Septième ciel - Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses

Transcription

Septième ciel - Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses
7e_ciel_COUV_ok:Extreme_meridien_COUV.qxd 12/02/2009 18:11 Page 1
i crede di solitu chì i passageri di un aviò ùn anu
nunda à chì vede unu cun l’altru: hè vera ch’ellu
hè solu à casu ch’elli si trovanu riuniti pè u tempu
– cortu – di u volu.
Septième ciel
S
Ma s’omu pudessi leghje in i cori è in e mente, ùn si
staria tantu à pensà propiu u cuntrariu.
A missione ch’ellu face u cumissaru Antoni ind’è stu
volu Nizza-Bastia li face spanticà ghjustu à puntu e
sumiglie, i raporti piatti, e leie cunfuse chì uniscenu
tutti issi passageri. Issa tappa hè l’ultima in a caccia
ch’ellu porta da parechji anni. Oramai Spričić hè leccu :
à u sbarcu in Puretta, tuttu hè prontu per fà lu arrestà.
e
m
è
i
t
p
e
S
l
e
i
c
RS
IE
U TH
M
U
C
GHJA
Ma l’ambrascu ùn saria a prima volta ch’ellu li scappi
da trà le mani!
15 €
Couverture Val Biancarelli
ALBIANA
ALBIANA
Ghjacumu Thiers
Allora, cresce l’angoscia à misura ch’ellu fala l’aviò
voltu Puretta...
Ghjacumu Thiers hè prufessore di l’Università è direttore di u
Centru culturale universitariu di l’università Pasquale Paoli. Pueta,
dramaturgu è rumanzeru, hè autore di una vintina di drami è
cumedie, di due raccolte di puesie è di trè rumanzi.
U
ANZ
RUM
ALBIANA
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 1
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 2
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 3
Septième ciel
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 4
Du même auteur
Romans – Rumanzi
A Funtana d’Altea
Albiana 1990
Les glycines d’Altea
coll. Insulaires, Albiana 1992
Les Potirons, l’Inspecteur et le Gecko,
coll. Insulaires, Albiana 1993
A Barca di a Madonna
Albiana 1996
La Vierge à la barque
Albiana 1997
In Corpu à Bastia
Albiana 2003
Le Ventre de Bastia
Albiana 2004
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 5
Ghjacumu Thiers
Septième ciel
Rumanzu
ALBIANA
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 6
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 7
C’est vraiment dur de pas y penser. Il a raison Jean
de me dire de plus y penser, mais c’est dur quand même.
Allez, ça te changera les idées, qu’il a dit. Et puis il en viendra un autre. Oui, bien sûr, peut-être qu’il viendra un autre,
mais moi je sais maintenant que, de toute façon, ce sera plus
le premier. Il a dit : Paris, c’est beau, tu verras. Tu en as
jamais vu des monuments comme là-bas. C’est vrai, mais
moi, les monuments, j’ai pas trop aimé. Les grands magasins, oui qu’ils m’ont plu. Plusieurs on y est allé. Encore un
peu on se perd tellement ils sont grands. Pas que j’ai rien
acheté : il y en avait trop, il y en avait. Maintenant, ce qui
est il faut le dire : à nous, les Corses, la Corse elle nous plaît
plus que le reste. On le dit, et c’est vrai aussi que vue d’ici,
c’est quelque chose qu’on peut pas comparer avec le reste.
Le problème c’est après. C’est demain. Quand on aura atterri.
On va reprendre la vie comme avant et il faudra faire
semblant de rien. Moi, je dis que les choses des fois vues
d’en haut, c’est toujours plus beau qu’en bas tous les jours.
Alors on verra. Moi, j’ai dit oui pour aller parce que j’ai vu
qu’à Jean ça lui faisait plaisir, et Jean il fait tout, toujours,
pour me faire plaisir. N’empêche que si on en a un, ce sera
plus le premier.
Perdre un bébé, c’est pas comme pas en avoir. La
perte, c’est une présence qui n’est plus. Mais pourquoi, je
suis allée la faire ! J’avais pas besoin de la faire, cette radio
7
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 8
de merde ! C’est Jean qui a insisté. Putain ! c’était pas
la première fois que je me faisais une entorse. Alors, on
pouvait la soigner sans radio. C’est rien, un pied, je veux
croire. Jean s’en veut, mais il y est pour rien, même s’il a
insisté pour la radio. Moi, tout de suite, j’ai dit : c’est la fatalité et contre la fatalité on peut rien faire. Seulement, ce qui
m’a trompée, c’est les mots. Si y avait pas eu ce mot « suspicion » que j’ai pas compris tout de suite, je l’aurais pas fait,
la radio. J’aurais compris tout de suite. Alors j’aurais pris
et je serais partie sans la faire. Et j’aurais pas pris les rayons
en plein dans le ventre. Et j’aurais toujours mon petit, ici.
Et maintenant je le sentirais. Peut-être même qu’il bougerait déjà. Il paraît qu’il y a des bébés qu’on les sent bouger
même à quatre ou cinq mois. Il serait un peu lourd. J’aurais
une lourdeur dans le ventre et je saurais que c’est mon bébé.
Une lourdeur, maintenant je l’ai, mais c’est pas un bébé.
C’est de la peine. C’est quand on l’a plus, le bébé, que ça
fait ça.
La pancarte, elle disait : « En cas de suspicion de grossesse, prévenir immédiatement le personnel du service ».
C’est « suspicion » que j’ai pas compris. Sur le moment,
j’ai même ri toute seule en y pensant. Je me suis dit que de
la suspicion y en avait pas, parce que le papa, ça pouvait
être que Jean. Depuis que je suis avec Jean, j’ai plus envie
d’aller avec les autres. Alors, pourquoi ils parlaient de
soupçonner la grossesse et les gens qui passaient dans le
service de radio? En gynéco d’accord, mais en radio, je
voyais pas pourquoi. Voilà, c’est ce mot « suspicion » qui
m’a faite tromper. Le problème des mots, c’est quand on
les connaît pas bien. Le sens, on le sait à peu près et alors
on croit qu’on a compris. Je crois que c’était mieux de pas
connaître du tout que de connaître un peu. Alors je me serais
méfiée. J’aurais dit qu’est-ce que ça veut dire la pancarte et
j’aurais pas pris ces putains de rayon !
8
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 9
Mon petit, quand on en aura un autre, je veux qu’il
sache bien tous les mots du dictionnaire, avec le sens bien
comme il faut. C’est pour ça que j’ai fait acheter le gros
dictionnaire, juste le lendemain que j’ai fait ma fausse
couche. Jean a commencé par dire que c’était une drôle
d’idée et qu’on n’a pas les pieds qui nous avancent du lit.
Et puis il a compris que c’était important. Il n’a pas insisté
et il est allé l’acheter.
De toute façon un voyage fait toujours du bien. Ça
peut pas faire oublier, mais ça coupe et ça fait du bien. C’est
vrai que c’est vraiment super, la Corse ! Mì, d’ici presque
presque je vois notre maison ! Cara…
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 10
À mumentu atterrimu. Ùn mi piace stu mumentu.
Mancu à pena. Micca nunda, ma ùn mi garba ! Anu modu
à dì è à spiicà, hè sempre una gattiva stonda à passà. Mi
piace di più a parolla francese! Ind’è “atterrissage” si sente
menu l’intoppu di l’aviò cù a terra, invece in corsu, quelli
chì facenu a lingua nova dicenu “atterramentu” è ancu
“atterru”. È à mè, tandu, a vi ghjurgu, mi pare di sente “interramentu” o “interru”, mi pare! Hè a stessa cosa. È, a dicu
netta è chjara, ùn sò ancu prontu per l’interru. A capiscu per
tutti quelli chì anu compiu tutte e so faccende, ma eo, ùn sò
ancu à nunda, da tandu ch’ellu mi ferma da fà! Hè vera
ch’ellu ci vole à passà ci tutti, vechji è giovani, ricchi o
puveretti, patroni è servitù, ma oh! Ognunu à l’ora chì hè
soia.
È po s’o morgu, vogliu avè un interru ch’ellu si ne
parli per anni è anni ! Mi rimpatterà di a vita mischinella
ch’aghju fattu sinu ad avà. O piuttostu ch’elli mi anu fattu
l’altri. Micca ch’elli mi avessinu inghjuliatu, innò, ma hè
statu peghju! Ùn mi anu mancu datu retta. Quand’o ci pensu,
mi pare chjaru è più chè chjaru. Quelli chì mi devianu
ricunnosce è riverisce, non solu ùn mi anu ricunnisciutu, non
solu ùn mi anu riveritu, ma l’anu fatta à posta di dà mi capu
pocu è micca.
Ch’ella ùn mi senti mancu l’aria… i mo nimichi
dicerianu: “Chì pretensione!” Ma mi accade spessu di pensà
10
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 11
à ciò ch’ella sarà a Corsica dopu… A Corsica senza mè…
è bè, senza muntà mi a sega, mi vene l’angoscia! Ùn averanu
più issa risolsa, issu aiutu, issu succorsu… Disgraziati…
Per dì la tutta, è senza fisica, averanu a vita, podassi, ma
l’anima più! Ed hè per quessa chì s’o fussi in elli, eo,
cuglierebbe subitu subitu l’occasione. Ponu parlà cù un omu
chì hè – senza esagerà – a cuscenza chì hà vistigatu tuttu i
prublemi di l’isula, è chì ci hà trovu e suluzione adatte, ancu
s’è nimu mi hà mai dumandatu u mo parè. Aghju aspettatu
l’anni ch’elli venissinu à chere, aùh!
Sò di quelli di u 1970. I settanteschi via. A leva nova.
Chì un bellu ghjornu hà sappiutu ch’ella avia una missione.
Li aghju datu tuttu à u mo paese. A mo patria. Chjamata
Cirnu cum’è a Mufra di una volta, o Corsica a fiera. A ribella.
L’eterna.
Di prima mi sò dettu: bon! Cun tutti st’attentati, e
litiche cun Parigi, e mosse in carrughju, i scagni di
l’amministrazione messi in pisticciuli, bon! Anu pocu
tempu à pensà, aspettemu chì tuttu si appaci è tandu hà da
palisà si da per ella a verità… Allora, dopu, hè venutu un
tempu quantunque più calmu. Ci era asgiu à riflette è à
vultà nantu à issi anni di gloria. Chì funu i mei, i nostri.
Ma mancu tandu, nunda: telefonu mutu, scatula à
lettere viota, nisuna dumanda d’intervista, di appuntamentu.
Ci era da fà ne libri di l’opera ch’è no fecimu noi. Aùh!
nisun prugettu di tesa nè di memoriu di ricerca universitaria
– hè vera chì i studianti in Corti sò più interessati da e lezziò
di c… arte à L’Oriente o quelle di ballu sessuale in discuteca
à L’Aventure chè di lezzione metudulogiche per accustà a
cumplessità di u pensamentu prufondu di un testimone di a
Corsica postmuderna…
Quellu quallà, mi possu sbaglià, ma surveglia à
qualchissia. Pare un filmu: tene u so giurnale spartu cumu
s’ellu u lighjissi, ma sò siguru ch’ellu ùn leghje, è sò trè i
11
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 12
mutivi: unu chì s’ellu leghje in veru, ogni tantu po pò girà
e pagine! Duie: Nice-Matin… infine Corse-Matin, l’anu
fattu più chjucu è tandu, ùn ci hè bisognu di tene lu cusì altu
u giurnale… è s’ellu u tene cusì, hè ch’ellu si vole piattà
daretu. Terza ragiò, menu evidente, a ricunnoscu hè chì unu
chì volta in Corsica o chì vene in Corsica pè a prima volta,
ùn si lampa micca abbramatu nantu à Nice-Matin: ci sò e
manere più piacevule di viaghjà, quantunque! Ma u più
periculu ch’o temu cù issa ghjente custì, hè chì ancu senza
vulè la, vi annochjanu!
Nisun rispettu! Ùn rispettanu nunda quelli di avà!
Certe volte, ancu senza vulè la, vi facenu i scherzi. Mi ricordu
un ghjornu, era pè un dibattitu. Soi-disant chì avianu invitatu
testimoni di e varie epiche chì a Corsica si hè ripigliata.
Avianu annunziatu cusì i media! Quessi dinù, sò pendini di
quelli! Ùn vi dicu micca a riunione! Paria tuttu una veghja
cù i morti! Ci eramu tutti attavulinati… Cun certi ùn mi
piacia à esse calatu, ma troppu tardi per dì di nò. Ùn sò statu
tantu à capì chì ognunu avia preparatu un discorsu, à casu
ch’elli averianu interrugatu cum’elli facenu à u solitu in
quantu à e mutivazione, a visione di u paese è di a lotta, u
sistema precunizatu da u regiunalisimu basicu à u
naziunalisimu indipendentistu, è passendu per mezu di l’autunumisimu rifurmistu. Via, eramu pronti à testimunià in
modu storicu. Invece, fora di duie o trè filmate rapide di u
nostru tavulinu, ùn ci avianu dumandatu nunda propiu. Era
palesu ch’è no eramu custindi per figura è aghju intesu
ch’ellu ci era u bisognu di fà una riclamazione. Allora mi
sò pisatu è aghju dettu ch’o vulia parlà. U realizatore di
l’emissione mi hà sgrignatu a risa è mi hà dettu ch’o pudia
parlà, ch’elli mi davanu trè minuti è ch’o pudia dì ciò chì
mi paria impurtante pè u publicu di u nutiziale. Ùn mi sò
micca malfidatu. Avia avutu solu u tempu di dì quale ch’o
era chì i trè minuti eranu passati è si trattava di un altru
12
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 13
sugettu, postu chì u riportu principale di quellu ghjornu
incalcava nantu à e bellezze di u paisaghju in Corsica di
Pumonti, in u quatru di un’emissione cumandata da l’Agenza
Regiunale di u Turisimu.
Iè, mi anu fattu i scherzi più di una volta. À chì nasce
chjucu, tuttu li muca. È bè, s’o ùn facciu casu, oghje chì
ghjè oghje, ci ne hè sempre unu chì mi vole marchjà nantu
à u capu. Hè per quessa chì dicenu ch’o sò azezu.
Azezu, eiu? Innò! Esigente! Cuscente di ciò ch’è no
simu stati, noi. A leva di u 1970. Ùn hè micca listessa…
Azezu? Innò, serenu, fieru è esigente.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 14
Si chjama L’Aria a cumpagnia. Hè un bellu nome, ma
ùn si sò matraculatu e cerbelle. Ùn si pudia quantunque
micca battizà l’Acqua, una cumpagnia aerea, chì tandu clienti
oimè Signore!
S’ellu mi dumanda u steward, s’o possu ùn rispondu.
Ma s’ellu insiste, li dicu di fà cum’ellu vole. Ùn aghju micca
da esse cusì scemu è risponde li ch’ella mi piace di più a
Piglia chè a San Broccu. O a San Broccu più chè l’altra. In
una cumpagnia regiunale, hè impussibule chì u steward ùn
fussi micca à currente. Aghju poca primura di entre in i so
impiccia è imbroglia trà l’Acqua di Piglia è quella di San
Broccu. Mi sò tenutu luntanu durante quindeci anni. Allora,
ùn mi aghju micca da ficcà in a nassa chì l’aviò ùn hà ancu
à atterisce. Prucca, prucca! dicia babbu quandu l’affare si
indispettia. È cusì diceraghju ancu eiu…
L’ottessa face l’annunzii. Francese inglese è po corsu.
Mi pare di capì ch’ella hà dettu: “Ghjunghjeremu in Puretta
frà pocu, speremu ch’è vo avete fattu un bon viaghju”. Un
corsu stranu è strappatu ma nimu ci face casu. “Viagiu” dice
a zitella; aghju u laziu di fà li a lezziò: o si dice “viaghju”
è hè corsu, o “viaggio” ed hè corsu di… Lucca. Ma ùn
circeraghju nunda. Ùn mi vogliu micca fà rimarcà. Ùn mi
possu micca fà rimarcà. Sò in serviziu, è tandu mi stò zittu.
Ma, mi colla è mi fala! È po, u viaghju ùn hè ancu à finisce
chì u più peghju hè quand’ellu si atterrisce. S’ellu si face u
paragone, sò più l’aviò chì si schjaccianu in terra chè quelli
14
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 15
chì spariscenu per aria. Allora, eo sò cum’ellu dice u
cumissare divisiunariu Hodier, quand’ellu mette à parlà
corsu per stuzzicà mi: “Voi, o Antoni, vous êtes cum’è San
Tumà; vous voulez… vede è tuccà!”
L’ottesse di sta cumpagnia sò scansa fatica. Ind’è
l’aviò mi piacenu di più e voce pinzute. E corse, ùn la sò
perchè, anu pocu garbu. Ancu i gesti, s’omu và à circà, ancu
a manera di tene si è di osservà una certa distanza, mi pare
ch’ellu marchi da micca prufessiunale à prufessiunale veru.
È bè, mi dispiace à dì la, ma u persunale corsu, issa marca
ùn l’hà micca, ùn l’hà. A frasa in francese è in inglese hè
nurmale, ma in corsu hè corta corta. È puru a giovana ùn ci
mette primura. Strazieghja è nimu face casu. In quantu à
mè, mancu un Corsu ci hè ind’è st’aviò, chì osinnò a ghjente
si lagnerebbe di sente straccià cusì a lingua nustrale!
Saraghju solu eiu, chì sò statu anni è anni senza vultà, ma
chì ùn mi sò scurdatu di a filetta.
Hè u stagnu di Biguglia, què? Bùh quanta emuzione.
Di un colpu face un caldu chì si schjoppa ind’è st’aviò di
merda. Tempi fà quandu ch’o stava quì, l’aviò eranu
cunfurtevuli. Era Air France. A cumpagnia naziunale. Era
l’epica chì u serviziu publicu avia un sensu. Quand’ellu si
pigliava o l’aviò o u battellu, si facia un viaghju. Cumandava
a Francia, tandu! Vole dì chì si rendia omu contu ch’omu
surtia da u locu di l’isula per andà in u mondu. Invece oghje
ùn si face più un viaghju. Qualcosa unicu, pisiu è
impurtante. Pienu à surprese, à cunsiderazione è à sciali.
Oghje viaghjate è basta.
D’altronde si vede bè a calata di a qualità, postu ch’ella
hè una cumpagnia regiunale. L’Aria. Allora, quandu l’aviò
di L’Aria parte, pare ch’ellu ùn ci l’hà da fà, durante u viaghju
vi introna u rimore di l’elisse, è quand’ellu atterrisce pare
chì u pilota vogli schisà un tiru di mitragliose ch’ellu si para
di fronte – senza ride dicenu chì parechji trà quelli di a
cumpagnia regiunale anu amparatu cù Air Liban di i tempi
15
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 16
di a guerra in Beyrouth. Ah! Mì mì mì! u stagnu di Biguglia
è U Pinetu. Ci aghju tutta a mo giuventù custì. Mi vene quasi
u piantu à l’ochju. Capiscu avà: u caldu ch’o dicia ùn hà à
chì vede nunda cù a meteurulugia. Face u caldu in drentu à
sè… Ùn hè nunda. Hè l’emuzione. Alè, alè, tenimu ci una
cria. Tè, mi mandu un SMS cum’è issa giovanna quallà! On
va pa kraké mintnan, non?
Quindeci anni chì ùn era più turnatu! Era megliu à
alluntanà si una cria. A pulizza. L’interru di un clandestinu.
L’incappuccinati cù e so pistole. Tiranu è i colpi collanu
ind’è l’aria turchina…
Allora, à pena di distanza : pulizzeru o banditu, s’omu
ci pensa bè, femu listessa cosa. Ma nimu si scorda. Mì lu
chì rivene: Piglia o San Broccu? Eccu : a minaccia riprincipia è mi porghje un canistrellu imbrustulitu ingutuppatu
in un sacchettu di celofanu chì scrimizeghja. Oimè u canistrellu cum’ellu hè diventatu mansu! À mumenti li rispondu
Piglia… ti la in quellu locu! Fighjate mi lu quì: face u baullu
cù a so risetta sgrignata sopra à u carrettu duv’elle trinnecanu e buttiglie, ma sò sicuru ch’ellu aspetta ch’o mi palesi.
È bè, emu da vede quale hè u più astutu, issa spia vestutu à
steward o un tippu di a pulizza chì nimu si dubiteghja quale
ellu hè postu ch’o pargu tuttu un casca è pianghji di ritornu.
Mi sò mascaratu in Corsu chì volta in paese. Sò tanti chì
nimu face casu. Agguantu u canistrellu ficchendu li u mo
sguardu più duru ind’è l’ochji è li dumandu una Pietra è
ferma à bocca aperta di ciò ch’o li aghju dumandatu. On en
a pa alor je ve rien merci piglia ti issu SMS, o maè! è chjodu
l’ochji cum’è unu chì hà da fà a siesta benchì l’aviò ùn ne
hà più chè per trè o quattru minuti è simu ghjunti in Puretta.
U tippu hà capitu cun quale ellu scumbattia. Oramai sà duie
cose. Hà capitu ch’o cunnoscu u codice è chì ùn vogliu piglià
a pretesa di nisunu, nè i partisgiani per Piglia nè quelli di
San Broccu. Caccia u frenu di u carrettu, passa à pena più
16
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 17
in là è dumanda à l’altri passageri s’elli volenu un bichjeru
di acqua o di suchju di aranciu. Unu à zeru o cumpagnò:
aghju vintu a prima è s’o facciu pianu, a mi francu. Iè chì
saraghju scemu à sceglie trà i naziunalisti di u Gruppu
Biancu è Neru (GBN) è l’altru partitu naziunalistu di u
Gruppu Biancu, Neru è Rossu (GBNR). Cuccagna ch’o sò
à currente pè a guerra ch’elli si fecenu unu è l’altru i gruppi.
Falavanu cum’è mosche. Oghje chì ghjè oghje anu fattu a
pace ma quelli chì volenu apre l’ochji sanu chì a pace hè
frolla frolla. Hè compia a guerra ma basta pocu à rimette a
meccanica in ballu.
Mi anu dettu ch’ellu ci hè un libru chì conta un’epidemia chì strughje cumplettamente una cità, cun morti è sciagure
à voli ne più. L’autore si chjama Camus. L’aghju compru è
l’aghju da leghje. È bè à l’ultimu, quand’ella hè finita
l’epidemia è a vita hè turnata nurmale, u rumanzeru signaleghja chì u male ùn hè compiu. Hè solu addurmintatu. Ci
pensu spessu à tutti issi microbii. Sò miglioni è migliarde
di microbii chì si facenu una penciulata trà mezu à i lenzoli
allibrati ind’è l’armadii di e nostre case…
Allora, unu chì ùn la sà, sceglie un’acqua o l’altra
dicendu si ch’ella hè tutta listessa l’acqua puttana, è senza
sapè la, hà sceltu un campu è face a guerra à l’altru. Pare
cusì a Corsica, ma hè bella cumplicata, cridite la puru. A
campa chì s’è vo ùn vi mischjate di nunda, vi lascianu corre.
Eiu ne cunnoscu chì sò quì da anni è anni è vanu a so strada
senza trimà chì ùn si sò mai impachjati d’isse cose chì l’altri ùn dicenu. È chì ùn vi cercanu s’è vo ùn stuzzicate u
vespaghju.
Hè strana : tuttu si imbroglia, hè quessa a terra corsa.
Fora, tuttu hè chjaru, a vi ghjurgu: ci hè a ghjente brava è i
galiotti. Ùn si pò omu sbaglià. Invece quì, tuttu si imbroglia:
tuttu u restu diventa secundariu. U pesu di a cultura, a
17
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 18
calamità di a terra. Parechje volte si sente dì è ci arrabbiemu
chì hè un ritrattu fulcloricu. Dimu chì forse era vera in i
tempi ma ch’ella hè cambiata assai. Oghje dimu ch’è no
simu tali è quali cum’è l’altri. Cum’è l’atri? Sarà…
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 19
Iè, serenità, fiertà, esigenza. Sò trè qualità di quelli
di u 1970. Hè per quessa chì certi ci ponu truvà azezi à noi,
quelli di u 1970. Ind’è stu paese ci hè da malfidà si. Di natura
malfidente ùn sò. Sarebbe piuttostu u cuntrariu: ancu per
pente mi ne dopu, di entrata facciu cunfidenza… ma quantunque ci hè da malfidà si. Di carattere saria piuttostu generosu, niscentre è prontu à dà ancu a mo camisgia à u primu
chì a mi dumanda…
O chì a mi dumanderia chì ancu i poveri oghje, facenu
i schifignosi. S’ella ùn hè camisgia nova, ùn ne piglianu
innò! Nè camisgia nè altru restu d’altronde. Innò, mi malfidu
per calculu, per mutudu, per scelta metudulogica. S’è vo vi
vulete fà un’idea ghjusta di a ghjente è di u mondu cum’ellu
và, siate sempre un pocu in ritiru, cum’è e vechjette di una
volta quand’elle stavanu à u purtellu, ma daretu à e persiane
ghjustu sgrignate. Un’altra attitudine da piglià hè di fà si
una cria severu, ancu per ùn fà u musu! Omu si ne porta
megliu è a vi fate menu ficcà… S’o facciu i conti averaghju
più passatu stonde di tristizia cumposta chè di spuntaneità
alegra. Chì fà? Hè cusì. A ci impone u mondu di oghje.
Falsu, goffu è puttanu.
Senza vulè vultà sempre à u listessu capatoghju, hè
per quessa chì s’o possu dumandà qualcosa, chergu un
interru in cundizione. Ùn fussi chè per rimpattu. Micca per
mè. Per tutti l’altri. U rispettu di quelli chì sò spariti è
19
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 20
l’istruzzione di quelli chì anu sempre u latte in bocca. Allora,
a cerimonia di u mo interru, ci aghju pensu. Aghju
almanaccatu tuttu. Tuttu hè scrittu è cunsignatu nantu à stu
carnettu quì. U mi portu sempre à pressu chì s’ellu accade
qualcosa, ch’ellu si possa sapè subitu. A dicu è a ripetu: ùn
hè micca per mè! Hè per quelli chì anu da vene. I giovani,
merà, ùn sò micca nati quand’ellu ci vulia. Sò nati troppu
tardi. Prima sì, quandu era giovanu eo, ch’ellu valia u colpu
di campà. A vita hè un rigalu, Perdingulina! È ci vole à
merità la. Forse aghju da parè una cria duru è insensibule,
ma hè per dì: campà di capu in a sacchetta, senza riflette,
senza sapè, senza pensà, quasi quasi ùn ne vale a pena.
Ch’ellu hè megliu à more chè di campà cusì, ùn l’aghju
micca detta. Ma s’elli ci sò chì a pensanu, ùn anu tortu tuttu
à fattu. Iè, sò nati troppu tardi, i giovani di oghje.
Oghje i giovani ùn sanu più nunda. Dunque ci vole
à dì li la. Tocca à quelli chì sanu. Eo, micca per vantà mi,
ma qualcusella sò. Allora, aghju u duvere di parlà. Aghju
cridutu propiu chì l’ora era ghjunta quand’elli anu apertu
l’università in Corti. Era l’occasione, era u locu, ma nimu
ci hà pensatu! Povera Corsica, sì affullata da i to intelettuali, vai puru. Quelli di Corti, mancu a pena à parlà ne:
anu più muffa ma menu soldi chè l’altri chì ci eranu prima:
a Legione strangera. Quelli sì chì spendianu pè issi caffè!
Ci passava a solda sana sana, invece issi prufessori ùn
beienu, chì sò sempre pronti à scappà!
Ma ùn ci l’allunghemu cù e cose passate chì ùn
vulteranu più! U fattu si stà chì quelli di a mo generazione
anu un duvere. Ci vole ch’è no parlimu è elli, i giovani,
ch’elli stessinu à sente. Ci sò parechje manere di fà.
Si pò pensà à urganizà issa trasmissione di u
Patrimoniu Culturale (oramai P.C.) segondu un pianu messu
in sesta da un Offiziu di u Patrimoniu Corsu (O.P.C.). S’omu
20
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 21
mi dumanda, prupongu ch’ellu sia scumpartutu in parechje
regione:
Capicorsu-Nordu Este è Ueste (C.N.E.U)
Corti è Centru di Corsica Suprana (C.C.C.S)
Aleria-Sulinzara (A.S)
Calvi-Aiacciu-Prupià (C.A.P.)
Portivechju-Bunifaziu (P.B.)
Livia è Centru Corsica Suttana (L.C.C.S)
Cusì si puderà risponde à u bisognu ch’è no avemu
tutti quanti di cultivà a nostra identità lucale. A lingua nè
l’usi ùn cambianu tantu da un locu à l’altru, ma ci tenimu
à e nostre piccule diferenze. Videte trà “cullà” è “collà” i
linguisti dicenu ch’ellu ùn vale a pena à circà u pelu ind’è
l’ovu, ma a ghjente sò cusì: per l’“o” o per l’“u” si farianu
tazzà. È ancu custì si tratta micca di avè la ind’è l’o, ma di
avè l’o in drentu à a parolla stessa. È ghjè digià un prublema.
S’ellu hè à a fine di a parolla issu famosu o o u, allora, sò
cuncistorii, guerre è parapiglia è teni. Tutta a guerra trà u
corsu hè talianu è u corsu talianu ùn hè, si face nantu à què.
Eiu ùn ci vogliu entre. È po ùn hè ancu à finisce. Tutti l’anni
ci ne hè unu chì si incrocca è face un libru nantu à
l’argumentu. Tenì, aghju compru questu quì in Parigi, à “La
Maison du livre italien”. Una libreria chì anu tuttu. L’hà
scrittu unu chì hè una capochja. Hè spezialistu di lingue
urientale, semiche, ebraiche è tutti quanti. Una puntura!
cum’ellu disse unu chì ùn avia micca u fretu à l’ochji un
ghjornu ch’ellu presentava un capizzone sapiente ricevutu
à l’università. Allora quessu, chì hè corsu è squizzeru è chì
insegna Filologia Semitica è Dialettologia Araba
all’Università di “La sapienza” in Roma, è tira è molla, à la
fine dice quessu chì u corsu hè talianu! Vulete sente? Merà,
a prima prima pagina. Leghju…
Se immaginiamo due viaggiatori, il primo francese
continentale ed il secondo italiano, sbarcare per la prima
21
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 22
volta in Corsica, essi noteranno molto presto su muri e rupi
dell’isola la scritta ricorrente (l FRANCESI FORA). Il
viaggiatore francese monolingue non avrà la minima esitazione a decretare che tale enunciato, tanto nella sua veste
grafica quanto nella resa fonetica, non può venir preso per
una variante dialettale di “les Français dehors”. Egli
concluderà quindi che l’idioma autoctono della Corsica
non è il francese, bensi un’altra lingua. E se non è lingua
francese la conclusione più logica è che si tratti di lingua
corsa.
Il viaggiatore italiano avrà ovviamente una tutt’altra reazione. Nell’enunciato suddetto egli riconoscerà
istintivamente la propria lin,gua, sia pure sotto una forma
dialettale. Una forma dialettale peraltro assai meno
distaccata di quanto possano apparire, rispetto all’italiano
letterario o standard, altri dialetti della Penisola. Egli
concluderà quindi che quel che si parla in Corsica è un
dialetto italiano, se non proprio italiano punto e basta.
Conclusione del tutto logica se si tiene conto di un
elementare dato storico: ognuno sa infatti che prima di
diventare francese la Corsica “era italiana”…
Bella demustrazione, vai puru! Si vede chì u tippu ùn
campa micca quì! Sò affari quessi chì ind’è noi movenu
poca primura linguistica di sapè s’ellu hè talianu o micca
talianu. O quellu omu, sappiate chì noi ùn simu micca à
l’oziu. À noi, ci interessa ciò ch’ella dice a frasa è micca a
lingua. I Francesi Fora!? Vi pare solu un prublema
linguisticu, à voi?
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 23
Excuz i fo ke je parle a kelk1 sinon je krève. Eresemen
g mon portable é mé SMS / Je sé sé un peu tar pour reflechir / Je peu qan meme pa demandé a retourné en ariere !
Allé hop ! lavion, on recomence, retour au pou1 de depar.
On fai come si on étè pa parti. On ateri. Tou le mon2 desen.
Un film kon repasse à lenver. Le pa mecanik, on boite et on
se déanche. Dé zair de pelicule dautrefoi ki tresaute sur sa
bobine é crache sur lécran une plui de poin é de grifure
surané. Encore mieu: je ne revi1 pa, je ne sui jamai parti.
Je ne sui pa revenu pour retrouvé Pièr pol, noir come un
galé de basalte, cho come la plaj en juin ki bèze kom une
bète é ki me fé bandé ri1 ka le voir. G pasé tou lété a me
mouyé ri1 kan lapersevan. Alor, je te di pa, lé jour é lé nui
kon a pasé. Une sézon entiere au paradi. Ou en enfer, parseke
lé paradi toride come le notre lété dernié, jamé jen é entendu
parlé. G pri mon biyé davion sans ri1 dire. La surpriz. Je
debarke salu sé moi et on recomence. Pa diver, pa dotone,
on remonte lé moi de separation é on é encore tou lé 2 nu
é frémisan, o bor 2 lamour, du soleil. 2 lété reconstrui. Ouè,
tou ça cé du reve, mé mintnan il fo asuré : lavion va se pozé.
Je fil droi ché lui. Je frape a la porte. Et cé la ke je ne sé plu.
Ke je regrete se mouvemen. Auré du apelé pour voir. Auré
du sondé. Auré du savoir. Auré du venir selemen à cou sur.
Mintnant je joui pa plus, je me cague, g 1 amer o cœur é 1
trou dépouvante à léstoma. Peutètre je débark, je mé lé lunete
23
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 24
noir é le chapo dé foi kon me reconése. Je massoi dan 1
cou1 é o proch1n avion, je rembark é je fé kome la vieille
bobine ki sursote et crachouille dé bout doubli en revenan
sur sé pa.
Mé késkila suila i ve ma foto ?
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 25
In u 1970, unu chì parlava cusì, ùn lu teniamu micca,
noi quelli di u 1970! Era messu fora subitu subitu! Hè un
scandalu di sente parlà corsu cusì! Ùn capiscu micca a cumpagnia ch’ella lasci i so impiigati parlà cusì strappatu! Eh Cristu!
anu duie cose à dì, basta à amparà à mente è à ripete, vogliu
crede! Ma aùh! Pensu ch’elli si ne impippanu è basta!
Quandu nimu a parlerà più, allora tandu senterete voi
e missione di salvamentu ch’elli cumanderanu! Ma intantu
si ne impippanu!
Peccatu! Avemu una lingua ricca, bella è diversa, è
ci vulerespe à tene la cusì. D’altronde ci hè un dettu ind’è
noi chì tuttu u mondu ripete fighjendu à l’altru cù i denti
strinti: “Diversità face ricchezza”. “Faci” micca “Face” mi
ripigliò unu un ghjornu ch’o a dicia ancu eiu. Allora, hè
megliu à rispettà l’idee chì sò in ballu in giru à noi. Ma di
sicuru, libertà è diversità ùn devenu micca esse sinonimu
cun pagaglia. È perciò prupongu chì un scagnu centralizessi
tutte e forme pussibule è po ch’ellu e classifichessi. À dì la
franca, per purtà un esempiu, ùn avemu micca bisognu di
parechje forme di u cundiziunale. “Farebbe”, “ferebbe”,
“ferebbi”, ferespe” “faria”, “feria”, “fareste” sò cum’è i
pidochji, hè cum’è in a canzona di Zia Agatuccia chì cantava:
Più ne cacciu è più ne ghjunghje
Mi sò insanguinata l’unghje
25
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 26
E forme di u cundiziunale sò listesse: più ne cacciu
è più ne trovu. Allora, prupongu una forma è una sola:
“ferebbe”. Ùn hè micca per dì, ma hè a più ghjusta, è forse
ancu a più bella. Ùn la dicu micca perchè ghjè a meia, ma
perchè chì hè cusì.
Fighjate mi custì, issu Nice-Matin, ùn ci hè nunda,
ùn ci hè. Baccalà per Corsica! Ah! Nantu à Ficarella, facenu
a festa di u pomu. Ùn sò micca perchè. Facianu megliu à fà
a festa di u ficu. È chjamà la “Festificu”. O “Ficu in festa”.
O “Fista in fecatu”. Invece innò: facenu “Festipomu”. Sò
saziu di e so feste. Ne aghju piene e stacche. Festimonti,
Festimare, Festiballu, Festivalle, Festicantu, Festiacqua. Ma
ch’elli festighjessinu l’ultimu! S’ella mi incorna, eo li facciu
Festimerda à tutti!
Mì, mì, mì! Què sì chì hè interessante: un partitu
puliticu vole accoglie novi abitanti pè a Corsica! Bravi!
Felicitazione! Puru puru! Quessi sì chì ci capiscenu. Anu
fattu un dibattitu in Aiacciu: « Quelle population pour la
Corse dans trente ans? Devant une salle comble et en
présence de nombreux élus, des intervenants de haut niveau
ont expliqué comment a été peuplée l’île. Ils ont donné leur
analyse de l’évolution démographique et caractérisé la
composition sociologique du peuplement ces vingt dernières
années ». Dopu cuntinueghja è dice chì dopu l’anni 1960 si
hè stanciatu l’arrivu di ghjente nova per via di e minacce
contru à i pinzuti è parechji si ne sò andati. È finisce dicendu
cum’ellu hè statu messu in pisticciuli u sviluppu di a Corsica
cum’ellu principiava tandu, per via chì sò mancate tandu e
capacità ch’elli anu i pinzuti nantu à tutti i sapè è i sapè fà
chì ci abbisognanu à noi Corsi.
Umbèh! Mi piace u ragiunamentu ma in fatti ùn sò
micca chì pensà. Nantu à u fondu, anu a ragiò in tuttu, i
nostri capizzoni. Hè vera chì ind’è l’anni 1960-1970 ci hè
stata in Francia una mossa di filantrupia strasurdinaria è sò
stati tanti è tanti à vulè vene ind’è a nostra isula solu per fà
26
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 27
li rimpattà u so ritardu, pupulà la, mudernizà la è per dì la
vera, per civilizà la! Ah! Hè una parolla chì piace pocu ma
hè a sola ghjusta. Per civilizà la! Ùn si pò dì, ma quantunque
si pò pensà! I Corsi anu mille qualità è decemila difetti chì
a civilizazione ùn sò s’ella hè veramente scalata nantu à e
nostre sponde. Và bè, ma ùn si pò dì cruda, cusì! Ci vole a
manera. Allora hè propiu nantu à a manera chì l’affare ùn
và ind’è a cunferenza ch’o vi dicu eiu. Sò andati à pena in
furia i nostri capizzoni. A spiicazione casca troppu semplice
pè esse accettevule è accettata. In fatti u prublema hè chì in
generale i Corsi ùn ci capiscenu nunda: pensanu chì una
generazione hè ghjunta quì perchè chì era cacciata da in
altrò, certi altri, strangeri, perchè chì crepavanu di fame in
casa soia, è po chì quelli chì pudianu sceglie sò ghjunti chì
l’attirava u paese, u clima, l’impressione di esse in vacanze
sempre cù un ambiente naturale eccezziunale è po
l’impressione chì l’abitanti eranu pronti à fà li, cum’è
l’auturità, cundizione vantaghjose di vita. Hè per quessa chì
ancu s’ella hè ghjusta, issa cosa ùn si pò dì, cruda cusì.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 28
G.M.Comiti, U salutu di a morte, cullezzione “Nera”.
Aùh! Ùn lu possu finisce, stu libru. Stu rumanzu soi-disant
pulizzeru hè una bella purga. Soi-disant si passa quì, ma ùn
ci si crede. Troppu semplice l’intriga, troppu semplice a
manera di esse è di pensà ch’elli anu i persunagi. Eo ùn sò
tantu praticu di literatura, ma quantunque, s’ellu si ammenta
un locu è l’abitanti chì ci stanu, ci vole chì a psiculugia sia
rispettata. Invece quì, ùn hè micca à bastanza cumplicatu…
cum’è no simu noi, i Corsi! A nostra mentalità, s’è no vulemu
dà ne un’idea à pocu pressu ghjusta, ci vole à dà un colpu
à u chjerchju è tanti altri à e botte, chì osinnò, ùn ci si crede…
Aùh! Hè per quessa chì mi possu sbaglià, ma i Corsi, rumanzi
pulizzeri nantu à a Corsica, ùn ne ponu micca scrive. I pinzuti
sì chì sanu pocu. Invece i Corsi, sanu ma simplificheghjanu
è noi i lettori, ùn ci pudemu crede chì sapemu ch’elli anu
simplificatu.
Bon! À mumenti atterrimu… L’emuzione hè bella è
bona, ma pruvemu à fà i conti. Sò cuscente di una cosa: mi
anu sceltu à mè micca per nunda. Micca perchè ch’o sò
fliccu bonu. Solu perchè sò corsu. Infine, ci vulerebbe
piuttostu à dì perchè chì un Corsu, vistu da luntanu è intesu
cusì da unu chì hè pocu praticu, un Corsu pò passà per un
Talianu. Hè vera: hè stata quessa a mo prima qualità. Eiu
chì sò statu allevatu cù a rantana à pressu à i Lucchesi, è bè,
sò diventatu cumissare perchè chì sò riesciutu à fà mi passà
28
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 29
per un pueta talianu. Parenu fole, ma in fatti tuttu si spiega.
Hè statu in Cruazia. Duie volte. A prima missione mi hà
purtatu in Zagreb à u mese di ottobre, è po qualchì mese
dopu, dinù in Cruazia, ma da a banda di l’isule dalmate. In
u frattempu, sò vultatu in Parigi à analizà l’inseme di
l’infurmazione ch’o avia arricoltu durante u mo sugiornu
in Zagreb. Travagliemu cusì, noi di a pulizza. Pudemu stà
l’anni chì ùn si vede nunda, è po di un colpu, papà! lampemu
tuttu à palesu! Hè chì tuttu hà maturatu, tuttu hè statu
verificatu. Quand’è no pichjemu, pichjemu à colpu sicuru
è chì si ne hà avutu si ne hà avutu!
U nostru patrone, u cumissare divisiunariu Hodier, ùn
face tanti cari di mamma. Cumanda è ùn ci hè più chè à
ubedisce. Mi hà fattu vene, mi hà spiecatu chì u generale
Mladen Spričić, rispunsevule, durante a guerra trà Serbi è
Cruati da 1991 à 1995, di l’assassiniu di decemila civili serbi
musulmani, era sempre piattu in Cruazia è ch’ellu stava à
l’aguattu, cambiendu spessu spessu di agrottu è di piattatoghju.
I primi tempi, anu cridutu di avè lu sculinatu in Rumania,
piattu sottu à l’apparenza di un impiigatu di a Bibbiuteca
Universitaria di Cluj-Napoca, una cità di Transilvania duv’ellu
ci hè un passa è veni cuntinuu di tanta ghjente. A pulizza
rumena l’hà seguitatu ùn sò quantu tempu, hà fattu sapè ch’ellu
era propiu ellu paragunendu cù i ritratti chì li si eranu stati
furniti. Allora, l’anu arrestatu è imprigiunatu. Ma ghjunti à
conti, sò stati ubligati à cappià lu chì ùn era micca ellu. Paria
u so picciu paria. Ma ùn era ellu. Era un susia. L’anu cappiatu,
è anu fattu bè, ma eiu mi malfidu quantunque. Un strangeru
hè un strangeru è eiu aghju poca fiducia cù issa ghjente custì.
Ogni tantu mi dumandu… Rumeni, Cruati, Serbi è tutti quanti,
sò belli è boni, ma qual’hè chì sà…
Da qualchì tempu Mladen Spričić face i centu mistieri
ma pè u più batte pè riunione puetiche in quà è in là,
occasione chì nimu penserebbe à andà à circà ci un militare
29
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 30
chì si ne hè fughjitu pè ùn esse tradottu davanti à u Tribunale
Internaziunale chì ghjudicheghja i Crimini contr’à
l’umanità. In più hà una rete di spie chì u servenu in modu
propiu efficace: parechje volte, i nostri omi sò stati à l’orlu
di inguantà lu, è ùn si sà cumu facenu, ma un so cuntattu u
prevene è ellu scappa. Hè per quessa ch’o mi dumandu ancu
in quantu à i susii, s’ellu ùn hè micca fatta à posta. Cridite
ch’ellu hè ellu in persona, è po hè un altru chì si face passà
per ellu. Sanu di pudè ci la ficcà perchè chì a Francia hè un
paese demucraticu. Allora esagereghjanu è a ci ficcanu cusì.
À Spričić si hà modu à surveglià lu notte è ghjornu. Tutte e
so telefunate, date è ricevute sò ascultate, analizate,
scanerizate… aùh! Ùn ci hè manera: piglia è scappa è ùn ci
hè più! D’altronde a sà è telefonu, ùn ne hà più. Vi rendite
contu, à i nostri ghjorni, senza telefonu, hè propiu segnu
ch’ellu hè reu è culpevule! Trè anni fà, ci era sempre dui
per centu di a pupulazione chì ùn avia telefonu. Oghje sò
zeru per centu. Quantu à dì chì unu chì ùn hà telefonu ùn
esiste. Allora hè più faciule cusì, s’omu si vole piattà…
Ogni volta ch’o mi sò lagnatu, Hodier mi hà fattu piantà,
dicendu chì ci vole à rispettà a lege è i diritti di a ghjente. Hà
a ragiò, ma certe volte mi colla è mi fala è tutti issi susii di
Spričić, mi dicu certe volte chì s’è no eramu à pena di menu
à codice apertu, ùn si senterebbenu cusì siguri… Dice Hodier
l’onore di a pulizza hè l’investigazione. Segondu ellu, ci vole
à entre in issu mezu custì di i pueti nici nicione è aguantà u
tippu à colpu siguru dopu à avè lu identificatu in modu
furmale. Missione delicata, difficiule ancu. È chì dumanda
finezza è forza.
– Vous avez ces deux qualités, Antoni. Alors je compte
sur vous!
Sò cose quesse chì ùn si discutenu. Sapete ch’ella hè
fatta à posta per alliscià vi, ma site cuntentu quantunque!
Hè cusì ch’o mi sò ritrovu in Zagreb, issu ghjornu di ottobre
2000 attavulinatu cun quattru puetesse furestere: una inglese,
30
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 31
una francese, l’urganizatrice, di u lucale di sicuru, è l’altra
ùn sò più. E nostre spie culà ci avianu fattu sapè chì Spričić
si devia affaccà è ch’ellu ùn si malfiderebbe. Era propiu u
mumentu pè inguccià lu.
A più chì facia ride era l’Inglese. Micca a più bella,
ma a più interessante. L’aghju rimarcata spessu. I più chì ti
anu garbu, omi o donne, ùn sò micca sempre i più belli. È
à l’ultimu ùn si feghja più da quentu à pocu quentu. Basta
a primura. È a primura ci era cun quella. Bon, ma lachemu
corre chì hè un altru discorsu quellu di a puetessa inglese
di u garbu ch’ella hà palisatu. È cunfirmatu in issa camera
calda calda ind’è Zagreb ghjalata ghjalata. Puttana gobba!
S’o mi lacu andà à quessa a memoria, aghju da perde ancu
u filu!
– Alè, Antoni, on faiblit pas, on se reprend, cum’ellu
dice Hodier.
In fatti ùn sò s’ellu hà fattu bè Hodier di rimette mi
issa missione in manu. Credu chì ùn sò più quellu, è in più,
avà ch’o mi avvicingu à a Corsica, mi sentu cullà in gola
un’emuzione chì mai più cridia di cunnosce la cusì forte.
Quasi un’angoscia. Una manu chì mi stringhje a cannella.
