Nr.35

^jou-u-lix XI.
ARADU, 30 Augustu (11 Septemvre) 1887.
Nr. 3 5 .
S I OuUL A.
F o i a b i s e r i c e s e a , s c o l a s t i c a , l i t e r a r a si e c o n o m i c a .
Iese odată in septemana: DUMINECA.
PEETIULU ABONAMENTULUI.
P e n t r u Austro-TJngari'a :
P e unu anu 5 fl.—cr., pe Va
- 50 er.
P e n t r u Romani'a si strainetate :
P e unii anu 14fr., pe jumetate anu 7 franci.
a
n
u
2
n
PRETIULU
INSERTIUNILORU:
Pentru publicatiunile de trei ori ce contienu
cam 150 cuvinte 3 fl.; pana la 200 cuvinte 4 fl.;
si mai sns 5 fl. v. a.
3îr. 2853.
_A.:n.Tx:n.cru. :
Esamenele de cualificatiune preotiesca, se vor
tiene in dilele 21, 22, 23 si 24 septemvre cal.
vechia anul curinte, si anume: in 21 esamenele
scriptaristice, er in cele urmatone esamenele verbali,
si anume dela orele 8 pana la 12 inainte de amădi,
si dela 3 pana la 6 6re dupa amedi.
Cererile pentru admitere la aceste essamine sunt
a-se inaintâ acestui Consistoriu celu multa pana la
10 Septemvre calendariulu vechiu anulu curentu.
Arad, 7/19. August. 1887.
Din incredintiarea Presantiei Sale
Domnului Episcopu diecesan:
losif
Goldisiu.
protosincel.
Predica la incepntnlu anului scolastica
de parochulu betrann.
Invetia pranculn calea, pe careatrebue
se amble si candu va imbetrani, nu se
va abate dela ea.
Pild. X X I I . 6.
Cu repejune trece timpuiu pe dinaintea ochiloru
noştri; de abia ni se pare ca am semenatu, si eta
eâ si seccraramn, de abia ni se pare ca fuseramu te­
meri, si eta câ am inaintatu cu verst'a si alţii au
ajunsu teneri in loculu nostru, era pre betranii de
mai nainte ii-am petrecuta din lumea acest'a si nu­
mai in aducerea aminte a acelora remasi mai traiescu,
tandu adecă facem pomenirea numeloru, loru. —
Plugariulu intieleptu scie, câ secerisîulu mai totdesma
atârna dela grij'a pusa asupra pamentului, ploile multe
seu seeef'a lunga, grindin'a s. a. aceste le privesce
«a cercetări de sus si nu rabscesce contra voiei lui
Ddieu, scie, câ si aceste suntu pentrn îndreptarea
cmenimei. Temes'ar cineva de Ddieu, deca n'ar eunosce poterea lui cea mare ! ?
Precum dara plugariulu intieleptu se silesc,/ asi imbuni pamentulu din anu in anu, ca se aduea
Todu : astfeliu totu omulu cu-minte si-indrepta paşii
Corespondentiele sè se adreseze Redactiunei
„ B I S E R I C A si SCOL'A."
Er
b a n i i de p r e n u m e r a t i u n e l a
T I P O G R A F I ' A D I E C E S A N A in A R A D ,
s*ei din lume astfeliu, câ se-i fia bine, si se indepar
teze necazurile si neajunsele delà sine si delà cas'a sa"
Se silesce spre acést'a pana anca are timpc, câ nu
cumva la betranetie si la slabia se fia nevoitu a se
supune îieplaceriloru, candu adecă are potere a le
indepartâ dela sine.
Dintre toti omenii din lume mie mi se pare, eà
nici unii n'au mai mare trebuintia d'à se folosi de
timpii pana anca nu e tardiu, ca si părinţii intru
crescerea fiiloro loru.
Plugariulu de cumva a intardiatu a semenâ unu
anumitu soiu de sementia, pote semenâ alt'a in acea
holda seau la casulu celu mai ren —a pierduta rodulu de pe unu anu ; negutiatoriulu de s'a intardiatu
dela unu tergn, pote merge la aitulu : părinţii inse
déca s'au intardii atu cucrescerea prunciloru, s'au in­
tardiatu pe intréga viéti'a lom; nuiéu'a dèca se ingrôsia odata, mai ingraba se rompe, decâtu se se incovôie dupa placulu omului : astfeliu si prunculu déca
a trecuta peste vrest'a copilăriei, urméza indreptariului ce i s'a data pana a fostu cru du — banu ori
reu. Éta Iubitiloru Ascultători, pentru-ce ne invétia
Intieleptulu Solomonu candu dice : „Invetia prunculu
calea pe carea trebue se amble si candu va imbetrani
nu se va abate dela ea (Prov. X X I I . 6). Eta pentruce nu e iertata se intardiiàm nici o dî, nici unu
césu, candu e vorb'a despre crescerea prunciloru
nostrii.
Suntemu Iub. Cr. la inceputulu anului seolariu,
candu adeca dupa o pausa de 2—3 luni érasi se
deschidu usîle scolei, si candu pruncii din comuna,
cei cari snntu de o limba si de o lege érasi incepu
a se aduna Ia scôla, ca se invetie in limb'a maicei
loru cum se cinstésca pre Ddieu, pre părinţi si pre
deaprépele ca se aiba viétia lunga, si se se faca, omeni
de omenia ; se aduna érasi la scôla ca se invetie cum
vom avé se traiésca in lume candu voru fi mari, ca
se nu fie ei omeni din urma, ci se fie intielepti si
deştepţi si luminaţi.
Asia insemnetate mare are scoTa si in celum^
280
BI S E R I C A
mica satu, in câtu eu nici nu-mi potu închipui j¡
fruntasiu comunalu, carele se nu fia petrunsu de fo- i
losulu ei, ba dica cà sta reu satului si servescespre <
rusîaea si-botjocur'a preotului si a celor'a-lalti frun- Ì
tasi din comuna, deca scól'a n'ar fi castigata dupa >
cum se eade si dèca prandi din satu nu o ara cer- j
ceta-o in tòte dîiele, pentru aceea mi-asiu aserie mie \
de pesata, dèca dia prilegiulu acest'a nu v'asiu in- ì
demnă cu tòta tari'a cuventului ca se ve tramiteti >
pruncii la scóla, — si se-ii tramiteti acuma, la l
inceputnlu scolei, acum pana anca nu e tardiu, caci \
timpulu nu ne intréba, elu trece cu iutióla naintea Í
nòstra.
Í
si S C Ó L ' A
Anula XI.
de mama-sa pana mai naiute nu l'a invetiatu se
sb6re, se cânte si cum se-si câştige traiulu vieţii. Dela
o fiara selbatica si dela o pasere mica e si destula
Ei! dar omulu e omu, nu dobitocu; nu e fiintia tereitdria nici cu 4 pitiore, ci e zidirea cea mai
alesă pre carea Ddieu a facut'o după chipula si asemenarea sa si ca se domne3ca peste tote celelalte
vietăţi.
Asemenarea acest'a a omului catra Ddieu se na
credeţi Iubitiloru câ ar stâ intr'alt'a de câta ia aceea,
câ sufietulu nostru si in sufietu mintea nd3tra e o
schinteia, o parte chiar din insusi Ddieu Santalu. —
Leulu si-arata poterea prin c6da, boulu prin c6rne,
A indemná pre cineva se-si tramita pranculu la < calulu prin copite, sierpele prin limb'a veaiadsa;
ssóla! — óre ce va se insemne acóst'a? Dápoi cà jj paserile si au scăparea in aripi, iepurile iu faga s.
scól'a este unu locu anume intocmitu, unde pruncii se > a. m. d.: omulu si-are arm'a sa in minte si ac6sta
se deştepte si se-se lamineze, cà se ajungă barbati in- >
i arma e mai ascuţita de câtu sabi'a si mai poternica
tielepti, era pruncii suntu ai nostru ; deci-va potea i de câtu*t6te tunurile din lume. Prin minte omulu a
sta întrebarea, cum vine ca cineva se-si perda tim- \ imblandîtu fierele selbatice, a prinsa boulu in jugu,
pulu cu aceea, ca se indemne pre părinţi se-si tra- \ prin minte a aflatu folosulu ierburiloru, poterea abu­
mita pruncii la scóla !
