Arta ca dar - Suplimentul de Cultura
Transcription
POEZIA, PE DOU|ZECI DE VOCI A doua edi]ie a Festivalului Interna]ional de Poezie „Oskar Pastior“ a avut loc `ntre 2 [i 4 octombrie la Sibiu. Citi]i un text de Veronica D. Niculescu ~N » PAGINA 3 PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA » APARE S~MB|TA » EDI}IA DE IA{I » WWW.SUPLIMENT.POLIROM.RO ARTISTUL ASOCIAT S\pt\m`na 1 – Interviu ` S\pt\m`na 2 – Text de autor S\pt\m`na 3 – Criticii despre... S\pt\m`na 4 – Colegii de breasl\ despre... octombrie – MIHAI MIHALCEA NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“ » [email protected] R|SPUNSUL BIENALEI „PERIFERIC 8“ LA CRIZA MONDIAL|: Arta ca dar Nobelul pentru literatur\ adjudecat de Jean-Marie Le Clézio Scriitorul francez Jean-Marie Gustave Le Clézio, considerat unul dintre favori]ii la premiul Nobel pentru literatur\, a primit joi, 9 octombrie, prestigioasa distinc]ie. ~n motiva]ie se precizeaz\ c\ Le Clézio este „scriitorul desprinderii, al aventurii poetice [i extazului senzual, exploratorul unei lumi umane aflate deasupra [i dedesubtul civiliza]iei predominante“. Le Clézio a `nceput s\ scrie la vârsta de 7-8 ani. A devenit faimos la 23 de ani, cu primul s\u roman, Procesul verbal. De atunci a publicat circa 50 de c\r]i, inclusiv povestiri, romane, eseuri. Premiul Nobel pentru literatur\, `n valoare de 10 milioane coroane suedeze (echivalentul a 1,02 milioane euro), este decernat din 1901, primul laureat fiind francezul René François Armand Prudhomme (Sully Prudhomme), poet [i filosof. Laurea]ii s`nt anun]a]i `n luna octombrie, `n fiecare an, iar premiile s`nt decernate `n luna decembrie, `n cadrul unor ceremonii fastuoase. Deliber\rile Academiei Regale suedeze au loc `n cel mai deplin secret, nefiind disponibil\ o list\ de „nominaliza]i“. A opta edi]ie a Bienalei „Periferic“ s-a deschis vineri, 3 octombrie, la Ia[i. Cele opt loca]ii a[ezate de la nord la sud pe axul principal al Ia[ului au generat o hart\ alternativ\ a unui ora[ `n care arta contemporan\ `n `n]elesul ei actual e o inven]ie a unui grup de oameni str`n[i `n Asocia]ia Vector. „Periferic 8“ [i-a atins scopurile: arta d\ruie[te ora[ului ie[irea din provincialism, d\ruie[te publicului instrumente critice cu care s\ sondeze apele tulburi ale societ\]ii estice [i d\ruie[te chiar artei o migrare din institu]ii [i pia]\ `n spa]iul public. Citi]i o analiz\ de Constantin Vic\ ~N » PAGINILE 4-5 ~n imagine, performance-ul Geopoetics 15 propus de artistul ruso-berlinez Yuri Leiderman, potrivit pentru contextul local `n care modernitatea ra]ional-tehnicist\ s-a implantat peste un mediu tradi]ionalisto-liric, cu influen]e slave REALITATE editorial Lucian Dan Teodorovici: „~n realitate, ridicatul de la podea, `n ring, se face `n general doar pentru a am`na pu]in momentul arunc\rii prosopului“. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: ROMÂNII E DE{TEP}I Rocky de România Lumea politic\ e, spun o platitudine, o imens\ scen\ pe care se d\ o lupt\ de imagine. Orice campanie electoral\ ]ine patru ani [i se `ncheie doar pentru a re`ncepe pe alte coordonate, `n func]ie de rezultatele din alegeri. ~n 2004, imediat dup\ ce Alian]a DA a pus m`na pe putere, campania a repornit furibund, cu s`c`ielile, transformate rapid `n certuri, iar apoi `n r\zboi, dintre cele dou\ forma]iuni ale Alian]ei. Iar cei patru ani care au urmat au fost, probabil, cei mai interesan]i de dup\ ’89. Interesan]i nu numai pentru sociologi, dar [i pentru cei care au avut disponibilitatea s\ urm\reasc\ spectacolul `n sine, dincolo de urm\rile sale directe asupra societ\]ii `n general. Ultimii patru ani de campanie au `nceput spectaculos, cu un PD care, sus]inut de pre[edintele B\sescu, a pus u[or m`na pe o important\ mo[tenire de imagine, asum`ndu-[i dreptul de a jongla cu principiile [i valorile fostei Alian]e, `n dauna unui PNL care, izolat la guvernare, n-a putut reac]iona dec`t `ncas`nd. PD-ul era `n cre[tere, Traian B\sescu la fel, PNL-ul devenea treptat tr\d\tor, f\cea gre[eli peste gre[eli, astfel `nc`t pentru mul]i anali[ti a devenit clar c\, dup\ ]\r\ni[ti, [i soarta celuilalt mare partid istoric era pecetluit\. {i nici n-avea cum s\ nu fie. Dac\ recapitul\m situa]ia celor dou\ partide foste membre ale Alian]ei, nu putem dec`t s\ ne uluim de rezultatele sondajelor din prezent, care arat\ un PNL viguros, cu [anse bune `n alegeri. Liberalii au avut parte, `n primii trei ani ai guvern\rii lor, de toate „condi]iile“ pentru a se compromite total `n fa]a electoratului. Atacuri pe culoarul moralit\]ii dinspre fo[tii parteneri politici; o guvernare `n minoritate, cu sprijin conjunctural din partea unui du[man tradi]ional, PSD; scandaluri cu iz de corup]ie; mini[tri ancheta]i penal; mini[tri cu gafe enorme din punctul de vedere al imaginii; sl\biciuni evidente `n comunicarea cu publicul larg; un prim-ministru c\ruia i s-a aplicat imediat, pe propriile-i gre[eli, [tampila de arogant, cea care-i d\unase at`t de mult predecesorului s\u `n func]ie; plec\ri succesive din partid ale unor oameni care purtau stindarde de popularitate; apari]ia unei alternative liberale, numit\ PLD. {i multe, multe altele. De cealalt\ parte, PD, beneficiind de un uria[ capital de imagine al unui pre[edinte care, asum`ndu-[i rolul de juc\tor, s-a ar\tat a fi altfel, p\rea a se desprinde `ntr-un partid dominant pe scena politic\ nu numai la urm\toarele alegeri, dar [i pentru mul]i ani ulteriori. PD-ul a avut `n m`n\ cartea c`[tig\toare, cea a victimei at`t de pl\cute de publicul larg. A beneficiat de toate atuurile pentru a se plasa `n zona seriozit\]ii, `n zona lui „ce-a[ fi putut s\ fac dac\ m-ar fi l\sat ceilal]i“; s-a plasat `n opozi]ie, p\str`ndu-[i totu[i multe p`rgii de putere; a putut ataca `n lini[te f\r\ a l\sa multe posibilit\]i de contraatac; a avut parte de conjunctura extrem de favorabil\ de a asocia PNL-ul cu ni[te partide considerate nedemocratice; a fost constant sus]inut de pre[edintele ]\rii; a primit un plus de consisten]\ prin atragerea unor figuri marcante din r`ndurile liberalilor, figuri care aveau la r`ndu-le o carte c`[tig\toare, cea a dezam\girii imense provocate de PNL; a primit un consistent sprijin interna]ional, prin intrarea `n r`ndurile popularilor europeni. Puse unele l`ng\ altele sau unele sub altele, precum `n textul de fa]\, aceste argumente, spuneam, creeaz\ un paradox de toat\ frumuse]ea. Pentru c\, adunate, ele ar trebui s\ dea un cu totul alt rezultat dec`t cel pe care ni-l arat\ acum previziunile electorale. ~n ultimul an `ns\, s-au `nt`mplat o serie de lucruri care au d\r`mat toat\ construc]ia logic\ mai sus expus\. Brusc, f\r\ nici un fel de explica]ie, at`t Traian B\sescu, c`t [i `ntregul PD, devenit PD-L, au `nceput s\ fac\ gre[eli dup\ gre[eli, de parc\ ar fi intrat `ntr-o vrie. Inexplicabil dup\ un antrenament de trei ani, pre[edintele [i partidul s\u au clacat tocmai atunci c`nd era cel mai important s\ reziste. De cealalt\ parte, la fel de inexplicabil, un partid obi[nuit s\ `ncaseze f\r\ replic\, PNL-ul, s-a trezit brusc din pumni [i a `nceput s\ puncteze. Ca la noi, la Hollywood, a[ spune. Pentru c\ ceea ce se `nt`mpl\ pe scena politic\ autohton\ aduce cu filmele din seria Rocky, `n care `ncasatorul de profesie, b\tut [i h\r]uit f\r\ mil\ p`n\ spre final, se ridic\ exact la momentul oportun [i `ncepe s\ dea lovitur\ dup\ lovitur\. Mai mult dec`t oric`nd, acum mi-a[ dori, `n calitate de telespectator, s\ aflu r\spunsuri de la anali[tii no[tri. Pentru c\ eu, `ntr-un text limitat de spa]iul tipografic, nu pot dec`t s\-mi exprim o mirare. Dincolo de ea, r\m`n o serie de `ntreb\ri care ating zone sociologice, dar [i unele teorii ale conspira]iei. Pentru c\ Rocky reu[e[te ce reu[e[te doar `n film. ~n realitate, ridicatul de la podea, `n ring, se face `n general doar pentru a am`na pu]in momentul arunc\rii prosopului. Iar dac\ totu[i se `nt`mpl\ [i `n realitate a[a ceva, tu, om ra]ional, po]i accepta `ntr-un final [i ideea de miracol, dar `nainte de toate te g`nde[ti, vr`nd-nevr`nd, [i la o mafie a pariurilor sau, mai mioritic, la un joc dublu f\cut de arbitru. R\m`ne s\ ne `ntreb\m cu to]ii cine a fost arbitrul din ringul politic românesc. LUCIAN DAN TEO DOROVICI Nego]ul lingvistic (II) ~ncercam s\pt\m`na trecut\ s\ vorbesc trebuie s\ intr\m p`n\ `n fundul cur]ii [i despre ultima – [i cea mai remarcabil\ – s-o strig\m „Gospodja Gra]iela!“, fiindc\ `ncercare de unificare a Babelului lingvisde obicei lucreaz\ `n gr\din\ [i aude mai tic uman, cea declan[at\ de impunerea greu. A[a am [i f\cut [i am g\sit-o pe limbii engleze ca lingua franca . Fenomegospodja Gra]iela, care avea vreo optzeci nul a luat amploare cu mai pu]in de jude ani [i, desigur, nu [tia nici ea englez\. m\tate de secol `n urm\, iar azi univerDar, vorbind croata, lucrurile au mers usalizarea limbii engleze e [or. Doamna Gra]iela un proces general accepne-a f\cut [i o cafea tat. At`t de acceptat, `nc`t turceasc\, pe care am M\ `ntreb dac\ adesea trecem cu vederea b\ut-o `mpreun\ cu ea domina]ia englezei faptul c\ nu e vorba dec`t sub un umbrar, [i ne-a e at`t de definitiv\ [i `ntrebat multe, [i ne-a de un proces, care deoirevocabil\. {tiu c\ camdat\ nu s-a finalizat, povestit multe... Printre [i c\ exist\ multe locuri `n Fran]a e preferabil altele, ne-a povestit dedin Europa unde tradi]ia, spre mama ei, care `n s\ [tii franceza, iar istoria sau cultura local\ tinere]ile ei dansase la cu engleza ai putea au f\cut posibil\ menun bal cu `nsu[i `mp\avea acelea[i ]inerea, chiar dac\ temratul Franz Josef al Aussurprize ca [i porar\, a altor limbi de tro-Ungariei. C-o fi fost comunicare cu str\inii. a[a, c\ n-o fi fost a[a, `n Croa]ia. Cazul particular pe povestea `n sine dovecare l-am pomenit a fost de[te c`t de puternic\ a cel al litoralului croat. Majoritatea r\mas memoria imperiului de odinioar\. turi[tilor ce ajung `n Croa]ia au convinNu e de mirare c\ limba german\ `[i mai gerea c\ engleza e [i acolo cheia lingvisp\streaz\ pozi]ia de prestigiu `n Croa]ia. tic\ universal\ [i descoper\ cu surprindeE drept, ulterior a venit acas\ fiica doamnei Gra]iela, care vorbea engleza – pe l`ng\ italian\ [i croat\... C\ci procesul de impunere a englezei ca limb\ universal\ e `n desf\[urare. Doar c\ mai are p`n\ s\ se `ncheie. Lingua franca trebuie s\ fie util\, s\ fie un instrument de negociere `ntre interlocutori. At`ta timp c`t negocierea se poate face `n alt\ limb\, engleza nu e necesar\. Dac\ stau s\ m\ g`ndesc, nici eu n-am `nv\]at altfel s`rbo-croata – at`ta c`t am `nv\]at-o. Ea era aici limb\ de vecin\tate [i, inevitabil, RADU PAVEL de negociere. ~n anii comunismului cam to]i b\n\]enii din zona de grani]\ mergeau `n Iugoslavia cu permis de mic trafic [i aveau nevoie de c`teva rudimente de s`rb\ (croat\), pentru ca s\ poat\ vinde [i cump\ra m\rfuri. Sigur, ]\ranii din satele de frontier\ aveau, dac\-i `ntrebai, un respect imens re c\, `n afara hotelurilor de lux, aceast\ fa]\ de englez\, francez\ sau german\. limb\ e prea pu]in cunoscut\. Pozi]ia de lingua franca e ocupat\ `nc\ de german\. Dar ei `nv\]au doar o brum\ de cuvinte Cum spuneam, eu am `ncercat s\ fo`n s`rbo-croat\, fiindc\ asta era limba losesc s`rbo-croata (sau, corect politic, nego]ului lor. Engleza sau germana nu croata). E solu]ia cea mai bun\: te le-ar fi folosit la nimic. adresezi oamenilor `n limba locului. M\ `ntreb dac\ domina]ia englezei e Odat\ ajuns `n Opatija, chiar mi-a f\cut at`t de definitiv\ [i irevocabil\. {tiu c\ `n pl\cere s\ verific reac]iile localnicilor la Fran]a e preferabil s\ [tii franceza, iar cu acest soi de nego] lingvistic. A[a ne-am engleza ai putea avea acelea[i surprize ca g\sit [i locul unde aveam s\ st\m. Am [i `n Croa]ia. ~n Cehia germana era – [i sunat la una din casele cu apartamente poate c\ mai este – mai r\sp`ndit\ dec`t de `nchiriat de pe strada care `i pl\cea engleza ca limb\ interna]ional\. ~n BulAlinei [i m-am trezit fa]\ `n fa]\ cu o garia te-ai putea descurca u[or cu limba doamn\ `n v`rst\, cu m`inile [i fa]a purus\. {i a[a mai departe. Dar aprecierile drate cu f\in\. Tocmai g\tea ceva. Am de mai sus se bazeaz\ mai degrab\ pe `ntrebat `n englez\ dac\ speak English, intui]ii [i induc]ii dec`t pe studii aplicate. ea mi-a spus pe un ton nec\jit c\ nu, Mi-ar pl\cea s\ v\d o hart\ lingvistic\ a apoi a `ntrebat dac\ nu cumva [tiu eu Europei care s\ aib\ marcate zonele de Deutsch. Nu, nu [tiam. Dar, dac\ vrea, influen]\ ale diverselor limbi de contact am putea `ncerca `n croat\. ~n momentul de pe teritoriul unei na]iuni, fie ele limbi acela doamna s-a luminat la fa]\ [i a `ninterna]ionale sau limbi locale. S-ar putea ceput s\ vorbeasc\. Mi-a spus c\, din p\ca engleza s\ fie limba universal\ de cate, ea nu mai are camere de `nchiriat, m`ine, dar deocamdat\ e bine s\ [tim de dar c\ are vecina ei de vizavi, numai c\ ce avem nevoie azi. & » Dac\ recapitul\m situa]ia celor dou\ partide foste membre ale Alian]ei, nu putem dec`t s\ ne uluim de rezultatele sondajelor din prezent, care arat\ un PNL viguros, cu [anse bune `n alegeri. SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 » GHEO www.supliment.polirom.ro O ~NT~LNIRE CU CIRCUIT ~NCHIS De[i atmosfera a fost mai reu[it\ dec`t anul trecut, festivalul seam\n\ `n continuare cu o `nt`lnire cu circuit `nchis a scriitorilor europeni. Ar merita, la edi]iile viitoare, s\ fie invitat [i publicul [i, poate, festivalul s\ se mute `n s\li mai mari. 3« ordinea de zi Poezia, `n concert pe dou\zeci de voci la Sibiu A doua edi]ie a Festivalului Interna]ional de Poezie „Oskar Pastior“ a avut loc `ntre 2 [i 4 octombrie, la Sibiu. Dou\zeci de poe]i din unsprezece ]\ri au venit s\ sus]in\ lecturi la festivalul care st\ sub semnul operei lui Pastior, poet german n\scut la Sibiu, care `n aceast\ lun\ ar fi `mplinit 80 de ani. Veronica D. Niculescu Evenimentul a fost deschis la Galeria de Art\ Contemporan\ a Muzeului Brukenthal, de c\tre scriitorul Ernest Wichner, reprezent`nd Literaturhaus Berlin, [i de Corina Bernic, din partea Institutului Cultural Român din Bucure[ti. Ideea festivalului, organizat `n parteneriat de aceste dou\ institu]ii, s-a n\scut acum doi ani, la Berlin, a spus Corina Bernic, c`nd Wichner i-a m\rturisit c\ dore[te s\ organizeze un festival `n România, sub semnul operei lui Pastior. ~ns\ se punea problema c\ autorit\]ile române comunic\ foarte greu, nu r\spund la coresponden]\, [i astfel s-a n\scut colaborarea cu ICR. G`ndul de a face festivalul anual a venit abia dup\ prima edi]ie, considerat\ reu[it\, a spus Corina Bernic. Unii dintre invita]ii din 2007 au revenit [i acum: Urs Allemann, din Elve]ia, [i Herta Müller, cu lecturi deosebit de apreciate. Au mai fost prezen]i Ulf Stolterfoht (Germania), Inger Christensen (Danemarca), Jean Daive (Fran]a), Erwin Einzinger (Austria), Elke Erb (Germania), Christian Hawkey (SUA), Felix Philipp Ingold (Elve]ia), Andrzej Kopacki (Polonia), Uljana Wolf (Germania), Petr Borkovec (Cehia), Monika Rinck (Germania), Antanas Gailius (Lituania), Marius Grzebalski (Polonia), Ana Ristovic (Serbia). Din România au participat Mircea Dinescu, Mugur Grosu [i Vasile Leac. Versurile erau recitate de autori `n limba matern\, fiind traduse `n german\, respectiv român\. ~n cadrul festivalului a fost lansat\ [i antologia bilingv\ a edi]iei precedente, ap\rut\ la Editura Art. Herta Müller, apogeul festivalului ~n prima sear\, la Galeria de Art\ Contemporan\, invitatul cel mai apreciat a fost Mircea Dinescu. Departe de a fi exploziv, a[a cum ne-am obi[nuit s\ `l vedem `n emisiunile televizate, poetul Mircea Dinescu a recitat foarte sobru, l\s`nd poezia s\ fie singurul spectacol al serii. A fost aplaudat mult timp dup\ ce a revenit la locul s\u din sal\. Foarte reu[it\ alternan]a de voci din cea de-a doua sear\ de festival, desf\[urat\ la Filarmonic\, `n sala mic\, de conferin]e. Un adev\rat concert. Elve]ianul Urs Allemann aproape c\ [i-a c`ntat unele poezii, `nnod`nd cozile cuvintelor, invent`nd din ele o nou\ limb\, `n timp ce de dincolo de ziduri se auzea cum un clarinetist face repeti]ii. Iar Gabriel H. Decuble a f\cut, la r`ndul s\u, adev\rate demonstra]ii de acroba]ie lingvistic\, recit`nd traducerile sale din acest autor, de fapt reinvent`nd versurile ce s`nt uneori aproape imposibil de tradus. Francezul Jean Daive a schimbat complet registrul [i ne-a purtat, cu vocea sa grav\, prin poemul ca un film de art\, ap\s\tor [i lent, `nc\rcat de triste]e. Iar apoi Herta Müller a recitat `n bezn\, `n limbile german\ [i român\, citind de fapt poeziile sale alc\tuite