoi mult sporite, mai întâi în şcolile din Secuime, apoi de cătră
dascălul bisericei Sf. Nicolae şi Ia sfârşit în şcoala grecească şi
cea ungurească din Braşov. )
?
') Vezi <P. Cazanacli: „Ioan Popp, primul profesor de Geometrie Ana­
litică la Universitatea din Iaşi", lucrare publicată în Revista Ştiinţifică V. Adamachi, anul XVI, n-rul 1, Iaşi.
s) O biografie mai amplă a pictorului vezi în „Scriitori şi Artişti" de
I. Roşea (Bucureşti, 1890).
Devenind mai măricel şi terminând de tot cu şcoala, tatăl
său îl lua în epoca de lucru cu sine, pentru a mai rări rândurile
şi grijile de acasă, şi altfel destul de mari, şi care, departe de fa­
milie, abia îşi mai putea stăpâni urîtul.
Prin îndemânarea sa copilul abia eşit din şcoală fu de mult
folos atât tatălui, cât şi fratelui său mai mare Nicolae, care pe
atunci devenise mâna dreaptă a tatălui său, în lucrările ce aceşti
doi modeşti artişti români aveau, de executat împreună.
In şcoala militară grănicerească.
Insă părinţii săi, socotind că lucrările de artă bisericească se
vor isprăvi în Secuime, cum s'au isprăvit şi la Făgăraş şi în alte
părţi, şi în dorinţa de a da altă direcţiune aspiraţiunilor de pro­
păşire abia mijinde ale celui de al treilea fiu al lor, s'au hotărît
să înscrie pe tânărul Mişu, care împlinise tocmai 15 ani, ca elev
în şcoala militară grănicerească din Kezdi-Vâsârhely, astăzi Târgul
Secuiesc, unde făcându-şi stagiul de „cătănuţă", cum se numiau
în Ardeal elevii acestor şcoli, să poată intra apoi în vreunul din
regimentele de grăniceri române de pe atunci din Năsăud, Orlat
sau Caransebeş, cum au procedat pe acea vreme şi alţi tineri din
societatea românească.
La vârsta ce o avea, viaţa de ostaş nu-i displăcea tânărului
Mişu, mai ales la început când nu-i prea cunoştea asprimea, dar
cu timpul dându-şi seamă că perspectivele ce-i deschidea viitoarea
Iui carieră militară nu erau de loc încântătoare, fiind pe cât se părea
prea mult orientate în vederea intereselor ungureşti cum şi în ve­
derea acţiunilor premergătoare evenimentelor anului 1848, şi, cu­
prins de mult de un viu dor pentru pensulele şi culorile din ate­
lierul tatălui său, se împacă tot mai mult cu ideia de a renunţa
la cariera miiitară pentru totdeauna şi de a se reîntoarce la ele.
Deaceea, terminându-se şcoala, reveni imediat şi fără nici o
părere de rău la lucrările tatălui său, hotărît să nu mai părăsească
paleta, cu toate protestările ce veneau din partea celor din cercul
familii şi, punându-se cu tot dinadinsul pe lucru, făcu în scurt
timp progrese de toată lauda. Acest fapt, la care s'a mai adăogat
şi dârzenia tânărului pentru progres, căci, spre deosebire de ceilalţi
fraţi mai mari, el a dat încă de mic copil dovezi de un talent
deosebit, în special pentru pictură, au determinat pe părinţi să trimită
— 107 —
pe fiul lor Mişu spre a se perfecţiona în străinătate, alegând în
acest scop capitala Austriei, unde se duceau şi cătră care se simţiau atraşi, pe atunci, aproape toţi tinerii ardeleni dornici de
cultură.
La Viena.
Plecarea se fixă pentru toamna anului 1845, termen care
sosi pentru toţi, afară de Mişu, mai repede de cum se aşteptau.
In familie erau atât de mulţi, încât deşi una singură, totuşi par'că
formau o numeroasă societate, care făcea ca nimeni din cei cari
o constituiau să simtă nevoia unei alte societăţi. Despărţirea a fost
grea, însă nu pentru tânărul călător, care la cei 18 ani ai săi se
simţea atras spre apus ca de o văpaie de lumină prevestitoare de
mari fericiri, ci mai mult pentru părinţii săi, cari cunoşteau din
auzite riscurile unei asemenea înstrăinări şi mai ales pentru suro­
rile lui mai mari, cari îl alintaseră de mic copil.
Pe aceea vreme călătoria din părţile noastre spre apusul de­
părtat se făcea cu „diligenta", care se alătura convoaielor de că­
ruţe încărcate cu mărfuri destinate unelor oraşe din drum.
In o asemenea „diligentă" luă loc tânărul M . Popp cu întregul
său bagaj. Spre bucuria lui, alăturea de dânsul se găsea un tânăr
profesor român din Iaşi, care avea aceeaş destinaţie şi cu care
în cursul călătorii se împrietini, vizitând împreună aproape toate
oraşele prin cari trecură.
Scăpând de penibila călătorie prin „pusta" ungurească, unde
pe atunci convoaiele erau nu arare prădate de răufăcători, cei doi
tovarăşi au ajuns sănătoşi şi nesupăraţi la Budapesta, unde pără­
siră „diligenta" luând, pentru drumul ce mai era încă de făcut până
la Viena, vaporul, pe care se simţeau mai în siguranţă, dar mai
mult pentru a admira priveliştile încântătoare ce le oferia şi le
oferă încă şi astăzi malurile Dunărei în această călătorie pe apă,
ceea ce pentru un viitor artist era nu numai de un nepreţuit
farmec ci şi de mare folos.
In sfârşit, după o călătorie'^e mai mult de două săptămâni,
ajunseră în furnicarul de lume'dfa capitala Austriei, trăgând mai
întâi în* unul din cele mai bune hoteluri din centrul oraşului, pe
care repede îl schimbă cu unul din cartierul Leopoldstadt, mai
potrivit cu mijloacele sale de trai, despărţindu-se cu greu de bunul
său însoţitor român în această primă a sa călătorie „în lume".
— 108 —
Rămânând singur, cea dintâi grije a sa a fost să ia contact
cu persoanele pentru cari avea diferite scrisori, cu cari îl înarmară
de acasă părinţii pentru cunoscuţii lor, între cari erau şi unii comercianţi
români. Insă, cum se întâmplă adeseori în asemenea cazuri, lucrurile nu
merg după dorinţă. Unele din aceste persoane erau plecate, altele nu se
găseau acasă, iar cele mai multe nu puteau face deocamdată nimic
ce i-ar fi putut folosi. Deci îşi impuse răbdare. în aşteptarea unui
rezultat, tânărul cu trupul îndesat, faţa inteligentă şi ochii negrii,
arcuiţi de sprâncene groase, profită de primele momente libere
pentru a se orienta în oraş, admirând fortificaţiile impunătoare de
pe acea vreme ale acestuia, clădirile enorme şi monumentale şi
tot ce putea descoperi ochiul său uimit din străzile, pieţele, cheiu­
rile şi învălmăşala vastului oraş de lângă Dunăre, fără să scape ve­
derii sale scrutătoare nici Prater-ul dinspre răsărit, nici împrejurimile
deluroase şi împădurite din partea de apus a oraşului şi cari, în
felul cum se arătau privirilor, îi aminteau priveliştile din Carpaţii săi.
Insă timpul trecea fără să fi atins scopul pentru care venise
şi care era să urmeze visata şcoală specială de perfecţionare în
pictură. In această situaţie, destul de neplăcută pentru un tânăr
avizat la puterile proprii şi care se vede deodată singur printre
străini, se întâlni din fericire cu un ofiţer român, care făcea
parte din garnizoana Vienei, ) un vechiu prietin al familii trans­
ferat de curând acolo, şi care îi fu de mult folos, căci în scurt
timp schimbă odaia din hote! cu o cameră din apropierea locuinţei
bunului său ocrotitor, fapt care făcu pe tânăr să nu se mai simtă
străin în noul mediu menit să-1 conducă pe calea perfecţiunii.
Renunţând a mai aştepta rezultatul intervenţiilor sale ante­
rioare, îl vedem pe tânărul Mişu Popp, scurt timp după această
norocoasă întâlnire, urmând foarte mulţumit cursurile profeso­
rului de pictură Gselhofer dela academia de arte frumoase „Sf.
Ana" din Viena, al cărei rector era, Ia acea epocă, profesorul
Anton Petter.
De prisos să mai amintim, că vlăstarul familiei ardelene de
modeşti artişti repurta în curând succese peste succese, distingându-se faţă de camarazii, cari cultivau acelaş gen şi care era,
în primii ani, mai ales desenul cu cărbune de pe natură. Pe
1
') Căpitanul Cerghedi dispărut mai târziu, în mod misterios, pe când
era la Segedin.
— 109 —
lângă contactul ce-1 avea la dese ocasiuni în muzeele de artă cu
operele de seamă ale pictorilor aparţinând diferitelor şcoli mat
vechi sau mai noi, bibliotecile bogate ale instituţiunilor de cultură
vieneze au lărgit în mare măsură, în afară de cursuri, cunoştinţele
talentatului nostru tânăr avid de a se iniţia în tot ce privea arta
căreia îşi închinase viaţa.
Insă activitatea începută în condiţiuni atât de favorabile desvoltării talentului său trebui să sufere o întrerupere neaşteptată.
O scrisoare a părinţilor săi îngrijoraţi de svonurile ce circulau în
preajma evenimentelor premergătoare celor din anul 1848, făcu pe
tânăr, care simţise şi el din Viena ce are să urmeze în curând,
să renunţe la continuarea studiilor şi mâhnit, după 2 ani pe muncă
intensă, să se înapoieze Ia Braşov.
Acasă.
Ajuns acasă bucuria în familie a fost generală. Mulţumit
că a scăpat de noi încurcături ce-1 pândeau la întoarcere, se
încredinţa singur şi în scurt timp după sosire, că temerile pă­
rinţilor nu erau decât fondate.
Totuşi întreruperea studiilor era echivalentă pentru dânsul
cu izgonirea din raiu. Insă depresiunea sufletească, de care era
stăpânit dela plecare din Viena, deveni şi mai accentuată când
văzu în sfârşit, că, din cauza situaţiei generale turburi, trebui să
renunţe, poate pentru totdeauna, nu numai la Viena, ci şi Ia pla­
nurile frumoase de călătorie în Italia, Belgia şi Ţările de jos ce
şi-le făurise dimpreună cu mai mulţi camarazi, cari se simţiau
atraşi, ca şi dânsul, de nesfârşita gingăşie a coloritului maeştrilor
renaşterei italiene în frunte cu Raphael Sanzio sau de ştiinţa clar­
obscurului din reacţionara şcoală olandeză reprezentată cu atâta
strălucire de Rembrandt, influenţe, pe cari le găsim, dealtfel, şi în
unele din tablourile sale de mai târziu, redate cu un succes remar
cabil.
Nu-i rămase altceva de făcut decât să se resemneze, căci
mirosul, de praf de puşcă ar fi putut prea bine să aprindă focul
cel mare şi în colibele româneşti, cum s'a şi întâmplat.
In această dispoziţie sufletească se întâlni cu pictorul C o n ­
stantin Lecca (1810—1887), alt vlăstar de boer, născut la Braşov,
— 110 —
şi care era însărcinat cu lucrările de pictură necesare tâmplei bi­
sericii sf. Nicolae din Scheii Braşovului. Pictorul C . Lecca stu­
diase pictura, mai întâi în Germania, apoi la Roma, şi era pe
aceea vreme în floarea vârstei şi în toată strălucirea talentului
său. Această norocoasă întâlnire nu numai că însenină faţa şi
gândurile tânărului nevoit să întrerupă studiile, ci fu şi de un real
folos pentru dânsul, căci C . Lecca îl puse la curent cu situaţia şi
perspectivele de viitor ale pictorilor în societatea românească de pe
atunci, prevenindu-1 şi dându-i să înţeleagă, că prosperitatea o
vedea, încă pe timp îndelungat, tot în portrete şi în pictura bise­
ricească, căci aşa erau vremurile. Era în aceste sfaturi şi un pro­
gram de viitor, care, după cum vom vedea, a fost observat
aproape întocmai.
După terminarea picturei la tâmpla bisericei amintite, cei doi
cunoscuţi, deşi diferinţa de vârstă între ei era destul de mare, C .
Lecca având 37 ani şi M . Popp numai 20 ani, s'au despărţit în
cele mai bune sentimente, primul întorcându-se la Bucureşti, unde
tocmai îl aştepta hrisovul pentru numirea sa la catedra de profesor
de desen dela sf. Sava, singurul colegiu de pe atunci, ) iar tânărul
Mişu rămânând în mijlocul familiei părinţilor săi, nizuind, cu pri­
ceperea şi cunoştinţele sale câştigate în şcoala din Viena, a da un
nou impuls şi formă nouă concepţiilor de artă moştenite prin tra­
diţie de familie, ale cărei produse artistice, judecând după puţinele
exemplare cari au mai putut rezista vremei, nu erau lipsite de
oarecare stil.
Dar în curând tânărul pictor trebui să părăsească atelierul şi
culorile şi să prindă arma, alăturându-se cu tot focul tinereţei sale
rândurilor tinerilor intelectuali români, conducători ai legiunilor naţio­
nale şi în special ale celor cari conduceau centuriile şi decuriile or­
ganizate pentru apărarea Braşovului în urma revoluţiei, care isbucni cu toată furia, şi aceasta cu atât mai vârtos, că dânsul, care
a urmat o şcoală militară, dispunea şi de cunoştinţele recerute şi
de practica necesară. Arma principală a unor asemenea unităţi era
pe acea vreme lancea, lancea populară, care se putea executa chiar
de cel din urmă maistru ferar din sat şi avea, faţă de puşca aproape
1
') Vezi Octav-George Lecca: „Familiile boereşti române", pag. 314,
ediţia 1899, Bucureşti.
— 111 —
rudimentară prevăzută cu cremene, avantajul unei sigure şi bune
funcţionări, putând fi folosită, cu egal rezultat şi pe orice vreme,
atât de pedestrime, cât şi de călărime şi în cele din urmă ea putea
fi întrebuinţată oricând ca unealtă pentru variate scopuri fără nici
0 legătură cu arta militară.
Cu toată munca demnă de laudă depusă de conducătorii uni­
tăţilor române organizate, soartea nu a fost deosebit de favorabilă
armelor române în regiunea Braşovului. In primăvara anului 1849
armatele rusă şi austriacă au fost împinse de insurgenţi din munţii
Persanilor spre şesul Bârsei şi, în urma acestei retrageri, Braşovul
trebui să fie evacuat. Intre tinerii, cari au fost, nevoiţi să părăsească
Braşovul era şi pictorul. Despărţirea a fost, ca totdeauna, grea şi
duioasă, cu toate că de data aceasta nu se ducea între străini, ci
la fraţi buni.
Luând drumul peste graniţă, cu toate greutăţile inerente be­
jeniei nu se putu stăpâni să nu admire priveliştile încântătoare ce
1 le oferia valea minunată a Prahovei, cu apa şerpuind în fundul
ei şi pe care o vedea pentru întâiaş dată. Cum era primăvară în toi,
pitorescul naturei era întrecut numai de acel al costumelor ţără­
neşti albe ca zăpada de curând dispărută. C u sufletul încărcat
de impresiile cele mai variate, ajunse la Câmpina şi apoi tre­
când prin largul aceleiaş văi, pe care venise, eşi la câmp deschis
ajungând, nu peste mult timp, Ia Ploeşti, care era înţesat de
armata rusă, venită pentru potolirea mişcărilor revoluţionare din
principate şi a celor ungureşti.
Intr'unul din convoaiele de bejenari ce se strecurase cu
multă greutate pe drumul ocupat de ostile în retragere din C a r paţi la Ploeşti, tânărul refugiat descoperi la Ploeşti, cu mare bucurie
şi nu fără surprindere, pe cumnatul său Ştefan Emilian, profesorul
de mai târziu al universităţii din Iaşi şi care, bănuit de autorită­
ţile din Ardeal pentru atitudinea sa românească în mişcările de
acolo, fu nevoit şi el să ia calea pribegiei, dimpreună cu devotata
sa soţie, sora pictorului.
Toate localităţile din valea Prahovei, mai ales Câmpina, erau
pline de nefugiaţi. Unde nu se mai găsea loc, aceştia se retrăgeau,
deşi timpul era rece, prin ascunzişurile pădurilor. Dar nici în
Ploeştii împănaţi în mare parte de Ruşi nu era mai bine. Cei
trei pribegi se hotărîră să plece, cu toate insistenţele de a rămâ-
— 112 —
nea pe loc ale unor cunoscuţi ai lor, comercianţi ploieşteni, în
stânse legături de negoţ cu Braşovul. Spre Bucureşti nu se prea
simţiau atraşi, căci pe acolo mişunau pe lângă trupele ruseşti şi
cele turceşti, aceste din urmă atrase în mare număr mai mult de
prezenţa Ruşilor în principate, decât de ferberea revoluţionară, care
din socială ce era în Franţa, deveni la Români naţională. Nu Ie
mai rămase decât să ia drumul spre Moldova, în credinţa că
acolo situaţia era mai sigură. Insă în curând aflară, că o călătorie
în acea parte din cauza Ruşilor şi a răufăcătorilor era plină de
riscuri, aproape imposibilă. O întâmplare neplăcută îi scoate din
încurcătură. Intr'o bună zi Ştefan Emilian se pomeni cu un „aprod",
care îi înmâna o citaţie să se prezinte la „isprăvnicie", ceeace şi
făcu, excortat fiind dela distanţă de un „dorobanţ". Ajuns acolo
fu imediat arestat, şi aceasta în urma unui denunţ calomnios din
partea unui fost tovarăş, cu care făcuse propagandă revoluţionară
în judeţul Buzău în timpul şi din însărcinarea guvernului provi­
zoriu şi care se găsea atunci în serviciul Ruşilor „pacificatori".
Autorităţile române hărţuite peste măsură de trupele ruseşti,
văzând cu cine au de a face şi în urma protestărilor pictorului şi
ale sorei sale, la cari se asociară şi unii din cunoscuţii ploeşteni,
au pus în libertate pe cel pârît, cu recomandaţiunea de a părăsi
imediat Ploeştii. însoţiţi de un „dorobanţ" călare, care îi predă
primului „zapciu" din drumul spre Bucureşti, unde s'au hotărât
totuşi să plece cu o asemenea escortă, care îi punea la adăpost
de alte neplăceri mai mari ce-i aşteptau pe drumul plin de hai­
manalele ce însoţeau ostile streine, şi astfel din reşedinţă în reşedinţă
de plasă şi în tovărăşia „dorobanţului" însoţitor, care se schimba
cu fiecare plasă, ajunseră să zărească Bucureştii, cari din de­
părtare păreau cufundaţi într'o pădure de verdeaţă, din care se
îndreptau spre cer turlele numeroaselor biserici, dominate de bi­
serica din dealul mitropolii.
C u ocaziunea acestei călătorii cunoscu pictorul imensitatea
câmpiilor româneşti, dogorite de soarele de primăvară, cu lanuri
întinse de grâu şi porumb, cu păduri umbroase păstrătoare de
umezeala binefăcătoare a câmpului, care se perde în zare îmbinându-se la orizont direct cu albastrul cerului, uneori curat ca
lacrima. In cursul acestei călătorii ascultă el limba dulce româ­
nească, melodioasă şi cu totul lipsită de elementele emoliente ale
— 113 —
ungurizmelor şi tot atunci remarcă el tipul zdravăn de Român,
care aducea aşa de mult cu cel văzut de el la târgurile din
Făgăraş.
— „Cine a spus, că ţăranul român de aci nu lucrează ?" —
exclamă ia un moment dat Ştefan Emilian, arătând spre întinsa
câmpie. Neprimind nici un răspuns, fiind toţi cufundaţi în gân­
durile lor, dânsul completă:
— „Totul arat la timp, sămănat la timp, prăşit la t i m p . . . "
— „Secerat, apoi ridicat şi în urmă dat prin ciur şi toate
la timp!" — se simţi dator să intervină ţăranul cărăuş, care îi
transporta, dând bice cailor.
L a Bucureşti.
Oraşul păstorului Bucur era, pe acea vreme, la începutul începu­
turilor desvoltării sale. învăluit în sezonul cald în verdeaţă şi încunjurat
la periferie de o vegetaţie bogată şi plină de sevă, cu aşezarea lui
între cotiturile râurilor Dâmboviţa şi Colentina, cu lacurile, morile
şi podurile lor* era de un pitoresc, care făcea plăcere tuturor că­
lătorilor din apus descinşi Ia hanurile patriarhale ale acestui mi­
nunat oraş al câmpii româneşti. Orientarea în interior pentru un
călător, care vedea mai întâi în viaţă Bucureştii de odinioară, era
foarte uşoară: podul Mogoşoaiei, sau calea Braşovului, pe atunci
acoperită cu o podeală de scânduri, şi care nu a fost alta decât ac­
tuala cale a Victorii, şi încă vre-o câteva alte căi, cari aproape
toate tăiau calea sau podul Mogoşoaiei şi de unde se putea ve­
dea pe lumina zilei turnul dominant al Colţii. Străinul nu se aven­
tura în mahalale, cari erau foarte numeroase şi de cari el nu avea
nevoie, ci cel mult pe malurile Dâmboviţei sau ale lacurilor ei, în
dealul mitropolii sau la Cotroceni. Toată mişcarea se găsea con­
centrată mai mult în piaţa Sf.-Gheorghe, care era centrul oraşului
şi în jurul hanurilor, unde se găseau tot soiul de mărfuri şi tot
felul de meseriaşi, veniţi anume acolo din toate mahalalele.
Ajuns cu bine la Bucureşti, unde cunoscuţii cumnatului
său îmbrăţişară pe cei trei refugiaţi ardeleni cu toată căldura, cel
dintâi gând al lui M . Popp a fost să ia contact cu pictorii de acolo,
să-şi procure materialele trebuincioase şi să se puie pe lucru, căci
despre o înapoiere în Ardeal nici nu putea fi vorba. Fireşte pri­
mul pictor, pe care îl cercetă a fost C . Lecca, autorul tabloului
— 114 —
„Intrarea lui Mihaiu Viteazul în Alba-Iulia" şi al altor lucrări de
valoare, unde întâlni pe rând pe elevii acestuia: Teodor Aman,
Tătărescu, Pompilian etc. ), căci pe atunci marele Grigorescu avea
abia 11 ani. Deşi pentru procurarea de materiale a avut concursul
tuturora, totuşi un om înţelegător, cum a fost Gheorghe Ioanid,
librar de frunte în Bucureştii de atunci, care, ascultând sfaturile
insistente ale pictorului şi graţie lui Ion Socec, originar din Bra
şov, şeful casei de librărie cu acelaş nume de mai tâziu, trans
formă vechea sa librărie într'o librărie nouă, unde se putea găs
toate cele trebuincioase picturei.
Situaţia în principate începu să devie mai liniştitoare. Arma
tele străine se împuţinară. Revoluţionarii români se potoliră, lu
crând, în schimb, din răsputeri în străinătate pentru unirea celo.
două principate, singurul bun naţional câştigat efectiv din zbu­
ciumul revoluţionar al celor două ţări române, cari au avut ne­
norocul să trăiască atâta timp izolate. In special la Bucureşti se
simţea un curent înviorător pe toate terenele vieţei publice. Până
şi arta se resimţi de reacţiunea spre bine. Pictorul C . Lecca primi
comanda importantă a steagurilor pentru armată şi fiindcă lucrarea
trebuia să se facă de urgenţă, apelă la M . Popp, care fericit că
i se dă ocazie să muncească, îşi începu cariera artistică pictând
în anul 1850, alăturea de pictorul C . Lecca, stema Munteniei pe
noile steaguri ale oştirei române de pe acea vreme.
Dar această lucrare se termină repede. Activitatea, care pen­
tru dânsul era, în acel moment al vieţii, nu numai o cerinţă, ci şi o
mândrie prin însemnătatea naţională a lucrurării, la care contri­
buise, se reduse în mod simţitor. In aşteptarea continuă de vre­
muri mai bune, se mulţnmi să confecţioneze din când în când
câte un portret, dar mai mult lucruri mărunte, fireşte artistice şi
aceste, dar de mică importanţă, fie în mod independent, fie în ate­
lierul pictorului C . Lecca, tovarăşul său mai în vârstă.
Dar cu timpul micile lucrări se înmulţiră prin comenzile ve­
nite, mai ales din provincie, în aşa măsură, încât cei doi tovarăşi
se văzură constrânşi de cerinţele publicului, să-şi asociaze pe
Barbu Stănescu, pictor şi poleitor din Câmpulung (Muscel), for­
mând aşa zisul „triumvirat". Treburile începură să meargă
1
O Vezi Octav-George Lecca, opul citat, pag. 314.
— 115 —
de minune, căci în anul 1852 cei trei pictori primiră în­
sărcinarea să picteze mai întâi biserica Curtea-veche, că­
reia îi urmară, Ia scurte intervale, bisericile sf. Gheorghe-nou
şi sf. Ecaterina, cum şi capela cimitirului Şerban-Vodă (Belu),
toate din Bucureşti, căci primele două biserici suferiseră mult în
urma unui incendiu din anul 1847 şi fură de curând refăcute. )
1
Toate aceste lucrări au pus baza nu numai morală, ci şi ma­
terială, la viitorul pictorului M . Popp, asigurându-i complet li­
niştea şi independenţa sa ulterioară, atât de necesare artei. Dela
această epocă viaţa pictorului se desfăşoară, cu mici intervale ne­
cesare repaosului, parte în atelierul său, care varia cu localitatea,
lucrând pentru marele public, parte în bisericile din diferite lo­
calităţi, fără să fi fost marcată prin evenimente de importanţă
deosebită, decât doar prin alesele sale produse artistice, din care
o bună parte ne-au fost păstrate până astăzi aproape intacte şi prin
deplasările sale în diferite localităţi.
La Târgu-Jiu.
După terminarea lucrărilor dela Bucureşti, unde îşi crea prin
munca şi destoinicia sa o frumoasă reputaţie de artist, M . Popp
trebui să părăsească bunii săi prietini şi tovarăşi de muncă, fiind
chemat în anul 1855 să picteze biserica „domnească" din Târgu-Jiu.
îşi luă deci uneltele şi materialele strict trebuincioase şi urcându-se
într'un „poştalion" plecă cu „chervanul" la drumul mare, pe care
avu ocaziunea să admire din nou, pe vreme frumoasă şi pe vre­
me urâtă, întinsul şi bogatul şes al Munteniei cu satele sale aşe­
zate în poziţii încântătoare şi adumbrite de verdeaţa salcâmilor şi
a pomilor fructifieri, cum şi statura vânjoasă a Românului, cu faţa
inteligentă, pârlită de arşiţa soarelui şi din care doi ochi străpung
cu privirea lor ageră pe străinul călător, fie el chiar Român.
Cinci ani împliniţi a stat pictorul în oraşul Gorjului lui T u dor Vladimirescu, în care interval de timp, ce i se păru prea
scurt, picta, în afară de biserica „domnească", şi pe aceea din
Gârbovu din apropierea comunei Turceni (Gorj).
i) Vezi G . I. Ionescu-Gion: „Istoria Bucureştilor" pag. 353, ediţia 1899,
Bucureşti.
Insă chemările repetate ale părinţilor săi încărcaţi de ani şt )
avizaţi la slabele lor puteri, făcură pe pictor să se întoarcă în locul
său natal după 12 ani de pribegie, căci toţi ceilalţi din familie îşi ;
aveau rosturile şi greutăţile lor, cari în Braşov, cari în Făgăraş,
Iaşi sau în altă parte.