5 rului, a infrenatu chiar poterea tresaetalui. Mintea,
Si totuşi e asia Iub. Ascult. — Omulu ambla \ acesta arma a omului, o p6rta omulu cu sine pretadopa bine, si totuşi de multe-ori se feresce de elu ; Ì tindiuea, in dramuri, la tergari, in adaaari, la jude­
yede'scăderile aitor'a, ale sale nu; de-rendu ne tre- ¡ cătorii, in tiarina ; ea ne lumineza in intunerecula
dîmu cà ar fi trebuitu se facemu ceva, dupa-ce a l nopţii, ne scdte din primejdii; omulu cu minte lumi­
trecutu vremea ; pretotindinea ne batjocorescu nému- l nata devinge pedecile ce-i stau in cale, se scie mân­
rile straine, cà noi romanii ne tredimu numai in ur- \ gâia in necazuri, afla bucuria si desfătare ia traiulm
ma, vedeinu adeca, eà ar fi trebuita se facema ceva ì seu pamentesc; omula lamiaata scie ce vorbi caada
ce n'armi facuta la timpulu seu. -— Astfeliu ati po- \ stâ naintea judecatorielora, ela nu se lasa se fia in
tutu audi si voi insiva, cum malti dintre noi vino- Í urma, se silesce a cuprinde loca intre dmenii cei de
Tatiescu părinţii loru din grópa pentrucà nu ii-au l frunte si deca nici n'ar ayaa averi paannte3ci, seralasatu se amble la timpulu seu la scóla ; acuma ve- < ci'a na o privesee de greumentu nici de pedeca catra
du ei câtu ar fi de bine, désa aru fi invetiatu barem ì fericire si îndestulare. — întrebaţi pre unu omu sese canósca ce e tipărita intr'o carte, séu se cetésca > racu dar cu invetiatura, cu câtu pretiu ar vinde elu
ce e scrisu intr'o scrisóre, asia
- ei insisi dîcu j iavetiatar'a lui, si se na ve miraţi deca va răspunde
despre sine, cà au ochi si totuşi nu veda, au gura si £ câ mai voiesce a remane seracu, dar luminatu, deeâtu
nu vorbescu cu ea . . . Asia e Iubitiloru, de vino- ^ bogatu fara invetiatura. Si dreptu are.
Tatîtu — sciu vinovaţi, si le pare reu, cà nu veda si >
:
Omulu luminata si intieleptu are omenia nain­
nu vorbescu — dar tare gresieseu candu se pianga ¡¡ tea toturora celor'a ce-lu cunoscu. Caada aprindi luastfeliu, d'apoi cà vedu ei multe ce n'ar trebui se < min'a si o puni undeva se lamineze toti cei din casa
Tedia, vorbescu multe vorbe netrebuite si clevetescu câte > se intorcu cu fetiele catra ea: asia si omulu inve­
tòte asupra deaprópelui, de ce nu lasa dara pre pa- l tiatu si intieleptu fia in sfaturi bisericesci, ori satesci,
rinti se odihn03ca, d'apoi nu se veda ei insusi pre ¡ fia la petreeeri si alte adunări, toti privescu spre
sine, cà nici densii nu se ingrijescu mai bine despre \ elu, asculta sfatulu lui si dupa densulu se îndrepta
crescerea prunciloru ,loru. Sciu bagá de vina aitor'a j; vorbele din adunare. Ferice de satulu unde sânta
dar chiar pentru acést'a densii suntu cu multu mai > mulţi 6meni intielepti si cu-minte /
Tinovati, pentruca adeca ei sciu cum ar fi bine si to- $
Ce se dîcemu acum'a despre omenii, cari nu
tusi nu-îu faca.
\ suntu luminaţi cu invetiatura, si deci au remasu naUnu reu acest'a tare latita intre creştinii de l poi'a aitor'a. — Acesti'a suntu de d6ae feliuri;
astadi si pre care numai crescerea cea dupa mintea ? uaii, caror'a li pare reu câ n'au invetiatu in pruncia
intielépta lu-póte desradeciná dintre ómeni.
\ si alţii, care nu semtu intr'ensii nici o scădere pantra
Crescerea acést'a Iubitiloru se nu credeţi voi <i acest'a. Cei dantâi ii cunosci de dupa aceea, câ la
cumva cà ar sta intr'atât'a, cà ve îngrijiţi de prunci, i omenii cu invetiatura privescu ca unu feliu de întris­
eá ei se crésca mari si tari si apoi alta nemicu. Fió- s tare ; vedienda-ii pre ei adeca, si-aducu aminte de
rele chiar si cele mai selbatice anca facu atât'a pentru i timpulu trecutu, cum ei nu l'au folosita spre lami­
puii lora, si nu s'a vediutu puiu de pasere parásita í narea loru ; ii-audi suspinandu totdeuna, candu suntu.
Anulu XI.
B I S E R I C A
siliţi a prinde de eondeiu, pana altulu trage o cruce
naintea numeloru loru, — Ceşti din urma suntu si
mai înapoiaţi, in ei au peritu si semtiulu de ruşine,
nici nu se sfiescu de aceea cà suntu socotiţi intre
cei din urma, ba a-une-ori chiar si-batu jocu de cei
deştepţi vrendu prin acést'a se acopere întunecimea
loru ; dar germanii ! a loru vorba pete fi ascultata la
boi si de alte dobitoce, pre cari le dirigéza cu biciulu
si cu sudalmile si vorbele lui necioplite ; intr'alte
locuri densulu câtu de mare si câtu de tare se fia,
e silita a se retrage si a face locu ômeniloru celoru
mai invetiatî. — Cunoseeti voi acuma Iubitiloru !
pentru-ce poporulu nostru nu este luatu in socotintia
că si alte popôre ! ? căutaţi si veti afla si aceea, cà
remanerea nostra iuderetru, adecă întunecimea nôstra
este pricin'a de noi ne umilimu toturor'a ; déca astadi
se asiéza unu strainu in comuna, mane lu-vedemu cà
ne povetiuesce dupa placulu lui, si noi suntemu destulu de întunecaţi a asculta de elu ; si elu se rădica,
se imbogatiesce era noi facemu din umere, si ne uitam
la elu câ la o mirozenia.
Nu me indoiescu, Iubitiloru cà toti voi, câţi
sunteţi de fatia, aflaţi cà e mai bine se fia omulu
luminata decâtu intunecatu, cà celu luminatu péte
aduce foWse sie-si, casii sale si comunei sale, in carea
traiesce, poporului, din sinulu carui'a a iesîtu si bisericei, carea in sinulu ei Fa primitu, — pana-candu
delà omulu întunecata si nepustitu nimenea nu aş­
tepta nemica.
Nu me indoiescu nici despre aceea, cà voi d6ra
a'ati avé vola d'a ve lumînâ si deştepta, — pôte cà
dora aceea nu sciţi : pe ce cale ajunge omulu acesta
stare a lnminàrii si desteptarei. Ve spunu si acést'a,
numai se fiţi cu luare aminte.
Mijiloculu luminării omului nu este, uu pete fi
altulu — de câtu scéfa Ceea-ce este pasiunea pen­
tru vite, gunoiulu pentru pomi, fundamentulu pentru
casa, — aceea e scoTa pentru omulu, carele vrea se
fia luminatu.