din decupaje, ce erau proiectate pe un ecran. A fost, f\r\ `ndoial\, un spectacol care a constituit apogeul festivalului. Edi]ia s-a `ncheiat cu un dublu concert sus]inut de Numminen & Pedro, din Finlanda, [i Ada Milea. Nu uita]i de public Din p\cate, festivalul fiind slab mediatizat pe plan local, lecturile nu au avut parte dec`t de un public de aproximativ o sut\ de persoane, `n mare parte scriitori [i oameni de cultur\ ai locului. Presa a fost aproape absent\ [i, implicit, publicul nu a aflat de eveniment. Singurele anun]uri din ora[ erau c`teva afi[e pe st`lpi, printre fel [i fel de spectacole. Din cauza aceasta, de[i atmosfera a fost mai reu[it\ dec`t anul trecut, festivalul BIBLIOTECA DIN PETRILA DE ION BARBU Herta Müller a revenit la Sibiu pentru a II-a edi]ie a Festivalului Interna]ional de Poezie „Oskar Pastior“ seam\n\ `n continuare cu o `nt`lnire cu circuit `nchis a scriitorilor europeni. Ar merita, la edi]iile viitoare, s\ fie invitat [i publicul [i, poate, festivalul s\ se mute `n s\li mai mari. Faptul c\ la alte lecturi din Sibiu, precum cele de la maratonul de anul trecut, sau cele ale lui Mircea C\rt\rescu, s-a stat chiar [i `n picioare, e o dovad\ c\ poate exista un public numeros [i pentru poezie. SUPLIMENTUL LUI JUP Mircea Dinescu [i Ernest Wichner SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 www.supliment.polirom.ro »4 CONCEPT ordinea de zi Conceptul din acest an al bienalei a promovat fie lucr\ri care cer interac]iunea [i transferul publicului, fie lucr\ri construite special pentru Ia[i, fie lucr\ri care mediaz\ `n]elegerea artei, dar [i a politicului [i economicului pentru un public comun. R|SPUNSUL „PERIFERIC 8“ LA CRIZA MONDIAL|: Arta ca dar A opta edi]ie a Bienalei „Periferic“ s-a deschis vineri, 3 octombrie, la Ia[i. Anul acesta conceptul propune un model alternativ de schimb [i interogheaz\ posibilitatea artei de a reconstrui [i valorifica un context social. Curatoarea Dóra Hegyi a declarat, `nc\ de la deschidere, c\ Bienala „Periferic“ are trei mari coordonate: arta ca sistem economic alternativ, rela]ia de schimb `ntre art\ [i public [i contextul local al Ia[ului care imprim\ un tip de practic\ social\. Un accent special s-a pus pe caracterul public [i performativ al operelor [i proiectelor care construiesc a opta edi]ie „Periferic“. O bienal\ care se `nscrie `ntr-un proces continuu de mediere [i educa]ie. Constantin Vic\ Cele opt loca]ii a[ezate de la nord la sud pe axul principal al Ia[ului au generat o hart\ alternativ\ a unui ora[ `n care arta contemporan\ `n `n]elesul ei actual e o inven]ie a unui grup de oameni str`n[i `n Asocia]ia Vector. Conceptul din acest an al bienalei a promovat fie lucr\ri care cer interac]iunea [i transferul publicului, fie lucr\ri construite special pentru Ia[i, fie lucr\ri care mediaz\ `n]elegerea artei, dar [i a politicului [i economicului pentru un public comun. Exact cum [i-au propus directorul Matei Bejenaru [i curatoarea Dóra Hegyi, Bienala „Periferic“ r\m`ne fidel\ unui tip de art\ social\ [i comunitar\, art\ care elimin\ orice grani]\ `ntre public [i artist, dar care are nevoie de o interfa]\ (discurs de mediere) pentru a deveni accesibil\ lumii. Strategiile darului Exist\ c`teva strategii pe care bienala le-a folosit pentru a-[i apropia [i apropria un context mai degrab\ regresiv-conservator (cum e cel cultural ie[ean) `n direc]ia unui discurs progresist, `n care referin]ele la socialism [i cultura st`ngii s`nt active. Prima dintre strategii este minimalismul s\lilor `n care se expun lucr\rile. Dac\ galeria de art\ a secolului nostru e cubul alb `n care plas\m zone de `n]elegere, „Periferic 8“ a propus cubul negru. Acest cub, noua sal\ studio a Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri“, a devenit un spa]iu curatorial atipic, dar [i unificator: un cub construit pentru arta performativ\ a mediat arta vizual\. Prima lucrare cu care s-a deschis bienala a fost performance-ul Geopoetics 15 propus de artistul ruso-berlinez Yuri Leiderman: dou\ femei `n costume populare ruse[ti tocau varz\ cu portretul lui Jules Verne `n spatele lor. Nimic mai potrivit pentru contextul local `n care modernitatea ra]ional-tehnicist\ s-a implantat peste un mediu tradi]ionalisto-liric, cu influen]e slave. ~n oglind\ am putea plasa proiectul lui Guillaume Désanges care a condus un workshop experimental de o s\pt\m`n\ cu copii din Ia[i, re`nscen`nd performance-uri celebre din istoria artei contemporane occidentale. Radicalitatea unui gen de art\ s-a `nt`lnit cu „inocen]a“ infan]ilor. {ocul e destul de mare c`nd observi portretul lui Joseph Beuys realizat de un copil de opt ani. De altfel, umbra lui Beuys, care a propus o agend\ radical\ `n anii ’60-’80 `n arta mondial\, plute[te deasupra bienalei, a[a cum stafia din Manifestul Partidului Comunist plutea deasupra Europei. Tot `n cubul negru se g\se[te o serie de documenta]ii video [i video-art care investigheaz\ rela]ia actual\ dintre România [i Moldova. Colaborarea dintre KSAK:K (Chi[in\u) [i Asocia]ia Vector nu a avut ca scop g\sirea unui r\spuns definitiv, politic, ci a punctelor comune, dar [i a diferen]elor socio-culturale care apar `ntre cele dou\ ]\ri. Dou\ dintre filmele prezente, Shopping de Veaceslav Dru]\ [i ...and the Moldovian one... de Aurelia Mihai, s`nt analize alte actului de transhuman]\, `n varianta urban-comercial\, dar [i `n cea tradi]ional\. Prezen]a grani]ei `ntre cele dou\ state reconfigureaz\ identit\]ile sociale ale unor indivizi care au mitologii etnice comune. Interven]ie urban\ ~n fa]a universit\]ii a fost plasat un Info Point, o sculptur\ social\ temporar\ realizat\ de arhitectul german Markus Bader, arhitect care pe perioada bienalei sus]ine [i un workshop pentru studen]ii la arhitectur\ denumit urbicles iasi. Info Point-ul este un spa]iu g`ndit cu multiple func]ii. ~n interior, `n fiecare zi se proiecteaz\ filmul artistei suedeze Johanna Billing, Magical World (artist\ care GSP-OTV „Arbitrajul românesc, pe pervaz.“ De multe ori, diferen]a dintre presa de calitate [i cea de bulivar o face un simplu titlu. Asta, mai ales, atunci c`nd presa care, de cele mai multe ori, e de calitate, se transform\ `ntr-o glum\ de vestiar din mijlocul unei autobaze. Aceast\ diferen]\ e marcat\, adeseori, de o banal\ imagine. Dac\ imaginea respectiv\ `nso]e[te un titlu precum cel de mai sus, efectul e amplificat. Senza]ia de cacofonie e [i mai mare dac\ acea imagine se repet\, obsesiv, pre] de dou\ ore (pre]ul nostru, evident!); [i mai e [i completat\, c\ tot tr\im `n epoca multimedia, de un suav sunet `n]esat cu urlete. Cam asta s-a petrecut, `n cursul acestei s\pt\m`ni, pe GSP TV. Un post de televiziune „de ni[\“, dedicat fotbalului, pe care l-am perceput – pe bun\ dreptate – drept echivalentul unei reviste „glossy“ dedicat\ „fenomenului“. Comentatori rutina]i, „anali[ti“ ce-au dovedit, din scriitura lor, c\ au dreptul s\ se elibereze de ghilimelele atribuite, just, cabotinilor cu aur\ de guru din pres\, moderatori iste]i [i f`[ne]i care au, cum ar spune maestrul Radu Cosa[u, „zv`c `n fraz\“. GSP TV [i-a construit, `n mintea mea de degust\tor-be]iv al fotbalului, imaginea oric\rui print lunar al revistei „National Geographic“: [i asta nu numai pentru c\ oamenii ce populeaz\ „fenomenul“ sistematizat al b\[icii [i al patru-patrudoi-urilor aduc, c`teodat\, cu suricatele, molu[tele [i particulele invizibile ce ne compun, evolu`nd, toate, `n legea lor (care n-are a face cu legile noastre); nu!, [i pentru c\ ace[ti oameni, desprin[i din ceea ce `n SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 Geopoetics 15 propus de artistul ruso» Proiectul berlinez Yuri Leiderman: dou\ femei `n costume populare ruse[ti toac\ varz\ cu portretul lui Jules Verne `n spate. Nimic mai potrivit pentru contextul local `n care modernitatea ra]ional-tehnicist\ s-a implantat peste un mediu tradi]ionalisto-liric, cu influen]e slave. la Casa Studen]ilor propune [i un atelier de coregrafie live numit I’m Lost without Your Rhythm), dar [i un program de video-art de o or\ (curator: C\t\lin Gheorghe) S-video IN/S-video OUT. Made in Iasi. Contextul propus de curator penduleaz\ `ntre intimitate [i socialitate, aduc`nd `ntr-o desf\[urare coerent\ cele mai bune filme din perioada 20052008, realizate de ceea ce se poate numi deja [coala de video-art made in Iasi. Andrea Hajtajer, Florin Bobu, Bogdan Teodorescu, Dan Acostioaei s`nt c`]iva dintre arti[tii care, cu ironie, codeaz\ [i decodeaz\ cu instrumente minimaliste (o singur\ camer\ video, de exemplu) o lume asumat\ a ex-centricului, limitei [i perifericului. MINIpoint-ul e zona din jurul balconului social imaginat de Markus Bader, `n care socializarea prin art\ e singura moned\ de schimb. ~n fiecare zi, oricine poate aduce c\r]i la schimb, poate crea propriul poster „Periferic 8“ trusturi se cheam\, uneori, „divizia de pres\“, au dat, `n repetate r`nduri, m\sura unei valori la care orice ni[\ a mass-media trebuie s\ adere. Ei bine, luni [i mar]i seara, deschiz`nd televizorul pe GSP TV, am avut convingerea c\ trustul Intact a fost cump\rat de Dan Diaconescu. E drept, nu i-am v\zut levit`nd prin zon\ pe Ogic\ sau pe Lazarus, n-am auzit nimic despre Elodia, nici m\car o veste despre fantoma din casa b`ntuit\, dar am urm\rit, la `nceput nedumerit, apoi enervat, tot anasamblul text-imaginesunet pe care l-am povestit la `nceputul acestui articol. Ce s-a `nt`mplat [tie toat\ lumea: un arbitru român, Col]escu, a vrut (sau n-o fi [i poate urm\ri concerte de muzic\ electronic\ [i proiec]ii dedicate. Sculptura social\ func]ioneaz\ [i noaptea, c`nd copiii din zon\ o escaladeaz\ [i performeaz\ concerte ad-hoc conforme culturii pop locale (manele sau copii infidele ale show-urilor tv). „Libertatea celui care g`nde[te diferit“ Spa]iul cel mai vizitat, `n care au loc [i cele mai multe ateliere de mediere [i discu]ii deschise, este Sala de sport a Universit\]ii de Arte „George Enescu“, unde, de la intrare, te `nt`mpin\ lucrarea arti[tilor români Mona V\t\manu [i Florin Tudor: un banner ro[u imprimat cu TR|IASC| {I ~NFLOREASC| CAPITALISMUL! Tot ei au denumit simbolic Info Point-ul Pia]a Rosa Luxemburg, distribuind stickere cu citate din teoreticiana marxist\: „Libertatea este `ntotdeauna, LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU vrut? dar de ce n-o fi vrut?) s\ se sinucid\. Cred (f\r\ a face parte, nici pe departe, din r`ndurile puritanilor de pres\) c\ demnitatea unui om trebuie s\ prevaleze orice form\ de manifestare, oric`t de „publicistic\“, „profitabil\“ sau, simplu, „abil\“ ar fi `mbr\cat\ ea. Nu [tiu c`]i a]i urm\rit emisiunile `n cauz\: a]i fi `mp\rt\[it, cu mine, sentimentul c\, de-ar fi f\cut ceea ce se presupune c-ar fi vrut actorul trist al acestei comedii, i-am fi v\zut pe respectabilii oameni de pres\ din studio `n roluri din „Ghost Busters“. E trist s\ vezi presa televizual\ româneasc\ ader`nd, cu tot dinadinsul [i dintr-un t`mpism inexplicabil, la titr\ri [i maniere de-abordare similare [tirilor brevetate de ProTV. E ca [i cum, ast\zi, `n susmen]ionatul National Geographic, am fi „beneficiat“ de pictorialul incendiar al g\inii cu pui vii din epoca de `nceput a Evenimentului Zilei. www.supliment.polirom.ro 5« „Periferic 8“ [i-a atins scopurile: arta d\ruie[te ora[ului ie[irea din provincialism, d\ruie[te publicului instrumente critice cu care s\ sondeze apele tulburi ale societ\]ii estice [i d\ruie[te chiar artei o migrare din institu]ii [i pia]\ `n spa]iul public comun. SCOPURI ATINSE [i `n mod exclusiv, libertatea celui care g`nde[te diferit“. Dou\ sculpturi sociale conecteaz\ spa]iile. Dora Garcia, la Casa Pogor, a propus Common Ideologies, o sculptur\ din c\r]i traduse `n limba român\. C\r]ile propuse de artist\ s`nt cele care au influen]at genera]ia sa `n Spania, dar [i `n România, acel background literar care face posibile `n]elegerea [i dialogul `ntre indivizi diferi]i. La Sala de sport, lucrarea Para un Hombre en Uniforme, o sculptur\ din acadele ro[ii, albe [i albastre (care pot fi m`ncate de oricine trece pe acolo), `l ofer\ pe Félix González-Torres unui public care intervine [i materializeaz\ opera de art\ prin gestul [i prezen]a sa. Dou\ c\r]i de artist aduc doi arti[ti de origine român\ fa]\ `n fa]\: {tefan Constantinescu, cu Epoca de aur pentru copii, [i Daniel Knorr, cu Artist Book. Tot la Sala de sport exist\ o selec]ie din cei mai interesan]i arti[ti ex-iugoslavi: Mladen Stilinovic, care a construit o oper\ in-situ (o groap\ `n care nu poate cobor` nimeni) [i care ironizeaz\ poncifele artei contemporane (I’m selling Marcel Duchamp, An Artist Who Cannot Speak English Is No Artist etc.); Raša Todosijevic, care din 1975 a chestionat rolul economic al artei `ntr-o declara]ie (Edinburgh statement, 1975) cu rol de hart\ explicativ\ a rela]iilor complexe dintre art\, produc\torii de materiale, public, critici, curatori, organizatori, exper]i etc. ~n acest spa]iu se desf\[oar\ `n fiecare zi ateliere de mediere creativ\ (coordonate de Cristian Nae [i C\t\lin Gheorghe) [i conferin]e (unele dintre ele ]inute pe Skype, cum a fost cea a Centrului pentru Comunicare [i Context Kiev) care dau dimensiunea educativ\ a `ntregii bienale. De la video-uri realizate ordinea de zi de liceeni la o bibliotec\ mobil\, trec`nd prin interven]ia americanilor din Institute of Wishful Thinking (care au `ndeplinit diferite dorin]e ale organizatorilor, de la parole pentru baze de date p`n\ la un picnic realizat chiar `n spa]iul expozi]ional), Sala de sport devine punctul de documentare [i interac]iune `ntre o art\ care se d\ruie [i un public care se reinventeaz\. KUNST = KAPITAL Probabil, instala]ia pornind de la ideea lui Beuys c\ arta e singurul capital real al unei lumi speculative explic\ cel mai bine conceptul `ntregii bienale. {tampila cu scrisul lui Beuys poate fi aplicat\ pe orice bancnot\ invers`nd astfel semnul economic. Arta d\ valoare real\ unor h`rtii cu valoare virtual\, un act de limbaj care construie[te social o realitate mult mai accesibil\ [i mai u[or controlabil\. Spa]iul de lounge din Sala de sport propune un timp al reconsider\rii, un timp `n care istoria, ideologia, geografia social\ [i arta colaboreaz\ pentru a asuma critic realitatea Estului. „Periferic 8“ [i-a atins scopurile: arta d\ruie[te ora[ului ie[irea din provincialism, d\ruie[te publicului instrumente critice (accentul pus pe activism e major) cu care s\ sondeze apele tulburi ale societ\]ii estice [i d\ruie[te chiar artei o migrare din institu]ii [i pia]\ `n spa]iul public comun. Dac\ fiecare individ este un artist, atunci fiecare act social colectiv devine art\, iar acest raport individual-colectiv e posibil doar `ntr-un cadru meta-utopic. Pe care echipa „Periferic 8“ l-a construit atent [i consistent, ca un proces al c\rui rezultat se va vedea `ntr-un viitor apropiat. »Sala de sport a Universit\]ii de Arte „George Enescu“ `n care au loc [i cele mai multe ateliere de mediere [i discu]ii deschise BIENALA „PERIFERIC 8“ Ia[i, 3-18 octombrie Loca]ii `n Ia[i: Cubul TN „Vasile Alecsandri“, Sala de sport a Universit\]ii de Arte „George Enescu“, Casa Studen]ilor, Casa Pogor, Info Point, Facultatea de Arhitectur\, Departamentul Foto-Video al Universit\]ii de Arte „George Enescu“. Curator: Dóra Hegyi Asistent curator: Zsuzsa László Director: Matei Bejenaru Mediere: C\t\lin Gheorghe, Cristian Nae, Ana-Maria Iftimi, Oana Nicu]\, Alexandru Bounegru, Dan Acostioaei www.periferic.org Tr\dare inspirat\ Ca [i literatura, retorica poate deveni un bun instrument `n slujba politicii. Iat\ un exemplu g\sit `nt`mpl\tor `ntr-un num\r al „Evenimentului de Ia[i“ din 11 martie 1908. Este anul `n care un mare politician, Take Ionescu, reu[ea o performan]\ f\r\ precedent `n istoria electoral\ a României, dat fiind c\ alegerile erau c`[tigate de fiecare dat\ de partidul care fusese chemat de rege s\ formeze guvernul. Practic, alegerile veneau s\ confirme, s\ legitimeze forma]iunea politic\ mandatat\ s\ guverneze care avea nevoie de majoritate parlamentar\. ~n 1908, Take Ionescu urma s\ sparg\ regula c`[tig`nd deta[at alegerile `n fa]a liberalilor, `n ciuda faptului c\ liderul lor, Dimitrie A. Sturdza, era premierul. E drept, `n guvern se aflau [i adep]i conservatori-democra]i de-ai lui Take Ionescu, ceea ce nu [tirbe[te `ns\ valoarea victoriei sale, o premier\ `n condi]iile votului cenzitar [i `n limitele vie]ii democratice. B\t\lia `n campania electoral\ a fost extrem de dur\ [i `n pres\. Ziarul filo-conservator „Evenimentul de Ia[i“ [i-a scos tot arsenalul de