È ùn mi cappia, innò, ùn mi cappia…
U fattu si stà chì attavulinati in u lucale di l’Unione
di i Scrittori Cruati, ci appruntavamu à passà una seratina
di festa. In fine, di festa… di puesia. À mè a puesia s’o
vogliu esse francu, hè una cosa chì mi face cacà, ma una
volta cusì passendu mi pudia ancu diverte. Allora, aspettendu
ch’ellu spuntessi Mladen Spričić, mi attalentava à fà u pueta
ancu eiu. Ùn hè micca difficiule. Ci sò quelli chì dicenu,
facenu, smanitteghjanu è ùn la finiscenu mai di cuntrastà,
di chjachjarà o di declamà versi ad ogni stonda. È po ci sò
l’altri, calmi, discreti, è ancu muti muti. Questi quì passanu
per più prufondi, è certe volte ancu metafisichi. Mi sò statu
impernatu è zittu è ùn sò statu tantu à capì chì di cuntegnu,
era digià trà quelli rinumati più boni…
31
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 32
Hè strana a sede di l’Unione di i Scrittori Cruati. Hà a
so sala di riunione, a so bibbiuteca, a so osteria. Tuttu hè fattu
da ch’elli si sentinu cum’è in casa, i scrittori. In fatti hè una
spezia di club è ne aghju fattu i cumplimenti à unu di i nostri
ospiti chì hà capighjatu ma ùn mi paria cunvintu tantu. Era
prontu à fà a solita cacciata in quantu à u caratteru di i Slavi
chì ùn facenu vede tantu i so sentimenti, ma l’Inglese si hè
campa da a risa è a Francese mi hà spiicatu, tirendu ùn sò
quantu stuccate da a so sigaretta è mi ne suffiava u fume in
faccia. Avianu betu treminduie ed eranu pronte à cappià si à
veru. Dunque mi disse ch’elli eranu i cumunisti ad avè istituitu
isse unione di scrittori. Ci eranu in URSS stessa è po in tutti
i paesi satelliti. Una bella manera di accumpulà l’intelettuali,
di surveglià li è disgraziatu à quellu chì escia da u suminatu.
Custì a discussione hè venuta animata chì ùn hè micca sicura
chì tutti, ancu trà pueti, sianu felici ch’ella fussi sparita l’unione
suvietica è cun ella, l’efficacità di “surveglianza suciale”
cum’ellu dice Hodier.
Di un colpu si hè affaccatu unu cun trè chì li stavanu
propiu à fiancu. Era ellu. L’aghju cunnisciutu à a prima
uchjighjata. Sarà statu custì in ricunniscenza, sicuramente
per rende si contu prima, postu chì a casata chì u signava
in u prugrama, Sebović, ùn era scritta chè pè u lindumane.
Tuttu currispundia è l’avia studiatu tante volte cù u cumissare
Hodier, issu ritrattu cù a faccia di topu è l’ochji pinzii! Innò
ùn ci era risicu di sbaglià mi. Un omu di nunda, piuttostu
schinchiseccu, chjuculettu è senza trattu particulare. Mi sò
sempre dumandatu cumu sarà chì i mostri si assumiglianu
tantu à l’altri cristiani. Sarebbe più faciule à malfidà si ne
s’elli avessinu qualchì particularità, ùn la sò po eiu: un culore
speziale, una voce sinistra o un brisgiolu chì li crescerebbe
di colpu nantu à u nasu, o una voce chì tirerebbe ughjuli
senza mutivi nè ragione è ch’elli ùn si puderebbenu ritene
di lentà? Aùh! Mancu stampa! Sò cum’è l’altri, cum’è noi
32
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 33
tutti! U nigrume pessimu l’avemu indrentu indrentu è quand’ellu si palesa, l’affare hè fattu. Dunque, era ellu. U generale
Mladen Spričić. À vede lu cusì, un omu cum’è tanti. È si
appruntava à fà u pueta cù u nome falsu di Sebović. U so
colpu era previstu pè u lindumane postu chì in u prugrama
era marcatu pè u lindumane. Ma era eo, Antoni, in situazione di agguantà lu subitu. Ci vulia à decide di accelerà.
Aghju decisu ma ci eranu issi trè à cantu à ellu chì mi frasturnavanu. Dui ùn starebbe tantu à accorghje mi di una cosa
incridibule: eranu corsi! Pueti corsi! Vi rendite contu?
Mancu in burla si pudia dì, ma era veru in tuttu! È u pocu
ch’elli anu lettu di puemi a mi hà cunfirmata… Unu si chjamava Pietri è l’altru Paoli, ma mi sò interrugatu subitu s’elle
eranu propiu e so casate vere…
In quantu à l’altru, quasi subitu aghju sappiutu
qual’ellu era chì l’anu fattu recità di i primi. Nimu u stava
à sente. Si vidia ch’ellu ùn avia tanta nomina. Tonko Lukić
si chjamava. Devia esse unu chì si ficca, chì donu pueticu
oimè! Per via chì hà smanittatu è declamatu tantu è più, ma
u rimore era crisciutu in a sala chì propiu nimu li dava capu.
À dì la franca, u tippu mi hà fattu ancu pietà è durante qualchì seconda mi sò ancu scurdatu di Spričić è tuttu u restu!
Mi sò quantunque ripigliatu à l’istante! Tandu aghju
pigliatu è accesu una sigaretta. Era u segnu cunvenutu cun
l’omi ch’o avia impustatu. Eranu ancu elli in civile. Omatali
di pulizzeri cruati cun certe manone chì parianu battulelli. Di
prima mi era dettu ch’ellu si vidia troppu ch’elli eranu ghjente
di azzione, ma u mo currispundente lucale, u cumissare
Antonović, si hà fattu una scaccanata è mi hà dettu chì u più
di i Cruati li accadia di esse tamanti è furzacuti, in qualunque
parte di a sucetà. – Intelettuali o manuali, s’elli ti inguccianu,
o Antoni, preca ti la bona! è dicendu cusì Antonović avia fattu
l’attu di inguantà mi à u cullettu cù a so manona è si era tiratu
33
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 34
un altru scaccanu da suttrenà u cumissariatu, u carrughju è i
panni pisii di i nuli distesi sopra à Zagreb.
L’omi di Antonović anu vistu ch’o accendia a sigaretta. Anu capitu subitu è senza fà si vede si sò accunciati
duv’elli devianu: propiu à cantu à e duie entrate. Era leccu
Spričić. Ùn pudia scappà. U teniamu puru puru.
Hè statu propiu tandu ch’o aghju fattu una cunneria.
– La première de votre carrière, mais pouvez en être
fier ! Comme cagade, elle est pas mal ! mi hà dettu Hodier
quand’ellu l’hà sappiuta. Hè statu u primu rimproveru veru
ch’o avissi ricevutu in tutta a mo carriera. Mi hà fattu male,
a cunfessu, mi hà fattu male, ma l’aghju accettatu perchè
chì era ghjustificatu.
Ci vulia à lampà si subitu à dossu, ma aghju tricatu per
gode mi issa stonda. In fatti, ci aghju riflettutu tante volte è
sò ch’o mi sò lacatu piglià da l’orgogliu. In fatti, ùn mi sò più
intesu. Pensava di esse à l’orlu di un avvenimentu di distesa
internaziunale. Arrestà un criminale cercu è ricercu da tutte
e pulizze di u mondu sanu. Pò esse ancu ch’o avissi sunniatu
una cria. Un avvenimentu mediaticu! Tutti i telescrittori è
l’agenze di stampa ripetendu listessa nutizia: “Hè statu
arrestatu u criminale di guerra u generale Mladen Spričić!”
È da quale? Eo! Petru Maria Antoni, di l’Ortale di Biguglia,
un paisolu chì ùn hè mancu cumuna ma chì ùn stà daretu à
nisun altru, cridite la puru, per l’ingeniu è l’astutezza! Vi
rendite contu di l’affare! Iè, una cunneria, pensu ch’o mi vulia
gode issa stonda è basta. Hè per quessa ch’o aghju tricatu.
Simu pocu affare cù a nostra vanità. Ancu noi altri pulizzeri,
esattamente cum’è tutti l’altri.
Ci sarà statu in più u prufume di l’inglese. Ùn vi pudete
figurà cumu sò sensibule à l’odori. I muschi. U prufume di
una capillera o di un gestu chì a pettina. L’Inglese si era avvicinata è mi cupria a vampata di u so prufume caldu. L’omi
eranu pronti: aspettavanu u segondu signale cunvenutu:
quandu spengnerebbe a sigaretta. Spričić ùn si malfidava.
34
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 35
L’Inglese mi avia messu a manu nantu à a mio coscia è ùn a
cacciava. A Francese era zuffa è l’urganizatrice mi hà fighjatu
cù un surrisu complice. Dopu quessa, ùn hè stata tantu à dì
ci ch’ella devia parlà cun Sebović chì avianu inseme una
publicazione da curà è ch’ella cuntava di prufittà di issa
affaccata impruvisa per via chì u lindumane Sebović devia
leghje i so puemi è ch’ellu ùn puderia pensà à altru.
– Les bons poètes sont des monomanes ; demain il
n’aura en tête que ses vers et sa prestation. Il sera sourd à
toute autre chose. Il vaut mieux que je le voie tout de suite.
A tout à l’heure !
Hè custì ch’o aghju fattu un sbagliu. Ùn la devia lacà
andà. Ma era siguru ch’elli ùn la ci pudianu ficcà. Allora
l’aghju lacata fà. Hè andata calma calma ver di Mladen
Spričić, ma cansendu si quì è culà, salutendu à unu,
ridichjulendu cù un altru, cum’è una chì hè avvezza di issi
lochi è piglia parte senza frizzione à i rituali di u gruppu
suciale. Eo stava sempre cù a mo sigaretta pisata, nè spenta
nè fumata. Ùn mi rendia più contu è l’altri aspettavanu…
À l’ultimu, hè ghjunta à fà mottu à Spričić.
Mentre ch’elli si basgiavanu cumu s’è nunda fussi, à
l’impruvisu aghju rivistu, cum’è in un lampu di flashes, e
maghjine orrende ch’elle anu spartu e televisione di u mondu
sanu in quantu à e prove di u generale Mladen Spričić:
cadaveri marturiati, ghjente imbruttate, donne crepate in
corpu, criature scapate, bracce è ghjambe tagliate, ghjittati
à i cani è l’ochji, agrancati da un spaventu eternu, di quelli
chì a si avianu francata. Tandu mi sò ripigliatu, ma l’occasione ghjusta era passata.
Parlavanu: a zitella scumbattia è Spričić fighjava a
sala cumu s’è nunda fussi…
L’aghju fighjati tremindui pruvendu à capì qualcusella
secondu cum’elle si muvianu e so labbre, ma ùn ci fù l’arte:
à noi, in a pulizza, ci amparanu à leghje nantu à e labbre, ma
micca in tutte e lingue! S’ellu hè inglese, francese, tedescu
35
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 36
spagnolu o talianu, simu capaci à inchjappà trenta, quaranta
o cinquanta per centu di e parolle barattate. Ùn hè mancu
male. U restu u ci porghje a cunniscenza di e persone suspette,
u cartulare cum’è no l’emu pussutu studià. È po ci hè l’intuizione, u nasu. A manera. Ùn si pò mancu spiicà, à u ghjustu.
Hè u garbu di a pulizza. Ma s’ellu ùn hè inglese, francese,
macaru tedescu o talianu, ùn ci capimu un’acca, ùn ci capimu.
Allora, pensate, u serbu, u cruatu o serbucruatu ch’ellu sia…
Spričić è a so falsetta di puetessa sò stati cusì una
stonda. Facianu quelli chì eranu calmi è sereni. Ma eo sapia
ch’elli cumbricculavanu. Ogni tantu fighjavanu da a nostra
banda è aghju avutu un pressentimentu. Allora quand’ella
hè vultata è si hè dinù attavulinata cun noi, mi sò dettu ch’elli
eranu veramente forti è aghju decisu di entre in ballu. Aghju
avvicinatu u cindaraghju è ci aghju spentu a sigaretta ch’o
ùn avia ancu fumatu.
Pensu ch’elli eranu à capu di i signali cunvenuti cù
Antonović è a pulizza cruata. A vi dicu, anu e so spie chì sanu
tuttu è contru à quessa, hè difficiule à agisce. D’altronde ci
aghju riflessu più di una volta, è veramente, issu Antonović,
ùn sò micca perchè, ma forse era di a cumbriccula ancu ellu.
Ùn ci metterebbe u mo collu à taglià, ma quasi…
Ma hè propiu tandu ch’ellu ci hè natu u parapiglia è
teni da tutte e bande. Spričić hà tiratu un saltu, si hè avvicinatu
à u microfonu è hà mughjatu ch’ellu ci vulia à scappà in furia
chì ci era una bomba è ch’ella devia schjattà da una seconda
à l’altra. In quattru è quattru ottu, tutta l’assistenza era fora,
nantu à a piazza centrale di Zagreb. Andate puru chì sò lesti
i pueti! U scappascappa!Tutti fora in un lampu! À dì la franca,
ci hè nata a cacagliula trà i pueti ed hè per quessa ch’elli si
sò lampati à botte nantu à e porte è falatu e scalinate à quattru
à quattru. Eiu, pè ùn fà mi rimarcà, aghju fattu cum’è tutti
l’altri. Di prima ùn sapia micca. Vistu chì e cunsigne eranu
state di mette mi trà i pueti “metafisichi” per via ch’elli sò
36
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 37
quelli chì parlanu di menu, aghju pensatu ch’ellu era megliu
à mutà locu pianu pianu. Ma vistu chì i metafisichi currianu
à l’usciu ancu più in furia, aghju fattu cum’è tutti l’altri. Mi
sò lampatu à capavanti. In fin di contu, ci simu trovi tutti in
piazza. In fine quasi tutti: Sebović-Spričić mancava à l’appellu è nimu seppe dì duve ellu era chjappu. Cum’ellu accade
di solitu in isse circustanze, ùn ci hè vulsutu à aspettà tantu
per sente à unu dì chì u fascisimu è l’intimidazione ùn
averebbinu nisunu agganciu nantu à a puesia chì a puesia hè
libertà, chì a puesia ùn si pò stà zitta quandu si vole incatinà
a libertà è ch’ellu ci tuccava à fà fora ciò ch’ellu ùn si era
pussutu fà indrentu. Avemu sciaccamanatu è ognunu hà dettu
a soia.
Mi hè toccu ancu à mè. Aghju lettu dui puemi in
talianu scelti trà a vintina ch’ellu mi avia datu Hodier. Ùn
era micca sicuru di mè ma i mo puemi sò piaciuti assai. Hè
tandu ch’o mi sò avvistu chì trà mezu à i pueti presenti ci
eranu ancu dui ghjunti da Corsica! Tenite vi bè: eranu dui
di i trè chì eranu entruti in a sala cun Spričić è li facianu a
scorta. Mi si hè cutratu u sangue è mi sò dettu chì forse elli
avianu induvinatu ch’o ùn era micca talianu, vistu cumu
prununziava a lingua di Dante, à l’usu corsu!
In a nuttata aghju rivistu a falsa, a puetessa
urganizatrice. Cun mè hà fattu cumu s’ellu ùn si era passatu
nunda. À iss’ora custì, cun tuttu ciò ch’ella avia imbuttatu
a puetessa francese si era lampata sottu à a statula di u ban
Josip Jelačić, unu trà i Cruati più celebri di u XIXu seculu.
Hà dettu un puema in francese. Si capia pocu è micca. Mi
sò dettu chì a puesia di u mo paese stava bè, inzuccata cusì
à l’agrottu sottu à un guerrieru cruatu fidatu di l’imperatore
di Austria. Aghju dumandatu à l’urganizatrice di lampà li
un ochju. Mi hà rassicuratu cù una voce alegra è mi hè parsu
ch’ella mi impuntava in direzzione di a puesia inglese chì
mi aspettava cù un’aria chì ùn era da esità. Sò andatu, decisu
à ingolle issu fiascu senza truvà à dì chì a mi avia cerca cù
37
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 38
i mo soldi, per via di a mo vanità. Aghju pruvatu à caccià
mi a stizza fendu l’amore accanitu cun l’inglese. Rosu da a
dillusione è da a rabbia, avia decisu di sottumette mi la chì,
à u fondu, li ne vulia di esse ci stata per qualcosa. À u ghjustu
ùn sapia: e mo esitazione durante a manovra di arrestazione,
issu sintimu di superbia ch’o avia intesu in mè devianu esse
per via di a presenza di isse donne à cantu à mè. Allora, ella,
devia pacà. Mi sò scatinatu. Ella ancu di più. Allora à
l’ultimu hà vintu ella è mi sò arresu, fiaccu è inghjuliatu.
Mi sò vestutu è sò andatu pè issa piazza oramai viota.
U tempu era ghjalatu. Mi sò cutratu e visciare è aghju
chjappu un bellu catarru. Sò vultatu in a mo camera ma ùn
aghju pussutu chjode l’ochju chì mi sò passati centumila
affari pè u capu: è s’elli sapissinu quale era in veru, è s’elli
fussinu stati incaricati di surveglià mi, è s’elli circavanu à
entre in a mo camera è accucculà mi senza testimone? Aghju
stanghittatu a finestra, messu trè carreghe davanti à a porta
è sò statu cusì, à pistola in manu è l’ochji spichiti, tutta a
santa nuttata.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 39
U tippu quallà, u si sbuchja u giurnale! Hè un’ora
ch’ellu ci hè nantu! Mi dumandu tamanta passione pè un giurnale viotu o quasi… Ogni tantu pesa u capu, feghja in direzzione di quelli chì sò in listessu rangu chè ellu, è po ciumba
dinò in a so lettura… Basta ch’ellu ùn mi guardi à mè! Hà
l’ochju scemu… basta pocu à esse annuchjatu, oghje ghjornu!
Fora di l’affare di u raportu nantu à qualità di
l’insignamentu in Corsica, ùn ci hè nunda! Ne parlanu tutti
è merà, ancu quì, a dice Nice-Matin. L’ispezzione generale
di l’Educazione Naziunale face un raportu è dinunzia u
lasciacorre di tutti, a demissione di una sucetà sana sana:
l’insignanti sò gnoccari è corci, i parenti ùn si sanu fà teme
è i zitelli sò più pronti à andà à a plage chè di ascaldà i
banchi di a scola duv’elli ùn futtenu nunda. Allora ci vole
à sente l’ughjuli ch’omu tira di tutte e parte. Ma anu modu
à mughjà, a verità si cunnosce. Dicenu ch’è no simu più
corci chè tutti l’altri, ùn la vulemu ricunnosce, ma hè più
chè vera. U rettore di l’Accademia hè un tippu astutu: hà
dettu ch’ellu facia cunfidenza à tutti l’insignanti, ma a so
manera di ragiunà hà cunfirmatu u raportu.
– Prufittemu ne per migliurà ci, hà dettu, è a si hà
cacciatu contru à u giurnale chì hà publicatu a nutizia di issu
raportu. Da a parte di a pupulazione si ne hè intesu di tutte!
I sindicati di prufessori anu dettu ch’ella era colpa di u
guvernu chì sminuisce i posti à i cuncorsi di riclutamentu.
39
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 40
I sindicati di parenti anu lacatu capì ch’ella era colpa di
l’insignanti chì sò più à spassu chè in scola. Un altru
sindicatu di insignanti, più cunservatore, hà lacatu capì
ch’ella era colpa di i parenti chì ùn danu più nisuna
educazione à i so figlioli. Eiu, figlioli à a scola ùn ne aghju
più, ma unepochi di scapochji minati quandu ci vole è
cum’ellu ci vole pensu ch’elli ùn anu mai fattu male à nimu!
I soli chì ùn si sò intesi sò i sculari, à puntu perchè
chì ùn sò più nè in casa, nè in scola. Aùh! Si hà modu à dì
è si hà modu à fà, ùn ci hè più nè parenti nè insignanti.
Andate puru, povera Francia!
U tippu chì leghje à Nice-Matin, quallà, hè propiu un
omu sfacciatu! Ci vole à vede cum’ellu feghja u rangu à
cantu à ellu: a donna, u so maritu, l’altra cù u so telefonu
– quessa ùn hè corsa, si vede! – è ùn ci hè nimu chì li dica
ch’ella hè difesa chì pò imbruglià a navigazione. È po feghja
ancu l’altri trè! Hà una ghigna, issu tippu, chì mi pare di
ricunnosce lu… L’averaghju vistu in u giurnale, chì osinnò,
ùn vecu micca…
Ùn ci hè propiu nunda in issu giurnalacciu di merda:
alè, avà, les éoliennes! Torna à Vignale chì hè un bellu paese.
Li hè venuta a scimizia di les éoliennes! Ùn si parla più chè
di quessa: “Les éoliennes è a descetteria”! U mullizzu è u
ventu! Aùh, a vi dicu ch’è no simu intuntiti à veru. Allora
ci vole à sente li, sia quelli chì sò contru cum’è l’altri chì
sò à favore. Sò accaniti da e duie parte. Eo, ùn pigliu pratesa
per nimu ma quantunque, tuttu issu mullizzu, soca s’è no
ùn lu brusgemu, soca u ci emu da fà falà?!!
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 41
Ecco… l’aereo oramai non starà tanto ad atterrire in
Poretta. Riconnosco tutto. Lo stagno. Queste isole maravigliose che non ho mai visitate benchè siano così vicine:
Capraia, Elba e Monte Cristo… Sembra una cosa strana di
pensare che sono terre italiane queste isole. È vero che, visto
da questo aereo, con tutta la distesa del mare e le coste della
Corsica e della Toscana, quale può dire dove passa la frontiera?
Ci ano sempre fatto vedere le frontiere sulle mappe è si vedono
bene queste linee intermittente, in modo che ce l’abbiamo
stampate nella mente è vengono evidente come il mare, la
terra, il sole… Ma per noi Corsi, quando siamo sul campo,
sul mare, le belle linee rosse, ma dove passano? Dove sono?
Presto ritroveremo la nostra casa e le nostre abitudine
ma questo viaggio che abbiamo fatto in Italia starà per
sempre stampato nella mia mente e anche nel cuore!
Una carciula! È strana: mai averebbe pensato di sentire
tanta emuzione videndo una carciola! Ho aspettato quasi
settanta anni per scoprire il luogo dove ho visto il giorno e
questo, è una carciula! Giorno, à dì la franca, in quella tana,
si ne vedrà pocu. Hè un luogo buio è cieco. È il posto giusto:
il posto della miseria. La miseria sotto il lume chiaro non
va bene, ma la carciula che ho visto lì, credo che non ci sia
posto più vero per la nostra miseria di famiglia.
Io sono nato nella miseria. Ma sono nato quallà è mi
face emozione quantunque. Adesso dobbiamo atterrire.
41
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 42
È una cosa strana. Ho sempre considerato di essere Italiano,
non Corso, ma oggi non sò più. Prima, pensavo in italiano,
ma subitu quando mi ne accorgeva, non voleva continuare
in questo modo. E allora, pensavo corso o pensava francese.
Uguale uno e l’altro. Ho fatto cosi per tutta la mia vita.
Tutto è cambiato l’anno scorso quando un giorno di
estate, al momento del calore forte in cui facciamo la siesta,
ho sentito urtare alla porta. Vado, apro e mi ti vedo uno che
mi abbraccia con emozione e mi dice di essere il mio cugino,
figlio del mio zio, il fratello del mio padre. Questo picchietto
tan! tan! tan! di estate alla porta mi hà cambiato tutta la vita
e se voglio dire il vero mi hà cambiato anche la mente e la
lingua. Si ridono di mè ma non fà niente. Sono convinto di
recuperare un poco del mio quando parlo la mia lingua. Anche
se non è corretto il mio parlare. Anche se vedo benissimo che
no ho veramente recuperato l’uso dell’italiano, sento il
bisogno di parlare in questa lingua scordata tanti anni. A l’inizio, quando ho riscoperto di essere italiano, ho pensato sarebbe
facile e quasi automatico riprendere la lingua scordata. Ma
al momento stesso che parlo sento certe cose non sono italiane
ma copiate dal corso, ma anche spesso dal francese. Ma non
fà niente è voglio continuare in questo modo. È veramente
una cosa strana: più l’aereo scende e và per atterrire sulla
terra corsa, più sento la necessità di occupare tutta la mia
mente con l’italiano.
Noi, in Italia non eravamo andati mai e loro, i cugini,
per tanti anni non eravano venuti in Corsica. E allora si
sapeva delle famiglie, ma non ci conoscevamo di persona.
Qualche giorno dopo la visita del cugino, siamo andati anche
noi a renderli questa piccola visita in Pistoia. Con le nave
rapide da Bastia à Livorno sono trè orette di viaggio. Una
passeggiata. E questo viaggetto mi hà messo la revoluzione
nell’anima. In Pistoia, sono arrivato sin’à l’età di settanta
anni senza avere mai avuto l’occasione di andarci. Babbo
42
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 43
è Mamma ci ano sempre detto ch’è no dovevamo pensare
prima tutto à l’integrazione. A dicevano con gran rispetto,
la parolla. L’integrazione. Questo termine mi sembrava senza
consistenza. Una astrazzione. Ci dicevano anche che
dovevamo esse riconnoscenti riguardo al paese che ci aveva
accolti così bene. Avevano avuto subito il loro posto trà
Corsi è Francesi che stano quì. Dicevano sempre che s’elli
erano emigrati da Pistoia, non era per nutrire la nostalgia di
u paese dove non avevano pussuto stare e costruirsi una vita
di lavoro e di felicità. Hè pessima la miseria quando si è
molti in famiglia. Pistoia è un bellu loco, tanto più à l’epoca
quand’elli ano spaisato è ch’elli sono venuti in Corsica. Era
in u 1935 è sono nato io qualchì mese prima ch’elli fossero
sbarcati in Ajaccio. Hanno subito trovato da lavorare e,
lavorendo giorno e notte, hanno pussuto allevare la famiglia.
Noi abbiamo sempre abitato ad Ajaccio. Abbiamo
fatto sempre una cosa sola: lavorare, lavorare, lavorare. Non
la connosco veramente, questa isola dove sono venuto
bambino e dove abito da sempre, eppure mi è così familiare
in tutti i suoi posti. Anche se non ho avuto l’occasione di
viaggiare in tutte queste città e paesi che mi piace fare sonare
il nome: Cervioni, Corti, Ghisonaccia, Bonifacio, Verdese,
Loreto è tanti, è tanti…
Il nostro padre ci hà racontato tante volte le vicende
che lui hà connosciuto andendo da un paesino a l’altro
facendo il suo mistiere di coltelliere. Non sono mai venuto
quì, ma ho l’impressione che ho sempre conosciuto questo
posto. Babbo un giorno o l’altro, sicuramente ce l’avrà
discritto ed evocato contando una passata accaduta nella
pianura di Biguglia o sulle creste che stanno sopra lo stagno
di Chiurlino. È questo lo stagno. Lo chiamano anche stagno
di Biguglia. È questo. In tempi di una volta lo chiamavano
Chiurlino. Mi piace molto più di Biguglia. Il proverbio non
è giusto. Dice Biguglia Biguglia quando ti vedo mi
santavugli. Non è giusto perchè questo posto è bellino.
43
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 44
Il mare, lo stagno, è subito dietro, la montagna. Iddio l’hà
messa lì per la bella figura. Non ci è un altro posto al mondo
dove l’acqua di un stagno può riflettere la massa scura di
una montagna è tutta la macchia che cresce nanto.
È una cosa strana. In Biguglia ci abbiamo il cugino
Mario che stà in questo paesino. Un cugino carnale non è
un parente lontano. Dice bene il nome. Cugino carnale.
Lo stesso sangue è medesima carne. I dui fratelli eravano
di Castelgrande e sono venuti à abitare la Corsica. Il mio
padre ad Ajaccio è il suo fratello, Pantaleone, è venuto quì.
Tutti l’altri, fratelli è sorelle, non hanno spaesato. È per
questo che un pezzo della nostra famiglia è diventato corso
è l’altro è fermato italiano sempre. È bene così. Siamo
contemporaneamente differenti e listessi.
Il mio padre hà fatto un mistiere duro. Nessuno lo
voleva fare. Oggi questa attività non usa più, o allora è diventata una cosa di lusso, per la gente borghese che prezza le
cose fatte alla mano da artigiani che seguono le tradizione
del bel fare à modo antico. Mio padre era… credo che si
dica coltelliere in italiano, ma non sono sicuro di questo
eppo ho alla mente la parola corsa “arrutino”. Vedremmo…
babbo aveva un carretto che lui portava e dove ci aveva tutti
gli attrazzi del mistiere è per lo più ci aveva la macina di
granito che serviva à arrutare le lame di tutti i ferri dei contadini. Allora lui andava caminendo à paesi è non mancavano
di portarli tutto quello che avevano bisogno la gente per le
loro faccende cotidiane: trisori, coltelli, zappe, piole e tutti
i strumenti della campagna. Come gli abitanti vivevano per
lo più da quello che potevano tirare dalla coltivazione della
terra, l’aspettavano è lo desideravano. I ragazzi si tenevano
di fronte alla chiesa da dove si vede tutto lo stradone che
salisce sulla costa è così vedevano il mio babbo venire e
tornavano correndo nel centro dello villagio e urlavano:
“L’arrutinu, eccu l’arrutinu” è i paisani scendevano tutti al
44
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 45
suo incontro sulla piazza principale dello paese. Era, per
dirlo così, un momento festivo. Per consequenza il coltelliere era una persona gradita e rispettata in tutto per tutta
questa gente onesta e degna.
Babbo una volta ci hà anche racontato una cosa che li
era successa in tempi dei banditi corsi. Nella montagna tra
Biguglia e Furiani era alla macchia un bandito non fiero e
umano come eravano al solito questa gente andate fuori dalla
società per una causa di onore, ma uno pronto à fare tutte le
malfatte pur di appropriarsi i beni altrui. Colla minaccia del
fucile prese à mio padre tutti gli strumenti del lavoro: la
macina, il carretto e anche il suo cappotto. Non si capisce che
cosa lui voleva fare con questi strumenti cosi particolari dello
coltelliere. Forse lo faceva solo cosi, per dispetto. Ma quando
gli abitanti vidino questo danno, si misero in cerca dello ladro,
lo ritrovarono e lo costressero a rendere tutto quello che aveva
rubato, e di domandare scusa al mio babbo. Non voglio più
ricordare tutti gli dettagli che lei ci racontava, perchè mi è
sempre poco piaciuto di sapere le pene che si fanno subire
alla gente e, pure se si trattasse di uno che l’aveva meritata,
la punizione mi faceva orrore. E sentendo quanto il mio babbo
si ralegrava raccontando il castigo subito dal bandito sulla
piazza del paesino, con presenza della popolazione intera, mi
faceva male e un sentimento di vergogna mi prendeva il cuore
e l’anima. Ho sempre preferito sentire tutto il resto più che
questa passata del bandito punito. Iè, ma và bene, tutto il resto
non è niente più di quello chè tuttognuno ricorda pensando
alla sua scorsa vita e anche a quelli giorni di tutta la popolazione dell’isola. Perchè si crede che la gente fosse differente,
ma questo è un’illusione. Non è vero. In fatti siamo tutti listessi
e la differenza, l’abbiamo inventata sulla base di un errore.
Lo stesso sempre. Ripetuto all’infinito.
È vero che non è mai facile di percepire le cose giuste
come sono. L’altra sera, quando hà vinto l’Italia al calcio,
45
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 46
non ho riflettuto niente e sono uscito di furia, come un
diavolo uscito dalla scatola. La gioia era immensa di vedere
l’Italia vincere. Francia-Italia allo calcio è sempre una cosa
spettacolare. Sono grandissime le squadre è famose per tutto
il mondo. Allora sono uscito sul balcone della mia casa è
ho sparato ùn sò quante volte nel cielo della notte e mi
sembravano queste sparate un scaccano di disprezzo verso
la squadra vinta, ma anche di più di piacere e di allegrezza
forte per la valorosa squadra che aveva vinto e così, ingrandava l’orgoglio italiano. Mi sentiva, à questo momento,
italiano come non credeva di esserlo stato mai. Mi sentiva
un po’vergognoso di lasciare spargere la mia gioia in modo
così violente in la notte serena, senza pudore alcuno. Un
momentino dopo, scoppi di fucili, deflagrazione ed esplosione di ogni sorte empiivano l’aria. Allora mi sentii di un
colpo tutto freddo e preoccupato. Questa mia allegrezza
aveva un senso, a dispetto della riserva della mia moglie la
quale aveva tentato di ritenere il mio braccio è le sparate,
anche dicendomi che sarebbero queste fucilate in qualche
modo insulto per tutto il vicinato addolorato dalla disfatta
della squadra nazionale, che la cortesia e la delicatezza
commandavano una maggiore discrezione e, per consequenza io doveva spingere la finestra e chiudere tutto, senza
utilizare le fucilate per manifestare la mia gioia. La sentiva
anche pronta a dirmi la sua solita lezzione sulla forza
dell’emozione molto più grande e profonde quando l’uomo
le sà temperare e ritenere, ed è per questo che mi era lampato
sul balcone con maggior forza e determinazione. Ma adesso
tutto era bloccato: la gioia era diventata perplessità, dibattito interiore ed interrogazione. Ma che cazzo era questa
esplosione universale di allegrezza notturna? Effettivamente,
sù tutti i balconi, à tutte le finestre dei casali, in tutte e vie
del vicinato, una popolazione intera festeggiava la vittoria
dell’Italia.
46
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 47
Allora io, stupito è trasportato dalla consapevolezza
subitania che mi rivelava la presenza di tanti compatriotti
inconnosciuti da mè, messi à gridare: “Evviva Italia! Evviva
Italia”, ma subito capii come aveva sbagliato. L’esultare dei
miei vicini non risultava da l’amore per l’Italia, ma dal
piacere di vedere la squadra francese dominata. Finirono di
convincermi i comenti severi che flagellavano l’aria e
suonavano come le deflagrazione.
Comunque, è una cosa rara vedere un uomo che considera la gente in modo così insistente! Fa quello che lege,
ma da vero, non lege. D’altronde questo Nice-Matin, si lege
in un colpo d’occhio. Invece lui lo lege da che no siamo
partiti. Credo che surveglia qualcuno… Da vero, certi
sguardi non mi piacono: annocchiano la gente! Questo
signore è occupato dalla lettura ma quando alza la testa, ho
notato che subito il suo sguardo và sù nella direzione delle
persone che sono vicino: la donna, il marito, l’altra donna
– se non sbaglio questa ragazza agitata non è corsa, non so
perchè ma so che lei non è corsa – e un poco dietro, le trè
personne che sembrano emigrati dall’este se vogliamo tenere
conto del loro vestito…
L’esplozione di gioia contro la squatra francese non
và bene. Il sport deve stare fuori del discorso politico. Non
acconsento questi eccessi. Ho subito richiuso le persiane
della nostra casa è abbiamo spento tutti i lumi dell’appartamento. La festa i Corsi l’hano portata durante la notte
intiera.
~
~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 48
Quì sottu, propiu piattu da l’ala diritta di l’aviò, ancu
à ochji chjosi, u ricunnuscerebbe. Hè u mo paese! Muratu.
Ci hè centumila detti nantu à Muratu, ma tutti falsi. Allora
mi ne sò scurdatu! A ghjente di Muratu sò tutti sempre state
ghjente bè, rispettose di l’altri è assai cultivate. S’o vogliu
cità tutti i sgiò di dimensione naziunale è internaziunale, mi
ci vulerà meza ghjurnata! Allora ùn ne dicu mancu unu…
o innò, tè, unu basta à dì tuttu. Raoul Leoni! Ùn vi dice
nunda? Sigura, site troppu giovani…
Muratu hè sempre in discussione per sapè s’ellu hè
in Capicorsu o innò. S’omu ùn ci mette micca chjuccaghjine,
hè una cosa chì và cù i so pedi. Muratu, non solu hè in
Capicorsu, ma Muratu hè Capicorsu… Mi spiecu: basta à
piglià una carta o fighjà pè u purtellinu di l’aviò è si vede:
Muratu hè à a nascita, à u pede, à l’iniziu di u Capicorsu.
Partendu da custì Capicorsu fila à nordeste è più và è più li
impuculisce a terra. À l’ultimu hè strettu strettu: Macinaghju,
Tuminu, Barcaghju, Ersa da l’altra parte. Ete capitu chì tuttu
pianta custì: subitu dopu ci hè u mare è u scogliu seccu di
A Giraglia. Chì osinnò, ci vole à dì chì in tempi passati
Capicorsu era ligatu cun Capraia, Elba è Monte Cristo, è po
l’altri isulotti lucchesi chì ùn mi ricordu mancu u nome!
Capicorsu appiccicatu à l’Italia?! Siamu serii per carità.
In realità, a basa, u ceppu, u fundale, l’origine originale di Capicorsu à cullà – è di a Corsica sana à falà – hè
48
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 49
evidente è ùn si discute: l’ombilicu di l’esse corsu hè Muratu.
A sò chì hà da dispiace à tutti i campanilisimi, ma ùn si pò
dì altru.
– Innò, u campanilisimu hè una parolla chì indrentu
ci hè una metafora. Ùn vole micca dì chì a ghjente sò closce.
Significheghja ch’elli anu dificultà à cunsiderà u mondu, à
francà i limiti di ciò ch’elli cunnoscenu, è ch’elli si stanu
più vulinteri tutti accumpulati sottu à u so… campanile di
a chjesa patrunale.
Capicorsu hè cusì sputicu chì si pò quasi dì ch’ellu
hè un’isula da per ellu. Isse duie parte da una banda è da
l’altra, ognuna cù u so rilievu è u so liturale particulare, una
più ripa è l’altra più pianura, si chjamanu è si rispondenu.
In un certu modu a pupulazione di u latu urientale campendu
sempre cù a cuscenza ch’ellu ci hè un altru latu, uccidentale di a vita, è viciversa, à pocu à pocu i Capicursini di
Levante è di Punente si saranu ancu scurdati chì tutta a vita
umana ùn era cuncentrata in issa muntagna ficcata à mezu
mare. Hè vera chì, sia quand’è vo passate à pedi longu a fila
di e sarre, sia rentu à e coste in battellu o allora cum’è avà
in aviò, l’idea si impone da per ella, cum’è un’evidenza
geugrafica – mancu male, sta cacciata custì, a mi notu è,
ritravagliata, a puderemu ancu dà cum’è pruverbiu: “L’idea
si impone da per ella, cum’è un’evidenza scritta in a geugrafia”, o “Si impone da per ella l’idea, cum’è un’evidenza
geugrafica” o allora, caccendu a prepusizione “Evidenza
geugrafica, si impone da per ella l’idea!”, bon! Lachemu
corre per avà, ci vole à pensà ci torna!
Hè issa cuscenza di esse arrimbati sempre à una
muntagna o impuntati ver’di una ripa chì hà datu à
Capicursini issu caratteru chì i face ricunnosce puru trà mezu
à una folla di ghjente differente. Anu una voglia di viaghjà
chì i si manghja è, quandu elli si ne sò andati, anu un focu
à dossu chì i si cunsuma: l’amore immensu di i lochi lasciati.
49
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 50
Ùn contu micca fole. Sò cose chì tuttognunu sà, è po ci sò
e lettere, a currispundenza. L’archivii sò pieni di tutti i scritti
di issi Corsi chì sò partuti à circà furtuna pè issu mondu è
po scrivianu à quelli chì eranu firmati in paese.
Ci vole à sente certi emigrati in e parte più luntane di
u mondu cum’elli scumbattenu cù i soi firmati in Corsica
propiu cumu s’elli ùn fussinu spiccati. U più ch’elli dicenu
hè di palisà a so situazione vera per via chì i so paisani
credenu propiu ch’elli vincenu i soldi à ghjittera. Allora issi
disgraziati provanu à fà capisce chì unepochi sò stati e
vittime di l’illusione è i sogni chì sò quelli di tutti l’emigrati partuti à fà furtuna. Hè vera chì in paese ùn si ritene
chè e riescite di quelli chjamati l’Americani è vistu e furtune
accatastate da certi, hè difficiule à pensà chì a più parte strazieghjanu francatu u mare cum’elli straziavanu da mare in
quà. Spessu dinò ammunestanu i fratelli chì sò firmati cù i
parenti vechji è li ricumandanu di curà li cum’ellu sende
cun ghjente invechjata è chì si sò spinnati pè i figlioli!
Quelli di e nostre parte capicursine u più sò andati à
circà furtuna pè isse Meriche è hè evidente chì u nostru paese,
Muratu, si hè illustratu cù i successi splendurenti di i so figlioli.
Ùn vi dicu micca e piantazione di caffè, caucciù, alimee chì
purtavanu nomi è casate corse è chì in gran parte i portanu
sempre. Vi hè accaduta di beie ne Coca-Cola? È bè! hè un
Muratincu chì l’hà inventatu… iè, un Muratincu, un certu
Mariani. Senterete dì ch’ellu era di Peru Casevechje, ma hè
una fughjichja! È postu ch’è no parlemu di quessa, ramintemu chì ancu Cristofanu Culombu è Napuleone eranu nati
in Muratu! Paoli è Sampieru innò, ma quessi sì! Aghju i
ducumenti chì ne portanu a prova ferma è sigura.
Ci sò dinò tutti i Muratinchi chì anu avutu un distinu
puliticu di livellu più altu in i lochi duv’elli si eranu stabiliti. Credu l’esempiu più parlante ch’ellu sia Raoul Leoni
chì hè diventatu presidente di u Venezuela…
50
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 51
A manera ch’ellu mi guarda u tippu quallà, cù u so
Corse-Matin spartu mi piace pocu! À mumenti vò è li facciu
capisce u galateiu! Ci vole à esse prudenti chì certi sguardi,
ùn vi ne accurghjite micca, vultate in casa è ùn vi sentite
tantu bè! Avete a frebba! Basta pocu à esse annuchjatu,
merà! Ciò chì mi ritene hè ch’ellu ùn fussi qualchì Muratincu
è mi averà ricunnisciutu… hè vera chì mi pare di avè lu
digià vistu… hè capace ancu à esse un parente… allora
stemu zittu è… aspettemu…
U più bellu hè chì in u 1963 quandu Leoni si hè presentatu candidatu à a presidenza di a Republica di u Venezuela,
l’altru candidatu bè piazzatu era corsu ancu ellu ! Un Pietri,
un certu Ulsar Arturo Pietri, esattamente ùn la sò… ma credu
di Muratu ancu ellu! Ùn parenu fole? Dui Muratinchi candidati ! À mè ùn mi stona micca. Pietri ùn sò ciò ch’ellu diventò
dopu esse statu battutu da Leoni, ma di Raoul Leoni vi ne
possu parlà ore sane. Per duie ragiò: una chì hè un presidente chì hà marcatu a vita pulitica è l’avvene di u Venezuela
è segonda, perchè chì hè ghjuntu in Muratu in u 1969, dui
anni prima di more. Hè custì ch’o l’aghju scontru è ch’ellu
mi hà chjappu in amicizia. Mi cunniscia di reputazione…
Quand’ellu hè sbarcatu in Puretta hà dumandatu subitu s’o
ci era in paese. A prefettura hè stata male perchè chì ùn
avianu previstu nunda è ùn mi avianu prevenutu. Hè vera
chì ùn aghju mai allisciatu nè i prefetti nè i puliticanti. In
più da Muratu, si pò mette in periculu a deputazione in
piazza. Allora si capisce ch’elli avessinu pruvatu à piattà
l’affare. Ma Leoni hà dumandatu è sò stati belli ubligati à
fà mi vene, è à scusà si! Mi hà fattu piacè di cunnosce à
Leoni. Era un tippu bè. Un presidente di grande statura. Mi
hà dettu subitu ch’ellu avia una cunfidenza tutale in mè è
l’aghju ringraziatu cù una cria di emuzione. U prefettu è u
deputatu Zuccarelli facianu una ghigna chì ùn vi dicu micca.
Hà dettu ch’ellu mi vulia parlà in cunfidenza è ci anu lasciatu
51
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 52
soli. Ci simu rivisti ùn sò quante volte è dopu, mi hà scrittu
regularamente. Tengu tutte so lettere è l’aghju depusitate in
un cascione à a Banca di Francia. Quand’ella sarà l’ora, e
publicheremu chì interessanu a vita di Muratu, di a Corsica
è puderanu schjarisce una bella parte di a pulitica mundiale.
Mi hà cuntatu a so vita è fattu certe cunfidenze chì
s’o e publicheghju, ùn vi dicu micca a publicità ch’elle ponu
fà per Muratu è a Corsica in generale. Ma pè a publicazione,
videremu… in u sensu chì ci vole ch’o fussi siguru ch’elli
ùn cambieranu nunda à ciò ch’aghju da dì. Perchè chì i giurnalisti ci vole sempre à malfidà si ne! Vi facenu dì ciò ch’elli
volenu elli!
Era un tippu bè, issu Leoni, semplice è generosu. Per
mè, l’idea ch’o ne ritengu hè quella di una scultura duv’ellu
hè rapresentatu abbracciatu cù a so moglie Carmen América
Fernández. Certi nomi! America… Ùn era predestinatu ùn
era? U fattu si stà chì sò tremindui immurtalizati cù un’attitudine veramente d’ind’è noi! Era avucatu di mistieru ed
era natu u 26 di aprile di u 1905 in u statu di Bolivar duv’ellu
era sbarcatu u babbu, Clemente. À issa epica custì i Corsi
partianu à battellate è i Muratinchi, ùn ne parlemu. À tempu
à Clemente si eranu imbarcati Ernestu, Ghjambattì è Paulu.
Unu solu era firmatu in Muratu: Dumenicu. À ciò chì pare
u babbu di Raoul, Clemente, era scappatu chì si era liticatu
cù un militare è li avia sciaccatu una tribbia chì l’avia lacatu
per mortu. Sarà ma ùn caccia nunda à l’idee è a vita di u
figliolu chì sempre sempre si hè oppostu à e tendenze fasciste
chì ogni tantu venianu à scuzzulà a sucetà di u Venezuela.
Avucatu, membru di un gruppu prugressistu chjamatu a
“generazione di u 1928”, purtò sempre a lotta contru à i
dittatori in u so paese è fece un partitu chì u nome dice tuttu:
“Acción Democrática”. Durante una trentina d’anni prima
di esse elettu à a presidenza, u truvemu indiatu in tutte e
lotte suciale è pulitiche. Più di una volta a so indiatura li
52
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 53
custò a prigiò o l’esiliu, spessu d’altronde in qualchì isula
di issi cuntorni! A vi dicu ch’ellu era predestinatu!
A Corsica, ùn si ne era mai scurdatu, ma cun ciò
ch’ellu avia da scumbatte quallà, ùn ci hè da stupì si ch’ellu
avessi aspettatu à l’ultimu per pudè ci ghjunghje. In particulare quand’ellu hà avutu u pudere sanu sanu, da u 1963
à u 1969, chì era statu elettu presidente di a republica.
Peccatu per noi…
Subitu compiu issu mandatu primurosu, hà vulsutu
vene in Corsica. È l’hà fatta! Hè statu in u 1970. Tandu hè
statu propiu un terramotu di gioia è di fiertà. Ùn vi dicu
micca noi, Muratinchi, ci sentiamu purtati à e stelle. Tutte
e paisane si sò fatte fà à chì a permanente è à chì l’indéfrisable è l’omi, cuntenti matti, anu dettu à e so moglie ch’elle
li parianu intuntite propiu!
Bon! Raoul Leoni hè venutu è dopu i saluti à l’ufficiali, hà dumandatu à pressu à mè. Ùn mi sò micca fattu
pricurà è sò affaccatu. Mi arricurderaghju sempre. In piazza
à u paese, ci tirava u ventulellu di u Rinnovu. Cascava bè
chì eranu anni di bullore, dopu à tanti assalti ch’elli avianu
pruvatu à fà, à l’appiattu, contru à u Populu Corsu.
Tuttognunu si ricorda di quellu raportu secretu di u Hudson
Institute chì presentava, trà unepoche soluzione per salvà è
prumove l’ecunumia corsa, un’immigrazione di più di a
metà di a pupulazione isulana di tandu! Hè statu u signale
di a rivolta contru à u culunialisimu assassinu è di u ripigliu di a Lingua è Cultura Corsa. Ùn eramu tantu luntanu
nè di a passata di e Fanghe Rosse di a Montedison chì venia
à lampà e so merde impestate nantu à e Nostre Coste nè di
quella infrebbatoghja chì ci pigliò in Aleria è chì, segondu
mè, ùn hè ancu propiu calata.