Ici langa biserica, este o casa cam ne-luata in
séma, carea nu se varuia de-odata cu alte case din
satu, a carei'a gardu de-multe ori e stricatu . . .
acea casa e scol'a ndstra, anume rădicata pentru crescerea prunciloru nostrii. Ce e dreptu, am radicat'o
nu din voi'a néstra, ci din porunc'a mai-mariloru. In
acea casa locuiesce unu omu anume pusu, câ se verse
in pruncii nostrii lumin'a cea adeverata, la carea se
védia tdte dinpréjm'a loru, aeel'a se numesce invetiatoriu. Asia-dara : scola si inveiiatoriu ! ce cuvin­
te frumose, cum suna ele de bine la alte nemuri, la
unguri, la nemţi, la jidovi si la toti, cari se silescu
dupa invetiatura : noi privimu in scola si in invetiatoriu unu greumentu pe satu, de care ar fi bine se
ne scapàmu ; celu putienu asia vorbescu omenii cei
întunecaţi, si suntu mulţi de acesti'a intre noi. —
Bar Iubitiloru ! e timpulu se ne desbracàmu de ast-
\
Ì
>
s
<
\
\
ji
<
>
\
i
l
l
l
\
\
i
ì
>
i
i
>
i
ì
l
>
s
<
l
ţ
£
l
|
\
i
\
j
>
<
\
ii
ji
i
l
ii
ì
l
?
5
i
^
i
\
ì
l
l
si
S C O L 'A
281
feliu de vederi. Deschideţi-ve ochii, si ve uitaţi la
pruncii, cari ambia la scóla, ei indata se cunoscu de
cei ulitiariti ; sunta mai spelati la vestminte, cu ochii
se uita mai bine, vorbescu mai intieleptiesce ; sciu
dâ cinste parintiloru si altora omeni mai betrani, demenéti'a si sór'a se roga lui Ddieu, se ferescu a nu
sudui, a nu vatemâ pre nimenea ; in biserica au loculu loru anumitu, ei canta, si glasulu loru ingerescu
se inchiaga cu dorintiele vòstre catra Ddieu ; ei ni
facu mângâiere, candu vinu dela scóla si ni spunu, ee
au invetiatu. — Se vina dara orbii si întunecaţii, si
dèca nu suntu sclintiţi 3a minte, se spună ei insisi ce
deosebire afla intre pruncii scolari si intre cei ulitmiti ; se vina, si se judece óre, care dintre ei potu
fi radîmulu si seutulu parintiloru la betranetiele loru,
si cari acei'a, cari voru blasfema cenusi'a parintiloru,
penlrucà nu s'au ingrijitu de invetiatur'a loru pe
candu erau prunci. — Si vorb'a loru de sperare e,
cà suntemu seraci. Acóst'a inse e numai din gura, càci : sutemu seraci pentrucà suntemu slabanogi si neluminaţi, si apoi chiar pentrucà suntemu
seraci, se damu prunciloru invetiatura, carea ajunge
mai multu, de câtu ori-carea alta mosìa, si apoi s'a
doveditu cà nu cei seraci suntu cari nu-si tramitu
pruncii la scóla, ci chiar cei cari mai au càte ceva ;
ei vorbescu dara câ fatiarnicii ; se mantuescu cu altii,
pentrucà pre şine se se arate nevinovaţi. — Multi
se instrainéza dela scóla pentru aceea, cà nu vedu
indata folósele ei. Acésti'a inse se privósca la pomi,
càci nici pomii nu rodescu iudata candu li-sosesce
vremea „ fructele inse suntu dulci si gustuóse nu câ
cele paduretie a pomiloru necultivati. Altii óra deprindu pruncii la alte lucruri pe vremea candu aru
trebui se amble la scóla, — dar eu am vediutu veduva culegendu spice, câ se faca apoi mancare pruncului seu dela scóla, si Ddieu a cumpenitu de prunculu a ajunsu barbatu harnieu si mumas'a la betranetie
a fostu cinstita de unu intregu tienutu de omeni.
Si multe alte pilde v'asi potea eu aduce inainte ca se ve dovedescu cà invetiatur'a din scóla
trebue pretiuita câ unu daru dumnedieescu, prin ca­
rea omenii potu ajunge la fericire si indestulire, dar
me marginescu a-vi spune, câ vorbele mele catra voi
le-am rostitu nu pentru binele meu, ci pentru binele
vostru ; nu eu tragu folosulu seolei, ci voi si prun­
cii vostrii. Un'a totuşi mi-ar face si mie fala, ca
dèca asi ave poporeni si fii sufletesci luminati si
intielepti, bucurosu asiu merge pe o cale cu! ei, nu
mi-ar fi tóma a sta cu ei înaintea ori-ca rei primejdii, ce ar veni asupra nòstra si asupra satului
nostru.
Parintiloru ! nu intardiiati a tramite pruncii si
fetele vòstre la scóla, déca li voiţi binele ; folositi-ve
de timpu pana anca nu e tardiu ! Incheiu precum am
inceputu cu intieleptulu Solomon. „ Invétia pre prunca
calea, pe carea trebue se amble, si candu va imbetrani,
nu se va abate dela ea" — Aminu !
B I S E E I C A sí
282
+
;
.
5
<
l
T i m o t e i i i Oipsiri-u..
^
Unulu eâte unulu se ducu din mijloculu nostru I
acei venerabili betraai, cari au lucrata cu energia, si 5
au lup tatu cu t6ta tari'a la desvolhrea limbii si ¡5
Ì
neamului nostru romanescu.
<
Oatogenariulu Tiinoteiu Cipariu, barbatulu a că­
\
rui intrega vietia a fost o munca nentrerupta pen­
tru desvoltarea si înaintarea literaturei romane, a în­ <
ceta tu din vietia.
s
EIu s'a dusu dintre noi, dar treeendu din acest'a 5
lume a dosa cu sene convingerea, ca si-a împlinita ì
<
detoriniia cu acea eoaseientiositate, earea trebue se s
caraftterisezî pra bărbaţii, cari au laatu asupra-si re­ >
deşteptarea si ridicarea neamului loru.
<
Cipariu s'a dasa dintre noi, elu a maritu ; dar Ì
a dusu cu sene ia mormentu convingerea, ca vila si <
>
renvliatâ este limb'a si nati'a romanica.
i
Omenii singurateci vi nu pre lume si se trecu. <
Netreaetdrie si veeiuicu neperitorie ramanu inse fap­ s
tele aeelor'a dintre noi, cari t«5ta placarea si busuri'a >
i
o caută intra a iasâ după sene urme, ca au servita 5
cu demnitate neamulu loru.
>
Unu astfeliu de omu a fost fericitulu in Dom- >
nalu. Traindu intr'unu tirapu, in carele limb'a si nea­ \
mulu romanesca a apucata cu t<5ta energi'a pre calea \
unei dewoltari mai repsdi. Cipariu s'a aprofauditu i a 5
)
studiuiu limbai; si si-a facutu de studiu eîassicîtatea \
romana vechia pentru a dâ limbei romane noue hain'a i
5
si fraaiseti'a limbei latine mame.
A scrisa multa betranala Cipariu, peatruea multa 5
ţ,
paie lacra ia doeitrsulu unei vieţi unu omu inspirata i
de zela, mm orna, care p6rta ia inim'a s'a iubirea l
ri
catra neamulu seu.
Pretidsa coaora sunt pentru literatur'a romana
>
scrierile densului. Dar mai pretiosu decât acesta eoji
mdna ne este noaa celora vii, cari am remasu aici, <
esemplalu, pre carele ni-la Iasă densulu: de a iubi i
lucrata si de a se pane mintea si Inifn'a ndstra in i
'
servitioln neamului, carui'a apartieneuiu.