lupt\ `mpotriva du[manului. Atacurile la adresa lui Take Ionescu au fost chiar mai dure dec`t cele adresate liberalilor. A fost criticat, printre altele, [i pentru simpatia fa]\ de chestiunea evreiasc\, `n condi]iile `n care sentimentele antisemite erau destul de puternice `n opinia public\. Sus]in\torii s\i deveneau, prin urmare, du[mani ai ]\rii. Unele articole f\ceau apel la sentimentele aleg\torilor, c\rora li se sugera c\ se vor face de ru[ine vot`ndu-l pe Ionescu. Un astfel de articol este cel din 11 martie 1908, semnat de ziaristul Constantin Bacalba[a. Retorica sa e interesant\ [i amuzant\ totodat\ pentru cititorul de azi. SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 Bacalba[a face apel la tradi]ia Ia[ului de ora[ al ideilor. „Ia[ul va r\m`nea cu faima c\ a fost totdeauna leag\nul ideilor generoase [i a `ndr\znelilor politice [i culturale; de la Ia[i au pornit necurmat mi[c\rile altruiste, fie c\ ele au avut viitor, fie c\ nu“. Ia[ul „nu s-a cru]at pe sine, a pus pe altarul patriei toate giuvaerurile sale – tronul, individualitatea politic\, trecutul s\u de vitejie [i de glorie“ – pierz`nd statutul de capital\ pentru a face „un stat puternic din dou\ state sl\b\noage“. De la Ia[i a pornit apoi mi[carea frac]ionist\ a lui Niculae Ionescu, apoi Junimea, cu „marele b\rbat de stat dl Petru Carp“, „`n Ia[i s-a n\scut DAMELE GAZETIERE Emilia CHISCOP partidul socialist bun sau r\u, considerat fie ca o pieire pentru ]ar\, fie ca o dezvoltare fireasc\ a institu]iilor noastre politice“, tot aici a ap\rut partidul radical al lui Gheorghe Panu [i a[a mai departe. Ei bine, „`n aceast\ patrie a intelectualit\]ii se d\ m`ine o `nd`rjit\ b\t\lie electoral\“. Pentru prima dat\ Ia[ul se afl\ `n pericolul de a pierde tradi]ia de ora[ al ideilor, vot`nd nu ideea liberal\ sau conservatoare, ci omul con- servator-democrat, Take Ionescu. C\ci, argumenteaz\ Bacalba[a, aleg\torii nu vor vota un partid sau o idee, dat fiind c\, `n afara [efului s\u apreciat pentru inteligen]\, `n afara lui Take Ionescu adic\, „`n Partidul Conservator nu mai lumineaz\ nimic“. Pentru `nt`ia oar\, Ia[ul va tr\da cultul ideilor, spre a `mbr\]i[a cultul omului“. Ast\zi `ns\, c`nd epoca este analizat\ `n compendii, am putea spune c\ a fost o tr\dare inspirat\. www.supliment.polirom.ro »6 S|RB|TOARE interviu Nicolae M\rgineanu: „Bucuria mare este atunci c`nd faci un film. C`nd `l imaginezi, c`nd `l preg\te[ti [i c`nd `l filmezi. Asta e s\rb\toarea. Niciodat\ `n acele clipe nu m\ g`ndesc la vreun premiu“. Nicolae M\rgineanu: Dup\ ce filmul este gata, regizorul r\m`ne spectator Pe 17 octombrie, cel mai recent film al lui Nicolae M\rgineanu, Schimb valutar, are premiera româneasc\. La o s\pt\m`n\ dup\ premier\, filmul pleac\ la Montpellier, unde particip\ `n competi]ia lungmetrajelor de la cea de-a 30-a edi]ie a Festivalului Cinematografului Mediteranean. Nicolae M\rgineanu ne `mp\rt\[e[te c`teva dintre mizele realiz\rii acestui film. Interviu realizat de Iulia Blaga Ce a fost mai `nt`i? Ideea de a face un film despre o anume situa]ie (i-a]i cerut lui Tudor Voican un scenariu pe un subiect dat) sau scenariul cu care Tudor a venit la dvs.? Ideea filmului `i apar]ine, de fapt, regretatului C\t\lin Cocri[. Mai `nt`i a fost scenariul scris dup\ o idee de C\t\lin Cocri[ care ar fi urmat apoi s\ fac\ regia filmului. Trebuia s\ fie filmul lui de debut `n lungmetraj. Din p\cate, nu a fost s\ fie. C\t\lin a plecat prea cur`nd dintre noi. Am `ntotdeauna o str`ngere de inim\ c`nd m\ g`ndesc la acest lucru. Cuno[team scenariul [i `l apreciasem foarte mult. La o `nt`lnire cu Tudor Voican, m-am interesat de soarta proiectului; nu [tiam cine `l preluase. Spre surprinderea mea, Tudor mi-a spus c\ deocamdat\ cei care l-au citit nu s-au ar\tat interesa]i. L-am `ntrebat dac\ ar fi de acord s\ depun proiectul la concursul CNC `n regia mea [i Tudor mi-a spus c\ asta dorea [i el s\-mi propun\. A fost diferen]a de v`rst\ dintre regizor [i scenarist o problem\? Cu C\t\lin Cocri[ [i Tudor Voican mai lucrasem deja la scenariul Binecuv`ntat\ fii, `nchisoare. Mai exista deci o astfel de experien]\. La diferitele versiuni care au ap\rut `n mod firesc la realizarea filmului Schimb valutar au existat momente c`nd am avut p\reri diferite. Nu [tiu dac\ asta se datora diferen]ei de v`rst\ sau altor motive. ~ns\ am `ncercat s\ `n]eleg punctul de vedere al lui Tudor Voican care scrisese un scenariu foarte bun, `n care aveam `ncredere. Faptul c\ scenariul `i apar]ine unui scenarist din t`n\ra genera]ie v-a modificat maniera de abordare? Fiecare scenariu cere o anumit\ manier\ de abordare. Tudor scrisese o poveste foarte apropiat\ de via]a cotidian\ [i cerea o abordare `n stil de reportaj. Nu a[ putea spune `ns\ c\ era pentru mine o noutate. La filmul Prive[te `nainte cu m`nie `ncercasem aceea[i manier\ de filmare, cu actorii ascun[i printre oameni, cu secven]e filmate cu teleobiectivul, pentru a transmite senza]ia de realitate surprins\ pe viu. La filmul Schimb valutar, operatorul Mihai S`rbu[c\ mi-a fost de un real ajutor `n acest sens. S`nt subiectele de actualitate mai interesante azi pentru cinea[tii români? S`nt o provocare? O provocare, da! S`nt multe subiecte care merit\ toat\ aten]ia. ~n plus, ai avantajul s\ fii mai aproape de evenimente, sau chiar s\ tr\ie[ti `n mijlocul lor, s\ cuno[ti anumite am\nunte care pot fi mult mai expresive pentru poveste dec`t o pagin\ `ntreag\ de dialog. Exist\ `ns\ [i un dezavantaj: c`nd te afli `n mijlocul evenimentelor ri[ti s\ fii subiectiv, s\ nu fii suficient de deta[at pentru a vedea mai limpede povestea. Cum a]i g\sit actorii? Cosmin Sele[i e un actor foarte talentat, dar din p\cate cu foarte pu]in\ experien]\ `n film, iar de Aliona Munteanu eu n-am auzit. Pe Cosmin Sele[i l-am v\zut `n piesa Sunshine Play scris\ de {tefan Peca [i regizat\ de fiica mea, Ana M\rgineanu, `n care Cosmin d\dea un adev\rat recital actoricesc. Am fost convins c\ este capabil s\ joace at`t pe naivul provincial, p\c\lit de un [menar `n Bucure[ti, c`t [i pe escrocul capabil s\ trezeasc\ `ncrederea altora, ca apoi s\-i `n[ele. Aliona Munteanu a fost un cadou pentru film. Nici eu nu auzisem de ea, dar c`nd a venit la probe mi-a fost suficient s-o v\d c`teva secunde pe culoarul s\lii ca s\ m\ hot\r\sc: haioas\, inimoas\, un pic nebun\... Exact ceea ce aveam nevoie! Mihai-Gruia Sandu, Cosmin Sele[i [i {erban Pavlu `n Schimb valutar Unde se situeaz\ Schimb valutar `n filmografia dvs.? Este ultimul film [i `ntotdeauna ultimul film pare cel mai important. S`nte]i mul]umit de cum a ie[it? Da, s`nt mul]umit. A fost o produc]ie grea? Unde a]i filmat? E un film scump? Au fost multe zile de filmare, mai multe dec`t de obicei. Aceasta datorit\ faptului c\ am avut multe locuri `n care am filmat. Tot filmul s-a f\cut `n Bucure[ti. ~n plus, a trebuit s\ refilm\m scena final\ dup\ un an de zile de la terminarea film\rilor. Unul dintre actori se tunsese [i nu a mai fost racord. P`n\ s\-i creasc\ p\rul a trecut iarna [i secven]a care trebuia refilmat\ era de iarn\... Un film scump? Cred c\ noi, românii, cu rare excep]ii, facem doar filme foarte ieftine. Filmul va participa `n cur`nd `n competi]ia Festivalului de la Montpellier. Spera]i la un premiu? Bucuria mare este atunci c`nd faci un film. C`nd `l imaginezi, c`nd `l preg\te[ti [i c`nd `l filmezi. Asta e s\rb\toarea. Niciodat\ `n acele clipe nu m\ g`ndesc la vreun premiu. Din momentul `n care filmul este gata, el `[i `ncepe destinul s\u. Regizorul r\m`ne un fel de spectator. Este unul dintre pu]inele filme ale dvs. `n care Maria Ploae nu joac\. Ce s-a `nt`mplat? A]i pedepsit-o? Dar ce r\u `mi pare c\ n-am avut rol pentru ea! Nu pe ea am pedepsit-o, ci pe mine. Mi-a lipsit bucuria de a lucra `mpreun\. Schimb valutar . Regia Nicolae M\rgineanu. Cu Cosmin Sele[i, Aliona Munteanu, Andi Vasluianu, Doru Ana, Rodica Ionescu, Valentin Uritescu, Coca Bloos, Patrik Petre „ORICE SPECTATOR VA FI IMPLICAT“ Spune]i-ne, v\ rog, c`teva dintre motivele pentru care trebuie s\ v\ vedem filmul. Povestea imaginat\ de Tudor Voican reu[e[te s\ te captiveze: o SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 familie de [omeri vrea s\ emigreze `n Australia, dar p`n\ s\ ajung\ acolo are destule probleme `n Bucure[ti. C`]iva oameni simpli ajun[i la periferia societ\]ii lupt\ cu disperare s\-[i fac\ dreptate, s\ se descurce cumva, s\ supravie]uiasc\ `ntr-o Românie agresiv\ care are alte priorit\]i dec`t aceea de a-[i proteja cet\]enii. Povestea e conving\toare [i te face s\ sim]i c\ [i tu ai putea trece printr-o experien]\ asem\n\toare. Po]i constata c\ nu li se `nt`mpl\ numai altora, ci s-ar putea s\ ]i se `nt`mple [i ]ie. De asta cred c\ orice spectator va fi implicat. Pe urm\, merit\ s\ vede]i ce personaj reu[e[te s\ compun\ Cosmin Sele[i, care face dup\ p\rerea mea un rol excelent; iar Aliona, cu naturale]ea [i farmecul ei, cu accentul sut\ la sut\ moldovenesc, face savoarea filmului. www.supliment.polirom.ro ARTISTUL ASOCIAT SE ~NTREAB| 7« Mihai Mihalcea: „Nu [tiu de ce se-a[teapt\ cei de la «Supliment» ca to]i arti[tii asocia]i s\ scrie. A[ vrea s\-i v\d [i eu pe ei f\c`nd coregrafii sau dans`nd“. campanie ARTISTUL ASOCIAT S\pt\m`na 1 – Interviu ` S\pt\m`na 2 – Text de autor S\pt\m`na 3 – Criticii despre... S\pt\m`na 4 – Colegii de breasl\ despre... octombrie – MIHAI MIHALCEA Mihai Mihalcea, Eforie Nord, 1975 Poneiul, [oricelul [i extra-burger-ul M-am scos! Pe Pro Cinema tocmai a `nceput Seinfeld, iar eu am `n fa]\ o pagin\ alb\, pe care e musai s\ las m\car 5.000 de semne. P`n\ vineri, au spus la `nceput. Apoi m-au l\sat `nc\ dou\ zile, p`n\ duminic\. Dar dou\ zile `n plus nu `nseamn\ nimic pentru lipsa mea de apetit [i pentru nepriceperea care m\ chinuie. Azi noapte m-am plimbat p`n\ t`rziu prin Ci[migiu. A nice trip cu E & M, dar drumul spre cas\ mi s-a p\rut `ngrozitor de lung [i instabil. Noroc c\ reflexele ne ]in la suprafa]\. Nu [tiu cum [i despre ce s\ scriu, iar chestia cu „serenity now“ nu func]ioneaz\. Gide spune `n jurnalul s\u c\ cel mai bine e s\ scrii la nimereal\. Bine pentru cine oare? Mihai Mihalcea ~mi propusesem s\ ajung la poneiul roz, la Eartha Kitt [i la Ismael Alvarez (www. ismaelalvarez.com/galeria). Despre poneiul roz mi-e foarte incomod s\ vorbesc de vreme ce ar trebui s\ pomenesc despre to]i p\une[tii, v\c\roii, [tiri[tii [i [tiristele Antenelor neamului, uni]i `n cuget, ignoran]\ [i nesim]ire pentru a ne spune c\ nu s`ntem reprezentativi pentru cultura român\. Pentru a decide la unison c\ una dintre foarte pu]inele institu]ii române[ti care s-a schimbat radical `n bine, cic\, nu-[i face treaba cum trebuie. Hai sictir! Despre Eartha Kitt nu-mi vine s\ scriu. ~n absen]a muzicii sale nu se poate spune nimic, iar Alvarez i-ar face pe to]i „Gândea“ Antenelor noastre s\ cread\ c\ Neagoe e mic copil pe l`ng\ ce-mi poate mie pielea... Nu [tiu cum [i despre ce s\ scriu. Nu scriu de obicei dec`t ca r\spuns la interviuri sau texte f\r\ preten]ii pentru spectacolele proprii: „Bun\ seara, doamnelor [i domnilor! ~n continuare ar fi trebuit s\ urm\ri]i o pies\ intitulat\ You come to see the show and you’ll get an extraburger! }in s\ v\ spun `nc\ de la `nceput c\ eu n-am nimic de-a face cu aceast\ pies\, a[a cum, din c`te se pare, nici autorul ei nu mai are. Numele meu e Mihaela S`rbu, dar mi se spune Papi. S`nt actri]\ [i s`nt aici pentru c\, prin 2001, `naintea unui festival interna]ional de dans, Mihai a venit [i mi-a spus: «Papi, te rog din suflet, scoate-m\ din rahat». ~n acel moment nu mi-am dat seama c\, `ncerc`nd s\-l ajut, aveam s\-l bag `ntr-un rahat [i mai mare... Mihai m-a rugat doar s\ traduc [i s\ citesc pe scen\ ceea ce el nu putea s\ spun\ oaspe]ilor. Acum s`nt aici pentru simplul fapt c\ Mihai m\ place [i pentru c\ s`ntem foarte buni prieteni. Habar n-am de ce [i-a ales o tip\ ca s\-i exprime g`ndurile dar, m\ rog, asta chiar este treaba lui. Am s\ fac doar ceea ce m-a rugat `n aceast\ sear\. Am s\ v\ citesc ceea ce Mihai vrea s\ [ti]i. C`nd mi s-a propus s\ prezint din nou aceast\ pies\, am crezut c\ voi avea timp s\ reg`ndesc structura [i s\ reorganizez dezastrul. Dar abia am avut timp s\-mi men]in func]ional\ rela]ia sentimental\ pe care o am de 14 ani. Dar n-o s\ intru prea mult `n detalii. {ti]i dumneavoastr\ cum e. Se spune c\ femeile s`nt capabile s\ mimeze orgasmul. Ei bine, cred c\ b\rba]ii s`nt capabili s\ mimeze `ntreaga rela]ie.... Dar s\ nu ne pierdem cu firea. Mai bine s\ ne `ntoarcem la piesa din 1999, din care o s\ v\ ar\t un alt scurt fragment. (Dup\ ce `ncepe dansul). S`nt c`teva mi[c\ri pe care nu le mai pot face ca acum 9 ani. ~ntotdeauna am avut probleme cu tendonul lui Achile, cu `ncheietura iliac\ [i... criticii de dans. ~n ultimii ani au `nceput [i genunchii s\ m\ lase un pic. Evit pe c`t posibil s\ m\ a[ez `n genunchi, dar evident c\ s`nt situa]ii `n via]\ c`nd chiar nu ai cum s\ stai altfel. Ca urmare, coregrafiile pe care le creez pentru mine s`nt rezultatul tuturor limit\rilor corporale pe care le am. Dac\ nu, s`nt lucr\ri create pentru trupuri mai tinere. Cred `ns\ c\ am devenit mai `n]elept [i mi-am dat seama c\ succesul nu mai e pentru mine. Consider c\ e mai chibzuit s\ fii capul unei pisici, dec`t coada unui leu. Oricum, orice ai face, `n via]a unui artist s`nt dou\ tragedii: una este s\ ai succes, iar cealalt\ e s\ nu ai“. Vechea poveste cu [oricelul Nu [tiu de ce se-a[teapt\ cei de la „Supliment“ ca to]i arti[tii asocia]i s\ scrie. A[ vrea s\-i v\d [i eu pe ei f\c`nd coregrafii sau dans`nd. M\ simt exact ca atunci c`nd nu [tiu cum s\ `ncep speech-urile pe care trebuie s\ le ]in cu diverse ocazii, [i reiau vechea poveste cu [oricelul, ca s\-mi asigur un `nceput relaxat prin care s\ detensionez atmosfera b\]oas\. Eram la v`rsta la care copiii mergeau la SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 gr\dini]\, cred. Poate chiar mai mic. Adriana, drag\, jur c\ e ultima oar\ c`nd am s\ spun aceast\ poveste `n public! Locuiam `ntr-un bloc de 8 etaje de pe [oseaua Giurgiului, iar ai mei lucrau la Industria Bumbacului, `n trei schimburi. Se `nt`mpla deseori s\ stau singur `n cas\ `n timpul `n care unul pleca spre fabric\, iar cel\lalt se afla pe drumul de `ntoarcere. R\m`neam singur cam o or\ [i jum\tate [i, de obicei, m\ l\sau dormind (a[a m-a prins [i cutremurul din ’77 c`nd, trezit din somn de huruitul asurzitor [i de capul pocnit `n lada de la pat, am descuiat u[a [i-am fugit la vecinii de-al\turi. M-au b\gat `n pat l`ng\ feti]a lor pe care nimic nu reu[ise s-o trezeasc\. Nu observase nimeni c\ Nu]a dormea nestingherit\ cu micul tablou care `i c\zuse de pe peretele din dreapta patului drept pe fa]\). ~n perioada aceea s-a `nt`mplat s\ p\trund\ `n cas\ un [oricel c\ruia nimeni [i nimic nu-i venea de hac. ~n fiecare noapte ie[ea din ascunz\toare [i ron]\ia tacticos obiecte pe care nu le identificam niciodat\ la lumina zilei. Singur fiind, `ntr-o noapte m-am decis s\ rezolv problema care ne chinuia de c`teva s\pt\m`ni bune. Mi-am luat inima-n din]i, am aprins lumina [i mi-am c\utat caietul de desen [i creioanele colorate. M-am apucat s\ desenez cu patim\ sim]ind c\ sf`r[itul [oricelului e din ce `n ce mai aproape. Am desenat c`t am putut de bine cea mai fioroas\ pisic\ pe care mi-o puteam `nchipui. Era neagr\ [i avea din]i [i gheare de zmeu. Am pus desenul pe jos, sprijinindu-l de piciorul mesei, astfel `nc`t pisica s\ poat\ fi v\zut\ din direc]ia din care se auzeau zgomotele. Am stins lumina, m-am culcat la loc [i am respirat u[urat. Nu [tiu c`nd am adormit [i nici ce s-a `nt`mplat, dar [oricelul a disp\rut pentru totdeauna. „Suplimentul de cultur\“ a lansat campania „Artistul asociat“. Timp de o lun\, un artist selectat de echipa revistei va fi promovat `n paginile publica]iei. » SEPTEMBRIE: Forma]ia URMA. Azi o ascul]i [i nu e. URMA a ap\rut `n 2003, iar `n urm\ cu doi ani a disp\rut. Anul trecut a scos `ns\ un nou album, Trend Off. „Now let’s all pray for a miracle. Maybe God has URMA on its iPod.“ Coordonatorul lunii: Anca Baraboi » 1 NOIEMBRIE: RETROSPECTIVA CAMPANIEI ARTISTUL ASOCIAT De-a lungul unui an, „Suplimentul de cultur\“ v-a prezentat 12 arti[ti din zone diferite – film, literatur\, teatru, arte vizuale, dans [i muzic\. Fiecare dintre ace[tia a fost relevant pentru actualitatea cultural\ (reflect`nd, de altfel, fidel profilul magazinului nostru cultural). Ace[tia au fost regizorul Alexandru Solomon, scriitorul Dan Lungu, actorul [i regizorul Florin Piersic Jr., artistul vizual Daniel Knorr, coregraful Manuel Pelmu[, trupa Luna Amar\, scriitoarea Gabriela Adame[teanu, regizorul Radu Muntean, regizorul Radu Afrim, artistul vizual Matei Bejenaru, trupa Urma, coregraful [i performerul Mihai Mihalcea. www.supliment.polirom.ro »8 UNIFORMIZARE ordinea de zi Gabriela Adame[teanu: „~nainte chiar s\ `ncep s\ scriu, citeam romane, iar scriitorii din epoc\ aveau personaje foarte interesante `n c\r]i, care `ns\ vorbeau toate la fel. Tr\iam, e adev\rat, `ntr-o epoc\ fals\, dar asta m\ c\lca pe nervi c`nd citeam...