]
Din nou şi definitiv la Braşov.
|
Călătoria dela Târgu-Jiu la Braşov a făcut-o pe calea cea '\
mai scurtă care este valea Oltului, acel „coridor", care leagă încă î
din vremuri vechi întinsul şes al Munteniei cu acel al Făgăraşului, &
produs pe cale de străpungere naturală a masivului Carpaţilor. Deşi pe 1
pânzele sale găsim redat aproape numai elementul uman şi cel creş- 1
tinesc, totuşi pictorul considera spaţiul drept o biserică uriaşă, cu o cu- 'J
polă enormă, iar produsele văzute ale naturei drept podoabele
pline de vrajă ale acestui templu imens. O asemenea minune a
firei i-a fost dat să vadă în cursul acestei călătorii făcută dea- ;
lungul şi în susul Oltului, a cărui vale aproape întrece în pitoresc
pe aceea a Prahovei. De mănăstirea Cozia abia se putu despărţi.
După un popas mai lung la fratele său Constantin din F ă ­
găraş, care îl informă asupra situaţiunei părinţilor plecă Ia
Braşov, unde sosi într'o frumoasă zi de toamnă. Revederea a fost
mişcătoare. Părinţii îmbătrâniţi se înviorară în societatea fiului lor
Mişu, plin de viaţă la cei 32 ani ai săi.
Atelierul, în care tatăl petrecea foarte puţine momente, la
vârsta ce o avea, fu repede evacuat de lucrurile de prisos şi aran­
jat cum se putu mai bine pentru tânărul artist, hotărît să se stabi­
lească, în vederea lucrărilor ce prevedea, definitiv în locul său
natal şi să nu-1 părăsească, decât în caz de absolută nevoie.
Zilele şi chiar lunile treceau repede şi fără să se simtă, în
muncă aproape neîntreruptă, din care eşiau mai ales portrete şi
studii pline de efect. In societatea părinţilor săi povestirile, schim­
burile de impresii şi vorbele de duh din lunga şi zbuciumata sa
pribegie se ţineau lanţ, mai ales în prezenţa oaspeţilor, cari nu
lipseau decât rar din cercul restrâns al celor doi pictori.
Insă faima sa de artist îl reclama în toate părţile. Călinic,
episcopul Râmnicului, încântat de cele văzute în cele 2 biserici
din Gorj, îl însărcina să picteze biserica dela schitul Frăsineiu
din apropierea comunei Muiereasca-de-sus (Vâlcea.)
— 117 —
In anul 1853 ajută la Bucureşti pictorului C . Lecca, vechiu­
lui său prietin, la pictarea bisericii Radu-Vodă, iar în 1864 ur­
mător picta biserica sf. Nicolae din Câmpulung (Muscel).
1
Revenind la Braşov îşi reluă activitatea în atelierul său ), pe
care nu-1 părăsi până la sfârşitul vieţei decât pentru mici clipe
de repaus în preumblările sale din oraş, prin împrejurimile păduroase ale acestei „perle" a Carpaţilor sau pentru alte nevoi de
ordin familiar, dar mai mult pentru a picta bisericile româneşti
din Satulung, Cernat, Toderiţa, Râşnov, Ţânţari şi Arpătac, aproape
toate din regiunea Braşovului, şi unde lăsă numeroase portrete
ale notabilităţilor sau chiar ale ţăranilor sau ţărancelor de acolo.
Acestei epoce i-se datoreşte cea mai mare parte din pânzele
şi studiile sale impresionante, portretele numeroase şi variate, Ia
cari trebuie să adăogăm diversele copii de pe tablourile mai­
ştrilor diferitelor şcoli ca Raphael Sanzio, P. P. Rubens, ş. a. sau
reconstituirile reuşite în colori ale operelor acestora, având la andemână de multe ori numai o simplă fotografie, desen sau gravură.
In tot ce a eşit din penelul său de maestru, frumuseţea ome­
nească naturală, alăturea de frumuseţea morală, sfântă şi dumne­
zeiască, sunt redate, în conturile unui desen plin de nobleţe, cu
mult discernământ artistic şi cu o rară gingăşie în colorit.
In anul 1890 catedra de desen dela liceul român din Braşov
devenind vacantă, în urma morţii regretatului profesor Gheorghe
Vlădăreanu, aceasta a fost suplinită de Mişu Popp, care în acel
moment al vieţii avea 63 ani. In dorinţa de a împărtăşi tineretului
şcolar luminile sale câştigate, după o muncă şi experienţă atât de
îndelungate, acceptă această situaţie, ceea ce constitue din partea
sa un frumos şi preţios omagiu adus şcoalei româneşti din locul
său natal.
Deşi un fervent adorator al sexului frumos, care nu arare l'a
inspirat în pânzele sale, pictorul a rămas necăsătorit toată viaţa,
poate chiar din prea multă simpatie faţă de una din graţioasele
reprezentante ale acestuia.
') Acest atelier a fost descris în mod magistral, între alţii, de Andreiu
Bârseanu, fost profesor la liceul român din Braşov, în „Luceafărul" nr. 23 din
1911, pag. 515 şi următoarele.
-
118 —
Dar o crudă boală, care printr'o intervenţie chirurgicală ar
fi putut fi înlăturată, îl pironi pe loc. Prodigioasa lui activitate
încetă brusc şi fără putinţă de reluare.
Pictorul Mişu Popp s'a stins din viaţă în ziua de 6 Martie
1892, la etatea de 65 ani, în casa părintească devenită ulterior
proprietatea sa, şi care nu e alta decât casa cu n-rul 1 din actuala
stradă a Prundului, încunjurat şi regretat de toate rudeniile sale din
Braşov şi de toţi cei cari au admirat pânzele sale şi au cunoscut
rara sa bunătate.
Pentru a învedera pe scurt de câtă simpatie şi stimă aleasă
se bucura defunctul pictor între Românii din Braşov, unde a trăit,
cu foarte mici întreruperi, ultimii 30 ani din rodnica sa viaţă închi­
nată artei, lăsăm să urmeze rândurile de mai jos, apărute la două
zile după moarte în cel mai însemnat ziar local românesc de
pe acea vreme ) şi al căror ecou dureros răsună viu par'că şi
astăzi în inimile noastre:
1
„Cine nu cunoştea pe Mişu Popp, pe pictorul nostru încă­
runţit, cu inima tânără şi veselă, pe amicul binevoitor tuturor, pe
acest suflet nobil şi credincios, gata de a face bine şi a îndatora
toată lumea, dar surd şi mut când era vorba să-1 îndatoreze?"
„ U n astfel de om, care era prietinul adevărat al tuturor cu
cari sta în atingere, credem că nici n'a avut duşmani, de nu
cumva, în mod inconsciu, îi erau duşmani aceia, cari puneau poate
prea mult la probă bunătatea lui".
„Cel mai mare duşman i-a fost însă lui Mişu Popp suferinţa
cronică, ce la trântit Ia pat şi care în timpul cel mai scurt, de
abia trei săptămâni, între durerile cele mai crâncene l'a topit şi
l'a stâns şi pe el, care se putea lăuda cu drept cuvânt a fi dintre
cei mai sprinteni şi cu putere de viaţă bărbaţi. El care n'ar fi
făcut cei mai mic rău nici unei muşte, n'a crezut, că acest teribil
duşman ar putea să meargă în cruzimea sa până a-i roade ră­
dăcinile vieţii. Deaceea condus de antipatia ce o avea în contra
nemiloasei pinsete a discipulilor lui Esculap, care semăna aşa de
puţin cu idealul şi blândul lui penel, el refuză ajutorul ştiinţei
') Vezi „Gazeta Transilvaniei" n-rul 55 din 8 Martie 1892.
chirurgice. Din nenorocire trebui însă să plătească prea scump această generozitate faţă de vechiul său duşman".
„ A murit cu zile!"
A fost înmormântat în cimitirul capelei române din Groavăr, unde astăzi o cruce de marmoră, pusă de curând, în locul
celei vechi aproape distrusă de vreme, de unul din urmaşii re­
cunoscători ai familii Popp, străjueşte mormântul modest, dar
bine îngrijit al valorosului artist român. )
1
Colecţia de tablouri, cari făceau fala pictorului şi podoaba
atelierului său din Braşov şi de cari nu l'a despărţit decât năpraznica moarte, împodobesc astăzi una din sălile muzeului „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român „Astra"
din Sibiu. Aceste tablouri le-am consemnat în arătarea de mai jos
împreună cu multe altele aflătoare pe la unele instituţiuni şi dife­
riţi particulari şi de a căror existenţă numai puţini aveau cunoştinţă.
Multe din aceste pânze sunt mărturia incontestabilă de profundul
său sentiment naţional, care s'a manifestat totuşi, în ciuda durei
şi secularei opresiuni străine, cum şi dovada strălucită de
afecţiunea, cu care încunjura pe ai săi. Intr'adevăr, după cum
se va vedea din examinarea sumară a arătării de mai jos, cu
care ne permitem să încheiem această schiţă biografică, în afară
de lucrările artistice cu caracter religios executate de M . Popp
în cele 10 biserici de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, fără a
enumera şi pe cele 5 biserici pictate în Bucureşti în colaborare cu
C . Lecca şi B. Stănescu, — din mâna sa de maestru, şi mai cu
seamă după stabilirea sa la Braşov, s'au succedat nu numai o mul­
ţime de pânze de un efect uimitor, în care predominau mai ales
portretele (capete, busturi, figuri până la jumătatea staturii), ci şi nume­
roase tablouri reprezentând studii umane de frumuseţe şi caractere,
cum şi o mulţime de alte produse artistice de dimenziuni mai reduse,
însă cari se impun, ca şi cele mari, atenţiunii noastre prin farme­
cul ce-1 răspândesc, fără a mai cita copiile şi reconstituirile sale
') După cum suntem informaţi, consiliul parochial al bisericii sf. Treimi
din Braşov-Cetate, cedând unui deosebit sentiment de pietate şi respect, a
decis prin o hotărîre, luată acum în urmă, ca mormântul pictorului Mişu
Popp să fie considerat drept „mormânt de veci".
— 120 —
remarcabile de pe operile marilor maiştrii ai penelului din timpul
renaşterii.
Putem afirma, că din trecutul nostru românesc aproape că
nu a rămas figură de frunte, care să nu fi fost eternizată pe pân­
zele sale de portretist de seamă, şi tot astfel, aproape că n'a existat,
pe vremea sa, rudenie de aproape sau depărtată, care să nu fi fost
fixată în tablourile sale reuşite şi de multe ori, foarte de multe ori
fără semnătura sa, încât, dacă cei prinşi pe aceasta nu le-ar fi:
primit direct dela dânsul, originea lor adevărată s'ar putea stabili
cu multă greutate şi numai de cunoscători.
Am reprodus cu această ocaziune câteva din tablourile repre­
zentând personagii de seamă din trecutul nostru românesc, precum
şi portretele părinţilor şi unele din autoportretele pictorului.
Dar bogata operă artistică a lui M . Popp, care poate fi con­
siderat cu drept cuvânt de cel dintâi pictor român cu pregătire
academică, născut şi stabilit în Ardeal, constitue în pictura româ­
nească, prin faptul că ea a fost creată în localităţi de pe ambele
cline ale Carpaţilor, un simbol al unităţii noastre naţionale, simbol,
care a pregătit, în cursul vremii şi în ciuda tuturor răstriştilor,
sufletele româneşti pentru întregirea neamului în graniţele de as­
tăzi ale patrii noastre scumpe şi neperitoare.
Pentru stabilirea definitivă a valorii artistice a acestei opere,
aşteptăm cu încredere părerea judicioasă şi imparţială a criticei
de artă.
Specialiştii au deci cuvântul.
TABLOURI
1
de pictorul Mişu Popp identificate până în prezent. )
1. Gheorghe Lazăr
. . . .
Reprodus la pag. 118.
2. Vasile Alexandri
mărimea
„
50 cm pe
39 cm.
54
42
„
„
„
') Tablourile sunt toate în uleiu şi aproape toate pe pânză şi cu figu­
rile în mărime naturală. Foarte puţine sunt pictate pe carton sau lemn şi cu
figurile reduse. Aceste vor avea indicate materialul, pe care sunt făcute, şi re­
ducerea figurilor. Tablourile pe pânză nu vor purta nici un fel de indicaţiune.
Prima din cele două cifre arătând mărimea tablourilor reprezintă înăl­
ţimea pânzei, cea de a doua lăţimea ei.
Tablourile cu semnătura pictorului vor purta indicaţiunea „semnat", cele
fără această indicaţiune sunt toate nesemnate.
3. Constantin D. Aricescu, poet şi
publicist
mărimea
4. Portret
. ,
5.
„
6.
„
7. Zoe fiica lui A. M. Zăncscu .
9. Cap, studiu
10. Portret
11.
12.
13.
»
„
„
„
16. Ioan Popp Moldovan de Galaţi
17. Dumitru Cioflec, fost învăţător
în Braşov
19.
20.
21.
22.
23.
Portret
„
„înălţarea"
Portret
Elena Ioan Popp Moldovan de
Galaţi născută Ivan
. . . .
24. Caricatură
25. Femeie tânără
26. „Rabinul" copie
»
H
»
»
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
Portret
Sevastia Panovici
„Moartea Cteopatrei", copie .
„ 0 cascadă în Spania",
copie
Portret
Constantin Nicolau-Cepescu
MiŞu Popp, autoportret . . .
?>
ÎI
J»
1J
36. „Călugărul"
copie
. . . .
J>
J)
40 cm pe 31 cm
39
„
33
40
n
31 »
39 ti ,
32 n
32 » „
24 »
1,38 m „ 0,93 m.
40 cm »
31 cm
32 „
39 » „
40
»
30 „
„
31 „
36
42
„
30 „
26
»
20 „
75
»
52 „
„
54 „
67
39
64
40
52
42
52
»
„
„
„
„
„
»
44
22
68
59 »
51 J)
44
68 »
38
0,80 m
1,00 »
48 cm
68 i>
68 V
59 »
51
30
51
32
41
52
42
„
„
„
„
„
„
38 „
21 „
56 „
47 „
40 „
36
»
54 „
„
46 „
„ 1,19 „
„ 0,70 „
„
37 cm
„
56 „
„
55 „
„
46 „
„
40 „
»
„
»
„
„
38. Ştefan Emilian, fost profesor la
universitatea din Iaşi . . . mărimea 40 cm pe 32
39. Const. Săvulescu, Bucureşti
.
40
33
40. Nicolae I. Popp, fratele pictorului
33
40 »
41. „Fetită"
27
23
64 »
87
42. „îngerul"
»
ni
0,71
43. „Orfeu în infern", copie
. .
1,01
n
44. „Potopul" copie,
38 cm
46
n
45. „Odalisca", copie
. . . .
0,85 m
1,39
»
Pe dosul acestei pânze se află schiţa
cu creionul făcută de M. Popp pentru
alegoriacunoscută: Andreiu Mureşianu
şi imnul „Deşteaptă-te Române". ')
64
46. Haiducul Radu Anghel . . .
78 cm
38
26
47. Natură moartă )
48. Dumitru Ionciovici, mare co­
merciant, Braşov,
. . . .
61
» 46,5
49. Dumitru Ionciovici, mare co­
merciant, Braşov
63
49,5
50. Teodor Ioan, senator, Ploeşti
52
42,5
»
51. Măria soţia lui Teodor Ioan,
născută Cerghedi
. . . .
42
52
91
52. Teodor Spuderea,
comerciant
53
43
19
53. Sofia, soţia Iui Teodor Spuderea
52
42
»
94 »
54. Neagoe Popea, preot, Satulung
70
Cu inscripţia pe dosul pânzei: „Neagoe
Popea, Parocu, în Satulungu Bis. sf.
Adormiri, făcut în etate de 72 ani
de M. Popp 1874".
55. Voica soţia preotului Neagoe
Popea
. . . . . . . .
„
94 „ „ 70
Cu inscripţia pe dosul pânzei: „ Voica
N. Popea fact. în etate de 63 ani.
Satulung 1874. M. Popp' .
56. Episcopul Nicolae Popea, ca
protosinghel )
„
60 „ „ 47
Semnat: „ M . Popp 1870".
cm.
«
•*
n
t*
m.
cm.
m.
cm.
2
w
19
)•>
99
19
91
91
„
1
3
„
') Probabil pentru a salva memorabila schiţă dela vigilenta atenţiune a
agenţilor guvernului străin. — N. R.
) Tablourile dela 1 până la 47 aparţin muzeului „Asociaţiunii pentru
literatura română şi cultura poporului român „Astra' din Sibiu.
3) Tablourile dela 48 până la 56 sunt proprietatea bibliotecii „Asocia­
ţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român „Astra", despărţă­
mântul Braşov.
Tablourile dela 54 până la 56 ale familii Popea au fost găsite mutilate
de duşmani, după retragerea armatei române din Ardeal, în campania din 1916.
8
— 123 —
57. Andreiu baron deŞaguna,archiepiscop şi mitropolit
. . . mărimea 1,51 m pe 1,08 m.
Cu inscripţia pe faţa pânzei, la stânga
jos şi paralel cu cadrul: „L.Giesel,
1850, Kronstadt".
58. loan Popazu, episcop de C a ­
ransebeş
„
1,50 „ „ 1,08 „
Semnat: „M. Popp 1880".
59. Gavril Munteanu, director şi
profesor
„
1,00 „ „ 0,80 „
Semnat: „Popu".
Cu inscripţia pe dosul pânzei: „Gavriil Munteanu, care a fostu primulu
Directoru alu Gimnasiului român gr.
or. din Braşov dela anulu 1850 până
în 17 Decemvrie 1869 când au repausatu în etate de 56 ani." Apoi
mai jos: „FăcutudeM. Popa 1875."
60. Dr. han G. Meşotă, director
liceului român din Braşov, 1870
1878
„
96 cm „
72 cm
61. loan Iuga de Bacia, mare do­
nator şi fondator a! acelui liceu
„
97 „ „
78 „
62. Gheorghe Cristurianu, căpitan
român, 1810—1874, mare do­
nator al liceului
„
95 „ „
77 „
Semnat: „M. Popp 1889".
Cu inscripţia pe dosul pânzei: „Că­
pitan rom. George Cristurianu fac.
de M. Popp 1868 în Braşov."
63. Vasiîe Lacea, mare donator şi
fondator al liceului . . . .
„
84 „ „
66 „
64. Dumitru Ioncovici, mare donator
al liceului
„
1,05 „ „ 0,77 m
Semnat: „M. Popp 1889."
65. Dumitru Oţofoi, mare donator şi
fondator al liceului . . . .
„
85 cm „ 66 cm
Cu inscripţia pe dosul pânzei: „Dumitrie Oţoţiof.
66. Radu Radovici, membru fon­
dator al liceului
„
95 „ „ 72 „
Selnnat: „M. Popp, Braşov
1890."
Cu inscripţia pe dosui pânzei: „Ra­
du Radovici. 1866 M. Popp"
— 124 —
67. Nicolae T. Ciurcu, donator al
liceului
mărimea 63,5 cm pe 56
Cu inscripţia pe dosul pânzei: „Ni­
colae T. Ciurcu, născut la 23 Iulie
st. v. 1808", şi în alt rând: „M. Popp,
pinxit, Braşov, 26 Ian. 1880."
68. Iosif Barac, protopop al Bra­
şovului
„
1,01 m „ 0,80
Cu inscripţia pe dosul pânzei: „Io­
sif u Baracu, Protopresbiterulu gr. or.
primariu al Braşovului, născutu în
13 (25) Decembre 1813". apoi tot
acolo, pe alt rând: „Făcutu de M.
Popu 1875."
69. Portret
„
95 cm „
77
Semnat: „M. Popp 1866."
70. Constantin Popazu, preşedinte al
eforiei şcolare române din
Braşov. )
„
95 „ „ 74
Semnat: „M, Popp, 1887."
71. Iacob Mureşianu )
„
95 „ „
72
72. Isus Christos
„
51 „ „ 40,5
Semnat: „Mihait Popp, 1875"
73. Mişu P o p p , autoportret, la eta­
tea de 58 ani
„
56 „ „ 47,3
Cu inscripţia pe dosul pânzei:
M. Popp, 21 Maiu 1885".
Reprodus la pag. 104.
74. Constatin I. Popp, sculptor, la
etatea de ca. 65 ani, fratele pic­
torului
„ 75,3 „ „ 60,5
75. Zoe soţia lui C . /. Popp, năs­
cută Zaharia, la etatea de ca.
60 ani
„ 75,3 „ „ 60,5
76. Constantin C. Popp, comerciant^
fiul lui Const. I. Popp.la vârsta
de ca 40 ani
„ 64,5 „ „ 50
77. Terezia soţia lui Const. C. Popp,
născută Boda, la etatea de ca
40 ani
.
„
64,5 „ „ 50
1
2
m.
m.
cm.
„
„
„
„
„
„
„
„
!) Tablourile dela 57 până la 70 aparţin liceului „Andrei Şaguna* din
Braşov.
) Aparţine d-lui Aurel A. Mureşianu, istoric şi publicist, Piaţa Libertăţii
25, Braşov.
2
— 125
-
78. Sofia soţia lui /. Spuderca fiica
lui Const. I. Popp, pe carton mărimea 46
79. Constantin Popp, Ia etatea de 9
ani, fiul Iui Const. C . Popp, şi
strănepot de frate al pictorului,
director la banca „Albina",
Sibiu .
„
37
80. Acelaş, la vârsta de 18 ani. .
„
39
81. Clemente Raicu, protopop în
Cohalm, apoi în Teaca, la 40 ani
„
44
82. Mana soţia prot. CI. Raicu,
născută Moga, Ia 25 ani . .
„
„
83. Vasile Alexandri,
copie, pe
carton
„
50
84. Ioan C. Brătianu, copie pe
carton
„ 48,8
85. „Bachus" )
„ 41,5
86. Efect de lumină
„
72
Semnat: „M. Popp 1864"
87. Italiancă )
71,5
Semnat: „M. Popp"
88. Gheorghe Şincai . . . .
„
71
Reprodus la pag. 134.
89. Ioan Popp Moldovan de Galaţi,
tata pictorului, la ca. 45 ani .
„
50
90. Ioan Popp Moldovan de
Galaţi, tata pictorului, la ca.
80 ani
„
41
Reprodus la pag. 106.
91. Elena Ioan Popp Moldovan
de Galaţi,
născută Ivan,
mama pictorului, la ca. 65 ani
„
.,
Reprodus la pag. 108.
92. Mişu Popp, autoportret, la ca.
27 ani
„
79
93. Mişu Popp, autoportret, la ca.
40 ani
„
52
1
2
cm pe 35,5 cm.
„
„
„ 27,7
„ 30
„
„
„
„
35
„
„
„
„
„
„
„
41
„
„
„
„
„ 36,5 „
„ 33,5 „
„ 53 „
„
„
57
„
„
„
57
„
„
„
40
„
„
„
33
„
„
„
.,
„
„
„
64
„
„
„
41
„
') Tablourile dela 72 până la 85 sunt proprietatea d-lui Constantin
Popp, director al băncii „Albina", str. Carmen Sylva 11, Sibiu.
) Tablourile dela 86 până la 87 aparţin d-lui avocat Dr. Constantin
Moga, str. Ecaterinei 39, Braşov.
2
— 126 —
94. Mişu Popp, autoportret, la ca.
45 ani
mărimea 42 cm pe 36 cm.
95. Ioan I. Popp, profesor la uni­
versitatea din Iaşi, fratele mai
mic al pictorului, la ca. 35 ani
„
65,3 „
„ 50 „
96. Nicolae Rateu, preot în Şincavechie şi fost tribun în revo­
luţia dela 1848, la etatea de
ca. 40 ani
„
49 „
„ 43 „
97. Acelaş, la vârsta de ca. 60 ani
„
51 „
., 40 „
98. Paraschiva soţia preotului N.
Raicu, născută Ioan Popp, sora
pictorului, la vârsta de 24 ani,
pe carton
„
47 „
„ 33 „
99. Corolina, fiica preotului N.
Raicu, Ia vârsta de ca 16 ani
„
1.20 m pe 0,80 m.
100. Basile Alutan, procuror, la
etatea de ca. 30 ani
. . .
„
53 cm
„ 42 cm.
101. Acelaş, Ia vârsta de ca. 32 ani
„
42 „
„ 34 „
102. Corolina soţia lui Basile Alutan,
născută preot. N. Raicu, la eta­
tea de ca 25 ani
„
53 „
„ 42 „
103. Valeria, fiica lui Basile Alutan
şi a soţiei sale Corolina, la
vârsta de 12 ani
. . . .
„
41 „
„ 33 „
104. Aceeaşi, la etatea de 16 ani .
„
32 „
» 25 „
105. Aceeaşi, la
„
„ 18 „ .
„
68 „
„ 55 „
106. Văduva Corolina B. Alutan,
născută N. Raicu, la vârsta de
ca 35 ani, când s'a căsătorit
cu Căpit. N . Cozgaria . . .
„
43 „
„ 34 „
107. Nicolae Cozgaria, căpitan, la
etatea de 48 ani
„
43 „
„ 34 „
108. „Temnicerul"
„
80 „
„ 60 „
109. Maica Domnului, ) pictură pe
lemn )
„
66 „
„ 50 „
110. P. P. Rubens, portret, copie
,
50 „
„ 28 .
111. Portret')
„
65 „
„ 46
,
1 ) Tablourile dela 88 până la 109 sunt proprietatea d-nei Valeria D.
Radeş din Blaj-Veza.
2) Tablourile de 110 şi 111 aparţin d-lui Inginer-Inspector-General
Radu R. Pasca, Braşov.
1
2
— 127 —
112. Mihaiu Viteazul
. . . . mărimea 1,00 m pe 0,75 m
Semnat sub garda săbiei: „ M .
Popp pinxit 1887".
Reprodus la pag. 112.
113. Barbu Ştirbei
„ 1,00 „ „ 0,75 „
Semnat pe clapa buzunarului
dela tunică: „M. Popp"
114. Alexandru loan I. Cuza
„
61 cm „ 35 cm
Cu iscripţia pe dosul pânzei:
„Af. Popp"
Reprodus la pag. 114.
115.
116.
117.
118.
Banul Enăchiţă Văcărescu
.
Clucerul Alecu Văcărescu . .
Logofătul Nicolae Văcărescu .
Un tribun român din revolu­
ţia dela 1848
„
„
„
80
„
„
119. Andreiu Mureşianu . . .
Semnat: „ M Popp 1881."
Reprodus la pag. 116.
120.
121.
122.
123.
124.
125.
„
„
„
»
„
65 „
„ , ,
,,
„
62
„
„
80
„
„
40
„
„
55
„
„
„
„
„
„
„
„
„
61
„
,
„
„
45
„
„
„
„
62
„
„
48
„
„
62
„
„
48
„
„
80
„
„
65
„
»
»
Reprodus la pag. 138.
Vasile Alexandri, copie . . .
Ştefan Golescu
loan C. Brătianu, la ca 50 ani
Mihail Kogălniceanu
„ „ „
C. A . Rossetti
loan Popp Moldo van de
Galaţi, tatăl pictorului citind
Biblia
Cu inscripţia pe dosul pânzei:
„loan Popp Moldovan de Galaţi,
pictor, sculptor şi poleitor •{• în
etate de 95 ani depins de M.
Popp-fiul, 1869."
Reprodus la pag. 110.
126. Mişu Popp, autoportret . . .
Cu*inscripţiunea pe dosul pânzei:
„Af Popp, pictor 1867 în etate
de 40 ani, Câmpulung România".
127. Diamandi Manole, mare comer­
ciant, la etate de 45 ani . .