\
D.?panenda si noi o lacrima pre nurmeutulu de­
;
functului i-dicemu se-i fia tierîa'a usiora; er iacât <
pentru soi, pre cari trecerea lui din vietia ne-a fă­ )
cute, se luarau doliulu, se rogâmu pre Celu Atotpu­ >
ternicia, câ se ne de-a tari'a si virtutea spre a-lu ;
urma pre terenulu fapteloru.
5
l
\
Propagarea lleîigiunei Ia poporulu nostru
\
(Continuare.)
\
Dupace inse toleranti'a creştinismului din partea unoru
imperati au fostu asigurata, ma im decursulu timpiloru X
sub imperati! creştini precumu au fostu Constantinu celu )
mare, Instinianu s. a., laîaadu-se cu totala libera trecere \
la erestinismu, st chiara spre derimam paganismoM se ?
impunea forti'a la freserei ri erestinismu : paganilora sub
jmperatii : Teodosiu I-a si alu II-1'e preparandu-li-se calea s
S C Ó L 'A
Anula
XI
perirei, in urm'a Iaptelora sângerase, li-s'au distrusa te>rapeonalu cu statu'a lui Zeus la 391 ; mai tardiu li-s'au
arsu cărţile sibilinice ; filosofica pagana numai in Magia„
se mai consolă, càci oficialulu piganismului na mai existâ.
Iustinianu, imperatala, li-dede apoi caa din urme lovire
a morţii; iaterdise jocurile, si inehise scóMe filosofie! pagane. Paganismula s'a stigmatu de multa in imperiula,
romanu-grecu numai ca o religie a óojeailora dela sate
(pagus), de unde s'au numitu ei pagani.
De aici a incoiata lupt'a crestiailora contr'a paganismului, ca religiane ; dar urmele lui s'au simtitu pana
tardiu i i erestinismu, càci creştinii pagani mai tieneau
multu la datinole si formele cultului pagana, ce au data.
ansa la nóae controverse in sinulu biserieei. De alta parte
iudeii increstinati inea tieneau la idiome conservate din
indai^ma, pria ce au atacaţi cu sgudaire articlii credintiei ; era adeveratii creştini, representantii ortodoxiei, faeia
de aceste direcţiuni s'au pusa iu stare de defensiva, prin
scrierile polemice.
Desvoltaadu-se inse totu mai multu, pe unu vasta
terenu invetiaturile domnului, hiperzelulu unoru invetiatori
si scriitori bisericeaci au data ansa disparitati! de convingeri si a libert itii religionare, facia cu invetiatur'a divina
a lai Cristosu si ca institutiunile biserieei primitive ; madisparitatea acest'a da convingeri a invetiatorilora si scrii—
toriloru biaericesci au degenerata in eresuri : atunci ierarchi'a prin conducerea si inspiratiunea duchilui sântu,
sub scutalu imperatiloru creştini s'a simţită provocata a
decide ia coacilie punctele de controverse pagabitére erestinismului genuinu, provocate din partea celora estravaganti, cari au avutu indresnél'a a-se avâatâ, mai presus»
de „lifcer'asi spiritulu Evangeliei."
Decisiunile acelora condite (ecumenice 7, si locale
12,) cari cuprindeau ia sine dogaaele ere dintiei s'au ficsata
in simbolo, precum e : simbolulu nieeo- censtantinopolitanu
s. a. ; ér desiaiunila reducetóre la cultu, disciplina si
constitutiunea bisericéssa, cari se numescu : „eanânt*
s'au păstrata si coadunata cu comentarii făcute de celebrii
canonisti in codice canonice, precum està : Pidalionula,
Pravil'a etc. cari ni servescu, câ arm'a cea mai tare pentra a puté deviage ori ee îndoieli sgidaitóra de equilib­
ri uhi religiunaru.
?
In aceste premise, credu a fi espusu pe scurta tre­
ciitulu plinu de lupte si grele saferintie, prin cari bisaric'a lui Cristosu s'a straforata victoriosu pana in dia'a»
da adi, prin ca s'a dovedita, câ legea crestina este lege
diviaa, discinsa din ceriu, connderandu, ca dapa cum
diae St. Augastinu : „Deea privimi modala de convertire
ala lumii — (la erestinismu) — acest'a ne pare si mai
admirabila si mai miraculosu."
Amu faoutw acest'a pentru de a puté trage o mica
paralela intre trecutalu fartuno3u si presintele gloriosa,
pentra biseric'a cea militanta; cu scopa de a cunóseedin
coasecintie detorintiele, pe cari ni-le impune spiritulu presintelai, câ la membri ai biserieei.
Amu v-diutu fasele de desvoltare ale biserieei, cari
au fostu malta si triste. Si dèca învingerea a triumfatu,
o potamu atribui numai zelului maretiu, urmatu de abnegatiune, cu care invetiatorii biserieei au propagata
ortodoxi'a.
Nu se pete nega inse, câ dăruia dachului santa
erâ acel'a mai vertosu, care a luerata in acei barbati;
dar acela ducha si astadi lucra intre membrii biserieei,
si ea tota acestea, pare, cà zelulu religiosa multa a siabitu in biseric'a miiitauta de adi, atanci, candu biserie'a
conditianile de desvoltare, le are la dispontiuna.
Astadi numai eshauriema teaipulu eu controverse
< tòta
BISERIC'A
Anulu X I .
sfasiitòre de pacea, liniscea si libertatea bisericei, càci in >
statele crestine s'a inaugurata libertatea religionara.
I
Apologiile si polemile in ale religiunei si-au încheiata " <
cursulu, càci credinti'a de intréga lumea s'a recunoscutu. s
Acum îndoielile din sinulu bisericei trebue se dis- >
para, cà in vistieriile ei se cuprinde abundantu babamulu i
vinedecatoriu, precum suntu : simbólele dogmatice, confes- <
siunile ortodoxe, si canónele sinódalora eeumanice si locale, s
cuprinse in codicele canonice.
>
Totu aceea, la ce lumea crestina de sacii nisuiâ ca /
ardóre, deja s'a realisatu. Ér'ca resultata alu acestora Ì
avantagie, biseric'a nòstra ortodoxa sa si ocarmaesce eoa- i
forma institutiuniSora sale asemenea unui organismi!, s
avendu tòta liniscea si Tbertatea d'a-se dosvoltâ.
j>
Fiecare dintre membrii bisericei de adi are ocasiunea <
•d'a se perfecţiona in ale religiunei si a infranta vigorosa >
norulu indoeîilora nebasate, prin cetirea si ascultarea in- ?
vetiaturiloru satisfacetóre produse si coaservate ifi ge- <
nuinitate pana in diu'a de adi.
Ì
Dar in butulu acestora avantsgie, prin cari biseric'a <
si-a primita organisatiunea s'a intarma si desvoltarea es- Ì
tema, credincioşii ei nu dovedescu una grada mai înalta <;
de perfecţiune in privinti'a morala religiósa, facia cu ne. <
fericiţii trecutului, cari pentru credintia indurară cele mai <
mari torture, candii timpula si ocasiunea li lipsea de a-se Ì
perfecţiona, spre a-se apropia totu mii multa de ideatala i
moralul a-religiosu si mai morali decâtu creştinii nostri <
din timpulu presenta.
>
Neeontestabilu adaveru este, cà in tampulu presentu 5
opiniunea publica prea adeseori vorbesce, cà moral'a a da- ?
cadiutu, incependu dela straturile cele mii dare,' pana la <
cele mai fine paturi ale societăţii omenesci; cà in locuia s
moralei adeverate, scepticii inlocuescu asia namit'a morala ?
casuistica, care-si pune de basa principiala prea greşita <
aici : finis sanctificat opus" prin ce ei comitu cele mai s
mari nedreptăţi. Asta-feliu sa nu ne miramu, canda ve- 5
demu pre copii conspiranda contr'a parintilora si vice- i
versa ; candii jaramentalu strembu si sinuciderile' susta <
la ordinea dil i ; candu cele mai mari nedreptăţi se co- 5
mitu in bizar'a eredntia, cà prin 0 mica jertfa, ce voni ?
aduce Domnului, pecatulu lora va fi espiata. Astu-feliu <
de credintia si morala se zidesce in prea multi omeni adi s
pe cari apostatata i-numesce: „lacasiu alu duchalui >
santa."