“. S\rb\toarea lecturii la Ia[i cu Gabriela Adame[teanu [i Dumitru Crudu Vineri, 3 octombrie, libr\ria-cafenea „Avant-Garde“ din Ia[i a g\zduit o `nt`lnire-dialog la care au participat scriitorii Gabriela Adame[teanu [i Dumitru Crudu. Evenimentul a fost organizat de Centrul Cultural Francez din Ia[i [i Editura Polirom, `n cadrul celei de-a 17-a edi]ii a s\rb\torii interna]ionale a lecturii „Lire en fête“. Dezbaterea a fost transmis\ `n direct de Radio Ia[i, `n cadrul emisiunii „Suplimentul de cultur\“, realizat\ de Anca Baraboi [i George Onofrei, [i a fost moderat\ de criticii literari Doris Mironescu, Antonio Patra[ [i Bogdan Cre]u. Grupaj realizat de George Onofrei M|CEL ~N GEORGIA, ~NAINTEA LANS|RII George Onofrei: „Orice jurnalist «serios» v\ va spune: «A, domnule Crudu, v-a]i uitat la televizor la [tirile din Georgia [i a]i scris acest volum». Cum s-a `nt`mplat, de fapt?“. Dumitru Crudu: Am scris acest volum `nainte de a se petrece evenimentele din Georgia. Terminasem romanul cu un an `nainte [i i l-am trimis prietenului Vasile Ernu, iar el l-a dat mai departe Editurii Polirom. Nu vorbeam despre ceea ce urma s\ se `nt`mple, ci despre evenimentele de la sf`r[itul anilor ’90. Atunci se destr\mase Uniunea Sovietic\, iar Georgia fusese devastat\ de un r\zboi civil. ~nt`mplarea face c\ `n perioada aceea eram `n Tbilisi, unde am locuit vreo patru ani, [i am cunoscut pe viu ceea ce s-a `nt`mplat. E o simpl\ coinciden]\ cu istoria foarte recent\. Foarte mult\ vreme am purtat `n mine aceste experien]e din Georgia care mi-au influen]at destinul de mai t`rziu. Scriind zilnic la acest roman era [i un exerci]iu de a nu uita româna, de a reu[i s\ o re`nv\] [i mai bine [i chiar de a o aprofunda. Locuiesc `ntr-un mediu bilingv, involuat dintr-un anumit punct de vedere. Iar romanul a reprezentat o motiva]ie important\ de a scrie române[te. Am mai avut, e adev\rat, [i alte titluri `n minte, cum ar fi Fuga din Caucaz, dar cel sub care i l-am predat lui Vasile Ernu este exact M\cel `n Georgia“. George Onofrei: „O alt\ `ntrebare de jurnalist «serios» este: «Nu-i a[a c\ a]i premeditat totul? A]i scris `nt`i poezie, apoi teatru, urma, fire[te, romanul»“. Dumitru Crudu: „A[a cum spunea [i doamna Adame[teanu, am mai scris un roman, anume acela pierdut. Am mai scris proz\, dar pentru c\ poezia «`]i ia ochii», iar dramaturgia «`mpu[c\» mai repede, am frecventat aceste genuri. Iar pentru a scrie proz\ este nevoie de timp [i trebuie s\ te izolezi mult\ vreme de lume. {i izolarea `mi reu[e[te mai bine `n ultimul timp. Mai s`nt [i alte lucruri, dar pot fi decojite chiar `n roman“. CE-I UNE{TE PE DOI AUTORI AT~T DE DIFERI}I Bogdan Cre]u: „Scriitorii s`nt oricum ni[te fiin]e stranii“ Gabriela Adame[teanu: „Am avut timp, eu [i Dumitru Crudu, la Ia[i, s\ vorbim despre felul `n care scriem, de c`te ori rescriem pasajele, cum le dezvolt\m. Avem o formul\ comun\ de scris, pe care nu o voi dezv\lui `ns\ p`n\ la cap\t, c\ci [i scriitorul trebuie s\ `[i p\streze secretele. Totu[i, ea nu este similar\, pentru c\ Dumitru Crudu a pierdut un roman [i, astfel, pierderea lui a fost mai mare dec`t a mea; eu am pierdut un caiet `n care aveam ceva care ar fi putut servi unei jum\t\]i de roman“. Dumitru Crudu: „E vorba despre un roman care se numea Un englez la Chi[in\u [i pe care l-am scris la `nceputul anilor ’90. Eram `n Bra[ov `n perioada aceea [i l-am pierdut la un moment dat, c`nd `mi schimbasem gazda. Am revenit dup\ o lun\ de zile pentru a-l recupera, iar proprietarul v`nduse apartamentul `mpreun\ cu romanul. {i nu l-am mai g\sit nici p`n\ ast\zi, am auzit c-ar fi `n Italia acel domn. Revenind `ns\ la asem\n\ri, doamna Adame[teanu mi-a povestit c\ e [i ea legat\ de Basarabia, p\rin]ii dumneaei s-au cunoscut la Chi[in\u, s-au c\s\torit `n Moldova. Eu s`nt din Chi[in\u, deci iat\ un punct comun“. Impresia de via]\ Bogdan Cre]u: „Doi scriitori s`nt oricum ni[te fiin]e stranii [i, cum apar, `i leag\ ceva obligatoriu, m\car faptul c\ s`nt diferi]i de noi, cei care `i second\m st`ngaci de aici. S\ `ncerc\m `ns\ s\ r\spundem pu]in mai serios. Oric`t\ teorie am vehicula [i v`ntura, din oric`te unghiuri ne-am apropia de opere, p`n\ la urm\ trec prin sit\ cele care ne conving. Cele care, altfel spus, creeaz\ via]\. Or, `n cazul Gabrielei Adame[teanu [i al lui Dumitru Crudu, cred c\ despre asta este vorba. Mai precis, despre doi scriitori care reu[esc foarte acut SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 s\ creeze impresia de via]\. Dumitru Crudu a fost [i unul dintre semnatarii Manifestului fracturist, care exact asta spunea: ne-am s\turat de literatura care vorbe[te `n numele unor zei mor]i, `n numele nim\nui [i care nu mai are nici o leg\tur\ cu via]a. Se vedea [i din poezia lui Dumitru Crudu, se vedea [i din teatru, [i din romanul care va ap\rea, M\cel `n Georgia, c\ acele personaje nu s`nt simple fanto[e sau marionete manipulate, fie [i discret, de un scriitor-p\pu[ar, ci oameni de care aproape te love[ti prin cas\. Exact acela[i lucru cred c\ se `nt`mpl\ [i `n cazul romanelor Gabrielei Adame[teanu. De pild\, cite[ti o carte precum ~nt`lnirea [i nu [tii la ce s\ fii atent: la acea orchestrare erudit\ a tehnicilor literare? Nu ai cum s\ te la[i furat de asta pentru c\, dincolo de aceste metode pe care orice om mai iste] [i le poate asimila, exist\ acele pove[ti de via]\ rostite de voci str\ine, exist\ acea polifonie care `]i d\ aceea[i impresie: c\ te afli `n proximitatea personajului, care aproape c\-]i devine egal. Asta dac\ ai altruismul de a face o lectur\ cum se cuvine, uneori de identificare. Or, cei doi s`nt autori care te oblig\ s\-i cite[ti renun]`nd la acea conven]ie, la bariera pe care o pune cartea `ntre autor [i cititor“. da, s`nt dou\ opere foarte asem\n\toare. Evident, cumva arat\ via]a `n Chi[in\u sau `n Tbilisi, unde se petrece ac]iunea viitorului roman al lui Dumitru Crudu (M\cel `n Georgia – n.r.), [i altfel existen]a din ultimii ani de comunism din România sau pu]in dup\ aceea, cum se `nt`mpl\ `n nuvela Gara de Est a Gabrielei Adame[teanu. Aici deja intervin deosebirile, cred. Pentru c\ un fel de roman scrie Crudu, un altfel Gabriela Adame[teanu. Romanul lui Crudu este oniric [i fantast, [i foarte imaginativ, are de-a face cu o istorie hiperbolizat\ care transform\ oamenii [i adesea `i reduce la condi]ia de simple marionete ale imagina]iei. S`nt foarte mul]i scriitori `n romanul lui Dumitru Crudu, iar ace[tia au, fiecare, tendin]a de a modela realitatea pe care o tr\iesc, de a o schimba. ~n lumea Gabrielei Adame[teanu, scriitorii s`nt mult mai rari, lumea este mult mai a[ezat\. ~n acela[i timp, e una care poate s\ ofere o mul]ime de surprize cititorului, `n sensul c\ focalizeaz\ interesul acestuia pe un anumit personaj [i apoi pe altul [i apoi `napoi. Se poate vedea astfel, de exemplu, `n nuvelele din volumul din 1979, D\ruie[te-]i o zi de vacan]\, cum aceea[i realitate poate fi extrem de diferit\ `n aceea[i camer\ c`nd dou\ personaje s`nt de fa]\“. Lumea fracturat\ de o istorie dement\ O miz\ sporit\ Doris Mironescu: „Sigur c\ autorii s`nt din genera]ii diferite, care se a[az\ `n segmente diferite ale istoriei literaturii române contemporane. ~n acela[i timp `ns\, s`nt autori care scriu `n prezent despre lucruri fatalmente asem\n\toare. Lumea `n care tr\im, `n care tr\iesc [i autorii, este una modelat\, fracturat\ de o istorie adesea dement\. Nu-i nevoie s\ apel\m acum neap\rat la imagini panicarde, `i putem spune pur [i simplu istorie, o istorie care modeleaz\ vie]i. Din acest punct de vedere, Antonio Patra[: „Cartea lui Dumitru Crudu seam\n\ din anumite puncte de vedere cu cea a lui Benedict Erofeev, Moscova Petu[ki, dar [i cu a unui prozator care este aici de fa]\, Nichita Danilov, Locomotiva Noimann. E un text foarte legat, coerent, cu miz\ mult mai mare dec`t fantezia oniric\, cu o miz\ etic\. Iar asta `l apropie de fapt pe Dumitru Crudu de Gabriela Adame[teanu, efectul de observa]ie mai larg\ social\, cronic\ social\ chiar“. LECTUR| {I RELECTUR| 9« Dumitru Crudu: „M-a interesat, fire[te, ca o propozi]ie s\ sune c`t mai natural [i, spre deosebire de unii scriitori care nu-[i citesc textele dup\ ce le-au scris, mi se `nt`mpl\ s\ citesc acela[i text de zeci de ori [i s\-l redactez“. DE CE ARTA NU TREBUIE S| LEZEZE George Onofrei: „Acum ceva timp a]i fost implicat `ntr-un scandal, inclusiv mediatic, legat de punerea `n scen\ la Ia[i a piesei Steaua f\r\... Mihail Sebastian. Mai precis, organismul de gestiune colectiv\ a drepturilor de autor, CopyRo, a `ncercat s\ v\ pun\ be]e `n roate. Cum v\ raporta]i acum la acel moment?“. Dumitru Crudu: „La mijloc fusese vorba despre faptul c\ Jurnalul lui Mihail Sebastian este unul incomod pentru o parte dintre scriitorii [i oamenii de cultur\ de ast\zi. Doamna de la CopyRo f\cea parte din aceast\ tagm\ [i `i cuno[tea personal pe unii dintre scriitorii blama]i de Sebastian [i mai era [i prieten\ cu anumite personaje culturale care, de asemenea, aveau ni[te resentimente. Discu]ia `ns\ chiar a murit `nainte de a se na[te“. George Onofrei: „Dar a fost un moment definitoriu pentru felul `n care func]ioneaz\ institu]iile culturale `n România“. Dumitru Crudu: „Ideea doamnei respective era c\ nu trebuie s\ `i def\imezi pe scriitorii `n vog\ sau pe clasicii literaturii. {i c\ nu e bine nici ceea ce a f\cut Mihail Sebastian! ~ns\ exist\ Jurnalul, de la acest document am plecat, iar `n piesa mea exist\ [i punctele de vedere ale lui Camil Petrescu [i ale celorlal]i autori care ies «[ifona]i»“. ordinea de zi C~T| MUNC| INVESTESC AUTORII ~N LIMBAJ? Bogdan Cre]u: „Nu pare deloc un roman-atelier de testare a limbii române, dimpotriv\! M-am g`ndit chiar la un fel de virtuozitate stilistic\. Pentru cititorul crescut aici, `n România, la [coala limbii române literare, tot ceea ce vine de dincolo, din Republica Moldova, pare exotic, pitoresc, uneori exist\ acel comic de limbaj ob]inut pe spa]ii foarte scurte. Pe de alt\ parte – [i m\ g`ndesc aici [i la Diminea]\ pierdut\ –, exist\ acel limbaj specific unui anumit mediu, ilustrat de personajul principal, de Vica, limbaj care nu este deloc la `ndem`na oric\rui scriitor. Ceea ce `n ambele c\r]i apare evident este acea naturale]e a limbajului, care nu pare deloc for]at, nu pare erudit. ~ntrebare e banal\: c`t\ munc\ `ncape acolo, c`t\ documentare?“ Gabriela Adame[teanu: „~n primul r`nd, e vorba de a avea «ureche», trebuie s\ ai asta «din dotare». Apoi este o op]iune. ~nainte chiar s\ `ncep s\ scriu, citeam romane, iar scriitorii din epoc\ aveau personaje foarte interesante `n c\r]i, care `ns\ vorbeau toate la fel. Tr\iam, e adev\rat, `ntr-o epoc\ fals\, dar asta m\ c\lca pe nervi c`nd citeam [i, `n acela[i timp, eram la r`ndu-mi at`t de timorat\ `n leg\tur\ cu capacitatea mea de a face asta, `nc`t mi-am `ngropat `n prima carte dialogurile `n text de fric\ s\ nu se vad\ c`t erau de superficiale. Eu singur\ nu [tiam c\ pot s\ merg mai departe. Pe urm\, ajunsesem la o alt\ nebunie, `n Diminea]\ pierdut\, c\ voiam ca fiecare personaj s\ vorbeasc\ `n propria sa limb\“. Dumitru Crudu: „M-a interesat, fire[te, ca o propozi]ie s\ sune c`t mai natural [i, spre deosebire de unii scriitori care nu-[i citesc textele dup\ ce le-au scris, mi se `nt`mpl\ s\ citesc acela[i text de zeci de ori [i s\-l redactez. E foarte important ca propozi]ia s\ sune c`t mai natural. Pe de alt\ parte, mi-am ciulit [i eu urechile la emisiunile de televiziune, spre exemplu «Fanatik Show», unde apar tot felul de personaje care vorbesc `ntr-o limb\ foarte mustoas\, colorat\. P`n\ [i acolo unde nu te a[tep]i po]i descoperi fraze care «`]i iau ochii»“. GABRIELA ADAME{TEANU DESPRE PUBLICAREA SERIEI „OPERE“ Bogdan Cre]u: „De obicei, c`nd un scriitor intr\ `ntr-o serie «Opere», e semn clar c\ se clasicizeaz\, ba chiar exist\ riscul muzeific\rii. Nu v-a mirat ipostaza aceasta de autor de «Opere»? Pentru c\, din perspectiva criticii, ipostaza este una foarte `ndrept\]it\, dar v\ `ntreb personal cum este s\ vede]i pe copert\ scris «Gabriela Adame[teanu – Opere“. Gabriela Adame[teanu: „Cred c\ ceea ce m-a ajutat s\ nu m\ sperii e faptul c\ alte edituri apucaser\ deja s\ scoat\ ni[te serii de autori, iar ace[tia erau mai mult sau mai pu]in colegi ai mei de genera]ie, de epoc\, formul\ literar\. Asta m-a mai lini[tit. Al doilea este faptul c\, a[a cum am [i spus, nici nu se anun]\ c\ se termin\ opera. ~n mod normal, ar fi trebuit s\ aranjez altfel volumele, nu s\ pun `n primul volum cartea care e a treia cronologic, iar pe prima s\ o includ `n ultimul volum ca s\ z\p\cesc pe toat\ lumea [i pe mine `ns\mi. ~ns\ asta, recunosc, a fost o strategie ca s\ nu m\ simt exact cum zice]i. ~n acele taton\ri de prefa]ator am primit un text care era at`t de pu]in flatant pentru mine, `nc`t m-am sim]it destul de lini[tit\ c\ nu am intrat `n zona muzeelor. Dac\ se mai pot spune destule lucruri rele despre mine, `nseamn\ c\ s`nt `nc\ vie“. Doris Mironescu: „~ntrebarea mea urm\toare face apel, desigur, la Caragiale. {i v\ `ntreb, doamn\ Adame[teanu, v\ iubi]i personajele? Le ur`]i?“. Gabriela Adame[teanu: „Dac\ `]i iube[ti personajele, le omori. Ceea ce am observat `n general e c\, `n momentul `n care `]i iube[ti un personaj, `l vei face artificial. Nu `mi ur\sc personajele, dac\ ele ies `ns\ odioase... Eu speram c\ nu ies a[a de r\u. Se vorbe[te `n leg\tur\ cu c\r]ile mele despre cruzime, `n schimb eu simt c\ trebuie s\ iau distan]\ fa]\ de personaje“. www.supliment.polirom.ro » 10 A{TEPT|RI printre r`nduri DIABLOGURI Veronica D. Niculescu & Emil BRUMARU Fragment cu „Arca ruseasc\“ Veronica D. Niculescu: Filmul dintr-un cadru – de v\zut s`mb\t\! O recomandare la TVR Cultural, Arca ruseasc\, regia Aleksandr Sokurov, Rusia-Germania, 2002. Cum e biserica dintr-un lemn, cam a[a-i [i filmul dintr-un cadru. Arca ruseasc\ e o plimbare la Ermitaj, `n St. Petersburg, prin 300 de ani de art\ [i istorie rus\, 90 de minute filmate cap-coad\ `ntr-un singur cadru, f\r\ t\ieturi, f\r\ edit\ri ulterioare. Se spune c\ e singura realizare de genul acesta. {i o men]iune – [i eu `l voi vedea pentru prima oar\. Sper s\ fie l\sat s\ curg\ f\r\ reclame, ar fi culmea... Emil Brumaru: M-am uitat la film! Un basm parc\... Atunci c`nd se termin\ `]i vine s\ pl`ngi... Floarea ofi]erimii ruse... Bunicul dup\ mam\ a fost ofi]er... albgardist `n final... Nu mi-l amintesc deloc. A venit, spunea mama, acas\, `n Poiana Nistrului [i a murit de tifos... Aveam doar o fotografie de a lui, `n uniform\, cu ochi duri, largi, p\rul lins, dar cu o musta]\ fioroas\... Fratele lui, senator de B\l]i, a avut un pension de fete, unde mama mea a stat c`tva timp, fiind veri[oara curtat\ asiduu... ~mi amintesc ca prin vis cancelaria pensionului... Senatorul de B\l]i nu a p\r\sit ora[ul c`nd au venit ru[ii [i a fost deportat `n Siberia... De acolo a scris doar o singur\ dat\, cer`nd s\ i se trimit\ ni[te a]\ de cusut... V.D.N.: Chiar `mi venea s\ strig – „L-a v\zut cineva?