— 128 —
128. Măria soţia lui Diamandi Manole,
născută Radu Pascu )
129. Sevastia Iacob Mureşianu )
. mărimea
130. Carneva! de Roma, copie . .
„
131. Fantasie
„
132. Măria fiica lui Andreiu M. Ză­
nescu")
„
133. „Leda", copie
„
134. Haiducul Radu Anghel, pe car­
ton. Pe dosul cartonului cer­
şetorul „Med"*)
„
135. Matei Zănescu din Bibeşti la
vârsta de 70 ani
„
136. Păuna soţia lui Matei Zănescu
„
137. Gheorghe-Iorgu Zănescu fiul lui
Matei Zănescu, la vârsta de
20 ani
138. Dimitrie Ionciovici, comerciant,
Braşov, la vârsta de 45 ani .
„
139. Acelaş, la etatea de 70 ani .
„
140. Zoe soţia lui Dimitrie Ionciovici,
născută Florea luga, Braşov,
la etatea de 30 ani . . . .
„
141. Măria Ionciovici, mama lui D.
Ionciovici, la vârsta de 70 ani )
,.
142. Măria soţia soţia lui Nicolae
T. Ciurcu, fruntaş filantrop bra­
şovean, născută I. Nica-Nichifor, Braşov )
. . . . . .
„
Semnat: „M. Popp, 1850".
1
2
5
6
!
60 cm pe
93 „
77
72 .,
»
50 cm.
72
65 tt
50
46
„
„
77
40
40
50,5 „
77
41
67
67
„
„
50
Ji
JJ
77
55
55
>>
„
77
40
t>
87
50
„
„
71
72
50
»
90
„
i7
72
90
„
71
70
7)
89
„
17
60
7t
f7
77
>*
) Tablourile dela 112 până la 128 aparţin D-lui Dr. Gh. Baiulescu, str.
N. Iorga 26, Braşov.
) Tabloul dela 129 aparjine d-lui lng.-Insp.-Gen. Const. Davidescu, str.
Parfum 9 Bucureşti.
3) Tablourile dela 130 până la 132 aparţin d-lui V. Simay, profesor,
str. Prundului 1, Braşov.
«) Tablourile dela 133 până la 134 aparţin d-nei Virgilia Dr. Pomp.
Nistor, str. Lungă 137, Braşov.
6) Tablourile dela 135 până la 141 aparţin d-lui Qheorghe-Iorgu MZănescu, comerciant, Bucureşti.
«) Tabloul dela 142 este proprietatea d-nei Mărioara Căpit. Iordan Munteanu, născută Dr. St. Ciurcu, str. Petrăriei, Braşov.
2
- 129 —
143. Irimie Eremie, din Bacifalu-Săcele, la vârsta de 76 ani . . mărimea 94 cm pe 74
144. Măria soţia lui Irimie Eremie.
la etatea de 69 ani )
. . .
„
„ „ „
„
145. Gheorghe Bozianu, comerciant,
Braşov
,
1,00 m „ 0,80
146. Elena soţia lui G. Bozianu,
.
„
1,00 „ „ 0,80
147.
„
„
„ „'
„
. .
„
50 cm „
30
148. Gheorghe Cerghedi, căpitan în
armata austro-ungară la vârsta
mijlocie
„
70 ,, „
50
149. Gheorghe C e r g h e d i . . . . .
„
45 „ „
25
150. Alexandrina soţia lui Gh. Cer­
ghedi
„
70 „ „
50
151. Alexandrina soţia lui Gh. Cer­
ghedi
„
45 „ „
25
152. O fiică a lui Gh. Cerghedi în vârstă
de 18 ani
„
40 ,, „ 30
153. Măria soţia d-lui Dr. I Deint
născută Gh. Cerghedi, la etatea
de 1 an
„
30 „ „ 20
154 Aceeaşi, la etatea de l V a n .
„
30 „ „ 3 j
155. Mişu Popp, )
„
60 „ „ 40
156. Ioan Vlad, proprietar, Roşiamontană (lângă Abrud) . .
„ 9 4
„
„ 76
Semnat: „M. Popp 1878".
157. Ioachim Dăianu, mare pro­
prietar, Miceşti (lângă AlbaIulia) . „
53 „
„ 40
158. Măria soţia lui Ioachim Dăianu,
„
53 „
„ 4 0
159. Măria soţia lui Nicolae Vlad,
farmacist, Orăştie ) . . . .
„
98 „
„ 7 6
160. Andreiu M. Zănescu şi soţia
sa Măria născută Nicolae I.
Popp, fratele pictorului.
. .
„ 2,06 m
„ 1,38
1
2
2
8
cm.
„
m
„
cm
„
„
„
„
„
„
„
„
„
„
„
„
m.
') Tabloarile dela 143 până la 144 aparţin d-nei Const. Ir. EremiePopa str. Lucaci 19 Bucureşti. S'au reprodus de pictor încă în 4—5 copii de
fiecare, repartizate pe la rudeniile acestei familii.
2 ) Tablourile dela 145 până la 155 aparţin d-nei Alexandrina Gh. Cer­
ghedi, str. Cometa 102, Bucureşti.
3) Tablourile dela 156 până la 159 aparţin d-nei Mariana Vlad, Orăştie
161. Măria sofia lui Andreiu M.
.
Zănescu, comerciant Braşov . mărimea 38 cm
„ 28
162. Aceeaşi
.......
„
65 „
„ 5 0
163. Eliza Petrovici (inspiratoarea
pictorului) . . . . . . .
„
38 „
„ 28
164. „Selava", copie
„
80 „
„ 60
165. Sf. Treime, pe lemn ).
. .
„ 6 0
„
,, 44
166. Protopopul Zaharie Boiu şi
soţia, Sighişoara ) . . . .
„
65 „
„ 60
Semnat: „Popp" 1879 . . .
.
167. Zoe fiica lui Andreiu M. Zănescu, comerciant, Braşov .
„
33 „
„ 25
168. Aceeaşi
„
32 „
,, 25
169. Aceeaşi miniatură
• „
20 „
„ 15
170. Raphael Sanzio, copie . . .
„
42 „
„ 33
171. Isus Christos )
,,
75 ,,
„ 55
172. „Sărutarea din urmă", reconsti­
tuire în culori, după o gravură
publicată în vechea revistă li­
terară „Familia", anul 1889 .
„
90 „
„ 70
173. „Inspiraţia"
)
„
2,00 m pe 1,50
174. M i ş u P o p p , autoportret, la 18
ani figura redusă
„
18 cm pe 12
Reprodus la pag. 100.
175. „Primăvara' de P. A. Cot, recons­
tituire în culori după o gravură cu
titlul „Dragostea", publicată în
vechia rev. „Familia", 1888
.
„
1,70 m „ 1,00
176. Raphael Sanzio, copie
. . .
„
42 cm „ 33
177. Andreiu M. Zănescu, comerciant
Braşov
„
52 „ „
40
178. Măria soţia lui Andreiu M. Ză­
nescu, născută Nicolae 1. Popp,
fratele mai mare al pictorului
„
52 „ „
40
179. Măria fiica lui N. I. Popp la
16 ani
. . ,
„
36 „ „
28
1
2
3
4
1}
'••
cm
„"
„
„
„|
1
., \
J
•''
'„••;
„
„
„ ;•'
„
„
m.
cm.
1
m.
cm.
„
„
„
') Tablourile dela 160 până Ja 165 aparţin d-nei Margareta Col. Const.
Atanasescu, str. Ştirbei-Vodă 160, Bucureşti.
) Tabloul dela 166 este proprietatea d-nei Caliopi Boiu, Sibiu.
s) Tablourile dela 167 până Ia 171 aparţin d-nei Marioara Al. Negrea,
str. Imprimerii 11, Bucureşti.
) Tablourile dela 172 până la 173 aparţin d-lui maior Dan R. Pascu,
str. Puişor 13. Bucureşti. Dinienziunile sunt aproximative.
s
4
180. Dumitru fiul lui A . M. Zănescu,
la 1 an
mărimea 25
181. Măria fiica Iui A . M. Zănescu,
la 10 ani
•„
46
182. Cap, studiu
„
.34"
183. , Pisicufă în bocanc", copie .
30
184. „Fetiţa cu porumbelul" . . .
„
46
185. M i ş u P o p p , autoportret, la vâr­
sta mijlocie. )
„
52
Reprodus la pag. 102.
t
1
cm pe
21 cm.
„
„
„
„
„
„
„
„
37
28
20
37
„
„
„
„
„
„
40
„
') Tablourile dela 174 până la sfârşit sunt proprietatea d-nei Leny Ing.
C. Comanescu, născută A. M. Zănescu, str. Regina Măria 45, Braşov.
In afară de persoanele notate, mai posedă pânze de pictorul M. Popp
următorele familii din Bucureşti: Amza Jianu, Dinu Arion,' Radu Stanian,
Dr. Amilean Georgescu, Tudorică loan, Ing. Tib. Eremie, apoi colecţia picto­
rului T. Aman, Eugen Cerghedi, Iuliu Roşea, publicist; din Ploeşti: urmaşii
familii Teodor loan, şi din Piteşti: C. Zănescu, V. Vâlcănesca; din Târgu-Jiu :
d-nele Sevastia Vasilescu, Lila maior Brediceanu, Sofia Sterescu, d-şoara V.
Honzeanu; din Alba-Iulia: Dr. loan Stroia; din Reşiţa: Ing. Florin Oniţ; din
Câmpulung: N. Nicolau, magistrat, ş. m. a.
— 132 —
Din viaţa lui Mişu Popp
— Amintiri —
de C o n s t a n t i n P o p p
Director Ia Banca „Albina" Sibiu.
Mi se cere mie, strănepotului de frate, să scriu amintiri per­
sonale din viata unchiului Mişu Popp, în apropierea căruia am
petrecut frumoşii ani ai copilăriei şi ai adolescentei mele şi care
a avut un rol atât de covârşitor în îndrumarea mea pe căile bune
ale vieţei şi asupra formării caracterului meu.
Problema nu este uşoară pentru strănepot. S'au strecurat de
atunci peste 5 decenii; un noian de duioase şi variate amintiri
îmi copleşeşte mintea şi sufletul, chiar numai Ia pronunţarea ori
cetirea numelui celui ce a fost „Nenea Mişu". Mă cuprinde şi o
sfială: reuşi-voi oare, în aceste şire fugare, să fixez momente cari
să prezinte interes şi pentru publicul mare?
Voiu încerca totuşi. Din şirele acestea răsleţite biograful de
mai târziu al lui Mişu Popp, mai iscusit decât mine, va şti să
culeagă, ceeace va crede de cuviinţă pentru caracterizarea pictorului-artist şi omului-idealist Mişu Popp.
Bărbat frumos, de statură mijlocie, bine făcut, cu barbă plină,
frumoasă şi îngrijită, ochi vioi, vecinie zimbiţori, îmbrăcat tot­
deauna distins, Mişu Popp a fost pe vremuri una din figurile cele
mai reprezentative ale Românilor braşoveni.
Mai mult decât prin exteriorul său, Mişu Popp se distingea
prin înaltele sale calităţi sufleteşti.
Bunătatea personificată, gata totdeauna de a ajuta cu sfatul
şi cu fapta pe cei năcăjiţi — deşi nu era înzestrat cu prea multe
bunuri pământeşti — afabil, prevenitor cu toată lumea, ospitalier
faţă de toţi — uneori peste puterile sale materiale — de o so­
brietate rară, "posedând o cultură superioară, câştigată prin lectură
continuă din bogata sa bibliotecă şi din revistele contemporane ce
Ie avea abonate, — Mişu Popp întreţinea cele mai intime rapor­
turi de prietinie cu toţi intelectualii îndrumători din Braşov. N u ­
meroase şi excelente legături personale avea Mişu Popp şi cu
vecina Românie de pe atunci, datând de pe vremea când a lu-
— 133 —
rat la pictarea a numeroase biserici din Bucureşti, apoi din Câm­
pulung, Târgu-Jiu, Gârbovu etc. şi prin activitatea sa de reputat
portretist, foarte cercetat la Braşov de „boierii din ţară".
Un număr însemnat de rudenii distinse din „ţară" : Bucu­
reşti, Ploeşti, Piteşti, Craiova, Iaşi etc. completau şi întăreau
aceste raporturi.
Mulţămită calităţilor sale distinse şi caracterului său de bronz,
Mişu Popp se bucura pretutindeni de un mare prestigiu şi de sim­
patii generale cum Ia puţini muritori le este dat în viaţă. N u avea
şi nu putea avea decât numai prietini!
Cu drept cuvânt deci, un nepot al său, ajuns şi el într'o
frumoasă situaţie morală, a putut spune adeseori că, dacă ar po­
seda numai o minimă fracţiune a simpatiilor de cari ştie că s'a
bucurat în viaţă unchiul său Mişu — s'ar sototi între oamenii cei
mai fericiţi din lume.
Se vor califica toate acestea, poate, drept aprecieri subiec­
tive şi dovezi de pietate ale nepotului recunoscător, faţă de un­
chiul şi mentorul vieţii sale. Pe nedrept. Puţinii supravieţuitori,
prietini şi cunoscuţi, de ori şi unde, ai lui Mişu Pop, vor con­
firma în întregime aserţiunile de mai sus.
Rămas necăsătorit, din cauza unei vechi dragoste, Mişu Popp
a fost, totuşi, un mare iubitor al vieţii în familie, al căminului fa­
miliar, îşi petrecea cu drag timpul liber în sânul familiilor nepo­
ţilor şi nepoatelor sale, ajutând pretutindeni cu sfatul său cuminte
şi — la nevoie — şi cu fapta, uneori până la 'abnegaţie. Serile
le petrecea, cu predilecţie, în familia nepoatei sale de frate, a
văduvei Măria Andrei Zănescu ) ale cărei trei fete sglobii şi dră­
guţe făceau muzică serioasă (pian şi violină), pe care Mişu Popp
o iubea mult. îndeosebi îi plăceau şi cunoştea toate operele ita­
liene, dar şi muzica clasică germană.
Bărbat cu maniere fine, de o cultură socială distinsă, cava­
ler în adevăratul sens al cuvântului şi plăcut „causeur", Mişu
Popp era foarte apreciat şi dorit şi în cercurile femenine, pentru
cari nu» era lipsit de slăbiciuni. Şi — ca toţi artiştii veritabili —
şi-a avut şi el în viaţă „idealurile femenine", pe cari le întâlnim
idealizate şi eternizate în multe din numeroasele sale tablouri.
1
') Soţul, fost comerciant de frunte în Braşov, de origine din Craiova.
— 134 —
Relev, în special, frumosul tablou pictat în uleiu, reprezen­
tând „Inspiraţia". )
La o margine de pădure frumoasă artistul (este însăşi ima­
ginea pictorului) întins pe pajişte şi cu capul răzimat pe mâna
dreaptă visează. Din văzduh se coboară un înger (imaginea fru­
moasă a uneia din idealurile pictorului: Eliza Petrovici) în mână
cu o floare de crin, cu care atinge fruntea artistului înspirându-1
în visările sale.
1
Din viaţa de student la Viena.
Pe vremea când Mişu Popp a studiat bele-artele în Viena
(anii 1846 şi 1847) numărul studenţilor români, îndeosebi arde­
leni, în metropola apuseană a ştiinţelor şi artelor, era infim. Abia
trecuseră câţiva ani'dela desfiinţarea iobăgiei, sub care au gemut
Românii din Ungaria şi Transilvania secole dearândul. Românii
cu dare de mână, cari să-şi poată susţinea copiii la şcoalele înalte
din străinătate, erau puţini. Formarea unei clase de intelectuali ro­
mâni era abia la începutul ei. In Viena — după cum ne istorisea
adeseori Nenea Mişu — erau doar 8—10 studenţi români arde­
leni. Dintre contimporanii săi din şcoalele înalte din Viena, despre
cari vorbea Mişu Popp, îmi reamintesc numai de Nicolae P o ­
pea, episcopul de mai târziu al Caransebeşului, care, ajuns înalt
dignitar bisericesc, vicar şi apoi arhimandrit la Mitropolia din S i ­
biu, vizita în fiecare an, în vacanţe, pe amicul său Mişu Popp la
Braşov.
Din numeroasele şi interesantele povestiri ale unchiului Mişu
asupra vieţei studenţeşti din Viena din vremea aceea, fixez aici
numai una, chiar cu riscul de a fi considerată banală.
Cea mai mare sărbătoare pentru studenţii români din Viena
era — istorisea Mişu Popp — când primea vre-unu! din ei, de
acasă, din Ardeal, sarmale, brânză de burduf şi făină de porumb
pentru mămăligă. Cale ferată, care să lege Ardealul şi îndeosebi
părţile sudice, Braşovul cu Viena, pe atunci încă nu exista.
Harnicii comercianţi români braşoveni, cari făceau legătura
comercială între Apus şi Orient, prin Ardeal şi Principatele ro­
mâne, parcurgeau lungul drum pentru aprovizionări cu mărfuri din
') Astăzi în proprietatea
Puişor n-rul 13.
d-Iui maior Dan R. Pascu, Bucureşti, strada
— 135
-
Viena etc, cu căruţele cu cai. Duceau produsele din Ardeal şi
Principate şi peste tot din Levante, şi aduceau mărfurile din Apus.
Călătoria ţinea uneori şi 2 săptămâni. Cu astfel de căruţe
primeau iarna studenţii români din Viena, când unul când altul,
oale enorme cu sarmale, brânză şi făină pentru mămăligă, pe
care o pregăteau ei înşişi — până iniţiau vre-o gazdă nemţoaică
în secretul şi arta mestecării mămăligii. Şi era mare, sărbătoare la
astfel de ocazii. Se adunau aproape toţi la un loc, ospătau şi se
veseleau. Sarmalele cu mămăligă şi aceasta din urmă cu brânză şi
smântână însemnau doar un colţ din patria lor depărtată şi mult iubită.-
Masa Calicilor.
Mişu Popp lua masa (prânzul) în familia nepotului său de
frate, Constantin Popp, tatăl meu. Mai mulţi prietini ai pictorului,
profesori la liceul din localitate, dornici de o masă bună „de
casă", au stăruit să li se dea şi lor prânzul, împreună cu Mişu
Popp. Cedând acestor stăruinţe, s'a înjghebat astfel „Masa Cali­
cilor", în parterul casei unchiului Mişu, în faţa liceului, azi pro­
prietatea unui strănepot de frate al pictorului. Aşa au bo­
tezat-o înşişi beneficiarii ei, profesori cu salarii subţirele pe
atunci. Aici se întâlniau zilnic la masă sub prezidenţia lui Mişu
Popp, cunoscuţii profesori: Artemiu Feneşan, Iosif Fericeanu, Paul
Budiu, Ioan Socaciu, Gheorghe Chelariu'), mai târziu Andreiu
Bârseanu, compozitorul şi profesorul de muzică Ciprian Porumbescu şi Nicolae Petra-Petrescu, directorul Sucursalei băncii „ A l ­
bina" din Braşov, tatăl d-lui Horia Petra-Petrescu, cunoscutul pu­
blicist şi secretar al „Astrei", Sibiu.
Camera o împodobea, pe lângă altele, .şi un tablou lucrat
de Mişu Popp, pe carton, în cărbune, simbolizând societatea în­
trunită la masă: un intelectual rău îmbrăcat, cu coatele hainei
rupte şi cu pantaloni zdrenţuroşi, buzunarele toate sparte, şi scoase,
pentru a evidenţia deplina lor golătate; ghetele rupte, cu degetele
picioarelor ieşite la vârf. Capul era al profesorului Ioan Socaciu,
supranumit „ţară", pe atunci cu barbă şi care se socotea cel
mai calic din societate, deşi nu era, — precum s'a dovedit mai
apoi după moartea sa.
La această masă — cercetată foarte des de oaspeţi distinşi
de afară, trecători prin Braşov, — d o m n e a totdeauna o dispoziţie
#
') Azi singurul în viaţă din această societate.
— 136 —
animată şi o armonie perfectă; vorbele şi glumele de spirit sburau încoace şi încolo. Dar se discutau cu multă seriozitate şi
chestiuni de interes public, local şi general, şi aici s'au iniţiat şi
s'au înfăptuit şi multe lucruri bune.
La „Masa Calicilor" s'a pus la cale prima reprezentare de
către Reuniunea română de cântări din Braşov (la 1881) a ope­
retei „Craiu Nou" a lui Ciprian Porumbeseu, având ca dirigent pe
compozitorul însuşi. Pe atunci, un adevăţat eveniment cultural şi
artistic în viaţa Românilor, nu numai braşoveni. Dela această pri­
mă reprezentaţie a operetei „Craiu Nou" datează şi faima cu­
noscutului bun cântăreţ „Moş Corbu" al braşovenilor, nume ce i-a
rămas învăţătorului Zosim Butnariu, pentru toată viaţa, după rolul
creiat şi cântat de el cu multă pricepere. Din generaţiile de mai
târziu puţini vor fi cunoscut adevăratul nume al lui Moş Corbu !
Tot aici s'a plămădit ideia colectării de fonduri în scopul
ridicării unui monument poetului Andreiu Mureşianu, cunoscutul
autor al imnului naţional „Deşteaptă-te Române", devenit bun co­
mun al Românilor de pretutindeni.
Ideia lansată de Andreiu Bârseanu, pe atunci profesor tânăr,
dar deja având un înalt prestigiu moral, avea să se realizeze
printr'un tablou alegoric ce urma să se litografie ze şi să se vândă
în scopul amintit.
Mişu Popp a prezentat două schiţe, dintre cari comitetul de­
legat a acceptat schiţa ce se găseşte încă şi azi în casele celor
mai mulţi Români ardeleni, dar şi de aiurea.
Andreiu Mureşianu este reprezentat stând pe un piedestal de
piatră, nu prea înalt, lângă două columne antice. In fund, strălu­
ceşte în zări soarele plin, soarele libertăţii. In atitudine de orator
şi vestitor, poetul, cu un pergament în mână, vesteşte poporului
român impilat principiile: „Dreptate, Egalitate şi Frăţietate" excla­
mând: „Deşteaptă-te Române!"
jos, sub postament, în ţărână, un iobag român ferecat în
lanţuri grele, se deşteaptă din somnul cel de moarte, d e X veacuri,
şi rupe cu putere lanţurile robiei.
Tabloul, executat Ia un vestit institut litografic din Viena, a
avut mare căutare din partea publicului românesc de pretutindeni.
Aceasta atât în vederea scopului pentru care se vindea, cât şi a
alegoriei ce reprezenta. Motiv deajuns ca guvernul unguresc să
— 137 —
oprească răspândirea lui, ca primejdios ideii de stat maghiar. Re­
zultat material al desfacerii lui — până când aceasta n'a fost
oprită — încă a fost mulţămitor pentru vremile acelea. Un exem­
plar primit de autor dela tipografia vieneză, pentru corectură şi
probă, se află în posesiunea subsemnatului. Corectura a fost ne­
cesară, căci purta inscripţia Andrein Muresianu.
Pe A . Muresianu cu „Deşteaptă-te Române", alegorizat în
felul descris mai sus, l'a modelat Mişu Pop ulterior şi în ghips:
un monument în miniatură, înalt de aproximativ 30—35 cm,
foarte reuşit în toate amănuntele, — pictorul moştenind dela pă­
rinţi talent şi pentru sculptură. A practicat însă arta sculpturei
numai rar şi numai pentru distracţia proprie.
Păcat că nu se ştie ce s'a ales de această sculptură.
Credem că şi-ar fi putut avea locul de cinste în unul din
muzeele noastre.
Biblioteca.
Mişu Popp era proprietarul unei biblioteci bogate, cum acum
jumătate de secol puţini intelectuali români ardeleni s'au putut
mândri să aibă. Cheltuia pentru completarea ei sume importante.
Avea ediţii franceze şi germane de litografii, artistic executate, din
maeştrii celebrii, pictori şi sculptori, cărţi de anatomie etc. ce
serveau la perfecţionarea sa profesională; toţi clasicii în ediţie de
lux germană, apoi cărţi de istorie, de ştiinţe pozitive şi de lite­
ratură, în limbile franceză şi germană. In limba română avea pe
toţi cronicarii noştri, apoi alte cărţi de istorie, autori vechi şi noi,
cărţi de literatură frumoasă şi reviste literare de pe vremuri. La
„Convorbiri Literare" era abonat dela înfiinţarea lor.
Dar nu avea Mişu. Popp aceasta bibliotecă numai pentru
decor, cum prea adeseori se întâmplă, ci operele erau toate cetite
şi aprofundate cu răgaz.
Neodihnei sale de a ceti şi de a se cultiva viaţa sa întreagă
îşi datora Mişu Popp vasta cultură şi cunoştinţele multilaterale,
cari uirrfeau şi insuflau respect.
Deşi proprietar al casei, în care locuia, Mişu Popp deţinea
pentru sine numai o singură cameră mare, la etaj, aranjată cu
gust de artist. Tablouri multe, terminate şi în lucrare. Aici îşi
avea atelierul de pictură; aici primea clienţii şi oaspeţii săi nu-
— 138 —
meroşi, cărora obicinuia a le servi, în orice vreme a zilei, câte o
ceaşcă de cafea turcească, cu caimac mult, pe care o pregătea
el însuşi. Seara, un colţ al camerei se transforma în cameră
de dormit.
„Panteonul".
Din primăvară până toamna, însă, apartamentele lui Mişu
Popp se lărgeau şi se înmulţeau cu aşa zisul „panteon", con­
ceput şi construit de el însuşi pe acoperişul casei sale, căci Mişu
Popp, cum am spus, era foarte multilateral în îndeletnicirile sale.
Pe lângă pictor academic (poate, în general, primul pictor aca­
demic .român ardelean stabilit în Ardeal), Mişu Popp era şi bun
dulgher, tâmplar, instalator, zidar, cu un cuvânt meşter atotştiutor,
pentru trebuinţele sale proprii.
In podul casei sale, în rhansarda construită de el, avea un
atelier de vară, luminos, cu păreţii căptuşiţi cu pânză, numeroase
tablouri, terminate şi în curs de lucrare. Tot în pod, avea un ate­
lier complet de dulgherie şi tâmplărie etc.
„Panteonul" lui Mişu Popp a luat fiinţă prin anii 1882—1883:
o construcţie în lemn, efectuată în întregime de pictor, fără
concursul vre-unui maistru străin şi ajutat, în anumite lucrări mai
mici, numai de slabele puteri de băiat tânăr de 12—13 ani ale
strănepotului său, scriitorul acestor rânduri.
După desvălirea unei părţi a acoperişului casei, au fost ur­
cate în pod, cu ajutorul unui scripete şi cu destulă trudă, 5 bârnetraverse puternice, diferite materiale lemnoase şi scânduri. Tra­
versele, fixate solid cu un capăt în podul casei proprii a lui Mişu
Popp şi cu celălalt capăt în podul casei vecine, pe atunci pro­
prietatea tatălui meu, şi provăzute cu podeală, au format spre
curte o terasă. Pe aceasta s'a ridicat apoi un chioşc, de formă
rotundă, înalt înlăuntru de 2.50 rn^ână la 3 m şi cu o cupolă.
Chioşcul larg de 2*50 m până la 3 m în diametru era pre­
văzut de jur-împrejur cu laviţe de lemn şi la mijloc cu o masă
rotundă. Cuprindea cu uşurinţă 8—10 persoane. Ferestre largi
ofereau ochilor o privelişte din cele mai încântătoare spre „Tâmpa"
şi „Casa Ţintaşilor".
— 139 —
Sub cupola pictată în culoarea cerului limpede erau mici
ferestre colorate în roşu, galben şi albastru') şi sub acestea, de
jur-împrejur, în 2 rânduri suprapuse, găseai pictate în ulei, pe
pânză, în formă ovală (15—18 cm diametru), pe toţi bărbaţii
cei mai de seamă ai Românilor de pretutindeni din vremurile cele
mai vechi şi contimporani.