Muratu era calmu calmu issa matina custì. Eo era
impressiunatu chì ùn vi possu mancu dì. Hè entratu u sgiò
Leoni. Subitu affaccatu, mi sò dettu ch’ellu avia tuttu corsu
nantu à sè: a taglia ragiunevule, u cuntegnu misuratu, a
53
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 54
faccia aperta è a parolla mudesta è benigna. È po issu sguardu
intelligente è vivu cum’è no avemu noi tutti, pieni ch’è no
simu di l’amore patriu è di tutti i prugetti ch’è no almanacchemu ad ogni stonda, micca per noi stessi innò, ma per
l’amor tremendu di a nostra Nazione. In giru ci avia i soi,
tutti l’ufficiali, i so cullaburatori ch’ellu si avia purtatu à
pressu, u prefettu di Corsica, un culunellu di gendarmeria
chì fighjava da tutte e bande, u merre – mi hè ghjunta a risa
chì vestia u so custume di u matrimoniu, oramai strettu in
curreghja – è po u so cuginu Ernestu è tutti i Leoni di Muratu
chì ùn sapianu cumu tene si vistu a sulennità di a circustanza… Eranu andati ricevuti in u Palazzu presidenziale,
ma avà era un’altra cosa. Dopu e solite salutazione è formule
di pulitezza varie, Raoul Leoni hà fattu capisce ch’ellu vulia
stà solu cun mè è ci anu lasciatu…
Hè statu tandu u principiu di una seria di interviste è
di currispundenza chì anu marcatu a mo vita in sempiternu.
Hè propiu custì, in issi dialoghi infrebbati di sputichezza è
di avvene, ch’o aghju pussutu misurà ciò ch’ellu hè capace
à purtà à l’Umanu u Spiritu Muratincu.
U presidente hà avvicinatu a so sedia di a meia è di
colpu, si hè messu à parlà. Ùn vi dicu micca a surpresa: in
corsu, d’ind’è noi, parlava… Hà capitu à a faccia ch’o facia:
– Innò chì ùn ci hè da stupisce si per nunda. Hè una
lascita sacra, issa parlata muratincu schjappata. Hè statu
Babbu. Ùn hà vulsutu ch’ella si perdissi… Hè una lingua
santa… Ci vene da i tempi più landani è ci parla a voce di
l’Antichi.
Ùn dicu micca l’emuzione chì mi pigliò sanu sanu
sentendu u muratincu di una volta, forse più cunservatu di
fora, luntanu, chè quì duv’ellu hè statu sempre duminatu in
cuntattu cù a lingua di u statu, u francese è po u talianu. Ma
Leoni cuntinuava:
– Sò statu troppu luntanu da i mo lochi: a Corsica,
Muratu… Mi ci sentu rinvivisce. Allora aghju da vultà in
54
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 55
Venezuela, hè sigura, ma dopu regulatu è accunciatu e mo
faccende, aghju da vultà. Pè u sempre. Di sti lochi, ne faremu
un ortu. Una maraviglia…
Mi paria un sognu… Aghju dettu:
– Scusate, o sgiò Presidente, ma a Corsica hè à l’abbandonu…
Hà fattu un gestu di presidente è di amicu, ch’o u
lachessi cuntinuà senza interrompe:
– Sarà, ma ùn hè micca u so destinu… è po fate la
finita chì cù i sgiò ùn avemu mai spartutu tantu… è po, chjamate mi Raoul, chì trà di Muratinchi, s’ella si infatta, ancu
parenti saremu.
Di fatti li vulia dì chì u mo ziu Henri era maritatu cù
una Leoni, ma ùn aghju ansciatu chì l’omu avia chjappu una
di isse attitudine chì vi facenu sente ch’è vo site testimone
di una visione ampia, generosa, bella è di ingeniu, è ch’è
vo vi devite stà zittu. Leoni avia messu e mani ind’istacca
è fighjava in direzzione di u largu, ver’di a chjesola di San
Michele è a so mente trapughjava per sopra à isse cullettule, l’inzecca di u Lancone è partia. I tendoni ampii di u
salottu si empiianu di l’aria pura è a parolla pigliò u so volu:
– U sviluppu oghje hè solu una quistione di energia…
Si hè ripigliatu subitu, vistu ch’o capighjava, pensendu
à a forza di e nostre lotte pupulare:
– Vogliu parlà di fonte di energie, petroliu, eletricità,
risolse minerale o altre, tuttu ciò chì move a vita ecunomica
è l’industria…
– Ma a Corsica hè chjuca, pocu pupulata, e risolse
naturale troppu mischine è fora di u turisimu…
– U turisimu hè pè i schiavi. I Corsi sò un populu
fieru… Ma l’energia ci hè… Ùn simu più à carbone, à ferru
è altru restu, oghje. Oghje ci sò e risolse naturale chì mancu
à pensà la! Oghje ci hè a forza di u ventu, u valore termicu
di i vulcani, a forza euliana, a tensione mutrice di l’acqua…
55
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 56
– Aghju intesu dì chì in Corsica trà fiumi è acqua
piuvana, l’isula riceve à l’annu sei migliarde di metri cubi
di acqua. Ne agguantemu una parte propiu mischinella…
– Ghjusta! Sessanta miglioni di metri cubi! Tuttu u
restu parte à u mare! Ghjittatu! Lampatu pè a finestra!
Cinque migliarde è novecentuquaranta miglioni di metri
cubi lampati! Annientati senza esse stati frazati! Vi rendite
contu? Una furtuna distrutta à scimesca! Fate contu unu chì
un bellu ghjornu vene in piazza a sera di a San Ghjuvà, apre
una valisgia rughjula di biglietti è i lampa in u fucarellu!
Un scumpiantu! Una scimizia! Ci vole ch’ella finisca! A
Corsica pò esse a più ricca s’ella ammaestra a so acqua!
– Và bè, ma i matrali, l’usine, e centrale eletriche…
– Caru cumpatriottu, mi disse ellu cù un’aria indulgente, issu sugettu hè propiu quellu di a mo presidenza.
Sapete siguramente chì, dopu avè dumatu l’agitazione pulitica è tenutu in catinetta a guerilla di tipu castristu cusì
presente di i tempi di Betancourt, u mo predecessore, mi sò
pussutu primurà di a dinamica industriale è suciale. Ci aghju
messu tutta a mo… energia, ghjustu à puntu! Ùn site mai
ghjuntu in Venezuela? U vidite u paese nantu à una carta?
– À pocu pressu…
– Avemu messu u pacchettu nantu l’energia idroeletrica. Aghju fattu fà un matrale tamantu nantu à u Caroni…
– Quessa a sò! Tuttu u mondu ne parla… Guayana
City hè citata cum’è l’esempiu più perfettu di a realizazione
industriale…
– Sò propiu fieru di issu risultatu. Fate contu chì hè
una trà e cità muderne chì anu u quota più maiò di crescita
industriale ed ecunomica. Issa cità tene a sede di l’Orinoco,
a sucetà di u ferru è di l’aluminium. U sindicatu di San Felix
è a Ciudad Guayana anu inghjennatu u matralone Guri. Tenite
vi bè: hè a segonda stazione di energia idroeletrica in u mondu
sanu. Energia eletrica ne porghje à buzeffe: in u rughjone,
in u paese è, à mumenti, à l’internaziunale! Và bè?
56
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 57
– Iè, ma a Corsica, è Muratu?
– Pazienza o cumpà! Ci venimu. In issa cità si appiccianu i dui fiumi più grossi di u paese. Ne avemu fattu una
zona chjamata Caronoco, ete capitu?
– Caronoco?
– Vene à dì l’unione di dui nomi, di dui fiumi: u Caroni
è l’Orinoco. Si vede propiu bè da unu di i ponti chì lega
Puerto Ordaz è San Felix.
– Quessa a sò! Hè famosu u passu ch’ellu hà scrittu
Arturo Uslar Pietri… Cumu dice? Aspettate: “Cum’è un
stilettu neru cù a so lama luccica, u Caroni scrisgia u latu
di l’Orinoco bughju è fangosu. I dui giganti, per una stonda,
correnu à fiancu à fiancu senza tuccà si, cumu s’è u ghjargalu immaculatu ghjuntu da e muntagne ricusessi di mischjà
e so acque chjampide è chjare cun quelle scure di l’Orinoco
chì ghjunghje currendu passendu pè e terre insucidite da
l’omu è a so pulluzione”.
Aghju dettu issa citazione senza riflette ci. Hè vera
chì Arturo Uslar Pietri hè trà i scrittori più maiò di
l’Argentina muderna. Hè vera chì a so scrittura mi
incanta…Tutta a critica li porta umagiu per avè fattu entre
in a mudernità u rumanzu argentinu è più in là, tutta a spressione di l’America suttana. Ma u prublema davanti à Leoni,
hè chì tremindui, benchè di listessi anni è avendu unu è l’altru participatu giovani à u muvimentu “generazione 1928”
ùn eranu propiu di listessa pulitica. Unu era figliolu di immigratu corsu da pocu, postu chì Clemente Leoni era ghjuntu
in Venezuela à a fine di u dicennovesimu seculu, invece chì
u babbone di Uslar Pietri era generale digià in a guerra di
l’indipendenza. È po ci eranu i percorsi differenti, chì Uslar
Pietri era da più à menu statu da a banda di i gomecisti è
avia più o menu accusatu à Leoni di pupulisimu, durante a
campagna presidenziale. Dunque, ùn mi sentia tantu bè di
a mo cacciata… literaria, ma Leoni ùn palisò altru chè ste
parolle:
57
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 58
– Avete a ragiò! Pietri scrive cusì bè! Hè l’onore di u
Venezuela è dinù di a Corsica sana!
– È di Muratu sopra à tuttu, aghju aghjustatu subitu.
– Di Muratu? Mi paria ch’elli fussinu di Ersa i so antichi partuti da Corsica… Un ghjornu durante a campagna di
1963, durante un dibattitu mi hà rimpruveratu di esse mi
scurdatu di a filetta è avemu ancu cuntrastatu à pressu à i
nostri paesi. Ellu dicia di esse di Ersa è di A Stazzona di
Orezza…
– Cusì dicenu i genealugisti è i storichi ma si copianu
i so sbagli unu cun l’altru. S’ellu vi interessa vi portu i ducumenti chì aghju buscu eiu. Ùn ci hè dubitu, ùn ci hè!
– Un’altra volta! Diciamu di l’acqua è di i matrali. A
Corsica hè propiu u locu per custruisce una riserva di acqua
atta à pruduce energia elettrica per ella stessa è per tutti i
stati circunvicini. Cù issa ricchezza pò diventà a patrona di
u Mediterraneu, di l’Europa sana!
– Ma cumu cumu?
– Una rete di sbarramenti è di matrali. Aghju messu
una squatra di Ciudada Guayana nantu à u prugettu. Frà
pochi mesi, u studiu sarà compiu.
– Ma cumu? Acqua in Muratu ùn ci ne hè tanta!
L’estate ci hè solu un filu in u Lancone!
– È Golu? È Tavignanu? È Fiumorbu? Innò, caru amicu.
U nostru prugettu hè propiu ambiziosu. Avemu da custruisce
un sbarramentu generale chì hà da racoglie tutta l’acqua di i
fiumi à levante è faremu listessa cosa à punente. Pè a parte
orientale, u puntu di cunvergenza di tutta l’acqua sarà Muratu,
à u sboccu di Lancone. Vi dicia di Caronoco in Venezuela…
Quì, si chjamerà Tavigolulanco, vene à dì: Tavignanu-GoluLancone. Hè un prugettu di dimensione mundiale è, di siguru,
ci vole ch’ellu fermi propiu secretu fintantu chì l’affare ùn
hè arregulatu à u più altu livellu puliticu. Eiu, da citadinu
strangeru, ùn lu possu purtà custì. Mi ci vole à truvà a ghjente
ghjusta da pudè ne infurmà è scunvince l’auturità ghjuste:
58
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 59
Corsica, Francia è altri partenarii vicini. Hè una cosa chì
dumanda discrezione, perseveranza è vuluntà. Aghju pensatu
ch’è vo erate a persona capace. Eccu; sapete l’essenziale. U
restu venerà s’ella vi garba è s’è vo cunfirmate. A Corsica è
Muratu! Sò siguru ch’è vo dicerete di sì.
U tempu era appesu. Pè a vetrera di u salottu entrianu
l’ore ultime di u ghjornu è si appruntava l’attrachju. Li vulia
fà rimarcà chì issu cumplessu di centrale idroeletriche
tamante à u Mediteraneu sanu, Muratinchi è Corsi è tutti
l’altri era sigura ch’elli a chjamerianu “Raoul Leoni”
cum’elli avianu fattu Venezueliani pè l’istallazione di u
matralone Guri in Ciudad Guayana. Ma credu ch’ellu ùn
mi sentia, ch’ellu ùn mi vidia. Era à pressu à u so sognu è,
riflettendu ci dopu, aghju pensatu ch’ellu era statu cumu
s’ellu avessi lacatu un testamentu. Quellu di i Corsi chì
basgianu a so terra prima di andà.
Issa volta custì, ùn aghju mancu avutu a pussibilità
di risponde da tantu ch’o sò statu stupitu, attunitu! Da a
dimensione di u prugettu è dinù a cunfidenza senza limite
ch’ellu mi dava l’illustre cumpatriottu muratincu…
Dopu, ghjorni è mesi passendu, a nostra intimità hè
rinfurzata, sempre più strinta è prufonda è, à l’ultimu, possu
dì senza pretensione, ch’è no eramu turnati amichi stretti,
quasi fratelli. Oghje ch’ellu hè sparitu, certe volte, mi vergognu à dì la, ma certe volte, aghju l’impressione ch’ellu parla
à traversu à mè!
L’annu dopu, aghju vistigatu tutte e pussibilità di fà
sbuccà issa idea chì vulia a regenerazione di a Corsica, ma
à dì la franca, i mo cumpatriotti mi anu propiu dillusu! In
un’annata sana di appuntamenti, di telefunate, di cuntatti à
quandu ufficiali, à quandu non furmali è certe volte ancu
piatti è secreti, ùn ne aghju trovu unu chì mi dessi retta!
Mancu un cristianu capace à studià u cartulare è indià si ancu
pocu, pè a so rializazione. Aghju ancu avutu l’impressione
59
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 60
– è certe volte a certezza più chè sigura! – chì a ghjente ch’o
scuntrava si pigliava di paura cum’è s’elli tenianu qualchì
bomba in manu o ch’ellu li paria di scumbatte cun qualchì
scemu. Innò ùn sò micca scemu, aghju in depositu l’avvene,
a prusperità di Muratu è di i so cuntorni mundiali!
Da a banda di Leoni, u tintacciu, e cose si sò ingattivite à bastanza prestu vistu chì si hè ammalatu è dui anni
dopu, si hè mortu senza pudè vultà quì, nè dà capu à un
prugettu ch’ellu avia pensatu di offre à a memoria è à
l’avvene.
Allora, per mè, oghje hè l’ultimu viaghju. Mi facciu
un’affaccata in Muratu chì ci vole. Aghju da rassigurà u
merre chì osinnò hè capace à pensà chì à e prossime, li facciu
una lista contru. Innò, ambizione altra ùn ne aghju. A li diceraghju. Hà da esse tranquilizatu. Li prupuneraghju ancu,
s’ellu vole, di vene cun mè in Aiacciu. Aghju da vede à unu.
Hè cambiata l’Assemblea di Corsica è aghju pussutu buscà
un appuntamentu. L’omu ch’aghju da scuntrà hè unu assai
entrente in issi scagni custì. Acqua in bocca è micca nomi…
Aghju da pruvà un’altra volta, ma, s’ella ùn piccia, à mè ùn
mi senteranu più parlà nè di Corsica, nè di acqua, nè di
energia, nè di Tavigolulanco!
Ma sangula miseria issu tippu custì, chì circherà!
Feghja da tutte e bande è insiste nantu à mè, è dopu gira
l’ochji! State à vede ch’ellu ùn sia qualchì spia, state à
vede…
~
~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 61
Eccu ci ! À mumenti a Corsica. Mi face sempre qualcosa, mi face. Oghje forse à pena di più. Sarà l’ultima volta.
C’est quand même un peu con de rentrer chez soi pour y
finir sa vie. Dicenu cusì: « Finir sa vie ». I Corsi vanu di
fora, stanu u più di a so vita fora. Fora di casa. Di sè stessu.
È dopu voltanu. Parce qu’un Corse, voyez-vous, a la Corse
rivée au cœur, cum’elli dicenu in i giurnali di l’amicale. Una
merda sì! Une merde ! Une merde rivée au coeur. Une merde
de vie. Une merde de carrière. Une merde d’avenir qui merde
d’avoir toujours merdé. Ci vole sempre à fà vista è bella
figura. Mai fà vede quale omu hè in veru. Toujours des
merdes et des courbettes et des sourires et des politesses.
Puttana gobba inculata maladetta, mi sò sempre statu zittu
è mutu, ma aghju avutu quella di i cani!
Traveste si sempre core è anima hè currente, ma ùn
vi lascia nucente. S’e ùn parlu, mi aghju da ritruvà solu quì,
à aspettà indarnu, trà mezu à case è ricordi falati ch’ella
vultessi à i tempi di tandu a mo vita, è sbucinà si piena è
alegra… Nantu à u stradone di a mo zitellina, a maraviglia
di a nustalgia inghjenna dolce fantasime… Gino u u sanglisciaiu pesa u cuparchjulu di u side-car duv’ellu hà assestatu
a so mascina à ghjacciu. U sole batte nantu à u metallu chì
move una vampa cutrata è prufumata. A vaniglia hè quella
chì mi piace di più… Ma u catrame hè trascaldatu è scaglia
u sognu. Dui ricordi imbrustuliti scrimizeghjanu torna una
61
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 62
cria è po spariscenu pè u sempre in l’aria aggrancata da a
sciappitana.
È bè, oramai! Hè finita! Fini, terminé bouclé, on
ferme, on se lâche et à chì si n’a eu n’a eu, dicia Filippantone
chì vulia parlà cum’è u pinzutu. Ùn sò quant’ellu mi ferma,
ma ùn lu vogliu lacà parte cumu aghju fattu sin’ad avà!
Postu ch’è no simu à conti, cuntemu…
U primu chì li acconciu u pagliettu, sì tù, o Antò Maria.
È ùn chere perdonu sottu scusa ch’è no enterremu a to moglie
dumane. À i falsi cum’è tè, nimu li deve cumpassione nè
rispettu. Tu as toujours agi contre moi. Je ne pardonnerai pas.
Vedi, a vechja suvarona, in pienu mezu di u chjosu di
A Paratedda? Ci avemu ghjucatu tantu inseme quand’è no
eramu zitelli… Mi dumandi perchè parlu di suvare? Pazienza,
è fà contu a suvara ch’elli a scorzinu. Piglianu è a sbaffanu
di piola. Avete fattu cusì cun mè. L’esse da una banda è a so
scorza da l’altra. Par ta faute la vie m’a emporté loin de moi.
Un omu spapersu. Ma avà sò vultatu è mi ritrovu. Quandu
mi ne sò andatu, fughjia ancu a fame è a miseria, ma avà s’e
vogliu, mi compru tuttu u paese è ancu à tè.
Oghje u pudere l’aghju eiu. Tù nunda: mon frère n’est
qu’une merde. Ne valia a pena. Giovanu mi sentu chì mi
bolle indrentu una rabbia tremenda. Simu picci, ma tù sì
digià vechju ed eiu mai mi sò intesu cusì giovanu. Sò giovanu
di rantana è di rabbia. Vi vogliu strughje à tutti, è di prima
à tè.
Interreremu à Ghjulia, a to moglie. Pas de quoi en
faire un drame. A mo cugnata… Une belle pute… Ci saremu
tutti dumane in campusantu. A sapemu tutti ch’è tù ai sempre
bramatu stu mumentu. Ùn vale a pena à dì di nò. Nimu a ti
hà rimpruverata, ma ci vole ch’è tù a senti chì tutti a sanu!
Sanu quella volta ch’è tù ai cridutu di esse puru liberatu. Ci vulia solu un pocu di curagiu, o vigliaccò. Cumu ci
erate ghjunti à fà issa crucera trà Aiacciu è Tunisi cù un’ar62
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 63
retta in Cagliari, pare ùn miraculu postu chì i viaghji vi anu
sempre fattu cacà, à unu è à l’altra!. À bordu ci eranu feste è
attività di u prugrama, ma Ghjulia, cum’è sempre, l’avia di
traversu. Infine chì avete passatu più tempu chjosi in a cabina
chè nantu à u ponte duv’ellu facia troppu fretu, o in i salotti
duv’ellu ci era troppu mondu. Puru bella è comuda, una cabina
ferma un locu chjosu è sarratu. Allora ogni tantu ti ne scappava à fumà ti ne una nantu à u ponte… Ed hè tandu ch’ella
hè accaduta. Quandu sì rifalatu, ùn ai più trovu à nimu: a
porta di a cabina ùn era chjosa à chjave è Ghjulia ùn ci era
micca. A clim era cascata in panna è in drentu si schjuppava.
Ti sì dettu ch’ella era cullata à piglià un pocu di aria è sì andatu
senza pressà ti, à a so ricerca… Penseru ùn ne avia, nè mancu
laziu di ritruvà la troppu prestu. È allonga è allonga, ai fattu
l’avvinta è à l’ultimu quandu sì rifalatu, eranu passate forse
duie ore o duie ore è mezu. Hè custì ch’è tù l’ai intuppata à
u pede di una scala, in una parte più frequentata da i marinari chè da i passageri cruceristi. Soca si era persa… Era
longa tirata, svenuta da andate à sapè quantu tempu, a fronte
insanguinata è bianca sbiadita cum’è a morte in persona. Era
cascata da a scala… E so labbre eranu nere è l’ochji sburlati.
Durante una stundarella ti hè venuta l’idea di lacà la custì, ùn
hè vera? Ricullà ti ne pè a scala. Pianu pianu. Nettà a ringhera
ch’ellu ùn fermi nisuna vistiga di u to passagiu. Chjode a
porta quassù, duve si andava sinu à a scala. È po vultà è stà
ti ne sinu à l’attrachju attavulinatu à u bar cum’elli facianu
tanta ghjente sfaccendate è gudendu si l’oziu di quella fine
di ghjurnata. Ti hè cullata in gola una vampata di speranza.
È po subitu dopu ai avutu u tremu à dossu è a pauraccia ti hà
invasu core è mente. È s’è qualchissia ti avia vistu passà?
È s’ella avia ella stessa sempre i so sentimenti, avè ti vistu
custì davanti à ella… È s’ella avia avutu a forza di mughjà,
chjamà, è à la fine palisà tuttu…
Allora ai rinunziatu. Sì corsu à circà l’aiutu. I succorsi
sò efficaci : hè ghjuntu l’elicotteru è ti anu imbarcatu ancu
63
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 64
à tè, è po l’anu salva, è po tutti ti anu felicitatu chì senza
tè… Era a prima volta chì u to soceru ti basgiava è l’ai intesu
cumossu. Si hè scantatu à pena è si hè asciuvatu l’ochji chì
pianghjia. Averai pensatu: “Ch’è tù crepi!”
Era trenta anni fà: ti hè custatu à tè issu mumentu di
esitazione…
A sò ch’ella ti face piacè. Ùn sia cusì falsu! Hè morta!
È allora? Ùn avemu da more tutti?
I sentu digià, quand’è no l’accumpagneremu in
campusantu, i sentu tutti quelli, omi è donni, falsi chì ùn si
pò mancu pensà:
– Una donna cusì bè! Una santa! Era a figliola di u
sgiò Antone, allevata in e sore cù una bella educazione è
chì pudia pratende pè i più belli partiti.
– Ma tenia caru u maritu! L’amore, o cumpà, l’amore!
– Quessa hè vera, o cumpà, chì tandu i sentimenti
eranu prufondi…
– È forti!
Prufondi un cornu! Tenia caru un cornu! Un peu
nympho ta femme, tu ne crois pas? C’est l’amour qu’elle
aimait, pas les hommes qui le lui faisaient. Ti sì burlatu da
per tè. Per orgogliu ai pensatu ch’ella avia amore per tè, è
per orgogliu l’ai dumandata in matrimoniu chì era figliola
di sgiò. Avia intesu chì u babbu a vulia marità chì ùn si
presentava nimu chì a figliola avia gattiva nomina in tuttu
u circondu. Allora ellu li circava un sposu. À i nostri i
parenti, propiu poveri in canna, li puzzava ancu l’ansciu di
a manghjusca ch’elli ùn devianu avè mai, ma ch’elli bramavanu à u puntu di sunnià la è di sveglià si, di notte tempu…
È di tirà un mughju di bestia famita! Allora, era nurmale.
À tè, à noi è à tutti i toi, ùn ci paria mancu vera… L’ai maritata è tuttu u mondu hè statu cuntentu.
Hè dopu ch’è tù mi ai fattu a guerra è chì à l’ultimu,
sò statu ubligatu à andà mi ne. Ai scioltu ogni forma di
64
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 65
parentia, benchè no fussimu fratelli è fratelli di picciu tandu.
Iè, era tandu, chì oghje ùn ci venimu più nunda, è chì vengu
à dì ti la davanti à tutti.
Ùn sò s’è qualchissia l’hà digià rimarcata. Il y a une
ambiguïté très profonde entre l’expression “fà l’amore” in
corsu è po l’altre lingue chì dicenu listessa cosa. In francese
si dice “faire l’amour”: c’est sans appel: a donna a sà chì
tandu ci vole à passà ci è basta. Invece in corsu pare ch’ella
ci saria più dimensione affettiva. Fà l’amore in corsu c’est
plus sentimental que sexuel. Tu l’as jamais baisée et elle te
l’a jamais demandé. A sò chì a mi hà detta ella. Cun tè, ti
cunvenia chì a puveretta di a to moglie ci mettissi solu u
sensu di i sentimenti, à l’usu corsu. Ma ella cun l’altri omi,
innò, ci vole ch’è tù a sappii. À Ghjulia, a mo cugnata, a to
moglie, o fratè, a mi sò fatta. È aghju gosu cum’è mai. Ne
risentu ancu oghje u gudimentu. Hè un affare stranu, un’impressione cum’è mai l’aghju avuta. Gode sì, senza piacè,
s’è tù a poi capì. Tutti quelli chì ci sò passati cun Ghjulia,
a ti diceranu. Micca u piacè propiu perchè, l’amore cun ella,
a sai ciò ch’ellu era? Piglia ti in ogni manu una libra di carne
molle molle, e scuzzuli una stonda, cappii a to pugnetta, ti
asciuvi è ti giri da l’altra banda. Puntu è basta.
Innò, un gudimentu tamantu. Una suddisfazzione
immensa di imbruttà ciò chì ti appartene, di inghjulià à tè è
ciò chì ti stà in giru. Dopu à tantu male ch’è tù mi ai fattu.
Un testamentu falsu. Babbu chì lacava tuttu à tè è nunda à
mè. L’ai fattu tù. L’ai scrittu tù. Tuttu u paese a sà, ma nimu
hà da palisà.
Micca nunda, ùn hè micca pè a lascita stessa, chì a
nostra famiglia pussedia un pezzu di terra asciutta è dui
stracci . Un pezzacciu di chjosu à l’Ortu duv’ellu ci hè mai
venutu nunda nè di ortaglia nè di u restu, è ancu dui mobuli
sbrembati.
65
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 66
Ma hè u gestu, l’idea di spuglià mi di tuttu, di lampà
mi fora di mè stessu. Hè per quessa chì ti vogliu vede soffre,
ch’o mi sò chjavata a to puttana di moglie è chì dumane, à
l’ora di u De prufondis, aghju da fà un passu in davanti,
aghju da pisà a manu per fà piantà i canti è u prete è po
calmu calmu, aghju da palisà tuttu: qual’è tù sì tù in veru,
falsu è scruccone, ciò ch’ella hè stata a to moglie, cagna è
puttana è cum’elli sò stati elli tutti, complici è muti di pettu
à l’inghjustizie ch’è vo mi avete fattu pate. Pè u restu, ùn
la sò… forse lamperaghju una maledizzione, ma issi affari
ùn usanu più. À dì la franca mi dispiace di avè tanta rantana
à dossu è di ùn pudè mi ne liberà altrimente. Simu fatti cusì,
noi, quelli di una volta. Ùn pudemu chè tene caru o rode ci
da l’odiu è circà vindetta.
Vulia esse natu più tardi. Saria più beatu. Più faciule
a vita. Anu a ragiò i giovani di oghje. Noi simu nati troppu
prestu. A vita ci vole à coglie la cum’ella vene, puntu è basta!
Oghje isse cose si sanu. Di i mo tempi ùn si facia.
Hè per quessa chì… mi sentu inghjuliatu di avè mi
frazatu a mo vita senza gode nunda, ma mi sentu liberu avà
chì sò pronti à dì vi tuttu l’odiu ch’o vi portu… Sentu ch’è
vo mi ghjudicherete amaru è cinicu. Dicerete chì isse cose
ùn si facenu. Ch’ellu ci vole à rispettà a morte è i morti…
Ùn la vogliu sapè! Per risente certe cose, ci vole ad avè
avutu l’asgiu è i mezi. Invece quellu chì ùn hà nè tempu nè
dinaru i sentimenti l’hà, ma i si tene. Moi, j’ai donné, c’est
fini, je ne veux plus. Je viens vous dire toute ma haine et
puis, m’en aller pour toujours cette fois !
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 67
Mì, anu scupertu un vechju mortu dapoi dui mesi
duv’elli ùn lu circavanu micca. Quassù, in cima in cima di
Monte Cintu. I giurnalisti anu lasciatu intende chì u vechjettu ùn avia più tuttu u so capu, ch’ellu hà attippatu senza
sapè duv’ellu andava è atteppa è atteppa à rombu di cullà,
si sarà venutu menu da a fatica è dopu u fretu, a notte, u
ventu, u fattu ch’ellu ùn avessi prevenutu à nimu partendu,
anu fattu u restu. Anu interrugatu a so famiglia chì ùn hà
sappiutu dì nunda. I parenti, in isse cundizione sò i più chì
sò sgenati. Pare mancu ch’ellu li si facci rimproveru! Hè
per quessa ch’elli rispondenu à cantu, ch’elli ùn sanu micca,
ch’elli dicenu una cosa è po l’altra. A verità, nimu a vole dì,
ma eo a cunnoscu. Hè chì oghje ghjornu ùn si pò più esse
vechji cum’ellu si era vechji prima…
Prima si invechjava è quasi quasi a vechjaia era un
privilegiu. Prima chì cù a puvertà, a medicina, e cundizione
di travagliu, via trà una cosa è l’altra, beatu à chì pudia
ghjunghje à l’età chì si hè vechji. Dopu ci era chì a pace è
u rispettu vi venianu cun l’età. E donne invechjate diventavanu à pena di più bighine è l’omi più savii.
Per quessi, ùn era più l’epica di piglià quelle sbornie
sulenne chì l’avia purtati, di notte tempu, à andà à cacà
davanti à a porta di u contrapartitu, è di fà la sapè, à voce
alta è addisperata di quellu chì si aspetta à riceve si in ritornu
una fucilata cappiata sottu à persiane sgrignate. Ma era
passatu u tempu di Colomba Carabelli è li tuccava à fà si
67
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 68
ricullà e braghe cù u sintimu cunfusu di avè cumessu custì
un’inghjulia tragica.
Pè e donne dinù, era passata l’epica di e scimità chì
vi piglianu, sottu à a sciappitana di ghjugnu quand’è vo
vultate da l’ortu, cù a sporta piena à pumatone rosse è dui
miloni chì muscanu in l’aria infrebbata. A merenda, una
panera sana di panni da lavà, ùn pensavate à nunda altru
prima è po, di un colpu, eccu à Ghjuvan Santu, u pastore
chì puzza u beccu, è vi imbarra u passagiu cù a risetta in
faccia. Imbarbachjitu è incazzitu è chì ridichjuleghja. U
diavule… Face a paura à pena, ma un calore scemu in e
rene. Di un colpu. Ùn si sente nè fatica nè ghjudiziu. Ghjuvan
Santu sgrigna l’usciu è vi surpa a bocca fresca di u stazzu.
L’odore umule di u furmagliu frescu. E casgiaghje chì
mughjanu u so squillu nantu à e dite. Allora…
A vi dicu, u mondu hè cambiatu è donne di una volta
aghju a paura ch’ellu ùn ci ne sia più!
Innò, vechji è vechje praticavanu oramai ghjudiziu è
virtù. È li si purtava rispettu è si stava à sente tuttu ciò ch’elli
dicianu.
Cusì, in paese, ci hè stata ind’è noi a famiglia di Ziu
Filippone chì ùn hà fattu mette l’eletricità chè dopu mortu
u vechju chì ellu ùn avia vulsutu mai fà la stallà. Ti avia a
so idea nantu à u sugettu è ogni volta chì figlioli, ghjenneri
o figliulini l’avianu vulsutu fà mutà parè, ùn eranu stati
tantu à sente falà a sintenza chì ellu vivu, in casa ùn ci ne
entria. Allora anu aspettatu. È vi aghju da dì chì ùn sò passati
tantu belli tutti quanti chì u lindumane stessu dopu à l’interru, chjamavanu l’impresariu di l’eletricità. Un scandalu!
Sò passati per pruverbiu, andate puru. Ancu l’impiigatu
pinzutu di l’EDF hà dettu ch’ellu era a prima volta ch’ellu
vidia un cumpurtamentu simule in una famiglia corsa.
Allora, à mè ùn mi arriguarda micca ma pensu, chì quan68
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 69
tunque anu avutu tortu. Ùn pudianu aspettà di avè chjosu
u dolu?
A vi dicu, u mondu hè cambiatu per disgrazia è vechji
ùn ci ne hè più.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 70
Hè una cità chjosa Dubrovnik. Serrata à muri. È à arte.
Vitture ùn ci si ne vede. Solu ghjente à pedi. Smenticata
durante tanti anni, oghje u mondu si ne ricorda è ci sbarca.
À duie ore da Parigi ti hà a penisula taliana di fronte è si feghjanu ind’è l’ochji. Turchini. U liturale di a Dalmazia è centinaie d’isule. Più di mille dicenu. Noi Corsi, ci imbuffemu di
esse isulani. Vi rendite contu cun tante isule, s’elli parlavanu
elli. Ma a si chjodenu. Sottu à u regime cumunistu anu amparatu à fà acqua in bocca. È po, per l’isule hè cum’è pè u restu.
U troppu stroppia. Ne anu chì ùn le contanu mancu più. A
Costa di Dalmazia dicenu chì assumiglia cù a Costa di Azuru
à l’orlu di u vintesimu seculu. Hè un vede, un scialu longu
stinzatu per chilometri è chilometri è si ne perde ancu u sensu
di ciò ch’ella hè l’infilarata di l’isulelle. Ci si perde bussula,
spaziu è tempu. Conta solu u sole. L’acqua. U verde di i frundami è u turchinu lustratu di u mare chì face attu ad ogni
segnu. Ad ogni senu di a batticcia. Hè per quessa chì anu
mandatu à mè. Un altru sarebbe statu sturdulitu da a bellezza.
Invece eiu, vecu u bellu ma ùn perdu u filu. Simu avvezzi da
chjuchi chjuchi, noi Corsi. È po u tempu, a cansa, l’arte di
l’avvinta, u sguardu svegliu è a mente sempre lucida puru
ciuttati in pienu sole è cù e palpetre solu sgrignate.
À mè, s’o vogliu esse sinceru, i viaghji mi piacenu
pocu è micca. Nanzu stà mi ne straiatu sottu à qualchì
castagnu in paese, à gode mi u sciurettu chì fala pianu pianu
70
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 71
da San Petrone, quandu chì sbaccanu e petre i suleoni. O
allora nantu à U Pinetu infucatu, piattu daretu à i mo spechjetti neri neri. È fighjà e giovane chì passanu. Meze nude.
Beati i nostri tempi è peccatu di ùn avè più vinti anni: ùn le
possu nè fighjà cum’o vuleria nè accustà le chì passeria pè
un vechju incazzitu è viziosu. Allora, e feghju per quantu e
possu cunsiderà senza girà u capu. E mi manghju cun l’ochji
u tempu ch’elle stanu in a mo ligna di mira…
Allora, i viaghji mi piacenu pocu è ùn saria andatu in
locu. Ma u travagliu mi porta à girà u mezu mondu. È certe
volte, quandu cascu cù una guida cum’è quella chì ci aspettava in Dubrovnik, quasi quasi sò prontu à palisà chì ellu
ùn mi dispiace u viaghju. Sò troppu corciu per amparà, ma
s’ellu si tratta di seguità una bella zitella, sò ancu capace à
ritene tuttu.
Ci sò quelli tempii palazzi è chjese – certe tamante è
certe alte chjuculelle – lacati da i Rumani è Venezia di
quand’ella era putente a Republica. I battelli è i yacht di a
jet-set sò custì, ancurati in i porti di issa Riviera prutetta trà
bagnu di mare è di cultura mediterranea. I sgiò chì si affaccanu nantu à i ponti di i battelli hè megliu à ùn fighjà li. Sò
in gattivu statu. Techji, guizzi è trafalati. Anu modu à mette
un mazzulu di fiori nantu à u ponte di i so battelli di lussu,
u spettaculu hè pocu quentu. Hè megliu à ùn fighjà à elli.
Hè megliu à fighjà l’acqua. Hè linda è liscia chì pare stofa.
Ottu ore di mane in Zadar, à nordu di a costa dalmata. In
Corsica, matine cusì dicenu chì ci cantanu l’anghjuli. U
mare stinzatu è spartu. Un lavu. Spizzitteghja u silenziu à
culpetti regulari imbattuti contru à u puntone. E case tettirosse d’Ugljan, l’isula di spechju cun Zadar ponenu a so
forma regulare nantu à issu spechju naturale. Hè pace in
ogni locu, interrotta di un colpu da un battellu chì pesca è
passa rimurosu, scultura di accasgiù frustu è u rimore cresce
è empie tutta l’aria è po accosta. Zittu dinù.
71
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 72
U patrone ci accoglie è ci cuglimu nantu à u battellu.
Pigliemu ver’di l’isule Kornati, un filu di scugliale deserticu sgranatu sinu à in altu mare di pettu à Zadar. Isulotti
tonduli tonduli, ci ne sarà centu o centucinquanta pocu
impreme quantu chì conta di più a bellezza. Sò maraviglie
sculpite in a petra è oramai anu persu qualcosa di a libertà
di una volta chì sò incartati à u patrimoniu mundiale di
l’UNESCO. Posti cusì nantu l’acqua chì ùn move quale pò
crede ch’elli sò puntali spuntati da muntagne massicci affundate custì sottu? Ùn ci hè un fiatu fora di quandu in quandu
una capra, serrata in un chjosu ammuratu. È pasce sottu à
seculi di cipressi foschi è soffici. Un casarellu inalpellatu è
u mare sottu rocca. L’agrottu di qualchì piscatore. A ghjente
di Murter ghjunghjenu sinu à quì. S’ella mi riesce aghju da
vene à passà mi duie settimane ritirate da tuttu. Hè pussibile chì e danu à pigione ste case. Ma di prima a missione.
U travagliu. U resucontu da scrive è da rimette.
U capitanu serve da beie. Ùn ci hè manera di ricusà
chì a si piglierebbe à male. Cum’è quallà. Dice ch’ella hè
robba casana, 100% naturale, una medicina à sente lu dì.
Conta quante persone ch’ellu hà salvu cun quessa a medicina. Cancari, attacchi, pene di stomacu, penencapu, rumatisimi, tossa, cunstipazione è cacarella. Marchja per tuttu.
Hè acquavita. Hè l’usu in Cruazia. Cum’è quallà. Fatta cù
a nepita, a malva, u rosumarinu, e nespule, e more o reninglotte. Una volta, nantu à un’altra isula, mi anu fattu crepà
di rise i nostri ospiti cù a scusa di u naturale. Era à un matrimoniu da e bande di u Gennargentu, u paese si chjamava
Bonacara, Ogliena o ùn sò più cumu. Unu di issi lochi chì
ancu u lume di u celu hè impastatu à tradizione. U paese
sanu sanu festighjava i sposi da parechji ghjorni è più si
andava più cantavanu, ballavanu, manghjavanu è biianu.
Ùn sò più quanti bichjeri di cannonau ch’o avia imbuttatu,
allora aghju pruvatu à ricusà quellu ch’ellu mi purghjia u
babbu di a sposa. Mi hà fighjatu cuntrariatu è po hà lentatu:
72
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 73
– Ma come! È genuino!
Genuino, naturale. Tuttu naturale. Culandi, luntanu,
un’acula marina si laca azzicà da u muvimentu pianu di u
mare tralucente. U sole quassù in celu ci porghje una
dulcezza veranile o quasi. Un paradisu, a vi ghjurgu, à un
saltu da Parigi, Londra, Roma o Berlinu. Mancu a pena à
passà si ne, cridite mi puru.
Dopu u battellu vultemu in terra. Girandulà pè a cità
vechja di Sibenik. Un incantu di notte. I principi cruati l’anu
fundata da u Xu seculu è hà chjappu un’architettura chì sente
à Venezia. Una cità di marcanti ricchi. Un mondu. Fatta à
scala. À scalini per dì megliu chì chjappanu tutti à l’insù è
si intorchjanu tutti in giru à a citadella in ruina. Ghjuntu
quassù cappiate u sguardu chì ùn stà tantu à vulà ad altu
mare dinù è si intuppa ùn sò quante isule sgranellate cum’è
perle à chjar’di luna. E petre sudanu da u caldu ch’ellu hà
fattu u ghjornu nanzu. E chjese ci ne hè à buzeffe, ma eiu
ùn mi ci arrestu tantu. Mi faticanu. Tutte listesse qualsiasi
u paese. Solu chì mi hè statu impressu u dissegnu di una
scultura in bassu rilievu. L’artistu chì l’hà pensatu ci hà sculpitu settantaduie facciucce chjuche chjuche chì ridenu à
quale passa. Hè strana. Ci vulia à pensà ci. Micca persunagi
celebri. Persone di tutti i ghjorni immurtalizate da omancu
cinque seculi. Mi sò firmatu parechje volte è mi scappava
a risa: mi sò accortu ch’o circava à capì s’è certi ùn eranu
micca stati banditi o ricircati. Simu cusì in a pulizza.
Sfurmazione prufessiunale podassi, ma s’è no ùn eramu
sempre à spichisce l’ochji ùn si piglierebbe mai à nimu.
Simu di aprile è issu sabatu si maritanu ùn sò quanti coppii.
À mumenti hè maghju è tandu ùn si maritanu più chì hè u
mese di Maria. Ùn si sente chè sciaccamanà. Hè l’usu in
chjesa. Ùn aghju mai vistu tanta ghjente in chjesa. Sò propiu
catolichi. Capiscu megliu l’azzuffu cù i musulmani durante
a so guerra.
73
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 74
Tutta a costa in Cruazia hà un patrone è unu solu. U
mare. L’Adriaticu cù mille è centu ottanta cinque isule chì
d’estate ci vene in giru un’acqua à vintisei gradi. Sò coste
belle è vergine cum’elle eranu ancu pè isse coste di Francia
prima di l’invasione di u turisimu di massa è di l’urbanizazione anarchica. Si capisce ch’elli ci fussinu scalati tutti
l’invasori! Illirichi, Celti, Grechi, Rumani, Germani,
Wisigoti, Lumbardi è Bizantini, à sente dì a guida turistica.
Ci insegnanu ch’elli sò ghjunti l’anfore greche à millaie
vicinu à Mljet, à cantu à Dubrovnik è po u vignetu ch’omu
cultiveghja dapoi i Rumani è dà un vinettu biancu di quelli.
A storia hè piena à mosse chì anu castigatu u lucale è e
guerre recente anu messu in brisgiuli e vistiche storiche. Ci
vole à ricunnosce chì l’auturità si sò sempre spinnate pè
accuncià è rifà dopu à tamante destruzzione. L’esempiu più
chì mi hè firmatu impressu hè quand’ella fù bumbardata
Dubrovnik è messa in pisticciuli a croce bianca sopra à a
cità è subitu dopu ch’ella hè vultata a pace, a croce hè stata
rialzata tale è quale. Una croce lampata in pianu hè un affare
goffu, è una croce rialzata in u paisaghju, forse ùn acconcia nunda in modu prufondu, a cuncedu, ma fatta fine, hè
megliu alzata chè rotta in pianu.
U mo fogliu di strada dicia Split è po dopu Hvar, è
cusì aghju fattu. Ancu cù una missione cum’è quessa, aghju
straziatu à pensà chì ùn era in vacanze. Ancu perchè a nostra
guida era fatta à u pinnellu. Li pardongu di avè rivuccatu à
dossu tuttu ciò ch’ella sapia chì certe labbre pulpute ponu
dì tuttu ponu dì.
– Da Split anderete in Hvar, avia dettu Hodier. Hvar?
Mancu u nome ùn cunniscia. L’isule e chjamanu E Trè
Cugine : Hvar, Brac è Korcula. Pè andà in Hvar u megliu
hè di imbarcà si in Split. U viaghju dura un’ora è mezu à
pocu pressu. Aghju pigliatu l’ultimu battellu chì mi hà
permessu di visità à Split in a ghjurnata.
74
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 75
A cità sana hè un palazzu dicenu tutti, è u so palazzu
hè una vera cità. Hè ghjusta. Hè una cosa incridibule issu
Split! Una vistica viva di l’epica di Diuclezianu.
Sfuglitteghju… eccu lu! Quartu seculu! Vi rendite contu !
Parenu fole parenu! L’imperatore rumanu stava quì è da quì
dirigia l’imperu sanu. Ciò chì hà salvatu a cità hè chì a
ghjente ci hè sempre stata indrentu è allora l’architettura hà
seguitatu u filu di a storia. Ci hè una vera sfinge egizziana
trà mezu à culonne rumane è in parechji carrughji si vede
u primu pianu di una casa fatta à l’usu IVu seculu, u secondu
hè goticu, l’altru venizianu è à l’ultimu hè stile sputica
Rinascita. E strette sò bianche bianche fatte cù a petra di
Brac. Quì si basgianu culture slave è latine è face un’unità
suttile. À mè, i mischji mi piacenu pocu è micca, ma ciò chì
hè ci vole à ricunnosce lu : issu mischju custì hà fattu giovani
belli. E giovane sopra à tuttu. Cum’è quesse ùn si ne vede
in tuttu u Mediterraniu. Pezzoni di donne, a taglia media hè
un metru è ottanta, tratti fini fini, a pelle tralucente. Parenu
dee antiche. È d’altronde quand’ella ci hè l’elezzione di una
Miss, hè rara ch’ella ùn sia di issi lochi di Split. Ci ne hè
una ch’aghju vistu da vicinu è li aghju ancu parlatu. Micca
in cruatu, ma in inglese. Infine, à pocu pressu. Ùn era difficiule à dì yes, yes, è po yes. Era custì in un scornu di una
stretta è po prupunia à chì passava di leghje li u so avvene
fighjendu e so ligne di a manu. Mi sò dettu ch’ellu era propiu
un peccatu! Cusì bellu pezzu di donna, custretta di leghje a
bonaventura è di porghje a manu. Ne cunnoscu tanti è po
tanti in Corsica è in altrò chì mancu li parerebbe vera di
purtà si la in casa, è di serve la elli! Ma quì sò paesi chì mi
avete capitu! Ùn ci anu tantu guadantu à passà l’anni è l’anni
sottu à a dittatura! È po dopu, anu ricunquistatu a so libertà
ma a libertà à corpu viotu andate à sapè s’ella si pò sempre
chjamà cusì… Ma a donna era custì, mi sgrignava a risa è
mi prupunia di induvinà mi l’avvene. Hodier, ùn manca mai
75
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 76
l’occasione di rimarcà ch’o vecu sempre u pusitivu in ogni
situazione.
– Avec vous, pas de problème! Des solutions, rien
que des solutions! Et de la bonne humeur ! È cunclude
sempre cù a stessa cacciata :
– Quelquefois je me demande si vous êtes vraiment
corse! È si face una bella scaccanata.