“. Doamne, eu am fost pur [i simplu absorbit\, stoars\ de emo]ie. La final m-am pr\bu[it, nu [tiu cum a trecut o or\, cu fa]a `ngropat\ `n pern\. Mi-au r\mas muzica din final `n suflet, ni[te replici, ni[te imagini. Finalul... De mult nam v\zut ceva mai frumos. Ceva, mai ales la `nceput, mi-a amintit de acel spectacol de teatru din cl\direa prim\riei, de care am [i scris `n „Suplimentul de cultur\“, Don’t look back, o c\l\torie `n labirint, e[ti condus de umbre, sunete, imagini stranii, dar la ce scar\ era filmul, cu ce for]e `n desf\[urare... E.B.: Da, muzica din final e sf`[ietoare... {i replicile, aparent banale, spuse `n mul]imea elegant\ ce iese, iese, iese, nu se mai termin\... doamne frumoase, ofi]eri spilcui]i... domni gravi cu favori]i... {i b\tr`nul acela care tot timpul `[i ]ine l\boan]ele (alea chiar erau l\boan]e!) la spate, `[i scarpin\ glezna cu v`rful pantofului... sau se scarpin\ cu degetul `n cap... tablourile somptuoase din Ermitaj... Fete dr\g\la[e r`z`nd cristalin, `n goan\... Pu[kin p\r\sind nervos o cochet\ brun\, `nspumat\ de rochia larg\... V.D.N.: Da, l\boan]ele la spate – cu degetele larg r\sfirate, albe, pe stofa neagr\ – mi-au pl\cut [i mie teribil. {i toate detaliile – chiar [i tocurile de la pantofii lui! Felul `n care vorbeau, felul `n care se amestecau epocile... Camera interzis\... M-ar fi bucurat mai multe nume din literatur\. {i ce amuzante erau unele replici, spuse cu simplitate, firesc... Azi m\ g`ndeam, plimb`ndu-m\, c\ de mult nu mi-a pl\cut a[a mult un film! M\ bucur c\ l-a]i v\zut! C. Rogozanu: „M-a[teptam s\ v\d acuitatea critic\ p\trunz`nd necru]\tor nu `n mo[tenirea c\linescian\ demitizat\ f\r\ efect [i la nesf`r[it de zeci de ani, ci `n ambi]iile c\linesciene ale criticilor mai tineri [i dec`t mine“. Negrici [i critica de salon Cartea lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, con]ine exact tipul de dezbatere care ne ]ine `n atmosfera c\ldicic\ a demitiz\rii ici-colo, c`t s\ nu se zdruncine nimic, c`t s\ nu intre `n panic\ oamenii „a[eza]i“ ai institu]iei critice. E o pledoarie pentru comentariului de[tept, de salon, pe marginea unor teme de c`nd lumea. Mi-a pl\cut s-o parcurg, a[a cum mi-a pl\cut Negrici dintotdeauna pentru vioiciunea retoric\ venit\ dintr-un C. Rogozanu Cartea `ncepe cu o promisiune de-aa dreptul romantic\, mult peste obi[nuita am\gire a istoriilor literare sau a E.B.: P\i l-am v\zut datorit\ sfatului dat de tine... mai sus... Am mers pe m`na ta, cum s-ar spune... Memorabil film, a[ vrea s\ `l rev\d pentru detalii. V.D.N.: {i eu vreau s\-l rev\d. ~l voi c\uta, `l g\sesc cumva. C`t despre cel\lalt film, cel cu Venedikt Erofeev, s-a ajuns cu rug\mintea direct la regizor! Directorul de festival s-a g`ndit s\ vorbeasc\ cu el. Nu m-am opus... E.B.: N-am uitat de Faustul tradus de Doina[... V.D.N.: Nici eu de filme. Acum s`nt dou\!... Culmea e c\ Arca ruseasc\ se dovede[te mult mai u[or de g\sit. sentiment onest anti pr\fos academic. L-am avut profesor la Facultatea de Litere [i `i admiram `ntotdeauna grimasa pe care o ata[a imediat de comentariile prea conformiste venite din partea studen]ilor. Are un detector precis de cli[eu [i anihileaz\ rapid c\ile b\t\torite. Cum se `nt`mpl\ `ns\ frecvent cu impulsul critic originar, discursul `[i pierde rapid violen]a `n generalit\]i, chestie care m-a frustrat neobi[nuit `n cazul Iluziilor... eseurilor ample de critic\ literar\ care promit „revizuirea canonului“: „Am crezut cu sinceritate c\, imediat dup\ Revolu]ie, intelectualii români vor fi tenta]i s\ se abandoneze impulsurilor anarhice purificatoare. (...) Or, a te `mpotrivi iner]iei sentimentale care face s\ prospere at`tea opere pr\fuite, a refuza s\ mai cedezi bun\voin]ei de a decreta drept excelente produsele mediocrit\]ii seculare `nseamn\ a submina `nsu[i conceptul de art\ [i, nu mai pu]in, a bloca func]ionarea institu]iilor ei: muzeele, antologiile, istoriile literaturii sau cele ale artelor plastice. {i totu[i ar fi trebuit s\ o facem, `nfrunt`nd toate aceste riscuri [i, `n plus, [i pe acela de a repeta o mai veche – dar neconsumat\ – experien]\ avangardist\“. E un imbold autentic. ~n via]a oric\rui cititor critic exist\ momentul critic (da, dou\ sensuri ale cuv`ntului care uneori se apropie periculos [i fertil) `n care devine profitabil datul cu marii clasici de pere]i. Nu ]ine nici m\car de avangard\, ]ine mai mult de o nevroz\ ]inut\ bine `n secret de cititorul compulsiv, un impuls care, cum spune Negrici, i-ar anula `ns\[i existen]a de a fi [i institu]iile care `l certific\. {i nu, n-ar trebui s\ fie o „experien]\ avangardist\“, ar trebui s\ fie un moment obi[nuit de lupt\ cu acele c\r]i cretine tolerate de critici lene[i sau c\r]i c\ldicele l\udate `n cor din motive previzibile. Capitolul despre Preda, scris cu adev\rat f\r\ menajamente S\ ne juc\m `n maniera recomandat\ de Negrici. P`n\ la urm\, m\ simt `nc\ studentul domniei sale, `mi permit. A[a c\, s\ l\s\m anarhia (`n sens ludic mai mult, dec`t `n cel agresiv) s\ danseze prin salonul plin de polite]uri al profesorului. M-a[teptam s\ v\d acuitatea critic\ p\trunz`nd necru]\tor nu `n mo[tenirea c\linescian\ demitizat\ f\r\ efect [i la nesf`r[it de zeci de ani, ci `n ambi]iile c\linesciene ale criticilor mai tineri [i dec`t mine. M-a[teptam s\ g\sesc o analiz\ lucid\ a unor colegi de genera]ie sau de catedr\ ai domnului Negrici `nsu[i. Manolescu [i credin]a-i nestr\mutat\ `n sensul istoriei literare, Eugen Simion [i o `ntreag\ linie stupid tradi]ionalist\ `n literatur\ [i critic\ promovat\ `n ultimii 20 de ani. Dac\ tot se ar\ta iubitor de context istoric sau politic, de ce s\ nu SEMNAL Norman Manea, Variante la un autoportret, colec]ia „Seria de autor «Norman Manea»“, Editura Polirom, 520 de pagini, 44.95 lei Filip Florian, Zilele regelui, colec]ia „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 272 de pagini, 32.95 lei Variante la un autoportret reprezint\ o selec]ie de proz\ scurt\ din Noaptea pe latura lung\ (1969), Primele por]i (1975), Octombrie, ora opt (1981, 1997). Nara]iunile „Educa]ie sentimental\“ (Steaua, nr. 6/2007), „Lectur\ `n Kinderland“ (din volumul Training für’s Paradies, Steidl Verlag, Göttingen, 1990) [i „Nop]i cu lun\“ (Arc, nr. 17-18/1996) apar pentru prima dat\ `ntr-un volum `n limba român\. „Conectate prin traseul biografic al unui acela[i narator, ca personaj central – `n multe privin]e similar f\r\ a fi vreodat\ identic autorului `nsu[i –, schi]ele [i nuvelele din sumar pot fi privite, eventual, [i ca p\r]i ale unui ipotetic Bildungsroman. Fragmentele epice configureaz\ „variantele“ unui autoportret fictiv, `ntr-un joc de oglinzi permutabile [i op]ionale, reflect`nd existen]a `n devenire a unui posibil dublu care `mprumut\, imagineaz\ [i transfigureaz\ reziduurile unei memorii individuale, populate de inevitabili congeneri, parteneri [i interlocutori, formarea [i deformarea unei sensibilit\]i – dinspre copil\rie spre maturitate – `n condi]ii social-politice potrivnice.“ (Norman Manea, Bard College, New York, august 2008) Filip Florian este autorul romanului Degete mici – Premiul pentru „Cel mai bun debut `n proz\“ acordat `n 2006 de Uniunea Scriitorilor din România, Premiul de excelen]\ pentru debut `n literatur\ al U.N.P.R. [i Premiul pentru „Cel mai bun debut“ acordat `n 2005 de România literar\ [i Funda]ia Anonimul – [i coautor al romanului B\iu]eii (`mpreun\ cu Matei Florian). Dup\ succesul pe care l-au avut romanele Degete mici [i B\iu]eii, Filip Florian revine cu o carte deja a[teptat\ de critica literar\ [i de public, un roman surprinz\tor, `n care iubirea [i prietenia, cu nenum\ratele lor chipuri, str\bat ultima jum\tate a secolului XIX românesc. „Filip Florian este probabil cel mai reu[it dozaj de imagina]ie fic]ional\ [i densitate cultural\ din c`te au r\zbit la debut dup\ ’89.“ (Tania Radu) „ãAutorulþ are o rela]ie de dragoste matern\-filial\ cu propriile personaje, pe care le urm\re[te cu pasiunea cu care-[i `ngrije[te terrarium-ul un cresc\tor de furnici. Filip Florian e un pigulitor `n arta miniaturismului literar [i a exotismului.“ (Radu Cosa[u) SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 www.supliment.polirom.ro C. Rogozanu: „{i dup\ cartea lui Negrici, am realizat un lucru despre mine [i poate despre al]i c`]iva critici de la noi: c\ am acumulat un discurs critic banal apocaliptic, o nevoie de radere incredibil\ [i de d\r`mare similar\ cu sentimentul descris de Negrici la `nceput“. O NEVOIE DE RADERE INCREDIBIL| p\trundem hot\r`t `n toate derapajele memorialistice care au atins deja rafinamente diabolice `n expresivitatea „martorului“. De ce s\ nu scriem despre miturile care au cutremurat cu adev\rat `n ultimii 30 de ani mintea cetitoriului, mitul Steinhardt, }u]ea, P\ltini[ [i toat\ pravoslavnicia derivat\ din credin]a nestr\mutat\ `n valoarea oratoric\, oral\ (transcris\, de nevoie, `n jurnale, amintiri, eseuri)? De ce s\ scriem despre Paler de dinainte de ’89 [i s\ nu deconstruim mitul recent, cel din ultimii 20 de ani, `mbin`nd critica de text cu analiza canalelor media prin care [i-a c`[tigat at`ta prestigiu. Nu e nici o glorie, e cel mult dezgust salonard, `ntr-o desfiin]are politicoas\ a unor texte de Blaga de dup\ r\zboi. Blaga este glorificat nejustificat [i pentru textele sale cele mai bune, dar, vai, c`t de s\race acum. Pentru c\ s`ntem obi[nui]i s\ spunem: „P\i, dac\-l distrug [i pe \sta ce mai r\m`ne din noi?“. Exist\ `ntotdeauna teama autohton\ de vid. Spunem asta uit`nd c\ o mare mas\ de l\ud\tori va sta `ntotdeauna dup\ col] gata s\ ne lin[eze dac\ spunem c\ Poemele luminii nu s`nt de f\cut la liceu pentru c\ s`nt, de fapt, de [coala general\. O prea mare parte a c\r]ii este dedicat\ demitiz\rii „f\c\turilor“ studioase `n ce prive[te literatura român\ veche, regin\ fiind distinc]ia cultur\-literatur\. Cunoa[tem pasiunea [i expertiza domnului Negrici `n zona veche, dar acele mituri scolastice nu au existat intens dec`t pentru ni[te critici sau prea pasiona]i (Cartojan sau Mazilu), sau prea ideologiza]i de aparatul totalitar. Dar e o vin\ at`t de u[or de `n]eles `nc`t te apuc\ duio[ia numai vorbind despre ea. Str\duin]ele unui Mazilu `n a identifica umanisme romane[ti `[i pierd de multe ori inten]iile ferme de la `nceput [i devin c\r]i de citit pur [i simplu... „A venit timpul s\ privim cu b\rb\]ie la ceea ce se `nt`mpl\ `n jur [i aiurea: prestigiul literaturii [i privilegiile ei monopoliste s`nt pe punctul s\ se pr\bu[easc\ odat\ cu imperiul secular al c\r]ii.“ Nu se pr\bu[e[te nimic. C\r]i bune str\ine apar mai multe dec`t putem duce. Ap\reau [i `nainte de Ceau[escu, dar nu prea erau citite de scriitorii no[tri, asta e alt\ problem\. Una dintre problemele literaturii noastre este tocmai slava provincial\ pentru orice text publicat, tendin]a imediat\ c\tre idolatrizare a scriitorului „cu volum la tipar“. Una dintre marile triste]i ale „b\tr`nilor“ a fost c\ se public\ prea mult dup\ ’89. Da, poate fi o problem\ cu acoperirea profesionist\ a industriei, dar jocul e mai palpitant a[a. ~ntrebarea e cum dumnezeu am reu[it (c\, deh, s`nt [i eu `n gr\mada asta uniform\ de critici „tineri“) s\ ne alegem cu o literatur\ scris\ [i citit\ exact ca `nainte de ’89. R\m`n simple am\nunte scenele de sex mai dure [i religiozitatea grafomanilor ilumina]i. Adev\rul e c\ oamenii scriu [i se simt `ntr-un acela[i sistem literar. C\ viseaz\ la voci critice tiranice care s\ le anihileze complet du[manii. Literatura comercial\ se face cu picioarele [i nimeni nu se `ntreab\ cum se `nt`mpl\ c\ scenariile unor seriale televizate (americane sau engleze[ti) au de zece ori mai mult geniu dec`t dialogurile dintr-o carte premiat\ de critici firosco[i de la uniune. Deranjeaz\ la Negrici ce deranjeaz\ la mul]i dintre noi, cititorii mai mult sau mai pu]ini anonimi din România, literaturocentrismul [i obsesia pentru produc]ia autohton\. N-am citit un singur r`nd scris inteligent despre cov`r[itoarea influen]\ a Shogunului asupra lectorului român. At`tea bestselleruri str\ine s`nt ignorate superior, de[i nu erau nici at`t de proaste, nici at`t de neimportante. Erau adev\rate focare nu de mitologie, dar de mit al orgasmului prin lectur\ – se osifica o anumit\ hart\ a pl\cerii prin lectur\. Mi-a pl\cut capitolul despre Preda, unul scris cu adev\rat f\r\ menajamente. Negrici observ\ memorabil, de exemplu, `mpletitura de-a dreptul bolnav\ (epitetul `mi apar]ine) de tabuuri din Delirul, `ntre mitul Antonescu [i erotismul intens – observa]ia mi-a amintit de echipamentele sado-maso cu tente „nazi“. La fel de bine s`nt portretiza]i Voiculescu sau Eliade, de[i autorul evit\ iar\[i contactul direct cu aceast\ contemporaneitate postnou\zecist\ care, se pare, m\ obsedeaz\. O promisiune ratat\ este descrierea unui r\zboi care ar putea fi foarte bine Fish (II) Dup\ ce-]]i fat\ pisica ori c\]eaua [i dup\ ce te ui]i, zile `n [ir, cu duio[ie la ghemotoacele de blan\ cu ochii lipi]i [i gurile lacome, vine momentul `n care trebuie s\-ii plasezi pe urma[i. N-ai fi dispus s\ iei un c`ine de ras\? Satisfac]ie garantat\! Nu v-ar interesa o pisicu]\? V\ va `nc\lzi nop]ile friguroase. La ]ar\, `n paradisul blajinului român, problema progeniturii sc\pate de sub control e rezolvat\ `ntr-un mod drastic. Pisoii sau c\]elu[ii s`nt pur [i simplu `neca]i, ca nu cumva s\ destabilizeze gospod\ria. ~n compara]ie cu aceste secven]e horror , sau m\car s`c`itoare, ceea ce se `nt`mpl\ `n acvariul meu st\ sub pacea dint`i a omului cu dobitoacele. ~i l\sasem pe nou-n\scu]i `n maternitatea de sticl\, izolat\ printr-un perete de lumea adul]ilor cu aripioare. Dup\ o vreme, vei observa cum puii `ncep s\ se disting\ [i s\ se diferen]ieze. Nu numai c\ vezi pe[ti[orul, ex-ghemotocul, fosta liniu]\ cu ochi, dar sesizezi [i deosebirile de culoare dintre unul [i cel\lalt. La guppy, cel pu]in, este o nebunie a diversit\]ii. Fetele s`nt ceva mai re]inute coloristic, dar b\ie]ii au ni[te cozi mari [i desf\[urate `n care Pictorul a 11 « printre r`nduri intitulat, parafraz`nd titlul unui film de Scorsese, Gangs of Bucharest. Negrici creioneaz\ fugar cele dou\ tabere, cea din jurul lui Barbu [i restul lumii artistice, restul „bun“ condus de Preda, estetizant, neintoxicat de greaua mo[tenire s\m\n\torist\ [i de greul prezent securistic. Merit\ citat pe larg momentul `n care [eful de trib scriitoricesc moare: „Moartea c\peteniei rivale reface moralul trupei. Tinerilor cititori de ast\zi le-ar fi greu, chiar imposibil, s\ accepte ideea c\ `n s`nul litera]ilor func]ioneaz\ vendetta [i poate fiin]a o mentalitate criminal-mafiot\. C\ci cum altfel se poate socoti apari]ia – stupefiant\ – a lui Eugen Barbu [i a locotenen]ilor lui (C.V. Tudor, Dan Mu[atescu, Eugen Teodoru etc.) `mbr\ca]i `n alb [i euforici, `n preajma bisericii Boteanu, unde se desf\[ura serviciul religios pentru du[manul de moarte [i st\p`nul r\pus al clanului rival (Marin Preda – n.m.)?“. Ce scen\! Ce p\cat c\ e l\sat\ a[a, ca o observa]ie anecdotic\. E totu[i cea mai lucid\ cheie sociocritic\ `n care putem citi fenomenul literar din anii ’70-’90. Negrici continu\ cu o consemnare a faptului c\ Barbu este `nc\ nedrept\]it ca scriitor pentru c\ ne este `nc\ imposibil s\-l accept\m ca om. De altfel, [i `n alte ocazii, Negrici a insistat asupra valorii autorului cu pricina [i asupra destinului s\u celinian. Eu nu pot s\ spun dec`t c\ n-am nici cel mai mic chef s\ citesc pentru revizuire iar\[i toate prostiile [i s\ spun la sf`r[it: da, e pe linia de plutire! Oricum, c`nd voi reu[i s\ recitesc Barbu, voi da de veste. Am ]inut s\ v\ `mp\rt\[esc plictiseala mea Asta numesc eu recenzie haotic\. Scuze. Dar, [i dup\ cartea lui Negrici, am realizat un lucru despre mine [i poate despre al]i c`]iva critici de la noi: c\ am acumulat un discurs critic banal apocaliptic, o nevoie de radere incredibil\ [i de d\r`mare similar\ cu sentimentul descris de Negrici la `nceput. Dar c\ toat\ furia asta [i-a pierdut obiectul, c\ am r\mas cumva cu un gust amar v\z`nd `n Iluziile... acelea[i exemple t\ioase sigure `n ce-i prive[te pe clasici [i prea pu]inul chef pus alte [i alte nuan]e, `n alte [i alte combina]ii... Cu cozi cu tot, ei vor trece la vremea pubert\]ii `n acvariul mare. Maturii de aici `i vor `nt`mpina cu o curiozitate moderat\ [i se vor amuza s\ se ia la `ntrecere printre plante. Treptat, \i b\tr`ni nu-[i vor mai pune ambi]ia cu tinerii ace[tia lipsi]i de respect, care trec dintr-o parte `n alta a acvariului cu u[urin]a olimpic\ a lui Michael Phelps. N-au dec`t. O s\ le vin\ lor mintea la cap. {i `n]elepciunea vine, `ntradev\r, dup\ ce adolescen]ii voio[i [i haio[i trec prin prima, a doua, a treia lor perioad\ de `mperechere. Ca toate mamele de pe lumea asta, gupi]ele devenite gupoaice s`nt ni[te eroine: umflate mai `nt`i, sleite apoi SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 pentru r\fuial\ adev\rat\. Mi-am dat seama c\, de fapt, s-au scris sau am scris at`tea despre idolatrie, despre mitologii dizgra]ioase, despre lectura smerit\ sau mi[toc\reasc\. Negrici nu mi-a satisf\cut nevoia de s`nge, de „action“. Am deschis-o cu poft\ ca pe un filmule] nebun de pe Youtube [i am `nchis-o c\sc`nd. de na[terea a zeci de pui. Dar nici b\rb\tu[ii nu mai au relaxarea din trecut. Dup\ ce au f\cut zeci de cercuri `n jurul alesei lor, dup\ ce s-au ]inut scai de m`ndra domni]\ cu umilin]a unui paj `mbr\cat colorat, s`nt cam obosi]i. {i-au pierdut, odat\ cu inocen]a, prospe]imea de alt\dat\. Vor c`[tiga `ns\ un nou comportament acvatic, mai responsabil, mai echilibrat, cu resursele biologice mai bine gestionate. La nevoie, ar face [i pia]a. Acvariul se `nvioreaz\, desigur, la ora mesei. Mici [i mari, tinerei nepreciza]i [i b\tr`ni u[or zdren]ui]i, to]i dau buzna la cercul de plastic, `n care o m`n\ dreapt\ a pres\rat m`nc\rica binecuv`ntat\: purici mor]i, pe care `n copil\rie `i Am citit [i recenziile entuziaste (s-a scris mai peste tot, vin t`rziu dup\ apari]ie), dorin]ele unora de a tot reconsidera [i tot rediscuta [i am ]inut s\ v\ `mp\rt\[esc plictiseala mea. Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, Editura „Cartea Româneasc\“, 2008 BUCURE{TI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE achizi]ionam cu cornetul, sau – `n zilele speciale – viermi[ori ce le las\ gura ap\. Pe[tii se `nghesuie [i se sf\desc, clipocesc bucuro[i ori enerva]i, fug cu m`ncarea `n gur\ dup\ o scoic\ unde nu-i va deranja nimeni, exact a[a cum g\inile s`nt `n stare s\ traverseze toat\ ograda cu o r`m\-n cioc pentru a o consuma individual. G\ina `ns\ c`r`ie. Pisica miaun\. C`inele latr\ sau url\ la lun\. Pe[ti[orii mei, oric`t ar fi de agita]i (dar de ce s\ fie agita]i, c`nd [tiu c\ eu am grij\ de ei?), stau `ntr-o lume a lini[tii, transmi]`ndu-mi-o mie ca stare. Eu le creez lor toate condi]iile [i-i asist cu un ochi mare, atent, binevoitor. Iar ei `mi dau o incredibil\ senza]ie de pace domestic\, [i totodat\ de stranietate a alterit\]ii. S`nt pe[tii mei, dar nu `ntru totul. Fish. Au ceva enigmatic, o component\ pe care, iertare, n-o g\sesc la o g\in\. La o pisic\, da, adaug imediat, cu obiectivitatea bine cunoscut\. www.supliment.polirom.ro » 12 printre r`nduri SAVURATE CA ATARE SECRETUL ADRIANEI Adriana BABE}I Ca un elastic, cultura Crahuri mondiale, `nfior\ri de team\ prin b\nci, nervi salariali, lehamite `nainte de alegeri, toamn\, [edin]e peste [edin]e, `nnor\ri, melancolii. {i totu[i, [i totu[i, l\sa]i-m\ nu s\ c`nt, vorba operetei, ci s\ m\ bucur de micile `nt`mpl\ri frumoase din jurul meu. Iat\ c`te prilejuri mi s-au ivit `ntr-o singur\ s\pt\m`n\ (prima din octombrie), aici, `n urbea de pe Bega. Mi-am f\cut o socoteal\ simpl\ [i, puse cap la cap, au ie[it cam 150 de ore de cultur\ bun\, bun\ de tot, pe care le-a[ fi putut petrece, dac\ m-a[ fi clonat, `n vreo 15-20 de locuri. A[a se cam `nt`mpl\ la fiecare `nceput de toamn\, dar buluceal\ pe metru p\trat ca anul \sta n-am v\zut. Dou\-trei vernisaje pe zi, un megafestival de teatru, lans\ri de carte, concerte, spectacole. O s\ spicuiesc doar trei `nt`mpl\ri care mie mi-au ar\tat c`t se poate `ntinde, ca un elastic, ideea de cultur\ `n zilele noastre. {i p`n\ unde ajunge ea, dac\ exist\ un strop de imagina]ie [i bun\ voin]\. Adic\, de fapt, o voin]\ bun\. O s\ `ncep cu o regie autonom\, care e RATT-ul [i despre care am mai scris acum c`]iva ani, c`nd a fost partener de n\dejde pentru Transport ie[it din comun, o dulcea]\ de proiect, cu vagoanele `n care au circulat `n chip de poeme-afi[ poe]ii Timi[oarei. Deci ce-a mai f\cut RATT-ul? A dat comand\ ferm\ nu la Versace sau Dior, dar oricum, la o cas\ de mod\ cu stil [i gust, s\-i trag\ pe vatmani [i vatmani]e la costum, la patru ace, ca-n lumea civilizat\. O s\ zice]i c\ asta nu-i cultur\, dup\ cum nici lec]iile de balet pentru poli]i[tii de la circula]ie n-au fost mare br`nz\. Ba da. C\ ]ara arde [i noi ne ]inem de prostii. Ba nu. Schimb direc]ia [i trec la Ape. {ti]i `n ce s-a transformat Bega pre] de dou\ zile? ~ntr-un bulevard, iar tot ce s-a `nt`mplat de-a lungul cursului ei prin ora[, pe maluri [i poduri s-a numit Bega Bulevard Festival, edi]ia I. A[a a fost s\rb\torit un r`u canalizat de aproape 300 de ani [i a c\rui decolmatare a `nceput acum cu surle [i tr`mbi]e. Concerte, un bulevard verde, cu baloane [i jocuri, ateliere, expozi]ii, concursuri de desene, expozi]ii de flori [i fructe, muzic\ de promenad\, jazz [i rock. Eu, una, m-am bucurat cot la cot cu sutele de copii [i cu cei 5000 de cump\r\tori de ra]e mici din plastic galben. Or\t\niile noastre s-au pr\v\lit `n ap\ dintr-un camion [i, `ntre dou\ poduri, s-au av`ntat `n curs\ pe Bega, dup\ ce 35 de r\]oaie mari, ale firmelor bogate, au defilat [i ele. {tiu c\ Duke Race e de import, c\ lumea p\truns\ tot timpul de gravitate d\ delete pe a[a ceva. M\ l\sa]i? Ra]a mea nici m\car n-a ajuns la fini[, pentru c\ s-a `mpotmolit `n m\tasea broa[tei de pe mal, dar tot am jubilat, fiindc\ banii str`n[i cu n\stru[nicia asta o s\ ajung\ `n loc bun: la f`nt`na din Pia]a Unirii [i `n filtrele de ap\ din c`teva [coli. Dar ce s-a `nt`mplat duminic\, 5 octombrie seara, pe aeroportul „Traian Vuia“ a dep\[it cele mai nebune[ti a[tept\ri. Nici nu v\ `nchipui]i ce idee i-a trecut din nou prin cap lui Ioan Coriolan Gârboni, directorul Filarmonicii Banatul (c\ruia nu `ncetez s\-i fac reclam\ la vedere unde apuc). S-a g`ndit c\ nu-i nimic mai potrivit pentru deschiderea stagiunii dec`t o Carmina Burana pe pist\, `n fa]a a vreo 3000 de oameni. Cu avioane, elicoptere, orchestr\, cor [i soli[ti, ba[ca 20 de motocicli[ti `ndr\ci]i, ma[ini cu portbagajele ticsite de c\lug\ri [i cu Blanziflor d`nd ture `ntr-o decapotabil\. {i `nc\ n-am dezv\luit totul. Dac\ nu v\ vine s\ crede]i, reveni]i s\pt\m`na viitoare tot aici. Bogdan Romaniuc: „Nabokov face destul de pu]ine referiri la romanele sale `n Vorbe[te, memorie , consider`nd c\ «a fost suficient\ osteneala de a le scrie [i c\ ele trebuie savurate ca atare»“. Unsprezece simfonii Unsprezece povestiri de dragoste, unite de „o sfoar\ care le ]ine `ntruc`tva legate `ntre ele“, de un fir ro[u, bine ascuns, c`nt\ pe mai multe voci `n Orchestra portocalie a Veronic\i D. Niculescu. Un volum `n care „iubirea corporalist\“ se afl\ `ntr-o permanent\ „confruntare“ cu „iubirea curteneasc\“, `ntruc`t, a[a cum bine spunea Ortega y Gasset, omul a ~nt`lnim la tot pasul `n Orchestra porto calie imagini de o plastic\ senzualitate, semnal`nd o tr\ire violent\ a senza]iei de trup. ~n aceste povestiri ale „spaimelor femeie[ti“, trupul ocup\ un loc deosebit de important: „trupul meu – redevenit verde“, „trupul contorsionat“, „corpul meu... cel mai alb“, „corpul vl\guit“, „trupuri de bronz, de aur, de miere, de chihlimbar“, „trupuri uscate de neiubire“, „zeci de corpuri de femeie“ `ntr-un „exces de goliciune“. Personajele s`nt `n permanen]\ amenin]ate de contaminarea kitschului. Oamenii care nu-[i accept\ propriul trup s`nt `n opinia lui Milan Kundera adep]i ai kitschului. Uneori, [i `n Orchestra portocalie personajele au dificult\]i `n a se accepta pe ele `nsele: „Dintre toate, corpul meu era cel mai alb de pe plaj\. A[ fi vrut s\ nu fie a[a, s\ fiu [i eu ar\mie, s\ str\lucesc precum bruneta cu costum galben minuscul, legat cu fundi]e pe [olduri, care aduna scoici ar`nd cu degetele nisipul dintre genunchii fragili. Sau ca rusoaica aceea aurie, cu plete inelate, pe care o sorbeau din priviri to]i b\rba]ii...“. Cuv`ntul kitsch are un c`mp semantic vast [i poate fi aplicat multor domenii ale artei: arhitectur\, literatur\, sculptur\, cinematografie, muzic\, pictur\ etc. Kitschul este astfel un concept estetic care nu poate fi separat de modernitate. Nimeni nu este ferit de amenin]area kitschului. Kitschul ne urm\re[te la tot pasul. Nu `nt`mpl\tor, Veronica D. Niculescu aminte[te de romanele lui Milan Kundera, scriitor care dezbate pe larg `n scrierile sale problema kitschului. Pentru Hermann Broch, omul kitsch s-a n\scut odat\ cu romantismul. Scriitorii romantici au elogiat ne`ncetat corpul uman, pe care l-au numit „divin“ [i „pur“. Kundera `l prezint\ `ns\ `ntr-o alt\ lumin\, dezbr\c`ndu-l, avut `ntotdeauna tendin]a de a antepune trupul [i spiritul, care constituie cei doi poli ai personalit\]ii. „Aceasta permite ca fiin]a omeneasc\ s\ fie abordat\ printr-unul din ele, care e situat astfel `n prim-plan [i subliniat, pe c`nd cel\lalt r\m`ne semiascuns, latent sau estompat“, mai spune scriitorul spaniol `n Studii despre iubire. ar\t`ndu-l a[a cum este el `n realitate. ~n func]ie de atitudinea pe care o au fa]\ de propriul trup, personajele sale se `mpart `n dou\ categorii: cele care `[i accept\ trupul [i cele care [i-l dispre]uiesc. Povestiri „alese“, sentimentale [i pline de poezie {i genul de scriitur\ pe care `l prefer\ Veronica D. Niculescu se apropie mult de celebrele „varia]iuni“ kunderiene. ~n Orchestra portocalie, cele unsprezece povestiri/„simfonii“ s`nt de fapt varia]iuni pe aceea[i tem\, cu acelea[i personaje, care trec dintr-o povestire `ntr-alta [i p\str`nd anumite tr\s\turi comune. „...am construit acvarii uria[e cu femei plutitoare – spune autoarea –, dormitoare cu pere]i de ieder\ pe str\zile Ora[ului de Jos, am mers pe biciclet\ prin p\duri urm`ndu-mi iubitul, am lucrat, nefericita de mine, `ntr-o ]es\torie [i am ucis personaje [i m-am sinucis, ca personaj. ~n toate s`nt [i eu, dar nic\ieri nu s`nt eu“. Povestiri „alese“, sentimentale [i pline de poezie, dar, `n acela[i timp, sobre, demonstr`nd talentul incontestabil de povestitor al autoarei. Nu putem spune despre personajele din Orchestra portocalie c\ s`nt fericite. Ele confund\ de cele mai multe ori fericirea cu lini[tea, sau fericirea „este, cel mult, o trist\ confuzie“. C`teodat\, lucrurile m\runte, acelea care ofer\ confort [i siguran]\, s`nt luate drept fericire: „De[i monoton, acest ritual zilnic le d\dea so]ilor B. o stare pl\cut\ de confort, ca o plapum\ veche, tocit\ pe la col]uri [i `mbibat\ de mirosul lor personal“. Oric`t de tare ne-am cufunda `n iubire, pare s\ spun\ scriitoarea, exist\ o parte din noi `n[ine care va dori altceva. Mesajul este acela de a nu confunda lini[tea cu fericirea, de a fi mereu „cu ochii larg... `nchi[i“. Veronica D. Niculescu, Orchestra portocalie, colec]ia „Proz\“, Editura Cartea Româneasc\, 2008, 22.95 lei VLADIMIR NABOKOV » VORBE{TE, MEMORIE Nabokov despre Nabokov Vorbe[te, memorie este autobiografia lui Vladimir Nabokov, o culegere de amintiri, g`nduri, nostalgii [i dureri ascunse. Ap\rut ini]ial `n limba englez\, volumul confesiv al lui Nabokov a fost tradus [i `n limba rus\, chiar de c\tre autor, cu ajutorul so]iei sale Vera. ~n cuv`ntul introductiv, scriitorul spune: „Printre anomaliile memoriei, al c\rei posesor [i victim\ n-ar fi trebuit s\ `ncerce niciodat\ s\-[i scrie autobiografia, cea mai grav\ este tendin]a de a pune retrospectiv semnul de SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 egalitate `ntre v`rsta mea [i cea a secolului trecut“. Nabokov face destul de pu]ine referiri la romanele sale `n aceast\ autobiografie, consider`nd c\ „a fost suficient\ osteneala de a le scrie [i c\ ele trebuie savurate ca atare“. Autorul Lolitei poveste[te amintiri din Rusia natal\ (pierdut\), din copil\ria sa (iernile de basm de la Sankt Petersburg), dar [i din exilul european, „scormonind“ `n trecutul `ndep\rtat. Timpul, „at`t de nem\rginit la prima vedere“, este perceput de fapt ca o „temni]\“. www.supliment.polirom.ro ORCHESTRA PORTOCALIE 13 « Veronica D. Niculescu: „Cartea e o c\l\torie de dragul peisajului ce se z\re[te `n timpul c\l\toriei, [i nu al sta]iei finale. Nu [tiu dac\ ofer\ r\spunsuri, dar [tiu c\ mi-a pus `ntreb\ri“. TREI R|SPUNSURI DE LA VERONICA D. NICULESCU printre r`nduri VERBA WOLAND „Cred c\ ar fi aproape ru[inos s\ scriu cu palma ap\sat\ pe gura imagina]iei“ Brujería Ruxandra CESEREANU ~nt`lnim `n Orchestra portocalie imagini de o plastic\ senzualitate, semnal`nd o tr\ire violent\ a senza]iei de trup. Cum vezi rela]ia dintre „iubirea corporalist\“ [i „iubirea curteneasc\“, despre care vorbea Ortega y Gasset? La aceast\ `ntrebare, al c\rei r\spuns ar trebui s\ construiasc\ o punte `ntre „dou\ specii distincte de iubire“, ca s\ citez din acela[i autor, tare mi-ar pl\cea s\ poat\ r\spunde chiar personajele din Orchestra portocalie, ca fiin]e vii, sc\pate din m`na p\pu[arului. Poate c\ asta le-am [i `ntrebat, scriind. Ortega y Gasset spune c\ trupul [i sufletul constituie cei doi poli ai personalit\]ii; c\ doar unul din ace[tia ar fi, `ntr-un anumit moment, `n plan principal, cel de-al doilea fiind undeva `n umbr\. Spune Ortega y Gasset c\ exist\ epoci care pun la mare rang „carnea“, tot a[a cum altele „nu v\d `n carne dec`t oglinda sufletului“. Ni-l aminte[te pe Dante, care se `ndr\gostea de sur`s, de gestul care „e carne `n m\sura `n care exprim\ sufletul“. Pe c`nd el `[i scria Studiile despre iubire, mama mea nici nu se n\scuse, iar tata era la gr\dini]\. C`t s-au schimbat, [i numai de atunci `ncoace, nu de la Dante, raporturile de for]\ `n acest loc de joac\ unde se dau `n balansoarul iubirii ace[ti fra]i: trupul [i sufletul? Nu [tiu, mi-am `ntrebat [i eu personajele. {i `mi place s\ cred c\ una dintre calit\]ile lor este c\ nu se pripesc s\ dea r\spunsuri. Se fr\m`nt\, se uit\ `n jur [i se uit\ `n\untru, aplec`ndu-se periculos uneori... `[i studiaz\ trupul `n oglind\ pentru a rezolva probleme ale sufletului; cred c\ femeile din cartea mea fac [i ele aceea[i presupus\ gre[eal\ – doar s`nt m`nuite de un autor de sex feminin. Apoi, `mi place mult ideea de kitsch reflectat\ `n „viziunea unui c\min lini[tit, pa[nic, armonios“ – ce bibelou! {i mai e singur\tatea `n doi... Ca s\ m\ refer tot la Insuportabila u[ur\tate..., e acel paragraf dinspre final, c`nd Tomas [i Tereza `l vegheaz\ pe Karenin, fiecare aplecat parc\ deasupra altui c`ine, fiecare singur. ~n povestirile mele, `n centrul singur\t\]ii apar un delfin, un pui pr\bu[it din cuib, o pisic\ `n z\pad\. Orice ai face, de singur\tate nu po]i face abstrac]ie c`nd scrii, singur\tatea e cea mai bun\ glum\ despre prezen]\-`n-absen]\ pe care ne-o face via]a, chiar [i `n iubire. Una din cele unsprezece povestiri d\ [i titlul volumului. De ce Orchestra portocalie? Orchestra portocalie `ncearc\ s\ c`nte pe o astfel de muzic\, compus\ pe astfel de `ntreb\ri. Femeile `ndr\gostite v\d permanent `n jurul lor o „orchestr\“ de trupuri ademenitoare. Cum s\ se apere? {i ce voce interioar\ s\ asculte atunci c`nd descoper\ chiar `n ele `nsele o orchestr\, c`nt`nd pe diferite partituri? Cartea e o c\l\torie de dragul peisajului ce se z\re[te `n timpul c\l\toriei, [i nu al sta]iei finale. Nu [tiu dac\ ofer\ r\spunsuri, dar [tiu c\ mi-a pus `ntreb\ri. S`nt povestiri selectate dintre cele scrise din 2004 `ncoace, traversate de un [nur care le ]ine `ntruc`tva legate `ntre ele. E un [nur care m-a purtat `n locuri unde numai scrisul m-ar fi putut duce; dincolo de mine. Cred c\ ar fi nu numai plictisitor, dar aproape ru[inos s\ scriu cu palma ap\sat\ pe gura imagina]iei, c`t\ vreme `n poveste s`nt liber\ s\ fiu orice [i oricine. ~n poveste pot s\ am un magazin de antichit\]i cu policioare `nc\rcate de minun\]ii – [i-l am! – [i pot s\ pozez nud pe malul unguresc al Dun\rii – [i pozez! Pot face orice st`nd pe scaun, la computer. Iat\ `nc\ o posibil\ leg\tur\ a c\r]ii cu „iubirea curteneasc\“: personajele `[i c`nt\ adesea iubirea de la distan]\. Rela]ia seam\n\ `ntruc`tva cu cea dintre autor [i personaj. Pagini realizate de Bogdan Romaniuc Adep]ii kitschului s`nt, spune Kundera, cei care nu `[i accept\ propriul trup. Paginile despre kitsch din Insuportabila u[ur\tate a fiin]ei s`nt colosale. Trupul, spune Kundera, a fost dintotdeauna v\zut ca un fel de cu[c\, `n care se zb\tea sufletul. C`t despre ideea de la polul opus, a unit\]ii, nici aceasta nu-i u[or de acceptat; e de ajuns, ne atrage aten]ia Kundera, s\ fii `ndr\gostit [i s\ `]i chior\ie ma]ele de foame! Iluzoria unitate dintre trup [i suflet se risipe[te. Tereza Am primit cu oarecare vreme `n urm\, din Spania, o carte farmazoan\ (`n spaniol\, fire[te), anume antologia Magie [i simbolism `n literatura [i cultura hispanic\ . Habar nu am de ce am primit-o, dar m-am bucurat, a fost ca un dar dup\ ploaie. Stau cu nasul `n carte [i amu[in titlurile capitolelor, `ntruc`t sun\ fabulos, dup\ cum urmeaz\: Rituri de legat sfin]ii [i diavolii, precum [i rituri pentru a g\si obiectele pierdute; Calea oral\: balsamul [i alte simboluri terapeutice; De la vr\jitoarele tesaliene la magii greco-egipteni; Locurile pentru magie din Imperiul Roman; Istoria vr\jitoriei `n Aragon; Lucruri de magie: arme, inele [i oase de sfin]i; ~n]elepciunea Dumnezeului ascuns; Conexiunea `ntre vr\jitoare [i [aman; Flautul [arpelui celest anaconda: ritual mitic `n Amazonia; Lumea magiei. Posesiuni romantice; Religia noastr\, magia voastr\: despre cum misterele dominicane au trecut Atlanticul; Magul Potter; Cuibul vagaboandelor. Este o carte despre BRUJERIA [i ay! c`t `mi place mie cuv`ntul acesta `n spaniol\ (j se cite[te h). Mi-aduc aminte ce `nminunat\ am fost acum [aisprezece ani la Madrid, c`nd am prins expozi]ia Goya cu ale sale Capricii