Aici aflai pe cronicarul Grigore Ureche (vornicul), Miron Costin,
Nicolae Costin, Dimitrie Cantemir; pe istoricii şi literaţii: B. P. Haşdeu, Nicolae Bălcescu, Eliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, D i ­
mitrie Bolintineanu, Alexandru Odobescu, Gheorghe LazăV, Gheor­
ghe Şincai, Petru Maior, Gheorghe Bariţiu şi alţii. Pe oamenii
potitici ca Banul Enăchiţă Văcărescu, Mihail Kogălniceanu, N i ­
colae Golescu, Ioan C . Brătianu, Avram Iancu şi pe Domnii ro­
mâni Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, pe D o m ­
nitorul Alexandru Cuza-Vodă şi pe Regele Carol I.
Adevărată galerie de tablouri în miniatură cu portretele băr­
baţilor noştri mari din toate timpurile, binemeritaţi pentru în­
treaga românime.
Din chioşc, prin o a doua uşă, duceau 8—10 trepte de lemn
pe vârful coperişului la o terasă mai mică, ce domina liceul ro­
mânesc din faţă (azi liceul „Andreiu Şaguna"), „Groavăr"-ul (te­
renul liber de dinaintea liceului, pe atunci încă neîmprejmuit), ofe­
rind o perspectivă din cele mai frumoase spre „Cetate", spre
„Romuri" (dealul din spatele liceului săsesc de băieţi de azi) şi
spre Schei.
De-adreapta şi de-astânga celor 8 trepte a modelat Mişu
Popp din lut, pe acoperişul casei, adaptat scopului, dealuri, stânci,
poene şi văi, în miniatură. Acoperite, în parte, cu muşchiu de
pădure şi împănate şi cu minusculi arbori artificiali, aveai impresia
că-ţi trec pe dinaintea ochilor, ca într'un panoptic, locuri cunos­
cute. Iluzia o potenţa şi o mică fântână săritoare şi şerpuitul unor
pârâiaşe, alimentate cu apă de ploaie dintr'un rezervoar aşezat la
un loc potrivit. Nu lipseau seara nici licuricii, reprezentaţi prin
mici lampioa/ie sub sticlă.
Serile line cu lună plină, petrecute în această ambianţă fee­
rică în societatea blândului şi comunicativului amfitrion, au ră') Noroc că nu le-a descoperit ochii vigilenţi ai guvernului unguresc,
căci sigur le confiscau! — N. R.
— 140 —
mas o viaţă întreagă neşterse în amintirea celor ce au avut parte
de ele.
In acest chiosc-„panteon" şi în acest mediu îşi petrecea
Mişu Popp cu predilecţie orele libere de recreaţiune şi reconfortare trupească şi sufletească. Aici găsia inspiraţie şi concepea
parte din operele sale de pictură şi nu înceta a găsi continua
ceva de perfecţionat şi de reparat la opera sa arhitectonică.
I-a şi mers în toate părţile faima acestui „Tusculum" al pic­
torului ; vizitatorii şi prietinii curgeau, din apropriere şi din de­
părtări, şi Mişu Popp Ie arăta cu plăcere şi cu satisfacţie opera
sa, pe cât de originală în concepţie, pe atât de îndrăsneaţă şi
reuşită ca executare. Operă de artist, şi aceasta, între altele multe
în arta picturii.
După moartea lui Mişu Popp, întâmplată la 1892 „panteo­
nul" şi anexele lui au fost demontate.
Frumoasa şi valoroasa galerie de tablouri în miniatură, se
află azi în proprietatea d-lui Iuliu Roşea, publicist, Bucureşti. )
Locul acestor tablouri ar fi, dacă nu la Academia Română
într'unul din muzeele noastre de frunte!
Dar cam aceeaş soarte au avut-o şi biblioteca sa de preţ şi
numeroase alte excelente opere de pictură (portrete) ale lui Mişu
Popp. S'au risipit şi au fost găsite şi achiziţionate, mulţumită nu­
mai unei întâmplări norocoase, de fericitul profesor şi fost president al „Astrei" Andreiu Bârseanu.
Unele din aceste opere împodobesc azi galeria de picturi
româneşti a Muzeului „ A s t r e i " din Sibiu, ca o recunoaştere
postumă a valoarei lor.
1
O glumă reuşită a pictorului
Pe când zugrăvea biserica din comuna „Arpătac" (jud. Treiscaune), pictase, între altele, şi „Cina cea de taină", care, dupăcum se ştie, reprezintă pe Domnul Nostru Isus Christos în mij­
locul apostolilor săi. Erau terminate toate figurile, afară de aceea
a lui Iuda Iscarioteanul, pe care o lăsă pentru mai târziu, spre a
a studia mai bine atitudinea — cu totul în contrast cu aceea a
celorlalţi apostoli — ce urma să dea crudului vânzător, continuând,
i) Str. 13 Septemvrie No 18.
— 141 —
până la complecta lămurire a acestei figuri în sufletul său, să lucreze
la alte panouri. Cu aceasta voia să mulţumească în mare măsură gus­
tul bisericesc artistic al cumnatului său Dumitru Cioflec, originar din
Arpătac, pe atunci învăţător la şcoala „normală" din Braşov, care
de altfel locuia în casa pictorului şi cu care avuse multe discu4iuni în privinţa picturei din bisericele noastre. Se plângea, între
altele, asupra lipsei expresiei juste, Ia unele din sfintele personagii
reprezentate- de diferitele tablouri cu caracter religios.
Autorităţile bisericeşti din Arpătac, în frunte cu preotul local
examinând deaproape lucrările executate, fireşte, mai mult din cu­
riozitate decât din interes artistic — şi necunoscând cele ce ur­
mărea pictorul cu icoana „Cina cea de taină", lăsată fără o fi­
gură, constatară cu surprindere lipsa aceasta.
De aceea s'au adresat pictorului, mai întâi preotul, apoi
dascălul, atrăgându-i, fiecare în felul său, atenţia asupra lipsei din
icoană a unuia din cei 12 apostoli.
Pictorul răspunse liniştit autorităţilor, la cari se asociaseră în
urmă şi poporenii, că va avea neapărat toată grija să completeze
lipsa în curând.
Insă timpul trecea şi icoana tot numai cu 11 apostoli . . .
Atunci unii din săteni de teamă că ar putea să le rămână bi­
serica şi satul de pomină, s'au simţit îndemnaţi să se adreseze şi
ei pictorului printr'un epitrop, care îi făcu nerăbdător între­
barea: „ C e ne facem fără al 12-lea apostol în „Cina cea de taină",
meştere ?"
Pictorul, care abia acum îşi dădu seamă de nedumerirea tu­
turora, produsă de această lipsă, le răspunse prompt, însă nu fără
oarecare ironie: „Da ştiu. Apostolul care lipseşte este Iuda şi nu-i
pe tablou, fiindcă, ticălosul, luând punga cu cei 30 arginţi, a
tulit-o."
Poporenii, înţelegând situaţia în care s'au pus prin ţi­
nuta lor, au renunţat să mai pună întrebări, dar nu s'au liniştit
până n'au văzut cu ochii proprii şi pe al 12-lea apostol, a cărui
lipsă le-ar fi făcut satul de râs.
o
o
— 142 —
Moştenirea lăsată de un preot român
braşovean la 1579 şi alte pagini
din trecutul Ardealului
de Aurel A. Mureşianu
Despre activitatea spirituală a învăţaţilor preoţi români ai
Braşovului din a doua jumătate a veacului al 16-lea. ştim câte
ceva pe urma colaborării lor la traducerea şi tipărirea primelor
cărţi bisericeşti româneşti sub îngrijirea vestitului Coresi ; des­
pre situaţia materială şi cultura socială a acestor preoţi ştim
însă, din lipsă de dovezi istorice, foarte puţin. Un „manuscris de
foarte mare însemnătate" ) găsit şi cercetat de d-I N. Sulică,
profesor la liceul „Papiu Marian" din Târgul-Murăşelui, ne destăinueşte pe lângă faptul important al familiarizării cărturarilor
noştri din aceea vreme, cu cultura clasică „letinească", şi exis­
tenta unui spirit de clasă pronunţat al cărturărimei de atunci, com­
pusă d-in „preoţi dascăli şi dieci" şi deosebită de „mişeîamea,
care n'are lipsă de a. şti sârbeşte şi letineşte."
Căci nu trebue să pierdem din vedere, că în epoca la care
se referă studiul nostru de faţă preoţimea românească se re­
cruta mai ales din familii fruntaşe de cneji şi chiar voevozi şi
forma încă o adevărată elită socială şi intelectuală a neamului.
Preoţia era încă atunci, într'o măsură mult mai mare decât mai
târziu o funcţie socială ereditară, iar „dinastiile" preoţeşti erau
un fenomen caracteristic pentru acele vremi îndepărtate ale is­
toriei noastre. Găsim preoţi în cele dintâi familii domneşti şi
nu este exclus ca şi la începutul rolului Basarabilor să întâlnim
teocraţia; iar despre nobilimea maramureşană descălecătoare a
Moldovei stim că încă în secolul al 14 lea număra o mulţime
de preoţi ).
1
2
') N. lorga in Revista Istorică, an. XVii, p. 318.
2) In anul 1384 nobilii maramureşeni „preotul (presbyter) Mirislaw Pop,
Dragomir şi Ştefan" se judecă cu vărul lor „Ladisiau fiul Iui Draguş" din
Giuleşti pentru un brâu în preţ de 26 florini al moşului lor. Având in ve­
dere marea valoare pentru acel timp a acestui brâu, el trebuia să fi fost de aur
şi să fi aparţinut unui nobil de seamă sau chiar voevod. — Dr. I. Mihalyi de
Apşa, Diplome maramureşene din sec. XIV şi XV, Maramureş-Szighet,
1900, p. 81.
-
143 —
O astfel de „dinastie" ereditară a fost şi familia primilor
preoţi ai vestitei biserici „Sf. Nicolae" din Braşov, a cărei ge­
nealogie o putem urmări în mod neîntrerupt dela 1484 până la
anul 1670.
Cu toate datele ce ne stăteau până acum la dispoziţie, ne
era însă foarte greu a afirma ceva precis despre averea sau
starea materială a unui preot românesc de acum 400 de ani. O
condică din cele mai vechi şi mai interesante ale arhivei ora­
şului Braşov — până acum nebăgate în seamă, — ne desvălue
şi această taină. Este un registru al oficiului de împărţeală, pen­
tru cazuri de moştenire, al Magistratului Braşov, început la anul
1579, foarte frumos legat şi bine conservat, purtând următorul
titlu:
LIBER
REGISTRATIONIS
ANNO DM
LITERUM
DIVISIONALIUM
1578
INCHOATUS.
Printre zecile şi sutele de nume de orăşeni saşi ai Bra­
şovului de diferite condiţiuni s'au strecurat în acest registru şi
trei nume româneşti : Zathmari Peter Pop, (nemeşul sătmărean
Petru Pop), Stoica Neagul („Nogel") şi Popa Thoma.
Nu ne vom ocupa deocamdată decât cu acesta din urmă,
care pare a fi distinsul membru cu acest nume al dinastiei preo­
ţeşti a Braşovului, fost copil de casă al banului Craiovei, logogofăt şi intrepret la Magistratul Braşovului şi sol al Saşilor la
Curţile voevozilor români de peste Carpaţi; deşi faptul existenţei
la 1579, când se face împărţeala, a unei „mame" a copiilor şi
moştenitorilor săi, este în contrazicere cu datele vechei cronici
a bisericei Sf. Nicolae. După această cronică Popa Toma, „neavând feciori" şi „murindu-i preoteasa", se călugări în mănăs­
tirea Râncaciovului, unde „s'a pristăvit" la 21 Noemvrie 1572. )
Popa Toma neavând „feciori", copii amintiţi în împărţeala fă­
cută de Magistratul Braşovului la 5 Iulie 1579 puteau să fie
deci fete, dar „mama" cum de trăia la 1579, când cronica spune
şi afirmă contrarul ? Să fi fost un alt Toma, nepot al celui din­
tâi ? Faptul că împărţeala moştenirii se face la 7 ani după
moartea lui, nu este neobicinuit, mai ales că el murise în ţară
1
i) Radu Tempea, Istoria Beserecei Şcheilor Braşovului, publicată de
Dr. Sterie Stinghe Braşov, 1899, p. 3.
— 144 —
străină. Au fost cazări când împărţeala s'a făcut şi mai târziu.
Neputând da un răspuns hotărît la această întrebare, ne vom
mărgini la publicarea, în traducere românească, a actului prin
care averea lui „Popa Thoma" se împarte între moştenitorii săi,
dându-se după obiceiul de atunci / părţi copiilor, iar a treia
parte mamei lor.
Precum reiese din inventarul copiat în registrul amintit —
căci el nu conţinea decât copiile actelor originale de împărţeală
— la 1579 moştenirea „Popa Thoma* reprezenta o valoare de
167.90 fiorini. Averea lui trebue să fi fost însă mai mare, căci precum
ne spune şi documentul, o parte se irosise cu creşterea copiilor.
Averea mobilă reprezenta 92.90 fiorini, iar casa 75 f. Era una
dintre casele mai bune, căci întâlnim o mulţime de case săseşti
braşovene de o valoare cu mult mai mică. Caii şi oile, ca şi
vitele în genere, aveau pe atunci un preţ relativ foarte mare.
Ca şi Ia nemeşul Petru Pop din Sătmar, care poartă tunici cu
nasturi de argint şi săbii, inventarul se începe cu oile şi cu
caii răposatului. Iată-1:
2
3
1579/5 Iulie
POPA THOMA
împărţeala copiilor.
Mai întâi de toate s'au scris lucrurile precum urmează:
140 de oi, f.(iorini) 46; 3 cai, f. 10.50, fân, f. 4; ovăs, f. 240.
1 pahar şi 3 linguri (de argint) f. 10; nasturi şi cercei, f. 2.50; un
brâu, f. 1.50; cămăşi femeieşti, f. 6; o haină bărbătească f. 4; o haină femeiască, f. 6.
Toate acestea la olaltă (summa sumarum) fl. 92.90.
Scăzând datoriile de 26 f. rămân cu totul de împărţit f. 66.90.
Două treimi ale copiilor fac f. 44.60.
Dar pentrucă 3 copii sunt deja mari şi nu mai au nevoie de a fi în­
grijiţi şi crescuţi.... am dat mamei f. 14.50, ca să mai ţină copii încă 2 ani cu
locuinţă şi hrană şi îmbrăcăminte. De aceea ea mai primeşte următoarele :
O haină femeiască, f. 4; un covor vechiu, f. 1; 9 talere (farfurii) f. 3;
6 căni, f. 2 ; 5 perini cu feţele lor, f. 1.50; alt covor vechiu, o masă cu laviţe
şi tot calabalâcul, fl. 2. — Summa f. 14.50.
Casa se preţueşte cu f. 75. Partea copiilor la ea, f. 50.
S'a îngăduit socrului şi mamei să locuiască în casă 2 ani, însă.... cu
condiţia ca să plătească primarului (Braşovului) birul de „Sân-Mărtin". Aşa
să se dea de ştire. Toate s'au lăsat în grija mamei.
Collation. cum originali
per N o t a r . e t c .
*
— 145 —
O alegere de dascăl şi de gocimani la Cristian
în 1783
Despre felul cum se făceau alegerile conducătorilor s u ­
fleteşti ai Româuilor din satele Ţării Bârsei ni-s'au păstrat ur­
me interesante în arhiva Magistratului Braşovului, care, precum
se ştie, ţinea în manile sale frânele administraţiei si conducerii
politice a întregului ţinut. Cu toată opoziţiunea forurilor noastre
înalte bisericeşti din trecut, Saşii reuşiră totuşi să-şi păs­
treze până pe timpul marei revoluţii franceze dreptul de supra­
veghere şi de control chiar şi în afacerile interne ale bisericei
şi ale clerului românesc de aici.
Un astfel de caz interesant a fost şi conflictul ivit în anul
1783 între preotul român din Cristian, Popa Bucur şi o parte din
enoriaşii săi. Aceştia din urmă se plâng Magistratului, că Popa
Bucur a făcut şi pe fiul său Stoica dascăl în comună, alături de
vechiul „dascăl Lazar", care servise acolo de 20 de ani şi cu care
„au fost întotdeauna mulţumiţi." Ei se mai plâng că Popa B u ­
cur a numit în mod volnic şi alţi gocimani şi juraţi bisericeşti
în locul celor vechi. Ei cer deci cu atât mai mult menţinerea şi
mai departe în funcţie a dascălului Lazăr, cu cât acesta este
născut în Cristian, pe când autoritarul popa Bucur „este un om
străin".
Pentru curmarea acestor nemulţumiri Magistratul Braşovului
nu găseşte altă cale, decât consultarea la faţa locului a dorin­
ţelor sătenilor români ai Cristianului. El ordonă deci a se face
o alegere în toată forma, la care fiecare gospodar al comunei să-şi
exprime prin vot şi pe faţă dorinţa sa.
Alegerea se ţinu, în prezenţa protopopului ordodox al Bra­
şovului, la 17 Martie 1783 şi se sfârşi cu izbânda popii Bucur
şi a dascălilor şi a gocimanilor numiţi de el.
Iată şi adresa cătră Magistrat a funcţionarilor saşi din
Cristian cari au supraveghiat această alegere :
Conform poruncii măritului Magistrat am convocat ieri la 17 a acestei
luni întreaga comună românească şt am ales prin ea pe dascăl şi pe gocimanii bisericei jpr după cele mai 'multe voturi, cu care prilej fiul popii a pri­
mit ca dascăl şi noii gocimani ca epitropi bisericeşti cele mai multe voturi,
precum urmează pe contrapagină.
F o n c ţ i o n a r l i din C r i s t i a n i )
i) Arh. Mun. Braşov, nr. 301 şi 362 din 1783.
Au votat cu totul 100 de gospodari. Stoica Popovici reuşi
cu 52 fată de 43, iar gocimanii cei noi cu 50 faţă de 47 voturi.
Rezultatul a fost bun şi pentru parohie, pentrucă Popa
Bucur a fost un om vrednic şi învăţat. Aceasta o dovedeşte şi un
„atestat" din 6 Decemvrie 1790 al primăriei săseşti a comunei
Cristian, în care se spune că el „a servit biserica grecească
(sic) din Cristian timp de 38 de ani cu osârdie şi cu credinţă" ),
precum şi faptul că dela el ne-a rămas şi un manuscris de va­
loare. Sunt „învăţăturile Creştineşti", copiate în 1787 de „ierei.
Bucur ot Cârstiian", ce se păstrează în biblioteca „Astrei" din
Sibiu. ) Dar Popa Bucur se trăgea şi dintr'un neam ales, ori­
ginar, după tradiţie, din Câmpulungul Munteniei ); el a fost fiul
energicului apărător al ordoxismului Românilor din Ţara Bârsei,
bine cunoscut şi din documentele bisericei sf. Nicolae din Bra­
şov, Popa Stoica din Râjnov. O însemnare făcută pe temeiul tra­
diţiei de regretatul paroh al Miercurei, Romul Pop ), , scrie des­
pre acesta între altele :
1
2
3
4
„Acest Popa Stoica, pe timpul Măriei Tereziei, când terorizarea orto­
docşilor îşi ajunse culmea, când erau postate tunurile pe coastele Braşovului
să constrângă pe Români să treacă la uniţi cu vestita lor biserică a Sf. Ni­
colae, acest Popa Stoica a luat parte în comisiunea Braşovenilor dusă la
Petrograd, la împărăteasa Rusiei Elisabeta, care a somat apoi pe Măria Te­
rezia să curme terorismul asupra ortodocşilor, dacă nu ortodocseşte pe toţi
papistaşii din imperiul său — măsură ce a mântuit pe Braşoveni de unitism
şi i-a păstrat ca cei mai mari Români şi ortodocşi până în ziua de astăzi."
Frumoasele însuşiri ale neamului s'au manifestat şi la fiul
şi urmaşul popii Bucur, la parohul Stoica Popovici, supt a cărui
păstorire şi la a cărui stăruinţă s'a zidit la 1795 şi frumoasa
biserică de piatră pe care el însuşi o zugrăvi întreagă, pe di­
năuntru şi pe dinafară, cu chieltuiala sa, în 1821. Mult a făcut
pentru biserica din Cristian şi fiul său, marele comerciant şi
') Ibidem, nr. 2346—1790.
) N. lorga, Scrisori şi inscripţii ardelene, Bucureşti 1906, voi. II. p. 5.
3) Familia avea legături cu „Ţara" şi la 1806. Căci pe un Mineiu vechiu
al bisericei din Cristian cetim şi următoarea însemnare făcută de Popa Stoica
Popovici, fiul şi urmaşul lui Bucur: „Să se ştie de când am fost în Ţară la
rude, în anul 1806 în luna lui Martie 22".
4) însemnarea ne-a fost comunicată de d-l prof. Vaier Maximilian, ta­
lentatul pictor braşovean.
3
— 147 —
filantrop din Lugoj, Iova Popovici (1794—1871), cavaler al or­
dinului Sf. Grigorie cel Mare şi alţi descendenţi distinşi ai Săi.
Rolul vechei tulpine de cărturari nu s'a sfârşit însă aici,
căci din ea au răsărit oameni de seamă până în zilele noastre.
Inşirarea şi scoaterea lor din uitare aparţine însă unui istoric
al familiei.
Alegerea dela 1783 n'a avut deci decât urmări binefăcătoare
pentru cultura neamului nostru.
*
Când s'a desfiinţat „poarta românească" a
Braşovului?
Unul dintre cei mai de seamă cronicari ai Saşilor braşo­
veni din veacul al 18-lea, Toma Tartler aminteşte, în scrierile
sale, nu odată, „poarta românească" a cetăţii Braşovului. Este
singura poartă care lega până la începutul veacului trecut car­
tierul sau oraşul românesc al Şcheiului cu Cetatea internă a
Braşovului, încunjurată de puternicele fortificaţii medievale şi
care a fost astupată şi desfiinţată la începutul veacului trecut
şi înlocuită cu alte două porţi nouă zidite în spărtura zidurilor
Cetăţii în drept cu cele două străzi principale: vechea „uliţă
a Şcheilor", numită mai târziu, a „Orfanilor" (azi,' str. M u ­
reşenilor) şi vechea stradă Târgul Cailor (azi str. G h . Bariţiu)
„Poarta românească" amintită de Tartler, n'a fost o numire
întâmplătoare, precum credeau chiar şi unii istorici saşi, ci a fost
vechea şi adevărata numire populară a ei, pe care o găsim ates­
tată şi într'o hartă italienească a Transilvaniei din anul 1699 „de­
dicată" împăratului Austriei Iosif I. de Morando Visconti, „su­
prem inginer al M . Sale în Transilvania".
In planul oraşului Braşov (Pianta di Kronstadt), reprodus
în colţul hărţii amintite, citim între cele 6 monumente principale
ale oraşului şi : Porta Valacha ).
Ffumosul bastion cu patru turnuleţe, care acoperea această
poartă monumentală, există încă. De partea dinspre miază-zi se
1
') Vezi reproducerea acestui plan interesant al Braşovului în: Andrei
Veress, Bibliografia română-ungară, Bucureşti 1931, p. 141.
— 148 —
poate ceti şi astăzi în pisania latinească pusă de vestitul mare
judeţ al Braşovului, Ioan Benckner: anul 1559.
In anul 1828 s'a zidit însă, ceva mai spre răsărit, marea
poartă „a Şcheilor", din faţa uliţei cu acest nume, pe care urma
să se desfăşure întreaga circulaţie dintre suburbia românească
şi oraşul intern. In urma marei activităţi comerciale a oraşului
din veacul al 18-lea, această poartă devenise însă de mult ne­
îndestulătoare pentru satisfacerea nevoilor circulaţiei. Românii
încercară deci în tot chipul să înduplece pe Saşi de a deschide
o nouă poartă între str. Târgul Cailor şi str. Ecaterinei, centru
important al marelui comerţ românesc. Cel ce stărui mai mult şi
reuşi să obţină acest „favor", nu dela Saşi, ci prin intervenţiile
sale energice pe lângă guvernul Ardealului şi Curtea din Viena,
a fost fruntaşul român braşovean Dumitru N. Nicolau, fratele
scriitorului Nicolae Nicolau şi cumnatul cunoscuţilor filantropi
fraţii Ion şi Constantin Boghici.
Într'o scrisoare a sa din 13 Decemvrie 1832 adresată cu­
ratorilor bisericei Sf. Nicolae din Braşov, Dumitru Nicolau scrie
despre aceasta următoarele:
Ci fiindcă eu ca un Patriot nu numai păntru sporirea finanţelor Sf.
Biserici mam silit, dar şi toate cele împotrivnici întâmplări, care putea aduce
dări şi Oraşului scăderi după putinţă am apărat, şi la acele ce privia spre
înfrumsăţirea oraşului şi uşurarea cheltuelilor lăcuitorilor în tot chipul mam
silit, a cărora Dovadă iaste Poarta ce sau deschis în Târgul Cailor, prin
care sau leznit transporturile celor tribuincioase ale vieţii lăcuitorilor din
Bolgarsechi (Şchei — n. aut), păntru a caria zidire am purtat Proţes în 15 ani
păn la înaltul scaun împărătesc, cheltuind cu Inginiri şi Poştă afar din Oste­
neala mea peste R. fl. 500, Bani ai miei făr am plăti oraşu păntru osteneala şi
cheltuiala mea măcar un creiţar".i)
Spargerea zidurilor cetăţii la capătul uliţei Târgul Cailor
s'a început în anul 1819, iar la 31 August 1820 se putea inau­
gura noua arteră importantă a circulaţiei oraşului Braşov, des­
chisă numai şi numai la stăruinţele Românilor doritori de avânt
şi de progres.
6) Arch. Bisericei Sf. Nicolae, anul 1832.
— 149 —
însemnări din 1817 în turnul bisericei lui
Petru Maior din Reghin
Se ştie că marele Petru Maior a funcţionat între anii 1784—
1809 ca paroh al Reghinului şi protopop al Gurghiului; foarte
puţini vor fi ştiind însă că lui i-se datoreşte în primul rând şi
clădirea frumoasei biserici de piatră de ritul „grecesc unit" di»
Reghinul Săsesc. Şi cu totul necunoscut era faptul că clădirea
acestei biserici a fast începută de Petru Maior încă din anul 1803.
Până la această dată Românii n'au avut biserică decât în Reghinul
unguresc, unde a fost şi reşedinţa lui Maior. Abia Ia 1803 Ua
succes lui Petru Maior, după o luptă pe viaţă şi moarte cu Magis­
tratul Reghinului Săsesc, să poată începe, cu sprijinul bănesc al
bogatelor familii de neguţători români de acolo, mai cu seamă
macedo-rcmâni, c a : Marinovici, Bardosy, Dimitriu, Mihailovici,
Munteanu şi altele, zidirea unei mari şi frumoase biserici. G e ­
nialul cărturar a bătut pe Saşi, dar nu s'a putut împăca cu ei.
Aceasta a fost şi una din cauzele mutării sale în 1809 Ia Buda.
Făcându-se de curând reparaţii la turnul bisericei, s'a găsit
în globul crucii ei şi următoarele documente scrise cu slove
vechi pe care le reproducem după fotografia ce urmaşul de azi
al lui Petru Maior, d-l Ariton M . Popa, protopopul Reghinului, a
binevoit a ni-o pune la dispoziţie cu ocaziunea trecerii noastre
pe acolo :
1.