Allora mi sò firmatu è li aghju portu a manu à a zitella.
Mi hà dettu cose cum’elli dicenu tutti. I soldi, l’amore, un
omu suspettu, un amicu, un tradimentu è qualchì mortu. Eiu
ùn stò à sente isse patarachje chì ùn ci credu. Ùn aghju mai
datu retta à quella di i mazzeri in paese, allora una strega o
un’induvina ùn mi l’anu da ficcà elle! Aghju ritenutu solu
una cosa perchè chì a so risa hè sparita di un colpu è mi hà
fighjatu dicendu mi di malfidà mi di qualcosa chì ùn aghju
micca capitu à a prima, è po è insiste è insiste, aghju finitu
per capì ch’ella mi racumandava di malfidà mi di “a miniatura di a muresca”. Pensate chì miniatura è chì muresca! Era
un discorsu propiu bughju per mio contu. Aghju pensatu
ch’elle eranu parolle in l’aria, senza capu nè coda, ma à
bastanza imprecise per esse ghjudicate misteriose è cù u so
pocu è tantu di secretu. Aghju alzatu e spalle è mi hè parsa
cuntrariata ch’o a pigliessi cusì in sopra sopra. Mi hà parlatu
cumu s’ella si arricumandava. È hà ripetutu ùn sò quante volte
in talianu “la miniatura della moresca”. Cumu ùn ci capia un
cavulu, ùn ci aghju datu capu subitu. Aghju capitu solu qualchì ghjornu dopu, a vigilia ch’ellu finì u sughjornu in Hvar.
Ùn ci aghju mai tantu datu capu à issi puttachji di induvini è
di quelli chì sarebbenu antivisti è chì basta ch’elli fidighjessinu a minima cosa è ponu disciuplicà tuttu: ciò ch’è vo site
è ùn site, ciò chì hà da accade è ciò ch’è vo francarete, è po
i calculi secreti di tale o tale persona. Ma a Muresca è a so
miniatura da veru si sò presentate à mè in quella piccula sala
di teatru di l’isula di Hvar chì hè ella stessa chjuca, bench’ella
sia trà e più maiò di a millaia di l’isule dalmatiche. Una donna
76
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 77
chjamata A Muresca mi si hè affaccata in quellu teatru, in
cundizione tale ch’ella devia marcà a mo attenzione è l’avvenimenti di a mo inchiesta. Ma, a devu cunfessà, tandu, à
quelle parolle di l’induvina chì mi lighjia u palmu di a manu,
ùn ci aghju messu nè impurtanza nè primura.
Aghju passatu tutta a fine di a ghjurnata à fidighjà a
ghjente chì pruminava longu à a calata di Split. Aghju aspettatu è custì mi sò imbarcatu à l’attrachju nantu à u battellu
chì và in Hvar. Hè l’ultimu battellu di a ghjurnata, chì porta
l’ultima furnata di passageri, turisti pè u più. À issa epica
custì ùn hè ancu l’azzuffu è u battellu quasi spachju mi hà
messu un’impressione strana à dossu, cumu s’ellu fussi statu
appruntatu per mè solu è cumu s’o fessi l’ultimu viaghju di
u vivu. Andate à sapè perchè mi hè venuta in capu l’idea di
Caronte, u marinare chì porta u battellu chì và da u mondu
u nostru à l’altru duv’elli ci aspettanu tutti quelli chì sò digià
passati.
– Antoni, alors quoi, mon vieux, ça va pas mieux ?
mi averebbe lampatu Hodier s’ellu avessi intesu quessa.
Andate à sapè perchè chì vi venenu certe idee. Sarà
ciò ch’è no sapemu di e vechje cridenze, chì a morte hè
cum’è un viaghju è chì in parechje civilizazione interravanu
i so morti cù una barca è tutti l’arnesi ch’ellu ci vole nantu
à un battellu. Si face chì mi sò purtatu à dossu issa spezia
di mezu sonnu durante tutta a traversata è à capu di un’ora
è mezu di viaghju quandu aghju capitu ch’è no eramu
ghjunti, era sempre in traccia di vugà trà fantasia è realità.
Eramu in piena notte, cù u mare calmu è nisun lume in locu.
Mi si hè parsu di esse entrutu in pienu centru di a bughjura
stessa di u mondu. Tandu un omu magru è tamantu si hè
avvicinatu è hà fattu u signale cunvenutu. Era ellu. U mo
cuntattu mi aspettava. U scornu era più bughju chè bughju.
L’omu mi hà guidatu tenendu mi pè un bracciu. Aghju intesu
una porta ch’ellu chjudia. Si hè accessu un lume, un picculu
77
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 78
ragiu intensu è direttu nantu à i ducumenti, è cusì ùn aghju
vistu chè e so manone nantu à i scartafacci. Mi hà datu tutte
e spiicazione, cù una voce sorda ma decisa. Per facilità l’inchiesta mi facianu passà dinò quì pè un pueta di Tuscana.
Ci era urganizatu un grande culloquiu di puesia. U Festivale
di u sunettu chì ti hà u nome di u pueta di u diciottesimu
Hanibal Lučić. Cum’è l’altra volta, ùn ci era tantu da scumbatte. Avia solu da recità un puema s’è l’urganizatori di u
festivale a mi dumandavanu à un mumentu o l’altru. Mi dete
un fugliale cù unepochi di puemi di un certu Pietro Tuani.
Mi devia chjamà cusì. Pè u restu ùn era micca ubligatu di
parlà. Essendu datu chì nimu parlava talianu, pudia stà zittu
è osservà. Mi hà parlatu cusì, hà spentu a lampana, mi hà
guidatu dinù in a bughjura è hè sparitu lachendu mi trà mezu
à un gruppu rimurosu di ghjente duv’ellu mi avia purtatu è
chì di un colpu fui lampatu in pienu lume. Eramu ghjunti
nantu à qualchì piazza duv’elli si accuglianu i pueti.
Da custì, l’urganizatori ci anu purtatu subitu ind’è u
hall di l’hôtel duv’ella si facia a ricezzione per tutti l’invitati. À u ghjustu ùn sò quantu è no pudiamu esse, ma in giru
à u centu di pueti invitati, saranu stati più di cinquecentu
persone. U cuntrastu mi hà pichjatu subitu trà u silenziu di
a notte è u sussurru di issa sala.
Di entrata sò statu stupitu chì un festivale di puesia,
ùn mi lu figurava mancu à pena cusì. Lacu subitu una mansa
di casca è pianghji, imbriachi à tappu, chì s’elli eranu pueti,
sò pueta ancu eiu, una volta à l’annu, quand’è no festighjemu l’anniversariu di u cumissare Hodier, u nostru patrone.
Subitu à u principiu, ognunu chì entre in a brigada speziale
di ricerca di i criminali di guerra sà chì s’ellu ùn hè prontu
à inzuffà si per l’anniversariu di Hodier, hè megliu ch’ellu
cambii subitu di affettazione, chì osinnò ùn hà da pudè tene.
Hodier hè u so solu difettu: festighjà u so anniversariu cù
una scimia di quelle! Un difettu è basta, ma oh! Issu ghjornu
custì, quale hè chì u tene?
78
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 79
Dicia cusì solu pè i pueti imbriachi quella sera in Hvar.
Si passava ind’è l’Hôtel Palace, un stabilimentu di classa
chì tutti i sgiò di l’Europa ci si sò cansati omancu una volta
dapoi ch’ellu esiste u stabilimentu, in principiu di u dicennovesimu seculu. Ùn vi dicu micca – trà parentesi – l’effettu ch’ellu vi pò fà di pensà chì induv’è vo arripusate e
vostre cule di urtalacciu bigugliese, nantu à a terrazza di
l’hôtel, in cor’di meziornu assuliatu, assaghjendu un apperitivu fattu cù una spezia di nepita lucale, è beh! fù un tempu
chì l’imperatrice Sissì in persona era venuta ancu ella è si
era calata à listessu locu è chì s’ella ùn fussi a dignità sfarente
di singhjuni pusatoghji, a storia mette inseme l’eccellenza
austriaca è u rozu di a nostra isula.
Quella sera di aprile, i salotti di apparatu di u Palace
Hôtel eranu in manu à a truppa fantastica di a puesia.
Lampai una fidighjata à u prugrama chì elli mi avianu datu.
Eranu nove ore passate di sera. U prugrama dicia: “Svečana
vačera, Kuharski kanconijer”. Ùn ci capia un cavulu. U mi
anu traduttu in inglese: “Gala dinner, Culinary Canconier”.
Aghju finitu per capisce. Hè un cuncettu particulare, originale pè una cuncolta puetica, chì destabilizeghja è incanta
à tempu. Unu di l’urganizatore hà riclamatu u silenziu. In
giru à ellu stavanu unepochi di cucinari in tenuta di travagliu. Ci hà prevenutu chì durante i quattru ghjorni di u festivale, ogni ripastu si devia fà sottu à u sugellu di una
tradizione gastrunomica differente ogni volta. E naziunalità eranu tante; eranu à u più una decina di ripasti. Dunque
l’occasione di mette à l’onore un numeru ristrettu di tavule
gastrunomiche lucale. Lampavanu dunque una chjama à i
vuluntari. Ci vulia à scrive si subitu per tale o tale ghjornu.
L’urganizatori si obligavanu à riunisce tutta a robba necessaria è mettianu à dispusizione cucine è cucinari. Bastava
à amparà li a sosula è à curà ne in cucina l’elaburazione.
Era una bellissima occasione di purtà in pompisi a cultura
di u locu sceltu à tempu à a puesia.
79
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 80
Senza riflette mi hè venuta di purtà mi vuluntariu pè
i ravioli cù u brocciu. Sò i mo sciali, i ravioli cù u brocciu.
Ùn mi sò fà frighje duie ove, ma pè i ravioli cù u brocciu,
custì sò u tercanu.
Vi ci vole a pasta pè i ravioli, a salsa di un stufatu di
boie è furmagliu grattulatu. Pè u pienu: 200 grami di carne
di boie, di stufatu o avanzu di arrustitu, 100 grami di prisuttu
o di panzetta, una manata di bietule fatte rivene, da 60 à 80
grami di brocciu seccu, cacciatu li u sale è schjacciatu cù a
furcina, 50 grami di merolla di pane intintu, 1 cipolla, 1 ovu,
1 cuchjaru di ogliu d’alivu o di suchju di carne, sale, pevaru,
agliu è petrusellu tazzulatu.
Preparate a vostra pasta è a mettite à ripusà. Preparate
u pienu. Tazzate fine fine carne, prisuttu è cipolla sbuchjata. Fate li rivene pianu pianu ind’è l’ogliu. S’è a carne hè
digià cotta, lacate coce à focu dolce dece minuti chì osinnò
vinti. Lampate ci e vostre fronde di bietule tazzulate, l’agliu,
u petrusellu è u cundime. Da parte, ligate u pienu è a merolla
di pane asciuvata, l’ovu è u casgiu. Miscugliate. Spianate a
vostra pasta è fate ne duie parte fine fine. Avà, ci mettite
nantu, separati da dui centimetri ranghi di picculi pastoni
di carne è pienu di a dimensione di un cuchjerinu à pocu
pressu. Cù un pinnellu mettite ci nantu à pena di acqua è
ricuprite cun a seconda parte di a pasta. Cù una righetta
appughjate trà ogni rangu da appiccicà a pasta, è po dopu
cù a rulletta o un cultellu, separate i vostri ravioli. Trè centimetri di latu ognunu. Mettite à bollu qualchì litru di acqua
cun sale, cun duie candelle di ogliu di alivu è po lampate ci
i vostri ravioli quand’ella bolle.Lacate bolle dece à quindeci minuti. Cacciate i ravioli, una richjarata cun l’acqua
fresca è po à sguttà. Punite li in un piattu à fornu imbutiratu. À misura lampate ci u casgiu grattulatu cù un suppulu
di salsa di stufatu è passate li una stondetta à u fornu.
Allora ancu à pena è mi mettu à mughjà: “Eo, eo vi
facciu i ravioli cù u brocciu!” Mi sò fattu in capu una
80
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 81
traduzzione à pocu pressu: “Please, I can make Corsican
raviolis!” ma subitu pensatu, subitu firmatu! Duve u pudia
piglià u brocciu? Mancava u brocciu, mancava l’ingrediente
principale di a mo sosula. Mancava tuttu. Allora, mi sò statu
zittu, mi sò rinculatu è aghju lacatu l’altri scrive si: purtughese, grecu, sicilianu è po l’altri ùn mi ricordu più, ma ci
simu campi i quattru ghjorni. A puesia in isse cundizione,
cridite mi puru chì garba à tutti.
È ancu di grazia ch’ellu ùn ci era modu à truvà ne brocciu in issi lochi custindi, chì osinnò, u brocciu mi palisava!
Mi sarebbe messu da per mè ind’a nassa. L’aghju capita u
lindumane da mane, quand’è no avemu intaccatu a seria di
e letture puetiche. Eramu in a villa di Hanibal Lučić, u pueta
di u diciottesimu chì u festivale di u sunettu era urganizatu
in u so onore. A scena pè e letture era in a sala di a bibbiuteca chì ùn pudia cuntene a sessantina di persone chì facianu
u publicu. Allora, una bella trentina eranu di fora, nantu à a
terrazza. Ed eo trà mezu à quessi, chì avia poca primura di
i puemi è di e letture. Da drentu i puemi recitati unu à pressu
à l’altru ci venianu cum’è un sussurru cuntinuu è cunfusu
chì duie o trè parolle messe in valore da a declamazione ne
spiccavanu ogni tantu è parvenianu sinu à e nostre arechje.
Ùn ci capia una sterpa, eo. À un mumentu datu, aghju incriccatu l’arechja chì mi era parsu, trà tante varie voce, di
ricunnosce una lingua chì mi dicia qualcosa. U bichjere in
manu mi sò avvicinatu pianu pianu è, prutettu da u contralume, aghju fighjatu à l’indrentu…
Eranu dui l’omi chì recitavanu à issu mumentu. Ùn
aghju capitu tantu ciò ch’elli dicianu, ma a lingua a cunniscia. Mi sò avvicinatu è l’aghju visti: i dui pueti chì avianu
lettu i puemi in Zagreb! Lettu in corsu. Pocu miraculu! Corsu
stranu è corsu di bor’di mare ma corsu quantunque. Allora
mi sò ritiratu à pena per paura ch’ellu ùn mi si ricunnosca.
Ma ùn ci era penseru. Tandu mi sò rallegratu di ùn esse mi
palisatu micca cun quella di i ravioli cù u brocciu. Era passatu
81
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 82
pè una machja brusgiata. Mi avianu ricunnisciutu subitu
cum’è corsu s’o avessi parlatu di brocciu! In tantu cuntinuavanu. L’ultimu puema dettu da u più giovanu dicia cusì:
Cutula cutula
l’isula cresci
tamanta
si alza à porghja l’abbracciu
à misura
chì u battellu
surpa u mari
Ùn ci capiscu un’acca mancu oghje! U battellu chì si
surpa u mare! Pocu sprupositu! Induve l’averà intesa, quessa?
A puesia, eiu, ùn hè micca una cosa chì mi face nè sunnià nè
scimisce di piacè, ma quantunque, aghju fattu i studii nurmali
è un bellu puema, u sò ricunnosce è apprezzà…
Demain, dès l’aube, à travers la campagne
Je partirai, vois-tu, je sais que tu m’attends…
Ma francadimente, un battellu chì si surpa u mari, ci
vulia à vene custì per sente tamantu sprupositu…
L’altru, più vechju, chì dicia duie strufate ogni tantu,
ùn valia di megliu chè quessu custì. Eranu cose tutte cumplicate, chì ùn ci capianu chè elli è si ingunfiavavanu di pretensione, persuasi chì u publicu era mutu di ammirazione invece
ch’è no i fighjavamu inciacianiti è aggrancati sentendu puttachji simuli. Mi arricordu un pezzu di un altru puema. Dicia:
Sò quì
da ch’è tù ne fughjisti
è mi lacasti in manu
a forma di e to spalle
cupputa di e carezze
Sò quì.
Ed aspettu.
82
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 83
Un po di latu.
Vicinu à u vestitu
a to pelle
buchja di a presenza.
“Chì tante buchje!” aghju pensatu! Sì tù chì era in
buchja sì, quand’è tù ai scrittu isse cunnerie… Ùn ci si capia
una sterpa! Quessi sò puemi cumu eo sò papa in Roma! Ma
eranu in lingua corsa è issi tippi eranu di Corsica.
Ghjunghjiticci, furesteri di sicuru, vistu chì parlavanu u
corsu stracciatu di e cità è di l’università in Corti, ma di
Corsica quantunque. Avianu a lingua è l’accentu di e cità
ma parlavanu corsu ed eranu di Corsica ed eo avia fattu bè
di ùn avanzà mi micca cum’è un tontu cù i mo ravioli sputichi è u mo brocciu paisanu.
Oghje chì ghjè oghje, ùn aghju pussutu mette à u
chjaru cumu avianu pussutu scatulì quì, luntanu da a Corsica,
in pienu arcipelagu dalmaticu, è cun puemi cusì strappati
chì si capia subitu chì si piattavanu daretu à a scusa di a
puesia, ma chì a so missione era tutta altra chè literaria.
L’inchiesta nantu à isse duie persone ùn hè mai andata sinu
à cunclusione ma nimu mi caccerà da l’idea a relazione ch’o
feci tandu cù una racumandazione ch’ellu mi avia fattu
Hodier à l’iniziu di a mo missione.
– Bon, Antoni, je n’irai pas par quatre chemins. Vous
êtes de là-bas et vous connaissez vos compatriotes. Ils sont
capables de tout. Nous avons des renseignements qui laissent entendre que les anciens réseaux de trafic d’armes ont
été réactivés pendant la guerre entre Serbes et Croates. On
dit que les Corses y ont joué leur rôle. À la fin des années
1990 des Croates sont venus en Corse et des Corses sont
allés en Croatie. À plusieurs reprises. Toujours les mêmes
prétextes : la poésie, le théâtre, la littérature. C’est louche.
On croit plutôt qu’il s’agit de trafic et de blanchiment d’argent sale. Certains achèteraient beaucoup en Croatie.
83
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 84
En particulier sur les îles de la côte dalmate. Il faut voir la
chose de près en enquêtant sur place. On compte sur vous.
Mladen Spričić, issi dui strani pueti, u trafficu, tuttu si
schjaria à pocu à pocu. Un affare ch’è no aviamu scartatu à
l’iniziu avà principiava à verificà si. I Corsi è i criminali di
guerra avianu i cuntatti pè a vendita di l’arme, i Corsi venianu
in Cruazia è i Cruati andavanu in Corsica è un ghjornu o l’altru Spričić in persona si affaccaria in Bastia o in Aiacciu.
Dopu l’affare di Zagreb duv’ellu era riesciutu à
scappà, u nome fintu di Spričić ùn era più stampatu nantu
à i prugrami di i festivali è sessione puetiche, ma l’omu si
facia quella affaccata, dicia duie strofe, ne apprufittava per
fà i so affari à l’appiattu è smarria cum’è u latru. À pocu à
pocu dicianu ch’ellu ci mettia ancu quella punta di frizzione,
à pena cum’è l’artisti prima di affaccà è dà si in spettaculu.
In Hvar ùn si era ancu ammintatu ma, secondu a
logica, ùn deviamu stà tantu per vede spuntà u so nasu.
Sentia chì oramai ùn devia cappià i mo dui pueti corsi è
ch’elli mi purterebbinu drittu drittu à Spričić. Durante l’appuntamenti secreti ch’o avia cù u mo cuntattu, mi era infurmatu in quantu à elli. Militanti di a lingua corsa, riclamendu
si di a “leva di u 1970”, insignanti di lingua corsa: tuttu si
incuntrava. I tippi eranu più chè suspetti. Per mè ci averebbe
messu u mo collu à taglià: eranu culpevuli è sicuramente in
cuntattu cù u gran criminale ch’è no pruvavamu à arrestà.
– Ma quantunque, mi pare propiu un sprupositu, caru
Antoni, mi disse u mo cuntattu. Sò prufessori à l’Università
di Corsica, quantunque!
– È bè, ghjustu à puntu! Hè propiu per quessa! Ùn
sapete micca ciò ch’ella hè quessa l’università! Prufessori
è studianti, tutti naziunalisti, tutti culpevuli! Ùn vi pudete
figurà!
Ma à u fondu u tippu avia poca primura è mi lasciava
dì. Aghju capitu ch’ella tuccava à mè è à mè solu à
84
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 85
disciuplicà l’affare. Allora aghju decisu di ùn cappià una
segonda i mo dui sbirri. Ùn era tantu difficiule da fà si chì
in issi gruppi di pueti sò sempre tutti inseme, trà chì si ricercanu da vede unu cun l’altru i difetti ch’elli ponu avè è pudè
ne dopu puttachjà quandu a persona cuncernata ùn ci hè, o
allora, propiu per interessu di sapè ne di più in quantu à l’altru, a so arte, i so prugetti è a so idea di a puesia, ma à dì la
franca, issu casu hè raru! In generale hè più a curiusità dispettosa chè a primura estetica per l’arte puetica. È po d’altronde
l’urganizatori di regula tenenu tutti i so invitati inseme chì
sò più faciuli cusì da dirige è purtà da un puntu à l’altru
cum’ellu a dumanda u prugrama di a manifestazione.
U ghjornu dopu si hè affaccatu issu arnese di Spričić.
Cum’è sempre, hè ghjuntu quandu è induve ùn l’aspettavanu mancu per ride. U tippu hè forte è astutu, ma noi, in
a divisione di ricerca di i gran criminali di guerra (DRGCG)
ùn ci simu mai lacati impressiunà. Pazienza, pazienza. Vene
sempre l’ora per quellu chì da tempu à u tempu.
Dunque mi sò messu à l’erze di u mo paghju di suspetti
è ùn l’aghju più cappiati. À distanza, senza fà mi vede, ma
ùn li aghju lacati un minutu è ùn si sò accorti di nunda. S’elli
andavanu à spassu, ci andava ancu eo. S’elli a si allungavanu in u salottu di l’hôtel, ci stava ancu eo è po dinù pè e
surtite, e visite di musei, piazze, munimenti, mostre è teatri.
Hè statu cù u teatru ch’ellu a mi hà torna ficcata l’ambrascu. È puru mi devia tene svegliu quantunque a predizzione di l’induvina chì mi avia parlatu di a “miniatura di a
muresca”.
A guida chì ci accumpagnava è presentava i lochi a
ci avia detta: “U teatru di Hvar hè una miniatura”, da una
banda. Da l’altra banda ci era stata annunziata una pezza di
teatru cun drentu à u titulu una Muresca. S’o fussi statu più
attente è menu stancu, ci averebbe pensatu subitu subitu!
85
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 86
In u prugrama di a sessione tutta dedicata à issu beatu
Hanibal Lučić ci era prevista a rapresentazione di un so
drama. “Rubinja”, vole dì “A Rossa” in cruatu. L’urganizatori
ci avianu fattu capisce chì ci pudiamu stà in camera o passà
a serinata libera vistu chì si trattava di una pezza scritta è
parlata in vechju dialettu di Venezia. U traduttore chì ci dava
capu mi hè ancu parsu ch’ellu ci invidiava di ùn avè nisun
obligu di assiste à u spettaculu. Ci disse chì mancu l’attori
ùn era siguru ch’elli capischinu tuttu ciò ch’elli dicianu. È po
l’iniziativa venia da a ghjente di u locu: i rolli, i facianu un
duttore, un panatteru, impiigati, secretarie è manuali di l’amministrazione municipale. Per curtesia, tutti i pueti aviamu
fattu vista di esse interessati benchè stanchi è dui o trè leccaculi si eranu scritti in manera spuntanea per assiste à a rapresentazione. Eo facia cum’è tutti l’altri pueti, muti, fermi è
belli decisi à francà si la pè una sera, tantu più ch’o avia vistigatu una puetessa russia à pena urdinaria di manere è malandata di vestitu, ma di persona, innò. È d’altronde mi era
avvistu chì a donna ùn era indiferente mancu à pena… Allora,
a serata principiava più chè bè… Hè tandu ch’elli si sò avanzati quelli. Anu dettu chì elli eranu curiosi di tuttu: a pezza
ella stessa, a lingua, è po incuragisce issa pupulazione lucale
cusì simpatica, cusì appassiunata di u so patrimoniu lucale.
A cultura tradiziunale. Une merda tradiziunale! Ùn sò più
qualessu di i dui, ma unu hà ancu ammintatu u teatru di
amatori ch’elli facianu in Corsica trà e duie guerre. U Teatru
di A Muvra! Ne avia pienu a bocca di ciò ch’elli avianu fattu
à paesi, di u modu chì issu teatru avia cuntribuitu à fà rinvivisce l’amore pè a lingua, è tutte isse cose custì. È l’altru
capighjava. È più parlavanu, più facianu quelli chì eranu
passiunati. Ùn sò statu tantu à capì ch’o ci devia andà ancu
eo è ch’o devia rinunzià à a libertà ch’o pensava pè issa sera
custì. A puesia russia a si facia dicia cù un pueta nordamericanu ed eranu smarriti inseme. Eo era azezu, stancu, ma
decisu, sò andatu à fà mi scrive ancu eo pè assiste à issa
86
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 87
pezza è aghju pensatu à ciò ch’ellu ci dice sempre Hodier:
s’è no ùn simu micca pronti à rinunzià à tutti i nostri sciori,
in a pulizza, hè megliu à ùn stà ci!
Avianu a ragiò: u teatru di Hvar pare propiu una miniatura. À rombu di dì cusì, a ghjente ùn dicenu più u teatru,
ma a miniatura. Dicenu ancu “Vò à a miniatura” per dì ch’elli
vanu à u teatru.
Hè una maraviglia. Tuttu in legnu, frisgiulatu di decurazione rosule è oru, pare ellu stessu un decoru. A cunseguenza hè chì u publicu ancu ellu ti hà subitu a sensazione
di esse chjappu ind’è l’azzione è di ghjucà ancu ellu una
parte di l’intriga dramatica. Ci si entre subitu da a piazza
centrale è, da issa tighjata roza duv’ella pedieghja tanta
ghjente, ghjè quantu à passà dentru à una scatula di bombò,
dilicatissima è inzuccarata. Fine cum’è un biscottu miniatura di u sedecesimu seculu venizianu: cusì hà dettu a nostra
guida u primu ghjornu quand’è no avemu visitatu tutta a
cità. U biscottu, vistu chì certi circavanu da tutte e bande,
mi sò avvistu ch’elli ùn sapianu micca, ma ùn aghju nè risu
nè surrisu. I gnoccari sò gnoccari è s’è vo i cacciate da canistrelli o bugliticce, ùn sanu nunda di a purzellana è di u
biscottu. Aghju fattu quellu chì ùn avia vistu nunda è po ùn
avia asgiu à ride. Ci era qualcosa chì mi avia fattu incriccà
l’arechja: a miniatura. L’induvina chì mi avia lettu u mo
distinu ùn avia parlatu di a miniatura? Aghju circatu è
pensatu, ma capitu subitu ch’ella era una manera di dì: u
teatru hè picculu è bellinu, doppiu sensu ùn ci ne hè. E guide
turistiche facenu sempre cusì. Tuttu hè magnificu, eccezziunale, raru, strasurdinariu, unicu, smensu, culussale o
allora, fine fine, chjucu chjucu, via una miniatura. Hè cum’è
pè u teatru di Hvar. Ci anu ghjuratu è sperghjuratu chì issu
teatru era statu u primu teatru municipale di Europa. Ùn
vogliu micca fà u suspettosu, ma mi pare tamantu miraculu,
nantu à un’isula cusì chjuca, cusì luntanu. U primu teatru
87
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 88
d’Europa! È tandu, perchè micca in l’Urtale di Biguglia, u
mo paese? A possu dì ancu eo, s’o vogliu, ch’è no avemu
avutu u primu ùn la sò chè di Corsica, di Francia è di u
mondu sanu! Innò, ùn aghju dettu nunda pè ùn fà mi rimarcà,
ma ùn ci credu mancu s’omu a mi ghjura.
U fattu si stà chì issa sera custì, devianu ghjucà
“Rubinja” è ch’o era ubligatu à assiste à a rapresentazione
s’o vulia cuntinuà à pudè surveglià i dui suspetti. Cum’è
pochi spettatori capianu issu vechju dialettu, hè venutu unu
chì ci hà spiicatu, à l’ingrossu, u tema è l’azzione ch’ellu
ci prupunia issu spettaculu. Eo ùn ci aghju fattu tantu casu
chì una u teatru mi interessa pocu è duie, ciò chì cuntava
era solu di surveglià i mo dui cumpatriotti. Ma da più à
menu mi hè parsu di avè inguantatu qualcusella di a situazione. Avia capitu ch’ellu si trattava di una di isse fole
cum’ellu ci ne hè tante chì parlanu di una donna bellissima
chì hè una schjava in un palazzu riccu duv’ella hè tenuta
prigiunera. U so patrone, chì deve esse un sultanu ricchissimu, ne hè diventatu scemu persu di amore è vulerebbe
ch’ella u tenissi caru ancu ella. Allora u tippu perde u capu
è preca, suplicheghja è dumanda cun voce pianghjulona è
cun mille suspiri ciò ch’ellu puderebbe piglià di forza postu
ch’ellu hè ellu u patrone. Hè capita chì in isse cundizione
a donna si ne appiglia. Si ne appiglia perchè chì ùn hè micca
tonta. Ellu hè imbambulitu è ella hà u so capu à segnu.
Calculeghja è più l’omu pricureghja, più ella face i soliti
vezzi in issa situazione. Certe volte, l’omu si mette in zerga,
mughja è fulmineghja; allora, ella, caccia un mandile è si
asciuva una lacrima è ellu si lampa in dinochje è dumanda
scusa à issa bella giuvanotta cù a so longa capillera rossa
è ricciulata chì mette u focu à dossu à tutti l’omi in u publicu.
O ghjente, capillere simule, si ne vede pocu! Allora a zitella
ne prufitta per dumandà un rigalu una volta, è po un altru
un’altra volta, è tira avanti è tocca durante tutta a pezza.
L’azzione chì si sbucina longu à u spettaculu si pò dì ch’ella
88
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 89
gira sempre da più à menu nantu à issa quistione custì: a
giovana dumanda una cosa, u patrone principia per dì di
nò è dopu face sempre di sì. In giru à issi dui persunagi
intervenenu unepoche di servi, ministri chì portanu e
dumande è e risposte di issi dui custì o allora chì arrecanu
ciò ch’ella hà dumandatu a donna.
In fatti, u sensu era tuttu altru cum’e mi ne sò avvistu
u lindumane fendu mi traduce u resucontu esciutu in u giurnale di l’isula. L’azzione si passa in Dubrovnik nantu à u
marcatu duv’elli si vendenu i schjavi. Un giovanu chjamatu Derančin ghjunghje nantu à a piazza è feghja a scena:
ci hè una schjava cù in giru una banda di Turchi. È tandu
ricunnosce a giovana: hè a so prumessa! A figliola di u sgiò
Vlasko chì era sparita è ch’ellu avia circatu indarnu. Di
prima pensa à lampà si à spada sfudarata è po riflette è
manda u so servu cun missione di purtà à i Turchi un baullu
pienu à dinaru da liberà a schjava. Dopu liberata, i giovani
si ritrovanu. Ma tandu ciò chì face primura per Derančin, hè
di sapè s’è a so prumessa hè sempre vergine. Cunniscendu
i Turchi pensa ch’elli a si anu chjappa è digià cunsumata.
Cunseguenza: ùn la pò più marità! Hè tandu a sola quistione di a pezza diventa di sapè s’ella hè pura di persona a
zitella o imbruttata. U publicu ùn sarà tranquillu fintantu
ch’ellu ùn averà micca vistu i lenzoli maculati di sangue.
È i prumessi ùn si puderanu presentà davanti à u signore
chì cumanda a cità di Dubrovnik chè quandu l’affare sarà
sicuru. Tandu ci hè una cerimonia matrimuniale chì chjode
a pezza.
Via, ùn ci avia capitu un cazzu! Ma ùn facia nunda.
Mi sò dettu chì u spettaculu ùn prumettia tante surprese è
ùn ci ne hè micca statu. À dì la franca, i spettatori ci simu
fatti piuttostu cacà, fora di i dui Corsi chì si sò campati
durante e duie ore, è si giravanu versu noi altri, è ci facianu
cennu di piacè è di accunsentu cun ciò ch’elli vidianu,
89
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 90
èsciaccamanendu, ci impuntavanu à sciaccamanà ancu noi
altri. Innò, ùn ci era custì nisunu interessu nè nisuna
surpresa.
Omancu a sera, perchè chì u lindumane ciò ch’elli mi
anu amparatu mi hà lacatu à bocca aperta da u stupore: una
volta di più Mladen Spričić a ci avia ficcata à tutti. A mi hà
detta Hodier chì mi hà passatu per telefonu un savone chì
ùn vi ne dicu nunda!
– Des implacables comme vous on n’en fait plou…
plus ! La circulation ! Vous allez retourner à la circulation !
Mi hà sgurgatu l’arechje è ùn aghju dettu nunda perchè
chì a mi meritava! Iè, Mladen Spričić, durante duie ore sane,
avia fattu u passa è veni da a scena à e culisse è era entrutu
è surtitu cumu s’è nunda fussi! L’aviamu ancu sciaccamanatu, l’aviamu. Era ellu chì facia a parte di u riccone innamuratu di a schjava rossa! Ghjucava à Derenćin. Avia
prufittatu di l’entre è sorti da una scena à l’altra per trasmette unepochi di rinsignamenti secreti senza fà si rimarcà.
Ùn emu micca pussutu sapè quale trà l’attori avia fattu u
mezanu, ma a truppa sana sarà stata in a cumbriccula!
L’affare era statu appruntatu in cundizione in modu chì nimu
pudessi suspettà nè a ghjente, nè l’occasione, nè a pezza chì
era stata ghjucata. Avemu pruvatu, interrugatu, prulungatu
l’interrugatorii, minacciatu è circatu à fà palisà, ma ùn ci
hè statu l’arte, ùn ci hè statu! Sò cum’è tutti quelli di l’isule,
l’abitanti di Hvar. Chjuccuti, muti è ironichi…
È Hodier à u telefonu chì ùn la finia più:
– Vraiment implacables ! Entêqueurs de mes deux !
A la curcilation !
Eramu tutti una massa di incapaci, di lumbriconi!
Spričić ci avia pigliatu à risa cum’è ciucci! Avia fattu i so
affari davanti à noi, davanti à mè, è si era datu u lussu di fà
si sciaccamanà, à tempu à tutti l’altri attori à a fine di a pezza.
Hè strana ma oghje chì ghjè oghje ne vogliu più pocu
à Hodier, à Spričić è à tutti quanti chè à issa rubbacia di i
90
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 91
dui pretesi pueti corsi chì saranu stati elli à almanaccà tutta
issa cumbriccula. Ma, cum’ellu dice u pruverbiu, ùn hè ancu
notte in Porri è frà pocu a mi anu da pacà… Fate ch’è no
atterrischimu è l’ingucciu eo! Anu da capisce Antoni
qual’ellu hè…
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 92
Je sais pas ce qu’elle a cette conne, avec son portable,
mais elle arrête pas de remuer son cul ! Elle aura besoin
pour faire un SMS de trinniguer tous les fauteuils ! Déjà
que depuis Paris elle prend toute la place et en plus maintenant elle met les coudes jusque chez moi ! Bientôt je lui
dis ! D’après moi, elle est pas bien. Elle a quelque chose
qui la travaille. Elle est excitée que c’est pas possible. Trois
fois elle a fait tomber le journal et trois fois Jean, il lui a
ramassé. Si elle continue, elle va voir si je lui ramasse moi !
Et puis, tous ces SMS, il voit rien le steward ! C’est interdit les portables dans l’avion, de les tenir allumés. Avec les
appareils de contrôle des fois il y a des accidents parce que
l’avion, avec le portable allumé, il peut tomber ou s’écraser et après on est bien !
Jean, on dirait qu’il s’intéresse pas aux autres filles.
Avant qu’on soit ensemble je sais pas s’il en a eu une autre.
La première fois qu’on a baisé il a éteint la lumière. Moi je
voulais pas mais il a éteint et quand on a allumé je crois que
le sang c’est parce qu’il était puceau et il avait honte. Moi
au contraire j’ai trouvé que c’était bien s’il était vierge.
Depuis on l’éteint plus parce que j’ai insisté. Ça me fait peur
la lumière pas allumée.
Un jour ça m’a échappé quand j’étais au collège. On
faisait les entretiens les élèves avec l’assistante sociale.
Quand je suis entrée moi j’avais pas confiance parce que
92
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 93
l’assistante en parlant avec une autre dans le couloir elles
croyaient qu’elles étaient seules mais j’ai entendu qu’elle
disait un mot comme quoi c’était une classe des favorisés.
Mais elle le disait avec l’air qui allait pas avec le mot. Elle
devait être contente qu’on était favorisés mais elle avait pas
l’air. Alors d’abord je me suis méfiée et puis après plus,
parce que moi quand on parle vite vite je passe pas mon
temps à me méfier. Si je parle je parle ou alors je réponds
pas. C’est là qu’elle m’a demandé si tout allait bien si il y
avait quelque chose qui me contrariait ou qui me faisait peur
ou quoi. Sans réfléchir j’ai dit tout de suite le noir. J’ai vu
tout de suite qu’elle avait pas bien compris parce qu’elle a
enlevé les lunettes, elle a rapproché sa chaise et doucement
doucement elle m’a demandé si j’avais fait une mauvaise
expérience avec un noir. J’avais envie de rire parce qu’elle
avait pas compris. Je vois pas pourquoi ils vont me faire
peur les noirs, les jaunes ou les autres. On est tous pareils
on est. Elle a remis les lunettes tout de suite et elle était
gênée alors ça a pas duré et elle a pas demandé quel noir
c’était. Moi c’est le noir de la nuit qui me fait peur. C’est
pas de maintenant, c’est quand j’étais toute petite. Je l’ai
jamais dit à personne mais ça vient de là. C’est quand mon
père il venait me coucher et que ma mère ce soir-là elle
faisait les nuits. Alors ça se passait pas bien pour moi parce
que mon père il faisait pas comme les autres quand ils racontent des histoires aux enfants. Lui il les racontait et puis il
disait qu’il fallait dormir mais il s’en allait pas. Il éteignait
la lumière et puis il entrait dans le lit. On était dans le noir
et il racontait encore. Il faisait en même temps des choses
que je veux pas dire. Je veux même pas m’en rappeler. Alors
les histoires et le noir depuis je les aime pas. C’est pour ça
que j’ai insisté pour qu’on éteigne plus quand on fait l’amour
avec Jean. Je lui ai jamais dit pourquoi. Plutôt je me la coupe
la langue. J’ai dit que c’est parce que il est beau quand il
me fait l’amour. Ça c’est vrai. Il est beau Jean quand il me
93
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 94
fait l’amour. D’habitude il est moyen mais quand il fait
l’amour il est très bien.
Oh ! mais qu’est-ce qu’il aura çuilà, à regarder de
notre côté, toujours ? Il tourne la tête quand je tourne la tête
et puis après il la tourne plus. A Jean je lui dis rien, au sinon,
il va les prendre. Jean il est jaloux et après qui est-ce qui
l’arrête ? Oh ! mais lui, il arrête pas il arrête ! Bientôt je
prends et je lui dis : oh ! site in a pulizza peut-être ? Vous
voulez ma photo ?
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 95
Mancu a vergogna! A sapia. Ma eo chì ùn ci vulia
andà. Ci simu fatti cugliunà. Eramu ottanta venuti da
Corsica. Nantu à duiecentusessantamila abitanti. Face un
pacchettu. In percentuale, vi rendite contu quantu Francesi
ci vulia à invità à L’Elysée, s’ella ùn fussi micca stata onorata
a Corsica ma a Francia?
Ci anu cugliunatu à veru. È ficcata la bè. Nimu hà
dettu nunda. Ùn era micca pussibule. Ci vulia à mette in
causa u muvimentu culturale, spurtivu è assuciativu chì
porta e speranze di a Corsica di dumane. Povera Corsica,
andate puru…
Eo ùn ci vulia andà. Avia capitu u puttachju ch’ellu
era. Monsieur Le Président de la République et son épouse
seraient flattés de vous accueillir dans les Jardins de
l’Elysée à l’occasion de la célébration de la fête nationale
le 14 juillet… Una chì e nostre feste ùn sò micca listesse.
Simu unepochi chì, u 14 di lugliu, festighjemu l’elezzione
di Pasquale Paoli da Generale di a Nazione… Ma Corsa
a Nazione, di sicuru, era in u 1755, à u Cunventu di A
Casabianca. Duie chì quesse, aiò! Sente propiu a ricuperazione. Sò ùn sò quante volte ch’elli provanu à toglie u
prublema corsa alliscendu ci, chì vanità ùn ci ne manca i
benedica. Dunque era chjaru l’affare. Invece ci anu cugliunatu per via di e donne. Sò elle chì anu insistutu. A prefettura avia telefunatu à e moglie. Elle ùn ci anu mancu
dumandatu è sò andate subitu à cumprà ci i vestiti adatti
95
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 96
cun l’occasione. Quandu aghju vistu u meiu u cumplettu,
di rabbia li aghju dumandatu cumu era ch’ella ùn mi lu
avia compru vesta turchinu, pantalone rossu è camisgia
bianca! L’argumentu era chì eranu invitati pè a creazione
di u spaziu euromediterraneanu. À pena difficiule à prununzià, assai difficiule à capisce, assai penosu à ingolle, ma
sona bè è cum’elli ci sò i soldi di l’Europa, ci vole à stà
zitti è fà falà senza mastucà troppu nè sapè ciò ch’ellu hè
à u ghjustu.
E donne dinù si eranu vestute. Ùn vi dicu micca ciò
chì firmerà per manghjà u mese chì vene. Infine chì i Corsi
eranu à l’onore. Eranu di surtita. Ci simu ritruvati unepochi in Puretta à u mumentu di parte. Fieri è vergugnosi.
Ghjunti in Orly ùn sò ciò chì ci hà pigliatu à tutti ma ci simu
lampati à vita persa per ghjunghje à l’ora pè a sfilata nantu
à i Champs Elysées. Un spettaculu di maraviglia è di incantu,
di materiale di guerra, di arme è suldati è di musica militare. A cosa stupenda hè stata l’entusiasimu chì à pocu à
pocu hà invasu à tutti.
A recezzione à u palazzu di L’Elysée hè stata un vede
dinù: seimila invitati di tutte e mamme chì giravanu à bocca
piena è cuppa di champagne in manu. È scumbatte è scumbatte mi sò puru pussutu avvicinà da u pulpitru duve u presidente rimettia a legione di onore à issa bella è degna donna
francoculumbiana liberata dopu à sei anni di ostagia da i
FARC in a jungle di Merica suttana. Si hè sbaffatu u mo
core sentendu u presidente chì li dicia “Nous vous aimons”
è ella, disgraziata chì ùn pudia truvà altru da risponde chè
un pateticu “Je vous aime”.
Listesse parolle dette millaie è millaie di volte tutti i
ghjorni da l’artisti chì ringrazieghjanu i publichi chì i sciaccamaneghjanu. Sarà diventatu incapace l’omu à dì u dulore?
96
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 97
Disfatta di a parolla umana assaltata da una civilizazione di
u mediaticu. Sò scappatu in Orly.
Dumane atteppu è mi passu quindeci ghjorni quassù,
nantu à l’elpale più altu di u Rutondu.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 98
S’ellu li casca torna u giurnale, sta volta u li ramassu
torna è quandu li dò mi avvicingu à pena di più. Ùn hè micca
cum’è Marie. Marie sente u savone invece quessa sente a
donna, quessa. Mi piace l’odore. Sente à pena u sudore per
via ch’ellu face u caldu digià. È po si rimena. Si rimena è
si sente ch’ella hè eccitata. Sò i so SMS. Vai à sapè à quale
ella scrive cusì. Hè pinzuta. Ùn hè micca cum’è e zitelle di
quì. Si vede ch’ella cerca. Chì peccatu ch’ella ci sia Marie.
Isse pinzute custì, sò una campa perchè chì ùn facenu micca
tanti cari di mamma. S’elle anu u laziu venenu subitu, basta
à fà li un segnu. Certe volte sò ancu elle chì u facenu, u
segnu. Ùn hè micca per vantà mi ma e ricunnoscu à l’odore.
Questa quì, suda à pena. Ùn mi sbagliu: un muscu di sudore
mischjatu cù u so prufumu. Mi piace. Mi face pensà… Hè
à pena umida sottu à l’ascelle. È po à pena trà mezu à i petti.
È po nantu à e cosce. Bon! Alè! Ci vole à atterrisce è calmà
si. Sò in un aviò. Sò cun Marie a mo moglie è vultemu in
casa. Parigi hè finitu è simu in Corsica. U viaghju ci hà fattu
prò à tremindui. Avà ci vole à riprincipià. Scurdà si di a pena
è di issu ciucciu chì ùn hè micca ghjuntu.
U solu prublema cun Marie hè ch’ella hè conna.
Bravaccia, ma conna chì ùn ne pò più. Certe femine, hè un
piacè di burlà le chì sò suspettose è ghjelose chì cresce u
piacè quand’è vo e burlate cù una turista chì passa. Ella
innò. Ella mi viderebbe à cavallu à questa quì chì si trinneca
98
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 99
è lampa u giurnale in terra, è bè mi dicerebbe cosa fai, perchè
ghjochi à cavallu à a to età, è po assai ne sò eo. Ma ùn si
dubiterebbe mai ch’o mi chjavu issa zitella chì cerca. Marie
hè a mo moglia, a tengu cara è ùn li vogliu fà male mancu
à pena. U prublema hè ch’ella crede tuttu è ch’ellu hè difficiule cù una persona cusì. Allora certe volte, ùn sò perchè,
mi piace à burlà la. Ma ùn dura tantu chì dopu prestu prestu
mi ne pentu. Ma ùn mi ne possu impedì.
Sarà sempre stata cusì. Prima, mi venia ancu di più
pentimentu. È po un ghjornu aghju apertu l’ochji. Tutte
lofie! Iè, tutte! Innò, ùn cercu micca scuse chì sò elle à fà
ci sempre incazzisce. Tutte listesse. Ci hè quella canzona
chì dice s’è no a videmu quella donna chì fala pè u chjassu
cù a so sechja in capu è chì hè Mamma. È bè, à mè, mi facia
sempre carcosa cum’è, ùn la sò… cum’è un spannamentu
quand’ellu ci hè statu u tempurale è chì di un colpu vene
una spazzata di libecciu è netta tuttu l’orizonte è chì rinnascenu l’isule davanti à noi, accumpulati impenseriti tanti
ghjorni nantu à i moli crosci intinti. Mi facia issu effettu
custì di qualcosa chì si riface è chì rinnasce, schiettu è puru
cum’è mai… cum’è s’è u visu di Mamma, sempre listessu,
lisciu è tuttu risa, si vulessi stampà nantu à tuttu ciò chì mi
venia in giru è davanti l’ochji è a mente. Era cusì, era. È po
ci hè statu quellu ghjornu chì tuttu hè giratu male.
Duie ore o duie ore è mezu dopu meziornu saranu
state. Di agostu cù a sciappittana, hè megliu à stà à l’ombra è circà à pena di friscura. Mamma ci hà mandatu à dorme
cum’è tutti i ghjorni. Ùn si pò fà altru. Ci vole à fà a siesta.
Ancu s’ellu ùn si chjode l’ochji. Ci vole à stà in camera.
Allocc’à quattru ore, ùn ci hè drittu à mette u nasu fora.
Babbu hè stracquatu dinù ellu. Si hè aisatu prestu stamane
è un pocu di riposu ci vole. Mamma ùn durmerà micca. Solu
una penciulata in cucina è dopu, cum’è tutti i ghjorni, hà da
andà in dispensa. Hè custì ch’ella prepara tuttu pè a suppa.