ì
si S C O L ' A
283
detorintiele, ce ni-le impune legea bisericésca ; si orasi in
acestea dóue Iucruri numai ne anima midiloealu p entra
delatararea releloru, ce planéza in biseric'a cea vie.
Dar se fia mai lămurită.
Biseric'a via séu militanta, ca dela începută, astufeliu si acuma este de dóaa feliuri : biseric'a „docens?séa invetiatòre sì „discern" séu assaltatóre. Btserie'a docens 0 forméza elerala, si chemarea lai este d'a invetia
si propaga poporului in vetiat arila religiunei. Si fiiadci poporala crediaeio3U «3te si mare si mba : elerala are de-
torinti'a de a esarca modula invdtiarii pe dòae cài si
anuma : ia scola a propane prin citeehisare praneilora
eonform capacităţii loru elementele' religiunei, èra in bi­
serica a propune prin predica tòte invetiatarile religiunei
colora adulti.
Dotorinti'a cleralui ca urmatoriu apostoliloru de a
invetiâ o imaune inşisi M. Crs. ia eavintele adresate apos­
tolilor a : „Mergendu invotiati tòta lumea, vestiti evangelia
la tota faptur'a ; eelse va creda si se va boteza miniai se­
va, ér celee nu ve erade osândi se-va. Asiadara, invetiirea
evangaliei la toti ómenii ca scopa do a-prodace credintia,
este chemarea pastorilora suflatasci, prin prediearea cu—
ventalui ddieesca.
Ime ca se pota cler alu satisface chemării sale iavetiatoriale, ca se pota dobindi auditori bani, ia anim'a că­
ror'a semaati'a semanata se prindă radaciai adensi si-se
aduca roduri insatite spre înflorirea bisericei : trebae sa
n a adresamu mai antaiu eatra tinerimaa frageda, sa plantamu in anim'a ei elemantale religiositatii si a morali­
tăţii, pentracà praacii saata fragadi, ca mladiti'a, si santa
formabili, ca cér'a, in care putema grava tipula, ce ni
place. S a petrundemu in anim'a praneilora, se punem fun­
dament ila eradintiei, drag03tai si
ala
nad*jdèi
crestina,
ca se dobandima creştini nobili. Pentra cà tinerimea cres­
cută in religuiaea crestiaa dapa regalele catechUarii este
pomu ala virtutiloru ; este — dapa cum afirma una scrìitorà — baeuri'a carialai, mmgaarea parintilora, sparaati'abisericei, a natiunei si a statului. — Din contra farà
acóìt'a crescere junimea va fi cruda si selbateea ; aplecă­
rile sensuale predomaescu intalectala ; moravuri rele, pa­
timi desfrenaióre, nerusiaare, despretiuirea ordinei si
anarchie in tòte sunti urmările, cele mai triste in totu
decursulu vietii.
S i in adeveru s'a reaunoscutu, cà numai de aeei
Si durere ! Aceste aparitiuni triste le vedamu gra- l pastori s a pota piange ca nu obtienu resaltata pria pre­
sanda si ia poporala nostra, celti atatu de conservati™ ì dica, cari pentra er <sterca religiósa-morala a 'tia-îrinaîi mi
si fidela virtutiloru atâtu naţionale câtu si religióse, mos- t se ingrigescu prin a. 'tea catflchisarii. Unii ca acesti'a invitenite dela strtbuni.
< nuescu pe batrani, cà santa nepăsători, superstiţioşi si
pătimaşi, nu ambia la biserica, cà nu sunta atenti la pre­
Pentru de a preveni, infranta si alunga aceste saferintie epidemice d n sinaia bisericei, detorintia santa ave- !> dica, ci mai vertosu atanci dormitezi ; ór canda parasesea
mu inse se cercamu mij locala si medicamentuiu celu atatn < biseric'a nu santa mai îndreptaţi ori mai mângâiaţi decatu
de salutari a spe acesta scopa !
I mai nainte, pentru cà sementi'a evangeli3i a picata pe
Si ca se patema afla acést'a trebuie se panama la ì animi de pétra.
analisa detorintiele, ce le impune legea bisericósca fiilora ì
N i se pota nega inse, cà noi cesti actuali mai totì
sei, pentru sastienerea eqailibriulai morala religiosa. Pre- < obtienema acesta resaltata contrariu aşteptării in predicele
cum lesistinti'a corpului aterna dela sanetatea lui, era s nòstre, ér peatfuca insine se ne pregatimu ascultători
sanetatea se sustiene numai deca vomu implini detorintiele ì buni pentra predica, ae costa lupt'a intregai vieti. Dara
faeia de anumite postulate favorabile sanatatii ; tocmai 1 cu atatu lupt'a nòstra va fi mai victoriosu incoronata, ca
asta-feliu safietalu, partea a dói'a dia orna, numai pana < catu faptele vora dovedi, cà „lupta bana amu laptatu."
atunci isi asecuréza existinti'a pentru 0 vietìa fericita, s S a nu folosi ma deci ca motiva ala neimplinirei detopana ce implinesce detorintiele facia de postulatele sane- ì rintiei nòstre impregiurarea, cà anteeesorii aa ftntu rei si
tatii lui, care este moralitatea: era postulatela prin cari > nu si-au implinita detorinti'a si cà spra acela scopu nici
se sastiene moralitatea, nnic'a conditiune da existintia < noi nu putema face nimic'a.
pentru sufletu, — se reducu la dóue iucruri ; la lumina- \
Din contra acesta aparitiune iaca nu scasa pre pasrea sufletului no ?tru prin iavatiarea virtutiloru religióse- > toriuìu safletescu, pentru ca numai eia p o t è evita tòta
morale in etate frageda in scóla ; èra ia etate matura in ì pedecele, ce i - s e o-puna la crescerea religiósa si morala
alipirea nòstra cafra biserica, si împlinirea invetiatiatari- < a tinerimei ; eia p o t è produce roduri in tinerime, cari
lora, ce ni propune ea. In aceste se concentréza apoi tòte \ se fie spre bucuri'a ei spre mangaerea parintiloru, spre b i ;
284
BISEBIC'A.
si
nele eomunn, spre sporirea-bisericei, înflorirea natiunei si s
irapnternicirea statului; er pastoriulu sufletescu si-limpe- >
diesce cugetulu, câ n'a facutu acesta omisiune grea de i
imputare.
<
Loculn aîu doilea: unde-si eserciaza pastoriulu sufle- >
tescu detori'a de a invetiâ este biseric'a. In acestu locasiu ?
alu Domnului si-afla crestinulu scdl'a vieţii, aici adeverat'a <
mangaere. Aici vine crestinulu, atatu in timpu de bucurie, S
catu si in timpu de întristare, pentru a multiami lui ?
Ddieu, si eventualu, pentru d'a-si afla consolatiunea sufle- <
tului sev. Si tocmai pentru aceea, aici pdte se-i vorbesca ş
pastoriulu sufletescu mai cu efectu, despre virtute si pe- l
catu, despre inbirea de Ddieu si aprdpele, si despre tdte i
invetiaturile mantuirei, pre cari cu usiurintia le pdte im- <
parteti in decursulu întregului anu bisericescu, cu oca- l
siunea diferiteloru serbatori.