Cu vrerea Tatălui; cu ajutoriul fiului şi cu înpreuna lucrarea Sfântului
Duh, întru cinstea unuia Dmzeu în trei feţe, sau rânduit acest turn la Anul
1817 întru aceste luni Iunie şi Iulie, supt stăpânirea prea înălţatului şi binecredinciosului împărat Franţisc 1-ul şi supt Arhiepăstoriia Exţelenţii sale prea
osfinţitului Domn Ioan Bobb vlădicului de lege greciască unit al făgăraşului.
Şi sau rădicat prin osteneala şl cheltuiala Dumnealui c(institului) neguţători
unit de lege greciască Chir. Mihail împreună cu c(instita) soaţa sa Samfira şi
fii Ioan şi Gheorghe întru vecinica pomenire a Dumnealor, cu cinste şi alţi
buni cinstitori de Dmzeu mai ajutând, şi sau rădicat întru această vreme,
când aici în ţeară fărdela de grâu să cumpăra cu 15 zloţi iară cucuruzul cu
13 în ţâcfule, sau bani de hârtie care feliu de bani umblători pentru aducere
aminte şi pomenire şi aici întru aciastă scrisoare să pune una de 5 zloţi.
Sau scris în anul 1817: Iulie 9 zile.
P o p p A l e x a n d r u paroh.
— 150 —
2.
Scris de altă mână:
această biserică să început a să faci de la anu 1803 şi sa gătat în 1817: şi
cari au chiltuit pintru făcut anume tuţi: niculae muntăn (sic) şăndru blăjan,
todur barduşi, mihai muntean, costa dimitriu dela ţara turcească... zah(a)ria
marinovici... încă din ţara turcească, şi atunţi era de hârtie bani lezun
(Losung — n. aut.) şi ira grâu... (şters)... zloţi ferdela şi cucuruzul cu (şters)...
3.
Iarăşi de altă mână:
Acest turn sa făcut în anul 1817. iera grâu cu f. 15 zloţi şi cucuruzii
cu f. 14 zloţi şi umbla bani de hârtie,
urmează cu litere latine şi ortografie ungurească:
fohann Marin Măria Marin. Cika (Ţica) Marin. Nikulaus Marin —
Georg Marin. Anna Marin.
Sz. Regen în 9 Iulie.
Un document important din răsmiriţa dela 1848
In grinda unei case din piaţa Reghinului-Săsesc, care a
aparţinut odinioară fruntaşei familii Marinovici de acolo, nu­
mită Ia început Marin şi Grecu şi venită în Ardeal pe la sfârşitul
veacului al 18-lea din Macedonia, s'a dat peste un document foarte
interesant din anul 1851, în care se descrie în chip foarte plas­
tic pagubele pricinuite în 1848 oraşului şi locuitorilor săi saşi
şi români de cătră trupele victorioase pentru moment ale Insur­
genţilor maghiari.
Documentul se găseşte în posesiunea d-lui Dr. Alexandru
Ceuşianu, distinsul avocat, fost deputat şi proprietar din Reghin.
L'am transcris întocmai după originalul românesc scris cu
litere cirilice, cu excepţia câtorva nume scrise cu litere latine:
Eu Neculae Marinovici Grec(u)i) născut în Sas-Reghin am cumpărat
i) Toate coloniile Românilor macedoneni aşezate în decursul veacului
al 18-lea până în cele mai depărtate oraşe ale Europei. au fost considerate
drept colonii „greceşti", iar ei numiţi chiar şi de Românii din Ardeal „Greci".
Acest fenomen curios, datorit faptului întrebuinţării dialectului lor aromânesc
numai în cercul restrâns al familiei şi al lipsei la dânşii a unei limbi literare na­
ţionale, a fost constatat de d-l N. Iorga şi la colonia de Aromâni din
Moscopole, aşezată în sec. al 18-lea în oraşul Posnan din Polonia. Deşi tre­
ceau în faţa oficialităţii polone în mod exclusiv de „Greci", aceşti macedo­
neni se considerau între sine de „Romano-Vlahi" şi procurau copiilor lor
„Noua pedagogie" a lui Ucuta scrisă în dialectul şi „pentru gloria" neamului
lor celui adevărat. — N. Iorga, Note polone, Analele Academiei, Mem. secţ.
istorice, Ser. III. Tom II, p. 393 şi urm.
— 151
acest loc de casă în Anul 1846 dela Bogner neguţători(u), şi cu ajutorul lui
Dumnezeu am zidit această casă din fundamănt în Anul 1847 şi 48 cănd am
fost gata de tot, şi mobilulile (sic) în casă toate, şi bolta plină cu marfă şi
magazinu cu pimniţa denpreună.
Sau sculat Magyiari (sic) adecă unguri(i) asupra împăratului şi asupra
Saşilor şi asupra Românilor, pe romani (sic) iau împuşcat şi iau spânzurat,
pe Saşi iau robit şi toata oastea împărătească au bătuto afară din Ardeal.
Această nespusă şi cumplita şi tireană întâmplare sau întâmplat în Anul 1848
în 1 zi Noemvrie am fost siliţi a lăsa toată avuţia şi casa şi abea am scăpat
cu patru copi (i) mici pană la Bistriţă, acolo am şăzut 7 zile. dupa 7 zile întorcândune îndărăpt nam aflat nemica, numai cenuşa de toată avuţia, la preţi
de 120 mii pagubă au fost, fără de aceia au făcut împăraţii Ungurilor cu nu­
me Koşut Lajos bancnoturi, şi intrând Muscali(i) am fost păgubit cu 3 mij
de zloţi bani de alui Koşut.
Szasz Regen în 10 Dechemvrie 1851.
N e c u l a e Marinovici
Ştefan Mailat
Domnul Făgăraşului
(1502—1550)
de Pr. Octavian Popa
profesor secundar.
(Urmare)
Liga patrioţilor.
Mailat cu Emeric Balassa, cu Francisc Kendy şi cu alţii
au pornit în Ardeal o mişcare, care ameninţa cu prăbuşire tro­
nul lui Zapolia. Mailat, Balassa şi Kendy încă mai înainte au
încheiat un acord, o „confoederatio" după modelul polon. Sco­
pul acestei alianţe a fost, că după moartea lui Zapolia acela să
fie principe al Ardealului, pe care îl vor alege ei. Aceasta ideie !
au propagat-o în cercurile magnaţilor ardeleni, înclinaţi spre
separatism şi le-a succes a câştiga pe mulţi şi astfel alianţa a
cuprins din ce în ce tot mai mulţi nobili. ) Cu aceasta ideia lui
Mailat de a deslipi Ardealul de Ungaria începea să prindă teren.
Gândul sau era să ajungă principe, fiindcă nu putea fi nici o
îndoială, că în caz de alegere el era să fie alesul, ca cel mai
puternic şi mai popular magnat al Ardealului.
De bunăseamă ideia aceasta s'a născut în capul lui Mailat
ca Român. El vedea, cum ţările româneşti îşi aveau domnii lor
din sângele lor; vedea dragostea, cu care vorbeau Românii de
domnul Petru Rareş şi cum boierii şi iobagii din Ţara Oltului
îşi aduceau cu drag aminte de stăpânirea românească asupra
ţărişoarei lor. El însuşi ca Român era iubit de boierii şi iobagii
români dintre Braşov şi Sibiu, cari vedeau în stăpânul Făgăra­
şului un adevărat principe, dupăcum ne spune prietenul lui
Mailat, Nicolae Românul: „Haec arx est veluti quidam parvus
ducatus. Subiecţi sunt ei Bojarones Valachi, qui arcis dominum
observant ut principem." Contactul des şi intim, pe care îl avea
cu boierii români din Ţara Oltului, cari l-au însoţit în luptele,
cari l-au înălţat în ochii contimporanilor şi vitejia, cu care s'a
luptat poporul românesc de aici, ştiindu-se sub steagul unui
domn de un sânge cu ei, precum şi împrejurarea că majoritatea
1
') Acsâdy, o. c. pag. 135.
— 153 —
locuitoritor din Ardeal sunt Români,, l-au făcut să conceapă ideia
unui principat românesc al Ardealului. Atunci, fiind Zapolia se­
rios bolnav, a crezut, că ideia de a deslipi Ardealul şi a-1 face
principat, se va putea realiza în curând. Aşa înţelegem noi to­
nul, cu care istoriograful ungur al Ardealului, Szilâgyi, vorbeşte
de Mailat: „Pe cât a fost de poftitor de mărire, pe atât a fost de
un caracter josnic şi cu însuşirile sale strălucite a făurit pla­
nuri trădătoare de patrie. A fost mai rău decât acei cavaleri
răpitori, cari din câte o cetate erau sbirii unui ţinut. El deadreptul, fără nici o rezervă, a voit să desfacă Ardealul de U n ­
garia şi să-1 transforme în voivodat tributar, sub suzeranitatea
turcească, asemenea Moldovei şi Munteniei". ) Dar ideia de a
deslipi Ardealul de Ungaria nu se putea duce la îndeplinire de­
cât cu ajutorul magnaţilor, cari trecuseră în cea mai mare parte
la calvinism în urma propagandei, care chiar în acel timp se
făcea în Ardeal. C a să câştige şi mai mult simpatiile şi încre­
derea magnaţilor, Mailat însuşi părăseşte catolicismul, pe care
1-a primit în copilărie cu tatăl său, şi trece la calvinism. Din
opoziţia, pe care mai târziu o vedem la magnaţii unguri, putem
deduce cu dreptul, că Mailat a început mişcarea cu gânduri ro­
mâneşti, pe cari însă nu a voit să le trădeze, ci a pus ca scop
apropiat al confederaţiei aceea, ce-i durea pe toţi, mântuirea
tării de ruina, care o ameninţa.
1
Sfârşitul anului 1539 a desăvârşit această mişcare, care poartă
numele de conjuraţiunea lui Mailat şi răscoala lui Mailat contra
lui Zapolia. Dar la început n'a fost nici conjuraţiune, nici răs­
coală, ci a fost asociarea bunilor patrioţi, de a scăpa ţara şi
mai cu seamă de a fi pregătiţi pentru timpul morţii Iui ZapoIia>
care nu putea întârzia mult. Acesta era scopul mărturisit al
mişcării lui Mailat, iar scopul nemărturisit al lui Mailat era se­
pararea Ardealului de Ungaria şi proclamarea de principat sub
suzeranitatea Ungariei, având nădejde de a ajunge el principe.
Din actul iscălit de Mailat şi tovarăşii săi se vede, că Mailat
se bucura atunci de o deosebită consideraţiune. Actul se începe
cu cuvintele: „Noi Ştefan Mailat, Emeric Balassa..." şi urmează
ceice au iscălit şi apoi se spune că din confederaţie fac parte
') Szilâgyi I. pag. 266.
— 154 —
toţi cei ce şi-au comunicat adesiunea lui Mailat, sau prin scri­
soare, ceeace arată că Mailat era sufletul mişcării. )
Liga s'a sporit şi în 21 Dec. 1539 a luat forma hotărîtă în
documentele iscălite în Almaş, Gurghiu şi Szent-Gâl. S'a în­
cheiat atunci alianţa defensivă şi ofensivă între cei mai de
frunte magnaţi, prin care pe lângă apărarea reciprocă se obli­
gau, ca după moartea domnitorului acela să fie principe, pe care
îl vor alege ei cu voinţă comună. )
Am văzut, ce planuri făuria creeru! lui Mailat. In acest
scop a stăruit şi a agitat mult, până a văzut pe fruntaşii mag­
naţilor adunaţi în jurul său. Pe unii i-a câştigat prin daruri, pe
alţii i-a pornit vorbindu-le de jafurile multe şi de dările cele
grele, arătându-le, că dacă vor încheia pace cu Turcii, dările se
vor uşura. Pe unii i-a atras în ligă ura faţă de călugărul Martinuzzi şi de apucăturile lui, prin cari a sechestrat cu totul pe
rege, conducându-1 după voia sa.
Liga s'a încheiat obligându-se cu toţii să lucre în secret
organizându-se pentru a stoarce îmbunătăţiri deocamdată dela
rege, pentru a câştiga o uşurare a dărilor şi pentru a smulge
pe rege de sub influinţa lui Martinuzzi. Despre încheierea ligii
şi scopurile ei a aflat şi Zapolia destul de curând. Ştirea i-au
dus-o în Buda Menhert Andrâssy, unul dintre contractanţi, cu
Lupu Bethlen şi Emeric Vegedy şi au convins pe rege să vadă
în ligă mâna lui Ferdinand. Ospătând pe prietinii săi din Ar­
deal, cari i-au dus ştirea, regele a zis : „ E i , numai să bem,
pentrucă în Ardeal nu mai căpătăm vin. L-a pustiit domnul meu
Mailat. Valahul, până e sărac, bea din crâşmă, dar dacă ajunge
domn mare, îşi ţine pivniţa cea scumpă pe masă". ) Din aceste
cuvinte se poate vedea toată amărăciunea lui Zapolia contra
valahului Mailat. Se vede, că la masă s'a vorbit de mişcarea
lui Mailat, punându-se în legătură cu originea românească a lui
si cu planul de a face din Ardeal o tară românească ca celelalte două ţări surori.
1
2
3
Când s'a auzit în ţară, şi s'a auzit curând, că Zapolia
aflând de constituirea ligii o consideră de conjuraţie contra sa,
') V. actul la Acsâdy o. c. pag. 135.
) Maj'ath B. pag. 73.
s) Szilâgy I. 268, Bunea 37, Szâdeczky 18.
2
mulţi s'au înspăimântat şi au părăsit pe îndrăzneţul voevod.
Ceeace până acum a avut caracter regnicolar, acum s'a schim­
bat în partid; ce până acum era socotit ca o mişcare pentru
salvarea patriei, acum se considera de trădare, de Ies majestate,
de conjuraţie. Dar Mailat n'a dat înapoi, ci cu toată puterea şi
energia, de care era capabil, s'a pus în fruntea nemulţămiţilor
şi a păşit făţiş contra regelui.
Planuri de mărire.
Acum Mailat a început să lucreze pe socoteala proprie,
încrezut în însuşirile sale militare şi în popularitatea sa, caşi
pe sprijinul ce i-1 putea da cumnatul său Toma Nâdasdy, care
ajunsese atotputernic pe lângă Ferdinand, el a încercat să urce
drumul spre mărirea, la care îl chema ambiţia sa şi succesele
sale militare şi politice de până acuma. Trimite soli la C o n stantinopol, ca să promită sultanului 12,000 de galbeni anual,
dacă în locul lui Zapolia îl pune pe el de principe al Ardealului.
Pe fratele său Dumitru îl trimite la domnul Munteniei, ca să-1
roage de ajutor. Plin de încredere aştepta el răspunsul sulta­
nului, pe care îl credea foarte supărat pe Zapolia din cauza
păcii dela Oradea. Desiluzia i-a fost mare. Soliman a refuzat
oferta sa, iar marele vizir, Lufti-bei, îl îndrumă să fie ascultător
regelui său. Pe fratele său Dumitru însă domnul Munteniei 1-a
ţinut prizonier. )
Mailat n'a dezarmat. Eşecul 1-a făcut să-şi intenzifice ac­
tivitatea şi să strângă tot mai mult pe prietini şi pe nemulţămiţi în jurul său. Nu numai influinţa cumnatului său, ci şi am­
biţia sa personală îl împingea spre Ferdinand. Prietinilor săi le
arăta, că ţara numai prin Ferdinand poate scăpa de Turci şi de
războaiele interne. In consecinţă stăruia din toate puterile să
ducă pe Ardeleni în tabăra lui Ferdinand. La începutul anului
1540 îşi oferi Iui Ferdinand serviciile sale contra lui Zapolia
promiţându-i, că dacă îi trimite 13,000 de soldaţi îi dă în mână
Ardealul şi îi punea în vedere cucerirea sigură a Ungariei .) FeTdinand a acceptat cu plăcere oferta, a promis ajutorul, dar, ca
totdeauna, a rămas în stadiul promisiunilor.
1
2
i) Bunea 37, Majlâth B. 75, Szilagyi I. 267 şi 270, Szădeczky 18.
a) Majlâth B. 76.'
— 156 —
Amândoi voevozii Ardealului, Mailat şi Balassa, aii ridicat
steagul răscoalei. Scopul acum era delăturarea lui Zapolia şî
unirea Ungariei sub Ferdinand, iar Mailat urmărea scopul său
personal, bazându-se pe unul din punctele fixate în actul de
constituire al ligii, alegerea principelui în Ardeal. El, încrezut
în popularitatea sa, privea ca sigură alegerea sa de principe,
cu sau fără voia Turcilor.
Zapolia, aflând despre mişcările din Ardeal şi fiind în­
ştiinţat dela Constantinopol despre demersurile făcute de Mailat,
la sfârşitul lui Februarie 1540 a plecat spre Ardeal. La plecare
întrebându-I cei din jur, ce sabie să-i aducă, a răspuns : „in
adevăr, ca rege creştin aş dori să merg fără sabie în Ardeal,
dar domnul meu voevodul şi ai săi mă aşteaptă cu sabie. De­
aceea legaţi-mi sabia, cu care odinioară am luptat contra ţă­
ranului Dozsa ), pentrucă nu merită mai mult decât atât capul
mişel al lui Mailat." Regele glumia, dar era serios bolnav şi
foarte slăbit la plecarea sa în drumul, din care nu avea să se
mai întoarcă viu. )
Intr'acestea lucrurile se precipitau văzând cu ochii. Mailat
şi ai săi deadreptul nu vorbiau şi nu lucrau contra lui Zapolia,
ci contra călugărului Martinuzzi, care era urgisit de toţi din
cauza multelor şi grelelor dări, la cari a supus ţara. Aderenţii
lui Mailat s'au înmulţit astfel, încât a crezut momentul potrivit,
ca să dea lovitura. A convocat • dieta la Târgu-Murăş pe 9
Martie 1540 şi şi-a pregătit pe ai săi astfel, încât credea, că va
putea să se aleagă pe neaşteptate de principe. Dar Lupu Bethlen, cel care cu încă doi au trădat Iui Zapolia, în Buda, sco­
purile ligii, venind înainte la adunare, a desvălit scopul, pe care
îl urmăreşte Mailat, ceeeace a provocat mare consternare între
aderenţi. Descoperirile Iui Bethlen au făcut să se schimbe ţinuta
revoluţionară a statelor ardelene adunate. Aflând Mailat despre
intervenţia lui Bethlen şi văzându-şi scopul primejduit, nici nu
s'a prezentat în adunare, ci prin colegul său, voevodul Balassa,
a agitat pe cei prezenţi contra lui Martinuzzi şi a făcut să se
1
2
i) E vorba de răscoala ţăranilor de sub conducerea lui Gh. Dozsa
din 1514, pe care după ce 1-a învins Zapolia, — 1-a executat în mod înfio­
rător: 1-a pus pe un tron de fier înroşit în foc, în cap i-a pus coroană de
fier, iar în mână sceptru de fier, înroşit în foc.
3) Acsâdy 138, Szilâgyi F. 268, Majlâth B. 78 şi Szâdeczky 18.
aleagă delegaţi ai celor trei naţiuni, cari să ducă regelui plân­
gerile.
Trimişii dietei din Târgu-Murăş au aflat pe rege în Oradea.
Trimişii au arătat regelui, că Ardealul în timp de 12 ani a fost
constrâns să plătească mai multă dare, decât trebuia, cu 2 mi­
lioane de galbeni ; iobagii au fost impuşi de 25 de ori cu câte
32,000 floreni; Saşii au fost îngreunaţi peste măsură, iar Secui­
lor li s'au luat cu 100.000 de boi şi 2 milioane de măsuri de
bucate mai mult decât trebuia. Pentru toate acestea îl învinovăţiau pe Martinuzzi şi cereau delăturarea lui din Ardeal.
Regele, înfluinţat de Călugăr, a pus sub pază delegaţia şi
spunând, că răspunsul îl va duce el însuşi în Ardeal, a conchemat dieta la Turda pe 14 Aprilie 1540 şi la aceasta a citat
şi pe cei doi voevozi rebeli, pe Mailat şi pe Balassa. )
Balassa şi Mailat cu familiile lor s'au retras în cetatea F ă ­
găraşului, nedând ascultare regelui.-) Mailat era hotărât să re­
ziste vitejeşte şi şi-a întărît cetatea astfel, încât să poată aş­
tepta fără teamă atacul trupelor regeşti. Regele, sosind la Turda,
a descoperit înaintea dietei planurile lui Mailat. Dieta a găsit
vinovaţi pe rebeli de crima contra regelui, a hotărît confiscarea
averii lor şi pe ei i-a judecat la moarte, iar contra Făgăraşului
au fost trimişi Valentin T5rok şi Andreiu Bâthory, ca să-1 asedieze.
Dieta dela Turda a ţinut până în 7 Maiu şi regele pentru
a uşura sarcinile, a promis că timp de doi ani va plăti din al
său darea cătră Poarta otomană. încă în decursul dietei s'a pre­
zentat Balassa înaintea regelui cerând şi dobândind iertare. Tot
aşa au făcut şi Saşii şi alţi aderenţi ai lui Mailat. Mailat însă
se încredea în prietinii săi din Ungaria, în ajutorul promis de
Ferdinand, în popularitatea sa şi mai cu seamă în forţele sale. )
Debunăseamă boerii şi ostaşii români din cetatea Făgăraşului
prin dragostea lor îi insuflau curajul şi îndrăzneala de a rezista.
Cei din cetate erau prietini încercaţi în zile grele de lupte cum­
plite şi pe ei se putea conta până la moarte. Atâtea dovezi de
credinţă şi statornicie i-au dat ei până acuma, încât îndrăzneţul
voevod se bizuia pe ei ca pe adevăraţi fraţi.
1
3
') Majlâth B. 78, Szâdeczky 19.
a). Szilâgyi I. 269.
a) Majlâth B. 79, Szilâgyi I. 269-270, Acsâdy 138.
— 158 —
Valentin Torok, încredinţat cu asediul Făgăraşului, n'a pri­
mit bucuros aceasta însărcinare, pentrucă îi venea greu să por­
nească la luptă contra fostului său tovarăş de arme şi astfel
asediul mergea încet. Torok voia să-1 înduplece pe Mailat s a s e
predea în condiţii favorabile. In numele principelui i-a promis,
că nu i-se va întâmpla nici un rău, dacă va preda Făgăraşul
în schimbul cetăţii Galâd. Mailat însă a respins aceasta ofertă
şi a continuat să se opună vitejeşte. încercările de împăciuire
le-a împiedecat cu pretenţiunile sale mari. Cerea pe lângă G a ­
lâd încă şi Becse şi Becicherec şi înapoierea averilor confiscate
ale prietinilor săi. Torok numai cu greu s'a apucat de asediu
Făgăraşului, dar încurând a declarat regelui, că el nu poate să
lupte contra vechiului prietin şi tovarăş.
Mailat, dupăcum înainte n'a dat ascultare chemării regeşti,
aşa acum n'a dat ascultare chemării şi îndemnului prietinesc. El
se încredea în zidurile puternicei sale cetăţi, în credinţa garni­
zoanei şi spera încă în ajutorul prietinilor din Ungaria şi al lui
Ferdinand.
Moartea lui Zapolia.
Zapolia, cum am amintiit, era serios bolnav, când a plecat
din Buda, lăsându-şi soţia gravidă în ultimele luni. Oboseala şi
agitaţia l-au slăbit tot mai tare. Cătră sfârşitul lui Maiu I-a lovit
paralizia în partea stângă, ajungând astfel într'o stare îngriji­
toare. Dela Turda şi-a mutat Curtea la Alba-Iulia, de unde la
sfatul medicilor, ca să schimbe aerul, a fost transportat la S e beşul-săsesc. Starea sa inspira serioase îgrijorări, şi anturajul
său s'a ocupat cu posibilitatea morţii. Zapolia era împrietinit cu
gândul morţii. încă la plecarea din Buda a spus unui camerier
credincios : „Ne-am îngrijit de toate. Dacă murim, soţia noastră
va purta grije de tine", iar pe cei din jur i-a mângâiat: „Nu vă
temeţi, pentrucă înainte de moarte multe le vom repara şi graţia
iui Dumnezeu încă nu mi-a scurtat zilele."
In Sebeş starea i s'a înrăutăţit şi mai tare. In 7 Iulie 1540
i-a venit ştirea, că soţia sa Izabela a născut un băiat. De bu­
curie aşa s'a simţit de bine, încât a încălecat pe calul favorit
şi mergând în tabără, a dus el însuşi vestea îmbucurătoare, că
— 159 —
s'a născut moştenitorul. Dar sforţarea asta 1-a slăbit aşa de tare,
încât la întoarcere abia s'a putut da jos de pe cal. Umorul nu
şi 1-a pierdut nici atunci şi a zis : „M'am îngreuiat, dar nu-i
mirare, pentrucă acum şi ficiorul îmi face griji, pe cari însă cu
ajutorul vostru le vom purta."
Boala a mers tot spre mai rău. S'a pregătit să meargă la
Buda, ca să-şi vadă ficiorul, dar nu mai putea să se scoale din
pat. Atunci a chemat pe credinciosul său camerier şi îi zise :
„ M ă simt rău, dar dacă Dumnezeu mă vindecă, mă duc la Buda,
sau — adaogă oftând — mort să mă duceţi la Sz^kesfehervăr,
unde viu am primit coroana". S'a făcut tot mai rău şi atunci
a luat ultimele dispoziţii, numind tutori peste fiul său pe călu­
gărul Martinuzzi şi pe Petru Petrovici. Martinuzzi i-a conferit
taina s. Maslu şi nu mult după aceea, la 18 Iulie 1540, s'a stins
ultimul rege „naţional" al Ungurilor. )
1
(Va urma)
') Acsâdy 140, Szilâgyi I. 270-271, Majlâth 79-81.
— 160 —
Prohod banal
A murit, hain, bunica
Intr'o zi de primăvară....
Toamna n'a ştiut nimica
De ursita ei bizară.
Muguri albi în promoroacă,
Se mirau, holbaţi, să vadă
Ce farsor sinistru joacă
Rolul mortului din ladă?
Am văzut apoi sub glie
Lada 'ntreagă cum coboară —
Şi mânca o babă vie
Grâu nefiert cu apă chioară.
Iar la casa din răscruce,
Larg văzură 'n lături poarta :
Bănuiau că de sub cruce,
Va fugi, desigur, moarta.
Se va 'ntoarce n vama porţii,
Noaptea, fără să mai bată,
Ca să nu trezească morţii
Şi să vadă că-i plecată....
Şi ''ntfo toamnă oarecare,
îşi va da apoi, obşteşte,
Şub un muc de lumânare,
Duhul care-o pătimeşte.
Bolţi pustii de colonade,
Cu foi moarte vor jeli-o,
Iar cocorii, ca'n balade,
Şi-or lua pe veci adio...
Dar aşa? — Ce sfinx îşi bate
Joc de pravila divină?...
Veşnica banalitate,
Cade 'ncet, ca o cortină....
y
Dumitru Olariu
— 161 —
O piatră pentru adevăratul monument
al lui Şt. O. Iosif
— Contribuţie biografică —
De G . Maxîm-Burdujanu
(Urmare)
Că Moldova, cu trecutul si bărbaţii ei, a influenţat mai mult
pe cel ce din Bucureşti trebui să plece „învins", ne-o va măr­
turisi mai târziu însuşi poetul, când, departe de ţară, la Paris,
în nostalgia lui după creştetele Caraimanului, „în veci aco­
perit de nori"..., numai „Boerii" şi „Cronicarii" moldoveni :
„Miron Costin, vestitul Mare Vornic", „Boer de ţară, bunul Ion
Niculcea"... puteau potoli dorul celui departe de patria iubită.