Tutti i so legumi, freschi è verde. L’ivoriu di e cipolle è u
99
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 100
sangue di e pumatone. Pè andà in dispensa ci vole à francà
tutta a piazzetta è falà à pena a ripa vicinu à l’ortu. In pienu
sole. Brusgia. Hè difesa à st’ora quì. Allora ùn ci si và mai.
Ma oghje ci hè qualcosa chì mi ci chjama. Sortu di camera
è sentu a vampata chì mi assalta e gambe. Hè una malfatta
a sò. Torna trè passi è ci sò. I merletti infiarati. U riverberu
face pianghje. Ci hè un rimore stranu in dispensa. Hè a voce
di Mamma. Parla à voce bassa è forse ride o pianghje, ùn
la sò. È ci hè unu cun ella. Ùn hè micca babbu. Mi possu
avvicinà, vede megliu, appinzà l’ochji è fighjà per l’incritte
trà l’intavulata. Ma scappu à rotta di collu. Ùn vogliu micca
vede. Ùn vogliu sente più nunda. Nè risa nè piantu. Ùn
vogliu micca sapè. Ùn vogliu crede. Vogliu esse zitellu.
Criaturu s’ellu si pò.
Hè per quessa chì oghje ùn mi pentu di nunda.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 101
Ùn sò s’e puderaghju riesce à la fine, ma s’o fiascu,
leccu eiu. Allora vò à vede à Jean-Battì. Ùn ci hè chè ellu
per truvà mi a suluzione ghjusta. U mo cliente hè statu più
chè chjaru. Ùn possu fiascà. Osinnò, cambiu di locu, di
mistieru, di identità. S’ellu decide di schjaccià mi ellu, in
un lampu, ùn esistu mancu più. Hè pudente l’omu. L’amichi
l’hà sinu à l’Eliseiu. I soli chì ùn lu temenu sò l’eculugisti
di l’associu BCDEF. Sò arrabbiati quessi. In sottu sottu sò
i naziunalisti chì i movenu. Allora, hè difficiule à andà contru
è ci vole à fà sempre l’avvinta. À mè, mi faticanu, ma ci
vole à suppurtà. Oghje casca nantu à mè, ma issu puttachju
riguarda à tutti, in fatti. L’impurtanza ch’elli anu chjappu
l’eculugisti in Corsica hè propiu un scandalu! Ci vole à
prutege l’ambiente, ci vole à impedisce e custruzzione n’importa induve, hè più chè ghjusta! Tanti anni fà, ciò chì si
preparava in Corsica era un scumpiantu è in una certa misura,
quelli chì si sò opposti anu fattu bè! Si pò ancu ricunnosce
chì certi plasticcasgi, certe volte… Ma oh! Oghje ùn anu
più misura di nunda! À mumenti ùn si pò più custruisce
nunda… Jean-Battì cunnosce bè u terrenu, cum’ellu si dice.
Aghju da sente ciò ch’ellu dice, ma issa villa di u mo cliente,
s’ellu ùn la pò fà, l’osse in gola, e mi pigliu eiu!
È po ùn bastava BCDEF chì avà ci si hè messa ancu
a ghjustizia. Simu in gattivu statu vistu chì u tribunale amministrativu di Bastia hà suspesu u permessu di custruisce di
101
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 102
una villa in bor’di mare. È chì sò 568 m2 nantu à millaie è
millaie di ettare chì nimu ne face nunda? È po in più, tuttu
era in regula. A merria di Bunifaziu avia datu u permessu,
cun piacè è curtesia. I travagli eranu avanzati bè è digià ci
era e pale meccaniche in ballu. Tuttu nurmale. È po anu
fattu piantà tuttu. Un scandalu. Ùn ci hè più ghjustizia. Anu
a paura di i naziunalisti. In più, l’avucati sò conni. A so
difesa hè una tuntia: anu sustenutu l’idea chì a nuzione di
“spaziu rimarchevule” ùn era micca stata demustrata, ch’ellu
ùn era evidente mancu à pena. L’avucatu di BCDEF si hà
fattu una scaccanata è hà dettu:
– S’ellu ùn hè micca rimarchevule issu spaziu, cum’hè
chì un migliunaru ci vole fà a so villa?
U tribunale si sà tene: ùn ci hè statu scaccani, ma risa
sì.U prublema hè chì hè cambiatu u merre. L’altru prima sì
chì era un tippu cum’ellu ci vole. Ùn stancava mai. Fermu
è decisu è ancu una cria chjuccutu. Hè una qualità di esse
un pocu chjuccutu in certe situazione. Ci vole à pudè durà
da un prucessu à l’altru. Era propiu bè cun ellu. Ci diciamu
di tù. Mi chjamava Paulo ed eiu Jean-Battì. Era avvezzu di
litiche custì è vincia sempre ellu. A ghjustizia amministrativa avia modu à annulisce i permessi di custruisce attribuiti
nantu à u situ di Calalonga. Issa lege dice chì l’urbanisimu
ùn si pò sparghje chè in cuntinuità di l’aglumerazione esistente sia in paisoli novi integrati ind’è l’ambiente. A so strategia era sempre a listessa: custruisce quì è culà è cuntà chì
u nimicu ùn possi dà capu è fà fronte à tutti i permessi
attribuiti. Hè vera chì l’eculugisti si sò fatti vede svegli è
attenti, ma Jean-Battì una bella parte di ciò ch’ellu avia
prumessu, hè riesciutu à fà lu è tutti i so amichi li ne sò
propiu ricunniscenti.
Jean-Battì hè un tippettu. Ùn hè più merre ma aghju
da andà à dumandà li cunsigliu chì u mo cliente aspetta. U
novu, u merre, hè una cagnetta. L’anzianu hè più forte. Quì
tutti si ricordanu di u “Paese di i Taliani”, un inseme di case
102
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 103
ch’elle avianu custruitu imprese di Tuscana è chì in tempi
di rivolta naziunalista sò saltati tutti unu à pressu à l’altru.
Ùn vi pare chì si hè sempre appughjatu nantu à l’esistenza
di isse ruine per fà ghjucà… a lege “Liturale”, cun l’argumentu chì si pudia custruisce in cuntinuità di issa urbanizazione! Quessa, ci vulia à caccià la! Hè u più forte
Jean-Battì, u più forte!
Hè vera dinù chì quelli di BCDEF sò propiu accaniti.
Si sò messi in chjocca di fà fiascà ogni prugettu novu è ùn
volenu sente nunda. Ùn capiscu micca bè cum’hè ch’elli ne
anu tantu paura, l’auturità, è i ghjudici in particulare. Ùn vi
dicu micca l’appoghji ch’elli anu, i custruttori è quelli chì
compranu issi lochi custì! Anu l’amichi sinu à u Guvernu è
ancu più insù. Ma sinu ad avà issi merdosi di l’eculugisti a
li anu ficcata.
Hè per quessa chì, è gira da una banda è gira da l’altra, s’ellu ùn ci si mette à Jean-Battì, ùn vecu quale ci pò
caccià i pedi da custì…
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 104
Basta à aspettà u mumentu ghjustu. Oramai, u tippu
hè leccu. Quandu l’aviò averà atterritu è ch’ellu hè piantatu, tutti i passageri si anu da pisà tutti à tempu. À u rangu
induv’è no simu, ùn pò scappà. L’aghju sceltu à posta.
Decesimu rangu: à manu manca, vicinu à u finestrinu,
Spričić. Ghjustu à cantu: eo! Ùn pare mancu vera! L’aghju
à cantu, l’aghju da inguccià è ùn si dubbiteghja propiu di
nunda. S’ellu ùn mi avessi burlatu tante volte, quasi quasi
mi venerebbe ancu à pena di cumpassione, ma oh!
Da l’altra banda, a zitella cù u so portable, a donna è
u maritu. Custì, sò sicuru dinò. Ùn vecu cum’ellu puderebbe
scappà. L’omu è a donna sò ghjente chì occupanu a so piazza,
è ind’è un aviò ùn si scappa cusì faciule. O Mladen – permetti
ch’o ti chjami Mladen, ùn hè vera? – à mumenti sì frittu!
Peghju per tè! Ah! Un’aviò ùn hè nè un risturante cruatu,
nè un teatrinu dalmaticu. Hè un locu chjosu! Un burdicottu
alutu! Una trappula! Ci emu da alzà tutti à tempu, hè sicura.
Ùn aghju mai capitu cumu hè ch’ellu ùn si aspetta à pusà
ch’ellu si apri l’aviò. In tutte e manere, ùn si face micca più
in furia pisendu si tutti inseme cum’è l’Erdiavule per via
chì elli sò arretti i mutori… Aspettà calatu o arrittu mezu
ghjimbu è senza pudè veste a ghjacchetta senza intuppà un
pettu à dritta è una cula à manca, vogliu crede… Ma u fattu
si stà chì ci lamperemu tutti à tempu, scruchjeremu a cinta,
tutti à tempu. Hè tandu ch’ellu entre in azzione Antoni!
104
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 105
– Mladen Spričić, je vous arrête! Il y a un mandat
d’arrêt international contre vous !
Hà da fà un certu trasforu ind’è l’aviò è ancu dopu
quand’è no saremu sbarcati. Ci aspettanu duiecentu pulizzeri, trè furgoni di a gendarmeria, u prucuratore di a
Republica. Ùn manca nunda. L’inguccemu è u purtemu
subitu subitu in Borgu. Sò duppiati i posti di guardia è emu
ancu ottenutu certi accunciamenti speziali da securizà à
fondu i lucali di a prigiò. Hè vera chì Borgu ùn hà tanta bella
nomina chì parechji prigiuneri si ne sò fughjiti… Pare chì
per unu, anu mandatu un fax cum’è quale devia esse liberatu un prigiuneru. È bè, parenu fole! U lumbricone di direttore ùn hà cappiatu u tippu? I mughji ch’ellu hà tiratu u
ministru si sò intesi per tuttu u territoriu naziunale! Ma sta
volta, ùn ci hè penseru. Tuttu hè prontu. Tuttu hè pensatu.
Hè cumu s’ella era fatta.
O Mladen – permetti ch’o ti chjami Mladen, ùn hè
vera? – ai vistu cum’ellu face Antoni, chè? O Mladen, oramai
simu cum’è fratelli simu. Allora, ti possu dì ciò ch’o risentu,
issa spezia di fiertà di avè compiu ciò ch’o mi era prumessu
à mè stessu. À noi, in a pulizza, ùn ci piace micca a riclama,
a folla di i giurnalisti, tutti i lumi di i pruiettori. Nous sommes
le clair-obscur de l’actualité, dice Hodier! Ma pè una volta,
ci lacheremu fà! À u fondu, ùn mi dispiace. Sarà a mo
vindetta. Micca contru à tè, o Mladen. Contru à elli, publicu,
giurnalisti è tutti quanti! Vecu digià à Nice-Matin di dumane:
“A vindetta di u cumissare Antoni”. Apreraghju u giurnale
pianu pianu, cumanderaghju un altru caffè cù dui croissants
– tantu peghju pè u choléstérol, u duttore mi hà dettu chì
ogni tantu mi pudia fà piacè, pè un’occasione è s’ella ùn hè
occasione a to arrestazione, mai più!!! L’ultima volta chì
elli anu parlatu di Antoni in Corsica, i giurnali, ùn era cosa
cusì bellaghja pè a mo riputazione! A mi anu rimpruverata
nantu à tutti i giurnali chì mi anu fattu passà pè ùn sò quale!
Ci si sò messi ancu Corse-Matin è Provençal-Corse. Anh!
105
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 106
Scusate, forse ùn sapete micca di u Provençal… U Provençal
era un cutidianu cuncurrente di Nice-Matin. Unu di diritta
è l’altru di manca. Infine, di manca… per dì cusì. Vai è
chjappa chì una cosa è l’altra, tanti anni fà u Corse-Matin
si hà manghjatu u Provençal-Corse. Li stà bè perchè chì per
l’affare ch’o vi dicu è chì ci sò statu implicatu eiu, u CorseMatin si era accuntentatu di dì e cose cum’elle eranu stalvate invece u Provençal avia fattu certi cumenti chì oimè
signore! Soi-disant chì eo ci avia una rantana particulare
cun certi naziunalisti è ch’ella mi venia da i mo antenati.
Ùn hè micca vera. In a pulizza, ùn sapemu chè una
cosa: ciò chì hè ghjustu. Ciò chì hè ghjustu hè cumandatu
è femu ciò chì hè cumandatu. Dopu, u restu ùn ci arriguarda
micca. Naziunalisti o micca naziunalisti, hè listessa. O s’ellu
ci riguarda, femu in modu sempre à ùn intriccià u ghjustu
è l’inghjustu, u privatu è u publicu. Parlendu di cose private,
à l’epica di u mo affare mi anu incausatu cum’è quale
averebbe avutu prublemi per via di a mo origine. È certi
giurnali anu ancu stampatu chì s’o era intervenutu pè arrestà
i clandestini spuntati à l’interru di unu di i soi per rende li
omagiu cun trè pistulettate in l’aria cum’elli facenu, è bè!
Sarebbe perchè chì essendu di ceppu furesteru, eiu ùn
averebbe micca intesu in mè issa chjama interna di e viscere
corse chì porta à rispettà un mortu qual’ellu sia! E so antenne,
sì! L’onore è u rispettu ùn ci entrenu per nunda! A lege
difende issa demustrazione è ci vole à fà la rispettà! Puntu
è basta! Antoni hà vistu quessa è basta! Per via di a cunneria di u culunellu di gendarmeria, ancu à pena ci femu
scannà! À u signale dettu, mi lampu cù i mo ispettori in
civile – eramu quattru eramu – mughjendu in direzzione di
l’incappucciati ch’elli si firmessinu è ch’elli eranu in statu
di arrestazione! Quellu chì mi era vicinu vicinu ùn hà statu
à sente: ci hà fattu fronte per prutege i clandestini. Era un
pocu è tantu di arcefalu è hà cacciatu subitu una cultella
tamanta cusì! Mi fighjava cù u sangue à l’ochji è in un lampu
106
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 107
mi sò dettu ch’ellu avia u sangue arabu in u so razzinu, per
avè una cultella simule! Ancu à pena ci lachemu a pella chì
cridiamu chì i gendarmi intervenerebbenu ancu elli. Ma
innò! U lumacone di culunellu si hè fermatu duv’ellu era!
È zittu pichjò! Mi sò vistu male! Ùn aghju fattu nè una nè
dui! Sò riesciutu à lampà mi daretu à una muraglietta è à
scappà rampiconi pè u machjone. Ci anu zingatu focu i
naziunalisti, ma eiu era digià luntanu. I mo trè ispettori sò
stati chjappi tutti è trè. Li anu sciaccatu qualchì scuzzulata
è dui insulti, ma dopu l’anu cappiati. S’elli mi avessinu
chjappu à mè, sò siguru ch’elli ùn mi averebbenu cappiatu
chè scannatu è scannatu bè! Eo u lindumane di issa passata,
mi facia mutà fora di Corsica è ùn sò mai più turnatu. U
tempu ch’omu si scordi di issu affaracciu.
Ferma chì a spiicazione cum’è quale sò furesteru hè
una bugia! Sò corsu à centu per centu è fieru di esse! Ùn sò
micca issi bastardacci di naziunalisti chì mi anu da vulè dà
e lezziò. Eiu, perdingulina, ùn sò natu nè in Aiacciu, nè in
Bastia nè in Calvi. In Bunifaziu ùn ci sò mai ghjuntu è Sartè,
aghju poca primura di sapè duv’ellu hè..
Eiu sò di quelli quassù, nati à l’ombra maestosa di
san Petrone, allora, andate à piglià vi la in quellu locu! Ci
simu tramutati in l’Ortale di Biguglia, ma di ceppu simu di
quassù. Muntagnoli à l’anima.
Oghje i tempi sò mutati è s’elli mi intervistanu per
Corse-Matin o RCFM, per via ch’o averaghju arrestatu à
Spričić feraghju quellu chì ùn si arricorda di nunda di a
passataccia di l’interru, ma ùn ci hè risicu ch’o mi ne scordi
di issu mocculu di gendarme è di a muraglietta chì mi salvò.
Vai chì s’ella mi riesce, quandu pigliu a ritirata, in giru à a
casa paterna, mi facciu fà un’accinta cun centu muragliette
in petra di ind’è noi, in memoria di quella muraglittuccia di
tandu!
107
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 108
Ci ne hè unu quallà, hè bellu eccitatu… Stà à vede
ch’ellu ùn fussi dinù qualchì sbirru di Spričić! Hè chì hè
malignu l’ambrascu, andate puru… Ùn mi stunerebbe di
amparà ch’ellu hà unepochi di guardia piatti ancu quì.
U culunellu di gendarmeria? Era sicuramente qualchì cagnetta. Bonu per scrive, sì, ma per l’azzione, un maccarone. Ùn l’aghju mai cunnisciutu in persona ma tutti i
rinsignamenti ch’o aghju avutu, sia tandu sia più tardi, tutti
si incontranu è si ritaglianu: u tippu era qualchì cagnetta,
ùn si sà mancu cume hè ch’ellu si hè fattu fliccu. Infine
gendarme. D’altronde pocu tempu dopu l’affare di a muraglietta, hè stata scuperta una bella puttanata ch’ellu avia
almanaccatu ellu. Solu solu. Una cunneria tamanta accunciata, da fora, cum’è un capidopera. L’organigrama generale
di tuttu u muvimentu clandestinu. Quantu à mè per passà
bellu è fà si la valè à u ministeru si avia inventatu un ducumentu ultracunfidenziale chì sbucinava cum’ella era urganizata a clandestinità militare. Allora custì avereste vistu
voi duv’ellu si pò ficcà u puttanisimu quand’ellu si vole
passà u so puntu! Tandu ùn ci hè più nè verità, nè ghjustizia, nè rispettu di a lege, nè cunsiderazione pè a ghjente!
Oh, u tippu avia chjappu duiemila nomi à pocu pressu è ne
avia fattu un’organizazione clandestina. Era statu astutu
l’ambrascu chì avia intricciatu inseme nomi di militanti
clandestini digià arrestati, cundannati o machjaghjoli è altre
persone cunnisciute per via ch’elle eranu indiate in e mosse
suciale, culturale o pulitiche di l’isula. Da una banda ci era
da ride è da l’altra da indegnà si davanti à tantu cinisimu è
irrespunsabilità. Hè vera chì ella era una cosa ridicula di
leghje un tale, scultore plasticistu di nomina, ch’ellu si
truvava messu plasticcatore in un comandò chì mettia e
bombe di notte tempu! O issu ispettore di u retturatu di l’accademia chì, per via chì ellu era in carica di favurizà l’amparera di a lingua corsa, si truvava, accuppiatu cù un
prufessore di l’università, di colpu istruttore di l’armata di
108
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 109
i clandestini! Ma ci era ancu da trimà di vede chì quellu chì
avia a rispunsabilità di fà rispettà a lege republicana è assicurà l’ordine publicu era capace à mette à u risicu ogni
persona è a pace stessa cù un inseme di bugie è di manipulazione di opinione di scopu pocu chjaru.
È po, à la fine, ripensendu ci avà, ùn mi stunerebbe
mancu di amparà un ghjornu chì issu culunellu custì l’avia
fatta à posta di lacà mi custì è di lampà mi in manu à u naziunalistu chì mi fighjava cù u sangue à l’ochji è a so cultellona in manu! Ancu à pena mi pulzava s’o ùn mi era lampatu
daretu à quella muraglietta. Allora, hè per quessa chì più và
è più pensu ch’ellu l’hà fatta à posta u culunellu di i
gendarmi. Certe volte mi pare ancu di sente lu dà l’ordini:
– On laisse pisser. On n’intervient pas. On verra bien
ce qu’ils font quand ils sont seuls entre eux.
Innò! Ùn era micca un lumbricone u culunellu! Era
machjavellu è manipulatore, ‘llu sgià cecu!
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 110
Mancu a vergogna! Esse ubligatu à piattà si per tirà un
colpu! Mi costa l’ochji di un cristianu una chjavata ognitantu.
Micca pè i soldi, chì ancu di grazia, u mo trattamentu hè di
quelli chì si rimarcanu… Sò ghjuntu à l’indice 950 è à
mumenti francu i 1000. Innò, ùn sò micca stizzicu è ùn dicu
micca pè i soldi, ma per tuttu u sinemà ch’ellu ci vole à fà…
È in più issa conna ùn hà fattu chè pianghjulà durante
dui ghjorni!
Iè, andate puru chì s’o nascu un’altra volta, ùn mi ci
piglianu più à intanà mi custì, in issu tufone chì mancu i
topi. Vista cusì, da l’aviò, ùn pare mancu cusì chjuca, l’isula.
Da quì, face una bella infilarata: a serra di Pignu, u golfu di
San Fiurè, a striscia di a piaghja chì fala fala è ùn si vede
mancu più duv’ella pò finì… Ma in fatti, quand’omu ci stà
tuttu l’annu hè un altru par di maniche! Tandu sì chì si vede
ch’è no campemu stretti stretti!
Anh! Mì, passemu propiu sopra à E Nivere. Peccatu,
ci anu rifattu u tettu! Li sgianu tazzati! Avà anu chjappu
quessu u mendu! Ùn ponu stà, rifacenu tuttu! Tuttu novu!
Avete vistu à Bastia cum’elli l’anu impiastrata? Prima era
magnifica, grisgia è loscia longu à a costa… Invece avà
rosula, gialla, bianca è verde! Mascarata chì ne pare una
vera puttana. Dicenu ch’ella era cusì culurita, in tempi di
Genuvesi. È allora, chì ci pò fà à noi Bastiacci? Ùn simu
micca Lucchesi quantunque, per esse ubligati à tene issi
110
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 111
culori di una volta. U prublema hè chì à Bastia, a tenimu
cara grisgia è micca pitturita à l’usu lufiò. Subitu ch’elli
vedenu una casa falata, un muru sbundatu, un campanile
scundizatu, li vene a frebba di rifà tuttu cum’è novu. Allora,
a mo bella nivera ch’o aghju sempre vistu cù u so tettu falatu,
avà u li anu rifattu novu framante cù e so belle teghje chì
anu custatu quale sà quantu. Ùn si vede più nunda invece
prima ci eranu i muri senza tettu è sottu, issu fossu tamantu,
prufondu cum’è l’abissu, duv’elli infittavanu a neve l’antichi. Eo, tutte e volte ch’o sò passatu quì sopra, ci aghju infittatu sogni è ricordi, invece avà, cù issu tettu luccicu, ci infittu
e mo corne ci inficcu!
Hè propiu diventatu u viziu di i nostri tempi: tuttu novu,
tuttu novu! U vechju hè vergugnosu è ci vole à piattà lu. Bona
ma u risultatu hè chì à tutti quelli chì campemu oghje ci hè
venuta à dossu una picondria chì ùn si pò mancu dì… Ùn sò
voi, ma à mè, una bella ruina cù e so petre musgingate, i ferri
di e porte manghjati da a rughjina, i purtelli in bisbò o spariti,
tettu è sulaghju falati ed accatamansati à mezu à a stanza, è
bè… ci vole à dì ch’ellu hè un vede per mè. Mi dà… cumu
dì?… u sensu di u tempu ed a misura ghjusta di l’omu à mezu
à u fiume di u tempu chì và… Issa nivera vicinu à Cardu,
quand’è vo ci sbuccavate, era cum’è di entre in un altru
mondu. In vera, merà! A tacca scura di u casamentu sottu à
u sole, ghjimbate à pena u capu per entre, vi aspettate à truvà
l’ombra mucida sottu à e teghje di u tettu, è bè, innò! U tettu
hè falatu è piove sole in drentu più chè fora. Ùn sò s’ellu sarà
statu u locu, u silenziu, a forma insolita di a custruzzione, ma
à mè e nivere di custì mi anu sempre fattu l’effettu di qualchì tempiu paganu scurdatu luntanu da a cità, nantu à sta serra
stretta chì fila trà e parte à punente è à levante di Capicorsu.
Allora, mettite un tettu à una nivera è li cacciate tuttu: misteru,
bellezza è allusingu. Avà, anu chjappu u vezzu di fà cusì per
tuttu: tette, nivere, case, manere è tuttu u restu. Marchjemu
nantu à u capu marchjemu…
111
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 112
Dicenu dicenu quelli di fora, ma ùn si ne ponu mancu
fà idea di ciò ch’omu risente chjosi in un’isula. Ah! Cusì à
prima vista hè una maraviglia! U paradisu, u sole, e marine
turchine, a carezza di u sole, è tuttu u restu… Ma quandu
omu ci stà, allora tuttu cambia. Site chjosu site, è ùn ci hè
arte di scappà! È po ci hè dinù chì ancu quand’è vo a ci fate
à riesce quella scappatella, sinu à l’ultimu, ùn site siguru di
nunda. À quandu hè a CGT, cun quellu chì tenia u canapu
chì si hè ammursciatu per via chì u sceffu di i marinari li hà
dettu ch’ellu ci vulia à tene lu più altu è allora u tippu hà
dettu ch’ellu era statu inghjuliatu, è ùn l’intendia micca cusì
è u sindicatu li hà sciaccatu una greva chì ùn si sà quandu
ella finiscerà à u ghjustu, o à quandu hè u STC (Sindicatu
di i Travagliatori Corsi, oh Povera Francia, ind’andemu?!)
chì si lagna chì i passageri ùn li volenu micca parlà in corsu,
è chì elli sò corsi è chì u corsu hè a lingua di a nazione corsa,
è chì i turisti s’elli volenu vene in Corsica ùn anu chè da
amparà u corsu è puis voilà! È ùn si hà micca da passà cusì
è u sindicatu li sciacca una greva chì ùn si sà quandu ella
finiscerà à u ghjustu. Listessu affare in l’altru sensu: hè difficiule à entre quant’è à sorte. È allora chì face l’isulanu? È
bè si ne stà chjosu ancu di più. Hè per quessa chì eo, s’o
l’avia sappiuta, ùn saria mai turnatu à stà ci. Ma postu ch’o
ci sò, ùn ci sortu ogni tantu chè perchè ch’o sò furzatu.
Hè per via chì ind’è st’isula, tuttu u mondu mi
cunnosce. Micca nunda ma, à rombu di fà u passa è veni trà
mezu à duiecentu sessantamila abitanti, tuttognunu finisce
per sapè qual’è vo site. Tantu più quand’è vo fate un mistiere
cum’è u meiu, chì à un mumentu o à l’altru vi mette in
cuntattu cun l’altri. Allora, à capu di qualchì annu, site leccu.
Ùn la vi pudete francà: in ogni locu ch’è vo passate, basta
una fidighjata… è videte subitu ch’omu vi hà ricunnisciutu.
Ùn sarebbe nunda, ùn sarebbe, ma quand’è vo site cù una
donna è ch’ella ùn hè a vostra moglia, site frittu, a vi dicu
eiu. Hè per quessa chì cun Madamicella Agnès Legrand, chì
112
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 113
travaglia in u serviziu vicinu à u meiu, quand’è no a ci
vulemu scialà una cria, pigliemu l’aviò è ci ne andemu dui
ghjorni in Nizza. Partimu separati è ci truvemu quallà. Dui
ghjorni di amore è di chjavate chì Madamicella Legrand hè
sceffa ancu ella, ma micca solu ind’è u serviziu, a benedica!
Allora, cun Madamicella Legrand, quand’è no femu a
nostra scappatella, partimu è rientrimu cum’è s’è no ùn eramu
micca inseme. U peghju hè chì ci vole à calculà di stà u menu
pussibule in Nizza è quessa ci ubligheghja quasi sempre à
truvà ci ind’è l’aviò inseme sia per parte, sia à u ritornu, sia
u più spessu, pè andà è per vultà. Allora ci hè un periculu
sempre, ma sinu à avà prublema ùn ci ne hè statu. Femu quelli
chì ùn si sò visti è s’è unu rimarca ch’è no ci cunniscimu
perchè travagliemu ind’è listessa amministrazione à u listessu
locu, penserà ch’ellu hè l’azardu cusì è basta.
Ci hè statu una sola volta, in dui anni, quellu ficcanasu di Antunovi scontru à l’assumbretta in Puretta è chì ci
vede passà è ci chjama è ci dumanda s’è no eramu andati
inseme à qualchì cungressu. Ci simu intesi ghjaccià u nostru
sangue à dossu. Avia u tremu à dossu ma aghju fattu quellu
chì ùn era mancu à pena inchietu. Ùn sò s’ellu si dubitava
di qualcosa o s’ellu era una manera di vede e nostre reazzione, ma ùn hè accaduta chè issa volta custì. Quand’è no
ne avemu parlatu inseme cù Agnès Legrand hà dettu ch’ella
ci vidia un mutivu in più per palisà u nostru amore è aghju
vistu propiu ch’ella hè mantagata. Periculosa a zitella. Hè
vera chì issa frenesia hè comuda. Quand’ella hè cusì cun
mè si face tamantu filmu è parla di passione, d’amore è di
donu di sè. Mi permette di dumandà li propiu tuttu ciò chì
mi garba, ma tantu chì basti! D’altronde mi sò avvistu chì
spessu pare ch’ella traparlessi… Una o duie volte li hè ancu
accaduta di parlà mi cumu s’e era u so babbu è una volta
mi hè ancu parsu di sente ch’ella mi chjamava “o bà”! Allora,
bon! Hè vera chì ella ci hè una bella differenza di età, ma
113
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 114
da quì à esse u so babbu, a zitella pensu ch’ella scimisce in
veru è sarà ancu tempu à piglià u largu, s’o ùn mi sbagliu.
U prublema sta volta hè chì quand’è no ci simu ritruvati quallà, è ch’è no avemu pigliatu a nostra camera, cum’è
sempre à l’hôtel “Alizée” chì hè vicinu à l’aeroportu, mi hà
dettu subitu ch’ella era venuta ma ch’ella ùn avia cicca à fà
nunda vistu ch’ella avia avutu un dolu… Era mortu u so
ziu, un certu Petru Pelegrinucci. Aghju intesu subitu chì
l’affari si incurnavanu male. Un dolu in famiglia accade à
tuttu u mondu, ma quand’ellu ci accade, à noi altri in Corsica,
avemu l’impressione ch’ellu si ne fala in pianu l’universu
sanu. A morte di u so ziu Pelegrinucci, a risentia cum’è una
catastrofa. L’omu era maladu da un bellu pezzu. Avia i so
anni, è cum’ellu si dice, ciò ch’ellu avia da fà, l’avia fattu…
Ma un mortu hè una vita chì si ne và… Aghju capitu subitu
subitu ciò ch’ella risentia Agnès. Avia l’anima trista,
Madamicella… L’aghju capita senza prublemi. Avia bisognu di esse cunsulata… Hè più chè ghjusta di circà cumpassione, ma quand’ella hà dettu ch’ella li facia prò di esse cun
mè è di pudè mi fà purtà à pena di a so pena, mi sò dettu
chì l’affari si imbruttavanu.
Bon, rispettu a so tristezza è rispettu a morte, ma quantunque ùn sò micca venutu in Nizza à inizzì! Per dì a verità,
ùn aghju mai sappiutu à u ghjustu cunsulà nè circatu propiu
à esse cunsulatu quandu avia bisognu. È po issu ziu, aghju
poca primura eo, ùn lu cunniscia mancu, u so ziu! In più,
s’ellu si và à circà, trà a so famiglia è a meia, ci sarà stata
ancu a bischizza. I Pelegrinucci ùn saranu tanti in Corsica.
Sortenu tutti da Centuri è issi cuntorni. I mei, i Santunoni,
dinù. È in Centuri, trà e nostre famiglie aghju intesu parlà
di un affare bruttu in i tempi. Allora, senza andà à circà u
vechjume, bisogna guardà duv’ellu si mette i pedi… Subitu
sbarcatu mi faraghju un’affaccata in paese è qualchissia mi
114
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 115
saperà po dì u ghjustu nantu à a vechja litica chì fece ancu
sangue è morti trà i Santunoni è i Pelegrinucci.
U fattu si stà chì l’aghju in quellu locu è mi ne avanza.
Eiu, Antone Santunoni mi sò spesu quasi trecentu eurò per
fà u passa è veni, è mi ne rivengu à culu in manu è a mo
chjavata chì mi hè firmata in gola…
Accidenti à Agnès Legrand è tutti i so estri! Ne aghju
una techja di issa ghjente chì ùn pensa chè à sè. Ùn li necu
nè u dirittu di esse trista nè di esse in dolu è tandu hè capita
chì ella avessi pocu brama di vene à chjavà in Nizza, cum’è
di solitu. Ma tandu ci vole à rispettà ancu à mè è dì mi di
nò. Chì osinnò eiu pensu ch’ellu hè cum’è sempre è ch’è
no faremu cum’è sempre.
Quandu li aghju rimpruveratu di ùn avè mi micca
prevenutu è di avè accettatu di vene in Nizza, hà dettu ch’ella
avia assai pena ch’e li parlessi cusì è chì a mo reazzione era
a prova ch’ùn pensava chè à mè. Innò, aghju dettu ch’e ùn
vidia micca ciò ch’e li avia pussutu dì di male, è ùn sapia
micca perchè chì u fattu di esse in dolu li cacciava a voglia
di l’amore. Tandu hè stata ancu peghju: hà rispostu ch’o ùn
avia micca core è ch’o devia capisce ch’ella era trista. Sò
ricunnosce una chì hè trista, bella sigura, ma ùn vecu micca
perchè chì a tristezza impediscerebbe di fà l’amore. Aghju
pruvatu à ragiunà la… Mi hè parsu ancu ch’ella si pudia
lascià cunvince è aghju dettu ch’ellu era tuttu u cuntrariu.
Ch’ella avia bisognu di esse cunsulata. È chì l’amore hè
qualcosa chì cunsola benissimu. Ùn hà dettu nunda è mi sò
dettu ch’e l’avia cunvinta. Allora, quandu simu ghjunti à
l’hôtel Alizée, ci simu subitu ficcati in lettu.
L’hôtel “Alizée” in Nizza hè praticu, vicinu à u campu
di aviazione. S’ellu si piglia a precauzione di ùn purtà micca
una valisgia chì pesi troppu, ùn ci hè bisognu di piglià taxì.
Hè vicinu. Dui o trecentu metri in quantu à mè. In più, casca
bè chì s’è vo pigliate a camera per duie notte cumpresu u
115
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 116
sabatu, a direzzione si hè intesa cun l’offiziu di turisimu chì
li versa qualcosa è tandu l’hôtel face un prezzu interessante
à i so clienti fidati. Da a segonda volta ch’è vo ci venite
pudete pretende di esse cunsideratu da “cliente fidatu”. Ci
sò parechje cumudità, cum’è un’andata è ritornu in centru
cità di gratisi è po i vantaghji di a carta di fideltà (à capu di
vinti punti, avete dirittu à una notte di gratisi – senza caffè
a matina – è à cundizione di firmà micca duie, ma trè notte).
Cù Agnès Legrand, ùn simu mai stati trè notte. Avà ch’è no
eramu ghjunti à diciottu punti, cuntava di fà li a surpresa
ma cù a passata di issu Petru Pelegrinucci chì si mette à
more ghjustu tandu, credu chì ci face perde tutti i mo punti.
Mi dispiace, ma ùn mi vogliu cuntrarià per cusì pocu.
U prublema hà da esse avà. À rombu di insiste aghju
intesu ch’ella si hè propiu ammursciata è una donna chì si
ammorscia, hè capace à fà vi ne vede di tutti i culori. À l’ultimu, issa tonta custì mi hà minacciatu di palisà tuttu. Hè
ancu capace à affaccà si una matina à u serviziu, di chjamà
tutti l’impiigati è dì li, cù a so voce di grinta pilosa chì strida:
– Voilà, je vais vous dire un secret : Monsieur
Santunoni fait le vertueux, mais c’est un beau coco !
Monsieur Santunoni est un vicieux ! Il m’a trompée ! Il y a
deux ans maintenant qu’il profite de moi…
Ci hà da esse un parapiglia è teni chì ùn ci vogliu
mancu pensà! Hè chì in u serviziu ùn mi ricordu micca di
avè ci avutu un amicu qualunque o puru solu una persona
di cunfidenza, discreta è chì facci u so travagliu senza fighjà
quelli chì li stanu in giru! Aùh! Ùn pare micca ma sò tutti
custì à l’appollu aspettendu u puttachju. Sopra à tuttu u
puttachju dannificu, quellu chì face male. Chì lascia intrunatu. Ind’è u curridò di a “Divisione di l’Affari Finanziarii”
duie o trè spezialisti di u puttachju murtale l’avemu! Certe
volte mi dumandu s’ella ùn hè micca l’amministrazione chì
a vole… Più ci riflettu più mi accorghju chì tutti quelli chì
116
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 117
travaglianu cun mè, è bè! credu ch’ellu ùn ci ne hè mancu
unu chì li dispiacerebbe di vede li fà a so cumedia per fà mi
tortu, à issa tonta…
Hè capita chì ùn la possu lacà dì! Allora, s’ella cuntinueghja, mi lampu è a vi facciu stà zitta, cridite la puru!..
Oimè, cosa facciu! Ma sò scimitu o chè? À rombu di
pensà à isse cose è cù u rimore di i mutori è issu muvimentu
di l’aviò chì addurmenta, ùn sò più duve ch’e sò! Averaghju
parlatu? Mi saraghju palisatu? Innò, sò tutti mezu chè alluppicati. Tuttu và bè, ancu di grazia… Da a so piazza à pena
più in là, Agnès mi feghja ogni tantu… Hè vera chì ùn sò
sguardi tantu quenti, ma ùn anscia. Hè vera chì s’ella palesa,
si face male à ella stessa quant’ella mi face tortu à mè. Allora
hà da fà cum’è tutti noi. A si chjode è a vita cuntinueghja
cum’è prima.
Pè i punti di l’Alizée, ghjunti in Puretta, li facciu una
telefunata. Sarebbe un peccatu di perde i mo punti cù a terza
notte rigalata.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 118
Un altru locu impurtante di Hvar hè Stari-Grad. Ci
anu purtatu custì chì era cusì in u prugrama. Mi saria piaciutu
à stà à l’hôtel, ma ci hè vulsutu à fà cum’è tutti l’altri pueti.
A mi avia detta Hodier: fà cum’è l’altri. Evità di fà si rimarcà.
In fatti, credu chì in isse adunite di pueti, a puesia hè più pè
a scusa chè per l’amore di i puemi. I pueti facenu i turisti à
più parte di u tempu è di a puesia si ne parla ogni morte di
vescu.
Stari-Grad vole dì Cità vechja è d’altronde si chjama
in talianu Cittavechja. Trà Hvar è Sari-Grad ci hè sempre stata
a bischizza è certe volte ancu a nimicizia accanita. È po, basta
à vede le: si giranu u spinu, da una costa à l’altra. Quand’elli
a mi anu detta, mi sò fattu una scaccanata è po mi sò ripigliatu subitu subitu. In fatti aghju pensatu à Bastia è Aiacciu.
Aiaccini dicenu chì Bastiacci sò lucchesi è Bastiacci trattanu
l’Aiaccini di sardi. Hè per via chì à u nordu ci hè a Tuscana
è in Pumonti a Sardegna, è ancu s’è Aiacciu guarda più a
Francia chè a Sardegna, a nomina oramai hè cusì.
Quelli di Stari-Grad dicenu ch’elli sò stati elli i primi
è tutti l’altri ch’elli sò abitaticci. Da seculi tanti. In tempi
di una volta dice chì avianu ancu in piazza una statula di
Milone di Crotone cù a mazza nantu à una spalla è u toru
nantu à l’altra. Ùn vecu micca ch’ellu possa esse un argumentu ma a ghjente a dice cumu s’ellu era una cosa tremenda
chì scioglie ogni discussione. Hè quantu à dì chì s’ellu ùn
118
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 119
ci hè in Vivariu in pienu paese duv’elli anu u so da fà à girà
i carri pieni à turisti a statula di a dea Diana chì parte à caccia
hè chì a ghjente di u locu sò puri cum’è quella dea antica.
Siasi chì siasi, u più di a divizia in Stari-Grad fù à u
dicennovesimu quandu si svilupponu à pienu u sfruttu di a
marina è a viticultura. A cità hè fiera di un munimentu bellu
è uriginale assai. U chjamanu “Tvrdalj”. Vole dì a furtezza.
U Castellà. In fatti hè un casamentone furtificatu duve u
pueta Petar Hektorović (1487-1572) messe a so residenza
in tempi di a Rinascita. Hè stata vulsuta speziale, cù a so
torra chì supraneghja tamanta vasca da pesci, circundata da
un’infilarata di culonne ad archi. U pueta ci allevava i delfini.
À u pede di a torra ci era u pullinaghju. À u primu pianu ci
stava una sora franciscana, Lucia. Era a figliola di unu di i
muratori chì avianu alzatu a furtezza è in più di a prighera
si era dedicata à u serviziu di u patrone di casa. In cima in
cima ci avia u so osservatoriu astronomicu è un culumbariu. Tutta l’architettura hà u so significatu è si sente subitu
à l’entrata. U pueta ci hà vulsutu manifestà un prugettu filusoficu. Hè l’unione nantu à una ligna verticale trà ciò chì
nota in l’acqua (pesci è delfini), chì cammina in terra (omi
è galline) è chì vola in celu: i culombi. Una scritta dice chì
a casa sana hè dedicata à quellu chì creò tuttu: “Omnium
conditori”. U puema più cunnisciutu di Hektorović Pesca
è discorsi di Piscatori hè impastatu da l’ossessione chì u
tempu di l’omu passa cum’è u lampu. Subitu francatu u
mutale è entrutu in curtile, mi hè falatu à dossu l’ambiente
ambiguu di u locu: angoscia è serenità à tempu. Ci aghju
passatu pocu tempu ma mi tremanu sempre davanti à l’ochji
l’impressione ch’aghju intesu.
Ci vole à dì chì in u gruppu chì visitava a casa, mi hè
capitata di truvà mi à tocca tocca cun Spričić. Allora ùn
aghju pussutu reghje durante tutta a visita. L’imaginazione
viaghja, quandu è vo avete à cantu à cantu un mostru simile.
Senza ch’ellu si ne avvidissi, à pena in bisbò, prutettu da i
119
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 120
mo spechjetti di sole, l’aghju cunsideratu bè. Hè forte u
tippu! Avete modu à scrutà lu sanu sanu, ùn ci hè a minima
cusarella chì vi insegni qual’ellu hè da veru. À un certu
mumentu mi hè parsu chì a casa ella stessa mi facia segni,
cum’è per dì mi di malfidà mi ne tantu più. Aghju sempre
avutu cù e case e cunversazione longhe è prufonde. Mi
dicenu tuttu, mi dicenu. Pò esse à l’entrata un vasu panzutu
chì mi insegna a furtuna di u patrone ancu prima di avè lu
vistu; o allora, u muscu acitosu di e vechje mele chì mi
presenta subitu nantu à u sugliare, a faccia guizza di a vechja
figlia chì hà avutu per lascita un casamentone duv’ella ùn
puderà mai allughjà una vita chì ùn sarà, à u fondu, chè un
saccu immensu di frustrazione.
Mi rivecu passighjendu à l’arice di a pischera di u
Castellà. Un passu ribomba sottu à l’archi: una forma affacca
daretu à una culunnata. Pare tutta Lucia, a sora franciscana
ma mi feghja, è smarrisce di un colpu. In a mezanina un finestrinu si apre è una manu cappia un culombu chì vola è si cala
in punta di a casa. Aghju l’impressione chì u tempu mi cura.
È mi face a spia. Mi criderete s’è vo vulete: aghju compru
un’edizione di u libru famosu di Hektorović. È bè, durante
ùn sò quantu ùn aghju avutu u curagiu à apre lu. Avia l’impressione chì s’o mi ciuttava custì indrentu, mi avianu da
vultà tutte l’impressione strane chì mi avianu trasundatu u
core è l’anima durante a visita. U più bellu hè chì aghju avutu
più di una volta l’occasione di sbarrazzà mi di stu libru. Di
stu pesu. Aùh! Ùn ci l’avia fatta è ùn sapia perchè.
À rombu di praticà lu, à Spričić, ancu s’o ùn sapia
altru, aghju capitu ch’ellu ci vulia à ritene una cosa è ad
ogni mumentu, qualsiasi u corsu di l’avvenimenti è ciò chì
accadia: tene contu assai di a so presenza. Puru un minutu.
Un minutu solu insignava sempre qualcosa. Una cosa era
sicura : quand’ellu affaccava in qualunque locu, ùn si stava
tantu à spanticà u colpu ch’ellu avia fattu. Allora, s’è no
120
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 121
l’aviamu vistu à u Castellà, in u Castellà si appruntava qualcosa. O qualcosa era stalvatu custindi è ùn deviamu stà tantu
à scopre lu. Hè per quessa chì issa sera custì mi ne sò andatu
à dorme azezu è scuragitu à pena. S’ellu ci era Spričić, si
passava qualcosa, o si era passatu da pocu, o devia stalvà
frà pocu!
Di fatti l’aghju amparata, ma micca subitu! Un bellu
ghjornu, un misachjolu dopu à a visita à U Castellà di Petar
Hektorović, quandu u cumissaru Hodier mi hà fattu sapè
ch’ellu mi vulia parlà à u telefonu, aghju capitu ch’ellu si
era passatu qualcosa propiu custindi. E stride ch’ellu mi hà
tiratu, ùn ne parlu mancu chì oramai eo è tutti i so cullaburatori simu avvezzi à sente lu briunà quandu i fordilege
facenu à lege elli è vincenu u so puntu. Tandu à Hodier li
accade ancu di traparlà, di imbarbuttulà, di truncà parolle è
frase. U lachemu dì ancu s’ella hè dura à suppurtà mughji
è rimproveri! Rimarcate chì ci rimpattemu un pocu chì ci
pudemu ride di cum’ellu mette à intuppà dicendu ch’è no
simu tutti quanti incapaci! Iè, ci vole à sente lu quand’ellu
si scatena contru à “l’implacables” ch’è no simu da u più
altu à u più inghjò. À mè, mi lascia cum’ellu mi trova. Fretu,
calmu è serenu chì a sò è ùn mi ne scordu: pazienza pazienza,
o Mladen, chì ci ai da cascà!
À Hodier, u capiscu, hè nurmale ch’ellu si inzerghi
chì Spričić avia fattu u so colpu ! In fatti, s’ellu era custì in
issa residenza strana è uriginale di un signurottu di pruvincia, pienu di l’ideale massonicu è partisgianu di l’idee nove
quandu chì l’Europa sana si ne stava aggrancata in a so stupidaghjine, era per via di i pesci, i delfini, l’acqua è a pischera!
Di fatti i servizii di a pulizza scentifica chì ti avianu l’indizii – o allora sarà chì qualchissia avia palisatu – ùn sò stati
tantu à accorghje si ch’ella ci era ghjatta sottu tiddu! Hè
Hodier chì hà cumandatu l’uperazione à distanza, da Parigi!
Hà pigliatu è hà fattu esaminà l’inseme di u munimentu
duv’ellu era statu quattrucentu cinquanta anni fà Hektorović.
121
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 122
Petra à petra l’anu scandagliatu! Avia dumandatu Hodier di
insiste in particulare nantu à a parte di u casale duv’elli sò a
pischera è u culumbariu. Un agente, à u mumentu datu, hà
avutu l’idea di inguantà a lettera “O” di a scritta “Omnium
conditori”. L’hà pigliatu cù una manu ferma è decisa cum’è
un sciuffore quand’ellu tene u chjerchju di u vitturone è hà
giratu à manca, è po à dritta. Tandu si hè spanticatu, di un
colpu solu, tuttu u misteru di u casamentu è a minichichja
ch’elli avianu sfruttatu Spričić è i so sbirri. L’acqua di a
pischera si era viutata di un colpu è curria pè e canalette laterale. Affaccò un spaziu tamantu, una stanza sutteranea ch’ella
piattava a pischera. I pulizzeri ci sò falati pianu pianu, di
paura chì u locu ùn fussi statu minatu da Spričić è lampà in
pisticciuli a pulizza è u munimentu sanu. Dopu à una stonda
sò falati in a stanza secreta è anu fattu u giru. U locu era viotu
ma, pezzi di carta stracciata è unepochi indizii insignavanu
ch’elle ci eranu state piatte l’arme sinu à pocu. Era stata
quessa a fisica è u mutivu chì Spričić si era affaccatu sottu
scusa di turisimu è di puesia, à tempu à tutti l’altri pueti chì
avianu visitatu u munimentu. A cumbriccula avia viaghjatu
di incanti. A so presenza à U Castellà era un segnu è i cuntrabandieri di l’arme si eranu mossi à sbarrazzà a marcanzia è
à purtà la qual’hè chì sà induve. Vistu a capacita ch’ellu avia
u lucale, l’uperazione devia esse durata dui o trè ghjorni. U
tempu ghjustu chì u nostru gruppu di pueti era firmatu in u
rughjone.