I
Astu-feliu facendu, desî nu putemu obtiene la in- <j
ceputu si totdeun'a resultatulu doritu ; se nu descuragiamu <
>
pentru câ precum ne-amu indatinatu a dice: nici arborele >
celu puternicu, nu pica din o tăietura.' Dar asemenea <
stropului ce ne'ncetatu pica pe acelasiu locu, câtu de \
n'einsemnatu si fara pondu este elu: tctusi este in stare $
dupa timpu a strebate capataiulu seu, chiaru de petra, i
Acest'a putemu dice si despre cuventulu preotului, care- l
In fclosesce in decursulu timpului.
>
Dar câţi ore din cleru si-facu detorinti'a ?!
j
Gîasulu, celu dulce sunatoriu aîu pastoriului sufle- ţ
tescu — cutezu a afirma — in nenumerate biserici nu se i
aude predicandu, dupacum forte la locu pretinde marele ?
predicatoru Ilie Meniatu ; er in scdla pastoriulu sufletescu <
în locu d'a merge se dica! — „lasati pruncii se vina i
la mine" — dupa cum Mantuitoriulu a disu, — elu >
(pastoriulu) fuge de pruncii.
\
1
(Va nrmâ)
Despre immaterialitatea si unitatea
omenescu.
(Continuare.)
5
sufletului Ì
\
>
IV.
In omu distingerflu trei soiuri de funcţiuni vitale : l
fnnctiune vitala vegetativa, care se restrenge numai la sus- >
tienerea corpului organicu ; funcţiune vitala sensitiva, de i
sfer'a carei'a apartiene semtiulu si mişcarea voluntara ; si <
in fine funcţiune vitala intelectuala, care se manifesta in s
cugetare si vointia. Când accentuarmi unitatea sufletului >
facia de aceste trei funcţiuni vitale, voimu se intielegemu j
prin acest'a, ca in omu esista numai unu sufletu, care e <
nu numai principiulu cugetàiii si a voiei, adecă a vieţii >
intelectuale, ci imediatu si a functiuneloru vitale sensitive j!
si vegetative. Sufletulu esecuta la totu casulu prin poteri Ì
diferite aceste funcţiuni vitale ; dar in privinti'a substantiei i
principiulu acestora funcţiuni diferite e unulu si acelasi, s
adecă sufletulu. Esinti'a omului consta prin urmare din >
dóue parti : din corpu, si din sufletu. Unitatea esenţiala a ì
acestor'a forméza pre omu si afara de acelea o a trei'a i
parte constitutiva nu esista, (dychotomismus). Cu tòte 5
act stea an fosta si suntu si acum filosofi, cari decli- >
nandu dela acést'a opiniune propaga alta doctrine. Asia : <
S
P l a t o reduce esinti'a omului la trei substantie : i
la sj-fletiilu raţionalii s4ii «T.mi>-., câ principiulu cugetării si ?
alu vointiei ; la sufletulu nerationalu, câ principiulu vieţii i
sensuale ; si la corpu. (trychotomismus). Spiritnlu dupa <
densulu, pentruca esista deja in lumea ideala, nainte de >
a-se uni cu corpulu organicu, e de-o natura divina, e t
immortalu si resiedéza in capu. Sufletulu nerationalu, care <i
sta si b dominatiunea spiritului si e muritoriu, se imparte £
in dóue parti : in curagiu (thimos), séu energia, ce se \
SCOL'A
Amilu XI.
afla in inima; si in poft'a (epitbimia) se"n facultatea
pofteloru sensuali si a passiuneloru; locuinti'a acestui'a e
in corpulu inferioru. Trinitatea acest'a a sufletului se nisnesce a o statori in modulu urmatorîu. Dice, ca de multe
ori se intempla, ca in omu se născu mişcări (dupa den­
sulu sufletulu in esintia e o mişcare) contrare, ca sensualitatea se straduesce spre asia ceva, ce raţiunea opresce,
seu ca mani'a se revolta in contr'a ratiunei. Fiinti'a com­
pleta nu p6te se devină cu sine in o astfeliu de contradicere,; deci, câ se ne potemu eplicâ lupt'a aceea, trebue se
atribuim diferite base miscâriloru diverse, cari forreeza
contraste in noi; si fii nd-ca aceste mişcări seu porniri sunt
de trei feliuri, trebue se admitemu, ca si omulu posede
trei specii de suflete. Cu privire la reportulu acestora trei
suflete afirma, ea spiritutu si poft'a sunt ddue poluri opuse
ce se mijlocescu prin curagiu. ©v^o^-ulu lu asemena cu
leulu, er e7uSo[iia cu hydr'a cea cu multe capete. Q v ^ o ţ ulu ^conform naturei sale sta pe partea ratiunei si o protege in lupt'a cu hydr'a, carea totdeun'a încerca a se
revolta incontra ratiunei. In fine despre reportulu din­
tre corpu si sufletu invetia, ca sufletulu facia de cor­
pu are se fia consideratu de causa miscatdre (causa
movons:) asia dar reportulu loru se pote asemăna cu re­
portulu dintre carmaciu si naia. Corpulu e numai organu,
cu care vietiuesce sufletulu, cand e activu in afara. Din
caus'a acest'a pre omu propriaminte lu formeza numai
sufletulu (anima utens corpore.) De asemenea opiniune erau
mai tardin manicheistii si apolinaristii, cari inca distingeu
in modu esentialu spiritulu de sufletu.
D e s c a r t e s invetia, ca esinti'a sufletului o for­
meza numai cugetarea, prin urmare funcţiunile vitale ve­
getative si sensitive nu si-au bas'a in sufletu. ci acelea
sunt proprietâtilo esclusive ale corpnlui. Corpulu deci nu
traesce si nu semte prin sufletu, ci independentu de acest'a.
Deorece in natura nu esista principiu de vietia immanentu (forma substantialis), si fiindu o absurditate a face
deosebire intre sufletulu rationalu si intre celu corporalu,
prin urmare: avemu se considerâmu eorpulu de unu ce,
care vieza independentu de sufletu si se mişca de sine
(automat.) Funcţiunile vitale ale corpului Dese. le esplica ia modu mechanicu. Spre scopulu acest'a suscepe o
anumita căldura de vietia substanţiala, care dupa densuln
se afla in inima, de unde apoi se resfira in sânge facendulu viu, prin ce apoi in prim'a linia formeza principiulu
funcţiunei vitale vegetative; dar in iini'a ddu'a cuprinde
in sine si bas'a vieţii sensitive. Din sânge adecă alege
nisce spirite vitale, cari intra in creri si de acolo se res­
fira prin nervi si muşchi, prin ce apoi producu imediatu
semtirea si mişcarea. Cand adecă vre-una obiectu esternu
impressioneza sensurile, impressiunea acest'a se conduce­
re catra spiritele vitale aflatdre in nervii sensitîvi la creri,
in centrulu caror'a in asia numitulu „conarion" apoi se
preface in semticiune. Deca apoi semticiunea posede o in­
tensitate mai mare, atunci si spiritele vitale voru intra
cu mai multa energia in nervii motori si in muşchi si
asia voru produce mişcarea corpului. Facia de tdte acestea
funcţiuni vitale sufletulu are unu rolu spectativu; deci cu
corpulu la clalta nu formeza o unitate esenţiala, ci resiedeza numai in trensulu, stându totuşi cu organismulu intregu in legătura asia, ca o parte deosebita a organismului
se formeze pre acelu organu, care efeptuesce legatur'a dint­
re corpu si sufletu.