complete. L`ng\ desene figurau [i comentariile lui Goya pe marginea creion\rilor sale fascinante cu vr\jitoare [i spiridu[i (c\rora li se spune martinicos). Transcriu doar un astfel de comentariu, `n dulcea limb\ spaniol\, `n care Goya vorbe[te despre vr\jitorii sufl\tori (ei, da, ace[tia s`nt chiar vr\jitorii care sufl\ pe gur\ tot soiul de aburi [i despre care Goya precizeaz\ c\ s`nt destul de plictisitori [i nu foarte inteligen]i): Los brujos soplones son los mas fastidiosos de toda la brujería y los menos inteligentes en aquel arte. Si supieran algo, nu se meterían a soplones! M\ `ntreb dac\ `n vremurile noastre [i printre noi mai exist\, oare, vr\jitori sufl\tori? Glumesc, dar vorbesc [i serios: despre vr\jitori se [tie dintotdeauna c\ s`nt inteligen]i [i deloc plictisitori, a[a `nc`t ironia lui Goya este neobi[nuit\. Dar, probabil, `[i are logica ei, care s-a pierdut p`n\ a ajuns `n vremurile noastre. » Mi-aduc aminte ce `nminunat\ am fost acum [aisprezece ani la Madrid, c`nd am prins expozi]ia Goya cu ale sale Capricii complete. L`ng\ desene figurau [i comentariile lui Goya pe marginea creion\rilor sale fascinante cu vr\jitoare [i spiridu[i (c\rora li se spune martinicos). Am aruncat Suplimentul de cultur\ `n aer! SUPLIMENTUL DE CULTUR| SE AUDE LA Dintre toate scrierile sale `n limba englez\, Nabokov nu a tradus `n englez\ dec`t dou\, care `i erau de altfel cele mai dragi: Lolita [i Vorbe[te, memorie. O carte despre un popor fericit, despre oameni ferici]i, `ntr-o ]ar\ fericit\. ~n acest decor minunat, micul Vladimir colec]ioneaz\ fluturi. Este cunoscut\ pasiunea scriitorului pentru entomologie. Specia de fluture descoperit\ de Nabokov `n 1944 `i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. T\r`mul de vis `n care Nabokov [i-a petrecut copil\ria este Rusia de dinainte de Revolu]ia bol[evic\ din 1917, c`nd toate erau la locul lor, c`nd totul era bine. Aceast\ perioad\ este caracterizat\ de ceea ce scriitorul nume[te „pacea divin\“, c\reia, mai t`rziu, `i va lua locul „timpul diabolic“. ~ntr-un interviu `n limba englez\, acordat publica]iei „The Listener“, `n noiembrie 1962, scriitorul m\turise[te: „All I need is always with me – my own Russian childhood“. ~n Vorbe[te, memorie, Nabokov scrie: „M\rturisesc c\ nu mai cred `n timp. ~mi place s\-mi str`ng covorul fermecat dup\ folosin]\, `n a[a fel `nc`t s\ suprapun o parte a modelului peste alta. Vizitatorii n-au dec`t s\ se `mpiedice. {i bucuria cea mai mare a senza]iei de atemporalitate – `ntr-un peisaj ales la `nt`mplare – o am atunci c`nd m\ aflu printre fluturii rari...“. `n fiecare vineri, de la 20.00 George Onofrei Anca Baraboi Cu Traducere din limba englez\ [i note de Sanda Aronescu, colec]ia „Biblioteca Polirom. Seria de autor «Vladimir Nabokov»“, Editura Polirom, 2008, 36.95 lei SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 [i www.supliment.polirom.ro » 14 ELVIS PRESLEY muzic\ ROCKIN’ BY MYSELF Dumitru UNGUREANU Dumitru Ungureanu: „Nu [tiu dac\ despre el se poate spune c\ e cel mai exportat produs al SUA, ca Beatles `n Anglia. Sigur e c\ face o bun\ propagand\ stilului de via]\ american, f\r\ ca treaba asta s\ par\ a fi observat\, s\ d\uneze ori s\ fie blamat\ ca atare“. La centenarul na[terii lui David Oistrach Omul din Memphis SCRISOARE PENTRU MELOMANI „Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen) ~ntr-o o noapte de insomnie lichid\ schimbam programele tv f\r\ ca vreunul s\-m mi re]in\ interesul. T`rziu, c`nd licoarea unui b\tr`n contrabandist era pe terminate, am dat peste un concert al lui Elvis Presley. Cred c-am privit vreo cinci minute, apoi somnul m-a furat pe ape agitate. M-au prins [i visele. Deloc surprinz\tor, am visat (`ntre altele) c\ scriam acest articol pentru „SdC“, urm\rind o idee desprins\ din via]a celui mai renumit om din Memphis. S\ vedem dac\ voi reu[i s\ `mplinesc acest vis! Nu m-am omor`t niciodat\ dup\ ceea ce c`nta Elvis. Sigur, rock-and-roll-ul ar fi fost altfel f\r\ el... influen]a lui... farmecul personal... num\rul de hituri nr. 1... etc. etc. Aceste banalit\]i debitate pe marginea „fenomenului“ m\ fac s\ r`d sau s\ tac, nu neap\rat `n]elept. Ce replic\ s\ dai cuiva care sus]ine prostii f\r\ num\r, f\r\ num\r, f\r\ num\r?! Chiar supra-titlul de „rege“ atribuit unui interpret de muzic\ `mpinge umbra suspiciunii peste personajul, cariera [i `ntreaga „personalitate“ a celui `n cauz\. N-am cercetat `n mod special biografia „regelui“ din Tennessee, s\ m\ l\muresc dac\ era de acord sau refuza denumirea inventat\ de chibi]arii showbiz-ului. Ceva m\ face s\ cred c\ toate astea `l l\sau perfect indiferent. Omul era, `n fond, un tip obi[nuit, d\ruit cu mult talent de dansator [i cu timbru vocal pl\cut. Educat `n maniera cavalereasc\ a Sudului, nu `[i g\sea locul `ntr-o societate ipocrit\, a[a cum ajunsese America `n epoca anilor ’50. Ca el erau foarte mul]i tineri (James Dean e prototipul), chiar [i mai pu]in tineri, nu to]i cu instinctul de autoconservare anulat. Dovada? Unii au pus pe roate diverse companii [i au f\cut bani frumo[i de pe urma c`torva spirite de excep]ie. Nu cred c\ spun o de[tept\ciune (dar nici o prostie!) c`nd afirm c\ asta caracterizeaz\ pe americani. ~mi vine `n minte situa]ia din industria IT, unde creiere vizionare au inventat diverse chestii, iar o serie de tipi cu sim] comercial au f\cut averi fabuloase cump\r`nd [i rev`nz`nd ceea ce p\reau doar fleacuri pentru copii. Elvis a fost, la un anumit nivel, s\-i zicem comercial, tot un astfel de „produs“, c`t se poate de facil, destinat pu[tanilor. Este `nc\ foarte bine v`ndut. ~n acest an, numai p`n\ la sf`r[itul lui Victor ESKENASY, Praga La 30 septembrie s-au `mplinit 100 de ani de la na[terea lui David Oistrach, cel care [i-a p\strat de-a lungul timpului renumele de „rege al violoni[tilor“. M\ a[teptam ca marile reviste muzicale s\-i dedice dac\ nu titlul de copert\, m\car septembrie au fost (re)editate vreo 60 de compila]ii, best-sellers ori discuri „inedite“ remasterizate. Nu [tiu dac\ despre el se poate spune c\ e cel mai exportat produs al SUA, ca Beatles `n Anglia. Sigur e c\ face o bun\ propagand\ stilului de via]\ american, f\r\ ca treaba asta s\ par\ a fi observat\, s\ d\uneze ori s\ fie blamat\ ca atare. ~n fond, cum s\ nu plac\ (e drept, nu oricui!) g`dilarea instinctului pl\cerii? Elvis a fost, `nainte s\ devin\ surs\ de c`[tig, [i dincolo de statutul de „brand“, un om din Memphis, crescut `n spirit cavaleresc sudist. I-am g\sit, ca termen de compara]ie aproximativ, pe Bayard Sartoris, personajul tragic imaginat de Faulkner. Tendin]a autodistructiv\ a lui Bayard, sindrom postbelic tipic anilor ’20, e rezultatul educa]iei, al mediului conservator, al rigorilor religioase. La fel ca [i Bayard, Elvis parc\ vrea s\ rup\ constr`ngerile. Simultan, ]inea s\-[i p\streze „valorile“ `n condi]iile carierei de c`nt\re] cu succes la publicul feminin. Este cazul clasic al situa]iei `n care omul decent, de onoare [i religios, care nu poate s\ reziste presiunii mediului [i „decade“ la indecen]\, dezm\], impietate. De ce nu poate? ~ntrebarea e tema at`tor opere (nu doar) literare, c\ nu insist... Elvis a a[teptat `ndelung p`n\ s-a putut c\s\tori cu aleasa inimii. Asta era ideea din visul meu lichid, pe care n-am l\murit-o aici. Poate nici nu trebuie... EMI Classics s-aa aliniat din mers, declar`nd c\ setul complet al `nregistr\rilor lui Oistrach pentru casa londonez\, 17 discuri ap\rute `n august, ar fi dedicat anivers\rii violonistului. Am `ndoieli c\ ar fi a[a [i nu, mai cur`nd, o politic\ de aliniere la un curent [i o mod\, comerciale, a colec]iilor mari de discuri compact v`ndute la pre]uri mici. O cas\ din Benelux, Brilliant, a inaugurat moda, dedic`nd deja lui Oistrach dou\ cutii, una de concerte, cealalt\ de muzic\ de camer\ din fostele arhive sovietice, cu c`te zece discuri fiecare. EMI France a anticipat acest curent cu a sa colec]ie de discuri de „neg\sit“ ale unui artist – Les introuvables de – `n care Oistrach a c\p\tat patru CD-uri, reluate acum `n edi]ia celor 17. {i, dovada cea mai bun\ c\ e vorba de o politic\ comercial\ [i nu de o aniversare, EMI Classics anun]\ pentru luna aceasta un set similar, 23 de discuri, `nregistr\rile complete ale lui Mstislav Rostropovici. {i aici 13 dintre discuri s`nt relu\ri ale unei edi]ii ceva mai vechi, Anii ru[i ai violoncelistului. Una peste alta s-ar spune c\ aceste nesf`r[ite cutii, pe care mai nimeni nu le ascult\ `n `ntregimea lor, tind s\ satisfac\ nu at`t gustul colec]ionarilor, c`t al snobilor. E ciudat [i motivul pentru care marile reviste muzicale aproape l-au uitat pe Oistrach. Mi-e team\ c\ [i aici intr\ o doz\ de snobism cu fundal comercial, atunci c`nd pe pagina de titlu figureaz\ tot un muzician rus. Este `ns\ unul „al zilelor noastre“, cum e dirijorul Valeri Gerghiev, prieten declarat al primului ministru [i al altor oficialit\]i guvernamentale SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 un grupaj de articole [i o discografie mai substan]iale. Nu s-a `nt`mplat a[a, [i evenimentul a trecut aproape neobservat, except`nd c`teva articole pe site-uri ale violoni[tilor [i un set de discuri Deutsche Grammophon. de la Moscova [i activ propagandist al politicii ruse `n Georgia [i nu numai. Unii vor spune c\ [i David Oistrach a ap\rut la timpul s\u ca o vitrin\ politic\ a Uniunii Sovietice, imagine a geniului pe care `l putea forma sistemul comunist [i, `n fundal, demonstra]ie c\ regimul nu era antisemit. David Oistrach a fost `ns\ folosit `n acest scop, `n timp ce Gherghiev o face voluntar, f\r\ a fi `n vreun fel constr`ns. Exist\ multe amintiri despre Oistrach, care sus]in aceast\ interpretare [i, a[ spune, cele ale prietenului s\u de na]ionalitate nord-american\, Isaac Stern, s`nt printre cele mai gr\itoare. Oistrach [i Stern s-au cunoscut la `nceputul anilor ’50, `n Belgia, unde lui Oistrach i se permitea s\ mearg\ ca membru al juriului Concursului Interna]ional Regina Elisabeta (pe care `l c`[tigase cu brio `n 1937). Prietenia celor doi mari violoni[ti a durat peste 20 de ani, p`n\ la moartea prematur\ a lui Oistrach, `n octombrie 1974. ~ntrebat de Stern, `n anii ’70, de ce nu r\m`ne `n Occident, Oistrach r\spundea c\ familiei lui nu i se permitea s\ c\l\toreasc\ `mpreun\ cu el [i c\ nu putea s\-[i pun\ so]ia [i copiii `n fa]a unui asemenea gest. Poate [i mai percutant era r\spunsul s\u la `ntrebarea de ce nu se menajeaz\, c`nt`nd, dirij`nd [i pred`nd de diminea]\ p`n\ seara [i d`nd concerte `n ora[e nesemnificative din provincie. Oistrach r\spundea: „Dac\ m\ opresc, fie [i pentru o scurt\ perioad\, voi `ncepe s\ g`ndesc. Dac\ g`ndesc, voi muri“. David Oistrach, n\scut la Odesa, la 30 septembrie 1908, a studiat cu un singur profesor, Piotr Stoliarski, [i a debutat `n 1914. ~n 1926 [i-a `ncheiat cu brio studiile de vioar\ [i viol\ la conservator. Doi ani mai t`rziu s-a mutat la Moscova, pentru un deceniu fiind silit s\ c`nte `n orchestre de estrad\. Recunoa[terea sa a venit abia `n deceniul al treilea al secolului, dup\ ce a c`[tigat primul premiu la competi]ia na]ional\ a instrumenti[tilor la Leningrad (`n 1935), apoi cel de-al doilea la Var[ovia, la concursul Weniawski. ~n 1937 consacrarea i-o aducea medalia de aur a concursului Ysaye la Bruxelles. ~n 1939 a fost numit profesor la Conservatorul din Moscova, iar `n 1941 a format un renumit trio cu pianistul Lev Oborin [i violoncelistul Sviatoslav Knu[evi]ki. Cariera sa, fr`nat\ de cel de-al doilea r\zboi mondial, a continuat cu str\lucire `n anii ’50 c`nd i s-a permis s\ concerteze `n ]\rile occidentale, din 1960 ad\ug`ndu-i-se [i dirijoratul. Oistrach a `nregistrat circa 350 de lucr\ri, unele, nu multe, p\str`ndu-se `n mai multe versiuni pe disc. Din discografia sa, impresionant\, lipsesc ca lucr\ri majore doar sonatele [i partitele pentru vioar\ solo de Bach. A fost pentru {ostakovici [i Prokofiev, scria recent una din elevele lui, Nina Beilova, stabilit\ `n Statele Unite, ceea ce Joachim a fost pentru Brahms. {i tot ea ad\uga c\ Oistrach a tr\it, din nefericire, o perioad\ a istoriei ]\rii sale `n care politica guverna totul [i pe plan cultural. Ceea ce nu l-a `mpiedicat s\ refuze s\ semneze al\turi de cei ce i-au condamnat pe Prokofiev [i {ostakovici pentru a[a-numitul „formalism“ `n muzic\, dup\ cum a refuzat s\ semneze manifestul antisionist, antiisraelian, ce a precedat `n 1967 ruperea rela]iilor Uniunii Sovietice cu Israelul. A fost, scria Isaac Stern `n amintirile sale, „cea mai gentil\ dintre fiin]ele umane [i un violonist uria[. ~n felul lui de a c`nta a existat `n fiecare moment un control admirabil, at`t `n mi[c\rile rapide, c`t [i lente. O izbucnire de for]\ viril\ [i o m`ng`iere uman\ a unei nuan]e u[oare, o omogenitate, o tonalitate dulce produs\ f\r\ gre[eal\ de toate p\r]ile arcu[ului, la toate nivelele sunetului, niciodat\ for]at, niciodat\ ur`t. {i `ntotdeauna acea intona]ie minunat de pur\ [i, invariabil, de o acurate]e armonic\. Acestea au fost tr\s\turile marcante ale felului s\u de a c`nta. Iar ca persoan\ – via]a lui `n Uniunea Sovietic\ fiind de natur\ s\-l am\rasc\ –, nimeni nu a auzit de la el vreun cuv`nt nedrept la adresa unui coleg sau despre sl\biciunea cuiva. A fost un adev\rat om de aur“. www.supliment.polirom.ro RIK CATLOW 15 « Arta l-a pasionat din copil\rie, c`nd imita desenele fratelui s\u, cu [apte ani mai mare. Studiile de specialitate au venit ca o consecin]\ fireasc\, dar str\zile New York-ului au fost cele care [i-au l\sat amprenta definitiv asupra lui. fast-food VOI N-A}I ~NTREBAT f\r\ zah\r V| R|SPUNDE BOBO Party de st`nga Art\ g\sit\ pe str\zi DISPLAY Diana SOARE Cutiile de aluminiu au cele mai neobi[nuite `ntrebuin]\ri. Fire[te, de obicei s`nt umplute cu bere sau b\uturi r\coritoare [i stau frumos aliniate pe rafturile supermarketurilor. Apoi ajung, cu elan ecologist, s\ fie reciclate. Un preot din Sco]ia sper\ s\ poat\ ridica o biseric\ din banii ob]inu]i `n urma recicl\rii cutiilor donate de enoria[i. Un t`n\r britanic, student la Design, a construit o replic\ fidel\ a unui Ford Mustang ’65 din 4.000 de cutii de bere, golite `n trei ani, iar cei de la Efes au organizat o expozi]ie cu cele mai ingenioase obiecte confec]ionate din cutii de Efes Pilsner. F\r\ `ndoial\, consacrarea artistic\ a cu tiilor de aluminiu a survenit `n 1962, c`nd Andy Warhol a realizat celebra lu crare `n care ap\reau 32 de cutii de sup\ Campbell. Ast\zi, probabil cel mai interesant artist pop care nu trimite cutiile direct `n co[ul de gunoi etichetat „Aluminiu“ este Rik Catlow. S-a n\scut `n Hoboken (New Jersey), a studiat la School of Visual Arts `n New York, iar acum locuie[te `n Charlotte (North Carolina). P`n\ de cur`nd, a lucrat ca web designer, bif`nd `n CV un American Graphic Design Award. Culoarea sa preferat\ este albastrul, ascult\ indie rock, are o feti]\ pe nume Becca [i un motan gras botezat Bobo, este inspirat de Barry McGee [i Margaret Kilgallen, lucreaz\ mai cu spor diminea]a devreme [i `i place s\ mearg\ `n vacan]\ `n Maui. Arta l-a pasionat din copil\rie, c`nd imita desenele fratelui s\u, cu [apte ani mai mare. Studiile de specialitate au venit ca o consecin]\ fireasc\, dar str\zile New York-ului au fost cele care [i-au l\sat amprenta definitiv asupra lui. „Inscrip]iile urbane `mi influen]eaz\ [i acum lucr\rile. Graffiti pe cl\diri acoperi]i cu anun]uri lipite... ora[ul este un soi de organism `n permanent\ dezvoltare, cu o frumuse]e aparte, unic\. Te plimbi azi pe o strad\ din Manhattan, iar peste o s\pt\m`n\ peisajul se schimb\ radical. Ceea ce `ncerc eu este s\ creez o imagine care s\ te fac\ s\ te sim]i ca [i cum te-ai afla pe o strad\ sufocat\ de panouri publicitare, semne de circula]ie [i h`rtii aruncate pe jos.“ Un ciocan de cauciuc [i pu]in lipici Cel mai mult `i place s\ lucreze pe lemn, deoarece colajele lui trebuie s\ fie aplicate pe o suprafa]\ dur\, or, p`nza face procesul mult prea complicat. Dar nu se fere[te nici de carton. O imprimant\ cu laser, vopseluri acrilice [i mult lipici. Restul e imagina]ie. „Cele mai multe dintre obiectele cu care lucrez s`nt buc\]i de h`rtie g\site pe strad\, diverse chestii pe care oamenii le arunc\. M\ atrag `n special numerele [tampilate pe tichetele de parcare. ~ncerc s\ folosesc imagini din trecut, caractere tipografice din reviste str\ine [i personaje schi]ate de mine.