U tippu hè forte, ci vole à ricunnosce la è più u tempu
hè passatu più aghju intesu cresce in mè un doppiu sintimu:
a vuluntà intrepida di inguccià lu un ghjornu ma dinù – sò
ancu una cria vergugnosu di ricunnosce la – un suppulellu
di rispettu è di ammirazione per tamantu ingeniu, ancu s’ellu
hè usatu per fà male.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 123
Mi facini rida cù a sputichezza di so musica. Avali,
ci si mettini ancu i pulitichi di a Reghjoni Corsa, quiddi di
a CTC. Ci hè una dumanda par fà classificà a paghjella in
u patrimoniu mundiali di l’UNESCO! Ùn mancaria più cà
quissa! A so tuntia! Ùn ani mai vistu nudda. Ùn ani mai
sintitu nudda! Ci vurria ch’iddi mettini u nasu fora, quantunqua. Aspittaiu l’occasioni, è sò iddi à vena à porghja mi
la! Mi hà invitatu quiddu di “A Riglietta”, u gruppu polifonicu più famosu, par senta dì. Ghjeiu ti aghju poca primura,
è à dì la franca, mi saria statu in casa chì u travaddu ùn
manca, ma vistu tuttu ciò ch’omu conta in quantu à a musica
corsa, u donu particulare ch’elli anu, u versu sputicu di u
so cantu, a tradizione è tuttu u restu, era un duvere di vene
à mette ci a pena di regula è di assestu. Ùn ci hè di peghju
chè l’ignuranza. Più si laca fà, più si ne appiglianu. I Corsi
sopra à tuttu. Eiu a sò. Ci sò natu è mi ci sò allevatu quì,
allora à mè nimu a mi hà da ficcà!
Pussibule ch’elli ùn avessinu mai vistu passà in furia
una vittura chì filendu lenta pè e finestre sbalancate una
fiumara di rock indiavulatu? È po, à l’incuntrariu, quand’è
vo site incagnatu in un ingorgu, à l’ora chì tuttognunu vole
rientre in casa soia, tandu ùn ete rimarcatu cum’ellu appacia
un pezzettu di musica classica? Ùn hè micca una fughjichja.
Sò verità vere. Si hè sempre sappiuta, ma oghje ci anu fattu
nantu i studii scentifichi. Anu fattu sperienze cù un simulatore.
123
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 124
È e cunclusione sò più chè chjare: s’è vo avete un pezzu di
rap ind’è l’arechje, incalcate l’azzeleratore puru senza vulè.
L’anu fatta issa sperienza pè u mondu sanu, in Tokio, in New
York, in tutti i paesi. In Corsica innò, di sicuru, ed hè per
quessa chì ùn si sà à u ghjustu l’influenza di a pretesa musica
corsa nantu à i cumpurtamenti di l’autumubilisti. Spergu chì
u nostru pilotu ùn sente micca qualchì pezzu di “A Riglietta”
chì osinnò ci hè ancu da avè i penseri.
Ci anu ingagiatu l’IRM per capì i funziunamenti di u
cerbellu quand’ellu hè sottupostu à u stimulu di a musica. Di
prima anu trovu issi circatori in neurulugia chì saria u sistema
limbicu, quellu chì gestisce e nostre emuzione, à esse indiatu
in issu puttachju musicale. Hè per quessa ch’è no simu tristi
o alegri. U core dinù hè toccu è ùn ci hè da stupì si. U ritimu
cardiacu varieghja cù u scandu musicale. S’omu vole pruduce
una musica chì calmessi, ci vole ch’ellu sia u so ritimu vicinu
à u batticore di un omu à u riposu, trà sessanta è settanta
battimi à u minutu. Tè, ùn vogliu micca precipità l’affare, ma
ùn sò s’ella ùn hè micca custì a causa chì tuttu và cusì pianu
in u mondu di l’impresa è di u sviluppu in Corsica!
Ùn vale a pena à esse diplumatu in medicina per sapè
dui o trè affari semplici: una canzona, una meludia, un’arietta
qualunque ci ponu calmà o micca, perchè chì a meludia
porta nantu à l’ormone chì danu l’angoscia. Quand’ellu
accade un fattu angusciosu, è bè, si mette in ballu un
pacchettu di neuroni cun forma di amandula è quessu và à
stuzzicà ci l’ipofisa. Quella, tandu, mette à fà un’ormona
chjamata ACTH chì parte è ci tocca e ghjande surrenale.
Quesse cappianu u cortisole, l’ormona di u stress.
Un’ormona, o ghjente, chì accresce a quantità di zuccaru
dumandata à u fecatu in direzzione di i musculi, chì cusì si
pò fà fronte lestu lestu à u stress. Ùn videte micca a relazione cù a musica? Hè evidente, quantunque: quandu omu
sente una musica serena, issa musica face piantà u mecca124
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 125
nisimu amandula>ipofisa>ACTH>ghjande surrenale>cortisole>zuccaru. A vi diceraghju à l’accorta: un lamentu corsu,
un sirinatu è ancu u più di e paghjelle bloccanu l’amandula
di u cortex auditivu è l’ACTH pianta.
Allora, si capisce chì tutta a storia di i Corsi chì
averianu u donu di a musica sò discorsi dopu cena. Noi,
neurologhi, sapemu chì ogni cerbellu umanu di natura hà u
donu di a musica. Ancu quelli chì ùn ci capiscenu un’acca
di a musica sò capaci à disciuplicà un cambiamentu minimu
in un’aria: quessa hè stata studiata è stabilita in laburatoriu
è à chì ùn ci crede, l’invitu à vene à vede in u meiu, in Parigi.
Mi dumandu perchè chì mi facenu vene à mè pè i so
scontri musicali. O allora sò propiu gnoccari. Mi pare quantunque chì tutti sanu, in Francia è in altrò, chì Paul Forte ùn
hè prontu à cuntà patarachje. Puru in u quatru di i
“Musicappuntamenti” annuali ch’elli facenu quelli di
“A Riglietta” à l’università di Corti! L’università in Corti!
Disgraziati, ma lachemu corre… Ch’elli ùn continu nantu
à mè per accunsente cù i so discorsi puzzichi. Li diceraghju
ciò ch’ella dice a scenza è basta! È à chì si ne hà avutu si
ne hà avutu.
U spostu ch’o li aghju preparatu hè di quelli semplici,
s’elli volenu capì. Avemu l’abitudine, noi altri spezialisti di
piglià paragoni faciuli è chì parlinu à l’intelligenza pratica.
I mo cumpatriotti parechje volte anu fattu vede chì l’intelligenza, pratica o altra, a si anu lacata in corpu à a mamma,
ma vogliu crede, dui paragoni ammaniti i puderanu capisce
anch’elli!
In Parigi travagliemu regulare cù unepoche università di i Stati Uniti. Barrattemu idee è risultati è e interpretazione, spessu e femu in cumunu. Allora, aghju sceltu una
batteria di risultati chì sò capaci à schjarisce a putenza ch’ella
ti hà a musica in a nostra vita fisica è neurulogica.
125
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 126
Ci hè per indettu l’osservazione famosa oramai di un
psicologu australianu chì travaglia in America: fighjate chì
issu sapientone si chjama Schubert, è ùn hè micca una fisica.
Un tippettu, issu Schubert, ci simu scontri duie volte per
l’occasione di cungressi, è ci simu ancu fatti inseme un giru
pè issi caboulots di notte tempu. A cunnosce a musica, andate
puru. Ma in u travagliu hè u tercanu. In u 2004 hà stabilitu
certe sperienze chì si ne parla ancu oghje, quattru anni dopu.
Hè partutu da un’interrugazione basica: qualesse sarianu e
musiche chì ci porghjenu più emuzione? Allora, hà messu
à u provu unepochi di persone di accunsentu cù a sperienza
è po li hà fattu sente quattru cumpusitori classichi: Dvorak,
Strauss, Grieg è Rodrigo. I vuluntarii devianu insignà a
musica a più chì li dava gioia o tristizia. Hè statu Morning
di Edward Grieg chì hè venutu in testa di a sperienza.
Schubert hà cunclusu chì più u sonu hè cordu è i strumenti
parechji, più si infatta pussibulità pè un effettu pusitivu ind’è
l’ascoltu.
Un altru puntu ch’aghju da spiicà custindi hè u raportu
trà musica è sviluppu di l’intelligenza. A sperienza l’anu
fatta un gruppu di culleghi d’Inghilterra cun zitelli da 10 à
12 anni. Li anu postu quistione di aritimetica durante
15 minuti, cun duie manere: sia in un ambiente calmu, sia
cù in fondu a musica di Blanche-Neige di u cumpusitore
Satie. È bè chì si vede? I zitelli chì anu riflessu cù a musica
anu scioltu 36 prublemi invece l’altri solu 27. Spergu ch’elli
ci saranu parenti è prufessori di matematica à stà à sente.
Ne aghju unepoche cusì è videraghju secondu
cum’ellu reagisce u publicu. Ne spuneraghju di più o di
menu secondu s’elli capiscenu o micca u sensu di u mo
discorsu, ma ch’ellu si passi bè o micca, finiscu sempre cù
una riferenza più chè parlante. Hè un studiu digià anzianu
postu ch’ellu hè statu fattu in u 1993 in California. Anu
avutu l’idea di paragunà i risultati à prove di QI di persone
chì avianu travagliatu sentendu à Mozart è l’altri nunda.
126
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 127
È bè, quelli chì avianu intesu issa musica trapassavanu l’altri cun risultati mancu à pensà la! Allora videremu e mamme
corse cum’elle si anu da cumpurtà! Sinu ad oghje ùn
cunnoscu una situazione, in Europa, in America, in Africa
o à sù lu forche chì e mamme ùn si sianu lampate à botte à
cumprà tuttu Mozart! Cumu si spieca l’affare di e capacità
intelettuale rinfurzate sentendu a musica. Figuremu ci i
neuroni chì viaghjanu pè i so chjassi in capu à a ghjente. È
bè, duv’elli passanu i neuroni pare ch’elli scontranu altre
capacità cugnitive: u linguaghju, u calculu, a memoria, è
cetera. Allora hè semplice: l’ascoltu di a musica move isse
rete custì è isse altre cumpetenze ch’aghju dettu ne prufittanu anch’elle. Ci hè un’altra ipotesi di ricerca chì mi piace:
hè ch’omu pensa chì u ritimu di u rispiru in funzione di a
musica varieghja, da più à menu rapidu. Certi ritimi cridimu
purterianu à u cerbellu un’ossigenazione massima è cusì u
QI durante isse stonde custì cresceria miraculi.
Bon! Finiscu sempre nantu à quessa a passata è vi
possu assicurà chì quessa face u so bellu effettu. Hè capita
chì sò esempii è cunsiderazione chì anu da scumudà. Sopra
à tuttu e cunsiderazione in quantu à u ritimu. Anu da fà mi
u musu quelli di “A Riglietta” ma ùn possu micca cambià
i dati scentifichi per fà piacè à elli. Videremu simpliciamente quante mamme metteranu à Mozart pè addurmintà i
ciucci o allora un gruppu o l’altru di quelli corsi. Micca
nomi, innò micca nomi. Ùn aghju micca da lacà mi purtà
ind’è quessa a trappula!
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 128
U più chì mi face arrabbià quandu pensu à a passata
di issu piattatoghju di arme di cuntrabanda, hè chì mi saria
bastata à apre u libru Pesca è discorsi di Piscatori ch’o avia
compru sopra à locu. Di fatti, ind’è l’introitu, discrivenu U
Castellà è a so architettura è dicenu tuttu di u meccanisimu
di l’“O”, di a stanza secreta è di l’acqua chì si ne fughje pè
e canalette spantichendu l’affare cum’ellu hè. Cristone, issa
volta a mi aghju ficcata da per mè!
Oramai era chjara chjara. L’affare ùn era più solu di
scorre i criminali di a guerra compia, ma puru di inguccià
tutti quelli chì avianu apprufittatu di e circustanze è lanciatu
da tutte e bande u cumerciu fruttiferu di l’arme. À issa epica
custì, à puntu u trafficu di l’arme si era spartu in tutta a
regione è al di là. U territoriu sanu di l’anziana Iugoslavia
era diventatu un mercatu tamantu per tutti i trafficanti.
L’affari currianu sinu à in Macedonia. Custì, l’Armata di
liberazione naziunale (ALN), si era sviluppata in a zona di
securità terrania è parechji trà i so membri eranu anziani
cumbattenti di l’Armata di liberazione di u Kosovo (UCK).
Una parte impurtante di l’Albanesi di Macedonia eranu di
u LPK (Levizja Popullarë e Kosovës), u partitu puliticu di
manca chì à l’iniziu avia creatu l’UCK è ch’ella finanzava
a diaspora per mezu di u Fondu pè a patria (Homeland
Calling Fund). Ci era da dumandà si cum’hè chì si eranu
pussuti sviluppà i gruppi di attivisti albanesi drentu à a zona
128
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 129
di securità cuntrullata da a KFOR (forza internaziunale d’interpusizione è di mantenimentu di a pace). Una trà e spiicazione hè chì ci era vulsutu : prima ch’ellu caschessi
Milosević, i Stati Uniti vulianu destabilizà u sud di a Serbia.
I Serbi a pensavanu è l’Albanesi anch’elli, chì pensavanu
chì l’Americani eranu da a so banda è ch’elli pudianu fà
tuttu à so modu. Si dicia dinù chì u cumandamentu ùn vulia
mette à risicu e forze di mantenimentu di a pace.
Anu avanzatu parechje spiicazione pè rende contu di
e viulenze in Macedonia di ferraghju 2001. Si dice ch’ellu
si trattava di prutege a strada di a cuntrabanda di e sigarette
o un piattatoghju di arme chì ùn ci si pudia ghjunghje per
via di un pattu trasfruntalieru trà Serbia è Macedonia. Era
una pruvucazione di anziani paramilitari serbi in a regione.
Siasi chì siasi, a situazione era torbida è si vide affaccà à
Spričić ancu custì. Ùn stete tantu à spuntà ogni volta ch’ellu
schjattava un segnu di guerra. Allora noi ogni volta ch’ellu
si annunziava qualchì segnu di cunflittu, sapiamu ch’ellu
devia affaccà. È u circavamu.
Ind’è l’inseme ùn si sperava tantu di pudè ammaestrà a viulenza in issa parte di l’Europa. È ancu pensavamu
ch’ella si devia sparghje in tuttu u Mediterraniu, ancu in e
parte firmate à pocu pressu calme sinu à tandu. L’incertezze
di e fruntiere, e rete criminale è paramilitare, e pupulazione
rifugite o spiazzate intratenianu a guerra, à tempu à l’ambizione di i stati è l’interessi di l’impresarii di guerra chì
sanu duve suffià da accatizzà u focu.
Di prima avemu pensatu chì tuttu si devia ghjucà à u
Kosovo è chì a primura suldaghja di i marcanti di arme si
sarebbe fissata pè un pezzu in issu paese castigatu.
D’altronde e nostre spie è tutti l’indicatori di Hodier anu
signalatu chì da più à menu Spričić era custì. Sempre in
listessu modu : un’affaccata subitania è po più nunda, è
qualchì ghjornu dopu, si scupria ch’ella era stata fatta una
livresone di arme impurtante.
129
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 130
À pocu à pocu Spričić hà mutatu – cumu dì? –…
statutu in e nostre ragiunati è in i nostri piani. Cum’ellu
disse Hodier un bellu ghjornu ch’ellu ci avia riunitu tutti in
u so scagnu in Parigi:
– Ce Spričić a pris du galon ! Ce n’était au départ
qu’un criminel de guerre parmi tant d’autres, mais il est
maintenant à la tête du trafic d’armes sur toute la région
Middle Europa, Adriatique, Balkans et Turquie. Un gros
bonnet ! Il faut mettre la main dessus ! Antoni, je vous le
laisse encore cette fois-ci, mais j’exige des résultats au plus
tard dans six mois !
Di prima mi sò à pena agrancatu nantu à a spressione
«
un criminel de guerre parmi tant d’autres » chì mi paria pocu
umana riguardu à tutte e vittime di a guerra, ma aghju lacatu
corre subitu chì cù Hodier, ou ça passe ou ça “crasse”
cum’ellu dice ellu, ùn li piacenu tantu i cari di mamma è mi
sò messu in cerca di Spričić à issa più bella. Aviamu misatu
tutte e nostre ricerche nantu à u Kosovo, ma u Kosovo à dì
la franca, ci hà stupitu è ancu à pena dillusu chì tutti i nostri
piani ci hè vulsutu à rivede li.
U trafficu di l’arme, s’ellu ùn ci hè cunflittu, hè capita
chì ci hè pocu da ruspà. Allora si aspettava ch’ella criscissi
a guerra interna di u paese è dunque ch’è no puderiamu
sculinà à Spričić è inguccià lu puru puru. Certi rinsignamenti ci avianu signalatu a presenza di i so agenti è tuttu
lacava pensà ch’ellu veneria frà pocu è noi pudè li mette a
trappula.
Ma e prime elezzione municipale libere si sò fatte in
modu demucraticu assai di ottobre 2000. I muderati di a
Lega demucratica di u Kosovo (LDK), cun direzzione di
Ibrahim Rugova anu fattu tombula. L’eletturatu cappiò i
candidati venuti da l’Armata di liberazione di u Kosovo
(UCK), cumandati da Hashim Thaci, per via chì i vidia ligati
cù a viulenza è a criminalità lucale. U novu rapresentante
130
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 131
speziale di u Secretariu generale di e Nazione unite Hans
Haekkerup avia almanaccatu un quatru custituziunale adattu
per l’elezzione generale da fà si l’annu dopu è un cumitatu
iuguslavu di cuuperazione cù u Kosovo era statu creatu in
Pristina. I naziunalisti serbi i più stremisti eranu stati cusì
marginalizati è i Serbi di u Kosovo eranu incuragiti à participà à a vita publica. Si eranu messe à l’opera forze di pulizza
internaziunale è lucale è un sistema ghjudiziariu si custruia
pianu pianu. A ripresa ecunomica si sgrunchjulia, e ricette
interne facianu 75% di u bugettu cunsulidatu in u 2001 è u
sustegnu di a spalluzzera kosovara à a Ricustruzzione facia
duie volte di più chè e subvenzione publiche.
Di siguru, tuttu ùn era micca bellu ma i segni di nurmalizazione eranu tandu à bastanza numerosi da fà fughje l’impresarii maiò di u trafficu di l’arme chì laconu issu mercatellu
mischinu à l’urganizatori lucali di a cuntrabanda. Ùn si sentì
più ammintà u nome da isse bande custì è Hodier ci fece
sapè ch’ellu battia da e parte adriatiche di l’Italia è chì,
secondu à ellu, ùn starebbe tantu à affaccà si più à punente,
in i nostri lochi, è perchè micca in Corsica, chì l’isula per
via di a so situazione geugrafica ma puru di u cuntestu geopuliticu, ti hà un’impurtanza maiò in issa cumbriccula di i
traffichi di l’arme.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 132
Mi hà sempre fattu listessu effettu, quandu l’aviò passa
per sopra à a muntagna. Vecu isse coste, isse pendite cuparte
à castagni… Vecu à San Petrone è, da sottu a longa
Castagniccia, pagna è umbrosa… è mi pare di sente l’odore
di a filetta. Ùn mi stona micca i nostri vechji ch’elli ne avessinu fattu u simbulu di a muntagna corsa è, in modu più
astrattu, l’idea stessa di l’anima di a Corsica è tutta a memoria chì ci lega à l’isula è a terra nustrale. Ancu u presidente
di a Republica quand’ellu hè venutu à visità ci, ci hà felicitatu di sapè ci tene tutti attaccati à a filetta. Ùn si dice di
unu chì hà persu u cuntattu, ùn si dice: “Quessu, si hè scurdatu di a filetta”? Hè cum’è un tradimentu, l’inghjulia maiò
fatta à a patria, e tradizione, a lingua, a cultura, u versu, a
manera stessa di… esse corsu.
Sò propiu di accunsentu cù issa manera di pensà.
Tradizione è… mudernità! Di un certu modu, per l’anziani,
a filetta era segnu di abbandonu, di lochi lacati senza esse
puliti per via chì ùn ci si pudia cultivà nunda. Invece a nostra
generazione hà travagliatu propiu è di a filetta, avà ne hà
fattu una risolsa.
Di quessa, ne sò più chè cunvintu. Sò sempre statu,
ma avà, da ch’o sò sottudirettore di CORSICASCRIZZ, ùn
mancu un’occasione di fà la sapè.
A filetta hè una cosa chì mi seguita è mi faci pensà
da parechji anni. In più di a nustalgia è di a manera ch’ella
hè ammintata in a literatura corsa sia di eri sia di oghje, in
132
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 133
Corti à l’università aghju pigliatu un diploma di valurizazione di i prudotti naturali è custì, i prufessori chì in quantu
à mè idee originale ne avianu una tutte e morte di vescu, ci
avianu dumandatu di riflette cum’ellu si pudia mette in
valore un aspettu di a pruduzzione corsa. À chì pensava à
u casgiu pecurinu, à chì u caprunu, à chì u vinu, un altru e
presche è e pumate, un altru dinù l’apperitivu fattu in basa
à punte di sparaci maturi maturi. Eiu, per macagnà, aghju
dettu a filetta, ma a squatra pedagogica si hè ralegrata, mi
anu felicitatu è, una parolla pigliendu l’altru, ticchi ticchi
pianu mi sò trovu ubligatu di scavà l’idea è di fà ne cum’elli
dicia, “un protocollu di studii, di sfruttamentu è di valurizazione”. Ùn vi dicu micca l’angoscia è u grattacapu, ma
ùn sò statu tantu à sbuccà. Ci vole à dì chì Patrizia, una
studiante in biulugia avanzata più chè mè – micca solu in
biulugia o in filettulugia, cridite la puru! – mi hà fattu scopre
e prupietà piatte di a filetta. Hè da custì ch’ella parte tutta
a storia di CORSICASCRIZZ. À u principiu a sucetà
l’aviamu chjamata CORSICASPRAY ma ùn sò statu tantu
à capisce chì issu nome ùn era micca cumerciale à bastanza
è dopu, cunsultatu un’agenza di cumunicazione emu sceltu
stu titulu quì. Trà missione, inchieste di rapresentazione è
di attitudine di a clientella, ci hà custatu l’ochji di un cristianu, ma oghje l’affari vanu propiu bè. Patrizia hè dimentata direttrice cumerciale cun raportu cun i pruduttori di
filetta è u laburatoriu di trattamentu di a materia prima. Eo
mi occupu sopra à tuttu di a valurizazione è per quessa girgu
u mondu sanu à fà e demustrazione, à spiicà e tecniche è à
insignà l’indirizzi è cuntatti di u nostru serviziu cumerciale.
Simu stallati in Campudondicu, à u pede di u San
Petrone, ma s’omu ci chjama pè un’intervenzione, in u lampu
ci spiazzemu duv’ellu ci vole, vintiquattru ore nantu à vintiquattru, è ùn ci hè nè festa nè dumenica chì tenga!
133
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 134
Quandu aghju dettu in cunclusione di a mo cumunicazione, l’affare di u simbulu di a filetta, l’altru ghjornu à
u cungressu di Ecchisi, aghju vistu chì cascava male. Ci ne
hè statu ancu parechji chì si sò fighjati quasi cumu s’e era
scimitu di un colpu… Ma chì venia à fà issa idea di ammintà
un dettu in una riunione scentificucumerciale!
L’invitu si era fattu in giru à a quistione di cumu fà per
tene e candelle di l’acqua tondule, studià e so transfurmazione è sfurmazione, è po, quand’ella casca, l’applicazione
derivate. Pè i non spezialisti, parenu burle, ma sò quistione
impurtante per via di l’applicazione in u mondu di l’industria è l’ecunumia in generale. U gruppu CORSICASCRIZZ,
a nostra sucetà, hè ligata cù u CNRS. è dopu à Nizza, femu
un scontru in Carghjese chì principia luni. U tempu di passà
in paese è di ciuttà mi in una filicaghja vera. Quallà in
Carghjese, s’ella mi vene di cità u pruverbiu, spiicheraghju
megliu cumu ci vulia à intende lu. Ùn hè micca impurtante
pè u fondu di a mo cumunicazione fisica, ma ci tengu.
Da a filetta pistata, noi di CORSICASCRIZZ, ind’è
l’applicazione tecnulogiche di i studii fisichi ne femu una
pulveretta chì prutege l’acqua è chì tene chjosa ogni candella
in un inviluppu fine fine di un millesimu di millimetru. Di
siguru à vista di ochju ùn si vede chì simu in una tecnulugia di quelle ultramuderne: CORSICASCRIZZ scumbatte
cun l’infinitesimale!
In i libri di i zitelli, quandu si vole dissignà una
candella di acqua, li si dà a forma di una lacrima, ma in fatti
e candelle di acqua sò tondule tondule. L’affare cambia
quandu a goccia intuppa in terra. Parte in pisticciuli. Allora
dui circatori si sò pigliati di passione pè isse candillucce
disgraziate. Sapete cum’elli anu fattu issu miraculu? Hè
custì ch’ella entre in ballu a pulveretta di filetta. Li ne
lampanu à dossu un zinzicu chì issa pianta pistata hè idrofoba – vole dì chì teme l’acqua – è quelle candelle tandu ci
134
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 135
vole à vede cum’elle ballanu, giranu è saltanu è ùn perdenu
mancu stampa a so forma tondula tondula. Nè si rompenu
nè incroscianu ciò ch’elle sfrisgianu. S’è vo e mettite pianu
pianu nantu à l’acqua, si ne stanu à gallu è ùn si anneganu.
Nantu à una tavula ùn si sparghjenu micca è ùn perdenu a
so forma sferica. S’è vo e punite nantu à una tavula in
scusesa, cambianu forma pigliendu vitezza è ne parenu
piccule cacaluette, ma ùn si rompenu è s’è vo rimettite à
livellu a tavula, ripiglianu a so forma. Più sò chjuche più
vanu in furia. Hè una cosa propiu spettaculare.
Bona, ùn ci vole micca à crede ch’elle ci interessanu
solu per via ch’elle vanu in furia o più pianu. Avete capitu
chì ci interessa a capacità ch’elle anu isse chiccare liquide
di move si. E pudemu utilizà in biochimica, per fà l’analisi
ADN pè indettu, per fà microreazzione chimiche è dinù per
traspurtà piccule quantità di liquidu senza perde nunda. Hè
per quessa chì a filetta, per mè è pè a ghjente di CORSICASCRIZZ ùn hè mancu à pena robba à l’anticogna.
L’applicazione ch’è no li prevedimu oghje ùn sò nunda di
pettu à quelle ch’è no pudemu induvinà è prevede per
l’avvene. Andate chì s’ella ci riesce, femu tombula!
CORSICASCRIZZ hè, cumu si dice oghje, un inseme
cumplessu. Ind’è a nostra sucetà, à cantu à quelli chì cercanu
à ingutuppà a goccia di acqua cù u so bellu inviluppu di
filetta pistata, ci hè un altru gruppu di circatori chì cercanu
esattamente u cuntrariu. Provanu tutti i prucedimenti chì
ponu fà rompe è sparghje u più in furia pussibule isse gocce
liquide. Ùn sò s’è a ghjente in generale pensa quant’elli sò
dannifichi i salti fatti da a candella quand’ella intuppa un
pianu solidu ed ùn rompe! Pare cusì una cosa di nunda, ma
issa prupietà fisica hè una calamità ecunomica, eculogica,
suciale! Ùn ridite micca è pensate quand’è vo pulverizate
un insetticidu o un pesticidu, un erbicidu! E candelle di issu
prudottu, quand’è vo e pulverizate, chì facenu? Saltanu nantu
à e fronde duv’è vo e pulverizate è cascanu in terra! È custì
135
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 136
ùn ghjova à nunda, u prudottu! Hè faciule à capì perchè:
una fronda, un vegetale qualunque, cum’è a filetta ch’o dicia
prima, di natura hè idrofobu! Ùn ridite micca, vi dicu! Issu
dannu, l’avemu misuratu è oghje pudemu accertà chì e
pulverizazione fatte cusì frazanu 80% di u prudottu per
nunda! Cunsequenza: ci vole à pulverizà parechje volte;
altra cunsequenza: u trattamentu di una racolta qualunque
costa duie o trè volte di più chì s’elle ùn saltessinu e candelle
è face duie o trè volte di più di pulluzione!
Allora, noi, à CORSICASCRIZZ avemu messu in
ballu un prugrama particulare chjamatu “U saltu di a
candella”. Ùn simu stati tantu à truvà a manera di caccià
issu pocu è tantu di energia ch’ella hà a candella! Hè faciule
à capisce:
Quandu una goccia tocca una superficie qualunque,
ci vene nantu cù una certa vitezza, vene à dì una certa energia. Di prima si sparghje chì subisce l’effettu di a gravità,
ma dinù si ghjova di l’energia di a so falata, si racoglie cun
tutta a so forza è si riface tondula, ed hè cusì ch’ella salta!
Hè chjara: per impedisce issu saltu di a candella, ci vole à
strughje li a so energia subitu ch’ella atterrisce. Sapete ciò
chì ci vole à fà? Ficcà li drentu un zinzicu di zuccaru! In
fatti hè una sustanza chjamata “gomma di guar”. Hè un polisaccaride strattu da una pianta racolta in i deserti di u
Pacchistanu. Hè un prudottu cumunu assai chjamatu cyamopisis tétragonoloba taub. Omu si ne ghjova da additivu
alimentare. Quand’ella atterrisce a candella, e mulecule di
a cyamopisis tetragonoloba taub, centumila volte più maiò
chè e mulecule di a candella, si sciaccanu è si spiananu
subitu longhe tirate è sparghjendu si, si tiranu cun elle tutta
l’energia di a candella di acqua. A candella hè fiacca. Energia
ùn hà più. Si hè pussutu ritrattà issu muvimentu. A candella
inzuccarata a li prova, si stinza à pena cumu s’ella vulessi
saltà, ma aùh! Ùn ci la face. Hè fiacca a candella, piglia è
ricasca… à bona notte, ùn si ne parla più!
136
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 137
L’affare hè naturale è propiu semplice. Ùn vi dicu
micca ciò ch’ellu hà toccu u tippu chì hà trovu a minichichja! Hà depusitatu u brevettu è avà ùn travagliu più! Li
riporta ùn sò quantu. Oghje, pè u mondu sanu, tutti l’agricultori chì volenu fà ecunumie è avè rendite più impurtante
usanu prudotti cun candelle inzuccarate.
In un certu modu, aghju l’impressione di sparte
qualcusella di u so successu. Sò eo chì u li aghju insignatu,
u colpu di a cyamopisis tetragonoloba taub. L’aghju dettu
in burla ma ellu l’hà pruvatu in veru. L’idea, l’aghju avuta
eo, è u dinaru tocca à ellu! Hè cusì! Hè a ghjustizia di u
nostru tempu. Ma ùn aghju da esse cusì scemu à fà li u musu
o à rimpruverà lu. Basta ch’ellu ci mantenghi a cuncessione
di u so brevettu torna un paghju di anni. Intantu, avemu
messu in ballu, à l’appiattu “A candella di ribattula”. Hè un
prugrama di seconda generazione. Di quelli pudenti! Sarà
quessa a mo vindetta.
I nostri chimichi anu vistigatu a cyamopisis tetragonoloba ficca taub2. Trenta volte più pudente, è in più ch’è no
caccemu da un fruttu propiu inzuccaratu! Induvinate? A beata
castagna! Anderà à piglià si la in… India o Pacchistanu, ma
noi ci staremu in casa, in Castagniccia! È faremu tombula!
Simu quasi sbuccati… Cinque o sei mesi di ricerche
cumplementarie, una trimisata pè e validazione, un annu pè
l’applicazione è u pianu di cumercializazione è tandu, scade
u cuntrattu cun ellu! U mi ti vecu digià chì si affacca fieru
è stupidu:
– Allora, u rinnuvemu issu cuntrattu di “U saltu di a
candella”?
Ed eiu, senza frizzione alcuna:
– Salta puru a finestra è tira ti l’usciu chì entrimu in
l’epica di a ribattula!
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 138
A prussima volta ch’elli mi invitanu pè qualchì serata
puetica, ci vò solu! Ne aghju una techja di esse ubligatu à
fà mi la cù issu Petru Pietri. In puesia, ci capisce quant’è
mè in astrunumia. A prima volta, hè vera ch’ellu avia
almanaccatu tuttu cù u so parente Sebović, è ch’è no avemu
impruvisatu un cantu in paghjella cù un certu Lukić, chì
l’hà imparata in Corsica tanti anni fà. Issa volta custì, và
bè, ma dapoi, a ghjente anu capitu chì dimensione ch’ella
avia a puesia di Paulu Paoli.
Simu culleghi, và bè, ma micca cundannati à esse
sempre appiccicati unu cun l’altru. Ùn mi dispiace micca
chì u tippu chì hà arrigistratu i biglietti li abbii datu un postu
à u rangu dopu. Mi permetti di rispirà à pena chì osinnò
l’aghju sempre à dossu.
À l’università, hè nurmale ch’è no ci vechimu postu
ch’è no travagliemu inseme. Ma fora?! Mi criderete ch’ellu
ùn ci hè più manera di fà un passu di fora senza avè à pressu
issu appiccicamanu custì? Dice ch’ellu ùn hè colpa soia, chì
sò l’urganizatori di i scontri puetichi chì ci volenu invità
tremindui à tempu, ma ci credu pocu. Sarà piuttostu ellu chì
ùn si sente micca siguru. Allora hà trovu issa manera custì.
Eiu, Paulu Paoli, sarebbe cundannatu à fà lume à Petru
Pietri?
Rimarcate, da una banda, u capiscu. Hè logicu ch’ellu
cerchi à fà si accumpagnà da un pueta ricunnisciutu, chì hà
138
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 139
una certa qualità è chì li ghjova, per cusì dì, di carta di visita.
Senza esse vanu, ci vole à capì chì s’ellu si presenta solu à
mezu à pueti celebri è rinumati, a diferenza di qualità salta
à l’ochji salta!
Mì à quessu! Face un pezzu ch’ellu mi feghja… ùn
sò ciò ch’ellu hà issu tippu, ma aghju l’impressione strana
ch’ellu mi fighjuleghja. È in più mi pare di cunnosce lu…
Soca sarà qualchissia ch’o aghju scontru in una serata literaria? Aùh! In tutte e manere, pare più un manuale chè una
persona di arte o di scrittura… O allora hè un giurnalistu…
Mi hà ricunnisciutu è mi hà da dumandà per fà mi un intervista è una fottò. Andate à sapè, ma quantunque, mi pare di
avè lu digià vistu…
Di siguru, à Pietri, di esse accumpagnatu da un pueta
di nomina, male ùn li ne pò fà… Hè per quessa chì sò
persuasu chì quandu omu u chjama per piglià cuntattu, ùn
stà tantu à insignà u mo nome. U solu fattu di dì “Paulu
Paoli” oramai deve esse cum’è una ricumandazione. Mi
pare ghjusta: a dicu senza vanità, ma mancu per fisica.
Simu una piccula literatura è ùn ci hè pretensione
alcuna ad avè di pettu à e grande è i nomi maiò di a puesia
cuntempuranea, ma da un’altra banda, ùn ci hè da veste si
cun falsa mudestia. Ci vole à ricunnosce ciò chì hè, puntu
è basta! S’è vo dite Paul Jottard, Joseph Quentin, Angelo
Lepidorni è Luis Gamonedda, sapete ch’elli sò i pueti più
rinumati in Francia, Italia è Spagna, ma dura un annu, quistannu solu. Anu vindutu millaie di copie di e so racolte
puetiche, ma quistannu è basta! Un altru annu, s’ella casca,
u publicu mancu u so nome ùn saperà più! Sò tamante e so
riescite quandu elli anu u successu, ma dopu ci hè a cuncurrenza chì ùn stà tantu à vene li à l’erze, è tandu, addiu robba
nostra!
Ùn ci hè persona chì faccia più pietà chè un scrittore
chì hè statu à u top di e vendite naziunale è internaziunale
139
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 140
un annu è chì dopu, hà da pruvà à mantene si custine. L’annu
dopu si piglia a so prima mustacciata. Hà modu à annunzià
l’esciuta di u libru, a casa editrice face tutta a riclama chì
ci vole, u scrittore ellu stessu si sente cun tutta una rete di
scole è và à fà i scontri cù i liceani, ma aùh! Soldi ghjittati!
U successu, quand’ellu hè sparitu, andate voi à corre li à
pressu. Allora i viderete issi disgraziati chì di prima schjoppanu di disprezzu è superbia, è po à l’ultimu si ne vanu à
chere a limosina di una lettura, una parolla, un sguardu o
un mottu… puru di mentu solu.
U più chì face pena hè quand’ellu ci hè una seanza di
dediche urganizata pè u publicu. Tandu si vede propiu chjaru
quale hà successu è quale l’hà avutu, ma oramai ùn l’hà più.
À un tavulinu a ghjente face a coda pè fà firmà u libru ch’ella
hà compru, invece à tutti l’altri, ci sò i pueti eri cun successu
è oghje cun nustalgia, ramaricu è pentimenti. A più parte
piglianu tandu a so faccia scunsulata, cum’è una quatrera
di casa falata, o allora ti anu a risetta amara di quelli chì
strazieghjanu à piattà l’agrore chì li si rode a curatella. Trà
quessi ogni tantu ci ne hè unu chì ùn la pò più superì. Tandu
piglia è si pesa è dice chì nunda và bè, chì a puesia hè trattata cum’è una merda è i pueti cum’è stronzi, ghjura è
perghjura chì s’ellu fussi solu per ellu, si starebbe zittu è
basta, ma ch’ellu hè una quistione di onore è di dignità,
ch’ella hè l’ultima volta ch’ellu si laca ingannà è chì, postu
ch’ellu hè cusì, ellu piglia è si ne và.
Oramai simu avvezzi tutti è nimu dice nunda mentre
ch’ellu scappa butulendu o tirendu i mughji addisperati
segondu u so caratteru.
Hè propiu per quessa ch’o sò felice di ùn esse un
autore à successu. Hè per quessa chì ùn aghju mai datu à
stampà l’opera ch’o pudia dà. Micca nunda, ma ùn mi vogliu
micca mette in quessa a nassa! U successu, nè u cercu, nè
u bramu, nè l’aspettu. È possu ancu dì chì mi ne malfidu è
ch’ellu mi face a paura. Ùn l’aghju mai detta à nimu chì mi
140
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 141
piglierebbenu per un scemu, ma a vi ghjurgu: hè per quessa
chì ùn aghju mai publicatu. Iè per ùn avè micca successu.
Per paura di esse un pueta disgraziatu dopu à esse statu un
pueta festighjatu!
Hè sigura chì s’o avessi accettatu di publicà e mo
puesie, sarebbenu state un successu, macaru per più di un
annu, ma ùn aghju accunsentutu à mette mi à issu periculu.
Spergu avà ch’è vo averete capitu quantu ellu mi
dispiace di esse sempre accuppiatu cù issu Petru Pietri. Ellu,
hè tuttu u cuntrariu. Hè per quessa ch’ellu mi annerva à
veru. Micca nunda, mi porta rispettu è ancu ammirazione à
ciò ch’ellu dice è à ciò ch’o vecu. Ma sò e so idee. Allora
custì, dice e cose chì mi facenu bolle u sangue.
Ellu, Petru Pietri, hà una primura è una sola. Cerca
ch’è no siamu publicati. Tradutti. Cunsumati urbi et orbi.
Da folle tamante di editori maiò chì si rumperebbenu e corne
pè avè i nostri libri publicati. Infine, i soi i libri, disgraziatu… D’altronde, a ricunnosce da per ellu è mi dice spessu:
– Ancu di grazia ch’è vo ci site voi – li aghju dettu
centumila volte di dì mi di tù ma ùn ci la face è mi dice di
voi… – à rapresentà a puesia corsa à u strangeru. Senza a
vostra opera, u vostru versu cusì persunale, a cunniscenza
ch’è vo avete di i currenti maiò di a puesia universale, sarebbemu un gruppu minore, senza apertura à l’internaziunale.
Eiu, chì possu fà? Mi stò zittu chì ùn possu dì nè di
sì nè di nò…
Ma chì circherà quessu, à la fine, issu tippu quallà?
Ùn ci hè manera ch’ellu feghji in altrò? Mi possu sbaglià,
ma pare ch’ellu mi survegli! O à mè, o à Pietri, ma avà ne
sò siguru: ci surveglia… Tè, femu e corne chì ùn si sà mai!
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 142
Si hà modu à dì, sò firmatu corsu malgratu l’anni, a
luntananza è i mendi altrui. Quand’ellu si hè statu allevatu
cum’è mè, trà fucone è siccareccia, rimpianendu in collu à
mamma in un’aria zeppa à cultura, ùn ci hè penseru ch’omu
si ne pudessi scurdà. Soca mi ne saria statu à l’appossu di
a nostra cultura tradiziunale è pasturigna s’elle ùn ci fussinu
stati i cambiamenti purtati in Corsica cù u sviluppu di a vita
in cità, u prugressu è a ruina prugressiva di l’ecunumia pasturale. “L’affare fubbe di notte e non ci si vedeva” disse u
Lucchese. Di fatti, ùn ci avemu capitu nunda. Era a nostra
disgrazia è l’avemu pigliata pè una prumessa di felicità.
Era un bellu pezzu ch’è no ùn ci cacciavamu più i
pedi. Situazione pessima per l’agricultura lucale è i pastori
in particulare. E regule nove sanitarie pè i pruduttori di latte,
a pressione di tutte isse voce chì ammintavanu u prugressu
è a civilizazione di i sciali più bella chè quella di u sforzu,
via tuttu tuttu purtava i mo genitori à vulè cappià e faccende
antiche di u mistiere pasturinu. Una successione di castighi, parechji animali brusgiati in i fochi tamanti di u 1960
detenu a mossa è precipitonu a decisione. Venderebbenu e
bestie, lacherebbemu i stazzi è falerebbemu à stà in
Ghisunaccia. I soldi di a vendita permetterebbenu di arrangià una cria a casarella lacata ci di famiglia. Mamma anderebbe à spazzà, lavà è stirà ind’è u nutare Benedetti. Babbu,
qualcusella truverebbe sempre à buscà. Un travagliucciu à
142
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 143
stonde, in issu paisone messu in pienu rinnovu da a venuta
di i pedineri è po i soldi di a SOMIVAC.
Chì ghigne ch’elli anu! Quantu à mè, tutti pinzuti
ind’è st’aviò! I Corsi, ùn la sò, ma ci hè qualcosa chì ci dice
subitu subitu ch’elli sò Corsi! U tippu quallà, cù u so NiceMatin spartu chì si para tutta a piazza ellu, issu tippu hè
corsu, ma ci hè qualcosa chì dice ch’ellu ùn hè micca cum’è
l’altri! Hà qualcosa à dossu, ùn la sò, pare stranu… Femu
e corne chì ùn si sà mai…
Deviamu tuccà u prezzu di a vendita. Eramu tutti
cuntenti è felici, ma eiu innò! Anu fattu a festa durante trè
ghjorni, vistu chì babbu era, credu, a prima volta di a so vita
ch’ellu li vinia tantu dinaru in stacca. Mamma, chì sapia, è
po e mo surelle, à dì la franca ùn eranu cusì alegre chì e
femine sanu sempre, in qualsiasi sucetà ch’omu e feghji,
chì un pacchettu di soldi ùn hè segnu nè di ghjustizia nè di
ghjudiziu. Ma e femine ùn devianu dì, è ùn anu dettu parolla.
Ci vulia à ralegrà si è fubbenu alegre.
Babbu avia fattu vene tutti quelli chì ellu cunsiderava
amichi è parenti, ed eranu una bella truppa. L’avvenimentu
era di quelli chì si devia festighjà. È fù festa panò ùn sò
quanti ghjorni à fila. Si spachjò in pocu tempu u pocu chì
era ammanitu in casa. Tandu si partì in Bastia chì i soldi
eranu ghjunti in banca. U fattore avia purtatu u dispacciu
chì a dicia. Babbu a disse à l’apperitivu è ùn manconu l’apostuli da prupone li di accumpagnà lu, ùn fussi chè per fà li
scorta è assigurà i soldi ricevuti. Ùn sò perchè ne fù decisu
in modu tuttu altru è mi vense à mè a carica è l’onore di
seguità à babbu sinu à in Bastia è curà chì i soldi fussinu
purtati in casa in cundizione.
Di l’epupea chì ci purtò da Fiumorbu à in Bastia è
ritornu, ùn mi arricordu nunda, o hè megliu ch’o mi ne scurdessi per sempre. Fecimu l’arretta in tutte e poste ch’ellu si
era fattu u babbu longu à a so vita di pastore chì a strada
143
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 144
per Bastia era, per cusì dì, l’infilarata di tutti i piacè è di
tutti i vizii sinu à a destinazione finale, ogettu di brame è
vituperii. Soca era stata mamma à impone a mo presenza
in issu viaghju, da fà chì u maritu si tenissi una cria, per
rispettu di sè stessu è di a famiglia. È di fatti più chè e solite
sciumbrine ch’e vidia in Bastia ùn ebbi altru da rimarcà.
Invece a nostra visita à a banca hè un fattu ch’e purteraghju sempre sempre scrittu in a memoria. Ùn hè nè u
decoru nè a ghjente chì mi fermanu impressi oghje dopu à
tanti anni passati. Hè babbu. È po u casceru chì face l’attu
di ricusà a mancia di u bigliettu ch’ellu li porghje babbu.
L’omu face di nò è babbu insiste.
A faccia sbianculata di babbu è u tremulu di e so mani
quandu u casceru li conta dui miglioni di franchi in biglietti
di mille. L’altru restu, dopu, mi ne arricordu pocu è micca,
vistu chì, cun l’anni chì ci sò passati nantu, si cunfonde cun
tutte e storie stalvate in famiglia o in paese è chì unu li vene
un attaccu senza prevene di nunda è ch’ellu stà infermu è
feghja, stupitu, pè a finestra di a camera è po, ogni tantu, li
scappa un mughju orrendu chì ùn si sà s’ellu hè propiu ellu
à avè lu lentatu ind’è l’aria intrunata.
A sera ch’è no simu turnati in casa, cù u pacchettu di
miglioni è babbu intrunatu, sò scappatu. Aghju pigliatu a
machja è ci sò firmatu un mese sanu, luntanu da tuttu.
Ci ne hè passatu tempu nantu! Mi pare cusì à mè, ma
s’o ci pensu una stonda, ùn hè tantu miraculu ! Hè a vita di
tutti i Corsi di a mo età. Ci vulia à barcà u mare è basta.
È po s’ellu si và à circà, ùn aghju da lagnà mi mancu à pena.
Sò rientratu à bastanza prestu è aghju a mo bella situazione
in e tecnulugie nove. S’è babbu è mamma mi vidissinu, sò
sicuru ch’elli sarebbenu fieri di u figliolu.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 145
Innò, mai l’averia pensata. Li aghju datu tuttu. Tuttu.
I mo penseri, e mo gioie, e mo speranze. I mo ghjorni di
travagliu è quelli di riposu. Tuttu li aghju offertu. Antone
Santunoni, vai puru! Bellu acellu, quessu custì! A mi hà
ficcata tantu tempu ma oramai, ùn mi ci piglia più. Innò, hè
ingrandata, Agnès Legrand. Si hè fatta ingannà, ma oghje
hè finita.