Organulu acest'a e conarionulu, unde sufletulu vine
in contactu imediatu cu corpulu. Locuinti'a adeverata a
sufletului se afla deci in centrulu creriloru. Cu tdte'acestea
contactulu diutre corpu si sufletu nu pdte fi realu ; câ ci
sufletulu câ substantia spirituala, ce coasta in esintia din
cugetare si care cu corpulu nu e impreunatu intr'o uni-
B I S E R I C A
Armili X I .
tate esenţiala, nu potè esercita o influintia fisica asupr'a
organului corporata. Contactulu acest'a prin urmare pote
fi numai idealu si Dese. lu interpretéza pe bas'a concep­
tului c a u se l o r u o c a s i o n a l i . Prin urmare, deca
prin mijlocirea spiriteloru vitali se produce in conarion o
semticiune, acest'a e caus'a ocasiónala pentru aceea, cá
in sufletu se se preduca, o intipuire corespundietóre aee3tei
semticiuni. Ér din contra, cand sufletulu se decide pentru
•efeptuirea unei miscàri corporale, aeó3t'a e caus'a ocasió­
nala pentru efeptuirea unei miscàri corporale, acest'a e
caus'a ocasiónala pentru aceea, cà spiritele vitali pasindn
in conarion in activitate, sè se produca mişcarea corporala.
— Acest'a e asia numitulu ocasionalÌ3mu, a carui re­
presentanti mai escelenti dupa Descartes au fostu mai cu
deosebire Geulinx si Malebranche.
L e i b n i t z inca considera corpulu de independentu
f icia de sufletu, atribuindu-i o astfeliu de funcţiune vitala,
a cărei principiu nu e sufletulu. Psichologi'a lui Leibnitz
nu e alfa, decât aplicarea monadologiei la natur'a omené3ca. Deci, cá se potemu bine cuprinde părerea s'a re­
feritóre la esinti'a omului, va fi de lipsa, ca se cunÓ3cemu
mai antaiu tesele fundamentale ale monadologiei sale. —
Elu nega nainte de tòte in contr'a lui Descartes divisibilitatea infinita a corpuriloru. Deasulu afirma, ca impartindii corpulu trebae se ajungemu la astfeliu de parti,
cari mai doparte nu se potu divide. Partile aeeste simple
sunt m o n a d i i. Totu monasulu in esintia e potere, farà
de care nu su potè cugetá. Nu e senguru numai potere,
care eschide ori ce potenţialitate, càci actu pura e esclu­
siva Ddieu ; ci trebue se poseda potere activa, deórece
acésfa apartiene la esinti'a substantiei, ér totu monasulu
forméza o substantia de sine statatóre. Poterea acest'a ac­
tiva se manifesta in dóue forme ; cá preceptiune si cá
appetita. Conform perceptiuaei totu monasulu e capace —
ér conforta appetitami se nisuesce a rosglindá universulu.
Perceptiuuea este deci poterea representativa a universu­
lui, appetitulu din co atra face, ca poterea representativa
se devina activa. Prin urmare totu monasulu singulara e
e oglinda vitala a universuiui. Mai departe totu monasulu
se potè modifica, incât e in stare a reproduce universulu
variata.
(Va orma.)
2D l e e r s e .
* Pré Santi'a S'a, părintele Episcopu loan Metianu a sosita ieri cu trenulu da amódi acasa.
* Inceputulu
anului scolasticu la
semiuaviulu diecesanu diu Aradu. Duminec'a trecuta
s'a oficiata in biseric'a catedrala din Aradu unu Te
Deum pentru inceputulu anului scolasticu; ór dupa
aceea s'a ofi ciatu santirea apoi in sal'a mare a seminariului
diecesanu.
Dupa flnerea eremonieloru religioso ieromonachulu Augustin Hainsea a tienutu unu discursu ocasionalu, in carele dupace espuse positiunea si chiamarea
institutului facia de poporulu eparehiotu, imbarbâtâ pre elevi
la diligintia si perseverentia intru cascigarea cunoscintieloru, ce se predau in institutu, cá astfeliu cand vora
iesi din scóla, se pota deveni toti adeveratiapostoli ai bisericei si ai poporului credintiosu.
)
j>
,
\
>
<
l
f
SCOL'À
285
naţionalitate romana seu greea, din comitatele: Arada
Bihor, Bichisiu si Cianad, si ai cărora părinţi n'ar fi in
stare a-i sustiene la studii.
Rudeniile fericitei fundatdrevor av6 preferintia.
Roeurentii au a-si inaintâ subscrisului, petitiunile
loru, provediute cu recerutele dovedi, pana la terminala
mai sus aretatu.
Aradu, 15/27 Augusta 1887.
\
loanu
s
Metianu,
m. p.
Episcopulu Aradului,
<
ca pres. comitetului fandationalu.
<
—O—
l
Pe staţiunea invetiatoresca dela scdl'a gr. or. romana
l din eomun'a Oîciru, devenita vacanta, cu acest'a se pu< blica concursu cu terminu de alegere pe 20. Sept- V- (2-
| Octobre n ) 1887.
\
l
>
\
>
?
<
\
\
5
i
ţ
Emolumintele incopciate cu postata atinsu sunt urmatdrele:
1) Salariu in bani gafa 170 fl.
2) 22 jugere pamentu aratoriu de calitate buna.
3) Intravilanu la scdla cu gradina de legumi de 825
stangeni quadrati.
4) 32 metri lemne de focu, de unde are a se incaldi
si scdl'a.
5) Cuartiru libera la scdla, care consta din ddue odai de loeuintia, camera, podu precum si grajdu.
6) Dela inmormentare de frunte 80 cr, dela medilocia 50 cr. v. a.
3
>
Dela recurenţi se recere, ca pe langa cualificatiunea
{ legala prescrisa in statutulu organicu, se fi absolvatu cu
succesu bunu celu putienu 4 clase gimnasiale ori reale,
afara de aceea se aiba desteritate in cântările bisericesci
si tipicu, precum si capacitate suficienta pentru infiintiarea si conducerea unui coru vocalu.
Recurenţii au a-si substerne, recursele loru (adresate
comitetului parochialu) Reverendisimului Domnu protopres? bitera alu Aradului Moise Bocsianu, câ inspectoru scola< riu celu multa pana in diu'a penultim'a a alegerii; — si
s a se presentâ intru o dumineca seu serbatdre la sant'a
> biserica pentru a-si manifesta desteritatea in celea rituale
i bisericesci.
Cieiru 12/24. Iuliu 1887.
\
Comitetulu parochialu.
\ Contielesu cu: MOISE BOCSIANU, m. p. insp. scl. c e r c
i
\
>
\
|
s
]
\
\
j
!>
i
l
?
<
l
?
Pentm distribuirea a trei eventaalu patru sfependii i
de câte 200 fl., din fundatiunea „Elena Ghiba Birt'a," s
se escrie concursu pana in 15,27 Septemvre a. o.
>
In sensulu testamentului, la aceste stipendii, au drep- i
tulu a recurge numai tineri cari studióza cu succe3u bunu <
la vre-o scóla publica, si suntu de religiunea gr. or. si de \
C o n c u r s e .
ai
• ~ ° Pentru deplinera definitiva a parochiei de a Ii-a clasa
din Siumuschesiu, ingremeiata in Cott. Arad. Protopresviteratulu Boros-Ineului, se escrie concursu cu terminu de
alegera pe 23. Augustă st. 7. a. o.
Emolumintele sunt:
1) Cas'a parochiala cu alte apartinentie pretiuita
anualminte 50 fi.
2) Un'a sessinne pamentu estimata anulmente la 128 fi.
3) Venitele stolari anualmente 249 fl. 50 cr.
4) Emolumintelu in naturalie vulgobira anualminte
estimate in 240 fl.
Alte prestatiuni sigure 30 fl. la olalta computate dan
sum'a de 687 fi. 57 cr.
Recurenţii vor ave recursele loru instruite conform
stat. org. si adresate Comitetului parochialu din Siumuschesiu, ale trimite subscrisului Ppresvitera pana la 22.
Augusta, in Borosjend avendu pana la alegere a-se presentâ in biseric'a din Siumuschesiu, spre a-si arata desteritatea in cele bisericeci.
Siumuschesiu 4. Iuliu 1888.
Comitetulu parochialu.