Dorul şi gândul curat ce-1 mâna la 1895 către Moldova, ni le
mărturiseşte poetul însuşi: „Am fost şi l-am văzut; am intrat în
el cu religiozitate... M'au impresionat liniştea şi tristeţea lui de
oraş abandonat. Am văzut cetăţuile, bisericile cele vechi şi ar­
tistice. M'am simţit bine între oamenii subţiri, cu preocupări de
artă şi literatură. Am cunoscut şi pe un tip faimos al Iaşilor —
un om desordonat, rău îmbrăcat, cu o barbă mare. Avea repu­
taţia de prea asiduu vizitator la Bolta rece şi de scandalagiu
L-am cunoscut şi n'o să-1 uit niciodată. ) Şi-i drept că nu
l-a uitat. Ba chiar nici versurile poetului n'au fost prea sgârcite
cu acest tip faimos: când „nimeni nu-1 bocea", el, Şt. O . I., a
svârlit peste memoria lui un „cântec", după cum la înmormântarea
lui asvârlise un pumn de ţărână:
1
„Desi nu-1 cunoşteam
L-am dus pân' la mormânt
Şi peste dânsul am
Zvârlit şi eu pământ. )
2
Dar odată sosit la Iaşi, nu mai vru să se despartă de
oamenii aceştia „subţiri" şi căută să se stabilească, să-şi g ă ­
sească un loc, o ocupaţie.
') însemnări literare, 1919, No. 3.
a) Cântece, 82.
— 162 —
V. Savel ştie şi dânsul că Iosif a fost la laşi, doar i-o
mărturisise poetul : „nici el nu ştie cum s'a trezit într'o bună zi
la Iaşi".... şi de nevoie poate, se prinsese „la redacţia unui ziar
cu 20 lei pe lună". A locuit „la Hotel Vanghele" ), închiriind
un pat în odaia îngrijitoarei; dar bătrâna era una din multele
păstrătoare anonime a tradiţiilor şi comorilor literare ale.nea­
mului, după cum o preţuia şi poetul: „sunt sigur că dacă fe­
meia aceea învăţa carte, ar fi fost cineva. Ştia toate poveştile
şi o mulţime de poezii populare dintre care unele de o rară «
frumseţe"; ) Continuăm: câte din aceste mărgăritare nu vor fi \
trecut în patrimoniul sufletesc al tânărului poet. Va fi fost greu <
traiul în Iaşi — după V. Savel — dar tot odată nu prea sărac,
adăugăm, în amintiri pentru poetul nostru, fapt întărit şi prin
mărturisirile lui Şt. O . I.: „ M ă înbolnăvisem şi zăceam în Spital
la Sf. Spiridon" şi boala a fost grea şi îndelungată: „zece zile
au trecut dela operaţie... încep să mă vindec". Tovarăşii de su­
ferinţe ai poetului erau diferiţi: „erau oameni de toate catego­
riile şi naţionalităţile: hamali extropiaţi de ridicarea poverilor,
căruţaşi cu picioarele frânte de prăbuşirea vre-unui mal, lucrător
cu mâna apucată".... ).
1
2
>
3
Şi era singur „pribeagul" şi mult trebuie să-1 fi durut
această voită înstrăinare, neavând pe lângă sine decât pe acel faimos tip al Iaşilor, dela care putu primi o rază de mângăere :
„într'o dimineaţă, după o noapte de febră, deschizând ochii, îl
văd pe H. la căpătâiul meu. Zâmbind-mi cu prietenie prin barba-i stufoasă, mi-a spus încet că mi-a adus ţigări şi cărţi. M i - a
adus mai ales mângăere, ceeace lipseşte totdeauna pribegilor şi
singuraticilor". )
La această cunoştinţă, curioasă pentru noi, dar tot aşa
pentru singuraticul Iosif, se mai adaogă încă una, cunoscută
4
1) Azi Hotel Luvru, str. Colonel Langa, 2, laşi, unde am căutat în ză­
dar urmele Iui Şt. O. I. din 1895, precum nimic n'am aflat despre acea „bă­
trână" cunoscătoare a comorilor populare, de care vorbeşte cu entuziasm
poetul.
) Luceafărul, 1919, 366.
) „Cireşul lui Lucullus", 1910, p. 199; 203.
4) Am cercetat şi arhivele Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi, neputând
afla nimic pentru poetul nostru, cu toată bunăvoinţa D-nei Directoare Dr.
Puşcariu E. precum şi a D-lor Dri. dela acest spital: Cerchez şi Chesim.
2
3
— 163 —
1
2
nouă atât din versurile, ) cât şi din proza poetului; ) „Am cu­
noscut în Iaşi pe Ion Păun Pincio... m'am simţit deodată legat
de el. Era plin de ideologia ferbinte a socialiştilor.
Visa dărâmarea lumei vechi, însă era omul cel mai blajin
din lume. Scria poezii calde, în cari deseori vibrau suferinţele
celor mulţi şi obijduiţi. A murit mai târziu tânăr şi sărac şi
după sicriul lui am umblat şi eu într'un amurg cenuşiu, pe o zi
ploioasă în Bucureşti. N'am văzut nici odată un cortegiu mai
trist. Mi-a rămas ca amintirea unui vis oribil —- îmormântarea
unui biet poet sărac"; iar mai la vale tot despre acelaş: „era
bun, modest şi câte odată vesel ca un copil". ) Şi'n tovărăşia
lui Pincio — unicul fiu al unei ţărance ce:
3
„Cu fruntea rezemată de sicriu,
Ne mai putând decât abia să geamă,
fu sortită să vadă cu durere până şi trista soartă a trupului ne­
însufleţit al fiului ei :
„Nici chiar mormântul nu-ţi era săpat...
Şi s'au trudit groparii până'n seară
Ca să-ţi aştearnă cel din urmă pat...
Zic, în tovărăşia acestuia petrecu Iosif timpul plin de avânt
al celor 20 de ani, amintindu-şi mai târziu :
„Cum îndrăgeam un fluture, o floare,
Ca doi şăgalnici şi naivi truveri.
sau alte ori cum :
„....rătăcind pe lună, prin alee,
Visam la vre-o domnită într'un castel.
Balconu 'mpodobit cu azalee
Şi scara de mătase către el?....
Şi nici nu puteau să fie cuprinşi de visuri, că doar asta
se întâmpla încă pe când „dibuiau întâiul ritm de vers", ca totul
să se 'ntâmple apoi, cum se întâmplă în soarta scriitorilor :
*
') Cântece, 106, — v. şi „Înmormântarea" p. 81.
2 ) Portrete, 17, ed. Bibi. pt. toţi.
) însemnări literare, 1919, No. 3.
3
— 164 —
Tu te-ai oprit la colţul unei file,
Dar eu de-atunci, vai câtă cale-am mers.
Despre acelaşi Pincio şi soarta lui de scriitor, ne spune
losif în alt loc: „fiecare epocă îşi are martirii ei necunoscuţi.
Sunt figuri care trec nelămurite şi dispar fără ca să fi avut
vreme ca să se afirme. Drumeţi necunoscuţi, care lasă cel mult
o vagă amintire în sufletul celor care i-au cunoscut şi pier
pentru totdeauna, odată cu aceştia". )
Nu putem preciza până când va fi rămas losif în Iaşi, după
cum nu mai putem adăuga şi alte amănunte din acest timp de
un an. Putem însă presupune că în toamna 1896 părăseşte Iaşii,
fapt ce devine mai de crezut când îl mai ascultăm pe V. Savel:
„....apoi de nevoie pleacă toamna". Sosirea la Bucureşti pare să
cadă în acelaş timp cu apariţia primului volum: „Poezii Alese",
traducere din A. PetSfi. Dragostea cea mare şi mai ales înţe­
legerea poetului ungur trebuia să deschidă seria publicaţiilor în
volum. Şi fericit' a fost ideia — dacă nu şi realizarea — zia­
rului din Braşov „Carpaţii", care scria, nu de mult : „după uni­
rea mare să se ridice pe soclul văduvit al lui Petofi din Sighi­
şoara, capitala judeţului natal al poetului, un bust lui Şt. O.
losif, traducătorul neîntrecut şi unic al lui PetSfi".
1
I I : 1897—1900.
Reîntoarcerea în acest oraş, în care rătăcise plin de între­
bare, cum îl zărise D-I Z . Bârsan: „închid ochii... şi văd doi
ochi mari limpezi şi totdeauna miraţi, par'că îşi ziceau: ce caut
eu aici ?", — ne-o povesteşte însuşi poetul: „M'am întors la
Bucureşti, mutându-mă din mansardă în mansardă, până ce în
fine am sfârşit a mă stabili". ) Şi trebuia să se stabilească, că
de acum mult nu mai avea să rătăcească; era cunoscut, apreciat
şi iubit, iar de acum, an cu an, se leagă preteniile literare, care
vor contribui la mersul operei poetului spre desăvârşire. De
cursul acestui an, sau mai bine zis de-a anului ce vine, se leagă
şi apariţia primului volum original de „Versuri" 1897, ed. Sfetea.
Totuşi pare că mai mult era cunoscut din versurile publicate Ia
„Viaţa" şi „Epoca Literară".
2
1) Portrete, p. 17.
2) Luceafărul, 1919, 366.
- - 165 —
Aşa pare să rezulte din spusele D-lui Inginer C . Stănulescu, fostul prieten al poetului: „Ii citeam regulat versurile". în­
registrăm noua colaborare precum şi funcţia de „corector" la
„Epoca Literară", atunci când cetim : „pe Iosif l-am cunoscut în
toamna anului 1897", iar mai departe: poetul a fost corector şi
colaborator chiar în anul în care ne-am cunoscut". ) Calitatea
de corector datează poate chiar din iarna 1896 şi această func­
ţiune la „Epoca Literară" deschide epocă nouă în viaţa scriito­
rului nostru. Prietenia de acum îi aducea lui Iosif adăpostul din
Strada Atelierului „unde am împărţit frăţeşte patul şi masa de
lucru, la care eu pregăteam examenele, iar Iosif scriea versuri
şi făcea traduceri", zice D-l C . Stănulescu. Dar acest adăpost
trebui să-1 părăsească prin Mai 1898: „In primăvara anului 1898,
cam prin Mai — ne-am despărţit spre a ne reuni iarăşi în iarna
aceluiaş an, într'o cameră confortabilă, de data asta cu două
paturi, din strada Berzei, în apropierea Cişmigiului". ) Toate
acestea întâmplate prin faptul că Stănulescu plecase din Bucu­
reşti. Cunoştinţele literare înfiripate de poet încă înainte de ple­
carea la Iaşi, se strâng tot mai mult până ce într'o zi, din în­
tâlnirile dela berăria „Gambrinus — condusă de I. L. Caragiale
până la 1901 — sau Cafeneaua Naţională din Str. Câmpineanu"
avea să ia naşterea „Cercul Liber", frecventat de : Anghel, S a nielevici, Fagure, Ranetti, Antimireanu, Leonescu, Duţescu, Liciu,
Toneanu, Bărcănescu, apoi pictori şi sculptori... şi numit aşa
fiindcă nu ţinea seama de şcoala sau geniul artei scriitorului
intrat. Şt. O. Iosif rămase la postul său până la desfacerea
„Cercului", bine definit prin ceeace însuşi Dl C . Stănulescu
mărturiseşte : „locul unde să ne îmbogăţim cunoştinţele unii de
la alţii". ) Bucuria cea mare a lui Iosif veni atunci când fu
.,cooptat ca Secretar-Casier", ţinând noi seama că „cercul îşi
avea camera în casa Creţulescu" din Calea Victoriei. Şi mai
presus de toate.... „pat de bronz confortabil", calitatea ultimă
satisfăcând îndeajuns dorinţa rătăcitorului-poet. Şedinţele de li­
nişte durează numai două luni, — Martie şi Aprilie — căci prin
Mai Iosif trebui să evacueze culcuşul". Importanţa acestui Cerc —
1
2
3
') Epoca, 1923, 4/11.
) Epoca, 1923, 21/11.
a) Epoca, 1923, 16/11.
2
— 166 —
onorat de altfel şi cu prezenţa lui Caragiale — nu s'ar prea putea
releva, în ceeace priveşte pe Şt. O. Iosif, decât doar prin faptul
prieteniilor, ce poetul leagă cu participanţii Cercului şi mai ales
cu fondatorii „Floarei Albastre", fiica Cercului acestuia dispărut
prin Mai 1898. Apariţia „Floarei Albastre" se leagă de spontana
zbucnire a sufletului iosefian, care-l făcea să se simtă „în al
noulea cer, uitând de toate necazurile".
Şi unde mai punem înclinarea noastră pentru părerea D-lui
C . Stănulescu: „mi se pare că tot lui Iosif i se datoreşte şi
titlul ales". Putem insista ceva mai mult asupra vieţei scurte a
noii reviste, dată fiind pretenia lui Iosif cu „Nababu" revistei:
Stans sau Iancu Constantinescu, precum şi colaborarea asiduă a
poetului pe lângă toate îndrumările date acestei tinere reviste.
Revista pare să fi durat din Septemvrie .1898 până în FebruarieMartie 1899, adică şase luni, cum ne informează acelaş C . S t :
„In primăvara anului 1899 Floarea Albastră a murit".
Reîntoarcerea lui Stănulescu la Bucureşti, în toamna 1898,
de astă dată inginer, deci „chiabur", îi aducea poetului o lo­
cuinţă sigură în Strada Berzei, unde îşi avea de astă dată „patul
separat în camera inginerului C . St.". Tovărăşia aceasta clădită
pe baza unei sincere prietenii, se întărea şi cu entuziasmul
amândorura pentru viaţa „Floarei Albastre", Ia care lucrară
amândoi două l u n i - - „Noemvrie şi Decemvrie— scriind mereu
şi al cărei secretar de redacţie am fost eu şi Iosif până când i
se încredinţa acest post lui Sandu Aldea, tocmai atunci picat în
Bucureşti". Bucuria patului sigur şi căldura „ceaiurilor sau cafelilor după pofta inimei" luară toate sfârşit la 1 Ianuarie 1899,
când Stănulescu „a fost detaşat cu serviciul în Gara Ploeşti,
iar poetul iubit, nevoit să ia calea pribegiei pe o iarnă turbată". )
1
Dar ca să auzim de colaboratorii tinerei reviste şi mai
apoi să dăm şi de contribuţia versului iosefian : printre fonda­
tori cităm pe cei cinci: Stans, Iosif, Antimireanu, Ing. Bumbu,
(Gh.) Madan, la care se adaugă colaboratorii : Sandu Aldea.
Anghel, Chendi, Podeanu, Ranetti, D. Nanu, Toma Florescu, etc. )
2
1) Epoca, 1923, 23/11.
2) Epoca, 1923, 4—II.
— 167 —
In acest timp poetul scria, că doar versul îi curgea uşor,
de până şi scrisorile către prietini, tot în vers purcedeau:
„Muzică, muzică dragă,
Mai trăeşti ori ai murit?
Dumnezeu să te 'nţeleagă,
Că eu sunt nedumerit.
Te doreşte Poezie.
Iar muzică nu era altcineva decât Stănulescu, un bun vio­
lonist.
Poetul văduvit, prin Ianuarie 1899, de pat şi prietin, iar
prin Martie nemângăiat prin dispariţia „Floarei Albastre", se tot
bătea cu gândul să se urce pe Prahova în sus în căutarea prie­
tenului la Buşteni. Dorul de a revedea pe Stănulescu şi mai
ales mângâierea că va revedea creştetul Caraimanului îl făcea
să scrie prin 27 Iulie 1899 ; „M'am hotărît să te calc odată pe
negândite. Dar rămân cu gândul. Cine ştie când voi fi în stare
să văd pe fratele Caraiman, mai neguros ca sufletul meu în
aceste momente. Munţii mă I" )
Dorul de munţi şi-1 mai astâmpără poetul ceva mai târziu,
prin Septemvrie 1889, când, din Vila Măria, putea scrie prie­
tenului său: „sunt în epoca— nu la Epoca — de fericire.... căci
se nimeria câte odată zi asa frumoasă „de as vrea s'o sărut ;
alerg toată ziulica prin silhuri şi mă îmbăt de parfumul bra­
zilor", scria poetul par'că renăscut. Dar încurând avea să treacă
un moment de grea încercare, căci talentul său îi cerea un sa­
crificiu dureros, aproape vital pentru familia lui : trebuia să
plece din ţară. I se rupea inima la gândul că trebuie să lip­
sească pe ai Iui de unicul sprijin, mica lui leafă dela „Epoca"
şi câştigul celor „5 lei pentru o poezie mai mică şi 15 lei pen­
tru cele mai mari" publicate în coloana a 5-a a Epocei. Totuşi
nu putea refuza dărnicia şi bunăvoinţa unui mecenat : D-l
Virgil Cioflec. Nehotărîrea şi sbuciumul lui sufletesc le împăr­
tăşeşte lui Stănulescu : „am legături f a m i l i a r e . . . . şi cum plec
în acest nibment, îmi pare că dezertez dela un post, ce nu
trebuie să-1 părăsesc, deşi tata se învoeşte; însă deciziunea tre­
buie să vină" ; „de-acum fie ce-o fi, merg la noroc şi pace". La
1
') Epoca, 1923, 4/11.
-
168 —
această grijă pentru ai lui, se mai adăuga incă una faţă de cel
mai bun prietin cunoscut în Cercul Liber, care îl îngrijora prin
tăcerea-i cam îndelungă : „Stans este omul pentru care âş face
totul; este cel mai nobil suflet pe care l-am întâlnit în viaţă
până azi. E un prieten pentru care am adoraţie şi văd cu du­
rere că el nu mai vrea să mă bage în seamă." Lucrurile s'au
limpezit şi chiar Stans fu acela ce determină pe Iosif să apuce
drumul Parisului. Totuşi înainte de a părăsi ţara, odată cu
poetul, să ne amintim încă de un loc iubit de poet şi anume
să căutăm casa studenţilor Orăşanu, cari cu mandolina, iar Stănulescu cu vioara, organizau dese triuri, mult dorite de poet şi
la Paris. Amintim că în casa lor — str. Berzei 16 — au fost
scrise către 1899, versuri c a :
„Te simţi mai singur astă seară.
1
versuri ale poeziei întitulată mai târziu „Singur". ) Ceva mai
mult.... prin 20 Iulie 1898, apăruse în Epoca o „baladă" de­
dicată lui C . Stănulescu, având ca sâmbure o idilă a studen­
tului inginer care povestise faptul poetului şi mai ales îi co­
municase ultimele cuvinte ale fetei abandonate „trebuia să ajun­
gem aici fiindcă am început dragostea în Mai" şi Şt. O. Iosif
se înduioşase la auzul acestor mărturisiri şi scrise balada pe
care o cunoaştem de altfel din Patriarhale' ). Apariţia acestei
balade fu încoronată „de-o telegramă de felicitare din partea
maestrului Caragiale, ce se afla la Sinaia", ne informează Stă­
nulescu. Cât priveşte cunoştinţa cu Chendi, de care se de­
sparte, pentru a se reuni în clipa din urmă cu atâta dragoste —
duioasă de frate —, căci „fraţi de cruce" au rămas toată viaţa"
— i-o face d-l Z . Bârsan", tot pe vremea Floarei Albastre, într'o
noapte de Paşti", deci 1899.
2
(Va urma)
') Pariarhale, 1901, 78. Modificările dela redactarea 1899, la Patriar­
hale 1901, sunt: se adaugă încă o strofă pe lângă cele trei existente, dintre
care numai una a suferit schimbări.
2) Patriarhale, 1901, 64.
— 169 —
SIBIU
Oraş de cărămidă şi plin de mucegai;
Burlanele-s defecte şi casele încai
De-ar fi mai mici în straşini, că zidurile toate
Sunt verzi, mucegăite — culoarea la tramvai. —
Sub bolta asta scundă şi pe aceste trepte,
Urci—vlahulde-altădată—în „Hochstadt"-ulde-atunci
Asculţi cum par'că domnii mai dau şi-acum porunci,
Să ştie Mărginimea cu jalbeie-i nedrepte.
in parcul dintre ziduri, în care lieduri tac
Pe soclu alb, de marmor, visează Schiller singur
Şi 'nfipt de bronz în piatră mai aspru şi mai dur,
Cu mâna arc, G. Bariţ vesteşte nou, alt veac,
Pe când în geam o fată cu fragedul ei ten,
(Prind unul contra mie, că se numeşte Gretchen)
Gospodăreasă mică, în curăţit se'ntrece.
In staţie tramvaiul par'c'a uitat să plece,
Const. Munteanu
— 170
—
Aceste lacrimi
Aceste lacrimi, acest dulce plânset,
In labirintul sufletului înoptat,
Cu gândul aspru — lup înjunghiat —
Ce taină mi l-a hărăzit împerechiat ?
Vreri rupte 'n şutiţi scapără 'n oblânc
Şi pasul poticnit încearcă iar;
Scântei din piatră, ca dintr'un amnar,
Se înfrăţesc cu noaptea din adânc.
Numai spre tine gându'n şesuri scade ;
Mestecenii au început să cânte
Şi 'n vuet mare de cascade,
Ţi-I port domniţă 'n suliţi frânte,
Const. Munteanu
— 171 —
Ciprian Porumbescu (1854—1883)
La 50 de ani dela prima reprezentare a
operetei „Craiu-Nou".
Câtă durere ne pricinueşte pierderea unui bun amic sau
povăţuitor, care ne-a vrut binele şi care cu sfaturile sale, ne-a
dat să ne bucurăm de roadele realizate în urma îndeplinirii lor;
tot aşa, pentru noi toţi Românii, sufletul şi darul muzical cu care
Dumnezeu 1-a hărăzit pe Ciprian Porumbescu, a fost o nepre­
ţuită comoară a poporului nostru, căci cu talentul său, Ciprian,
lucra la înfăptuirea unui monument de artă, izvorît din sursele
naturale ale poporului român.
Stins în floarea vârstei, la 29 ani neîmpliniţi, măcinat de
o boală care nu se multumia a-1 doborî numai fiziceşte, ci
care 1-a făcut să sufere poate şi mai mult moraliceşte, dându-şi
seamă că nu va putea duce la sfârşit marea operă naţională la
care lucra.
Timpul va sosi curând, când sufletul lui Ciprian (suflet
românesc), închis în file îngălbenite, va vorbi curat şi sincer —
către noi, cari am auzit de el, dar cărora nu ne-a fost dat să-1
cunoaştem asa cum se cuvine.
Din puţinele pagini scrise de Ciprian Porumbescu, ce
mi-au fost date să le cunosc, se degajă o melodie plină de
sevă, cu o vibrantă putere de viaţă, cu elanul de-a trăi şi de
a crea. Caracteristica melodiei izvorîtă din sufletul ţăranului ro­
mân, trecând prin inima şi creerul lui Ciprian Porumbescu, s'a
modelat într'o formă suavă şi plină de pasiune, care cucereşte
din primul moment. Extrem de cald şi senzitiv picurau no­
tele de subt mâna sa pe hârtie, lăsându-ne să simţim su­
fletul său rănit de moarte, care a suferit, fiind conştient de ma­
rele dar cu care Dumnezeu 1-a hărăzit, spre a depune pe al­
tarul patriei sale, sufletul muzical românesc, înscris în pagini
nemuritoare* ca imbold de lucru tinerilor compozitori ce-i vor
urma şi ca o supremă fericire a poporului său, cunoscând în
muzica lui Ciprian, muzica sa proprie.
De cincizeci de ani Porumbescu îşi odihneşte truditu-i.
trup, în lutul rece al cimitirului din Stupea. Acolo, în suflul
— 172 —
cald şi îmbiitor de artă al Bucovinei, şi-a petrecut copilăria de
care-şi amintia cu pasiune, mai cu seamă la Nervi în Italia, unde
plecase să-şi îngrijească de sănătate, care după un an îl părăsi
spre a-i închide ochii pentru totdeauna.
Suceava îi va păstra amintirea studiilor sale gimnaziale şi
teologice, pe care le părăseşte însă, deoarece vulcanul impul­
siilor componistice îl trimite la Viena, unde urmează - clasele de
violină, contra-bass, armonie şi compoziţie, obţinând certificate
distinse dela profesorii săi —• Krenn şi SchlOsser — în primăvara
anului 1881.
Dacă Stupea, Suceava şi Viena ni l-au dăruit şi educat pe
Ciprian, apoi Braşovului îi revin mândria şi cinstea de-a găzdui
pe acest mare fiu al neamului nostru, prin numirea lui ca pro­
fesor de muzică la gimnaziul local „A. Şaguna". Porumbescu, cu
cunoştinţele căpătate şi cu marea râvnă şi dragoste în suflet
pentru muzică şi neamul său, ne-a dat paginile nemuritoare ale
atâtor compoziţii prin care se numără şi minunata „Craiu-Nou".
In Braşov — (Ciprian o destăinui prin scrisori către părin­
tele său) a simţit emoţiile sfinte şi puternice în faţa publicului
care-1 aclama (cu ocazia reprezentărei operetei sale „Craiu-Nou")
cu furtuna entuziastă pornită din sufletele de Români — cari ve­
deau pentru prima dată realizarea visărilor lor prin acest fiu al
neamului. Momente mari şi sfinte, dăruite de A-tot-puternic unui
muritor ce avea să se stingă, cu un an mai târziu, în pline şi
covârşitoare suferinţi morale şi fizice.
Din înălţimile tale, Cipriane, veghează asupra noastră şi
bucură-te când va sosi momentul în care vei vedea că noi Ro­
mânii — fraţii tăi — am suflat colbul după manuscrisele tale, cu
sufletul şi inima ce le-ai închis în ele, — înlăţuindu-ne şi făcându-ne să mulţumim Celui-de-sus că tu ai fost Român.
C . Bobescu
— 173 —
Un document relativ la istoria şcoalelor
române din Braşov.
Programa din 1878/79 a gimnaziului Sf. Sofii publică o istorie
a şcoalelor române din Braşov. „Biserica şi Şcoala" din Arad o
reproduse în nr-ii 28 şi 29. Dr. P. Vasiciu o ceti, se miră şi scrise
o completare.
Spre a o face mai uşor accesibilă celor care se interesează de
întemeierea şi întregirea acestui vechiu şi important focar de cultură,
o retipărim în „Ţara
Bărsei".
P. B.
REFLEX1UNI
La „Ochire cronologică despre fundarea şi augmentarea
şcoalelor române ort.-or. din Braşov."
Domnule
Redactor!
Cetind în preţuita foaie ce redijaţi „Biserica şi
Şcoala",
No. 28 şi 29, extrasul după programa gimnaziului român din
Braşov din anul curent „Ochire chronologică despre fundarea şi
augmentarea şcoalelor române ort.-or. din Braşov" şi văzând di'n
ea, că autorul vrea să o lase posterităţii de bază şi îndreptar la
compunerea istoriei critico-pragmatice a şcoalelor din Braşov, mă
aflu îndemnat a face unele reflexiuni asupra acestei „ochiri chronologice" cu atât mai mult cu cât ea nu prea dă onoare adevărului.
Nu ştiu dacă D. autor al acestei „ochiri chronologice" a scos
datele diiî acte ori numai din tradiţiune, dar ori de unde le-ar
avea, ele nu conţin peste tot adevărul. Mai întâiu se zice, că
această ochire chronologică este scrisă numai per summos apices,
şi el totuşi aduce înainte numele unor bărbaţi, cari cu mult mai
puţin a u ' l u a t parte la această operă culturală decât sub­
scrisul, al cărui nume nu se află în toată această descriere, ba
ce e şi mai mult se înşiră şi numele primilor abiturienţi, al sub­
scrisului însă nu.
Ca să arăt dar D. autor felul şi activitatea mea în această
direcţiune concedeţi-mi D. Redactor, a începe mai de departe.