‘Llu sgià cecu, cum’ellu a mi hà sappiuta vende. Sò
dui anni ch’ella dura a cumedia! Micca dui ghjorni, dui anni
pieni. Dui anni à aspettà u mumentu pè un passa è veni trà
Puretta è Nizza. Hè chì hè prudente u tippu… S’ellu mi era
statu à sente, ci palisavamu subitu. U nostru amore ùn ne
valia un altru? Mi dicia di e dificultà, i culleghi sempre
pronti à diciulà à l’appiattu, a diferenza di età è tuttu l’altru restu…
È chì primura possu avè di issi culleghi custì, tutti
falsi è viziosi? Trè scagni à manca, trè scagni à manu dritta.
È bè, ind’è issu curridò, ùn ci hè un latu per lavà l’altru!
Roger Saussois, directeur du contentieux? Ùn si piglia
pè una merda, è puru deveria chì di più ùn vale. Senza ride,
un ghjornu ch’e circava un cartulare, sò entrata à l’impruvisu in u so scagnu. Cridia chì ùn ci era nimu. Sò entrata.
È l’aghju vistu subitu di fronte à a porta. L’ochji sburlati.
Di stupore di vede mi custì davanti à ellu. Era stracquatu
nantu à u so scagnu. U musu nantu à u scagnu è à culu in
145
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 146
l’aria. E braghe falate. À dossu u tippu chì li facia u so affare.
Vergugnosi! Ùn aghju nunda contru à i pedè, ma quantunque! Mi sò intesa cullà una risa scema ma mi sò tenuta.
U mo sguardu hè venutu subitu nantu à unu di i cartulari
ch’elli avianu lampatu è spapersu in terra, per via di a so
furia accanita. Avia fattu una cumedia scema a vigilia, chì
issu cartulare valia l’oru, ch’ellu era un affare di primura,
ch’ellu ci ghjucava a so piazza… È bè, avà, di pettu a u so
viziacciu, u cartulare era un stracciu, strufinatu in terra,
calpighjatu è stracciulatu à misura ch’elli ci ballavanu nantu
in cerca di u so piacè calamitosu.
À cantu ci hè Henri Castriglieri. Cun ellu ci vole à fà
pianu. Stà cù a mamma. Ci vole à parlà li pianu è senza
bruscà lu. Chì osinnò casca subitu malatu è vi pone un congé
per trè mesi. È tandu, a mamma chjama tutti i ghjorni à dà
vi nutizie di a so salute. Hè male ma passa. Pianu pianu. Hè
statu sempre un zitellu delicatu. Allora hè capita chì l’anni
ùn arrangianu nunda. Li ci vulerebbe una donna bè. Chì
diventerà quand’ella sarà sparita ella? Oimè, oimè, u so
ciucciu caru. Ùn vogliu micca passà in casa un di sti ghjorni?
À piglià un caffè? Li farebbe piacè à u so Henrinucciu. Li
parla spessu di mè. Ùn mi cunnosce micca ma à a voce sente
ch’e socu dilicata anch’eiu. Cum’è u so figliolu…
Hè un’eccezzione Antone Perfetti. Di pettu à l’altri
ùn ci hè nunda à dì chì porta u so nome in capu. Infine,
dicenu ch’ellu si tene cusì chì ùn hè micca sempre statu cusì
chjaru, à ciò ch’elli dicenu. Vene da a regione PACA. In
Marseglia, credu, duv’ellu avia un postu impurtante. Quì,
li facenu fà un travagliu chì dipende direttamente di u cunsigliu generale. Allora, esattamente ùn si sà nunda.
Nurmalamente ùn deverebbe micca esse quì, ma ci hè. Ùn
cerca à nimu è face mottu à tutti. Curtese è discretu. Perfettu.
L’altri trè, da l’altra parte di u curridò parenu fratelli,
parenu… Sò… cumu possu spiicà?… ùn la sò, sò amministrativi. Funziunarii via. À mè mi annervanu, perchè chì
146
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 147
s’è vo li devite dumandà chercosa, è bè, ùn vi diceranu mai
di nò. Hè una manera di fà è di esse. Ùn dicenu mai di sì,
ma mai dicenu di nò. Allora ùn si pò sapè. L’aghju tutti è
trè messi à u provu è tutti è trè, aghju vistu ciò ch’elli valianu.
Pocu. Poca robba. Poche chjarasge. Sò sempre in traccia di
pisulà ciò chì si face è ciò chì si dice. Parlanu cum’è libri,
ma cum’è libri di conti o di regulamentu. Dumandate li chercosa nantu à un creditu cum’ellu si pò avè, a scadenza di e
tratte da pacà è a scala di i rimborsi, allora vi anu da fighjà
cun l’ochji di l’amante quand’ellu feghja a so innamurata
è ch’ellu a si vuleria incagnà in carchì scornu per fà li vede
ciò ch’ella puderia guadagnà s’ella piazza e so brame à tantu
per centu. Per elli, ùn contanu chè i conti, i prufitti è i tornaconti di i nostri patroni. Quand’ellu spunta un sceffu, tandu
ùn sò più fratelli! Sò picci sò! Ùn conta più nè taglia, nè
culori di capelli, nè età nè nunda! Sò tali è quali unu cun
l’altru: listessa risa sgrignata, listessu musu tuttu risa, listesse
parolle di leccaculu! Quelli a sanu ch’elle sò pantumine è
falsità, ma i lacanu fà. Li piace. Li piace à vede li chì si
ghjimbanu, chì si rinchjinanu è chì li facenu carrezze chì vi
ne vene u rossu in faccia da tantu impudore è bassezza.
Parechje volte l’avemu ancu visti, i patroni, chì i mettianu
à u provu da sapè sinu à chì puntu di allusingu ch’elli pudianu
falà. È bè, ad ogni volta, più li si cheria bassezze è più quelli
trè leccaculi si sò calati à liccà.
Allora, hè per quessa, chì Antone Santunoni, mi ne
avvecu oghje, quand’ellu l’hà vulsuta, ùn hà straziatu tantu
à ingannà mi.
Bastava à fighjà lu, quantunque, è mi sarebbe avvista
subitu subitu ch’ellu valia pocu. Chjucu, cù u sguardu di i
falsi, chì ùn vi feghjanu mai in faccia, sempre in traccia di
mastucà qualchì culpacciu è u so pezzacciu di steccu di organizzu chì li face i denti gialli, ma ùn face nunda chì vistu
ch’ellu ùn ride mai, i denti ùn li si sgrignanu mai. Hè chì
ùn fuma più dapoi ch’ellu li sente u core. Di sicuru face un
147
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 148
regime severu è tutta a so vita hè stretta in curreghja cum’è
a so persona sana sana.
Devia tene l’ochji aperti è vede lu tale è quale cum’ellu
hè, ma l’aghju vulsuti chjode. Dice ch’ellu hè cusì l’amore.
Sarà l’amore o l’altru restu, ma l’aghju chjosi è sarrati bè
dui anni è un mese. Sinu à eri chì tuttu si hè palisatu di un
colpu.
Era a prima volta ch’e avia bisognu di un cunfortu.
Un appoghju, un sustegnu. Un’arechja chì mi ascultessi una
cria è cherchissia chì mi aiutessi à purtà u pesu di a pena.
Petru Pelegrinucci era tutta a mo famiglia. Era più chè un
ziu. Era statu u babbu chì ùn aghju mai cunnisciutu, ‘llu
sgià cecu, chì ci hà lasciatu, à mamma è à mè, subitu dui
ghjorni dopu ch’e fussi nata. Eiu, credu pocu à u sangue. I
sentimenti sì, u sangue innò chì pudete esse figliola di un
omu bè o di un galiottu è tandu, a libertà hè di sceglie qual’è
vo site, quale’è vo tenite caru è qual’è vo ùn vulete più vede.
Allora, u mo veru babbu hè statu Petru Pelegrinucci. Micca
l’altru, quellu chì mancu u nome vogliu ammintà. Ùn esiste
più. Ùn vogliu sapè s’ellu esiste, s’ellu hè vivu o mortu, o
s’ellu campa, s’ellu stà luntanu o vicinu vicinu. Hè chì pò
esse unu o l’altru. N’importa quale. Ùn ci vogliu micca
pensà chì osinnò mi hà da vene cum’è d’abitudine. Listessu
suspettu. Mi accade certe volte chì à rombu di pensà ci, vene
un mumentu chì sò cunvintu ch’o l’aghju à cantu. Vicinu.
Sentu ch’ellu spatanscia. Rispira forte è puzza. U sudore, a
sigaretta, a vinaccia. ‘Llu sgià cecu. Puzza chì impesta! ‘Llu
sgià cecu: babbu puzza chì impesta! Innò, innò ùn hè micca
u mo babbu! U mo veru babbu hè statu Petru Pelegrinucci!
Babbu ùn si ne hà chè unu, ùn hè vera? …
S’ellu si và à circà, tuttognunu pò esse u mo babbu…
Questu quì, chì feghja in bisbò… Pare ch’ellu survegli à
carchissia. Face quellu chì hè spenseratu, ma s’omu u feghja
bè, si rimarca chì di quandu in quandu, u so sguardu và
sempre à intuppà ind’è listessa direzzione: duv’ellu ci hè
148
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 149
issu tippu capiraschjatu, fermu è mutu. L’omu leghje u giurnale. L’aghju rimarcatu da ch’è no simu partuti chì avia
digià spartu u so giurnale. Nice-Matin, per quessa, hè un
giurnale praticu per unu chì si vole piattà, percò in quantu
à mè, giurnali più grandi chè quessu custì ùn ci ne sarà…
Iè, u tippu si piatta è l’altru u surveglia… Sarà un pulizzeru
in serviziu chì seguita un malfattore chì vene à piattà si in
Corsica durante un certu tempu. Dà si u tempu di fà chì
nisunu ci pensi più.
È babbu, ùn sarebbe issu pulizzeru? Aùh! Ùn và micca
chì u mo babbu mi hà sempre dettu mamma ch’ellu ùn valia
nunda. È po questu quì hè troppu giovanu. Babbu, s’ellu
campa sempre averà i so settanta anni è questu quì, più di
cinquanta ùn hà! Rimarcate chì in a pulizza, cù u penseru
ch’elli anu sempre sempre in cuntinuu, ùn pensu micca
ch’elli pudessinu parè più giovani chè a so età. Piuttostu u
cuntrariu sarà!
L’altru quallà, l’età l’averebbe, ma ùn pò esse ellu chì
sò e prime classe. L’ottessa hà tiratu a tendinetta è ùn si
distingue più tantu da prima à segonda classa, ma sò e prime
classe. Pacanu più caru è sò servuti megliu. Infine, hè più
per figura chè in veru, perchè chì i so bichjeri di suchju di
aranciu micca frescu, mi ne infuttu pocu! Ùn sò eiu chì anderebbe à spende dece per centu in più pè un bichjeru di suchju
di merda. Babbu, in prima classa?! Vulete ride o chè? Mancu
à pensà la ch’ellu viaghji in prima classa! Nè in segonda! U
solu viaghju ch’ellu possi fà, ‘llu sgià cecu, hè in u bichjeru
di vinu. À sente à mamma, ùn si passava un ghjornu senza
ch’ellu avessi sciumbratu à perde ne u so sensu è l’equilibriu. Briaconi in prima classa, ancu quessa vulerebbe vede…
Perchè, per tuttu u restu puderebe esse ellu… L’età,
di sicuru, è po a sumiglia! Segondu u ritrattu ch’e aghju
sculinatu un ghjornu, s’omu tene contu di a differenza di i
tempi, a vestura è a pettinatura, puderebbe esse ellu. U nasu
dirittu, l’ochji grandi è decisi, turchini cum’è un’aduchjata
149
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 150
di celu capicursinu… A mansella forte di un omu capace, a
taglia più grande chè a misura cumuna. Hè pusatu è ùn si
pò dì, ma vistu a spallera è l’anche ch’ellu hà, face quasi un
metru è ottanta. In fatti, ùn lu vogliu più fighjà chì pare tuttu
ellu.
Ùn videte micca u scandalu s’e mi arrizzu di un colpu,
mi avvicingu è cusì, à l’impruvisu cappiu un mughju: “O
bà! O bà!” è po subitu dopu: “ ‘tù scià cecu, ‘tù scià cecu,
chì ci ai lacatu à mè, è à mamma, ind’è l’affanni, a miseria
è l’angosce! Invece tù, spenseratu, sempre à l’oziu, cù e to
puttane di donne chì siguramente, ùn sarai micca statu senza
donna. Mamma, ella, ùn hà cunnisciutu chè à tè. Solu tù, u
so amore di sempre. Hè bastata una volta. Una volta è po
ma più. L’amore, tamantu, quellu chì empie una vita sana.
Chì face da veghja è da sognu. È vedi, sò sigura chì malgradu
tuttu u male ch’è tù li ai fattu, s’è tù ti affacchi oghje, dopu
à issi trenta anni di mancanza, trenta anni di silenziu, s’è tù
ti affacchi è dì li ch’è tù sì vultatu per ella, sò sigura ch’ella
metterà i so ochji di zitella stupita è ti hà da fà l’attu di entre,
senza dì nunda.
Entrerai è puserai in sala, cum’è nunda. È po riderai
è dicerai ch’è tù ùn sì micca stunatu è chì ella ùn hè micca
cambiata è chì eiu sò cum’è tù l’avia pensata. Cum’è tè, o
Ghjù, cum’è tè, trenta anni fà. Ti ricordi quant’è no l’avemu
allisciatu u ritrattu di a nostra Agnès, durante quelli nove
mesi ad aspettà la. Hè cagna, a vita, o Ghjù, chì mi hà vulsutu
spiccà da tè. Ma oghje sò vultatu è spergu di ùn lacà vi mai
più. S’è vo mi vulete capisce. S’è vo mi vulete accettà. S’e
possu fà mi una piazza quì, in issa famiglia duv’ellu manca
l’omu ch’e sò prontu ad esse s’è vo mi vulete accoglie
oramai.
Almenu ch’è tù ùn fussi… ellu, Antone Santunoni!
Oimè! È sarebbe à tempu figliola è amante! Oimè! In u
mondu di oghje tuttu hè pussibule è mi vene u spaventu solu
di pensà ci! Innò, quessa ùn si pò! Sarebbe un distinu di
150
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 151
tragedia! Figliola è amante! A sorte ci averebbe messi tremindui, u babbu è a figliola, in cunfrontu dopu à vintottu anni
di separazione è di ignuranza. Agnès Legrand è Antone
Santunoni, da una banda è l’altra di listessu curridore in u
stessu casale di a stessa amministrazione. È ùn averebbimu
visticatu nunda, suspettatu nunda, induvinatu nunda! Ci sarà
qualcosa quantunque, un signale, un mottu di a carne, un
avertimentu di u sangue! Aùh! Nunda è niente! A brama
solu! Una donna di vintottu anni, chì ne hà una techja di
esse sola, addisperata, viota, in una vita scunsulata… Allora
hè pronta à tuttu, à crede u primu chì hà da vene è dà li un
sguardu, una parolla, un mezu cumplimentu, è a zitella crede
tuttu, li pare chì a vita nasce tandu, è si impippa di tuttu u
restu chì hà una ricunniscenza sprupusitata per quellu chì
l’hà rimarcata. È allora, chì conta a differenza di l’età, a vita
stretta stretta di u so innamuratu? I so difetti, a scarsia di i
muvimenti sinceri è spuntanei, i gesti bruschi è e parolle
dinù, a dilicatezza poca è micca, i calculi, e piattatelle è a
pruposta di ùn vede si chè in certe cundizione. Quand’ellu
vole ellu, induv’ellu hà decisu ellu, è per fà ciò ch’ellu hà
decisu ellu.
L’amore fisicu hè vera ch’ella ùn l’avia mai pensatu
cusì, cù isse cumplicazione chì u facenu à pena goffu è assai
bruttu, pensatu è calculatu cum’è qualchì pianu di creditu
cù e so scadenze di rimborsu à scala. Una meccanica almanaccata senza surpresa nè frizzione. À tempi fissi, in seguitu
à un bigliettu di aviò per Nizza, à l’hôtel “Alizée”, durante
u week-end, per prufittà di i sconti ch’ella face a direzzione
s’è vo vi firmate duie notte, sabatu inclusu. L’amore cusì vi
laca à dossu, dopu fattu, issa impressione di amarezza cum’è
u mandile chì averebbe asciuvatu lacrime è po messu cusì,
propiu nantu à e carne è u core.
Allora hè impussibule chì Antone Santunoni sia u
babbu. Hè un omu prudente è basta… Hà i so vezzi è i so
mendi, ma hè cum’è tutti l’omi. Avia a voglia di palisà u
151
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 152
so amore. Micca per nunda, ma solu per esiste. Per campà.
Cridia ch’ellu ci era l’amore trà di noi, malgradu e dificultà, i culleghi sempre pronti à diciulà à l’appiattu, è tuttu
l’altru restu…
Cum’ellu mi hà parlatu sta volta ch’e era trista è scunsulata, mancu à un cane ùn li si parla cusì. Dumandava solu
à pena di cumpassione è ellu mi hà fattu capisce senza tante
avvinte ch’ellu era ghjuntu per tirà u so colpu è ch’ellu ci
vulia à passà ci. L’indegnu! Hà ancu dettu chì l’amore fisicu
cunsola è chì dopu fattu l’amore, mi senterebbe sullevata
di tamanta pena ch’ellu capia vistu ch’e tenia tantu à u mo
ziu ch’ellu ùn avia micca cunnisciutu ma chì devia esse un
tippu bè vistu ch’e u pianghjia cusì di core è ch’e avia tantu
più bisognu ch’ellu mi cunsulessi cum’ellu l’intindia ellu.
L’impremia un solu affare: fà l’amore è basta!
Aghju capitu tandu quant’ellu hè persunale è cum’ellu
ùn pensa chè à ellu è basta. Ùn l’aghju micca fatta à posta
ma aghju piantu à rotta di collu è ellu hà finitu per lacà mi
corre. Ci simu vestuti è hà dettu ch’ellu andava à tirà si dui
passi.
Sò firmata sola cù a mo pena è u ricordu di u mo ziu
Petru Pelegrinucci. È po aghju pensatu à mamma. È po à u
mo babbu, ch’ellu sgià cecu.
Ci simu rivisti solu ind’è l’aviò. Cum’è sempre. Femu
vista di nunda, cum’è sempre. Cum’è s’è ùn eramu micca
ghjunti inseme.
Ùn hà mancu lampatu un sguardu per di quì. ‘Llu sgià
cecu! A li vogliu fà pacà. Oramai, a ghjurgu: ùn ci venimu
più nunda!
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 153
Ci vole à fà li tuttu, ci vole…
Strade, scole, ospidali, trasporti per mare è per aria…
è s’elli fussinu cuntenti omancu! Aùh! Sò sempre à diciulà,
à dì ch’elli sò disgraziati, chì u Statu si ne impippa di elli…
Pocu fà a si cacciavanu ancu cun noi, cum’è quale eramu
impinzutiti è chì ci scurdavamu di a filetta! Avà, parlanu bè
di noi, ma solu perchè sò interessati. L’interessanu e nostre
riescite, e nostre furtune, i nostri affari, ma soca avemu arrubatu qualcosa? Innò, emu sgubbatu, straziatu, travagliatu è
sappiutu circà l’appoghji chì ci vulianu. Ùn hè po tantu difficiule! Basta à vulè si dà un pocu di rimenu invece di pensà
chì tutta a vita di l’universu colla è fala Piazzà San Niculà
à ora di apperitivu o gira tutta a ghjurnata carrughju Fesch
o à U Diamante!
È in più, u pocu ch’elli pudianu fà, l’averanu assiguratu? Ma pensate! Pensate! Ùn ci hè chè da vede: tuttu à
caternu: i nostri vechji, l’usi, a religione, a lingua… tenì, a
nostra lingua! Quandu pensu chì simu tanti à esse stati allevati propiu fora è chì purtantu u corsu u parlemu megliu chè
quelli firmati quallà! È bè, elli, ùn anu persu ancu a lingua!
A criderete voi, chì anu lacatu perde a noscia lingua è u pocu
chì si parla saria megliu à tuppà si ne l’arechje chì i nostri
antichi, in quantu à mè, ùn ne truveranu mai riposu!
Ùn avianu chè da fà cum’è noi! Ùn ci ne simu andati,
noi? Iè chì sarà statu faciule di spatrià! Ma ci vulia, per via
153
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 154
chì s’omu stà quì, ci hè pocu da fà. Innò, ricunniscimu la
una volta: i nostri cumpatriotti firmati in Corsica volenu avè
tutti i so sciori, ma ch’ellu ùn si ammenti di fà un sforzu o
un sacrifiziu chì tandu li piglia a zerga. I sacrifizii, i strazii
è a sgubbera sò per l’altri, sò per noi! I Corsi di fora! Ci
vulerebbe ch’è no partimu per elli, ch’è no ci castighimu
per elli, ch’è no scumbattimu per elli, è in più, ch’è no l’aiutimu à buscà soldi, appoghju puliticu è sustegnu pè a so
ultima idea: u sviluppu di a Corsica! U sviluppu di e so
corne sì! Ma chì vulete sviluppà quì?
Allora bon, ùn si pò tantu parlà, ma ch’ella ùn ci impedisca di apre l’ochji è di dì ci trà di noi, in piena cunfidenza,
ciò chì và è ciò chì ùn và!
Quandu pensu à u mutivu chì mi forza à vene, mi vene
a rabbia à veru ! Ùn la possu mancu cuntà chì mi piglierianu per un scemu! Un loto, mi facenu vene per un loto!
S’o ùn vengu micca eiu, dicenu ch’ellu sarà un fiascu u gran
loto di l’associu “L’avenire di Vignalettu”! Dicenu chì a
ghjente ci vene per via ch’e sò eiu à chjamà è fà l’inviti. U
merre stessu a mi hà detta cù a voce chì trimava una cria:
– S’è vo ùn ci site voi, ùn faremu nunda! L’annu scorsu
sò stati arricolti cinquemila euri pè u loto 2007. Allora, s’ellu
ci vole à fà almenu altru è tantu, ci vole ch’è vo siate voi
presente! On ne change pas un homme qui gagne, on ne
change…
Ci vole à fà li tuttu, ci vole…
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 155
Micca nunda, ma li puzza l’ansciu. Ùn possu più tene!
Un pueta chì li puzza l’ansciu hè una cosa tremenda. Mi
dumandu cos’ellu pò manghjà per puzzà cusì di bocca!
Quand’ellu leghje i so puemi è ch’è vo site à cantu, ci hè
da cascà seccu! Mi ramenta un pueta sicilianu ch’o aghju
cunnisciutu pè un pranzu pueticu. U tippu ci vulia à vede
ciò ch’ellu pudia imbuttà cum’è pivaroni! Avia ind’istacca
un picculu stucciu è ognitantu senza ragione stuppava è si
ingullia una buccunata. U teniamu à a larga u teniamu è à
la fine, unepochi participanti l’avianu cugnumatu “A furia
di l’Etna”!
Ùn possu più suppurtà. U più ch’o aghju suffertu credu
ch’ellu hè statu in quellu lucale stranu di l’Unione di i
Scrittori cruati. Hè una cosa bizarra, issa casa mezu osteria
è mezu cabarè, duv’elli venenu ognitantu à puetà è à inzuffà
si i nostri amichi di Zagreb è i so invitati di u PEN Club
internaziunale.
À mè, micca nunda, ma s’o ci vò à bastanza spessu
hè chì mi invitanu. Micca nunda, ùn sò micca invitatu per
via di a mo opera chì opera puetica ùn ne aghju. Ùn hè miraculu mancu à pena. D’altronde s’è qualchissia cunnosce un
pueta, un scrittore corsu chì avessi nome è opera, ch’ellu si
facci cunnosce chì sò amatore di cose rare!
Innò, in Zagreb mi avia invitatu u grande pueta cruatu
Ivo Sebović, chì oramai simu quasi parenti. Ùn ci hè misteru
155
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 156
mancu stampa. Ivo Sebović hè u fratellu di Ennio Sebović,
u goal chì tenia i buts di u SECB quandu a nostra squatra
di Bastia si hè illustrata ghjunghjendu sinu in finale di a
cuppa di l’UEFA, in u 1978. Quandu ellu era in Bastia Ennio
Sebović hà cunnisciutu a mo zia Nenetta. Si sò frequentati
un pezzu è po maritati è avà saranu una trentina di anni chì
in a famiglia Pietri ci femu un viaghjettu in Cruazia è i
Sebović venenu à stà in Corsica un paghju di settimane.
Dunque Ivo Sebovic, u pueta, hè u cugnatu di a mo
zia Nennetta Pietri è quand’ella sappiutu chì scrivacciuleghju ognitantu, mi hà vulsutu invità per una di e so adunite
puetiche in Iuguslavia – era sempre di i tempi di u maresciale Tito – è dopu, quandu ella hè stata indipendente a
Cruazia, hè diventatu un’abitudine. Cun questa quì, sarà s’e
ùn mi sbagliu, a quarta volta ch’ellu ci invita per puetà: duie
volte in Zagreb, una volta in Hvar… iè, hè cusì.
A prima volta ch’o sò ghjuntu in Zagreb sarà stata sei
o sette anni fà ùn sò più. Aghju avutu una gattiva impressione. Micca nunda chì a ghjente sò propiu di quelle brave,
accugliente chì vi darianu a so casa vi darianu… Era u tempu
grisgiu. U celu appannitu. U celu bughju è tristu. Indeh
quandu si vene da Corsica settembrina, hè capita chì face
qualcosa.
Innò hè statu una cosa chì si hè passata nantu à a
Piazza centrale di a cità. Ci hè a statula à cavallu di un eroe
di a Cruazia chì u so nome ùn mi lu ramentu più. Mi era
persu cum’è d’abitudine chì propiu ùn aghju nisun sensu di
l’urientazione è circava à vultà ind’è l’hôtel chì à puntu era
situatu propiu custì. È gira è gira, finalmente aghju seguitatu l’infilarate di ghjente chì andavanu à passi lesti tutti in
listessa direzzione. Di prima ùn aghju rimarcatu nunda vistu
chì avia u penseru di a direzzione. È po à pocu à pocu aghju
intesu un’impressione strana chì pianu pianu mi pigliava
sanu sanu. Eranu a ghjente chì andavanu cun mè. Tutti
156
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 157
listessi o chì si assumigliavanu. Tutti muti è decisi è chì
caminavanu à passu speditu, purtati mi si hè parsu, da una
primura cumuna. Capibassi è cù u musu intrugnitu… U
musu… Era à puntu quessa chì li dava issa aria di esse tutti
di sumiglia. Tutti parenti. Tutti feriti, o di faccia, o di bracce
o di ghjambe.
Un sborru di maghjine tremende subitu subitu mi sò
venute à mente è si sò impusessate di u mo capu induluritu.
Mi sò messu e duie mani nantu à i sensi chì mi frighjianu.
Hè passatu in a mo mente u ritrattu di quellu suldatu americanu feritu in Irak. A furnace di l’attentatu duv’ellu era statu
chjappu li avia struttu a pelle di u visu è i pezzi di bomba
li avianu pistatu a chjocca è strappatu un bracciu. Da tantu
ch’ellu hè statu brusgiatu oghje hè omu senza nasu, senza
capelli, senza arechje. Ti hà un capu in plasticu è li anu insitatu un ditu di u pede in a a so manu dritta da rimpiazzà li
u ditu grossu. L’altru bracciu u li anu tagliatu sottu à u govitu.
Hà dinù un tufone invece di l’ochju dirittu. Hè un mostru.
Subitu dopu aghju rivistu un visu chì ùn sapia più di avè in
mimoria. Ziu Brancaleone. Passa in piazza à u paese ed eo
sò zitellu. Ùn ci hè nimu à st’ora quì. Troppu caldu o troppu
angoscia. Ùn la saperebbe dì. U fattu si stà chì passa
Brancaleone. Pare unu in parechji pezzi da tantu ch’ellu si
strascina. Un pede. A spalla è po u capu chì casca in u sforzu
ch’ellu stinza da pudè avanzà l’altru restu di a persona.
Bracce ùn sò più s’ellu ne avia. Faccia innò. Un’ombra tufunata. È u rimore di u spatansciu chì introna l’aria. Passa un
omu à pezzi cusì, tutti i ghjorni, à l’ora di u merezu. Ùn si
sente un zittu. Solu u lamentu di Ziu Brancaleone. Era in u
1915. Ùn sapia mancu chì mondu. Era in a tranceia. Di
corvée per purtà a suppa. Ci hè statu l’assaltu tedescu. Hè
statu interratu dui ghjorni cun meza faccia, e bracce pendicone cù in punta i dui stagnoni di suppa. L’Alemani u si sò
purtatu mezu chè mortu. L’anu curatu. Insitatu pezzi di carne
da rifà li à pocu pressu una spezia di faccia. Un miraculu di
157
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 158
u chirurgu di talentu, tandu. Rivecu a so faccia. Più chè più
u duttore tedescu ùn pudia fà. Brancaleone hà in faccia un
solcu prufondu chì u dimeza. Da una banda a vita chì si
intesta. È da l’altra u fascinu orrendu di a morte chì vince.
Nantu à a piazza di Zagreb quellu ghjornu mi hè
venutu tuttu cunfusu. I lochi i tempi è i paesi in guerra.
Tantu più chì fighjendu megliu mi sò avvistu chì eranu
tutti giovani. Trà vinticinque è quaranta anni à u più. Anziani
cumbattenti. U guvernu venia di riduce li a so pensione di
una guerra giovana giovana ancu ella. Trà Serbi è Cruati a
guerra accanita era stanciata da pochi anni.
Tantu più chì issa manifestazione si facia cù un mare
di bandere à trè culori urizontali: turchinu, biancu è rossu.
Mi hè venutu l’abbacinu è mi sò intanatu in a mo camera
pè un sente più u sussurru ch’ellu facia u curteiu di i lacramanti. Tutti issi giuvanotti anziani cumbattenti passanu è
venenu tutte e notte in a mo mente.
A puesia hè una cosa, ma in fatti à Ivo Sebović, a
puesia corsa ùn hè micca propiu ciò chì li piace. Da quandu
ellu l’hà intesu a prima volta, hè scimitu pè u cantu corsu
in pulifunia. Dunque, i pueti corsi ch’ellu invita, i scegli trà
quelli chì sanu fà a paghjella.
U cantu pulifonicu avà, ci ne hè una techja, ma issa
cosa ùn si pò dì. Sò tutti cusì à bocca aperta è l’affare pare
ch’ellu ùn sia prontu à stancià. Ancu prima aghju vistu ind’è
Nice-Matin ch’ellu ci hà da esse trà pochi ghjorni a festa
annuale di “Musicappuntamenti”. Hè u gruppu “A Riglietta”
chì urganizeghja. Quistannu anu invitatu un gran musicologu rinnumatu: Joseph Lalire! Certe casate! Infine quessu
custì, hè mezu chè corsu: una a mamma hè corsa di E
Piazzole di Orezza è duie, hè statu allevatu di prima in paese
è dopu in Bastia à u liceu prima di andà in cuntinente à l’alte
scole. Aghju lettu ind’è Nice-Matin ch’ellu vene oghje. Pò
esse unu o l’altru di sti passageri, andate à sapè! Torna un
158
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 159
casca è pianghji chì hà da vene à vantà a paghjella, a cetera
è a cialamella. Mancu in flacchina ci surteremu, andate puru.
Quand’ellu l’hà sappiuta l’amicu Ivo, hà dettu sta volta
ch’ellu ùn li vulia mancà, sti “Musicappuntamenti” edizione
di quistannu. Hè scimitu: un altru annu vole purtà in u teatru
naziunale di Zagreb un saccu di pueti è paghjellaghji di
Corsica:
– Viderai, cù u PEN Club è u festivale di musica cruata
li faremu fà una turnata per tutte e capitale di I Balcani, à a
paghjella. Ùn ci manca più chè quessa! È po ci sò i Corsi
stessi chì si sò messi in chjocca di fà la scrive à u patrimoniu mundiale da l’UNESCO! Povera Francia, ind’è tù si
cascata!
Allora, Ivo Sebović hè per quessa ch’ellu ci chjama
pè a puesia. Un ghjornu mi hà dettu:
– O Pè, vogliu fà cunnosce a paghjella quì. Hè a cosa
più chì mi primureghja. Ma sai, quì, ci vole u tempu à scunvince à unu è à l’altru è truvà i soldi à posta per urganizà e
cose. Intantu, avemu da prufittà ch’è tù canti a paghjella. In
Zagreb cunnoscu bè à Tonko Lukić, amicu strettu cù Ennio
u mo fratellu, quand’ellu ghjucava à u SCEB. Tù sì troppu
giovanu, ùn ti ricordi micca, ma quand’ellu hè ghjuntu Ennio
in Bastia, Tonko ghjucava digià in issu club. Tutta a so
carriera l’hà fattu à u SECB chì si era stallatu in Corsica pè
u sempre. Si vulia integrà. È si sà chì in Corsica, pè integrà
vi ùn ci sò chè trè manere: fà vi fà una villà in Calalonga,
o allora amparà à parlà corsu, o, terza manera, a più faciule:
cantà in paghjella. Hè custì ch’ellu hà amparatu à fà a terza.
Dopu hè riturnatu in Cruazia, quandu ella si hè spiccata da
a Iuguslavia. Allora, mì, femu una cosa: a terza, l’avemu
sopra à locu in Zagreb, cun Tonko Lukić. Pè a segonda, più
capace chè tè, ùn ne cunnoscu, nè in Corsica nè… in Zagreb!
Allora mì, ti trovi à unu per fà u bassu è avemu u nostru
gruppu! Intantu di buscà i soldi pè a pulifunia, eiu cù u PEN
Club, à tè è à u to amicu vi possu fà vene in tantu chè pueti.
159
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 160
Ti basta à truvà u bassu, u restu mi ne occupu. Vi truvate
ognunu qualchì puema da leghje in corsu, pè a scusa. Pocu
impreme di quale, è cusì l’affare hè fattu.
U li aghju sculinatu, u bassu, ùn ci hè prublema! Paulu
Paoli u face è u face bè! Ma u prublema hè chì puzza chì
impesta. Videte, una sera, ci simu trovi nantu à l’isula di Hvar,
à mezu à tanti isulotti dalmati, è bè, eramu in un picculu teatru
bellu, rifattu novu, chì a ghjente di quallà chjama a “miniatura” da tantu ch’ellu hè bellucciu, è bè, aghju cridutu di more!
È bè, ùn sò s’ellu era ch’ellu era chjucu u locu, ch’è no eramu
strinti à pusà o ch’ellu avia manghjatu qualchì pesta, ma oh!
aghju cridutu di more quella sera.
U tippu chì u feghja, quallà, aghju a paura chì da a
puzza, ùn pò mancu più leghje u so Nice-Matin: ogni tantu
pieca u giurnale è feghja di l’altra banda. È po quand’ellu
ùn pò più, l’apre è u sparghje. Li para u tanfu, li para…
Videte prima, quand’è no simu ghjunti à l’aeruportu,
avia l’angoscia chì ùn mi la sentia di fà tuttu un viaghju in
aviò à pusà à cantu à ellu. Allora avemu fattu a coda per fà
ci arregistrà, è tandu mi hè venuta un’idea: aghju trovu a
scusa di andà in cabinettu è sò ghjuntu à l’ultimu chì quasi
tutti i passageri eranu arrigistrati. Chì cusì ùn simu micca à
cantu…
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 161
Aghju passatu ùn sò quantu tempu quaiò, nantu à u
catrame, prima ch’elli mi imbarchessinu. Ùn ci hè da sente
si tantu fieru quandu omu sà ch’è vo avete sopra à u capu un
pannellu cun a lettera “P” scritta nantu. Per tutti vole dì
“Parking” ma per mè significheghja ancu “paralizatu” è
“pacchettu”. Hè cusì dapoi ch’o sò cascatu infermu. Un
pacchettu. Credenu l’altri passageri perchè chì à noi, ci facenu
cullà i primi ind’è l’aviò, ma a più parte di u tempu, ci facenu
aspettà trà valisge è pacchetti, trà mezu à i carretti chì portanu
e valisge, i sacchi è l’altru restu. Ùn hè micca colpa soia. Hè
cusì. L’aviò ghjunghjenu carchi è in ritardu è per rispettà l’orarii, ci vulerebbe ch’elli viotinu in furia l’apparechju. Hè impussibule. Allora aspettu trà mezu à fangotti è pacchetti. Ùn hè
micca faciule e prime volte chì vi vene a picondria è l’affannu i ghjorni neri. Avale, ùn hè più listessu affare è s’ellu
ci accade di esse in dui l’infermi à aspettà, trà di noi ci
campemu di vede a faccia ch’elli facenu a ghjente in salute!
Ùn si pò omu figurà quant’ellu si sente culpevule unu chì pò
marchjà quand’ellu u feghja unu chì hè aggrancatu in un futtogliu di paraliticu. Ci accade ancu, tandu, di esse chjappi da a
risa scema è ùn pudemu più piantà.
Cambia perchè chì quandu ch’o pudia viaghjà da per
mè, mi campava à l’idea di falà a scala di l’aviò. Oghje ùn
si passa più pè a scala, chì ci colla l’ascensore di e valisge,
ma tandu… Figurate vi à pena…
161
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 162
Partite a mane prestu è sempre una cria insunnulitu
è vi site stupitu ind’è l’aeruportu di vede tanta ghjente
surtita da a notte pagna. Scalate. Orly: avete da sbuccà
ind’è l’aeroportu è tuttu u mondu vi hà da vede. Site quellu
chì và, chì passa è chì vene senza ritenuta. A so casa hè
trà Carticasi è Parigi in u muvimentu permanente di andà
è ritornu. Invece l’altri, sò inchjudati quallà, in Bastia o
in Aiacciu cum’è mocculi. Muzzicone di sigaretta scurdata à l’arice di qualchì tavulinu. U fumatore a si hà lacata
chì l’averanu chjamatu è po si ne hè scurdatu. Cunsumatu.
O ghjente, piantate ciò ch’è vo faciate è fighjulate mi
quesse e manere di falà una scala per lampà si à l’assaltu di
un mondu novu! O Parigi, stà puru sigura ch’è tù ti ai da
sottumette cum’è tutte l’altre! Allora, a mo bella, ùn saria
megliu à rinchjinà si subitu?
Trà sbarcà in Orly è sbarcà in Puretta ùn era mancu
à pena listessa quandu ch’o pudia marchjà. In Parigi hè
un’affaccata è basta chì subitu subitu ogni passageru parte
da a so banda. Ci hè a folla sì, ma publicu innò. Và bè, u
pull over o a ghjacchetta si lampa nantu à a spalla da fà vede
ch’omu vene da i lochi caldi. Issa manera di fà rinforza
l’altre infurmazione ch’ella lenta tutta a vostra persona.
Spechjetti neri neri – quì ùn ci hè sole, ma culà ci era à
veru – è pella mora mora. A Corsica si porta in core sì, ma
ancu nantu à sè. L’effettu dura poca chì a ghjente ùn stà
tantu à sbandà si è s’è nimu vi aspetta, infilate puru u pullover è ficcate i spechjetti in u so stucciu chì quì ci hè da
cutrà si e viscere: tempu grisgiu, nuli zeppi è à mumenti
sgrandineghja. Hè vera chì noi Corsi quand’è no scalemu
in Parigi ùn hè tantu per fà a sbacca, ma per tuttu ciò ch’ella
hè Parigi: sciali, piacè è maraviglia.
Hè vera chì tutti i Corsi ùn pensanu cusì è trovanu i
tesori di a capitale pocu quenti. Mi arricordu una volta, anni
passati, eramu ghjunti unepochi à risponde à l’invitu di un
162
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 163
associu di Corsi chì vulia testimunià di a presenza di i Corsi
in a capitale francese. Iè, presenza… si sarà chjamata
“Presenza corsa” quellu beatu associu. Una manera di significà – à modu decisu, ma prudente cum’è a sapemu fà noi –
chì, benchè culunizati da a Francia, l’avemu sappiuta culunizà in core stessu di a so capitale. Allora avianu chjamatu
cantarini, teatrini, pittori è tutti quanti à vene quì per dui
ghjorni di “fratellanza corsa” -si usava tandu issu termine
per dì chì da unu à l’altru di noi diferenza ùn ci ne era è ch’è
no eramu pari in ogni cosa. A riunione si era urganizata in
dui tempi: una “veghja culturale” è un ghjornu liberu.
Una “veghja culturale” ùn ci hè bisognu à precisà
ciò ch’ella hè chì ogni Corsu – o Corsa – chì si rispetta hà
resu l’ochji omancu una volta dopu à esse si imbriacatu in
cumpagnia.
In quantu à u “ghjornu liberu”, era per l’urganizatori
a manera di ùn pacà nunda o quasi à l’invitati ghjunti da
Corsica. A veghja culturale era occasione di palisà una cunvivialità è un calore forti è unanimi. D’altronde eranu testimoni non solu tutti i spettatori chì avianu participatu, ma
puru e millaie di cannette di “Heineken” spaperse pè i
carrughji à vicinu. Una veghja si deve cunsiderà senza troppu
fighjà da a banda di i cuntenuti è di a qualità di e prestazione artistiche. Tuttu si era passatu bè. A vigilia era stata
a grande cumunione di i militanti culturali. L’adunita si era
fatta in una sala parigina di capacità assai forte: si era pussutu
accoglie ùn sò quantu millaie di persone, “Corsi è amichi
di a Corsica”, cum’ella era scritta nantu à una fascia tamanta
ornata cun duie teste more chì empiianu tuttu u spaziu di
fondu. À cinquanta franchi l’entrata è à centu l’entrata detta
di sustegnu, l’associu avia ammansatu un bellu pacchettu
di soldi. Era più chè pacata a spesa di u viaghju, tantu più
chì e cumpagnie sullicitate avianu fattu un prezzu, ancu ellu
di sustegnu, à l’urganizazione. Via eramu u lindumane è u
163
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 164
“ghjornu liberu” era più chè prublematicu vistu chì piuvia
à sechje nantu à Parigi è tutti i so cuntorni.
Simu cusì, noi. A fratellanza ci hè: forte è cuntinua. Ma
u tempacciu hè tempacciu è indispettisce l’anime è i caratteri. Ùn ci pudemu troppu scunfinisce cù i nostri particulari
s’ella dura troppu a vita in cumunu. À rombu di stà chjosi,
accatamansati ind’è u hall di l’hôtel, si vidia chì a ghjente
eranu di più in più azezi. L’urganizatori, chì si eranu fattu un
duvere di lascià à qualchissia per fà cumpagnia à i fratelli
corsi chì aspettavanu l’ora di u ritornu in Corsica cun l’ultimu aviò di a sera è chì in tantu, si facianu cacà à fighjà
l’acqua chì falava à rivocchi daretu à e vetrere, tandu sentinu
ch’ellu ci vulia à fà qualcosa. Tandu spuntò a pruposta:
– U Château de Versailles hè apertu. È s’è no andessimu à visità lu?
– Ah! Vai puru chì Versailles hè ancu da vede !
– Iscia! U castellu di i rè di Francia!
– Eiu mi ne stò quì! À chì hà u laziu andessi puru!
Un altru dicerà ch’ellu ùn hè nunda è averà ancu a
ragiò, ma per mè issa passata mi volta è mi rivene è ogni
volta hè listessu sentimu ch’o risentu in fondu à mè. Hè
sigura s’ella era oghje, mi pisava, i mandava tutti à spassu
è mi ne andava à campà mi visitendu à Versailles. Ma tandu
hè stata cusì è mi arricordu chì quandu ci sò vultatu à vede
à Versailles, vai è chjappa chì mi sò intesu cullà u russore
in fronte cumu s’e avessi traditu una persona, o un’idea.
Allora, ci sarà statu, tandu, unu o l’altru chì averebbe
cumessu u tradimentu è si ne sarebbe andatu à ammirà e
maraviglie di Versailles, ma chjappi cusì, unu cun l’altru,
ùn emu avutu u curagiu à move qualchì brama individuale.
Hè cusì u cumunu: porta, ma dinò assuffoca.
In tutte e manere, avà, mancu à pensà la. Ùn si tratta
di scurrizà. Hè finita per mè. Scala, ùn si ne fala più. Mi
facenu falà cum’è un pacchettu. Cum’è un pacchettu
164
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 165
impurtante è curatu, và bè, ma un pacchettu quantunque. I
stroppii, i zitelli soli è l’infermi, i facenu sbarcà quand’elli
sò falati tutti l’altri passageri. Ghjustu prima di e valisge.
Chì valisgia!
Mi scappa a risa. Mi ritengu. Ùn ci vole à ride chì
osinnò anu da pensà chì in più di esse infermu, sò tontu. Ma
ùn sò micca tontu, cridite la puru. Aghju e gambe aggrancate ma a mente hè sveglia è l’ochju spichitu.
Ùn mi stupiscerebbe di amparà chì ind’è stu aviò si
passanu l’affari strani. Unepochi quallà, sò siguru ch’elli si
cunnoscenu, ma facenu quelli chì ùn si cunnoscenu. U tippu
davanti, issu chjuculettu calmu calmu ùn hà pisatu l’ochji
una sola volta dapoi ch’è no simu partuti. Sò siguru ch’ellu
ùn vole vede a donna chì ùn pò stà ferma, nantu à l’altru
rangu è chì si storce u collu à fighjà in a so direzzione. Ella
hè giovana. A trentina mi pare. Ellu averà i so cinquantacinque. Mi possu sbaglià ma a donna hà qualcosa. Ùn face
chè riminà. Vecu ancu di quandu in quandu e so labre chì
rimenanu cum’è s’ella parlava à voce bassa. È segondu e
gnere chì li storcenu a faccia, ùn sò micca persuasu ch’ella
li vogli tantu prò, à u tippu.
Hè strana cum’è no ragiunemu oghje. Sò siguru chì
i nostri vechji ùn si matraculavanu e cerbelle cum’è noi.
Saranu tutti issi filmi ch’elli ci passanu à a telè chì ùn sentenu
di nunda ma chì dopu imbuleghjanu trà u veru è u fintu è
dopu, ùn sapemu più quand’è no simu in a realità è quandu
in un filmu…
À chì sà guardà vede tuttu. Ancu e cose più piatte…
Ùn sò s’ella vi hè accaduta una volta di vede un sprichjà di
u ghjornu vicinu à l’isule… è bè, s’è vo ne avete l’occasione, fighjate chì, in più di u spettaculu chì hè un vede, ci
hè propiu tuttu ciò ch’omu ci ampara. Di prima tuttu hè
bughju è po, un puntale, a striscia bianca di a sponda è à
l’ultimu u decoru sanu sanu si spanna è si palesa. Pianu
pianu, tuttu si assesta è tuttu si schjarisce. Tale parte chì
165
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 166
paria spiccata è po un’altra di colpu si vede cum’elle sò
ligate in cuntinuu è cum’elle si accoppianu è si rispondenu.
È tandu, propiu si capisce ancu e cose più piatte. Hè cum’è
tutti issi passageri! À prima vista, sò ghjente riunite à
l’azardu, chì ùn anu nunda à chì vede unu cun l’altru, messi
insemi pè un distinu cumunu per via di un orariu di aviò è
basta, ma mancu à pena! Facenu quelli chì sò soli, forse a
si credenu certi di esse soli ma soli ùn sò.
Hè cum’è quallà, u tippu chì posa trà isse duie donne.
Una hè corsa, si vede. Ùn sò micca perchè, ma si vede. U
tippu dinù. Ellu ancu s’ellu ghjura di nò, nimu l’hà da crede.
Issa manera di tene si, l’aria fiera è annuiata è chì si ne
infutte di l’aviò di i viaghji è di l’altru restu. Ùn pò esse chè
di i nostri. À diritta ci hè a moglie siguramente, sbianculata, à pena malandata. Si vede ch’ella hà pruvatu à pettinà
si, à assestà si pè u viaghju chì hè sempre un avvenimentu
pè una Corsa, à fà si bella pè u viaghju, ma i so sforzi ùn
anu micca fattu bon risultatu: pare trista, lazza è faticata.