In contielegere cu Ppresv. traci IOANUCORNEA, m. j»
Conform ordinatiunei Venerabilului Consistoriu gr. or.
din Aradu dto 16. Octomvre 1886 Nru 3581 si 4 Augustu a. c. 2341. se escrie concursu:
1. Pentru staţiunea invetiatoresca din Ciunganî, cu
carea suntu împreunate urmatorele emoluminte anuali si
anume: bani gat'a 200 fî. 5 orgi lemne, cuartiru si gradina, terminulu alegerei 6. Septemvre v. a. c.
2. Pentru staţiunea invetiatoresca din Prevaleni. eanoluminte anuali 200 fl. v. a. 5 orgi lemne cuartiru si
gradiDa terminulu alegerei 6 sept. v. a. c.
3. Pentru staţiunea invetiatoresca lomesoi. emoluminte anuali 200 fl. 5 orgi lemne, terminulu alegerei 7.
I
Din siedinti'a Comitetului parochialu tienuta la 16/27*
Augustu. 1887.
Comitetulu parochialu.
In eontielegere cu mine : TEODORU FILIPU, m. p.
inspectoru scolariu.
?
<j
i
—•—
>
Se
escrie
concursu
la staţiunile invetietoresci din
?
< protopopiatulu Vascoului mai josu însemnate cu terminu
\ de 30 de dile dela prim'a publicare.
1. Sediste-Hersesci, cu salariu 80 fl. 12 cub. de bu­
ţ
cate, 6 stangeni de lemne, stole cantorale si cuartiru liberu.
>
2. Cusiisiu, 84 fl. 8 cub. de bucate, 6 stangeni de
< lemne si cuartiru in natura.
Uept v. a. c.
<
3. Eieni-Sudrigiu, 100 fl. 8 cub. de bucate, 6 stan­
Doritorii de a ocupa vreun'a din acestea staţiuni > geni de lemne siole cantargli si cuartiru,
4. Poeni de sus : 84 fl. 10 cub. de bucate, 8 stan­
suntu avisati recursele provediute cu tdte documintele pre- f
scrise in statutulu organicu a-le adresa comitetului paro- < geni de lemne, câte unu fuioru, o porţie de fenu si o itie
chialu si celu multu pana la 5 Septemvre st. v. a le tre- \ de pastila dela casa, si cuartiru cu gradina.
mite subscrisului inspectoru scolariu in Bisculiti'a p. u. j
6. Sendu ferice: 100 fl. 8 cub. bucate, 1 cub. de
Baiadecrisiu (Korosbânya).
I pasula, 8 stangeni de lemne, câte o porţie de fènu si unu
Comitetele parochiale.
? fuioru dela casa, 8 fonti de lumini si cuartiru in natura.
Becurentii au se-3i tramita rogarile sale adjustate
Iu contiehgere cu mine : IOâNU MICLUTT'A, inspectoru S
scolariu.
? conform stat. org. la subscrisulu in Beinsiu in terminulu
prescrisu.
Beinsiu 10. Augustu 1887.
Pe bas'a ordinatiunei Vrner. senatu scolariu din 4. s
In eontielegere cu comitetele parochiali.
Ârgustu a. c. Nr. 2380 se escrie concursu pe staţiunea >
Vasiliu Pap,
invetiatoresca din Fadimacu, cu care sunt inpreuuate ur- i
protpop. Vascaukd.
matoiele dotatiuci in baci gat'a 9411. 50 cr. scripturistica ?
—•—
10 fl. Cenferir.tia 12 fl. pertru clisa 30 fl. pentru sare 7 fl. i
Se escrie concurau pentru deplinirea definitiva a possi 20 C Î . hmici 6 fi. in natura 16 meti grâu, 24 meti cu- <
curo zn ; 10 s'.ai-gpr.i de lemne din care se va incaldi si > tului invatietorescu din comun'n Mareusiu, protopresvitescoTa, 3 jngere pamentu aratoiiu, localitate îibara cu gra- ? ratulu Beliului, cu dotatiunea urmatóre :
a) in bani gat'a 120fl. v. a., — b) 12 cubule de budina de 120a 7± jugecu efara.
i
cate c) 60 porţiuni de fân, d) pentru conferintie 4 fi. e)
Doritorii de a cuprinde acest'a staţiune au a-si sub- s 8 stangeni de lemne de focu, din care e a-se incaldi si
scerne recursele in doue rgr-mplare, pe langa representarea > sal'a de invetiamentu f) Veniturile cantorale, g) Cuartiru
in vre-o dumineca ori serbatdre in biseric'a de acolo, sub- i in natura cu gradina de legume.
scrisului per Bâlintz in Leucusesci comitatulu Carasiu-Se- \
Becurentii sunt avisati a-si substerne recursurile ad­
verinu, pana ia 6. Septemvre a. c. in care di va fi si \ justate cu doeumeutele necesario adresate catra comitetulu
alegerea.
\ parochialu, la protopresviterului Petra Suciu, in Ucurisiu
Se observa cum-câ absoluţi preparaţii care posiedu ^ (Okros)pana la 14/26. Septemvre a- o.
Mareasiu 14. Augustu v. 1887.
linib'a magiars, si nu vor fi inca depusu esamenu de ca- s
Comitetulu parochialu.
lifiYathine si se vor obliga in seurtu timpu aîu depune, >
inca se vor lua in cousiderathme.
i In eontielegere cu mine : PETRU SUCIU, m. p. inspec­
toru scolariu.
Fadimacu, in 15. Augustu 1887.
>
i
—•—
In eontielegere cu comitetulu parochialu.
>>
Adamu Ros^a,
'<
Pentru staţiunea invetiatoresca din Monereu, cott.
inspect. scol.
s Aradu insi eetoratuhi Boroíir.euiui cu terminu de alegere
pe 8. Septemvre a. o. st. v.
Emokminteîe suntu :
1) In bani gat'a 180 fl.
2) In natura lie 7 cubule g'âu si 7 cubnle cucuruzii.
3) 8 stangeni de lemne de unde are a-se incaldi s
vre (2 Octomvre).
sal'a ÌEvetiamenttìlui.
Emolnm'ntele suntu:
<
4) 10 magi fénu, afara de aceste cortelu liberu cu
1) In bani gat'a 30011. v. a.
< gradina de legumi.
2) Corteîa b^uu cu / juge.ro. gradina.
\
Recursele provediute cu dcciimintele necesarii, si a3) 16 cara de lemne peitru incalditulu scdlei.
< dresate Comitetului parochialu din Monerau, suntu a-se ¡
4) Stolele uS'-fte c&tiorfcle.
; trimite pena in 6. Septemvre Inspectorelui cercualu de
Ici;.
„ i . c . ^ â ue\,l'a staţiune sunt avisati a-si ! scóle Ioaou Cornea, in Borosi-Jneu, averdu competenţii |
trimite recursele lorn instruite conformu statului organicu < pana la dura alegerii a-se presenta la biseric'a din locu ;
inspectorului Cert-caîu de sc61e M. Ou. Domnu Teodora ; pentru a-se face cunoscuţi poporului.
Monerau, 13. Aagustu 1887.
Filipu, in Lvgasiulu de susu p. u. Elefd er pana la ter- !
Comitetulu parochialu.
minulu alf gerii a-se sretâ poporului, si a dovedi desteritatea '<
ja caEtarilp bisericii.
; In eontielegere cu IOANU CORNEA, inspectoru scolariu. ;
Pentru văcar ta staţiune invetiatoresca din Tîlecusiu, \
inspectoratr.lu Pestesiului Cottulu Bihoru se escrie Con- Ş
cursn cu tuminu de alegere pe Dumineca in 20. Scptem- <
t
2
i; ;
> si «di r,
sipogiafieî diecestrae din Aradu. — Bedactorn respnndietorin : A u g u s t u l Hamsea.