“ Cel mai interesant suport pentru operele sale `l reprezint\, dup\ cum povesteam mai devreme, cutiile de aluminiu. „Am `nceput s\ folosesc cutii aplatizate `n 2001. Ideea mi-a venit `ntr-o zi, c`nd m\ plimbam pe strad\, v\z`nd toate cutiile de suc sau de bere pe care oamenii le aruncaser\. M-am g`ndit c\ ar fi mi[to s\ fac ceva din ele. Am `ncercat s\ g\sesc doze de 700 ml, pentru c\ pot lucra pe o suprafa]\ mai mare.“ Tehnica folosit\ o explic\ `n detaliu, pe blogul s\u exist`nd o postare special\ cu acest subiect (www.rikcat.com/blog/). Cutiile s`nt mai `nt`i lovite cu un ciocan de cauciuc. Apoi, Rik le las\ `n garaj c`teva s\pt\m`ni [i are grij\ s\ treac\ peste ele cu ma[ina de fiecare dat\ c`nd pleac\ sau se `ntoarce acas\. Odat\ aplatizate, s`nt acoperite cu un strat gros de gel special, pentru a netezi suprafa]a de lucru. Dup\ ce se usuc\ gelul, lipe[te pe cutie decupaje din reviste, `n `ncercarea de a conferi ad`ncime lucr\rii. „Nu-mi bat capul cu detalii, e suficient ca imaginile s\ fie colorate [i interesante, pentru c\ abia se vor ghici, oricum, `n fundal.“ Urmeaz\ un alt strat protector, apoi alege culoarea de baz\ [i picteaz\ suprafa]a cu acrilice diluate. Personajele sale inconfundabile `l `nso]esc mereu, a[tept`nd `n caietul cu schi]e o cutie potrivit\ pentru a prinde via]\. C`nd le vine r`ndul, s`nt scanate [i, cu ajutorul softului Macromedia Freehand, s`nt recreate pe computer, apoi tip\rite. Rik le decupeaz\ atent sau le rupe cu grij\, `n func]ie de inspira]ie, apoi le lipe[te pe cutie, le coloreaz\ cu vopsea [i le l\cuie[te. Pare simplu, dar sentimentul vine, probabil, din u[urin]a cu care vorbe[te despre tehnici, culori [i detalii. P`n\ la urm\, spune el, nu `ncearc\ dec`t s\ se distreze. Iar dac\ lucr\rile lui `i fac pe oameni s\ z`mbeasc\, e fericit: [i-a atins scopul. SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 GATA. {tiu. Doi lupt\tori din K1. S\-[i sparg\ meclele acolo pe viu, `n felul \sta vom ar\ta care e adev\ratul spirit de lupt\tor, mult\ lume ar avea de `nv\]at din experien]a asta. (Dar vor fi [i femei acolo. S-ar putea s\ nu le plac\.) {i ce, Mondenii o s\ le plac\? ~i chem\m pe mondenii [i-i punem s\ se bat\ `ntre ei. Dar vreau umor [i violen]\ controlat\ `n acela[i timp. Totul e despre de]inerea controlului. C`t ar putea s\ coste o b\taie de jum\tate de or\? {tie cineva? Am v\zut zilele trecute a[a ceva la televizor [i m-au impresionat. O lupt\ `n ring. Doi b\rba]i. C`t\ determinare. De asta am avea [i noi nevoie. Exemple de oameni care nu se dau `n l\turi de la nimic, care lupt\ p`n\ la final, pentru c\ o lupt\-i via]a, deci te lupt\ cu dragoste de ea, cu dor. cu 5 minute `nainte A[tept (zgomot de pix b\t`nd `n mas\). Cu c`t termin\m mai repede cu at`t plec\m mai repede acas\... (Am putea s\ chem\m o tru...) {i nu vreau s\ aud de forma]ii de muzic\, cum am p\]it anul trecut cu Talisman. E banal, toat\ lumea face la fel. Eu vreau ceva special, people, extraordinar, fantastic. Vreau s\ v\ `mbr\ca]i `n R\zboiul Stelelor, s\ v\ da]i peste cap, s\ cobor`]i de la balcon pe fr`nghie ca Pira]ii din Caraibe, s\ sclipi]i `n inteligen]\ [i inova]ie. Scuze, te-am `ntrerupt. Ce ziceai? (Nimic.) Cum? (Voiam doar s\ ies pu]in... afar\.) Imediat ce termin\m ie[im cu to]ii. Hai s\ ne ungem roti]ele cu materie cenu[ie, ZICE}I. (O dansatoare de striptease. Un clovn. Partid\ de v`n\toare de mistre]i. ~nghi]itorul de fl\c\ri. ~mbl`nzitor de [erpi. Magician. Star porno. Politician. Actori. Pies\ de teatru. Regizor. Dresur\ de c`ini, concurs de `not la piscin\. Dj. Dansatori. Mondenii. Bal mascat cu tema R\zboiul Stelelor. Sau pira]i.) cu alte 5 minute `nainte Dup\ cum bine [ti]i, dup\ cum deja bine v-a]i obi[nuit, peste o lun\ vom organiza petrecerea de sf`r[it de an (urale, aplauze, `ncuraj\ri verbale). De aceea am convocat aceast\ [edin]\ a departamentului de crea]ie, `n vederea organiz\rii acestei petreceri care, pentru a respecta tradi]ia, trebuie s\ fie mult mai tare dec`t cea de anul trecut (sus]ineri verbale, unanimitate). Nu mai trebuie s\ v\ reamintesc faptul c\ planul petrecerii va fi ]inut strict secret fa]\ de ceilal]i membri ai companiei, indiferent de departament [i de prietenii, p`n\ `n seara efectiv\ a petrecerii. E o sarcin\ dificil\, la care va trebui s\ participa]i cu to]ii, [i m\ a[tept la deplina colaborare a fiec\ruia dintre voi. {i acum, people, vreau idei. Marc\ `nregistrat\ – Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“. Proiect realizat de Editura Polirom `n colaborare cu „Ziarul de Ia[i“. Se distribuie gratuit `mpreun\ cu „Ziarul de Ia[i“. Adres\: Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP 266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111, fax: 0232/ 214111 Arte vizuale: Matei Bejenaru, Marius Babias. Caricatur\: Lucian Amarii (Jup). Grafic\: Ion Barbu. TV: Alex Savitescu. Colegiul editorial: Emilia Chiscop, Florin L\z\rescu, Lucian Dan Teodorovici (senior editor) Edi]ia de Ia[i: Diana Soare Edi]ia Na]ional\: Elena Vl\d\reanu, R. Chiru]\, Veronica D. Niculescu. Redactor-[[ef: George Onofrei Publicitate: Oana Asaftei, tel. 0232/ 252294 Redactor-[[ef adjunct: Anca Baraboi Distribu]ie / Abonamente: Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333. Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112 Secretar general de redac]ie: Florin Iorga Rubrici permanente: Adriana Babe]i, Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r), Emil Brumaru, Ruxandra Cesereanu, Emilia Chiscop, M\d\lina Cocea, Daniel Cristea-Enache, Radu Pavel Gheo, Casiana Ioni]\, Florin L\z\rescu, Diana Soare, Lucian Dan Teodorovici, Luiza Vasiliu, Constantin Vic\. Carte: Doris Mironescu, C. Rogozanu, Bogdan-Alexandru St\nescu. Muzic\: Victor Eskenasy, Dumitru Ungureanu. Film: Iulia Blaga. Teatru: Mihaela Michailov. „Suplimentul de cultur\“ este `nscris `n Catalogul presei interne la pozi]ia 2378. Pentru abonamente v\ pute]i adresa oric\rei Agen]ii Rodipet din ]ar\ sau oric\rui oficiu po[tal. Cititorii din str\in\tate se pot abona la adresa: [email protected]. Tarife de abonament: 18 lei (180.000) pentru 3 luni; 36 lei (360.000) pentru 6 luni; 69 lei (690.000) pentru 12 luni Tipar: Print Multicolor Responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului `i apar]ine autorului » „Suplimentul de cultur\“ utilizeaz\ fluxurile de [tiri NewsIn » Manuscrisele primite la redac]ie nu se `napoiaz\ www.supliment.polirom.ro » 16 ENERVARE fast-food EN}ICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Avanpremier\ Entre le murs , primul film francez care-a a c`[tigat Palme d’Or de la Sous de soleil de Satan `ncoace, va intra `n cinematografele de la noi `n ianuarie 2009. P`n\ atunci, `n avanpremier\, ca s\ deveni]i [i mai ner\bd\tori, o coresponden]\ dintr-un fotoliu de catifea albastr\, sala num\rul 14, Ciné Cité, s`mb\t\ sear\. ~n filmul lui Laurent Cantet, avem de-a face aproape numai cu actori neprofesioni[ti, cu to]ii lucr`nd sau merg`nd la [coal\ `ntr-un liceu parizian din al 19-lea arondisment; iar rolul principal, cel al profesorului François Marin, e jucat de François Bégaudeau, autorul c\r]ii din care e inspirat scenariul filmului. Cu Entre les murs, s`ntem departe de To Sir, with Love sau de Dead Poets Society, profesorul nu mai e figura aceea extraordinar\ `n stare s\-[i mobilizeze elevii [i s\-i fac\ mai buni, e un tip normal, care-[i asum\ derapajele [i reu[itele meseriei f\r\ s\ cear\ medalii de bun\ purtare. ~n plus, nu [tim mai nimic despre via]a lui personal\, nici despre cea e elevilor lui, pentru c\ `i vedem numai la [coal\, `nchi[i `ntre cei patru pere]i ca `ntr-o cutie de rezonan]\ `n care au loc tensionate meciuri verbale. ~ntr-o continu\ disput\ a puterii, elevii [i profesorul aduc `n discu]ie prin dialogul lor `nsu[i sistemul care `i pune fa]\ `n fa]\, mecanismul lui de func]ionare, rolul lui (transmitere univoc\ de cuno[tin]e sau dezvoltare personal\), ideea democra]iei bine temperate, egalitatea [anselor, chestiunea identit\]ii [.a. De fapt, Entre les murs e un film care nu `nceteaz\ s\ ridice semne de `ntrebare. Totul cu umor, fine]e [i sinceritate. Cu prea mult\ sinceritate, probabil, treab\ care i-a sup\rat pe profesorii intervieva]i de „Nouvel Observateur“: „Caricatur\! Istoria unui derapaj singular! Filmul \sta a tr\dat realitatea!“, au strigat ei intriga]i, nefiind `n stare s\ recunoasc\ dezordinea sistemului `n care lucreaz\ [i, poate, partea lor de vin\. Una din cele mai triste scene pe care le-am v\zut anul \sta la cinema apare spre finalul filmului, atunci c`nd una din eleve `i spune speriat\ lui Marin c\, spre deosebire de colegii ei, ea n-a `nv\]at nimic `ntr-un an de zile, de[i are note bune. Ceea ce, s\ recunoa[tem, nu poate bucura nici un profesor, de oriunde ar fi el. Iulia Blaga: „M-a deranjat s\ citesc c\ „fostul mare actor Paul Newman a murit». Devenise `nainte s\ moar\ un mic actor? Devenise «fost» pentru c\ murise? Pentru mine, Paul Newman e mare [i viu `n continuare“. Paul Newman n-a murit A fost unul dintre cei mai frumo[i b\rba]i care au tr\it vreodat\ pentru c\ avea stil. {i era cu at`t mai frumos cu c`t nu p\rea s\-i pese. Nu umbla, a[a, cu pancarta cu care merg at`]ia de g`t ca s\ atrag\ aten]ia asupra ochilor alba[tri, frun]ii `nalte, pome]ilor, gurii, privirii, m\ rog, toate lucrurile care `mpreun\ `l f\ceau irezistibil. Mi-a pl\cut de el mult mai mult dec`t de Robert Redford. ({i `mb\tr`nise mai frumos.) Redford p\rea moale [i prea accesibil, prea dr\gu]. Paul Newman era mi[to, de[tept [i rece. Nu-l cump\rai ieftin. Cred c\ a[a a fost [i `n via]\. FILM Iulia BLAGA ~n tinere]e era la concuren]\ cu James Dean. Dac\ ar mai fi tr\it, nu cred c\ James Dean ar fi [tiut s\ `mb\tr`neasc\. P\rea prea sensibil ca s\ reziste. Paul Newman era incasant. A avut suficient\ for]\ ca s\ se opun\ malaxorului Hollywoodului. Nu s-a pierdut ca „golden boy“ `n orgii cu starlete blonde [i roluri tot mai str\vezii. A r\mas cu aceea[i femeie 50 de ani, a ales rolurile pe care le-a vrut, nu s-a tr\dat `n nici un fel. S-a copt frumos [i demn odat\ cu v`rsta, f\r\ a se ofili `n spatele ultravioletelor. Fusese prev\zut ca James Dean s\ joace rolurile principale din Cineva acolo sus m\ iube[te [i The Left Handed Gun, dar rolurile au fost luate p`n\ la urm\ de Newman. Oricum, nici `n vis nu ]i l-ai putea imagina azi pe Dean `n Cineva acolo sus m\ iube[te. Au dat am`ndoi probe pentru La est de Eden, dar James Dean a primit rolul. O vorb\ spune: ferice de cei care mor tineri pentru c\ nu apuc\ s\ gre[easc\. Murind, James Dean a creat legenda, dar nici n-a mai apucat s\ dezam\geasc\. Paul Newman a primit o curs\ de anduran]\ pe care a terminat-o c`[tig\tor. Nu [tiu, nu mi se rupe inima c\ s-a dus, pentru c\ a avut o via]\ lung\ [i a supravie]uit frumos [i la bune, [i la rele (`n 1973, unul dintre copiii s\i a murit din pricina drogurilor). {tiu c\ de c`te ori o s\ m\ uit la filmele lui nici n-o s\ pot spune: „Uite-l pe Paul Newman, s\racul...“. O dat\ c\ figura lui `]i inspir\ orice altceva dec`t mil\. Pe urm\, pentru c\ r\m`ne prin filmele lui mereu t`n\r. Nu, nu o lua]i ca pe o „poezea“. Am rev\zut de cur`nd Butch Cassidy [i Sundance Kid. Ce film! N-am avut o secund\ impresia c\ poate fi datat `n vreun fel (1969 – anul c`nd a fost f\cut, de[i era una din perioadele cele mai faste ale cinematografului american –, sau altul), sau dac\ e s\ fie datat, atunci numai `n secolul al XIX-lea se puteau petrece toate. „Who are those people?“ ...se `ntreab\ Butch Cassidy (Paul Newman) [i Sundance Kid (Robert Redford) de mai multe ori `n prima jum\tate a filmului. Un p`lc de c\l\re]i se tot ]ine Paul Newman [i Robert Redford `n Butch Cassidy [i Sundance Kid dup\ ei, ca scaiul. Nu `i vezi de la o distan]\ mai mare de 200 de metri (cu o singur\ excep]ie). Ca `n povestirea lui Dino Buzzati, Monstrul Colombre, dar pe invers. La Buzzati, un pescar fuge toat\ via]a de un rechin [i, c`nd deja e b\tr`n [i nu mai are suflu, rechinul `l ajunge din urm\ [i-i spune: „Of, ce m-ai f\cut s\ alerg. Nu vroiam dec`t s\-]i dau asta“. {i-i `ntinde o perl\, Perla M\rii, care `i ofer\ celui care o are tot ce-[i dore[te. Spre deosebire (una nu foarte mare) de eroul italian, cei doi bandi]i americani fug de propriul lor trecut, de propriile lor fapte care nu-i `mping dec`t spre acela[i deznod\m`nt: moartea. Chiar dac\ se duc `n Bolivia, chiar dac\ Don Quijote repovestit Mai [tiu, de exemplu, povestea unui om oarecare ce umbla prin lume pretinz`nd c\ ar fi un mare cavaler. „Deschide]i!“, am auzit un urlet la poarta cet\]ii, `ntr-o bun\ zi. Tata mi-a f\cut semn s\ r\m`n mut. Ne-am furi[at [erpe[te `n turnul de deasupra por]ii. Eu, sincer, am crezut c\ a venit din nou c\petenia hun\. Cu toat\ spaima, abia a[teptam s\ o cunosc. ~ns\ ar\tarea din fa]a por]ii nu avea nimic `nsp\im`nt\tor. Un sl\b\nog `nalt c`t suli]a noduroas\ pe care o ]inea `n m`n\, c\lare pe o corcitur\ de cal care tremura sub greutatea st\p`nului. Calul abia `[i ]inea echilibrul, mi[c`ndu-[i povara de pe un picior pe altul, l\s`nd impresia c\ se poate pr\bu[i `n orice clip\. „Cine e[ti?“, i-a strigat tata, ascuns `n spatele zidului. Sl\b\nogul a `ncercat s\ ia o figur\ c`t mai impun\toare. S-a `ndreptat de [ale, s-a l\sat [i mai greu pe coastele corciturii, ridic`ndu-[i picioarele `nainte. „S`nt nobilul cava...“ ...{i, n-ai s\ m\ crezi, n-a mai apucat s\-[i termine vorba. Nenorocitul de cal, `ntr-un acces de furie, hap! s\-l `nha]e de v`rful unui picior. Nobilul cavaler l-a SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 ferit la timp, dar [i-a l\sat cel\lalt picior la discre]ia din]ilor gloabei. Calul turbat a `nceput a se `nv`rti `n loc ca un c`ine care vrea s\-[i prind\ coada, st`rnind un v`rtecu[ de praf din care nu mai vedeam nimic. Am deschis imediat por]ile, cu g`ndul s\ le s\rim `n ajutor. C`nd am ajuns la fa]a locului, omul [i fiara z\ceau la]i unul l`ng\ altul. Sl\b\nogul a ]`[nit `n picioare, s-a scuturat [i ne-a spus plin de sine: „Noroc c\ am [tiut cum s\ cad! ~ns\ nobilul meu arm\sar ar\besc are nevoie de ajutor.“ Calul tu[ea convulsiv, fie de la praf, fie c\ era pe nu mor uci[i de m`na celor care-i urm\riser\, acei supraoameni, acele „entit\]i“ de care nu putuser\ sc\pa. Paul Newman n-a murit de-a binelea [i din pricina acelui final din Butch Cassidy [i Sundance Kid care `i `nghea]\ pe cei doi eroi `nainte de a fi ciurui]i de rafalele bolivienilor, salv`ndu-i cumva `naintea clipei fatale, sco]`ndu-i din film (a[a cum te salvezi trezindu-te din visele `n care e[ti omor`t). M-a deranjat s\ citesc c\ „fostul mare actor Paul Newman a murit“. Devenise `nainte s\ moar\ un mic actor? Devenise „fost“ pentru c\ murise? Pentru mine, Paul Newman e mare [i viu `n continuare. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU punctul de a-[i da duhul. ~n primul r`nd, n-am remarcat nimic nobil la m`r]oag\, `n al doilea r`nd, nimic care s\-i semnaleze originea ar\beasc\ [i, `n fine, ne-am dat seama c\ aveam `n fa]a ochilor o iap\. Am `ncercat to]i trei s\ o repunem pe picioare. N-a fost cine [tie ce. Cu pu]in efort, tata ar fi putut s-o care `n bra]e p`n\ `n cetate. Dar n-a vrut s\-l ofenseze cumva pe nobilul cavaler. Am c\rat iapa ca pe un om beat p`n\ `n [opronul `n care odihnea inorogul meu. ~n timp ce `nghi]ea hulpav din bucate, cavalerul ne-a povestit despre iubita lui prin]es\ [i despre minunatele aventuri pe care le `nf\ptuise pentru a fi demn de ea. Apoi i-am prezentat g\rzile [i el s-a l\udat cu sluga lui preacredincioas\ care `l a[tepta la poalele muntelui. „Am dorit un moment de lini[te. Am vrut s\ cutreier o vreme singur. Dup\ toate faptele mele m\re]e, m\ g`ndesc s\ m\ `ntorc acas\.“ www.supliment.polirom.ro
Similar documents
Descarca PDF - Suplimentul de Cultura
fiec\rui an din mandatul s\u, c`te o conferin]\ de pres\ `n care anun]a proiectele m\re]e pe care urma s\ le `ntreprind\ `n lunile de dup\. Mall cultural la Sala Palatului, terminarea [antierului l...
More informationDescarca PDF - Suplimentul de Cultura
adesea satisfac]ii, dar [i surprize neb\nuite. B\nuiesc c\ nu arareori se `nt`mpl\ ca, d`nd peste texte cum este cel pe care `l citez in extenso mai jos, s\ exclami, fie resemnat-filosofic, „Toate-...
More informationLa TVR ruleaz\ telenovela „Cultural“
G`ndindu-m\ la articolul de s\pt\m`na asta, am avut ini]ial inten]ia s\ scriu despre plictiseal\. Plictiseala cu care m\ gr\beam s\ `nnobilez, `n propria-mi imagina]ie, „publicul politic“ din Român...
More informationSDC 300 - Suplimentul de Cultura
postului TV, ba chiar punerea sub acuza]ie a ofensatorilor imnului, care ar putea `ncasa c`teva luni (ori chiar c`]iva ani) de `nchisoare, fiindc\ au jignit `nsemne oficiale ale republicii noastre ...
More information