Soca sarà malada è u maritu l’hà accumpagnata à fà si vede
in qualchì serviziu rinumatu. Ùn si sò parlati una volta, ma
sò più chè certu ch’elli sò moglia è maritu. Anu una manera
di stà si zitti chì hè quella di i giovani sposi. Azzuncati.
Abbambanati da a vita cumuna. Si sò maritati per cambià
a vita, per cambià u mondu. È per cambià elli. Scuzzulà si
issi seculi di silenziu tristu ch’è no ti avemu à dossu. Invece
innò. Nunda hè cambiatu. L’annoiu à pena più zeppu. I pentimenti à pena più forti chì si crede sempre di fà male à l’altru quand’ellu ùn ci hè manera à fà li à bastanza bè.
L’altra giovana, hè tuttu u cuntrariu. Rispira a vita, a
fantesia, u viziu. Hè una chì cerca, si vede. Mancu ella ùn
pò stà ferma. Ùn reghje per nunda. Li prudisce a vita!
Maneghja u telefonu tantu è più. Quantu à mè manda decine
di SMS à ùn sò quale. Deve esse una turista. Hè eccitata
cusì perchè chì hà tantu bramatu issu viaghju è avale ci simu
quasi. Hè impaziente è si capisce. U tippu pusatu à cantu a
166
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 167
si manghja cun l’ochji. Hè incazzitu à veru. Ùn dà più capu
à a moglia. Ùn sà mancu più chì mondu. Ogni tantu a giovana
laca cascà in terra u so giurnale. Ellu u riguara. U li porghje.
Ella u piglia senza mancu ringrazià chì cuntinua à scrive.
A face à posta per fà si rimarcà da u tippu? Si pò dà… State
à vede chì à mumenti u tippu li salta à dossu. È a moglie ùn
starà tantu mancu ella, ma li hà da caccià l’ochji chì si vede
ch’ella hè ghjelosa merza.
Davanti à u nostru rangu ci hè dinù quattru o cinque
tippi è una donna. Innò, sò sei tippi è una donna. Quattru
da a parte manca.
I dui magrantini à bastanza malandati si assumiglianu.
Mi possu ancu sbaglià ma vestuti cusì, i tintacci, ùn pensu
micca ch’elli sianu in viaghju per sciurà si. Ùn saranu micca
turisti, à contu meiu. L’incimbratoghja cusì, cù a faccia à
pena larga, a fronte piuttostu corta, cappellisticchiti è ochji
chjari è quand’elli parlanu pare di sente un carrettu di cote
ciambuttate, sò ghjente di l’este s’o ùn mi sbagliu. Quandu
era giovanu eiu, ùn era micca rara di vede ne spuntà unu
di quandu in quandu. Era di i tempi chì u SCEB era una
squatra famosa. Era l’epica di Djazi? è cum’è ellu, ùn ci
ne hè statu più. Rimarcate chì a sumiglia ùn và tantu luntanu
vistu chì sti dui quì sò chjuculetti magri cum’è stecchi
invece chì Djazi?, pocu umatale, innò! U fattu si stà chì di
isse parte sò, più i feghju è più sò siguru. Avà u paese hè
un’altra cosa: trà Busnia, Cruazia, Serbia è tutti l’altri affaccati dapoi ch’ellu ùn ci hè più Iuguslavia quale ci pò più
capisce qualcosa?
A donna ùn hè micca tranquilla… A quarantina,
piuttostu bellaghja… Hè inchieta… È po ancu arrabbiata
mi pare… Quand’ella caccia i spechjetti neri si vede ch’ella
hà piantu… Un dolu o allora hà rottu cù u so tippu. Hè
chjara: oghje l’aviò sò pieni di donne sole chì vanu è chì
venenu per causa di malatia o di culu. L’omi dinò viaghjanu assai soli ma ùn hè micca listessa. Allora fora di l’epica
167
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 168
di a rientrata chì quasi quasi ùn ci hè chè mamme chì accumpagnanu i figlioli in facultà, e donne chì piglianu l’aviò, ùn
vi dicu micca… Più a guardu più mi dicu ch’ella hè in stizza.
Addulurata da ùn sò chè, ma stizzosa, hè sigura!
Cumu sarà chì l’altru, quellu chì si hè pusatu in punta
di u rangu, propiu vicinu à u passagiu centrale, cumu sarà
ch’ellu pare cusì intransitu? Và bè chì ùn hà avutu postu
vicinu à u finestrinu, ma s’omu cerca si custateghja ch’ellu
ùn si stà cusì male pusatu custindi. Una hè chì à l’ora di falà
di l’aviò, site trà i primi. Ci hè dinò chì quandu ella passa
l’ottessa vi sfrisgia sempre à penuccia cù a so tenuta di pannu
scuru stiratu bè è l’odore di u so prufume discretu è raffinatu. Sò i mo sciali sò. Eo chjodu l’ochji è ùn vi dicu ciò
chì mi vene in capu in isse stundarelle di familiarità impruvisa… U tippu innò, pare cusì serenu, ma un ochju chì
osserva ùn vede a stessa cosa chè un oghju chì surveglia.
Eiu feghju, feghju è tandu, hè rara ch’o mi sbagli. U tippu
sparghje u so Nice-Matin è u leghje da ch’è no simu partuti…
Ùn capiscu micca perchè! È allora, ùn hè nurmale ch’ellu
mi venga u suspettu? Avete digià vistu una persona chì leghje
à Nice-Matin-Corse durante più di un’ora?! U viaghju trà
Orly è Puretta face à pocu pressu 1ora è mezu è u tippu ci
si hè incuffattu per più di un’ora! Hè più chè chjara: ùn
leghje micca in veru. Face vista face, è li permette di surveglià senza esse suspettatu… Mi dumandu à quale ellu cura…
Da l’altra banda sò trè: dui sò inseme è si parlanu, è
po ci hè u vechju chì ùn face chè riminà. In quantu à mè,
hà l’angoscia à dossu. Stà à vede chì hè capace à esse unu
di quessi azezi chì ùn ponu micca accettà di esse invechjati
à pocu à pocu è si avvedenu un bellu ghjornu, ch’elli anu
lacatu passà u più bellu di a giuventù è di l’età matura è avà,
ghjunti à conti, ùn sò altru chè vechje cogliule, rosi da u
viziu è l’eguisimu è chì intuschiscenu l’aria cù e so ghjisteme è l’acitume di e so parolle. Ùn sò micca perchè, ma
qualcosa mi dice ch’ellu hè capace à dì contru à l’universu
168
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 169
sanu. Sò periculosi propiu, quessi custì perchè chì per elli
nunda hè bonu è nunda và bè. À rombu di disprezzà è di
diciulà, pianu pianu acquistanu una manera di dì chì vi face
stà zittu ancu quand’è vo site cunvintu di avè a ragiò voi.
Sò capaci à spiicà tuttu è ancu e cose chì spiicazione ùn ne
anu ancu. Quessi, quand’elli sò giovani, sò conni, fieri è
ridiculi è quand’elli invechjanu sò conni, sempre fieri è
azezi. Ùn anu persu nè eguisimu nè superbia, ma ùn ridenu
più. Facenu un musu chì ci vole à vede! In fatti devu currege
a mo manera di pensà. S’elli sò diventati azezi, hè per via
ch’elli sò più astuti chè prima. Anu capitu ch’elli anu pigliatu
a falata, puru s’elli sò sempre in salute è ch’elli si arrampichessinu à tutti patti à a giuventù chì i si hà abbandunati.
Mi dispiace di ùn vede chè sti dui ranghi. À mè mi
campa quandu possu fighjà a ghjente. Hè quasi diventatu
un ghjocu, un passatempu. Sò i mo sciali. Di prima passu
in furia à l’arice di facce, fronte è persone sane. Dopu ci
rivengu pianu pianu è insistu cun l’ochji nantu à tale o tale
puntu. È ùn stò tantu à truvà l’incritta. È custì a sò chì aghju
l’asgiu. Ùn mi pressu micca. A sò chì aghju vintu. Mi ci
vole solu à pena di tempu. Un sacchettu di minuti di regula
mi basta. Ma cum’è quì ind’è l’aviò ci hè propiu da gode
in veru. Aghju à u minimu un’ora è nantu à certi tragetti,
Parigi per indettu, un’ora è mezu. Allora po tandu, a persona
ùn tene più nisun secretu. Induvingu tuttu tuttu.
Ciò chì mi limiteghja hè u fattu di esse inchjudatu à
u mo postu. Allora mi vene limitata assai a vista. Solu i
vicini pusati à cantu à cantu, quelli di l’altra banda, l’ottesse
è i stewards, è po quella persona chì và in cabinettu durante
u tragettu è allora a vecu solu quandu ella mi passa à cantu.
Troppu pocu per vede è sente bè u so esse prufondu.
Sta volta sò in coda di l’apparechju. Pare ch’ella hè
a parte chì ci hè più periculu in casu di qualcosa ma ùn mi
face nunda. Preferiscu cusì chì ci vecu di più. Quand’elli
169
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 170
mi mettenu in testa di l’aviò, possu vede ancu più pocu è
mi face arrabbià. In quantu u periculu è u restu, mi facenu
ride quelli chì anu a paura di piglià l’aviò. Dicenu chì in
vittura risichemu a nostra vita una volta nantu à cinquemila,
invece in aviò sò una volta nantu à un miglione! Allora!
Cancaru ch’ella caschi nantu à stu volu quì!
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 171
Mi arricurderaghju sempre cum’ella mi ne hè ghjunta
l’idea. U 13 di decembre scorsu, vò à piglià mi un caffè à
u “Bar des Intimes” cumu facciu tutti i ghjorni, mi posu è
mi approntu à gode mi issu mumentu raru chì dopu, subitu
ghjuntu in bureau, mi tocca à scumbatte cun Hodier! Mi
chjama tutti i quarti d’ora, mi chjama! È Antoni di quì è
Antoni di quallà! I culleghi mi macagnanu ancu! Mi dicenu
ch’ellu mi hà chjamatu è ch’ellu mi vole parlà è ch’ellu hè
urgente è ch’o chjamessi subitu! Allora eo mi lampu è quellu,
s’ellu ùn hà micca chjamatu entre anch’ellu à burlà mi è mi
ne inventa una… Nantu à u mumentu, certe volte mi piglia
l’azizume, ma dopu, sò ch’ellu hè dapertuttu cusì. Quandu
a ghjente travaglia inseme da un certu tempu, calanu attenzione è spessu affettu trà unu è l’altru. Allora, quandu ci
pensu, mi vergogna à pena à ricunnosce la, ma mi sentu
intennerì. Sentu ch’ella hà da esse difficiule à vultà in paese
quand’ella sunerà l’ora di a ritirata. Ùn ci vogliu micca
pensà. Quì, in a nostra divisione di u Ministeru di l’Internu,
hè pruvata è stabilita chì unu chì piglia a ritirata, hè un omu
leccu. S’ellu stà di casa micca troppu luntanu, tutti i ghjorni
si trova una scusa per vultà è tutti i ghjorni si cuntrarieghja
di u spettaculu di i lochi è di a ghjente cambiate. Pare a vita
di l’amministrazione ch’ella sia fatta à posta per squassà
ogni traccia di quellu chì ci hè passatu. Sarà pussibule ch’ellu
171
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 172
tenghi più nisun ricordu di mè issu locu duve aghju messu
tanta fede, tantu amore!
Hè per quessa chì eo, aghju pigliatu tutte e mo precauzione. Vogliu finisce bè è taglià pè u sempre ogni raportu
cun tuttu ciò chì hè statu a mo vita per tutti issi anni passati
in a pulizza. Finitu l’affare “Spričić” pigliu è mi ne vò. I mo
superiori sò di accunsentu. Mi ne vò cù u massimu di ciò
ch’o possu pratende. Ùn mi mancarà nunda è possu parte
tranquillu è suddisfattu. L’hà ricunnisciuta Hodier:
– Mon salaud! On pourra rien vous reprocher, on
pourra!
Mi chjappa a risa perchè chì Hodier hè influenzevule
quand’ellu parla. À rombu di frequentà i Corsi di u serviziu,
si hè messu à parlà cum’è noi quand’è no rifemu quelli chì
parlanu francese strappatu. Allora quand’ellu hà intesu quella
di “I me vont pas les souliers i me vont” si hè messu à scaccanà chì ancu à pena si assuffoca è dapoi ogni tantu a ripete.
È po hà pigliatu u mendu è spessu ripete una parte di a so
frasa. Ùn la face più à posta è à noi, ci face ride ci face.
U fattu si stà chì eiu, pigliu a ritirata è in Parigi, mancu
un ghjornu in più ùn ci stò. Mi ne voltu in paese. À ripusà
e mo osse, i mo ricordi, a mo vita. Spessu ci pensu à issu
postu quallà, à u puntu chì si vede inghjò a cità longa è muta,
sottu à l’arburatura duv’ella ci avia u so pullinaghju Zia
Natalina, è chì i filanci giravanu l’ore sane s’ellu scappava
qualchì piulu da sottu à a cioccia:
– Tò, tò tò! Piglia lu u latru!
Ma aiò chì ùn simu à ritirate è issu ghjornu custì
sfuglitteghju u giurnale è cascu, pagina 8, quella di “Corse
infos”, nantu à quattru culonne è meza pagina, cù u titulu
“Trafic d’armes” a nutizia chì in Tulò anu scupertu chì eranu
spedite e kalachnikovs in Corsica. Di prima ùn aghju micca
fattu a relazione è aghju lettu diceremu per mistieru chì sò
affari chì s’elli ùn interessanu à noi altri pulizzeri, ùn vecu
172
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 173
micca quale si ne pò propiu primurà. L’articulu dicia chì un
trafficu d’arme di guerra venute da l’anziana Iugoslavia è
passendu pè e Bouches-du-Rhône è u Var, era statu urganizatu principalamente per furnisce a Corsica. A cosa l’avia
palisata unu trà i nove prigiuneri in cumparuzione da u
mercuri prima davanti u tribunale currezziunale di Tulò.
Un anzianu militare agente immubiliare in Hyères,
avia cunfirmatu chì un Cruatu di Busnia chjamatu Lukić,
ritiratu da l’armata cruata è di a Legione strangera, l’avia
purtatu in un appartamentu in Tulò duv’elle eranu depusitate una trentina di kalachnikovs. “C’est pour la Corse” li
avia detti quellu Lukić, cunsideratu cum’è u puntellu maiò
d’issu trafficu di arme cun ramificazione regiunale è internaziunale. À Lukić ùn si hè pussutu sente ùn si sà perchè
ma l’inchiesta avia stabilitu chì una parte di l’arme, purtate
pè a strada, passavanu per a Spagna è custì eranu date à
Culumbiani in barrattu di cucaina.
Si era pussutu sapè per via chì qualchissia in una filiera
urganizate da ghjente di l’Europa di l’Este avia fattu passà
a infurmazione à a pulizza ghjudiziaria di u Var. L’inchiesta
era durata 18 mesi ma à l’ultimu si era pussutu inguantà 194
arme piatte in trè lochi: Tulò, u Pradet è Salon-de-Provence.
Ci eranu custì 54 kalachnikovs, fucili di caccia, pistolemitragliose, arme da manu, 350 chilò di munizione è dinù
ùn sò quante mesce di bombe è detunatori.
Di sicuru, tutti l’accusati avianu nigatu è dettu chì
l’arme eranu pè l’amatori di cullezzione è pè e borse duv’elle
si sponenu è vendenu l’arme di valore. U fattu si stà chì à
u centru di u trafficu venia sempre ripetutu listessu nome:
quellu di Lukić!
È per mè tandu, tuttu si hè schjaritu.
Hè stata cum’è s’è vo viaghjessite in a bughjura è po
scoppia l’accendita è allora u lume si sparghje in ogni catagnu è vi face vede tuttu ciò chì era piattu. Intufunatu. Lukić!
Andate puru chì una casata simule ùn si pò inventà! È mi
173
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 174
hè rivenuta propiu à issu mumentu custì chì ci era statu
sempre sempre, ogni volta chì l’ambrascu di Spričić mi era
sguillitu trà e mani, à u mumentu propiu ch’o u pudia inguccià, un pueta Lukić vicinu. Venia chjaru l’affare sanu sanu.
Spričić avia à cantu unu chì li facia a spia, chì ùn si facia
rimarcà tantu è chì cusì, pudia vede, infurmà è fà segnu di
smarrisce s’ellu si presentava un periculu qualunque. Issu
Lukić era propiu un tippu forte, mi sò dettu, perchè ch’ellu
mi avia lacatu un ricordu di un pueta pocu manescu è, à dì
la franca, a prima volta ch’o l’avia intesu recità i so versi,
avia capitu chì l’assistenza sana si ridia di ellu. Impressione
cunfirmata quand’e ch’avia pussutu buscà mi una
traduzzione di u so puema ch’ellu avia lettu in Zagreb quand’è no eramu à quella cena ind’è u lucale di l’associu di i
scrittori cruati. Dicia à pocu presu cusì, u puema:
Sottu à l’ala di u to dettu
Mi ci mettu è mi ci infrugnu
Hè quant’è ad esse in lettu
Di musu è po di grugnu
S’ella mi sarà cuncessa
Ti faraghju una scumessa!
Scumettu ch’è tù sì stanca
Di avè travagliatu tantu
Veni è posa nantu à a panca
Ti feraghju onore è vantu
Di esse cù a mo principessa
Chì ùn ci ne hè donna listessa!
Ùn vi dicu u scumpiantu! Versi cusì i facciu anch’eiu,
i facciu! Ùn avianu nè capu nè coda, nè sensu alcunu, vistu
ch’elli currianu à a rima è basta! È u publicu l’hà accolti
cum’ellu devia! Ùn li anu mancu datu capu a ghjente chì
facia cena mentre ch’ellu straziava à cumpone isse rime
malandate. Ma l’ambrascu di Lukić era propiu ciò ch’ellu
circava: fà si passà per pueta, ancu sgalabatu, è po fà si
174
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 175
accettà in a cumpagnia di i pueti veri è cusì pudè surveglià
in giru à u so complice Spričić è po prevene lu quand’ellu
spunterebbe qualchì periculu. Hè siguramente cusì ch’elle
sò state palisate e nostre manovre è cusì chì Spričić hè
pussutu sempre scappà à l’ultimu.
Allora mi sò lampatu subitu è aghju telefunatu à
Hodier. Aghju capitu ch’ellu era suddisfattu assai à u tonu
di a so voce, ma hà fattu quellu chì ùn si vulia imballà:
– Allons, allons, mon cher Antoni, ça ne vous
ressemble pas ! Vous êtes d’habitude si prudent, si méthodique…
– Mais enfin, Monsieur Le Commissaire Divisionnaire,
on le tient cette fois. Il faut faire relâcher Lukić sans attendre,
et puis le filer. Il nous conduira jusqu’à Spričić!
– Relâcher, relâcher, on voit que ce n’est pas vous qui
discutez avec le parquet, le procureur et toute cette bande
de coupeurs de cheveux en quatre. Et puis, Lukić, Lukić,
vous êtes sûr qu’il s’agit du même, qu’il s’agit du bon ? Si
je me souviens bien, proportionnellement, il doit y avoir
autant de Lukić en Europe centrale que d’Antoni en Corse,
vous ne croyez pas ?
Certe volte Hodier mi face vene i spiriti. Mi annerva
ma hè ellu chì cumanda. Allora mi sò statu zittu. Ùn aghju
rispostu chì Antoni ùn hè cusì cumuna a casata in Corsica,
cum’è Paoli o Pietri o Acquaviva. A mi sò chjosa è aghju
verificatu. Tonko Lukić: propiu ellu! In tutti i lochi puetichi duv’ellu affaccava Spričić ancu lukić era allistinatu in
u prugrama. In Zagreb ci era, in Hvar ci era dinù, in quellu
casale stranu ci era è po ancu in l’altri lochi chì ùn sò più u
nome.
Hodier ùn si hè lacatu impressiunà. Mi hà dettu ch’o
avia fattu tuttu cum’ellu ci vulia, è hà giratu l’affare ch’ellu
li venissi à favore à ellu: avale s’o ùn lu pigliava micca, era
ch’o ùn lu vulia arrestà. Da a so banda si incaricava di fà
175
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 176
liberà à Lukić sottu à una scusa qualunque. Ùn era micca
difficiule. Ma ùn ci vulia micca à lacà lu filà. Ci tuccava à
apre l’ochji è à ùn cappià lu! Aghju capitu chì Hodier ùn si
fidava più tantu di e mo capacità è, s’o vogliu esse francu, in
mè stessu, aghju intesu qualcosa anch’eiu… Eranu avà parechje volte chì in una situazione simule, quand’ellu ci vole à
mette tutta a so forza nantu à un ogettivu precisu, duv’ellu si
tratta di vince o di fiascà, ch’ella mi venia à dossu listessa
impressione. Ùn puderebbe micca definisce bè ciò ch’o risentia tandu, ma avia rimarcatu una cosa. Mi venia à mente una
passata landana landana, di quelle ficcate à u più fondu di a
memoria è chì andate à sapè cumu sarà ch’ella volta tandu,
cusì chjara, cusì precisa è ch’è vo sarete statu soca cinquanta
anni à pocu pressu senza avè ne mai mai intesu o vistu qualchì pezzu. Or guardate ciò ch’è no averemu in capu…
Sò custì, cun l’altri criampuli di u paese, à u puntu
chì si vede inghjò a cità longa è muta, longa tirata à u sole
cum’è qualchì buciartula grisgia è argentu. Face un caldu
chì si crepa. Tuttu è fermu è tuttu mutu. Zia Natalina ci hà
u so pullinaghju ghjustu custì. Ci tenimu in culipippuli vicinu
à a vechja leccia cun l’ombra duv’ellu gira un alitu di ventulellu. U tempu passa à u ritimu di e galline chì croccanu. Di
un colpu un’ombra passa in u celu infiaratu. Zia Natalì si
arrizza è li lampa u pugnu arrittu ver’di quassù: “Tò! Tò!
Tò! Piglia lu u latru!” È po dopu tuttu rivene calmu sottu à
a sciappitana chì impiomba.
Darebbe ùn sò chè per esse culà, arrimbatu à a vechja
leccia di Zia Natalina è penciulà sottu à u celu duv’ella hè
sparita l’ala di u filanciu…
Hodier ùn vulia ricunnosce chì cun Lukić teniamu
tuttu è soprattuttu u canale chì ci purtava dirittamente nantu
à Mladen . Hè per quessa ch’ellu hà insistutu per fà surveglià i dui pueti corsi è vede cum’elli facianu cù u suspettu,
s’elli pigliavanu cuntattu cù ellu, quandu è induve.
176
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 177
– Une livraison d’armes, le paiement d’une affaire
comme celle-là, ça bouge des gens, allons Antoni, ça fait
du remue-ménage, ça se voit, bon sang de bonsoir !
Li vulia risponde male, ma mi sò statu zittu. Cumu
facciu d’abitudine. I sceffi cumandanu è noi devimu stà ci
zitti! Ma quantunque, ghjunti à conti, senza Lukić l’ingucciavamu à Spričić? S’è no ùn avessimu messu à unu daretu
à seguità à Lukić, u pigliavamu à Spričić? Hodier hè bellu
è bonu, ma certe volte mi dumandu s’è, à rombu di dà l’ordini, unu chì cumanda ùn si piglia micca per u Signore in
persona! I dui pueti corsi, d’accordu chì sò complici, ma
chì ne vulete caccià di un Corsu s’è vo u seguitate in casa
soia, in Corsica? Messu ch’ellu hà un pede in Corsica, piglia
u culore di l’ambiente, di a furesta, di a machja, di l’anima
stessa! Certi dicenu magnificu è verde. Verde a li cuncedu,
ma allora verde scuru! Bughju! Cum’è una risposta di Corsu!
Simu fatti cusì: ancu s’è unu chì si hè persu ci chere duv’ellu
hà da trincà per andà in Aiacciu o in Bastia, hè più sicuru
di scalà in Filosorma dopu giratu una ghjurnata sana!
– Mais enfin, ils ne sont pas tous muets comme des
trombes, vos compatriotes! si hè annervatu Hodier.
Ancu à pena mi scappa a risa, ma ancu di grazia chì
simu abituati cù Hodier. Per tuttu u restu, Hodier hè u
tercanu, ma hè, cum’ellu si dice, un pulizzeru di terrenu chì
si hè fattu ed hè cullatu in gradu più chè l’altri, ma soca a
struzzione propiu a si hà lacata in corpu à a mamma. Ùn li
toglie nisun meritu, à u cuntrariu! Issi sbagli ch’ellu face
parlendu in e spressione figurate, in un certu modu u rendenu
più… simpaticu, più umanu.
Mi ricordu una volta ch’elli ci anu fattu un’infurmazione di psiculugia. Di prima avia pocu piacè, ma ci vulia
chì ghjera ubligatu per a furmazione cuntinua s’è no vuliamu
pudè sperà di cullà in gradu. Ci hà spiicatu a donna chì
segondu cum’elli parlanu a ghjente, pudemu ricunnosce
s’elli dicenu a verità o s’elli piattanu qualcosa, o altre cose
177
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 178
in quantu à u so caratteru, a so furmazione, a so origine è
altri affari cusì. Eiu ci cridia pocu è micca è ùn aghju seguitatu tantu, ma mi ci vole à ricunnosce chì qualcosa si ampara
quand’ellu si face casu à isse cusarelle di quandu omu parla.
Hè strana ma mi face rivene à mente unepoche di passate è
di persone ch’o cridia di esse mi ne scurdatu pè u sempre,
per via ch’elli sò ligati cun tempi passati è generazione
sparite, ma quandu aghju l’asgiu di stà à sente in giru à mè,
rimarcu chì si sentenu sempre oghje ghjornu. Sò fatti di
sucetà più chè altru. Sò ghjente chì volenu passà belli
parlendu cun l’altri, è mettenu e spressione figurate ch’elli
anu intesu, ma forse micca assimilate bè.
Per Hodier, hè forse una cria più cumplicata perchè
chì ùn cerca micca nè à rassicurà si, nè à piattà una qualunque
timichezza. Hè cusì. Hè un fattu chì face parte di a so furmazione è basta. Certe cose sò entrute bè, è certe altre à spiccera! In tutte e manere, impremenu pocu isse cose, ma
quantunque, ci vole à esse attente! Ùn sò micca s’è
qualchissia averebbe u curagiu di fà li rimarcà, o di fà un’allusione, puru cun l’avvinte! Hodier hè un omu generosu
s’ellu ci vole, ma auturitariu è disgraziatu à chì li vulerebbe
andà contru. Allora certe volte, quand’ellu e vi caccia
scudrate cusì, nimu anscia. Dopu, quand’è no simu trà di
noi, hè capita ch’è no e ci ripetimu, è certi u rifacenu chì ci
hè da sbillicà si! Quand’o possu, à Sargentier li facciu dì
quella di u “poteau rose”. Si mette cum’ellu li piace à tene
si à Hodier, arrittu, u govitu arrimbatu nantu à l’armadiu di
u so scagnu è u riface imitendu a voce: “On a découvert le
poteau rose !”
Ci hè propiu da sbillicà si, è ùn sò più à u ghjustu cum’hè
ch’è no ci simu avvisti chì Hodier cridia ch’ellu ci era un piottulu culuritu ind’è l’affare, ma ci bastava issu difettucciu à
pudè suppurtà l’esigenze di u nostru sceffu, vistu ch’è no
pudiamu rimpattà ci ad ogni mumentu ramintendu ci ch’ellu
ùn era l’omu di azzione perfettu ch’ellu vulia esse. Ma quella
178
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 179
di e trombe era a prima volta, allora simu stati tutti aggrancati da u stupore. È fermi per paura di scuppià à ride.
Ùn hè durata tantu. Andate à sapè perchè mi accade
di più in più chì una parolla, un fattu o qualunque sticcatellu di nunda mi porta à pensà ad altre cose chè quelle ch’e
pensava è ch’e campava un minutu nanzu. È po issu fattu
di parte in altrò assucendu e parolle, di più in più mi vene
da u francese à u corsu è viciversa, è mi sò messu à pensà
subitu subitu à quelli stalvatoghji chì ci era sempre unu chì
pigliava à l’altru pè a tromba di u culu è u lampava fora.
Mi sò statu puru zittu videndu chì u cumissariu divisiunariu ùn era prontu à cappià nunda in quantu à i dui pueti
corsi diventati numeru unu per via di a nostra discussione.
Ùn cambiò nunda à a mo idea è l’aghju lacati corre chì da
ch’o aghju capitu qual’ellu era Lukić in veru, mi sò cunvintu
ch’ellu mi purteria dirittu à Spričić.
Hè cusì ch’aghju pigliatu stu aviò propiu à l’ultimu. In
fatti seguitava à Lukić è ùn mi pudia dubità ch’ellu andava à
l’aeruportu. L’affari si sò incriccati cusì. Quandu aghju vistu
ch’ellu pigliava una piazza per Bastia sò statu in quella di
fighjà a lista di passageri è po di telefunà è fà li arrestà à l’arrivu in Puretta. Ùn l’aghju fatta per dui mutivi. U primu hè
chì u Spričić hè forte è a mi hà fatta tante volte, è cusì pudia
avè i complici sinu à trà mezu i persunali chì curanu l’imbarcu è l’identità di a ghjente chì si imbarca. Ma u più hè chì
ùn mi vene mancu in idea di lacà à un altru u piacè di gode
mi issu mumentu ch’o aspettu da tantu: “Général Mladen
Spričić, vous êtes sous le coup d’un mandat international !
Je suis le commissaire Antoni, je vous arrête ! ».
Lukić hè arrivatu quasi cun duie ore in avanzu à
l’aeruportu. Hà compru u so bigliettu, hà cacciatu unepochi di libri è si hè ciuttatu in e so letture cumu s’ellu ùn fussi
nunda. Ne aghju fattu altru è tantu è mi sò attavulinatu in
caffè ancu eiu, à bastanza vicinu da pudè vede tuttu,
179
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 180
è luntanu da ùn esse nè rimarcatu nè ricunnisciutu. Ùn sò
micca statu stunatu chì Spričić ch’ellu fussi affaccatu quasi
à l’ultimu. Anu fattu quelli chì ùn si cunniscianu. Ma mi hè
parsu di riceve a saetta à dossu quandu aghju vistu spuntà,
induvinate à quale?! I nostri dui pueti corsi!
Si hà modu à dì è à diciulà, ma ciò chì hè ùn vale à
pena à vulè lu nigà: hè forte Hodier, ed hè per quessa ch’ellu
ci cumanda à tutti. Hà u nasu. Hà u sensu di l’inchiesta.
S’ellu ci hè parechje piste, voi vi infuciate subitu, invece
ellu, di stintu, và in u sensu ghjustu. Ùn hà mai avutu altri
elementi chè quelli ch’o li aghju datu eiu in i mo raporti:
issi dui custì ùn sò micca robba di poca valuta, ma eiu, a
possu cunfessà trà mè è mè chì ùn mi costa nunda, eiu i
pigliava per dui ballaloni, cum’ellu si dicia in U Borgu di
Aiacciu in i tempi. Sò di i primi è forse ancu i capimachja
di tutta a rete di l’arme è di a cuntrabanda!
Ùn mi ne pudia dubità mancu à pena a prima volta
ch’o l’aghju visti in Zagreb, in quella serata maladetta! Anu
fattu ciò ch’è no avemu fattu tutti: anu lettu dui puemi quand’ellu hà fattu segnu l’urganizatora di a serata, una puetessa
bellissima, fatta à u pinnellu, ma chì segondu ciò ch’aghju
vistu, ùn si piglia pè una buchja di pomu. Paria tutta Monte
Cintu l’anni ch’elli ci sò i nivaghjoni! Di fisicu, una zitella
fatta per l’amore è chì, di cuntegnu, si attalenta à fà orrore!
Ma pocu impreme, hè solu per dì chì avia solu rimarcatu
ch’elli ci eranu dui Corsi è chì mi hà stupitu in u sensu chì
in issi lochi luntani, di solitu, cumpatriotti ùn sentu dì ch’ellu
ci ne sia tantu.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 181
On dit qu’ils parlent français ! C’est exact, je les
comprends, mais ils ont un drôle d’accent. Ce qui est embêtant avec le français comme on l’apprend chez nous, en
Roumanie, c’est que c’est un français littéraire, correct, trop
correct, qui vous fait dès l’abord repérer comme étranger.
Je l’ai bien vu tout à l’heure à l’embarquement. J’imagine
que c’est la même chose pour tous les étrangers : ils parlent
mieux la langue que les gens du cru, parce que c’est une
langue châtiée, correcte, passée au filtre des bons auteurs.
La langue de Molière, de Boileau, de Voltaire…
Or, pour ce que je viens faire ici, j’aurais plutôt intérêt à passer pour un quidam, à passer pour un Français
moyen, voire pour un Corse. Mais je dois y renoncer et assumer d’emblée mon statut d’étranger. C’est sans doute par
là que je m’attirerai la confiance de cette population insulaire dont on m’a fait le portrait le moins recommandable.
Ce sera dur, mais je réussirai ; je le veux, il le faut !
Le destin est une chose bien étrange! Quand il a décidé
de vous emporter, vous avez beau dire et beau faire, vous
n’êtes qu’un jouet entre ses mains. Chacun sait qu’une
ressemblance, un visage, une silhouette, une attitude peuvent
apporter les plus grands bouleversements dans la vie la
mieux réglée.
Moi, Virgil Osveanu, je devais rester chez moi, bien
tranquille, dans ma ville natale de Cluj-Napoca, et puis voilà,
181
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 182
un jour mon destin a basculé. J’ai appris coup sur coup deux
nouvelles qui ont complètement bouleversé ma vie.
L’an dernier, la police a fait une descente dans la
bibliothèque universitaire où je travaille et ils m’ont
emmené, comment disent-ils ?… embarqué. J’en suis encore
tout remué de honte et de colère. J’aurais préféré être le
sosie d’un chanteur ou d’une vedette de cinéma ! Non !
J’entends encore ces mots du policier :
– Général Mladen Spričić, je vous arrête! Il y a un
mandat d’arrêt international contre vous ! Vous devrez
répondre de vos crimes de guerre en Croatie.
– Non, vous vous trompez ! Ce n’est pas moi ! Je
m’appelle Virgil Osveanu. Je ne suis pas croate mais roumain
et je suis employé depuis trente ans ici, à la BU !
Je n’ai jamais pu savoir s’ils avaient en définitive
reconnu leur erreur, mais le lendemain, on m’a rendu mes
papiers et ma liberté. J’ai réclamé des explications, j’ai
supplié, tempêté, menacé, mais n’ai rien obtenu. J’étais
furieux, mais surtout soulagé d’avoir été relâché et je n’ai
pas demandé mon reste parce qu’en présence de la police,
quel que soit le régime ou le pays, on se sent toujours un
peu coupable.
Pratiquement dans la même semaine, il m’est arrivé
une autre affaire incroyable. J’ai appris que Pietr Osveanu
n’était pas mon père et que mon vrai père s’appelait Hans
Spitz, qu’il était citoyen allemand et militaire durant la
deuxième guerre mondiale. Soldat d’occupation en Corse,
il y était resté caché à la libération de l’île, sous le pseudonyme de « Monsieur Richard » puis s’en était retourné
en Allemagne où il avait repris la petite usine familiale
qu’il avait agrandie et fait prospérer. Tout allait bien pour
lui mais bien des années après, il paraît qu’il a voulu revoir
la Corse et les gens qui lui avaient donné l’hospitalité,
l’avaient caché et protégé des représailles que les populations libérées exerçaient contre tous les soldats allemands,
182
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 183
nazis ou non. Que s’est-il passé au juste ? Toujours est-il
qu’un jour de 1993, son cadavre a été retrouvé près d’une
moto rouillée qui lui avait appartenu, près de cinquante
ans plus tôt. On a soupçonné et arrêté un certain William
Petracusciotti. Je me suis procuré l’acte d’accusation. Je
le lis et le relis souvent : c’est un document long de
plusieurs pages. J’en connais par coeur certains extraits :
Au vu des articles 175, 17-, 181, 183, 184 du code de
procédure pénale ;
L’information a permis d’établir les faits suivants :
Le vingt-neuf janvier 1993, les balayeurs qui
nettoyaient la rue des Zéphyrs sur la commune de Bastia
(2B), alertés par un chien qui aboyait, ont découvert le
cadavre d’un homme dans la cour située derrière le café des
Terrasses, près de la Marine.
Une information pour rechercher les causes de la mort
a été ouverte le 30 janvier 1993. L’enquête a permis d’établir l’identité de la victime. Il s’agissait de Hans Spitz, né le
20 mai 1923 à Francfort (D), surnommé Monsieur Richard.
L’audition de sa femme, Gudrun Spitz, a permis d’apprendre qu’Hans Spitz avait fait un voyage en Corse en
janvier 1993 pour retrouver les personnes et les lieux connus
pendant l’occupation de la Corse et après, de 1943 à 1953.
Hans Spitz était resté une bonne semaine à Bastia et il avait
fréquenté le café des Terrasses, dans la rue des Zéphyrs.
Selon les témoins entendus alors, rien ne laissait présager qu’Hans Spitz serait assassiné et, hormis quelques discussions de comptoir par ailleurs assez courantes, on n’avait pu
noter aucun exemple de dispute avec d’autres individus.
Gudrun Spitz déclarait que lors de ses appels en
Allemagne, pendant cette période, son mari ne lui avait
jamais rien dit qui pouvait laisser penser qu’il avait des
ennuis ou bien qu’il s’était disputé ou opposé à quiconque.
183
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 184
Au contraire, Hans Spitz lui faisait part du plaisir qu’il
ressentait d’avoir retrouvé les lieux qu’il avait connus et les
gens par qui il s’était fait reconnaître.
Le jour de la mort, l’enquête établissait qu’il avait
passé toute la soirée au café des Terrasses d’où il n’était
sorti qu’à la nuit noire.
Une information judiciaire était ouverte le 25 février
1993.
L’autopsie du cadavre réalisée le 4 février 1993 révélait que la mort avait été provoquée par trois projectiles
d’arme à feu, reçus dans la tempe et logés dans différentes
parties du cerveau, projectiles récupérés pendant l’examen
médical légiste.
L’enquête attestait qu’il n’y avait pas de témoins
directs de l’homicide. Le cadavre ne portait pas d’autres
traces de violence que ces trois balles. Il avait été retrouvé
couché la face contre terre, étendu à côté d’une moto rouillée
qui avait disparu quelques jours après sans être jamais
retrouvée.
Entendu comme les autres clients et témoins qui
avaient fréquenté le café des Terrasses au mois de janvier
1993, William Petracusciotti n’avait pas immédiatement été
retenu comme suspect. D’après ses déclarations, il avait fait
la connaissance de la victime quelques jours avant sa mort
au café qu’il tenait alors et qu’il a dirigé jusqu’à son incarcération et sa mise en examen en 1998.
Interrogé au moment de l’homicide, il avait donné
des informations sur sa personne, sa famille et ses activités
aux enquêteurs. Il avait déclaré qu’il était resté fidèle au
quartier des Terrasses où il avait ouvert un commerce, un
café qu’il avait tenu plusieurs années jusqu’à ce que la population du quartier disparaisse et soit remplacée par des
émigrés, à majorité magrebine.
184
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 185
Il avait affirmé qu’Hans Spitz, alias Monsieur Richard,
avait cherché à savoir si des personnes qu’il avait connues
en 1943 vivaient encore, car il avait vécu à Bastia alors qu’il
avait été enrôlé de force par les nazis et qu’ensuite les antifascistes italiens l’avaient caché, l’emmenant avec eux quand
ils s’étaient enfuis sur la Serra du Pignu, au-dessus de Bastia.
D’après Monsieur Richard, il avait finalement été obligé de
regagner Bastia où il s’était caché. C’était Marc-Aurèle et
Faustine Petracusciotti, ses parents, qui l’avaient recueilli
et caché pendant ces années-là, de la libération aux années
1950 et même plus longtemps.
D’après ses dires, tout s’était bien passé au café entre
rires et plaisanteries. Le malheur avait voulu qu’Hans Spitz,
alias Monsieur Richard, ait été assassiné un soir, dans la
petite cour, à côté de la moto rouillée.
Pendant cinq ans, entre 1993 et 1998, il n’y avait
pas eu d’autres éléments découverts pour faire avancer
l’enquête.
Mais durant les premiers mois de 1998, plusieurs
témoignages établirent que la cause de cet assassinat pouvait
remonter à des faits situés dans les années 1950.
Les témoins pensaient que la rancœur de William
Petracusciotti prenait sa source dans le fait que celui qui se
faisait appeler Monsieur Richard quand ils étaient enfants,
avait été l’amant de Faustine Petracusciotti, la mère de l’accusé, et qu’il venait lui rendre visite dans la cour où a été
construit, depuis, le café des Terrasses. Monsieur Richard
intriguait par son apparence : un homme vigoureux et silencieux, cigare aux lèvres, le crâne rasé, brusque et mystérieux. Les mauvaises langues disaient que c’était un officier
nazi déchu après le bombardement de 1943 et qui n’avait
pas pu repartir avec ses compatriotes. Caché sous les maisons
éventrées, il avait trouvé un abri et il avait réapparu dans la
confusion de la libération. Il se faisait passer pour un
185
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 186
américain d’origine française et faisait semblant d’être muet.
Il habitait l’Arinella et venait tous les jours dans la cour de
la Fontaine neuve pour rendre visite à Faustine, la femme
de Marc-Aurèle Petracusciotti, de son état marchand de
bonbons, de glaces et colporteur.
Ils déclaraient qu’ils se rappelaient très bien cet
homme et surtout sa moto, une Hardley Davidson comme
on n’en avait jamais vu à Bastia.
Certains témoins avaient vu sortir William et
Monsieur Richard, ce soir maudit. Ils se tenaient bras dessus
dessous et peu de temps après, ils avaient été vus tous les
deux près de la moto. Ils avaient même été étonnés de les
voir comme ça, à minuit passé, au milieu de la cour, se tenant
proches de la moto rouillée.
Le procès a eu lieu en 1999, mais William Petracusciotti
a été acquitté parce qu’on n’a pas pu avancer de preuves irréfutables. Pourtant, je suis persuadé, quant à moi, que le
coupable est encore en vie. Il est libre et mon père est mort
sans avoir jamais fait aucun mal. C’est pourquoi j’ai décidé
de me rendre en Corse. « On n’est jamais si bien servi que
par soi-même » dit un proverbe français. Nous avons le même
en roumain. Je parie qu’il a son équivalent en corse. Je vais
faire mon enquête en reprenant tout depuis le début. Ce sera
un travail titanesque, mais je dois bien ça à celui qui m’a
engendré. Même si je ne l’ai pas connu. Même s’il ne m’a
jamais donné signe de vie. Et s’il ne l’a pas fait, c’est qu’il
n’a pas pu le faire, j’en suis convaincu. Je sais que ça ne sera
pas facile. Autant chercher une aiguille dans une botte de foin.
Mais je le veux et j’y arriverai.
Je suis bien conscient qu’il y aura des difficultés. Et
puis, il y a la barrière de la langue, les différences des
cultures. Rien ne sera facile, mais il paraît que les Corses
ressentent fortement les questions d’identité. Et moi, alors,
pour ça, je suis en première ligne ! J’ai reçu tout le paquet
186
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 187
en même temps : mon père qui n’est pas roumain, mais
allemand, mon père, clandestin en Corse des années, puis
il rentre en Allemagne. Il était pauvre, malheureux, sanspapiers ! Puis industriel aisé, estimé, élégant, influent. Il
revient en Corse et là, il est assassiné. Un crime mystérieux. Des suspects innocentés… Une histoire sans conclusion.
Moi, de mon côté, j’avais une vie tranquille. De la
petite maison où je vivais avec Maman à l’Université où je
passe tout mon temps. C’est… c’était toute ma vie. Des
livres. Des papiers. Des documents. De la poussière où dort
la mémoire d’un pays. Cluj-Napoca, son université, ses
habitudes, ses étudiants. La Transylvanie profonde, c’est
un peu comme la Corse à ce qu’on dit. Les montagnes sont
là depuis un bout de temps. Les habitudes aussi. Mais tout
d’un coup un matin, le destin défonce la porte :
– Général Mladen Spričić, je vous arrête! Il y a un
mandat d’arrêt international contre vous !
– Mais non ! Ce n’est pas moi ! Je m’appelle Virgil
Osveanu. Je travaille à la bibliothèque. Demandez à qui
vous voulez…
Mais le destin est brutal. Il n’entend rien. Il a la voix
des policiers en service.
Ils m’ont relâché mais ça a pris du temps et, je ne sais
pas pourquoi, j’ai encore l’impression d’être surveillé. Le
type là-bas, il se cache derrière son journal largement
déployé, mais j’ai l’impression qu’il ne me quitte pas des
yeux ! Je ne vais pas quand même être obligé de dire à tout
instant que je ne suis pas celui à qui je ressemble ! Non ce
n’est pas moi qui ressemble à un criminel de guerre ! C’est
lui, le criminel de guerre, le Général Mladen Spričić qui
s’est fait la tête de Virgil Osveanu, employé de la BU à ClujNapoca ! Virgil Osveanu, c’est moi ! Un sosie, ça existe les
sosies, ça existe ! Je n’ai pas été inquiété jusqu’ici. À Paris,
187
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 188
à Roissy, à Orly, à Nice, partout, on m’a laissé passer sans
m’inquiéter ! Ce n’est quand même pas à Bastia, en Corse,
qu’on va m’embêter ! Mais c’est ce type, là, c’est un flic,
je le sens ! je le sais !
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 189
Si je sors du coma, va que moi, je vais dire qu’est-ce
qui s’est passé ! Ils disent la fatalité la fatalité ! La fatalité,
c’est cette conne avec tous ses SMS, oui ! Je suis sûre qu’elle
en a pas, elle, des tuyaux partout! Elle arrêtait pas avec le
portable ! Toutes les minutes elle en envoyait un, de SMS.
Pourtant toujours ils le disent dans l’avion au commencement quand on part : « L’usage des téléphones est interdit
pendant le vol ». Ça veut dire que les portables, il faut les
couper et basta !
Alors si l’avion il a pas réussi à passer la montagne
et qu’on a tapé le Pignu, je suis sûre que c’est les SMS.
En attendant je peux me tromper mais on sera pas
tellement à être encore vivants. Jean, je sais pas. J’ai
demandé déjà aux filles de salle et à l’infirmier, mais ils
font ceux qui ont rien entendu. Alors je sais pas s’il me
semble parce que je suis dans le coma, ou si j’y suis plus,
et qu’ils veulent rien dire. De toutes façons, la conne, sûrement qu’elle y est passée la première et on va pas pleurer
dessus.
~~~
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 190
ISBN : 978-2-84698-286-3
Maquette et mise en page : Graphite
Albiana – BP 83 – 20176 Ajaccio Cedex 01
Tél. : 04 95 50 03 00 – Fax : 04 95 50 03 01
www.albiana.fr
E-mail : [email protected]
Dépôt légal :Février 2009
Imprimé en France
© Albiana 2009 – Tous droits de traduction et de reproduction réservés pour tous pays.
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 191
7e_ciel_thiers_ok:int-septieme ciel-200p.qxd 10/02/2009 15:28 Page 192

Similar documents

LITTARATURA PÀ A GHJUVENTÙ CRDP di CORSICA

LITTARATURA PÀ A GHJUVENTÙ CRDP di CORSICA è seculi è ci spieca parchì stu locu hè statu un disertu sin’à pocu. In u casteddu di Muntilati, ci campaia un certu Ursalamanu, signori di u locu dittu oghji Pian’d’Afretu. Era u fiddolu d’un vass...

More information

Cap`articulu - InterRomania

Cap`articulu - InterRomania surprese assai e sintinelle, ch’ùn eranu micca vultati a sera innanzu è cuntavanu ch’elli fussinu capulati tutti sinamente à a Spagna o più in là. Avianu scummessu in trà d’elle s’elli avianu da af...

More information