Mergând eu la anuf 1836 din carantina Jupalnicului lângă Rusiava,
unde am funcţionat ca medic contumaţial din 1 Aprilie 1834, în
calitate de Director contumaţial la Timiş lângă Braşov, aflai la
Braşov la negustorii noştri : î şi G . Juga, R. Orghidan Marin, G .
loan Cervenvodali, Jipa, fraţii Pană, G . Nica, Ciurculeştii, N. Voinescu, Lacea, Fluşturian Nicolau ; Cepeştii etc. etc îmbrăţişare
— 174 —
frăţească, care a fost cu atât mai mare, cu cât pe atunci era în
Transilvania lucru strein a vedea pe un român ortodox şef unui
Institut atât de important. Această a lor bunăvoinţă către mine.
mi-a înălţat zelul naţional, care cutez a zice, că nu era nici până
aci mic, Ia un grad cu mult mai mare. — Ajungând la locul
destinaţiunei mele, avui ocaziune a face cunoştinţă şi cu alţi eco­
nomi din Săcele, cari aveau daraverile lor prin carantina Timi­
şului şi veneau curioşi să mă vadă auzind dela Constantin M o l dovanu, cu care făcusem cunoştinţă pe drum, că sunt român.
Văzând eu şi între aceştia nişte bărbaţi sănătoşi mă umplui de
bucurie şi-mi propusei de problemă, a face tot, pre cât îmi vor
concede normele cele stricte de carantină, pentru înlesnirea tre­
cerii persoanelor şi a mărfurilor. Negustorii şi economii de pe
atunci, cari durere, că cea mai mare parte nu mai sunt între cei
vii, vor fi ştiut spune ce le-am fost eu lor; însăşi boerimea în
trecere din România la băi în Transilvania mi-a dat recunoştinţă
prin suprema autoritate militară, la care eram supus.
In toamna 1836, trecând D. Bariţ cu D. canonic Cipariu etc.
în România prin carantina Timişului fui norocos a face cuno­
ştinţă cu dânşii şi în primăvara anului 1837 cu D . protopop, acum
episcop Popasu. — In armonioasa amiciţie cu dânsul şi cu D .
Bariţiu, care se aşezase la Braşov de o parte, şi în legătură cu
D D . ' profesori şi bărbaţi distinşi, cari treceau'din România în­
coace— a căror cunoştintă-mi eră scumpă—de altă parte, puteam
sta eu cu mâinile în sân şi cu toată delicata poziţiune, ce aveam
să păzesc faţă de oficiul meu, a nu lua parte Ia 'toate ce atingea
cultura naţională peste tot şi în special a Braşovenilor? D Episcop
Popasu ş i ' D . Bariţiu sunt'vii, vor spune da'că vorbesc adevărul.
— Nu ne consultam noi cum să începem „Gazeta"? nu luam eu
parte la examenele şcoalelor noastre din Braşov? şi cum aş fi
putut sta acum cu mâinile în sân şi indiferent la pertractarea
pentru înfiinţarea gimnaziului, la ceeace era să fie şi este fala
românilor, când eram obligat să lucru ca referinţe scolastic şi
consilier de scoale c. r. pe lângă guvernul ţării?
Nu e dară vre-o ambiţ'une vană, care m'ar fi necăjit, că
nu-mi văzui şi numele meu înşirat în „ochire chronologică", sunt
bătrân, nu am ţinut nici când Ia lucruri vane; ci e adevărul curat
într'o cauză atât de momentoasă, care, precum zice D. autor, are
să servească posterităţii de basă şi îndreptariu la compunerea
istoriei critico-pragmatîce a acestor scoale. Şi dacă D. autor nu
a ştiut, apoi ştie lumea, că eu am fost atunci parte referent al
şcoalelor noastre peste tot, parte c. r. consilier de scoale încre­
dinţat cu inspecţiunea şi referanda tuturor şcoalelor gr. or. din
Transilvania şi neapărând numele meu în „ochire chronologică"
posteritatea la compunerea istoriei critico-pragmatice a acestor
-
175
scoale poate cugeta, că eu nu am făcut nimic pentru ele, că eu
nu mi-am împlinit datorinţa ca referent şi consilier de scoale!
ce nu e drept nici cuviincios, căci „Ehre dem Ehre gebiihrt".
Eu cutez a afirma şi la caz de lipsă cu actele în mână de a do­
vedi, că tot ce s'a făcut pentru acel gimnaziu la guvern şi mi­
nister, s'a făcut prin mine şi prin activitatea mea.
Nu e îndoială, că după consultările ce le aveam cu D.
protopop de atunci Popasu, lui se cuvine recunoştinţa şi meritul
cel mare în afacerea aceasta: el a îndemnat pe bravii şi zeloşii
Braşoveni la mari sacrificii pentru ridicarea acestor scoale, şi
astfel şi pentru cultura naţională, el a fost sufletul neobosit, pu­
rurea energic şi vivificator al acestei măreţe opere. El nu a dis­
perat nici când s'a denegat în Sibiu ajutorul ce-1 căuta o deputaţiune din Braşov, nici la nejusta denunţare, ce i se făcu din
o parte, din care el nu ar fi cugetat nici odată; el şi-a deschis
braţele şi a îmbrăţişat pe D D . profesori îndemnându-i a con­
lucra cu puteri unite la învierea şi prosperitatea operei începute.
Numai cei, ce au trăit atunci cu dânsul, şi au observat îngrijirea
şi felul acelui bărbat în afacerile şcolare, pot să-i dea testimo­
niul meritelor câştigate pe acest teren.
Se zice în „ochire chronologică", că la anul 1853/4 minis­
terul de instrucţiune publică din Viena încuviinţează deschiderea
formală a gimnaziului român gr.-or. Dar să întrebăm, cum vine
ministrul să dea această concesiune? Şi dacă D. autor nu a ştiut
să-mi conceadă a-i spune:
Nu vreau să amintesc unele episoade neplăcute, ce au avut
loc în decursul anilor dela 1850—1853/4, destul că în anul 1853
am făcut Bericht către In. ministeriul de culte şi instrucţiune
publică cerând în numele guvernului recunoaşterea acestui gim­
naziu. Berichtul merse la reviziune şi după vre-o câteva zile fui
citat la revizorul omnipotent de atunci, comisarul Bogdany, care
mă primi înfuriat şi răstit cu următoarele cuvinte: Was wollt ihr
mit eurem Gymnasium? Ist es nicht in Kronstadt ein katholisches und ein evangelisches Gymnasium, was braucht ihr noch
eines? Eu trăsărind la astfel de primire încă mă înfocai şi-i
răspunsei: Eben deshalb, weil die Katholiken und die Evangelischen haben Gymnasien, die sieihre nennen, wollen auch wir eines
haben, das wir unser nennen konnen, und wir werden unsere
Rechte bis zu Sr. Majestăt suchen. Acest limbagiu îl mai domoli,
şi după ce-i explicai mai aproape intenţiunea Braşovenilor şi
sacrificiile, ce le-au făcut cu clădirea edificiului, şi au să le facă
cu susţinerea gimnaziului se moaie omul cu totul, şi nu numai
că parafiră Berichtul cătră minister, ci încă mai adause vre-o
câteva fraze măgulitoare pentru noi.
Se zice mai departe, că guvernul s'a informat prin comi­
sari esmişi despre starea învăţământului şi între aceştia la anul
— 176 —
1855 a fost Carol Schuller consilier c. r. de şcoli şi că pe baza
raporturilor obţinute şi cu întrepunerea episcopului'Andrei Baron
de Şaguna, ministerul de culte şi instrucţiune publică din Viena
a acordat tânărului gimnaziu dreptul de publicitate prin decretul
din 28 Ianuarie 1856 No. 832.
Dacă acest pasagiu ar fi bazat pe acte, apoi eu aş trebui
să apar ca un apendice la guvern nebăgat în seamă.' Lucrul
stă însă cu totul altfel. Nici un comisar mai mult, decât numai
Schuller. — Acesta precum va fi încă la mulţi cunoscut a fost
romanofag. Venind eu în mai aproape atingere cu dânsul şi informându-1 despre mai multe de ale noastre, a mai lăsat din
cele mai de demult şi a început a scrie mai bine despre români,
mai vârtos căci îi plăceau poeziile D. Alesandri, pe cari se silea
a le traduce germăneşte cu păzirea ritmului. Informându-1 eu şi
despre starea gimnaziului nou înfiinţat din Braşov, şi despre
felul profesorilor, a căutat ocaziune a se informa şi personalminte
despre aceste. Şi fiindcă tocmai avea să escură Ia Braşov, dacă nu mă
înşel, la adunarea generală a Vereinului lor, se rugă de guvern
a-i concede de a se informa despre starea gimnaziului nostru
oficialminte. Concesiunea i se dete şi el vizită gimnaziul nu ca
consilier de scoale c. r. precum se zice eronee ci ca secretar
guvernial, căci consiliul scolastic încă nu era înfiinţat până în
26 decemvrie 1855, când 'Maiestatea Sa m'a denumit pe mine
şi pe dânsul de consilieri scolastici. Convingându-se dară Schul­
ler despre cele ce au auzit dela mine, a făcut guvernului relaţiune bună, dar nici nu putea alta face.
Dacă dar sub 28 Ianuarie 1856 No. 832 a urmat din partea
ministerului de culte şi instrucţiune publică dreptul de publici­
tate pentru gimnaziul din Braşov, nu a urmat pe baza raportu­
rilor obţinute dela comisari, precum se zice destul de erone în schiţa,
de care vorbim, ci în urma relaţiunei mele şi numai după ce am fost
deja denumit de consilier de scoale c.' r. Să nu exclam dar şi
eu cu Ovidiu :
Hos ego versieulos feci, tulit alter honores!
E drept că Braşovenii, nefiind informaţi, s'au mirat, auzind,
că la cererea lor pentru un ajutor de stat de 10.000 fl. la
fondul edificiului şi plata pentru 5 profesori, am dat opiniunea, ca la fondul de edificat să nu se dea nimic, iar
la fondul profesorilor numai 4 mii florini, dar după ce s'au
informat, că eu am făcut aceasta din cea mai îngrijită precauţiune şi anume la fondul edificiului pentru aceea nimica,
ca nu băgând erariul 10.000 fl. în edificiu, mâne poimâne să
facă pretenţiuni la dânsul, iar pentru fondul susţinerii din aceea
cauză numai 4000 fl. ca să nu intre cu jumătate' din spesele de
susţinere, deoarece după § 15 al „Entwurf der Organisation der
— 177 —
Gymnasien und Realschulen in Oesterreich", dacă ar trece sau ar
ecvipera fondul de susţinere al statului cu al întreprinzătorilor,
atunci statul are drept a considera acel gimnaziu de gimnaziu
de stat şi a pretinde dreptul de a denumi profesorii, au fost
mulţumiţi, şi ministeriul lăudat a aplacidat în adevăr numai 4000
fl. pentru susţinerea gimnaziului, iară pentru fondul edificiului
nimica.
D. autor vorbeşte şi despre înteţirea la care veniseră interprinzătorii gimnaziului din neajunsul speselor, dar nu amin­
teşte nimic despre deputaţiunea, care venise la Sibiu să ceară
ajutor şi despre întristarea ei promiţându-i-se ajulorul numai sub
grele condiţiuni, pe cari nu le primi. D. Ienache G. loan e încă
viu, va şti spune ceva despre episoada aceasta. Şi aci în adevăr
iarăş fu Popasu, care mângâind deputaţiunea o îndemna la o ac­
tivitate mai energică, ce şi succese.
La anul 1856 am vizitat gimnaziul din Braşov oficialmente
ca consilier de scoale c. r. şi dorind a intra în Braşov după
un răstimp de 6 ani fără nici un sgomot, nu am avizat pe nime,
şi am luat drumul prin Zerneşti, unde am vizitat şcoala de
acolo. Auzind însă D. protopop' Popasu despre venirea mea, în
zelul său cel mare pentru prosperitatea şcoalelor eşi înaintea
mea cu mai multe trăsuri, mi-oferi ospita'lul său corfei, unde mă
aşteptară D D . profesori cu o cordială salutare, ce-mi umplu ini­
ma cu atât mai mult, cu cât ei toţi erau cunoscuţii, amicii mei.
Am hospitat la toate prelegerile, am ţinut prescrisa conferinţă
cu corpul profesoral, am vizitat şcoalele poporale din Braşov şi
Săcele, apoi m'am întors acasă şi am făcut relaţiune prescrisă,
către ministerul de culte şi instrucţiune publică, în care am
descris în detaiu edificiul gimnaziului şi starea gimnaziului in­
ternă şi externă. La această relaţiune a răspuns ministerul cu
următoarea iniţiativă : Aus dem vorgelegten Bericht des Schulrathes Dr. Vaszits hat man mit Befriedigung ersehen, dass Schuirath Dr. Vaszits seine Aufgabe erfasst und es aufzufuhren im
Stande ist etc. — Oare nici despre această vizitaţiune a gim­
naziului din Braşov să nu fie nici un semn, nici o urmă în
arhiva lui ? — Vizitarea lui Schuller ca strein face epocă, iar
vizitarea mea, ca bărbat al naţiunei, amic al Braşovenilor şi al
profesorilor, nu e nici băgată în seamă în „ochire chronologică."
Oare nu seamănă aceasta a omorî adevărul, ori cu icoana unei
ingratitudini, ce nu cred, că ar fi încuviinţat nici cei răposaţi,
nici cei vii braşoveni! Nu ştiu cine e autorul acestei „ochire
chronologică" dar din text s'ar vedea, că e D. Director Ştefan
losif, şi dacă e el, cu atât mai mult trebue să mă mir despre această
purtare a lui, cu cât şi-va aduce aminte în ce clemă căzuse
oare când, şi cum ceru eficacele meu ajutor ! De aci înainte am
— 178 —
asistat la examen etc. în toţi anii fără ca să se amintească ceva
despre toate acestea în mult amintita schiţă.
La anul 1861 când adunarea generală a Asociaţiunei Tran­
silvaniei pentru literatura şi cultura poporului se ţinu în Braşov
şi fu legată cu o expoziţiune industrială naţională,' fiind eu re­
dactor interimal al „Telegrafului român" am scris despre articolii ce ar fi de expus din partea poporului nostru, şi am în­
demnat la lucru. La îndemnul meu Domnişoara Susanâ Molnar,
acum Doamna căpităneasă Brun, a cusut portretul Iui Mihaiu
eroul mai în mărime naturală, l'a pus în ramă pompoasă şi l'a
trimis la expoziţiune, şi iarăş la îndemnul meu D . Molnar l'a
donat gimnaziului şi împodobeşte şi astăzi sala cea măreaţă a
gimnaziului.*) N'a meritat oare nici această faptă, vre-o amintire?
Nime nu-mi va putea denega, căci actele vorbesc, cum că
şi la anul 1866 am lucrat pentru câştigarea dreptului de pu­
blicitate şi pentru clasele superioare, dar nu am fost ferice a
asista la primul examen de maturitate din cauza ce trebue s'o
retac pentrucă ar fi : „infandum renovare dolorem", şi poate că
atunci ar apare mult cu totul altfel şi unele s'ar şi eclipsa, însă
„manet mente repostum."
Mai am să amintesc de băile de abur, de lângă gimnaziu,
ca să se convingă D. autor al „ochirei chronologice" că şi aci
am conlucrat primind eu cu bucurie ideea D. protopop acuma
episcop Popazu, şi câştigând pe D. inginer Carol Gărtner, care
totdeauna în afacerile sale ne-a fost mână de ajutor, de a ne
face planul şi îndemnând pe acţionari la un stabiliment se­
cular, care celor ce-1 vor întrebuinţa bine şi-1 vor putea între­
buinţa, este un isvor profilactic pentru susţinerea sănătăţii şi
recâştigător de sănătate şi iarăş înţelepciunei şi tactului bun al
des amintitului D. protopop acuma episcop Popazu are de a
mulţumi gimnaziul, că acest stabiliment salutar a trecut în pro­
prietatea sa.
In fine am să observez, că dacă D. autor al „ochirei chro­
nologice'", vrea să fie drept şi imparţial şi să dea pentru com­
punerea unei istorii critico-pragmatice despre acest gimnaziu
date faptice, adevărate, bazate pe acte, apoi sper că va suplini
aceste lacune, ca să nu dea "ansă Ia drepte reclamări într'o cauză
atât de momentuoasă, care ca persoană oficială, ce eram obli­
gată a lucra în resortul meu, sunt silit a Ie face, ca să nu mi
se impute vre-o neglijenţă ba poate şi îndolenţă.
Dr. Vasiciu,
c. r. cons. de scoale în pensiune.
*) De aci a trecut în localul Casinei Române din Braşov şi mai târziu în
Muzeul Astrei din Sibiu. — Nota Red. Ţ. B.
— 179
Mare
a
taină
de L . Mecs
Ce mare taină-a lumii e lumina!
E sucul Soarelui de sus.
Coboară dintr'o altă lume
Şi cade val in ochiul omului supus.
Dar plantele o sorb şi-o rourează
Şi-o limpezesc în ape line, clare,
Şi ea răsare 'n felurite feţe,
In roşii, şi albastre, şi aurii petale.
Ce mare taină-a firii e lumina/
E unda Soarelui din cer.
Făf nici un gust, ca aurul, mărgeanul,
Ce-ajung în gura celor cari le cer.
Dar holdele de grâu şi viţele de vie
O sug şi-o schimbă 'n hrană 'ntăritoare
Şi strugurul, şi pânea şi smochina
Te 'ndreaptă spre de-viaţă-dătătorul Soare.
Ce mare taină-a lumii e iubirea!
E sângele lui Dumnezeu.
Din altă lume vine o solie,
Şi inima ne tremură la pasul său—
Poeţii cei chemaţi şi-aleşii Sfinţi
O limpezesc în lacrimi şi dureri,
Şi 'w bunătatea păcii blânde, sfinte,
Tu guşti a Cerului eterne mângâieri.
Trad. de Ilie Dăianu
c>
o
oo
—
180
Etatizarea producţiei
de Dr. Alexandru
Ceuşianu
Cu toate neajunsurile depresive ce le sufere industria mondială,
acumularea avutului naţional creşte în raport progresiv cu industria­
lizarea ţării. Repercusiunile acestei schimbări în structura economică,
se resimt puternic in viaţa socială. Curentele extreme ajung mai re­
pede la suprafaţă decât în statele agrare, unde concepţia dominantă
rămâne cu preferinţă conservativă. Barierele de drept constituţional
cedează mai lesne în faţa revendicărilor masselor şi punctul de echi­
libru social caută să se fixeze la un nivel al standardului de viaţă
în continuă urcare. Şi
totuşi....
Miracolul de prosperitate industrială s'a poticnit brusc. Coefi­
cientul de producţie a depăşit cu mult limita de absorbire a pro­
duselor şi odată cu aceasta au început să se nărue toate cunoştin­
ţele tradiţionale în materie economică. A crescut capacitatea
forţei
maşinale la proporţii formidabile, aşa că mijloacele de a se repar­
tiza nemăsuratele produse s'au dovedit insuficiente. Faţă cu lipsa de
limită a potenţialului productiv, „banul" comprimat la echivalenţa
aur, a rămas o contingenţă limitată, De-aci dezagregarea
tuturor
pieţelor de desfacere, deoarece capitalul fiind privilegiul unui număr
restrâns de oameni, supraabundenţa de mărfuri a rămas efemeră şi
inoperantă.
Intre asemenea împrejurări era firesc ca stăpânitorii
surselor
de producţie să-şi revizuiască metodele. Marele cuvânt „raţionalizare"
— atât de bogat în consecinţe dezastruoase — înseamnă adaptarea
industriei la nevoile consumaţiei şi reducerea energiei
producătoare
la măsura reclamată de specula rentabilităţii. într'un cuvânt, sfor­
ţarea marei finanţe e: să reţină procesul de producţie în cadrul or­
ganic al capitalismului. In numele acestei idei se închid fabrici, se
distrug mărfuri, se aruncă zeci de mii de muncitori pe drumuri şi
se nasc meschinele consorţii de dominare economică:
trusturile şi
cartelurile.
Secolul al XX-lea are neprecupeţita glorie de-a le constata
existenţa, începând cu vestita societate germană A. E. G. care, —
în cartel cu societatea americană „General Electric Cnie" — iniţiase
ideia de stăpânire a preţurilor la produsele electrice. Ideia pusă
odată în mişcare şi-a probat eficienţa nu numai în privinţa fixării
unor preţuri foarte remuneratoare, dar şi în chestia repartizării şi
dominării debuşeurilor, — determinând o vastă mărăcinire a tu­
turor soiurilor de asociaţii cartelare. Istovirea nemiloasă a pieţelor
consumatoare este principala raţiune de existenţă a cartelurilor şi
pomenirea unor produse ca: zahărul, cimentul sau hârtia, ne dă
imediat imaginea fabuloaselor beneficii, ce se realizează prin acest
181 —
sistem. Numărul cartelurilor este în continuă creştere, dar nu se
poate cunoaşte existenţa tuturor, fiindcă cele mai multe ştiu să-şi
apere secretul. Formarea lor este încurajată cu o bunăvoinţă vino­
vată de factorii politici ai tuturor ţărilor, ba chiar şi „Liga Naţiu­
nilor" şi-a oferit cu generoasă spontaneitate colaborarea pentru stu­
dierea „regimului juridic" al acestor aşanumite învoeli industriale,
De pildă U. S. A . refuză cu nobilă indiferenţă participarea la lu­
crările Societăţii Naţiunilor — totuşi în comisia economică a carte­
lurilor şi-a trimis delegat oficial pe americanul M. Robert E. Odds.
Flamura „raţionalizării capitaliste" este purtată de aceste organizaţiuni ale cointeresărilor internaţionale, pe urma cărora s'a
adâncit opăcirea forţelor active şi s'a generalizat dezechilibrul eco­
nomic pe lumea întreagă.
In flagrantă opoziţie cu sistemul pur capitalist se încearcă
dincolo de hotarele burgheze experienţa sovietică, pentru ridicarea
unui popor de zeci de milioane de mujici inculţi şi tembeli la o
treaptă de civilizaţie superioară; se pune la cale industrializarea
acestui vast imperiu sub conducerea centrală a statului.
Pentru a nu fi stingheriţi de consideraţiuni străine cauzei, e
bine să se facă dela început distincţia principială între sistemul po­
litic şi cel economic al Uniunei sovietice: Tutela dictatorială a pro­
letariatului comunist nu o poate nimeni admite, — în schimb, în­
cadrarea surselor de producţie în sistemul de organizare etatistă şi
înlocuirea efemerei libertăţi individuale cu disciplina socială —
iată înoiri preţioase, cari pot deschide noi orizonturi putinţei de evo­
luţie a omenirii.
Realizarea noii concepţii economice — ori cât de tendenţios ar
fi negate — totuşi vădesc deja un astfel de progres, încât temerea
pare fondată că, după desăvârşirea planului cvincvenal — şi pe
urmă a planului de 20 ani, — poziţia economică a statului rusesc
va fi predominantă în concertul mondial, Aceasta din motivul, că
energiei economice etatizate a sovietelor, nu se va putea opune în
statele burgheze decât forţele economice particulare cari, organizate
pe bază speculativă, sunt forţamenţe în inferioritate. Asta cu atât
mai sigur, cu cât pe urma maşinalizării progresive a producţiei, de­
cadenţa sistemului capitalist pur se va evidenţia din pricina pro­
blemei şomajului, care, dincolo, in sistemul producţiei etatisie, lipseşte.
In mod fatal va trebui să se curme deci individualismul eco­
nomic şi să fie înlocuit de colectivitate, care nu poate îngădui la
infinit tipicul pur capitalist. Prevederea aceasta apare în primul mo­
ment drept o ideie ce se condamnă prin factura ei de aventură ideo­
logică. Cum, oare, ar fi cu putinţă să se facă un salt din cadrele
solid stabilite ale vieţii de stat de până acuma, fără zguduiri de
profundă şi poate catastrofală consecinţă ? Căci o schimbare atât de
bruscă în raportul compoziţional al păturilor sociale nu s'ar putea
— 182 —
realiza decât pe cale revoluţionară. Şi totuşi, căutarea unei forme
evolutive nu poate dezarma în faţa dificultăţilor aparente.
Ne ascundem în dosul unei faţade constituţionale, a cărei
structură o socotim intactă, atât sufleteşte cât şi din punct de ve­
dere al principiilor. Uităm că mentalitatea imprimată, pe urma ma­
relui răsboiu, în generaţia ce-a pătimit întreaga urgie de distrugere,
se concretizează în a recunoaşte şi admite orice măsură excepţională
dictată de spiritul de conservare a statului. Pornind dela suportarea
pacientă a stării de asediu, a cenzurii, a rechiziţiilor — am evoluat
la exproprierea agrară, la restrângerea dreptului de dispunere în
materie de locafiune, ca să ajungem — fără a întinde prea mult
pomelnicul — la conversiunta datoriilor agricole. Toate acestea nu
surit altceva decât o cedare, pe toată linia, a organismului plutocrat,
faţă cu necesităţile inexorabile ale situaţiei sociale.
Flexiunea aceasta surprinzătoare e echivalentă cu o capitulare
a celor mai susţinute principii în materie capitalistă. E un faliment
deghizat, căci nimeni nu poate nega dependinţa virtuală a capitalis­
mului autohton de agricultură. De vreme ce capitalismul din ţară
nare la spate protecţia celei de-a IV-a internaţionale — cum nu­
meşte Occidentul organizaţia bancară — evident că apărarea inte­
reselor nu se poate manifesta decât pe căi piezişe — fără răsunet
în marea massă a poporului, care este > bucuros de sfărâmarea brâului care-i sufocă putinţa de viare.
Proxima redută de cucerit pentru ideia de stat sunt sursele
generatoare de producţie şi constrângerea capitalului la vechiul rol;
de-a servi drept mijloc de schimb al produselor — şi nu cum ni se
înfăţişează azi, ca dominând cu exclusivitate însuşi procesul de pro­
ducţie; căci banul a devenit, printr'o bizară răsturnare a valorilor,
singurul bun apreciabil — considerat fiind drept avut de sine stă­
tător. De-aci curentul irezistibil de trezorerie, goana de acumulare a
numerarului, având drept consecinţă sustragerea capitalurilor dispo­
nibile din circulaţie şi vitregirea raportului dintre „ban" şi „bun",
E o contaminare morală care a zdruncinat fie din calcul politic, fie
din conjunctură speculativă, întreg avântul de propăşire al omenirii.
Mai mult: Capitalul s'a dovedit la toate popoarele şi în toate ocaziunile eminamente hrăpăreţ, laş şi trădător. O criză internă, fie cât
de uşoară, duce inevitabil la migraţiunea capitalurilor dincolo de
graniţă. Egoismul parazitar nu cunoaşte scrupule. Strădaniile deţi­
nătorilor de capital converg spre adăpostul monetar care le pare
mai sigur. In faţa punicei nu mai rezistă nimeni — toată lumea
tinde să convertească hârtia în metal; chiar şi băncile de emisiune,
antrenate de fluxul capitalurilor particulare, se asociază acestui joc
internaţional.
După senzaţionala prăbuşire a lirei sterline, poziţia dolarului
a devenit critică. In realitate, totalul devizelor în 24 ţări din Eu-
— 183 —
ropa era la sfârşitul Junei Iunie 1931 de 2.014 milioane dolari, iar
situaţia monetară din luna Octomvrie a aceluiaş an înregistrează o
scădere a devizelor cu 432 milioane dolari — aproximativ 70 mi­
liarde Lei — situaţie ce s'a înrăutăţit încă până la finea anului.
Baza fiduciară a devizelor hârtie s'a clătinat şi deţinătorii se gră­
besc să-şi preschimbe creanţa în valoare aur. Şi aurul — acest în­
vechit şi nobil mediator al avuţiilor — porneşte în peregrinaj rătă­
citor, cu toate că puterile nu-i mai ajung să dovedească schimbul.
Deja cu prilejul conferenţei financiare internaţionale, ţinută la
Bruxelles în anul 1920, s'a arătat imposibilitatea garantării circulaţiei
fiduciare cu aur. De-o parte fiindcă repartizarea stocurilor e ine­
chitabilă şi arbitrară, de altă parte aurul, neputănd să se adapteze
—• din cauza insuficienţei extracţiei — amploarei în care se desvoltă producţia de mărfuri, nu poate satisface nevoile de schimb.
Soluţia băncilor de emisiune de-atunci s'a concretizat în sistemul
numit „gold exchange standard" — adecă acoperirea biletelor fidu­
ciare pe lângă aur-metal, cu devize echivalente volorii aur. Sporindu-se în modul acesta plafonul de acoperire, se credea într'o armo­
nizare durabilă între capital şi producţie, Bunurile de mărfuri au
sporit însă la contingenţe cu totul inaccesibile puterii de desvoltare
a capitalului şi, după o experienţă de un deceniu a noului sistem
monetar, omenimea este rearuncată la picioarele viţelului de aur.
Respectarea supremaţiei imperiale a aurului are drept conse­
cinţă inexorabilă: aservirea tuturor forţelor creatoare deţinătorilor
streini ai metalului galben. Toate aspiraţiunile colective rămân în
funcţie de graţia magnificenţelor plutocrate. Fără ajutorul lor, ne
considerăm distruşi şi nici un preţ nu ne pare suficient de scump
ca să plătim şi răscumpărăm bunăvoinţa capitalismului strein. O
serie din întreprinderile naţionale cele mai rentabile a intrat deja în
sfera de influenţă streină. Agravarea din ce în ce mai teribilă a
crizei economice ne va constrânge la concesii şi mai largi şi ruină­
toare. Până unde?
Emanciparea de sub jugul de aur nu se poate face decât nu- .
mai prin etatizarea procesului de producţie. Marea ideie a solidari­
tăţii colective şi-a găsit la noi un început de realizare prin decre­
tarea de avut al statului a tuturor bogăţiilor subsolului. De-aici
până la declararea de bun public a surselor generatoare de pro­
ducţie nu ne desparte o prăpastie. Munca atunci ar deveni o funcţie
socială şi s'ar putea porni fără frică la industrializarea unei ţări,
care în forma ei actuală, — ca ţară agricolă — este cumplit lovită
în toate aşezările sale existenţiale.
— 184
Dări de seamă
Nichifor Crainic: „Ţara de peste veac" Poesii
Editura Cartea Românească 8° p. 128
„Ţara de peste veac", ultimul volum de poezii al lui Nichitor Crainic, se încadrează cu cinste între operile direcţiei literare
creiate şi susţinute în jurul revistei Gândirea.
Acestor tovarăşi de idei şi prieteni poate în bucurii şi su­
ferinţe, le dedică autorul cea dintâi poezie din volum „Ţara de
peste veac", poezie al cărei simbol ne explică întreaga năzuinţă a
poetului, ne lămureşte scopul pe care l-a urmărit. O profesiune
de credinţă duioasă, o năzuinţă timidă spre zările eterne ale poeziei.
Şi autorul rămâne credincios acestei profesiuni, aş putea
spune acestei doctrine.
De-alungul întregei sale opere, gândirea şi sensibilitatea se
împletesc mereu, se unesc atât de strâns încât formează o unitate
indestructibilă.
Poeziile, bogate în imagini, poartă pecetea unei intelectuali­
tăţi rafinate.
Din întreaga operă se desprinde o adâncă concepţie de
viaţă, un sistem filosofic, căruia îi rămâne poetul credincios.
Pe lângă problemele generale pe cari le tratează, nota sa
personală apare doar discret în câteva poezii. Astfel în „Terţine
patriarhale" găsim regretul de-a nu fi putut gusta din farmecul
unei vieţi tihnite dela ţară, din vina iubitei sale:
„Şi de-ar fi fost să fii cum nu erai,
Uniţi ca două versuri într'o rimă
Prin tine eu, prin mine tu trăiai.
Acolo 'n casa albă şi intimă,
Sub crengi încovoiate de belşug,
Pătrunşi de-adânca viaţă unanimă."
Tot o notă personală întâlnim în „Elegie", unde poetul ne
cântă în versuri sonore şi pline de avânt, durerea despărţirii.
In „Elegia celor doi" poetul face reflexii filosofice asupra
despărţirii de iubita sa.
Acestea sunt singurele poezii, în cari autorul îşi cântă pro­
priile sentimente, în cari întrezărim foarte vag icoana iubitei sale.
— 185 —
Afară de aceste exceptiuni, poezia lui Nichifor Crainic cu­
prinde durerile şi năzuinţele întregei umanităţi.
In metru popular, poetul aduce un imn de slavă Dunării,
scoţând frumos în evidenţă importanţa ei economică.
„Dunăre^ Dunăre, drum legănat,
Drum fără pulbere şi fără leat,
Du-ne spre apele mediterane
Dorul izvoarelor după oceane.
Dunăre, Dunăre, drum către larg,
Valuri de valuri în goană se sparg,
Neamuri de neamuri cu valul şi vântul
Noi — stăm cu doinele şi cu pământul!
Dunăre, Dunăre, drum fără glod,
Du-ne vapoaiele grele de rod,
Inima neamului nostru e'n grâne:
Dăruie-o lumii flămânde de pâne.
Dunăre, Dunăre, drum de alean,
Du-ne izvoarele către ocean,
Scaldă-ne sufletu'n nemărginire,
Leagăn al dragostei de omenire.
Şi poetul atinge rând pe rând o mulţime de probleme so­
ciale şi filosofice.
In „Noul Adam" întâlnim apologia muncii, care constitue
singura fericire a omului; dându-i posibilitatea de-a suferi, pentru
ca să creieze.
In poezia „Geamăna" poetul constată prezenţa morţii, în tot
ceeace este viu. Aceeaş temă o tratează şi în „Euthanasie".
Plin de scepticism se arată poetul faţă de realizările pro­
gresului. Astfel în poezia „Progres", vedem cum rânjeşte barbaria
sub spoiala ideilor reformatoare.
In „Fântânile trecutului" autorul constată cu smerenie exis­
tenţa trecutului care dăinueşte la baza tuturor inovaţiunilor presentului.
Chinuit de aceste profunde şi neliniştitoare probleme ale
existenţei, poetul ne desvălue concepţia sa despre viaţă. Astfel în
— 186 —
poezia „ E u am trăit" vedem cum înfruntă cu resemnare şi fără
şovăire neajunsurile vieţii, conştient că cele mai curate bucurii se
plătesc cu suferinţe grele.
Deasupra tuturor suferinţelor, se ridică cel mai important bun
al omului: viaţa.
Poezia „Pe Vârf" exprimă echilibrul lăuntric al poetului. Iar
în „Desmărginire" găsim o frumoasă evocare a morţii.
Natura apare în poezia lui Nichifor Crainic obiectivă şi ne­
falsificată. O legătură strânsă îl uneşte pe om de lumea înconju­
rătoare, supunându-1 aceloraş legi eterne ale naturii. Şi poeziile
cari prezintă un paralelism între om şi natură sunt foarte nume­
roase.
Astfel avem: „Rugă de toamnă", „Cântec de munte", „Amia­
za", „Seara", „Dumineca".
Poetul isbuteşte să prindă într'o imagine lapidară această
contopire a omului cu natura în poezia :
Odihnă
Pe maldăre de fân şi de 'ntuneric
înfrânţi de oboseală, ne-am culcat,
Deasupra noastră cerul emisferic
De stele grele'ncovoiat
Era coroana unui pom fantastic
Cu rămurişul spre pământ plecat.
Un somn adânc ne-a cufundat în noapte.
Prin visul nostru stelele cădeau,
Ca'n iarbă fructele răscoapte."
Poeziile acestea, apărute în mod răzleţ în
milor ani, văd astăzi lumina zilei adunate într'un
misticism şi de cultul tradiţiei, bogate în imagini
limbă limpede şi curgătoare ele îl apropie pe
Crainic de idealul pe care şi 1-a făurit.
periodicele ulti­
volum. Pline de
şi scrise într'o
poetul Nichifor
V. Branisce-Căliman
Ioachim Crăciun. Cronicarul Szamoskdzy şi înseninările
lui privitoare la Români. I. voi. în 8°, 214 pag. Editura Insti­
tutului de Istorie Naţională al Universităţii Cluj, 1928.
Intre publicaţiile istorice sosite în ultimul timp la redacţia
acestei reviste lucrarea de mai sus a d-lui asistent universitar Ioa­
chim Crăciun este fără îndoială una dintre acelea care umple un
gol de mult simţit al literaturii istorice a Transilvaniei. In timp ce
presa şi celelalte ramuri ale literaturii româneşti a Ardealului luptă
şi astăzi cu aceleaşi greutăţi ca şi în vremile de obidă de dinainte
de război, istoria naţională este singura care a realizat, graţie fru­
moasei activităţi a nouei Universităţi clujene, progrese satisfăcătoare.
D-l Ioachim Crăciun ne prezintă în extrase traduse în parte
în româneşte şi însoţite de un comentar bogat, pasagiile privitoare
la Români ale analistului ardelean contimporan cu Mihai Viteazul,
Ştefan Szamosi, în latineşte Zamosius (citeşte : Samosius) ), — ceeace în româneşte s'ar zice Someşanu — sau cu numirea lui mai
ungurească şi probabil mai târzie, Szamoskdzy.
Analistul pare deci să fi fost un Ungur curat, deşi faptul
naşterii sale la Cluj — oraş încă eminamente german la începutul
secolului al 15-lea — şi faptul urei sale turbate împotriva a tot
ce e românesc, însuşire caracteristică renegaţilor, nu exclude, după
părerea noastră, o probabilă origine străină.
Deşi a fost un om cu pregătire şi cultură „umanistă" aleasă
pentru vremea lui, trecut pe la universităţile din Heidelberg şi din
Padua — nnde a tipărit la 1593 şi cărticica latinească: „Culegere
de inscripţii vechi şi de unele antichităţi din Dacia" — totuşi Szamoskozi nu ne-a lăsat „o operă bine conturată, un întreg unitar,
ci numei fragmente, scrise în două limbi: latineşte şi ungureşte".
Poziţia sa în istoriografia veche a Ardealului este unică şi prin
faptul că cu toate că prin bogatele sale colecţii de însemnări şi
date istorice şi compilări după autori mai vechi, ca Forgâcs, Brutus etc. (p. 22) a servit de izvor principal istoricilor de mai târ­
ziu — şi în primul rând lui Wolfgang Bethlen — totuşi a fost,
până în timpurile mai nouă aproape cu totul uitat chiar şi de U n ­
guri. La aceasta a contribuit şi împrejurarea că nu şi-a putut ti­
pări scrierile şi că manuscrisele sale au avut o soarte „tragică" şi
„au trecut printr'un lung şi dureros calvar" (p. 18).
Interesaut este şi faptul, neamintit de autor, că eruditul scrii­
tor maghiar ardelean de Ia sfârşitul veacului al 18-lea, losif Benko,
care, a făcut biografia tuturor cărturarilor maghiari din Ardeal nu
1
') Spre întregirea datelor biografice ale autorului amintim, că în seco­
lul al 15-lea Sz. unguresc se scria încă cu Z, — Vezi losif Benkâ, Transil­
vania etc. Claudiopoli 1833, Tom. 2, pag. 348: „ . . . rectius vero scriberent
Szamosium, Z. veterum valenţe in lingua nostra hodiernum Sz."
-
188 —
ştia că Szamosi — Zamosius şi Szamoskozi erau una şi aceeaşi
persoană, vorbind ca despre doi scriitori deosebiţi, deşi amândoi
erau de „confesiune helvetică"
Gheorghe Şincai, cunoscător ex­
celent al izvoarelor vechi ungureşti, citează ce-i drept din scrierile
lui, însă supt numele de Hevenesi, a cărui colecţie de manuscrise
cuprindea şi părţi anonime din scrierile lui Szamoskozi ).
Opera Iui Szamoskozi este cu atât mai importantă, cu cât ea
tratează mai amănunţit de cât alte anale contimporane, trudnica şi
turmentata epocă a marelui nostru Mihai. „Fără Szamoskozi nici
nu s'ar putea scrie o monografie completă asupra acestui Domn"
(P- 6).
Dată fiind însă atitudinea mai mult de cât duşmănoasă a
„Someşanului" faţă de Români şi de marele erou al lor de atunci,
se pune întrebarea: Până la ce măsură pot fi adevărate numeroa­
sele afirmaţii ale acestuia nefavorabile ba chiar defăimătoare pentru
Români ? Din acest punct de vedere autorul e nevoit să constate
fapte foarte puţin măgulitoare pentru analistul maghiar. „Pretutin­
deni — scrie d. Crăciun — unde i-se îmbie o ocazie în cronica
sa de a pune faţă în faţă elementul românesc cu cel unguresc, el
zugrăveşte în culori mohorâte pe „Valahi", înălţând pe scara me­
ritelor excepţionale tot ceea ce-i „maghiar". Consecventa atitudine
duşmănoasă faţă de Mihai Viteazul şi faţă de Români ne desvălue
în contururi precise, crezul intim al cronicarului" (p. 35).
Analizând unele povestiri fantastice, izvorâie vădit din ura şi
„pornirea" cronicarului împotriva lui Mihai, autorul mai constată
şi ,,uşurinţa, cu care cronicarul osândeşte faptele ce nu-i convin"
(p. 36).
Szamosk5zy se exprimă însă în mai multe locuri în mod
ofensator şi asupra originei Iui Mihai Viteazul, scriind, între altele,
că mama sa ar fi fost o simplă „vânzătoare de rachiu", sau „ c u făriţă" — după traducerea Iui Şincai — din oraşul Floci de lângă
Dunăre. Autorul primeşte această dată de exactă în urma faptului,
mărturisit de însuşi Szamoskozy, că această parte a cronicei sale
a scris-o ,,după comunicările lui Petru Armeanul" (Ormeny Peter
traditiojâbol). Se naşte deci întrebarea: Merită fostul căpitan şi
slujbaş diplomatic al lui Mihai mai multă încredere decât amicul
său Szamoskozy? Răspunsul nu poate fi decât negativ. Se ştie că
după bătălia de la Mirislău Petru Armeanul a fost unul dintre
2
f
') Benko, op. cit., voi. II. peg. 548 şl 412. Numai mai târziu, în bio­
grafia lui Szamoskozy publicată la 1788 în prefaţa voi. V. al Istoriei lui Bethlen, constată şi Benko că cele două nume erau ale unei singure persoane,
arătând că a fost indus în eroare de alţi „erudiţi" magHiari.
*) Şincai, Hronica Românilor, Iaşi 1853, voi. II, pag. 246 şi passim. „Anonimul de la Hevenesi". ibidem, pag. 255.
— 189 —
cei dintâi cari s'au lăpădat de Minai. Vorbind despre lipsa de cin­
ste (reverentia) cu care au fost primiţi la Braşov la 20 Octomvrie
1600, soţia şi fiul lui Mihai, vechea cronică săsească a preotului
Simeon Massa scrie c ă : ,.cauza a fost Petru Armeanul, odini­
oară sfetnicul intim al lui Mihai, care a început atunci a le des­
tăinui (Saşilor) intenţia şi hotărârea ce o avuse tiranul . . . de a
ucide pe notabilii Braşovului şi de a supune cetatea guvernării unor
boieri de-ai săi )."
Dar avem şi alte date care ne destăinuesc caracterul nesta­
tornic şi batjocuritor al acestui lefegiu internaţional de obscură ori­
gine, care a servit după moartea lui Mihai Viteazul interese
străine neamului nostru românesc ). Aşa ni-1 caracterizează şi solii
împăratului Rudolf II., faimoşii baroni Ungnad şi Szekely într'o
scrisoare trimisă împăratului la 29 Martie 1600 de la Curtea lui
Mihai din Alba-Iulia. Vorbind despre Gheorghe Raţ, banul Mihalcea şi Petru Armeanul, ei scriu că aceştia sunt „oameni răi, de
obârşie proastă" şi că „în cuvintele lor nu se pot încrede . . . iar
dacă vine numai câte unul la ei , . . vorbeşte despre ceilalţi în
chipul cel mai urât, iar asupra lui Vodă suflă toţi în aceeaşi trâm­
biţă . . . şi nu se sfiesc să spună lucruri ofensatoare şi dispreţui­
toare şi la adresa M: Voastre" ).
1
2
3
Mai puţin se potriveşte desigur această caracterizare cu cei
doi dintâi şl mai ales cu banul Mihalcea, unul dintre cei mai cre­
dincioşi şi învăţaţi sfetnici ai lui Mihai, omorât şi el de Unguri
la 17 August 1601, deşi era de origine din insula Chios şi
din familie mai modestă. Dar n'a fost nici de cum un „vestit tâl­
har" (insignis latro), precum îl numeşte Szamoskozi, poate tot după
Petru Armeanul.
Dintr'un raport trimis împăratului Rudolf II din Cluj la 29
Iulie 1604 aflăm că Petru Armeanul „a avut chiar şi unele cioc­
niri cu Voevodul român" (edtliche aufstosz mit Ime Wallachen
gehabt) ). Toate cercetările mai aprofundate ne duc la concluzia,
că Petru Armeanul nu merită mai multă încredere decât com­
pilatorul său maghiar, cu care s'a împrietinit, probabil, în timpul
guvernării lui Basta în Ardeal, între anii 1601 şi 1604.
4
') losephus Trausch, Ctironicon Fuchsio — Lupino — Oltardinum, Coronae 1847, voi. I. pag. 170.
) După înfrângerile dela Mirislău şi Teleajen, când căpitani credincioşi
ai lui Mihai, ca Baba-Novac şi Seleştei erau ucişi de Unguri, prin Ianuarie
1601, Petru Awneanul neguţătoria cu cirezi de boi prin Austria (Hwmuzachi,
IV. p. 242). La 29 Iulie 1604 poartă titlul de „slujitor de curte" al Imp. Aus­
triei, „Eur Kay. Maj. etc. Hoffdiener" — (Ibidem, p. 385). Aceeaşi calitate de
, agent de curte" austriac o avea şi pe timpul lui Radu-Vodă Şerban.
3) Hurmuzachi, IV. p. 25-26.
) Ibidem, p. 386.
s
4
— 190 —
Gheorghe Şincai pare să ti avut mare dreptate scriind des­
pre afirmata de mai sus asupra originei mamei lui Mihai, că
„Hevenesi" e un „nepriceput", căci „muma lui Mihai Vodă încă
cioară n'au fost cufăriţă, ci neguţătoriţă, fiind mai 'nainte Doamnă
şi soră cu Iani Vistiernicul cel bogat." )
Era într'adevăr după concepţia epocei de atunci mare deo­
sebire între aceste două noţiuni. După cucerirea turcească co­
merţul deveni una dintre îndeletnicirile de căpetenie ale nobilimei
şi elitei Creştinilor din Balcani, aşa precum o întâlnim în vea­
curile de mijloc şi în oraşele Italiei nordice şi marile centre co­
merciale ale Germaniei.' ) Găsim în acest timp „neguţători" distinşi
cu primele boierii şi încheiând alianţe matrimoniale din cele mai
strălucite. De aceea nu era ceva extraordinar văzând pe fostul
marele negustor „gelep" Iani, unchiul lui Mihai, purtând cu dem­
nitate cea mai mare boierie a Ţării Româneşti: bănia Craiovei şi
mijlocind urcarea pe tronul Ţării Româneşti a unui Basarab, fiu
al lui Pătraşcu Cel Bun — origine ce nu i-o poate contesta lui
Mihai nici „Someşanul" şi nici Armeanul.
De ce să-i credem noi astăzi, când nu i-au putut crede nici
ceilalţi istorici şi cronicari contimporani, când nu i-a putut crede
nici învăţatul patrician şi istoric sas Mathias Miles (1639—87),
care vorbeşte de Doamna Tudora în acelaş mod revenenţios ca şi
despre Doamna Despina. văduva de viţă împărătească a Iui Neagoe-Vodă Basarab. Miles, despre care se ştie că a cunoscut şi
întrebuinţat manuscrisele lui Szamoskozi, numeşte pe Teodora
..matroană prea cuvioasă" (eine gottsehlige Matron) ), iar pe
Doamna Despina ,,o matroană grecească", (eine Griechische M a ­
tron).*)
Şi Miles are cuvinte de ocară Ia adresa lui Mihai şi a re­
gimului său în Ardeal, el însă niciodată nu ajunge la exagerări
ofensatoare ca ale lui Szamoskozi şi ale colaboratorului său ar­
mean şi sfetnic nevrednic al gloriosului strateg român.
1
2
3
(Va urma)
A . A. M .
') Şincai, op. cit. voi. II. pag. 246.
-) Asemeni îndeletniciri întâlnim chiar şi la Cantacuzini şi Paleoiogi —
lorga, Les grandes familles byzantines, extras din „Bulletin de la Section Historique", Tom. XVIII, Buc. 1931, pag. 6, 7, 11 şi 13.
) Miles, Siebenburgischer Wiirgengel, Hermanstadt, 1670, p. 241.
) Ibidem, p. 55.
3
4
— 191 —
LISTA ABONAŢILOR.
Şi-au mai achitat abonamentul:
P â n ă l a 1 I a n u a r i e 1931.
P â n ă l a 1 M a i u 1932.
Direcţiunea lic. gr.-cat. de băieţi, Blaj.
Rectoratul Academiei Teologice, Arad.
Bellea Viorica, prof., Braşov.
Dogariu V. Dr., medic, Braşov.
Hamzea I., prim-pretor, Frumoasa (Ciuc)
Hodârnău Mihail, protopop, Braşov.
Hossu-Longin Francisc, Băseşti.
Lupan Dumitru, prof., Braşov.
Moşoiu loan, dir. lic. „Şaguna", Braşov.
NistorPomp. Dr., med. prim. jud. Braşov.
Secăreanu loan, vice-consul, Praga.
P â n ă l a 1 I a n u a r i e 1932.
Balcăş Gh. Dr., avocat, Braşov.
Berbecar D., comerc, Braşov.
Bleahu D. Dr., notar public, Braşov.
Boldor Anania, dir. gimn., Satulung.
Cârnu Romulus, student, Bucureşti.
Cojocariu Daniil, preot, Teliu.
Dordea Nic, inginer, Cluj.
Direcţiunea gimnaziului mixt, Sălişte.
Direcţinnea lic. „Negru Vodă" Făgăraş.
Direcţiunea lic. „Petru Pavel", Ploeşti.
Enescu Vlad, magistrat, Braşov.
Median Gh. Dr., avocat, Braşov.
Nan Alexe, farmacist, Cluj.
Pop loan Dr., avocat, Alba-Iulia.
Popazu' C-tin Dr., medic, Caransebeş.
Popea V. loan, inginer, Bucureşti.
Rusu-Tibreanu loan, notar, Cernatu.
Simtion I., cassier, „Albina", Braşov.
Sorescu Gh., căpitan, Braşov.
Ţieran Ionel Dr., avocat, Timişoara.
Vlaicu Arsenie, dir. şc. î. r., Braşov.
Zehan E., inginer, Satulung.
P â n ă I a 1 Iulie 1932.
Banca „Albina", Bucureşti.
Codarcea Al., ing. geolog, Bucureşti.
Nicoară Eugen Dr., medic, Reghin.
P â n ă l a 1 I a n u a r i e 1933.
Banca „Albina", Braşov.
Direcţiunea lic. „Gh. Lazăr", Sibiu.
Eremie Tiberie, inginer, Bucureşti.
Gamber Lazăr, col. î. r., Orşova.
Manea C-tin Dr., avocat, Bucureşti.
Pop G . Caius, mare propr., Bucureşti.
Stoicovici V., inginer, Braşov.
P â n ă I a 1 Maiu 1933.
Nistor Virgil, cons. arhiep., Sibiu.
ÎNTREPRINDERILE GENERALE TECHNICE
Inginer T 1 B E R 1 U E R E M I E
Societate Anonimă — Capital Social Lei 30.000.000
B U C U R E Ş T I , S t r a d a Ştirbey V o d ă No. 188
A d r . T e l e g r . : „ T I B E R E M E " . — T e l e f o n 306/39 şi 344/80
Societatea execută lucrări de:
Poduri, Planşeuri, Rezervoare, Castele de apă, Silozuri şi
orice fel de lucrări în beton armat
C l ă d i r i şi C o n s t r u c ţ i u n i de o r i c e fel
Fundaţiuni de aer comprimat, Canalizări, Alimentări cu apă,
îndiguiri şi irigaţiuni. Şosele şi Căi Ferate
Studii, Proiecte şi Devize pentru Lucrări de Căi Ferate,
Şosele, Poduri şi orice fel de construcţiuni.
«
— —
Depozit permanent
de:
Plăci de faianţă albe şi colorate dela Fabrica Ernt Teichert din Meissen ;
Ciment Portland de Fleni (Dâmboviţa) obişnuit şi cu intărlre repede;
Celotex, produs american izolând căldura şl frigul, reducând sunetul
(sgomotul); Sobe de teracotă de prima calitate; Plăci de gresie dela
fabrica Otto Kaufmann din Niedersedlitz; Plăci de eternit dela fabrica
Meteor; Piatră măcinată pentru faţade şi mozaicuri; Cartou asfaltat
indigen şi străin; Parchet de stejar al fabrice) Peter Gross; Cărămidă
presată şi de mână; Asfalt; Fer de beton; e t c , etc.
ETORIi ŞCOntELOR CERTRHLf DMODOXf-BOMillI! MW
EFORIEI ŞCOLARE BRAŞOV
S'AU D E S C H I S
„BĂILE EFORIEI
ŞCOLARE"
S T R . PRUNDULUI 4
C O M P L E C T R E N O V A T E ŞI M O D E R N I Z A T E
BĂI D E A B U R
B A S I N U R I C U A P Ă C A L D Ă ŞI R E C E ; T O T
F E L U L D E D U Ş U R I C A L D E ŞI R E C I
BĂI D E AIER U S C A T
BĂI D E PUTINĂ
CU A C I D C A R B O N I C , O X I G E N , S A R E ,
P U C I O A S Ă , S A R E I O D A T Ă , DE BASNA
ŞI T O T F E L U L D E
BĂI M E D I C I N A L E
CU E X T R A C T D E B R A D , M U Ş T A R , IERBURI,
FLORI E T C .
IDROTERAPIE
C U B Ă I ŞI D U Ş U R I S P E C I A L E , Î M P A C H E ­
TARE, M A S A J E , C O M P R E S E ETC.
BĂI ÎN AIER LIBER
IN T I M P U L V E R I I , C U B A S I N D E Î N O T A T
ŞI P L A J E P E N T R U B Ă I D E S O A R E
M B " S A L O N D E F R I Z E R I E Ş I B U F E T *Wt%
MIŞU POPP.
Autoportret, la 18 ani.
MIŞU POPP.
Autoportret, la vârsta mijlocie.
MIŞU POPP.
Autoportret, la 58 ani.
MIŞU POPP.
IOAN POPP MOLDOVAN de GALAŢI,
tatăl pictorului.
MIŞU POPP.
ELENA IOAN POPP MOLDOVAN
de GALAŢI, născută Ivan,
mama pictorului.
MIŞU POPP.
IOAN POPP MOLDOVAN de GALAŢI,
tatăl pictorului citind Biblia,
la 95 ani.
MIŞU POPP.
M1HAIU VITEAZUL
MIŞU POPP.
GHEORGHE ŞINCAI.
MIŞU POPP.
GHEORGHE LAZAR.
MIŞU POPP.
UN TRIBUN dela
1848.